ISSN 1830-3625

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 49

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 51
22 februarie 2008


Cuprins

 

II   Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie

Pagina

 

 

DECIZII

 

 

Comisie

 

 

2008/136/CE

 

*

Decizia Comisiei din 22 iunie 2006 privind finanțarea ad hoc a radiodifuziunilor publice din Țările de Jos C 2/2004 (ex NN 170/2003) [notificată cu numărul C(2006) 2084]  ( 1 )

1

 

 

2008/137/CE

 

*

Decizia Comisiei din 7 martie 2007 –Ajutorul de stat C 10/06 (ex N555/05) – Cyprus Airways Public Ltd – Plan de restructurare [notificată cu numărul C(2007) 300]  ( 1 )

25

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie

DECIZII

Comisie

22.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/1


DECIZIA COMISIEI

din 22 iunie 2006

privind finanţarea ad hoc a radiodifuziunilor publice din Ţările de Jos C 2/2004 (ex NN 170/2003)

[notificată cu numărul C(2006) 2084]

(Numai textul în limba olandeză este autentic)

(Text cu relevanţă pentru SEE)

(2008/136/CE)

COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 88 alineatul (2) primul paragraf,

având în vedere Acordul privind Spaţiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1) litera (a),

invitând părţile interesate să-şi prezinte observaţiile în conformitate cu dispoziţiile menţionate mai sus (1),

având în vedere observaţiile acestora,

întrucât:

I.   PROCEDURĂ ŞI CONTEXT GENERAL

1.   PROCEDURĂ

(1)

În decursul anilor 2002 (2) şi 2003 (3), Comisia a primit câteva reclamaţii care susţineau că sistemul de finanţare publică pus în aplicare pentru radiodifuziunile publice din Ţările de Jos constituie un ajutor de stat ilegal şi incompatibil în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(2)

În decursul anchetei preliminare a reclamaţiilor, Comisia a primit informaţii suplimentare de la reclamanţi (4), precum şi de la autorităţile din Ţările de Jos (5).

(3)

Ca urmare a evaluării preliminare a presupuselor măsuri de ajutor, Comisia a informat Ţările de Jos, prin scrisoarea din 3 februarie 2004, că a decis să deschidă procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE cu privire la anumite măsuri ce pot fi calificate drept un nou ajutor.

(4)

Decizia Comisiei de deschidere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (6). Comisia a invitat părţile interesate să-şi prezinte observaţiile privind ajutorul.

(5)

Ţările de Jos au răspuns la decizia de deschidere a procedurilor prin scrisoarea din 30 aprilie 2004. Mai mult, Comisia a primit observaţii de la 11 părţi interesate (7). Prin scrisoarea din 29 aprilie 2004, Comisia a transmis observaţiile Ţărilor de Jos. Reacţia autorităţilor din Ţările de Jos a venit prin scrisoarea din 13 august 2004.

(6)

Comisia a adresat întrebări suplimentare autorităţilor din Ţările de Jos prin scrisorile din 4 ianuarie 2005 şi 25 mai 2005, la care autorităţile din Ţările de Jos au răspuns prin scrisorile din 27 ianuarie 2005 şi 25 iulie 2005. Informaţii suplimentare s-au primit de la unul din reclamanţi (De Telegraaf) la 25 iulie 2005 şi de la autorităţile din Ţările de Jos la 2 septembrie 2005. Comisia a solicitat autorităţilor din Ţările de Jos şi alte clarificări prin e-mailurile din 22 noiembrie 2005, la care autorităţile au răspuns la 25 noiembrie 2005. După o întrunire cu autorităţile, Comisia a decis că sunt necesare şi alte lămuriri. La 22 decembrie 2005, s-a trimis autorităţilor din Ţările de Jos o cerere de informaţii în acest sens, la care autorităţile din Ţările de Jos au răspuns la 3 februarie 2006, în urma prorogării termenului acordat. În ceea ce priveşte acest răspuns, s-a realizat un schimb de mesaje electronice între autorităţile din Ţările de Jos şi Comisie în februarie 2006 şi aprilie 2006.

(7)

La 24 septembrie 2004, a avut loc o întâlnire între autorităţile din Ţările de Jos şi Comisie. La 27 octombrie 2004, a avut loc o întâlnire cu De Telegraaf. La 5 ianuarie 2005, a avut loc o întâlnire cu Broadcast Partners. La 27 iulie 2005, a avut loc o întâlnire între RTL şi Comisie, iar la 23 septembrie 2005, a avut loc o întâlnire între VESTRA şi Comisie. La 1 şi 14 februarie 2006, Comisia a mai avut o întâlnire cu autorităţile din Ţările de Jos.

(8)

Pe lângă această procedură privind un „nou ajutor”, finanţarea radiodifuziunilor publice printr-o plată anuală acordată de stat şi Fondul de stimulare (Stifo, Stichting Stimuleringsfonds Nederlandse Culturele Omroepproducties)  (8) sunt evaluate în cadrul unei proceduri separate de „ajutor existent” (a se vedea ajutorul de stat nr. E-5/2005). În prezenta decizie, Comisia se referă la măsurile care fac obiectul „procedurii de ajutor existent”, doar în măsura în care acest lucru este necesar pentru oferirea unei imagini de ansamblu asupra finanţării radiodifuziunilor publice. Cu toate acestea, decizia nu are în vedere problema compatibilităţii plăţilor anuale regulate şi a plăţilor din Fondul de stimulare cu normele privind ajutorul de stat.

(9)

Prezenta decizie se limitează la evaluarea finanţării activităţilor de bază ale radiodifuziunilor publice(aşa-numitele sarcini principale). În consecinţă, nu se examinează activităţile colaterale, precum noile servicii media, SMS şi i-mode. În mod similar, prezenta decizie nu se va ocupa de investiţia NOS în operatorul de reţea Nozema, care, potrivit reclamaţiilor, este posibil să nu fi fost efectuată în condiţiile pieţei. Aceste aspecte vor fi tratate separat.

(10)

În cele din urmă, decizia de deschidere a procedurii de investigaţie formală vizează procedura începând din anul 1992. Cu toate acestea, se pare că primele plăţi ad hoc s-au efectuat abia în anul 1994. Mai mult, cifrele până în 2005 sunt acum disponibile şi ar trebui luate în considerare. În consecinţă, perioada ce face obiectul prezentei decizii se întinde din anul 1994, când s-a efectuat prima plată ad hoc, până în anul 2005, ultimul an pentru care sunt disponibile cifre finale. Trebuie precizat faptul că autorităţile din Ţările de Jos au invitat Comisia să ia în calcul şi anul 2006. Cu toate acestea, cifrele pentru 2006 sunt provizorii şi, prin urmare, nu pot fi luate în considerare.

2.   DESCRIERE DETALIATĂ A SISTEMULUI DE RADIODIFUZIUNE PUBLICĂ

(11)

Secţiunea 2.1 din acest capitol prezintă actorii din sectorul (public) de radiodifuziune. Aceasta este urmată, în secţiunea 2.2, de o descriere a diferitelor elemente ale sistemului de finanţare pentru sectorul de radiodifuziune din Ţările de Jos în general. În legătură cu acest aspect, se descriu dispoziţiile legale care încredinţează radiodifuziunilor o misiune de serviciu public, se prezintă în detaliu diferitele mecanisme de finanţare (plăţi anuale şi plăţi ad hoc) şi, în cele din urmă, se explică rezervele acumulate de radiodifuziunile publice şi modul de utilizare a acestora în vederea îndeplinirii misiunii de serviciu public. Activităţile comerciale ale radiodifuziunilor publice din Ţările de Jos sunt analizate ulterior în secţiunea 2.5. Secţiunea 2.6 explică achiziţionarea drepturilor de difuzare a meciurilor de fotbal de către NOS, iar secţiunea 2.7 tratează relaţia dintre radiodifuziuni şi operatorii de televiziune prin cablu. În cele din urmă, secţiunea 2.8 stabileşte măsurile care fac obiectul procedurii menţionate mai sus.

2.1.   Actorii din sectorul (public) de radiodifuziune

(12)

Sistemul de servicii publice de radiodifuziune este alcătuit din diferite organizaţii, inclusiv opt asociaţii private (radiodifuziuni private cu membri cărora le-a fost încredinţată o misiune de serviciu public) şi zece fundaţii private (radiodifuziuni private fără membri cărora le-a fost încredinţată o misiune de serviciu public) (9).

(13)

Pe lângă radiodifuziunile menţionate la alineatul 12, sistemul de servicii publice de radiodifuziune mai include şi un alt actor – NOS – care joacă două roluri. Primul rol este acela de radiodifuziune publică, responsabilă cu programele de televiziune şi radio (sub denumirea de „NOS RTV”). Cel de-al doilea rol este acela de coordonator al întregului sistem de servicii publice de radiodifuziune şi este îndeplinit de către consiliul de administraţie al NOS (aşa numitul „Publieke Omroep”, denumit în continuare „PO”). PO, ale cărui funcţii şi sarcini sunt prevăzute în Legea privind mass-media, stimulează cooperarea dintre radiodifuziunile publice, coordonează cele trei canale de televiziune publică şi prezintă, de două ori pe an, în faţa Autorităţii pentru mijloacele de informare în masă, rapoarte privind activităţile radiodifuziunilor publice.

(14)

NOS primeşte finanţare din bugetul mass-media pentru ambele sarcini, atât cele îndeplinite în calitate de PO, cât şi cele îndeplinite în calitate de NOS RTV.

(15)

Programele publice de televiziune sunt difuzate de către radiodifuziunile publice pe trei canale publice (10).

(16)

Organizaţia de Radiodifuziune din Ţările de Jos (Nederlands Omroepbedrijf, denumită în continuare „NOB”) face parte, de asemenea, din sistemul de servicii publice de radiodifuziune. NOB efectuează înregistrarea, pregătirea transmisiei şi transmisia efectivă a sunetului, imaginilor şi datelor către toate canalele de radiodifuziune posibile. NOB prestează aceste servicii către radiodifuziunile comerciale şi radiodifuziunile publice. Serviciile prestate către radiodifuziunile publice sunt considerate servicii publice de către guvernul Ţărilor de Jos şi sunt finanţate prin mijloace publice (11).

(17)

O fundaţie separată (Stichting Ether Reclame, denumită în continuare „STER”) este responsabilă în mod exclusiv de vânzarea spaţiului publicitar şi de difuzarea publicităţii pe posturile publice. STER este responsabilă de timpul de difuzare care i-a fost alocat. Veniturile obţinute de STER se transferă în mod direct către stat.

(18)

Pe lângă radiodifuziunile publice naţionale, mai există câteva radiodifuziuni comerciale care operează la nivel naţional. Printre radiodifuziunile comerciale se numără RTL (RTL 4, 5 şi 7, toate din grupul CLT-UFA), SBS6, NET5 şi Veronica (din grupul SBS Broadcasting) şi Talpa (Talpa Media Holding). Acestea obţin venituri în principal din publicitate TV.

2.2.   Reglementări legale privind radiodifuziunile publice

(19)

Sectorul radiodifuziunii este reglementat în prezent de Legea privind mass-media din 21 aprilie 1987 (Stb. 1987, 249) şi de Decretul privind mass-media. Radiodifuziunile publice au dreptul legal să desfăşoare patru categorii de activităţi, definite în Legea privind mass-media în vigoare ca „sarcină principală”, „sarcini colaterale”, „activităţi colaterale” şi „activităţi asociative”. Radiodifuziunile publice sunt eligibile pentru finanţarea acordată de stat pentru „sarcina principală” şi „sarcinile colaterale”.

2.2.1.   Definiţii juridice

(20)

Articolul 13 litera (c) alineatul (1) din Legea privind mass-media descrie „sarcina principală” a radiodifuziunilor publice ca fiind aceea:

(a)

de a garanta o calitate ridicată şi pluralistă a ofertei de programe de difuzare generală în domeniile informaţiei, culturii, educaţiei şi divertismentului la nivel naţional, regional şi local, transmiţându-le sau punându-le la dispoziţie spre a fi transmise pe posturi deschise publicului;

(b)

de a desfăşura toate activităţile legate de oferirea de programe şi de transmisia necesară în acest scop;

(c)

de a difuza programe destinate ţărilor şi regiunilor din afara Ţărilor de Jos şi cetăţenilor de origine olandeză care locuiesc în străinătate.”

(21)

Articolul 13 litera (c) alineatul (2) din Legea privind mass-media stabileşte cerinţele generale pentru difuzarea programelor de către radiodifuziunile publice. Programele trebuie „să redea imaginea societăţii în mod echilibrat, prezentând diversele interese şi puncte de vedere asupra societăţii, culturii şi filozofiei în cadrul populaţiei; şi

(a)

programele trebuie să fie accesibile pentru întreaga populaţie din regiunile vizate;

(b)

acestea contribuie la pluralism şi diversitate culturală în Ţările de Jos (…)”.

(22)

În plus, timpul total de emisie ce trebuie alocat diferitelor categorii, precum cultură, educaţie şi divertisment, este reglementat prin intermediul procentelor prevăzute (12).

(23)

Articolul 16 din Legea privind mass-media prevede ca anumite operaţiuni să fie desfăşurate de către NOS RTV şi stabileşte detaliile acestor sarcini. Acesta cuprinde dispoziţia privind drepturile de difuzare a evenimentelor sportive, incluzând meciuri de cupă şi campionat, precum şi evenimente internaţionale, fără a se limita la acestea. Procentul timpului total de emisie, care ar trebui să fie alocat acestor evenimente sportive, nu este predeterminat prin lege. În practică, obiectivul NOS RTV este să repartizeze programelor sportive 9-11 % din timpul total de emisie (13).

(24)

Asociaţiile de radiodifuziune au dreptul la un timp de difuzare pentru furnizarea programelor naţionale de televiziune şi, în conformitate cu articolul 31 alineatul (4) din Legea privind mass-media, acestea au dreptul să primească finanţare de la stat pentru furnizarea acestor programe.

(25)

În conformitate cu articolul 13 litera (c) alineatul (3) din Legea privind mass-media, care a fost introdus în 2000, sistemul de radiodifuziune publică „îşi poate îndeplini sarcinile, conform celor menţionate la primul alineat, prin asigurarea de mijloace de furnizare şi distribuţie a materialelor pentru programe, altele decât cele incluse la alineatul (1) litera (a)”. Cu alte cuvinte, radiodifuziunile publice pot difuza conţinutul serviciilor publice, menţionate la alineatul 20 ca sarcină principală, şi prin alte platforme media, de exemplu prin internet.

(26)

Aceste aşa-numite „sarcini colaterale” trebuie să respecte o serie de condiţii. De exemplu, în conformitate cu articolul 55 din Legea privind mass-media, acestea nu trebuie să genereze profit pentru părţi terţe. Exemple de astfel de sarcini colaterale sunt administrarea unui site sau a unui canal tematic.

(27)

Trebuie menţionat că exploatarea sarcinilor „principale” şi „colaterale” generează venituri pentru radiodifuziunile publice, care urmează să fie utilizate în scopuri de servicii publice (14).

(28)

Radiodifuziunile publice din Ţările de Jos pot desfăşura şi activităţi definite ca activităţi colaterale şi activităţi asociative. Activităţile colaterale (15) trebuie să respecte o serie de condiţii legale. Printre activităţile de acest tip se numără vânzarea de ghiduri de programe TV, sponsorizările, vânzarea de drepturi pentru programe şi pentru materiale legate de programe, închirierea spaţiilor pentru birouri şi organizarea de spectacole de tip drive-in.

(29)

Alt tip de activităţi sunt „activităţile asociative”, care reprezintă activităţi efectuate de asociaţiile de radiodifuziune pentru membrii lor. Acestea includ publicarea de reviste, precum şi organizarea şi vânzarea de călătorii.

2.2.2.   Încredinţare şi supraveghere

(30)

O autoritate independentă pentru mass-media (Commissariaat voor de Media) este responsabilă de asigurarea conformităţii cu condiţiile de programare şi financiare prevăzute de Legea pentru mass-media şi de legislaţia de punere în aplicare (articolul 9 din Legea privind mass-media).

(31)

Autoritatea pentru mass-media are obligaţia legală, prevăzută la articolul 134 din Legea privind mass-media, de a asigura faptul că radiodifuziunile publice îşi îndeplinesc obligaţiile, inclusiv cota stabilită pentru diferite tipuri de programe. Autoritatea pentru mass-media poate impune amenzi în cazul nerespectării obligaţiilor. De asemenea, aceasta verifică dacă radiodifuziunile respectă restricţiile legale privind sponsorizarea şi publicitatea.

(32)

Pe baza situaţiilor financiare prezentate de contabili, autoritatea verifică în fiecare an dacă bilanţurile anuale ale radiodifuziunilor publice respectă dispoziţiile Legii privind mass-media, ale Decretului privind mass-media şi ale Manualului de Raportare Financiară. În caz afirmativ, autoritatea aprobă sumele de la buget pentru furnizarea de programe în mod regulat (articolele 100 şi 101 din Legea privind mass-media).

2.3.   Sursele de finanţare ale radiodifuziunilor publice

(33)

Principalele surse de finanţare ale radiodifuziunilor publice sunt plăţile anuale primite din partea statului. Pentru a amortiza fluctuaţiile bugetare, radiodifuziunilor publice li se permite păstrarea anumitor rezerve. În plus, radiodifuziunile publice au primit plăţi ad hoc începând cu anul 1994.

(34)

Deoarece evaluarea compatibilităţii finanţării ad-hoc nu poate fi realizată fără a lua în considerare celelalte surse de finanţare publică, următoarea descriere cuprinde atât plăţile anuale, cât şi plăţile ad-hoc, deşi plăţile anuale şi plăţile acordate de Stifo nu fac obiectul prezentei decizii (a se vedea alineatul 8).

2.3.1.   Plăţi anuale

(35)

Radiodifuziunile publice din Ţările de Jos primesc contribuţii financiare anuale de la bugetul de stat pentru mass-media. În perioada 1994-2005, aceste plăţi au însumat aproximativ 7,1 miliarde EUR. Din această sumă, aproximativ 819,6 milioane EUR au fost transferate către PO pentru rolul său de gestiune şi coordonare; restul de 6,3 miliarde EUR a fost alocat radiodifuziunilor individuale. Bugetul pentru mass-media este finanţat din mai multe surse: Contribuţia Radiodifuziunilor de Stat (colectată de la contribuabili), veniturile din publicitate provenite de la STER şi veniturile din dobânzi provenite de la Fondul General pentru Radiodifuziuni (Algemene Omroepreserve, denumit în continuare „AOR”) (16). Nivelului bugetului pentru mass-media stabileşte un plafon pentru valoarea finanţării anuale care poate fi acordată radiodifuziunilor publice şi altor organizaţii mass-media.

2.3.2.   Stifo

(36)

Pe lângă plăţile anuale, radiodifuziunile publice au primit plăţi şi de la Stifo (Fondul de Stimulare pentru Producţii Culturale). Fondurile acordate de Stifo sunt calificate drept măsură de ajutor de stat, însă măsura a fost aprobată de Comisie (NN 32/91). În consecinţă, măsura de ajutor Stifo este considerată un ajutor de stat existent. Plăţile acordate de Stifo radiodifuziunilor publice individuale (PO nu a primit fonduri de la Stifo) s-au ridicat la 155 milioane EUR în perioada examinată.

2.3.3.    Plăţi ad-hoc

(37)

Pe lângă transferurile menţionate la alineatele 34 şi 35 – care sunt considerate sursa obişnuită de finanţare a radiodifuziunilor publice, radiodifuziunile publice au primit şi fonduri ad-hoc. Aceste plăţi ad-hoc fie s-au efectuat direct către radiodifuziuni, fie au fost distribuite prin fonduri şi rezerve speciale.

2.3.3.1.   Plăţi din fonduri de contrapartidă

(38)

Fondurile de contrapartidă reprezintă o parte din bugetul pentru media cu destinaţie specială. În perioada 1996-1998, s-au transferat [...] (17) milioane EUR din fondurile de contrapartidă către NOS RTV. Fondurile de contrapartidă au fost introduse în anul 1996 pentru a co-finanţa preţurile ridicate ale drepturilor de difuzare a programelor. Condiţiile în care se pot distribui fondurile s-au adoptat printr-un acord reciproc între stat şi radiodifuziunile publice. Dacă radiodifuziunile publice nu pot finanţa achiziţionarea drepturilor, care au crescut excesiv comparativ cu bugetul normal, statul va acorda o contribuţie, respectiv va cofinanţa achiziţionarea acestor drepturi prin furnizarea unei valori de contrapartidă.

2.3.3.2.   Plăţi din Fondul de Rezervă pentru Radiodifuziuni (FOR)

(39)

În anul 1998 , în conformitate cu articolul 106 litera a din Legea privind mass-media, s-a oferit posibilitatea ministrului Educaţiei, Culturii şi Ştiinţei de a transfera fonduri pe o bază ad hoc din AOR, care este gestionat de Autoritatea pentru mass-media, într-un fond menit să finanţeze iniţiative specifice ale PO şi ale radiodifuziunilor publice. Fondul, denumit FOR, a fost înfiinţat în 1999 şi este controlat de PO.

(40)

Principiul este următorul: dacă AOR depăşeşte 90,8 milioane EUR, atunci există o bază pentru efectuarea unui transfer către FOR. Cu toate acestea, procesul nu este unul automat. În fiecare an, ministrul Educaţiei, Culturii şi Ştiinţei decide dacă este posibil un astfel de transfer şi, în caz afirmativ, valoarea fondurilor ce se pot transfera. În eventualitatea aprobării unui asemenea transfer, regulile sunt prevăzute într-un protocol. Astfel de protocoale s-au creat în 1999 şi 2001. În temeiul articolului 99 alineatul 2 litera (d) din Legea privind mass-media, bugetul trebuie să conţină şi o descriere a modului în care Consiliul de administraţie îşi propune să cheltuiască fondurile respective. Pe baza acestei propuneri, ministrul poate acorda PO fonduri din FOR, ce pot fi utilizate în scopuri stabilite de ministru în momentul acordării lor (18). Deşi FOR este un fond dedicat iniţiativelor PO, acesta nu reprezintă o rezervă ce face parte din activele PO.

(41)

Fondurile disponibile prin FOR oferă posibilitatea PO să acorde un impuls calitativ, să îmbunătăţească programarea şi să investească în radiodifuziunile publice în general. Mai exact, obiectivul pentru FOR constă în:

compensarea venitului redus din publicitate al STER;

consolidarea varietăţii şi calităţii programării în situaţia în care acest lucru implică costuri iniţiale suplimentare; şi

investiţii de fonduri care să sprijine radiodifuziunile publice din Ţările de Jos ca întreg.

(42)

Până în 2005 sistemul de servicii de radiodifuziune publică a primit 191,2 milioane EUR de la FOR, din care 157,4 milioane EUR au fost transferate către radiodifuziunile publice individuale şi 33,8 milioane EUR către PO.

2.3.3.3.   Plăţi din Fondul de coproducţie (CoBo)

(43)

Fondul de coproducţie (Coproductiefonds Binnenlandse Omroep: denumit în continuare „fondul CoBo”) a fost creat pentru a finanţa coproducţiile dintre radiodifuziunile publice din Ţările de Jos şi alţi producători de programe. Câştigurile sale provin din veniturile generate de plata drepturilor de autor efectuată de operatorii de televiziune prin cablu din Belgia şi Germania pentru distribuirea a trei canale din Ţările de Jos în Belgia şi Germania. Fondul a fost înfiinţat de radiodifuziunile publice şi este gestionat de o fundaţie. Consiliul fondului este alcătuit din directori ai radiodifuziunilor publice.

(44)

În 1994, autorităţile din Ţările de Jos s-au decis să efectueze plăţi către două sub-fonduri gestionate de fondul CoBo: „Fondul pentru film”, care finanţează coproducţia filmelor şi documentarelor şi proiectul„Telefilm”, care are ca obiectiv stimularea producţiei filmelor de televiziune de înaltă calitate.

(45)

Radiodifuziunile publice individuale au primit fonduri publice în valoare de 31,7 milioane EUR din fondul CoBo în perioada 1994-2005. PO nu a primit nicio plată din fondul CoBo.

2.4.   Rezervele radiodifuziunilor individuale

(46)

Fiecare radiodifuziune publică păstrează anumite rezerve, care sunt, de obicei, o rezervă pentru programe şi fie o rezervă de asociaţie, dacă radiodifuziunea publică este o asociaţie, fie una de fundaţie, dacă radiodifuziunea publică este o fundaţie.

2.4.1.   Rezerve pentru programe

(47)

Radiodifuziunile publice individuale îşi pot majora rezervele în situaţia în care veniturile totale depăşesc costurile totale. Aceste rezerve pentru programe se pot folosi pentru a acoperi costurile programelor în anii următori.

(48)

În conformitate cu autorităţile din Ţările de Jos, valoarea programelor care s-au produs, dar încă nu s-au difuzat, se adaugă la rezervele pentru programe (19). Rezervele pentru programe reflectă aşadar şi valoarea programelor deja produse. În anul 2005, rezervele totale pentru programe deţinute de radiodifuziunile publice s-au ridicat la 78,6 milioane EUR.

(49)

În 2005, PO a hotărât ca o parte din rezervele pentru programe să fie transferate către PO, dar radiodifuziunilor li s-a permis să menţină rezerve de până la 5-10 % din bugetul lor anual. Radiodifuziunile publice au transferat către PO suma de 42,457 milioane EUR.

2.4.2.   Rezervele asociaţiilor

(50)

Asociaţiile de servicii publice de radiodifuziune erau, la început, entităţi de drept privat. În timp, acestea şi-au construit propriile rezerve din contribuţii şi moşteniri primite de la membrii lor. Astfel, la baza rezervele asociaţiilor se află resursele private. În anul 1993, guvernul Ţărilor de Jos a hotărât „să îngheţe” rezervele asociaţiilor. Începând din acel moment, în principiu (20), profiturile generate de activităţile asociaţiilor şi alte activităţi private trebuiau să fie utilizate pentru activităţi în domeniul serviciilor publice şi nu se mai puteau transfera către rezervele asociaţiilor. În 2005, radiodifuziunile publice din Ţările de Jos deţineau o rezervă totală a asociaţiilor de aproximativ 131,1 milioane EUR.

2.4.3.   Rezervele fundaţiei NOS TRV şi ale altor radiodifuziuni mai mici

(51)

NOS RTV, NPS şi alte radiodifuziuni mai mici fără membri (articolul 39 litera f din Legea privind mass-media) deţineau o „rezervă a fundaţiilor” („stichtingsreserve”). Nivelul global al rezervelor fundaţiilor era de 42,2 milioane EUR în 2005 (21).

2.5.   Publicitatea pe posturi publice

(52)

Aşa cum s-a explicat la alineatul 17, STER este responsabil de vânzarea timpului de transmisie dedicat publicităţii pe posturile publice.

(53)

Alte companii mari, care se ocupă cu vânzarea timpului de transmisie dedicat publicităţii TV şi care operează pe piaţa din Ţările de Jos, sunt IP şi SBS. IP vinde timp de transmisie dedicat publicităţii în numele radiodifuziunilor comerciale RTL4, RTL5 şi Yorin. SBS vinde timp de transmisie dedicat publicităţii pentru radiodifuziunile comerciale SBS6, Net 5 şi Veronica. Pe lângă IP şi SBS mai există câteva radiodifuziuni comerciale care de asemenea vând timp de transmisie dedicat publicităţii (22). Taxele percepute de STER sunt calculate pe baza previziunilor agenţiilor de publicitate, a taxelor concurenţilor şi a istoricului preţurilor.

(54)

Tabelul 1 de mai jos indică evoluţia cotei de audienţă a radiodifuziunilor publice pentru care STER gestionează vânzarea publicităţii. Cota de audienţă a spectatorilor cu vârsta peste 13 ani a scăzut în ultimii ani de la 38,8 în 1997 la 35,4 % în 2005. Pentru categoria de vârstă 20-49, cota de audienţă este chiar şi mai scăzută, respectiv 27,2 %.

Tabelul 1

Cota de audienţă a spectatorilor cu vârsta peste 13 ani şi cu vârsta cuprinsă între 20 şi 49 ani (orele 18.00-24.00), în perioada 1997-2005

 

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

Peste 13 ani

38,8

39,9

37,8

39,8

38,8

37,9

36,8

38,9

35,4

20-49

34,6

35,8

31,6

33,3

33,0

32,5

30,1

31,8

27,2

Sursă

:

Scrisoarea din 24.2.2006 din partea autorităţilor din Ţările de Jos.

(55)

Începând cu anul 1994, venitul brut (bazat pe preţurile de listă) şi venitul net (având în vedere reducerile acordate) generat de radiodifuziunile comerciale pe piaţa publicităţii au depăşit venitul generat de radiodifuziunile publice.

Tabelul 2

Venituri brute provenite din publicitatea TV în perioada 1994–2005 (sume x 1 milion EUR)

 

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

STER

327

298

225

234

257

290

348

343

383

489

581

471

Radiodifuziuni comerciale

360

438

532

629

715

887

1 028

1 084

1 310

1 623

2 034

2 327

Total

687

736

757

863

972

1 177

1 376

1 426

1 693

2 112

2 615

2 798

Sursă

:

Scrisoarea din 24.2.2006 din partea autorităţilor din Ţările de Jos.

Tabelul 3

Venituri nete provenite din publicitatea TV în perioada 1994–2005 (sume x 1 milion EUR)

 

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

STER

223

202

153

150

176

187

218

197

197

197

197

169

Radiodifuziuni comerciale

239

281

324

378

405

448

508

484

520

537

549

599

Total

462

483

477

528

581

635

726

683

717

733

746

768

Sursă

:

Scrisoarea din 24.2.2006 din partea autorităţilor din Ţările de Jos.

(56)

Aşa cum se poate deduce din tabelele 1, 2 şi 3, există o diferenţă între veniturile brute din publicitatea TV şi veniturile nete după scăderea reducerilor. Conform autorităţilor din Ţările de Jos, nu numai că tarifele publicate ale radiodifuziunilor publice sunt mai ridicate, dar şi reducerile pe care aceştia le acordă sunt mai scăzute în comparaţie cu cele ale radiodifuziunilor comerciale (23).

2.6.   Achiziţionarea drepturilor de difuzare a meciurilor de fotbal de către NOS RTV

(57)

Pe parcursul perioadei examinate, NOS RTV a obţinut drepturile de difuzare pentru mai multe evenimente fotbalistice importante (24). Radiodifuziunile comerciale Canal+ (televiziune cu plată) a obţinut drepturile de difuzare a meciurilor din Premier League a Ţărilor de Jos. Drepturile de difuzare pentru Liga Campionilor au fost sublicenţiate către Canal+ de către NOS RTV. Radiodifuziunea comercială SBS a obţinut drepturile de difuzare pentru două cupe de fotbal naţionale. Aceasta a obţinut, de asemenea, drepturile de difuzare pentru meciurile din divizia întâi a Ţărilor de Jos şi pentru meciurile de calificare ale echipei olandeze în Campionatul European 2004. Drepturile de difuzare pentru diferite competiţii de fotbal internaţionale sunt deţinute de CLT-UFA, cel mai mare grup de radiodifuziune din Europa (compania-mamă a RTL).

2.7.   Relaţia dintre radiodifuziuni şi operatorii de televiziune prin cablu

(58)

Transmisia tradiţională prin cablu este considerată o publicare separată în sensul drepturilor de autor conform legislaţiei din Ţările de Jos. În principiu, se solicită permisiunea tuturor deţinătorilor de drepturi de autor, iar deţinătorul dreptului de autor poate solicita plata unei taxe de publicare operatorilor de televiziune prin cablu. Încă din 1985 este valabil un acord între VECAI (care reprezintă operatorii de televiziune prin cablu) şi NOS RTV (care reprezintă radiodifuziunile publice) conform căruia operatorii de televiziune prin cablu sunt scutiţi de plata drepturilor de autor către radiodifuziunile publice (deţinătorii drepturilor de autor) în situaţia în care programele acestora se transmit prin cablu (25). Acest acord s-a încheiat la cererea Guvernului Ţărilor de Jos, pe baza faptului că cetăţenii au plătit deja o contribuţie pentru radiodifuziunile publice. S-a luat în considerare faptul că nu se doreşte introducerea unei taxe pentru drepturile de autor operatorilor de televiziune prin cablu, care ar putea avea drept rezultat tarife majorate la abonamentul de cablu. Nici radiodifuziunile comerciale nu au solicitat o taxă de drepturi de autor de la operatorii de televiziune prin cablu. Cu toate acestea, aspectele menţionate mai sus nu au legătură cu radiodifuziunile publice.

(59)

Trebuie menţionat că operatorii de televiziune prin cablu sunt obligaţi prin lege să transmită toate programele de radio şi de televiziune ale radiodifuziunilor publice (obligaţie ce trebuie îndeplinită) şi nu pot percepe de la radiodifuziuni costuri de transmisie.

2.8.   Măsurile ce fac obiectul prezentei decizii

(60)

Aşa cum s-a stabilit în decizia de deschidere a procedurii de investigaţie formală (26), următoarele măsuri fac obiectul prezentei decizii:

(1)

Plăţile către radiodifuziuni, menţionate la articolul 106 litera a şi articolul 170 litera c din Legea privind mass-media, caracterizate de Comisie ca fiind plăţi ad hoc. Acestea cuprind:

(a)

plăţi către radiodifuziunile publice efectuate din fondurile de contrapartidă sau din AOR, prin FOR. În perioada 1994-2005, aceste plăţi au totalizat aproximativ [...] milioane EUR. Această sumă poate fi împărţită în plăţi efectuate din fondurile de contrapartidă ([...] milioane EUR) şi plăţi efectuate din AOR către FOR şi ulterior din FOR către radiodifuziunile publice (191,2 milioane EUR).

(b)

plăţi din Fondul de coproducţie (CoBo). Fondul CoBo este alcătuit din două sub-fonduri specifice: Fondul pentru film şi proiectul Telefilm. În perioada 1994-2005, statul a acordat 31,7 milioane EUR radiodifuziunilor publice prin intermediul fondului CoBo.

(2)

Asigurarea accesului la cablu, cunoscut sub denumirea de obligaţia „care trebuie îndeplinită”, prevăzută la articolul 82 litera i din Legea privind mass-media.

(3)

Punerea la dispoziţie de facilităţi tehnice de către NOB cu titlu gratuit, fapt prevăzut la articolele 89 şi 90 din Legea privind mass-media.

II.   MOTIVE PENTRU DESCHIDEREA PROCEDURII ŞI ARGUMENTAŢIILE PĂRŢILOR

3.   REZUMATUL MOTIVELOR PENTRU DESCHIDEREA PROCEDURII

(61)

După investigaţia iniţială, Comisia a concluzionat că anumite măsuri, cu posibila excepţie a obligaţiei „care trebuie îndeplinită”, au constituit ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE. Comisia şi-a exprimat îndoielile privind compatibilitatea unui astfel de ajutor de stat conform articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE.

(62)

În ceea ce priveşte proporţionalitatea finanţării, Comisia a pus la îndoială faptul că veniturile şi costurile au fost alocate conform unor principii de contabilizare a costurilor bine stabilite. Comisia a pus la îndoială şi faptul că veniturile din serviciile private au fost luate în considerare în întregime atunci când s-a calculat necesitatea finanţării acordate de stat, generând un risc de finanţare ce depăşeşte costurile nete ale serviciului public.

(63)

Mai mult, Comisia a considerat că nivelul fondurilor în FOR şi rezervele pentru programe au constituit o indicaţie privind compensările structurale excedentare. Comisia a remarcat faptul că din totalul plăţilor ad hoc nu s-a utilizat o sumă în valoare de 110 milioane EUR (în baza cifrelor din 2001).

(64)

În plus, Comisia şi-a exprimat intenţia de a investiga denaturarea ilegală a concurenţei pe pieţele comerciale. Comisia a subliniat faptul că o asemenea denaturare a concurenţei ar putea avea loc pe pieţe pentru publicitate, pentru drepturi de proprietate intelectuală, drepturi de transmisie prin cablu şi drepturi pentru transmisia meciurilor de fotbal.

(65)

În cele din urmă, operatorului NOB nu are dreptul să solicite taxe de la radiodifuziunile publice pentru serviciile prestate, dar primeşte plăţi, pentru îndeplinirea acestor sarcini, direct de la stat. Comisia a remarcat că punerea la dispoziţie de facilităţi tehnice cu titlu gratuit ar putea constitui ajutor pentru radiodifuziunile publice.

4.   OBSERVAŢIILE PĂRŢILOR INTERESATE

(66)

S-au pus la dispoziţie următoarele observaţii relevante pentru prezenta decizie.

(67)

Radiodifuziunile publice din Ţările de Jos au remarcat faptul că măsurile în cauză ar trebui considerate ajutor existent deoarece fac parte din sistemul general de finanţare pentru radiodifuziunile publice. Mai mult, au făcut observaţia conform căreia Comisia ar trebui să evalueze finanţarea radiodifuziunilor publice doar în lumina protocolului privind sistemul de servicii publice de radiodifuziune din statele membre, anexat la Tratatul CE (denumit în continuare Protocolul de la Amsterdam) şi nu ar trebui să aplice criteriile hotărârii judecătoreşti în cauza Altmark  (27) sau articolul 86 alineatul (2) din Tratatul CE.

(68)

CLT-UFA a constatat că de-abia în anul 2002 s-au putut verifica şi aproba de către un contabil independent situaţiile contabile ale sistemului de servicii publice de radiodifuziune.

(69)

Radiodifuziunile publice şi-au exprimat observaţia conform căreia nu există o compensare excedentară de 110 milioane EUR aşa cum a declarat Comisia. În primul rând, radiodifuziunile publice şi guvernul lucrează cu sisteme de contabilitate diferite. Sistemul de contabilitate al guvernului se bazează pe soldul de casă, iar cel al radiodifuziunilor publice are la bază cheltuielile şi veniturile care sunt înregistrate în contabilitate în momentul efectuării tranzacţiei. Această situaţie creează discrepanţe. În plus, veniturile FOR sunt, în opinia radiodifuziunilor publice, destinate unor obiective viitoare specifice. Mai mult, acestea au remarcat că finanţarea excedentară nu poate duce la denaturări pe alte pieţe, deoarece acest tip de finanţare nu poate fi utilizat decât pentru activităţi în domeniul serviciilor publice.

(70)

ACT a afirmat că STER se comportă într-o manieră anti-concurenţială prin subcotarea de preţuri pe piaţa publicităţii. Aceasta susţine că, din moment ce timpul de transmisie anual dedicat anual publicităţii este mai limitat decât cel al radiodifuziunilor comerciale, STER ar trebui să practice preţuri mai mari decât operatorii comerciali.

(71)

Radiodifuziunea SBS a confirmat că preţurile de pe piaţa de publicitate TV din Ţările de Jos sunt stabilite pentru punctele de audienţă (GRP) din categoria de vârstă cuprinsă între 20 şi 49 ani. Cu toate acestea, din moment ce radiodifuziunile publice atrag mai mulţi spectatori decât radiodifuziunile comerciale din afara acestui grup de spectatori, cei care contractează servicii de publicitate ar fi dispuşi să plătească o primă pentru GRP din categoria 20-49. Prin urmare, o comparaţie a GRP 20-49 nu ar exprima realitatea economică a produsului. Mai mult, SBS a remarcat că pentru GRP din categoria de spectatori cu vârsta peste 13 ani, radiodifuziunile publice au stabilit preţuri mai scăzute decât radiodifuziunile comerciale. Pentru a-şi argumenta observaţiile, SBS a prezentat preţurile brute medii pentru GRP din această categorie la diferite canale în timpul orelor de maximă audienţă în perioada 1995-2004 şi lunar în perioada 2003-2004, care demonstrează că preţurile practicate de radiodifuziunile publice sunt mai scăzute decât cele ale operatorilor comerciali.

(72)

Conform CLT-UFA, NOS RTV a plătit preţuri excesive pentru drepturile de difuzare a meciurilor de fotbal. Preţurile erau cu mult peste preţurile pieţei. CLT-UFA a prezentat modele de calcul (28) pentru a demonstra cum calculează ei preţurile pentru drepturile de difuzare a meciurilor de fotbal şi a concluzionat, în baza acestui fapt, că oferta NOS RTV pentru drepturile de difuzare a meciurilor din Liga Campionilor 2002 a fost cu mult mai mare decât cea a CLT-UFA. Mai mult, ACT şi CLT-UFA au considerat că Comisia nu ar trebui să ajungă la concluzia că nu există suficiente dovezi de plăţi excedentare ale drepturilor de difuzare a meciurilor de fotbal pe baza unui singur exemplu în care un operator comercial a făcut o supraofertă.

(73)

Asociaţia operatorilor de cablu VECAI ridică două probleme. În primul rând, aceasta consideră că operatorii de televiziune prin cablu, care se supun obligaţiei „ce trebuie îndeplinită”, ar trebui să poată solicita o plată din partea radiodifuziunilor respective. Datorită obligaţiei „ce trebuie îndeplinite”, radiodifuziunile publice nu au plătit o taxă pentru transmisia semnalului prin reţelele de cablu.

(74)

În al doilea rând, VECAI a argumentat că operatorii de televiziune prin cablu chiar plătesc o taxă către organizaţiile care administrează drepturile în numele NOS RTV, însă NOS RTV şi Guvernul Ţărilor de Jos o consideră drept o taxă de administrare. Conform VECAI, aceasta este o taxă ascunsă pentru drepturi de proprietate intelectuală.

5.   OBSERVAŢII ALE AUTORITĂŢILOR DIN ŢĂRILE DE JOS  (29)

(75)

Autorităţile din Ţările de Jos afirmă că presupunerea Comisiei conform căreia măsurile relevante nu fac parte din finanţarea anuală, obişnuită a radiodifuziunilor publice ca parte componentă a finanţării acordate de stat, este eronată. Finanţarea care face obiectul investigaţiei derivă din mecanismul normal de finanţare şi a făcut parte integrantă din planificarea bugetară care a dus la efectuarea de plăţi către radiodifuziunile publice. Conform opiniei autorităţilor, FOR, fondurile de contrapartidă, fondul CoBo şi plăţile către NOB fac parte din mecanismul anual, normal de finanţare.

(76)

Autorităţile din Ţările de Jos amintesc Comisiei, în cele din urmă, că evaluarea ar trebui să ia în considerare contextul specific în care operează radiodifuziunile publice. Autorităţile solicită Comisiei să ia în considerare Protocolul de la Amsterdam. Dacă este cazul, obiectul prezentei proceduri ar trebui calificat drept un ajutor compatibil în sensul articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE, în sensul principiilor prevăzute în Protocolul de la Amsterdam.

(77)

Suma indicată provizoriu de Comisie drept posibilă compensare excedentară este eronată. Acest lucru s-a dedus din resursele fondurilor care au fost calificate în mod greşit ca fiind rezerve. Din moment ce utilizarea acestor fonduri este predeterminată şi este supusă unui control, nu poate exista o compensare excedentară. Mai mult, autorităţile argumentează că dacă măsurile în cauză sunt considerate a fi ajutor de stat, ajutorul ar trebui să fie considerat ajutor de stat existent în sensul articolului 88 alineatul (1) din Tratatul CE.

(78)

Autorităţile din Ţările de Jos evidenţiază faptul că situaţiile contabile ale asociaţiilor radiodifuziunilor publice individuale s-au supus dintotdeauna aprobării de către un contabil independent.

(79)

Autorităţile Ţărilor de Jos consideră că difuzarea de sporturi mai mult sau mai puţin cunoscute intră sub incidenţa definiţiei sarcinii principale a radiodifuziunilor publice. Autorităţile din Ţările de Jos consideră că, în determinarea ofertei pentru drepturile de transmisie, radiodifuziunile publice nu au plătit mai mult decât era necesar pentru a asigura achiziţionarea drepturilor importante în raport cu misiunea lor de serviciu public şi programarea globală.

(80)

Autorităţile reiterează faptul că misiunea de serviciu public a NOB face parte din sistemul de servicii publice de radiodifuziune. Faptul că NOB nu solicită plata de taxe de către radiodifuziunile publice pentru serviciile pe care le furnizează nu implică şi faptul că radiodifuziunile publice beneficiază de ajutor.

(81)

Autorităţile din Ţările de Jos afirmă că, dat fiind faptul că operatorii comerciali nu solicită taxe pentru drepturile de autor nici de la operatorii de televiziune prin cablu, se poate spune că NOS RTV acţionează ca operator de piaţă normală în condiţiile acestei pieţe speciale.

III.   EVALUAREA MĂSURILOR CONFORM REGLEMENTĂRILOR PRIVIND AJUTORUL DE STAT

6.   EXISTENŢA AJUTORULUI ÎN SENSUL ARTICOLULUI 87 ALINEATUL (1) DIN TRATATUL CE

(82)

Articolul 87 alineatul (1) din tratat stabileşte următoarele condiţii pentru existenţa ajutorului de stat. În primul rând, trebuie să existe o intervenţie a statului sau prin intermediul unor resurse provenite de la stat. În al doilea rând, acesta trebuie să confere un avantaj beneficiarului. În al treilea rând, trebuie să denatureze sau să ameninţe că va denatura concurenţa. În al patrulea rând, intervenţia trebuie să constituie un obstacol în calea comerţului dintre statele membre.

6.1.   Existenţa resurselor de stat

6.1.1.    Plăţile ad hoc

(83)

Plăţile menţionate în articolele 106 litera a şi 170 litera c din Legea privind mass-media, caracterizate de Comisie ca fiind plăţi ad hoc, se pot împărţi în plăţi din fonduri de contrapartidă, plăţi FOR şi plăţi din fondul CoBo.

(84)

În cazul fondurilor de contrapartidă, banii sunt mai întâi puşi deoparte în cadrul AOR – care este un fond cu resurse deţinute de stat şi gestionate de Autoritatea pentru mass-media – în scopul compensării anumitor tipuri de cheltuieli ale radiodifuziunilor publice care sunt mai ridicate decât cele prevăzute. Al doilea pas îl constituie transferarea resurselor de stat reprezentate de fondurile de contrapartidă ale AOR către NOS RTV.

(85)

Plăţile efectuate de fondul FOR sunt considerate resurse de stat. Deşi FOR este un fond administrat şi gestionat de PO, banii provin de la AOR, care face parte din bugetul pentru mass-media.

(86)

Mai important este faptul că, aşa cum s-a menţionat în secţiunea 2.3.3.2, PO repartizează banii pe baza acordurilor încheiate în prealabil privind utilizarea banilor de la FOR. Deşi PO este cel care propune cum vor fi utilizaţi banii, ministrul educaţiei, ştiinţei şi culturii este cel care adoptă propunerea şi stabileşte în ce scopuri pot fi utilizaţi aceştia. PO poate lua decizia de a utiliza banii numai după ce ministrul a stabilit criteriile pentru repartizarea banilor. PO trebuie să ţină seama de regulile prevăzute de ministru. În consecinţă, se poate considera că transferul resurselor de stat are loc în momentul în care FOR efectuează plăţile către radiodifuziunile individuale. Acesta reprezintă un transfer al resurselor de stat, care poate fi atribuit statului (30).

(87)

În perioada supusă investigaţiei radiodifuziunile publice au primit suma de 191,2 milioane EUR de la FOR şi suma de [...] milioane EUR din fondurile de contrapartidă.

(88)

Plăţile efectuate de fondul CoBo sunt considerate resurse de stat. Aşa cum s-a menţionat la alineatul 43, banii din fondul CoBo provin din contribuţiile directe de la bugetul pentru mass-media şi din veniturile generate de plata drepturilor de autor efectuată de operatorii de televiziune prin cablu din Belgia şi Germania pentru difuzarea a trei posturi din Ţările de Jos în Belgia şi Germania. Comisia consideră că nu doar contribuţiile directe de la bugetul pentru mass-media, ci şi plata drepturilor de autor pot fi considerate resurse de stat. Într-adevăr, plata drepturilor de autor ar fi trebuit folosită pentru a finanţa costurile serviciilor publice ale radiodifuziunilor. Depunerea acestora în Fondul CoBo a avut drept efect sporirea nevoii de finanţare publică în mod proporţional. În consecinţă, plata drepturilor de autor reprezintă echivalentul resurselor refuzate de stat.

(89)

Mai mult, deşi fondul CoBo este deţinut şi gestionat de o fundaţie (al cărei consiliu este guvernat de radiodifuziuni publice), transferurile din fondul CoBo devin disponibile pentru radiodifuziunile publice numai în condiţiile stabilite de stat.

(90)

În perioada supusă investigaţiei, radiodifuziunile publice au primit suma de 31,7 milioane EUR din fondul CoBo. Acesta reprezintă un transfer de resurse de stat către radiodifuziunile individuale.

6.1.2.   Accesul liber la cablu

(91)

Obligaţia „ce trebuie îndeplinită” impusă operatorilor de cablu nu implică transferul resurselor de stat şi nici veniturile refuzate ale operatorilor de cablu nu pot fi considerate transfer de resurse de stat (31). Comisia nu deţine informaţii pentru a sugera altceva. În consecinţă, consideraţia precedentă conform căreia măsura nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE se poate confirma.

6.1.3.   Facilităţi tehnice gratuite acordate de NOB

(92)

Compania publică NOB primeşte plăţi de la stat pentru serviciile pe care este obligată să le presteze pentru radiodifuziunile publice. Aceste plăţi presupun transferul direct de resurse de stat. În cele din urmă acestea oferă un beneficiu radiodifuziunilor publice care primesc aceste servicii gratuit (32). Într-adevăr, chiar autorităţile din Ţările de Jos au declarat că NOB acţionează pur şi simplu ca un „vehicul” pentru transferarea finanţării acordate de stat radiodifuziunilor publice care beneficiază de serviciile NOB.

6.2.   Avantajul economic

(93)

Finanţarea ad hoc (plăţi către FOR şi prin intermediul fondurilor de contrapartidă), transferurile către fondul CoBo şi furnizarea de facilităţi tehnice gratuite oferă un avantaj economic radiodifuziunilor publice din Ţările de Jos, în sensul că aceste măsuri le scuteşte de anumite costuri de exploatare pe care în mod normal ar trebui să le suporte.

6.2.1.   Aplicabilitatea hotărârii judecătoreşti în cauza Altmark

(94)

Guvernul Ţărilor de Jos şi radiodifuziunile publice au susţinut faptul că măsurile aflate sub investigaţie compensează radiodifuziunile publice pentru costurile nete privind achitarea de misiunea de serviciu public. Acest lucru ar însemna că măsurile, prin urmare, nu oferă un avantaj radiodifuziunilor publice şi nu constituie ajutor, în conformitate cu hotărârea judecătorească în cauza Altmark  (33).

(95)

Măsurile de stat care compensează costurile suplimentare nete ale serviciilor de interes economic general nu se clasifică drept ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, în cazul în care compensarea se determină astfel încât întreprinderea să nu beneficieze de un avantaj real. În hotărârea în cauza Altmark, Curtea de Justiţie stabileşte condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o compensare să nu fie clasificată drept ajutor de stat. Aceste condiţii sunt următoarele:

în primul rând, întreprinderea beneficiară trebuie să deţină obligaţii în domeniul serviciilor publice şi aceste obligaţii trebuie să fie definite în mod clar;

în al doilea rând, parametrii pe baza cărora se calculează compensarea trebuie stabiliţi dinainte într-o manieră obiectivă şi transparentă;

în al treilea rând, compensarea nu poate depăşi necesarul de acoperire totală sau parţială a costurilor contractate prin achitarea de obligaţiile din domeniul serviciilor publice, luând în considerare încasările relevante şi un profit rezonabil pentru achitarea acestor obligaţii;

în al patrulea rând, în situaţia în care o întreprindere care trebuie să se achite de obligaţiile în domeniul serviciilor publice, nu este selectată printr-o procedură de achiziţie publică, nivelul necesar al compensării se va determina pe baza unei analize a costurilor pe care o întreprindere obişnuită, bine gestionată şi care dispune de mijloace de producţie adecvate pentru a putea îndeplini cerinţele necesare în domeniul serviciilor publice, le-ar fi suportat în achitarea de respectivele obligaţii, luând în considerare încasările aferente şi un profit rezonabil pentru achitarea acestor obligaţii.

(96)

Comisia consideră că în situaţia în cauză ultimele trei condiţii prevăzute la alineatul 95 nu sunt satisfăcute. În primul rând, transferul fondurilor din FOR, fondurile de contrapartidă şi contribuţiile financiare din fondul CoBo către radiodifuziunile publice nu se bazează pe parametri obiectivi şi transparenţi, stabiliţi în prealabil.

(97)

Mai mult, nici măsurile financiare ad hoc, nici plăţile din fondul CoBo nu iau în considerare toate încasările relevante ale radiodifuziunilor publice. Nici nu includ măsurile necesare de salvgardare pentru a exclude compensarea excedentară. Într-adevăr, aşa cum se va evalua în detaliu mai jos, finanţarea ad hoc chiar a avut drept rezultat o compensare excedentară considerabilă.

(98)

În cele din urmă, radiodifuziunile publice din Ţările de Jos nu au fost alese în calitate de furnizori de servicii de interes economic general pe baza unei licitaţii, nici nu s-a efectuat o analiză pentru a garanta că nivelul compensării s-a determinat pe baza unei analize a costurilor pe care o întreprindere obişnuită, bine gestionată şi care dispune de mijloace de producţie adecvate pentru a putea îndeplini cerinţele necesare în domeniul serviciilor publice le-ar fi suportat în achitarea de respectivele obligaţii. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul finanţării facilităţilor tehnice puse la dispoziţia radiodifuziunilor publice de către NOB.

(99)

În consecinţă, Comisia consideră că nu toate condiţiile prevăzute în hotărârea în cauza Altmark sunt satisfăcute în această situaţie.

6.3.   Denaturarea concurenţei

(100)

Avantajul conferit de finanţarea ad hoc, transferurile către fondul CoBo şi furnizarea de facilităţi tehnice gratuite radiodifuziunilor publice din Ţările de Jos nu sunt disponibile pentru nici o altă întreprindere într-o situaţie similară. Dat fiind faptul că se denaturează concurenţa oricând ajutorul de stat consolidează poziţia unei întreprinderii în raport alte întreprinderi concurente, acest avantaj poate denatura concurenţa dintre radiodifuziunile publice şi alte întreprinderi (34).

6.4.   Obstacole în calea comerţului dintre statele membre

(101)

Atunci când un ajutor acordat de stat sau prin intermediul unor resurse de stat consolidează poziţia unei întreprinderi în raport cu alte întreprinderi concurente în cadrul comerţului intracomunitar, acestea din urmă trebuie considerate a fi influenţate de respectivul ajutor (35), chiar dacă întreprinderea beneficiară în sine nu este implicată în export (36). În mod similar, în situaţia în care un stat membru acordă ajutor întreprinderilor ce funcţionează în domeniul serviciilor şi distribuţiei, nu este necesar ca întreprinderile beneficiare să-şi desfăşoare activitatea în afara statelor membre pentru ca ajutorul să afecteze comerţul din cadrul Comunităţii (37).

(102)

În conformitate cu această jurisprudenţă, Comunicarea Comisiei din 2001 privind aplicarea normelor privind ajutoarele de stat serviciilor publice de radiodifuziune (denumită în continuare „Comunicarea privind serviciile de radiodifuziune”) (38) explică următoarele:

„În general, se poate considera că finanţarea acordată de stat organismelor publice de radiodifuziune influenţează comerţul între statele membre. Acest fapt este evident în cazul achiziţionării şi vânzării drepturilor de difuzare, care se realizează de multe ori la nivel internaţional. De asemenea, în cazul organismelor publice de radiodifuziune autorizate să vândă spaţii publicitare, publicitatea are un efect transfrontalier, în special în zonele lingvistice omogene situate de o parte şi de alta a frontierelor naţionale. În plus, structura acţionariatului operatorilor comerciali poate cuprinde mai multe state membre”  (39).

(103)

În situaţia de faţă, radiodifuziunile publice din Ţările de Jos sunt ele însele active pe piaţa internaţională. Datorită calităţii de membru al Uniunii Europeane de Radiodifuziune, acestea pot face schimb de programe de televiziune şi pot participa la sistemul Eurovision. În plus, programele lor se transmit în Belgia şi Germania. Mai mult, radiodifuziunile publice din Ţările de Jos se află în concurenţă directă cu radiodifuziunile comerciale care operează pe piaţa internaţională de radiodifuziune şi care au o structură a acţionariatului internaţională.

(104)

Comisia concluzionează din aceste motive că finanţarea ad hoc, fondurile puse la dispoziţia fondului CoBo şi furnizarea de facilităţi tehnice gratuite reprezintă obstacole în calea comerţului dintre statele membre în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

6.5.   Concluzie

(105)

Din moment ce toate condiţiile prevăzute în articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE sunt satisfăcute şi condiţiile stabilite de Curtea de Justiţie în hotărârea din cauza Altmark nu au fost îndeplinite în totalitate, Comisia concluzionează că finanţarea ad hoc (finanţarea din FOR şi fondurile de contrapartidă), fondurile acordate prin intermediul fondului CoBo şi furnizarea de servicii şi facilităţi tehnice gratuite pentru radiodifuziunile din Ţările de Jos trebuie să fie considerate un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE. Pe de altă parte, avantajul care derivă din accesul liber la reţeaua de cablu nu presupune transferul resurselor de stat şi nu constituie un ajutor de stat.

7.   MĂSURI DE CLASIFICARE CA AJUTOARE „NOI”

(106)

În conformitate cu articolul 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 659/99 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (40), „ajutor existent” înseamnă, inter alia:

„(i)

…, orice ajutor care a existat înainte de intrarea în vigoare a tratatului în aceste state membre, respectiv schemele de ajutor şi ajutoarele individuale puse în aplicare anterior şi care se aplică şi ulterior intrării în vigoare a tratatului”.

(107)

Aşa cum s-a menţionat deja, se poate face o distincţie între plăţile anuale, care nu fac obiectul prezentei decizii, şi plăţile ad hoc.

7.1.   Plăţile anuale

(108)

Plăţile anuale se fac în temeiul articolului 110 din Legea privind mass-media, care prevede că „entităţile cărora li s-a acordat un timp de emisie au dreptul la finanţare din bugetul general”. Nivelul de finanţare şi disponibilitatea sunt prevăzute în aceeaşi Lege pentru Mass-media. Sistemul de finanţare a existat înainte de intrarea în vigoare a Tratatului şi este considerat ajutor existent, aşa cum a fost recunoscut de Comisie prin procedura E-5/2005 (41).

7.2.   Plăţile ad hoc

(109)

Plăţile ad hoc deţin o serie de caracteristici care le diferenţiază de plăţile anuale obişnuite şi pledează împotriva clasificării lor ca fiind ajutor existent:

Baza juridică a plăţilor s-a stabilit după intrarea în vigoare a tratatului. Abia în anul 1996, statul a introdus, prin intermediul fondurilor de contrapartidă, posibilitatea compensării cheltuielilor suportate de radiodifuziunile publice în condiţiile unei creşteri excesive a preţurilor pentru drepturile de difuzare. Înainte de anul 1996, nu exista posibilitatea compensării plăţilor suportate de radiodifuziunile publice. În mod similar, în 1998 a fost introdusă modificarea Legii privind mass-media, care face posibile plăţile ad hoc din FOR către radiodifuziunile individuale. În ceea ce priveşte contribuţia statului la CoBo, statul s-a decis să contribuie la acest fond abia în anul 1994.

Plăţile efective s-au realizat abia începând cu anul 1994. Mai exact, plăţile din fondul CoBo s-au făcut începând cu anul 1994, cele din fonduri de contrapartidă din anul 1996 şi cele din FOR începând cu anul 1999.

Spre deosebire de finanţarea anuală obişnuită, plăţile ad hoc nu pot fi considerate plăţi la care au dreptul radiodifuziunile publice. În consecinţă, acordarea finanţării ad hoc nu este un proces automat (42). Aceste plăţi se efectuează la cererea radiodifuziunilor publice şi se acordă în baza unei decizii specifice şi individuale luată de către ministrul culturii în temeiul articolului 106 litera (a) din Legea privind mass-media. În cazul FOR, de exemplu, ministrul decide, având în vedere nivelul FOR, dacă fondurile ar trebui transferate din AOR către FOR. PO este cel care face repartizarea banilor mai departe pe baza regulilor prevăzute în protocoale.

Condiţiile în care se pot realiza transferurile sunt stabilite în „Protocoalele de transfer” întocmite în 1999 şi 2002. Ca şi în cazul fondului CoBo, statul stabileşte anumite condiţii pentru plăţile către şi din fond care datează din 1994.

În cele din urmă, finanţarea se acordă în anumite scopuri, aşa cum se indică la secţiunea 2.3.3. Acestea includ impulsionarea radiodifuziunilor de a realiza programe mai bune, amortizarea fluctuaţiilor din veniturile din publicitate, compensarea preţurilor ridicate ale drepturilor de difuzare a evenimentelor sportive şi stimularea coproducţiilor cu radiodifuziunile din Belgia şi Germania.

7.3.   Facilităţi tehnice gratuite

(110)

Radiodifuziunile publice au primit facilităţi tehnice gratuite de la NOB de la intrarea în vigoare a Legii privindmass-media în 1987. În acel an, NOB a început să furnizeze facilităţi pentru radiodifuziunile publice, deşi iniţial aceste facilităţi au fost furnizate de NOS. Un serviciu de interes economic general a fost încredinţat NOB-ului. Acesta furnizează facilităţi radiodifuziunilor publice individuale în mod gratuit şi primeşte plăţi direct de la stat. Această măsură se poate considera prin urmare o măsură de ajutor nou.

7.4.   Concluzii privind clasificarea ca „ajutoare noi”

(111)

Finanţarea ad hoc (plăţi din FOR către radiodifuziunile publice individuale şi din fondurile de contrapartidă), transferurile din fondul CoBo şi furnizarea de facilităţi tehnice gratuite ar trebui toate considerate mai degrabă ajutoare noi decât ajutoare existente.

8.   COMPATIBILITATEA AJUTORULUI ÎN SENSUL ARTICOLULUI 86 ALINEATUL (2) DIN TRATATUL CE

(112)

Pe baza caracteristicilor măsurilor, singurul motiv posibil pentru compatibilitate este articolul 86 alineatul (2) din Tratatul CE, care prevede că: „Întreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general (…) se supun dispoziţiilor prezentului tratat, şi în special, normelor privind concurenţa, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică realizarea, în drept sau în fapt, a misiunii speciale care le-a fost încredinţată. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie să fie afectată într-o măsură care contravine intereselor Comunităţii”.

(113)

Curtea de Justiţie a susţinut în mod consecvent faptul că articolul 86 alineatul (2) din Tratatul CE poate prevedea o derogare de la interdicţia privind ajutorul de stat pentru întreprinderile însărcinate cu servicii de interes economic general. Hotărârea Curţii în cauza Altmark a confirmat în mod implicit că ajutorul de stat care compensează costurile suportate de o întreprindere pentru furnizarea unui serviciu de interes economic general poate fi considerat compatibil cu piaţa comună dacă acesta respectă condiţiile prevăzute în articolul 86 alineatul (2) din Tratatul CE (43).

(114)

În conformitate cu jurisprudenţa stabilită a Curţii de Justiţie (44), articolul 86 alineatul (2) din Tratatul CE constituie o derogare care ar trebui interpretată în mod restrictiv. Curtea a precizat că, pentru ca o măsură să poată beneficia de o astfel de derogare, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

serviciul în cauză trebuie să fie un serviciu de interes economic general şi trebuie să fie definit în mod clar ca atare de către statul membru;

întreprinderii în cauză trebuie să i se fi încredinţat în mod explicit prestarea serviciului respectiv de către statul membru;

aplicarea normelor de concurenţă din tratat trebuie să împiedice realizarea sarcinilor specifice încredinţate întreprinderii, iar derogarea de la respectivele norme nu trebuie să afecteze dezvoltarea comerţului într-o măsură care să contravină intereselor comunitare.

(115)

Comunicarea privind serviciile de radiodifuziune stabileşte principiile şi metodele pe care Comisia intenţionează să le pună în aplicare pentru a asigura respectarea condiţiilor mai sus menţionate. În consecinţă, aceasta trebuie să examineze în situaţia de faţă dacă:

activităţile de difuzare ale radiodifuziunilor publice din Ţările de Jos sunt definite în mod precis şi clar ca fiind un serviciu de interes economic general (definiţie);

radiodifuziunilor publice din Ţările de Jos le este încredinţată în mod explicit prestarea serviciului respectiv (încredinţarea);

finanţarea acordată de stat nu depăşeşte costul net al respectivului serviciu public, luând în considerare şi alte venituri directe sau indirecte ce derivă din serviciile publice (proporţionalitate).

8.1.   Definiţie

(116)

În acest context, se face menţiunea că finanţarea ad hoc şi furnizarea gratuită de facilităţi tehnice au fost proiectate pentru a sprijini activităţile care fac parte din prestarea serviciilor publice generale. În consecinţă, este necesară o evaluare a nivelului global al finanţării radiodifuziunilor publice, dar, cu excepţia măsurilor specifice menţionate mai sus, prezenta decizie nu intenţionează să evalueze mecanismul şi condiţiile în care se acordă finanţarea de către stat. Prezenta decizie nu vizează organizarea sistemului de radiodifuziune publică ca întreg.

(117)

Aşa cum s-a menţionat la alineatul 33 din Comunicarea privind serviciile de radiodifuziune, este responsabilitatea statelor membre să definească misiunea de serviciu public a radiodifuziunilor publice. Cu toate acestea, ţinând cont de caracterul specific al sectorului radiodifuziunii, se poate lua în considerare „o definiţie «largă», care să acorde unui anumit organism de radiodifuziune misiunea de a oferi un program echilibrat şi variat, în conformitate cu misiunea sa, şi să conserve în acelaşi timp un anumit nivel al audienţi, în sensul prevederilor interpretative ale protocolului, ca fiind legitimă în temeiul articolului 86 alineatul (2). O astfel de definiţie ar fi în concordanţă cu satisfacerea nevoilor democratice, sociale şi culturale, precum şi cu garantarea pluralismului, inclusiv a diversităţii culturale şi lingvistice.”

(118)

Deşi definiţia este cuprinzătoare, ar trebui să fie suficient de clară şi precisă pentru a nu ridica îndoieli în ceea ce priveşte faptul dacă o activitate dată desfăşurată de operatorul însărcinat urmează să fie inclusă de statul membru în cauză în misiunea de serviciu public sau nu. Aşa cum se menţionează la alineatul 36 din Comunicarea privind serviciile de radiodifuziune, în ceea ce priveşte definiţia serviciului public în sectorul radiodifuziunii, rolul Comisiei se limitează la a verifica dacă există o eroare manifestă.

(119)

Sarcina principală a radiodifuziunilor publice este de a furniza programe variate de înaltă calitate şi pentru emisia generală pe posturile publice, de interes general, aşa cum se prevede la articolul 13 litera c din Legea privind mass-media. De asemenea, legislaţia cuprinde anumite cerinţe de programare legate de categoriile de conţinut ce trebuie acoperite şi de perioada de timp de emisie ce trebuie atribuită fiecărei categorii.

(120)

CLT-UFA a declarat că radiodifuziunile publice din Ţările de Jos difuzează prea multe evenimente sportive în general şi prea mult fotbal în special. Reclamanţii au susţinut că NOS RTV difuzează majoritatea evenimentelor sportive din Ţările de Jos. Aşa cum s-a menţionat deja, finanţarea ad hoc a fost proiectată pentru a finanţa activităţi care fac parte din misiunea de serviciu public de interes general şi, în consecinţă, pentru a achiziţiona drepturile de difuzare a evenimentelor sportive.

(121)

Cu toate acestea, Comisia este de părere că difuzarea de programe sportive în limita a aproximativ 10 % din timpul total de emisie, nu constituie o eroare manifestă. Evenimentele sportive pot face parte din misiunea de serviciu public a radiodifuziunilor, iar alocarea a 10 % din timpul de emisie pentru evenimentele sportive nu reprezintă o nerespectare a misiunii de furnizare a unui amestec echilibrat şi variat de programe de interes public.

(122)

Comisia este de părere că principala sarcină, aşa cum este definită în articolul 13 litera c alineatul (1) din Legea privind mass-media, este definită în sensul larg, dar se poate considera că îndeplineşte – în conformitate cu textul Protocolului de la Amsterdam – „nevoile democratice, sociale şi culturale” ale societăţii Ţărilor de Jos. Prin urmare, definiţia din legislaţie este suficient de clară şi precisă în ceea ce priveşte sarcina principală şi nu conţine erori manifeste.

8.2.   Încredinţarea

(123)

Alineatul 40 din Comunicarea privind serviciile de radiodifuziune susţine că pentru a putea beneficia de o derogare în temeiul articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE, misiunea de serviciu public ar trebui încredinţată uneia sau mai multor întreprinderi printr-un act oficial. Comisia remarcă faptul că Legea privind mass-media încredinţează în mod formal NOS sarcina de a duce la îndeplinire misiunea de serviciu public definită la articolul 13 litera c şi în legislaţia aplicabilă. Radiodifuziunile publice au dreptul să difuzeze programe pe posturile publice în temeiul articolului 31 din Legea privind mass-media şi Comisia consideră că principala sarcină de a difuza programe este încredinţată în mod clar radiodifuziunilor publice.

8.3.   Proporţionalitatea

(124)

În capitolul 6.3 din Comunicarea privind serviciile de radiodifuziune se explică faptul că testul de proporţionalitate pe care Comisia trebuie să-l efectueze are două componente (45).

(125)

Pe de o parte, Comisia trebui să calculeze costul net al misiunii de serviciu public încredinţate radiodifuziunilor publice din Ţările de Jos şi să verifice dacă acest cost a fost sau nu compensat în mod excedentar. Când se acordă compensări unei întreprinderi, ajutorul de stat nu trebuie să depăşească costurile nete ale misiunii de serviciu public. Pentru a ajunge la costul net, trebuie luate în considerare şi alte venituri directe sau indirecte ce derivă din misiunea de serviciu public. Prin urmare, în evaluarea proporţionalităţii ajutorului se va lua în considerare profitul din exploatare al activităţilor din domeniul serviciilor publice.

(126)

Pe de altă parte, Comisia trebuie să cerceteze orice informaţie pe care o are la dispoziţie şi care sugerează că radiodifuziunile publice denaturează concurenţa pe pieţele comerciale mai mult decât este necesar pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public. De exemplu, o radiodifuziune publică, în măsura în care veniturile mai scăzute ar fi acoperite prin ajutorul de stat, ar putea fi tentată să reducă preţurile pentru publicitate sau pentru orice altă activitate care nu face parte din domeniul serviciilor publice de pe piaţă, cu scopul de a reduce veniturile concurenţilor. O asemenea practică ar necesita o finanţare suplimentară din partea statului pentru a compensa veniturile excluse din activităţile comerciale şi ar indica, prin urmare, existenţa unei compensări excedentare a obligaţiilor în domeniul serviciilor publice.

8.3.1.   Transparenţă şi repartizarea cheltuielilor

(127)

În primul rând Comisia trebuie să stabilească costul serviciilor de interes economic general. Deoarece radiodifuziunile publice din Ţările de Jos îndeplinesc, de asemenea, activităţi care nu au legătură cu serviciile publice, acestea sunt obligate, prin Directiva 80/723/CEE a Comisiei din 25 iunie 1980 privind transparenţa relaţiilor financiare dintre statele membre şi întreprinderile publice (46), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2000/52/CE a Comisiei (47), să păstreze conturi separate pentru activităţile diferite pe care le efectuează. Costurile şi veniturile trebuie să fie repartizate în mod corect pe baza unor principii de contabilizare costurilor obiective şi bine definite. Costurile atribuibile în totalitate activităţilor serviciilor publice, cât şi activităţilor comerciale, nu trebuie să fie repartizate între cele două categorii şi pot fi alocate în întregime serviciilor publice (48).

(128)

Directiva privind transparenţa a fost pusă în aplicare în Ţările de Jos prin intermediul unei modificări a Legii concurenţei („Mededingingswet”) (49). Mai mult, un decret (50) special obligă radiodifuziunile publice să menţină conturi separate pentru toate activităţile colaterale şi activităţile asociative. Pe baza acestui decret, autorităţile din Ţările de Jos au pus la dispoziţie informaţii privind costurile şi veniturile radiodifuziunilor publice din perioada cuprinsă între 1994 şi 2005.

(129)

În temeiul Directivei privind transparenţa, statele membre trebuie să se asigure nu numai că sunt menţinute conturi separate pentru activităţile aferente serviciilor publice şi alte activităţi ca nu vizează serviciile publice, dar şi că toate costurile şi veniturile sunt repartizate în mod corect pe baza principiilor de contabilitate aplicate în mod susţinut şi prin justificarea în mod obiectiv a costurilor şi că principiile de repartizare a costurilor conform cărora sunt menţinute conturile separate sunt stabilite în mod clar.

(130)

Cu toate acestea, Comisia observă că decretul nu stabileşte modul în care radiodifuziunile publice trebuie să repartizeze costurile împărţite între activităţile aferente serviciilor publice şi cele care nu vizează serviciile publice. Mai mult, informaţiile date de autorităţile din Ţările de Jos confirmă că radiodifuziunile publice utilizează metode diferite de repartizare a costurilor. Autorităţile argumentează că la nivel individual repartizarea este corectă, dar datorită alegerilor făcute de radiodifuziunile individuale privind repartizarea costurilor, repartizarea poate diferi de la o radiodifuziune la alta. Cu toate acestea, Comisia consideră că lipsa consecvenţei între diferitele radiodifuziuni demonstrează faptul că decretul nu stabileşte suficiente măsuri referitoare la repartizarea costurilor.

(131)

Prin urmare, pe baza informaţiilor depuse de autorităţile din Ţările de Jos, nu se poate concluziona că respectivele costuri sunt repartizate în mod corect pe baza metodelor acceptate de repartizare a costurilor. În consecinţă, Comisia consideră că trebuie luate în considerare toate veniturile nete derivate din activităţile comerciale ale radiodifuziunilor publice atunci când se stabileşte dacă finanţarea acordată de stat este proporţională cu costurile serviciilor publice. Această situaţie respectă, de asemenea, cadrul legislativ din Ţările de Jos care se aplică sistemului de servicii publice de radiodifuziune şi care obligă radiodifuziunile să îşi folosească toate profiturile în scopul serviciilor publice, inclusiv cele derivate din activităţile comerciale (51).

8.3.2.   Proporţionalitatea finanţărilor publice

(132)

În conformitate cu alineatul 57 din Comunicarea privind radiodifuziunea, ajutorul de stat nu trebuie să depăşească costurile nete ale misiunii de serviciu public suportate de radiodifuziune. Astfel, după stabilirea costurilor nete aferente misiunii de serviciu public, trebuie să se stabilească dacă suma totală a finanţării acordate de stat nu depăşeşte această sumă.

(133)

În cazul în care repartizarea completă sau semnificativă a costurilor nu a avut loc, veniturile nete ale tuturor activităţilor care au beneficiat în mod direct sau indirect de finanţarea publică trebuie să fie luate în considerare în calcularea costurilor nete aferente serviciilor publice (52). Numai veniturile derivate din activităţile comerciale de sine stătătoare nu trebuie să fie luate în considerare în momentul stabilirii costurilor nete aferente misiunii de serviciu public. Acestea sunt activităţi care nu au beneficiat în mod direct sau indirect – de exemplu, prin intermediul unor rate de producţie mai ieftine – de finanţarea acordată de stat sau care au plătit valoarea totală a intrărilor pe care le împart cu sau care rezultă din misiunea de serviciu public.

(134)

În cadrul sistemului de servicii publice de radiodifuziune din Ţările de Jos, nu există conceptul de activităţi de sine stătătoare şi nici o repartizare totală şi semnificativă a resurselor între diferitele activităţi ale radiodifuziunilor. Mai mult, Legea privind mass-media stipulează că toate veniturile nete derivate din sarcini principale şi colaterale (53), activităţi colaterale şi asociative (54) trebuie să fie folosite pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public (55).

(135)

În consecinţă, costurile nete derivate din activităţile de serviciu public sunt stabilite prin luarea în considerare a veniturilor derivate din toate activităţile efectuate de radiodifuziunile publice. Prin urmare, calculul se efectuează după cum urmează:

în primul rând, costurile nete ale serviciilor publice sunt stabilite prin deducerea din costurile totale pentru furnizarea serviciilor publice a veniturilor nete derivate din exploatarea serviciilor publice (sarcini principale şi colaterale) (56);

în al doilea rând, sunt luate în considerare toate celelalte venituri nete comerciale (activităţi colaterale şi asociative);

în al treilea rând, sunt adăugate toate formele de finanţare acordată de stat. În primul rând, finanţarea anuală de stat şi plăţile Stifo, considerate măsuri de „ajutor existent”. Urmează finanţarea ad hoc (plăţi efectuate din fondul de rezervă pentru radiodifuziune) şi plăţi efectuate din fondul de co-producţie, care sunt considerate măsuri de „ajutor nou”.

(136)

Suma tuturor articolelor menţionate mai sus stabileşte dacă finanţarea totală acordată de stat depăşeşte costurile publice totale nete sau, cu alte cuvinte, dacă a avut loc o compensare excedentară a sarcinilor de serviciu public.

(137)

În ceea ce priveşte furnizarea gratuită a serviciilor tehnice şi a facilităţilor de către NOB, măsura trebuie, în principiu, să fie luată în considerare la evaluarea compensării excedentare. Cu toate acestea, nu este necesară includerea explicită a măsurii în calcule deoarece profiturile ce derivă din serviciul tehnic gratuit pot fi considerate costuri compensatorii care în caz contrar ar fi trebuit finanţate. Prin urmare, necesitatea plăţii costurilor în cauză ar fi dus la creşterea cu aceeaşi sumă a costurilor serviciilor publice încredinţate radiodifuziunilor publice din Ţările de Jos. Prin urmare, includerea acestor costuri nu ar fi modificat rezultatul final net (57).

8.4.   Decizia de deschidere a procedurii şi perioada supusă investigaţiei

(138)

În decizia de deschidere a procedurii, Comisia a estimat compensarea excedentară preliminară la 110 milioane EUR. Calculul s-a bazat pe cifre incomplete ale sumei reale privind transferurile de rezerve şi nivelul rezervelor deţinute de sistemul de servicii publice de radiodifuziune în ansamblu în perioada 1992-2002. La data respectivă, autorităţile nu au pus la dispoziţie date complete privind radiodifuziunile individuale.

(139)

După deschiderea procedurii, Comisia a primit cifrele referitoare la costurile şi veniturile radiodifuziunilor individuale, care sunt mai detaliate decât cifrele globale puse la dispoziţie la momentul deschiderii procedurii. Mai mult, noile informaţii pun la dispoziţie date reale până în 2005 şi includ, de asemenea, o estimare pentru anul 2006.

(140)

Decizia face referire la plăţile ad hoc plătite începând cu 1994 şi vizează perioada de până în 2005 inclusiv. În ceea ce priveşte data finală, autorităţile din Ţările de Jos au invitat Comisia să ia în considerare şi cifrele pentru anul 2006. Cu toate acestea, Comisia nu consideră adecvată această situaţie deoarece cifrele de pe 2006 reprezintă numai estimări ale anului bugetar în curs.

8.4.1.   Evaluarea compensării acordate radiodifuziunilor publice individuale

(141)

Se pare că 14 din cele 19 radiodifuziuni publice au fost compensate excedentar în perioada cuprinsă între1994-2005. Compensarea excedentară a generat profituri de 32 milioane EUR, care au fost transferate de regulă, către rezervele pentru programe.

(142)

Cu toate acestea, în unele cazuri, o parte din compensarea excedentară a fost folosită pentru a balansa compensarea deficitară din perioada de dinainte de 1994. La începutul anului 1994, anumite radiodifuziuni aveau o rezervă pentru programe negativă (58). Radiodifuziunilor le-a fost permisă numai înregistrarea rezervelor negative de program în momentul în care costurile aferente serviciilor publice au depăşit diversele surse de finanţare a serviciilor publice. Cu alte cuvinte, rezervele negative pentru programe nu puteau deriva decât din compensarea deficitară a costurilor aferente serviciilor publice.

(143)

Pe de altă parte, orice eventuală pierdere rezultată din activităţi comerciale trebuia să fie finanţată prin intermediul rezervelor asociaţiilor şi nu a putut fi reflectată în rezervele pentru programe. Conform autorităţilor din Ţările de Jos, rezervele asociaţiilor au fost constituite din fonduri private.

(144)

Există, de asemenea, cazuri în care compensarea deficitară costurilor aferente serviciilor publice a fost finanţată temporar din rezerve ale asociaţiilor. În 1993, rezervele asociaţiei au fost „îngheţate” de autorităţile din Ţările de Jos; începând cu acel moment, veniturile derivate din servicii publice şi activităţi comerciale nu au mai putut fi adăugate la rezervele asociaţiilor. Cu toate acestea, s-a făcut o excepţie în cazul rambursării plăţilor efectuate din rezervele asociaţiilor înainte de 1994 pentru a acoperi costurile nefinanţate aferente serviciilor publice. În conformitate cu autorităţile din Ţările de Jos, aceasta este singura împrejurare în care fondurile au fost adăugate la aceste rezerve după 1994 (59).

(145)

Comisia consideră că sumele negative înregistrate în rezervele pentru programe şi variaţiile pozitive ale rezervelor asociaţiilor după 1994 au apărut numai ca rezultat al „compensării deficitare” anterioare a costurilor aferente serviciilor publice. Prin urmare, se consideră că o eventuală compensare a acestor sume constituie costuri eligibile ale misiunii de serviciu public. În consecinţă, sumele corespunzătoare nu trebuie luate în considerare atunci când se stabileşte compensarea excedentară.

(146)

În conformitate cu cele menţionate la alineatul 141, în general compensarea excedentară a fost integrată în rezervele pentru programe. În 2005, PO a decis pentru prima dată, în baza articolului 19 litera a alineatul (1) litera h şi articolului 109 litera a din Legea privind mass-media, că rezervele deţinute de radiodifuziunile individuale ce depăşesc 5-10 % din bugetul anual al acestora, trebuie să fie transferate către PO (60). Acest transfer este considerat, de asemenea, parte integrantă a măsurilor ad hoc şi este luat în considerare pentru stabilirea proporţionalităţii compensării. Drept rezultat, acest transfer a redus compensarea totală acordată radiodifuziunilor publice individuale, mărind în acelaşi timp compensarea excedentară a PO.

(147)

Prin scăderea – pentru fiecare an din perioada 1994-2005 – a costului net aferent serviciilor publice din finanţările totale primite din partea Statului, prin metoda descrisă la secţiunea 8.3.2, Comisia conchide că niciuna din radiodifuziunile individuale nu a primit finanţări publice mai mari de 10 % din bugetul său anual. Din moment ce costurile radiodifuziunilor publice pot varia în fiecare an, statul poate dori ca, din motive bugetare, să păstreze un nivel minim al fluctuaţiilor aferente finanţărilor acordate de stat şi să permită ca un anumit procent din compensarea excedentară anuală să fie reportat în anul următor. Comisia a recunoscut acest principiu în cazul radiodifuziunilor publice din Danemarca (61).

(148)

În cazul ajutoarelor de stat din Danemarca, Comisia a argumentat că rezervele respective trebuie să fie instituite pentru un scop anume şi că trebuie să fie regularizate la o dată fixă, ceea ce înseamnă că trebuie să fie deduse din compensarea anului următor în cazul în care este descoperită o compensare excedentară. Astfel, în cazul în care compensarea excedentară nu depăşeşte 10 % din suma compensării anuale, această compensare excedentară este compatibilă cu Tratatul CE, poate fi reportată în anul următor şi dedusă din suma compensării plătibile pentru perioada respectivă.

(149)

Autorităţile din Ţările de Jos au decis că radiodifuziunile publice individuale pot menţine numai o rezervă dedicată de maxim 5-10 % din bugetul anual al acestora (62). În vederea acestei constrângeri, în 2005 PO a ordonat transferul a 42,457 milioane EUR din rezervele radiodifuziunilor individuale către PO. Autorităţile şi-au luat, de asemenea, angajamentul de a efectua o monitorizare regulată a rezervelor şi o de a ordona rambursarea sumelor ce depăşesc 10 % din compensarea anuală începând cu 2006 (63). În consecinţă, Comisia consideră că sunt îndeplinite condiţiile compatibilitate ale unei sume de compensare excedentară numai dacă aceasta nu depăşeşte 10 % din bugetul anual destinat radiodifuziunilor publice (64).

(150)

Din moment ce compensarea excedentară nu depăşeşte marja de 10 % a bugetului anual, prin urmare poate fi considerată justificată pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public, şi astfel ajutorul se consideră compatibil cu articolul 86 alineatul (2) din Tratatul CE.

8.4.2.   Compensarea excedentară a PO

(151)

PO a primit, de asemenea, o compensare pentru rolul jucat în administrarea şi coordonarea sistemului de radiodifuziune. PO îndeplineşte acest rol ca organizaţie separată, care, intern, menţine o contabilitate separată. Autorităţile din Ţările de Jos au argumentat că deşi NOS TV şi PO sunt părţi ale unei singure persoane juridice şi prezintă, de asemenea, conturi consolidate, niciuna dintre acestea nu poate avea sub nicio formă acces la fondurile celeilalte.

(152)

Pe baza contabilităţii separate pentru PO şi în conformitate cu metoda de contabilitate descrisă mai sus, Comisia concluzionează că PO a primit o compensare excedentară totală de 55 908 milioane EUR, fără a include rezervele transferate în 2005 de la radiodifuziunile individuale. Transferul rezervelor în valoare de 42 457 milioane de EUR. În cazul în care transferul este luat în considerare, compensarea excedentară totală a PO se ridică la 98 365 (55 908 EUR +42 457 EUR) milioane EUR.

Tabelul 4

Prezentarea generală a finanţării anuale a PO (1994-2005) se ridică la × 1 milion EUR (65)

 

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

Total

Costuri aferente activităţilor publice

53,1

60,5

61,8

64,6

69,3

77,3

89,0

94,7

100,4

91,2

91,9

95,2

948,9

Venituri derivate din activităţi publice

0

0

0

0,7

3,3

3,5

2,5

2,6

3,4

0,2

0

0

16,2

Costuri nete aferente activităţilor publice

53,1

60,5

61,8

63,9

66,0

73,8

86,4

92,0

97,0

90,9

91,9

95,2

932,7

Rezultatul net al activităţilor comerciale

5,7

5,9

6,5

7,3

10,7

16,0

13,7

12,0

10,8

13,1

22,3

9,7

133,7

Necesarul de finanţare publică

47,5

54,6

55,3

56,5

55,4

57,8

72,7

80,0

86,2

77,8

69,6

85,5

799,0

Plăţi anuale

49,4

55,6

58,3

58,9

62,3

70,7

68,7

74,6

78,6

85,4

78,0

79,3

819,6

Plăţi anuale din partea Stifo

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

Compensare anuală totală

49,4

55,6

58,3

58,9

62,3

70,7

68,7

74,6

78,6

85,4

78,0

79,3

819,6

Rezultatul înaintea plăţilor ad hoc

1,9

1,0

3,0

2,3

6,9

12,8

-4,0

-5,4

-7,6

7,6

8,4

-6,2

20,7

Plăţi din FOR

0

0

0

0

0

0

7,1

6,1

5,2

7,0

5,6

2,8

33,9

Plăţi din fonduri de contrapartidă

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

Plăţi din fondul CoBo

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

Transferul rezervelor excedentare

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

42,5

42,5

Total plăţi ad hoc

0

0

0

0

0

0

7,1

6,1

5,2

7,0

5,6

45,3

76,3

Elemente extraordinare

0

0

0

0

0

0,9

0

0,2

0,2

0

0

0

1,4

Total compensare excedentară/deficitară

1,9

1,0

3,0

2,3

6,9

13,7

3,1

0,9

-2,1

14,5

14,0

39,1

98,4

(153)

În opinia Comisiei, compensarea excedentară de 98 365 milioane EUR nu este necesară pentru funcţionarea serviciilor publice şi, prin urmare, nu pot beneficia de derogarea de la interdicţia privind ajutorul de stat prevăzută de articolul 86 alineatul (2). În consecinţă, compensarea excedentară nu este considerată ajutor compatibil şi în principiu ar trebui să fie recuperată din PO.

(154)

Cu toate acestea, se pare că compensarea excedentară depăşeşte plăţile totale ad hoc cumulate în PO. PO a primit 33 870 milioane EUR sub formă de plăţi ad hoc din partea bugetului pentru mass-media acordat de stat, plus transferul ad hoc de 42 457 milioane EUR din partea celorlalte radiodifuziuni. Astfel, suma totală a plăţilor se ridică la 76 327 milioane EUR primiţi din măsuri ad hoc. Mai mult, plăţile ad hoc au generat, de asemenea, dobânzi care trebuie luate în considerare la stabilirea sumei fondurilor care nu au fost primite în contextul „măsurilor existente de ajutor”. Prin urmare, recuperarea ar trebui limitată la 76 327 milioane EUR plus dobândă, deoarece compensarea excedentară „restantă” a fost acordată prin intermediul ajutorului existent şi nu poate fi recuperată.

8.5.   Comportament anticoncurenţial privind pieţele comerciale

(155)

În conformitate cu explicaţia din Comunicarea privind serviciile de radiodifuziune, Comisia este de părere că această conduită anticoncurenţială a serviciilor publice de radiodifuziune nu poate fi considerată necesară pentru îndeplinirea misiunii serviciilor publice. În decizia de deschidere a procedurii de investigaţie formală, Comisia a menţionat următoarele eventuale denaturări ale pieţei:

8.5.1.   Transmisie prin cablu

(156)

Contractul cadru încheiat între radiodifuziuni şi operatorii de cablu în 1985 prevede ca, la cererea guvernului din Ţările de Jos, operatorii de televiziune prin cablu să nu plătească drepturi de proprietate intelectuală pentru transmisia programelor publice de televiziune din Ţările de Jos. Astfel, se justifică întrebarea dacă, prin renunţarea la drepturile de proprietate intelectuală faţă de operatorii de televiziune prin cablu, PO a acţionat ca un operator de piaţă normal din moment ce a renunţat la veniturile comerciale.

(157)

Cu toate acestea, autorităţile din Ţările de Jos argumentează că, dacă PO nu revendică un onorariu pentru drepturile de proprietate intelectuală, acest lucru nu contravine în mod necesar comportamentului de piaţă. În definitiv, radiodifuziunile comerciale nu impun plata unui onorariu de către operatorii de televiziune prin cablu pentru transmisia programelor lor (66).

(158)

Într-adevăr, acordurile comerciale încheiate între radiodifuziuni şi operatorii de cablu pot lua diverse forme, având în vedere în special faptul că tranzacţia implică un schimb de servicii de transmisie cu disponibilitatea conţinutului, care este valoros pentru ambele părţi. În consecinţă, Comisia consideră că nu există o indicaţie clară conform căreia PO a acţionat contrar comportamentului de piaţă şi că prin renunţarea la veniturile comerciale a sporit nevoia finanţărilor acordate de stat.

8.5.2.   Piaţa de publicitate

8.5.2.1.   Presupusa subcotaţie a preţurilor pentru GRP 20-49

(159)

În momentul deschiderii procedurii de investigaţie formală, Comisia nu deţinea suficiente dovezi că STER a subcotat într-adevăr preţurile. Cu toate acestea, trebuie evaluate informaţiile prezentate după deschiderea procedurii de investigaţie de către reclamanţi şi autorităţile din Ţările de Jos.

(160)

Alineatul 58 din Comunicarea privind serviciile de radiodifuziune indică faptul că radiodifuziunile publice ar putea fi tentate să provoace scăderea preţurilor pentru publicitate pentru a reduce venitul concurenţilor. Cu toate acestea, trebuie să reţinem că radiodifuziunile publice din Ţările de Jos nu desfăşoară în mod direct activităţi de publicitate, ci acestea sunt realizate de o organizaţie separată, STER. În conformitate cu obiectivele declarate, STER trebuie să exploateze timpul disponibil pentru publicitate într-o asemenea manieră încât să aducă o contribuţie optimă la finanţarea centrală a radiodifuziunilor publice. STER funcţionează ca un intermediar, având funcţia de a maximiza profitul din vânzarea spaţiului publicitar al radiodifuziunilor private. Aşa cum s-a menţionat deja la alineatul 17, STER transferă veniturile din publicitate direct către bugetul pentru mass-media.

(161)

Orice intenţie de subcotare din partea STER se poate deduce din una din următoarele circumstanţe: preţurile STER sunt mai scăzute decât ale concurenţilor săi, creşterea cotei de piaţă şi pierderea de venituri pentru STER.

(162)

În primul rând, Comisia prevede în decizia de deschidere a procedurii de investigaţie formală că o comparaţie între preţurile companiilor publice şi private pentru vânzarea de spaţii publicitare ar putea fi interpretată ca o măsură semnificativă a criteriilor prevăzute la alineatul 58 din Comunicarea privind serviciile de radiodifuziune.

(163)

Pentru a compara preţurile, cea mai relevantă este grupa de spectatori cu vârsta cuprinsă între 20 şi 49 ani. Aşa cum se poate deduce din tabelul 5, există diferite sub-grupe, iar majoritatea spectatorilor ţintă se încadrează în intervalul categoria 20-49 ani:

Tabelul 5

Procentul puntelor de audienţă (GRP) obţinut de STER în anul 2004

Ţinta:

Peste13 ani

20-34

35-49

50-64

20-49

Cumpărători cu vârsta între 20 şi 49 ani

Cumpărători cu vârsta între 20 şi 49 ani şi copii

Bărbaţi

Femei

Punctaj obţinut

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

Sursă

:

Scrisoarea din data de 27.1.2005 din partea autorităţilor din Ţările de Jos.

(164)

Tabelul 5 indică faptul că STER vinde publicitate predominant pentru spectatori. Din anul 1999, cota de piaţă STER în publicitate şi audienţa atrasă de radiodifuziunile publice pentru grupul ţintă de vârstă 20-49 a scăzut. Preţurile brute percepute de la cei care contractează servicii de publicitate pentru grupul ţintă de vârstă 20-49 au fost următoarele:

Tabelul 6

Preţuri brute pe GRP pentru grupul ţintă de vârstă 20-49 (orele 18.00-24.00), 1995-2005 în EUR

 

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

STER

1 470

1 496

1 499

1 315

1 485

1 541

1 562

1 624

1 816

1 932

1 890

Radiodifuziuni comerciale

1 337

1 314

1 366

1 399

1 438

1 637

1 667

1 675

1 753

2 055

2 087

Sursă

:

Scrisoarea din data de 3.2.2006 din partea autorităţilor din Ţările de Jos.

(165)

În temeiul datelor prevăzute mai sus, preţurile de listă ale STER pentru GRP pentru grupul ţintă de spectatori cu vârsta cuprinsă între 20 şi 49 au fost doar uşor mai scăzute decât preţurile de listă ale radiodifuziunilor comerciale. Conform autorităţilor din Ţările de Jos, radiodifuziunile şi STER acordă reduceri destul de semnificative. Se pare că radiodifuziunile comerciale au oferit reduceri mult mai mari, în special din anul 1998. Aceste reduceri sunt prezentate mai jos:

Tabelul 7

Reduceri reale acordate în perioada 1994-2005 în %

 

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

STER

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

Radiodifuziuni comerciale

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

Sursă

:

Scrisoarea din 24.2.2006 din partea autorităţilor din Ţările de Jos.

(166)

Deşi STER deţine o audienţă mai puţin atractivă decât radiodifuziunile comerciale – aceasta are criterii de selectivitate scăzute şi prin urmare este mai puţin capabilă să ofere un grup ţintă foarte specific – şi deţine o cote de piaţă mai scăzute în ceea ce priveşte audienţa şi publicitatea (a se vedea tabelul 9 de mai jos), preţurile sale nete sunt mai ridicate decât cele percepute de radiodifuziunile comerciale.

Tabelul 8

Preţuri nete pe GRP pentru grupul ţintă de spectatori cu vârsta cuprinsă între 20 şi 49 ani(orele 18.00-24.00), în perioada1995–2005 în EUR

 

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

STER

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

Radiodifuziuni comerciale

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

(167)

Din tabelul 9 se poate deduce în plus că există o corelaţie clară între scăderea cotei de audienţă şi a cotei de publicitate pentru serviciile publice de radiodifuziune. Nu există nici o dovadă a faptului că STER îşi sporeşte cota de piaţă printr-o posibilă reducere a preţurilor, sau că îşi menţine cota de piaţă în ciuda scăderii cotei de audienţă a clienţilor săi radiodifuziuni. Dimpotrivă, STER pierde din cota de piaţă în publicitate într-un ritm similar cu pierderea audienţei de către radiodifuziunile publice.

Tabelul 9

Cote de piaţă pentru audienţă şi publicitate

 

1998

1999

2000

2001

2002

2003

Audienţa radiodifuziunilor comerciale

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

Publicitatea radiodifuziunilor comerciale

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

Audienţa radiodifuziunilor publice

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

Publicitatea radiodifuziunilor publice

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

[...]

Sursă

:

Scrisoarea din 3.2.2006 din partea autorităţilor din Ţările de Jos.

(168)

În cele din urmă, nu există nicio dovadă a pierderii veniturilor din publicitate ale STER în scopul creşterii cotei de piaţă.

Figura 1:

Evoluţia veniturilor brute şi nete

Image

(169)

Din tabelul 7 şi figura 1 se poate concluziona că STER a oferit reduceri considerabile. Cu toate acestea, din figura 1 se poate concluziona şi că, în ciuda acestor reduceri, veniturile nete provenite din vânzarea spaţiului publicitar au rămas relativ constante. Utilizarea reducerilor nu a generat schimbări importante în ceea ce priveşte veniturile.

(170)

În consecinţă, nici una din situaţiile care însoţesc de obicei intenţia de sub-cotare a preţurilor – respectiv: preţuri scăzute, creşterea cotei de piaţă şi pierderea temporară a veniturilor – nu par să se fi petrecut pe piaţa de publicitate din Ţările de Jos. Se subliniază din nou faptul că STER este o companie independentă de radiodifuziune publică şi veniturile sale sunt transferate în mod direct către bugetul pentru mass-media. Drept urmare, Comisia concluzionează că nu există indicii conform cărora STER a subcotat preţurile într-o asemenea măsură încât s-a ajuns la o pierdere necorespunzătoare de venituri care a sporit nevoia de finanţare suplimentară de către stat a sistemului de servicii publice de radiodifuziune.

8.5.2.2.   Valori de referinţă pentru preţurile de pe piaţa de publicitate

(171)

SBS Broadcasting BV menţionează că „simpla comparare a preţurilor din GRP 20-49 plătite către STER sau către IP şi/sau SBS nu poate constitui un criteriu exclusiv pentru a stabili dacă STER a subcotat sau nu preţurile”.

(172)

SBS menţionează că, în primul rând, cei care contractează servicii de publicitate sunt dispuşi să plătească o primă suplimentară pentru GRP din categoria de spectatori cu vârsta cuprinsă între 20 şi 49 ani oferit de STER deoarece atrage persoane din afara grupului ţintă. În plus, preţurile STER pentru GRP din categoria de vârstă de peste 13 ani (categoria adolescenţilor) pentru prestarea propriu-zisă sunt mult mai scăzute decât preţurile radiodifuziunilor comerciale concurente pentru GRP din categoria peste 13 ani. Aceste aspecte au fost înaintate de Comisie autorităţilor din Ţările de Jos (67).

(173)

În ceea ce priveşte primul aspect, se va clarifica de la început faptul că întreprinderile din domeniul marketing-ului intenţionează să atragă un anumit grup ţintă când îşi promovează produsele. Audienţele din afara grupărilor ţintă nu sunt relevante. Unul din criteriile de achiziţionare a timpului de transmisie dedicat publicităţii este selectivitatea privind audienţa ţintă. Dacă spaţiul de publicitate nu este selectiv, adică există multe aşa-numite „pierderi”(publicitatea atrage persoane din afara grupului ţintă), atunci spaţiul de publicitate devine mai puţin interesant. Datorită faptului că spaţiul de publicitate vândut de STER are un grad de selectivitate scăzut – atrage o gamă largă de spectatori – este destul de dificil pentru STER, în conformitate cu autorităţile din Ţările de Jos, să-şi menţină tarifele de publicitate. În al doilea rând, GRP din categoria peste 13 ani este mai puţin important decât GRP 20-49. Informaţiile din tabelul 5 indică importanţa relativ scăzută a GRP din categoria peste 13 ani şi arată în mod clar că GRP din categoria peste 13 ani nu are un rol decisiv în efectuarea unei comparaţii între preţuri. După cum au stabilit şi autorităţile din Ţările de Jos, GRP 20-49 este mult mai important. Faptul că preţul pentru GRP din categoria peste 13 ani este mai scăzut la STER nu demonstrează că există o tendinţă generală a radiodifuziunilor publice de subcotare a preţurilor.

8.5.2.3.   Concluzii privind publicitatea

(174)

În consecinţă, în ciuda faptului că STER a oferit reduceri considerabile, veniturile totale care provin din vânzarea spaţiului publicitar nu au scăzut, ci s-au menţinut stabile. Ca urmare a evaluării observaţiilor şi răspunsurilor din partea autorităţilor din Ţările de Jos, Comisia concluzionează că în prezent nu există vreo dovadă a faptului că STER nu a încercat să-şi maximizeze veniturile provenind din publicitate şi că reacţia sa ar fi condus la o nevoie sporită de finanţare din partea statului.

8.5.3.   Drepturi de difuzare a meciurilor de fotbal

(175)

În momentul deschiderii procedurii, Comisia a stabilit că nu există indicii clare pentru a trage concluzia că radiodifuziunile au plătit pentru a obţine drepturile de transmisie a meciurilor de fotbal un preţ peste valoarea pieţei din punct de vedere structural. Unul din motivele care justifică acest lucru este faptul că radiodifuziunile publice au oferit în timpul negocierilor sume mai mari decât au fost dispuse să ofere radiodifuziunile comerciale. CLT-UFA a reclamat faptul că radiodifuziunile publice din Ţările de Jos au plătit preţuri mai mari pentru a obţine drepturile de difuzare a meciurilor de fotbal. Comisia a precizat că va evalua această situaţie în continuare.

(176)

Ancheta ulterioară nu a furnizat dovezi cu privire la faptul că radiodifuziunile publice au supralicitat în defavoarea radiodifuziunilor comerciale, şi nici că radiodifuziunile publice au achiziţionat drepturile de difuzare a meciurilor de fotbal provocând astfel blocarea pieţei pentru concurenţi. Într-adevăr, s-au găsit exemple de drepturi de difuzare a meciurilor importante de fotbal deţinute de către radiodifuziuni comerciale în timpul perioadei examinate (a se vedea alineatul 55).

(177)

Cu toate acestea, deoarece nu s-au putut identifica practici anticoncurenţiale în prezenta procedură, aspectul privind gradul în care sistemul oferă sau nu suficiente măsuri de salvgardare împotriva comportamentului anticoncurenţial va fi examinat în procedura E-5/2005 privind ajutorul existent.

9.   CONCLUZIE

(178)

Din motivele mai sus menţionate, Comisia concluzionează că a existat o compensare excedentară în cazul NOS pentru funcţiile pe care le îndeplineşte în calitate de PO care se ridică la 98 365 milioane EUR şi că această sumă a fost acordată prin intermediul măsurilor de ajutor de stat, care nu se pot considera ca fiind compatibile cu piaţa comună în temeiul articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE şi ar trebui aşadar să fie recuperată de la NOS.

(179)

Cu toate acestea, deoarece compensarea excedentară depăşeşte plăţile ad hoc totale către NOS pentru funcţiile pe care le îndeplineşte în calitate de PO, care s-au ridicat la un total de 76 327 milioane EUR, recuperarea ar trebui să respecte plafonul de 76 327 milioane EUR plus dobândă, deoarece compensarea excedentară „restantă” s-a acordat prin intermediul ajutorului existent şi nu poate fi recuperată,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

1.   Ajutorul de stat ad hoc pe care Ţările de Jos l-au acordat către NOS pentru funcţiile pe care le îndeplineşte în calitate de PO nu este compatibil cu piaţa comună.

2.   Ajutorul de stat ad hoc incompatibil se va recupera de la NOS. Suma ce va fi recuperată este de 76 327 milioane EUR, plus dobândă.

3.   Ajutorul de stat ad hoc acordat de Ţările de Jos radiodifuziunilor publice individuale este compatibil cu piaţa comună dacă, în măsura în care respectivul ajutor are drept rezultat compensarea excedentară misiunii de serviciu public, surplusul se păstrează într-o rezervă pentru destinaţii speciale, a cărei valoare nu depăşeşte 10 % din bugetul anual al radiodifuziunii şi, cu condiţia ca respectarea acestei limite să fie monitorizată în mod regulat de Ţările de Jos.

Articolul 2

1.   Ţările de Jos vor lua toate măsurile necesare pentru a recupera de la PO ajutorul menţionat la articolul 1 şi pus la dispoziţie beneficiarului în mod ilegal.

2.   Recuperarea va intra în vigoare fără întârziere şi în conformitate cu procedurile legislaţiei naţionale, cu condiţia ca acestea să permită executarea imediată şi eficientă a deciziei. Ajutorul ce trebuie să fie recuperat va include dobândă de la data la care s-a pus la dispoziţia beneficiarilor până la data recuperării sale.

3.   Dobânda ce trebuie să fie recuperată în temeiul alineatului 2 va fi calculată în conformitate cu procedurile prevăzute în articolele 9 şi 11 din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei (68).

4.   În decurs de două luni de la comunicarea prezentei decizii, Ţările de Jos vor impune beneficiarilor menţionaţi la articolul 1 rambursarea ajutorului ilegal şi incompatibil, plus dobânda datorată.

Articolul 3

Ţările de Jos vor informa Comisia, în decurs de două luni de la comunicarea prezentei decizii, cu privire la măsurile pe care deja le-a luat şi pe care intenţionează să le ia pentru a o respecta. Acestea vor furniza aceste informaţii utilizând chestionarul ataşat în anexa 1 a prezentei decizii. Ţările de Jos vor înainta, în aceeaşi perioadă de timp, toate documentele ce conţin dovezi conform cărora s-au deschis procedurile de recuperare împotriva beneficiarului ajutorului ilegal şi incompatibil.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează Regatului Ţărilor de Jos.

Adoptată la Bruxelles, 22 iunie 2006.

Pentru Comisie

Neelie KROES

Membru al Comisiei


(1)  JO C 61, 10.3.2004, p. 8.

(2)  Prin scrisoarea din 24 mai 2002 din partea CLT-UFA SA şi a filialelor asociate RTL/Holland Media Groep SA şi Yorin TV BV; prin scrisoarea din 10 octombrie 2002 din partea SBS Broadcasting; prin scrisoarea din 28 noiembrie 2002 din partea VESTRA.

(3)  Prin scrisoarea din 3 iunie 2003 din partea Asociaţiei Editorilor de Jurnale din Ţările de Jos şi prin scrisoarea din 19 iunie 2003 din partea editurii De Telegraaf.

(4)  Prin scrisorile din 29 iunie 2002, 28 octombrie 2002, 21 februarie 2003 şi două scrisori din 19 iunie 2003.

(5)  Prin scrisorile din 12 septembrie 2002 şi 18 septembrie 2002, ca răspuns la o solicitare de informaţii din partea Comisiei din 24 iunie 2002.

(6)  A se vedea nota de subsol 1.

(7)  Asociaţia Televiziunilor Comerciale Europene (ACT), prin scrisoarea din 15 aprilie 2004; Arbeitsgemeinschaft der öffentlich-rechtlichen Rundfunkanstalten der Bundesrepublik Deutschland (ARD), prin faxul din 8 aprilie 2004; Broadcast Partners, versiunea finală prin scrisoarea din 27 aprilie 2004; CLT-UFA, RTL/HMG şi Yorin (denumite în continuare „CLT-UFA”), prin scrisoarea din 14 aprilie 2004; De Telegraaf, prin scrisoarea din 5 aprilie 2004; Groep Nederlandse Dagbladpers, prin scrisoarea din 21 aprilie 2004; Publieke Omroep, prin scrisoarea din 21 aprilie 2004; SBS Broadcasting BV, prin scrisoarea din 26 aprilie 2004; Branchevereniging van Nederlandse kabelbedrijven (VECAI) prin scrisoarea din 8 aprilie 2004; Vereniging van Commerciële Radio (VCR), prin scrisoarea din 13 aprilie 2004.

(8)  Cazul NN 32/91 aprobat de către Comisie în iulie 1991.

(9)  Asociaţiile cu membrii sunt KRO, AVRO, NCRV, EO, TROS, BNN, VARA şi VPRO. Organizaţiile fără membrii sunt: NPS, Teleac/NOT, RVU, VKZ, RKK, HOS, NMO, OHM, NIK, BOS.

(10)  Nederland 1, 2 şi 3.

(11)  A se vedea articolul 90 din Legea privind mass-media.

(12)  A se vedea articolele 50 şi 54 din Legea privind mass-media.

(13)  A se vedea Planul Politic al NOS pentru 2000-2010.

(14)  Sponsorizarea, dar şi veniturile din vânzarea biletelor, abonamente, serviciul SMS etc. (A se vedea Manualul de Raportare Financiară, versiunea 2005, p. 18).

(15)  Introduse în Legea privind mass-media printr-un act din 5 iulie 1997.

(16)  AOR reprezintă o rezervă destinată radiodifuziunilor publice şi care este gestionată de Autoritatea pentru mass-media. AOR serveşte la acoperirea deficitelor provocate de venituri scăzute în publicitate în decursul exerciţiului financiar. Acesta serveşte, de asemenea, drept rezervă în eventualitatea dizolvării unei radiodifuziuni publice care nu are rezerve proprii şi drept cont curent între ministru şi Autoritatea pentru mass-media. În cele din urmă, AOR acoperă, în general, costurile suplimentare suportate ca urmare a creşterii preţurilor. Plăţile anuale iau în considerare creşterea de preţ timp de doar doi ani de la introducerea acesteia. AOR funcţionează ca element de amortizare pentru respectiva perioadă.

(17)  Secret profesional.

(18)  Scrisoarea din 24 februarie 2006, pp. 3 şi 4.

(19)  Scrisoarea din 27 ianuarie, conversaţia telefonică din 3 februarie 2005 şi răspunsul la solicitarea suplimentară din 25 iulie 2005.

(20)  Au existat câteva excepţii de la regulă. S-au efectuat unele transferuri către rezervele asociaţiei în situaţii în care anterior s-au folosit rezerve ale asociaţiei pentru finanţarea activităţilor în domeniul serviciilor publice. A se vedea şi alineatul 141 litera ff.

(21)  Rezervele fundaţiei totalizează 2,288 milioane EUR (NPS), 0,832 milioane EUR (NOS) şi 39,119 milioane EUR (PO).

(22)  De exemplu Talpa, Nickelodeon, Jetix, TMF şi MTV.

(23)  A se vedea scrisoarea din 23 februarie.

(24)  Aici sunt incluse turul final al Cupei Mondiale din 2002, Liga Campionilor din 2002/2003, drepturile de rezumat/vedere generală privind Premier League din Ţările de Jos din 2003/2004, Campionatul European din 2004, majoritatea meciurilor de cupă europene, inclusiv cele ale cluburilor din Ţările de Jos şi Cupa Mondială din 2006. Unele din aceste evenimente apar pe lista evenimentelor din Decretul privind mass-media, în conformitate cu Directiva 97/36 a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 307, 30.07.1997, p. 60).

(25)  Scrisoarea autorităţilor din Ţările de Jos din 18.9.2002.

(26)  A se vedea nota de subsol 1.

(27)  Cauza C-280/00 Altmark Trans [2003] ECR I-7747.

(28)  Acest model de calcul ia în considerare o serie de factori pentru a calcula venitul potenţial ce poate fi câştigat din drepturile de transmisie a evenimentelor sportive: creşterea aşteptată a cheltuielilor pe întreaga piaţă a televiziunii şi aşteptările referitoare la potenţialele venituri din publicitate ca urmare a întâlnirii cu persoanele care fac publicitatea; impactul difuzării evenimentelor sportive pe cota de piaţă a radiodifuziunilor comerciale (consideraţii privind poziţionarea strategică); numărul cluburilor din Ţările de Jos (pentru evenimentele internaţionale precum Liga Campionilor).

(29)  Rezumatul răspunsului din data de 30 aprilie 2004, al autorităţilor din Ţările de Jos la decizia de deschidere a procedurii de investigaţii formale.

(30)  A se vedea cauza C-482/99 Republica Franceză c. Comisiei [2002] ECR I-4397, alineatul 55.

(31)  A se vedea cauza C-379/98 PreussenElektra [2001] ECR I-2099, alineatul 54 ff.

(32)  A se vedea cauza C-126/01 GEMO [2003] ECR I-13769, alineatul 44.

(33)  A se vedea cauza C-280/00 Altmark Trans, citată mai sus, alineatul 95.

(34)  A se vedea cauza 730/79 Philip Morris [1980] ECR 2671, alineatul 11.

(35)  A se vedea cauza 730/79 Philip Morris, citată mai sus, alineatul 11 şi cauza 259/85 Republica Franceză c. Comisiei [1987] ECR 4393, alineatul 24.

(36)  Cauza C-75/97 Belgia c. Comisiei (Maribel bis/ter) [1999] ECR I-3671, alineatul 45.

(37)  Cauza C-310/99 Republica Italiană c. Comisiei[2002] ECR I-2289, alineatul 66.

(38)  JO C 320, 15.11.2001, p. 5.

(39)  A se vedea Comunicarea privind serviciile de radiodifuziune, alineatul 18.

(40)  JO L 83, 27.3.1999, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat prin Tratatul de Aderare din 2003.

(41)  Pentru o evaluare completă a se vedea articolul 17 scrisoare din partea Comisiei către autorităţile din Ţările de Jos E-5/2005, din data de 3 martie 2005.

(42)  Scrisoarea din data de 13 mai 2004 din partea autorităţilor din Ţările de Jos, a se vedea capitolul F.6.

(43)  A se vedea cauza Altmark citată mai sus, alineatele 101-109.

(44)  A se vedea, de exemplu, cauza 127/73 BRT/SABAM [1974]ECR 313, alineatele 19-22.

(45)  A se vedea Comunicarea privind serviciile de radiodifuziune, alineatele 57 şi 58.

(46)  JO L 195, 29.7.1980, p. 35. Directiva astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/81/CE (JO L 312, 29.11.2005, p. 47).

(47)  JO L 193, 29.7.2000, p. 75.

(48)  A se vederea Comunicarea privind serviciile de radiodifuziune, alineatele 53-56.

(49)  A se vedea articolul 25 litera a din Legea privind competiţia.

(50)  Decretul Secretarului de Stat din 13 iunie 2001, care include anexa „Manual de raportare financiară”.

(51)  Sumele puse la dispoziţie de autorităţile din Ţările de Jos demonstrează că în timpul perioadei de anchetă activităţile comerciale ale radiodifuziunilor publice au adus profit în general.

(52)  A se vedea Comunicarea privind radiodifuziunea, alineatele 55 şi 56.

(53)  Veniturile derivate din drepturile de proprietate intelectuală, veniturile derivate din SMS-uri, sponsorizări, publicitate, vânzări de bilete etc. Acest lucru poate fi conchis din Manualul de raportare financiară menţionat mai sus, care stabileşte normele şi principiile de contabilitate astfel cum trebuie aplicate de radiodifuziunile publice individuale (Versiunea 2005, Modelul VII, pagina 18).

(54)  Veniturile provenind din activităţile colaterale şi ale asociaţiilor constau în:

(1)

Venituri provenind din activităţi ale asociaţiilor: acestea reprezintă în general contribuţii ale membrilor, venituri provenind din reviste ale asociaţiilor şi din moşteniri primite;

(2)

venituri provenind din investiţii: acestea reprezintă venituri din dobânzi, leasing şi proprietăţi;

(3)

venituri provenind din reviste pentru program TV: venituri provenind din publicarea de reviste pentru program TV (reviste care conţin detalii despre programe, recenzii, publicitate etc.);

(4)

venituri derivate din alte activităţi: venituri provenind din vânzarea de CD-uri şi DVD-uri, vânzarea de formate de programe.

(55)  Scrisoare a autorităţilor din Ţările de Jos în contextul cauzei E-5/2005 din data de 2 iunie 2005 şi înregistrată la 7 iunie 2005.

(56)  A se vedea alineatul 26.

(57)  Acest lucru este în conformitate cu poziţia Comisiei din cadrul deciziei privind radiodifuziunea publică din Italia RAI. Decizia Comisiei din 15 octombrie 2003 privind măsurile puse în aplicare de Italia pentru RAI SpA, JO L 119, 23.4.2004, p. 1.

(58)  De ex. VARA a avut o rezervă negativă de program de 8,5 milioane EUR la începutul anului 1994.

(59)  Acest lucru se aplică AVRO, KRO, NCRV şi VARA. Scrisoare din partea autorităţilor din Ţările de Jos, 30 aprilie, înregistrată la 13 mai 2004.

(60)  Scrisoare „Publieke Omroep” din 28 iulie 2005, trimisă de autorităţile din Ţările de Jos la 1 septembrie 2005 (înregistrată la 5 septembrie 2005).

(61)  Decizia Comisiei din 19 mai 2004 privind măsurile puse în aplicare de Danemarca pentru TV2/Danmark, JO L 85, 23.8.2006, p. 113.

(62)  5 % sau 10 %, în funcţie de mărimea bugetului radiodifuziunii.

(63)  În proiectul de propunere pentru o nouă Lege privind mass-media (Legea privind mass-media 2007), guvernul din Ţările de Jos a introdus o normă care stabileşte ca rezerva să fie monitorizată anual şi ca orice rezervă excesivă (rezervă cu 10 % mai mare decât compensarea anuală) să fie transferată AOR, care este administrată de Autoritatea pentru mass-media. Guvernul din Ţările de Jos şi-a asumat obligaţia – prin scrisoarea din 4 mai 2006 – de a introduce această normă în Legea pentru buget 2006, care garantează aplicarea până la adaptarea „Legii pentru mass-media 2007”.

(64)  În practică, 5 % sau 10 %, astfel cum au stabilit autorităţile din Ţările de Jos.

(65)  Diferenţele dintre text şi tabel se datorează diferenţelor de rotunjire.

(66)  Conform organizaţiei operatorilor de televiziune prin cablu, VECAI, NOS primeşte de fapt o plată din partea VECAI, deşi nu este menţionată sub această denumire. Cu toate acestea, NOS nu consideră această plată ca onorariu pentru drepturile de proprietate intelectuală.

(67)  Scrisoarea din data de 4 ianuarie 2005 din partea autorităţilor din Ţările de Jos.

(68)  JO L 140, 30.4.2004, p. 1.


ANEXĂ

INFORMAŢII PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE A DECIZIEI C 2/2004 A COMISIEI

1.   Numărul total de beneficiari şi valoarea totală a ajutoarelor ce trebuie recuperate

1.1

Vă rugăm să explicaţi în detaliu în ce fel se va calcula valoarea ajutoarelor ce trebuie să fie recuperate de la beneficiarii individuali?

Plata principală

Dobânda

1.2

Care este valoarea totală a ajutoarelor ilegale acordate în temeiul acestui sistem, ce trebuie să fie recuperate (echivalentul brut al ajutoarelor; preţurile pentru...):

1.3

Care este numărul total de beneficiari de la care trebuie recuperate ajutoarele ilegale care s-au acordat în temeiul acestui sistem:

2.   Măsuri planificate şi deja aplicate pentru recuperarea ajutoarelor

2.1

Vă rugăm să descrieţi detaliat ce măsuri sunt planificate şi ce măsuri s-au aplicat deja pentru recuperarea imediată şi efectivă a ajutoarelor. Vă rugăm să indicaţi, acolo unde este relevant, şi baza legală a măsurii luate/planificate.

2.2

La ce dată se va definitiva recuperarea ajutorului?

3.   Informaţii privind beneficiarii individuali

Vă rugăm să precizaţi în tabelul de mai jos detalii pentru fiecare beneficiar pentru care ajutoarele ilegale acordate în temeiul acestui sistem trebuie să fie recuperat.

Identitatea beneficiarului

Valoarea ajutoarelor acordate ilegal (1)

Valută: ….

Sume rambursate (2)

Valută:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


(1)  Valoarea ajutoarelor puse la dispoziţia beneficiarului (echivalentul brut al ajutoarelor; preţurile pentru...).

(2)  

(°)

Valorile brute rambursate (inclusiv dobânda).


22.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/25


DECIZIA COMISIEI

din 7 martie 2007

Ajutorul de stat C 10/06 (ex N555/05) – Cyprus Airways Public Ltd – Plan de restructurare

[notificată cu numărul C(2007) 300]

(Numai versiunea în limba greacă este autentică)

(Text cu relevanţă pentru SEE)

(2008/137/CE)

COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 88 alineatul (2) primul paragraf,

având în vedere Acordul privind Spaţiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1) litera (a),

după ce părţile interesate au fost invitate să îşi prezinte observaţiile în conformitate cu dispoziţiile menţionate anterior (1),

întrucât:

I.   PROCEDURĂ

(1)

La data de 3 mai 2005, Comisia a decis să autorizeze acordarea unui ajutor pentru salvare (N69/2005) pentru Cyprus Airways Public Ltd. (Decizia 2005/1322).

(2)

Printr-o scrisoare nedatată, înregistrată de Comisie la data de 9 noiembrie 2005 (DG TREN A/28405) în conformitate cu articolul 88 alineatul (3) şi cu angajamentele asumate în contextul ajutorului pentru salvare notificat anterior, autorităţile cipriote au informat Comisia cu privire la un plan de restructurare pentru Cyprus Airways Public Ltd. La data de 14 noiembrie 2005, Secretariatul General al Comisiei a înregistrat notificarea cu numărul de referinţă SG(05)A10041, iar cazul a primit numărul de ordine N 555/2005.

(3)

La data de 18 noiembrie 2005 (D(05)125084), Comisia a solicitat autorităţilor cipriote informaţii suplimentare mai clare. Autorităţile cipriote au răspuns la întrebările Comisiei în scrisoarea din data de 23 ianuarie 2006, înregistrată la 24 ianuarie 2006 (cu numărul de referinţă DG TREN A/11819). La data de 14 decembrie 2005, a avut loc la Bruxelles o întrunire a reprezentanţilor Republicii Cipru şi ai Comisiei. Ulterior, la data de 30 ianuarie 2006 la Bruxelles a avut loc o altă reuniune la nivel înalt pentru a se discuta progresele realizate în ceea ce priveşte cazul respectiv.

(4)

Prin decizia din 22 martie 2006, notificată autorităţilor cipriote prin scrisoarea din data de 23 martie 2006 (SG-Greffe (2006) D/201246), Comisia a iniţiat procedura stabilită la articolul 88 alineatul (2) din tratat. Procedura a fost înregistrată cu numărul de ordine C 10/2004.

(5)

Decizia Comisiei de a iniţia procedura de investigaţie formală a fost publicată, de asemenea, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2). Comisia a invitat părţile interesate să îşi prezinte observaţiile asupra acestui subiect. Cipru a prezentat Comisiei observaţiile sale într-o scrisoare din data de 20 aprilie 2006.

(6)

În intervalul de timp stabilit la publicarea deschiderii procedurii, Comisia a primit o observaţie din partea părţilor interesate. Aceasta a fost prezentată autorităţilor cipriote (D(2006) 213376) cărora li s-a dat ocazia să îşi prezinte propriile observaţii, primite la data de 28 iulie 2006 (înregistrate la data de 1 august 2006 cu numărul de referinţă A/28810). La data de 19 decembrie 2006 s-au primit informaţii suplimentare de la autorităţile cipriote prin fax (înregistrate la 31 decembrie 2006 cu numărul de referinţă A/40766). La data de 28 februarie 2007 s-au primit alte informaţii suplimentare prin fax .

II.   FAPTELE

(7)

Cyprus Airways Public Ltd. a fost înfiinţată în 1947 ca societate pe acţiuni, iar principalele sale activităţi constau în transportul pe cale aeriană de pasageri şi de mărfuri, precum şi alte servicii aeriene aferente. Acţionarul principal al societăţii este guvernul cipriot (69,62 %), în timp ce restul capitalului acţionar este deţinut de circa 4 200 de mici investitori privaţi.

(8)

Cyprus Airways Public Ltd. (denumită în continuare „Cyprus Airways”) face parte din grupul Cyprus Airways (denumit în continuare „grupul”).

(9)

În prezent Cyprus Airways prestează servicii regulate în Europa şi în Orientul Mijlociu, cu o flotă de 11 aeronave: două aeronave de tip A319 livrate în 2002 şi deţinute de Cyprus Airways; şapte aeronave de tip A320-200 livrate în perioada cuprinsă între mai 1989 şi martie 1993 şi deţinute de Cyprus Airways, din care una a fost închiriată în prealabil cu echipaj societăţii Eurocypria, şi două aeronave de tip A330-200, livrate în 2002 şi 2003 (închiriate).

(10)

La data notificării planului de restructurare, celelalte societăţi din cadrul grupului, toate aflate în proporţie de 100 % în proprietatea Cyprus Airways Public Ltd, erau:

(11)

Această societate (denumită în continuare „Eurocypria”) efectuează zboruri charter din peste cincizeci de aeroporturi europene, cu o flotă compusă din cinci aeronave, dintre care patru de tip Boeing 737-800 închiriate, achiziţionate în perioada februarie-aprilie 2003, fiecare cu o capacitate de 189 de pasageri, precum şi o aeronavă de tip A320 (A320) închiriată cu echipaj de la Cyprus Airways.

(12)

Hellas Jet SA (denumită în continuare Hellas Jet) a fost înfiinţată la Atena la data de 1 iulie 2002, începând-şi activitatea la data de 24 iunie 2004. Hellas Jet a fost concepută ca un nou transportator aerian european, cu sediul în Atena. Aceasta efectua zboruri de pe aeroportul internaţional din Atena cu trei aeronave Airbus A320 închiriate. Cu toate acestea, nu s-au respectat planurile de afaceri, iar operaţiunile regulate au fost suspendate începând cu luna mai 2005. Aceste evenimente au avut efecte negative din punct de vedere financiar asupra grupului, cauzându-i pierderi în valoare totală de 29,5 milioane CYP (51,4 milioane EUR), începând din iunie 2005.

(13)

Această filială (denumită în continuare „Zenon”) prestează servicii pentru agenţiile de turism cipriote. Mai exact, Zenon furnizează şi distribuie informaţii electronice care le permit agenţiilor de turism să efectueze rezervări şi să elibereze bilete de zbor, precum şi să efectueze rezervări de hoteluri şi autoturisme.

(14)

Această societate şi-a început activitatea în 1996, atunci când a preluat gestiunea magazinelor scutite de taxe vamale din aeroporturile din Larnaca şi Paphos. În momentul notificării planului de restructurare, s-a intenţionat preluarea magazinelor scutite de taxe vamale din aeroporturile din Larnaca şi Paphos de către noul concesionar al aeroportului şi disocierea de grup. Acest lucru s-a petrecut în iunie 2006.

III.   DESCHIDEREA PROCEDURII

(15)

Decizia Comisiei de a deschide procedura stabilită la articolul 88 alineatul (2) s-a bazat pe o serie de aspecte care reies din examinarea planului de restructurare. Comisia şi-a manifestat rezerva cu privire la compatibilitatea planului cu cadrul comunitar aplicabil, şi anume orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate din 2004 (3) (denumite în continuare orientările S&R).

(16)

Elementul central al planului de restructurare este reprezentat de un împrumut, în condiţii de piaţă, cu o garanţie din partea guvernului cipriot pentru o perioadă de zece ani, care urmează să fie utilizat în primul caz pentru rambursarea împrumutului pe termen scurt de 30 milioane CYP (51 milioane EUR) contractat ca urmare a aprobării ajutorului pentru salvare din mai 2005. Ulterior, soldul va fi utilizat pentru restructurarea transportatorului aerian.

(17)

În primele 24 de luni ale planului de restructurare, principalul obiectiv a fost reducerea costurilor şi creşterea anumitor venituri. Guvernul şi conducerea au estimat că este necesară o reducere a costurilor totale cu 13 %. Acest obiectiv urma să fie realizat prin reducerea personalului cu circa 20 % şi, în acelaşi timp, prin reducerea nivelurilor salariale cu 15 % în medie. Aceasta înseamnă că, în temeiul planului de restructurare, din totalul de 1 840 de membri ai personalului, începând cu 1 septembrie 2005, 385 urmau să fie disponibilizaţi; aceste disponibilizări urmau să conducă la economii anuale de circa 7 milioane CYP (12 milioane EUR); alte economii de circa 4,6 milioane CYP (8 milioane EUR) se vor obţine în urma reducerilor costurilor actuale cu personalul.

(18)

Comisia şi-a manifestat rezerva cu privire la reuşita planului de a restaura viabilitatea pe termen lung a societăţii în cel mai scurt timp posibil şi fără ajutor suplimentar pe viitor. Aceasta a declarat, de asemenea, că nu a dispus de informaţii suficiente pentru a stabili dacă cuantumul elementului de ajutor din cadrul planului de restructurare a fost menţinut la minimum. De asemenea, Comisia a pus în discuţie necesitatea unei rambursări pe o perioadă de 10 ani a împrumutului pe termen lung. Comisia a afirmat că nu dispune de informaţii suficiente pentru a se putea pronunţa asupra caracterului rezonabil al proiecţiilor financiare sau asupra validităţii presupunerilor care stau la baza acestor proiecţii şi că ar fi extrem de interesată să afle în special care este opinia concurenţilor societăţii Cyprus Airways cu privire la planul în cauză.

(19)

Planul de restructurare prevedea vânzarea Eurocypria, filiala pentru zborurile charter a societăţii Cyprus Airways, către guvern la un preţ care urma să fie stabilit de un expert independent. Iniţial, preţul a fost estimat la 15 milioane CYP (26 milioane EUR). Prin urmare, Eurocypria urma să fie desprinsă de grupul Cyprus Airways şi să-şi desfăşoare activitatea ca o entitate complet distinctă. Încasările obţinute din vânzare (plătite de guvern societăţii Cyprus Airways) ar urma să fie utilizate de aceasta din urmă pentru a-şi finanţa propria restructurare. Comisia şi-a manifestat rezerva cu privire la vânzare şi la modalitatea de fixare a preţului de vânzare. În cazul în care preţul plătit pentru Eurocypria nu ar fi fost un preţ de piaţă, atunci suma respectivă ar fi considerată drept ajutor de stat.

(20)

Un alt aspect al planului de restructurare, care ar fi trebuit să fie realizat la 18 luni după iniţierea planului, este reprezentat de creşterea capitalului cu 14 milioane CYP (24 milioane EUR). Toţi acţionarii (statul şi acţionarii privaţi) vor participa în mod proporţional cu cota deţinută. Statul va contribui cu 9,8 milioane CYP (17 milioane EUR), în timp ce contribuţia acţionarilor privaţi la creşterea capitalului va fi de circa 4,2 milioane CYP (7,3 milioane EUR). La deschiderea procedurii, Comisia a declarat că nu putea exclude faptul că participarea statului la această creştere a capitalului ar putea reprezenta un ajutor de stat.

(21)

Comisia şi-a exprimat îndoiala faţă de suficienţa măsurilor propuse pentru remedierea perturbării pieţei, creată ca urmare a ajutorului. Planul prevedea reduceri relativ mici ale flotei şi ale rutelor pentru Cyprus Airways. Filiala charter Eurocypria urma să fie vândută, în timp ce o altă filială, HellasJet, urma să fie închisă, iar cele trei aeronave ale acesteia urmau să fie suprimate. Comisia şi-a manifestat rezerva, în special datorită faptului că Eurocypria urma să fie vândută principalului acţionar al Cyprus Airways. Comisia a invitat concurenţii societăţii Cyprus Airways să se exprime cu privire la aceasta.

(22)

În mod normal, în cazul unei societăţi de dimensiunea Cyprus Airways, nivelul contribuţiei proprii la costurile de restructurare ar trebui să fie de circa 50 %. Comisia şi-a manifestat rezerva cu privire la nivelul contribuţiei proprii şi la ceea ce ar trebui considerat ca şi contribuţie proprie.

IV.   OBSERVAŢII PRIMITE ÎN CURSUL PROCEDURII

(23)

În răspunsul lor la deschiderea procedurii, autorităţile cipriote au încercat să clarifice anumite aspecte evocate de Comisie.

(24)

În ceea ce priveşte aspectele legate de restabilirea viabilităţii pe termen lung a societăţii Cyprus Airways, planul de restructurare prevedea repartizarea costurilor de restructurare (finanţate prin împrumutul pe termen lung în valoare de 55 milioane CYP, precum şi prin încasările obţinute din vânzarea Eurocypria) după cum urmează:

Perioada

Suma

(milioane CYP)

Descrierea

2006

30

Rambursarea ajutorului pentru salvare

2006

10,6

Indemnizaţiile de disponibilizare

2006

2

Alte costuri legate de disponibilizări

2006-2008

5

Fondul de rulment pentru Cyprus Airways

2006-2008

13,5

Cheltuielile de capital estimate

2006-2010

10

Deficite ale fluxului de numerar

Total

71,1

 

(25)

În ceea ce priveşte funcţionarea societăţii în viitor, atât autorităţile cipriote cât şi linia aeriană au recunoscut că modelul strategic şi operaţional utilizat de Cyprus Airways în trecut nu este viabil în cadrul concurenţial în care societatea îşi desfăşoară activitatea în prezent. Diferenţa fundamentală constă în faptul că Cyprus Airways îşi desfăşoară activitatea la un nivel al costurilor specific unui veritabil transportator aerian tradiţional, în timp ce realitatea pieţei cipriote liberalizate şi dominate de zboruri de agrement nu permite decât existenţa unor niveluri ale veniturilor echivalente cu cele ale societăţilor aeriene charter şi/sau cu tarife reduse, care reprezintă de fapt adevăraţii concurenţi ai societăţii Cyprus Airways.

(26)

În mediul de afaceri actual, dată fiind liberalizarea completă a pieţei transportului aerian din Cipru, posibilităţile societăţii Cyprus Airways de a se dezvolta în continuare sau de a-şi spori veniturile sunt foarte limitate. Fără luarea unor măsuri suplimentare, chiar şi creşterea preconizată de peste 4 % a pieţei transportului aerian nu ar permite Cyprus Airways să depăşească situaţia sa dificilă din prezent. În consecinţă, societatea a întreprins o restructurare puternică, însoţită în mod inevitabil de o drastică reducere a costurilor.

(27)

Potrivit planului de restructurare, societatea a estimat că este necesară o reducere cu 13 % a costurilor totale. Acest obiectiv urma să fie realizat prin reducerea costurilor cu personalul cu circa 20 % şi, în acelaşi timp, prin reducerea nivelurilor salariale cu 15 % în medie.

(28)

În afara acestei reduceri a costurilor, societatea trebuie să aibă în vedere şi alte elemente ale planului de restructurare aflat în desfăşurare şi care vizează, în această etapă incipientă, viabilitatea pe termen lung a societăţii. În prezent se intenţionează ca Cyprus Airways să poată să se redreseze într-un mod care să permită transportatorului aerian să supravieţuiască şi să realizeze, pe termen mediu, un randament al investiţiilor („return on Investment” – ROI) acceptabil, fără alte subvenţii sau ajutoare. Se intenţionează ca, în decursul anului 2007, să aibă loc o a doua etapă a reducerii costurilor, axată pe externalizare şi pe cele mai bune practici ale sectorului respectiv.

Evoluţia profiturilor şi a pierderilor societăţii Cyprus Airways (previziuni)  (4)

 

 

 

 

 

 

 

 

Venituri totale

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Costuri totale

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Rezultat din exploatare

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Profituri (pierderi) înainte de impozitare

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

(29)

Redresarea viitoare a transportatorului aerian se bazează pe consolidarea avantajelor derivate din această reducere a costurilor şi pe creşterea constantă a companiei aeriene. În acest sens, planul de restructurare prevede pentru perioada 2004-2010 următoarea evoluţie a traficului de călători

Evoluţia traficului de călători ai societăţii Cyprus Airways (previziuni)  (4)

 

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Totalitatea traficului cipriot (milioane)

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Trafic CY (milioane)

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Cote de piata CY

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

(30)

În ceea ce priveşte vânzarea societăţii Eurocypria, guvernul a precizat că, în afara evaluării efectuate în prealabil de PricewaterhouseCoopers în numele societăţii Cyprus Airways pentru a stabili un preţ de piaţă pentru Eurocypria, HSBC a fost solicitată să realizeze o a doua evaluare, în numele guvernului cipriot, pentru a determina un preţ de vânzare potrivit unei metodologii bine definite şi recunoscute. Prin urmare, vânzarea Eurocypria în favoarea statului ar urma să se realizeze pe baza principiului deplinei concurenţe.

(31)

PwC a efectuat o evaluare a societăţii, utilizând metodologia fluxului de numerar actualizat (FNA) şi comparând multiplii de evaluare impliciţi cu abordarea pieţei. S-au luat, de asemenea, în considerare tranzacţiile care presupuneau cumpărarea şi vânzarea unor societăţi comparabile din acest sector.

(32)

PwC semnalează că veniturile societăţii provin din vânzarea biletelor în favoarea unor agenţii de turism, totalul pasagerilor transportaţi în 2005 ridicându-se la 662 561, cifră estimată să crească până la 829 092 în decursul anului 2006. Trebuie observat că veniturile prevăzute pentru 2006 au fost deja contractate. Componentele principale ale costurilor de funcţionare în 2005 au fost combustibilul de aviaţie (30 %), costurile pentru închirierea aeronavelor (22 %), costurile de aeroport şi cele de pe rutele aeriene (15 %), costurile referitoare la echipaj (11,5 %) şi cele de întreţinere şi de inginerie (9,5 %).

Principalii indicatori de performanţă

 

2004 (5)

2005 (6) M

2006 (7) E

2007 E

2008 E

2009 E

Totalul zborurilor efectuate

[…] (8)

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Pasageri transportaţi

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Venitul total (în mii de CYP)

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Profitul brut (în mii de CYP)

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Profituri (pierderi) din exploatare (în mii de CYP)

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Profituri (pierderi) înainte de impozitare (în mii de CYP)

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

(33)

Pentru exerciţiul financiar 2005, Eurocypria a anticipat un profit de circa 440 000 CYP, ceea ce reprezintă o scădere a rezultatelor în comparaţie cu anii precedenţi şi cu cifrele proiectate. Acest lucru s-a datorat unei creşteri drastice a preţurilor la combustibili în decursul anului 2005, ceea ce nu s-a putut repercuta asupra pasagerilor, dată fiind natura acordurilor cu agenţiile de turism.

(34)

Metoda FNA indică valoarea unei întreprinderi pe baza valorii fluxurilor de numerar libere pe care întreprinderea le-ar putea genera în viitor. Această metodă vizează calcularea valorii actuale a fluxurilor de numerar pe care investitorii le vor obţine în viitor. Fluxurile de numerar rezultate în acest fel trebuie actualizate la rata de recuperare necesară pentru a obţine o estimare a valorii actuale a întreprinderii.

(35)

Estimările financiare realizate de conducerea Eurocypria pentru perioada 2006-2009 calculează „valoarea terminală” a societăţii care reprezintă suma pe care un investitor ar plăti-o în prezent pentru drepturile la fluxurile de numerar ale întreprinderii în decursul anilor următori acestei perioade de patru ani. S-a atins o valoare terminală de 14,54 milioane CYP; ulterior, din aceasta s-a dedus un „cost mediu ponderat al capitalului” de 9,35 % pentru a atinge o „valoare actuală netă” a societăţii de 14,21 milioane CYP.

(36)

Această valoare actuală netă a făcut obiectul a numeroase analize de sensibilitate pentru a ţine seama de eventualele variaţii ale parametrilor, cum ar fi variaţiile cursurilor de schimb USD/CYP, (o mare parte din costurile societăţii sunt calculate în dolari SUA, în timp ce câştigurile sale sunt calculate în alte monede), variaţiile pronosticurilor de creştere şi ale preţurilor la combustibil. Analizele de sensibilitate au subliniat gradul înalt de sensibilitate a Eurocypria (ca şi a majorităţii liniilor aeriene comunitare) faţă de fluctuaţiile cursurilor de schimb şi ale preţurilor la combustibil.

(37)

Pe baza analizei descrise anterior, PwC a obţinut un interval de valori indicative pentru Eurocypria, situate între 12,5 milioane CYP şi 16 milioane CYP.

(38)

PwC a realizat, de asemenea, o analiză comparabilă a valorii de piaţă a Eurocypria în raport cu alte societăţi care efectuează zboruri pe linii asemănătoare sau cu alte tipuri asemănătoare de întreprinderi. Aceasta se consideră ca fiind o metodă valabilă de comparaţie suplimentară, deoarece condiţiile şi perspectivele unor societăţi asemănătoare depind de factori comuni, cum ar fi cererea globală a produselor şi serviciilor acestora, precum şi structura costurilor şi mediul în care acestea operează.

(39)

Datorită faptului că nu există societăţi aeriene cu zboruri charter cotate la bursă, PwC a utilizat o combinaţie de transportatori aerieni cu tarife reduse şi de societăţi care combină zborurile regulate cu zborurile charter. În urma unui calcul efectuat pe baza câştigurilor actuale şi preconizate înainte de dobânzi, taxe, depreciere şi amortizare (EBITDA) s-a ajuns la o valoare indicativă a capitalului societăţii situată între 12,5 şi 13,5 milioane CYP. PwC a observat că acest rezultat se apropie de rezultatul obţinut cu ajutorul metodei FNA.

(40)

De asemenea, PwC a efectuat a treia şi ultima evaluare a societăţii Eurocypria bazată pe tranzacţiile recente ale acesteia. În opinia PwC, această evaluare a supus la încercare caracterul rezonabil al celor două metodologii menţionate anterior. Baza teoretică a acestei abordări este aceea că preţul obţinut pe baza principiului deplinei concurenţe dintre un cumpărător şi un vânzător interesaţi reprezintă un bun indicator al valorii. PwC a utilizat datele disponibile reţelei sale globale, obţinând cu ajutorul acestei metode o valoare indicativă situată între 10,5 şi 13 milioane CYP pentru Eurocypria. PwC a semnalat că acest rezultat este, de asemenea, apropiat de rezultatul obţinut cu ajutorul metodei FNA.

(41)

Conform analizelor menţionate anterior, PwC a ajuns la concluzia că valoarea indicativă pentru Eurocypria oscilează între 12,5 şi 15,5 milioane CYP.

(42)

De asemenea, PwC a precizat că evaluarea societăţii Eurocypria se bazează pe previziuni financiare, potrivit cărora societatea ar păstra un anumit tip de afiliere cu Cyprus Airways. Potrivit PwC, o astfel de afiliere ar putea da naştere unei serii de obstacole, în special în calea expansiunii sale; restricţii în ceea ce priveşte creşterea, datorită faptului că Eurocypria este o filială a Cyprus Airways; statutul societăţii Eurocypria de filială a Cyprus Airways limitează posibilităţile acesteia de a obţine preţuri competitive în ceea ce priveşte externalizarea serviciilor. În cazul în care Eurocypria va continua să facă parte din grup, este probabil ca aceasta să nu poată concura pe aceleaşi rute ca şi Cyprus Airways.

(43)

Pe baza acestor estimări, PwC a conchis că preţul pentru Eurocypria ca şi entitate distinctă, fără aceste restricţii, ar putea fi probabil mai mare.

(44)

O a doua evaluare a fost efectuată de HSBC. HSBC a adoptat o abordare asemănătoare celei realizate de PwC. Concluzia iniţială a acestora este că valoarea totală a capitalului Eurocypria este de 13 milioane CYP. În continuare, HSBC a efectuat o evaluare comparativă a valorii unor societăţi cotate la bursă, în raport cu Eurocypria. În acest fel, s-a obţinut valoarea de 11,8 milioane CYP pentru Eurocypria.

(45)

HSBC a semnalat sensibilitatea societăţii, în special în ceea ce priveşte variaţiile preţurilor la combustibil, obţinând o valoare medie ponderată a societăţii situată între 12,3 şi 13,8 milioane CYP.

(46)

În ceea ce priveşte creşterea capitalului, aceasta a fost proiectată pentru a face faţă patrimoniului net negativ al societăţii Cyprus Airways, derivat din pierderile acumulate în trecut care au cauzat degradarea capitalului acesteia. Creşterea capitalului se va realiza prin acordarea unor drepturi oferite acţionarilor în mod proporţional cu participarea acestora. 70 % vor fi oferite statului, iar 30 % acţionarilor privaţi. Guvernul cipriot consideră că această creştere a capitalului va constitui o investiţie asemănătoare celei realizate de un investitor în economia de piaţă.

(47)

În ceea ce priveşte măsurile compensatorii, autorităţile cipriote şi-au reiterat opinia conform căreia societatea aeriană îşi restructurează activităţile în mod efectiv începând cu anul 2004. În acest sens, la sfârşitul anului 2004, transportatorul aerian şi-a redus flota cu două aeronave, renunţând la numeroase rute şi reducând în acelaşi timp frecvenţa zborurilor sale pe alte rute. În contextul unei companii aeriene care dispunea de 12 aeronave în 2004, autorităţile au considerat că această reducere este semnificativă şi că o reducere ulterioară a dimensiunii flotei în această etapă ar avea un impact negativ asupra viabilităţii pe termen lung a societăţii.

(48)

Autorităţile cipriote susţin, de asemenea, că decizia de a vinde HellasJet şi aceea de a nu reînnoi închirierea celor trei aeronave ale societăţii HellasJet constituie o reducere semnificativă a capacităţii grupului, care ar trebui considerată ca o măsură compensatorie. În mod similar trebuie privită şi vânzarea societăţii Eurocypria, dat fiind faptul că flota grupului se va reduce cu alte 6 aeronave. După vânzare, cele două societăţi vor fi independente din punct de vedere legal şi financiar.

(49)

Conform autorităţilor cipriote, în procesul actual al restructurării nu este posibil să se ia nicio altă măsură compensatorie fără a pune în pericol obiectivul restructurării. Autorităţile cipriote subliniază faptul că Cyprus Airways ocupă un loc extrem de limitat pe piaţa comunitară a aviaţiei, iniţiativele sale neputând influenţa situaţia concurenţială din acest domeniu.

(50)

Piaţa cipriotă, care este în primul rând o piaţă de destinaţie, a fost liberalizată deja de câţiva ani. În prezent, circa 99 de societăţi aeriene asigură zboruri regulate şi charter înspre şi dinspre Cipru. Analizând mai îndeaproape situaţia, se observă că 80 % din traficul aerian se desfăşoară în interiorul Comunităţii sau al SEE şi, prin urmare, nu face obiectul niciunui tip de restricţii. Alte 8-9 % din trafic corespund serviciilor charter din ţări terţe care sunt liberalizate în întregime. Cele 10-11 % care rămân sunt reprezentate de traficul dinspre Orientul Mijlociu şi din zona Golfului, unde contextul politicii aeriene este stabilit de unele acorduri bilaterale între Cipru şi aceste ţări. În acest context, autorităţile cipriote consideră că este foarte dificil să se realizeze o liberalizare mai mare a pieţei cipriote a aviaţiei cu ajutorul unor măsuri întreprinse la nivel naţional.

(51)

În ceea ce priveşte chestiunea contribuţiei proprii, autorităţile cipriote au dorit să clarifice o serie de aspecte. În ceea ce priveşte flota deţinută de Cyprus Airways, societatea nu a putut să îşi utilizeze aeronavele drept garanţie pentru contractarea unui împrumut din partea unor bănci comerciale, datorită relativei vechimi a acestora (cele 7 aeronave A320 deţinute de Cyprus Airways au fost livrate societăţii între 1989 şi 1993). S-au făcut eforturi în acest sens, însă răspunsurile primite din partea a numeroase bănci comerciale au fost negative. În aceeaşi ordine de idei, guvernul a explicat că vânzarea unei părţi a flotei nu a fost considerată ca o alternativă reală, deoarece acest lucru ar face imposibilă desfăşurarea fără întrerupere a activităţilor societăţii. Prin urmare, singura alternativă reală a fost vânzarea societăţii Eurocypria. S-a susţinut faptul că vânzarea acestei filiale ar trebui considerată contribuţie proprie.

(52)

În ceea ce priveşte HellasJet, această societate şi-a încetat operaţiunile în calitate de societate aeriană regulată în mai 2005 şi, printr-un acord cu o societate greacă numită Trans World Aviation, a trecut de la activitatea de transportator aerian regulat la aceea de agent comercial de aeronave şi operator de zboruri charter. 51 % din capitalul societăţii s-a vândut deja, iar guvernul poartă negocieri pentru a vinde restul societăţii.

(53)

Autorităţile cipriote consideră, de asemenea, că creşterea capitalului prevăzută pentru jumătatea anului 2007 reprezintă o contribuţie proprie la restructurare. Potrivit acestora, ar trebui să se adauge vânzarea unei aeronave în anul 2005 (5 milioane CYP), vânzarea unui motor de rezervă al unei aeronave A320 (1,7 milioane CYP), precum şi vânzarea unor piese de schimb (0,7 milioane CYP), ceea ce ar duce la o contribuţie suplimentară de 7,4 milioane CYP.

(54)

În cele din urmă, în ceea ce priveşte nivelul contribuţiei proprii la restructurare, autorităţile cipriote atrag atenţia Comisiei asupra punctului 56 din orientările S&R care prevede

„Cu toate acestea şi sub rezerva unor dispoziţii contrare în normele privind acordarea ajutorului de stat într-un anumit sector, în zonele asistate condiţiile de autorizare a ajutorului pot fi mai puţin stricte în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor compensatorii şi valoarea contribuţiei beneficiarului”.

(55)

Acestea continuă afirmând că, pe parcursul perioadei situate între 2000 şi 2006, întreg teritoriul Ciprului este considerat o singură regiune, reglementată de articolul 87 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE, şi că, datorită importanţei extrem de mari a societăţii Cyprus Airways pentru economia bazată pe turism a Ciprului, o nouă reducere a capacităţii transportatorului aerian, fie cu ajutorul altor măsuri compensatorii, fie printr-o proporţie extrem de ridicată a contribuţiei proprii va avea în mod cert repercusiuni complexe asupra sectorului turismului şi asupra dezvoltării regionale, în general.

(56)

Ca urmare a publicării în Jurnalul Oficial a scrisorii adresate autorităţilor cipriote, s-au primit observaţii, în termenul permis, din partea unei părţi interesate.

(57)

Comisia ia notă de faptul că niciun concurent nu a prezentat observaţii în contextul deschiderii procedurii.

(58)

Observaţiile primite au venit din partea Pancyprian Airline Pilots Union (PASYPI), care a dorit să îşi exprime părerea asupra planului de restructurare a Cyprus Airways şi asupra unei modalităţi corecte şi eficiente de gestionare a acestei societăţi. PASYPI şi-a exprimat opinia potrivit căreia, în cazul în care planul de restructurare actual ar urma să fie aprobat în temeiul „filozofiei unei gestionări dominante”, acest lucru ar fi „foarte dezastruos” pentru societate.

(59)

Conform PASYPI, după ce Comisia a autorizat acordarea ajutorului pentru salvare în favoarea societăţii, Cyprus Airways nu a prezentat angajaţilor săi un plan de afaceri corect şi viabil. Nu s-au restructurat nici conducerea, nici activităţile societăţii, din cauza unor interese şi interferenţe politice.

(60)

Potrivit PASYPI, linia aeriană are un exces de personal, iar planurile aplicate de către conducerea societăţii nu au reuşit să reducă numărul angajaţilor la niveluri care corespund standardelor internaţionale şi evaluărilor comparative. Presiunea şi consideraţiile de natură politică figurează printre motivele acestui eşec.

(61)

PASYPI afirmă că acţionarii privaţi ai societăţii nu contribuie la supravieţuirea acesteia şi că singurii acţionari care participă la reducerea costurilor sunt angajaţii.

(62)

Uniunea piloţilor critică, de asemenea, conducerea societăţii în ceea ce priveşte tratamentul aplicat celor două filiale Eurocypria şi HellasJet. În ceea ce priveşte Eurocypria, aceştia se întreabă dacă vânzarea acestei societăţi va avea sau nu efecte nefaste şi dacă va limita expansiunea viitoare a Cyprus Airways. În ceea ce priveşte HellasJet, uniunea contestă faptul că serviciile competente nu au dezvăluit niciodată personalului pierderile suferite de HellasJet şi dacă această societate funcţionează încă sau nu.

(63)

În concluzie, uniunea piloţilor afirmă că este necesar un nou plan de afaceri pentru compania aeriană în cauză şi că aceasta trebuie privatizată.

(64)

Ca răspuns la comentariile primite din partea uniunii piloţilor, autorităţile cipriote au afirmat, în primul rând, că declaraţiile făcute nu au fost nici substanţiale şi nu au avut nicio justificare sau o bază comercială solidă.

(65)

Guvernul refuză categoric afirmaţia privind interferenţele politice din societate, declarând că, în timp ce majoritatea membrilor consiliului este numită de guvern, aceştia au aceleaşi responsabilităţi ca şi membrii consiliului de administraţie al oricărei societăţi cotate la bursă. Deciziile luate de către membrii consiliului sunt motivate numai de cele mai bune interese ale societăţii.

(66)

În ceea ce priveşte planul de restructurare, guvernul afirmă că acesta s-a aplicat şi că se pot observa deja schimbări în cadrul societăţii. Economiile anuale au fost conforme celor prevăzute de plan, şi anume 19,5 milioane CYP. Obiectivul fundamental al planului este reducerea costurilor pentru a permite astfel companiei aeriene să îşi restructureze activităţile într-un mod mai competitiv. Deoarece costurile forţei de muncă constituie un factor semnificativ, personalul a fost în mod inevitabil afectat atât de concedieri cât şi de scăderile salariilor.

(67)

În ceea ce priveşte chestiunea excesului de personal, guvernul respinge afirmaţiile făcute de PASYPI, declarând că numărul personalului care urmează să fie concediat până la sfârşitul anului 2006 se ridică la circa 414 persoane şi nu la 385, astfel cum se prevedea în planul de restructurare.

(68)

În ceea ce priveşte creşterea capitalului, guvernul declară că aceasta va avea loc la jumătatea anului 2007, atunci când se vor putea observa rezultatele concrete ale aplicării planului de restructurare. Se intenţionează păstrarea raportului dintre cotele acţionarilor privaţi şi publici în cadrul societăţii.

(69)

Guvernul a explicat că decizia privind vânzarea Eurocypria a fost luată pentru a permite Cyprus Airways să îndeplinească cerinţele stabilite în orientările comunitare S&R privind contribuţia proprie. Autorităţile au afirmat că vânzarea Eurocypria la un preţ evaluat în mod independent, şi anume 13,425 milioane CYP, urma să aibă loc la începutul lunii august 2006.

(70)

În ceea ce priveşte HellasJet, guvernul a explicat că în urma unui acord tripartit între Cyprus Airways, HellasJet şi Trans World Aviation SA (care funcţionează în Grecia sub numele de Air Miles), Cyprus Airways a organizat vânzarea HellasJet societăţii Trans World pentru suma de 2 milioane EUR (1,16 milioane CYP). Potrivit autorităţilor, intenţia societăţii Cyprus Airways a fost aceea de a atenua cât mai mult posibil pierderile de exploatare ale HellasJet şi, odată cu expirarea garanţiilor comerciale furnizate în prealabil de Cyprus Airways flotei HellasJet, de a se retrage din această asociaţie. Autorităţile au pretins că această sumă ar trebui considerată ca şi contribuţie proprie.

(71)

Guvernul a respins solicitarea uniunii piloţilor privind un nou plan de restructurare, afirmând că planul de afaceri actual nu necesită nicio revizuire. Guvernul nu exclude posibilitatea privatizării societăţii, în cazul în care s-ar primi o ofertă interesantă.

(72)

În ceea ce priveşte creşterea capitalului planificată pentru jumătatea anului 2007 şi la cererea Comisiei, autorităţile cipriote au oferit informaţii suplimentare în scrisoarea din data de 19 decembrie 2006. Acestea au explicat că, potrivit dispoziţiilor înscrise în dreptul societăţilor comerciale din Cipru, o societate pe acţiuni nu poate emite acţiuni sub valoarea nominală. La acel moment, acţiunile Cyprus Airways au fost negociate la bursa de valori cipriotă la o valoare situată între 0,15 şi 0,16 CYP, în timp ce valoarea nominală a acestora era de 0,50 CYP per acţiune. Dat fiind că s-a considerat că orice emisiune situată la acea valoare contabilă sau peste aceasta nu ar fi avut succes, ar fi trebuit să se reducă valoarea nominală a capitalului social subscris.

(73)

Procedura de reducere a valorii nominale a capitalului subscris a fost deja întreprinsă, iar societatea va reduce această valoare prin anularea pierderilor acumulate (astfel cum se stipulează în statutul societăţii). În reuniunea sa din 12 decembrie 2006, Consiliul de administraţie al Cyprus Airways a iniţiat procedura privind creşterea capitalului prin organizarea subscrierii emisiunii. Pentru a garanta reuşita, banca comercială de investiţii Cisco (o filială a Băncii private a Ciprului) şi-a afirmat dorinţa de a subscrie emisiunea propusă. Băncii Cisco i se va plăti o taxă pentru subscrierea la creşterea capitalului Cyprus Airways; această taxă va fi calculată la preţul de piaţă pentru acest tip de tranzacţii. S-a furnizat serviciilor Comisiei o copie a scrisorii de intenţie a băncii de investiţii.

(74)

Următoarea etapă a constat în aprobarea, la mijlocul lunii ianuarie 2007, cu o majoritate de 75 % a acţionarilor prezenţi la această reuniune generală extraordinară, a unei rezoluţii speciale privind reducerea capitalului social subscris. Ulterior, această rezoluţie va trebui să fie ratificată de Tribunalul de Primă Instanţă din Cipru şi înregistrată la Registrul Societăţilor Comerciale. Se preconizează că această procedură va dura 6 sau 7 luni (incluzând o perioadă de trei luni pentru decizia Tribunalului).

V.   EVALUAREA AJUTORULUI

(75)

În conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE, este incompatibil cu piaţa comună orice ajutor acordat de către un stat membru sau prin intermediul resurselor statului, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producţie, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(76)

Conceptul de ajutor de stat se aplică oricărui tip de avantaj acordat direct sau indirect, finanţat prin resursele statului, acordat de statul membru însuşi sau de orice organism intermediar care acţionează în virtutea competenţelor conferite acestuia.

(77)

În contextul deschiderii procedurii, Comisia a identificat trei elemente ale planului de restructurare care ar putea, eventual, să fie considerate ca ajutor de stat. Prin urmare, Comisia trebuie să examineze aceste elemente pentru a determina dacă ele reprezintă sau nu ajutor de stat.

(78)

Costurile de restructurare a Cyprus Airways vor fi acoperite parţial şi temporar de un împrumut în valoare de 55 milioane CYP (96 milioane EUR), acordat de o bancă comercială în condiţii de piaţă. După cum s-a precizat în decizia de deschidere a procedurii de anchetă, autorităţile cipriote intenţionează să acorde societăţii Cyprus Airways o garanţie de stat care să acopere acest împrumut.

(79)

Comunicarea Comisiei privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din Tratatul CE ajutorului de stat sub forma unor garanţii  (9) stabileşte criteriile care asigură faptul că o garanţie nu reprezintă un ajutor de stat (a se vedea punctul 4.2). Următoarele două condiţii esenţiale trebuie îndeplinite cumulativ:

a)

Garanţia s-ar putea obţine, în principal, de pe pieţele financiare în condiţii de piaţă.

b)

Se plăteşte preţul de piaţă pentru garanţie.

(80)

În cazul de faţă, niciunul din aceste criterii nu este îndeplinit. Pe de o parte, Cyprus Airways nu plăteşte statului nicio primă pentru garanţia de care beneficiază, iar pe de altă parte, dată fiind situaţia sa economică dezastruoasă şi faptul că a primit deja ajutor pentru salvare, este foarte puţin probabil ca această societate să fi putut beneficia de o astfel de garanţie în mod autonom.

(81)

Mai mult, garanţia constituie una din resursele statului, deoarece statul o acordă în mod direct. Garanţia se acordă unei societăţi (Cyprus Airways), care concurează cu alte companii aeriene comunitare, în special de la 1 ianuarie 2003, de când a intrat în vigoare cea de-a treia etapă a procesului de liberalizare a transportului aerian („cel de-al treilea pachet”). Aceasta va influenţa comerţul dintre state, dat fiind că este destinată unei societăţi care exercită activităţi de transport între state membre şi acoperă piaţa comună. În acest sens, ar putea denatura sau ameninţa să denatureze concurenţa în interiorul acestei pieţe.

(82)

Prin urmare, garanţia de stat trebuie considerată ajutor de stat în temeiul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE. În plus, această concluzie este acceptată de autorităţile cipriote, deoarece acestea au încercat, în ceea ce priveşte garanţia, să îndeplinească condiţiile stabilite în orientările S&R.

(83)

În timp ce planul iniţial prevedea că autorităţile cipriote ar garanta acordarea integrală a împrumutului în valoare de 55 milioane CYP, pe parcursul procedurii, pentru a reduce ajutorul la minimum şi pentru a garanta o contribuţie suficientă din partea societăţii la propriile costuri de restructurare, autorităţile au decis reducerea la cel mult 45 milioane CYP a părţii din împrumutul pentru restructurare acoperită de garanţie. În plus, autorităţile cipriote au specificat că cele două părţi ale împrumutului, atât cea garantată cât şi cea negarantată, vor fi independente una faţă de alta şi, în special nu va exista niciun tip de subordonare a celei de-a doua faţă de prima. Acest lucru înseamnă că, din împrumutul comercial de 55 milioane CYP, cel puţin 10 milioane CYP vor fi obţinute de linia aeriană fără nicio garanţie sau fără nicio altă intervenţie a statului.

(84)

Autorităţile cipriote au precizat că vânzarea societăţii Eurocypria s-a încheiat în august 2006 şi că aceasta a fost vândută statului la preţul de 13,425 milioane CYP. Prin urmare, Comisia trebuie să examineze în ce fel s-a ajuns la acest preţ, să verifice valabilitatea sa şi să determine dacă un eventual ajutor de stat a fost prezent în această tranzacţie. Potrivit alineatului (59) şi următoarele din decizia de deschidere a procedurii de anchetă, se precizează că această situaţie s-ar putea prezenta, în special, în cazul în care preţul plătit este prea ridicat în comparaţie cu preţul de piaţă al societăţii.

(85)

În acest sens, Comisia observă că acest preţ a fost obţinut ca urmare a două evaluări ale experţilor, efectuate atât în numele vânzătorului cât şi al cumpărătorului. În urma unei analize detaliate a evaluărilor experţilor, Comisia poate conchide că acest preţ corespunde unui preţ de piaţă corect; de asemenea, Comisia observă că preţul de vânzare final este, în orice caz, inferior celor 15 milioane CYP prevăzute în cadrul planului de restructurare şi în deschiderea procedurii de anchetă. În consecinţă, Comisia conchide că vânzarea Eurocypria nu constituie un ajutor de stat în favoarea Cyprus Airways, deoarece societatea nu a fost vândută la un preţ mai mare decât valoarea sa reală.

(86)

Comisia ia, de asemenea, notă de intenţia declarată a autorităţilor cipriote, potrivit căreia Eurocypria va funcţiona ca şi o societate complet independentă de grupul Cyprus Airways. Comisia consideră că, dat fiind că Eurocypria rămâne în proprietatea statului, există riscul ca aceasta să nu fie gestionată realmente independent faţă de fosta societate-mamă. În acest sens şi pentru a aborda aceste chestiuni, Comisia intenţionează să impună Ciprului anumite condiţii care să garanteze că aceste două societăţi sunt şi rămân distincte pentru o perioadă îndeajuns de lungă de timp şi că orice eventuale raporturi între ele se vor realiza în condiţii de egalitate.

(87)

Un alt aspect al planului de restructurare este acela că la jumătatea anului 2007, la circa 18 luni după iniţierea restructurării, capitalul Cyprus Airways se va majora cu circa 14 milioane CYP. Intenţia autorităţilor cipriote este aceea de a realiza această creştere a capitalului proporţional cu repartizarea actuală a acţiunilor, menţinându-se raportul dintre proprietatea publică şi cea privată. Aceasta înseamnă că statul va contribui cu o sumă de 9,8 milioane CYP (17 milioane EUR sau echivalentul a 70 %), în timp ce ceilalţi acţionari vor adăuga 4,2 milioane CYP (7,3 milioane EUR sau echivalentul a 30 %).

(88)

Prin urmare, Comisia trebuie să stabilească dacă în această situaţie partea publică a acestei creşteri a capitalului propuse reprezintă sau nu un ajutor de stat. Acţionând astfel, Comisia şi-a fondat concluzia pe „principiul investitorului în economia de piaţă”, o abordare care a fost confirmată de jurisprudenţa Curţii (10). În conformitate cu jurisprudenţa Curţii, pentru a decide dacă o infuzie de capital public constituie un ajutor de stat sau nu, este necesar să se ia în considerare posibilităţile reale pe care societatea beneficiară le are pentru a obţine resurse financiare asemănătoare, dacă ar recurge la pieţele de capital obişnuite. Nu se consideră ajutor de stat atunci când infuzia de capital public se produce în condiţii care ar fi acceptabile pentru un investitor privat care ar funcţiona în condiţiile normale ale economiei de piaţă.

(89)

În consecinţă, comportamentul investitorului public trebuie comparat cu acela pe care l-ar avea un investitor privat, de exemplu o exploataţie privată, sau cu acela al unui grup privat de societăţi care urmăreşte atingerea obiectivelor unei politici structurale, globale sau sectoriale, ţinând seama de perspectivele unei rentabilităţi pe termen lung (11). În acest sens, Comisia consideră că contribuţiile din fonduri publice la capital nu intră în categoria ajutoarelor de stat, atunci când la această operaţiune participă acţionari privaţi; pentru realizarea acestei participări trebui îndeplinite următoarele trei condiţii: în primul rând, aceasta trebuie să fie cel puţin proporţională cu numărul acţiunilor deţinute de aceştia, în al doilea rând să aibă loc în condiţii identice cu cele impuse investitorului public şi, în ultimul rând, proporţia acţiunilor subscrise de investitorii privaţi să aibă o putere economică reală; Comisia consideră că paritatea pentru participarea investitorilor publici şi privaţi este garantată, în cazul în care o bancă comercială sau un investitor au acceptat să garanteze în prealabil, în condiţii de piaţă, această participare a investitorilor privaţi la creşterea capitalului, în aceleaşi condiţii ca şi cele oferite investitorului public. Această abordare, bazată pe simultaneitatea contribuţiilor, a fost confirmată în mod regulat de Tribunalul de Primă Instanţă şi de CEJ (12).

(90)

În cazul de faţă, banca comercială de investiţii, Cisco, a acceptat să garanteze, în condiţii de piaţă, participarea investitorilor privaţi până la 30 % din recapitalizarea propusă. Autorităţile cipriote au specificat, de asemenea, că toţi acţionarii vor achiziţiona acţiunile la acelaşi preţ, care urmează să fie fixat de comun acord de Cyprus Airways şi Cisco, în aceleaşi condiţii de piaţă ca şi pentru investitorii privaţi.

(91)

În acest sens, Comisia a primit o copie a scrisorii de intenţie din data de 14 decembrie 2006 trimisă societăţii Cyprus Airways de Cisco, în care banca acceptă să încheie un contract de subscriere sau de garantare a reuşitei acestei operaţiuni de recapitalizare. În plus, înainte de a se angaja faţă de investitorii privaţi în această investiţie, Cisco a efectuat o analiză detaliată a planului de restructurare şi a întregii operaţiuni. De asemenea, înainte de a încheia contractul final, conform practicilor obişnuite de piaţă, Cisco va întreprinde (sau a întreprins deja pe cont propriu) o acţiune pentru care să depună toate eforturile necesare şi pe care orice investitor ar trebui s-o efectueze înaintea iniţierii operaţiunii. În felul acesta, banca se asigură că deţine toate garanţiile şi titlurile de valoare necesare ajustării ofertei sale la riscurile existente. Trebuie remarcat faptul că această bancă nu este controlată, direct sau indirect, de statul membru interesat. Contractul final de garantare încheiat cu Cisco va fi finalizat la începutul perioadei de ofertare şi va conţine dispoziţiile şi angajamentele standard în vigoare pentru acest tip de contract, în conformitate cu cele mai bune practici naţionale şi internaţionale.

(92)

Condiţiile care trebuie respectate în vederea încheierii contractului final de garantare pot fi clasificate în două categorii; prima conţine elementele relativ comune şi care nu au o influenţă directă asupra evaluării Comisiei, ci numai asupra realizării sale efective. Acestea includ:

a)

absenţa unor evenimente extraordinare care ar putea periclita completarea cu succes a operaţiunii,

b)

obligaţia de a transmite băncii informaţiile complete privind situaţia economică şi financiară, precum şi cele privind conducerea Cyprus Airways,

c)

participarea băncii la stabilirea procedurilor operaţiunii.

(93)

Pe de altă parte, a doua categorie de condiţii stabilite în scrisoarea de intenţie a băncii poate influenţa evaluarea din partea Comisiei a operaţiunii; aceste condiţii ar trebui analizate în amănunt; ele conţin în principal:

a)

diferenţa dintre preţul de emisiune a acţiunilor şi cotarea acestora la bursă,

b)

taxele/comisioanele care urmează să fie percepute de bancă pentru această operaţiune,

c)

acordul dintre bancă şi stat (acţionarul principal al Cyprus Airways), potrivit căruia cele două părţi vor participa la creşterea capitalului

(94)

În ceea ce priveşte preţul de emisiune a noilor acţiuni, Cisco şi Cyprus Airways au convenit că preţul sau intervalul de preţuri pentru emisiunea noilor acţiuni va fi stabilit de comun acord, în conformitate cu practicile de piaţă şi pe baza condiţiilor în vigoare de pe piaţa bursieră în momentul lansării operaţiunii. Cipru a confirmat Comisiei că tuturor subscriitorilor li se va percepe un preţ unic şi că nu se va acorda nicio reducere specială instituţiei garante.

(95)

În ceea ce priveşte, în al doilea rând, mecanismele de remunerare a băncilor prin comisioane, acestea se bazează pe valoarea procentului operaţiunii (30 %) pe care piaţa urmează să o subscrie. Autorităţile cipriote au precizat că taxa care trebuie plătită în favoarea Cisco corespunde principiilor pieţei de pe principalele pieţe bursiere europene, astfel încât să garanteze încheierea cu succes a unei operaţiuni comparabile de plasare a acţiunilor. Prin urmare, Comisia conchide că tranzacţia dintre Cyprus Airways şi Cisco este în conformitate cu condiţiile de piaţă pentru acest tip de operaţiuni şi că nu echivalează cu o reducere a preţului plătit de bancă pentru acţiunile pe care aceasta poate fi solicitată să le subscrie. În consecinţă, taxa plătită băncii nu permite acesteia participarea la operaţiunea respectivă în condiţii mai favorabile decât cele aplicate statului sau altor acţionari.

(96)

În ceea ce priveşte, în al treilea rând, cerinţa statului şi a băncii de participare a amândurora la creşterea capitalului, Comisia subliniază că obligaţia la acest exerciţiu impusă unei părţi de către cealaltă parte constituie un element de importanţă fundamentală pentru garantarea reuşitei acestei operaţiuni.

(97)

Comisia observă angajamentul luat de autorităţile cipriote de a-i transmite, imediat după încheierea contractelor şi înainte de subscrierea noii creşteri a capitalului din partea autorităţile publice, aceste contracte finale încheiate cu banca şi care conţin obligaţiile formale şi necondiţionate de subscriere. Un al doilea angajament luat de autorităţile cipriote este acela de a prezenta, la încheierea operaţiunii, un raport care să conţină nivelurile reale de subscriere înregistrate pentru această creştere a capitalului. În acest sens, Comisia consideră că este evident că nu poate exista niciun acord colateral sau implicit prin care statul exonerează banca de la obligaţiile sale, în cazul în care oferta de recapitalizare nu a fost subscrisă îndeajuns. Comisia va acorda o atenţie deosebită îndeplinirii stricte a acestor angajamente pentru a garanta că dispoziţiile prezentei decizii vor fi respectate corespunzător.

(98)

Această operaţiune permite sectorului privat să subscrie o parte semnificativă (30 %) din noua emisiune a acţiunilor în aceleaşi condiţii ca şi acţionarii publici, dat fiind că preţurile acţiunilor şi drepturile aferente vor fi identice pentru toţi acţionarii.

(99)

În concluzie, pe baza acestei analize şi a practicii constante a Comisiei, precum şi a jurisprudenţei Curţii în ceea ce priveşte calificarea participării statului la creşterile capitalului alături de investitorii privaţi, se consideră că, evaluată ca atare şi independent de celelalte măsuri de restructurare, creşterea capitalului prevăzută pentru jumătatea anului 2007 reprezintă o operaţiune la care participă în mod concomitent acţionari publici şi privaţi, participarea statului nefiind astfel considerată ca ajutor de stat, în cazul în care sunt respectate condiţiile stabilite anterior, referitor la faptul că această creştere a capitalului va fi subscrisă de o bancă comercială de investiţii pentru a asigura simultaneitatea efectivă a subscrierii publice şi private, precum şi la respectarea raportului dintre proprietatea publică şi cea privată.

(100)

Cu toate acestea, Comisia observă că jurisprudenţa instanţelor europene precizează că „simplul fapt că o întreprindere publică a efectuat deja aporturi de capital clasificate drept ajutoare în favoarea unei filiale ale sale nu exclude, a priori, posibilitatea ca un alt aport de capital să fie clasificat drept investiţie care corespunde criteriilor impuse unui investitor privat în economia de piaţă…Cu toate acestea, potrivit instanţei, un asemenea caz care se referă la trei aporturi de capital efectuate de acelaşi investitor pe parcursul unei perioade de doi ani, dintre care în primii doi ani nu s-a realizat niciun profit, Comisia trebuie să stabilească dacă al treilea aport ar putea fi, în mod logic, disociat de primele două şi clasificat, în temeiul criteriului aplicat investitorului privat, drept o investiţie independentă.

Tribunalul consideră următoarele consideraţii ca fiind relevante în vederea stabilirii acestui lucru: cronologia respectivelor aporturi de capital, finalitatea acestora şi situaţia filialei în momentul în care s-au luat deciziile privind fiecare dintre aporturile în cauză (13).

(101)

În cazul de faţă, Comisia observă că, în timp ce statul şi acţionarii privaţi vor subscrie creşterea capitalului la acelaşi preţ, iar toate noile acţiuni vor beneficia de aceleaşi drepturi, există certitudinea că statul acţionează, în acelaşi timp, ca şi garant pentru un împrumut semnificativ acordat beneficiarului, ceea ce se va extinde mult dincolo de momentul creşterii capitalului, şi că achiziţionează o filială a societăţii care face obiectul restructurării. Cu toate acestea, nu se consideră necesară evaluarea cu precizie a faptului că participarea statului a avut loc în aceleaşi condiţii ca şi cea a acţionarilor privaţi, dat fiind că, în orice caz, Comisia consideră că, după cum se precizează clar în analiza următoare, chiar dacă participarea statului la creşterea capitalului ar putea constitui un ajutor de stat, acesta ar fi considerat compatibil cu piaţa comună.

(102)

Dat fiind că împrumutul pe termen lung de 55 milioane CYP garantat de stat pentru finanţarea unei părţi a restructurării societăţii Cyprus Airways constituie un ajutor de stat şi că participarea statului la creşterea capitalului ar putea conţine elemente caracteristice ajutorului de stat, Comisia trebuie să examineze compatibilitatea acestuia cu piaţa comună.

(103)

În consecinţă, este necesar să se examineze compatibilitatea ajutorului în conformitate cu articolul 87 alineatele (2) şi (3) din Tratatul CE, care prevede derogările de la regula generală a incompatibilităţii stabilite la alineatul (1) din acelaşi articol.

(104)

Derogările menţionate la articolul 87 alineatul (2) din Tratatul CE nu se aplică în cazul de faţă, deoarece măsura de ajutor nu are un caracter social, ajutorul nefiind acordat consumatorilor individuali, nefiind destinat compensării pagubelor provocate de calamităţi naturale sau alte evenimente excepţionale şi nefiind acordat economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate de divizarea Germaniei.

(105)

Derogările menţionate la articolul 87 alineatul (3) literele (a), (b) şi (d) nu se aplică în cazul de faţă, deoarece ajutorul nu favorizează dezvoltarea economică a regiunilor cu un standard de viaţă anormal de scăzut sau cu un nivel al şomajului extrem de ridicat, nepromovând realizarea unui proiect important de interes european comun, neremediind o perturbare gravă a economiei unui stat membru şi nepromovând cultura şi conservarea patrimoniului.

(106)

În consecinţă, se aplică numai derogarea prevăzută la articolul 87 alineatul (3) litera (c). Articolul 87 alineatul (3) litera (c) prevede posibilitatea acordării unor ajutoare de stat pentru favorizarea dezvoltării anumitor sectoare economice, cu condiţia ca acestea să nu afecteze negativ condiţiile comerciale într-o măsură care să contravină interesului comun.

(107)

În acest sens, cadrul comunitar care trebuie aplicat pentru a stabili compatibilitatea cu piaţa comună este reprezentat de orientările S&R din 2004, precum şi de cele din 1994, menţionate anterior.

(108)

Prin urmare, Comisia trebuie să evalueze dacă planul de restructurare este conform cu dispoziţiile orientărilor aplicabile. Principiul de bază (punctul 31 din orientările S&R) vizează „acordarea unor ajutoare de restructurare numai în cazul în care se poate demonstra că această autorizare a ajutoarelor nu contravine intereselor comunitare. Acest lucru se va putea realiza numai dacă se vor respecta anumite criterii stricte şi numai dacă se va dovedi că nu au loc denaturări ale concurenţei prin beneficiile care decurg din menţinerea activităţii întreprinderii… şi dacă, în principiu, există măsuri compensatorii corespunzătoare în favoarea concurenţilor.”

(109)

Orientările precizează apoi numeroase condiţii în temeiul cărora se poate autoriza acordarea unui ajutor de restructurare.

(110)

În primul rând, Comisia trebuie să stabilească dacă Cyprus Airways poate beneficia de ajutorul pentru restructurare în condiţiile stabilite de orientările S&R. Punctul 9 din aceste orientări afirmă că nu există o definiţie comunitară pentru o întreprindere aflată în dificultate, adăugând că „Comisia consideră o întreprindere ca fiind în dificultate atunci când aceasta nu este capabilă, cu ajutorul resurselor proprii sau al fondurilor pe care le-ar putea obţine de la proprietarii/acţionarii sau creditorii săi, să stopeze pierderile care – fără o intervenţie exterioară din partea autorităţilor publice – ar conduce aproape sigur la colapsul său economic pe termen scurt sau mediu”.

(111)

În continuare, punctul 10 din orientări precizează că „în principiu şi independent de dimensiunea sa, o întreprindere este considerată, în temeiul acestor orientări, ca fiind în dificultate în următoarele cazuri: (a) în cazul unei societăţi cu răspundere limitată, atunci când a pierdut mai mult de jumătate din capitalul său social şi mai mult de un sfert din acest capital în decursul ultimelor 12 luni”.

(112)

La punctul 11 se afirmă că „Chiar şi atunci când nu se verifică niciunul din cazurile menţionate la punctul 10, o întreprindere poate fi totuşi considerată în dificultate, în special în cazul în care sunt prezente simptomele obişnuite ale unei întreprinderi aflate în criză, cum ar fi nivelul crescând al pierderilor, diminuarea cifrei de afaceri, creşterea stocurilor, excesul de capacitate, scăderea fluxului de numerar, nivelul crescând al datoriilor, cheltuielile tot mai ridicate cu dobânzile şi scăderea sau dispariţia valorii activului net”.

(113)

Potrivit Comisiei, la deschiderea procedurii, Cyprus Airways este o societate cu răspundere limitată care a pierdut deja o mare parte a capitalului său autorizat. În timp ce la 31 decembrie 2003, capitalul autorizat al Cyprus Airways se situa la 55,5 milioane CYP (95 milioane EUR), la data de 31 decembrie 2004, într-un interval de 12 luni, societatea a pierdut 26,2 milioane CYP (44,8 milioane EUR), şi anume aproape 50 % din capitalul său social.

(114)

Comisia observă că pierderile suferite de grup (în special cele imputabile societăţii Cyprus Airways) au crescut de la 20,9 milioane CYP în 2003 la 39,4 milioane CYP la sfârşitul anului 2004. Prin urmare, capitalul acţionar al Cyprus Airways a scăzut de la 55,6 milioane CYP (95 milioane EUR) în 2003 la 14,4 milioane CYP (25 milioane EUR) în 2004. În consecinţă, dată fiind situaţia sa financiară dificilă, este puţin probabil ca această societate să fie capabilă să obţină o sursă de finanţare comercială.

(115)

În decizia sa din 3 mai 2005 privind „Cyprus Airways (ajutor pentru salvare)”, Comisia a conchis că Cyprus Airways este cu adevărat o societate în dificultate, în conformitate cu orientările S&R. La aceeaşi concluzie a ajuns şi Comisia la deschiderea procedurii. Prin urmare, Cyprus Airways se califică pentru obţinerea unui ajutor de restructurare în conformitate cu orientările S&R.

(116)

A doua condiţie (stabilită la punctul 35 din orientările S&R) care trebuie respectată este aceea potrivit căreia „planul de restructurare, a cărui durată trebuie să fie cât mai scurtă, trebuie să restabilească viabilitatea pe termen lung a întreprinderii într-un termen rezonabil şi pe baza unor ipoteze realiste în ceea ce priveşte condiţiile viitoare de funcţionare.

(117)

La punctul 37 al aceloraşi orientări se precizează că „planul trebuie să prevadă o redresare care să permită societăţii, după finalizarea restructurării sale, să acopere toate costurile sale, inclusiv cele referitoare la amortizare şi la cheltuielile financiare. Rentabilitatea estimată a capitalului trebuie să fie îndeajuns de mare încât să permită întreprinderii restructurate să concureze pe piaţă prin propriile forţe.”

(118)

În acest sens, în procesul de restructurare, societatea şi-a redus costurile cu 19,5 milioane CYP şi a concediat mai mult personal decât se prevedea în planul de restructurare. Planul a prevăzut o reducere de 385 membri ai personalului (dintr-un total de 1800), în timp ce 414 persoane au avut posibilitatea de a părăsi societatea. Scăderea semnificativă a bazei de costuri, reducerile salariale negociate pentru restul personalului, precum şi creşterea productivităţii şi a practicilor profesionale vor permite societăţii să facă economii majore şi îi vor oferi acesteia flexibilitatea şi capacitatea necesare adaptării pentru a-şi realiza obiectivele sale.

(119)

Comisia consideră că Cyprus Airways ar trebui să poată duce la bun sfârşit procesul său de restructurare în termenul stabilit. Cu toate că au trecut numai 18 luni de la acordarea ajutorului pentru salvare (mai 2005), rezultatele obţinute de societate sunt deja mai bune decât se preconiza. Pentru noi îmbunătăţiri, este necesar ca opiniile angajaţilor asupra modalităţii de gestionare a restructurării societăţii să fie luate în considerare. În asemenea cazuri, este foarte importantă gestionarea restructurării, iar observaţiile primite din partea terţelor părţi demonstrează acest lucru, în special în cazul de faţă.

(120)

În ceea ce priveşte împrumutul pe termen lung în valoare de 55 milioane CYP (96 milioane EUR) garantat parţial de stat, autorităţile cipriote au demonstrat că această sumă va fi utilizată (alături de fondurile obţinute din vânzarea Eurocypria) pentru a rambursa ajutorul pentru salvare destinat restructurării companiei aeriene în anii următori. Creşterea capitalului de 14 milioane CYP prevăzută pentru jumătatea anului 2007 va fi utilizată pentru reducerea sumei restante a împrumutului. Planul de restructurare are o strânsă legătură cu planul de reducere a costurilor pentru a obţine venituri maxime. În timp, se prevede o creştere a veniturilor societăţii, ceea ce va permite rambursarea în favoarea băncii a sumei restante a împrumutului.

(121)

Comisia trebuie, de asemenea, să evalueze dacă ipotezele pe care s-a bazat restructurarea sunt rezonabile în condiţiile actuale şi dacă prevederile şi estimările sunt conforme cu cerinţele stipulate în orientări. La punctul 35 al orientărilor S&R se prevede că „Planul trebuie prezentat Comisiei cu toate informaţiile relevante; acesta trebuie să conţină, în special, un studiu de piaţă. Îmbunătăţirea viabilităţii trebuie să rezulte, în primul rând, din măsurile interne cuprinse în planul de restructurare; pot fi luaţi în considerare factori externi, cum ar fi variaţiile preţurilor şi ale cererii, asupra cărora societatea nu exercită decât o slabă influenţă, însă numai în cazul în care ipotezele pieţei se bucură de o recunoaştere generală”.

(122)

În acest sens, se poate verifica dacă această parte a planului de restructurare s-a desfăşurat conform prevederilor. În cazul de faţă, în ceea ce priveşte fluxurile de trafic şi dezvoltarea pieţei, Comisia se referă la cele două studii independente efectuate pentru evaluarea Eurocypria, dat fiind că acestea ilustrează dezvoltarea pieţei cipriote a aviaţiei.

(123)

Conform planului de restructurare, se prevede o creştere anuală medie de 3,5 % a traficului aerian cipriot în perioada cuprinsă între 2005 şi 2010, în timp ce prevederile realizate privind traficul Cyprus Airways prezintă o creştere anuală medie de numai 2,4 % în decursul aceleiaşi perioade de timp. Potrivit raportului pregătit de PwC, creşterea globală a traficului aerian cipriot este estimată de IATA (Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni) la 4,3 % în perioada cuprinsă între 2006 şi 2008. Acest lucru arată că ipotezele pe care s-a bazat planul au fost rezonabile. În consecinţă, previziunile planului de restructurare privind rezultatele Cyprus Airways par să fie plauzibile, ţinând seama de celelalte măsuri de raţionalizare realizate de societate.

(124)

Având în vedere factorii menţionaţi anterior, Comisia consideră că Cyprus Airways va fi capabilă să îşi regăsească viabilitatea financiară într-un termen rezonabil, conform previziunilor planului de afaceri.

(125)

La punctul 38 al orientărilor S&R se prevede, de asemenea că „Este necesar să se ia măsuri compensatorii pentru a garanta reducerea la minimum a efectelor negative asupra condiţiilor comerciale, astfel încât efectele pozitive urmărite să le compenseze pe cele negative. În caz contrar, ajutorul va fi considerat «contrar interesului comun» şi, prin urmare, incompatibil cu piaţa comună.”

(126)

În continuare, la punctul 39 se specifică faptul că „Aceste măsuri pot consta în cesiunea activelor, reducerile capacităţii sau ale prezenţei pe piaţă şi reducerea barierelor la intrarea pe pieţele respective. La evaluarea caracterului corespunzător al măsurilor compensatorii, Comisia va ţine seama de structura pieţei şi de condiţiile concurenţiale pentru a garanta că niciuna din aceste măsuri nu vor denatura structura pieţei...”

(127)

În consecinţă, Comisia trebuie să examineze procesul de restructurare şi să stabilească dacă s-au luat măsuri suficiente, atât în ceea ce priveşte Cyprus Airways cât şi grupul cu acelaşi nume, astfel încât efectul perturbator pe care l-ar putea suscita ajutorul să fie redus la minimum.

(128)

La sfârşitul anului 2004, societatea a iniţiat un aşa-numit „plan de acţiune”, întreprinzând două măsuri: prima a constat în reducerea flotei sale cu două aeronave, dintre care una a fost închiriată ulterior societăţii Eurocypria, iar a doua măsură a fost renunţarea la o serie de rute pe care le exploatase în prealabil, cum ar fi Varşovia, Budapesta şi Colombo.

(129)

În acest context, la sfârşitul anului 2004, flota companiei aeriene a fost redusă cu o aeronavă; la momentul punerii în aplicare a planului de restructurare, Cyprus Airways presta servicii aeriene cu ajutorul a zece aeronave (două A319, şase A320-200 şi două A330-200), închiriind societăţii Eurocypria o altă aeronavă A320-200. Acest acord de închiriere s-a încheiat la sfârşitul sezonului estival 2006. În plus, Comisia observă că previziunile privind creşterea traficului aerian se situează între 3,5 şi 4,3 % în medie pe an, pe parcursul perioadei cuprinse între 2005-2010, în timp ce previziunile privind Cyprus Airways prezintă o creştere anuală de 2,4 %, ceea ce va duce la o scădere de la 26,6 % la cel mult 23,2 % a cotei de piaţă pe parcursul acestei perioade. Comisia poate accepta că orice eventuală reducere ulterioară a dimensiunii flotei sau a cotei de piaţă ar putea periclita posibilităţile de redresare ale companiei aeriene, fără a oferi concurenţilor nicio oportunitate semnificativă de piaţă.

(130)

La deschiderea procedurii, Comisia a invitat în mod special terţele părţi interesate să prezinte observaţii în acest sens; nu s-au primit comentarii în legătură cu acest subiect.

(131)

De asemenea, Comisia subliniază că punctul 55 din orientările S&R prevede că „coeziunea economică şi socială reprezintă un obiectiv prioritar al Comunităţii…Comisia trebuie să ia în considerare necesităţile privind dezvoltarea regională, atunci când evaluează acordarea unui ajutor de restructurare în zonele asistate”. La punctul (56) se precizează că „în zonele asistate …condiţiile de autorizare a unui ajutor pot fi mai puţin riguroase în ceea ce priveşte punerea în aplicare a unor măsuri compensatorii şi valoarea contribuţiei beneficiarului.”

(132)

În acest context, trebuie reamintit faptul că pentru perioada cuprinsă între 1 mai 2004 şi 31 decembrie 2006 (14), întregul teritoriu al Ciprului a fost considerat apt pentru a beneficia de derogarea stabilită la articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE. Pentru perioada 2007-2013, se prevede că două regiuni care însumează împreună 50 % din populaţia Ciprului ar putea beneficia de derogarea menţionată la articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE pentru a obţine acest tip de ajutor regional pentru investiţii, de o intensitate de 15 %. Mai mult, Cipru prezintă o serie de caracteristici teritoriale şi, prin urmare, permanente, care au un impact asupra dezvoltării sale socio-economice. Situaţia sa periferică meridională dă naştere unor probleme concrete privind accesibilitatea la restul Uniunii Europene, conducând astfel la o dependenţă puternică de transportul maritim şi, în special, aerian. Acest lucru este important, dat fiind că, pentru Cipru, transportul aerian reprezintă singurul mijloc viabil de transport pentru pasagerii care călătoresc în scopuri de afaceri. Statisticile Eurostat pentru anul 2003, care calculează aşa-numita „dependenţă aeriană” a unei economii, demonstrează că Cipru este statul membru cel mai dependent de transportul aerian (15).

(133)

În acest sens, ţinând seama de particularităţile pieţei cipriote a transportului aerian şi având în vedere că Cyprus Airways şi-a redus deja flota şi că fosta sa filială Eurocypria va presta servicii de acum înainte în calitate de societate independentă pe plan juridic şi financiar, aflându-se în afara proprietăţii şi controlului societăţii Cyprus Airways, Comisia poate conchide că măsurile compensatorii propuse de autorităţile cipriote au fost suficiente pentru a face faţă denaturărilor pieţei provocate de această restructurare.

(134)

La punctul 43 al orientărilor S&R se prevede că „suma şi intensitatea ajutorului trebuie limitate la costurile de restructurare strict necesare în funcţie de resursele financiare disponibile ale societăţii, ale acţionarilor săi şi ale grupului de afaceri de care aparţine. O astfel de evaluare va lua în considerare orice tip de ajutor pentru salvare acordat anterior”. Comisia consideră că această condiţie este îndeplinită.

(135)

Într-adevăr, după cum s-a menţionat anterior, costurile de restructurare se ridică la 71,1 milioane CYP. Pe de altă parte, veniturile utilizate la finanţarea acestui proces de restructurare provin din diferite origini: împrumutul de 55 milioane CYP (parţial garantat de stat), produsul vânzării Eurocypria în valoare de 13,425 milioane CYP şi circa 8,5 milioane CYP din alte resurse, în special din cesiunea diferitelor active. Încasările obţinute din creşterea estimată a capitalului nu ar trebui adăugate acestor măsuri, deoarece vor fi utilizate integral pentru a rambursa o parte din împrumutul de 55 milioane CYP şi, prin urmare, nu vor contribui la creşterea valorii totale a resurselor utilizate pentru restructurare, ci vor substitui numai o parte echivalentă a acestora. În consecinţă, resursele totale se ridică la circa 76,9 milioane CYP. Considerând că această sumă este acceptabilă, Comisia conchide că resursele permanente nu depăşesc costurile corespunzătoare, dat fiind că cea mai mare parte a resurselor de restructurare este constituită dintr-un împrumut care va trebui rambursat de către societate din resursele sale proprii. În consecinţă, acest lucru nu constituie o finanţare permanentă, în timp ce societatea trebuie să facă faţă costurilor definitive de restructurare.

(136)

Pe lângă acestea, Comisia observă că angajamentul autorităţilor cipriote de a reduce din împrumutul de 55 milioane CYP partea care va fi acoperită de garanţiile oferite de guvern reprezintă o nouă limitare a elementului de ajutor de stat în raport cu ceea ce se preconizase iniţial.

(137)

În ceea ce priveşte nivelul contribuţiei proprii, la punctul 43 al orientărilor se prevede că „beneficiarii ajutorului vor trebui să contribuie în mod semnificativ la planul de restructurare fie cu resurse proprii – inclusiv prin vânzarea activelor care nu sunt esenţiale supravieţuirii întreprinderii – fie printr-o finanţare externă obţinută în condiţii de piaţă. O asemenea contribuţie constituie un indiciu al faptului că pieţele cred în posibilitatea restabilirii viabilităţii.” Aceasta trebuie să fie reală, şi anume concretă, excluzând orice tip de beneficii prevăzute pentru viitor, cum ar fi fluxul de numerar, şi trebuie să fie cât mai mare cu putinţă. În continuare, orientările indică nivelurile de contribuţie proprie care ar fi considerate în mod normal adecvate; în cazul unei societăţi de dimensiunea Cyprus Airways, un asemenea nivel s-ar situa la 50 %.

(138)

Comisia a stabilit că costurile de restructurare se vor ridica la circa 71,1 milioane CYP.

(139)

Sumele care trebuie considerate ca şi contribuţie proprie vor cuprinde: cel puţin 4,2 milioane CYP care corespund părţii de creştere a capitalului de 14 milioane CYP, sumă care va fi subscrisă de investitorii privaţi; cel puţin 10 milioane CYP din împrumutul comercial de 55 milioane CYP, sumă care va fi împrumutată de linia aeriană pe pieţe fără nicio garanţie sau fără nicio altă intervenţie a statului; precum şi încasările provenite din vânzarea diferitelor active în valoare de 8,5 milioane CYP (cum s-a precizat la punctul 53 de mai sus).

(140)

Autorităţile cipriote susţin, de asemenea, că încasările rezultate din vânzarea societăţii Eurocypria ar trebui considerate tot ca şi contribuţie proprie. Conform practicii Comisiei în acest sens (16), vânzarea activelor la valoarea lor reală (indiferent de natura cumpărătorului) nu constituie un ajutor de stat în favoarea întreprinderii care vinde aceste active. Încasările rezultate din vânzarea acestor active pot fi utilizate pentru finanţarea procesului de restructurare, urmând a fi considerate ca parte integrantă a contribuţiei proprii. De aici rezultă că încasările în valoare de 13,425 milioane CYP provenite din vânzarea Eurocypria trebuie considerate, de asemenea, ca şi contribuţie proprie. Această concluzie este întărită în cazul de faţă şi de angajamentul autorităţilor cipriote şi de condiţia impusă de Comisie, potrivit căreia Eurocypria va presta servicii ca şi entitate distinctă de Cyprus Airways, concurând cu aceasta în mod efectiv.

(141)

Astfel, se ajunge la un total al contribuţiei proprii de cel puţin 36,2 milioane CYP. Aceasta reprezintă 51 % din costurile de restructurare. Prin urmare, Comisia poate conchide că în cazul de faţă este îndeplinită condiţia potrivit căreia societăţile contribuie la costurile de restructurare într-o proporţie suficientă.

(142)

În continuare, Comisia subliniază că aceste costuri de restructurare sunt, în mare parte, acoperite de un împrumut în valoare de 55 milioane CYP, care, deşi garantat parţial de stat, va trebui rambursat de societate din propriile sale resurse şi nu cu ajutorul unei subvenţii de 55 milioane CYP acordate de stat (17). Efortul pe care va trebui să-l depună societatea pentru a acoperi, în timp, costurile propriei restructurări, este echivalent cu autofinanţarea acesteia. Singura diferenţă este aceea că, în acest caz, efortul poate fi repartizat pe o perioadă mai lungă datorită împrumutului comercial garantat de stat.

Având în vedere consideraţiile precedente, Comisia,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Ajutorul de restructurare acordat de Cipru societăţii Cyprus Airways Public Ltd este considerat compatibil cu piaţa comună în sensul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE, cu condiţia respectării condiţiilor stabilite la articolele 2–5.

Articolul 2

Cipru prezintă Comisiei, până la 31 decembrie 2007, un raport privind progresul şi gestionarea planului de restructurare.

Articolul 3

1.   Cipru garantează că societăţile Cyprus Airways Public Ltd şi Eurocypria prestează servicii în permanenţă în calitate de societăţi pe deplin concurente. Cyprus Airways Public Ltd şi Eurocypria sunt administrate ca şi entităţi juridice de sine stătătoare. Niciuna din cele două societăţi nu poate achiziţiona acţiuni de la cealaltă, iar între cele două societăţi nu se poate efectua nicio operaţiune de capital echivalentă, cum ar fi o fuziune. Toate tranzacţiile dintre Cyprus Airways Public Ltd şi Eurocypria se realizează pe baza principiului deplinei concurenţe.

2.   Alineatul (1) se aplică până la data la care:

a)

garanţia de împrumut acordată de Cipru societăţii Cyprus Airways Public Ltd încetează; sau

b)

Cipru nu mai deţine o participare majoritară şi/sau un control direct sau indirect asupra capitalului celor două societăţi.

Articolul 4

Cipru garantează că creşterea capitalului cu 14 milioane CYP (24,3 milioane EUR) pentru Cyprus Airways Public Ltd estimată să aibă loc la jumătatea anului 2007 respectă următoarele condiţii:

a)

creşterea capitalului nu are loc înainte de data la care banca comercială desemnată nu a semnat un angajament formal şi necondiţionat pentru a garanta rezultatul operaţiunii, cu excepţia cazurilor de forţă majoră, a actelor de război, a terorismului şi a altor situaţii asemănătoare;

b)

statul poate subscrie la creşterea capitalului până la cel mult 70 % din emisiunea acestuia,

c)

fără a aduce atingere calendarului propus în ceea ce priveşte garanţia bancară, statul subscrie noile acţiuni emise cu şanse şi drepturi egale şi în aceleaşi condiţii, la acelaşi preţ ca şi investitorii privaţi,

d)

operaţiunea nu trebuie să fie însoţită de niciun acord colateral sau implicit prin care statul ar exonera banca de obligaţia sa, în cazul în care oferta de recapitalizare nu a fost subscrisă îndeajuns sau prin care ar acorda băncii o reducere specială din preţul de emisiune.

Articolul 5

Cipru furnizează Comisiei toate rapoartele şi documentele privind nivelul de participare a statului, a băncii şi a acţionarilor privaţi ai Cyprus Airways Public Ltd şi, în special, contractele finale încheiate cu banca, precum şi rapoartele justificative privind taxele şi preţul final al acţiunilor în contextul creşterii capitalului.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează Ciprului.

Adoptată la Bruxelles, 7 martie 2007.

Pentru Comisie

Jacques BARROT

Vicepreşedinte al Comisiei


(1)  JO C 113, 13.5.2006, p. 2.

(2)  A se vedea nota de subsol 1.

(3)  JO C 244, 1.10.2004, p. 2.

(4)  Secret de afaceri.

(5)  Declaraţii financiare auditate.

(6)  M = conturi de gestiune, care nu au fost încă auditate.

(7)  E = Estimări.

(8)  Secret de afaceri.

(9)  JO C 71, 11.3.2003, p. 14.

(10)  A se vedea hotărârea Curţii din 16 mai 2002 în cauza C482/99 2002 ECR I-4397, precum şi concluziile avocatului general Geelhoed din 27 septembrie 2001 privind cauzele conexe C-328/99 &t C-399/00, Italia/Comisie şi SIM 2 Multimedia SpA/Comisie.

(11)  Hotărârea din 21 martie 1991, Italia/Comisie „Alfa Romeo” (C-305/89) 1991 ECR I-1603 punctul 20.

(12)  Hotărârea TPI din 12 decembrie 2000 în cauza T-296/97, Alitalia/Comisie, 2000, ECR II-3871, punctul 81.

(13)  Cauza T11/95 BP Chemicals Ltd/Comisie [1998] ECR II-3235 punctele 170 şi 171.

(14)  Ajutor de stat CY 14/2003 – Cipru – harta ajutoarelor regionale 2004-2006. [C(2004) 1757/1 din 28.4.2004].

(15)  Cipru prezintă un raport de 8,50 pasageri aerieni pe cap de locuitor, în timp ce în UE 25 raportul este de 1,30.

(16)  Decizia 2995/406/CE a Comisiei din 15 octombrie 2003 privind RTP (JO L 142 din 6.6.2005, p. 1) şi Decizia 2005/418/CE a Comisiei din 7 iulie 2004 privind Alstom (JO L 150 din 10.6.2005, p. 24) (în special punctele 125 şi 215).

(17)  În acest sens, a se vedea Decizia 2005/346/CE a Comisiei dJO L 116 din 4.5.2005in 14 iulie 2004 privind MobilCom () (în special punctul 173).