9.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 69/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 3223/94 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)

În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

9.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 69/3

(1)

Anexa III la Regulamentul (CE) nr. 318/2006 stabilește cotele naționale și regionale de fabricare a zahărului, a izoglucozei și a siropului de inulină. Pentru anul de piață 2007/2008, cotele menționate trebuie ajustate până la sfârșitul lunii februarie 2007 cel târziu.

(2)

Ajustările rezultă, în special, din aplicarea articolelor 8 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006, care prevăd atribuirea de cote adiționale de zahăr, precum și cote adiționale și suplimentare de izoglucoză. Ajustările trebuie să țină cont de comunicările statelor membre prevăzute la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 952/2006 al Comisiei din 29 iunie 2006 de stabilire a modalităților de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 318/2006 al Consiliului în ceea ce privește gestionarea pieței interne a zahărului și regimul cotelor (2). Aceste comunicări au fost transmise Comisiei până la 31 ianuarie 2007 și prevăd, în special, cotele adiționale și suplimentare deja atribuite la data de formulare a comunicării.

(3)

Întreprinderile pot solicita cote adiționale de zahăr până la 30 septembrie 2007. Cotele suplimentare de izoglucoză sunt atribuite în funcție de condițiile stabilite de statele membre. Cotele adiționale și suplimentare care vor fi atribuite pentru anul de piață 2007/2008, dar care nu figurează în comunicările transmise până la 31 ianuarie 2007, vor fi luate în considerare la următoarea ajustare a cotelor stabilite în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 318/2006, înainte de sfârșitul lunii februarie 2008.

(4)

Ajustarea cotelor stabilite în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 318/2006 rezultă, de asemenea, din aplicarea articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 320/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 de instituire a unui regim temporar de restructurare a industriei zahărului în Comunitatea Europeană și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune (3), care prevede ajutoare de restructurare pentru întreprinderile care renunță la cotele alocate. În consecință, pentru anul de piață 2007/2008, este necesar să se țină cont de cotele la care s-a renunțat în contextul regimului de restructurare.

(5)

Anexa III la Regulamentul (CE) nr. 318/2006 trebuie modificată în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

9.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 69/5

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1268/1999 a introdus asistența financiară comunitară destinată măsurilor de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală în țările candidate din Europa Centrală și de Est, în perioada de preaderare („programul Sapard”), printre care, în special, Bulgaria și România.

(2)

Articolul 29 din Actul de aderare a Bulgariei și a României prevede că, în cazul în care perioada pentru angajamentele multianuale efectuate în cadrul programului SAPARD în legătură cu anumite măsuri depășește ultimul termen permis pentru efectuarea plăților în cadrul SAPARD, angajamentele necheltuite vor fi incluse în programul de dezvoltare rurală pentru anii 2007-2013.

(3)

Programul SAPARD include mai multe măsuri care vor fi sprijinite după aderare, prin Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (2).

(4)

Pentru a facilita tranziția între aceste două tipuri de asistență, ar trebui specificată perioada în care angajamentele pot fi efectuate către beneficiari prin programul SAPARD.

(5)

Ar trebui specificate condițiile în care proiectele aprobate prin Regulamentul (CE) nr. 1268/1999, dar care nu mai pot fi finanțate prin acest regulament, pot fi transferate spre programe de dezvoltare rurală.

(6)

Prezentul regulament nu aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1423/2006 al Comisiei din 26 septembrie 2006 de stabilire a unui mecanism privind măsurile corespunzătoare în domeniul cheltuielilor agricole în ceea ce privește Bulgaria și România (3).

(7)

În conformitate cu dispozițiile articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 2759/1999 al Comisiei din 22 decembrie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1268/1999 (4) al Consiliului privind asistența financiară comunitară destinată măsurilor de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală în țările candidate din Europa Centrală și de Est, în perioada de preaderare, trebuie efectuată o evaluare ex-post a programului SAPARD. Trebuie să se garanteze că aceste evaluări pot fi efectuate și finanțate după 2006, după expirarea perioadei de eligibilitate a programului SAPARD, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1268/1999.

(8)

Acordurile de finanțare multianuale („MAFA”) și acordurile de finanțare anuale („AFA”) au fost încheiate între Comisia Europeană, care reprezintă Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Bulgaria și România, pe de altă parte.

(9)

În domeniile reglementate de Tratatul de instituire a Comunității Europene, relația dintre Bulgaria și România, pe de o parte, și Comunitate, pe de altă parte, este guvernată de legislația comunitară, cu începere de la 1 ianuarie 2007, atunci când aceste state aderă la Uniunea Europeană. În principiu, acordurile bilaterale, fără alte documente juridice necesare, continuă să se aplice, în măsura în care nu contravin legislației comunitare obligatorii. În anumite domenii, MAFA și AFA prevăd norme care diferă de legislația comunitară, dar nu contravin dispozițiilor obligatorii. Oricum, este normal să se prevadă că, în ceea ce privește programul SAPARD, noile state membre ar trebui, pe cât posibil, să respecte aceleași norme care se aplică și în celelalte domenii ale legislației comunitare.

(10)

Prin urmare, este necesar să se prevadă continuarea aplicabilității MAFA și AFA, sub rezerva anumitor derogări și modificări. În același timp, anumite dispoziții nu mai sunt necesare, având în vedere faptul că nici Comunitatea nu mai tratează cu țări terțe, ci cu state membre, și că noile state membre se vor supune direct dispozițiilor legislației comunitare. În acest caz, dispozițiile MAFA nu ar trebui să se mai aplice. Pentru a asigura continuitatea aplicării MAFA și AFA, aceste schimbări ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2007.

(11)

Regulamentul (CE) nr. 1266/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 privind coordonarea asistenței acordate statelor candidate în cadrul strategiei de preaderare și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3906/89 (5) și Regulamentul (CE) nr. 2222/2000 al Comisiei din 7 iunie 2000 de stabilire a normelor financiare de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1268/1999 al Consiliului privind asistența comunitară destinată măsurilor de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală în țările candidate din Europa Centrală și de Est în perioada de preaderare (6) au constituit temeiuri juridice pentru Comisie pentru a conferi gestionarea asistenței acordate prin programul SAPARD agențiilor responsabile de punerea în aplicare din țările candidate, de la caz la caz. MAFA au fost încheiate pe baza acestei posibilități. Totuși, în ceea ce privește statele membre, legislația comunitară nu prevede transferul procedurii de gestionare, ci doar o procedură de acreditare la nivel național pentru agențiile plătitoare menționate la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (7). MAFA prevăd, în principiu, o procedură de acreditare identică cu cea de la articolul 4 secțiunea A din anexă. Astfel, în ceea ce privește statele membre, nu mai este necesar transferul gestionării asistenței. Prin urmare, derogarea de la aceste prevederi este considerată corectă.

(12)

Acordurile de finanțare multianuale (MAFA) și acordurile de finanțare anuale (AFA) au fost, de asemenea, încheiate între Comisia Europeană, care reprezintă Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și Slovenia (statele membre care au aderat în 2004), pe de altă parte.

(13)

Dispozițiile similare celor incluse în prezentul regulament privind MAFA și AFA pentru Bulgaria și România au fost adoptate, privind MAFA și AFA pentru statele membre care au aderat în 2004, prin Regulamentul (CE) nr. 1419/2004 al Comisiei din 4 august 2004 privind continuitatea aplicării acordurilor de finanțare multianuale și a acordurilor de finanțare anuale încheiate între, pe de o parte, Comisia Europeană, acționând în numele Comunității Europene și, pe de altă parte, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria și de introducere a unor derogări de la acordurile de finanțare multianuale și de la Regulamentul (CE) nr. 1266/1999 al Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 2222/2000 (8). Totuși, aceste măsuri au fost adoptate ca măsuri de facilitare a transferului de la programul SAPARD la programele de dezvoltare rurală și expiră la 30 aprilie 2007.

(14)

În urma experienței, s-a stabilit că aceste măsuri nu privesc numai transferul de la programul SAPARD la programele de dezvoltare rurală, ci, în special, finalizarea programelor începute prin programul SAPARD pentru statele membre care au aderat în 2004. Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1268/1999 prevede că, în acest caz, acestea rămân aplicabile.

(15)

Prin urmare, este normal ca regulamentul de adoptare să prevadă măsuri identice cu cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1419/2004, pentru a prevedea finalizarea programelor începute prin programul SAPARD pentru statele membre care au aderat în 2004, din moment ce aceste programe nu au fost încă finalizate. Aceste măsuri ar trebui aplicate odată ce acelea incluse în Regulamentul (CE) nr. 1419/2004 nu se mai aplică, adică de la 1 mai 2007.

(16)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (7) din secțiunea A a anexei la MAFA, suma care trebuie recuperată în temeiul deciziei de verificare a conformității va fi dedusă din următoarea solicitare de plată către Comisie. Articolul 12 alineatul (8) prevede că suma care trebuie recuperată în temeiul deciziei de verificare a conformității nu va fi redistribuită programului. Aplicarea celor două dispoziții va avea ca rezultat o deducere dublă a sumei din distribuirea SAPARD către un stat beneficiar. Prin urmare, dispoziția ca această sumă să fie dedusă din următoarea solicitare de plată către Comisie ar trebui eliminată.

(17)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru structuri agricole și dezvoltare rurală și al Comitetului pentru fonduri agricole,

(a)

articolele 1 și 3 din secțiunea A; cu toate acestea, orice referire la aceste articole din MAFA sau AFA se interpretează ca referindu-se la decizia națională de acreditare, în conformitate cu articolul 4 din secțiunea A;

(b)

articolul 14 punctele 2.6 și 2.7 din secțiunea A;

(c)

articolele 2, 3, 4, 5, 6 și 8 din secțiunea C; și

(d)

secțiunea G.

(a)

articolele 1 și 3 din secțiunea A; cu toate acestea, orice referire la aceste articole din MAFA sau AFA se interpretează ca referindu-se la decizia națională de acreditare, în conformitate cu articolul 4 din secțiunea A;

(b)

articolul 14, punctele 2.6 și 2.7 din secțiunea A;

(c)

articolele 2, 3, 4, 5, 6 și 8 din secțiunea C;

(d)

articolul 8 din secțiunea F; și

(e)

secțiunea G.

9.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 69/16

(1)

Contingentul tarifar din grupa numărul 1 prevăzut în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1431/94 al Comisiei (3), cu numărul de ordine 09.4410 și încadrat la codurile NC 0207 14 10, 0207 14 50 și 0207 14 70 (bucăți de pui congelate), este alocat în mod special Braziliei.

(2)

Acordul sub forma unui schimb de scrisori dintre Comunitatea Europeană și Brazilia, încheiat în cadrul negocierilor desfășurate în temeiul articolului XXIV alineatul (6) și al articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994, aprobat prin Decizia 2006/963/CE a Consiliului (4), prevede un contingent tarifar de import anual de carne de pasăre de 2 332 tone pentru anumite bucăți de pui congelate (codurile NC 0207 14 10, 0207 14 50 și 0207 14 70), la rata de 0 %.

(3)

Această cantitate trebuie adăugată la contingentul din grupa numărul 1.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1431/94 trebuie modificat în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare pentru carne de pasăre și ouă,

9.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 69/18

(1)

În conformitate cu articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006, diferența dintre prețurile de pe piața mondială ale produselor menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat anterior și prețurile acestor produse pe piața comunitară poate fi acoperită printr-o restituire la export.

(2)

Având în vedere situația existentă în prezent pe piață în sectorul zahărului, restituirile la export trebuie stabilite în conformitate cu normele și cu anumite criterii prevăzute la articolele 32 și 33 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006.

(3)

Articolul 33 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 prevede că restituirea poate fi diferențiată în funcție de destinații atunci când situația pieței mondiale sau cerințele specifice anumitor piețe justifică acest lucru.

(4)

Se pot acorda restituiri numai pentru produsele autorizate să circule liber în Comunitate și care îndeplinesc condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 318/2006.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

9.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 69/20

(1)

Regulamentul (CE) nr. 958/2006 al Comisiei din 28 iunie 2006 privind o licitație permanentă pentru anul de comercializare 2006/2007 în vederea stabilirii restituirilor la exportul de zahăr alb (2) prevede organizarea de licitații parțiale.

(2)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 958/2006 și ca urmare a examinării ofertelor depuse în cadrul licitației parțiale care se încheie la 8 martie 2007, este necesar să se stabilească o valoare maximă a restituirii la export pentru licitația parțială în cauză.

(3)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

9.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 69/21

(1)

În conformitate cu articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006, diferența dintre prețurile pe piața mondială ale produselor menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (c), (d) și (g) din regulamentul menționat anterior și prețurile acestor produse pe piața comunitară poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)

Având în vedere situația existentă în prezent pe piață în sectorul zahărului, trebuie stabilite restituiri la export în conformitate cu normele și cu anumite criterii prevăzute la articolele 32 și 33 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006.

(3)

Articolul 33 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 prevede că restituirea poate fi diferențiată în funcție de destinație atunci când acest lucru este justificat de situația pieței mondiale sau de exigențele specifice ale anumitor piețe.

(4)

Se pot acorda restituiri numai pentru produsele autorizate să circule liber în Comunitate și care îndeplinesc condițiile din Regulamentul (CE) nr. 951/2006 din 30 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 318/2006 în ceea ce privește schimburile cu țările terțe în sectorul zahărului (2).

(5)

Restituirile la export pot fi instituite pentru a acoperi disparitățile de competitivitate dintre exporturile din Comunitate și cele din țările terțe. Produsele comunitare exportate spre destinații apropiate și spre anumite țări terțe care acordă un tratament preferențial la import se găsesc în prezent într-o poziție concurențială foarte avantajoasă. În consecință, este necesară eliminarea restituirilor la export pentru aceste destinații.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

9.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 69/23

(1)

Ratele de restituire aplicabile începând cu 23 februarie 2007 produselor enumerate în anexă, exportate sub formă de mărfuri care nu sunt incluse în anexa I la tratat, au fost stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 181/2007 al Comisiei (2).

(2)

Aplicarea normelor și a criteriilor menționate de Regulamentul (CE) nr. 181/2007 informațiilor deținute în prezent de Comisie duce la modificarea ratelor de restituire la export care se aplică în prezent, după cum se indică în anexa la prezentul regulament,

9.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 69/25

(1)

Regulamentul (CE) nr. 38/2007 al Comisiei din 17 ianuarie 2007 privind o licitație permanentă pentru revânzarea la export a zahărului deținut de agențiile de intervenție din Belgia, Republica Cehă, Spania, Irlanda, Italia, Ungaria, Polonia, Slovacia și Suedia (2) prevede organizarea de licitații parțiale.

(2)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 38/2007 și ca urmare a examinării ofertelor depuse în cadrul licitației parțiale care se încheie la 7 martie 2007, este necesar să se stabilească o valoare maximă a restituirii la export pentru licitația parțială în cauză.

(3)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

9.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 69/26

(1)

O licitație pentru restituirea la exportul de grâu comun către anumite țări terțe a fost lansată de Regulamentul nr. 936/2006 al Comisiei (2).

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1501/95 al Comisiei din 29 iunie 1995 de stabilire a unor norme de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1766/92 al Consiliului privind acordarea restituirilor la export pentru cereale și a măsurilor care trebuie luate în cazul dereglării piețelor în sectorul cerealelor (3), Comisia poate decide, pe baza ofertelor prezentate, să nu dea curs procedurii de licitație.

(3)

Luând în considerare în special criteriile prevăzute la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1501/95, nu este indicat să se stabilească o restituire maximă.

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cerealelor,

9.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 69/27

(1)

Directiva 2004/109/CE instituie principiile generale pentru armonizarea obligațiilor de transparență privind deținerea drepturilor de vot sau a instrumentelor financiare care conferă dreptul de a achiziționa acțiuni existente împreună cu dreptul de vot. Aceasta urmărește să asigure că, prin divulgarea unor informații exacte, complete și furnizate la momentul potrivit, cu privire la emitenții de valori mobiliare, încrederea investitorilor este garantată pe termen lung. În mod similar, solicitând emitenților să fie informați despre tranzacțiile care modifică participațiile importante în capitalul societăților, directiva urmărește să asigure că aceștia din urmă pot informa publicul în permanență.

(2)

Normele de aplicare a reglementărilor privind obligațiile de transparență ar trebui, în mod similar, să fie redactate astfel încât să asigure un nivel înalt de protecție a investitorilor, să stimuleze eficacitatea pieței și să fie aplicate în mod uniform.

(3)

În ceea ce privește procedurile conform cărora investitorii vor fi informați despre opțiunea emitentului pentru statul membru de origine, este necesar ca astfel de opțiuni să fie divulgate conform aceleiași proceduri aplicabile informațiilor reglementate din Directiva 2004/109/CE.

(4)

În ceea ce privește elementele minime ale setului condensat de declarații financiare semestriale, în cazul în care acel set nu este stabilit în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate, acestea trebuie redactate astfel încât să se evite formarea unei imagini înșelătoare a activelor și pasivelor, a situației financiare și a rezultatului financiar ale emitentului. Conținutul rapoartelor semestriale ar trebui redactat astfel încât să asigure un grad de transparență adecvat față de investitori, printr-un flux regulat de informații privind rezultatele emitentului, iar aceste informații ar trebui prezentate astfel încât să faciliteze compararea lor cu informațiile furnizate în raportul anual din anul precedent.

(5)

Emitenții de acțiuni care creează conturi consolidate în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate (IAS) și cu standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) ar trebui să aplice aceeași definiție a tranzacțiilor între părțile afiliate în rapoartele anuale și semestriale prevăzute în Directiva 2004/109/CE. Emitenții de acțiuni care nu creează conturi consolidate și care nu sunt obligați să aplice IAS și IFRS ar trebui, în rapoartele lor semestriale prevăzute în Directiva 2004/109/CE, să aplice definiția tranzacțiilor între părțile afiliate stabilită în Directiva 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (3).

(6)

Pentru a beneficia de derogarea de la obligația de notificare a participațiilor importante prevăzută de Directiva 2004/109/CE în cazul acțiunilor cumpărate exclusiv pentru compensare și reglare, durata maximă a „ciclului de reglare pe termen scurt” ar trebui să fie cât mai scurtă posibil.

(7)

Pentru ca autoritatea competentă în cauză să poată controla respectarea derogării creatorilor de piață de la obligația de notificare a informațiilor privind participațiile importante, creatorul de piață care dorește să beneficieze de această derogare ar trebui să anunțe că acționează sau intenționează să acționeze în calitate de creator de piață și să specifice acțiunile sau instrumentele financiare pe care le are în vedere.

(8)

Desfășurarea activităților de creare de piață în deplină transparență este deosebit de importantă. Astfel, creatorul de piață ar trebui, la cererea autorităților competente respective, să poată identifica activitățile desfășurate în legătură cu emitentul în cauză și, în special, acțiunile sau instrumentele financiare deținute în scopul desfășurării activităților de creare de piață.

(9)

În ceea ce privește calendarul zilelor de cotație, este necesar, în scopul facilitării aplicării, ca termenele să fie calculate în funcție de zilele de cotație din statul membru al emitentului. Cu toate acestea, pentru a încuraja transparența, ar trebui să se adopte dispoziții prin care fiecare autoritate competentă să informeze investitorii și participanții la piață despre calendarul zilelor de cotație aplicabil în diferitele piețe reglementate, situate sau care funcționează pe teritoriul său.

(10)

În ceea ce privește circumstanțele în care se efectuează notificarea participațiilor importante, este necesar să se stabilească momentul în care obligația se aplică în mod individual sau colectiv, precum și modul în care aceasta va fi respectată în cazul mandatarilor.

(11)

Este întemeiat să se presupună că persoanele fizice sau juridice exercită un nivel înalt de prudență când achiziționează sau cedează participații importante. În consecință, asemenea persoane vor avea foarte repede cunoștință despre astfel de achiziții sau cesiuni sau despre posibilitatea de a exercita drepturi de vot; prin urmare, este necesară introducerea unei perioade de timp foarte scurte după tranzacția în cauză ca perioadă după care se consideră că acestea sunt informate.

(12)

Derogarea de la obligația de a reuni participațiile importante ar trebui să fie disponibilă doar întreprinderilor-mamă care pot demonstra că filialele lor, societăți de gestiune sau întreprinderi de investiții, îndeplinesc condițiile de independență necesare. Pentru a asigura transparența deplină, o declarație în acest sens ar trebui notificată ex ante autorității competente respective. În această privință, este important ca notificarea să menționeze autoritatea competentă care supraveghează activitățile societăților de gestiune conform condițiilor prevăzute în Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (4), indiferent dacă sunt autorizate în conformitate cu directiva respectivă, cu condiția ca, în ultimul caz, acestea să fie supravegheate în temeiul legislației naționale.

(13)

În sensul Directivei 2004/109/CE, instrumentele financiare ar trebui luate în considerare în contextul notificării participațiilor importante, în măsura în care asemenea instrumente conferă deținătorului un drept necondiționat de a dobândi acțiunile subiacente sau posibilitatea de a achiziționa acțiunile subiacente sau lichidități la scadență. Prin urmare, instrumentele financiare nu ar trebui să includă instrumente care îi permit deținătorului să primească acțiuni în funcție de nivelul atins de prețul acțiunii subiacente la un anumit moment. Acestea nu ar trebui să acopere nici acele instrumente care îi permit emitentului de instrumente sau unui terț să acorde acțiuni sau lichidități deținătorului instrumentului la scadență.

(14)

Instrumentele financiare din secțiunea C a anexei I la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) care nu sunt menționate la articolul 11 alineatul (1) al prezentei directive a Comisiei nu sunt considerate instrumente financiare în sensul articolului 13 alineatul (1) din Directiva 2004/109/CE.

(15)

Directiva 2004/109/CE stabilește obligații stricte în domeniul difuzării informațiilor reglementate. Simpla disponibilitate a informațiilor, care presupune obligația investitorilor de a le căuta în mod activ, nu este, prin urmare, suficientă în sensul directivei respective. În consecință, difuzarea ar trebui să implice distribuirea activă a informațiilor de la emitenți către mijloacele media, pentru a ajunge la investitori.

(16)

Sunt necesare standarde minime de calitate pentru difuzarea informațiilor reglementate pentru a garanta că investitorii, chiar dacă sunt rezidenți ai unui alt stat membru decât cel al emitentului, au acces egal la informațiile reglementate. Emitenții ar trebui să se asigure că acele standarde minime sunt îndeplinite, fie prin difuzarea personală a informațiilor reglementate, fie prin mandatarea unui terț în acest sens în numele lor. În ultimul caz, terțul ar trebui să aibă capacitatea de difuzare în condiții adecvate și să dispună de mecanisme adecvate pentru a se asigura că informațiile reglementate pe care le primește provin de la emitentul corespunzător și că nu există niciun risc semnificativ de deteriorare a datelor sau de acces neautorizat la informații confidențiale nepublicate. În cazul în care terțul furnizează alte servicii sau îndeplinește alte funcții, precum mijloace media, autorități competente, burse de valori sau organismul însărcinat cu mecanismul de stocare desemnat oficial, astfel de servicii sau funcții ar trebui clar separate de serviciile și funcțiile referitoare la difuzarea informațiilor reglementate. Când sunt comunicate informații către mijloacele media, pentru a facilita și accelera prelucrarea informațiilor, emitenții sau terții ar trebui să acorde prioritate utilizării mijloacelor electronice și formatelor tip din domeniu.

(17)

În plus, prin intermediul standardelor minime, informațiile reglementate ar trebui difuzate într-un mod care garantează cel mai larg acces public posibil și, dacă este posibil, accesul simultan la publicul din interiorul și exteriorul statului membru de origine al emitentului. Aceasta nu aduce atingere dreptului statelor membre de a solicita emitenților să publice parțial sau integral informațiile reglementate în jurnale și nici posibilității emitenților de a publica informațiile reglementate disponibile pe propriul lor website sau pe alte website-uri accesibile investitorilor.

(18)

Ar trebui să se poată declara echivalență atunci când regulile generale de divulgare ale unor țări terțe oferă utilizatorilor o evaluare inteligibilă și, în general, echivalentă a situației emitenților care le permite să adopte decizii similare situației în care li s-ar fi furnizat informațiile conform obligațiilor prevăzute în Directiva 2004/109/CE, chiar dacă obligațiile nu sunt identice. Cu toate acestea, echivalența ar trebui limitată la substanța informațiilor relevante și nu ar trebui acceptată nicio excepție privind termenele fixate de Directiva 2004/109/CE.

(19)

Pentru a stabili dacă un emitent dintr-o țară terță întrunește obligațiile echivalente celor prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2004/109/CE, este important să se asigure consecvența cu Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de punere în aplicare a Directivei 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește informațiile conținute în prospectele, structura prospectelor, includerea de informații prin trimiteri, publicarea prospectelor și difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar (6), în special cu elementele referitoare la informațiile financiare istorice care trebuie incluse în prospect.

(20)

În ceea ce privește echivalența obligațiilor de independență, o întreprindere-mamă a unei societăți de gestiune sau a unei întreprinderi de investiții înregistrată într-o țară terță ar trebui să poată beneficia de derogarea prevăzută la articolul 12 alineatul (4) sau (5) din Directiva 2004/109/CE, indiferent dacă autorizarea este obligatorie în temeiul legislației din țara terță pentru ca societatea de gestiune sau întreprinderea de investiții controlată să poată desfășura activități de gestiune sau activități de gestiune a portofoliului, cu condiția respectării anumitor condiții de independență.

(21)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(a)

bilanțul de la încheierea primelor șase luni ale anului financiar curent și bilanțul comparativ de la încheierea anului financiar precedent;

(b)

contul de profit și pierdere pentru primele șase luni ale anului financiar curent, precum și, după doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, informații comparative pentru perioada similară a anului financiar precedent.

(a)

informații suficiente pentru a asigura comparabilitatea declarațiilor financiare semestriale condensate cu declarațiile financiare anuale;

(b)

informații suficiente și explicații pentru a garanta înțelegerea corectă de către utilizator a oricăror modificări semnificative ale sumelor și a oricăror evoluții apărute pe durata semestrului în cauză, care se reflectă în bilanț și în contul de profit și pierdere.

(a)

tranzacțiile dintre părțile afiliate care au avut loc în primele șase luni ale anului financiar curent și care au afectat substanțial situația financiară sau rezultatele întreprinderii în acea perioadă;

(b)

orice modificări ale tranzacțiilor dintre părțile afiliate descrise în ultimul raport anual care ar putea avea un efect substanțial asupra situației financiare sau a rezultatelor întreprinderii în primele șase luni ale anului financiar curent.

(a)

nu trebuie să se implice prin acordarea de instrucțiuni directe sau indirecte sau prin orice alte mijloace în privința exercitării drepturilor de vot deținute de societatea de gestiune sau de întreprinderea de investiții respectivă;

(b)

societatea de gestiune sau întreprinderea de investiții trebuie să fie liberă să exercite, independent de întreprinderea-mamă, drepturile de vot anexate activelor pe care le gestionează.

(a)

o listă a numelor societăților de gestiune și ale întreprinderilor de investiții respective, indicând autoritățile competente care le supraveghează sau lipsa unei autorități competente de supraveghere, dar fără trimitere la emitenții în cauză;

(b)

o declarație prin care, în cazul fiecărei asemenea societăți de gestiune sau întreprinderi de investiții, întreprinderea-mamă îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1).

(a)

structura organizațională a întreprinderii-mamă și a societății de gestiune sau a întreprinderii de investiții este de așa natură încât permite exercitarea drepturilor de vot independent de întreprinderea-mamă;

(b)

persoanele care decid asupra modalității de exercitare a drepturilor de vot acționează independent;

(c)

în cazul în care întreprinderea-mamă este un client al propriei societăți de gestiune sau întreprinderi de investiții sau deține participații în activele gestionate de societatea de gestiune sau de întreprinderea de investiții, există un mandat clar, în scris, pentru o relație de independență reciprocă între întreprinderea-mamă și societatea de gestiune sau întreprinderea de investiții.

(a)

situația care rezultă în urma operațiunii, în termeni de drepturi de vot;

(b)

după caz, seria întreprinderilor controlate prin intermediul cărora se dețin efectiv instrumente financiare;

(c)

data atingerii sau depășirii pragului;

(d)

pentru instrumentele cu o perioadă de exercitare, o indicare a datei sau a perioadei de timp în care acțiunile vor fi sau vor putea fi achiziționate, după caz;

(e)

data scadenței sau expirării instrumentului;

(f)

identitatea deținătorului;

(g)

numele emitentului subiacent.

(a)

numele persoanei care a transmis informațiile către mijloacele media;

(b)

detaliile privind validarea securității;

(c)

ora și data transmiterii informațiilor către mijloacele media;

(d)

mijlocul prin care informațiile au fost transmise;

(e)

după caz, detaliile privind orice restricție impusă de către emitent asupra informațiilor reglementate.

(a)

un tablou fidel al evoluției și rezultatelor întreprinderii și al situației emitentului, precum și o descriere a principalelor riscuri și incertitudini cu care se confruntă acesta, astfel încât evaluarea să prezinte o analiză echilibrată și cuprinzătoare a evoluției și rezultatelor întreprinderii și a situației emitentului, corespunzătoare dimensiunii și complexității întreprinderii;

(b)

o indicație a oricăror evenimente importante care au avut loc de la încheierea anului financiar;

(c)

indicații privind dezvoltarea viitoare probabilă a emitentului.

(a)

evaluarea perioadei acoperite;

(b)

indicații privind dezvoltarea viitoare probabilă a emitentului pentru ultimele șase luni din anul financiar;

(c)

pentru emitenții de acțiuni și în cazul în care nu au fost deja divulgate continuu, principalele tranzacții între părțile afiliate.

(a)

conformitatea declarațiilor financiare cu cadrul aplicabil de prezentare a informațiilor sau cu setul de standarde de contabilitate;

(b)

corectitudinea evaluării gestiunii din raportul de gestiune.

(a)

pentru emitenții de acțiuni, calculul dividendelor și capacitatea de a plăti dividende;

(b)

pentru toți emitenții, după caz, obligațiile minime de capital social și emisiile de lichidități.

(a)

în cazul unui emitent căruia i se permite să dețină cel mult 5 % din propriile acțiuni la care sunt anexate drepturi de vot, trebuie să efectueze o notificare de fiecare dată când se atinge sau se depășește pragul respectiv;

(b)

în cazul unui emitent căruia i se permite să dețină cel mult între 5 % și 10 % din propriile acțiuni la care sunt anexate drepturi de vot, trebuie să efectueze o notificare de fiecare dacă când se atinge sau se depășește pragul de 5 % sau pragul maxim;

(c)

în cazul unui emitent căruia i se permite să dețină peste 10 % din propriile acțiuni la care sunt anexate drepturi de vot, trebuie să efectueze o notificare de fiecare dată când se atinge sau se depășește pragul de 5 % sau pragul de 10 %.

(a)

societatea de gestiune sau întreprinderea de investiții trebuie să fie liberă, în orice situație, să exercite independent de întreprinderea-mamă drepturile de vot anexate activelor pe care le gestionează;

(b)

societatea de gestiune sau întreprinderea de investiții trebuie să ignore interesele întreprinderii-mamă sau ale oricărei alte întreprinderi controlate de întreprinderea-mamă ori de câte ori apar conflicte de interese.

9.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 69/37

(1)

Proiectul de regulament al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind omologarea vehiculelor cu motor cu privire la câmpul de vizibilitate înainte al conducătorului auto (2) prevede eliminarea obstacolelor tehnice în comercializarea vehiculelor cu motor între părțile contractate în ceea ce privește aceste componente, garantând în același timp un înalt nivel de siguranță.

(2)

Este necesar să se definească poziția Comunității în privința proiectului de regulament menționat și să se prevadă un vot al Comunității, reprezentate de Comisie, în favoarea proiectului.

(3)

Proiectul de regulament ar trebui să facă parte din sistemul comunitar de omologare a vehiculelor cu motor deoarece domeniul de aplicare a Directivei 77/649/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1977 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la câmpul de vizibilitate al conducătorilor auto (3) este similar cu cel al acestui proiect de regulament,

9.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 69/39

(1)

Proiectul de regulament al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (denumit în continuare „proiectul de regulament CEE/ONU”) privind omologarea sistemelor de partiționare pentru vehicule destinate protecției pasagerilor împotriva deplasării bagajelor, care nu sunt piese de origine (2), prevede eliminarea obstacolelor tehnice în comercializarea autovehiculelor între părțile contractante în ceea ce privește aceste componente, garantând în același timp un nivel înalt de securitate și de protecție a mediului.

(2)

Este necesar să se definească poziția Comunității în privința proiectului de regulament CEE/ONU și să se prevadă un vot al Comunității, reprezentată de Comisie, în favoarea proiectului.

(3)

Având în vedere că proiectul de regulament CEE/ONU se aplică furnizării de alte piese decât cele de origine, acesta nu ar trebui să facă parte din sistemul comunitar de omologare pe tip a autovehiculelor,

9.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 69/40

(1)

La data de 24 ianuarie 2006, Comisia a primit o notificare prin care întreprinderea INEOS Group Limited („Ineos”) și-a exprimat intenția de a dobândi controlul asupra întreprinderii BP Ethylene Oxide/Ethylene Glycol Business („BP Dormagen Business”), controlată de British Petroleum Group („BP”), prin achiziție de active.

(2)

Ineos este o societate pe acțiuni britanică, care deține integral mai multe filiale care au ca obiect de activitate producția, distribuția, vânzarea și comercializarea, la nivel mondial, de produse chimice intermediare și de specialitate. La data de 16 decembrie 2006, Ineos a achiziționat Innovene, care regrupează fostele activități de olefine, de derivați și de rafinare a BP (cu excluderea BP Dormagen Business, a cărei achiziție face obiectul prezentei decizii), care are ca obiect de activitate fabricarea de produse petrochimice, inclusiv olefine și derivați ai acestora, precum și o gamă de produse de prelucrare (2). Această operațiune a fost autorizată de către Comisie la data de 9 decembrie 2005 (Cazul nr. COMP/M.4005 – Ineos/Innovene, „operațiunea principală”).

(3)

BP Dormagen Business, care constă într-o singură uzină situată la Köln/Dormagen (Germania), este în prezent controlată de către BP și activitatea sa constă în producția de oxid de etilenă („OE”) și de etilenglicoli („EG sau glicoli”).

(4)

Comitetul consultativ în materie de concentrări a emis, cu ocazia celei de-a 143-a întâlniri din 28 iulie 2006, un aviz favorabil privind un proiect de decizie pentru acordarea autorizării, prezentat de către Comisie (3).

(5)

Într-un raport din data de 26 iulie 2006, consilierul-auditor a considerat că dreptul părților de a fi audiate a fost respectat (3).

(6)

În cadrul examinării operațiunii principale, Comisia a evaluat piețele de oxid de etilenă („OE”) și pentru un număr de derivați ai acestuia („DOE”), în special etoxilați de alcool, eterglicoli („EG”) și etanolamine („EOA”). Comisia a concluzionat că operațiunea principală nu a ridicat îndoieli majore cu privire la compatibilitatea acesteia cu piața comună, pe piețele orizontale și verticale relevante.

(7)

Singurele produse fabricate și vândute de BP Dormagen Business sunt OE și EG. Ineos produce o gamă largă de produse chimice, inclusiv OE și derivați de OE (inclusiv EG). În consecință, singurele suprapuneri la nivel orizontal care decurg din achiziția propusă de Ineos a BP Dormagen Business privesc OE și EG. În plus, există relații verticale în amonte de OE (în ceea ce privește etilena) și în aval de OE (în ceea ce privește derivații de OE).

(8)

OE este un gaz incolor, produs prin oxidarea parțială a etilenei. Cu un conținut de etilenă de 82 %, este un produs periculos, în sensul că are un grad ridicat de inflamabilitate și este explozibil. Este, de asemenea, toxic și cancerigen. În starea sa nepurificată, OE poate fi utilizat pentru producerea de EG sau poate fi supus unei purificări mai intense.

(9)

EG sunt substanțe chimice intermediare, produse, în principal, prin hidratarea noncatalitică a OE. EG reprezintă 37,5 % din consumul total de OE în SEE și sunt produși numai de către producătorii integrați de OE.

(10)

O metodă de procesare alternativă a OE constă în purificarea mai intensă: OE purificat poate fi ulterior utilizat pentru producerea de diverse alte produse chimice intermediare. Majoritatea acestui OE purificat este utilizat într-o manieră captivă de către producătorii integrați de OE, în operațiuni de fabricare în aval de produse derivate de OE, restul fiind vândut terților care concurează producătorii de OE pe diferitele piețe de produse derivate de OE.

(11)

Comisia a avut deja ocazia să studieze piața de oxid de etilenă în cazuri anterioare (4). Aceasta a stabilit existența unei piețe de produse distincte pentru OE, aceasta fiind caracterizată printr-un grad scăzut de înlocuire, în special atunci când este utilizat ca materie primă directă în reacții chimice. Ancheta efectuată în cazul de față a confirmat definiția pieței produsului.

(12)

Deoarece numai OE purificat este vândut terților, evaluarea concurenței, în acest caz, s-a concentrat pe piața de OE purificat. Într-un stadiu mai avansat al procedurii, Ineos a adus la cunoștință faptul că OE purificat poate fi mai departe subdivizat în: OE de calitate superioară („OE-CS”) și OE de calitate inferioară („OE-CI”), în funcție de nivelul de impurități (în special conținutul de aldehide). Cu toate acestea, ancheta a demonstrat că nu era necesară o subdivizare a pieței relevante a produsului în cauză în funcție de nivelurile de puritate ale OE purificat, deoarece numai OE-CS era vândut terților.

(13)

Comisia a încercat, de asemenea, să determine dacă este necesară stabilirea unei distincții între contractele de aprovizionare cu OE pe termen lung a clienților ale căror uzine se află în locația/situl furnizorului de OE sau în apropierea acestuia și sunt legate/conectate prin conducte („local/intern”) și contractele de furnizare către clienți („extern”) deserviți prin alte mijloace, în special prin transportul cu camioane sau transportul feroviar. Comisia a constatat că între aceste două metode de aprovizionare există unele diferențe de preț, de durată a contractului și de cantitate a produselor cumpărate. Cu toate acestea, Comisia nu a trebuit să ia o decizie în această privință, deoarece operațiunea nu va împiedica concurența eficientă, indiferent de stabilirea faptului că aprovizionarea internă și externă sunt considerate ca reprezentând o singură piață sau două piețe separate.

(14)

Ineos a înaintat informații conform cărora etilenglicolii (EG) constituie o piață distinctă a produsului, în conformitate cu o decizie anterioară a Comisiei (5). Cu toate acestea, într-o decizie ulterioară (6), Comisia a reținut faptul că poate fi necesară distincția între diferitele tipuri de EG, pe considerente legate de cererea de pe piață. Diferențele sunt: mono-etilenglicol („MEG”), di-etilenglicol („DEG”) și tri-etilenglicol („TEG”). MEG reprezintă partea cea mai importantă a producției (aproximativ 90 %), restul producției fiind împărțit între DEG (aproximativ 9 %) și TEG (aproximativ 1 %).

(15)

În cazul de față, majoritatea actorilor de pe piață au indicat că EG ar trebui divizați, în continuare, în trei piețe (MEG, DEG și TEG), în măsura în care sunt utilizați în aplicații foarte diferite și nu sunt deloc substituibili. Cu toate acestea, din punct de vedere al aprovizionării, MEG, DEG și TEG sunt invariabil fabricați împreună și sunt întotdeauna produși în proporții foarte asemănătoare. Definiția exactă a pieței a fost lăsată deschisă, în timp ce operațiunea nu va împiedica concurența eficientă în ceea ce privește EG, indiferent de existența oricăror definiții alternative ale pieței produsului.

(16)

În deciziile anterioare (7), Comisia a considerat dimensiunea geografică a pieței de OE ca fiind Europa de Vest (definită ca SEE plus Elveția), chiar dacă definiția exactă a pieței a rămas deschisă. În acest caz, uzinele de producție în cauză sunt situate la Anvers (Belgia), Lavera (Franța) și Dormagen (Germania). Ineos afirmă că piața se extinde la întreg teritoriul SEE, în măsura în care OE din aceste uzine este transportat pe distanțe mari (conform informațiilor provenite de la Ineos, în unele cazuri mai mult de 1 000 km, deși majoritatea livrărilor sunt efectuate pe o rază de 600 km). Marea majoritate a clienților și cel puțin jumătate dintre concurenți consideră, cu toate acestea, că piața geografică este regională. Distanțele de livrare par să varieze între 0 km și 800 km, majoritatea acestora situându-se pe distanțe de la 0 km până la 600 km, din cauza costurilor cu transportul și a naturii periculoase a produsului.

(17)

Conform limitărilor legate de distanța pe care se efectuează transportul, Comisia a identificat posibile piețe regionale pentru OE, după cum urmează: (i) Regatul Unit și Irlanda; (ii) țările nordice (Norvegia, Suedia și Finlanda); (iii) Europa Continentală de Nord-Vest sau „ECNV” (Țările de Jos, Danemarca, Belgia, Luxemburg, Germania, Austria, centrul și nordul Franței); (iv) bazinul mediteranean (Italia, Portugalia, Sudul Franței și Spania); și (v) Europa Centrală și de Est. În plus, Comisia a estimat că diferențele dintre prețurile regionale și fluxurile comerciale limitate tind să confirme această segmentare geografică a pieței. Cu toate acestea, nu a fost necesară o concluzie cu privire la definiția exactă a pieței geografice a OE, deoarece Comisia a constatat că operațiunea nu va împiedica concurența eficientă pe nici una dintre posibilele piețe geografice (o piață geografică care se întinde pe teritoriul SEE sau pe piața ECNV, singura piață regională pe care operează ambele părți).

(18)

Ineos a adus informații, în conformitate cu argumentele prezentate în deciziile anterioare (8), conform cărora piața geografică relevantă pentru EG corespunde cel puțin Europei Occidentale și chiar la nivel global, motivarea fiind că EG nu sunt produse periculoase și sunt, în consecință, ușor de transportat. Prețurile sunt comparabile la nivel mondial, iar importurile în SEE, provenind în principal din Orientul Mijlociu și Rusia, reprezintă aproximativ 13 % din consumul total în SEE.

(19)

Majoritatea participanților la anchetă au confirmat că piața geografică corespunde cel puțin teritoriului SEE. Cu toate acestea, în scopul prezentei decizii, definiția exactă a pieței a fost lăsată deschisă, deoarece operațiunea propusă nu va împiedica concurența eficientă în cadrul pieței comune sau a unei părți majore din aceasta indiferent de existența oricăror definiții alternative ale pieței geografice.

(20)

Piața globală a oxidului de etilenă în cadrul SEE, inclusiv producția destinată utilizării captive, reprezintă aproximativ 3 000 kt/an (kilotone pe an). Piața liberă reprezintă aproximativ 18 % din producția totală sau aproximativ 560 kt/an, din care aproximativ 33 % ca valoare revine clienților aprovizionați local și 67 % clienților aprovizionați extern.

(21)

Din punct de vedere al structurii pieței, operațiunea reprezintă o concentrare între doi dintre cei mai mari trei furnizori de OE din cadrul SEE, care împreună obțin părți de piață cumulate care depășesc 45 %, indiferent care este definiția rezonabilă pentru piața produselor și piețele geografice în cauză. Shell, concurentul direct al entității combinate în cauză, reprezintă ca ansamblu 15-25 % din piața liberă, inclusiv prin aprovizionările interne și externe. Toți ceilalți concurenți au o cotă de piață sub 10 % (mulți sub 5 %), atât pentru aprovizionarea internă, cât și pentru cea externă.

(22)

Cu toate acestea, luând în considerare faptul că piața liberă reprezintă un procentaj relativ scăzut din producția totală, o schimbare relativ minoră în producția globală ar putea avea consecințe semnificative asupra pieței libere. În consecință, Comisia s-a concentrat, în evaluarea sa, pe importanța utilizării captive de OE de către producătorii integrați și incidența acesteia asupra vânzărilor către terți. Comisia a examinat condițiile privind oferta de OE și, în special, factorii susceptibili să aibă un efect de constrângere asupra comportamentului entității combinate pe piața liberă de OE.

(23)

Pentru a putea face acest lucru, Comisia a identificat elementele esențiale de care depinde disponibilitatea OE pe piața liberă: – capacitate de producție de OE; – capacitatea de purificare; – utilizările în aval de OE, în special distincția dintre EG și alte utilizări; – motivațiile pentru utilizarea (suplimentară) de OE neutilizat în cadrul industriei și/sau de a-l vinde pe piața liberă.

(24)

Într-o primă fază, Comisia a evaluat dacă concurenții părților au în prezent o capacitate de producție de OE neutilizat suficient pentru aprovizionarea pieței libere. În această privință, capacitatea de purificare este cea care contează, deoarece numai OE purificat se vinde pe piața liberă. Ancheta a arătat că deși uzinele deținute de părți reprezintă o parte importantă din capacitatea de purificare disponibilă, capacitate de producție disponibilă a concurenților lor ar putea avea un efect de constrângere asupra comportamentului anticoncurențial al părților, dat fiind faptul că aceștia reprezintă volume importante comparativ cu partea relativ limitată a pieței libere.

(25)

O parte importantă din evaluarea Comisiei în acest caz s-a concentrat pe relația dintre producția de OE purificat și EG. O diminuare a producției de EG poate permite producătorilor integrați (care produc și OE, și EG) să își crească producția de OE purificat. Această relație se bazează pe faptul că ambele produse utilizează aceeași materie primă (OE nepurificat) și, în consecință, o reducere a producției de EG ar elibera OE nepurificat care ar putea fi utilizat în producția de cantități suplimentare de OE purificat (atât timp cât există o capacitate de purificare disponibilă suficientă).

(26)

Ineos arată că MEG este utilizat ca și produs de rezervă pentru a permite producătorilor de OE să opteze către aprovizionarea cu OE și alți derivați de OE sau să întrerupă aprovizionarea, în funcție de condițiile pieței. Pentru a demonstra acest lucru, Ineos a prezentat două studii econometrice care arată că, în trecut, concurenții părților au fost în poziția de a-și putea crește producția de OE purificat, în detrimentul producției lor de glicoli, ca reacție la întreruperea activității normale la uzinele Ineos și BP Dormagen Business. S-a estimat că reducerile în vânzările de OE de către uzinele afectate a fost compensată (într-o anumită măsură) printr-o creștere a vânzărilor concurenților.

(27)

Comisia a ajuns la concluzia că aceste studii, chiar dacă prezentau unele limite, indicau un potențial pentru concurenți de a contracara comportamentul anticoncurențial al entității în cauză.

(28)

Comisia a evaluat ulterior amploarea acestei capacități potențiale de variație/schimbare de la glicoli la OE purificat, luând în considerare ansamblul constrângerilor legate de capacitate. Aceasta a considerat că, în cazul celei mai mari reduceri previzibile a producției de glicoli, variația potențială de la glicoli către producția de OE purificat ar putea aduce pe piața liberă de OE, în cazul creșterii unilaterale a prețurilor de către entitatea combinată în cauză, cantități care sunt importante comparativ cu dimensiunea globală totală a acestei piețe.

(29)

Comisia a luat în considerare, de asemenea, efectul asupra pieței europene al noilor capacități de producție de glicoli, care vor deservi Orientul Mijlociu și Asia. În cazul în care se constată că aceste noi capacități de producție de OE ar putea duce la o creștere a exporturilor de EG către SEE atunci, ca urmare, ne putem aștepta la o scădere a producției de EG în SEE. Acest fapt ar putea, la rândul său, provoca o creștere a disponibilității de OE în SEE cu privire la vânzările către terți și la producția internă de alți derivați de OE.

(30)

În consecință, Comisia a considerat că este necesară evaluarea efectului operației propuse de o manieră potențială, mai exact în relație cu prognoza și dezvoltările așteptate în mod rezonabil în viitor.

(31)

Ancheta Comisiei a arătat faptul că se așteaptă o creștere în anii următori a capacității totale de producție de OE neutilizată în SEE, iar rata utilizării se așteaptă să scadă. Chiar și în cazul în care se așteaptă o scădere, în viitorul apropiat, a capacității de purificare neutilizate, deoarece piața liberă este relativ redusă ca dimensiune și nu se așteptă să crească în viitorul apropiat, capacitatea de purificare neutilizată restantă încă poate acționa ca o constrângere asupra creșterilor unilaterale de prețuri din partea entității combinate.

(32)

În plus, în scopul evaluării efectului de creștere anticipat asupra importurilor de glicoli provenind din Orientul Mijlociu pe piața europeană liberă de OE, s-au luat în considerare viitori stimuli economici care să fie acordați producătorilor de OE cu privire la aprovizionarea pieței libere. În scopul compensării scăderii prevăzute a consumului de OE destinat producției de glicoli și în scopul menținerii ratelor de utilizare a producției de OE la un nivel cât mai înalt, producătorii de OE vor trebui să găsească alte debușeuri pentru a putea produce OE. Deoarece, cu excepția glicolilor, toate celelalte produse derivate de OE și piața liberă au nevoie de OE purificat, producătorii europeni de OE vor fi motivați să își crească capacitățile actuale de purificare.

(33)

Comisia a constatat că extinderea în cadrul secțiilor de producție a OE purificat este mai puțin costisitoare și, adeseori, nu este necesar să fie însoțită de alte investiții în cadrul uzinei. Presupunând că toți concurenții ar avea posibilitatea să își crească nivelul capacității actuale de purificare pentru a putea absorbi scăderea prevăzută a producției de glicoli, amploarea acestor creșteri va depinde de utilizarea captivă de OE de către producătorii de produse derivate de oxid de etilenă (DOE), de capacitatea lor de creștere a capacităților de producție de DOE și motivațiile acestora în sensul utilizării captive de DOE sau al vânzării acestuia pe piața liberă.

(34)

Ancheta Comisiei a revelat faptul că în viitorul apropiat capacitatea de producție de DOE a producătorilor integrați va fi parțial limitată datorită creșterii cererii de DOE. Creșterea capacității de producție de DOE este mai scumpă și ia mai mult timp decât creșterea capacității de purificare a OE. În consecință, nu orice cantitate de OE purificat, pusă pe piață din cauza scăderii producției de glicoli în SEE, va fi absorbită prin creșterea producției de DOE de către producătorii integrați. În consecință, aceste cantități produse de OE purificat vor fi disponibile pe piața liberă.

(35)

Este astfel exclus ca o concurență efectivă pe piața liberă de OE să fie eliminată de o manieră semnificativă. Cumpărătorii de OE se vor putea aproviziona de la alți diferiți furnizori, ceea ce va fi suficient pentru a constrânge reacțiile/comportamentul entității combinate în cauză.

(36)

Producția și consumul mondial de EG sunt estimate la aproximativ 17 000 kt/an, din care producția din SEE este de aproximativ 1 700 kt/an, corespunzătoare unei cereri de aproximativ 1 950 kt/an. În ultima perioadă, cererea de pe piața mondială a fost relativ stabilă, în special datorită cererii de MEG din partea Chinei și a Extremului Orient pentru fabricare de textile din poliester. La rândul său, această cerere a atras investiții în noile capacități importante de producție de EG în Asia și în Orientul Mijlociu, care vor începe să fie resimțite de-a lungul următorilor ani.

(37)

Ancheta Comisiei a demonstrat că cota de piață a entității combinate pe piața liberă globală nu a depășit 50 %, indiferent de definiția reținută pentru piața produsului. La nivelul SEE, cota de piață a entității în cauză nu a depășit 20 % indiferent de definiția reținută pentru piața relevantă a produsului. S-a arătat, de asemenea, că entitatea în cauză va trebui să facă față concurenței diferiților competitori puternici, printre care BASF, MEGlobal, Sabic, Shell, Clariant, precum și importurilor.

(38)

Având în vedere cota de piață limitată a entității combinate în cauză, prezența concurenților importanți, care dispun de o cotă de piața comparabilă sau superioară, precum și scăderea prevăzută pentru producția de glicoli în Europa (ca rezultat al creșterii importurilor), Comisia a concluzionat că operațiunea propusă nu ridică probleme de concurență pe piața de EG.

(39)

În conformitate cu motivele expuse mai sus, Comisia a concluzionat că operația de concentrare propusă nu afectează concurența eficientă în cadrul pieței comune sau a unei părți majore din aceasta, în special ca rezultat al creării sau întăririi unei poziții dominante. Concentrarea este în consecință declarată compatibilă cu piața comună în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi și cu articolul 57 din Acordul SEE.