Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Mecanismul de redresare și reziliență și politica de coeziune: către o politică de coeziune 2.0”

(aviz exploratoriu)

(C/2023/859)

Raportoare:	María del Carmen BARRERA CHAMORRO
Coraportor:	David SVENTEK

Sesizare	Consiliu – Președinția spaniolă, 18.4.2023 Scrisoarea doamnei Mercedes CABALLERO FERNÁNDEZ, secretar general, Ministerul finanțelor și serviciilor publice
Temei juridic	Articolul 34 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	8.9.2023
Data adoptării în sesiunea plenară	20.9.2023
Sesiunea plenară nr.	581
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	163/0/1

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) subliniază că principiul fundamental de „a nu lăsa pe nimeni deoparte” în cadrul politicii de coeziune rămâne puternic și valabil și că partenerii societății civile sunt pregătiți să depună eforturi în continuare pentru a respecta acest principiu, printr-o politică de investiții puternică a UE. Spiritul politicii trebuie menținut, în pofida imperfecțiunilor sale.

1.2.

CESE dorește să sublinieze că inegalitatea de șanse poate fi în detrimentul creșterii și competitivității pe termen lung la nivel regional, național și la nivelul UE. Ca atare, politica de coeziune trebuie să fie mai diversificată și mai flexibilă pentru a putea acorda mai multă atenție oamenilor, în special celor mai vulnerabili, și pentru a aborda mai bine inegalitatea de șanse cu care se confruntă multe persoane.

1.3.

CESE consideră că gama de instrumente și abordări ar trebui extinsă, modernizată sau reevaluată pentru a edifica o politică de coeziune puternică, eficientă, flexibilă și reînnoită, care să se concentreze mai mult asupra capacității, legăturilor interregionale, eficacității rezultatelor și oportunităților pentru beneficiari, dincolo de simple investiții. Pentru aceasta este nevoie de următoarele:

—

un accent mai mare pe strategiile de politică teritorială – investiții teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității – astfel încât cetățenii să-și poată stabili propriile priorități și defini proiectele de dezvoltare. Ca atare, este necesar să fie consolidate capacitățile autorităților locale, urbane și teritoriale de gestionare a fondurilor, fără a pierde însă din vedere coerența;

—

să se garanteze că utilizarea fondurilor Mecanismului de redresare și reziliență (MRR) este pe deplin compatibilă cu punerea în aplicare a viitoarei politici de coeziune și că investițiile și programele deja lansate în cadrul MRR nu se suspendă din cauza modificărilor aduse finanțării mecanismului. Aceste investiții sunt cruciale pentru obiectivele de coeziune și, dacă sunt împiedicate, impactul va fi foarte negativ asupra dezvoltării regiunilor și teritoriilor și – mai ales – asupra nevoilor grupurilor vulnerabile ale populației;

—	ar trebui să se acorde o atenție deosebită categoriilor de persoane cu cele mai scăzute rate de ocupare a forței de muncă (femei, tineri, imigranți, persoane cu un nivel scăzut de educație), pentru care sunt necesare programe specifice de formare, recalificare și sprijin pe teren;

—	este esențial să se sporească posibilitățile piețelor forței de muncă transfrontaliere, care sunt subdezvoltate din cauza barierelor juridice și administrative. În acest scop, este crucial să se consolideze cooperarea transfrontalieră și interregională, în special pentru a dezvolta infrastructura;

—

să fie protejate în continuare IMM-urile și sustenabilitatea lor. Pentru aceasta este nevoie de utilizarea instrumentelor europene standard existente – Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul de coeziune și Mecanismul pentru o tranziție justă – în mod inovator, dar simplu, astfel încât IMM-urile să poată avea cu ușurință acces la finanțare și să poată obține condiții de creditare favorabile pe termen lung;

—	de asemenea, finanțarea marilor întreprinderi ar trebui considerată un factor important de convergență și, în special, în raport cu tehnologiile strategice, prin intermediul noului instrument STEP (Platforma pentru tehnologii strategice în Europa), recent propus;

—

crearea unor noi tipuri de perspective economice pentru zonele rurale mai puțin dezvoltate, pentru cele periferice și slab populate, pentru insulele UE și regiunile ultraperiferice. De asemenea, este necesar să se abordeze decalajul dintre zonele rurale și urbane și centrele orașelor și schimbările demografice din aceste zone, consolidând legăturile dintre ele;

—	să fie promovate inițiative care să identifice și să abordeze cu atenție nevoile specifice ale regiunilor și teritoriilor aflate în „capcanele dezvoltării”, ajutându-le să depășească provocările cu care se confruntă;

—	consolidarea capacității administrative a diverselor niveluri de guvernare, a beneficiarilor acțiunilor și a altor părți interesate de la nivel național, regional și local și oferirea unui sprijin tehnic mai adaptat pentru a îmbunătăți aplicarea politicilor pe teren;

—	de asemenea, cele mai bune practici, măsurile de politică eficace și finanțarea specifică pusă în aplicare în prezent prin MRR ar trebui să funcționeze în continuare în cadrul noii politici de coeziune.

1.4.

CESE consideră că, pentru a atinge obiectivele de coeziune, este esențial să fie promovată interacțiunea dintre politicile orizontale ale UE și politica de coeziune, cu scopul de asigura o eficacitate sporită a eforturilor de realizare a convergenței regionale, prin măsuri adaptate în funcție de teritoriu, coroborate cu obiectivele fundamentale ale UE. De asemenea, este esențial să se asigure interacțiunea dintre politicile naționale și politica de coeziune.

1.5.

CESE consideră că diversificarea și specializarea ar trebui să fie adaptate și mai mult în funcție de sprijinul financiar, modalitățile de sprijin, gestiunea bugetară, de obiective și investiții. Pentru a se ajunge la această specializare sporită a politicii de coeziune, este esențială implicarea partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile la toate nivelurile din statele membre, prin acorduri de cooperare adecvate, deoarece este vorba de un puternic instrument pentru a elabora și adapta politicile și fondurile la realitățile locale și regionale.

1.6.

CESE consideră că este deosebit de important să li se ceară statelor membre și regiunilor UE să-i implice pe partenerii sociali și alte organizații ale societății civile efectiv și într-o măsură cât mai mare în elaborarea politicii de coeziune și în monitorizarea efectelor acesteia. Această participare poate contribui la contracararea presiunii asupra democrației, prin creșterea gradului de asumare a politicilor UE. În acest context, CESE salută solicitarea guvernului spaniol de elaborare a unui aviz exploratoriu privind crearea unui instrument mai eficace, capabil să îmbunătățească politica de coeziune, în vederea realizării convergenței între regiunile europene.

1.7.

CESE este convins că politica de coeziune trebuie să rămână principala politică de investiții a UE care să sprijine politica regională europeană de adaptare la obiectivele climatice, în vederea realizării unei societăți neutre din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon și a realizării unei tranziții cu un impact pozitiv în termeni de creare de locuri de muncă stabile și de calitate. Datorită NextGenerationEU, capacitatea bugetară a UE a crescut substanțial (cu aproximativ 0,7 % din PIB-ul UE). Acest lucru permite dezvoltarea în continuare a unor acțiuni inovatoare, cum ar fi inițiativa privind investițiile interregionale în materie de inovare (I-3), tranziția justă sau o abordare ITI mai dezvoltată, care să respecte, printre altele, principiul bazat pe realitatea zonei. Se recomandă insistent să se garanteze că viitoarea politică de coeziune va fi angajată în aceste domenii.

1.8.

CESE consideră că politica de coeziune ar trebui să consolideze investițiile digitale în programele existente menite să reducă decalajul digital, întrucât tranziția digitală prezintă riscuri în raport cu decalajele sociale și teritoriale, cu efecte asupra pieței forței de muncă care rezultă din automatizare și inteligență artificială, din accesul inegal la servicii digitale și din decalajele în competențele digitale ale lucrătorilor și ale întreprinderilor.

1.9.

CESE consideră că politica de coeziune trebuie să asigure o distribuție eficientă și echitabilă a beneficiilor digitalizării, dat fiind că, pentru a utiliza tehnologii noi și emergente, lucrătorii și persoanele în vârstă au nevoie de mai multe competențe, ceea ce îngreunează participarea lor pe piața forței de muncă. Asigurarea accesului la formare și recalificare este esențială pentru a garanta dezvoltarea în continuare a regiunilor.

1.10.

CESE consideră că este esențial să se raționalizeze politica de coeziune din perspectiva beneficiarilor, prin simplificare și flexibilitate în punerea în aplicare a fondurilor care vizează atingerea obiectivelor acestei politici. Este necesar să se asigure norme clare și simple, în cadrul unui regulament unic, pentru fondurile naționale și cele ale UE implementate în cadrul gestiunii partajate și, în același timp, să se îmbunătățească capacitatea administrativă a actorilor regionali, locali și ai societății civile.

2. Context general

2.1.

Coeziunea socială, economică și teritorială este consacrată în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), fiind unul dintre obiectivele politicii de coeziune. Aceste obiective au fost afectate de criza pandemică, ale cărei efecte nu au fost încă depășite și care a condus la cea mai mare recesiune din 1945 încoace, iar acum și de criza inflaționistă, ceea ce a încetinit ritmul convergenței, deoarece a avut un impact negativ mai mare asupra regiunilor mai puțin dezvoltate. Aceste efecte negative în termeni de coeziune sunt agravate de criza războiului din Ucraina și de provocarea reprezentată de urgența climatică.

2.2.

CESE își exprimă aprecierea pentru Comunicarea Comisiei privind cel de-al 8-lea Raport privind coeziunea: Coeziunea în Europa în perspectiva anului 2050 (1). Raportul conchide că investițiile ar trebui să fie orientate către oportunitățile de creștere oferite de tranziția verde și cea digitală, pentru a se evita apariția unor noi inegalități.

2.3.

CESE salută înființarea Grupului la nivel înalt (GNI) pentru viitorul politicii de coeziune. De asemenea, constată că societatea civilă este subreprezentată în lucrările grupului la nivel înalt și solicită Comisiei să se implice mai mult.

2.4.

CESE subliniază că principiul fundamental de „a nu lăsa pe nimeni deoparte” al politicii de coeziune rămâne echitabil și valabil și că partenerii societății civile sunt pregătiți să depună eforturi în continuare pentru a respecta acest principiu.

2.5.

Este adevărat că politica de coeziune este uneori percepută ca una de redistribuire, iar rezultatele sale nu sunt întotdeauna înțelese. Acest lucru este favorizat de persistența decalajelor, de dificultățile de sprijinire a anumitor regiuni prinse în „capcanele dezvoltării” și de incapacitatea anumitor regiuni de a recupera decalajul chiar și fiind sprijinite prin intermediul politicii de coeziune.

2.6.

Pentru a atinge obiectivele de coeziune, este necesar să fie promovată interacțiunea dintre politicile orizontale ale UE și politica de coeziune, pentru a spori eficacitatea eforturilor de realizare a convergenței regionale prin măsuri specifice din punct de vedere teritorial, alături de obiectivele fundamentale ale UE. De asemenea, este esențial să se asigure interacțiunea dintre politicile naționale și politica de coeziune. Modul în care prioritățile UE sunt dezagregate la nivel regional și local este esențial pentru reușita acțiunii teritoriale prin strategii de dezvoltare.

2.7.

Utilizarea recentă a sprijinului acordat în cadrul politicii de coeziune pentru măsuri de criză, inclusiv pentru o mai mare flexibilitate, ridică semne de întrebare cu privire la echilibrul corect dintre obiectivele pe termen scurt și cele pe termen lung ale politicii. Politicile naționale nu pot atribui doar politicii de coeziune rolul de a promova dezvoltarea regională și convergența națională.

2.8.

Este necesar să se caute modalități de redefinire a politicii de coeziune în contextul modelului european de creștere, și a provocărilor actuale și emergente, deoarece percepția că politica de coeziune a devenit mai complexă îi afectează eficacitatea. Printre principalele provocări se numără tranziția către neutralitatea climatică, criza inflaționistă, schimbările demografice, reziliența socială, digitalizarea și inovarea, precum și consolidarea unei economii europene competitive, dată fiind necesitatea unei autonomii strategice, impusă de situația geopolitică actuală.

3. Observații generale

3.1.

În pofida contribuției pozitive și vizibile a politicii de coeziune în perioada actuală, procesul de convergență regională rămâne destul de ezitant. CESE are în vedere o viitoare politică de coeziune care să combine în mod echilibrat nevoile de reducere a disparităților regionale și de accelerare a impulsurilor de creștere și dezvoltare, care sunt importante și pentru UE în ansamblu, din punct de vedere global și comparativ. Prin urmare, este necesar să se consolideze în continuare criteriile de performanță ale politicii de coeziune printr-o abordare mai precisă a priorităților de dezvoltare regională, cu respectarea criteriilor stabilite și utilizarea sporită a tipurilor de sprijin bazate pe performanță (instrumente financiare). CESE recomandă să se ia în considerare jaloanele și țintele adoptate în prezent ca parte a planurilor naționale de redresare și reziliență ale MRR.

3.2.

Coeziunea socială se confruntă cu provocări tot mai presante, în special în contextul tendințelor demografice, al dublei tranziții verzi și digitale și, prin urmare, al nevoii de competențe noi sau îmbunătățite. Mare parte a populației UE este expusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială, adesea în regiunile mai sărace, dar și în aglomerările urbane bogate și în împrejurimile lor. În plus, șomajul în rândul tinerilor și sărăcia în rândul copiilor în întreaga UE rămân ridicate.

3.3.

CESE dorește să sublinieze că inegalitatea de șanse poate fi în detrimentul creșterii și competitivității pe termen lung la scară regională, națională și la nivelul UE. Prin urmare, dată fiind ambiția Uniunii de a se apropia de cetățeni și de a nu lăsa pe nimeni deoparte, trebuie să se acorde mai multă atenție oamenilor și inegalității de șanse cu care mulți se confruntă.

3.4.

Acesta este motivul pentru care politica de coeziune are nevoie de un demers mai profund și mai orientat social, care să abordeze mai detaliat disparitățile și provocările teritoriale, economice și sociale. Este vorba nu doar de disparitățile dintre statele membre și regiunile lor, ci și dintre regiuni, orașe, anumite zone ale acestora și regiunile rurale. Politica de coeziune ar trebui să se concentreze mai mult asupra anumitor tipuri de teritorii aflate sub nivelul NUTS2 și să acopere cu prioritate toate statele membre și toate regiunile, cu un accent deosebit pe statele membre sau regiunile în care sunt cele mai mari disparități. De asemenea, CESE consideră că politica de coeziune ar trebui să se concentreze mai mult pe nevoile și oportunitățile anumitor tipuri de persoane și grupuri sociale.

3.4.1.

Această creștere a diversificării și specializării ar trebui să fie diferențiată și mai mult în termeni de sprijin financiar, modalități de sprijin, gestiune bugetară, obiective și investiții. În același timp, fondurile politicii de coeziune ar trebui să urmeze în mod sistematic aceeași abordare și, dată fiind această specializare sporită, să fie diferențiate în continuare.

3.5.

CESE consideră că este deosebit de important să li se ceară statelor membre și regiunilor UE să-i implice pe partenerii sociali și alte organizații ale societății civile efectiv și într-o măsură cât mai mare în elaborarea politicii de coeziune și în monitorizarea efectelor sale. Includerea lor în proces va contribui la măsurarea gradului în care au fost atinse obiectivele politicii de coeziune, care nu ar trebui să se bazeze doar pe indicatori cantitativi, ci și pe indicatori calitativi (cu alte cuvinte, să nu măsoare numai creșterea, ci și dezvoltarea).

4. Observații specifice

4.1.

Cel de-al 8-lea raport privind coeziunea subliniază că schimbările climatice, tranziția digitală și transformările tehnologice, presiunea asupra democrației, schimbările din economia mondială și tendințele demografice sunt provocări interdependente majore care afectează coeziunea socială, economică și teritorială a UE. Politica de coeziune trebuie să garanteze că dubla tranziție este justă pentru cetățeni și este echitabilă pentru toate regiunile.

4.2.

CESE este de acord cu Recomandarea Consiliului pe tema „Asigurarea unei tranziții echitabile către neutralitatea climatică”, care afirmă că crearea de noi locuri de muncă de bună calitate, menținerea unor condiții de muncă bune și accesul incluziv la educație, formare și învățare pe tot parcursul vieții în domeniul competențelor ecologice vor fi esențiale pentru a asigura o tranziție justă din punct de vedere social și reușită din punct de vedere economic pentru toate teritoriile.

4.3.

Politica de coeziune ar trebui să se concentreze pe sprijinirea în continuare a investițiilor în energie durabilă, mediu, utilizarea eficientă a resurselor, adaptarea la schimbări climatice și atenuarea consecințelor acestora, precum și în mobilitatea urbană durabilă, în vederea realizării unei societăți neutre din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon. Multe din aceste aspecte au fost finanțate în cadrul fondurilor de redresare și reziliență. Este important să se continue investițiile în aceste politici, utilizând toate programele și strategiile posibile, cum ar fi strategiile macroregionale și interregionale.

4.4.

CESE consideră că, în viitor, va fi imperativ să fie intensificate sinergiile în cadrul întregului Mecanism pentru o tranziție justă. Prin urmare, CESE este convins că politica de coeziune trebuie să rămână principala politică de investiții a UE, care să sprijine politica regională europeană privind adaptarea la obiectivele climatice. Principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative” ar trebui să garanteze că investițiile respectă pe deplin obiectivele Pactului verde.

4.5.

Implicarea partenerilor sociali în planurile teritoriale pentru o tranziție justă este foarte scăzută în majoritatea statelor membre, după cum a afirmat CESE în avizul său (SOC/718) pe tema „Politica energetică și piața forței de muncă: consecințe pentru ocuparea forței de muncă în regiunile aflate în tranziție energetică” (2), care prevede și că statele membre ar trebui să încurajeze o astfel de participare, iar planurile ar trebui să condiționeze performanța și finanțarea lor de crearea de locuri de muncă stabile și de calitate la nivel local. CESE sprijină principiul parteneriatului în programarea și implementarea politicii de coeziune, garantând totodată că asumarea democratică și responsabilizarea sunt promovate și mai mult în viitor, ceea ce este esențial pentru a îmbunătăți investițiile de calitate.

4.6.

Politica de coeziune trebuie să consolideze investițiile digitale în programele actuale menite să reducă decalajul digital, întrucât tranziția digitală incumbă riscuri în raport cu decalajele sociale și teritoriale, cu efecte asupra pieței forței de muncă care rezultă din automatizare și inteligență artificială, din accesul inegal la servicii digitale și din decalajele în competențele digitale ale lucrătorilor. Întreprinderile, sectorul public și cetățenii trebuie să dispună de tehnologii de nouă generație.

4.7.

Mai precis, este necesar un sprijin sporit pentru digitalizare în întreprinderi și în sectorul public, îmbunătățind accesul la e-guvernare și e-sănătate, sporind competențele digitale ale cetățenilor și promovând dezvoltarea rețelelor în bandă largă în regiunile îndepărtate și rurale, astfel încât nicio regiune a UE să nu fie neglijată.

4.8.

CESE consideră că este esențial ca politica de coeziune să asigure o distribuție eficientă și echitabilă a beneficiilor digitalizării, dat fiind că, pentru a utiliza noile tehnologii emergente, persoanele care lucrează au nevoie de mai multe calificări, ceea ce îngreunează participarea lor pe piața forței de muncă. Accesul la formare și la acțiuni de reciclare profesională pentru posturile și sarcinile nou create va fi esențial pentru a asigura dezvoltarea continuă a regiunilor în conformitate cu mutațiile tehnologice și cu beneficiile pe care le aduce.

4.9.

În acest context, CESE consideră că este esențial să se promoveze și să se consolideze ecosistemele de inovare, întreprinderile nou-înființate și mediul de afaceri, să fie dezvoltate competențe în cercetare și inovare și să fie asigurată dezvoltarea și implementarea inovațiilor la nivel transfrontalier. Performanțele regionale în materie de inovare variază foarte mult și sunt semnificativ mai scăzute în regiunile mai puțin dezvoltate decât în cele mai dezvoltate, ceea ce le afectează potențialul de convergență. În plus, CESE ar dori să sublinieze că există regiuni cu venituri medii care se află în prezent în „capcane ale dezvoltării” și nu pot dezvolta expertiză și capacități pentru a concura în economia mondială.

4.10.

Ar trebui să se acorde atenție deosebită acelor categorii de persoane cu rate mai scăzute de ocupare a forței de muncă (femei, tineri, imigranți, persoane cu un nivel scăzut de educație), pentru care sunt necesare programe specifice de formare, reciclare și sprijin în teritoriu. De asemenea, ar trebui depuse eforturi de inovare pentru aceste categorii de lucrători, ținând seama de noile tehnologii și de caracteristicile lor.

4.11.

În ce privește aspectele umane și sociale ale politicii de coeziune, CESE acordă prioritate sprijinului în favoarea persoanelor talentate. Este necesar să fie stimulate talentele regiunilor, cu atât mai mult cu cât UE trece printr-o tranziție demografică majoră. Această stimulare este cu atât mai necesară în regiunile care se confruntă cu scăderea forței de muncă și cu un procent scăzut de persoane cu studii superioare, precum și în regiunile afectate de exodul tinerilor. În acest sens, politica de coeziune ar trebui să sprijine investițiile în infrastructura socială.

4.12.

Îmbătrânirea și scăderea populației vor afecta majoritatea regiunilor, în special pe cele rurale și mai puțin dezvoltate. Până în 2050, populația în vârstă de muncă va scădea cu aproximativ 35 de milioane de persoane. Regiunile afectate de reducerea populației în vârstă de muncă vor trebui să crească participarea pe piața forței de muncă a grupurilor subreprezentate și să stimuleze productivitatea, prin investiții și reforme pe piața forței de muncă și în sistemul de învățământ.

4.13.

Aptitudinile și competențele lucrătorilor ar trebui să se coreleze cu nevoile economiilor în schimbare pentru a îmbunătăți capacitatea de inovare. Acțiunile de reformare a sistemelor de educație și formare trebuie să fie însoțite de investiții la toate nivelurile și de acces egal la educație și formare de calitate, inclusiv la perfecționarea capacităților, la recalificare profesională și învățare pe tot parcursul vieții pentru toți. CESE consideră, de asemenea, că investirea în copii și tineri va fi esențială pentru creșterea pe termen lung. Politica de coeziune ar trebui să fie esențială pentru a contribui la promovarea și implementarea măsurilor de consolidare a capacităților la nivel regional și subregional.

4.14.

În acest context, este esențial să se sporească potențialul piețelor forței de muncă transfrontaliere, foarte puțin dezvoltate din cauza barierelor juridice și administrative. În acest scop, este esențial să se îmbunătățească cooperarea transfrontalieră la toate nivelurile de guvernanță. Politica de coeziune trebuie să se asigure că toate regiunile dispun de mijloacele necesare pentru a aborda deficitul de forță de muncă calificată.

4.15.

CESE consideră că este esențial să se consolideze cooperarea transfrontalieră și interregională, mai ales pentru a dezvolta o infrastructură feroviară favorabilă climei în zonele de frontieră și pentru a menține constant frontierele deschise între statele membre. Trebuie protejat prin toate mijloacele rolul reprezentat de piața unică, deoarece se află în centrul proiectului european.

5. Sprijinirea unei politici de coeziune care răspunde unor nevoi mai specifice

5.1.

CESE consideră că, deși politica de coeziune oferă posibilități de direcționare a investițiilor prin intermediul gestiunii partajate, al principiului parteneriatului, al programării și al diverselor instrumente teritoriale, este necesar ca sprijinul pentru zone teritoriale și nevoi și grupuri specifice să fie constant adaptat. Trebuie consolidate abordările bazate pe realitatea zonei în ce privește finanțarea, pentru a oferi un sprijin mai adaptat nevoilor specifice de dezvoltare ale oamenilor și ale contextelor locale, ținând seama de efectele dublei tranziții verzi și digitale, ale schimbărilor demografice și ale altor perturbări.

5.2.

De asemenea, CESE consideră că gama de instrumente și abordări trebuie extinsă, modernizată sau revizuită, concentrându-se mai mult asupra capacității, legăturilor interregionale și oportunităților pentru cetățeni, dincolo de simple investiții. Pentru aceasta este indispensabil:

—

să se pună mai mult accentul pe strategii de politică teritorială, cum ar fi investițiile teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC). CESE este în favoarea utilizării într-o mai mare măsură, în viitor, a unei abordări orientate către cetățeni și bazate pe realitatea zonei; acest lucru necesită consolidarea capacităților de gestionare a fondurilor ale autorităților locale, urbane și regionale;

—

să se garanteze că utilizarea fondurilor din Mecanismul de redresare și reziliență este pe deplin compatibilă cu punerea în aplicare a politicii de coeziune și că investițiile și programele inițiate cu aceasta nu se suspendă, având în vedere posibila modificare a Mecanismului de redresare și reziliență în următorii ani. Această suspendare ar putea avea un impact foarte negativ asupra dezvoltării regiunilor și teritoriilor și, mai ales, asupra nevoilor grupurilor vulnerabile de populație;

—

să fie protejate în continuare IMM-urile și sustenabilitatea lor. Pentru aceasta, trebuie utilizate instrumentele europene existente – cum ar fi Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul de coeziune – într-un mod inovator, dar simplu, astfel încât IMM-urile să poată avea cu ușurință acces la finanțare, putând asigura condiții de creditare favorabile pe termen lung;

—	să fie create noi tipuri de perspective economice pentru zonele rurale mai puțin dezvoltate, periferice sau slab populate, pentru centrele orașelor și pentru insulele UE și regiunile ultraperiferice;

—	să fie încurajate inițiativele menite să identifice și să abordeze cu atenție nevoile specifice ale regiunilor și teritoriilor aflate în capcane ale dezvoltării, ajutându-le să depășească provocările cu care se confruntă.

5.3.

În contextul actual, CESE consideră că este esențial ca politica de coeziune să abordeze decalajul dintre zonele urbane și cele rurale, consolidând legăturile dintre ele și rolul orașelor și satelor mai mici. Prin urmare, este necesar să se revizuiască rolul orașelor mari și al regiunilor lor metropolitane, precum și al orașelor mijlocii, ca motoare regionale și naționale de dezvoltare economică. În acest scop, ar trebui sporite investițiile în capitalul uman la nivel regional și local.

5.4.

Pentru CESE, convergența va putea fi realizată numai prin creșterea rezilienței nu doar a regiunilor mai puțin dezvoltate și periferice, ci și a tuturor regiunilor care intră sub incidența articolului 174 din TFUE, prin diversificarea structurii lor economice care să fie adaptată exigențelor viitorului. Aceasta înseamnă consolidarea constantă a integrării preocupărilor regiunilor ultraperiferice și ale zonelor funcționale transfrontaliere în toate acțiunile politicii de coeziune.

5.5.

CESE consideră că este necesar să se adopte o politică de coeziune 2.0, care să includă elemente esențiale, cum ar fi gestiunea partajată, abordarea regională, prefinanțarea și ratele de cofinanțare. Investițiile în sine nu sunt suficiente. Fiecare regiune are nevoie de structuri de guvernanță solide și de un mix adecvat de politici care să valorifice sinergiile cu toate părțile interesate. Avem nevoie de o abordare ascendentă. Astfel, investițiile trebuie să fie însoțite cât mai des de reforme adaptate și de politici favorabile cetățenilor.

5.6.

CESE consideră că este esențial ca interlocutorii sociali, societatea civilă și toți actorii de la nivel local să fie implicați mai îndeaproape, pentru a consolida eficacitatea principiului parteneriatului și guvernanței pe mai multe niveluri în politica de coeziune. Acest lucru poate contribui la contracararea presiunii asupra democrației, prin creșterea gradului de asumare a politicilor UE.

5.7.

CESE consideră că este esențial să poată fi raționalizată politica de coeziune din perspectiva beneficiarilor, prin simplificare și flexibilitate în implementarea fondurilor care vizează atingerea obiectivelor acestei politici. Este necesar să se asigure, în cadrul unui regulament unic, norme clare și simple pentru fondurile naționale și cele ale UE executate în cadrul gestiunii partajate și descentralizate. Pentru a atinge aceste obiective, trebuie consolidată capacitatea administrativă a administrațiilor regionale și locale și a partenerilor societății civile, pentru a garanta că fondurile de coeziune sunt angajate în mod eficace și au valoare adăugată.

5.8.

CESE consideră că cele mai bune practici, măsurile de politică eficace și finanțarea specifică introdusă în prezent prin Mecanismul de redresare și reziliență ar trebui să funcționeze în continuare și în cadrul noii politici de coeziune. De asemenea, finanțarea marilor întreprinderi ar trebui considerată un important factor de convergență.

Bruxelles, 20 septembrie 2023.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Oliver RÖPKE

(1) COM(2022) 34 final.

(2) Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Politica energetică și piața muncii: consecințe pentru ocuparea forței de muncă în regiunile aflate în tranziție energetică” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 146, 27.4.2023, p. 4).