Raportor:

Andrés BARCELÓ DELGADO (ES-I)

Coraportoare:

Monika SITÁROVÁ (SK-Cat. 2)

Consilieri	Vega GIL OYAREGUI (pentru raportorul Grupului I) Juan José LUIS DELGADO (pentru coraportoarea Categoriei 2)
Decizia Adunării Plenare	5.12.2024
Temei juridic	articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)
Data adoptării în secțiune	4.6.2025
Data adoptării în sesiunea plenară	18.6.2025
Sesiunea plenară nr.	597
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/ abțineri)	197/0/2

PREAMBUL

Prezentul aviz face parte dintr-un pachet mai larg de avize ale CESE privind criza costului vieții. Prin acest pachet, CESE examinează diversele aspecte ale acestei provocări politice și prezintă un set cuprinzător și amplu de recomandări factorilor de decizie de la nivel european și național, organizațiilor societății civile și altor părți interesate. Pachetul include șapte „avize sectoriale”  (1), fiecare dedicat problemelor dintr-un anumit domeniu de politică relevant. În plus, un „aviz-umbrelă”  (2) prezintă recomandările politice generale pentru a aborda criza costului vieții în ansamblu și pentru a consolida rezistența la crize viitoare.

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută inițiativa Comisiei privind Busola pentru competitivitate, axată pe îmbunătățirea competitivității economiei UE pentru a reduce decalajul față de SUA și Asia. Dezvoltarea Busolei pentru competitivitate trebuie să includă indicatori clari de performanță pentru a permite instituțiilor și părților interesate din UE să monitorizeze realizarea fiecărei sarcini incluse în busolă. De asemenea, sunt necesare investiții private și publice sporite pentru a îmbunătăți competitivitatea UE.

1.2.

Programul de lucru al Comisiei pentru 2025 include un plan de acțiune privind energia la prețuri accesibile. CESE dorește ca Comisia să garanteze că planul va asigura furnizarea de energie electrică și un preț stabil, competitiv și previzibil. Planul ar trebui să includă, de asemenea, energia cu emisii scăzute de carbon, obținută din surse regenerabile, și combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică (RFNBO).

1.3.

Autonomia strategică deschisă trebuie plasată în centrul procesului de reindustrializare, asigurând accesul la materii prime, diversificând sursele și făcând economia UE mai rezilientă. Pentru a încuraja întreprinderile să își relocalizeze producția în UE, CESE recomandă adoptarea unei politici industriale bazate pe o abordare a lanțului valoric. Această abordare subliniază importanța egală a activităților din amonte și a celor din aval pe durata tranziției. Acest lucru se poate realiza prin creșterea numărului de parteneriate cu țări din afara UE și prin simplificarea procedurilor de autorizare, asigurând în același timp respectarea standardelor de muncă, sociale și de mediu, pentru a sprijini creșterea industriilor extractive proprii ale UE.

1.4.

Legiuitorii UE trebuie să se folosească de viitorul act legislativ privind accelerarea decarbonizării industriale pentru a asigura durabilitatea modelelor de afaceri alternative și circulare, oferind proceduri accelerate de autorizare, sprijin financiar și susținere politică întreprinderilor dedicate tranziției. Propunerea de act legislativ privind economia circulară ar trebui să transmită un mesaj clar de sprijin întreprinderilor circulare, asigurându-i pe investitori că UE este mediul ideal pentru dezvoltarea de soluții curate.

1.5.

Dialogul social, inclusiv negocierea colectivă, trebuie integrat în procesul de reindustrializare pentru a consolida aspectul social al pieței unice.

1.6.

Reindustrializarea necesită un program de inovare dedicat, cu obiective specifice care să includă atât industriile existente, cât și noile evoluții, și să se bazeze pe dialogul social. Acest program necesită investiții publice, care trebuie să fie însoțite de condiționalități sociale, astfel cum se subliniază în Pactul pentru o industrie curată.

1.7.

CESE sugerează ca UE să promoveze programe de parteneriat public-privat pentru a stimula investițiile industriale, cu o secțiune dedicată promovării antreprenoriatului în rândul tinerilor în industria prelucrătoare. Programul ar trebui să încurajeze cooperarea dintre instituțiile publice și întreprinderile private pentru a accelera inovarea și introducerea pe piață a noilor tehnologii.

1.8.

CESE sugerează ca viitoarea propunere a Comisiei privind uniunea competențelor să prevadă recunoașterea și validarea directă a competențelor lucrătorilor în UE odată ce acestea au fost recunoscute de autoritățile publice ale unui stat membru, reducând sarcinile birocratice. Comisia trebuie să lanseze un program la nivelul UE pentru a promova uceniciile remunerate în mod echitabil în sectorul industrial în rândul generațiilor mai tinere, sprijinind o forță de muncă mai rezilientă. De asemenea, ar trebui să ofere instrumente pentru anticiparea și gestionarea schimbărilor, oferind o cale de tranziție justă care să includă perfecționarea și recalificarea forței de muncă, ca parte a dialogului social.

1.9.

Schema de achiziții publice curate este o oportunitate de a stimula și a recunoaște eforturile în materie de durabilitate ale întreprinderilor din UE într-un mod nediscriminatoriu.

1.10.

Pentru a spori competitivitatea și a menține și dezvolta producția industrială în UE, CESE dorește ca pachetele omnibus să asigure coerența în materie de reglementare și securitatea juridică pentru întreprinderi și lucrători, să simplifice procedurile de autorizare, făcându-le mai clare, mai rapide și mai previzibile, să reducă fluxurile de lucru de raportare și să prevină raportarea redundantă. Armonizarea standardelor privind tehnologiile curate în întreaga UE poate facilita, de asemenea, accesul pe piață și conformitatea întreprinderilor.

2.   Observații generale

2.1.

Deși unii indicatori macroeconomici ar sugera că economia UE funcționează acceptabil, cu o inflație mai scăzută, o rată a șomajului foarte scăzută și costuri ale energiei mai bune decât în timpul crizei energetice din 2022, sondajul Eurobarometru de toamnă al Comisiei Europene din 2022 și 2023 a arătat că creșterea costului vieții era cea mai presantă preocupare pentru 93 % dintre cetățenii UE (3). Această senzație persistă: costul vieții (42 %) și situația economică (41 %) au fost principalele teme care i-au motivat pe cetățenii europeni să voteze la ultimele alegeri europene din luna iunie a anului trecut (4). În plus, în cel mai recent sondaj la scară largă Eurofound 2024, „mai mulți respondenți au raportat dificultăți în a face față cheltuielilor comparativ cu anul precedent, 30 % dintre respondenți spunând că le-a fost dificil sau foarte dificil să facă față cheltuielilor, procent în creștere față de 22 % în 2023” (5).

2.2.

Europa se confruntă în prezent cu dubla provocare de a aborda criza costului vieții și de a inversa efectele pe termen lung ale dezindustrializării. Ambele probleme sunt strâns interconectate și prezintă implicații semnificative pentru întreprinderile, lucrătorii și cetățenii din întreaga Uniune.

2.3.

Principalii factori responsabili de criza costului vieții:

2.3.1.

Inflația a crescut în 2021, alimentată de redresarea economică rapidă după pandemia de COVID-19, ajungând la 2,9 %. Războiul din Ucraina și criza energetică au făcut ca rata inflației să ajungă la 9,2 % în 2022. După ce a scăzut ușor la 6,4 %, rata inflației s-a temperat la 2,6 %, în 2024. Senzația inflaționistă este totuși foarte puternică, prețul coșului de cumpărături al unei gospodării urmând un trend ascendent permanent (6). Inflația a erodat semnificativ puterea de cumpărare, exercitând o presiune financiară imensă asupra gospodăriilor cu venituri medii și mici.

2.3.2.

Deși prețurile la energie electrică și gaze pe piețele angro au scăzut semnificativ de la sfârșitul anului 2022, acestea rămân la o valoare de aproximativ două ori mai mare față de nivelurile istorice, cu fluctuații influențate de acțiunile de reglementare, condițiile pieței și tensiunile geopolitice în curs (7). Reforma recentă a pieței energiei electrice nu a avut rezultatul dorit, întrucât ordinea de merit (sistemul de prețuri marginale) îi împiedică pe consumatori să profite pe deplin de avantajele utilizării energiei din surse regenerabile. Raportul privind viitorul competitivității europene arată decalajul mare în materie de prețuri la energie electrică și gaze dintre UE și SUA (8). Costurile energiei rămân o preocupare majoră nu numai pentru industrie, care, alături de transporturi, este unul dintre cei mai mari consumatori de energie, ci și pentru gospodăriile cele mai vulnerabile.

2.3.3.

Impactul asupra inegalității economice a fost variat și multidimensional, reflectându-se la nivelul veniturilor, al accesului la îngrijiri de sănătate și al educației. Se preconizează mai departe că salariile reale în 2024 vor fi cu 1,1 % sub nivelul lor din 2019 în UE. Multe gospodării cu venituri mici și medii inferioare resimt în continuare efectele negative ale perioadei cu inflație ridicată asupra puterii lor de cumpărare”. În special, deprivarea materială și socială și dificultățile financiare ale lucrătorilor rămân ridicate în comparație cu nivelurile de dinainte de 2022 (9). În același timp, unele categorii sociale au fost mai afectate decât altele. Locurile de muncă care presupun un nivel scăzut de calificare, femeile și tinerii au fost categoriile cele mai afectate. Efectele de lungă durată trebuie studiate în continuare (10).

2.3.4.

Criza costului vieții, creșterea prețurilor la energie și impactul pandemiei de COVID-19 au exacerbat problemele legate de accesibilitatea locuințelor ca preț. În plus, factorii structurali precum urbanizarea, schimbările demografice și investițiile speculative din domeniul imobiliar au condus la creșterea cheltuielilor cu locuința (11). Cheltuielile excesive cu locuința afectează nu numai gospodăriile cu venituri mici, ci și pe cele cu venituri medii, precum și populația tânără. Găsirea unei locuințe la preț accesibil reprezintă probabil principala dificultate întâmpinată de tineri, care îi împiedică să înceapă o viață independentă. În timp ce la sfârșitul anului 2023 situația tinerilor pe piața muncii era mai favorabilă decât fusese în ultimii ani, au rămas multe obstacole în drumul lor către independență, cum ar fi creșterea costului vieții și incapacitatea de a se muta din locuința părinților (12).

2.4.   Dezindustrializarea în Europa

În ultimele decenii, Europa a trecut printr-un proces de dezindustrializare, încă în desfășurare, marcat de o scădere constantă a contribuției sectorului productiv la economie. În ultimii ani, ponderea industriei în PIB a scăzut de la 21,0 % în 2005 la 18,5 % în 2022 (13). Din 2008, numărul locurilor de muncă în sectorul producției a continuat să scadă în ritm continuu pe întregul continent, iar impactul nu afectează doar posturile care presupun un nivel scăzut de calificare, ci și profesioniștii cu înaltă calificare (14). Această schimbare a fost determinată de mai mulți factori:

2.4.1.

Globalizarea: în mod tradițional, întreprinderile și-au externalizat lanțurile de aprovizionare și capacitatea de producție pentru a reduce costurile. Relocarea producției în regiuni cu costuri mai mici cu forța de muncă a avut ca rezultat delocalizarea producției, ceea ce a dus la închiderea de fabrici și la pierderea de locuri de muncă în Europa.

2.4.2.

Întârzierile în adaptarea tehnologică și investițiile insuficiente în inovare: progresele în domeniile automatizării și digitalizării au redus cererea de locuri de muncă industriale tradiționale, ducând la o lipsă de corelare între competențele forței de muncă și nevoile industriilor moderne.

2.4.3.

Accentul politic pe servicii: multe economii europene au acordat prioritate în mare măsură sectoarelor axate pe servicii, ceea ce, în unele cazuri, a dus la diminuarea atenției acordate producției tradiționale. Această schimbare a contribuit la declinul activităților industriale, subliniind necesitatea unei abordări politice mai echilibrate.

2.4.4.

Politicile comerciale și industriale ale UE, politicile de mediu și de reglementare, schimbările demografice și deficitul de forță de muncă, lipsa unor investiții adecvate și competitivitatea în scădere au jucat, de asemenea, un rol important în procesele de dezindustrializare.

2.4.5.

Consecințele dezindustrializării sunt ample. Regiunile care odată prosperau de pe urma producției se confruntă cu stagnare economică, rate mai mari ale șomajului și disparități regionale tot mai extinse. Pierderea capacității industriale a determinat, de asemenea, creșterea dependenței Europei de importuri, expunând continentul la vulnerabilități în cadrul lanțurilor globale de aprovizionare și pe piețele energetice, după cum a arătat experiența din timpul pandemiei de COVID-19.

2.5.   Industria revine pe agenda politică

Reindustrializarea ar fi cea mai bună alegere și oferă o cale strategică pentru:

2.5.1.

Stimularea rezilienței economice: creșterea costului total al proprietății, creșterea salariilor, inclusiv în țările din afara UE, creșterea costurilor de transport, creșterea taxelor și a costurilor de import, precum și eventualele întreruperi ale aprovizionării contribuie împreună la erodarea avantajului obișnuit în materie de costuri al lanțurilor de aprovizionare externalizate. Prin creșterea producției locale și reducerea dependenței de lanțurile globale de aprovizionare volatile, Europa își poate spori stabilitatea economică și autonomia strategică.

2.5.2.

Stimularea inovării: industria este principalul motor al inovării în ceea ce privește produsele, procesele și serviciile. Noile provocări legate de digitalizare și inteligența artificială, robotică și economia circulară oferă o oportunitate esențială pentru UE. Industria 5.0 modelează și definește în prezent reindustrializarea. Scopul este de a crea o bază industrială modernă, competitivă și durabilă.

2.5.3.

Promovarea durabilității: integrarea practicilor durabile și a economiei circulare în activitățile industriale poate ajuta UE să își atingă obiectivele ambițioase în materie de climă, reducându-și în același timp dependența de materii prime și creând noi oportunități de piață.

2.5.4.

Asigurarea unor locuri de muncă de calitate și sigure, împreună cu un dialog social permanent: industria stimulează ocuparea forței de muncă și asigură integrarea socială și stabilitatea.

2.5.5.

În unele țări, adoptarea metodologiei de preluare a lucrătorilor prin intermediul cooperativelor s-a dovedit a fi o experiență de succes care ar putea fi răspândită și în alte țări ale UE. Dacă este bine structurată, aceasta poate salva locuri de muncă și poate conserva locurile de producție.

2.6.   Contextul politic strategic:

Prin inițiative de politică aliniate la raportul privind viitorul competitivității europene și la inițiativele Comisiei Europene, industria UE trebuie să reducă decalajul față de principalii săi parteneri comerciali, cum ar fi SUA și China.

2.6.1.

Pactul pentru o industrie curată propune o cale clară de concentrare asupra decarbonizării, a tehnologiilor curate și a stimulării investițiilor. Comisia va contribui la elaborarea unui cadru de reglementare favorabil creșterii, sprijinind industria în eforturile sale de inovare, de extindere, de fabricare a produselor și de furnizare a serviciilor, lucrând în parteneriat cu toate părțile interesate pentru a asigura soluții specifice pentru fiecare lanț valoric.

2.6.2.

Busola pentru competitivitate, creată în baza recomandărilor formulate în raportul lui Mario Draghi privind viitorul competitivității europene, identifică trei domenii principale de acțiune: inovarea, decarbonizarea și competitivitatea, securitatea și reziliența, precum și cinci activități transversale: simplificarea, diminuarea obstacolelor din calea pieței unice, finanțarea competitivității, promovarea competențelor și a locurilor de muncă de calitate și armonizarea și coordonarea politicilor la nivel european și național. Aceasta va asigura o reducere „fără precedent” a birocrației, punând un accent deosebit pe IMM-urile europene, și va include un instrument de coordonare a competitivității pentru a ajuta statele membre să coopereze în cadrul proiectelor de interes strategic comun.

3.   Observații specifice

3.1.

Abordând cauzele fundamentale ale dezindustrializării și ale crizei costului vieții, Europa poate profita de acest moment pentru a-și revitaliza economia, a-și capacita forța de muncă și a îmbunătăți calitatea vieții cetățenilor săi. Iată câteva dintre principalele aspecte și oportunități:

Pentru întreprinderi:

3.1.1.

Reindustrializarea oferă oportunitatea de a valorifica tehnologiile avansate, încurajând inovarea și sporind competitivitatea la nivel mondial. Industriile europene pot deveni lideri în transformarea verde și digitală.

3.1.2.

Prin recrudescența și relocalizarea producției, întreprinderile pot atenua riscurile legate de perturbările lanțului global de aprovizionare și pot stabiliza costurile.

3.1.3.

Adoptarea de practici durabile aliniate la obiectivele UE în materie de climă poate debloca noi piețe pentru produse și servicii care respectă mediul.

Pentru lucrători:

3.1.4.

Atenția reînnoită acordată industriei poate asigura locuri de muncă bine plătite și stabile în diferite sectoare, oferind soluții la problemele cu șomajul exacerbate de dezindustrializare.

3.1.5.

Investițiile în educație și formarea profesională asigură o forță de muncă capabilă să răspundă cerințelor industriilor moderne.

3.1.6.

Industriile localizate și reziliente oferă oportunități de angajare mai stabile, reducând dependența de piețele globale volatile.

3.1.7.

Punând accentul pe practicile durabile și etice, lucrătorii pot beneficia de condiții de muncă mai bune și de siguranța locului de muncă.

Pentru cetățeni:

3.1.8.

Un sector industrial înfloritor promovează stabilitatea economică generală, îmbunătățind nivelul de trai și reducând sărăcia.

3.1.9.

Industria oferă locuri de muncă de calitate care, împreună cu taxele plătite de sectoarele industriale, vor asigura realizarea de investiții publice în infrastructură și servicii.

3.1.10.

Zonele industriale revitalizate pot duce la îmbunătățirea infrastructurii și a serviciilor publice și la economii locale prospere.

3.2.

Per ansamblu, reindustrializarea poate aduce beneficii semnificative pe termen lung. Totuși, aceasta prezintă și provocări care necesită eforturi coordonate atât la nivelul UE, cât și al statelor membre, și trebuie gestionate printr-o planificare a politicilor și strategică bine gândită:

3.2.1.

Una dintre cele mai mari provocări este reprezentată de atragerea și păstrarea lucrătorilor calificați. Industria concurează cu alte activități economice pentru a atrage și a reține talente de vârf, ceea ce necesită oferirea de locuri de muncă stabile, salarii competitive și oportunități de dezvoltare a carierei. Foaia de parcurs privind locurile de muncă de calitate este o inițiativă pozitivă a Comisiei Europene, deoarece locurile de muncă de calitate și condițiile de muncă decente sunt esențiale pentru atragerea lucrătorilor. În plus, ar trebui puse în aplicare politici care să activeze și să doteze anumite segmente ale populației care se află în afara pieței forței de muncă cu competențele necesare, în special tineri, femei și migranți, precum și alte grupuri vulnerabile. În plus, statele membre trebuie să fie deschise pentru primirea lucrătorilor calificați din țări din afara UE într-un mod raționalizat și nebirocratic. Aceasta include accelerarea proceselor de acordare a permiselor de muncă, recunoașterea calificărilor obținute în străinătate și asigurarea egalității de tratament. UE ar trebui să fie o destinație preferată pentru lucrătorii calificați din întreaga lume.

3.2.2.

Oferirea de posibilități de formare și dezvoltare a competențelor tehnice și non-tehnice, precum și a unui parcurs și a unor perspective profesionale clare pentru lucrători: pe măsură ce industriile evoluează, există o nevoie continuă de formare și recalificare a forței de muncă pentru a asigura o bună corelare între competențe și cerințele pieței muncii. Deținerea unei forțe de muncă calificate și reziliente este un aspect esențial în special în sectoarele care trec prin dubla tranziție. În plus, salutăm apelul Comisiei de a modifica normele privind ajutoarele de stat și de a stabili condiționalități sociale legate de investițiile publice, pentru a oferi stimulente mai bune industriei pentru a investi în perfecționare, recalificare, locuri de muncă de calitate și recrutarea lucrătorilor pentru o tranziție justă. Uniunea competențelor și Planul strategic pentru educație STIM ar trebui să urmărească atingerea acestui obiectiv. Această formare ar trebui să asigure recunoașterea și validarea directă a competențelor lucrătorilor în întreaga UE, odată ce acestea au fost recunoscute de autoritățile publice ale unui stat membru, reducând sarcinile birocratice.

3.2.3.

Ritmul rapid al progresului tehnologic impune industriilor să se adapteze și să inoveze în permanență. Industria trebuie să adopte transformarea digitală, care include adoptarea de noi tehnologii, punând în mod deosebit accentul pe o abordare robustă privind securitatea cibernetică, pentru a garanta integritatea datelor și respectarea deplină a drepturilor personale.

3.2.4.

Reindustrializarea concomitent cu decarbonizarea reprezintă o provocare. Industriile trebuie să echilibreze creșterea cu durabilitatea mediului și sustenabilitatea socială. Integrarea practicilor sustenabile în procesele industriale este esențială pentru respectarea reglementărilor de mediu și satisfacerea așteptărilor consumatorilor. Aceasta implică adoptarea de tehnologii verzi, reducerea amprentei de carbon și promovarea principiilor economiei circulare. Este necesar să se promoveze prin stimulente produsele circulare și modelele de afaceri inovatoare bazate pe circularitate, permițându-le să concureze în continuare cu modelele de afaceri tradiționale și profitabile și făcând produsele și serviciile „verzi” și „curate” accesibile ca preț.

3.2.5.

Sarcina de reglementare, sarcina administrativă și aspectele transfrontaliere: mediul de reglementare al UE și procedurile de aprobare administrativă sunt adesea considerate a fi complexe și împovărătoare, 32 % dintre firmele din UE identificând în reglementări un „obstacol major” în calea activităților lor de investiții (15). Întreprinderile se confruntă cu costuri de asigurare a conformității și cu întârzieri administrative semnificative în obținerea permiselor și a aprobărilor, ceea ce poate descuraja investițiile și inovarea. În pofida pieței unice, diferențele dintre reglementările, standardele și procedurile naționale creează obstacole în calea intrării pe piață și determină creșterea costurilor pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în mai multe țări din UE. Simplificarea nu înseamnă dereglementare. Nu este vorba despre desființarea Pactului verde sau a garanțiilor sociale esențiale și nici despre transformarea Europei în SUA. Este vorba despre reducerea birocrației, care nu aduce beneficii nimănui.

3.2.6.

Deși reindustrializarea poate crea noi locuri de muncă, poate duce și la schimbări tehnologice, în care automatizarea și tehnologiile avansate înlocuiesc anumite tipuri de muncă. Abordarea acestui aspect va necesita programe specifice de recalificare și politici sociale.

3.2.7.

Pe măsură ce industriile devin mai competitive, ar putea apărea o presiune crescută din partea concurenților de la nivel mondial. Menținerea unui avantaj competitiv va necesita eforturi continue în materie de inovare și investiții.

3.2.8.

Dialogul social, inclusiv negocierea colectivă, trebuie integrat în procesul de reindustrializare, pentru a asigura o abordare participativă. Angajatorii și lucrătorii ar trebui să se angajeze să creeze și să pună în aplicare programe de formare competitive care să promoveze coeziunea industrială, socială și teritorială prin negocieri colective și participarea lucrătorilor la nivel de întreprindere. Un nou contract social ar trebui să țină seama, de asemenea, de societatea civilă organizată, de vocea tinerilor și, în special, de regiunile cele mai afectate de tranziții.

3.3.

Rolul industriei ca motor al inovării și al serviciilor cu valoare adăugată:

3.3.1.

Industria este esențială pentru reindustrializarea Europei, stimulând creșterea economică, inovarea și durabilitatea. Sprijină dezvoltarea de servicii de mare valoare, atenuează criza costului vieții și contracarează dezindustrializarea prin stimularea inovării, revitalizarea economiilor locale, crearea de locuri de muncă și încurajarea populației să rămână în zonele industriale:

3.3.2.

Industria este un motor major al inovării, deseori deschizând calea în domeniul cercetării și dezvoltării de noi tehnologii și procese. Această inovare se poate răspândi și în alte sectoare, încurajând o cultură a îmbunătățirii și a progresului tehnologic continuu.

3.3.3.

Industria promovează adesea serviciile cu valoare adăugată care îmbunătățesc lanțul valoric general. Aceasta include multiple aspecte, de la tehnici avansate de producție până la serviciile post-vânzare, contribuind la scăderea costurilor de producție și conducând la obținerea unor produse de calitate superioară și la o rată mai mare de satisfacție a clienților.

3.3.4.

Locurile de muncă din industrie, în special cele din sectoarele de înaltă tehnologie și producție avansată, tind să ofere salarii mai mari în comparație cu multe locuri de muncă din sectorul serviciilor. Acest lucru poate contribui la îmbunătățirea nivelului de trai și la reducerea inegalității veniturilor.

3.3.5.

Sectorul industrial oferă oportunități semnificative de dezvoltare profesională și de avansare în carieră. Lucrătorii pot beneficia de programe de învățare continuă, de dezvoltarea competențelor și de posibilitatea de a avansa în funcții de nivel superior.

---

(1)  Avizele CESE pe următoarele teme: „Reindustrializarea Europei – o oportunitate pentru întreprinderi, angajați și cetățeni în contextul crizei costului vieții” , „Depășirea crizelor – Măsuri pentru o economie europeană rezilientă, coezivă și favorabilă incluziunii” ( JO C, C/2025/3195, 2.7.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/3195/oj) „Modul în care disfuncționalitățile pieței unice contribuie la creșterea costului vieții” ( JO C, C/2025/3189, 2.7.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/3189/oj) „Eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibili fosili, asigurând, în același timp, competitivitatea europeană, atenuând criza costului vieții și promovând o tranziție justă” ( JO C, C/2025/3191, 2.7.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/3191/oj) „Fragmentarea lanțurilor de aprovizionare și impactul asupra costului vieții” (JO C, C/2025/4209, 17.8.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/4209/oj) „Modalități de abordare a scăderii puterii de cumpărare și a riscului de creștere a inegalităților, a excluziunii și a marginalizării” ( JO C, C/2025/4209, 17.8.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/4209/ojJO C, C/2025/4208, 17.8.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/4208/oj „Creșteri ale prețurilor în sectorul transporturilor, al energiei și al locuințelor: rolul serviciilor publice de calitate în abordarea costului ridicat al vieții” ( JO C, C/2025/3192, 2.7.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/3192/oj).

(2)  ECO/660 Recomandările societății civile organizate pentru abordarea crizei costului vieții (în curs de elaborare).

(3)   Eurobarometru, 2022.

(4)   Eurobarometru, 2024.

(5)   Quality of life in the EU in 2024 – Results from the Living and Working in the EU e-survey, 2025, Eurofound.

(6)   Eurostat.

(7)   Energy prices and costs in Europe, 2024, Comisia Europeană.

(8)   Raportul Draghi privind viitorul competitivității europene.

(9)  Labour Market and Wage Developments in Europe, Annual Report 2024 (Evoluțiile pieței forței de muncă și ale salariilor în Europa, raport anual pe 2020). DG Ocuparea Forței de Muncă, Comisia Europeană.

(10)  Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, 2021.

(11)  EPRS, Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, 2024.

(12)  Eurofound, 2023.

(13)   Conturile naționale și PIB-ul, Eurostat, 2024.

(14)   Structura în schimbare a ocupării forței de muncă în UE: Raportul anual pe 2023, Eurofound, 2023.

(15)  The 2025 Annual Single Market and Competitiveness Report, 2025, Comisia Europeană.