28.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 3223/94 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)

În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

28.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/3

(1)

Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 958/2006 al Comisiei din 28 iunie 2006 privind invitația permanentă de participare la licitație în vederea stabilirii restituirilor la exportul de zahăr alb pentru anul de comercializare 2006/2007 (2) deschide o invitație permanentă de participare la licitație în vederea stabilirii restituirilor la exportul de zahăr alb încadrate la codul NC 1701 99 10 către toate destinațiile, cu excepția Albaniei, a Bulgariei, a Croației, a Bosniei și Herțegovinei, a Serbiei și Muntenegrului (3), a Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și a României.

(2)

În conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 38/2007 al Comisiei din 17 ianuarie 2007 privind o invitație permanentă de participare la licitație în vederea revânzării la export a zahărului deținut de agențiile de intervenție din Belgia, Republica Cehă, Spania, Irlanda, Italia, Ungaria, Polonia, Slovacia și Suedia (4), agențiile de intervenție în cauză pun în vânzare, prin lansarea unei invitații permanente de participare la licitație pentru exporturile către toate destinațiile, cu excepția Albaniei, a Croației, a Bosniei și Herțegovinei, a Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, a Serbiei, a Kosovoului și a Muntenegrului, o cantitate totală de 852 681 tone de zahăr acceptat prin intervenție și disponibil pentru export.

(3)

În conformitate cu articolele 32 și 33 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului, restituirile la export pot fi stabilite astfel încât să acopere diferența concurențială dintre exporturile comunitare și cele ale țării terțe. Exporturile comunitare către anumite destinații apropiate și către țări terțe care acordă produselor comunitare un tratament preferențial la import se situează în prezent într-o poziție concurențială deosebit de favorabilă. Prin urmare, restituirile la exporturile către respectivele destinații trebuie eliminate.

(4)

Regulamentele (CE) nr. 958/2006 și (CE) nr. 38/2007 trebuie modificate în consecință.

(5)

Ținând seama de datele de depunere a ofertelor de licitație în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 958/2006 și (CE) nr. 38/2007, prezentul regulament intră în vigoare de îndată. Cu toate acestea, pentru a menține drepturile ofertanților care și-au depus deja ofertele, prezentul regulament trebuie să se aplice numai ofertelor depuse după data intrării sale în vigoare.

(6)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

28.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/5

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1483/2006 al Comisiei (2) a lansat invitații permanente de participare la licitații pentru revânzarea pe piața comunitară a cerealelor deținute de organismele de intervenție ale statelor membre.

(2)

Având în vedere situația piețelor de secară și orz în Comunitate și evoluția cererii de cereale constatată în diferite regiuni în ultimele săptămâni, noi cantități de cereale, deținute pentru intervenție, trebuie făcute disponibile în unele state membre. Prin urmare, organismele de intervenție din statele membre respective trebuie autorizate să mărească cantitățile scoase la licitație până la concurența, pentru secară, de 96 150 de tone în Germania și, pentru orz, de 342 de tone în Lituania.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1483/2006 trebuie modificat în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cerealelor,

28.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/10

(1)

Regulamentul (CE) nr. 990/2006 al Comisiei (2) a lansat invitații permanente de participare la licitație pentru exportul cerealelor deținute de agențiile de intervenție din statele membre.

(2)

În ultimul timp, nivelul revânzării secarei pe piața internă a crescut considerabil, în special din cauza condițiilor curente de revânzare mai favorabile de pe piața internă decât la export, în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1483/2006 al Comisiei din 6 octombrie 2006 privind deschiderea unor invitații permanente de participare la licitație pentru revânzarea pe piața comunitară a cerealelor deținute de agențiile de intervenție ale statelor membre (3).

(3)

Având în vedere această situație și pentru a face disponibile pentru revânzarea pe piața internă cantitățile de secară care fac în prezent obiectul invitației permanente de participare la licitație privind secara în cadrul Regulamentului (CE) nr. 990/2006, trebuie redusă cantitatea care face obiectul licitației menționate anterior cu 96 150 de tone pentru Germania.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 990/2006 trebuie modificat în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cerealelor,

28.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/15

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2247/2003 al Comisiei (2) stabilește, pe bază multianuală pentru perioadele de la 1 ianuarie până la 31 decembrie, un contingent pentru importul anumitor produse din sectorul cărnii de vită și de mânzat originare din statele ACP. Produsele eligibile pentru import în temeiul acestui contingent sunt enumerate în anexa I la regulamentul menționat.

(2)

Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 al Comisiei din 31 august 2006 de stabilire a normelor comune pentru administrarea contingentelor tarifare de import pentru produsele agricole gestionate printr-un sistem de licențe de import (3) prevede că solicitanții de licențe de import nu depun decât o singură cerere pentru același număr de ordine de contingent pe perioadă sau subperioadă contingentară de import. În plus, articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1445/95 al Comisiei din 26 iunie 1995 privind normele de aplicare a regimului licențelor de import și export în sectorul cărnii de vită și de mânzat și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2377/80 (4) prevede că, fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, cererile pentru licență se completează pentru produsele ce țin de o singură subpoziție din Nomenclatura Combinată sau de unul dintre grupurile de subpoziții din NC menționate în anexa I la regulamentul menționat. Având în vedere gama de produse care pot fi importate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2247/2003, solicitanților trebuie să li se permită să își împartă singura lor cerere de licență pentru același număr de ordine de contingent în funcție de codul NC sau de grupul de coduri NC.

(3)

Din rațiuni statistice, licențele acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2247/2003 trebuie să indice cantitățile vizate pentru fiecare cod NC sau grup de coduri NC.

(4)

Prin urmare, se impune modificarea corespunzătoare a Regulamentului (CE) nr. 2247/2003.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cărnii de vită și de mânzat,

1.

La articolul 4 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1445/95, pentru același număr de ordine de contingent, cererile pot viza unul sau mai multe produse înregistrate sub codurile NC sau grupurile de coduri NC enumerate în anexa I la regulamentul menționat. În cazul în care cererile vizează mai multe coduri NC, trebuie specificate cantitățile solicitate, după codul NC sau, respectiv, după grupul de coduri NC. În acest caz, toate codurile din NC și descrierea acestora trebuie indicate la rubricile 16 și 15 din cereri și din licențe.”

2.

La articolul 5 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Fiecare licență acordată trebuie să specifice cantitatea vizată, după codul NC sau după grupul de coduri NC care permite identificarea.”

28.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/17

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2771/1999 al Comisiei din 16 decembrie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului privind măsurile de intervenție pe piața untului și a smântânii (2) prevede la articolul 34 alineatul (2) că valoarea ajutorului pentru depozitarea privată menționată la articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 se stabilește în fiecare an.

(2)

Articolul 6 alineatul (3) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 precizează că valoarea ajutorului se stabilește ținând cont de costurile de depozitare și de evoluția previzibilă a prețurilor pentru untul proaspăt și pentru untul din depozit.

(3)

În ceea ce privește costurile de depozitare, în special costurile de intrare și de ieșire a produselor în cauză, trebuie să se țină seama de costurile zilnice de antrepozit frigorific și de costurile financiare ale depozitării.

(4)

Articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2771/1999 precizează că operațiunile de intrare în depozit trebuie să aibă loc între 15 martie și 15 august. Luând în considerare situația actuală a pieței untului, s-ar justifica, pentru anul 2007, să se treacă la 1 martie data la care pot să înceapă operațiunile de intrare în depozit pentru unt și smântână. În consecință, trebuie să se introducă o derogare de la acest articol.

(5)

Comitetul de gestionare a laptelui și a produselor lactate nu a emis un aviz în termenul stabilit de președinte,

—

15,88 EUR pentru costurile fixe;

—

0,30 EUR pe zi de depozitare contractuală pentru costurile de antrepozit frigorific;

—

o sumă per zi de depozitare contractuală calculată în funcție de 90 % din prețul de intervenție al untului în vigoagre la data când începe depozitarea contractuală și în funcție de o rată a dobânzii de 3,75 % pe an.

28.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/19

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 3149/92 al Comisiei (1) conține mențiuni în toate limbile Comunității, în cuprinsul său de la 31 decembrie 2006. Este necesară completarea acestor mențiuni în limbile bulgară și română.

(2)

Prin urmare, Regulamentul (CEE) nr. 3149/92 ar trebui modificat în consecință,

28.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/21

(1)

La extinderile Comunității de la 1 ianuarie 1995 și 1 mai 2004, Regulamentul (CEE) nr. 3149/92 al Comisiei (2) nu a fost adaptat pentru a include mențiunile în limbile noilor state membre care au aderat la Comunitate la datele menționate. Este necesară completarea acestor mențiuni în limbile respective.

(2)

Pentru asigurarea coerenței cu Regulamentul (CE) nr. 208/2007 (3), care adaptează Regulamentul (CEE) nr. 3149/92 ca urmare a aderării Bulgariei și României la Uniunea Europeană, s-a convenit ca prezentul regulament sa fie aplicabil de la 1 ianuarie 2007.

(3)

Regulamentul (CEE) nr. 3149/92 trebuie modificat în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cerealelor,

1.

Articolul 7 alineatul (5) al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Declarația de expediție emisă de către organismul de intervenție de plecare cuprinde una dintre mențiunile din anexă.”

2.

Textul anexat la prezentul regulament se adaugă ca anexă.

28.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/23

(1)

Articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2006 al Comisiei din 17 august 2006 de stabilire a normelor speciale de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului în ceea ce privește licențele de export și restituirile la export în sectorul laptelui și produselor lactate (2) stabilește termenul de valabilitate a licențelor de export.

(2)

Reducerea prețului de intervenție pentru unt de la 1 iulie 2007 va afecta probabil diferența dintre acest preț și prețul de pe piața mondială.

(3)

Ca măsură de precauție, în scopul protejării bugetului comunitar de cheltuieli inutile și pentru a evita o aplicare speculativă a sistemului de restituire la export în sectorul produselor lactate, pentru produsele care conțin grăsimi din lapte valabilitatea licențelor de export cu stabilirea în avans a restituirii trebuie limitată la 30 iunie 2007.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a laptelui și a produselor lactate,

28.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/24

(1)

Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de punere în aplicare a Directivei 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește informațiile conținute în prospectele, structura prospectelor, includerea de informații prin trimiteri, publicarea prospectelor și difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar (2) stabilește în detaliu informațiile care trebuie incluse într-un prospect, pentru diferite categorii de valori mobiliare, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din directiva menționată. Aceste obligații de raportare a unor informații detaliate se referă, printre altele, la acele informații financiare privind emitentul, care trebuie incluse în orice prospect pentru a le permite investitorilor să înțeleagă situația financiară a emitentului respectiv.

(2)

Totuși, există cazuri în care poziția financiară a emitentului este atât de strâns legată de cea a altor entități încât informația financiară privind aceste entități este indispensabilă pentru a da efect deplin articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2003/71/CE, respectiv pentru a se conforma obligației de a include în prospect toate informațiile necesare pentru ca investitorii să poată evalua în cunoștință de cauză poziția și perspectivele financiare ale emitentului. Astfel de cazuri pot apărea dacă investitorul are o evidență financiară complexă și dacă emitentul și-a asumat un angajament financiar important.

(3)

De aceea, pentru a se asigura că articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2003/71/CE nu este privat de efect în cazurile enunțate și pentru a introduce o siguranță legală sporită în această privință, ar trebui clarificat faptul că obligațiile de raportare stipulate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 809/2004 trebuie interpretate în acest context ca fiind aplicabile, de asemenea, informației financiare referitoare la alte entități decât emitentul, în cazurile în care omiterea acestor informații ar priva investitorul de posibilitatea de a face o evaluare în cunoștință de cauză a poziției financiare a emitentului.

(4)

Având în vedere că, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 809/2004, autoritățile competente nu sunt explicit obligate să solicite includerea unor informații pentru care nu există dispoziții specifice în anexele la regulament, este necesar să fie clarificate responsabilitățile autorităților competente în acest context.

(5)

Atunci când emitentul are o evidență financiară complexă, există posibilitatea ca nu toate operațiunile comerciale întreprinse de emitent să figureze în datele evidenței financiare a acestuia; în schimb, operațiunile respective vor putea fi regăsite în rapoarte financiare elaborate de alte entități. Este probabil ca astfel de situații să apară: atunci când emitentul a făcut o achiziție importantă care nu figurează încă în bilanțurile sale contabile; atunci când emitentul este o societate holding nou-înregistrată; atunci când emitentul este compus din societăți comerciale care se aflaseră inițial sub control comun sau în proprietatea aceleiași entități, dar care nu au format niciodată un grup legal constituit; sau atunci când emitentul a fost creat ca persoană juridică separată, ca urmare a scindării unei societăți comerciale existente. În astfel de cazuri, în perioada pentru care emitentului i se cere să raporteze datele evidenței sale financiare, operațiunile comerciale ale emitentului s-au desfășurat, parțial sau în totalitate, prin intermediul unei alte entități.

(6)

Cu toate acestea, deocamdată nu este posibilă stabilirea unei liste complete a celor care trebuie considerați drept emitenți cu o evidență financiară complexă. Este foarte probabil să fie create mereu tipuri noi și inovatoare de tranzacții, care să nu figureze printre cazurile incluse pe orice astfel de listă. De aceea, este nevoie de o definiție în sens larg a situațiilor în care un emitent ar trebui tratat ca având o evidență financiară complexă.

(7)

Ar trebui să se considere că un emitent și-a asumat un angajament financiar important dacă a încheiat un acord obligatoriu pentru achiziționarea sau înstrăinarea unei entități sau a unei întreprinderi importante, iar tranzacția respectivă nu este definitivată la data aprobării prospectului. În asemenea cazuri, este normal ca el să fie supus acelorași obligații de raportare care se aplică și atunci când emitentul a definitivat deja achiziția sau vânzarea, cu condiția ca tranzacția, odată încheiată, să dea naștere unei modificări semnificative la nivelul activelor, al pasivelor și al profitului emitentului.

(8)

Deoarece cazurile în care emitentul are o evidență financiară complexă sau și-a luat angajamente financiare importante sunt atipice și pot fi chiar singulare, nu este posibil să se specifice, pentru fiecare caz imaginabil, informația necesară pentru a se conforma standardelor stipulate în Directiva 2003/71/CE. În consecință, documentația suplimentară care trebuie solicitată ar trebui să includă, pentru fiecare caz particular în parte, toate informațiile necesare pentru ca prospectul să satisfacă cerințele enunțate în articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2003/71/CE. De aceea, este corect ca fiecare autoritate competentă a emitentului să stabilească mai întâi, pentru fiecare situație în parte, dacă sunt necesare informații suplimentare, iar apoi să decidă care sunt acestea. Faptul că o autoritate competentă poate solicita astfel de informații suplimentare nu ar trebui să îi impună autorității competente respective aplicarea unor standarde mai înalte decât cele care pot fi deduse din articolul 13 din Directiva 2003/71/CE pentru examinarea informației furnizate sau a prospectului în general.

(9)

Dată fiind complexitatea fiecărui caz particular, nu ar fi nici fezabil, nici eficient să se specifice reguli detaliate, aplicabile uniform de către autoritățile competente în toate situațiile întâlnite. Trebuie adoptată o abordare flexibilă care să garanteze, pe de o parte, că obligațiile de raportare sunt eficiente și proporționale și, pe de altă parte, că investitorii sunt protejați în mod adecvat, prin furnizarea unor informații suficiente și relevante.

(10)

Nu ar trebui solicitate informații financiare suplimentare în cazurile în care informația financiară raportată în situațiile financiare consolidate și auditate ale emitentului însuși, în orice informație pro forma sau în orice documentație financiară întocmită folosind contabilitatea de fuziuni (când standardele contabile o permit) poate fi suficientă pentru a le permite investitorilor să își formeze o opinie informată asupra pasivelor și a activelor, a poziției financiare, a profitului și a pierderilor, a perspectivelor emitentului și ale garantului, ca și asupra drepturilor legate de asemenea valori mobiliare.

(11)

Dat fiind că nevoia de informații suplimentare poate apărea numai când prospectul se referă la acțiuni sau la alte valori mobiliare ce dau drept la acțiuni, este oportun ca, pentru determinarea unei asemenea necesități pentru un caz anume, autoritățile competente să se bazeze, în examinarea lor, pe cerințele expuse la punctul 20.1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 809/2004 privind conținutul informației financiare și principiile contabile și de auditare aplicabile. Nicio autoritate competentă nu ar trebui să impună cerințe suplimentare față de cele stabilite la punctul 20.1 din anexa I sau să le facă mai oneroase. Totuși, autoritatea competentă ar trebui să poată ajusta aplicarea acestor cerințe în funcție de caracteristicile fiecărui caz în parte, respectiv în funcție de natura exactă a valorilor mobiliare, de substanța economică a tranzacțiilor prin care emitentul și-a achiziționat întreprinderea, de natura specifică a acelei întreprinderi și de informațiile deja incluse în prospect.

(12)

Atunci când evaluează necesitatea de a solicita informații suplimentare, autoritățile competente ar trebui să aibă în vedere principiul proporționalității. În cazurile în care există căi alternative pentru satisfacerea obligației stipulate la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2003/71/CE, prin furnizarea unor informații financiare de alt tip sau prin prezentarea acestor informații în formate diferite, autoritatea competentă nu ar trebui să îi ceară emitentului să îndeplinească această obligație prin mijloace mai costisitoare sau mai oneroase decât o alternativă adecvată.

(13)

De asemenea, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare posibilitatea ca emitentul să nu aibă acces la informațiile financiare legate de o altă entitate: decizia de a solicita includerea unei astfel de informații, în cazul în care emitentul nu o poate obține depunând un efort rezonabil, nu ar constitui o măsură proporțională. Această observație poate fi relevantă mai ales în contextul unei achiziții ostile. De asemenea, poate să nu reprezinte o măsură proporțională solicitarea de a include informații financiare care nu există în momentul în care prospectul este scris sau de a audita, sau de a rescrie informația financiară suplimentară, în situația în care costurile pentru un emitent supus unei asemenea obligații întrec beneficiile potențiale previzibile pentru investitor.

(14)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 809/2004 ar trebui modificat în consecință.

(15)

Comitetul european de reglementare pentru valorile imobiliare (CESR) a fost consultat pentru consilierea de natură tehnică,

1.

La articolul 3 paragraful al doilea, teza a doua este înlocuită cu următorul text:

„În conformitate cu articolul 4a alineatul (1), nicio autoritate competentă nu va solicita ca prospectul să conțină informații despre subiecte care nu sunt incluse în anexele I-XVII.”

2.

Se adaugă articolul 4a, după cum urmează:

„Articolul 4a

Schema documentației de înregistrare a acțiunilor pentru cazurile de evidență financiară complexă sau de angajament financiar important

(1)   Atunci când emitentul unei acțiuni care se încadrează la articolul 4 alineatul (2) are o evidență financiară complexă sau și-a asumat un angajament financiar important și, ca urmare, pentru satisfacerea obligației din articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2003/71/CE, este necesară includerea în documentația de înregistrare a unor elemente de informație financiară privind o entitate diferită de emitent, se va considera că aceste elemente de informație se referă la emitent. În aceste cazuri, autoritatea competentă din statul membru de origine va cere emitentului, ofertantului sau persoanei care solicită admiterea la negociere să includă aceste elemente în documentația de înregistrare.

Acele elemente de informație financiară pot include informații pro forma redactate în conformitate cu anexa II. În acest context, în cazul în care emitentul și-a asumat un angajament financiar important, orice informație pro forma de acest gen va ilustra efectele estimate ale tranzacției pe care emitentul a acceptat să o întreprindă, iar referințele din anexa II privind «tranzacția» trebuie interpretate în acest sens.

(2)   Autoritatea competentă își va fundamenta orice solicitare, depusă în temeiul alineatului (1), pe cerințele stabilite la punctul 20.1 din anexa I privind conținutul raportării financiare și principiile contabile și de auditare aplicabile, cu condiția să efectueze toate modificările cuvenite în conformitate cu oricare dintre următorii factori:

Atunci când, într-un caz particular, se constată că obligația stabilită prin articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2003/71/CE ar putea fi îndeplinită prin mai multe metode, va fi preferată metoda cel mai puțin costisitoare și cel mai puțin oneroasă.

(3)   Alineatul (1) nu afectează responsabilitatea în cadrul legislației naționale pentru nicio altă persoană, inclusiv pentru persoanele la care se referă articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2003/71/CE, privind informația conținută în prospect. Aceste persoane vor răspunde, în particular, de includerea în documentația de înregistrare a tuturor elementelor de informație cerute de autoritatea competentă, în temeiul alineatului (1).

(4)   În sensul alineatului (1), emitentul va fi considerat ca având o evidență financiară complexă dacă sunt întrunite simultan următoarele condiții:

(5)   În sensul alineatului (1), se consideră că un emitent și-a asumat un angajament financiar important dacă a semnat un acord obligatoriu de a efectua o tranzacție care, odată completată, ar putea aduce o modificare considerabilă la nivelul cifrei sale de afaceri.

În acest context, faptul că, în vederea definitivării tranzacției, un acord impune o serie de condiții, printre care se numără obținerea unei aprobări din partea unei autorități competente, nu ar trebui să împiedice considerarea acelui acord ca obligatoriu, dacă există un grad suficient de siguranță că aceste condiții vor fi îndeplinite.

În particular, un acord trebuie considerat obligatoriu dacă acesta impune condiții pentru definitivarea tranzacției care privesc rezultatul ofertei de valori mobiliare la care se referă prospectul sau dacă, în cazul unei propuneri de achiziții, oferta de valori mobiliare care fac obiectul prospectului are drept scop finanțarea acelei tranzacții.

(6)   În sensul alineatului (5) din prezentul articol și al punctului 20.2 din anexa I, o schimbare semnificativă în situația emitentului înseamnă o variație de peste 25 % a unuia sau a mai multor indicatori ai dimensiunii întreprinderii aflate în posesia acestuia.”

3.

La primul paragraf al punctului 20.1 din anexa I și la punctele 20.1 și 20.1 bis din anexa X, în fiecare caz după prima teză, se adaugă următorul text:

„Dacă emitentul și-a schimbat data de referință contabilă în intervalul pentru care îi sunt solicitate datele evidenței financiare, raportările supuse procedurii de auditare vor acoperi cel puțin 36 de luni sau întreaga perioadă în care emitentul a fost activ, respectiv perioada cea mai scurtă dintre cele menționate.”

4.

La primul paragraf al punctului 13.1 din anexa IV, la punctele 8.2 și 8.2 bis din anexa VII, la punctul 11.1 din anexa IX și la punctul 11.1 din anexa XI, în fiecare caz după prima teză, se adaugă următorul text:

„Dacă emitentul și-a modificat data de referință contabilă în intervalul pentru care îi sunt solicitate datele evidenței financiare, raportările supuse procedurii de auditare vor acoperi cel puțin 24 de luni sau întreaga perioadă în care emitentul a fost activ, respectiv perioada cea mai scurtă dintre cele menționate.”

28.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/28

(1)

Articolul 19 din Acordul privind Spațiului Economic European (SEE) prevede că părțile contractante se angajează să își continue eforturile pentru a realiza liberalizarea treptată a schimburilor comerciale de produse agricole dintre acestea.

(2)

În 2005, Comunitatea Europeană și Republica Islanda au purtat negocieri comerciale bilaterale în sectorul agricol, în temeiul articolului 19 din Acordul privind Spațiul Economic European, care s-au încheiat satisfăcător la 14 decembrie 2006.

(3)

Ar trebui să se aprobe acordul sub formă de schimb de scrisori,

28.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/47

(1)

Conform Regulamentului (CE) nr. 2037/2000, utilizarea și introducerea pe piață a hidroclorofluorocarburilor (HCFC) sunt interzise.

(2)

La 14 februarie 2006, o autoritate competentă din Regatul Unit a solicitat o derogare, până la 31 decembrie 2010, în favoarea AGC Chemicals Europe, Ltd. în temeiul articolului 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 2037/2000.

(3)

AGC Chemicals Europe, Ltd. (ASAHI) este un furnizor de rășină fluorinată etilenă tetrafluoroetilenă (ETFE), produs utilizat ca material izolant pentru cablurile electrice și ca materie primă la fabricarea filmelor. S-au înregistrat mari progrese în cercetările intense și extinse ale firmei ASAHI, întreprinse în vederea identificării unei alternative la HCFC-225cb care să nu diminueze stratul de ozon. Alternativa sugerată este metanolul, dar înainte ca acesta să înlocuiască HCFC-225cb este nevoie de noi lucrări de cercetare și dezvoltare. Procedeul actual constă în reciclarea HCFC-225cb, iar HCFC-225cb este recuperat. Emisiile fugitive în atmosferă sunt reduse la minimum.

(4)

Comisia a examinat îndeaproape aspectele tehnice și economice ale fabricării fluoropolimerilor în scopul descris de ASAHI și a constatat că în prezent nu există substanțe sau tehnologii alternative fezabile din punct de vedere tehnic sau economic și că utilizarea temporară a HCFC-225cb rămâne esențială pentru această utilizare. În consecință, ar trebui să se autorizeze o derogare temporară pentru utilizarea și introducerea pe piață a HCFC-225cb.

(5)

În cererea sa de acordare a unei derogări, ASAHI a sugerat o alternativă și s-a angajat să pună în aplicare această alternativă înainte de expirarea derogării. Prin urmare, ar trebui să se prevadă ca autoritatea competentă să prezinte un raport privind rezultatele punerii în aplicare a alternativei pertinente. Ar trebui să se prevadă obligația Regatului Unit de a monitoriza punerea în aplicare și anularea automată a derogării în cazul punerii în aplicare pe deplin a alternativei.

(6)

Prin articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 2037/2000 se solicită recuperarea substanțelor care diminuează stratul de ozon. Conform acestui articol, HCFC-225cb rămas în urma procesului este recuperat din instalație. Acesta nu poate fi introdus pe piața comunitară și, prin urmare, în acel moment trebuie returnat producătorului în condițiile prevăzute de ASAHI.

(7)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 2037/2000,

28.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/49

(1)

La 23 decembrie 2006, Consiliul de securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 1737 (2006), [„RCSONU 1737 (2006)”], care cere Iranului să înceteze fără întârziere anumite activități nucleare cu risc de proliferare și care introduce anumite măsuri restrictive împotriva Iranului.

(2)

La 22 ianuarie 2007, Consiliul Uniunii Europene a salutat măsurile prevăzute de RCSONU 1737 (2006) și a lansat un apel tuturor statelor să le aplice pe deplin și fără întârziere.

(3)

RCSONU 1737 (2006) interzice furnizarea, vânzarea sau transferul, în mod direct sau indirect, către Iran a articolelor, materialelor, echipamentelor, bunurilor și tehnologiei care ar putea contribui la activitățile efectuate de Iran în materie de îmbogățire, retratare sau apă grea sau la perfecționarea vectorilor de transport ai armelor nucleare. Aceste articole, materiale, echipamente, bunuri și tehnologie figurează pe listele Grupului furnizorilor nucleari și ale regimului de control al tehnologiei privind rachetele.

(4)

RCSONU 1737 (2006) interzice, de asemenea, furnizarea de asistență sau instruire tehnică, asistență financiară, investiții, servicii de brokeraj sau alte servicii legate de articolele supuse interdicției de export. Consiliul consideră adecvată să extindă această interdicție la toate articolele menționate în listele Grupului furnizorilor nucleari și ale regimului de control al tehnologiei privind rachetele și consideră că aceste interdicții ar trebui să includă și aspectul finanțării.

(5)

RCSONU 1737 (2006) prevede, de asemenea, că exportul anumitor alte articole ar trebui interzis, în cazul în care se stabilește că acestea ar contribui la activități în materie de îmbogățire, retratare sau apă grea, la perfecționarea vectorilor de transport ai armelor nucleare sau la activități care sunt considerate îngrijorătoare de către AIEA; în consecință, exportul unor asemenea articole ar trebui să se supună unei autorizări din partea autorităților competente ale statelor membre.

(6)

RCSONU 1737 (2006) interzice, de asemenea, achiziționarea din Iran a articolelor vizate de interdicția de export menționată mai sus.

(7)

RCSONU 1737 (2006) cere statelor membre să facă dovadă de vigilență în ceea ce privește intrarea sau tranzitul pe teritoriul lor al persoanelor care participă, sunt asociate în mod direct sau furnizează sprijin activităților nucleare ale Iranului cu risc de proliferare sau perfecționării vectorilor de transport ai armelor nucleare, astfel cum sunt desemnate în anexa la RCSONU 1737 (2006), sau al altor persoane desemnate de către Consiliul de securitate sau de către comitetul instituit în temeiul alineatului 18 din RCSONU 1737 (2006) (denumit în cele ce urmează „comitetul”).

(8)

În conformitate cu concluziile Consiliului din 22 ianuarie 2007 și cu obiectivele RCSONU 1737 (2006), restricțiile impuse la admisie ar trebui aplicate persoanelor desemnate de Consiliul de securitate sau de comitet, precum și altor persoane, folosind aceleași criterii ca cele aplicate de Consiliul de securitate sau de comitet pentru identificarea persoanelor în cauză.

(9)

RCSONU 1737 (2006) mai impune înghețarea fondurilor, a altor active financiare și a resurselor economice care, în mod direct sau indirect, aparțin, sunt deținute, controlate sau în proprietatea persoanelor sau entităților desemnate de Consiliul de securitate sau de comitet ca participând, fiind asociate în mod direct sau furnizând sprijin activităților nucleare ale Iranului cu risc de proliferare sau perfecționării vectorilor de transport ai armelor nucleare sau persoanelor sau entităților care acționează în numele sau la instrucțiunile acestora, entităților care sunt în proprietatea acestora sau controlate de acestea, inclusiv prin mijloace ilicite; rezoluția instituie, de asemenea, o obligație ca niciun fel de fonduri, bunuri financiare sau resurse economice să nu fie puse la dispoziția sau utilizate în beneficiul unor asemenea persoane sau entități.

(10)

În conformitate cu concluziile Consiliului din 22 ianuarie 2007 și în vederea îndeplinirii obiectivelor RCSONU 1737 (2006), înghețarea menționată la considerentul 9 ar trebui să fie, de asemenea, aplicabilă altor persoane și entități, astfel cum sunt desemnate de către Consiliu, în conformitate cu aceleași criterii ca cele aplicate de Consiliul de securitate și de comitetul pentru identificarea persoanelor sau entităților în cauză.

(11)

RCSONU 1737 (2006) cere statelor membre să facă dovadă de vigilență și să prevină transmiterea de cunoștințe specializate sau formarea specializată a resortisanților iranieni în discipline care ar contribui la activitățile nucleare ale Iranului cu risc de proliferare și la perfecționarea vectorilor de transport ai armelor nucleare.

(12)

Este necesară o acțiune a Comunității în scopul de a pune în aplicare anumite măsuri,

(a)

articolele, materialele, echipamentele, bunurile și tehnologia care sunt menționate pe listele Grupului furnizorilor nucleari și ale regimului de control al tehnologiei privind rachetele;

(b)

orice alte articole, materiale, echipamente, bunuri și tehnologie stabilite de Consiliul de securitate sau de comitetul, care ar putea contribui la activitățile în materie de îmbogățire, retratare sau apă grea sau la perfecționarea vectorilor de transport ai armelor nucleare.

(a)