29.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 171/1

(1)

Piaţa internă cuprinde o zonă fără frontiere interne în cadrul căreia trebuie să se asigure libera circulaţie a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalului. În acest sens, există un sistem comunitar cuprinzător referitor la omologarea de tip a autovehiculelor, instituit prin Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor şi remorcilor acestora (3). Prin urmare, cerinţele tehnice pentru omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce priveşte emisiile ar trebui armonizate pentru a se evita existenţa unor cerinţe care diferă de la un stat membru la altul şi pentru a se asigura un nivel înalt al protecţiei mediului.

(2)

Prezentul regulament face parte dintre actele normative individuale în contextul procedurii comunitare de omologare de tip în temeiul Directivei 70/156/CEE. Prin urmare, această directivă ar trebui modificată în consecinţă.

(3)

La solicitarea Parlamentului European, a fost introdusă o nouă abordare normativă în ceea ce priveşte legislaţia UE în materie de vehicule. Astfel, prezentul regulament stabileşte dispoziţii de bază referitoare la emisiile provenind de la vehicule, în timp ce specificaţiile tehnice vor fi stabilite prin măsurile de punere în aplicare adoptate în cadrul procedurilor de comitologie.

(4)

În martie 2001, Comisia a lansat programul „Aer curat pentru Europa” (CAFE), ale cărui elemente principale sunt subliniate într-o comunicare din 4 mai 2005. Aceasta a condus la adoptarea, prin comunicarea din 21 septembrie 2005, a unei strategii tematice privind poluarea aerului. Una dintre concluziile strategiei tematice este aceea că, pentru a atinge obiectivele UE privind calitatea aerului, sunt necesare reduceri suplimentare la emisiile provenind din sectorul transporturilor (transport aerian, maritim şi terestru), de la gospodării şi din domeniul energetic, din sectoarele agricol şi industrial. În acest context, sarcina reducerii emisiilor provenind de la vehicule trebuie abordată în cadrul unei strategii globale. Normele Euro 5 şi 6 constituie una dintre măsurile menite să reducă emisiile de particule şi de precursori ai ozonului, cum ar fi oxizii de azot şi hidrocarburile.

(5)

Îndeplinirea obiectivelor UE privind calitatea aerului necesită un efort continuu de a reduce emisiile provenind de la vehicule. În acest scop, ar trebui ca sectorului industrial să-i fie furnizate informaţii clare cu privire la viitoarele valori-limită la emisii. De aceea, prezentul regulament cuprinde, pe lângă Euro 5, şi valorile-limită la emisii pentru etapa Euro 6.

(6)

Pentru a îmbunătăţi calitatea aerului şi a respecta valorile-limită la emisii, este necesară, în special, o reducere considerabilă a emisiilor de oxizi de azot ce provin de la vehiculele diesel. Acest lucru necesită atingerea unor valori-limită ambiţioase în etapa Euro 6, fără a se renunţa la avantajele motoarelor diesel în ceea ce priveşte consumul de carburant, respectiv emisiile de hidrocarburi şi monoxid de carbon. Stabilirea unui astfel de obiectiv de reducere a emisiilor de oxizi de azot într-o etapă timpurie oferă producătorilor de vehicule siguranţa planificării pe termen lung la nivel european.

(7)

Este important ca, la stabilirea normelor de emisii, să se ia în considerare implicaţiile pentru piaţă şi competitivitatea producătorilor, costurile directe şi indirecte pentru operatorii economici şi creşterea beneficiilor prin stimularea inovaţiilor, îmbunătăţirea calităţii aerului, reducerea costurilor pentru sănătate şi creşterea speranţei de viaţă, precum şi implicaţiile pentru impactul global asupra emisiilor de dioxid de carbon.

(8)

Pentru a îmbunătăţi funcţionarea pieţei interne, în special în ceea ce priveşte libera circulaţie a mărfurilor, libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii, este necesar un acces nelimitat la informaţiile referitoare la repararea vehiculelor, prin intermediul unui format standardizat care să poată fi folosit pentru a obţine informaţii tehnice, precum şi o concurenţă corectă pe piaţa serviciilor de informaţii privind repararea şi întreţinerea vehiculelor. O bună parte a acestor informaţii are legătură cu sistemele de diagnosticare la bord (sistemele OBD) şi cu interacţiunea acestora cu alte sisteme ale vehiculelor. Este recomandabil să se stabilească specificaţii tehnice pe care paginile de internet ale producătorilor trebuie să le preia, precum şi măsuri specifice prin care să se asigure accesul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-urilor) în condiţii rezonabile. Standardele comune stabilite împreună cu factorii implicaţi, cum ar fi formatul OASIS (4), pot facilita schimbul de informaţii dintre producători şi prestatorii de servicii. De aceea, este recomandabil să se solicite iniţial folosirea specificaţiilor tehnice din formatul OASIS şi să i se ceară Comisiei să solicite CEN/ISO să dezvolte în continuare acest format într-un standard în vederea înlocuirii formatului OASIS în timp util.

(9)

După cel mult patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, Comisia trebuie să revizuiască funcţionarea sistemului de acces la toate informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor pentru a stabili dacă ar fi recomandată consolidarea tuturor dispoziţiilor care reglementează accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor într-o directivă-cadru revizuită privind omologarea de tip. În cazul în care dispoziţiile care reglementează accesul la toate informaţiile referitoare la vehiculele sunt încorporate în respectiva directivă, dispoziţiile corespunzătoare din prezentul regulament trebuie abrogate, atâta timp cât se menţin drepturile existente pentru accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor.

(10)

Comisia ar trebui să evalueze constant situaţia emisiilor care nu sunt reglementate în prezent şi care survin drept consecinţă a utilizării pe scară mai largă a noilor compoziţii ale carburanţilor, a tehnologiilor pentru motoare şi a sistemelor de control a emisiilor şi, dacă este cazul, să înainteze o propunere Parlamentului European şi Consiliului în vederea reglementării acestor emisii.

(11)

Pentru a facilita introducerea şi menţinerea utilizării vehiculelor alimentate cu carburanţi alternativi, care pot avea un nivel redus de emisii de oxizi de azot şi particule şi, în acelaşi timp, pentru a încuraja reducerea emisiilor provenind de la vehicule alimentate cu benzină, prezentul regulament introduce valori-limită separate pentru hidrocarburile totale şi pentru hidrocarburile totale nemetanice.

(12)

Ar trebui să fie continuate eforturile de punere în aplicare a unor limite mai stricte la emisii, inclusiv reducerea emisiilor de dioxid de carbon, şi să se asigure că aceste limite sunt corelate cu performanţa reală a vehiculelor în timpul utilizării acestora.

(13)

Pentru a se asigura că emisiile de particule ultrafine (PM 0,1 µm şi mai reduse) sunt controlate, Comisia ar trebui să adopte cât mai repede posibil şi să introducă, până la data intrării în vigoare a etapei Euro 6, o abordare numerică a emisiilor de particule, pe lângă abordarea masică care se foloseşte în prezent. Abordarea numerică a emisiilor de particule ar trebui să se bazeze pe rezultatele Programului de Măsurare a Particulelor (PMP) al CEE-ONU şi să corespundă obiectivelor ambiţioase care există în materie de mediu.

(14)

Pentru a conferi o repetabilitate mai mare măsurării în laborator a masei şi numărului de particule emise, Comisia ar trebui să adopte o procedură de măsurare nouă care să o înlocuiască pe cea actuală. Aceasta ar trebui să fie introdusă cât mai repede posibil şi până cel târziu la data intrării în vigoare a etapei Euro 6. Aceasta ar trebui să se bazeze pe rezultatele PMP. Atunci când va fi pusă în aplicare noua procedură de măsurare, valorile-limită masice la emisiile de particule prevăzute în prezentul regulament ar trebui actualizate, în cazul în care noua procedură înregistrează o valoare-limită masică inferioară faţă de cea actuală.

(15)

Comisia trebuie să evalueze constant necesitatea revizuirii noului ciclu de conducere european ca procedură de încercare care reprezintă baza de reglementare referitoare la omologarea CE de tip în ceea ce priveşte emisiile. Actualizarea sau înlocuirea ciclurilor de încercare poate fi necesară pentru a reflecta modificările cu privire la specificaţiile vehiculului şi comportamentul conducătorului auto. Pot fi necesare revizii care să garanteze că emisiile reale la scară mondială corespund celor măsurate cu ocazia omologării de tip. De asemenea, ar trebui prevăzută utilizarea sistemelor portabile de măsurare a emisiilor, precum şi introducerea conceptului normativ de „nedepăşire”.

(16)

Sistemele OBD sunt importante pentru controlul emisiilor în timpul utilizării unui vehicul. Având în vedere importanţa controlului emisiilor reale, Comisia ar trebui să monitorizeze cerinţele pentru astfel de sisteme şi pragurile de toleranţă în cazul defectelor monitorizate.

(17)

Pentru a evita apariţia oricăror bariere tehnice în comerţul dintre statele membre, este necesară o metodă standardizată de măsurare a consumului de carburant şi a emisiilor de dioxid de carbon provenind de la vehicule. De asemenea, este necesar să li se asigure clienţilor şi utilizatorilor informaţii obiective şi precise.

(18)

Înainte de elaborarea unei propuneri pentru viitoarele norme privind emisiile, Comisia ar trebui să realizeze studii menite să determine dacă continuarea subdivizării pe grupe a categoriilor de vehicule este încă necesară şi dacă pot fi aplicate limite la emisii independent de masa vehiculelor.

(19)

Statele membre ar trebui să fie capabile să accelereze, prin intermediul stimulentelor financiare, introducerea pe piaţă a vehiculelor care satisfac cerinţele adoptate la nivel comunitar. Cu toate acestea, astfel de stimulente ar trebui să respecte dispoziţiile tratatului, în special regulile privind ajutorul de stat. Acest lucru urmăreşte să evite distorsiunile pe piaţa internă. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a include emisiile în baza de calcul a impozitelor aplicate pentru vehicule.

(20)

Dat fiind faptul că legislaţia privind emisiile provenind de la vehicule şi consumul de carburant s-a dezvoltat pe parcursul a mai mult de 35 de ani, cuprinzând în prezent mai mult de 24 de directive, se recomandă înlocuirea acestor directive printr-un regulament nou şi o serie de măsuri de punere în aplicare. Regulamentul va asigura că măsurile tehnice detaliate sunt direct aplicabile producătorilor, autorităţilor de omologare şi serviciilor tehnice, precum şi că acestea pot fi actualizate într-un mod mai rapid şi mai eficient. Directivele 70/220/CEE (5), 72/306/CEE (6), 74/290/CEE (7), 80/1268/CEE (8), 83/351/CEE (9), 88/76/CEE (10), 88/436/CEE (11), 89/458/CEE (12), 91/441/CEE (13), 93/59/CEE (14), 94/12/CE (15), 96/69/CE (16), 98/69/CE (17), 2001/1/CE (18), 2001/100/CE (19) şi 2004/3/CE (20) ar trebui, prin urmare, abrogate. De asemenea, statele membre ar trebui să abroge legislaţia de transpunere a directivelor abrogate.

(21)

Pentru a clarifica domeniul de aplicare al legislaţiei referitoare la emisiile provenind de la vehicule, Directiva 2005/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 septembrie 2005 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la măsurile care trebuie luate cu privire la emisiile de poluanţi gazoşi şi particule provenind de la motoarele cu aprindere prin comprimare utilizate la vehicule, şi emisiile de poluanţi gazoşi provenind de la motoarele cu aprindere prin scânteie alimentate cu gaz natural sau cu gaz petrolier lichefiat utilizate la vehicule (21) trebuie modificată în aşa fel încât să includă toate vehiculele grele, specificând cu claritate faptul că prezentul regulament se aplică în cazul vehiculelor uşoare.

(22)

Pentru a se asigura o tranziţie treptată de la directivele existente la prezentul regulament, punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie amânată pentru o anumită perioadă după intrarea în vigoare a acestuia. Cu toate acestea, în perioada respectivă, producătorii ar trebui să poată alege între a efectua omologarea în temeiul directivelor existente, ori în temeiul prezentului regulament. Mai mult, dispoziţiile privind stimulentele financiare ar trebui să se aplice imediat după intrarea în vigoare a prezentului regulament. Intrarea în vigoare a prezentului regulament nu trebuie să aducă atingere valabilităţii omologărilor de tip acordate în temeiul directivelor existente.

(23)

Pentru a asigura o tranziţie treptată de la directivele existente la prezentul regulament, ar trebui prevăzute, în etapa Euro 5, anumite derogări în cazul vehiculelor concepute pentru a îndeplini nevoi sociale specifice. Aceste derogări ar trebui să înceteze la intrarea în vigoare a etapei Euro 6.

(24)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (22).

(25)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să introducă în anexa I valori-limită referitoare la numărul particulelor, precum şi de a reactualiza valorile-limită în funcţie de valorile-limită masice ale particulelor prevăzute în respectiva anexă. Întrucât măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elementele neesenţiale ale prezentului regulament, acestea ar trebui să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control, prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(26)

De asemenea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să stabilească proceduri, încercări şi cerinţe specifice pentru omologarea de tip, precum şi o procedură revizuită de măsurare a particulelor şi o valoare-limită pentru numărul de particule şi să adopte măsuri privind utilizarea dispozitivelor de manipulare, accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor şi la ciclurile de încercare folosite la măsurarea emisiilor. Întrucât măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să completeze prezentul regulament prin adăugarea de elemente noi neesenţiale, acestea ar trebui să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control, prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(27)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, în special realizarea pieţei interne prin introducerea cerinţelor tehnice comune privind emisiile provenind de la autovehicule şi asigurarea accesului la informaţiile referitoare la reparare şi întreţinere operatorilor independenţi pe aceeaşi bază ca şi distribuitorilor şi reparatorilor agreaţi, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi pot fi realizate mai bine la nivel comunitar. Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul menţionat, prezentul regulament nu depăşeşte cadrul necesar pentru atingerea acestor obiective,

1.

„vehicul hibrid” înseamnă un vehicul cu cel puţin doi convertori de energie diferiţi şi două sisteme de stocare de energie (amplasate la bord) diferite care asigură propulsia vehiculului;

2.

„vehicule concepute pentru a îndeplini nevoi sociale specifice” înseamnă vehiculele echipate cu motoare cu aprindere prin comprimare din categoria M1, care pot fi unul din următoarele:

3.

„masă de referinţă” înseamnă masa proprie a vehiculului din care se scade masa conducătorului auto de 75 kg şi la care se adaugă o masă uniformă de 100 kg;

4.

„poluanţi gazoşi” înseamnă emisiile de gaze de evacuare de monoxid de carbon, de oxizi de azot, exprimate în echivalent de bioxid de azot (NO2) şi de hidrocarburi;

5.

„particule poluante” înseamnă componente ale gazelor de evacuare care sunt colectate din gazele de evacuare diluate la o temperatură maximă de 325 °K (52 °C) prin intermediul filtrelor descrise în procedura de încercare pentru verificarea emisiilor medii la ţeava de evacuare;

6.

„emisii la ţeava de evacuare” înseamnă emisia de poluanţi gazoşi şi particule;

7.

„emisii evaporative” înseamnă vaporii de hidrocarburi proveniţi din sistemul de alimentare cu carburant al unui vehicul, altele decât emisiile la ţeava de evacuare;

8.

„carter” înseamnă spaţiile din interiorul sau exteriorul unui motor care sunt conectate la pompa de ulei prin conducte interioare sau exterioare prin care pot fi emise gaze sau vapori;

9.

„sistem de diagnosticare la bord” sau „sistem OBD” înseamnă un sistem de control al emisiilor capabil să identifice zona probabilă a defecţiunii prin intermediul unor coduri de eroare stocate în memoria unui calculator;

10.

„dispozitiv de manipulare” înseamnă orice element de proiectare care măsoară temperatura, viteza vehiculului, turaţia motorului (RPM), raportul de transmisie, depresiunea în galeria de admisie sau orice alt parametru în scopul activării, modulării, întârzierii sau dezactivării funcţionării oricărei părţi a sistemului de control al emisiilor, care reduce eficienţa sistemului de control al emisiilor în condiţii care pot fi regăsite, în mod rezonabil, în timpul funcţionării şi al utilizării normale a vehiculului;

11.

„dispozitiv pentru controlul poluării” înseamnă acele componente ale unui vehicul care controlează şi/sau limitează emisiile la ţeava de evacuare şi emisiile evaporative;

12.

„dispozitiv de origine pentru controlul poluării” înseamnă un dispozitiv sau ansamblu de dispozitive pentru controlul poluării în cazul cărora se aplică omologarea de tip efectuată pentru vehiculul respectiv;

13.

„dispozitiv de schimb pentru controlul poluării” înseamnă un dispozitiv sau un ansamblu de dispozitive menite să înlocuiască un dispozitiv de origine pentru controlul poluării, care poate fi omologat ca entitate tehnică, astfel cum este definită de Directiva 70/156/CEE;

14.

„informaţii referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor” înseamnă toate informaţiile necesare pentru diagnosticarea, efectuarea de lucrări de service, inspecţia, controlul periodic, repararea, reprogramarea sau reiniţializarea parametrilor vehiculului şi pe care producătorii le furnizează distribuitorilor şi reparatorilor agreaţi, inclusiv toate modificările şi completările ulterioare ale acestor informaţii. Aceste informaţii cuprind toate informaţiile necesare referitoare la montarea pieselor şi echipamentelor la vehicule;

15.

„operator independent” înseamnă agenţi economici, alţii decât distribuitorii şi reparatorii agreaţi, care sunt implicaţi, în mod direct sau indirect, în repararea sau întreţinerea autovehiculelor, în special reparatori, fabricanţi sau distribuitori de echipamente pentru reparaţii, dispozitive sau piese de schimb, editori de informaţii tehnice, cluburi automobilistice, operatori de asistenţă rutieră, operatori care oferă servicii de inspecţie şi testare, operatori care oferă cursuri de formare pentru instalatori, fabricanţi şi reparatori de echipament pentru vehicule alimentate cu carburanţi alternativi;

16.

„biocarburanţi” înseamnă carburanţi lichizi sau gazoşi pentru transport produşi din biomasă;

17.

„vehicul alimentat cu carburanţi alternativi” înseamnă un vehicul proiectat astfel încât să poată să funcţioneze cu cel puţin unui tip de carburant care poate fi fie de natură gazoasă, la presiunea şi temperatura atmosferică, fie derivat din uleiuri în principal neminerale.

(a)

necesitatea dispozitivului se justifică pentru protecţia motorului împotriva deteriorărilor sau a unui accident şi pentru funcţionarea în siguranţă a vehiculului;

(b)

dispozitivul nu funcţionează în afară de cerinţele privind pornirea motorului;

sau

(c)

condiţiile sunt incluse, în mod substanţial, în procedurile de încercare prin care se verifică emisiile evaporative şi emisiile la ţeava de evacuare.

(a)

emisiile la ţeava de evacuare, inclusiv ciclurile de încercare, emisiile la temperatură ambientală scăzută, emisiile la turaţia de mers în gol, opacitatea fumului şi funcţionarea, respectiv regenerarea corectă a sistemelor de post-tratare;

(b)

emisiile evaporative şi emisiile carterului;

(c)

sistemele OBD şi performanţa în funcţionare a dispozitivelor pentru controlul poluării;

(d)

durabilitatea dispozitivelor pentru controlul poluării, dispozitivele de schimb pentru controlul poluării, conformitatea în funcţionare, conformitatea producţiei şi inspecţiile tehnice;

(e)

măsurarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a consumului de carburant;

(f)

vehiculele hibride şi vehiculele alimentate cu carburanţi alternativi;

(g)

extinderea omologărilor de tip şi a cerinţelor pentru micii producători;

(h)

echipamentul de încercare;

şi

(i)

carburanţii de referinţă, cum ar fi benzina, motorina, carburanţii gazoşi şi biocarburanţii cum ar fi bioetanolul, biomotorina şi biogazul.

(a)

o identificare neechivocă a vehiculului;

(b)

manuale de reparare şi întreţinere;

(c)

manuale tehnice;

(d)

informaţii privind componentele şi diagnosticarea (cum ar fi valori teoretice minime şi maxime pentru măsurători);

(e)

scheme de cablaj;

(f)

codurile de diagnosticare ale defectelor (inclusiv codurile specifice ale producătorilor);

(g)

numărul de identificare a calibrării software-ului aplicabil la un anumit tip de vehicul;

(h)

informaţii furnizate cu privire la dispozitivele şi echipamentele brevetate, precum şi informaţii furnizate prin intermediul acestor dispozitive şi echipamente;

şi

(i)

informaţii privind înregistrările de date, precum şi datele bidirecţionale de control şi încercare.

(a)

declaraţii false din timpul procedurilor de omologare sau procedurile care conduc la rechemare;

(b)

falsificarea rezultatelor încercărilor privind omologarea de tip sau privind conformitatea în funcţionare;

(c)

nefurnizarea datelor sau specificaţiilor tehnice care ar putea duce la rechemare sau la retragerea omologării de tip;

(d)

utilizarea dispozitivelor de manipulare;

şi

(e)

refuzul de a acorda acces la informaţii.

(a)

modificarea prezentului regulament în conformitate cu procedura de reglementare cu control, prevăzută la articolul 15 alineatul (3), în vederea actualizării valorilor-limită privind masa particulelor prevăzute în anexa I la prezentul regulament şi introducerii valorilor-limită privind numărul particulelor în anexa respectivă, astfel încât să existe o corelare în linii mari cu valorile-limită masice pentru motoarele alimentate cu benzină şi motorină;

(b)

adoptarea unei proceduri revizuite de măsurare a particulelor şi a unei valori-limită pentru numărul de particule, în conformitate cu procedura de reglementare cu control, prevăzută la articolul 15 alineatul (3).

(a)

Titlul se înlocuieşte cu următorul text:

„Directiva 2005/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 septembrie 2005 privind omologarea de tip a vehiculelor grele şi a motoarelor în ceea ce priveşte emisiile provenind de la acestea (Euro IV şi V)”.

(b)

Articolul 1 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 1

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:

(c)

Punctul 1 din anexa I se înlocuieşte cu următorul text:

—

Directiva 70/220/CEE,

—

Directiva 72/306/CEE,

—

Directiva 74/290/CEE,

—

Directiva 77/102/CEE,

—

Directiva 78/665/CEE,

—

Directiva 80/1268/CEE,

—

Directiva 83/351/CEE,

—

Directiva 88/76/CEE,

—

Directiva 88/436/CEE,

—

Directiva 89/458/CEE,

—

Directiva 91/441/CEE,

—

Directiva 93/59/CEE,

—

Directiva 93/116/CE,

—

Directiva 94/12/CE,

—

Directiva 96/44/CE,

—

Directiva 96/69/CE,

—

Directiva 98/69/CE,

—

Directiva 98/77/CE,

—

Directiva 1999/100/CE,

—

Directiva 1999/102/CE,

—

Directiva 2001/1/CE,

—

Directiva 2001/100/CE,

—

Directiva 2002/80/CE,

—

Directiva 2003/76/CE,

—

Directiva 2004/3/CE.

29.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 171/17

(1)

Statisticile comunitare periodice și de bună calitate privind structura și activitatea filialelor străine din întreaga economie sunt esențiale pentru a evalua corect impactul întreprinderilor asupra cărora se exercită un control străin asupra economiei Uniunii Europene. Astfel de statistici ar putea facilita, de asemenea, monitorizarea eficienței pieței interne și integrarea progresivă a economiilor în contextul globalizării. În acest context, întreprinderile multinaționale joacă un rol central, însă și întreprinderile mici și mijlocii pot face obiectul controlului străin.

(2)

Punerea în aplicare și revizuirea Acordului General privind Comerțul cu Servicii (GATS) și a Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPs), precum și negocierile prezente și viitoare legate de noi acorduri necesită informații statistice relevante, care să fie disponibile pentru a sprijini negocierile.

(3)

Pentru a pregăti politicile economice, privind concurența, întreprinderile, cercetarea, dezvoltarea tehnică, precum și de ocupare a forței de muncă, în contextul procesului de liberalizare, sunt necesare statistici privind filialele străine, pentru a măsura efectele directe și indirecte ale controlului străin asupra ocupării forței de muncă, salariilor și productivității în anumite țări și sectoare.

(4)

Informațiile furnizate în temeiul legislației comunitare existente sau colectate în statele membre sunt insuficiente, inadecvate sau insuficient comparabile pentru a putea constitui o bază fiabilă în activitatea Comisiei.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 184/2005 (3) stabilește un cadru comun pentru producerea sistematică a statisticilor comunitare privind balanța de plăți, comerțul internațional cu servicii și investițiile străine directe. Deoarece statisticile privind balanța de plăți acoperă doar parțial datele incluse în GATS, este esențial să se elaboreze periodic statistici detaliate privind filialele străine.

(6)

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 58/97 al Consiliului din 20 decembrie 1996 privind statisticile structurale de întreprindere (4) și Regulamentul (CEE) nr. 696/93 al Consiliului din 15 martie 1993 privind unitățile statistice pentru observarea și analizarea sistemului de producție comunitar (5) au stabilit un cadru comun pentru culegerea, compilarea, transmiterea și evaluarea statisticilor comunitare privind structura și activitatea întreprinderilor în cadrul Comunității.

(7)

Compilarea conturilor naționale în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului din 25 iunie 1996 privind sistemul european de conturi naționale și regionale din Comunitate (6) necesită statistici de întreprindere comparabile, complete și fiabile privind filialele străine.

(8)

Luate în considerare în ansamblu, manualul privind statisticile de comerț internațional cu servicii al Organizației Națiunilor Unite, manualul privind balanța plăților (a 5-a ediție) al Fondului Monetar Internațional, definiția-model a investițiilor străine directe și manualul privind indicatorii globalizării economice al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică definesc normele generale de compilare a unor statistici internaționale comparabile privind filialele străine.

(9)

Producerea de statistici comunitare specifice este reglementată de normele stabilite de Regulamentul (CE) nr. 322/97 al Consiliului din 17 februarie 1997 privind statisticile comunitare (7).

(10)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, respectiv realizarea de standarde statistice comune pentru producerea de statistici comparabile privind filialele străine, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, așa cum este enunțat în articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar atingerii acestui obiectiv.

(11)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (8).

(12)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită de a adapta definițiile din anexele I și II și nivelul de detaliere din anexa III, precum și de a face orice modificări ulterioare care se impun la anexele I și II, de a pune în aplicare rezultatele studiilor pilot și de a defini standardele de calitate comune adecvate și conținutul și periodicitatea rapoartelor de calitate. Întrucât măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament și să completeze prezentul regulament prin adăugarea de elemente noi neesențiale, acestea ar trebui adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(13)

Comitetul pentru programul statistic, instituit prin Decizia 89/382/CEE, Euratom (9) și Comitetul pentru statistici monetare, financiare și privind balanța de plăți, instituit prin Decizia 2006/856/CE (10) au fost consultate,

(a)

„filială străină” înseamnă o întreprindere rezidentă în țara de compilare și asupra căreia o unitate instituțională care nu este rezidentă în țara de compilare deține controlul sau o întreprindere care nu este rezidentă în țara de compilare și asupra căreia o unitate instituțională rezidentă în țara de compilare deține controlul;

(b)

„control” înseamnă competența de a stabili politica generală a unei întreprinderi prin alegerea directorilor corespunzători, dacă este necesar. În acest context, se consideră că întreprinderea A este controlată de o unitate instituțională B în cazul în care B controlează – direct sau indirect – mai mult de jumătate din drepturile de vot ale acționarilor sau mai mult de jumătate din acțiuni;

(c)

„control străin” înseamnă faptul că unitatea instituțională care deține controlul este rezidentă într-o altă țară decât cea în care este rezidentă unitatea instituțională asupra căreia se deține controlul;

(d)

„sucursale” înseamnă unitățile locale care nu constituie persoane juridice distincte, care depind de întreprinderi asupra cărora se exercită control străin. Acestea sunt considerate cvasi-întreprinderi în înțelesul punctului 3 litera (f) din Notele explicative la secțiunea III (B) din anexa la Regulamentul (CEE) nr. 696/93;

(e)

„statistici privind filialele străine” înseamnă statisticile care descriu activitatea generală a filialelor străine;

(f)

„statistici interne privind filialele străine” înseamnă statisticile care descriu activitatea filialelor străine rezidente în țara de compilare;

(g)

„statistici externe privind filialele străine” înseamnă statisticile care descriu activitatea filialelor străine în străinătate controlate de o unitate instituțională rezidentă în țara de compilare;

(h)

„unitate instituțională a unei filiale străine care deține controlul ultim” înseamnă unitatea instituțională care aparține lanțului de control al unei filiale străine și care nu este controlată de o altă unitate instituțională;

(i)

„întreprindere”, „unitate locală” și „unitate instituțională” au fiecare același înțeles ca în Regulamentul (CEE) nr. 696/93.

(a)

stabilirea formatului adecvat și a procedurii de transmitere a rezultatelor de către statele membre

și

(b)

acordarea de derogări statelor membre atunci când sistemele lor naționale necesită adaptări majore, inclusiv acordarea de derogări de la orice cerințe noi, ca urmare a studiilor pilot, în temeiul articolului 8 alineatul (2).

(a)

adaptarea definițiilor în anexele I și II, adaptarea nivelului de detaliere în anexa III și introducerea tuturor modificărilor impuse de aceste adaptări în anexele I și II;

(b)

punerea în aplicare a rezultatelor studiilor pilot, în temeiul articolului 5 alineatul (4);

și

(c)

definirea standardelor de calitate comune adecvate și a conținutului și periodicității rapoartelor de calitate, în temeiul articolului 6 alineatul (3).

(a)

evaluează calitatea statisticilor produse;

(b)

evaluează beneficiile create de statisticile produse pentru Comunitate, statele membre, furnizorii și utilizatorii informațiilor statistice în raport cu cheltuielile efectuate;

(c)

evaluează evoluția studiilor pilot și a aplicării acestora;

și

(d)

identifică domeniile în care s-ar putea aduce îmbunătățiri și modificări considerate necesare din perspectiva rezultatelor obținute și a cheltuielilor efectuate.

29.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 171/32

(1)

Nivelul ridicat al tarifelor pe care trebuie să le plătească utilizatorii de reţele publice de telefonie mobilă, precum studenţii, persoanele care călătoresc în scop de afaceri şi turiştii, atunci când îşi folosesc telefoanele mobile cu ocazia călătoriilor în străinătate, în interiorul Comunităţii, prezintă importanţă pentru autorităţile naţionale de reglementare, precum şi pentru consumatori şi instituţiile comunitare. Aceste tarife excesive cu amănuntul decurg atât din tarifele de gros mari percepute de operatorul străin al reţelei-gazdă, cât şi, în multe cazuri, din marjele ridicate asupra preţului cu amănuntul, impuse de propriul operator de reţea al clientului. Adeseori reducerile tarifelor de gros nu sunt transferate utilizatorului final. Cu toate că anumiţi operatori au introdus recent formule tarifare care oferă clienţilor condiţii mai avantajoase şi preţuri mai scăzute, există încă dovezi că relaţia dintre costuri şi preţuri nu este aceea care ar exista pe o piaţă pe deplin competitivă.

(2)

Crearea unui spaţiu social, educaţional şi cultural european, bazat pe mobilitatea persoanelor, ar trebui să faciliteze comunicarea între oameni, pentru a construi o veritabilă „Europă a cetăţenilor”.

(3)

Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora (Directiva privind accesul) (3), Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice (Directiva privind autorizarea) (4), Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (directivă-cadru) (5), Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (Directiva privind serviciul universal) (6) şi Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice) (7) (denumite în continuare împreună „cadrul de reglementare a comunicaţiilor electronice din 2002”), au ca obiectiv crearea unei pieţe interne pentru comunicaţiile electronice în cadrul Comunităţii, asigurând totodată un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor printr-o concurenţă sporită.

(4)

Prezentul regulament nu este o măsură izolată, ci vine în completarea şi în sprijinul normelor prevăzute de cadrul de reglementare a comunicaţiilor electronice din 2002, în ceea ce priveşte roaming-ul comunitar. Acest cadru nu a pus la dispoziţia autorităţilor naţionale de reglementare suficiente instrumente pentru a lua măsuri decisive şi eficiente cu privire la tarifele serviciilor de roaming din interiorul Comunităţii şi nu a reuşit astfel să asigure buna funcţionare a pieţei interne a serviciilor de roaming. Prezentul regulament reprezintă o măsură adecvată de îndreptare a acestei situaţii.

(5)

Cadrul de reglementare a comunicaţiilor electronice din 2002 se bazează pe principiul conform căruia obligaţiile de reglementare ex ante ar trebui să fie impuse numai atunci când nu există concurenţă efectivă, şi prevede un proces periodic de analiză a pieţei şi de revizuire a obligaţiilor de către autorităţile naţionale de reglementare, conducând la impunerea de obligaţii ex ante asupra operatorilor desemnaţi ca având putere semnificativă pe piaţă. Printre elementele componente ale acestei proceduri se numără definirea pieţelor relevante în conformitate cu Recomandarea Comisiei (8) privind pieţele relevante de produse şi servicii din sectorul comunicaţiilor electronice susceptibile de a fi supuse unor reglementări ex ante în conformitate cu Directiva 2002/21/CE (denumită în continuare recomandarea), analiza pieţelor definite în conformitate cu Liniile directoare ale Comisiei privind analiza pieţei şi evaluarea puterii semnificative pe piaţă în conformitate cu cadrul comunitar de reglementare pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (9), desemnarea operatorilor cu putere semnificativă pe piaţă şi impunerea de obligaţii ex ante asupra operatorilor astfel desemnaţi.

(6)

Piaţa naţională de gros pentru roaming-ul internaţional în reţelele publice de telefonie mobilă este considerată în recomandare ca reprezentând o piaţă pertinentă, susceptibilă de a fi supusă unor reglementări ex ante. Cu toate acestea, activitatea desfăşurată de autorităţile naţionale de reglementare (atât individual, cât şi în cadrul Grupului entităţilor europene de reglementare) pentru analizarea pieţelor naţionale de gros ale serviciilor de roaming internaţional a demonstrat că, până în prezent, nu a fost posibil ca o autoritate naţională de reglementare să abordeze în mod eficient aspectul tarifelor mari de gros ale roaming-ului comunitar, din cauza dificultăţii de a identifica întreprinderile cu putere semnificativă pe piaţă, ţinând cont de caracteristicile specifice ale roaming-ului internaţional, inclusiv caracterul său transfrontalier.

(7)

În ceea ce priveşte furnizarea cu amănuntul a serviciilor internaţionale de roaming, nici o piaţă cu amănuntul a roaming-ului internaţional nu este identificată în recomandare ca fiind o piaţă relevantă, deoarece, printre altele, serviciile internaţionale de roaming cu amănuntul nu sunt cumpărate separat, ci fac parte dintr-un pachet mai larg de servicii cu amănuntul, care este cumpărat de către clienţi de la furnizorul lor din ţara de origine.

(8)

În plus, autorităţile naţionale de reglementare responsabile cu apărarea şi promovarea intereselor clienţilor serviciilor de telefonie mobilă, care îşi au reşedinţa în mod normal pe teritoriul lor, nu sunt în măsură să controleze comportamentul operatorilor reţelei vizitate, care se situează în alte state membre şi de care depind clienţii respectivi atunci când utilizează serviciile de roaming internaţional. Acest obstacol ar putea diminua, totodată, eficacitatea măsurilor luate de către statele membre în temeiul competenţei lor reziduale de a adopta norme de protecţie a consumatorilor.

(9)

În consecinţă, se exercită o presiune asupra statelor membre pentru ca acestea să adopte măsuri în vederea soluţionării problemei legate de nivelul tarifelor internaţionale de roaming, însă mecanismul de intervenţie normativă ex ante din partea autorităţilor naţionale de reglementare, prevăzut de cadrul de reglementare a comunicaţiilor electronice din 2002 s-a dovedit insuficient pentru a permite autorităţilor respective să acţioneze decisiv în interesul consumatorilor, în acest domeniu concret.

(10)

În plus, prin Rezoluţia sa privind reglementarea şi pieţele de comunicaţii electronice în Europa 2004 (10), Parlamentul European a invitat Comisia să elaboreze noi iniţiative pentru a reduce costurile ridicate ale comunicaţiilor telefonice mobile transfrontaliere, în timp ce Consiliul European din 23 şi 24 martie 2006 a concluzionat că este esenţială punerea în aplicare, atât la nivel european cât şi la nivel naţional, a unor politici focalizate, eficiente şi integrate în domeniul tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC), în vederea realizării obiectivelor de creştere economică şi de productivitate ale Strategiei revizuite de la Lisabona şi, în acest context, a subliniat importanţa pentru competitivitate a reducerii tarifelor de roaming.

(11)

În temeiul unor considerente evidente la momentul respectiv, cadrul de reglementare pentru comunicaţiile electronice din 2002 era destinat să elimine toate barierele în calea schimburilor comerciale dintre statele membre în domeniul pe care îl armoniza, cum ar fi, printre altele, măsurile care afectează tarifele de roaming. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să împiedice adaptarea unor norme armonizate în funcţie de alte considerente, în vederea găsirii celor mai eficiente metode de a atinge un nivel înalt de protecţie a consumatorilor, ameliorându-se totodată condiţiile de funcţionare a pieţei interne.

(12)

Cadrul de reglementare a comunicaţiilor electronice din 2002 şi, în special, directiva cadru, ar trebui prin urmare să fie modificate pentru a permite derogarea de la unele norme care altfel ar fi fost aplicabile, şi anume că, în absenţa puterii semnificative pe piaţă, preţurile pentru ofertele de servicii ar trebui să fie determinate prin acord comercial, permiţând astfel introducerea unor obligaţii de reglementare complementare care să reflecte caracteristicile specifice ale serviciilor de roaming comunitar.

(13)

Pieţele de roaming cu amănuntul şi cele de gros prezintă caracteristici unice, care justifică măsuri excepţionale ce depăşesc mecanismele disponibile în baza cadrului de reglementare a comunicaţiilor electronice din 2002.

(14)

Pentru a se proteja interesele clienţilor serviciului de roaming, ar trebui impuse obligaţii de reglementare atât la nivelul tarifului cu amănuntul, cât şi la nivelul tarifului de gros, deoarece experienţa anterioară a arătat că reducerile preţurilor de gros pentru serviciile de roaming comunitar pot să nu se reflecte în preţuri cu amănuntul mai scăzute ale roaming-ului, din cauza absenţei măsurilor de stimulare în acest sens. Pe de altă parte, există riscul ca orice măsură menită să reducă nivelul preţurilor cu amănuntul fără a influenţa nivelul costurilor de gros legate de furnizarea acestor servicii să perturbe buna funcţionare a pieţei roaming-ului comunitar.

(15)

Aceste obligaţii de reglementare ar trebui să intre în vigoare cât mai curând posibil, lăsând totodată operatorilor în cauză o perioadă de timp rezonabilă pentru a-şi adapta preţurile şi ofertele de servicii în vederea asigurării conformităţii, şi ar trebui să se aplice în mod direct în toate statele membre.

(16)

Ar trebui să fie utilizată o abordare comună, pentru a se garanta că utilizatorii reţelelor publice terestre de telefonie mobilă care călătoresc în interiorul Comunităţii nu plătesc preţuri excesiv de mari pentru serviciile de roaming comunitar atunci când efectuează sau primesc apeluri vocale, obţinându-se astfel un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, păstrându-se concurenţa între operatorii de telefonie mobilă şi menţinându-se atât măsurile de stimulare a inovaţiei, cât şi posibilitatea de alegere a consumatorilor. Având în vedere caracterul transfrontalier al serviciilor în cauză, această abordare comună este necesară, pentru ca operatorii de telefonie mobilă să poată acţiona într-un cadru de reglementare unic şi coerent, bazat pe criterii stabilite în mod obiectiv.

(17)

Abordarea cea mai eficientă şi proporţională pentru reglementarea nivelului preţurilor pentru efectuarea şi primirea de apeluri în roaming în interiorul Comunităţii constă în fixarea la nivel comunitar a unui nivel maxim al tarifului mediu pe minut la nivel de gros şi în limitarea tarifelor cu amănuntul, prin introducerea unui eurotarif. Tariful mediu de gros ar trebui să se aplice oricărei perechi de operatori din Comunitate, pe o perioadă specificată.

(18)

Eurotariful ar trebui stabilit la un nivel care să garanteze operatorilor o marjă suficient de mare şi care să încurajeze ofertele de servicii de roaming competitive, la tarife mai scăzute. Operatorii ar trebui să ofere un eurotarif tuturor clienţilor serviciilor lor de roaming, în mod activ, gratuit, clar şi transparent.

(19)

Această abordare normativă ar trebui să garanteze că tarifele cu amănuntul pentru roaming-ul comunitar reflectă, într-un mod mai fidel decât până în prezent, costurile subiacente implicate în furnizarea serviciului. Eurotariful maxim care poate fi oferit tuturor clienţilor serviciilor de roaming ar trebui astfel să reflecte o marjă rezonabilă peste costul de gros de furnizare a serviciului de roaming, lăsând totodată operatorilor libertatea de a intra în concurenţă prin oferte diferenţiate şi prin adaptarea structurilor tarifare la condiţiile pieţei şi la preferinţele consumatorilor. Această abordare normativă nu ar trebui aplicată serviciilor cu valoare adăugată.

(20)

Această abordare normativă ar trebui să fie uşor de pus în aplicare şi de controlat, astfel încât să reducă la minim sarcina administrativă atât pentru operatorii afectaţi de cerinţele acesteia, cât şi pentru autorităţile naţionale de reglementare responsabile cu monitorizarea şi punerea sa în aplicare. Ar trebui să fie, de asemenea, transparentă şi uşor de înţeles pentru toţi clienţii serviciilor de telefonie mobilă din întreaga Comunitate. Ar trebui totodată să ofere siguranţă şi previzibilitate operatorilor de servicii de roaming de gros şi cu amănuntul. Nivelul maxim, exprimat în termeni monetari, al tarifelor pe minut de gros şi cu amănuntul ar trebui prin urmare să fie specificat în prezentul regulament.

(21)

Nivelul maxim al tarifului mediu pe minut la nivel de gros astfel menţionat ar trebui să ia în considerare diferitele elemente implicate în efectuarea unui apel în roaming comunitar, în special costul iniţierii şi terminării unui apel în reţelele de telefonie mobilă, inclusiv costurile fixe, semnalizarea şi tranzitul. Cel mai adecvat etalon pentru iniţierea şi terminarea unui apel este tariful mediu de terminare a apelului pentru operatorii de reţele de telefonie mobilă din Comunitate, bazat pe informaţiile oferite de autorităţile naţionale de reglementare şi publicate de Comisie. Nivelurile maxime ale tarifelor medii pe minut stabilite în prezentul regulament ar trebui astfel determinate luând în considerare tariful mediu de terminare a apelului, care oferă un etalon pentru costurile implicate. Nivelul maxim al tarifului mediu pe minut, la nivel de gros, ar trebui să fie redus anual, pentru a lua în considerare reducerile tarifelor de terminare a apelurilor impuse uneori de autorităţile naţionale de reglementare.

(22)

Eurotariful aplicabil pentru serviciile cu amănuntul ar trebui să ofere clienţilor serviciului de roaming garanţia că nu li se va percepe un preţ excesiv pentru efectuarea sau primirea unui apel în roaming reglementat, lăsând totodată operatorilor din ţara de origine o marjă suficientă pentru diferenţierea produselor pe care le oferă clienţilor.

(23)

Toţi clienţi serviciului de roaming ar trebui să aibă posibilitatea de a alege, fără costuri suplimentare sau condiţii prealabile, un tarif de roaming simplu care nu va depăşi plafoanele reglementate. O marjă rezonabilă între costurile de gros şi tarifele cu amănuntul ar trebui să garanteze faptul că toţi operatorii îşi acoperă toate costurile specifice de roaming pentru serviciile cu amănuntul, inclusiv ponderi adecvate din costurile de comercializare şi subvenţiile acordate pentru achiziţionarea telefoanelor mobile şi să le permită o valoare reziduală adecvată, în vederea obţinerii unui profit rezonabil. Eurotariful reprezintă un mijloc adecvat atât pentru a asigura protecţia consumatorilor, cât şi flexibilitatea operatorilor. La fel ca în cazul plafoanelor pentru tarifele de gros, plafoanele pentru eurotarif ar trebui să fie reduse anual.

(24)

Noii clienţi ai serviciilor de roaming ar trebui să fie informaţi pe deplin în privinţa gamei de tarife existente pentru serviciile de roaming din interiorul Comunităţii, inclusiv cu privire la tarifele care sunt stabilite în conformitate cu eurotariful. Clienţilor actuali ai serviciilor de roaming ar trebui să li se ofere posibilitatea de a alege un nou tarif care respectă eurotariful sau orice alt tarif de roaming, într-o anumit interval de timp. În cazul clienţilor actuali ai serviciului de roaming care, în acest interval de timp, nu au ales niciun tarif, este indicat să se facă distincţia între cei care au optat deja pentru un tarif sau pachet de roaming specific, înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, şi cei care nu au ales un astfel de tarif. Acestora din urmă ar trebui să li se acorde în mod automat un tarif care este în conformitate cu prezentul regulament. Clienţii serviciilor de roaming care beneficiază deja de tarife sau pachete de roaming specifice, care le satisfac nevoile individuale şi pe care le-au ales pe baza acestor nevoi, rămân la tariful sau pachetul ales anterior, dacă, după ce li s-au reamintit condiţiile de tarifare aplicabile, nu îşi fac cunoscută alegerea în intervalul de timp corespunzător. Astfel de tarife sau pachete de roaming specifice ar putea include, de exemplu, tarife de roaming fixe, tarife care nu sunt făcute publice, tarife cu taxe de roaming suplimentare, tarife pe minut mai mici decât eurotariful maxim sau tarife care includ costurile de instalare.

(25)

Furnizorii cu amănuntul ai serviciilor de roaming comunitar ar trebui să dispună de o perioadă care să le permită să îşi ajusteze preţurile astfel încât să respecte plafoanele stabilite în prezentul regulament.

(26)

În mod similar, operatorii de servicii de gros de roaming comunitar ar trebui să aibă o perioadă de adaptare, în vederea respectării plafoanelor stabilite în prezentul regulament.

(27)

Întrucât prezentul regulament prevede că directivele care instituie cadrul de reglementare a comunicaţiilor electronice din 2002 nu aduc atingere nici uneia dintre măsurile specifice adoptate pentru reglementarea tarifelor de roaming comunitar pentru apelurile telefonice vocale mobile, şi întrucât prezentul regulament poate impune furnizorilor de servicii de roaming comunitar să aducă modificări tarifelor lor de roaming cu amănuntul pentru a se conforma cerinţelor prezentului regulament, astfel de modificări nu ar trebui să determine, în legile naţionale de transpunere a cadrului de reglementare a comunicaţiilor electronice din 2002, un drept al clienţilor serviciilor de telefonie mobilă de a renunţa la contractele lor.

(28)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere ofertelor inovatoare făcute consumatorilor, care sunt mai avantajoase decât eurotariful maxim, definit în prezentul regulament, ci ar trebui, mai degrabă, să încurajeze prezentarea de oferte inovatoare, la tarife scăzute, clienţilor serviciilor de roaming. Prezentul regulament nu impune reintroducerea tarifelor de roaming în cazurile în care acestea au fost deja eliminate, şi nici majorarea tarifelor de roaming existente până la nivelul plafoanelor prevăzute în prezentul regulament.

(29)

Furnizorii din ţara de origine pot oferi un pachet integral bazat pe un tarif lunar fix şi echitabil la care nu se aplică plafoane. Acest tarif fix ar trebui să reglementeze serviciile de comunicaţii de voce şi/sau date în roaming comunitar (inclusiv serviciul de mesaje scurte (SMS) şi serviciul de mesaje multimedia (MMS)) în interiorul Comunităţii.

(30)

Pentru a garanta că toţi utilizatorii telefoniei vocale mobile pot beneficia de dispoziţiile prezentului regulament, dispoziţiile sale tarifare cu amănuntul ar trebui să se aplice indiferent dacă clienţii serviciului de roaming au un contract preplătit sau postplătit cu furnizorul lor din ţara de origine şi indiferent dacă furnizorul din ţara de origine are propria sa reţea, este operator al unei reţele mobile virtuale sau este revânzător de servicii de telefonie vocală mobilă.

(31)

În cazul în care furnizorii de servicii de telefonie mobilă din cadrul Comunităţii consideră că avantajele interoperabilităţii şi ale legăturii cap la cap pentru clienţii lor sunt periclitate de rezilierea, sau de ameninţarea cu rezilierea contractelor lor de roaming cu operatorii reţelelor de telefonie mobilă din alte state membre, sau nu sunt în măsură să ofere clienţilor lor un serviciu în alt stat membru ca urmare a lipsei acordului cu cel puţin un furnizor de reţea de gros, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să utilizeze, dacă este cazul, competenţele prevăzute la articolul 5 din Directiva privind accesul pentru a asigura acces şi interconectare corespunzătoare, în vederea garantării unor asemenea legături cap la cap şi a interoperabilităţii serviciilor, ţinând seama de obiectivele prevăzute în articolul 8 din Directiva cadru, în special crearea unei pieţe unice pe deplin funcţionale pentru serviciile de comunicaţii electronice.

(32)

Pentru a îmbunătăţi transparenţa preţurilor cu amănuntul la efectuarea şi primirea de apeluri în roaming reglementate în interiorul Comunităţii, şi pentru a-i ajuta pe clienţii serviciului de roaming să ia decizii cu privire la utilizarea telefoanelor lor mobile în străinătate, furnizorii de servicii de telefonie mobilă ar trebui să permită clienţilor care folosesc serviciul lor de roaming să obţină cu uşurinţă şi gratuit informaţii cu privire la tarifele de roaming care le sunt aplicabile atunci când efectuează sau primesc apeluri vocale într-un stat membru vizitat. În plus, furnizorii ar trebui să le ofere clienţilor lor, la cerere şi gratuit, informaţii suplimentare privind tarifele serviciilor de comunicaţii de date pe minut sau pe unitate (inclusiv TVA) pentru efectuarea sau primirea de apeluri vocale şi, de asemenea, pentru trimiterea şi primirea de servicii SMS, MMS şi orice alte servicii de comunicaţii de date în statul membru vizitat.

(33)

Transparenţa impune, de asemenea, furnizorilor să ofere clienţilor, de fiecare dată când optează pentru un abonament sau când se produce o schimbare în tarifele de roaming, informaţii privind tarifele de roaming, în special eurotariful şi toate tarifele fixe incluse, dacă este cazul. Furnizorii din ţara de origine ar trebui să ofere informaţii privind tarifele de roaming prin mijloace adecvate, cum ar fi facturi, internet, clipuri publicitare TV sau marketing direct prin corespondenţă. Furnizorii din ţara de origine ar trebui să garanteze că toţi clienţii care folosesc serviciul lor de roaming sunt conştienţi de existenţa tarifelor reglementate şi ar trebui să trimită acestor clienţi o comunicare în care să se descrie în mod clar şi imparţial condiţiile pentru eurotarif şi dreptul de a trece sau de a renunţa la acesta.

(34)

Autorităţile naţionale de reglementare responsabile cu îndeplinirea sarcinilor prevăzute în cadrul de reglementare pentru comunicaţiile electronice din anul 2002 ar trebui să dispună de competenţele necesare pentru supravegherea şi punerea în aplicare a obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament pe teritoriul lor. Acestea ar trebui să monitorizeze şi evoluţia tarifelor serviciilor de date şi voce aplicabile clienţilor serviciilor de telefonie mobilă care se deplasează în interiorul Comunităţii, inclusiv, dacă este cazul, costurile specifice ale apelurilor în roaming efectuate şi primite în regiunile ultraperiferice ale Comunităţii şi necesitatea de a asigura recuperarea corespunzătoare a acestor costuri pe piaţa de gros şi de a garanta faptul că nu sunt utilizate tehnici de gestionare a traficului pentru a limita alegerea clienţilor. Acestea ar trebui să asigure punerea la dispoziţia părţilor interesate, de informaţii actualizate privind punerea în aplicare a prezentului regulament şi să publice rezultatele acestei monitorizări o dată la şase luni. Informaţiile ar trebui furnizate separat pentru întreprinderi, pentru clienţii care au ales un serviciu de telefonie mobilă preplătit şi pentru cei care au ales un serviciu de telefonie mobilă postplătit.

(35)

Roaming-ul naţional în regiunile ultraperiferice ale Comunităţii unde licenţele de telefonie mobilă sunt diferite de cele emise pe restul teritoriului naţional ar trebui să beneficieze de reduceri de tarife echivalente celor practicate pe piaţa comunitară de roaming. Aplicarea prezentului regulament nu ar trebui să conducă la un tratament mai puţin favorabil, din punctul de vedere al tarifării, pentru clienţii care utilizează servicii de roaming naţional decât pentru clienţii care utilizează servicii de roaming comunitar. În acest sens, autorităţile naţionale pot adopta măsuri suplimentare în conformitate cu legislaţia comunitară.

(36)

Având în vedere că, pe lângă telefonia vocală, noile servicii de comunicaţii de date mobile câştigă tot mai mult teren, prezentul regulament ar trebui să ofere, de asemenea, posibilitatea monitorizării evoluţiilor de pe piaţă în ceea ce priveşte aceste servicii. De asemenea, Comisia ar trebui să monitorizeze piaţa serviciilor de comunicaţii de date în roaming, inclusiv serviciile SMS şi MMS.

(37)

Statele membre ar trebui să prevadă un sistem de sancţiuni care trebuie aplicate în cazul încălcării prezentului regulament.

(38)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, şi anume instituirea unei abordări comune care să garanteze că utilizatorii reţelelor publice de telefonie mobilă care călătoresc în interiorul Comunităţii nu plătesc preţuri excesiv de mari pentru serviciile de roaming comunitar atunci când efectuează sau primesc apeluri vocale, obţinându-se astfel un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, păstrându-se totodată concurenţa între operatorii de telefonie mobilă, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre într-o manieră sigură, armonizată şi la timpul potrivit şi, prin urmare, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(39)

Această abordare comună ar trebui să fie instituită pe o perioadă limitată. Prezentul regulament poate fi extins sau modificat, în urma unei revizuiri efectuate de către Comisie. Comisia ar trebui să revizuiască eficacitatea prezentului regulament şi contribuţia pe care o aduce la punerea în aplicare a cadrului de reglementare şi la funcţionarea armonioasă a pieţei interne şi, de asemenea, să examineze impactul prezentului regulament asupra furnizorilor de servicii de telefonie mobilă mai mici din cadrul Comunităţii şi asupra poziţiei lor pe piaţa de roaming comunitar,

(a)

„eurotarif” înseamnă orice tarif care nu depăşeşte tariful maxim, în conformitate cu articolul 4, pe care un furnizor din ţara de origine îl poate percepe pentru furnizarea de apeluri în roaming reglementate, cu respectarea prevederilor prezentului articol;

(b)

„furnizorul din ţara de origine” înseamnă o întreprindere care asigură unui client al serviciului de roaming servicii de telefonie terestră publică mobilă cu amănuntul, fie prin intermediul propriei reţele, fie ca operator al unei reţele virtuale mobile sau ca revânzător de servicii de telefonie mobilă;

(c)

„reţeaua din ţara de origine” înseamnă o reţea terestră publică de telefonie mobilă situată în cadrul unui stat membru şi utilizată de către un furnizor din ţara de origine pentru a asigura unui client al serviciului de roaming servicii de telefonie terestră publică mobilă;

(d)

„roaming comunitar” înseamnă utilizarea unui telefon mobil sau a altui dispozitiv care să permită efectuarea şi primirea de apeluri în interiorul Comunităţii de către clientul serviciului de roaming, atunci când acesta se află în alt stat membru decât cel în care este situată reţeaua din ţara sa de origine, prin intermediul unor aranjamente stabilite între operatorul reţelei din ţara de origine şi operatorul reţelei vizitate;

(e)

„apel în roaming reglementat” înseamnă apelul telefonic vocal mobil efectuat de către un client al serviciului de roaming, care începe într-o reţea vizitată şi se termină într-o reţea publică de telefonie din interiorul Comunităţii, sau primit de către un client al serviciului de roaming, care începe într-o reţea publică de telefonie din interiorul Comunităţii şi se termină într-o reţea vizitată;

(f)

„client al serviciului de roaming” înseamnă clientul unui furnizor de servicii de telefonie terestră publică mobilă, prin intermediul unei reţele terestre publice de telefonie mobilă situate în interiorul Comunităţii, al cărui contract sau înţelegere cu furnizorul din ţara de origine permite utilizarea unui telefon mobil sau a altui dispozitiv care să permită efectuarea şi primirea de apeluri într-o reţea vizitată, prin intermediul unor aranjamente stabilite între operatorul reţelei din ţara de origine şi operatorul reţelei vizitate;

(g)

„reţea vizitată” înseamnă reţeaua terestră publică de telefonie mobilă situată în cadrul unui alt stat membru decât cel în care se află reţeaua din ţara de origine şi care permite clientului serviciului de roaming efectuarea sau primirea de apeluri, prin intermediul unor aranjamente stabilite cu operatorul reţelei din ţara de origine.