European flag

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

RO

Seria C


C/2024/1575

5.3.2024

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Diplomația UE în domeniul climei”

(aviz din proprie inițiativă)

(C/2024/1575)

Raportor:

domnul Stefano MALLIA

Decizia Adunării Plenare

25.1.2023

Temei juridic

Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

 

Aviz din proprie inițiativă

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru relații externe

Data adoptării în secțiune

28.9.2023

Data adoptării în sesiunea plenară

14.12.2023

Sesiunea plenară nr.

583

Rezultatul votului (voturi pentru/

voturi împotrivă/abțineri)

203/2/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) reiterează că actuala criză climatică are, în prezent, un caracter existențial și, prin urmare, necesită măsuri imediate, reale și îndrăznețe. Nu mai avem timp să ne complăcem. Angajatorii, sindicatele și societatea civilă s-au exprimat clar în acest sens și au toți aceeași părere.

1.2.

În ceea ce privește diplomația în domeniul climei, CESE este convins că aceasta trebuie să dobândească statutul de acțiune emblematică în politica externă și în afacerile externe ale UE. La bază, diplomația în domeniul climei are un caracter preventiv și se manifestă pe mai multe niveluri.

1.3.

CESE recunoaște activitatea desfășurată până în prezent și laudă rolul UE în calitate de conducător-mediator în negocierile internaționale în domeniul climei, combinând caracteristicile de lider cu cele de mediator în modelarea răspunsurilor internaționale în materie de acțiuni climatice, care cuprind atât cauzele (atenuarea) schimbărilor climatice, cât și consecințele lor (adaptarea la ele). Cu toate acestea, pentru a se bucura de încredere și a consolida acest rol, UE trebuie nu numai să stabilească obiective proprii ambițioase, ci și să le atingă în mod eficace.

1.4.

Pentru ca UE să devină o forță motrice centrală care să deschidă drumul către neutralitatea climatică, ea are nevoie de un plan strategic proaspăt, robust și credibil pentru a-și ajusta diplomația în domeniul climei la actualul peisaj geopolitic și la obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU. Această strategie ar trebui să stabilească priorități pe termen scurt și lung și activități concrete pentru diferiți actori ai UE, pentru a integra acțiunile climatice în toate domeniile politicii externe, precum securitatea și apărarea, comerțul, investițiile, transporturile, migrația, cooperarea pentru dezvoltare, asistența financiară și tehnică, cultura și sănătatea. De asemenea, ar trebui îmbunătățit setul de instrumente pentru diplomația în domeniul climei cu noi inițiative menite nu numai să sporească ambițiile climatice, ci și să împărtășească experiența UE, precum și costurile și beneficiile tranziției echitabile și ale celei climatice.

1.5.

CESE promovează cu convingere o viziune mai amplă privind diplomația europeană în domeniul climei, care presupune o gamă vastă de acțiuni care să implice nu numai actori statali, ci și pe cei nestatali. Diplomația europeană în domeniul climei trebuie să țină cont de rolul societății civile, al părților interesate private și al întreprinderilor și să îl valorifice la maximum. Prin crearea în comun a unor politici care vor putea fi acceptate și puse în aplicare imediat, diplomația în domeniul climei va beneficia de soluții găsite la alte niveluri (precum cel regional și cel local), dar și de o mai bună punere în aplicare, care poate fi externalizată. Societatea civilă și sectorul privat joacă un rol semnificativ în diplomația în domeniul climei, și, date fiind sprijinul și cadrul legislativ adecvate, acestea pot exporta cele mai bune practici către omologii lor din străinătate.

1.6.

Pentru a sublinia cele expuse mai sus, CESE reamintește propunerile sale privind instituirea unei rețele a societății civile pentru diplomația în domeniul climei și privind consolidarea grupurilor consultative interne (GCI). CESE este de părere că UE ar trebui să transforme schimbările climatice într-o prioritate strategică în cadrul dialogurilor diplomatice și al inițiativelor desfășurate în diferitele forumuri și cu diferiți parteneri.

1.7.

În vederea COP 28, diplomația europeană în domeniul climei va trebui să îndeplinească două sarcini esențiale. În primul rând, pornind de la contribuția sa semnificativă la instituirea Fondului pentru pierderi și daune în cadrul COP 27, UE ar trebui să se străduiască în continuare ca acesta să fie pus în aplicare în mod real. În al doilea rând, în cadrul COP 28 se va desfășura etapa finală a evaluării la nivel global a Acordului de la Paris privind schimbările climatice și, știind că angajamentele globale actuale nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris, UE ar trebui să își mobilizeze toate eforturile și mijloacele pentru a convinge alte țări să își actualizeze obiectivele pentru 2030, să le sprijine cu acțiuni reale și să folosească mai bine toate soluțiile disponibile.

2.   Obiectivul prezentului aviz

2.1.

Obiectivul prezentului aviz este de a oferi perspectiva globală a CESE cu privire la chestiunea diplomației în domeniul climei. Pe scurt, diplomația în domeniul climei încadrează schimbările climatice ca un element al politicii de acțiune externă și evidențiază nevoia de a integra obiectivele climatice și de a aborda riscurile climatice la cel mai înalt nivel diplomatic și în toate domeniile de politică.

2.2.

CESE dorește să adopte o poziție instituțională pentru a furniza opinia societății civile organizate din UE privind rolul fundamental pe care îl joacă diplomația în domeniul climei în punerea în aplicare a Acordului de la Paris privind schimbările climatice și a angajamentului Uniunii de a realiza neutralitatea climatică până în 2050.

3.   Observații generale

3.1.

De la primul raport al UE privind schimbările climatice și securitatea internațională („raportul Solana” din 2008 (1)), care a identificat în mod explicit schimbările climatice drept un factor de multiplicare a amenințărilor pentru securitatea și stabilitatea la nivel mondial, UE a considerat schimbările climatice o temă a politicii de acțiune externă și a dezvoltat conceptul de diplomație în domeniul climei, precum și un set de instrumente diplomatice pentru a spori ambițiile climatice la nivel mondial. Deși conceptul a avut, inițial, o conotație națională, abordarea diplomației în domeniul climei a fost extinsă, pentru a cuprinde și rolul actorilor nestatali și al diferitelor rețele dintre țări și din cadrul acestora în sporirea ambițiilor climatice.

3.2.

Prin urmare, UE a jucat un rol semnificativ de conducător-mediator (2), combinând caracteristicile de lider cu cele de mediator în modelarea răspunsurilor internaționale în materie de acțiuni climatice, care cuprind atât cauzele (atenuarea) schimbărilor climatice, cât și consecințele lor (adaptarea la ele). Instituirea de alianțe strategice grație diplomației solide a UE în domeniul climei a contribuit, printre altele, la încheierea Acordului de la Paris privind schimbările climatice din 2015. Per ansamblu, UE a înregistrat progrese substanțiale în îmbunătățirea poziției sale de lider conștient de problemele climatice în relațiile internaționale, consolidându-și astfel puterea discretă și influența internațională (3). Printre evoluțiile pozitive în această direcție se numără actualizarea permanentă a documentelor strategice pe această temă, numirea unui consilier de specialitate pentru diplomația în domeniul climei în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă și organizarea săptămânii anuale a diplomației în domeniul climei, cu activități concertate ale unei game vaste de actori, printre care delegațiile UE în țări terțe. CESE contribuie la aceste eforturi facilitând reuniunile grupurilor consultative interne (GCI), care îmbunătățesc parteneriatele cu părți din afara UE pe baza unei creșteri economice verzi, echitabile și sustenabile și consolidează rolul societății civile în aceste procese.

3.3.

Lansarea Pactului verde european în 2019 a adus cu sine noi provocări pentru diplomația UE în domeniul climei. La nivel global, Pactul verde european este cel mai ambițios plan adoptat până în prezent pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris, cu un obiectiv de decarbonizare stabilit pentru 2050 în paralel cu angajamentul de protejare și refacere a naturii, asigurând totodată o tranziție justă, în care nimeni să nu fie lăsat în urmă. Această strategie, menită să transforme economia UE într-o manieră sustenabilă, va afecta în mod inevitabil geopolitica (4). Prin adoptarea Legii europene a climei și a pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55”, aspirațiile Pactului verde european au devenit obligatorii din punct de vedere juridic și operaționale. Aceste politici interne revizuite ale UE, care stabilesc obiective climatice mai ambițioase, vor schimba raporturile cu principalele țări furnizoare de energie și cu țările care produc materii prime pentru surse regenerabile de energie și tehnologii curate; de asemenea, ele vor afecta modelele de comerț și de investiții, mai ales prin mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră.

3.4.

Chiar dacă Europa devine neutră din punct de vedere climatic până în 2050, acest lucru nu va fi cu siguranță suficient pentru a atinge obiectivul Acordului de la Paris de a atenua încălzirea globală, întrucât emisiile UE reprezintă, în prezent, sub 10 % din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial. Astfel, cea mai mare provocare pentru UE este să convingă alte țări să își sporească ambițiile climatice, să își decarbonizeze rapid economiile și să dezvolte politici concrete pentru atingerea acestor ambiții în timp ce îi sprijină pe cei mai vulnerabili și, de asemenea, să creeze o dinamică constructivă pentru o tranziție verde și justă mai rapidă, mobilizându-și rețelele de parteneriate și îmbunătățindu-și capacitatea diplomatică.

3.5.

Importanța acțiunilor climatice și-a pierdut din elan, cel puțin temporar, având în vedere enormele provocări în materie de securitate energetică cu care ne confruntăm în prezent. Deși UE a decis să își revigoreze semnificativ tranziția verde după pandemia de COVID-19, războiul din Ucraina și criza energetică ulterioară au afectat prioritățile pe termen scurt în unele state membre, inclusiv întârziind eliminarea treptată a carbonului sau chiar determinându-le să investească în noi activități de extracție a combustibililor fosili pentru a-și satisface nevoile energetice. Astfel de măsuri transmit mesaje confuze țărilor terțe, care își vor justifica întârzierile în propria tranziție, întrucât ele au nevoie de mai multă consecvență pentru a accelera tranziția verde, în conformitate cu planul de reducere rapidă a dependenței față de combustibilii fosili din Rusia (REPowerEU).

3.6.

Succesul diplomației în domeniul climei se bazează în mare parte pe deciziile interne de politică climatică adoptate de UE. Pentru a-și menține credibilitatea, UE nu trebuie doar să stabilească obiective ambițioase, ci și să le atingă cu adevărat. Este esențial să recunoaștem că, și dacă sunt atinse obiectivele actuale, UE tot mai trebuie să adopte măsuri pentru a limita creșterea temperaturii globale la 1,5 oC. UE trebuie să demonstreze că dorește să își sporească ambițiile în consecință, să își recunoască propriile lipsuri și să dea dovadă de o deschidere autentică pentru a învăța de la alte țări în timp ce își împărtășește cele mai bune practici și experiențe. În plus, coerența politicilor climatice ale UE între diferitele sectoare este esențială pentru a asigura o abordare consecventă și unificată în gestionarea provocărilor în domeniul schimbărilor climatice și pentru a îmbunătăți și mai mult credibilitatea Uniunii ca lider climatic la nivel mondial. Prin adoptarea acestei abordări cuprinzătoare, UE poate încuraja un mediu de colaborare autentică, consolidând eforturile globale de combatere a schimbărilor climatice și de a reacționa în mod eficace la provocările urgente aferente.

3.7.

2023 este un an critic pentru sistemul internațional în domeniul climei. Al treilea și ultimul pas din evaluarea la nivel global a Acordului de la Paris privind schimbările climatice, un proces de evaluare a punerii în aplicare a acordului, se va realiza în cadrul COP 28. Această etapă este critică pentru evaluarea progresului colectiv al lumii în direcția atingerii scopului acordului și a obiectivelor sale pe termen lung. Cu toate acestea, contribuțiile stabilite la nivel național (CSN) prezentate până la momentul de față nu vor conduce la reduceri nete ale emisiilor în acord cu obiectivul de 1,5 oC. UE trebuie să își mobilizeze rețeaua de parteneriate pentru a construi consensul pentru un angajament de eliminare treptată completă a combustibililor fosili și pentru a accelera eliminarea globală a cărbunelui. În acest scop, UE ar trebui să își evidențieze propria credibilitate și angajamentul față de tranziția verde, aliniindu-și politica energetică la obiectivele climatice. Aceasta poate oferi orientări pentru următoarea generație de CSN.

3.8.

Unii emițători majori au promovat planuri climatice ambițioase, care nu sunt pe deplin conforme cu angajamentele lor internaționale. Legea privind reducerea inflației din SUA include un pachet cuprinzător de politici în domeniul climei, care va ajuta al doilea emițător de CO2 din lume (după China) să își atingă obiectivul climatic pentru 2030. Cu toate acestea, legea ar trebui să constituie și un motiv de îngrijorare, fiindcă subvențiile pentru tehnologii favorabile climei care vor include cerințe privind conținutul local vor avea efecte de denaturare și, prin urmare, îi vor obliga pe concurenți, inclusiv și în special UE, să urmeze aceeași cale. Lupta împotriva schimbărilor climatice nu ar trebui să degenereze într-un război al subvențiilor. Ar trebui să se urmărească o cooperare, nu o confruntare. În aceeași direcție, trebuie analizate și subvențiile pentru combustibilii fosili.

4.   Observații specifice

UE ca forță motrice centrală, ce deschide drumul către neutralitatea climatică

4.1.

CESE este de părere că UE ar trebui să transforme schimbările climatice într-o prioritate strategică în cadrul dialogurilor diplomatice și al inițiativelor desfășurate în diferitele forumuri și cu diferiți parteneri.

4.2.

CESE este de părere că UE ar trebui să promoveze (și să restabilească) diplomația în domeniul climei ca politică emblematică în relațiile și în afacerile sale externe. Întrucât schimbările climatice devin un factor tot mai important în cadrul migrației și al altor fenomene, devine tot mai clar că, în viitorul foarte apropiat, multe dintre provocările externe cu care se vor confrunta UE și statele sale membre se vor datora dezechilibrelor climatice. Astfel, diplomația în domeniul climei ar trebui să fie în centrul tuturor relațiilor diplomatice și să fie pe deplin integrată în acestea, oferind Uniunii un instrument puternic și semnificativ, care să îi permită să se afle în continuare în avangarda diplomatică a lumii.

4.3.

Pentru ca UE să devină o forță motrice centrală care să deschidă drumul către neutralitatea climatică, aceasta are nevoie de un plan nou strategic solid, robust și credibil pentru a-și ajusta diplomația în domeniul climei la actualul peisaj geopolitic. Această strategie ar trebui să stabilească priorități pe termen scurt și lung și activități concrete pentru diferiți actori ai UE, pentru a integra acțiunile climatice în toate domeniile politicii externe, precum comerțul, investițiile, transporturile, migrația, cooperarea pentru dezvoltare, cultura și sănătatea.

4.4.

UE poate îmbunătăți setul de instrumente de diplomație în domeniul climei cu noi inițiative menite nu numai să sporească ambițiile climatice, ci și să împărtășească experiența UE și să abordeze riscurile legate de climă. UE are responsabilitatea de a împărtăși cu alte țări expertiza și cunoștințele sale în ceea ce privește reducerea emisiilor de dioxid de carbon, inclusiv sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) și tehnologiile de eficiență energetică, și de a recunoaște rolul critic pe care îl joacă sursele regenerabile de energie în îmbunătățirea securității energetice.

O abordare cuprinzătoare pentru gestionarea schimbărilor climatice

4.5.

CESE promovează o abordare cuprinzătoare pentru gestionarea schimbărilor climatice. Acesta consideră că schimbările climatice nu sunt numai o problemă de mediu ce necesită soluții tehnice sau comportamentale, ci și o problemă socială, ale cărei soluții trebuie să includă schimbări economice, politice, culturale și instituționale. Unele dintre aceste soluții pot transforma societatea în modalități care abordează provocări multiple, legate de schimbările climatice și de consolidarea rezilienței, precum combaterea sărăciei și a inegalității, insecuritatea alimentară, insecuritatea apei, pierderea biodiversității și crizele sanitare. Totodată, soluțiile la aceste provocări pot contribui la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea. Din acest motiv, diplomația în domeniul climei ar trebui să facă parte integrantă dintr-o strategie globală și să urmărească angajamentele UE de realizare a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU.

Diplomația în domeniul climei și acordurile comerciale

4.6.

UE trebuie să recunoască importanța alinierii politicilor comerciale la obiectivele sale climatice ambițioase și la diplomația în domeniul climei. Pentru aceasta, este nevoie de o abordare cuprinzătoare, care să garanteze reducerea generală a emisiilor, nu externalizarea lor, ca în trecut. Prin promovarea sustenabilității și prin integrarea considerentelor climatice în acordurile comerciale, UE poate consolida un cadru global care să faciliteze protecția mediului și practici cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Este imperios ca în aceste acorduri să fie integrate practici comerciale echitabile care, prin urmare, să reducă relocarea emisiilor de dioxid de carbon (5) și să împiedice relocarea industriilor cu o intensitate mare a emisiilor către țări cu reglementări de mediu mai puțin stricte. Acest element este esențial dacă dorim ca UE să devină un lider mondial de succes în eforturile legate de schimbările climatice.

Pactul verde european și implicațiile sale pentru diplomația UE în domeniul climei

4.7.

Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă ar trebui să cartografieze și să analizeze impactul geopolitic și oportunitățile punerii în aplicare a Pactului verde european, ținând cont de provocările interne și externe actuale și de impactul lor asupra societății civile. Trebuie să explorăm repercusiunile geopolitice ale Pactului verde european pentru actorii din domeniul afacerilor și să intensificăm dialogul în ceea ce privește oportunitățile de afaceri și riscurile asociate schimbărilor climatice.

4.8.

Punerea eficace în aplicare a Pactului verde european la nivel intern conferă UE credibilitatea de a-i influența și a-i inspira și pe alții să elaboreze planuri de acțiune ecologică similare. Prin urmare, UE ar trebui să îmbunătățească coordonarea dintre actorii UE – atât statele membre, cât și instituțiile – pentru a le alinia politicile la obiectivele climatice și pentru a accelera măsurile interne de punere în aplicare a Pactului verde european. Ar trebui stabilită o mai bună coordonare cu ministerele de afaceri externe ale statelor membre, încurajându-le să își alinieze afacerile externe la necesitățile climatice și la obiectivele Pactului verde european.

4.9.

Pachetele asociate Pactului verde european sunt mult mai cuprinzătoare decât elementele unice de politică. UE poate juca un rol important oferind asistență tehnică și consolidând capacitățile de elaborare a unor planuri de acțiune regională (de exemplu, un Pact verde mediteraneean în contextul cooperării euro-mediteraneene, un Pact verde al ACP în contextul parteneriatului ACP-UE sau un Pact verde pentru Europa de Sud-Est în contextul procesului de cooperare din Europa de Sud-Est) și poate promova o tranziție justă către neutralitatea climatică până în 2050.

4.10.

Nu toate țările dispun de capacitățile financiare și tehnologice sau de consolidare a capacităților necesare pentru a urma același parcurs. UE ar trebui să inițieze și să dezvolte parcursuri în materie de infrastructură, finanțare și guvernanță mobilizând surse financiare publice și private pentru a ajuta țările partenere și învecinate să gestioneze impactul Pactului verde european, să își stimuleze diversificarea economică, să contureze planuri pentru o tranziție justă și să sprijine proiecte de gestionare a riscurilor și de adaptare, pentru a preveni și a reduce riscurile de fragilitate din punct de vedere climatic.

Pactul albastru european  (6)

4.11.

CESE consideră că criza apei este o realitate care trebuie abordată atât la nivelul UE, cât și la nivel internațional. Ea trebuie abordată cu aceeași urgență și cu același elan ca și criza climatică și, într-adevăr, ambele sunt explicit legate între ele. CESE solicită instituirea unui Pact albastru al UE ca prioritate strategică de sine stătătoare, care, la rândul său, necesită o linie clară de conducere atât la nivel european, cât și la nivel internațional.

4.12.

CESE solicită înființarea unui Centru european al apei, care să aibă o dimensiune internațională și să poată ajuta națiunile, inclusiv cele din vecinătatea europeană și din afara ei în domeniul gestionării apei. Acest centru ar trebui să prezinte exemple de colaborare remarcabilă și să ofere recomandări de politică pentru a promova obiectivele politicii privind Pactul albastru.

COP 28 și acordurile internaționale

4.13.

UE a jucat un rol esențial în decizia revoluționară de a institui un Fond pentru daune și pierderi în cadrul COP 27 de la Sharm-el-Sheikh. O provocare majoră pentru anul următor va consta în operaționalizarea fondului și în asigurarea capitalizării sale financiare. Pentru a asigura succesul continuu al acestui proiect, un obiectiv major al diplomației UE în domeniul climei trebuie să fie mobilizarea de fonduri pentru pierderi și daune.

4.14.

Combaterea schimbărilor climatice nu se rezumă la reducerea emisiilor de CO2; acest demers include o gamă variată de acțiuni legate, în special, de adaptare, de pierderea biodiversității și de poluare, care, în multe cazuri, sunt abordate cel mai bine într-o manieră sinergică, pentru a-i proteja pe cei mai vulnerabili. Acțiunile de protejare și refacere a naturii în interiorul UE și la nivel mondial cu sprijin din partea UE, în acord cu Cadrul mondial pentru biodiversitate de la Kunming-Montreal și cu punerea în aplicare a Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030, pot conduce la beneficii în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea.

4.15.

Obiectivele de dezvoltare durabilă pentru 2030 ale ONU, pe care CESE le-a susținut în avize anterioare, arată că toate aceste obiective sunt legate între ele și prevăd o foaie de parcurs globală care să acopere nu numai problema presantă a climei, ci și alte obiective necesare pentru sustenabilitatea economică și socială. În acest context, UE poate fi un partener recunoscut pentru alte națiuni, furnizând expertiză, cunoștințe, bune practici și tehnologii pentru a realiza ODD și a trasa o traiectorie de urmat.

Diplomația în domeniul climei pe mai multe niveluri

4.16.

Diplomația în domeniul climei se manifestă pe mai multe niveluri. Aceasta nu se referă numai la diplomația interstatală în sens clasic, ci și la implicarea altor actori diplomatici, precum regiunile, orașele, întreprinderile, sindicatele, mediul academic, experți științifici. Toți acești actori subnaționali pot fi agenți ai schimbării, precum și ai tranziției climatice. CESE este de părere că societatea civilă ar trebui să joace un rol vital în demersul de a crea în comun politici climatice ambițioase și eficace în Europa și în întreaga lume. UE trebuie să dea un exemplu, permițând o participare structurată a societății civile, inclusiv a femeilor și a tinerilor, în elaborarea de politici în domeniul climei, și să încurajeze alte state să urmeze o abordare participativă și incluzivă similară atunci când își definesc răspunsurile la schimbările climatice.

4.17.

Cooperarea și coordonarea internațională în domeniul climei se pot realiza și prin diferite rețele în care să fie implicate autoritățile locale, partenerii sociali și societatea civilă. CESE propune operaționalizarea conceptului de diplomație în domeniul climei, ca mijloc de promovare a dialogului și de consolidare a cooperării pe teme legate de schimbările climatice la toate nivelurile, între țări și în interiorul acestora, ținând seama pe deplin de punerea în aplicare a convențiilor internaționale privind drepturile omului. UE poate extinde dialogurile pe tema climei referitoare la promovarea neutralității climatice și la punerea în aplicare a obiectivelor privind o tranziție justă și o redresare verde în UE.

4.18.

Diplomația în domeniul climei ar trebui să promoveze o perspectivă intergenerațională, care să protejeze nevoile și drepturile viitoarelor generații. Trebuie concepute strategii și politici care să asigure bunăstarea acestora și un viitor sustenabil. În plus, este fundamental să se recunoască rolul vital al tinerilor în elaborarea de politici în domeniul climei, precum și perspectivele noi, ideile inovatoare și hotărârea neclintită de care dau ei dovadă, pentru a aborda criza climatică. Capacitarea tinerilor ca agenți ai diplomației și stimularea participării acestora la rețele internaționale pot genera colaborări fructuoase și pot stimula acțiuni transformatoare către o lume mai sustenabilă.

4.19.

UE ar trebui să dea dovadă de spirit de lider, comunicând nu numai amenințările și oportunitățile schimbărilor climatice, ci și costurile și beneficiile acțiunilor climatice și creând un mediu favorabil pentru schimbare. CESE atrage atenția asupra propunerii de creare a unei rețele a societății civile pentru diplomația în domeniul climei, sprijinită de CESE în avize anterioare (7). De asemenea, Comitetul recomandă implicarea părților interesate care influențează situația schimbărilor climatice pe agenda politică, precum mass-media, industria și societatea civilă în general. Puterea colaborării între diferite discipline și sectoare va genera rezultate mai bune și va îndrepta conversația către punerea în aplicare a soluțiilor.

4.20.

CESE încurajează instituțiile UE să conceapă și să sprijine inițiative pentru noi scheme participative și mai incluzive, care să permită proiectarea în comun a unor soluții în domeniul climei dincolo de frontiere.

Bruxelles, 14 decembrie 2023.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Oliver RÖPKE


(1)  https://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressdata/EN/reports/99387.pdf

(2)  S. Oberthür (2016), „Where to go from Paris? The European Union in climate geopolitics” („Încotro după Paris? Uniunea Europeană în geopolitica în domeniul climei”), Global Affairs, (https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/23340460.2016.1166332)

(3)  Aceste evoluții au fost sintetizate într-un studiu solicitat de Comisia AFET și publicat în 2021: D. Tanzler, D. Ivleva, T. Hausotter, EU climate change diplomacy in a post-COVID-19 world („Diplomația UE în domeniul schimbărilor climatice într-o lume post-COVID”), (https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2021/653643/EXPO_STU(2021)653643_EN.pdf)

(4)  M. Leonard, J. Pisani-Ferry, J. Shapiro, S. Tagliapietra și G. Wolff (2021), „The geopolitics of the European Green Deal” („Geopolitica Pactului verde european”), Policy Contribution 04/2021, Bruegel.

(5)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Compatibilitatea politicii comerciale a UE cu Pactul verde european” (JO C 429, 11.12.2020, p. 66).

(6)  Avizul-umbrelă al CESE pe tema „Apel pentru un Pact albastru european” (JO C, C/2024/878, 6.2.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/878/oj).

(7)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Pregătiți pentru 55”: îndeplinirea obiectivului climatic al UE pentru 2030 pe calea spre atingerea obiectivului de neutralitate (JO C 275, 18.7.2022, p. 101).


ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/1575/oj

ISSN 1977-1029 (electronic edition)