16.11.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 299/1

(1)

Funcţionarea şi dezvoltarea pieţei comune a produselor agricole ar trebui însoţite de stabilirea unei politici agricole comune (denumite în continuare „PAC”) pentru a include, în special, organizarea comună a pieţelor agricole (denumită în continuare „OCP”) care poate adopta diverse forme în funcţie de produs, în conformitate cu articolul 34 din tratat.

(2)

De la introducerea PAC, Consiliul a înfiinţat 21 de OCP pentru diferite produse sau grupuri de produse, fiecare fiind reglementată printr-un regulament de bază specific al Consiliului:

(3)

În plus, Consiliul a adoptat trei regulamente conţinând norme specifice privind anumite produse fără a înfiinţa, cu toate acestea, o OCP pentru aceste produse:

(4)

Regulamentele menţionate mai sus (denumite în continuare „regulamente de bază”) sunt deseori însoţite de un ansamblu de alte regulamente ale Consiliului. Majoritatea regulamentelor de bază au o structură identică şi conţin numeroase dispoziţii comune. Acesta este, în special, cazul normelor privind comerţul cu ţările terţe şi al dispoziţiilor generale, dar, într-o anumită măsură, şi al regulilor privind piaţa internă. Regulamentele de bază conţin deseori soluţii diferite pentru probleme identice sau similare.

(5)

De mai multă vreme, Comunitatea urmăreşte simplificarea cadrului de reglementare referitor la PAC. În consecinţă, a fost creat un cadru juridic orizontal pentru toate plăţile directe, care regrupează un ansamblu de sisteme de sprijin într-un regim de plată unică, introdus prin adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (26). Această abordare ar trebui extinsă şi la regulamentele de bază. În acest context, ansamblul dispoziţiilor conţinute în aceste regulamente ar trebui reunit într-un cadru juridic unic şi, în măsura posibilului, abordările sectoriale ar trebui înlocuite prin abordări orizontale.

(6)

Având în vedere consideraţiile mai sus menţionate, regulamentele de bază ar trebui abrogate şi înlocuite cu un regulament unic.

(7)

Nu ar trebui ca simplificarea să conducă la repunerea în discuţie a deciziilor politice luate de-a lungul anilor în domeniul PAC. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să fie, în principal, un act de simplificare tehnică. Acesta nu ar trebui, prin urmare, să abroge sau să modifice instrumentele existente, cu excepţia cazului în care acestea sunt învechite, redundante sau, prin natura lor, nu ar trebui tratate la nivelul Consiliului, iar acesta din urmă nu ar trebui să prevadă măsuri şi instrumente noi.

(8)

În acest context, prezentul regulament nu ar trebui să includă acele elemente ale OCP care fac obiectul unei reforme a politicii. Acesta este cazul cu privire la majoritatea părţi din sectorul fructelor şi legumelor, din sectorul fructelor şi legumelor transformate şi din sectorul vitivinicol. Prin urmare, dispoziţiile Regulamentelor (CEE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96, (CE) nr. 2201/96 şi (CE) nr. 1493/1999 ar trebui integrate în prezentul regulament numai în măsura în care nu fac obiectul unei reforme a politicii. Cu toate acestea, dispoziţiile de fond referitoare la aceste OCP ar trebui să fie integrate numai la momentul adoptării reformelor respective.

(9)

OCP în sectoarele cerealelor, orezului, zahărului, furajelor uscate, seminţelor, uleiului de măsline şi măslinelor de masă, inului şi cânepei, bananelor, laptelui şi produselor lactate, respectiv a viermilor de mătase prevede ani de comercializare care reflectă în mod principal ciclurile biologice de producţie ale produselor în cauză. Prin urmare, ar trebui să se integreze în prezentul regulament anii de comercializare astfel cum sunt definiţi în aceste sectoare.

(10)

Pentru a stabiliza pieţele şi a garanta un nivel de trai echitabil populaţiei agricole, a fost pus în aplicare un sistem de sprijinire a preţurilor diferenţiat în funcţie de sectoare, paralel cu introducerea regimurilor de sprijin direct; această manieră de a proceda permite să se ţină cont, pe de o parte, de propriile necesităţi ale fiecărui sector şi, pe de altă parte, de interdependenţele dintre sectoare. Aceste măsuri iau forma unei intervenţii publice sau a unei plăţi de ajutor pentru depozitarea privată a produselor din sectorul cerealelor, orezului, zahărului, uleiurilor de măsline şi al măslinelor de masă, al cărnii de vită şi mânzat, laptelui şi produselor lactate, cărnii de porc şi cărnii de oaie şi de capră. Având în vedere obiectivele prezentului regulament, este prin urmare necesar să se menţină măsurile de sprijinire a preţurilor dacă acestea sunt prevăzute în instrumentele elaborate în trecut, fără a aduce modificări substanţiale în raport cu situaţia juridică anterioară.

(11)

Din motive de claritate şi transparenţă, ar trebui să se prevadă o structură comună pentru măsurile menţionate mai sus, menţinând politica urmată în fiecare sector. În acest scop, este oportun să se opereze o distincţie între preţurile de referinţă şi preţurile de intervenţie.

(12)

OCP în sectoarele cerealelor, cărnii de vită şi mânzat, respectiv laptelui şi al produselor lactate cuprindeau prevederi conform cu care, hotărând în conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2) din tratat, Consiliul poate modifica nivelul preţurilor. Având în vedere sensibilitatea sistemelor de preţuri, ar trebui clarificat faptul că posibilitatea modificării nivelului preţurilor în temeiul articolului 37 alineatul (2) există cu privire la toate sectoarele reglementate de prezentul regulament.

(13)

Mai mult, OCP în sectorul zahărului prevedea posibilitatea de revizuire a calităţilor standard ale zahărului, astfel cum sunt enunţate în continuare în Regulamentul (CE) nr. 381/2006, astfel încât să se ţină seama, în special, de cerinţele comerciale şi de evoluţia în materie de analiză tehnică. Regulamentul respectiv prevedea, prin urmare, competenţa Comisiei de a modifica anexa relevantă. Este deosebit de necesar să fie menţinută această posibilitate, pentru a permite Comisiei să acţioneze rapid atunci când este cazul.

(14)

În scopul garantării unei informaţii fiabile privind preţurile zahărului pe piaţa comunitară, ar trebui inclus în prezentul regulament sistemul de notificare a preţurilor, astfel cum este prevăzut în OCP în sectorul zahărului, pe baza căruia ar trebui determinat nivelul preţurilor de piaţă ale zahărului alb.

(15)

Pentru a evita ca sistemul de intervenţie în sectoarele cerealelor, orezului, untului şi laptelui praf să nu devină un debuşeu în sine, este oportun să se menţină posibilitatea de a limita deschiderea intervenţiei publice doar la anumite perioade ale anului. În privinţa produselor sectoarelor cărnii de vită şi mânzat şi al untului, deschiderea şi închiderea intervenţiei publice ar trebui să depindă de nivelul de preţuri de piaţă pe o perioadă dată. În ceea ce priveşte sectoarele porumbului, orezului şi zahărului, este oportun să se menţină limitarea cantităţilor până la concurenţa cărora achiziţiile pot fi realizate sub titlul de intervenţie publică. Pentru unt şi lapte praf, este necesară menţinerea competenţei Comisiei de a suspenda achiziţiile normale odată ce o anumită cantitate este atinsă sau de a le înlocui prin achiziţii realizate pe bază de licitaţie publică.

(16)

Preţul la care trebuie efectuate achiziţiile realizate în cadrul intervenţiei publice a fost diminuat în trecut pentru OCP în sectoarele cerealelor, orezului şi cărnii de vită şi mânzat şi fixat în paralel cu introducerea schemelor de sprijin direct în aceste sectoare. Există deci o legătură strânsă între, pe de o parte, ajutoarele acordate sub titlul acestor scheme şi, pe de altă parte, preţurile de intervenţie. Nivelul respectiv de preţ pentru produsele din sectorul laptelui şi al produselor lactate a fost definit pentru a promova consumul produselor în cauză, respectiv pentru a ameliora competitivitatea acestora. În sectoarele orezului şi zahărului, preţurile au fost fixate pentru a contribui la stabilizarea pieţei în cazul în care preţul de piaţă în cursul unui an de comercializare dat cade sub preţul de referinţă determinat pentru anul de comercializare următor. Aceste politici hotărâte de Consiliu rămân aplicabile.

(17)

La fel ca în OCP anterioare, prezentul regulament ar trebui să asigure posibilitatea de punere în vânzare a produselor achiziţionate în cadrul unei intervenţii publice. Ar trebui ca aceste măsuri să fie luate astfel încât să se evite perturbarea pieţei, garantând egalitatea accesului la mărfuri şi egalitatea tratamentului cumpărătorilor.

(18)

Datorită stocurilor de intervenţie pentru diverse produse agricole, Comunitatea dispune de mijloacele necesare pentru a-şi aduce o contribuţie importantă la bunăstarea cetăţenilor săi cei mai defavorizaţi. Este în interesul său să exploateze durabil acest potenţial până la reducerea stocurilor la un nivel normal prin instituirea de măsuri adecvate. În sensul acestor considerente, Regulamentul (CEE) nr. 3730/87 al Consiliului din 10 decembrie 1987 de stabilire a normelor generale aplicabile operaţiunilor de furnizare către anumite organizaţii a unor produse alimentare provenind din stocurile de intervenţie şi destinate distribuirii către persoanele cele mai defavorizate din Comunitate (27) a prevăzut, până în prezent, distribuirea alimentelor de către organizaţii caritabile. Această măsură socială importantă, care poate avea o valoare considerabilă pentru persoanele cele mai dezavantajate, ar trebui menţinută şi inclusă în prezentul regulament.

(19)

Pentru a contribui la echilibrarea pieţei şi la stabilizarea preţurilor pieţei, a fost prevăzută, în cadrul OCP în sectorul laptelui şi al produselor lactate, acordarea unui ajutor pentru depozitarea privată smântânii, a anumitor produse de unt şi a anumitor brânzeturi. Mai mult decât atât, Comisia a fost împuternicită să hotărască acordarea de ajutoare la depozitarea privată de alte tipuri de brânzeturi, zahăr alb, de anumite tipuri de ulei de măsline, respectiv de diferite produse ale sectoarelor cărnii de vită şi mânzat, laptelui praf degresat, cărnii de porc, cărnii de oaie şi cărnii de capră. Dat fiind scopul prezentului regulament, aceste măsuri ar trebui menţinute.

(20)

Regulamentul (CE) nr. 1183/2006 al Consiliului din 24 iulie 2006 privind grila comunitară de clasificare a carcaselor de bovine adulte (28), Regulamentul (CEE) nr. 1186/90 al Consiliului din 7 mai 1990 de extindere a domeniului de aplicare a grilei comunitare de clasificare a carcaselor de bovine adulte (29), Regulamentul (CEE) nr. 3220/84 al Consiliului din 13 noiembrie 1984 de stabilire a grilei comunitare de clasificare a carcaselor de porc (30) şi Regulamentul (CEE) nr. 2137/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind grila comunitară de clasificare a carcaselor de ovine şi stabilirea standardelor comunitare de calitate a carcaselor de ovine proaspete sau refrigerate (31) prevăd grile comunitare de clasificare a carcaselor în sectoarele cărnii de vită şi mânzat, a cărnii de porc şi de oaie şi a cărnii de capră. Aceste dispozitive sunt esenţiale în scopul înregistrării preţurilor şi al aplicării mecanismelor de intervenţie în sectoarele respective. Mai mult decât atât, acestea urmăresc obiectivul de a ameliora transparenţa pieţei. Aceste grile de clasificare a carcaselor ar trebui menţinute. Prin urmare, este oportun să se includă elementele esenţiale ale acestora în prezentul regulament, concomitent cu împuternicirea Comisiei în vederea reglementării anumitor aspecte de natură tehnică prin intermediul normelor de punere în aplicare.

(21)

Restricţiile la libera circulaţie care rezultă din aplicarea de măsuri destinate combaterii propagării bolilor animale pot provoca dificultăţi pe piaţa anumitor produse într-unul sau mai multe state membre. Experienţa a arătat că perturbări grave ale pieţei, cum ar fi reducerea importantă a consumului sau a preţurilor, pot fi legate de o pierdere de încredere a consumatorilor, care rezultă din existenţa unor riscuri pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor.

(22)

Măsurile excepţionale de sprijinire a pieţei destinate ameliorării acestor situaţii şi prevăzute în OCP în sectoarele cărnii de vită şi mânzat, laptelui şi al produselor lactate, cărnii de porc, cărnii de oaie şi de capră, ouălor şi păsărilor de curte, ar trebui în consecinţă incluse în prezentul regulament în aceleaşi condiţii ca cele aplicate deja. Aceste măsuri excepţionale de sprijinire a pieţei ar trebui luate de către Comisie şi ar trebui legate direct sau rezultate din deciziile veterinare sau sanitare adoptate pentru combaterea răspândirii bolilor. Acestea ar trebui luate la cererea statelor membre pentru evitarea gravelor perturbări ale pieţelor în cauză.

(23)

În prezentul regulament ar trebui menţinută capacitatea Comisiei, prevăzută de OCP în sectoarele cerealelor şi orezului, de a adopta măsuri de intervenţie speciale în cazul în care aceasta le consideră necesare în vederea răspunderii în mod concret şi eficient la ameninţările de perturbare a pieţelor în sectorul cerealelor, şi în vederea evitării recurgerii intensive la intervenţia publică în anumite regiuni ale Comunităţii în sectorul orezului sau compensării penuriei de orez nedecorticat cauzată de catastrofe naturale.

(24)

Ar trebui fixat un preţ minim aplicabil sfeclei căreia i se aplică o cotă, corespunzător unei calităţi standard ce trebuie definită, în scopul asigurării unui nivel de trai echitabil producătorilor de sfeclă de zahăr şi de trestie de zahăr din Comunitate.

(25)

Este necesar să se prevadă instrumente specifice destinate asigurării unui echilibru just al drepturilor şi obligaţiilor între întreprinderile de transformare a sfeclei de zahăr şi producătorii de sfeclă de zahăr. De aceea, ar trebui ca dispoziţiile standard care reglementează acordurile interprofesionale, cuprinse anterior în OCP în sectorul zahărului, să fie menţinute.

(26)

Diversitatea situaţiilor naturale, economice şi tehnice face dificilă uniformizarea condiţiilor de achiziţionare a sfeclei de zahăr în cadrul Comunităţii. Au fost deja încheiate acorduri sectoriale între asociaţiile de producători de sfeclă de zahăr şi întreprinderile de transformare a sfeclei de zahăr. În consecinţă, dispoziţiile-cadru ar trebui să servească doar la definirea garanţiilor minime solicitate atât producătorilor de sfeclă de zahăr, cât şi industriei zahărului pentru a asigura buna funcţionare a pieţei zahărului, rezervând acordurilor sectoriale posibilitatea de a deroga de la anumite reguli. Modalităţi mai detaliate ale acestor raporturi au fost prevăzute anterior în cadrul OCP în sectorul zahărului în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 318/2006. Având în vedere caracterul eminamente tehnic al acestor dispoziţii, este oportun ca acestea să fie abordate la nivelul Comisiei.

(27)

Taxa pe producţie prevăzută în cadrul OCP în sectorul zahărului pentru a contribui la finanţarea cheltuielilor realizate în cadrul OCP respectiv ar trebui integrată în prezentul regulament

(28)

În scopul menţinerii echilibrului structural al pieţelor în sectorul zahărului la un nivel al preţului apropiat de preţul de referinţă, ar trebui să menţină posibilitatea Comisiei de a lua decizii privind retragerea unor cantităţi de zahăr de pe piaţă până ce acest echilibru de piaţă este restabilit.

(29)

OCP în sectoarele plantelor vii, cărnii de vită şi mânzat, cărnii de porc, cărnii de oaie şi capră, ouălor şi păsărilor de curte, fac posibilă adoptarea anumitor măsuri destinate facilitării adaptării ofertei la cerinţele pieţei. Aceste măsuri pot contribui la stabilizarea pieţelor şi la garantarea unui nivel de viaţă echitabil pentru comunitatea agricolă în cauză. Ţinând cont de obiectivele prezentului regulament, este necesară menţinerea acestei posibilităţi. În virtutea acestor dispoziţii, Consiliul poate adopta regulile generale aplicabile acestor măsuri, conform procedurii prevăzute la articolul 37 din tratat. Obiectivele urmărite de acest tip de măsuri sunt definite în mod clar şi delimitează natura măsurilor care pot fi adoptate. Din acest motiv, adoptarea de reguli generale suplimentare de către Consiliu nu este necesară şi nu ar mai trebui asigurată.

(30)

În sectoarele zahărului şi al laptelui şi produselor lactate, limitarea cantitativă a producţiei prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 318/2006 şi în Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 ale Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a unei prelevări în sectorul laptelui şi al produselor lactate (32) constituie de mai mulţi ani un instrument esenţial al politicii de piaţă. Motivele pentru care, în trecut, Comunitatea a adoptat sistemele de cote la producţie în cele două sectoare, rămân pertinente în continuare.

(31)

Dacă regimul de cote aplicabile zahărului a fost prevăzut în OCP în sectorul zahărului, corespondentul său în sectorul produselor lactate a fost reglementat până în prezent de Regulamentul (CE) nr. 1788/2003, act legislativ distinct faţă de OCP în sectorul laptelui şi produselor lactate. Având în vedere importanţa capitală a acestor regimuri şi obiectivele prezentului regulament, este oportun să se includă dispoziţiile relevante pentru ambele sectoare în prezentul regulament, fără a aduce modificări importante acestor regimuri şi modului lor de funcţionare în raport cu situaţia juridică anterioară.

(32)

În consecinţă, ar trebui ca regimul de cote aplicabile zahărului prevăzut în prezentul regulament să reflecte dispoziţiile stabilite de Regulamentul (CE) nr. 318/2006 şi, în special, să menţină statutul juridic al cotelor menţionate mai sus în măsura în care, potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie, regimul de cote constituie un instrument de reglare a pieţei de zahăr destinat să asigure atingerea obiectivelor de interes public.

(33)

De aceea, prezentul regulament ar trebui să autorizeze Comisia să adapteze aceste cote la un nivel durabil după expirarea, în 2010, a fondului de restructurare stabilit de către Regulamentul (CE) nr. 320/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 de instituire a unui regim temporar de restructurare a industriei de prelucrare a zahărului în Comunitate (33).

(34)

Dată fiind necesitatea de prevedere, în cursul perioadei de aplicare a cotelor, a unei anumite flexibilităţi naţionale în adaptarea structurală a industriei de transformare şi în cultivarea sfeclei de zahăr şi a trestiei de zahăr, ar trebui menţinută posibilitatea ca statele membre să modifice cotele întreprinderilor în anumite limite, fără a restrânge funcţionarea instrumentului care constituie fondurile de restructurare.

(35)

OCP în sectorul zahărului prevedea că, pentru a evita ca zahărul excedentar să perturbe piaţa, Comisia ar trebui autorizată, conform anumitor criterii, să reporteze zahărul, izoglucoza sau siropul de inulină excedentare la cota de producţie a anului de comercializare următor. Mai mult decât atât, dacă, pentru anumite cantităţi, condiţiile aplicabile nu sunt reunite, se prevedea de asemenea impunerea unei taxe pe excedent în scopul evitării ca o acumulare a acestor cantităţi să ameninţe situaţia pieţei. Aceste dispoziţii ar trebui menţinute.

(36)

Principalul obiectiv al cotelor de lapte, respectiv reducerea dezechilibrului dintre cerere şi ofertă pe piaţa respectivă şi a surplusurilor structurale rezultate ca urmare a acestuia, prevalează încă, ajungându-se astfel la un echilibru mai bun al pieţei. Aplicarea unei taxe pe cantităţile de lapte colectate sau vândute pentru consum direct ce depăşesc un anumit prag garantat ar trebui, aşadar, menţinută. În conformitate cu obiectivele prezentului regulament, este necesar, într-o anumită măsură, să se procedeze la armonizarea terminologică între regimurile de cote aplicabile zahărului şi laptelui, menţinând totodată statu quo-ul juridic al acestora. Apare aşadar necesitatea de a armoniza terminologia din sectorul laptelui cu cea din sectorul zahărului. Termenii „cantitate naţională de referinţă” şi „cantitate individuală de referinţă” din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 ar trebui, prin urmare, înlocuiţi cu termenii „cotă naţională” şi „cotă individuală”, păstrând conceptul juridic în curs de definire.

(37)

În esenţă, este necesar ca regimul de cote pentru produsele lactate din prezentul regulament să fie fidel Regulamentului (CE) nr. 1788/2003. Este necesar, în special, să se menţină distincţia între livrările şi vânzările directe şi să se aplice regimul pe baza unui conţinut de referinţă individual, respectiv naţional de grăsimi. Fermierii ar trebui autorizaţi, în anumite condiţii, să-şi transfere temporar cota individuală. În plus, ar trebui menţinut principiul potrivit căruia în cazul în care o fermă este vândută, arendată sau transmisă prin moştenire, cota corespunzătoare acestei ferme este transferată cu terenul în cauză cumpărătorului, arendaşului sau moştenitorului şi totodată unele excepţii de la principiul conform căruia cantităţile de referinţă se raportează la ferme, în scopul de a permite continuarea procesului de restructurare a producţiei lactatelor şi de a contribui la ameliorarea mediului, ar trebui menţinute. În funcţie de diferitele tipuri de transfer al cotelor şi în funcţie de criterii obiective, dispoziţiile care autorizează statele membre să plaseze în folosul rezervei naţionale o parte din cantităţile transferate ar trebui de asemenea menţinute.

(38)

Taxa pe excedent ar trebui să fie fixată la un nivel disuasiv şi să fie achitabilă de către statele membre de îndată de cota naţională este depăşită. Este, în continuare, necesar ca prelevarea să fie repartizată de către statul membru între producătorii care au contribuit la depăşire. Producătorii respectivi ar trebui să datoreze statului membru plata contribuţiei lor la prelevarea datorată pentru faptul că au depăşit cantitatea lor disponibilă. Statele membre ar trebui să verse Fondului European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) prelevarea corespunzătoare depăşirii cotei lor naţionale, redusă cu o valoare forfetară de 1 % destinată a ţine cont de cazul falimentului sau incapacităţii definitive a anumitor producători de a se achita de contribuţia lor la plata prelevării datorate.

(39)

Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanţarea politicii agricole comune (34) califică încasările provenind din aplicarea prelevării suplimentare în sectorul lactatelor drept „încasări afectate”, care trebuie vărsate bugetului Comunităţii şi care, în caz de refolosire, trebuie să servească în mod exclusiv finanţării cheltuielilor efectuate sub titlul FEOGA sau al Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). Articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 în termenii căruia veniturile din prelevări sunt considerate ca făcând parte din intervenţiile destinate regularizării pieţelor agricole şi afectate finanţării cheltuielilor sectorului lactatelor a devenit prin urmare caduc şi, în consecinţă, nu ar trebui integrat în prezentul regulament.

(40)

Diferitele OCP au prevăzut mai multe tipuri de scheme de ajutor.

(41)

OCP în sectoarele furajelor uscate, respectiv în sectorul inului şi al cânepii, au prevăzut ajutoarele la transformare destinate regularizării pieţei interne în ceea ce priveşte sectoarele vizate. Aceste dispoziţii ar trebui menţinute.

(42)

Ţinând cont de situaţia specială a pieţei cerealelor şi a amidonului de cartofi, OCP în sectorul cerealelor conţine dispoziţii care autorizează acordarea unei restituiri la producţie în cazul în care aceasta se dovedeşte necesară. Această restituire ar trebui să fie de natură să permită sectorului în cauză să poată procura produsele de bază pe care le utilizează la un preţ inferior celui rezultat prin aplicarea preţurilor comune. OCP în sectorul zahărului prevede posibilitatea unei restituiri la producţie în cazul în care fabricarea anumitor produse industriale, chimice sau farmaceutice face să apară necesitatea luării unor măsuri în vederea obţinerii anumitor produse din zahăr. Aceste dispoziţii ar trebui menţinute.

(43)

În scopul de a contribui la echilibrul pieţei lactatelor şi de a stabiliza preţurile laptelui şi ale produselor lactate, este necesar să se ia măsuri suplimentare în vederea creşterii posibilităţii de desfacere a produselor menţionate mai sus. OCP în sectorul laptelui şi produselor lactate prevedea deci acordarea de ajutoare destinate comercializării anumitor produse lactate având utilizatori sau destinaţii speciale. Mai mult decât atât, în scopul stimulării consumului de lapte de către tineret, această OCP prevede posibilitatea pentru Comunitate de a participa la cheltuielile efectuate în vederea acordării de ajutoare pentru furnizarea de lapte elevilor în instituţii de învăţământ. Aceste dispoziţii ar trebui menţinute.

(44)

Este necesar să se prevadă o finanţare comunitară, corespunzător procentajului de ajutor direct pe care statele membre sunt autorizate să-l reţină în virtutea articolului 110i alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, pentru a încuraja organizaţiile de operatori autorizaţi să elaboreze programe de lucru vizând ameliorarea calităţii producţiei de ulei de măsline şi de măsline de masă. În acest context, OCP în sectorul uleiului de măsline şi al măslinelor de masă dispunea ca ajutorul comunitar să fie alocat în funcţie de priorităţile acordate activităţilor conduse în cadrul programelor de lucru menţionate mai sus. Aceste dispoziţii ar trebui menţinute.

(45)

Un fond comunitar de tutun, finanţat prin anumite deduceri efectuate asupra ajutoarelor acordate sectorului, a fost înfiinţat prin Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 în vederea punerii în aplicare a diverselor măsuri în sectorul în cauză. Anul 2007 este ultimul an în cursul căruia deducerile efectuate asupra ajutoarelor prevăzute la titlul IV capitolul 10c din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sunt puse la dispoziţia Fondului comunitar pentru tutun. Deoarece finanţarea fondului mai sus menţionat expiră înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, este necesar să se menţină articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 2075/92, care vor servi drept bază juridică eventualelor programe multianuale finanţate de fondul comunitar pentru tutun.

(46)

Apicultura, ca sector al agriculturii, este caracterizată prin diversitatea condiţiilor de producţie şi de randament, respectiv prin dispersarea şi varietatea operatorilor economici, atât la nivelul producţiei, cât şi la nivelul comercializării. Mai mult decât atât, ţinând cont de extinderea varoozei în cursul ultimilor ani în mai multe state membre şi de dificultăţile pe care această boală le antrenează în producţia de miere, o acţiune la nivel comunitar rămâne necesară deoarece este vorba de o boală care nu poate fi eradicată complet şi care trebuie tratată cu produse autorizate. În aceste circumstanţe şi în vederea ameliorării condiţiilor generale de producţie şi de comercializare a produselor apicole în Comunitate, este necesară elaborarea, la fiecare trei ani, de programe naţionale care conţin acţiuni de asistenţă tehnică, de combatere a varoozei, de raţionalizare a transhumanţei, de gestiune a potenţialului apicol comunitar şi de colaborare în programele de cercetare în materie de apicultură şi a produselor sale. Este necesar ca aceste programe naţionale să fie finanţate parţial de către Comunitate.

(47)

Regulamentul (CE) nr. 1544/2006 a introdus un regim de ajutor comunitar pentru creşterea viermilor de mătase care ia forma unei valori forfetare pe cutie de ouă de viermi de mătase folosită, înlocuind regimul de ajutor naţional în favoarea acestui produs.

(48)

Considerentele politice care au condus la introducerea regimurilor de ajutor în domeniul apiculturii şi creşterii viermilor de mătase menţionate mai sus rămân valabile, deci aceste regimuri de ajutor ar trebui incluse în prezentul regulament.

(49)

Aplicarea de standarde de comercializare pentru produsele agricole poate contribui la ameliorarea condiţiilor economice de producţie şi de comercializare, respectiv la creşterea calităţii acestor produse. Punerea în aplicare a standardelor de acest tip este deci în interesul producătorilor, al comercianţilor şi al consumatorilor. În consecinţă, au fost introduse în cadrul OCP standardele de comercializare în sectorul bananelor, uleiurilor de măsline şi al măslinelor de masă, al plantelor vii, ouălor şi cărnii de pasăre, în special, în raport cu calitatea, clasificarea, greutatea, mărimea, condiţionarea, ambalajul, stocarea, transportul, prezentarea, originea şi etichetarea produselor în cauză. Este oportună menţinerea acestora în prezentul regulament.

(50)

În cadrul OCP în sectoarele uleiului de măsline şi al măslinelor de masă, respectiv al bananelor, Comisia este însărcinată cu adoptarea dispoziţiilor privind normele de comercializare. Dată fiind natura tehnică a acestor norme şi ţinând cont de necesitatea de a le ameliora constant eficacitatea şi de a le adapta evoluţiei practicilor comerciale, este oportună extinderea acestei abordări şi asupra sectorului plantelor vii, precizând criteriile de luat în considerare de către Comisie la definirea normelor aplicabile. Mai mult decât atât, în scopul evitării abuzurilor în legătură cu calitatea şi autenticitatea produselor oferite spre consum şi a perturbărilor importante care pot fi antrenate pe piaţă de către astfel de abuzuri, poate fi necesară adoptarea unor dispoziţii speciale, în special recursul la metode de analiză avansate şi la alte măsuri destinate determinării caracteristicilor normelor în cauză.

(51)

Mai multe instrumente juridice au fost puse în practică în scopul regularizării comercializării şi denumirii laptelui, produselor lactate şi grăsimilor. Aceste instrumente urmăresc obiectivul de a ameliora, pe de o parte, situaţia laptelui şi a produselor lactate pe piaţă şi pe de altă parte, de a asigura o concurenţă loială între grăsimile tartinabile de provenienţă lactată sau nelactată, atât în beneficiul producătorilor cât şi al consumatorilor. Normele stabilite de Regulamentul (CEE) nr. 1898/87 al Consiliului din 2 iulie 1987 privind protecţia denumirii laptelui şi a produselor lactate (35) în momentul comercializării, au ca obiectiv protecţia consumatorului şi crearea de condiţii de concurenţă între produsele lactate şi produsele concurente în privinţa denumirii, etichetării şi publicităţii care să evite orice denaturare. Regulamentul (CE) nr. 2597/97 al Consiliului din 18 decembrie 1997 care stabileşte normele suplimentare de organizare comună a pieţei în sectorul laptelui şi produselor lactate în privinţa laptelui de consum (36), comportă dispoziţii destinate să asigure o calitate superioară a laptelui de consum şi introducerea pe piaţă a unor produse care răspund nevoilor şi aşteptărilor consumatorilor, ceea ce contribuie la stabilizarea pieţei în cauză şi la garantarea unui lapte de consum de calitate superioară pentru consumatori. Regulamentul (CE) nr. 2991/94 al Consiliului din 5 decembrie 1994 care de stabilire a standardelor pentru grăsimile tartinabile (37), defineşte standardele de comercializare a produselor lactate şi nelactate în cauză, prevăzând o clasificare clară şi distinctă însoţită de norme privind denumirea acestora. Conform obiectivelor prezentului regulament, este necesară menţinerea normelor menţionate mai sus.

(52)

În ceea ce priveşte sectorul ouălor şi cel al păsărilor de curte, există dispoziţii privind standardele de comercializare şi, în anumite cazuri, producţia. Aceste dispoziţii sunt cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 al Consiliului din 19 iunie 2006 privind standardele de comercializare a ouălor (38), Regulamentul (CE) nr. 1906/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 privind standardele de comercializare a cărnii de pasăre (39) şi Regulamentul nr. 2782/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind producţia şi comercializarea ouălor pentru incubaţie şi a puilor de fermă (40). Dispoziţiile esenţiale incluse în aceste regulamente trebuie integrate în prezentul regulament.

(53)

Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 prevede că standardele de comercializare a ouălor, se aplică în principiu ouălor provenind de la găini din specia Gallus gallus, comercializate în Comunitate şi, ca regulă generală, ouălor destinate exportului în ţări terţe. Regulamentul menţionat anterior operează o distincţie clară între ouăle adecvate consumului uman direct şi cele care nu sunt adecvate în acest scop prin crearea a două categorii de calitate a ouălor şi stabileşte dispoziţii privind informarea corespunzătoare a consumatorilor în ceea ce priveşte clasele de calitate şi de greutate şi identificarea metodelor agricole utilizate. În cele din urmă, regulamentul prevede reguli speciale referitoare la ouăle importate din ţări terţe, conform cărora, dispoziţiile speciale în vigoare în anumite state terţe pot justifica derogări de la standardele de comercializare, dacă se garantează echivalenţa lor cu legislaţia comunitară.

(54)

În ceea ce priveşte carnea de pasăre, Regulamentul (CE) nr. 1906/90 specifică faptul că standardele de comercializare ar trebui să se aplice, în principiu, anumitor tipuri de carne de pasăre destinate consumului uman comercializate în Comunitate şi că ar trebui, totuşi, să fie exclusă din sfera de aplicare a normelor de comercializare carnea de pasăre destinată exportului în ţări terţe. Prezentul regulament prevede clasificarea cărnii de pasăre în două categorii, în conformitate cu conformaţia, aspectul şi condiţiile în care carnea urmează a fi pusă în vânzare.

(55)

Conform acestor regulamente, statele membre ar trebui să excludă din sfera de aplicare a acestor norme ouăle şi carnea de pasăre, vândute în mod direct de către producător consumatorului final, în cantităţi mici.

(56)

Regulamentul (CE) nr. 2782/75 stabileşte reguli speciale în privinţa comercializării şi transportului ouălor pentru incubaţie şi ale puilor de fermă, cât şi în privinţa incubaţiei ouălor. Regulamentul respectiv include dispoziţii care se referă în special la marcarea individuală a ouălor pentru incubaţie utilizate în producţia de pui, la modul de ambalare şi tipul ambalajelor pentru transport. Cu toate acestea, regulamentul exclude de la aplicarea obligatorie a normelor prevăzute crescătoriile de păsări reproducătoare de rasă sau de alt tip de dimensiuni reduse şi alte unităţi de reproducere.

(57)

Conform obiectivelor prezentului regulament, este necesară menţinerea regulilor menţionate anterior fără modificări substanţiale. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să alte dispoziţii de natură tehnică din respectivele regulamente ar trebui să fie abordate de Comisie, prin adoptarea unor norme de aplicare.

(58)

Aşa cum a fost cazul până în prezent în cadrul OCP în sectorul hameiului, este necesar să se urmărească o politică de calitate la nivel comunitar, prin aplicarea dispoziţiilor privind certificarea, însoţite de reguli care interzic, în principiu, comercializarea produselor pentru care nu s-au eliberat certificate sau, pentru produsele importate, care nu răspund caracteristicilor calitative minime echivalente.

(59)

Descrierile şi definiţiile uleiurilor de măsline şi denumirile lor constituie un element esenţial de structurare a pieţei în ceea ce priveşte stabilirea de norme de calitate şi prin furnizarea către consumator a unor informaţii adecvate asupra produselor şi ar trebui menţinute în prezentul regulament.

(60)

Unul din regimurile de ajutor, menţionate mai sus, care contribuie la echilibrul pieţei laptelui şi al produselor lactate şi la stabilizarea preţurilor în acest sector, constă într-un regim de ajutor, cuprins în Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, pentru transformarea laptelui degresat în cazeină şi cazeinat. Regulamentul (CEE) nr. 2204/90 al Consiliului din 24 iulie 1990 care stabileşte normele generale suplimentare privind organizarea comună a pieţei în sectorul laptelui şi produselor lactate în ceea ce priveşte brânzeturile (41), a prevăzut dispoziţii privind utilizarea cazeinei şi cazeinatului în fabricarea brânzeturilor, dispoziţii destinate contracarării efectelor negative care pot rezulta din regimul de ajutor de mai sus, ţinând cont de vulnerabilitatea brânzeturilor în operaţiunile de substituire care implică recursul la cazeină şi cazeinat şi de asigurarea prin aceasta a stabilităţii pieţei. Aceste norme ar trebui integrate în prezentul regulament.

(61)

Transformarea anumitor materii prime agricole pentru obţinerea de alcool etilic este strâns legată de economia acestor materii prime. Această transformare poate contribui considerabil la creşterea valorii materiilor prime şi poate avea o importanţă economică şi socială deosebită pentru economia anumitor regiuni comunitare sau poate fi o sursă semnificativă de venit pentru producătorii materiilor prime respective. De asemenea, ea permite eliminarea produselor de calitate nesatisfăcătoare şi a excedentelor pe termen scurt care pot cauza dificultăţi temporare în anumite sectoare.

(62)

În sectoarele hameiului, uleiurilor de măsline şi al măslinelor de masă, al tutunului şi viermilor de mătase, legislaţia se axează pe diferite tipuri de organizări pentru atingerea obiectivelor politicii, în special în vederea stabilizării pieţelor produselor vizate printr-o acţiune comună, respectiv în vederea asigurării şi ameliorării calităţii acestor produse. Dispoziţiile care până în prezent au reglementat acest sistem de organizare se bazează pe organizaţii recunoscute de către statele membre sau în anumite cazuri de către Comisie, pe baza criteriilor stabilite de aceasta din urmă. Este necesară menţinerea acestui sistem şi armonizarea dispoziţiilor în vigoare până în prezent.

(63)

În scopul întăririi anumitor acţiuni ale organizaţiilor sectoriale care prezintă un interes particular în privinţa reglementării actuale a OCP în sectorul tutunului, este necesară prevederea posibilităţii de extindere, în anumite condiţii, a normelor adoptate pentru membrii săi de către o organizaţie sectorială la ansamblul producătorilor şi grupurilor neaderente într-una sau mai multe regiuni. Acelaşi lucru ar trebui să se aplice în privinţa altor activităţi desfăşurate de către organizaţii sectoriale şi care prezintă un interes economic sau tehnic general pentru sectorul tutunului, în beneficiul tuturor persoanelor active în ramura în cauză. Este necesară existenţa unei cooperări strânse între statele membre şi Comisie. Comisia ar trebui să dispună de competenţe permanente de monitorizare, în special în privinţa acordurilor şi practicilor comune adoptate de organizaţiile menţionate mai sus.

(64)

În anumite sectoare, cu excepţia acelora în care normele actuale prevăd recunoaşterea organizaţiilor de producători sau a organizaţiilor interprofesionale, este posibil ca statele membre să intenţioneze să recunoască acest fel de organizaţii în temeiul legislaţiei naţionale, în măsura în care acest lucru este compatibil cu legislaţia comunitară. Aşadar, această posibilitate ar trebui clarificată. Mai mult, ar trebui să se adopte norme potrivit cărora recunoaşterea producătorului şi a organizaţiilor interprofesionale în conformitate cu prezentul regulament rămâne valabilă după adoptarea prezentului regulament.

(65)

O piaţă comunitară unică implică un regim de schimburi comerciale la frontierele exterioare ale Comunităţii. Acest regim, conţinând taxe la import şi restituiri la export ar trebui, în principiu, să permită stabilizarea pieţei comunitare. Regimul comercial trebuie să se bazeze pe angajamentele luate în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay.

(66)

În cadrul OCP în sectoarele cerealelor, orezului, zahărului, seminţelor, uleiurilor de măsline şi al măslinelor de masă, al inului şi al cânepei, cărnii de vită şi mânzat, laptelui şi produselor lactate, cărnii de porc, cărnii de oaie şi de capră, ouălor şi cărnii de pasăre, plantelor vii şi alcoolului etilic de origine agricolă, monitorizarea volumului de schimburi de produse agricole cu ţări terţe a făcut până în prezent obiectul sistemelor obligatorii de licenţe, atât pentru import cât şi pentru export, sau al sistemelor care autorizau Comisia să prevadă cerinţe în materie de licenţe.

(67)

Monitorizarea fluxurilor comerciale este înainte de toate o chestiune de gestiune care ar trebui abordată într-o manieră flexibilă. În acest context, şi ţinând cont de experienţa câştigată în OCP în care gestionarea certificatelor a fost deja conferită Comisiei, este adecvat să se extindă această manieră de a proceda pe ansamblul sectoarelor în care sunt folosite licenţele de import şi export. Comisia ar trebui să decidă asupra introducerii cerinţelor în materie de licenţe ţinând cont de necesitatea licenţelor de import în scopul gestiunii pieţelor în cauză şi, în special, monitorizării importului produselor în cauză.

(68)

În cea mai mare parte, taxele vamale aplicabile produselor agricole în conformitate cu acordurile Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) figurează în Tariful Vamal Comun. Cu toate acestea, pentru anumite produse din sectoarele cerealelor şi orezului, introducerea de mecanisme suplimentare face necesară posibilitatea adoptării de derogări.

(69)

Pentru a evita sau contracara efectele negative pe piaţa Comunităţii care pot rezulta din importul anumitor produse agricole, importul produselor de acest tip ar trebui să facă obiectul achitării unei taxe suplimentare, dacă anumite condiţii sunt întrunite.

(70)

În anumite condiţii, este necesar să i se atribuie Comisiei competenţa de a deschide şi a administra contingente tarifare la import care rezultă din acorduri internaţionale încheiate în conformitate cu tratatul sau cu alte acte ale Consiliului.

(71)

Regulamentul (CEE) nr. 2729/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind prelevările la import aplicabile amestecului de cereale, de orez şi de brizură de orez (42), urmăreşte să asigure buna funcţionare a sistemului de taxe vamale la importul amestecului de cereale, de orez şi de brizură de orez. Aceste norme ar trebui incluse în prezentul regulament.

(72)

Comunitatea a încheiat cu ţări terţe mai multe acorduri în materie de acces preferenţial pe piaţă, conform cărora aceste ţări pot exporta zahăr din trestie de zahăr către Comunitate în condiţii favorabile. OCP în sectorul zahărului a prevăzut evoluţia nevoilor de zahăr ale rafinăriilor şi, în anumite condiţii, rezervarea licenţelor de import operatorilor specializaţi care utilizează cantităţi importante de zahăr brut din trestie de zahăr importat, care sunt consideraţi a fi rafinării comunitare cu activitate permanentă. Aceste dispoziţii ar trebui menţinute.

(73)

Pentru ca culturile ilicite de cânepă să nu perturbe OCP în sectorul cânepei destinate producţiei de fibre, regulamentul respectiv a prevăzut un control al importurilor de cânepă şi de seminţe de cânepă în scopul asigurării că produsele în cauză oferă anumite garanţii în ceea ce priveşte conţinutul în tetrahidrocanabinol. În plus, importul de seminţe de cânepă, altele decât cele destinate însămânţării, era supus unui regim de control care prevede autorizarea importatorilor în cauză. Aceste dispoziţii ar trebui menţinute.

(74)

O politică de calitate este urmărită la nivel comunitar în privinţa produselor din sectorul hameiului. În cazul importului, dispoziţiile care asigură că nu se importă decât produsele care corespund exigenţelor de calitate minimă echivalente ar trebui integrate în prezentul regulament.

(75)

Regimul taxelor vamale permite renunţarea la orice altă măsură de protecţie la frontierele externe ale Comunităţii. Piaţa internă şi mecanismul de taxe ar putea, în circumstanţe excepţionale, să se dovedească a fi inadecvate. În asemenea cazuri, pentru a nu lăsa piaţa comunitară fără apărare împotriva perturbărilor care pot apărea, Comunitatea trebuie să fie în măsură să ia de îndată toate măsurile necesare. Aceste măsuri ar trebui să fie conforme obligaţiilor internaţionale ale Comunităţii.

(76)

Pentru a permite asigurarea bunei funcţionări a OCP şi, în special, pentru a evita perturbarea pieţei, OCP pentru un anumit număr de produse au prevăzut, în mod tradiţional, posibilitatea de a interzice recurgerea la regimul de perfecţionare activă sau pasivă. Această posibilitate ar trebui menţinută. Mai mult, experienţa demonstrează că în cazul în care pieţele sunt perturbate sau ameninţate a fi perturbate de către folosirea acestor proceduri, trebuie să se întreprindă acţiuni fără întârzieri majore. Prin urmare, ar trebui să i se atribuie Comisiei competenţele corespunzătoare. Aşadar, este oportun să i se confere Comisiei competenţa de a suspenda utilizarea procedurii de perfecţionare activă şi de perfecţionare pasivă în asemenea situaţii.

(77)

Posibilitatea de a acorda, la exportul către ţări terţe, a unei restituiri calculate prin diferenţa între preţurile practicate în Comunitate şi cele ale pieţei mondiale şi cuprinse între limitele fixate conform angajamentelor Comunităţii Europene în cadrul OMC, ar trebui să asigure participarea Comunităţii la comerţul internaţional cu anumite produse prevăzute de prezentul regulament. Exporturile care fac obiectul subvenţiilor ar trebui supuse unor limite exprimate în termeni de cantitate şi valoare.

(78)

Ar trebui asigurată respectarea limitelor exprimate în valoare la data fixării restituirilor la export prin monitorizarea plăţilor conform normelor privind FEOGA. Monitorizarea poate fi facilitată impunând stabilirea în avans obligatorie a restituirilor la export, prevăzând în acelaşi timp posibilitatea, în cazul restituirilor diferenţiate, de a schimba destinaţia prevăzută în interiorul unei zone geografice în care se aplică o rată de restituire unică la export. În cazul schimbării destinaţiei, este necesar să se plătească restituirea la export aplicabilă destinaţiei reale, plafonând-o la nivelul valorii care se aplică la destinaţia stabilită în prealabil.

(79)

Ar trebui asigurată respectarea limitelor cantitative cu ajutorul unui sistem de monitorizare fiabil şi eficient. În acest scop, este necesar ca restituirea la export să fie acordată numai dacă există o licenţă de export. Acordarea restituirilor la export în limitele disponibile trebuie să se efectueze în funcţie de situaţia specială a fiecăruia dintre produsele respective. Excepţii de la această normă ar trebui acceptate doar pentru produsele transformate care nu figurează în anexa I la tratat, cărora nu li se aplică limitele exprimate în volum. Este necesară prevederea posibilităţii de derogare de la respectarea strictă a normelor de gestionare în cazul în care exporturile cu restituire nu sunt susceptibile de a depăşi limitele cantitative fixate.

(80)

În cazul exportului de animale vii din specia bovină, acordarea şi plata restituirilor la export ar trebui condiţionate de respectarea dispoziţiilor prevăzute de către legislaţia comunitară în materie de bunăstare a animalelor, în special în ceea ce priveşte protecţia animalelor în timpul transportului.

(81)

În anumite cazuri, produsele agricole pot beneficia de un tratament special la import din ţări terţe, dacă sunt conforme diferitelor specificaţii şi/sau condiţii de preţ. O cooperare administrativă între autorităţile ţărilor terţe importatoare şi cele ale Comunităţii este necesară pentru buna aplicare a acestui sistem. În acest scop, este necesar ca produsele să fie însoţite de un certificat emis în Comunitate.

(82)

Exportul de bulbi de flori către ţări terţe prezintă un interes economic considerabil pentru Comunitate. Menţinerea şi dezvoltarea acestor exporturi poate fi asigurată printr-o stabilizare de preţuri pentru aceste schimburi. De aceea, este oportun să se prevadă preţuri minime la exportul produselor în cauză.

(83)

Potrivit articolului 36 din tratat, dispoziţiile capitolului din tratat privind regulile de concurenţă nu sunt aplicabile producţiei şi comerţului produselor agricole decât în măsura determinată de către Consiliu în cadrul dispoziţiilor articolul 37 alineatele (2) şi (3) din tratat şi în conformitate cu procedura stabilită la articolul respectiv. Dispoziţiile referitoare la ajutoarele de stat au fost în majoritate declarate drept aplicabile în diferitele OCP. Modalităţile concrete de aplicare a normelor tratatului privind întreprinderile au fost de altfel definite în Regulamentul (CE) nr. 1184/2006 al Consiliului din 24 iulie 2006 de aplicare a anumitor norme de concurenţă în domeniul producţiei şi comerţului cu produse agricole (43). Ţinând cont de obiectivul de creare a unui ansamblu coerent de norme în materie de politică de piaţă, este oportun să se integreze dispoziţiile în cauză în prezentul regulament.

(84)

Normele de concurenţă privind acordurile, deciziile şi practicile menţionate la articolul 81 din tratat, respectiv privind abuzul de poziţie dominantă, ar trebui să se aplice producţiei şi comerţului cu produse agricole, în măsura în care aplicarea lor nu împiedică funcţionarea organismelor naţionale ale pieţelor agricole şi nu pune în pericol realizarea obiectivelor PAC.

(85)

Este necesară o abordare deosebită în cazul situaţiei asociaţilor de exploatatori agricoli care au ca obiect producţia sau comercializarea comună a produselor agricole sau utilizarea instalaţiilor comune, cu excepţia cazului în care o asemenea acţiune comună exclude concurenţa sau pune în pericol realizarea obiectivelor din articolul 33 din tratat.

(86)

În scopul evitării compromiterii dezvoltării PAC şi pentru a garanta întreprinderilor în cauză securitatea juridică şi tratamentul nediscriminatoriu, Comisia ar trebui să dispună de competenţa exclusivă, sub rezerva controlului Curţii de Justiţie, de a hotărî dacă acordurile, deciziile şi practicile menţionate la articolul 81 din tratat sunt compatibile cu obiectivele PAC.

(87)

Acordarea de ajutoare de stat ar împiedica buna funcţionare a unei pieţe unice bazate pe un sistem de preţuri comune. De aceea, dispoziţiile tratatului care guvernează ajutoarele de stat ar trebui să se aplice, ca regulă generală, produselor prevăzute în prezentul regulament. În anumite cazuri, ar trebui să se permită aplicarea unor excepţii. În aceste cazuri, Comisia ar trebui să poată stabili un inventar al ajutoarelor naţionale existente, noi sau propuse, să formuleze observaţii adecvate în atenţia statelor membre şi să propună acestora măsuri adecvate.

(88)

De la aderarea lor, Finlanda şi Suedia pot acorda ajutoare de stat la producţia şi la comercializarea renilor şi a produselor derivate, ţinând cont de situaţia economică particulară a acestui sector. Mai mult decât atât, Finlanda poate, sub rezerva autorizării de către Comisie, acorda ajutoare pentru diferite cantităţi de seminţe şi pentru anumite cantităţi de seminţe de cereale produse doar în acest stat membru, ca urmare a condiţiilor climaterice specifice. Aceste excepţii ar trebui menţinute.

(89)

În statele membre care se confruntă cu o reducere semnificativă a zahărului căruia i se aplică o cotă, producătorii de sfeclă de zahăr vor întâmpina probleme de adaptare deosebit de importante. În aceste situaţii, ajutorul comunitar tranzitoriu acordat producătorilor de sfeclă de zahăr, prevăzut la titlul IV capitolul 10f din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, nu va fi suficient pentru a rezolva ansamblul de dificultăţi cu care aceştia se confruntă. Prin urmare, statele membre care şi-au redus cota cu mai mult de 50 % din cota de zahăr stabilită la 20 februarie 2006 în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 318/2006 ar trebui autorizate să acorde producătorilor de sfeclă de zahăr un ajutor de stat pe durata punerii în aplicare a ajutorului tranzitoriu acordat de Comunitate. Pentru a garanta că statele membre nu acordă un ajutor de stat care depăşeşte nevoile producătorilor de sfeclă de zahăr, stabilirea sumei totale a respectivului ajutor de stat ar trebui supusă în continuare spre aprobare Comisiei, cu excepţia Italiei, caz în care se poate estima că cei mai productivi producători de sfeclă de zahăr ar avea nevoie, pentru a se adapta condiţiilor pieţei după reformă, de maximum 11 EUR per tonă de sfeclă de zahăr produsă. Pe de altă parte, ţinând seama de problemele specifice care ar putea apărea în Italia, ar trebui menţinute dispoziţii care să permită producătorilor de sfeclă de zahăr să beneficieze direct sau indirect de ajutoarele de stat acordate.

(90)

În Finlanda, cultura sfeclei de zahăr se supune unor condiţii geografice şi climaterice specifice al căror efect defavorabil asupra sectorului se va adăuga efectelor generale ale reformei din sectorul zahărului. De aceea, dispoziţiile din cadrul OCP în sectorul zahărului prin care respectivul stat membru este autorizat să acorde producătorilor săi de sfeclă, în mod permanent, un ajutor de stat corespunzător, ar trebui menţinute.

(91)

Ţinând cont de situaţia specială din Germania, unde un mare număr de mici producători de alcool beneficiază în prezent de ajutoare naţionale în virtutea condiţiilor specifice ale monopolului german al alcoolului, este necesar să se permită, pe o durată limitată, ca aceste ajutoare să fie acordate în continuare. Este de asemenea necesar să se prevadă elaborarea unui raport de către Comisie asupra funcţionării acestei derogări, la sfârşitul acestei perioade, însoţit de orice propuneri adecvate.

(92)

Dacă un stat membru doreşte să susţină pe teritoriul său măsuri vizând promovarea consumului de lapte şi de produse lactate în Comunitate, este necesar să se prevadă posibilitatea de finanţare a unor astfel de măsuri printr-o prelevare promoţională impusă producătorilor la nivel naţional.

(93)

Pentru a ţine cont de posibilele evoluţii ale producţiei de furaje uscate, Comisia, pe baza evaluării OCP în sectorul furajelor uscate, ar trebui să prezinte Consiliului, înainte de 30 septembrie 2008, un raport privind acest sector. Raportul ar trebui să fie însoţit, dacă este necesar, de propuneri corespunzătoare. Mai mult decât atât, Comisia ar trebui să raporteze la intervale regulate Parlamentului European şi Consiliului asupra regimului de ajutor de stat aplicat în sectorul apicol.

(94)

Sunt necesare informaţii adecvate în legătură cu situaţia actuală şi perspectivele de evoluţie a pieţei hameiului în Comunitate. În consecinţă, este necesară înregistrarea tuturor contractelor de livrări privind hameiul produs în Comunitate.

(95)

Este oportun să se prevadă, în anumite condiţii şi pentru anumite produse, posibilitatea de a lua măsuri în cazul în care se produc sau sunt susceptibile de a se produce perturbări, ca urmare a unei evoluţii semnificative a preţurilor pe piaţa internă sau în privinţa cursului sau preţurilor pe pieţele mondiale.

(96)

Este necesară stabilirea unui cadru de măsuri specifice pentru alcoolul etilic de origine agricolă care să permită colectarea de date economice şi analiza informaţiilor statistice în vederea asigurării monitorizării pieţei. În cazul în care piaţa de alcool etilic de origine agricolă este legată de piaţa de alcool etilic în general, este necesară, de asemenea, obţinerea de informaţii privind piaţa de alcool etilic de origine neagricolă.

(97)

Cheltuielile suportate de către statele membre sub titlul de obligaţii care le revin în virtutea prezentului regulament ar trebui să fie finanţate de către Comunitate conform Regulamentului (CE) nr. 1290/2005.

(98)

Comisia ar trebui să fie autorizată să adopte măsurile necesare pentru rezolvarea anumitor probleme practice specifice în caz de urgenţă.

(99)

Având în vedere evoluţia constantă a pieţei comune a produselor agricole, statele membre şi Comisia ar trebui să se informeze reciproc în legătură cu schimbările importante.

(100)

Pentru a evita recurgerea abuzivă la avantajele prevăzute în prezentul regulament, acestea nu ar trebui acordate sau dacă, după caz, ar trebui retrase, în cazul în care condiţiile în vederea obţinerii acestor avantaje au fost create artificial, în contradicţie cu obiectivele prezentului regulament.

(101)

Pentru a garanta respectarea obligaţiilor enunţate în prezentul regulament, este necesară desfăşurarea unor controale şi aplicarea de măsuri administrative şi sancţiuni administrative, în cazul nerespectării. Este deci necesar să se confere Comisiei competenţa de a adopta normele aplicabile în această privinţă, în special în ceea ce priveşte recuperarea sumelor plătite în mod neîntemeiat şi obligaţiile de raportare ale statelor membre care decurg din aplicarea acestui regulament.

(102)

Măsurile necesare aplicării prezentului regulament ar trebui adoptate, ca regulă generală, conform Deciziei 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei (44). Cu toate acestea, în ceea ce priveşte anumite măsuri prevăzute în prezentul regulament care se referă la competenţele ale Comisiei, necesită o acţiune rapidă sau sunt de natură pur administrativă, Comisia ar trebui împuternicită să acţioneze pe cont propriu.

(103)

Ca urmare a integrării mai multor aspecte ale OCP în sectorul vitivinicol şi în cel al fructelor şi legumelor proaspete şi al fructelor şi legumelor transformate, anumite modificări ar trebui aduse în OCP menţionate mai sus.

(104)

Prezentul regulament cuprinde dispoziţiile privind aplicarea normelor de concurenţă prevăzute în tratat. Până în prezent, aceste dispoziţii au făcut obiectul Regulamentului (CE) nr. 1184/2006. Domeniul de aplicare al respectivului regulament ar trebui modificat pentru a preciza că dispoziţiile acestuia se aplică produselor care figurează în anexa I din tratat şi care nu sunt acoperite de prezentul regulament.

(105)

Prezentul regulament include dispoziţiile cuprinse în regulamentele de bază enumerate la al doilea şi al treilea considerent, cu excepţia celor prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 şi (CE) nr. 1493/1999. Mai mult decât atât, prezentul regulament include aspecte din următoarele regulamente:

(106)

Prin urmare, aceste regulamente ar trebui abrogate. Din motive de certitudine juridică şi având în vedere numărul de acte care urmează să fie abrogate prin prezentul regulament, precum şi numărul de acte adoptate în temeiul actelor respective sau modificate prin actele respective, este oportun să se menţioneze că abrogarea nu afectează valabilitatea niciunui act normativ adoptat în temeiul actului abrogat şi a niciunei modificări ale altor acte normative efectuate prin acestea.

(107)

Prezentul regulament ar trebui să înceapă să se aplice, ca regulă generală, la 1 ianuarie 2008. Cu toate acestea, pentru a se evita interferenţa noilor dispoziţii cu anul de comercializare 2007/2008 în curs, ar trebui prevăzute date de aplicare ulterioare în ceea ce priveşte acele sectoare pentru care sunt prevăzuţi ani de comercializare. Prezentul regulament ar trebui să se aplice numai de la începutul anului de comercializare 2008/2009 pentru sectoarele în cauză. În consecinţă, reglementările care guvernează respectiv sectoarele în cauză ar trebui să continue să se aplice până la sfârşitul anului de comercializare 2007/2008 corespunzător.

(108)

În ceea ce priveşte sectoarele în care nu sunt prevăzuţi ani de comercializare, ar trebui prevăzută de asemenea o dată de aplicare ulterioară pentru a asigura o tranziţie fără dificultăţi de la OCP actuale la prezentul regulament. În consecinţă, reglementările care guvernează OCP existente în sectoarele respective ar trebui să continue să se aplice până la data ulterioară de aplicare prevăzută în prezentul regulament.

(109)

Competenţa pentru adoptarea de dispoziţii privind domeniile reglementate de Regulamentele (CE) nr. 386/90, (CE) nr. 1186/90 şi (CE) nr. 1183/2006 se transferă Comisiei, în virtutea prezentului regulament. De asemenea, Regulamentul (CEE) nr. 3220/84, Regulamentul (CEE) nr. 1186/90, Regulamentul (CEE) nr. 2137/92 şi Regulamentul (CE) nr. 1183/2006 se abrogă prin prezentul regulament, în timp ce doar anumite dispoziţii ale regulamentelor respective sunt integrate în prezentul regulament. Prin urmare, mai multe amănunte cuprinse în regulamentele respective vor trebui abordate în normele de punere în aplicare ce urmează a fi adoptate de către Comisie. Este necesară prevederea unui termen suplimentar care să permită Comisiei să stabilească respectivele norme. În consecinţă, este necesar ca regulamentele menţionate să rămână în vigoare până la 31 decembrie 2008.

(110)

Următoarele acte ale Consiliului au devenit caduce şi ar trebui abrogate:

(111)

Tranziţia de la regimul prevăzut în dispoziţiile şi regulamentele abrogate de prezentul regulament ar putea crea dificultăţi care nu sunt acoperite de prezentul regulament. Pentru a aborda aceste dificultăţi, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri tranzitorii,

PARTEA I

PARTEA II

TITLUL I

CAPITOLUL I

Secţiunea I

Secţiunea II

Subsecţiunea I

Subsecţiunea II

Subsecţiunea III

Subsecţiunea IV

Secţiunea III

Subsecţiunea I

Subsecţiunea II

Secţiunea IV

CAPITOLUL II

Secţiunea I

Secţiunea II

Secţiunea III

Secţiunea IV

CAPITOLUL III

Secţiunea I

Secţiunea II

Subsecţiunea I

Subsecţiunea II

Secţiunea III

Subsecţiunea I

Subsecţiunea II

Subsecţiunea III

Secţiunea IV

CAPITOLUL IV

Secţiunea I

Subsecţiunea I

Subsecţiunea II

Secţiunea II

Secţiunea III

Secţiunea IV

Secţiunea V

Secţiunea VI

Secţiunea VII

TITLUL II

CAPITOLUL I

Secţiunea I

Secţiunea II

Secţiunea III

CAPITOLUL II

Secţiunea I

Secţiunea II

Secţiunea III

PARTEA III

CAPITOLUL I

CAPITOLUL II

Secţiunea I

Secţiunea II

Secţiunea III

Secţiunea IV

Subsecţiunea I

Subsecţiunea II

Subsecţiunea III

Subsecţiunea IV

Secţiunea V

CAPITOLUL III

Secţiunea I

Secţiunea II

Secţiunea III

Secţiunea IV

Secţiunea V

Secţiunea VI

PARTEA IV

CAPITOLUL I

CAPITOLUL II

PARTEA V

PARTEA VI

PARTEA VII

CAPITOLUL I

CAPITOLUL II

ANEXA I

Partea I:

Partea II:

Partea III:

Partea IV:

Partea V:

Partea VI:

Partea VII:

Partea VIII:

Partea IX:

Partea X:

Partea XI:

Partea XII:

Partea XIII:

Partea XIV:

Partea XV:

Partea XVI:

Partea XVII:

Partea XVIII:

Partea XIX:

Partea XX:

Partea XXI:

ANEXA II

Partea I:

Partea II:

Partea III:

ANEXA III

Partea I:

Partea II:

Partea III:

Partea IV:

Partea V:

Partea VI:

Partea VII:

Partea VIII:

ANEXA IV

A.

B.

ANEXA V

A.

B.

C.

ANEXA VI

ANEXA VII

ANEXA VIII

ANEXA IX

ANEXA X

ANEXA XI

A.

B.

ANEXA XII

ANEXA XIII

ANEXA XIV

A.

B.

C.

ANEXA XV

Apendice la anexa XV

ANEXA XVI

ANEXA XVII

ANEXA XVIII

ANEXA XIX

ANEXA XX

Partea I:

Partea II:

Partea III:

Partea IV:

Partea V:

ANEXA XXI

ANEXA XXII

(a)

cereale, anexa I partea I;

(b)

orez, anexa I partea II;

(c)

zahăr, anexa I partea III;

(d)

furaje uscate, anexa I partea IV;

(e)

seminţe, anexa I partea V;

(f)

hamei, anexa I partea VI;

(g)

ulei de măsline şi măsline de masă, anexa I partea VII;

(h)

in şi cânepă, anexa I partea VIII;

(i)

fructe şi legume, anexa I partea IX;

(j)

fructe şi legume transformate, anexa I partea X;

(k)

banane, anexa I partea XI;

(l)

vin, anexa I partea XII;

(m)

plante vii şi produse de floricultură, anexa I partea XIII (denumit în continuare „sectorul plantelor vii”);

(n)

tutun brut, anexa I partea XIV;

(o)

carne de vită şi mânzat, anexa I partea XV;

(p)

lapte şi produse lactate, anexa I partea XVI;

(q)

carne de porc, anexa I partea XVII;

(r)

carne de oaie şi de capră, anexa I partea XVIII;

(s)

ouă, anexa I partea XIX;

(t)

carne de pasăre, anexa I partea XX;

(u)

alte produse, anexa I partea XXI.

(a)

alcool etilic de origine agricolă, anexa II partea I (denumit în continuare „sectorul alcoolului etilic de origine agricolă”);

(b)

produse apicole, anexa II partea II (denumit în continuare „sectorul apicol”);

(c)

viermi de mătase, anexa II partea III.

(a)

prin „agricultor” se înţelege agricultor, după cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;

(b)

prin „organism plătitor” se înţelege organismul sau organismele desemnate de către un stat membru în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1290/2005;

(c)

prin „preţ de intervenţie” se înţelege preţul la care se achiziţionează produsele în cadrul procedurii de intervenţie publică.

(a)

de la 1 ianuarie la 31 decembrie al unui an dat pentru sectorul bananelor;

(b)

de la 1 aprilie la 31 martie al următorului an, pentru:

(c)

de la 1 iulie la 30 iunie al anului următor, pentru:

(d)

de la 1 septembrie la 31 august al anului următor pentru sectorul orezului;

(e)

de la 1 octombrie la 30 septembrie al anului următor pentru sectorul zahărului.

(a)

cereale;

(b)

orez;

(c)

zahăr;

(d)

ulei de măsline şi măsline de masă;

(e)

carne de vită şi mânzat;

(f)

lapte şi produse lactate;

(g)

carne de porc;

(h)

carne de oaie şi de capră.

(a)

„cereale” înseamnă cerealele recoltate în Comunitate;

(b)

„lapte” înseamnă laptele de vacă produs în interiorul Comunităţii;

(c)

„lapte degresat” înseamnă laptele degresat obţinut direct şi exclusiv din lapte de vacă în Comunitate;

(d)

„smântână” înseamnă smântâna obţinută direct şi în mod exclusiv din lapte.

(a)

în privinţa sectorului cerealelor:

101,31 EUR/tonă, majorat lunar după cum urmează:

Preţurile de referinţă din iunie pentru porumb şi sorg rămân valabile în lunile iulie, august şi septembrie ale aceluiaşi an;

(b)

în privinţa orezului nedecorticat, 150 EUR/tonă pentru calitatea standard astfel cum este definită în anexa IV punctul A;

(c)

în privinţa zahărului:

Preţurile de referinţă stabilite la punctele (i) şi (ii) se aplică zahărului neambalat, franco fabrică, de calitate standard aşa cum este ea definită în anexa IV, punctul B;

(d)

în privinţa sectorului cărnii de vită şi mânzat, 2 224 EUR/tonă pentru carcasele de animal bovin mascul de grad R3 astfel cum este prevăzut în grila comunitară de clasificare a carcaselor de animal bovin mascul prevăzută în articolul 42 alineatul (1) litera (a);

(e)

în privinţa sectorului laptelui şi al produselor lactate:

(f)

în privinţa sectorului de carne de porc, 1 509,39 EUR/tonă pentru carcasele de porc de calitate standard, astfel cum sunt definite în termeni de greutate şi conţinut de carne macră, în conformitate cu grila comunitară de clasificare a carcaselor de porc prevăzută la articolul 42 alineatul (1) litera (b), după cum urmează:

(a)

grâu comun, grâu dur, orz, porumb şi sorg;

(b)

orez nedecorticat;

(c)

zahăr alb sau zahăr brut cu condiţia ca zahărul respectiv să fie produs sub cotă şi fabricat din sfeclă de zahăr sau din trestie de zahăr recoltată în Comunitate;

(d)

carne proaspătă sau congelată în sectorul cărnii de vită şi mânzat, cu codurile NC 0201 10 00 şi – 0201 20 20 – 0201 20 50;

(e)

unt produs direct şi exclusiv din smântână pasteurizată într-o întreprindere desemnată din cadrul Comunităţii, cu un conţinut minim de grăsimi butirice de 82 % din greutate şi un conţinut maxim de apă de 16 % din greutate;

(f)

lapte praf degresat de calitate superioară, fabricat prin procedeul pulverizării şi obţinut într-o întreprindere desemnată din cadrul Comunităţii, direct şi exclusiv din lapte degresat, cu un conţinut minim de materie proteică de 35,6 % din greutatea extractului sec fără grăsimi.

(a)

de la 1 august la 30 aprilie, în ceea ce priveşte Grecia, Spania, Italia şi Portugalia;

(b)

de la 1 decembrie la 30 iunie, în ceea ce priveşte Suedia;

(c)

de la 1 noiembrie la 31 mai, în ceea ce priveşte celelalte state membre.

(a)

700 000 tone pentru anul de comercializare 2008/2009;

(b)

0 tone începând cu anul de comercializare 2009/2010.

(a)

pot vinde zahărul la un preţ egal sau mai mic decât preţul de referinţă prevăzut la primul alineat, în cazul în care zahărul este destinat:

(b)

trebuie să pună zahărul brut pe care îl deţin, în scopul consumului uman pe piaţa internă a Comunităţii, la dispoziţia organizaţiilor de caritate – recunoscute de respectivul stat membru sau de către Comisie în cazul în care statul membru nu recunoaşte astfel de asociaţii – la un preţ mai mic decât preţul de referinţă aplicabil sau gratuit, pentru a fi distribuit total sau parţial în cadrul unor operaţiuni de acordare de ajutor în caz de urgenţă.

(a)

gratuit; sau

(b)

la un preţ care nu depăşeşte în nici un caz un nivel justificat de cheltuielile suportate în punerea în aplicare a acţiunii de către organismele desemnate.

(a)

acest produs este temporar indisponibil în stocurile de intervenţie comunitare la punerea în aplicare a planului anual menţionat la alineatul (1), în măsura necesară pentru a permite realizarea planului într-unul sau mai multe state membre şi cu condiţia ca respectivele cheltuieli să se menţină în limitele cheltuielilor prevăzute în bugetul comunitar pentru acest scop; sau

(b)

punerea în aplicare a planului ar implica un transfer intracomunitar în cantităţi mici de produse deţinute pentru intervenţie într-un alt stat membru decât cel sau cele în care produsul este cerut.

(a)

în ceea ce priveşte:

(b)

în ceea ce priveşte:

(a)

zahăr alb;

(b)

ulei de măsline;

(c)

carne proaspătă sau congelată de bovine adulte, prezentată sub formă de carcase, semicarcase, sferturi compensate, sferturi anterioare sau posterioare, clasificate potrivit grilei comunitare de clasificare a carcaselor de animale bovine adulte prevăzută conform articolului 42 alineatul (1);

(d)

lapte praf degresat de calitate superioară obţinut într-o întreprindere desemnată din cadrul Comunităţii, direct şi exclusiv din lapte degresat;

(e)

brânzeturi cu păstrare îndelungată şi brânzeturile fabricate din lapte de oaie şi/sau de capră care necesită cel puţin şase luni de maturare;

(f)

carne de porc;

(g)

carne de oaie şi de capră.

(i)

tendinţele previzibile ale preţurilor pentru laptele praf degresat;

(ii)

echilibrul care trebuie păstrat între brânzeturile pentru care se acordă ajutor financiar şi alte brânzeturi care intră pe piaţă.

(a)

1 779 EUR/tonă pentru uleiul de măsline extra virgin; sau

(b)

1 710 EUR/tonă pentru uleiul de măsline virgin; sau

(c)

1 524 EUR/tonă pentru uleiul de măsline lampant de 2 grade aciditate liberă, această sumă fiind redusă cu 36,70 EUR/tonă pentru fiecare grad suplimentar de aciditate.

(a)

Marea Britanie;

(b)

Irlanda de Nord;

(c)

orice stat membru altul decât Regatul Unit, luat separat.

(a)

de posibilităţile sau de nevoile de depozitare ale statului membru de care aparţine organismul de intervenţie, precum şi ale altor state membre;

(b)

cheltuielile suplimentare eventuale ocazionate de depozitarea în statul membru sub jurisdicţia căruia se află organismul plătitor, respectiv de transport.

(a)

transportate în urma unei autorizaţii acordate conform alineatelor (1), (2) şi (3); sau

(b)

transferate de la un organism plătitor la altul.

(a)

localizarea centrelor în zonele excedentare pentru produsele în cauză;

(b)

disponibilitatea locaţiilor şi a echipamentelor tehnice suficiente;

(c)

situaţia favorabilă în privinţa mijloacelor de transport.

(a)

carne de vită pentru carcasele de bovine adulte;

(b)

carne de porc pentru carcasele de porc, alţii decât aceia folosiţi pentru reproducere;

(a)

exigenţele şi condiţiile de respectat, iar în cazul cărnii de porc inclusiv lista de produse, pentru achiziţionarea produselor în cadrul intervenţiei publice în conformitate cu articolul 10 sau pentru ca ajutorul pentru stocarea privată să fie acordat conform articolelor 28 şi 31, în special în privinţa calităţii, claselor de calitate, categoriilor, cantităţii, ambalajelor incluzând etichetarea, vârstelor maxime, conservării, stadiului produselor vizate de preţurile de intervenţie şi durata stocării private;

(b)

modificările aduse anexei IV partea B;

(c)

dacă este cazul, baremul de majorări sau de reduceri aplicabile;

(d)

procedurile şi condiţiile de preluat în intervenţia publică de către organismele plătitoare şi acordarea ajutorului pentru depozitarea privată, în special:

(e)

adoptarea listei de pieţe reprezentative menţionate la articolul 17 şi la articolul 37;

(f)

regulile privind condiţiile de desfacere a produselor achiziţionate în cadrul intervenţiei publice, în special în ceea ce priveşte preţurile de vânzare, condiţiile de eliberare din depozitare, dacă este cazul, utilizarea ulterioară sau destinaţia produselor astfel eliberate din depozitare, controalele de efectuat şi de la caz la caz, un regim de garanţie de aplicat;

(g)

stabilirea planului anual menţionat la articolul 27 alineatul (1);

(h)

condiţiile de mobilizare pe piaţa comunitară menţionate la articolul 27 alineatul (2);

(i)

regulile privind autorizaţia menţionată la articolul 39 inclusiv, în măsura strict necesară, derogările de la regulile prevăzute în materie de schimburi;

(j)

regulile privind procedurile de urmat în cazul în care se folosesc proceduri de licitaţie;

(k)

regulile privind desemnarea centrelor de intervenţie menţionate la articolul 41;

(l)

condiţiile care trebuie îndeplinite de către depozitele în care ar putea fi depozitate produsele;

(m)

grilele comunitare de clasificare a carcaselor prevăzute la articolul 42 alineatul (1), în special în ceea ce priveşte:

(a)

carne de vită şi mânzat;

(b)

lapte şi produse lactate;

(c)

carne de porc;

(d)

carne de oaie şi de capră;

(e)

ouă;

(f)

păsări de curte.

(a)

a evita, în sectorul orezului, recurgerea intensivă la intervenţii publice, astfel cum este prevăzut la capitolul I secţiunea II a prezentei părţi, în anumite regiuni ale Comunităţii;

(b)

compensării penuriei de orez nedecorticat în urma unor calamităţi naturale.

(a)

27,83 EUR/tonă pentru anul de comercializare 2008/2009;

(b)

26,29 EUR/tonă începând cu anul de comercializare 2009/2010.

(a)

zahăr căruia i se aplică o cotă; sau

(b)

zahăr peste cotă.

(a)

cantităţile de sfeclă menţionate la alineatul (3) litera (a) pentru care a încheiat contracte de livrare anterioare însămânţărilor, precum şi conţinutul de zahăr pe baza căruia s-au întocmit aceste contracte;

(b)

randamentul corespunzător prevăzut.

(a)

zahăr excedentar, izoglucoză excedentară sau sirop de inulină excedentar susceptibil(ă) de a se transforma în zahăr industrial, izoglucoză industrială sau sirop industrial de inulină; sau

(b)

o producţie căreia i se aplică nişte cote temporare, din care o parte poate fi rezervată exportului cu respectarea angajamentelor Comunităţii care decurg din acorduri încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat.

(a)

criteriile pe care întreprinderile producătoare de zahăr trebuie să le aplice la distribuirea, între vânzătorii de sfeclă, a cantităţilor de sfeclă pentru care ar trebui încheiate contracte de livrare anterior însămânţărilor, astfel cum este prevăzut la articolul 50 alineatul (4);

(b)

procentajul de zahăr căruia i se aplică o cotă, retras de pe piaţă, prevăzut la articolul 52 alineatul (1);

(c)

condiţiile privind achitarea preţului minim în cazul în care zahărul retras este vândut pe piaţa comunitară în conformitate cu articolul 52 alineatul (4).

(a)

măsuri de îmbunătăţire a calităţii;

(b)

măsuri de promovare a unei mai bune organizări a producţiei, prelucrării şi comercializării;

(c)

măsuri care să faciliteze înregistrarea tendinţelor preţurilor pieţei;

(d)

măsuri ce permit stabilirea unor previziuni pe termen scurt şi lung pe baza mijloacelor de producţie utilizate.

(a)

laptelui şi produselor lactate definite la articolul 65 literele (a) şi (b);

(b)

zahărului, izoglucozei şi siropului de inulină.

(a)

să demonstreze capacitatea sa profesională în domeniul producţiei;

(b)

să accepte furnizarea tuturor informaţiile necesare şi să se supună controalelor prevăzute de prezentul regulament;

(c)

să nu facă obiectul unei suspendări sau retrageri a acordului.

(a)

cantităţile de sfeclă sau de trestie de zahăr pentru care s-a încheiat un contract de livrare, precum şi randamentele corespunzătoare estimate de sfeclă sau trestie şi de zahăr la hectar;

(b)

datele privind livrările planificate şi efective de sfeclă de zahăr, de trestie de zahăr şi de zahăr brut, precum şi privind producţia de zahăr şi stadiul stocurilor de zahăr;

(c)

cantităţile de zahăr alb vândute, preţurile şi condiţiile aferente.

(a)

utilizat pentru fabricarea anumitor produse enumerate la articolul 62;

(b)

reportat în anul de comercializare următor, în contul producţiei căreia i se aplică o cotă a anului respectiv, în conformitate cu articolul 63;

(c)

utilizat în scopul regimului de aprovizionare specific prevăzut pentru regiunile cele mai îndepărtate, în conformitate cu titlul II din Regulamentul (CE) nr. 247/2006 al Consiliului (60); sau

(d)

exportat în limitele cantităţilor fixate de către Comisie conform angajamentelor care rezultă din acordurile încheiate conform articolului 300 din tratat.

(a)

în cazul în care fac obiectul unui contract de livrare încheiat înainte de sfârşitul anului de comercializare între un producător şi un utilizator care au obţinut, ambii, autorizaţia prevăzută la articolul 57; şi

(b)

în cazul în care se livrează utilizatorului cel târziu până la 30 noiembrie din anul de comercializare următor.

(a)

bioetanol, alcool, rom, drojdii active, cantităţi de siropuri tartinabile şi de siropuri ce trebuie transformate în „Rinse appelstroop”;

(b)

unele produse industriale fără zahăr, dar a căror fabricare necesită utilizarea zahărului, izoglucozei sau a siropului de inulină;

(c)

unele produse din industria chimică sau farmaceutică, produse care conţin zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină.

(a)

informează statul membru în cauză până la data stabilită de respectivul stat membru:

(b)

se angajează să depoziteze, pe propria cheltuială, cantităţile reportate până la sfârşitul anului de comercializare în curs.

(a)

de zahăr excedentar, de izoglucoză excedentară sau de sirop de inulină excedentar produse pe parcursul unui an de comercializare, cu excepţia cantităţilor reportate în anul de comercializare următor, în contul producţiei căreia i se aplică o cotă a anului respectiv şi depozitate în conformitate cu articolul 63 sau a cantităţilor prevăzute la articolul 61 literele (c) şi (d);

(b)

de zahăr industrial, de izoglucoză industrială sau de sirop de inulină industrial pentru care nu s-a adus, până la o dată ce urmează să fie stabilită de către Comisie, nici o probă de utilizare a acestora la unul din produsele prevăzute la articolul 62 alineatul (2);

(c)

de zahăr, de izoglucoză şi de sirop de inulină retrase de pe piaţă în conformitate cu articolul 52 şi pentru care nu se respectă obligaţiile prevăzute la articolul 52 alineatul (3).

(a)

prin „lapte” se înţelege produsul obţinut din mulsul uneia sau mai multor vaci;

(b)

prin „alte produse lactate” se înţelege orice produs lactat, altul decât laptele, în special laptele degresat, smântâna, untul, iaurtul şi brânzeturile; în cazul în care este oportun, acestea se traduc în „echivalent lapte” prin aplicarea coeficienţilor care urmează a fi stabiliţi de către Comisie;

(c)

prin „producător” se înţelege agricultorul a cărui fermă este situată pe teritoriul geografic al statului membru, care produce şi comercializează lapte sau se pregăteşte să facă acest lucru în scurt timp;

(d)

prin „exploatare” se înţelege exploatarea aşa cum este definită la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;

(e)

prin „cumpărător” se înţelege o întreprindere sau o grupare care cumpără lapte de la producător:

Cu toate acestea, este considerat drept cumpărător orice grup de cumpărători, situaţi în aceeaşi zonă geografică, care efectuează în numele membrilor săi operaţiile de gestiune administrativă şi contabilă necesare efectuării plăţii taxei pe excedent. În scopul aplicării primei teze a prezentului alineat, Grecia este considerată ca o singură zonă geografică şi poate asimila un organism public unui grup de cumpărători;

(f)

prin „livrare” se înţelege orice livrare de lapte, cu excepţia oricărui alt produs lactat, de către un producător către un cumpărător, indiferent dacă transportul este asigurat de producător, de cumpărător, de întreprinderea care tratează sau prelucrează aceste produse sau de către un terţ;

(g)

prin „vânzare directă” se înţelege orice vânzare sau cesiune de lapte de la producător direct către consumator, precum şi orice vânzare sau cesiune a altor produse lactate efectuată de un producător. Comisia poate adapta, cu respectarea definiţiei termenului de „livrare” menţionată la litera (f), definiţia termenului de „vânzare directă” pentru a se asigura, în special, că nici o cantitate de lapte comercializat sau de alte produse lactate comercializate nu este exclusă din regimul de cote;

(h)

prin „comercializare” se înţelege livrarea laptelui sau vânzarea directă de lapte sau de alte produse lactate;

(i)

prin „cotă individuală” se înţelege cota producătorului la data de 1 aprilie pe o perioadă de 12 luni;

(j)

prin „cotă naţională” se înţelege cota menţionată la articolul 66, fixată pentru fiecare stat membru;

(k)

prin „cotă disponibilă” se înţelege cota la dispoziţia producătorului la data de 31 martie a perioadei de 12 luni pentru care a fost stabilită cota, ţinând cont de toate transferurile, vânzările, conversiunile şi realocările temporare prevăzute în prezentul regulament şi intervenite în cursul acestei perioade de 12 luni.

(a)

adaptării menţionate în alineatul (1) al prezentului articol;

(b)

calculării taxei pe excedent de plătit de către statul membru.

(a)

necesitatea de a facilita schimbările şi adaptările structurale;

(b)

necesităţi administrative imperioase.

(a)

să acorde o indemnitate producătorilor care se angajează să abandoneze definitiv o parte sau totalitatea producţiei lor de lapte, vărsată în una sau mai multe anuităţi, şi să alimenteze rezerva naţională cu cotele individuale astfel eliberate;

(b)

să determine, pe baza unor criterii obiective, condiţiile potrivit cărora producătorii pot obţine la începutul unei perioade de 12 luni, contra plată, reafectarea de către autoritatea competentă sau de către organismul desemnat de aceasta, a cotelor individuale eliberate în mod definitiv la sfârşitul perioadei de 12 luni precedente de către alţi producători contra vărsării unei indemnizaţii egale plăţii menţionate mai sus, într-una sau mai multe anuităţi;

(c)

să centralizeze şi să supravegheze transferurile de cote fără teren;

(d)

să prevadă, în cazul unui transfer de terenuri destinate ameliorării mediului, punerea la dispoziţia producătorului care renunţă la teren a cotelor individuale în cauză, în cazul în care acesta doreşte să continue producţia de lapte;

(e)

să determine, pe baza criteriilor obiective, regiunile sau zonele de colectare în interiorul cărora sunt autorizate, în scopul ameliorării structurii producţiei de lapte, transferurile definitive de cote fără transferul terenurilor corespondente;

(f)

să autorizeze, pe baza unei cereri adresată de producător autorităţii competente sau unui organism desemnat de aceasta, în scopul ameliorării structurii producţiei de lapte la nivelul exploatării sau pentru a permite extensificarea producţiei, transferul definitiv al cotelor fără transferul terenului aferent sau viceversa.

(a)

fie la nivel naţional, în funcţie de depăşirea de cotă a fiecărui producător;

(b)

fie, mai întâi, la nivelul cumpărătorului, iar apoi, dacă este cazul, la nivel naţional.

(a)

afecta surplusul perceput în parte sau în totalitate finanţării măsurilor prevăzute la articolul 75 alineatul (1) litera (a); şi/sau

(b)

rambursa taxa în parte sau în totalitate producătorilor care:

(a)

informaţiile suplimentare care trebuie prezentate întreprinderilor desemnate menţionate la articolul 57, precum şi criteriile privind sancţiunile administrative, suspendările şi retragerea autorizaţiei întreprinderii;

(b)

stabilirea şi comunicarea sumelor menţionate la articolul 58 şi a taxei pe excedent menţionată la articolul 64;

(c)

derogări în privinţa datelor fixate la articolul 63.

(a)

întreprinderile care au încheiat contracte cu producătorii de furaje de uscat. În cazul în care contractele sunt contracte speciale pentru transformarea furajelor livrate de producători, acestea au o clauză care prevede obligaţia întreprinderilor de transformare de a plăti producătorului ajutorul obţinut pentru cantităţile transformate în cadrul contractului;

(b)

întreprinderi care au prelucrat producţia proprie sau, în cazul unui grup, producţia acestuia;

(c)

întreprinderi aprovizionate de persoane fizice sau juridice care au încheiat contracte cu producătorii de furaje de uscat.

(a)

conţinutul maxim de umiditate este între 11 % şi 14 % şi poate varia în funcţie de prezentarea produsului;

(b)

conţinutul minim de proteine brute totale faţă de substanţa uscată trebuie să fie minimum:

(c)

furajele uscate trebuie să fie de calitate bună, corectă şi vandabilă.

(a)

declaraţiile care trebuie depuse de către întreprinderi în cazul în care ele introduc o cerere de ajutor;

(b)

condiţiile de luat în considerare în scopul stabilirii eligibilităţii pentru ajutor, în special în privinţa ţinerii unei evidenţe contabile a stocurilor şi păstrarea altor documente justificative;

(c)

acordarea de ajutor prevăzut în prezenta subsecţiune, respectiv acordarea de avans şi eliberarea garanţiilor prevăzute la articolul 87 alineatul (1);

(d)

condiţiile şi criteriile care trebuie îndeplinite de către întreprinderile menţionate la articolul 86 şi, în cazul în care întreprinderile sunt aprovizionate de către persoane fizice sau juridice, regulile referitoare la garanţiile care trebuie asigurate de către aceste persoane;

(e)

condiţiile de autorizare a cumpărătorilor de furaje de uscat care trebuie aplicate de statele membre;

(f)

criteriile de determinare a cerinţelor stabilite la articolul 86 alineatul (2);

(g)

criteriile de îndeplinit la încheierea contractelor şi elementele care trebuie conţinute de acestea;

(h)

aplicarea cantităţii maxime garantate stabilite la articolul 89;

(i)

condiţiile suplimentare celor stabilite la articolul 86, în special în ceea ce priveşte conţinutul de caroten şi fibră.

(a)

condiţiile de autorizare a întreprinderilor de transformare primară menţionate la articolul 91;

(b)

condiţiile pe care întreprinderile de transformare primară trebuie să le îndeplinească în ceea ce priveşte contractele de vânzare şi angajamentele prevăzute la articolul 91 alineatul (1);

(c)

condiţiile care trebuie respectate de către agricultori în cazurile menţionate la articolul 91 alineatul (1) al doilea paragraf;

(d)

criteriile aplicabile fibrelor lungi de in;

(e)

condiţiile de acordare a ajutorului şi a avansului, în special dovada de transformare a paielor;

(f)

condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru stabilirea limitelor menţionate la articolul 92 alineatul (2);

(a)

pentru amidonul obţinut din porumb, grâu sau cartofi, respectiv pentru anumiţi derivaţi utilizaţi în fabricarea anumitor produse a căror listă este stabilită de către Comisie;

(b)

în absenţa producţiei naţionale semnificative de alte cereale în scopul obţinerii de amidon, pentru cantităţile următoare de amidon obţinut din orz şi ovăz în Finlanda şi Suedia în fiecare an de comercializare, în măsura în care nu rezultă o creştere a nivelului de producţie de amidon din aceste două cereale:

(a)

preţul de referinţă fixat la litera (e) liniuţa (ii) din articolul 8 alineatul (1) pentru laptele praf degresat;

(b)

evoluţia situaţiei stocurilor în ceea ce priveşte laptele degresat şi laptele praf degresat şi evoluţiile utilizării acestora în alimentaţia animalelor;

(c)

tendinţele preţurilor viţeilor;

(d)

tendinţele preţurilor pe piaţă ale proteinelor concurente în comparaţie cu cele ale laptelui praf degresat.

(a)

preţul de referinţă al laptelui praf degresat sau preţul de piaţă al laptelui praf degresat de calitate superioară obţinut prin procedeul de pulverizare, în cazul în care acest preţ depăşeşte preţul de referinţă;

(b)

preţurile de pe piaţă ale cazeinei şi cazeinaţilor pe piaţa Comunităţii şi pe cea internaţională.

(a)

de către instituţii şi organizaţii fără scop lucrativ;

(b)

de către forţe militare şi unităţi cu statut comparabil din statele membre;

(c)

de către producătorii de produse de patiserie şi îngheţată;

(d)

de către producătorii de alte produse alimentare care urmează a fi determinate de către Comisie;

(e)

pentru consumul direct de unt concentrat.

(a)

controlul şi gestionarea administrativă a pieţei în sectorul uleiului de măsline şi al măslinelor de masă;

(b)

ameliorarea impactului ecologic al culturii măslinelor;

(c)

ameliorarea calităţii producţiei de ulei de măsline şi de măsline de masă;

(d)

sistemul de trasabilitate, certificarea şi protecţia sub autoritatea administraţiilor naţionale a calităţii uleiului de măsline şi măslinelor de masă îndeosebi printr-un control calitativ al uleiului de măsline vândut consumatorului final;

(e)

diseminarea informaţiilor privind acţiunile desfăşurate de organizaţiile de operatori pentru îmbunătăţirea calităţii uleiurilor de măsline.

(a)

100 % pentru activităţile desfăşurate în domeniile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b);

(b)

100 % pentru investiţiile în echipamente şi 75 % pentru celelalte activităţi desfăşurate în domeniul prevăzut la alineatul (1) litera (c);

(c)

75 % pentru programele de lucru desfăşurate în cel puţin trei ţări terţe sau state membre neproducătoare de către organizaţiile de operatori desemnate din cel puţin două state membre producătoare, în domeniile menţionate la alineatul (1) literele (d) şi (e), rata fiind redusă la 50 % pentru celelalte activităţi desfăşurate în aceleaşi domenii.

(a)

îmbunătăţirea conştientizării de către populaţie a efectelor nocive ale oricărei forme de consum de tutun, în special prin informare şi educaţie, asistenţă în colectarea datelor pentru determinarea tendinţelor în consumul de tutun şi pentru realizarea unor studii epidemiologice asupra nicotinismului în Comunitate şi un studiu asupra prevenirii nicotinismului;

(b)

realizarea unor acţiuni specifice de reconversiune a producătorilor de tutun spre alte culturi sau spre alte activităţi economice creatoare de locuri de muncă, respectiv realizarea de studii asupra posibilităţilor în materie.

(a)

pentru recolta din 2002, de o reţinere egală cu 2 % şi pentru recoltele din 2003, 2004 şi 2005, de o reţinere de 3 % din prima menţionată la titlul I din Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 aplicabil până la şi inclusiv recolta din 2005 pentru finanţarea măsurilor menţionate la alineatul (1);

(b)

pentru anii calendaristici 2006 şi 2007, conform dispoziţiilor articolului 110m din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(a)

contribuţiei financiare a statelor membre în favoarea măsurilor care beneficiază de asistenţă comunitară în conformitate cu prezenta secţiune;

(b)

ajutoarelor naţionale specifice pentru protecţia exploataţiilor apicole defavorizate prin condiţii structurale sau naturale sau în cadrul programelor de dezvoltare economică, cu excepţia celor care ar fi acordate în favoarea producţiei sau comercializării.

(a)

asistenţa tehnică pentru apicultori şi grupuri de apicultori;

(b)

lupta contra varoozei;

(c)

raţionalizarea transhumanţei;

(d)

măsuri de asistenţă pentru laboratoarele de analiză a caracteristicilor fizico-chimice ale mierii;

(e)

măsuri de asistenţă pentru repopularea şeptelului apicol comunitar;

(f)

colaborarea cu organismele specializate în realizarea de programe de cercetare aplicată în domeniul apiculturii şi al produselor apicole.

(a)

ulei de măsline şi măsline de masă, în privinţa produselor menţionate la anexa I partea VII litera (a);

(b)

banane;

(c)

plante vii;

(a)

se stabilesc luând în considerare în special:

(b)

se pot referi în special la calitatea, clasificarea, greutatea, calibrajul, ambalajul, condiţionarea, depozitarea, transportul, prezentarea, originea şi etichetarea.

(a)

grăsimile lactate care se încadrează la subpoziţiile NC 0405 şi ex 2106;

(b)

grăsimile care se încadrează la subpoziţia NC ex 1517;

(c)

grăsimi compuse din produse vegetale şi/sau animale cu codurile NC ex 1517 şi ex 2106.

(a)

locul/locurile de producţie a hameiului;

(b)

anul/anii de recoltare;

(c)

varietatea/varietăţile.

(a)

în vederea îndeplinirii cerinţelor comerciale ale unor ţări terţe; sau

(b)

pentru produsele destinate unor utilizări speciale.

(a)

nu afectează comercializarea normală a produselor pentru care atestarea a fost eliberată;

(b)

sunt însoţite de garanţii pentru evitarea confuziilor cu aceste produse.

(a)

normele de comercializare menţionate la articolul 113 inclusiv regulile în materie de derogări de la norme, de prezentare a indicaţiilor cerute de norme şi de aplicarea de norme produselor importate în Comunitate şi produselor exportate din Comunitate;

(b)

în privinţa definiţiilor şi denumirilor care pot fi utilizate în comercializarea laptelui şi a produselor lactate conform articolului 114 alineatul (1), dispoziţii privind posibilitatea:

(c)

în privinţa normelor privind grăsimile tartinabile menţionate la articolul 115:

(d)

în ceea ce priveşte dispoziţiile cu privire la comercializarea ouălor prevăzute la anexa XIV partea A:

(e)

în ceea ce priveşte dispoziţiile cu privire la comercializarea cărnii de pasăre prevăzute la anexa XIV partea B:

(f)

în ceea ce priveşte dispoziţiile cu privire la producţia şi comercializarea ouălor destinate incubaţiei şi a puilor de fermă prevăzute la anexa XIV partea C:

(g)

caracteristicile calitative minime ale produselor din sectorul hameiului menţionate la articolul 117;

(h)

metodele de analiză de utilizat dacă este cazul;

(i)

în privinţa utilizării de cazeină şi cazeinat menţionate la articolul 119:

(a)

se compun din producători ai unuia din următoarele sectoare:

(b)

sunt constituite la iniţiativa producătorilor;

(c)

au un scop precis, care se poate referi, în special, la:

(a)

sunt constituite din reprezentanţi ai activităţilor economice legate de producţie, de comerţ şi/sau de transformarea produselor din sectoarele următoare:

(b)

sunt formate la iniţiativa totalităţii sau unei părţi a organismelor sau asociaţiilor care le compun;

(c)

au un scop precis, care se poate referi, în special, la:

(a)

cercetare pentru valorificarea produselor, în special prin noi întrebuinţări care nu reprezintă un pericol pentru sănătatea publică;

(b)

studii prin care se doreşte îmbunătăţirea calităţii tutunului foi sau ambalat;

(c)

cercetarea metodelor de cultivare ce permit o utilizare redusă a produselor medicale obţinute din plante şi garantează conservarea solului şi a mediului înconjurător.

(a)

obiectivele precise care trebuie urmărite de aceste organizaţii;

(b)

statutul acestor organizaţii;

(c)

activităţile acestora;

(d)

derogări de la cerinţele menţionate la articolele 122, 123 şi 125;

(e)

dacă este cazul, efectele care decurg din recunoaşterea statutului de organizaţie sectorială.

(a)

perceperea oricărei taxe cu efect echivalent unei taxe vamale;