28.6.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/1

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 708/2007 AL CONSILIULUI

din 11 iunie 2007

privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37 și articolul 299 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

întrucât:

(1)	În conformitate cu articolul 6 din tratat, cerințele de protecție a mediului trebuie să fie integrate în definiția și punerea în aplicare a politicilor și a activităților comunitare, în special în vederea promovării dezvoltării durabile.

(2)	Acvacultura este un sector în plină dezvoltare care încurajează inovația și explorarea de noi debușeuri. Diversificarea speciilor crescute este importantă pentru industria acvaculturii, în vederea adaptării producției la condițiile de piață.

(3)

În trecut acvacultura a avut de câștigat din punct de vedere economic în urma introducerii speciilor exotice și în urma transferului speciilor absente la nivel local (de exemplu, păstrăvul curcubeu, stridia de Pacific și somonul), iar viitorul obiectiv politic este optimizarea câștigurilor asociate cu introducerea și transferul, evitând în același timp deteriorarea ecosistemelor, împiedicând interacționarea biologică negativă, inclusiv modificarea genetică, cu populațiile indigene și restricționând răspândirea speciilor nevizate și impacturile în detrimentul habitatelor naturale.

(4)

Speciile exotice invadatoare au fost identificate ca una dintre cauzele principale de pierdere a speciilor indigene și de distrugere a biodiversității. În conformitate cu articolul 8 litera (h) din Convenția privind diversitatea biologică (CDB), din care face parte și Comunitatea, fiecare parte contractuală trebuie, pe cât posibil și după caz, să prevină introducerea, să controleze sau să eradicheze acele specii exotice care pun în pericol ecosistemele, habitatele sau alte specii. În special, Conferința părților la CDB a adoptat Decizia VI/23 privind speciile exotice care amenință ecosistemele, habitatele sau alte specii, în a cărei anexă sunt prevăzute principiile directoare pentru prevenirea, introducerea și atenuarea impacturilor acestor specii exotice.

(5)	Transferul speciilor din arealul lor natural în zone în care acestea sunt absente la nivel local din motive biogeografice specifice poate prezenta riscuri pentru ecosistemele din zonele respective și trebuie să fie de asemenea reglementat prin prezentul regulament.

(6)

Prin urmare, Comunitatea trebuie să își dezvolte propriul cadru pentru a garanta protecția corespunzătoare a habitatelor acvatice față de riscurile asociate cu utilizarea în acvacultură a speciilor neindigene. Acest cadru trebuie să includă proceduri pentru analizarea eventualelor riscuri, luarea de măsuri pe baza principiilor preventive și adoptarea unor planuri de intervenție, unde este cazul. Aceste proceduri trebuie să se bazeze pe experiența acumulată prin cadrele voluntare existente și, în special, pe Codul de conduită al Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) privind introducerile și transferurile de organisme marine și pe Codul de conduită al Comisiei Europene Consultative pentru Pescuitul în Apele Interioare (EIFAC) și Manualul de proceduri pentru analizarea introducerii și a transferului de organisme marine și de apă dulce.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament trebuie să nu aducă atingere Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (2), Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (3), Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (4) și Directivei 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (5).

(8)

Eventualele riscuri, care pot fi extinse în unele cazuri, sunt inițial mai evidente la nivel local. Caracteristicile mediilor acvatice locale de pe teritoriul Comunității sunt foarte diverse, iar statele membre dispun de cunoștințele și expertiza corespunzătoare pentru a evalua și administra riscurile care amenință mediile acvatice aflate sub suveranitatea sau jurisdicția lor. Prin urmare, se impune ca punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în prezentul regulament să intre în primul rând în responsabilitatea statelor membre.

(9)	Trebuie luat în considerare faptul că mutarea speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local care are loc în instalații închise pentru acvacultură, care sunt sigure și care prezintă un risc scăzut de evadare, nu trebuie supusă unui studiu prealabil de evaluare a riscului asupra mediului.

(10)

Cu toate acestea, în cazurile în care riscurile nu sunt neglijabile și pot afecta alte state membre, trebuie să existe un sistem comunitar pentru consultarea părților interesate și validarea permiselor înainte de acordarea lor de către statele membre. Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (6), trebuie să ofere recomandări științifice în cursul consultării, iar Comitetul consultativ pentru pescuit și acvacultură înființat prin Decizia 1999/478/CE a Comisiei (7) trebuie să acorde consultanță părților interesate în domeniul acvaculturii și al protecției mediului.

(11)

Anumite specii exotice au fost utilizate în acvacultură pe o perioadă lungă în anumite părți ale Comunității. Prin urmare, activitățile aferente trebuie să beneficieze de un tratament diferențial care să faciliteze dezvoltarea acestora fără nici o altă obligație administrativă suplimentară, cu condiția ca sursa să furnizeze rezerve în care nu sunt prezente specii nevizate. Statelor membre care doresc să restricționeze utilizarea pe termen lung a acestor specii pe teritoriul lor trebuie să li se permită acest lucru.

(12)	Niciuna dintre dispozițiile prezentului regulament nu împiedică statele membre să reglementeze prin regulamente interne conservarea speciilor exotice sau absente la nivel local în acvarii private sau iazuri de grădină.

(13)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (8).

(14)	Din motive de eficiență, procedura aplicabilă pentru amendamentele la anexele I, II, III și IV la prezentul regulament, necesare pentru adaptarea acestora la progresul tehnic și științific, este procedura de gestionare prevăzută la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECTUL, DOMENIUL DE APLICARE ŞI DEFINIŢII

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament stabilește un cadru de guvernare a practicilor în sectorul acvaculturii în privința speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local, în vederea evaluării și a reducerii la minimum a unui posibil impact al acestora și al oricăror alte specii conexe nevizate asupra habitatelor acvatice, și contribuie în acest fel la dezvoltarea durabilă a sectorului.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică acțiunilor de introducere a speciilor exotice și de transfer al speciilor absente la nivel local în scopul utilizării acestora în acvacultură în cadrul Comunității, care au loc după data intrării în vigoare a prezentului regulament în temeiul articolului 25 alineatul (1).

(2)   Prezentul regulament nu se aplică acțiunilor de transfer al speciilor absente la nivel local în cadrul statelor membre, cu excepția cazului în care, în baza unor recomandări științifice, există pericolul ca transferul respectiv să prezinte riscuri pentru mediu. În cazul în care a fost numit un comitet consultativ în temeiul articolului 5, acesta va fi responsabil de evaluarea riscurilor.

(3)   Prezentul regulament se aplică tuturor activităților de acvacultură amplasate în jurisdicția statelor membre, indiferent de suprafața sau de caracteristicile acestora. Acesta se aplică tuturor organismelor acvatice de cultură, atât celor exotice, cât și celor absente la nivel local. Se aplică în sectorul acvaculturii care utilizează orice formă de mediu acvatic.

(4)   Prezentul regulament nu se aplică deținerii de animale sau plante acvatice ornamentale în magazine de animale de companie, în grădini, în iazuri de grădină sau acvarii care intră sub incidența articolului 6 din Decizia 2006/656/CE a Comisiei din 20 septembrie 2006 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și a cerințelor de certificare aplicabile importului de pește pentru scopuri ornamentale (9) sau în spații care sunt dotate cu sisteme de tratare a efluenților care îndeplinesc obiectivele prevăzute la articolul 1.

(5)   Prezentul regulament, cu excepția articolelor 3 și 4, nu se aplică speciilor enumerate în anexa IV. Studiul de evaluare a riscurilor de la articolul 9 nu se aplică speciilor enumerate în anexa IV, cu excepția cazului în care statele membre doresc să ia măsuri de restricționare a utilizării speciilor respective pe teritoriul lor.

(6)   Mutarea speciilor exotice sau a speciilor absente la nivel local care urmează să aibă loc în instalații închise pentru acvacultură nu va fi supusă unui studiu de evaluare a riscului asupra mediului, cu excepția cazului în care statele membre doresc să ia măsurile corespunzătoare.

(7)   Acțiunile de introducere și de transfer în „instalațiile închise pentru acvacultură” pot fi scutite ulterior de cerința de permis menționată în capitolul III, în baza unor informații și a unor recomandări științifice. Se preconizează evoluții în cunoștințele științifice din domeniul biosecurității sistemelor moderne închise, inter alia, prin intermediul fondurilor comunitare de cercetare privind speciile exotice. Decizia va fi luată până la 31 martie 2009 cel târziu, prin aplicarea procedurii prevăzute la articolul 24.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

1.	„acvacultură” înseamnă activitatea definită la articolul 3 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul European de Pescuit (10);

2.

„instalație deschisă pentru acvacultură” înseamnă o instalație în care se desfășoară activități de acvacultură, într-un mediu acvatic care nu este separat de mediul acvatic sălbatic prin bariere care să împiedice evadarea specimenelor sau a materialelor biologice de cultură, care pot supraviețui și se pot reproduce ulterior;

3.

„instalație închisă pentru acvacultură” înseamnă o instalație în care se desfășoară activități de acvacultură, într-un mediu acvatic care implică recircularea apei și care este separat de mediul acvatic sălbatic prin bariere care împiedică evadarea specimenelor sau a materialelor biologice de cultură, care pot supraviețui și se pot reproduce ulterior;

4.	„organisme acvatice” înseamnă toate speciile care trăiesc în apă și care aparțin regnului animal, vegetal sau protista, inclusiv orice componente, gameți, semințe, ouă sau propagule ale acestora, care pot supraviețui și se pot reproduce ulterior;

5.	„organisme poliploide” înseamnă organisme tetraploide induse artificial (4N). Acestea sunt organisme acvatice al căror număr de cromozomi din celule a fost dublat prin tehnici de manipulare celulară;

6.

„specii exotice” înseamnă: (a) speciile sau subspeciile de organisme acvatice care trăiesc în afara arealului lor natural și a ariei lor de dispersie potențială; (b) organismele poliploide și speciile hibride fertile în mod artificial, indiferent de arealul lor natural sau de aria lor de dispersie potențială;

7.	„speciile absente la nivel local” înseamnă speciile sau subspeciile de organisme acvatice care lipsesc la nivel local într-o zonă din arealul lor natural din motive biogeografice;

8.

„specii nevizate” înseamnă speciile sau subspeciile de organisme acvatice care sunt susceptibile de a fi dăunătoare mediului acvatic și care sunt deplasate în mod accidental împreună cu organismele acvatice care sunt introduse sau transferate și care nu includ organismele care cauzează maladii, care sunt reglementate de Directiva 2006/88/CE;

9.	„mutare” înseamnă introducere și/sau transfer;

10.	„introducere” înseamnă procesul prin care o specie exotică este mutată în mod intenționat într-un mediu din afara arealului său natural pentru a fi utilizată în acvacultură;

11.	„transfer” înseamnă procesul prin care o specie absentă la nivel local este mutată în mod intenționat în arealul său natural, pentru a fi utilizată în acvacultură într-o zonă în care nu exista anterior datorită unor motive biogeografice;

12.	„diseminare pilot” înseamnă introducerea de specii exotice sau transferul de specii absente la nivel local, la o scară limitată, pentru a evalua interacțiunea din punct de vedere ecologic cu speciile indigene și cu habitatele, pentru a evalua astfel ipotezele cu privire la riscuri;

13.	„solicitant” înseamnă o persoană sau o entitate fizică sau juridică care propune să desfășoare activități de introducere sau de transfer de organisme acvatice;

14.	„carantină” înseamnă procesul prin care organismele acvatice și oricare dintre organismele lor asociate pot fi conservate în izolare completă de mediul înconjurător;

15.	„instalație de carantină” înseamnă o instalație în care pot fi conservate organismele acvatice și oricare dintre organismele lor asociate, în izolare completă de mediul înconjurător;

16.

„mutare ordinară” înseamnă mutarea organismelor acvatice dintr-o sursă cu risc scăzut de transfer al speciilor nevizate și care, datorită caracteristicilor organismelor acvatice și/sau metodei de acvacultură utilizată, de exemplu, sistemele închise prevăzute la punctul 3, nu dă naștere unor efecte ecologice adverse;

17.	„mutare excepțională” înseamnă orice mutare de organisme acvatice care nu îndeplinește criteriile unei mutări ordinare;

18.	„stat membru destinatar” înseamnă statul membru pe teritoriul căruia se introduc speciile exotice sau se transferă speciile absente la nivel local;

19.	„stat membru expeditor” înseamnă statul membru de pe teritoriul căruia se introduc speciile exotice sau se transferă speciile absente la nivel local.

CAPITOLUL II

OBLIGAŢIILE GENERALE ALE STATELOR MEMBRE

Articolul 4

Măsuri de evitare a efectelor adverse

Statele membre garantează că iau toate măsurile corespunzătoare pentru a evita efectele adverse asupra biodiversității și, în special, asupra speciilor, a habitatelor și a funcțiilor ecosistemelor care pot apărea din operațiunile de introducere sau de transfer al organismelor acvatice și al speciilor nevizate în acvacultură și din răspândirea acestor specii în natură.

Articolul 5

Procesul de luare a deciziilor și organismele consultative

Statele membre desemnează autoritatea sau autoritățile competente responsabilă (responsabile) să asigure respectarea cerințelor prezentului regulament („autoritatea sau autoritățile competente”). Fiecare autoritate competentă poate numi un comitet consultativ pentru a-i acorda asistență, care include expertiza științifică corespunzătoare („comitetul consultativ”). În cazul în care un stat membru nu numește un comitet consultativ, atunci autoritatea competentă sau autoritățile competente își vor asuma sarcinile desemnate comitetului consultativ în conformitate cu prezentul regulament.

CAPITOLUL III

PERMISE

Articolul 6

Solicitarea unui permis

(1)   Operatorii din sectorul acvaculturii care intenționează să efectueze operații de introducere a speciilor exotice sau de transfer al speciilor absente la nivel local, care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (5), solicită permisul de la autoritatea competentă a statului membru destinatar. Solicitările pot fi depuse pentru mutări multiple, care urmează să aibă loc pe o perioadă care să nu depășească șapte ani.

(2)   Pe lângă cerere, solicitantul depune un dosar, în conformitate cu liniile orientative listate în anexa I. Comitetul consultativ își exprimă opinia dacă cererea conține toate informațiile necesare pentru a evalua dacă mutarea propusă este ordinară sau excepțională și, prin urmare, dacă este admisibilă și informează autoritatea competentă cu privire la opinia sa.

(3)   La sfârșitul perioadei permisului, se poate depune o altă cerere de permis prin trimitere la permisul anterior. În cazul în care nu au avut loc efecte adverse documentate asupra mediului, mutarea propusă este clasată drept mutare ordinară.

Articolul 7

Tipuri de mutări propuse

Comitetul consultativ își formulează avizul cu privire la măsura în care mutarea propusă este ordinară sau excepțională și dacă diseminarea trebuie precedată de carantină sau de o diseminare pilot și informează autoritatea competentă cu privire la opinia sa.

Articolul 8

Mutarea ordinară

În cazul unor mutări ordinare, autoritatea competentă poate acorda un permis, indicând, unde este cazul, cerințele de carantină sau de diseminare pilot prevăzute în capitolele IV și V.

Articolul 9

Mutarea excepțională

(1)   În cazul mutărilor excepționale, are loc un studiu de evaluare a riscurilor asupra mediului conform prevederilor de la anexa II. Autoritatea competentă decide dacă solicitantul sau un organism independent este responsabil de efectuarea unui studiu de evaluare a riscurilor asupra mediului și cine suportă costurile.

(2)   În baza studiului de evaluare a riscurilor asupra mediului, comitetul consultativ informează autoritatea competentă cu privire la riscuri, prin utilizarea formularului de raport de sinteză prevăzut în anexa II partea 3. În cazul în care comitetul consultativ consideră că riscul este scăzut, autoritatea competentă poate acorda permisul fără îndeplinirea altor formalități.

(3)   În cazul în care comitetul consultativ consideră că riscul asociat cu mutarea propusă a organismelor acvatice este ridicat sau mediu în sensul anexei II partea 1, acesta analizează cererea consultându-se cu solicitantul pentru a constata dacă există proceduri de atenuare sau tehnologii disponibile de reducere a nivelului riscului la scăzut. Comitetul consultativ prezintă autorității competente rezultatele analizei sale, cu detalii privind nivelul riscului și cu specificații privind motivele de reducere a riscului, prin completarea formularului prevăzut în anexa II partea 3.

(4)   Autoritatea competentă poate emite permise pentru mutări ordinare doar în cazul în care studiul de evaluare a riscului, inclusiv măsurile de atenuare, prezintă un risc scăzut pentru mediu. Orice respingere a unei cereri de acordare a unui permis trebuie să fie motivată în mod corespunzător cu argumente științifice și, în cazurile în care informațiile științifice nu sunt suficiente, în temeiul principiului precauției.

Articolul 10

Perioada de decizie

(1)   Solicitantul este informat în scris într-o perioadă de timp rezonabilă cu privire la decizia de emitere sau de respingere a permisului și, în orice caz, în termen de cel mult șase luni de la data cererii, cu excepția cazului în care un solicitant furnizează informații suplimentare, în cazul în care comitetul consultativ le solicită.

(2)   Statele membre care sunt semnatare ale ICES pot solicita ca cererile și studiile de evaluare a riscului privind organismele marine să fie examinate de ICES înainte de emiterea unei opinii de către comitetul consultativ. În acest caz se acordă o perioadă suplimentară de șase luni.

Articolul 11

Mutări care afectează state membre învecinate

(1)   În cazul în care efectele potențiale sau confirmate asupra mediului ale mutării unor organisme marine, care fac obiectul unei cereri, sunt susceptibile de a afecta alte state membre, autoritatea competentă notifică statul sau statele membre respective și Comisia despre intenția sa de a acorda un permis. În acest scop, acestea transmit un proiect de decizie însoțit de o expunere de motive și o sinteză a studiului de evaluare a riscului în conformitate cu prevederile de la anexa II partea 3.

(2)   În termen de două luni de la data notificării, celelalte state membre implicate pot prezenta Comisiei observații scrise.

(3)   În termen de șase luni de la data notificării, după consultarea Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), înființat în temeiul articolului 33 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, și a Comitetului consultativ pentru pescuit și acvacultură înființat prin Decizia 1999/478/CE, Comisia confirmă, respinge sau modifică decizia de acordare a permisului.

(4)   În termen de 30 de zile de la data deciziei Comisiei, statele membre implicate pot sesiza Consiliul în legătură cu decizia respectivă. După o perioadă suplimentară de 30 de zile, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate să ia o decizie diferită.

Articolul 12

Retragerea permisului

Autoritatea competentă poate retrage în orice moment permisul, cu titlu temporar sau permanent, în cazul apariției unor evenimente neprevăzute cu efecte negative asupra mediului sau a populațiilor indigene. Orice retragere a unei cereri de acordare a unui permis trebuie să fie motivată în mod corespunzător din punct de vedere științific, iar, în cazul în care informațiile științifice nu sunt suficiente, în temeiul principiului precauției și prin respectarea normelor administrative interne.

CAPITOLUL IV

CONDIŢII DE INTRODUCERE DUPĂ EMITEREA PERMISULUI

Articolul 13

Conformitatea cu alte dispoziții comunitare

Un permis poate fi emis pentru o introducere, în conformitate cu prezentul regulament, doar în cazul în care este evident că dispozițiile din orice alt act legislativ pot fi respectate și, în special:

(a)	condițiile sanitare aplicabile animalelor prevăzute în Directiva 2006/88/CE privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură;

(b)	condițiile prevăzute în Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (11).

Articolul 14

Diseminarea în instalații pentru acvacultură, în cazul introducerilor ordinare

În cazul introducerilor ordinare, diseminarea organismelor acvatice în instalațiile deschise sau închise pentru acvacultură este permisă fără carantină sau diseminare pilot, cu excepția cazului în care autoritatea competentă decide în mod contrar, în baza unei recomandări făcute de comitetul consultativ. Mutările de la o instalație închisă pentru acvacultură la o instalație deschisă pentru acvacultură nu sunt considerate ordinare.

Articolul 15

Diseminarea în instalații deschise pentru acvacultură, în cazul introducerilor excepționale

(1)   În cazul introducerilor excepționale, diseminarea organismelor acvatice în instalații deschise pentru acvacultură se află sub rezerva, după caz, a condițiilor prevăzute la alineatele (2), (3) și (4).

(2)   Organismele acvatice sunt plasate într-o instalație de carantină special amenajată pe teritoriul Comunității, în conformitate cu condițiile prevăzute în anexa III, în scopul constituirii unui stoc de material de reproducere.

(3)   Instalația de carantină poate fi localizată într-un alt stat membru decât statul membru destinatar, cu condiția ca toate statele membre implicate să fie de acord și ca această opțiune să fie inclusă în studiul de evaluare a riscului asupra mediului prevăzut la articolul 9.

(4)   După caz, doar descendenții organismelor acvatice introduse pot fi utilizați în instalațiile pentru acvacultură de pe teritoriul statului membru destinatar, cu condiția să nu fie descoperite specii nevizate în timpul procesului de carantină. Rezervele de organisme adulte pot fi eliberate în cazul în care organismele nu se reproduc în captivitate sau sunt complet sterile din punct de vedere reproductiv, cu condiția să se confirme absența speciilor nevizate dăunătoare.

Articolul 16

Diseminarea pilot în instalații deschise pentru acvacultură

Autoritatea competentă poate solicita ca diseminarea organismelor acvatice în sistemele deschise de acvacultură să fie precedată de o diseminare pilot, sub rezerva unor limitări și a unor măsuri preventive în baza recomandărilor și a sugestiilor comitetului consultativ.

Articolul 17

Planuri de intervenție

Pentru toate introducerile ordinare și diseminările pilot, solicitantul întocmește un plan de intervenție care este supus aprobării autorității competente, care include, inter alia, eliminarea speciilor introduse din mediu sau reducerea acestora în densitate, în cazul unor evenimente neprevăzute cu efecte negative asupra mediului sau asupra populațiilor indigene. În cazul apariției unui astfel de eveniment, planurile de intervenție sunt puse în aplicare imediat, iar permisul poate fi retras temporar sau permanent, conform articolului 12.

Articolul 18

Monitorizarea

(1)   După diseminarea lor în instalațiile deschise pentru acvacultură, speciile exotice sunt monitorizate pe o perioadă de doi ani sau pe parcursul unei întregi generații, dacă aceasta din urmă se întinde pe o perioadă mai lungă, astfel încât să se poată evalua dacă impacturile corespund sau nu previziunilor făcute sau dacă există impacturi suplimentare sau diferite. Nivelul de răspândire sau de limitare a speciei este studiat separat. Autoritatea competentă decide dacă solicitantul deține expertiza corespunzătoare sau dacă e nevoie de un alt organism care să efectueze monitorizarea.

(2)   Sub rezerva opiniei comitetului consultativ, autoritatea competentă poate solicita perioade de monitorizare mai lungi pentru a putea evalua efectele pe termen lung asupra ecosistemului, care nu pot fi detectate ușor în perioada prevăzută la alineatul (1).

(3)   Comitetul consultativ analizează rezultatele programului de monitorizare și notează în special orice eveniment care nu a fost anticipat corect în studiul de evaluare a riscului asupra mediului. Rezultatele acestei evaluări sunt transmise autorității competente care include rezumatul rezultatelor în registrul național înființat în temeiul articolului 23.

CAPITOLUL V

CONDIŢIILE DE TRANSFER DUPĂ EMITEREA PERMISULUI

Articolul 19

Conformitatea cu alte dispoziții comunitare

Un permis pentru un transfer poate fi emis în conformitate cu prezentul regulament doar în cazul în care este evident că dispozițiile din orice alt act legislativ pot fi respectate și, în special:

(a)	condițiile sanitare aplicabile animalelor prevăzute în Directiva 2006/88/CE;

(b)	condițiile prevăzute în Directiva 2000/29/CE.

Articolul 20

Transferul excepțional în instalații deschise pentru acvacultură

În cazul transferurilor excepționale în instalații deschise pentru acvacultură, autoritatea competentă poate solicita ca diseminarea organismelor acvatice să fie precedată de o diseminare pilot, cu limitări și măsuri preventive specifice în baza recomandărilor și a sugestiilor comitetului consultativ.

Articolul 21

Carantina

Statul membru destinatar poate solicita carantina în cazuri excepționale și sub rezerva aprobării Comisiei, în temeiul articolului 15 alineatele (2), (3) și (4), înainte de diseminarea speciilor din mutări excepționale în instalații deschise pentru acvacultură. Cererea de aprobare adresată Comisiei indică motivele pentru care se solicită carantina. Comisia răspunde acestor cereri în termen de 30 de zile.

Articolul 22

Monitorizarea în urma transferului

În urma unui transfer excepțional, speciile sunt monitorizate în conformitate cu articolul 18.

CAPITOLUL VI

REGISTRUL

Articolul 23

Registrul

Statele membre țin evidența introducerilor și a transferurilor într-un registru care conține în ordine cronologică toate cererile făcute și documentația aferentă colectată înainte de emiterea unui permis și pe durata perioadei de monitorizare.

Registrul este pus gratuit la dispoziția statelor membre și a publicului în conformitate cu Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu (12).

În vederea facilitării schimbului de informații conținute în registrele statelor membre, se prevede instituirea unui sistem de informații specific, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002.

CAPITOLUL VII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 24

Normele metodologice și adaptarea la progresul tehnic

(1)   Amendamentele la anexele I, II, III și IV și dispozițiile respective necesare pentru adaptarea lor la progresul tehnic și științific se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002.

(2)   Pentru ca o specie să fie inclusă în anexa IV, organismul acvatic trebuie să fi fost utilizat în acvacultură o perioadă lungă de timp (cu relevanță pentru ciclul său de viață) în anumite părți din Comunitate, fără efecte adverse, iar introducerile și transferurile trebuie să poată avea loc fără mutarea simultană a unor specii nevizate dăunătoare.

(3)   Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, normele care pun în aplicare condițiile necesare pentru includerea speciilor în anexa IV conform dispozițiilor de la alineatul (2).

(4)   După adoptarea de către Comisie a normelor de punere în aplicare menționate la alineatul (3), statele membre pot solicita Comisiei adăugarea de specii în anexa IV, prin utilizarea procedurii menționate la alineatul (1). Statele membre pot furniza date științifice pentru a dovedi compatibilitatea cu criteriile relevante de adăugare a speciilor în anexa IV. Comisia decide în termen de cinci luni de la primirea cererilor în privința conformității acestora, cu excepția cazului în care statul membru furnizează informații suplimentare, în cazul în care Comisia solicită acest lucru.

(5)   Cu toate acestea, cererile statelor membre de adăugare a unor specii în anexa IV primite înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament sunt soluționate înainte de 1 ianuarie 2009.

(6)   Statele membre respective pot propune în privința regiunilor lor ultraperiferice, astfel cum se menționează la articolul 299 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, ca adăugarea de specii să fie inclusă într-o parte separată în anexa IV.

Articolul 25

Intrarea în vigoare

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică după șase luni de la intrarea în vigoare a regulamentului Comisiei privind normele de punere în aplicare menționate la articolul 24 alineatul (3), dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2009.

(2)   Cu toate acestea, dispozițiile de la capitolul I și capitolul II și, de asemenea, de la articolul 24 intră în aplicare de la data intrării în vigoare a regulamentului.

---

(1)  JO C 324, 30.12.2006, p. 15.

(2)  JO L 175, 5.7.1985, p. 40. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 156, 25.6.2003, p. 17).

(3)  JO L 206, 22.7.1992, p. 7. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/105/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 368).

(4)  JO L 327, 22.12.2000, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 2455/2001/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 331, 15.12.2001, p. 1).

(5)  JO L 328, 24.11.2006, p. 14.

(6)  JO L 358, 31.12.2002, p. 59.

(7)  JO L 187, 20.7.1999, p. 70. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2004/864/CE (JO L 370, 17.12.2004, p. 91).

(8)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

(9)  JO L 271, 30.9.2006, p. 71.

(10)  JO L 223, 15.8.2006, p. 1.

(11)  JO L 169, 10.7.2000, p. 1.

(12)  JO L 41, 14.2.2003, p. 26.

---

---

---

---

---

28.6.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/18

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 25 iunie 2007

de instituire a Fondului european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe pentru perioada 2007-2013, ca parte a programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii”

(2007/435/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 63 alineatul (3) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

având în vedere avizul Parlamentului European (3),

întrucât:

(1)

În scopul stabilirii treptate a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, tratatul prevede atât adoptarea de măsuri cu scopul de a asigura libera circulaţie a persoanelor, corelate cu măsuri complementare privind controlul frontierelor externe, azilul şi imigraţia, cât şi adoptarea de măsuri privind azilul, imigraţia şi protecţia drepturilor resortisanţilor ţărilor terţe.

(2)

Consiliul European a declarat, în cadrul reuniunii sale de la Tampere din 15-16 octombrie 1999, că Uniunea Europeană trebuie să asigure tratamentul echitabil al resortisanţilor ţărilor terţe care îşi au reşedinţa legală pe teritoriul statelor sale membre. Este nevoie de o politică de integrare mai robustă, care să urmărească acordarea de drepturi şi obligaţii comparabile cu cele ale cetăţenilor Uniunii Europene. De asemenea, aceasta trebuie să promoveze nediscriminarea în viaţa economică, socială şi culturală şi să propună măsuri împotriva rasismului şi xenofobiei.

(3)

Integrarea resortisanţilor ţărilor terţe în statele membre reprezintă un element cheie de promovare a coeziunii economice şi sociale, obiectiv comunitar fundamental enunţat în tratat. Cu toate acesta, având în vedere tratatul, Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe (denumit în continuare „fondul”) ar trebui să se adreseze în primul rând resortisanţilor ţărilor terţe care sunt nou-sosiţi, în ceea ce priveşte cofinanţarea acţiunilor concrete care susţin procesul de integrare în statele membre.

(4)

În Programul de la Haga din 4-5 noiembrie 2004, Consiliul European subliniază faptul că este esenţială elaborarea de politici eficiente cu scopul de a atinge obiectivul stabilităţii şi coeziunii în societăţile statelor membre. Consiliul cheamă la o coordonare sporită a politicilor naţionale de integrare pe baza unui cadru comun şi invită statele membre, Consiliul şi Comisia să promoveze schimbul structural de experienţă şi informaţii cu privire la integrare.

(5)

Conform solicitării formulate în Programul de la Haga, Consiliul şi reprezentanţii guvernelor statelor membre au stabilit, la 19 noiembrie 2004, „Principiile fundamentale comune ale politicii de integrare a imigranţilor în Uniunea Europeană” (denumite în continuare „principiile fundamentale comune”). Principiile fundamentale comune oferă asistenţă statelor membre la formularea politicilor de integrare, punându-le la dispoziţie un îndrumar amănunţit care cuprinde principii fundamentale pe baza cărora statele îşi pot analiza şi evalua propriile eforturi.

(6)

Principiile fundamentale comune sunt complementare şi în deplină sinergie cu instrumentele legislative comunitare privind admiterea şi şederea resortisanţilor ţărilor terţe care dispun de forme legale de şedere în ceea ce priveşte reîntregirea familiilor şi rezidenţii pe termen lung, precum şi cu alte cadre legislative relevante existente, inclusiv cele privitoare la egalitatea de gen, la nediscriminare şi la integrarea socială.

(7)

Reamintind Comunicarea Comisiei din 1 septembrie 2005 privind Agenda comună pentru integrare: cadrul pentru integrarea resortisanţilor ţărilor terţe în Uniunea Europeană, concluziile Consiliului din 1-2 decembrie 2005 privind respectiva agendă subliniază necesitatea de a consolida politicile de integrare ale statelor membre şi confirmă importanţa definirii la nivel european a unui cadru de integrare în toate aspectele societăţii a resortisanţilor ţărilor terţe care dispun de forme legale de şedere şi, mai ales, a unor măsuri concrete de punere în aplicare a principiilor fundamentale comune.

(8)	În cazul în care un anumit stat membru nu elaborează politici de integrare şi nu le pune în aplicare, acest lucru ar putea avea mai multe tipuri de consecinţe negative pentru alte state membre şi pentru Uniunea Europeană.

(9)	Pentru a sprijini această programare în domeniul integrării, autoritatea bugetară a introdus alocaţii specifice în bugetul general al Uniunii Europene pe perioada 2003-2006 pentru finanţarea proiectelor-pilot şi a acţiunilor de pregătire în domeniul integrării (denumite în continuare „INTI”).

(10)

În lumina INTI şi referitor la comunicările Comisiei privind imigraţia, integrarea şi ocuparea forţei de muncă, precum şi la primul raport anual privind migraţia şi integrarea, se consideră necesar a înzestra Comunitatea începând cu anul 2007 cu un instrument specific menit să contribuie la eforturile naţionale ale statelor membre de a elabora şi pune în aplicare politici de integrare care permit resortisanţilor ţărilor terţe care au origini culturale, religioase, lingvistice şi etnice diferite să întrunească condiţiile de şedere şi care înlesnesc integrarea acestora în societăţile europene, în conformitate cu principiile fundamentale comune şi în complementaritate cu Fondul Social European (desemnat în continuare ca „FSE”).

(11)

Pentru a asigura consecvenţa cu reacţia comunitară la integrarea resortisanţilor ţărilor terţe, ar trebui ca acţiunile finanţate în cadrul fondului să fie specifice şi complementare acţiunilor finanţate din FSE şi din Fondul European pentru Refugiaţi. În acest context, ar trebui elaborate modalităţi comune şi specifice de programare, cu scopul de a asigura consecvenţa reacţiei comunitare la integrarea resortisanţilor ţărilor terţe prin intermediul FSE şi al fondului.

(12)

Având în vedere că fondul şi FSE se află în gestiune partajată cu statele membre, ar trebui de asemenea stabilite modalităţi la nivel naţional pentru a asigura consecvenţa în privinţa punerii în aplicare. În acest scop, autorităţilor din statele membre responsabile de punerea în aplicare a fondului ar trebui să li se solicite să instituie mecanisme de cooperare şi coordonare împreună cu autorităţile desemnate de statele membre să administreze aplicarea FSE şi a Fondului European pentru Refugiaţi, precum şi să se asigure că acţiunile întreprinse în cadrul fondului sunt specifice şi complementare acţiunilor finanţate din FSE şi din Fondul European pentru Refugiaţi.

(13)

Prezenta decizie ar trebui să aibă în vedere în primul rând, în ceea ce priveşte cofinanţarea acţiunilor concrete de sprijinire a procesului de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe în statele membre, acţiunile privind resortisanţii ţărilor terţe nou veniţi. În acest context, se poate face trimitere la Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung (4), care menţionează perioada de cinci ani de şedere legală ca o cerinţă căreia trebuie să i se conformeze resortisanţii ţărilor terţe pentru a se califica pentru statutul de rezidenţi pe termen lung.

(14)

De asemenea, fondul ar trebui să sprijine statele membre în întărirea capacităţii lor de a elabora, pune în aplicare, monitoriza şi evalua în general toate strategiile, politicile şi măsurile de integrare adresate resortisanţilor ţărilor terţe, precum şi schimbul de informaţii, al celor mai bune practici şi cooperarea în şi între statele membre care contribuie la întărirea acestei capacităţi.

(15)

Prezenta decizie este concepută să facă parte dintr-un cadru coerent, care cuprinde de asemenea Decizia nr. 573/2007/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 mai 2007 de constituire a Fondului European pentru Refugiaţi pentru perioada 2008-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii” (5), Decizia nr. 574/2007/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 mai 2007 de constituire a Fondului pentru Frontierele Externe pentru perioada 2007-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii” (6) şi Decizia nr. 575/2007/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 mai 2007 de constituire a Fondului European de Returnare pentru perioada 2008-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii” (7), al cărui scop îl reprezintă abordarea problemei distribuirii echitabile a responsabilităţilor între statele membre în ceea ce priveşte obligaţiile financiare generate de introducerea unui sistem de gestionare integrată a frontierelor externe ale Uniunii Europene şi de punerea în aplicare a politicilor comune în domeniul azilului şi al imigraţiei, dezvoltate în conformitate cu titlul IV al părţii a treia din tratat.

(16)	Sprijinul oferit de fond ar fi mai eficient şi mai bine focalizat dacă cofinanţarea acţiunilor eligibile s-ar baza pe o programare strategică multianuală, elaborată de fiecare stat membru în dialog cu Comisia.

(17)

Pe baza orientărilor strategice adoptate de către Comisie, fiecare stat membru ar trebui să întocmească un document de programare multianuală care să ţină seama de situaţia şi de necesităţile sale specifice şi să enunţe strategia sa de dezvoltare care ar trebui să constituie cadrul punerii în aplicare a acţiunilor care urmează să fie enumerate în programele anuale.

(18)

În contextul gestionării partajate menţionate la articolul 53 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (8) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”), condiţiile care permit Comisiei să îşi exercite responsabilităţile privind execuţia bugetului general al Uniunii Europene trebuie să fie specificate, iar obligaţiile de cooperare ale statelor membre ar trebui să fie clarificate. Aplicarea acestor condiţii ar permite Comisiei să se convingă că statele membre folosesc fondul în mod legal şi corect şi în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare în înţelesul articolelor 27 şi 48 alineatul (2) din Regulamentul financiar.

(19)

Ar trebui instituite criterii obiective de alocare a resurselor anuale disponibile către statele membre. Aceste criterii ar trebui să ţină seama de numărul total de resortisanţi ai ţărilor terţe cu şedere legală în statele membre şi de numărul total de resortisanţi ai ţărilor terţe nou admişi într-o perioadă de referinţă dată.

(20)

Statele membre ar trebui să adopte măsuri adecvate pentru a garanta funcţionarea corectă a sistemului de gestionare şi control, precum şi calitatea punerii în aplicare. În acest scop, este necesar să se stabilească principiile generale şi funcţiile necesare pe care ar trebui să le îndeplinească toate programele.

(21)	În conformitate cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii, statele membre ar trebui să aibă responsabilitatea principală pentru punerea în aplicare şi controlul intervenţiilor fondului.

(22)

Pentru a garanta punerea în aplicare eficientă şi corectă a programelor multianuale şi anuale ale statelor membre, ar trebui precizate obligaţiile acestora cu privire la sistemele de gestionare şi control, certificarea cheltuielilor şi prevenirea, depistarea şi corecţia neregulilor şi a încălcărilor dreptului comunitar. În ceea ce priveşte gestionarea şi controlul, este necesar să se stabilească în special modalităţile prin care statele membre se asigură că sistemele relevante există şi funcţionează satisfăcător.

(23)	Fără a aduce atingere competenţelor Comisiei în ceea ce priveşte controlul financiar, ar trebui încurajată cooperarea între statele membre şi Comisie în acest domeniu.

(24)

Eficienţa şi impactul acţiunilor sprijinite de fond depind, de asemenea, de evaluarea acţiunilor respective şi de difuzarea rezultatelor lor. Ar trebui precizate în mod formal responsabilităţile statelor membre şi ale Comisiei în această privinţă, precum şi modalităţile de garantare a fiabilităţii evaluării şi a calităţii informaţiilor conexe.

(25)	Acţiunile ar trebui evaluate ţinând seama de reanalizarea lor la jumătatea perioadei şi de evaluarea impactului, iar procesul de evaluare ar trebui inclus în modalităţile de monitorizare a proiectului.

(26)

Având în vedere importanţa vizibilităţii finanţării comunitare, Comisia ar trebui să ofere îndrumări pentru a facilita procesul prin intermediul căruia orice autoritate, organizaţie neguvernamentală, organizaţie internaţională sau altă entitate care primeşte o subvenţie din partea fondului confirmă în mod corespunzător sprijinul primit, ţinând seama de practica aplicată în cazul altor instrumente care sunt gestionate în comun, cum ar fi fondurile structurale.

(27)

Prezenta decizie stabileşte o alocare financiară pe întreaga durată a programului, în sensul punctului (38) din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară (9), fără ca prin aceasta să se aducă atingere competenţelor autorităţii bugetare, astfel cum sunt definite de tratat.

(28)

Întrucât obiectivul prezentei decizii, respectiv promovarea integrării resortisanţilor ţărilor terţe în societăţile-gazdă ale statelor membre în cadrul principiilor fundamentale comune, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, poate fi mai bine realizat la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta decizie nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(29)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (10).

(30)	Pentru a asigura punerea la timp în aplicare a fondului, prezenta decizie ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2007.

(31)

În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul privind poziţia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii care, prin urmare, nu este obligatorie pentru aceasta şi nu i se aplică.

(32)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Irlanda şi-a notificat, printr-o scrisoare din 6 septembrie 2005, dorinţa de a participa la adoptarea şi aplicarea prezentei decizii.

(33)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Regatul Unit şi-a notificat, printr-o scrisoare din 27 octombrie 2005, dorinţa de a participa la adoptarea şi aplicarea prezentei decizii,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

CAPITOLUL I

OBIECTUL, OBIECTIVELE ŞI ACŢIUNILE

Articolul 1

Obiectul şi domeniul de aplicare

(1)   Prezenta decizie instituie, pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2013, Fondul European de Integrare a resortisanţilor ţărilor terţe (denumit în continuare „fondul”), ca parte a unui cadru coerent, care cuprinde de asemenea Decizia nr. 573/2007/CE, Decizia nr. 574/2007/CE şi Decizia nr. 575/2007/CE, cu scopul de a contribui la consolidarea spaţiului de libertate, securitate şi justiţie şi la aplicarea principiului solidarităţii între statele membre.

Prezenta decizie defineşte obiectivele la care contribuie fondul, modul de utilizare a fondului, resursele financiare disponibile şi criteriile de repartizare pentru alocarea resurselor financiare disponibile.

Aceasta prevede normele de gestionare a fondului, inclusiv normele financiare, precum şi mecanisme de monitorizare şi control bazate pe partajarea responsabilităţilor între Comisie şi statele membre.

(2)   Resortisanţii ţărilor terţe care se află pe teritoriul unei ţări terţe şi care respectă măsurile specifice prealabile plecării şi/sau condiţiile prevăzute de dreptul naţional, inclusiv cele privitoare la capacitatea de integrare în societatea respectivului stat membru, intră sub incidenţa domeniului de aplicare al prezentei decizii.

(3)   Resortisanţii ţărilor terţe care au depus o cerere de azil cu privire la care nu s-a luat încă o decizie finală sau care beneficiază de statutul de refugiat sau de protecţie subsidiară, ori care sunt consideraţi refugiaţi sau eligibili pentru protecţie subsidiară în conformitate cu Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională, şi referitoare la conţinutul protecţiei acordate (11), sunt excluşi din domeniul de aplicare al prezentei decizii.

(4)   Prin resortisant al unei ţări terţe se înţelege orice persoană care nu este cetăţean al Uniunii în sensul articolului 17 alineatul (1) din tratat.

Articolul 2

Obiectivul general al fondului

(1)   Obiectivul general al fondului este sprijinirea eforturilor depuse de statele membre de a permite resortisanţilor ţărilor terţe cu origini economice, sociale, culturale, religioase, lingvistice şi etnice diferite să întrunească condiţiile de rezidenţă şi de a înlesni integrarea acestora în societăţile europene.

Fondul se axează în primul rând pe acţiunile referitoare la integrarea resortisanţilor ţărilor terţe care sunt nou-veniţi.

(2)   Pentru a promova obiectivul menţionat la alineatul (1), fondul contribuie la elaborarea şi la punerea în aplicare a strategiilor naţionale de integrare pentru resortisanţii ţărilor terţe în toate dimensiunile societăţii, ţinând seama în special de principiul conform căruia integrarea reprezintă un proces dinamic bidirecţional de adaptare reciprocă la care participă toţi imigranţii şi rezidenţii statelor membre.

(3)   Fondul contribuie la finanţarea asistenţei tehnice la iniţiativa statelor membre sau a Comisiei.

Articolul 3

Obiective specifice

Fondul contribuie la următoarele obiective specifice:

(a)	înlesnirea elaborării şi punerii în aplicare a unor proceduri de admitere relevante pentru procesul de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe şi care să susţină acest proces;

(b)	elaborarea şi punerea în aplicare a procesului de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe nou-veniţi în statele membre;

(c)	sporirea capacităţii statelor membre de a elabora, pune în aplicare, monitoriza şi evalua politici şi măsuri de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe;

(d)	schimbul de informaţii, al celor mai bune practici şi a cooperării în cadrul şi între statele membre în vederea elaborării, punerii în aplicare, monitorizării şi evaluării politicilor şi măsurilor de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe.

Articolul 4

Acţiuni eligibile în statele membre

(1)   În ceea ce priveşte obiectivul definit la articolul 3 litera (a), fondul sprijină acţiuni în statele membre care:

(a)

facilitează elaborarea şi punerea în aplicare de către statele membre a procedurilor de admitere prin sprijinirea, printre altele, a desfăşurării de consultări cu factorii implicaţi competenţi, a consilierii din partea experţilor sau a schimburilor de informaţii privind perspectivele care vizează anumite cetăţenii sau categorii de resortisanţi ai ţărilor terţe;

(b)	eficientizează şi fac mai accesibilă punerea în aplicare a procedurilor de admitere a resortisanţilor ţărilor terţe utilizând, printre altele, o tehnologie a informaţiei şi de comunicare, campanii de informare şi proceduri de selecţie mai prietenoase pentru utilizatori;

(c)

pregătesc resortisanţii ţărilor terţe pentru integrarea mai eficientă în societatea-gazdă prin sprijinirea unor măsuri prealabile călătoriei care le permit acestora să dobândească cunoştinţele şi aptitudinile necesare pentru integrare, cum ar fi formarea profesională, pachetele de informaţii, cursurile exhaustive de orientare civică şi cursurile de limbă în ţara de origine.

(2)   În ceea ce priveşte obiectivul definit la articolul 3 litera (b), fondul sprijină acţiunile statelor membre care:

(a)

instituie programe şi activităţi menite să prezinte resortisanţii ţărilor terţe care sunt nou-veniţi societăţii-gazdă şi să le permită să dobândească cunoştinţe fundamentale cu privire la limba, istoria, instituţiile, caracteristicile socio-economice, viaţa culturală şi normele şi valorile fundamentale ale societăţii-gazdă, precum şi să completeze astfel de programe şi activităţi existente;

(b)	dezvoltă şi sporesc calitatea unor astfel de programe şi activităţi la nivel local şi regional, cu un accent deosebit pe orientarea civică;

(c)	consolidează capacitatea unor astfel de programe şi activităţi de a se adresa anumitor grupuri specifice, cum ar fi persoanele dependente de persoanele supuse procedurilor de admitere, copiii, femeile, persoanele în vârstă, persoanele analfabete sau cu dizabilităţi;

(d)

sporesc flexibilitatea unor astfel de programe şi activităţi, mai ales prin intermediul cursurilor cu program redus, al modulelor accelerate, al sistemelor de formare la distanţă sau de „e-learning” ori al altora similare, care permit resortisanţilor ţărilor terţe să îşi completeze programele şi activităţile în timp ce lucrează sau studiază;

(e)	elaborează şi pun în aplicare astfel de programe sau activităţi, destinate tinerilor resortisanţi ai ţărilor terţe, cu probleme sociale şi culturale specifice legate de identitate;

(f)	elaborează astfel de programe sau activităţi care încurajează admiterea şi care susţin procesul de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe care au calificare înaltă şi medie.

(3)   În ceea ce priveşte obiectivele definite la articolul 3 literele (c) şi (d), fondul sprijină acţiunile din şi dintre statele membre care:

(a)	îmbunătăţesc accesul resortisanţilor ţărilor terţe la bunuri şi servicii publice şi private, oferind servicii intermediare, de interpretare şi traducere, printre altele, precum şi îmbunătăţind capacităţile interculturale ale personalului;

(b)

construiesc structuri organizaţionale durabile de gestionare a integrării şi a diversităţii, promovează participarea durabilă şi sustenabilă la viaţa civilă şi culturală şi creează modele de cooperare între diferiţii factori implicaţi competenţi, permiţând persoanelor oficiale aflate la diferite niveluri să dobândească rapid informaţii cu privire la experienţele şi practicile dintr-o altă zonă şi, în cazurile în care este posibil, să utilizeze resursele în comun;

(c)	elaborează şi pun în aplicare formări interculturale, procese de consolidare de capacităţi şi de gestionare a diversităţii, formarea personalului în organizaţii publice şi private care sunt prestatoare de servicii, inclusiv instituţiile educative;

(d)	consolidează capacitatea de coordonare, aplicare, monitorizare şi evaluare a strategiilor naţionale de integrare adresate resortisanţilor ţărilor terţe la diferite niveluri şi în diferite departamente ale administraţiei publice centrale;

(e)

contribuie la evaluarea procedurilor de admitere sau a programelor şi activităţilor menţionate la alineatul (2) prin finanţarea unor studii reprezentative în rândul resortisanţilor ţărilor terţe care au beneficiat de acestea şi/sau în rândul factorilor implicaţi competenţi, cum ar fi companiile, organizaţiile neguvernamentale sau autorităţile regionale sau locale;

(f)

introduc şi pun în aplicare scheme de colectare şi analiză a informaţiilor privind nevoile diferitelor categorii de resortisanţi ai ţărilor terţe la nivel local şi regional, implicând platforme de consultare a resortisanţilor ţărilor terţe şi de schimb de informaţii între actorii implicaţi, precum şi realizând studii în rândul comunităţilor de imigranţi pe tema modului optim de a satisface aceste nevoi;

(g)

contribuie la procesul bidirecţional care stă la baza politicilor de integrare, creând platforme de consultare a resortisanţilor ţărilor terţe, de schimb de informaţii între factorii implicaţi, precum şi platforme interculturale, interconfesionale şi de dialog religios între comunităţi şi/sau între comunităţi şi autorităţile autoare de politici şi decizii;

(h)	elaborează indicatori şi etaloane pentru cuantificarea progreselor înregistrate la nivel naţional;

(i)	elaborează instrumente de monitorizare şi scheme de evaluare de bună calitate pentru politicile şi măsurile de integrare;

(j)	sporesc nivelul de acceptare a migraţiei în societăţile-gazdă, precum şi nivelul de acceptare a măsurilor de integrare, prin intermediul campaniilor de sensibilizare, în special în mass-media.

Articolul 5

Acţiuni comunitare

(1)   La iniţiativa Comisiei, până la 7 % din resursele disponibile ale fondului pot fi utilizate pentru finanţarea unor acţiuni transnaţionale sau acţiuni în interesul întregii Comunităţi (denumite în continuare „acţiuni comunitare”) privind politica în domeniul imigraţiei şi integrării.

(2)   Pentru a putea beneficia de finanţare, acţiunile comunitare trebuie, în special:

(a)	să aprofundeze cooperarea comunitară în aplicarea dreptului comunitar şi a bunelor practici în domeniul imigraţiei şi integrării;

(b)

să susţină înfiinţarea de reţele transnaţionale de cooperare şi de proiecte pilot bazate pe parteneriate transnaţionale între organisme din două sau mai multe state membre, menite să stimuleze inovaţia, să faciliteze schimburile de experienţă şi de bune practici şi să îmbunătăţească calitatea politicilor în domeniul integrării;

(c)	să susţină campanii transnaţionale de sensibilizare;

(d)	să susţină studii, difuzarea şi schimbul de informaţii privind cele mai bune practici şi toate celelalte aspecte ale politicilor în domeniul imigraţiei şi integrării, inclusiv utilizarea tehnologiei de ultimă generaţie;

(e)	să susţină proiectele pilot şi studiile care explorează posibilitatea unor noi forme de cooperare comunitară în domeniul imigraţiei şi integrării şi de drept comunitar în domeniul imigraţiei;

(f)	să susţină dezvoltarea şi aplicarea de către statele membre a unor instrumente statistice, metode şi indicatori comuni pentru cuantificarea progreselor înregistrate în cadrul politicii în domeniul imigraţiei şi integrării.

(3)   Programul de lucru anual, care stabileşte priorităţile pentru acţiunile comunitare, se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 52 alineatul (2).

CAPITOLUL II

PRINCIPIILE ASISTENŢEI

Articolul 6

Complementaritatea, consecvenţa şi conformarea

(1)   Fondul acordă asistenţă complementară acţiunilor naţionale, regionale şi locale care integrează priorităţile Comunităţii.

Pentru a asigura o reacţie comunitară consecventă la integrarea resortisanţilor ţărilor terţe, acţiunile finanţate în cadrul prezentului fond sunt specifice şi complementare acţiunilor finanţate în cadrul Fondului Social European şi al Fondului European pentru Refugiaţi.

(2)   Comisia şi statele membre se asigură că asistenţa acordată de fond şi de statele membre este consecventă cu activităţile, politicile şi priorităţile Comunităţii. Această consecvenţă se indică în special în programul multianual menţionat la articolul 16.

(3)   Operaţiunile finanţate de fond se conformează dispoziţiilor tratatului şi ale actelor adoptate în temeiul acestora.

Articolul 7

Programarea

(1)   Realizarea obiectivelor fondului este urmărită în cadrul perioadei de programare multianuală 2007-2013, sub rezerva unei reanalizări la jumătatea perioadei, în conformitate cu articolul 20. Sistemul de programare multianuală cuprinde priorităţile stabilite, precum şi un proces de gestionare, luare de decizii, auditare şi certificare.

(2)   Programele multianuale aprobate de Comisie sunt puse în aplicare prin intermediul programelor anuale.

Articolul 8

Subsidiaritatea şi proporţionalitatea intervenţiei

(1)   Punerea în aplicare a programelor multianuale şi anuale menţionate la articolele 17 şi 19 este responsabilitatea statelor membre la nivelul teritorial adecvat, în conformitate cu sistemul instituţional specific fiecărui stat membru. Această responsabilitate se exercită în conformitate cu prezenta decizie.

(2)   În raport cu dispoziţiile privind auditul, mijloacele folosite de Comisie şi de statele membre diferă în funcţie de amploarea contribuţiei comunitare. Acelaşi principiu se aplică şi dispoziţiilor privind evaluarea, precum şi rapoartelor referitoare la programele multianuale şi anuale.

Articolul 9

Metode de punere în aplicare

(1)   Bugetul comunitar alocat fondului este executat în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul financiar, cu excepţia acţiunilor comunitare menţionate la articolul 5 şi a asistenţei tehnice menţionate la articolul 14. Statele membre şi Comisia asigură conformitatea cu principiul bunei gestiuni financiare.

(2)   Comisia îşi exercită responsabilitatea execuţiei bugetului general al Uniunii Europene prin:

(a)	verificarea existenţei şi funcţionării adecvate a sistemelor de gestionare şi control din statele membre, în conformitate cu procedurile descrise la articolul 30;

(b)

reţinerea sau suspendarea integrală sau parţială a plăţilor, în conformitate cu procedurile descrise la articolele 39 şi 40, dacă sistemele naţionale de gestionare şi control nu funcţionează corespunzător, precum şi aplicarea oricărei alte măsuri financiare de corecţie necesare, în conformitate cu procedurile descrise la articolele 43 şi 44.

Articolul 10

Parteneriatul

(1)   Fiecare stat membru organizează, în conformitate cu normele şi practicile naţionale în vigoare, un parteneriat cu autorităţile şi organismele implicate în aplicarea programului multianual sau care, potrivit statului membru în cauză, sunt în măsură să contribuie eficient la dezvoltarea acestuia.

Astfel de autorităţi şi organisme pot cuprinde autorităţile regionale, locale, municipale şi alte autorităţi publice competente, organizaţii internaţionale şi organisme care reprezintă societatea civilă, inclusiv organizaţii ale migranţilor, sau parteneri sociali.

Acest parteneriat cuprinde cel puţin autorităţile care se ocupă de punerea în aplicare, desemnate de statele membre cu scopul de a gestiona intervenţiile Fondului Social European, precum şi autoritatea responsabilă a Fondului European pentru Refugiaţi.

(2)   Un astfel de parteneriat se desfăşoară în deplină conformitate cu competenţa instituţională, legală şi financiară a fiecărei categorii de parteneri.

CAPITOLUL III

CADRUL FINANCIAR

Articolul 11

Resurse globale

(1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a acţiunilor finanţate în cadrul fondului, în perioada de la 1 ianuarie 2007 şi până la 31 decembrie 2013, este de 825 milioane EUR.

(2)   Creditele anuale sunt autorizate de către autoritatea bugetară în limitele cadrului financiar.

(3)   Comisia face defalcări anuale indicative pe fiecare stat membru, în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 12.

Articolul 12

Repartizarea anuală a resurselor pentru acţiuni eligibile în statele membre

(1)   Fiecare stat membru primeşte o sumă fixă de 500 000 EUR din alocările anuale ale fondului.

Această sumă se ridică la 500 000 EUR pe an pentru statele membre care vor adera la Uniunea Europeană în cursul perioadei 2007-2013, pentru intervalul rămas din perioada 2007-2013, începând cu anul următor aderării lor.

(2)   Restul resurselor anuale disponibile se repartizează între statele membre după cum urmează:

(a)	40 % proporţional cu media numărului total de resortisanţi ai ţărilor terţe cu şedere legală în statele membre, calculat pe perioada ultimilor trei ani şi

(b)	60 % proporţional cu numărul de resortisanţi ai ţărilor terţe care au obţinut o autorizaţie eliberată de un stat membru, care le permite să aibă reşedinţa pe teritoriul acestuia, calculat pe perioada ultimilor trei ani.

(3)   Cu toate acesta, în sensul calculului menţionat la alineatul (2) litera (b), sunt excluse următoarele categorii de persoane:

(a)	lucrătorii sezonieri, în conformitate cu definiţia dată de dreptul naţional;

(b)	resortisanţii ţărilor terţe admişi pentru studii, schimb de elevi, formare neremunerată sau servicii de voluntariat în conformitate cu Directiva 2004/114/CE (12);

(c)	resortisanţii ţărilor terţe admişi pentru activităţi de cercetare ştiinţifică, în conformitate cu Directiva 2005/71/CE (13);

(d)	resortisanţii ţărilor terţe cărora li s-a acordat reînnoirea autorizaţiei eliberate de un stat membru sau schimbarea statutului, inclusiv resortisanţii ţărilor terţe care dobândesc statutul de rezident pe termen lung în conformitate cu Directiva 2003/109/CE.

(4)   Cele mai recente statistici emise de Comisie (Eurostat) pe baza datelor furnizate de statele membre în conformitate cu dreptul comunitar constituie cifre de referinţă.

În cazul în care nu au transmis Comisiei (Eurostat) datele statistice menţionate anterior, statele membre furnizează date provizorii cât mai curând posibil.

Înainte de a accepta aceste date ca cifre de referinţă, Comisia (Eurostat) evaluează calitatea, comparabilitatea şi caracterul exhaustiv al informaţiilor statistice, în conformitate cu procedurile normale de funcţionare. La cererea Comisiei (Eurostat), statele membre pun la dispoziţia acesteia toate informaţiile necesare.

Articolul 13

Structura finanţării

(1)   Contribuţia financiară a fondului ia forma unor subvenţii.

(2)   Acţiunile sprijinite de fond sunt cofinanţate din surse publice sau private, nu au scop lucrativ şi nu sunt eligibile pentru finanţare din alte surse cuprinse în bugetul general al Uniunii Europene.

(3)   Alocările fondului sunt complementare cheltuielilor publice sau echivalente alocate de statele membre măsurilor care intră sub incidenţa prezentei decizii.

(4)   Contribuţia Comunităţii la proiectele sprijinite nu depăşeşte 50 % din costul total al unei acţiuni specifice în cazul acţiunilor puse în aplicare în statele membre în conformitate cu articolul 4.

Această contribuţie poate fi majorată la 75 % în cazul proiectelor care abordează priorităţile specifice formulate în orientările strategice menţionate la articolul 16.

Contribuţia Comunităţii se majorează la 75 % în statele membre care beneficiază de finanţare din Fondul de Coeziune.

(5)   În cadrul punerii în aplicare a programării naţionale, astfel cum este prevăzută la capitolul IV, statele membre selectează proiectele pentru finanţare pe baza următoarelor criterii minime:

(a)	situaţia şi cerinţele din statele membre în cauză;

(b)	rentabilitatea cheltuielilor, având în vedere, printre altele, numărul de persoane vizate de proiect;

(c)	experienţa, competenţa, fiabilitatea şi contribuţia financiară a organizaţiei care solicită finanţare şi a oricărei organizaţii partenere;

(d)	măsura în care proiectul completează alte acţiuni finanţate din bugetul general al Uniunii Europene sau în cadrul programelor naţionale.

(6)   Ca regulă generală, ajutorul financiar al Comunităţii pentru acţiunile finanţate de fond se acordă pe o perioadă care să nu depăşească trei ani, sub rezerva prezentării de rapoarte periodice privind progresele înregistrate.

Articolul 14

Asistenţa tehnică la iniţiativa Comisiei

(1)   La iniţiativa şi/sau în numele Comisiei, fondul poate finanţa, în limitele unui plafon de 500 000 EUR din alocările anuale ale fondului, măsuri de pregătire, de monitorizare, de asistenţă administrativă şi tehnică, precum şi măsuri de evaluare, audit şi inspecţie necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii.

(2)   Aceste măsuri cuprind:

(a)	studii, evaluări, expertize şi statistici, inclusiv cele cu caracter general, privind funcţionarea fondului;

(b)	măsuri de informare pentru statele membre, beneficiarii finali şi publicul larg, inclusiv campanii de sensibilizare şi o bază de date comună privind proiectele finanţate de fond;

(c)	instalarea, funcţionarea şi interconectarea sistemelor informatice de gestionare, monitorizare, inspecţie şi evaluare;

(d)	elaborarea unui cadru comun de evaluare şi monitorizare, precum şi a unui sistem de indicatori, ţinând seama, după caz, de indicatorii naţionali;

(e)	îmbunătăţirea metodelor de evaluare şi schimbul de informaţii privind practicile din acest domeniu;

(f)	acţiuni de informare şi formare pentru autorităţile desemnate de statele membre în conformitate cu capitolul V, complementare eforturilor statelor membre de a oferi îndrumare autorităţilor lor în conformitate cu articolul 30 alineatul (2).

Articolul 15

Asistenţa tehnică la iniţiativa statelor membre

(1)   La iniţiativa unui stat membru, pentru fiecare program anual, fondul poate finanţa măsuri de pregătire, administrare, monitorizare, evaluare, informare şi control, precum şi măsuri de consolidare a capacităţii administrative pentru punerea în aplicare a fondului.

(2)   Suma alocată asistenţei tehnice în cadrul fiecărui program anual nu poate depăşi:

(a)	pentru perioada 2007-2010, 7 % din suma anuală totală de cofinanţare alocată statului membru respectiv, la care se adaugă 30 000 EUR şi

(b)	pentru perioada 2011-2013, 4 % din suma anuală totală de cofinanţare alocată statului membru respectiv, la care se adaugă 30 000 EUR.

CAPITOLUL IV

PROGRAMAREA

Articolul 16

Adoptarea orientărilor strategice

(1)   Comisia adoptă orientări strategice care stabilesc cadrul de intervenţie al fondului, luând în considerare progresul înregistrat în dezvoltarea şi punerea în aplicare a legislaţiei comunitare în domeniul imigraţiei şi în celelalte domenii conexe integrării resortisanţilor ţărilor terţe, precum şi repartizarea orientativă a resurselor financiare ale fondului pe perioada în cauză.

(2)   Pentru fiecare obiectiv al fondului, orientările respective pun în practică în special priorităţile Comunităţii în vederea promovării principiilor fundamentale comune.

(3)   Comisia adoptă, până la 31 iulie 2007, orientările strategice privind perioada de programare multianuală.

(4)   Orientările strategice sunt adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 52 alineatul (2).

Articolul 17

Pregătirea şi aprobarea programelor naţionale multianuale

(1)   Fiecare stat membru propune, pe baza orientărilor strategice menţionate la articolul 16, un proiect de program multianual cuprinzând următoarele elemente:

(a)

o descriere a situaţiei prezente din respectivul stat membru privind punerea în aplicare a strategiilor naţionale de integrare în lumina principiilor fundamentale comune şi, acolo unde informaţia este disponibilă, cu privire la elaborarea şi punerea în aplicare a programelor naţionale de admitere şi prezentare;

(b)

o analiză a cerinţelor din statul membru în cauză privind strategiile naţionale de integrare şi, acolo unde informaţia este disponibilă, programele de admitere şi prezentare, însoţită de indicarea obiectivelor funcţionale prevăzute pentru îndeplinirea cerinţelor respective în perioada care face obiectul programului multianual;

(c)	prezentarea unei strategii adecvate destinate atingerii obiectivelor respective şi realizării priorităţilor asociate acestora, precum şi o descriere a acţiunilor prevăzute pentru punerea în aplicare a priorităţilor;

(d)	indicarea nivelului de compatibilitate a strategiei respective cu alte instrumente regionale, naţionale şi comunitare;

(e)

informarea cu privire la priorităţi şi la obiectivele specifice ale acestora. Aceste obiective sunt cuantificate pe baza unui număr limitat de indicatori, ţinând seama de principiul proporţionalităţii. Indicatorii trebuie să permită măsurarea progresului înregistrat în raport cu situaţia iniţială, precum şi a eficienţei obiectivelor asociate realizării priorităţilor;

(f)	o descriere a abordării alese pentru aplicarea principiului parteneriatului prevăzut la articolul 10;

(g)	un proiect de plan de finanţare care prevede, pentru fiecare prioritate şi pentru fiecare program anual, contribuţia financiară propusă din partea fondului şi suma totală aferentă cofinanţării publice sau private;

(h)	o descriere a măsurilor luate pentru a asigura complementaritatea acţiunilor cu cele finanţate în cadrul FSE;

(i)	dispoziţiile prevăzute pentru a asigura aducerea la cunoştinţa publicului a programului multianual.

(2)   Statele membre prezintă Comisiei proiectul lor de program multianual în termen de patru luni de la data furnizării de către Comisie a orientărilor strategice pentru perioada respectivă.

(3)   Pentru a aproba proiectul de program multianual, Comisia examinează:

(a)	concordanţa proiectului de program multianual cu obiectivele fondului şi cu orientările strategice definite la articolul 16;

(b)	relevanţa acţiunilor avute în vedere în proiectul de program multianual în lumina strategiei propuse;

(c)	conformitatea cu dispoziţiile prezentei decizii a modalităţilor de gestionare şi control instituite de statul membru pentru punerea în aplicare a intervenţiilor fondului;

(d)

conformitatea proiectului de program multianual cu dreptul comunitar şi, în special, cu dispoziţiile dreptului comunitar privind asigurarea liberei circulaţii a persoanelor, corelată cu măsurile complementare direct legate de aceasta şi care privesc controlul frontierelor externe, azilul şi imigraţia.

(4)   În cazul în care Comisia consideră că proiectul de program multianual nu respectă orientările strategice şi/sau dispoziţiile prezentei decizii de instituire a unor sisteme de gestionare şi control ori dreptul comunitar, aceasta invită statul membru să furnizeze toate informaţiile suplimentare necesare şi, după caz, să revizuiască în consecinţă proiectul programului multianual.

(5)   Comisia aprobă fiecare program multianual în termen de trei luni de la data depunerii sale oficiale, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 52 alineatul (2).

Articolul 18

Revizuirea programelor multianuale

(1)   La iniţiativa statului membru în cauză sau a Comisiei, programul multianual este reexaminat şi, dacă este necesar, revizuit pentru restul perioadei de programare, cu scopul de a lua în considerare priorităţile Comunităţii în mod diferit sau într-o măsură mai mare. Programele multianuale pot fi reexaminate în lumina evaluărilor şi/sau ca urmare a dificultăţilor de punere în practică.

(2)   Comisia adoptă o decizie de aprobare a revizuirii programului multianual în cel mai scurt timp de la depunerea oficială a unei solicitări în acest sens din partea statului membru în cauză. Revizuirea programului multianual se realizează în conformitate cu procedura menţionată la articolul 52 alineatul (2).

Articolul 19

Programele anuale

(1)   Programul multianual aprobat de Comisie este pus în aplicare prin intermediul programelor anuale.

(2)   Comisia furnizează statelor membre, până la data de 1 iulie a fiecărui an, o estimare a sumelor care le vor fi atribuite anul următor din totalul creditelor acordate în cadrul procedurii bugetare anuale, calculate în conformitate cu articolul 12.

(3)   Statele membre prezintă Comisiei, până la data de 1 noiembrie a fiecărui an, un proiect de program anual pentru anul următor, conceput în conformitate cu programul multianual şi constând din următoarele elemente:

(a)	regulile generale de selecţie a proiectelor care urmează să fie finanţate în cadrul programului anual;

(b)	o descriere a acţiunilor care urmează să fie sprijinite în cadrul programului anual;

(c)	propunerea de defalcare financiară a contribuţiei fondului între diferitele acţiuni din cadrul programului şi indicarea sumei necesare pentru asigurarea asistenţei tehnice în temeiul articolului 15, în scopul punerii în aplicare a programului anual.

(4)   La examinarea proiectului de program anual al unui stat membru, Comisia ţine seama de suma finală a creditelor alocate de care beneficiază fondul în cadrul procedurii bugetare.

În termen de o lună de la depunerea oficială a proiectului de program anual, Comisia informează statul membru în cauză dacă îl poate aproba. În cazul în care proiectul de program anual nu concordă cu programul multianual, Comisia invită respectivul stat membru să furnizeze toate informaţiile necesare şi, după caz, să revizuiască în consecinţă proiectul programului anual.

Comisia adoptă decizia de finanţare care aprobă programul anual până la data de 1 martie a anului în cauză. Decizia stabileşte suma alocată statului membru în cauză şi perioada de eligibilitate a cheltuielilor.

Articolul 20

Reanalizarea programului multianual la jumătatea perioadei

(1)   Comisia reanalizează orientările strategice şi, în cazul în care este necesar, adoptă, până la 31 martie 2010, orientări strategice revizuite pentru perioada 2011-2013.

(2)   În cazul adoptării unor asemenea orientări strategice revizuite, fiecare stat membru îşi reanalizează programul multianual şi, dacă este necesar, îl revizuieşte.

(3)   Regulile enunţate la articolul 17 privind pregătirea şi aprobarea programelor naţionale multianuale se aplică mutatis mutandis pregătirii şi aprobării acestor programe multianuale revizuite.

(4)   Orientările strategice revizuite se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 52 alineatul (2).

CAPITOLUL V

SISTEME DE GESTIONARE ŞI CONTROL

Articolul 21

Punerea în aplicare

Comisia este responsabilă de punerea în aplicare a prezentei decizii şi adoptă normele de punere în aplicare necesare.

Articolul 22

Principiile generale ale sistemelor de gestionare şi control

Sistemele de gestionare şi control ale programelor multianuale instituite de statele membre asigură:

(a)	definirea funcţiilor organismelor în cauză în cadrul gestionării şi controlului, precum şi repartizarea funcţiilor în interiorul fiecărui organism;

(b)	respectarea principiului separării funcţiilor între organismele respective şi în interiorul lor;

(c)	resurse adecvate pentru fiecare organism sau compartiment, care să îi permită să-şi îndeplinească funcţiile care i-au fost repartizate pe toată perioada de aplicare a acţiunilor cofinanţate de fond;

(d)	proceduri de asigurare a corectitudinii şi regularităţii cheltuielilor declarate în cadrul programelor anuale;

(e)	sisteme contabile, de monitorizare şi de raportare financiară fiabile, în format electronic;

(f)	un sistem de raportare şi monitorizare, în cazul în care organismul responsabil încredinţează îndeplinirea sarcinilor unui alt organism;

(g)	manuale de proceduri privind funcţiile care urmează a fi îndeplinite;

(h)	modalităţi pentru auditarea funcţionării sistemului;

(i)	sisteme şi proceduri care să asigure o pistă de audit adecvată;

(j)	proceduri de raportare şi monitorizare a neregulilor şi de recuperare a sumelor plătite în mod nejustificat.

Articolul 23

Desemnarea autorităţilor

(1)   În vederea punerii în aplicare a programului multianual şi a programelor anuale, statul membru desemnează:

(a)

o autoritate responsabilă: un organism funcţional al statului membru, o autoritate sau un organism naţional public desemnat de către statul membru sau un organism de drept privat din statul membru îndeplinind o misiune de serviciu public, care are responsabilitatea gestionării programului multianual şi a programelor anuale sprijinite de fond, precum şi a întregii comunicări cu Comisia;

(b)	o autoritate de certificare: o autoritate sau un organism naţional public sau o persoană fizică acţionând în calitate de organism sau de autoritate de acest fel, desemnată de statul membru să certifice declaraţiile de cheltuieli înaintea transmiterii acestora către Comisie;

(c)

o autoritate de audit: o autoritate sau un organism naţional public, cu condiţia să fie independent din punct de vedere funcţional în raport cu autoritatea responsabilă şi cu cea de certificare, desemnat de statul membru şi responsabil de verificarea funcţionării eficiente a sistemului de gestionare şi control;

(d)	după caz, o autoritate delegată.

(2)   Statul membru stabileşte norme care reglementează raporturile sale cu autorităţile menţionate la alineatul (1) şi raporturile acestora cu Comisia.

(3)   Sub rezerva articolului 22 litera (b), o parte sau toate autorităţile menţionate la alineatul (1) al prezentului articol pot face parte din acelaşi organism.

(4)   Normele de punere în aplicare a articolelor 24-28 se adoptă de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 52 alineatul (2).

Articolul 24

Autoritatea responsabilă

(1)   Autoritatea responsabilă îndeplineşte următoarele condiţii minime:

(a)	dispune de personalitate juridică, cu excepţia cazurilor în care este un organism funcţional al statului membru;

(b)	dispune de infrastructura necesară pentru comunicarea facilă cu o gamă largă de utilizatori şi cu organismele responsabile din celelalte state membre, precum şi cu Comisia;

(c)	îşi desfăşoară activitatea într-un context administrativ care îi permite să îşi îndeplinească sarcinile corect şi să evite orice conflict de interese;

(d)	este în măsură să aplice reguli de gestionare a fondurilor comunitare;

(e)	dispune de o capacitate financiară şi administrativă proporţională cu volumul fondurilor comunitare pe care este chemată să le gestioneze;

(f)	are la dispoziţie personal posedând calificări profesionale adecvate pentru munca administrativă într-un mediu internaţional.

(2)   Statul membru pune la dispoziţia autorităţii responsabile fonduri corespunzătoare pentru ca aceasta să poată continua îndeplinirea corectă a sarcinilor în perioada 2007-2013.

(3)   Comisia poate asista statele membre în instruirea personalului, în special privind aplicarea corectă a capitolelor V-IX.

Articolul 25

Atribuţiile autorităţii responsabile

(1)   Autoritatea responsabilă este responsabilă de gestionarea şi punerea în aplicare a programului multianual în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare.

În special, aceasta:

(a)	desfăşoară consultări cu partenerii în conformitate cu articolul 10;

(b)	prezintă Comisiei propuneri de programe multianuale şi anuale, la care se referă articolele 17 şi 19;

(c)	instituie un mecanism de cooperare cu autorităţile de gestionare desemnate de statul membru în scopul punerii în aplicare a acţiunilor prevăzute de FSE şi de Fondul European pentru Refugiaţi;

(d)	organizează şi asigură publicitatea anunţurilor de participare şi a ofertelor, după caz;

(e)	organizează selecţia proiectelor în vederea cofinanţării lor din cadrul fondului, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 13 alineatul (5);

(f)	este destinatara plăţilor efectuate de Comisie şi face plăţi către beneficiarii finali;

(g)	asigură coerenţa şi complementaritatea dintre cofinanţarea din fond şi din alte instrumente financiare naţionale şi comunitare relevante;

(h)	monitorizează livrarea produselor şi prestarea serviciilor cofinanţate, dacă cheltuielile declarate pentru acţiuni au fost cu adevărat efectuate şi dacă se respectă normele comunitare şi naţionale;

(i)	asigură existenţa unui sistem de înregistrare şi stocare pe suport electronic a înregistrărilor contabile aferente fiecărei acţiuni din cadrul programelor anuale, precum şi colectarea datelor privind punerea în aplicare necesară pentru gestiunea financiară, monitorizare, control şi evaluare;

(j)	se asigură că beneficiarii finali şi alte organisme implicate în punerea în aplicare a acţiunilor cofinanţate de fond au fie un sistem contabil separat, fie un cod contabil adecvat pentru toate tranzacţiile asociate acţiunii respective, fără să aducă atingere normelor contabile naţionale;

(k)	asigură că evaluările fondului menţionate la articolul 49 respectă termenele prevăzute la articolul 48 alineatul (2) şi standardele de calitate convenite între Comisie şi statul membru;

(l)	instituie proceduri care să asigure păstrarea în conformitate cu cerinţele menţionate la articolul 41 a tuturor documentelor privind cheltuielile şi auditul, necesare pentru a oferi o pistă de audit adecvată;

(m)	se asigură că autoritatea de audit primeşte, în scopul desfăşurării auditurilor definite la articolul 28 alineatul (1), toate informaţiile necesare privind procedurile de gestionare utilizate şi proiectele cofinanţate de fond;

(n)	se asigură că autoritatea de certificare primeşte, în scopul certificării, toate informaţiile necesare privind procedurile şi verificările legate de cheltuieli;

(o)	elaborează şi prezintă Comisiei rapoarte intermediare şi finale privind punerea în aplicare a programelor anuale, declaraţii de cheltuieli certificate de către autoritatea de certificare şi cereri de plăţi sau, după caz, declaraţii de restituire;

(p)	desfăşoară acţiuni informative şi consultative şi difuzează rezultatele acţiunilor susţinute;

(q)	cooperează cu Comisia şi cu autorităţile responsabile din celelalte state membre;

(r)	verifică punerea în aplicare de către beneficiarii finali a orientărilor menţionate la articolul 31 alineatul (6).

(2)   Activităţile de gestionare desfăşurate de către autoritatea responsabilă pentru proiectele aplicate în statele membre pot fi finanţate în cadrul măsurilor de asistenţă tehnică menţionate la articolul 15.

Articolul 26

Delegarea sarcinilor de către autoritatea responsabilă

(1)   În cazul în care o parte din sarcinile autorităţii responsabile sau totalitatea acestora sunt delegate unei autorităţi delegate, autoritatea responsabilă defineşte domeniul de aplicare a sarcinilor delegate şi stabileşte proceduri detaliate pentru punerea în aplicare a acestora, care trebuie să fie în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 24.

(2)   Aceste proceduri includ transmiterea cu regularitate către autoritatea responsabilă a informaţiilor privind buna executare a sarcinilor delegate, precum şi a unei descrieri a mijloacelor utilizate.

Articolul 27

Autoritatea de certificare

(1)   Autoritatea de certificare are următoarele responsabilităţi:

(a)

confirmă că: (i) declaraţia de cheltuieli este corectă, provine din sisteme de contabilitate fiabile şi se bazează pe documente justificative verificabile; (ii) cheltuielile declarate sunt conforme cu normele aplicabile la nivel comunitar şi naţional şi au fost efectuate pentru acele acţiuni care au fost selectate potrivit criteriilor aplicabile programului şi care sunt în conformitate cu normele comunitare şi naţionale;

(b)	se asigură, în scopul certificării, că a primit din partea autorităţii responsabile informaţii corespunzătoare privind procedurile şi verificările efectuate în raport cu cheltuielile cuprinse în declaraţiile de cheltuieli;

(c)	ţine seama, în scopul certificării, de rezultatele tuturor auditurilor efectuate de către autoritatea de audit sau sub responsabilitatea acesteia;

(d)	ţine registre contabile computerizate ale cheltuielilor declarate Comisiei;

(e)	verifică recuperarea oricărei finanţări comunitare care s-a dovedit a fi plătită nejustificat ca urmare a unor nereguli constatate, la care se adaugă o dobândă, dacă este cazul;

(f)	ţine contabilitatea sumelor de recuperat şi a sumelor recuperate la bugetul general al Uniunii Europene prin deducerea acestora, dacă este posibil, din următoarea declaraţie de cheltuieli.

(2)   Activităţile autorităţii de certificare desfăşurate în cadrul proiectelor aplicate în statele membre pot fi finanţate conform regimului de asistenţă tehnică menţionat la articolul 15, cu condiţia să fie respectate atribuţiile acestei autorităţi, astfel cum sunt descrise la articolul 23.

Articolul 28

Autoritatea de audit

(1)   Autoritatea de audit are următoarele responsabilităţi:

(a)	asigură că sunt efectuate audituri cu scopul de a verifica funcţionarea eficientă a sistemului de gestionare şi control;

(b)	asigură că sunt efectuate audituri privind acţiunile, pe baza unui eşantion corespunzător, pentru a verifica cheltuielile declarate; eşantionul trebuie să reprezinte cel puţin 10 % din totalul cheltuielilor eligibile pentru fiecare program anual;

(c)

prezintă Comisiei, în termen de şase luni de la data aprobării programului multianual, o strategie de audit care vizează organismele care vor efectua auditurile menţionate la literele (a) şi (b), pentru a se asigura de auditarea principalilor beneficiari ai cofinanţării din partea fondului şi de repartizarea uniformă a auditurilor în decursul întregii perioade de programare.

(2)   În cazul în care autoritatea de audit desemnată în temeiul prezentei decizii este în acelaşi timp desemnată ca autoritate de audit în temeiul Deciziilor nr. 573/2007/CE, nr. 574/2007/CE şi nr. 575/2007/CE sau în cazul în care sunt aplicabile sisteme comune în cadrul a două sau mai multe din aceste fonduri, se comunică o singură strategie de audit combinată în temeiul alineatului (1) litera (c).

(3)   Pentru fiecare program anual, autoritatea de audit redactează un raport care cuprinde:

(a)	un raport de audit anual care expune concluziile auditurilor efectuate în conformitate cu strategia de audit privind programul anual şi care indică orice lacună constatată în sistemele de gestionare şi control ale programului;

(b)

un aviz, redactat pe baza controalelor şi a auditurilor care au fost efectuate sub responsabilitatea autorităţii de audit, care să indice dacă funcţionarea sistemului de gestionare şi control poate garanta într-o măsură rezonabilă că declaraţiile de cheltuieli prezentate Comisiei sunt corecte şi că tranzacţiile pe care acestea se bazează sunt legale şi periodice;

(c)	o declaraţie care să evalueze validitatea cererii de plată sau o declaraţie de restituire a soldului final, precum şi legalitatea şi regularitatea cheltuielilor în cauză.

(4)   Autoritatea de audit se asigură că, în cadrul activităţilor de audit, sunt luate în considerare standardele de audit acceptate pe plan internaţional.

(5)   Auditul efectuat cu privire la proiectele puse în aplicare în statele membre poate fi finanţat în conformitate cu modalităţile de asistenţă tehnică menţionat la articolul 15, cu condiţia respectării atribuţiilor autorităţii de audit, astfel cum sunt descrise la articolul 23.

CAPITOLUL VI

RESPONSABILITĂŢI ŞI CONTROALE

Articolul 29

Responsabilităţile statelor membre

(1)   Statele membre sunt responsabile de asigurarea bunei gestiuni financiare a programelor multianuale şi anuale, precum şi a legalităţii şi periodicităţii tranzacţiilor care stau la baza acestora.

(2)   Statele membre asigură că autorităţile responsabile şi toate autorităţile delegate, autorităţile de certificare, autorităţile de audit precum şi oricare alte organisme vizate primesc îndrumări adecvate privind crearea sistemelor de gestionare şi control menţionate la articolele 22-28, pentru a garanta folosirea eficientă şi corectă a finanţărilor comunitare.

(3)   Statele membre au obligaţia de a preveni, depista şi corecta neregulile. Statele membre notifică aceste nereguli Comisiei, pe care o informează în mod constant cu privire la desfăşurarea procedurilor administrative şi judiciare.

În cazul în care sumele plătite nejustificat unui beneficiar final nu pot fi recuperate, statul membru în cauză este responsabil pentru vărsarea sumelor pierdute la bugetul general al Uniunii Europene dacă se stabileşte că pierderea a avut loc ca rezultat al greşelii sau neglijenţei respectivului stat.

(4)   Statele membre sunt responsabile în primul rând de controlul financiar al acţiunilor şi se asigură că punerea în aplicare a sistemelor de gestionare şi control şi a auditurilor are loc într-un mod care să garanteze că fondurile comunitare sunt folosite corespunzător şi eficient. Statele membre prezintă Comisiei o descriere a acestor sisteme.

(5)   Normele metodologice de punere în aplicare a alineatelor (1)-(4) se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 52 alineatul (2).

Articolul 30

Sistemele de gestionare şi control

(1)   Înainte de aprobarea programului multianual de către Comisie, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 52 alineatul (2), statele membre se asigură că au fost instituite sisteme de gestionare şi control în conformitate cu articolele 22-28. Acestea sunt responsabile de asigurarea funcţionării eficiente a sistemelor pe toată durata perioadei de programare.

(2)   Statele membre prezintă Comisiei, o dată cu proiectul propriu de program multianual, o descriere a organizării şi a procedurilor autorităţilor responsabile, a autorităţilor delegate şi a autorităţilor de certificare, precum şi a sistemelor de audit intern care funcţionează în cadrul acestor autorităţi şi organisme, a autorităţii de audit şi a oricăror alte organisme care efectuează audituri sub responsabilitatea sa.

(3)   Comisia reanalizează aplicarea prezentei dispoziţii în contextul pregătirii raportului privind perioada 2007-2013, prevăzut la articolul 48 alineatul (3).

Articolul 31

Responsabilităţile Comisiei

(1)   Comisia se asigură, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30, că statele membre au instituit sisteme de gestionare şi control în conformitate cu articolele 22-28 şi că, pe baza rapoartelor anuale de audit şi a propriilor sale audituri, sistemele funcţionează eficient în decursul perioadei de programare.

(2)   Fără a aduce atingere auditurilor efectuate de statele membre, funcţionarii sau reprezentanţii autorizaţi ai Comisiei pot efectua controale la faţa locului, cu notificare prealabilă de cel puţin trei zile lucrătoare, cu scopul de a verifica funcţionarea eficientă a sistemelor de gestionare şi control, acestea putând include audituri ale acţiunilor cuprinse în programele anuale. Funcţionarii sau reprezentanţii autorizaţi ai statelor membre vizate pot lua parte la astfel de audituri.

(3)   Comisia poate cere unui stat membru să efectueze controale la faţa locului pentru a verifica funcţionarea corectă a sistemelor sau corectitudinea uneia sau a mai multor tranzacţii. Funcţionarii sau reprezentanţii autorizaţi ai Comisiei pot lua parte la astfel de controale.

(4)   În cooperare cu statele membre, Comisia se asigură că sunt furnizate informaţiile corespunzătoare şi că sunt asigurate popularizarea şi monitorizarea ulterioară în cazul acţiunilor sprijinite de fond.

(5)   În cooperare cu statele membre, Comisia se asigură de consecvenţa şi complementaritatea acţiunilor cu alte politici, instrumente şi iniţiative comunitare relevante.

(6)   Comisia stabileşte orientări pentru a asigura vizibilitatea finanţării acordate în temeiul prezentei decizii.

Articolul 32

Cooperarea cu autorităţile de audit ale statelor membre

(1)   Comisia cooperează cu autorităţile de audit în vederea coordonării planurilor şi metodelor de audit ale acestora şi face de îndată schimb cu rezultatele auditurilor efectuate cu privire la sistemele de gestionare şi control, cu scopul de a folosi în mod optim resursele de control şi de a evita repetarea nejustificată a activităţii.

Comisia îşi prezintă observaţiile asupra strategiei de audit prezentate în temeiul articolului 28 în termen de cel mult trei luni de la primirea acesteia.

(2)   Pentru a-şi defini propria strategie de audit, Comisia identifică acele programe anuale pe care le consideră satisfăcătoare pe baza cunoştinţelor de care dispune în privinţa sistemelor de gestionare şi control.

În cazul acelor programe, Comisia poate ajunge la concluzia că se poate baza în principal pe probele de audit furnizate de statele membre şi că va efectua propriile controale la faţa locului doar dacă există probe care să indice deficienţe ale sistemelor.

CAPITOLUL VII

GESTIUNEA FINANCIARĂ

Articolul 33

Eligibilitatea – declaraţiile de cheltuieli

(1)   Toate declaraţiile de cheltuieli includ cuantumul cheltuielilor efectuate de beneficiarii finali în procesul de punere în aplicare a acţiunilor, precum şi contribuţia aferentă din partea fondurilor publice sau private.

(2)   Cheltuielile corespund plăţilor efectuate de către beneficiarii finali. Cheltuielile se justifică prin facturi însoţite de chitanţă sau documente contabile cu valoare justificativă echivalentă.

(3)   Cheltuielile pot fi considerate eligibile pentru sprijin din partea fondului doar dacă au fost plătite efectiv cel mai devreme la data de 1 ianuarie a anului menţionat în decizia de finanţare care aprobă programul anual menţionat la articolul 19 alineatul (4) al treilea paragraf. Acţiunile cofinanţate trebuie să nu fie finalizate înainte de data de începere a perioadei aferente eligibilităţii.

Prin derogare, perioada pentru care cheltuielile sunt eligibile este stabilită la trei ani în cazul cheltuielilor efectuate în scopul punerii în aplicare a acţiunilor susţinute în cadrul programelor anuale aferente anului 2007.

(4)   Normele care reglementează eligibilitatea cheltuielilor în cadrul acţiunilor care au fost puse în aplicare în statele membre şi cofinanţate de către fond în temeiul articolului 4 se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 52 alineatul (2).

Articolul 34

Integralitatea plăţilor către beneficiarii finali

Statele membre se asigură că autoritatea responsabilă face tot ceea ce este necesar pentru ca beneficiarii finali să primească suma totală a contribuţiei din fonduri publice cât mai rapid posibil. Nu se deduce sau reţine nicio sumă, nu se percepe nici un comision specific ulterior sau vreun alt comision cu efect similar care ar avea drept efect reducerea acestor sume pentru beneficiarii finali, cu condiţia ca aceştia din urmă să îndeplinească toate cerinţele privind eligibilitatea acţiunilor şi a cheltuielilor.

Articolul 35

Utilizarea monedei euro

(1)   Sumele stabilite în programele multianuale şi anuale ale statelor membre menţionate la articolele 17 şi, respectiv, 19, declaraţiile certificate de cheltuieli, cererile de plată menţionate la articolul 25 alineatul (1) litera (o) şi cheltuielile menţionate în raportul privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a programului anual, menţionat la articolul 37 alineatul (4), precum şi în raportul final privind aplicarea programului anual menţionat la articolul 49, sunt exprimate în euro.

(2)   Deciziile de finanţare ale Comisiei, care aprobă programele anuale ale statelor membre menţionate la articolul 19 alineatul (4) al treilea paragraf, angajamentele şi plăţile Comisiei sunt exprimate şi efectuate în euro.

(3)   Statele membre care nu au adoptat euro ca monedă naţională la data cererii de plată convertesc în euro sumele aferente cheltuielilor efectuate în moneda naţională. Această sumă este convertită în euro folosind rata de schimb lunară a contabilităţii Comisiei pentru luna în care au fost înregistrate cheltuielile în contabilitatea autorităţii responsabile pentru programul în cauză. Comisia publică această rată de schimb în format electronic în fiecare lună.

(4)   În cazul în care euro devine moneda unui stat membru, procedura de conversie stabilită la alineatul (3) continuă să se aplice tuturor cheltuielilor înregistrate în contabilitate de către autoritatea de certificare înainte de data intrării în vigoare a ratei de schimb fixe dintre moneda naţională şi euro.

Articolul 36

Angajamentele

Angajamentele bugetare ale Comunităţii se realizează anual pe baza deciziei de finanţare a Comisiei, care aprobă programul anual menţionat la articolul 19 alineatul (4) al treilea paragraf.

Articolul 37

Plăţile – prefinanţarea

(1)   Comisia efectuează plăţile aferente contribuţiei din partea fondului în conformitate cu angajamentele bugetare.

(2)   Plăţile sunt efectuate sub formă de prefinanţare şi sold. Plăţile sunt făcute către autoritatea responsabilă desemnată de statul membru.

(3)   O primă plată reprezentând o prefinanţare de 50 % din suma alocată în decizia de finanţare care aprobă programul anual se varsă statului membru în termen de şaizeci de zile de la adoptarea acelei decizii.

(4)   O a doua plată aferentă prefinanţării se face în termen de trei luni de la aprobarea de către Comisie, în termen de două luni de la data prezentării oficiale de către un stat membru a unei cereri de plată, a raportului privind progresele înregistrate în procesul de punere în aplicare a programului anual şi a declaraţiei certificate de cheltuieli întocmite în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) litera (a) şi cu articolul 33, reprezentând cel puţin 60 % din suma plăţii iniţiale.

Suma celei de-a doua plăţi de prefinanţare efectuate de către Comisie nu depăşeşte 50 % din suma totală alocată prin decizia de finanţare care aprobă programul anual şi, în orice caz, în cazul în care un stat membru a angajat la nivel naţional o sumă mai mică decât suma prevăzută în decizia de finanţare care aprobă programul anual, nu depăşeşte soldul fondurilor comunitare angajate efectiv de către statul membru pentru proiectele selecţionate în cadrul programului anual din care se scade prima plată de prefinanţare.

(5)   Orice dobânzi generate de plăţile de prefinanţare sunt direcţionate către programul anual în cauză, fiind considerate resursă a statului membru cu titlu de contribuţie publică naţională şi sunt declarate Comisiei în momentul declaraţiei de cheltuieli referitoare la raportul final privind punerea în aplicare a programului anual în cauză.

(6)   Sumele plătite cu titlu de prefinanţare sunt lichidate din conturi în momentul încheierii programului anual.

Articolul 38

Plata soldului

(1)   Comisia plăteşte soldul dacă a primit următoarele documente în termen de nouă luni de la data-limită a eligibilităţii cheltuielilor prevăzute în decizia de finanţare care aprobă programul anual:

(a)	o declaraţie certificată de cheltuieli şi o cerere de plată a soldului sau o declaraţie de restituire redactată corespunzător în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) litera (a) şi cu articolul 33;

(b)	raportul final privind punerea în aplicare a programului anual, astfel cum este stabilit la articolul 49;

(c)	raportul anual de audit, avizul şi declaraţia prevăzute la articolul 28 alineatul (3).

Plata soldului este condiţionată de acceptarea raportului final privind punerea în aplicare a programului anual şi a declaraţiei care evaluează validitatea cererii de plată a soldului.

(2)   Dacă autoritatea responsabilă omite să furnizeze documentele solicitate la alineatul (1) până la termenul prevăzut şi într-un format acceptabil, Comisia dezangajează toate părţile angajamentului bugetar al programului anual corespunzător care nu au fost folosite pentru plata prefinanţării.

(3)   Procedura de dezangajare automată definită la alineatul (2) se suspendă, în ceea ce priveşte suma corespunzătoare proiectelor vizate, în cazul în care o procedură judiciară sau administrativă cu efecte suspensive este pendinte la nivelul statului membru în momentul prezentării documentelor menţionate definite la alineatul (1). În raportul final prezentat, statul membru oferă informaţii detaliate referitoare la astfel de proiecte şi trimite o dată la şase luni rapoarte privind progresele înregistrate în derularea acestor proiecte. În termen de trei luni de la încheierea procedurii judiciare sau administrative respective, statul membru prezintă documentele solicitate la alineatul (1) pentru proiectele vizate.

(4)   Termenul de nouă luni la care se face referire la alineatul (1) încetează să curgă în cazul în care Comisia adoptă o decizie de suspendare a plăţilor cofinanţării pentru programul anual corespunzător în conformitate cu articolul 40. Termenul continuă să curgă de la data la care decizia Comisiei menţionată la articolul 40 alineatul (3) a fost notificată statului membru.

(5)   Fără a aduce atingere articolului 39, în termen de şase luni de la primirea documentelor menţionate la alineatul (1) al prezentului articol, Comisia informează statul membru asupra sumei cheltuielilor recunoscută de Comisie ca fiind deductibilă din fond, precum şi asupra oricăror alte corecţii financiare derivate din diferenţa dintre cheltuielile declarate şi cele recunoscute. Statul membru dispune de un termen de trei luni pentru a-şi prezenta comentariile.

(6)   În termen de trei luni de la primirea comentariilor statului membru, Comisia decide asupra sumei cheltuielilor recunoscută ca fiind deductibilă din fond şi recuperează soldul provenit din diferenţa dintre cheltuielile finale recunoscute şi sumele deja plătite respectivului stat membru.

(7)   Sub rezerva existenţei unei finanţări disponibile, Comisia achită soldul în termen de cel mult şaizeci de zile de la data acceptării documentelor menţionate la alineatul (1). Soldul angajamentului bugetar este dezangajat în termen de şase luni de la data plăţii.

Articolul 39

Reţinerea plăţilor

(1)   Plata se reţine de către ordonatorul de credite delegat, în sensul Regulamentului financiar, pentru o perioadă maximă de şase luni, dacă:

(a)	într-un raport al unui organism de audit naţional sau comunitar există dovezi care indică o deficienţă semnificativă în funcţionarea sistemelor de gestionare şi control;

(b)	respectivul ordonator trebuie să efectueze verificări suplimentare în urma obţinerii de informaţii care indică faptul că cheltuielile cuprinse într-o declaraţie certificată de cheltuieli sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost corectată.

(2)   Statul membru şi autoritatea responsabilă sunt informate de îndată cu privire la motivele reţinerii plăţii. Plata se reţine până când statul membru ia măsurile necesare.

Articolul 40

Suspendarea plăţilor

(1)   Plăţile de prefinanţare şi plăţile soldului pot fi suspendate de către Comisie, în tot sau în parte, în cazul în care:

(a)	există o deficienţă gravă în sistemul de gestionare şi control al programului, care afectează fiabilitatea procedurii de certificare a plăţilor şi pentru care nu au fost luate măsuri de corecţie sau

(b)	cheltuielile cuprinse într-o declaraţie certificată de cheltuieli sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost corectată sau

(c)	unul dintre statele membre nu a respectat obligaţiile care decurg din articolele 29 şi 30.

(2)   Comisia poate decide suspendarea plăţilor de prefinanţare sau a plăţilor soldului după ce a acordat statului membru posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile în termen de trei luni.

(3)   Comisia pune capăt suspendării plăţilor de prefinanţare şi a plăţilor soldului atunci când consideră că statul membru a luat măsurile necesare care să permită ridicarea suspendării.

(4)   În cazul în care statul membru nu ia măsurile necesare, Comisia poate adopta o decizie prin care să anuleze în tot sau în parte contribuţia comunitară la programul anual, în conformitate cu articolul 44.

Articolul 41

Păstrarea documentelor

Fără a aduce atingere normelor care reglementează ajutorul de stat în temeiul articolului 87 din tratat, autoritatea responsabilă se asigură că toate documentele justificative privind cheltuielile şi auditurile programelor în cauză sunt păstrate la dispoziţia Comisiei şi Curţii de Conturi pentru o perioadă de cinci ani după încheierea programelor, în conformitate cu articolul 38 alineatul (1).

Această perioadă se întrerupe fie în cazul unor proceduri judiciare, fie în urma unei cereri a Comisiei motivate temeinic.

Documentele trebuie păstrate fie ca originale, fie sub formă de copii conforme cu originalele, pe suporturi de stocare general acceptate.

CAPITOLUL VIII

CORECŢIILE FINANCIARE

Articolul 42

Corecţiile financiare efectuate de statele membre

(1)   Statele membre sunt cele dintâi responsabile pentru investigarea neregulilor, acţionând pe baza probelor privind orice schimbare majoră care afectează natura şi condiţiile de aplicare sau control ale programelor şi aducând corecţiile financiare care se impun.

(2)   Statele membre efectuează corecţiile financiare necesare, impuse de neregulile individuale sau sistematice depistate în derularea acţiunilor sau programelor anuale.

Corecţiile efectuate de statele membre constau în anularea şi, după caz, recuperarea integrală sau parţială a contribuţiei comunitare. În cazul în care suma nu este restituită în termenul prevăzut de către statul membru respectiv, dobânda, calculată la nivelul standard prevăzut la articolul 45 alineatul (2), devine exigibilă. Statele membre ţin seama de natura şi gravitatea neregulilor şi de pierderea financiară provocată fondului.

(3)   În cazul unor nereguli sistematice, statul membru în cauză îşi extinde investigaţiile astfel încât să acopere toate operaţiunile care ar fi putut fi afectate.

(4)   Statele membre includ în raportul final privind punerea în aplicare a programului anual, menţionat la articolul 49, o listă a procedurilor de dezangajare iniţiate pentru programul anual în cauză.

Articolul 43

Auditul şi corecţiile financiare efectuate de către Comisie

(1)   Fără a aduce atingere competenţelor Curţii de Conturi sau controalelor efectuate de statele membre în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative din dreptul intern, funcţionarii Comisiei sau reprezentanţii săi autorizaţi pot întreprinde controale la faţa locului, inclusiv prin sondaj, asupra acţiunilor finanţate de către fond şi asupra sistemelor de gestionare şi control, cu un preaviz de cel puţin trei zile lucrătoare. Comisia informează statul membru în cauză, în vederea obţinerii întregii asistenţe necesare. Funcţionarii sau reprezentanţii autorizaţi ai statului membru respectiv pot lua parte la astfel de controale.

Comisia poate cere statului membru respectiv să efectueze un control la faţa locului pentru a verifica acurateţea uneia sau mai multor tranzacţii. Funcţionarii Comisiei sau reprezentanţii săi autorizaţi pot lua parte la astfel de controale.

(2)   În cazul în care, după finalizarea verificărilor necesare, Comisia ajunge la concluzia că un anumit stat membru nu respectă obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 29, suspendă plata de prefinanţare sau plata soldului în conformitate cu articolul 40.

Articolul 44

Criteriile aplicabile corecţiilor

(1)   Comisia poate întreprinde corecţiile financiare prin anularea integrală sau parţială a contribuţiei comunitare la un anumit program anual în cazul în care, după efectuarea examinărilor necesare, ajunge la concluzia că:

(a)	există o deficienţă gravă în sistemul de gestionare şi control al programului care pune în pericol contribuţia comunitară plătită deja în cadrul programului;

(b)	cheltuielile conţinute într-o anumită declaraţie certificată de cheltuieli sunt neregulamentare şi nu au fost corectate de statul membru înainte de iniţierea procedurii de corecţie în conformitate cu prezentul alineat;

(c)	un stat membru nu a respectat obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 29 înainte de iniţierea procedurii de corecţie în conformitate cu prezentul alineat.

Comisia decide după ce ia în considerare toate comentariile statului membru.

(2)   Comisia îşi întemeiază deciziile privind corecţiile financiare pe cazurile individuale de nereguli identificate, luând în calcul natura sistematică a neregulii pentru a stabili dacă trebuie aplicată o corecţie forfetară sau una extrapolată. Atunci când neregula priveşte o declaraţie de cheltuieli pentru care a fost eliberată în prealabil, de către autoritatea de audit, o certificare rezonabilă în conformitate cu articolul 28 alineatul (3) litera (b), se prezumă existenţa unei probleme sistematice care declanşează aplicarea unei corecţii forfetare sau a uneia extrapolate în cazul în care, în termen de trei luni, statul membru nu poate prezenta probe care să răstoarne această prezumţie.

(3)   Atunci când decide valoarea unei corecţii, Comisia ia în considerare importanţa neregulii, precum şi proporţia şi implicaţiile financiare ale deficienţelor identificate în cadrul programului anual respectiv.

(4)   În cazul în care îşi bazează poziţia pe elementele stabilite de alţi auditori decât cei din propriile sale servicii, Comisia trage propriile concluzii cu privire la consecinţele financiare după examinarea măsurilor luate de statul membru respectiv în temeiul articolului 30, a rapoartelor privind neregulile semnalate, precum şi a răspunsurilor statului membru.

Articolul 45

Restituirea

(1)   Orice sumă care trebuie restituită bugetului general al Uniunii Europene este plătită înainte de scadenţa indicată în ordinul de recuperare întocmit în conformitate cu articolul 72 din Regulamentul financiar. Această dată a scadenţei este ultima zi a celei de a doua luni care urmează emiterii ordinului.

(2)   Orice întârziere în efectuarea restituirii determină aplicarea de penalităţi de întârziere, începând cu data scadenţei şi terminând cu data la care se efectuează plata. Nivelul penalităţii este cel aplicat de Banca Centrală Europeană principalelor sale operaţiuni de refinanţare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, valabilă în prima zi calendaristică a lunii în care cade data scadenţei, majorată cu trei puncte procentuale şi jumătate.

Articolul 46

Obligaţiile statelor membre

Aplicarea unei corecţii financiare de către Comisie nu aduce atingere obligaţiei statului membru respectiv de a trece la recuperări, în temeiul articolului 42.

CAPITOLUL IX

MONITORIZAREA, EVALUAREA ŞI RAPOARTELE

Articolul 47

Monitorizarea şi evaluarea

(1)   În cooperare cu statele membre, Comisia monitorizează fondul în mod constant.

(2)   Fondul este evaluat de către Comisie, în parteneriat cu statele membre, pentru a evalua relevanţa, eficienţa şi impactul acţiunilor din perspectiva obiectivelor generale, menţionate la articolul 2, în contextul pregătirilor pentru rapoartele prevăzute la articolul 48 alineatul (3).

(3)   Comisia examinează de asemenea complementaritatea dintre acţiunile puse în aplicare în cadrul fondului şi cele desfăşurate în cadrul altor politici, instrumente şi iniţiative comunitare relevante.

Articolul 48

Obligaţiile de raportare

(1)   În fiecare stat membru, autoritatea responsabilă ia măsurile necesare pentru a asigura monitorizarea şi evaluarea proiectului.

În acest scop, acordurile şi contractele pe care autoritatea responsabilă le încheie cu organizaţiile responsabile pentru punerea în practică a acţiunilor trebuie să conţină clauze care stabilesc obligativitatea de a înainta la intervale regulate rapoarte detaliate privind stadiul punerii în aplicare şi gradul de finalizare a obiectivelor desemnate, care formează baza pentru rapoartele privind progresele înregistrate şi, respectiv, pentru rapoartele finale privind punerea în aplicare a programului anual.

(2)   Statele membre prezintă Comisiei:

(a)	până la 30 iunie 2010, un raport de evaluare privind punerea în aplicare a acţiunilor cofinanţate de fond;

(b)	până la 30 iunie 2012, pentru perioada 2007-2010 şi, respectiv, până la 30 iunie 2015, pentru perioada 2011-2013, un raport de evaluare a rezultatelor şi a impactului acţiunilor cofinanţate de fond.

(3)   Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor:

(a)	până la 30 iunie 2009, un raport şi rezultatele reanalizării punerii în aplicare a criteriilor prevăzute la articolul 12 pentru defalcarea anuală a resurselor între statele membre, împreună cu propuneri de modificare, dacă este necesar;

(b)	până la 31 decembrie 2010, un raport intermediar privind rezultatele obţinute şi aspectele calitative şi cantitative ale punerii în aplicare a fondului, împreună cu o propunere privind dezvoltarea viitoare a fondului;

(c)	până la 31 decembrie 2012, pentru perioada 2007-2010 şi, respectiv, până la 31 decembrie 2015, pentru perioada 2011-2013, un raport de evaluare ex post.

Articolul 49

Raportul final privind punerea în aplicare a programului anual

(1)   Pentru a furniza o imagine clară a punerii în aplicare a programului, raportul final privind punerea în aplicare a programului anual cuprinde următoarele informaţii:

(a)	punerea în aplicare a programului anual din punct de vedere financiar şi operaţional;

(b)	progresele realizate în punerea în aplicare a programului multianual şi a priorităţilor acestuia privind obiectivele sale specifice verificabile, însoţite de o cuantificare a indicatorilor, în cazul în care aceasta este posibilă;

(c)

măsurile luate de către autoritatea responsabilă pentru a asigura calitatea şi eficienţa punerii în aplicare şi, în special: (i) măsurile de monitorizare şi evaluare, inclusiv modalităţile de colectare a datelor; (ii) o sinteză a problemelor importante întâlnite în procesul de punere în aplicare a programului operaţional, precum şi măsurile luate; (iii) modul de utilizare a asistenţei tehnice;

(d)	măsurile luate pentru a furniza informaţii şi pentru a aduce la cunoştinţa publicului programele anuale şi multianuale.

(2)   Raportul este considerat ca putând fi acceptat în cazul în care conţine toate informaţiile enumerate la alineatul (1). Comisia ia o decizie cu privire la conţinutul raportului prezentat de autoritatea responsabilă în termen de două luni de la primirea tuturor informaţiilor menţionate la alineatul (1), iar această decizie este comunicată statelor membre. În cazul în care Comisia nu oferă un răspuns în termenul stabilit, raportul este considerat acceptat.

CAPITOLUL X

DISPOZIŢII TRANZITORII

Articolul 50

Pregătirea programului multianual

(1)   Prin derogare de la articolul 17, statele membre întreprind următoarele acţiuni:

(a)	cât mai curând după 29 iunie 2007 dar până la 14 iulie 2007, desemnează autoritatea naţională responsabilă menţionată la articolul 24 alineatul (1) litera (a) precum şi autoritatea delegată, după caz;

(b)	până la 30 septembrie 2007, înaintează descrierea sistemelor de gestionare şi control menţionate la articolul 31 alineatul (2).

(2)   Până la 1 iulie 2007, Comisia furnizează statelor membre:

(a)	o estimare a sumelor care le-au fost alocate pentru exerciţiul financiar 2007;

(b)	estimări ale sumelor care urmează a le fi alocate pentru exerciţiile financiare 2008-2013, pe baza unei extrapolări a calculului sumelor estimate pentru exerciţiul financiar 2007, ţinând seama de creditele anuale propuse pentru anii 2007-2013, prevăzute de cadrul financiar.

Articolul 51

Pregătirea programelor anuale 2007 şi 2008

(1)   Prin derogare de la articolul 19, se aplică următorul calendar de punere în aplicare în cursul exerciţiilor financiare 2007 şi 2008:

(a)	până la 1 iulie 2007, Comisia furnizează statelor membre o estimare a sumelor care le sunt alocate pentru exerciţiul financiar 2007;

(b)	până la 1 decembrie 2007, statele membre prezintă Comisiei proiectul de program anual 2007;

(c)	până la 1 martie 2008, statele membre prezintă Comisiei proiectul de program anual 2008.

(2)   În ceea ce priveşte programul anual 2007, cheltuielile realizate în mod efectiv între 1 ianuarie 2007 şi data la care este adoptată decizia de finanţare care aprobă programul anual al statului membru în cauză pot fi eligibile pentru sprijin din partea fondului.

(3)   Pentru a permite adoptarea în 2008 a deciziilor de finanţare care aprobă programul anual pentru 2007, Comisia realizează angajamentul bugetar al Comunităţii pentru 2007 pe baza estimării sumei care urmează a fi alocată statelor membre, calculată în conformitate cu articolul 12.

CAPITOLUL XI

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 52

Comitetul

(1)   Comisia este asistată de Comitetul comun „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii”, înfiinţat prin Decizia nr. 574/2007/CE (denumit în continuare „comitetul”).

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE.

Articolul 53

Revizuirea

Până la 30 iunie 2013, Consiliul revizuieşte prezenta decizie pe baza unei propuneri din partea Comisiei.

Articolul 54

Intrarea în vigoare şi aplicarea

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta decizie se aplică de la 1 ianuarie 2007.

Articolul 55

Destinatarii

Prezenta decizie se adresează statelor membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.

---

(1)  Avizul din 14 februarie 2006 (JO C 88, 11.4.2006, p. 15).

(2)  Avizul din 16 noiembrie 2005 (JO C 115, 16.5.2006, p. 47).

(3)  Avizul din 14 decembrie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 16, 23.1.2004, p. 44.

(5)  JO L 144, 6.6.2007, p. 1.

(6)  JO L 144, 6.6.2007, p. 22.

(7)  JO L 144, 6.6.2007, p. 45.

(8)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 (JO L 390, 30.12.2006, p. 1).

(9)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(10)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

(11)  JO L 304, 30.9.2004, p. 12.

(12)  JO L 375, 23.12.2004, p. 12.

(13)  JO L 289, 3.11.2005, p. 15.

---