1.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 63/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede că aditivii din furaje sunt supuşi autorizării şi defineşte motivele şi procedurile de acordare a unei astfel de autorizaţii.

(2)

A fost depusă o cerere de autorizare pentru preparatul menţionat în anexă, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. Această cerere a fost însoţită de informaţiile şi documentele necesare în sensul articolului 7 alineatul (3) din regulamentul în cauză.

(3)

Cererea priveşte autorizarea preparatului diformiat de potasiu (Formi LHS) ca aditiv în hrana purceilor (înţărcaţi) şi a porcilor la îngrăşat, urmând a fi clasificat în categoria „aditivi zootehnici”.

(4)

Metoda de analiză menţionată în cererea de autorizare, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, priveşte determinarea substanţei active a aditivului pentru furaje în furaje. În consecinţă, metoda de analiză la care se face referire în anexă la prezentul regulament nu trebuie înţeleasă ca fiind o metodă comunitară de analiză în sensul articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor (2).

(5)

Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) concluzionează în avizul său din 14 februarie 2003 (3) că siguranţa acestui aditiv pentru consumator, utilizator şi mediu a fost deja stabilită şi că nu va fi modificată de către utilizarea propusă. În continuare, concluzionează că folosirea preparatului nu are efect negativ asupra acestor categorii de animale şi că folosirea preparatului permite îmbunătăţirea parametrilor zootehnici (câştig mediu zilnic în greutate, indice de consum alimentar) pentru purcei (înţărcaţi) şi porci la îngrăşat. Consideră că planul de supraveghere după introducerea pe piaţă, furnizat de către solicitant, este corespunzător. Avizul autorităţii recomandă luarea de măsuri corespunzătoare privind siguranţa utilizatorilor. În vederea elaborării avizului său, autoritatea a verificat de asemenea raportul privind metoda de analiză a aditivului pentru hrana animalelor, transmis de către laboratorul comunitar de referinţă instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(6)

Evaluarea acestui preparat indică faptul că sunt îndeplinite condiţiile de autorizare stabilite la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. Prin urmare, trebuie autorizată utilizarea preparatului în cauză, în conformitate cu modalităţile prevăzute în anexă la prezentul regulament.

(7)

În consecinţă, articolul 1 al Regulamentului (CE) nr. 1810/2005 al Comisiei din 4 noiembrie 2005 privind o nouă autorizaţie pentru 10 ani a unui aditiv pentru furaje, autorizaţia permanentă a anumitor aditivi pentru furaje şi autorizaţia provizorie a unor noi utilizări ale anumitor aditivi pentru furaje autorizaţi deja (4), care autoriza folosirea respectivă în temeiul dispoziţiilor tranzitorii ale Regulamentului (CE) nr. 1831/2003, trebuie eliminat.

(8)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală,

1.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 63/4

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 stabileşte normele sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman. Ţinând seama de natura strictă a acestor norme, au fost acordate măsuri tranzitorii.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 809/2003 al Comisiei din 12 mai 2003 privind măsurile tranzitorii, conform Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului cu privire la normele de prelucrare a materiilor din categoria 3 şi a gunoiului de grajd utilizat în instalaţiile de compost (2), stabileşte anumite măsuri tranzitorii în vederea acordării industriei a unui termen până la 31 decembrie 2006, necesar adaptării şi elaborării normelor de prelucrare alternativă pentru materiile din categoria 3 şi a gunoiului de grajd utilizat în instalaţiile de compost.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 810/2003 al Comisiei din 12 mai 2003 privind măsurile tranziţionale, conform Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului cu privire la normele de prelucrare a materiilor din categoria 3 şi a gunoiului de grajd utilizat în instalaţiile de biogaz (3), stabileşte anumite măsuri tranzitorii în vederea acordării industriei a unui termen până la 31 decembrie 2006, necesar adaptării şi elaborării normelor de prelucrare alternativă pentru materiile din categoria 3 şi a gunoiului de grajd utilizat în instalaţiile de biogaz.

(4)

La 7 septembrie 2005, Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (AESA) a emis un aviz privind riscurile biologice prezentate de normele de tratare a subproduselor animaliere în producţia biogazului şi a compostului.

(5)

Pe baza sus-menţionatului aviz AESA, Regulamentul (CE) nr. 208/2006 al Comisiei din 7 februarie 2006 de modificare a anexelor VI şi VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului privind normele de prelucrare aplicabile instalaţiilor de biogaz şi de compost şi cerinţele privind gunoiul de grajd (4) a fost adoptat la 7 februarie 2006, stabilind criteriile de validare pentru normele de prelucrare alternativă.

(6)

Măsurile tranzitorii stabilite în Regulamentele (CE) nr. 809/2003 şi (CE) nr. 810/2003 nu restricţionează operatorii vizaţi în utilizarea procedurii de validare introdusă de către Regulamentul (CE) nr. 208/2006.

(7)

Normele de prelucrare alternativă pot fi în prezent aprobate de către autoritatea competentă a statelor membre dacă validarea a fost realizată cu succes. Cu toate acestea, statele membre au nevoie de mai mult timp pentru finalizarea procedurilor de validare.

(8)

În plus, procesele de fermentaţie mezofilă sunt utilizate în mod curent în anumite regiuni ale UE. Astfel de procese nu au fost abordate în mod specific în sus-menţionatul aviz al AESA; totuşi, s-ar putea ca acestea să nu îndeplinească toate cerinţele stabilite pentru validarea normelor de prelucrare alternativă. În consecinţă, Comisia a transmis către AESA o întrebare solicitându-i opinia privind securitatea procesului de fermentaţie mezofilă. AESA evaluează în prezent posibilele riscuri ale acestui proces.

(9)

În aşteptarea acestei opinii din partea AESA şi în vederea furnizării statelor membre a unui termen suplimentar pentru validarea proceselor alternative, măsurile tranzitorii prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 809/2003 şi (CE) nr. 810/2003 ar trebui să fie prelungite pentru o perioadă suplimentară de timp pentru a permite statelor membre autorizarea operatorilor de a continua aplicarea normelor naţionale pentru standardele de prelucrare privind materiile de categoria 3 şi gunoiul de grajd utilizat în instalaţiile de compost şi de biogaz.

(10)

În concluzie, Regulamentele (CE) nr. 809/2003 şi (CE) nr. 810/2003 trebuie modificate în consecinţă.

(11)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală,

1.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 63/6

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 stabileşte autorizarea aditivilor pentru hrana animalelor, precum şi bazele şi procedurile de acordare a unei asemenea autorizări.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost prezentată o cerere pentru autorizarea preparatului stabilit în anexă. Această cerere a fost însoţită de detaliile şi documentele solicitate în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul menţionat mai sus.

(3)

Cererea priveşte autorizarea unei noi utilizări a preparatului de Saccharomyces cerevisiae (NCYC Sc 47) (Biosaf SC 47) ca aditiv pentru hrana cailor care urmează să fie clasat în categoria „aditivi zootehnici”.

(4)

Metoda analitică cuprinsă în cererea de autorizare, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, priveşte determinarea substanţei active a aditivului alimentar în hrana animalelor. Prin urmare, metoda analitică menţionată în anexă la prezentul regulament nu trebuie înţeleasă ca fiind metoda de analiză comunitară, în sensul articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate în vederea garantării respectării legislaţiei în domeniul alimentar, precum şi a normelor privind sănătatea şi bunăstarea animalelor (2).

(5)

Utilizarea preparatului de Saccharomyces cerevisiae (NCYC Sc 47) a fost autorizată pentru vitele de îngrăşat prin Regulamentul (CE) nr. 316/2003 al Comisiei din 19 februarie 2003 privind autorizarea permanentă a unui aditiv pentru hrana animalelor şi autorizarea temporară a unei noi utilizări a unui aditiv, autorizat anterior, pentru hrana animalelor (3), pentru purceii de lapte (înţărcaţi) prin Regulamentul (CE) nr. 2184/2004 al Comisiei din 16 decembrie 2004 privind autorizarea permanentă şi temporară a anumitor aditivi pentru hrana animalelor şi autorizarea unei noi utilizări în hrana animalelor a unui aditiv autorizat anterior (4), pentru scroafe în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1288/2004 al Comisiei din 14 iulie 2004 privind autorizarea permanentă a anumitor aditivi şi autorizarea temporară a unei noi utilizări a unui aditiv autorizat anterior pentru hrana animalelor (5), pentru îngrăşarea iepurilor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 600/2005 al Comisiei din 18 aprilie 2005 privind o nouă autorizare pe o perioadă de 10 ani a unui coccidiostatic ca aditiv pentru hrana animalelor, o autorizare temporară pentru un aditiv şi o autorizare permanentă pentru anumiţi aditivi pentru hrana animalelor (6), pentru vacile de lapte în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1811/2005 al Comisiei din 4 noiembrie 2005 privind autorizarea temporară şi permanentă a anumitor aditivi pentru hrana animalelor şi autorizarea temporară a unei noi utilizări în hrana animalelor a unui aditiv autorizat anterior (7) şi pentru mieii de îngrăşat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1447/2006 al Comisiei din 29 septembrie 2006 privind autorizarea unei noi utilizări a Saccharomyces cerevisiae (Biosaf SC 47) ca aditiv alimentar (8).

(6)

Au fost prezentate noi date în susţinerea cererii de autorizare pentru hrana cailor. În avizul său din 12 septembrie 2006, Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară („Autoritatea”) a ajuns la concluzia că preparatul de Saccharomyces cerevisiae (NCYC Sc 47) nu are un efect dăunător asupra sănătăţii animalelor, a sănătăţii oamenilor sau asupra mediului (9). O altă concluzie a acesteia arată că preparatul de Saccharomyces cerevisiae (NCYC Sc 47) nu reprezintă niciun alt risc, pentru această categorie de animale suplimentară, care ar exclude autorizarea, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. Conform acestui aviz, utilizarea preparatului este eficientă în vederea îmbunătăţirii digerării fibrelor de către organismul cailor. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerinţe specifice privind o monitorizare ulterioară pe piaţă. Acest aviz atestă totodată raportul privind metoda analitică a aditivilor pentru hrana animalelor, efectuat de laboratorul comunitar de referinţă înfiinţat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. Evaluarea preparatului menţionat mai sus arată că sunt îndeplinite condiţiile privind autorizarea, stabilite în articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. Prin urmare, ar trebui să se autorizeze utilizarea preparatului menţionat mai sus, astfel cum se specifică în anexă la prezentul regulament.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală,

1.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 63/9

(1)

În cazul cerealelor şi al anumitor produse de origine vegetală, inclusiv al fructelor şi al legumelor, conţinuturile de reziduuri reflectă utilizarea unor cantităţi minime de pesticide pentru a se asigura o protecţie efectivă a plantelor, aplicate astfel încât cantitatea de reziduuri să fie cât mai redusă cu putinţă şi acceptabilă din punct de vedere toxicologic, având în vedere, în special, protecţia mediului şi doza zilnică estimată a consumatorilor. În cazul produselor alimentare de origine animală, conţinuturile de reziduuri reflectă consumul de către animale al cerealelor şi al produselor de origine vegetală tratate cu pesticide şi, dacă este relevant, consecinţele directe ale utilizării unor medicamente veterinare. Limitele maxime de reziduuri (LMR) stabilite de Comunitate reprezintă limita superioară a cantităţii unor astfel de reziduuri presupuse a se găsi în mărfuri atunci când practicile agricole bune au fost respectate.

(2)

LMR de pesticide sunt analizate în mod constant şi modificate pentru a lua în considerare informaţiile şi datele noi. LMR sunt stabilite la limita inferioară a determinării analitice atunci când utilizările autorizate ale produselor de uz fitosanitar nu conduc la conţinuturi de reziduuri de pesticide detectabile din sau de pe produsele alimentare, sau atunci când nu există utilizări autorizate, sau atunci când utilizările care au fost autorizate de către statele membre nu au fost susţinute cu datele necesare, sau atunci când utilizările în ţări terţe, care conduc la prezenţa reziduurilor în sau pe produsele alimentare care pot fi puse în circulaţie pe piaţa comunitară, nu au fost susţinute cu datele necesare.

(3)

Comisia a fost informată că LMR curente de fosfamidon şi mevinfos trebuie să fie reexaminate în sensul disponibilităţii de noi informaţii asupra nivelului toxicologic şi a dozei acceptabile pentru consumator. Comisia a solicitat raportorului relevant al statelor membre să facă propuneri pentru revizuirea LMR stabilite de Comunitate. Astfel de propuneri au fost înaintate Comisiei.

(4)

Expunerea consumatorilor pe termen scurt şi pe toată durata vieţii lor la produsele alimentare tratate cu pesticidele menţionate în prezenta directivă a fost reevaluată în conformitate cu procedurile şi practicile comunitare, luându-se în considerare orientările publicate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (4). Pe baza acestora, este adecvată stabilirea unor noi LMR, care asigură faptul că nu există expunere a consumatorilor la un conţinut inacceptabil de reziduuri de pesticide.

(5)

După caz, expunerea acută a consumatorilor la acele pesticide prin intermediul produselor alimentare care pot avea un conţinut de reziduuri a fost evaluată în conformitate cu procedurile şi practicile comunitare, luându-se în considerare directivele publicate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii. S-a constatat că prezenţa reziduurilor de pesticide la sau sub noile LMR nu produce efecte toxice acute.

(6)

Prin intermediul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, partenerii comerciali ai Comunităţii Europene au fost consultaţi cu privire la noile LMR, iar observaţiile lor cu privire la aceste limite au fost luate în considerare.

(7)

Anexele la Directivele 76/895/CEE, 86/362/CEE şi 90/642/CEE se modifică corespunzător.

(8)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală,

1.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 63/17

(1)

În ceea ce priveşte cerealele şi produsele de origine vegetală, inclusiv fructele şi legumele, conţinuturile de reziduuri reflectă utilizarea unor cantităţi minime de pesticide necesare pentru a asigura o protecţie eficientă a plantelor, aplicate astfel încât cantitatea de reziduuri să fie cât mai redusă posibil şi acceptabilă din punct de vedere toxicologic, în special ţinând seama de protecţia mediului şi de protecţia consumatorilor din punctul de vedere al estimării unei doze zilnice admisibile. Conţinuturile maxime de reziduuri (CMR) reprezintă limita superioară pentru reziduurile în cauză care se pot găsi în produse atunci când producătorii au respectat bunele practici agricole.

(2)

CMR de pesticide sunt reexaminate şi modificate pentru a lua în considerare noile informaţii şi date. CMR se stabilesc la limita de detectare în cazul în care din utilizările autorizate de produse fitosanitare nu rezultă conţinuturi de reziduuri de pesticide detectabile în sau pe produsele alimentare, în cazul în care nu există o utilizare autorizată, în cazul în care utilizările autorizate de către statele membre nu au fost susţinute de datele necesare sau în cazul în care în ţările terţe utilizările conduc la prezenţa unor reziduuri în şi pe produsele alimentare care pot fi puse în circulaţie pe piaţa comunitară nu au fost susţinute de datele necesare.

(3)

Un stat membru a notificat Comisiei că doreşte să revizuiască CMR naţionale în conformitate cu articolul 8 din Directiva 90/642/CEE, în lumina preocupărilor privind expunerea consumatorilor. Comisiei i s-au prezentat propuneri de revizuire a CMR comunitare.

(4)

Expunerea consumatorilor pe întreaga durată a vieţii sau pe o perioadă scurtă la fiecare dintre pesticidele menţionate în prezenta directivă prin intermediul produselor alimentare a fost revizuită şi evaluată în conformitate cu procedurile şi practicile comunitare în vigoare, ţinându-se seama de liniile directoare publicate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (2). Pe această bază, este necesar să se stabilească noile CMR, care vor asigura faptul că o expunere inacceptabilă a consumatorului nu este posibilă.

(5)

În cazurile justificate, expunerea acută a consumatorilor la pesticidele în cauză prin intermediul fiecăruia dintre produsele alimentare care pot conţine reziduuri a fost măsurată şi evaluată în conformitate cu procedurile şi practicile în vigoare în Uniunea Europeană, ţinându-se seama de orientările publicate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. S-a concluzionat că prezenţa reziduurilor de pesticide la nivelul sau sub nivelul CMR nu ar avea efecte toxice acute.

(6)

În cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, partenerii comerciali ai Comunităţii au fost consultaţi cu privire la noile CMR şi s-a ţinut seama de observaţiile lor în acest sens.

(7)

La solicitarea Comisiei, Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (AESA) (3) şi-a dat avizul în prezenta directivă asupra riscurilor prezentate de conţinutul maxim de reziduuri pentru aldicarb.

(8)

Prin urmare, anexele la Directiva 90/642/CE trebuie modificate în consecinţă.

(9)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală,

1.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 63/24

(1)

Directiva 92/119 CEE stabileşte măsuri de combatere a unor boli la animale. Anexa II la această directivă prevede dispoziţii speciale pentru boala veziculoasă a porcului.

(2)

Directivele 72/461/CEE (3) şi 80/215/CEE (4) ale Consiliului fiind abrogate cu efect de la 1 ianuarie 2006, trimiterile la aceste directive cuprinse în Directiva 92/119/CEE ar trebui înlocuite cu trimiteri la anexele II şi III la Directiva 2002/99/CE.

(3)

Este necesar să se prevadă o soluţie specifică cu privire la marcarea cărnii şi la utilizarea ulterioară a acesteia, precum şi la destinaţia produselor transformate, atunci când situaţia sanitară cu privire la boala veziculoasă a porcului permite acest lucru, cu condiţia ca aceasta să fie realizată în aşa fel încât să nu se aducă atingere gradului de protecţie contra bolii veziculoase a porcului de către comerţul intracomunitar sau internaţional.

(4)

Anumite state membre au informat Comisia că marca de identificare prevăzută în anexa II la Directiva 2002/99/CE este acceptată cu dificultate de către operatorii şi clienţii acestei industrii. În consecinţă, este adecvat să se prevadă o marcă de identificare alternativă pe care statele membre pot decide să o aplice. Cu toate acestea, pentru buna desfăşurare a controalelor, este important ca statele membre să informeze în prealabil Comisia, dacă acestea decid să aplice o marcă de identificare alternativă, în cazul unei izbucniri a bolii veziculoase a porcului.

(5)

Marca de identificare alternativă prevăzută de această directivă ar trebui să se distingă în mod clar de alte mărci de identificare aplicabile cărnii de porc, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (5) sau cu Regulamentul (CE) nr. 2076/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 de stabilire a dispoziţiilor tranzitorii de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 853/2004, (CE) nr. 854/2004 şi (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 853/2004 şi (CE) nr. 854/2004 (6).

(6)

Spre deosebire de dispoziţiile generale de la articolul 13 al Directivei 92/119/CEE, dispoziţiile speciale pentru boala veziculoasă a porcului din anexa II la această directivă nu prevăd o autorizaţie pentru a transfera animalele dintr-o exploataţie din interiorul zonei de protecţie în cazul în care interzicerea transferului este menţinută mai mult de 30 de zile din cauza apariţiei de noi cazuri de boală. Este necesar să se prevadă o astfel de derogare pentru exploataţiile în care ţinerea animalelor pentru perioade mai mari de 30 de zile ar crea probleme.

(7)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală,

1.

Punctul 2 se modifică după cum urmează:

(b)

se adaugă litera (h) după cum urmează: „(h) (i) prin derogare de la litera (g), pentru carnea provenind de la porcinele menţionate la litera (f) punctul (i), statele membre pot să decidă să utilizeze o altă marcă de identificare decât marca specială de identificare prevăzută în anexa II la Directiva 2002/99CE, cu condiţia ca aceasta să se distingă în mod clar de alte mărci de identificare aplicabile cărnii de porc, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (8) sau cu Regulamentul (CE) nr. 2076/2005 al Comisiei (9). Statele membre care decid să utilizeze marca de identificare alternativă informează Comisia în cadrul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală; (ii) pentru finalitatea de la punctul (i), marca de identificare trebuie să fie lizibilă şi indelebilă, semnele grafice să fie uşor de citit şi expuse în mod clar. Marca de identificare trebuie să aibă următoarea formă şi să conţină următoarele indicaţii: XY reprezintă codul ţării respective prevăzut la punctul 6 al părţii B din secţiunea I a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004; 1234 reprezintă numărul de autorizaţie al unităţii menţionate la punctul 7 al părţii B din secţiunea I a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

2.

Se adaugă următorul punct 5:

1.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 63/26

(1)

Substanţa activă existentă tribenuron a fost inclusă în anexa I la Directiva 91/414/CEE prin Directiva 2005/54/CE a Comisiei (5).

(2)

Următoarele substanţe active noi au fost incluse în anexa I la Directiva 91/414/CEE: acetamiprid şi tiacloprid, prin Directiva 2004/99/CE a Comisiei (6), imazosulfuron, metoxifenozid şi S-metolaclor, prin Directiva 2005/3/CE a Comisiei (7), şi milbemectin, prin Directiva 2005/58/CE a Comisiei (8).

(3)

Includerea în anexa I la Directiva 91/414/CEE a substanţelor active în cauză s-a bazat pe evaluarea informaţiilor trimise cu privire la utilizarea propusă. Informaţiile cu privire la această utilizare au fost trimise de către anumite state membre în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din directiva menţionată. Informaţiile disponibile au fost revizuite şi sunt suficiente pentru a permite stabilirea anumitor limite maxime de reziduuri (LMR).

(4)

În cazul în care nu există LMR stabilite de Comunitate sau provizorii, statele membre stabilesc LMR naţionale provizorii, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE, înainte ca produsele de uz fitosanitar care conţin aceste substanţe active să fie autorizate.

(5)

Rapoartele de revizie ale Comisiei elaborate pentru a fi incluse în anexa I la Directiva 91/414/CEE substanţele active în cauză au stabilit doza zilnică admisă (DZA) şi dacă este necesar, doza acută de referinţă (DAR) pentru acele substanţe. Expunerea consumatorilor la produse alimentare tratate cu substanţa activă în cauză a fost estimată şi evaluată în conformitate cu procedurile comunitare. S-au luat în considerare orientările publicate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (9) şi avizul Comitetului ştiinţific pentru plante (10) cu privire la metodologia utilizată. S-a calculat că LMR propuse nu conduc la depăşirea DZA şi a DAR.

(6)

Pentru a asigura protecţia adecvată a consumatorului împotriva expunerii la reziduurile rezultate din utilizarea neautorizată a produselor de uz fitosanitar, trebuie stabilite LMR provizorii pentru combinaţiile relevante de produs/pesticid, la limita inferioară a determinării analitice.

(7)

Stabilirea unor astfel de LMR provizorii la nivelul Comunităţii nu împiedică statele membre de la stabilirea unor LMR provizorii pentru substanţele în cauză în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE şi anexa VI la directiva menţionată. Se consideră că o perioadă de patru ani este suficientă pentru a permite extinderea utilizării ulterioare a substanţei active în cauză. După aceea LMR provizorie devine definitivă.

(8)

Prin urmare, este necesară modificarea LMR prevăzute în anexele la Directivele 86/362/CEE, 86/363/CEE şi 90/642/CEE, pentru a permite supravegherea adecvată şi controlul interzicerii utilizărilor acestora şi a proteja consumatorul. Dacă LMR au fost deja definite în anexele la directivele menţionate, este necesar să fie modificate. Dacă LMR nu au fost deja definite, este necesar să fie stabilite pentru prima dată.

(9)

Prin urmare, Directivele 86/362/CEE, 86/363/CEE şi 90/642/CEE trebuie modificate corespunzător.

(10)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală,