31.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 91/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 3223/94 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)

În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

31.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 91/3

(1)

Articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 al Consiliului stipulează că, pentru produsele având codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâul comun de calitate superioară), 1002, ex 1005, cu excepția hibrizilor pentru sămânță și ex 1007, cu excepția hibrizilor destinați însămânțării, taxa la import este egală cu prețul de intervenție valabil pentru aceste produse la import, majorată cu 55 %, din care se deduce prețul la import CIF aplicabil expedierii în cauză. Cu toate acestea, această taxă nu poate depăși valoarea taxelor din Tariful Vamal Comun.

(2)

Articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 al Consiliului stipulează că, în scopul calculării taxei la import menționate la alineatul (2) din articolul de mai sus, aceasta se stabilește periodic pentru produsele în cauză în funcție de prețurile CIF reprezentative la import.

(3)

În temeiul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei, prețul folosit pentru calcularea taxei la import pentru produsele având codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002 00, 1005 10 90, 1005 90 00 și 1007 00 90 este prețul CIF reprezentativ la import, stabilit zilnic, în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 4 din regulamentul menționat anterior.

(4)

Este necesar să se stabilească taxele la import pentru perioada începând cu 1 aprilie 2007, aplicabile până la stabilirea și intrarea în vigoare a unei noi taxe,

31.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 91/6

(1)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1898/2005 al Comisiei din 9 noiembrie 2005 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului în ceea ce privește măsurile de comercializare a smântânii, untului și a untului concentrat pe piața comunitară (2), organismele de intervenție vând prin licitație anumite cantități de unt de intervenție pe care le dețin și acordă un ajutor pentru smântână, unt și unt concentrat. Articolul 25 din regulamentul menționat anterior prevede că, ținând seama de ofertele primite pentru fiecare licitație specială, se stabilește un preț minim de vânzare al untului, precum și o valoare maximă a ajutorului pentru smântâna, pentru untul și pentru untul concentrat care pot fi diferențiate în funcție de destinație, de conținutul de grăsime al untului și de procedura de încorporare. Valoarea garanției de prelucrare prevăzute la articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 1898/2005 trebuie stabilită în consecință.

(2)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a laptelui și a produselor lactate,

31.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 91/8

(1)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1898/2005 al Comisiei din 9 noiembrie 2005 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului în ceea ce privește măsurile de comercializare a smântânii, a untului și a untului concentrat pe piața comunitară (2), organismele de intervenție vând, prin licitație, anumite cantități de unt de intervenție pe care le dețin și acordă un ajutor pentru smântână, pentru unt și pentru unt concentrat. Articolul 25 din regulamentul menționat anterior prevede că, ținând seama de ofertele primite pentru fiecare licitație specială, se stabilește un preț de vânzare minim al untului, precum și o valoare maximă a ajutorului pentru smântâna, pentru untul și pentru untul concentrat care pot fi diferențiate în funcție de destinație, de conținutul de grăsime a untului și de procedura de încorporare. Valoarea garanției de prelucrare menționate la articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 1898/2005 trebuie stabilită în consecință.

(2)

Comitetul de gestionare a laptelui și a produselor lactate nu a emis un aviz în termenul stabilit de președinte,

31.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 91/10

(1)

În conformitate cu articolul 47 din Regulamentul (CE) nr. 1898/2005 al Comisiei din 9 noiembrie 2005 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului în ceea ce privește măsurile de comercializare a smântânii, untului și a untului concentrat (2) pe piața comunitară, organismele de intervenție acordă, prin licitație permanentă, un ajutor pentru untul concentrat. Articolul 54 din regulamentul menționat anterior prevede că, ținând seama de ofertele primite pentru fiecare licitație specială, se stabilește o valoare maximă a ajutorului pentru untul concentrat cu un conținut minim de grăsime de 96 %.

(2)

Trebuie să se stabilească garanția de destinație menționată la articolul 53 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1898/2005 în vederea asigurării luării în primire a untului concentrat de către sectorul comerțului cu amănuntul.

(3)

Având în vedere ofertele primite, este necesar să se stabilească valoarea maximă a ajutorului la un nivel corespunzător și să se determine în consecință garanția de destinație.

(4)

Comitetul de gestionare a laptelui și a produselor lactate nu a emis un aviz în termenul stabilit de președinte,

31.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 91/11

(1)

În conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 2771/1999 al Comisiei din 16 decembrie 1999 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului privind măsurile de intervenție pe piața untului și smântânii (2), organismele de intervenție au pus în vânzare prin licitație permanentă anumite cantități de unt pe care le dețineau.

(2)

În funcție de ofertele primite ca răspuns la fiecare licitație specială, se stabilește un preț minim de vânzare sau se decide să nu se dea curs ofertelor, în conformitate cu articolul 24a din Regulamentul (CE) nr. 2771/1999.

(3)

Luând în considerare ofertele primite, trebuie stabilit un preț minim de vânzare.

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a laptelui și a produselor lactate,

31.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 91/12

(1)

Valorile prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare aplicabile la importul de zahăr alb, zahăr brut și de anumite siropuri pentru anul de comercializare 2006/2007 au fost stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1002/2006 al Comisiei (3). Aceste prețuri și taxe au fost modificate ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 331/2007 al Comisiei (4).

(2)

Datele de care dispune în prezent Comisia duc la modificarea valorilor respective, în conformitate cu regulile și normele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 951/2006,

31.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 91/14

(1)

Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2131/93 al Comisiei (2) definește noțiunea de invitație de participare la licitație, precum și condițiile de atribuire aferente. Pentru evitarea oricăror ambiguități privind atribuirea contractului, este necesar să se precizeze condițiile respective.

(2)

Articolul 2 alineatul (1) al treilea paragraf și articolul 7 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 2131/93 prevăd o perioadă de cel puțin opt zile între data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a deciziilor de inițiere a invitațiilor de participare la licitație pentru vânzarea pe piața Comunității sau la export și data limită a primului termen de depunere a ofertelor. Articolul 12 alineatul (1) din respectivul regulament prevede același termen între data publicării notificării privind invitația de participare la licitație și data limită a primului termen de depunere a ofertelor. Aceste termene par astăzi a fi prea lungi, având în vedere progresul în comunicarea și punerea la dispoziție a informațiilor pe cale electronică, fiind, prin urmare, necesară reducerea termenelor menționate.

(3)

Articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2131/93 precizează regulile minime aplicabile publicității aferente notificării privind invitația de participare la licitație și stabilește anumite reguli generale aplicabile invitațiilor permanente de participare la licitație, indiferent de destinația produselor. Din motive de claritate, aceste reguli ar trebui să se reia în titlul III privind dispozițiile generale și finale din regulamentul menționat.

(4)

Articolul 10 din Regulamentul (CEE) nr. 2131/93 specifică informațiile care trebuie comunicate Comisiei după depunerea ofertelor, precum și condițiile de acceptare a acestora, în special în ceea ce privește prețul. Din motive de eficiență a gestionării, ar trebui să se prevadă identificarea lotului pentru care se face oferta și să se precizeze situațiile în care stabilirea prețului minim de vânzare nu trebuie să afecteze celelalte exporturi.

(5)

Articolul 12 din Regulamentul (CEE) nr. 2131/93 prevede dispoziții generale referitoare la notificarea privind invitația de participare la licitație. Din motive de claritate, în acest articol ar trebui să se reia dispozițiile eliminate de la articolul 3.

(6)

Regulamentul (CEE) nr. 2131/93 trebuie modificat în consecință.

(7)

Regulamentul (CEE) nr. 2131/93 conține mențiuni în toate limbile comunitare. În conformitate cu Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 6 octombrie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 920/2005 (4), irlandeza este una dintre limbile oficiale ale Comunității de la 1 ianuarie 2007. Prin urmare, mențiunile respective trebuie să includă versiunea în limba irlandeză.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cerealelor,

1.

La articolul 1, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În sensul prezentului regulament, invitația de participare la licitație înseamnă concurența între părți interesate, ca răspuns la o cerere de ofertă, contractul fiind atribuit, pentru fiecare lot în parte, ofertantului care a depus oferta cea mai favorabilă dintre ofertele conforme cu dispozițiile prezentului regulament și al cărei preț oferit este cel puțin egal cu prețul minim de vânzare stabilit de Comisie în conformitate cu articolul 10 alineatul (2).”

2.

La articolul 2 alineatul (1), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Între data publicării și data limită a primului termen de depunere a ofertelor trebuie să treacă o perioadă de cel puțin șase zile.”

3.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Organismele de intervenție întocmesc și fac publice notificările privind invitațiile de participare la licitație în conformitate cu dispozițiile articolului 12.”

4.

La articolul 7 alineatul (1), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Între data publicării și data limită a primului termen de depunere a ofertelor trebuie să treacă o perioadă de cel puțin șase zile.”

5.

Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10

(1)   La expirarea fiecărui termen de depunere a ofertelor, statul membru interesat înaintează Comisiei o listă de oferte, fără nume, indicând pentru fiecare ofertă în parte, în special numărul lotului, cantitatea oferită, prețul oferit, precum și creșterile și reducerile de preț care se aplică.

(2)   În conformitate cu procedura menționată la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003, Comisia stabilește prețul minim de vânzare sau decide să nu dea curs ofertelor primite.

(3)   În ceea ce privește invitațiile de participare la licitație pentru export, prețul minim de vânzare se stabilește la un nivel care să nu afecteze celelalte exporturi.”

6.

Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 12

(1)   Cu cel puțin patru zile înainte de data limită a primului termen de depunere a ofertelor, organismele de intervenție dau publicității o notificare privind invitația de participare la licitație care prevede:

(2)   Organismele de intervenție se asigură că notificarea privind invitația de participare la licitație este făcută public în mod corespunzător, în special prin afișarea acesteia la sediul lor și prin difuzarea acesteia pe site-urile lor internet sau pe site-ul internet al ministerului de resort. În cazul invitațiilor permanente de participare la licitație, organismele de intervenție precizează în notificare datele limită de depunere a ofertelor pentru fiecare invitație parțială de participare la licitație.

(3)   În notificările privind invitațiile de participare la licitație se precizează cantitățile minime care trebuie cuprinse în oferte.

(4)   Notificările privind invitațiile de participare la licitație, precum și toate modificările aduse acestora se transmit Comisiei înainte de expirarea primului termen a depunere a ofertelor.”

7.

În anexă, după mențiunea în limba franceză, se inserează următoarea liniuță:

„—   în irlandeză: Onnmhairiú gránach ar muir, Airteagal 17a de Rialachán (CEE) 2131/93”

31.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 91/16

(1)

Regulamentul (CE) nr. 134/2007 al Comisiei (3) stabilește cantitățile indicative pentru care pot fi eliberate licențe de export din sistemul B.

(2)

Ținând seama de informațiile de care dispune Comisia la data curentă, cantitățile indicative prevăzute pentru perioada de export în curs pentru mere riscă să fie depășite în viitorul apropiat. Această depășire ar prejudicia buna funcționare a regimului de restituiri la export în sectorul fructelor și legumelor.

(3)

În scopul de a remedia această situație, trebuie să se respingă cererile de licențe din sistemul B pentru merele exportate după data de 30 martie 2007 și până la sfârșitul perioadei de export în curs,

31.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 91/17

(1)

Directiva 2002/72/CE a Comisiei (2) este o directivă specifică în sensul Regulamentului-cadru (CE) nr. 1935/2004 de armonizare a normelor privind materialele plastice și obiectele din material plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare.

(2)

Directiva 2002/72/CE a Comisiei stabilește o listă a substanțelor autorizate pentru producția acelor materiale și obiecte respective, în special aditivii și monomerii, restricțiile privind utilizările lor, normele privind etichetarea, precum și informații pentru consumatori sau pentru agenți economici din sectorul alimentar privind asigurarea utilizării corecte a materialelor și a obiectelor respective.

(3)

Informațiile de care dispune Comisia demonstrează că plastifianții folosiți, de exemplu, în garniturile de etanșare a capacelor din clorură de polivinil (PVC), pot să ajungă în alimentele grase în cantități care pot să pună în pericol sănătatea umană sau să cauzeze o schimbare inacceptabilă a compoziției alimentelor respective. Va trebui, așadar, să se clarifice chiar dacă fac parte din capace de metal, că garniturile intră sub incidența Directivei 2002/72/CE. De asemenea, ar trebui să se elaboreze norme specifice în ceea ce privește utilizarea aditivilor pentru producția garniturilor respective. Ar trebui să se țină seama de faptul că producătorii capacelor trebuie să dispună de termenul suficient pentru a putea să se adapteze la dispozițiile Directivei 2002/72/CE. În special, ținându-se seama de perioada necesară pregătirii unei cereri pentru evaluarea aditivilor specifici utilizați pentru producția garniturilor de etanșare, nu se poate organiza încă un program pentru evaluarea lor. Prin urmare, într-o primă etapă, lista de aditivi autorizați care va fi adoptată pe viitor pentru materialele și obiectele din plastic nu ar trebui să se aplice producției de garnituri de etanșare, astfel încât utilizarea altor aditivi să rămână posibilă în funcție de legislația națională. Situația respectivă trebuie reevaluată într-o etapă ulterioară.

(4)

Pe baza informațiilor noi legate de evaluarea riscurilor substanțelor evaluate de autoritate și de nevoia de adaptare la progresele tehnice și la normele actuale de calculare a migrării, Directiva 2002/72/CE ar trebui actualizată. Din motive de claritate, ar trebui introduse definițiile termenilor tehnici.

(5)

Normele privind migrarea generală și cea specifică trebuie să se bazeze pe același principiu și, prin urmare, trebuie aliniate.

(6)

Ar trebui introduse norme specifice pentru îmbunătățirea protecției sugarilor, deoarece sugarii ingerează mai multe alimente în raport cu greutatea lor corporală decât adulții.

(7)

Verificarea respectării limitelor de migrare specifice (LMS) ale simulantului D pentru aditivii enumerați în anexa III secțiunea B la Directiva 2002/72/CE ar trebui aplicată în același timp cu celelalte dispoziții de calculare a migrării introduse în prezenta directivă pentru o mai bună estimare a expunerii reale a consumatorului la aditivii respectivi. Prin urmare, data limită de aplicare a verificării menționate anterior a respectării limitelor ar trebui extinsă.

(8)

Statutul aditivilor care acționează ca facilitatori ai polimerizării (PPA) ar trebui clarificat. PPA care funcționează și ca aditivi trebuie evaluați și incluși în lista viitoare a aditivilor autorizați. Unii dintre aceștia sunt deja incluși în lista incompletă de aditivi. În ceea ce privește aditivii care acționează numai ca PPA și care nu trebuie să figureze în articolul final, ar trebui să se precizeze că utilizarea lor va fi posibilă în funcție de legislația națională, chiar și după adoptarea listei aditivilor autorizați. Situația respectivă trebuie reevaluată într-o etapă ulterioară.

(9)

Studiile au dovedit că azodicarbonamida se descompune în semicarbazidă pe parcursul procesării la temperaturi înalte. În 2003, autoritatea a fost rugată să adune date și să evalueze riscurile prezentate de prezența semicarbazidei în alimente. Până la obținerea informațiilor respective și în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (3), utilizarea azodicarbonamidei la materialele plastice și obiectele din material plastic s-a suspendat prin Directiva 2004/1/CE a Comisiei (4). În avizul său din 21 iunie 2005, autoritatea (5) a concluzionat că carcinogenicitatea semicarbazidei nu este periculoasă pentru sănătatea umană în concentrațiile care se găsesc în alimente, dacă sursa de semicarbazidă din azodicarbonamidă este eliminată. Prin urmare, trebuie să se mențină interdicția de utilizare a azodicarbonamidei în materialele plastice și obiectele din material plastic.

(10)

Ar trebui introdus conceptul barierei funcționale din plastic, și anume prezența unei bariere în materialele sau obiectele din plastic care previne sau reduce migrarea din spatele barierei respective în alimente. Numai sticla și anumite metale pot să asigure o blocare completă a migrării. Plasticul reprezintă o barieră parțial funcțională cu proprietăți și o eficiență care trebuie evaluate și care pot să faciliteze reducerea migrării substanțelor sub anumite LMS sau sub o limită de detecție. În spatele unei bariere funcționale din plastic se pot utiliza substanțe neautorizate, dacă acestea îndeplinesc anumite criterii și migrarea lor este menținută sub o anumită limită dată de detecție. Ținând seama de alimentele pentru sugari și alte persoane care sunt în mod special susceptibile, precum și de dificultățile tipului respectiv de analiză afectat de o toleranță analitică mare, trebuie să se stabilească un nivel maxim de 0,01 mg/kg dintr-o substanță neautorizată printr-o barieră funcțională din plastic, pentru alimente sau simulanți de alimente.

(11)

Articolul 9 din Directiva 2002/72/CE prevede că materialele și obiectele trebuie să fie însoțite de o declarație în scris care să ateste că respectă normele care li se aplică. În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) literele (h) și (i) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004, pentru a consolida coordonarea și responsabilitatea furnizorilor, în cadrul fiecărei etape a producției, inclusiv pentru substanțele folosite ca materii prime, persoanele responsabile ar trebui să documenteze respectarea normelor relevante într-o declarație care să fie pusă la dispoziția clienților lor. Mai mult, în fiecare etapă a producției, documentația justificativă pentru declarație trebuie menținută la dispoziția autorităților de aplicare a legii.

(12)

Articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 prevede ca agentul economic din sectorul alimentar să verifice dacă alimentele respectă normele care li se aplică. În acest scop, sub rezerva obligației de confidențialitate, agenții economici din sectorul alimentar trebuie să aibă acces la informațiile relevante care să le permită să se asigure că migrarea pentru produsele alimentare din materiale și obiecte respectă specificațiile și restricțiile stabilite de legislație în materie alimentară.

(13)

Respectarea articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 pentru substanțele care nu se găsesc în lista din anexele II și III la Directiva 2002/72/CE, cum sunt impuritățile sau produșii de reacție menționați la punctul 3 din anexa II și punctul 3 din anexa III la Directiva 2002/72/CE, ar trebui reevaluată de agentul economic în cauză, în conformitate cu principiile științifice recunoscute la nivel internațional.

(14)

Pentru o estimare mai bună a expunerii consumatorului, în testarea migrării ar trebui introdus un nou coeficient de reducere, numit coeficientul de reducere a grăsimii (CRG). Până acum, expunerea la substanțele care migrează, în special în alimentele grase (substanțele lipofile), se baza pe presupunerea generală că o persoană ingerează zilnic 1 kg de alimente. Cu toate acestea, o persoană ingerează cel mult 200 de grame de grăsime zilnic. Acest fapt trebuie luat în considerare prin corectarea specifică a CRG aplicabil substanțelor lipofile, în conformitate cu avizul Comitetului științific privind alimentele (SCF) (6) și avizul autorității (7).

(15)

Pe baza noilor informații legate de evaluarea de riscuri ale monomerilor și ale altor substanțe folosite ca materii prime evaluate de autoritate (8), anumiți monomeri admiși la nivel național, precum și o serie de monomeri noi ar trebui incluși în lista de substanțe autorizate a Comunității. Pentru altele, restricțiile și/sau specificații deja stabilite la nivelul Comunității ar trebui modificate pe bază de noi informații disponibile.

(16)

Lista incompletă a aditivilor care se pot folosi în producția materialelor și a obiectelor din plastic ar trebui modificată pentru a include alți aditivi evaluați de autoritate. Pentru anumiți aditivi, restricțiile și/sau specificațiile deja stabilite la nivelul Comunității ar trebui modificate pe baza acelor noi evaluări disponibile.

(17)

Directiva 2005/79/CE a Comisiei (9) a introdus schimbări ale restricțiilor și/sau ale specificațiilor substanței cu nr. de referință 35760 în secțiunea A în locul secțiunii B a anexei III la Directiva 2002/72/CE și a substanței cu nr. de referință 67180 în secțiunea B în locul secțiunii A ale anexei. Pe lângă aceasta, pentru substanțele cu nr. de referință 43480, 45200, 81760 și 88640, indicația privind restricțiile și/sau specificațiile din anexa III la Directiva 2002/72/CE este ambiguă. Prin urmare, pentru asigurarea siguranței legale, trebuie ca substanțele cu nr. de referință 35760 și 67180 să fie enumerate în secțiunea adecvată a listei de aditivi și să se reintroducă restricțiile și specificațiile pentru substanțele cu nr. de referință 43480, 45200, 81760 și 88640.

(18)

S-a demonstrat că apa distilată utilizată în prezent nu este un simulant adecvat pentru anumite produse din lapte. Aceasta ar trebui înlocuită cu 50 % etanol, care simulează mai bine caracterul gras al produselor respective.

(19)

Uleiul de soia epoxidat (ESBO) se utilizează ca plastifiant în garniturile de etanșare. Având în vedere avizul autorității adoptat la 16 martie 2006 (10) privind expunerea adulților la ESBO folosit în materialele care intră în contact cu alimentele, este adecvat să se stabilească o dată limită mai apropiată pentru ca garniturile de etanșare să respecte restricțiile ESBO și ale produselor sale de substituție stabilite în Directiva 2002/72/CE. Aceeași dată limită ar trebui să se aplice și interzicerii utilizării azodicarbonamidei.

(20)

Anumiți ftalați se folosesc ca plastifianți în garnituri și în orice alte obiecte din plastic. În avizele sale privind anumiți ftalați (11), publicate în septembrie 2005, autoritatea a stabilit doze zilnice tolerabile (DZT) pentru anumiți ftalați și a estimat că expunerea persoanelor la anumiți ftalați este apropiată de DZT. Prin urmare, trebuie să se stabilească o dată limită mai apropiată pentru ca materialele și obiectele din plastic să respecte restricțiile stabilite în Directiva 2002/72/CE pentru substanțele respective.

(21)

Directiva 85/572/CEE a Consiliului (12) și Directiva 2002/72/CE trebuie amendate în consecință.

(22)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

Se inserează următorul articol 1a:

„Articolul 1a

În sensul prezentei directive următoarele definiții sunt valabile:

3.

Articolul 2 se înlocuiește după cum urmează:

„Articolul 2

(1)   Materialele și obiectele din plastic nu își transferă componentele în alimente în cantități mai mari de 60 miligrame de component pus în libertate pe kilogram de aliment sau de simulant de aliment (mg/kg) (limita migrării globale).

Cu toate acestea, limita respectivă este de 10 miligrame pe decimetru pătrat din suprafața materialului sau a obiectului (mg/dm2) în următoarele cazuri:

(2)   Pentru materialele și obiectele care sunt destinate pentru a veni în contact sau care sunt deja în contact cu alimente pentru sugari și copii, în conformitate cu Directivele 91/321/CEE (14) și 96/5/CE ale Comisiei (15), limita migrării globale este întotdeauna de 60 mg/kg.

4.

La articolul 4 alineatul (2), data „1 iulie 2006” se înlocuiește cu data „1 aprilie 2008”.

5.

Se inserează următoarele articole 4c, 4d și 4e:

„Articolul 4c

În ceea ce privește utilizarea aditivilor pentru producția de straturi sau învelișuri de etanșare din plastic menționați la articolul 1 alineatul (2) litera (c), se aplică următoarele norme:

Articolul 4d

În ceea ce privește aditivii care acționează exclusiv drept catalizatori ai polimerizării, care nu trebuie să rămână în produsul finit (denumiți în continuare «PPA»), pentru producția materialelor și a obiectelor din plastic, se aplică următoarele norme:

Articolul 4e

Utilizarea azodicarbonamidei, nr. de referință 36640 (nr. CAS 000123-77-3), în producția materialelor și a obiectelor din plastic se interzice.”

6.

Alineatul (2) din articolul 5a se înlocuiește după cum urmează:

„(2)   În etapele de comercializare, altele decât cea de comerț cu amănuntul, materialele și obiectele din plastic care sunt destinate să vină în contact cu alimente care conțin aditivii menționați la alineatul (1) sunt însoțite de o declarație în scris care conține informațiile menționate la articolul 9.”

7.

La articolul 7 se adaugă următorul paragraf:

„Pentru materialele și obiectele din plastic destinate să vină în contact sau care sunt deja în contact cu alimente pentru sugari și copii mici, astfel cum sunt definite în Directivele 91/321/CEE și 96/5/CE, LMS se aplică întotdeauna ca mg/kg.”

8.

Se inserează următorul articol 7a:

„Articolul 7a

(1)   În cazul în care un material sau un obiect din plastic este alcătuit din mai multe straturi, compoziția fiecărui strat de plastic este conformă cu prezenta directivă.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), un strat care nu este în contact direct cu alimentul și este separat de aliment printr-o barieră funcțională din plastic poate, dacă materialul sau obiectul finit trebuie să respecte limitele specifice și generale de migrare specificate în prezenta directivă:

(3)   Migrarea substanțelor prevăzute la alineatul 2 litera (b) în alimente sau în simulanți nu poate să depășească 0,01 mg/kg, măsurate cu siguranță statistică printr-o metodă de analiză, în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (16). Limita respectivă se exprimă întotdeauna ca o concentrație în alimente sau simulanți. Aceasta se aplică la un grup de compuși, în cazul în care compușii sunt înrudiți structural sau toxicologic, în special izomeri sau compuși din același grup funcțional, și include transferul posibil de compensare.

(4)   Substanțele menționate la alineatul (2) litera (b) nu sunt incluse în una dintre următoarele categorii:

9.

La articolul 8 se adaugă următorul alineat (5):

„(5)   Fără a aduce atingere alineatului (1), pentru ftalații (nr. de referință 74640, 74880, 74560, 75100, 75105) enumerați în anexa III secțiunea B, verificarea LMS se efectuează numai în simulanții de alimente. Cu toate acestea, verificarea LMS se poate efectua în alimente, în cazul în care alimentele respective nu au fost în contact cu materialul sau obiectul în cauză și au fost pretestate pentru ftalați, iar nivelul nu este semnificativ din punct de vedere statistic sau este mai mare sau egal cu limita cuantificării.”

10.

Articolul 9 se înlocuiește după cum urmează:

„Articolul 9

(1)   În etapele de comercializare, altele decât cea de comerț cu amănuntul, materialele și obiectele din plastic, precum și substanțele care sunt destinate să fie incluse în producția materialelor și obiectelor respective sunt însoțite de o declarație în scris, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004.

(2)   Declarația prevăzută este eliberată de agentul economic și conține informațiile menționate în anexa VIa.

(3)   Agentul economic pune la dispoziția autorităților competente, la cerere, documentația adecvată, care demonstrează că materialele și obiectele, precum și substanțele care sunt destinate să fie incluse în producția materialelor și a obiectelor respective respectă cerințele prezentei directive. Documentația respectivă conține condițiile și rezultatele testelor, ale calculelor, alte analize și probe ale siguranței sau argumente care să demonstreze respectarea cerințelor respective.”

11.

Anexele I, II și III se modifică în conformitate cu anexele I, II și III la prezenta directivă.

12.

Textul anexei IV la prezenta directivă se inserează ca anexa IVa.

13.

Anexele V și VI se modifică în conformitate cu anexele V și VI la prezenta directivă.

14.

Se inserează anexa VIa, în conformitate cu anexa VII la prezenta directivă.

(a)

să permită comerțul și utilizarea materialelor și a obiectelor din plastic care sunt destinate să vină în contact cu alimente, prevăzute în Directiva 2002/72/CE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, de la 1 aprilie 2008;

(b)

să interzică producția și importurile în Comunitate a capacelor cu garnituri de etanșare care nu respectă restricțiile și specificațiile nr. de referință 30340; 30401; 36640; 56800; 76815; 76866; 88640 și 93760, prevăzute în Directiva 2002/72/CE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, de la 1 iunie 2008;

(c)

să interzică producția și importurile în Comunitate a materialelor și a obiectelor din plastic care sunt destinate să vină în contact cu alimentele care nu respectă restricțiile și specificațiile pentru ftalați nr. de referință 74560; 74640; 74880; 75100; 75105 prevăzute în Directiva 2002/72/CE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin prezenta directivă, de la 1 iunie 2008;

(d)

fără a aduce atingere literelor (b) și (c), să interzică producția și importurile în Comunitate a materialelor și a obiectelor din plastic care sunt destinate să vină în contact cu alimentele și care nu respectă dispozițiile Directivei 2002/72/CE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, de la 1 aprilie 2009.

31.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 91/37

(1)

Prin scrisoarea din 11 aprilie 2005, cu confirmarea de primire din 19 aprilie 2005, Slovacia a notificat Comisia asupra faptului că intenționează să acorde un ajutor de restructurare societății Konas s.r.o. Aceasta a furnizat informații suplimentare prin scrisoarea din 30 iunie 2005, cu confirmarea de primire din 12 iulie 2005, și prin scrisoarea din 5 septembrie 2005, cu confirmarea de primire din 8 septembrie 2005, ca răspuns la scrisorile Comisiei din 31 mai 2005 și, respectiv, din 28 iulie 2005.

(2)

În acest schimb de scrisori a devenit evident faptul că ajutorul în cauză a fost pus în aplicare prin nerespectarea dispozițiilor articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE. Prin urmare, ajutorul a fost clasificat ca ajutor ilicit, fiindu-i atribuit un nou număr de caz, NN 66/2005.

(3)

Prin scrisoarea din 9 noiembrie 2005, Comisia a informat Slovacia că a decis începerea procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE privind ajutorul în cauză.

(4)

Decizia Comisiei de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2). Comisia a invitat părțile interesate să-și prezinte observațiile privind această măsură.

(5)

Autoritățile slovace și-au prezentat observațiile prin scrisoarea din 13 decembrie 2005, cu confirmarea de primire din 20 decembrie 2005. Slovacia a prezentat informații suplimentare prin scrisoarea din 3 ianuarie 2006, cu confirmarea de primire din 10 ianuarie 2006. Comisia a primit observațiile uneia dintre părțile interesate (beneficiarul) prin scrisoarea din 30 noiembrie 2005, cu confirmarea de primire din 6 decembrie 2005. Aceasta le-a transmis Slovaciei, acordându-i posibilitatea de a reacționa; Slovacia a reacționat prin trimiterea propriilor observații prin scrisoarea din 9 martie 2006, cu confirmarea de primire din 15 martie 2006.

(6)

Beneficiarul susținerii financiare este societatea Konas s.r.o. (denumită în continuare „Konas”), fabricant de mașini și de echipamente care operează, în principal, pe patru segmente: scule de formare și matrițe pentru presă, mașini-unelte speciale, scuturi de protecție și alte produse pentru construcția de mașini mecanice. Compania se află într-o regiune eligibilă pentru acordarea ajutorului regional în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE.

(7)

Conform informațiilor furnizate de către autoritățile slovace, o serie de concurenți interni și de concurenți din Uniunii Europene operează în toate aceste segmente. Societatea întrevede posibilitatea de export pe segmentul scule de formare.

(8)

Konas are un număr de 37 de angajați. Cifra de afaceri înregistrată de societate în anul 2004 a fost de 19 milioane SKK (500 000 EUR) (3) și de 15 milioane SKK (395 000 EUR) în primele trei trimestre ale anului 2005. Conform autorităților slovace, beneficiarul întrunește criteriile de clasificare ca mică întreprindere.

(9)

Măsura în cauză include o prescriere a impozitului restant de către Administrația Financiară din Lučenec („administrația financiară”) în baza unui acord cunoscut sub denumirea de concordat. Această procedură este guvernată de Legea nr. 328/91 privind falimentul și concordatele („Legea falimentului”).

(10)

Concordatul cu creditorii („concordat” sau „procedura de concordat”) este o procedură desfășurată sub supravegherea instanței, care, la fel ca procedura de faliment, are ca scop stabilirea situației financiare a societăților cu datorii (4). În conformitate cu procedura de faliment, societatea își încetează existența, și, fie activele sale sunt vândute unui nou proprietar, fie societatea este lichidată. Spre deosebire de procedura de faliment, în conformitate cu procedura de concordat, societatea cu datorii continuă să-și desfășoare activitatea fără schimbarea proprietarului.

(11)

Procedura de concordat este inițiată de către societatea cu datorii. Scopul acesteia este stabilirea unui acord cu creditorii („acord”), prin care se stipulează că respectiva societate își achită partea datoriei, iar restul este prescris. Acordul trebuie aprobat de către instanța de supraveghere.

(12)

Creditorii cu creanțe asigurate, de exemplu, prin intermediul unei ipoteci, acționează în calitate de creditori individuali. Pentru ca propunerea de concordat să fie acceptată, toți creditorii individuali trebuie să voteze în favoarea propunerii, în timp ce, în cazul celorlalți creditori, este suficientă majoritatea calificată. Creditorii individuali votează în mod individual și au dreptul să se opună propunerii.

(13)

Creditorii individuali dețin o poziție privilegiată și în procedura de faliment. Încasările obținute din vânzarea activelor asigurate în cadrul procedurii de faliment trebuie utilizate în exclusivitate pentru satisfacerea revendicărilor creditorilor individuali. În cazul în care revendicările creditorilor individuali nu pot fi satisfăcute din această vânzare, sumele restante sunt incluse într-un al doilea grup, împreună cu revendicările celorlalți creditori. În al doilea grup, revendicările creditorilor sunt satisfăcute în mod proporțional.

(14)

În temeiul Legii falimentului, compania care depune o cerere de concordat trebuie să depună la instanța de supraveghere o listă cu măsurile pentru reorganizarea sa și pentru finanțarea continuă a activității sale, după concordat.

(15)

Legea nr. 511/92 privind administrarea impozitelor și a taxelor și modificările aduse sistemului autorităților financiare locale („Legea privind administrarea impozitelor”) guvernează procedura de executare fiscală, scopul acesteia fiind satisfacerea revendicărilor de plată a impozitelor către stat prin vânzarea directă a bunului imobiliar, a bunurilor mobile sau a firmei, ca întreg.

(16)

Konas a solicitat instanței de supraveghere să inițieze o procedură de concordat la 15 iulie 2003, ceea ce instanța a și făcut prin decizia din 25 martie 2004. Creditorii s-au reunit la8 iunie 2004 și au fost de acord cu restructurarea revendicărilor lor, astfel cum au fost propuse de către societatea Konas. Instanța a confirmat acordul creditorilor prin decizia din 25 iunie 2004, care a intrat în vigoare la 2 august 2004. Instanța a încheiat în mod formal procedura de concordat prin decizia din 20 octombrie 2004. În orice caz, ar trebui menționat faptul că administrația financiară a suspendat prescrierea în așteptarea începerii procedurii înaintate Comisiei.

(17)

Creditorii au stabilit de comun acord cu societatea Konas următorul concordat: 13,3 % din datorie va fi achitată de către Konas în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acordului creditorilor, iar restul de 86,7 % din datorie va fi șters de către creditori. Revendicările tuturor creditorilor au fost tratate în condiții de egalitate. Revendicările administrației financiare incluse în procedura de concordat erau în valoare de 11 223 459 SKK (295 000 EUR) și TVA inclusă cumulată în perioada cuprinsă între al treilea trimestru al anului 1995 și sfârșitul anului 1997 și în mai multe luni ale anilor 1998 și 1999. Administrația financiară, în calitate de creditor public unic, a fost de acord să prescrie suma de 9 730 739 SKK (256 000 EUR). Sumele actuale datorate fiecărui creditor sunt prezentate în tabelul următor:

Tabelul 1

Concordatul privind sumele datorate de Konas [în SKK]

(18)

Autoritățile slovace au confirmat faptul că, în conformitate cu concordatul, în ceea ce privește creditorii săi publici și privați, Konas și-a îndeplinit obligațiile în termenul-limită stipulat în acordul creditorilor.

(19)

În procedura de concordat, administrația financiară a acționat în calitate de creditor individual și, în consecință, a votat separat în favoarea concordatului. Poziția privilegiată a administrației financiare se datorează faptului că creanțele sale incluse în procedura de concordat, în valoare de 10 147 939 SKK (267 051 EUR), au fost asigurate printr-o ipotecă asupra activelor Konas. Toți ceilalți creditori au votat în favoarea concordatului propus. Creanțele lor au fost creanțe comerciale neasigurate în niciun fel.

(20)

Împreună cu cererea sa de inițiere a procedurii de concordat adresată instanței de supraveghere, Konas a depus, de asemenea, un plan în două părți, care include: (a) o analiză financiară a societății și măsuri organizatorice și (b) măsuri pentru restabilirea stabilității financiare a societății.

(21)

În plan, societatea a descris mai întâi situația sa financiară, susținând că, deși încă avea datorii, situația sa financiară s-a stabilizat în anii premergători revendicării de concordat. Apoi a declarat că creanțele sale pe termen scurt și sumele în numerar sunt suficiente pentru acoperirea datoriei rămase de achitat în baza concordatului. Societatea a descris măsurile organizatorice luate, după cum urmează: crearea de rezerve pentru o sumă egală cu cea datorată rămasă de achitat pe baza concordatului; administrarea fluxului de numerar în timpul procedurii de concordat în vederea evitării cheltuielilor ineficiente, în special pentru energie și materiale; plata regulată a impozitelor și a altor obligații publice; intensificarea activităților de marketing; creșterea vânzărilor către majoritatea clienților profitabili; revizuirea forței de muncă; nivel; limitarea cheltuielilor în scopuri sociale în timpul procedurii de concordat; o mai bună utilizare a uzinei existente; și reducerea consumului de energie și a costurilor.

(22)

Costurile restructurării financiare au fost în valoare de 12 050 896 SKK (317 000 EUR), datoria pe care Konas a restructurat-o prin intermediul concordatului. În planul său, Konas a propus să finanțeze datoria rămasă de achitat în valoare de 1 602 769 SKK (42 000 EUR) prin creanțele pe termen scurt (1 323 259 SKK sau 35 000 EUR) și sumele în numerar disponibile (2 246 419 SKK sau 59 000 EUR).

(23)

Conform autorităților slovace, între 1998 și 2000, administrația financiară a emis opt ordine de executare în exercitarea puterilor sale în temeiul Legii privind administrarea impozitelor. În aprilie 2004, administrația financiară a elaborat o listă cu datoriile Konas restante la data inițierii procedurii de concordat.

(24)

Autoritățile slovace au confirmat că, în așteptarea începerii procedurii înaintate Comisiei Europene, acestea au suspendat prescrierea datoriei stabilite în temeiul procedurii de concordat.

(25)

În decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE, Comisia și-a exprimat îndoiala că prescrierea contestată nu a conținut niciun element de ajutor de stat. În mod specific, aceasta a considerat că, în procedura de concordat, administrația financiară a avut un comportament care nu a respectat testul creditorului economiei de piață. În particular, aceasta a constatat că administrația financiară s-a aflat într-o situație diferită din punct de vedere legal de cea a celorlalți creditori, deoarece revendicările sale erau asigurate și a avut posibilitatea de a iniția procedura de executare fiscală. Aceasta a pus sub semnul întrebării faptul că aplicarea procedurii de concordat a dus la cel mai bun rezultat posibil pentru stat, în calitate de creditor al Konas, în comparație cu procedura de faliment sau de executare fiscală.

(26)

Comisia a avut suspiciuni în ceea ce privește compatibilitatea cu piața comună a ajutorului contestat, considerat ajutor de restructurare. Aceasta a avut suspiciuni în legătură cu faptul că cele două condiții principale au fost îndeplinite: existența unui plan de restructurare care să asigure o întoarcere la fiabilitate pe termen lung într-o perioadă rezonabilă de timp și limitarea ajutorului la minimul necesar.

(27)

În legătură cu faptele cazului, beneficiarul a declarat că valoarea contabilă a activelor gajate în favoarea administrației financiare a fost de 3 254 000 SKK la 31 decembrie 2003 și de 3 001 000 SKK la 31 decembrie 2004. Activele în cauză reprezentau singurele bunuri imobiliare deținute de beneficiar; tot procesul de producție era desfășurat în această clădire.

(28)

În observațiile sale, beneficiarul a declarat că, în conformitate cu legislația din Slovacia în vigoare la data concordatului, prezenta măsură nu reprezenta o măsură de ajutor de stat, ci un act de acord voluntar încheiat cu creditorii. În cazul în care Comisia va decide contrariul, Konas va fi discriminată, în comparație cu alte cazuri în care societățile au solicitat un concordat înaintea aderării Slovaciei la UE și prescrierea datoriei rezultate nu a fost considerată ajutor de stat. Beneficiarul adaugă că, chiar și după aderare, legislația națională nu era aliniată la legislația UE și, prin urmare, oricât de informat ar fi fost, nu ar fi putut să știe că stabilirea unui concordat cu creditorii săi implică îndeplinirea unor condiții suplimentare.

(29)

Beneficiarul a mai declarat că impozitul datorat cumulat provine în principal din legislația neclară.

(30)

Beneficiarul susține că evaluarea de către administrația financiară a situației Konas a depășit cele incluse în planul depus instanței în procedura de concordat.

(31)

În răspunsul la deschiderea investigației formale, autoritățile slovace au declarat că ajutorul de stat va fi acordat numai în cazul în care impozitele restante vor fi prescrise în conturile statului.

(32)

Autoritățile slovace au declarat că, atunci când a fost de acord cu concordatul propus de Konas, administrația financiară a luat în considerare următorii factori, sugerându-se că unii dintre aceștia vor fi luați în considerare de un creditor al economiei de piață. Primul factor, valoarea contabilă a bunului imobiliar gajat, a fost, la data stabilirii concordatului, de numai 3,2 milioane SKK, deși creanțele asigurate erau în valoare de 10,1 milioane SKK. Al doilea factor, procedura de faliment, tinde să fie foarte lungă, iar vânzarea activelor în regiunea în cauză este foarte problematică. În ceea ce privește statisticile, încasările obținute în urma falimentului de către autoritățile fiscale între 1997-2005 se estimează că ating în medie numai 7 %. Al treilea factor, administrația financiară a luat în considerare impactul lichidării Konas asupra ratei șomajului din regiunea respectivă (în jur de 40 % la data stabilirii concordatului), având în vedere nu numai surplusul de personal angajat în cadrul Konas, dar și personalul din cadrul altei societăți din regiune care depinde de Konas și care are un număr de 400 de angajați. Și ultimul factor, administrația financiară, a luat în considerare veniturile viitoare estimate din impozite.

(33)

În ceea ce privește procedura de executare fiscală, autoritățile slovace au confirmat că între 1998 și 2000, administrația financiară a emis opt ordine de executare împotriva Konas și a redus datoria fiscală a societății cu 8 106 672,42 SKK la suma de 11 223 459 SKK, care a fost inclusă în procedura de concordat în anul 2004. Din 2001, Konas și-a achitat toate impozitele în mod regulat și la timp.

(34)

Autoritățile slovace nu contestă faptul că măsura actuală reprezintă un ajutor de stat. Acestea afirmă că acest ajutor este compatibil cu piața comună, dacă este considerat ajutor de restructurare.

(35)

Autoritățile slovace nu contestă concluzia Comisiei că prescrierea datoriei în temeiul procedurii de concordat nu a fost condiționată de punerea în aplicare a planului prezentat de Konas instanței de supraveghere, în conformitate cu Legea falimentului. Oricum, autoritățile slovace au trimis Comisiei un document din ianuarie 2005, intitulat „Evaluarea societății la data stabilirii concordatului” („evaluarea”), care a fost elaborat de Konas și depus la administrația financiară. Autoritățile slovace susțin că această evaluare a societății ar permite Comisiei să estimeze dacă ajutorul a fost limitat la minimul strict necesar.

(36)

Evaluarea descrie mai întâi activitatea Konas de la înființare, în anul 1992, și include informații privind cifra de afaceri și rezultatele de exploatare între 1993-2003.

(37)

Conform evaluării, motivul dificultăților întâmpinate de Konas a fost factorul ridicat de risc legat de lansarea producției în 1993, pe care volumul producției nu a putut să îl acopere. Între 1994 și 1996, Konas a acumulat datorii, în special față de administrația financiară, care, pe atunci, erau colectate parțial prin executare și parțial reportate până la eventuala achitare parțială și prescrierea parțială în temeiul procedurii de concordat.

(38)

Evaluarea include apoi o analiză scurtă de piață în care este examinat mediul concurențial pe toate segmentele în care Konas este activă (6). Aceasta descrie poziția și prospectele Konas pe fiecare dintre aceste segmente și stabilește că se înregistrează o creștere potențială în producția de scule, scuturi de protecție și alte produse pentru construcția de mașini. În contrast, aceasta propune reducerea producției de mașini-unelte speciale și a producției pe scară restrânsă de produse la comandă (producția de piese de schimb indisponibile, reparații de urgență). Aceste prospecte pentru o cerere mai mare de produse ale societății au la bază dezvoltarea industriei de automobile în Slovacia și semnele clare ale unui interes sporit din partea societăților din UE, susținut de aderarea Slovaciei la UE. Konas se consideră competitivă din punct de vedere al cunoștințelor de specialitate pe care le posedă în ceea ce privește tehnologiile care au potențial de dezvoltare.

(39)

Evaluarea descrie în continuare capacitatea Konas ca fiind subutilizată, o problemă care ar trebui abordată prin investiția în mașina de frezat computerizată. Măsurile care trebuie adoptate între 2004-2008 sunt prezentate în tabelul următor, împreună cu restructurarea financiară asumată.

Tabelul 2

Măsuri de restructurare conform evaluării [în SKK]

(40)

În final, evaluarea conține o previziune a rezultatelor de exploatare ale societății Konas pentru perioada 2005-2009, arătând că măsurile prezentate mai sus ar trebui să contribuie la obținerea unei profitabilități mai ridicate. Cifra de afaceri ar trebui să crească cu 10 % pe an, începând cu anul 2005.

(41)

Conform autorităților slovace, evaluarea datează din ianuarie 2005. Este evident că evaluarea a fost elaborată în vederea evaluării situației Konas înainte de concordat și în vederea analizării prospectelor sale după concordat.

(42)

În ceea ce privește problema dacă ajutorul a fost limitat la minimul necesar, autoritățile slovace au confirmat că la 31 martie 2004 Konas dispunea de suma de 3,9 milioane SKK în numerar, sumă necesară pentru acoperirea salariilor (730 000 SKK), a obligațiilor față de creditorii participanți la concordat (1 602 769 SKK) și a taxelor pentru procedura de concordat (140 000 SKK).

(43)

Deoarece unele dintre evenimentele relevante din cazul de față au avut loc înainte de aderarea Republicii Slovace la Uniunea Europeană la 1 mai 2004, Comisia trebuie să stabilească mai întâi dacă este de competența sa să acționeze în ceea ce privește măsura contestată.

(44)

Măsurile care au intrat în vigoare înainte de aderare și care nu mai sunt aplicabile după aderare nu pot fi examinate de către Comisie în temeiul procedurii cunoscute sub numele de procedura mecanismului interimar, prevăzută la anexa IV punctul 3 din Tratatul de Aderare din 2003, sau în temeiul procedurilor prezentate la articolul 88 din Tratatul CE. Nici Tratatul de Aderare din 2003 și nici Tratatul CE nu solicită sau împuternicește Comisia să revizuiască astfel de măsuri.

(45)

Oricum, măsurile intrate în vigoare după aderare intră în aria de competență a Comisiei în temeiul Tratatului CE. Pentru a stabili momentul în care o anumită măsură a intrat în vigoare, criteriul relevant este legea valabilă prin care autoritatea națională competentă se obligă să acorde ajutorul (7).

(46)

Decizia autorității competente de prescriere a unor revendicări de plată a fost luată la 8 iunie 2004, când administrația financiară a fost de acord cu concordatul propus de Konas, adică după aderare.

(47)

În consecință, nu se mai ridică problema dacă măsura este aplicabilă după aderare.

(48)

Prin urmare, Comisia constată că ține de competența sa să evalueze măsura contestată în conformitate cu articolul 88 din Tratatul CE.

(49)

Articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE stipulează că orice ajutor acordat de către un stat membru sau din resursele statului, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența favorizând anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri și care afectează comerțul dintre statele membre, este incompatibil cu piața comună.

(50)

Prescrierea unei datorii față de o autoritate publică, cum ar fi administrația financiară, implică resursele statului. Deoarece favorizează o întreprindere individuală, măsura este selectivă. Societatea activează în producția de mașini și echipamente industriale, un sector în care se desfășoară comerțul între statele membre.

(51)

În decizia de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE, Comisia a ridicat problema dacă măsura a denaturat sau a amenințat să denatureze concurența prin conferirea unui avantaj beneficiarului, avantaj pe care, în mod normal, acesta nu l-ar putea obține pe piață. Altfel spus, Comisia are suspiciuni în ceea ce privește faptul dacă statul s-a comportat ca un creditor al economiei de piață în relația cu Konas.

(52)

S-a stabilit că acordul conține aceleași condiții de concordat asupra datoriei atât pentru creditorii privați, cât și pentru administrația financiară: 13,3 % din datorie trebuia achitată creditorilor în perioada stabilită, o cerință pe care beneficiarul a respectat-o. Restul de 86,7 % se va prescrie.

(53)

Oricum, înaintea încheierii concordatului, administrația financiară se afla într-o poziție mai avantajoasă din punct de vedere legal și economic decât creditorii privați. Prin urmare, este necesară examinarea detaliată a faptului dacă administrația financiară a făcut uz de toate mijloacele de care dispunea pentru a obține achitarea părții celei mai mari din creanțele sale, așa cum ar fi făcut un creditor al economiei de piață.

(54)

Autoritățile slovace declară că, în opinia lor, măsura reprezintă un ajutor de stat. Acestea confirmă că, la data concordatului, problema ajutorului de stat nu a fost pur și simplu luată în considerare. Beneficiarul, la rândul său, susține că măsura este un act de înțelegere voluntară între creditori și nu reprezintă un ajutor de stat.

(55)

Comisia nu poate accepta argumentul că procedura de concordat și procedura pentru acordarea ajutorului de stat nu se pot suprapune (8). Nu scopul sau forma acțiunii din partea statului, ci rezultatul este cel care determină dacă o anumită acțiune care implică resursele statului conferă unei companii un avantaj pe care altfel aceasta nu ar fi putut să îl obțină pe piață.

(56)

În mod similar, Comisia nu poate accepta argumentul beneficiarului că, oricât de informată ar fi fost, societatea nu ar fi putut să știe că prescrierea ar putea reprezenta un ajutor de stat. Normele UE privind ajutorul de stat au fost aplicabile în Slovacia sub forma Legii ajutorului de stat nr. 231/1999. În răspunsul lor la observațiile beneficiarului, autoritățile slovace subliniază în mod just că stabilirea faptului dacă măsura în cauză a reprezentat un ajutor de stat nu era responsabilitatea administrației financiare, ci ținea de competența Oficiului pentru Ajutorul de Stat, înainte de aderare, și de cea a Comisiei, după aderare.

(57)

Suspiciunile Comisiei precizate în decizia de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE referitoare la faptul dacă a fost respectat testul creditorului economiei de piață nu au fost eliminate.

(58)

În primul rând, administrația financiară, spre deosebire de creditorii privați, a avut dreptul să inițieze executarea fiscală din proprie inițiativă prin vânzarea bunului imobil, a echipamentelor și a companiei ca întreg.

(59)

De fapt, administrația financiară a recurs într-o serie de ocazii la acest instrument legal pentru a-și recupera sumele datorate de Konas (a se vedea considerentul 33) și datoria Konas față de administrația financiară a fost redusă în mod considerabil între 1998 și 2000. În răspunsul lor la decizia de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE, autoritățile slovace au declarat că administrația financiară nu a mai emis alte ordine de executare după 2001, deoarece Konas și-a îndeplinit obligațiile fiscale cu regularitate și la timp. Dar nu este clar care este motivul pentru care administrația financiară a suspendat executarea fiscală în ceea ce privește datoria pe care Konas o avea înainte de 2001. Această datorie din anii precedenți a fost inclusă în final în procedura de concordat în 2003.

(60)

În plus, Comisia notează că, în conformitate cu informațiile furnizate de către autoritățile slovace în observațiile asupra deciziei de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE, valoarea contabilă a bunului imobil gajat (3,2 milioane SKK) nu corespundea cu nivelul creanțelor asigurate prin acest gaj (10,1 milioane SKK). Acest lucru înseamnă că garanțiile solicitate de către stat au fost insuficiente.

(61)

Este stabilit ca precedent juridic că absența continuă a aplicării de către stat a obligațiilor care rezultă din legislația privind impozitele și protecția socială poate, în sine, crea un avantaj prin diminuarea răspunderii pe care beneficiarul ar trebui să o suporte în mod normal (9). Într-adevăr, se pare că neaplicarea de către administrația financiară a obligațiilor fiscale ale Konas, combinată cu garanția evident insuficientă pentru creanțele statului pentru o perioadă de doi ani (2001-2002), au reprezentat un ajutor de stat. Deoarece aceste evenimente au avut loc înainte de data aderării și nu au fost aplicabile după această dată, nu ține de competența Comisiei să evalueze compatibilitatea acțiunii în cauză cu piața comună. În orice caz, dacă o neaplicare înaintea acestei date a reprezentat un ajutor de stat, nu se mai poate face referire la principiul creditorului economiei de piață odată ce datoria este prescrisă ulterior (parțial).

(62)

În temeiul procedurii de executare fiscală, administrația financiară poate vinde în mod direct activele (creanțele și alte active pe termen scurt, activele mobile și activele imobile) ale debitorului. La data stabilirii concordatului, beneficiarul deținea în numerar suma de 3,9 milioane SKK (10). Numai valoarea sumei în numerar deținută de beneficiar ar fi depășit suma obținută de administrația financiară de pe urma concordatului (1,5 milioane SKK). În plus, beneficiarul deținea creanțe pe termen scurt cu o valoare contabilă de 1,4 milioane SKK și bunuri imobiliare cu o valoare contabilă de 3 milioane SKK.

(63)

În ultimul rând, spre deosebire de procedurile de faliment, executarea fiscală nu ar fi implicat taxe administrative. Deoarece este o procedură care este inițiată și controlată de către însăși administrația financiară, se poate presupune că aceasta ar fi fost desfășurată în mod rapid.

(64)

Comisia nu deține informații suficiente pentru a putea evalua care ar fi fost câștigul obținut din vânzarea activelor în baza procedurilor de faliment în cazul lichidării beneficiarului. Din informațiile pe care Comisia le deține, nici Konas și nici administrația financiară nu au luat în considerare opțiunea falimentului, și din acest motiv nu au fost făcute calcule în acest sens.

(65)

Prin urmare, Comisia concluzionează că, cel puțin, prin executarea fiscală asupra bunurilor beneficiarului s-ar fi obținut o sumă mai mare decât cea obținută din concordat.

(66)

În final, Comisia notează că este stabilit ca precedent juridic (11) faptul că factorii socio-economici, cum ar fi locurile de muncă din regiune și veniturile viitoare estimate din impozite sunt excluși din testul creditorului economiei de piață. Administrația financiară nu poate fi comparată cu un partener comercial, de exemplu, un furnizor care este creditor al beneficiarului. Este important de notat faptul că creanțele unui furnizor și cele ale statului sunt fundamental diferite ca natură. Deoarece relația dintre furnizor și firma insolvabilă are o bază contractuală, în mod excepțional furnizorul poate avea de suferit de pe urma pierderii partenerului de afaceri. În cazul în care societatea insolvabilă ar fi fost lichidată, furnizorul ar fi trebuit să găsească un nou client sau să încheie un contract cu noul proprietar. Cu cât dependența furnizorului de societatea insolvabilă este mai mare, cu atât riscul implicat este mai ridicat. În contrast, relația dintre stat și societatea insolvabilă se bazează pe legea publică și, prin urmare, nu depinde de voința părților. Orice nou proprietar care a preluat activele societății lichidate ar fi obligat în mod automat să plătească impozitele. În plus, statul nu depinde niciodată de un singur contribuabil. În ultimul rând, și cel mai important, la perceperea impozitelor statul nu urmărește obținerea profitului și nu desfășoară o activitate comercială sau acționează pe bază de considerente comerciale. Așadar, analogia cu un partener de afaceri nu este bine fondată.

(67)

În consecință, Comisia decide că pierderea impozitelor viitoare nu poate fi luată în considerare la aplicarea principiului creditorului economiei de piață.

(68)

Pe baza evidențelor de mai sus, Comisia stabilește că, în cazul de față, testul creditorului economiei de piață nu a fost îndeplinit și statul a acordat beneficiarului un avantaj pe care acesta nu ar fi putut să îl obțină pe piață.

(69)

Prin urmare, Comisia deduce că măsura în cauză reprezintă un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(70)

Ajutorul de stat acordat beneficiarului include suma datoriei prescrise de către administrația financiară în baza procedurii de concordat, care este în valoare de 9 730 739 SKK (256 000 EUR).

(71)

Obiectivul primar al măsurii este de a susține o societate aflată în dificultate. În astfel de situații, este posibilă aplicarea scutirii stipulate la articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE, cu condiția ca următoarele condiții să fie îndeplinite; pe baza scutirii, ajutorul de stat poate fi acordat pentru a facilita dezvoltarea anumitor activități economice, cu condiția ca acesta să nu denatureze condițiile de comercializare în detrimentul interesului comun.

(72)

Ajutorul pentru restructurare și salvare pentru societățile falimentare este în prezent guvernat de Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea societăților aflate în dificultate (12) („noile orientări”), care înlocuiesc textul anterior adoptat în anul 1999 (13) („orientările din anul 1999”).

(73)

În temeiul dispozițiilor tranzitorii, noile orientări se aplică în cazul evaluării oricărui ajutor de restructurare sau salvare acordat fără autorizația Comisiei (ajutor ilicit), dacă o parte din ajutor sau întregul ajutor este acordat după 1 octombrie 2004, data publicării noilor orientări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (punctul 104 primul paragraf). Ajutorul acordat în mod ilegal înainte de 1 octombrie 2004 se va evalua pe baza orientărilor aplicabile în momentul acordării acestuia (punctul 104 al doilea paragraf).

(74)

Comisia notează că aprobarea de către administrația financiară a concordatului a fost dată la 8 iunie 2004 și a intrat în vigoare la 2 august 2004. Prin urmare, ajutorul a fost acordat în mod ilegal înainte de 1 octombrie 2004. Acest lucru înseamnă că orientările aplicabile sunt orientările din 1999, în vigoare la data acordării ajutorului.

(75)

Comisia ia cunoștință de faptul că beneficiarul este o întreprindere mică în sensul Regulamentului (CE) nr. 70/2001 al Comisiei privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE în cazul ajutorului de stat pentru întreprinderi mici și mijlocii (14).

(76)

În conformitate cu punctul 5 litera (c) din orientările din 1999, o societate este considerată în dificultate dacă întrunește criteriile prevăzute în legea națională pentru a fi supusă procedurilor colective de insolvență.

(77)

Beneficiarul a fost parte într-o procedură de concordat, care este una dintre opțiunile disponibile societăților insolvabile în temeiul Legii falimentului. Beneficiarul este deci eligibil pentru acordarea ajutorului de restructurare.

(78)

În decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE, Comisia și-a manifestat îndoiala că ajutorul ar fi compatibil, ca ajutor de restructurare, în sensul orientărilor din 1999 pentru motivele descrise în partea III de mai sus.

(79)

Conform orientărilor din anul 1999, acordarea ajutorului de restructurare trebuie să fie legată și condiționată de implementarea unui plan de restructurare fezabil și coerent pentru restabilirea fiabilității societății pe termen lung. Statul membru își asumă acest plan, care trebuie aprobat de către Comisie. Eșecul societății de a pune în aplicare acest plan este considerat o utilizare neadecvată a ajutorului.

(80)

În esență, planul de restructurare trebuie să fie astfel încât să dea posibilitatea beneficiarului să-și restabilească viabilitatea pe termen lung într-o perioadă rezonabilă de timp și pe baza unor premise realiste în ceea ce privește condițiile de exploatare viitoare. Acesta trebuie să descrie circumstanțele care au dus la dificultățile întâmpinate de beneficiar și să identifice măsurile adecvate pentru abordarea acestor dificultăți. Măsurile de restructurare nu pot fi limitate la ajutorul financiar destinat acoperirii datoriilor și pierderilor fără a aborda motivele care stau la baza acestor dificultăți.

(81)

În decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE, Comisia și-a manifestat îndoiala că decizia administrației financiare de prescriere a datoriei Konas a fost condiționată de implementarea unui plan de restructurare de tipul celui descris la considerentul 80. Aceste îndoieli nu au fost eliminate. Din punct de vedere formal, administrația financiară, în calitate de autoritate care acordă ajutorul, nu avea obligația sau competența să evalueze lista măsurilor depuse de Konas la instanța de supraveghere (a se vedea considerentul 20 și considerentele următoare) în baza procedurii de concordat sau să condiționeze prescrierea creanțelor sale de punerea în aplicare monitorizată corespunzător a acestor măsuri. Nu există nicio legătură directă între acordarea ajutorului de către administrația financiară și măsurile propuse de către beneficiar. În consecință, Comisia stabilește că prima condiție formală nu a fost îndeplinită.

(82)

În orice caz, după deschiderea procedurii formale de investigație, autoritățile slovace au depus o evaluare a companiei, conform celor descrise la considerentul 35 și la considerentele următoare. Evaluarea abordează în mod clar situația Konas la data încheierii concordatului cu creditorii săi. Aceasta descrie circumstanțele care au condus la dificultățile întâmpinate de către beneficiar și identifică măsurile pentru abordarea acestor dificultăți.

(83)

Restructurarea nu este limitată la restructurarea datoriei. Beneficiarul intenționează să efectueze investiții în tehnologii noi și IT și să pună în aplicare măsurile pentru viitor în domeniul instruirii și al marketingului. Evaluarea analizează poziția și prospectele Konas pe segmentele specifice de piață în care aceasta este activă.

(84)

Spre deosebire de lista măsurilor depusă la în baza procedurii de concordat, evaluarea conține elementele necesare planului de restructurare prevăzut în orientările din 1999. Comisia consideră că evaluarea este în mod esențial un plan de restructurare în perioada 2004-2008; acesta are ca scop restabilirea viabilității pe termen lung a Konas și este adecvat din punct de vedere al dimensiunii beneficiarului. Restructurarea financiară sub forma concordatului încheiat cu creditorii reprezintă primul pas în această restructurare. Problema principală a Konas a fost datoria contractată în a doua jumătate a anilor 1990. Din anul 2001, Konas și-a achitat obligațiile financiare curente în temeiul legii publice în mod corect și la timp. Comisia nu are niciun motiv să conteste capacitatea societății Konas de a-și restabili fiabilitatea pe termen lung după punerea în aplicare a măsurilor incluse în evaluare, inclusiv restructurarea datoriei.

(85)

Comisia notează că, din punct de vedere formal, evaluarea nu s-a produs decât după ce concordatul a fost asigurat. Cu toate acestea, este evident că evaluarea a avut legătură directă cu procedura de concordat. Aceasta a fost depusă la administrația financiară înainte de notificarea Comisiei asupra măsurii, în momentul în care autoritățile slovace au considerat că aceasta ar reprezenta un ajutor de stat numai dacă creanțele fiscale ar fi prescrise din conturile statului. Cu toate acestea, rămâne problema că ajutorul nu a fost din punct de vedere formal condiționat de punerea în aplicare a planului de către administrația financiară în calitate de autoritate care acordă ajutorul.

(86)

Comisia consideră că, printr-o excepție în acest caz particular, acest defect formal poate fi remediat. Această excepție este justificată în primul rând în temeiul punctului 55 din orientările din 1999, care stipulează că aceste condiții pentru acordarea ajutorului de restructurare pot fi aplicate într-un sens nu atât de strict în cazul societăților mici, cum este cea a beneficiarului. În al doilea rând, excepția este permisă, deoarece, chiar dacă ajutorul fusese deja acordat, acesta nu a fost plătit beneficiarului (prescrierea datoriei necesită un act administrativ suplimentar din partea administrației financiare; a se vedea considerentul 16). În consecință, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (15), Comisia a decis să anexeze următoarele condiții la prezenta decizie.

(87)

În primul rând, autoritățile slovace trebuie să se asigure că evaluarea este pusă în aplicare în mod corespunzător. În al doilea rând, acestea trebuie să informeze Comisia în legătură cu modalitatea prin care se vor asigura că evaluarea este pusă în aplicare. În ultimul rând, acestea nu vor plăti ajutorul (adică prescrierea creanțelor în conturile administrației financiare) până când nu au notificat Comisia în legătură cu angajamentul lor de a se asigura că evaluarea este pusă în aplicare și asupra modalității prin care intenționează să facă acest lucru.

(88)

În aplicarea punctului 40 din orientările din 1999, suma și intensitatea ajutorului trebuie limitate la strictul minim necesar pentru a permite ca restructurarea să fie întreprinsă în baza resurselor financiare existente ale beneficiarului. Beneficiarul trebuie să aibă o contribuție semnificativă la restructurare din resursele proprii.

(89)

În decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE, Comisia și-a manifestat îndoiala că acest criteriu a fost îndeplinit. Aceste îndoieli au fost eliminate în baza informațiilor privind restructurarea beneficiarului, incluse în evaluare.

(90)

Conform evaluării, costurile de restructurare sunt în valoare de 23 050 896 SKK. Restructurarea a fost finanțată parțial prin contribuția în numerar a Konas (plata datoriei de 1 602 769 SKK neachitată după concordat) și parțial din împrumuturile bancare fără elemente de ajutor de stat, în valoare totală de 8 milioane SKK. Aceste contribuții sunt în mod clar din resursele proprii ale beneficiarului și din resurse externe fără elemente de ajutor de stat și acoperă aproximativ 42 % din costurile de restructurare. Comisia nu trebuie să determine dacă alte resurse de finanțare pentru restructurare aparținând Konas (descrise în cadrul evaluării ca fiind „resurse Konas”, a se vedea tabelul 2 de la considerentul 39) constituie o contribuție reală și actuală la costurile de restructurare.

(91)

Orientările din 1999 nu conțin valori-limită atunci când contribuția proprie a beneficiarului este considerată ca fiind semnificativă.

(92)

Având în vedere practica sa în aplicarea orientărilor din 1999 și modificarea politicii sale în acest sens în vederea introducerii valorilor-limită în aplicarea noilor orientări (16), Comisia consideră că această contribuție de 42 % poate fi considerată semnificativă și că ajutorul a fost limitat la minimul necesar.

(93)

În scopul asigurării caracterului complet, Comisia notează că, în conformitate cu punctul 55 din orientările din 1999, acordarea ajutorului de restructurare micilor întreprinderi nu are în mod normal legătură cu măsurile compensatorii. Denaturarea concurenței cauzată de ajutorul în cauză este limitată și, prin urmare, măsurile compensatorii nu sunt necesare.

(94)

Comisia constată că Republica Slovacă a acordat în mod ilegal prescrierea datoriei fiscale a Konas, încălcând articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE. Cu toate acestea, acest ajutor este compatibil cu piața comună, dacă este considerat ajutor de restructurare, cu condiția ca plata acestuia să fie condiționată de implementarea planului de restructurare,

31.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 91/48

(1)

În conformitate cu Directiva 2004/42/CE, statele membre trebuie să elaboreze programe de supraveghere pentru a verifica respectarea dispozițiilor din directiva menționată anterior și pentru a raporta rezultatele programelor lor de supraveghere și categoriile și cantitățile de produse pentru care s-au acordat licențe în temeiul articolului 3 alineatul (3) din directiva menționată anterior, pe baza unui model comun propus de Comisie.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Directiva 2004/42/CE coroborat cu anexa I la aceasta, statele membre pregătesc și prezintă Comisiei primul raport privind punerea în aplicare a directivei menționate anterior până la 30 iunie 2008 cel târziu.

(3)

În consecință, trebuie să se stabilească un model comun pentru acest prim raport care să acopere perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2007.

(4)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2004/42/CE,

31.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 91/52

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (2) și Decizia 2004/585/CE stabilesc cadrul pentru instituirea și funcționarea consiliilor consultative regionale.

(2)

Articolul 2 din Decizia 2004/585/CE prevede instituirea unui consiliu consultativ regional care să reglementeze flota pentru pescuitul în larg în toate apele necomunitare.

(3)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Decizia 2004/585/CE, reprezentanții sectorului pescuitului și ai altor grupuri de interese au depus o cerere privind începerea activității acestui consiliu consultativ regional în Danemarca, Germania, Estonia, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Lituania, Țările de Jos, Polonia, Portugalia și Regatul Unit.

(4)

În conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Decizia 2004/585/CE, statele membre interesate au stabilit dacă cererea privind Consiliul consultativ regional pentru flota pentru pescuitul în larg este conformă cu dispozițiile stabilite în decizia menționată anterior. La 7 noiembrie 2006, statele membre interesate au transmis Comisiei o recomandare cu privire la acest consiliu consultativ regional.

(5)

Comisia a evaluat cererea părților interesate și recomandarea sus-menționată în conformitate cu dispozițiile Deciziei 2004/585/CE și în lumina obiectivelor și a principiilor politicii comune în domeniul pescuitului și consideră că Consiliul consultativ regional pentru flota pentru pescuitul în larg este pregătit să își înceapă activitatea,