(1)

Serviciile de îngrijire pe termen lung accesibile, inclusiv din punct de vedere financiar, și de înaltă calitate permit persoanelor care au nevoie de îngrijire să își mențină autonomia cât mai mult timp posibil și să trăiască cu demnitate. Acestea contribuie la protejarea drepturilor omului, la promovarea progresului social și a solidarității între generații, la combaterea excluziunii sociale și a discriminării și pot contribui la crearea de locuri de muncă.

(2)

În noiembrie 2017, Parlamentul European, Consiliul și Comisia au proclamat Pilonul european al drepturilor sociale (1), stabilind 20 de principii pentru a sprijini buna funcționare și echitatea piețelor muncii și a sistemelor de protecție socială. Principiul 2 promovează egalitatea de gen prin promovarea egalității de tratament și de șanse între femei și bărbați în toate domeniile. Principiul 9 promovează dreptul persoanelor cu responsabilități de îngrijire la echilibrul dintre viața profesională și cea privată. Principiul 10 subliniază drepturile lucrătorilor la un nivel ridicat de protecție a sănătății și securității în muncă. Principiul 17 recunoaște dreptul persoanelor cu handicap la incluziune, în special la servicii care să le permită să participe pe piața muncii și în societate. Principiul 18 privind îngrijirea pe termen lung prevede că orice persoană are dreptul la servicii de îngrijire pe termen lung de bună calitate și accesibile din punct de vedere financiar, în special la servicii medicale la domiciliu și servicii comunitare.

(3)

Serviciile de îngrijire pe termen lung organizate de autoritățile publice, la nivel național, regional sau local, sunt considerate în principal servicii sociale de interes general, deoarece au o funcție socială clară. Acestea facilitează incluziunea socială și protejează drepturile fundamentale ale tuturor persoanelor care au nevoie de îngrijire, inclusiv ale persoanelor în vârstă.

(4)

În conformitate cu „Raportul privind îngrijirea pe termen lung: tendințe, provocări și oportunități într-o societate în curs de îmbătrânire” al Comisiei Europene și al Comitetului pentru protecție socială (2) (denumit în continuare „Raportul din 2021 privind îngrijirea pe termen lung”), majoritatea îngrijitorilor sunt femei. Decalajul observat în ceea ce privește repartizarea activităților de îngrijire între femei și bărbați reprezintă unul dintre principalii factori determinanți ai inegalității de gen pe piața forței de muncă. În medie, femeile au venituri mai mici, inclusiv pensii mai mici, și sunt potențial mai puțin în măsură să își permită servicii de îngrijire; în același timp trăiesc mai mult decât bărbații și, prin urmare, au mai multă nevoie de îngrijire pe termen lung și sunt expuse unui risc mai ridicat de sărăcie și de excluziune socială pe parcursul vieții. Prin urmare, asigurarea unor servicii de îngrijire formală pe termen lung adecvate și accesibile din punct de vedere financiar, precum și a unor politici de îmbunătățire a condițiilor de muncă din sector și de reconciliere a muncii remunerate cu responsabilitățile de îngrijire ar putea contribui la sprijinirea egalității de gen.

(5)

Prezenta recomandare promovează aplicarea articolelor 21, 23, 24, 25, 26, 31, 33 și 34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (3), care vizează nediscriminarea, egalitatea între femei și bărbați , drepturile copilului, drepturile persoanelor în vârstă, integrarea persoanelor cu handicap, condițiile de muncă corecte și echitabile, precum și dreptul la viața de familie și la viața profesională și dreptul la securitate socială și la asistență socială.

(6)

Prezenta recomandare respectă Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, care recunoaște dreptul egal al tuturor persoanelor cu handicap de a trăi independent în comunitate având o libertate de alegere egală cu a celorlalte persoane.

(7)

Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale, adoptat de Comisie la 4 martie 2021, a anunțat o inițiativă privind îngrijirea pe termen lung cu scopul de a stabili un cadru de reforme ale politicilor care să orienteze dezvoltarea unui sistem sustenabil de îngrijire pe termen lung capabil să asigure un acces mai bun la servicii de calitate pentru persoanele aflate în dificultate, și a încurajat statele membre să investească în forța de muncă din domeniul sănătății și al îngrijirii, îmbunătățind condițiile de muncă ale acesteia și accesul său la formare.

(8)

Raportul din 2021 privind îngrijirea pe termen lung subliniază că cererea de servicii de îngrijire pe termen lung de înaltă calitate este în creștere iar creșterea ofertei cu privire la aceasta poate contribui la egalitatea de gen și la echitatea socială. Raportul respectiv identifică accesul, accesibilitatea financiară și calitatea drept provocări-cheie în domeniul îngrijirii pe termen lung, o forță de muncă adecvată fiind esențială pentru a răspunde cererii tot mai mari de servicii de înaltă calitate, subliniind, în același timp, faptul că îngrijirea informală implică adesea costuri neglijate.

(9)

Se preconizează că îmbătrânirea populației va contribui la creșterea cererii de îngrijire pe termen lung, deoarece declinul capacității funcționale și nevoia de îngrijire pe termen lung sunt asociate cu vârstele mai înaintate. În conformitate cu Raportul din 2021 privind îngrijirea pe termen lung, se preconizează că numărul persoanelor cu vârsta de cel puțin 65 de ani va crește cu 41 % în următorii 30 de ani, de la 92,1 milioane în 2020 la 130,2 milioane în 2050, în timp ce numărul persoanelor cu vârsta de cel puțin 80 de ani este estimat să crească cu 88 %, de la 26,6 milioane în 2020 la 49,9 milioane în 2050.

(10)

Pandemia de COVID-19 a afectat sistemele de îngrijire pe termen lung, a exacerbat multe deficiențe structurale preexistente, în special lipsa unor servicii de calitate și deficitul de lucrători, și a evidențiat necesitatea urgentă de a se consolida reziliența sistemelor de îngrijire pe termen lung și de a se intensifica eforturile de îmbunătățire a autonomiei personale și de facilitare a unei vieți independente.

(11)

În conformitate cu „Raportul din 2021 privind îmbătrânirea populației – Proiecții economice și bugetare pentru statele membre ale UE (2019-2070)” al Comisiei Europene și al Comitetului pentru politică economică, există diferențe semnificative de la un stat membru la altul în ceea ce privește nivelul finanțării publice pentru îngrijirea pe termen lung, unele țări investind mai puțin de 1 % din PIB, în timp ce altele cheltuiesc mai mult de 3 % din PIB. În 2019, cheltuielile publice cu îngrijirea pe termen lung s-au ridicat la 1,7 % din PIB-ul Uniunii în conformitate cu raportul respectiv, ceea ce reprezintă mai puțin decât valoarea estimată a orelor de îngrijire pe termen lung furnizate de îngrijitorii informali, estimată la aproximativ 2,5 % din PIB-ul Uniunii (4). În statele membre cu cheltuieli publice reduse pentru îngrijirea pe termen lung, utilizarea serviciilor formale de îngrijire pe termen lung este mai limitată. Cererea tot mai mare de servicii de îngrijire pe termen lung sporește presiunea asupra cheltuielilor publice, impunând totodată îmbunătățirea raportului cost-eficacitate al furnizării de servicii de îngrijire pe termen lung, de exemplu prin politici de promovare a sănătății și de prevenire, o mai bună integrare și direcționare a serviciilor, colectarea de date și dovezi și utilizarea noilor tehnologii și a tehnologiilor digitale. Politicile care conduc la finanțarea sustenabilă a îngrijirii pe termen lung sunt importante pentru sustenabilitatea finanțelor publice, în special în contextul îmbătrânirii populației și al scăderii forței de muncă în Uniune.

(12)

Dependența masivă de îngrijirea informală nu va fi sustenabilă și se preconizează că nevoile de îngrijire formală și presiunea asupra bugetelor publice vor crește.

(13)

Protecția socială pentru îngrijirea pe termen lung este limitată, iar costurile reprezintă adesea un obstacol serios în calea accesului la îngrijirea pe termen lung. Pentru multe gospodării, resursele financiare se află în fruntea clasamentului motivelor pentru neutilizarea, sau neutilizarea în mai mare măsură a serviciilor profesionale de îngrijire la domiciliu. Fără o protecție socială adecvată, costurile totale estimate ale îngrijirii pe termen lung pot depăși adesea venitul unei persoane. Deși regimurile de protecție socială variază de la un stat membru la altul, în unele state membre sprijinul public este disponibil doar pentru o mică parte a persoanelor cu nevoi de îngrijire pe termen lung. Chiar și atunci când este disponibilă, protecția socială este adesea insuficientă, deoarece, chiar și după primirea sprijinului, în medie, aproape jumătate dintre persoanele în vârstă care au nevoie de îngrijire pe termen lung se află sub pragul sărăciei, conform estimărilor, după acoperirea din resurse proprii a costurilor serviciilor de îngrijire la domiciliu.

(14)

Multe persoane nu pot accesa serviciile de îngrijire pe termen lung de care au nevoie, printre altele, din cauza unei oferte globale scăzute de servicii și din cauza gamei limitate de opțiuni de îngrijire pe termen lung și a decalajelor teritoriale. În multe state membre, opțiunile de îngrijire pe termen lung sunt limitate. În cazul în care există mai multe opțiuni, acestea se limitează în principal la îngrijirea informală, asigurată în principal de femei, și îngrijirea rezidențială. Oferta de îngrijire pe termen lung la domiciliu și în comunitate este încă scăzută. În plus, disparitățile teritoriale în ceea ce privește furnizarea de servicii de îngrijire pe termen lung îngreunează accesul egal la îngrijirea pe termen lung, în special în zonele rurale și în cele care se depopulează. Opțiunile sunt și mai limitate pentru persoanele cu handicap, din cauza accesibilității inegale a serviciilor de îngrijire. Deși diversitatea sistemelor de îngrijire pe termen lung din statele membre este recunoscută, rețele publice puternice de furnizori de servicii de îngrijire pe termen lung, dotate cu resursele umane și financiare adecvate, pot contribui la îmbunătățirea accesului la serviciile de îngrijire pe termen lung.

(15)

În domeniul îngrijirii pe termen lung, calitatea depinde de un mecanism eficace de asigurare a calității, care, în multe state membre, lipsește sau nu dispune de resurse suficiente. Asigurarea calității este adesea insuficientă în îngrijirea la domiciliu și în comunitate. Deși calitatea serviciilor de îngrijire rezidențială este mai reglementată, standardele de calitate se concentrează adesea pe rezultatele clinice și nu abordează suficient calitatea vieții persoanelor care beneficiază de îngrijire și capacitatea acestora de a trăi independent. Chiar și atunci când sunt în vigoare standarde de calitate, punerea lor în aplicare nu este întotdeauna eficace, adesea din cauza unei structuri administrative inadecvate sau a lipsei de resurse. Lipsa unor standarde de înaltă calitate aplicate strict atât furnizorilor de servicii publici, cât și celor privați poate conduce la situații de neglijență și abuz pentru beneficiarii serviciilor de îngrijire și la condiții de muncă precare pentru îngrijitori. Un cadru de calitate național pentru îngrijirea pe termen lung, adaptat contextului și structurilor operaționale naționale, poate contribui la abordarea acestor provocări. Un astfel de cadru poate fi transpus în cadre de calitate specifice pentru diferite niveluri de furnizare și administrare a îngrijirii pe termen lung sau pentru diverse medii de îngrijire.

(16)

Îngrijirea pe termen lung are o valoare socială importantă și un potențial important de creare de locuri de muncă, însă statele membre întâmpină dificultăți în a atrage și a păstra lucrători din sistemul serviciilor de îngrijire, printre altele din cauza competențelor inadecvate, a condițiilor de muncă dificile și a salariilor mici. Există oportunități neexploatate pentru a aborda deficitul de forță de muncă din acest sector. Printre astfel de măsuri s-ar putea număra, în funcție de nevoile și circumstanțele naționale, măsuri care să vizeze lucrătorii cu fracțiune de normă care doresc să își crească timpul de lucru, foștii îngrijitori șomeri și inactivi, lucrătorii din sistemul serviciilor de îngrijire formale pe termen lung care doresc să își amâne pensionarea și studenții. Fără a aduce atingere competenței statelor membre de a reglementa admisia, inclusiv volumele de admisie, a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă, explorarea unor căi de migrație legale și etice pentru lucrătorii din sistemul serviciilor de îngrijire pe termen lung ar putea contribui la rezolvarea deficitului de forță de muncă.

(17)

Competențele necesare în sectorul îngrijirii sunt din ce în ce mai complexe. Competențele reprezintă o combinație de cunoștințe, abilități și atitudini care îi permit unei persoane să îndeplinească cu succes o sarcină sau o activitate într-un anumit context. Pe lângă aptitudinile și competențele tradiționale, îngrijitorii trebuie adesea să aibă expertiză tehnologică legată de utilizarea noilor tehnologii, competențe digitale și competențe de comunicare, adesea într-o limbă străină, precum și competențe pentru a face față nevoilor complexe și pentru a lucra în echipe multidisciplinare. Fără politici adecvate în materie de educație și formare, inclusiv formarea la locul de muncă, cerințele în materie de competențe pot acționa pentru mulți ca o barieră în calea intrării sau a avansării în acest sector.

(18)

Îngrijitorii de profesie se confruntă adesea cu o lipsă de formare în domeniul securității și sănătății în muncă, cu formule de lucru atipice, cu un program de lucru neregulat, cu munca în schimburi, cu lacune în materie de protecție socială, cu tensiuni fizice sau mentale și cu salarii mici. Acoperirea scăzută prin contracte colective de muncă a lucrătorilor din sistemul serviciilor de îngrijire pe termen lung și cheltuielile publice limitate în domeniul îngrijirii pe termen lung pot contribui la salariile scăzute din acest sector.

(19)

Anumite categorii de lucrători, inclusiv îngrijitorii la domiciliu în sistemul serviciilor de îngrijire în regim intern sau lucrătorii casnici care oferă servicii de îngrijire pe termen lung, se confruntă cu condiții de muncă deosebit de dificile, inclusiv salarii mici, condiții de lucru nefavorabile, muncă nedeclarată, protecție socială inadecvată, precum și cu nerespectarea normelor esențiale de protecție a muncii și forme neregulate de angajare. Convenția privind personalul casnic (nr. 189) din 2011 a Organizației Internaționale a Muncii stabilește drepturile și principiile de bază și impune autorităților naționale competente să ia o serie de măsuri în vederea asigurării unor condiții de muncă decente pentru lucrătorii casnici.

(20)

Îngrijirea informală joacă un rol esențial în furnizarea de servicii de îngrijire pe termen lung, întrucât îngrijitorii informali, în special femei, asigură în mod tradițional cea mai mare parte a îngrijirilor, adesea din cauza lipsei unor servicii de îngrijire formală pe termen lung accesibile, inclusiv din punct de vedere financiar. Pe de altă parte, multe persoane aleg, de asemenea, să furnizeze sau să primească îngrijire informală ca o chestiune de preferință. Cu toate acestea, furnizarea de îngrijire informală poate afecta sănătatea fizică și mentală și bunăstarea îngrijitorilor și reprezintă un obstacol semnificativ în calea ocupării forței de muncă, în special pentru femei. Acest lucru are un efect imediat asupra veniturilor lor curente și le poate afecta prestațiile de bătrânețe ca urmare a unei acumulări reduse a drepturilor la pensie, impactul putând fi și mai important în cazul îngrijitorilor cu responsabilități suplimentare de îngrijire a copiilor. Prin urmare, un bun echilibru între viața profesională și cea privată și o mai bună conciliere a muncii cu sarcinile de îngrijire sunt necesare pentru toți îngrijitorii informali, atât bărbați, cât și femei. În plus, în unele cazuri, îngrijitorii informali nu au acces la o protecție socială adecvată și nu primesc suficient sprijin direct și/sau indirect pentru activitățile lor de îngrijire, inclusiv sprijin financiar. Măsurile în sprijinul validării competențelor lor îi pot ajuta pe cei interesați să facă tranziția către activități de îngrijire formală. Copiii și tinerii care provin din familii în care un membru suferă de o boală cronică tind să se confrunte cu mai multe probleme de sănătate mintală și mai multe efecte negative, cu consecințe pe termen lung asupra veniturilor și a incluziunii lor în societate.

(21)

Organizarea serviciilor de îngrijire pe termen lung diferă la nivelul Uniunii. Îngrijirea pe termen lung este organizată într-un sistem adesea complex de servicii de asistență medicală și socială și, uneori, de alte tipuri de sprijin, cum ar fi ajutorul pentru locuințe și activitățile locale. Există, de asemenea, diferențe în ceea ce privește statutul profesional al îngrijitorilor de profesie, rolul jucat de administrațiile de la nivel național, regional și local și de sectorul public, cel privat și cel cooperatist. Indicatorii utilizați pentru monitorizarea îngrijirii pe termen lung variază, de asemenea, iar adesea datele administrative nu sunt disponibile sau comparabile la nivelul Uniunii.

(22)

Printre părțile interesate din domeniul îngrijirii pe termen lung se numără persoanele care au nevoie de îngrijire pe termen lung, membrii familiilor acestora și organizațiile care le reprezintă, autoritățile competente de la nivel național, regional și local, partenerii sociali, organizațiile societății civile, furnizorii de servicii de îngrijire pe termen lung și organismele responsabile cu promovarea incluziunii sociale și a integrării și cu protecția drepturilor fundamentale, inclusiv organismele naționale de promovare a egalității. Organismele economiei sociale, inclusiv cooperativele, societățile de ajutor reciproc, asociațiile și fundațiile, precum și întreprinderile sociale sunt parteneri importanți ai autorităților publice pentru furnizarea de servicii de îngrijire pe termen lung.

(23)

Procesul semestrului european, sprijinit de tabloul de bord social, a evidențiat provocările din domeniul îngrijirii pe termen lung, ceea ce a dus la primirea de către unele state membre a unor recomandări specifice în acest domeniu. Orientările privind ocuparea forței de muncă ale statelor membre adoptate prin Decizia (UE) 2022/2296 a Consiliului (5) subliniază importanța asigurării disponibilității unor servicii de îngrijire pe termen lung accesibile, inclusiv din punct de vedere financiar, și de calitate. Metoda deschisă de coordonare pentru protecție socială și incluziune socială urmărește să promoveze servicii de îngrijire pe termen lung accesibile, de înaltă calitate și sustenabile și sprijină acest obiectiv prin monitorizare, supravegherea multilaterală a reformelor, activități tematice și învățare reciprocă. Comitetul pentru protecție socială a elaborat un cadru european de calitate pentru serviciile sociale (6), inclusiv îngrijirea pe termen lung. Cu toate acestea, nu există încă un cadru cuprinzător la nivelul Uniunii care să ghideze reformele naționale în domeniul îngrijirii pe termen lung.

(24)

Uniunea oferă numeroase oportunități de finanțare pentru îngrijirea pe termen lung, vizând diferite priorități de investiții în conformitate cu reglementările specifice ale diferitelor programe de finanțare, printre care se numără Fondul european de dezvoltare regională (cu accent prioritar pe serviciile nerezidențiale familiale și în comunitate), Fondul social european Plus și componenta sa pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială, Fondul pentru o tranziție justă, Orizont Europa, programul „UE pentru sănătate”, programul „Europa digitală”, sprijinul tehnic pentru îmbunătățirea capacității autorităților naționale de a concepe, de a dezvolta și de a pune în aplicare reforme prin intermediul Instrumentului de sprijin tehnic, precum și Mecanismul de redresare și reziliență pentru reformele și investițiile eligibile în contextul redresării în urma pandemiei de COVID-19.

(25)

Prezenta recomandare se bazează pe dreptul Uniunii, care este aplicabil și relevant pentru îngrijirea pe termen lung, referitor la transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă, cum sunt de exemplu Directivele 96/71/CE (7), (UE) 2019/1152 (8) și (UE) 2022/2041 (9) ale Parlamentului European și ale Consiliului, cel referitor la echilibrul dintre viața profesională și cea privată, cum este de exemplu Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului (10), precum și cel referitor la securitatea și sănătatea în muncă, cum sunt de exemplu Directivele 89/391/CEE (11), 89/656/CEE (12), 90/269/CEE (13) și 98/24/CE (14) ale Consiliului

și Directivele 2000/54/CE (15), 2003/88/CE (16), 2004/37/CE (17) și 2013/35/UE (18) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(26)

Respectând pe deplin principiile subsidiarității și proporționalității și ținând seama de diversitatea și diferitele structuri organizaționale ale sistemelor de îngrijire pe termen lung, inclusiv sistemele descentralizate, prezenta recomandare nu aduce atingere competențelor statelor membre de a-și organiza sistemele de protecție socială și nu le împiedică să mențină sau să stabilească dispoziții privind protecția socială care să le depășească pe cele recomandate,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, în secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro), cu numărul de document 32022M10619. EUR-Lex permite accesul online la legislația europeană.

(1)

La 1 septembrie 2017 a intrat în vigoare un Acord de asociere între Uniune și Ucraina (2), care prevede printre altele crearea unei zone de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare.

(2)

Începând cu 2014, Ucraina a lansat un program de reformă ambițios, menit să stabilizeze economia țării și să îmbunătățească nivelului de trai al cetățenilor săi. Lupta împotriva corupției, precum și reformele constituționale, electorale și judiciare se numără printre prioritățile principale ale programului. Punerea în aplicare a reformelor respective a fost sprijinită prin programe consecutive de asistență macrofinanciară, în cadrul cărora Ucraina a primit din partea Uniunii asistență sub forma unor împrumuturi în valoare totală de 6,6 miliarde EUR.

(3)

Asistența macrofinanciară de urgență care a fost pusă la dispoziție chiar înaintea invadării Ucrainei de către Rusia, în contextul amenințărilor crescânde legate de respectiva invadare, în temeiul Deciziei (UE) 2022/313 a Parlamentului European și a Consiliului (3), a constat în acordarea de împrumuturi în valoare de 1,2 miliarde EUR Ucrainei, plătite în două tranșe a câte 600 de milioane EUR, în martie și mai 2022.

(4)

Asistența macrofinanciară excepțională din partea Uniunii, de până la 1 miliard EUR, pusă la dispoziție în temeiul Deciziei (UE) 2022/1201 a Parlamentului European și a Consiliului (4), a oferit sprijin rapid și urgent bugetului Ucrainei și a fost plătită integral în două tranșe, la 1 și 2 august 2022. Asistența respectivă a constituit prima etapă a asistenței macrofinanciare excepționale planificate pentru Ucraina, în valoare de până la 9 miliarde EUR, anunțată de Comisie în Comunicarea sa din 18 mai 2022 intitulată „Sprijinirea și reconstrucția Ucrainei” și aprobată de Consiliul European la 23-24 iunie 2022.

(5)

Decizia (UE) 2022/1628 a Parlamentului European și a Consiliului (5) a constituit un pas înainte către punerea în aplicare a asistenței macrofinanciare excepționale planificate din partea Uniunii. Aceasta a constituit baza pentru punerea la dispoziția Ucrainei a unei sume suplimentare de până la 5 miliarde EUR sub formă de împrumuturi în condiții foarte avantajoase, din care 2 miliarde EUR au fost plătite la 18 octombrie, urmând ca restul de 3 miliarde EUR să fie plătite până la sfârșitul anului 2022.

(6)

Războiul de agresiune neprovocat și nejustificat purtat de Rusia împotriva Ucrainei începând din 24 februarie 2022 a cauzat Ucrainei o pierdere a accesului la piețele financiare și o scădere semnificativă a veniturilor publice, în timp ce au crescut substanțial cheltuielile publice pentru abordarea situației umanitare și pentru menținerea continuității serviciilor publice. În această situație foarte incertă și volatilă, cele mai bune estimări ale nevoilor de finanțare ale Ucrainei realizate de Fondul Monetar Internațional (FMI) în vara anului 2022 indică un deficit de finanțare extraordinar, de aproximativ 39 de miliarde USD în 2022, din care aproximativ jumătate ar putea fi acoperit mulțumită asistenței internaționale. În circumstanțele extraordinare actuale, acordarea rapidă de asistență macrofinanciară Ucrainei din partea Uniunii în temeiul Deciziei (UE) 2022/1628 a fost considerată a fi un răspuns adecvat pe termen scurt la riscurile considerabile la adresa stabilității macrofinanciare a Ucrainei. Asistența macrofinanciară excepțională suplimentară în valoare de până la 5 miliarde EUR acordată în temeiul respectivei decizii a fost menită să sprijine stabilizarea macrofinanciară a Ucrainei, să consolideze reziliența imediată a țării și să susțină capacitatea acesteia de redresare, contribuind astfel la sustenabilitatea datoriei publice a Ucrainei și la capacitatea acesteia de a fi, în ultimă instanță, în măsură să își îndeplinească obligațiile financiare.

(7)

De la începutul războiului de agresiune purtat de Rusia împotriva Ucrainei, Uniunea, statele sale membre și instituțiile financiare europene au mobilizat 19,7 miliarde EUR pentru reziliența economică, socială și financiară a Ucrainei. Respectiva sumă reunește sprijin de la bugetul Uniunii în valoare de 12,4 miliarde EUR, care include asistență macrofinanciară excepțională și sprijin din partea Băncii Europene de Investiții și a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, garantat integral sau parțial de bugetul Uniunii, precum și sprijin financiar suplimentar acordat de statele membre în valoare de 7,3 miliarde EUR.

(8)

În plus, Consiliul a decis să aprobe, în cadrul Instrumentului european pentru pace, măsuri de asistență în valoare de 3,1 miliarde EUR în temeiul Deciziei (PESC) 2021/509 a Consiliului (6) pentru sprijinirea forțelor armate ucrainene, precum și o misiune de asistență militară în sprijinul Ucrainei cu un cuantum de 0,1 miliarde EUR pentru costurile comune în temeiul Deciziei (PESC) 2022/1968 a Consiliului (7). De asemenea, Uniunea și statele sale membre au furnizat un ajutor de urgență în natură fără precedent prin intermediul mecanismului de protecție civilă al Uniunii, în temeiul Regulamentului (UE) 2021/836 al Parlamentului European și al Consiliului (8), care a reprezentat cea mai amplă operațiune de urgență de la crearea mecanismului respectiv și a direcționat milioane de articole de urgență către Ucraina și întreaga regiune.

(9)

Consiliul European din 23 iunie 2022 a decis să îi acorde Ucrainei statutul de țară candidată. Menținerea unui sprijin puternic pentru Ucraina reprezintă o prioritate majoră pentru Uniune. Având în vedere că daunele războiului de agresiune al Rusiei asupra economiei, cetățenilor și întreprinderilor ucrainene sunt enorme, menținerea unui sprijin puternic pentru Ucraina necesită o abordare colectivă organizată, astfel cum este prevăzută în instrumentul Uniunii pentru acordarea de sprijin Ucrainei (asistență macrofinanciară +) instituit prin prezentul regulament (denumit în continuare „instrumentul”).

(10)

Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei reprezintă o amenințare geopolitică strategică la adresa Uniunii în ansamblu, făcând necesar ca statele membre să aibă o atitudine fermă și unită. Prin urmare, este esențial ca sprijinul Uniunii să fie mobilizat rapid și să poată fi adaptat, în mod flexibil și treptat, în vederea acordării de ajutor imediat și a reabilitării pe termen scurt pe calea către o viitoare reconstrucție.

(11)

Obiectivul general al instrumentului, este de a contribui la acoperirea deficitului de finanțare al bugetului de stat al Ucrainei în 2023, în special prin punerea la dispoziția bugetului de stat al Ucrainei a unui ajutor financiar pe termen scurt în condiții foarte avantajoase, acordat în mod previzibil, continuu, ordonat și în timp util, inclusiv prin finanțarea reabilitării și prin acordarea unui sprijinul inițial în vederea reconstrucției postbelice, după caz, cu scopul de a sprijini Ucraina pe calea integrării europene.

(12)

În vederea atingerii obiectivului general al instrumentului, asistența ar trebui furnizată astfel încât să sprijine stabilitatea macrofinanciară în Ucraina și să reducă constrângerile de finanțare externă ale Ucrainei. Comisia ar trebui să acorde acest sprijin în cadrul instrumentului în conformitate cu principiile și obiectivele principale ale măsurilor adoptate în cadrul diferitelor domenii de acțiune externă și al altor politici relevante ale Uniunii.

(13)

Printre principalele domenii de sprijin din cadrul instrumentului ar trebui să se numere, de asemenea, furnizarea de sprijin pentru reabilitare, repararea și întreținerea funcțiilor și a infrastructurii critice, precum și acordarea de ajutor persoanelor aflate în dificultate și zonelor cele mai afectate din punct de vedere al sprijinului material și social, locuințe temporare, construcția de locuințe și de infrastructură.

(14)

Totodată, instrumentul ar trebui să sprijine consolidarea capacității autorităților ucrainene de a se pregăti pentru viitoarea reconstrucție postbelică și pentru faza pregătitoare timpurie a procesului de preaderare, după caz, care presupune printre altele consolidarea instituțiilor Ucrainei, reformarea și consolidarea eficacității administrației publice, precum și transparența, reformele structurale și buna guvernanță la toate nivelurile.

(15)

Instrumentul va sprijini politica externă a Uniunii față de Ucraina. Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă ar trebui să lucreze în strânsă colaborare pe parcursul operațiunii de sprijin pentru a coordona politica externă a Uniunii și a asigura coerența acesteia. Sprijinul acordat Ucrainei în cadrul instrumentului va continua să contribuie în mod semnificativ la satisfacerea nevoilor de finanțare ale Ucrainei, astfel cum au fost estimate de FMI, de Banca Mondială și de alte instituții financiare internaționale, ținând seama de capacitatea Ucrainei de autofinanțare din resurse proprii. Cuantumul sprijinului se stabilește luându-se în considerare și contribuțiile financiare preconizate din partea donatorilor bilaterali și multilaterali, precum și implementarea preexistentă în Ucraina a altor instrumente de finanțare externă ale Uniunii și valoarea adăugată a implicării totale a Uniunii.

(16)

Situația din Ucraina necesită o abordare etapizată, în care un instrument axat pe stabilitatea macrofinanciară, precum și pe ajutorul imediat și reabilitare ar trebui să fie însoțit de sprijin permanent în cadrul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – Europa globală, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului (9), și al operațiunilor de ajutor umanitar desfășurate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96 al Consiliului (10).

(17)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească resursele disponibile pentru instrument în perioada 1 ianuarie 2023-31 decembrie 2023, cu posibilitatea efectuării de plăți până la 31 martie 2024. O sumă de maximum 18 miliarde EUR ar trebui pusă la dispoziție sub formă de împrumuturi. În plus, pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2023 și 31 decembrie 2027, prezentul regulament ar trebui să prevadă subvenționarea ratei dobânzii. Pentru a asigura acoperirea costurilor cu dobânzile pe toată durata împrumuturilor, după încheierea anului 2027 contribuțiile statelor membre ar trebui să fie reînnoite și să continue sub formă de venituri alocate externe, cu excepția cazului în care vor fi acoperite prin alte mijloace în viitoarele cadre financiare multianuale. Prin urmare, ar putea fi posibilă extinderea contribuțiilor din partea statelor membre după 2027.

(18)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă posibilitatea ca statele membre să pună la dispoziție resurse suplimentare, sub formă de venituri alocate externe, care să fie implementate în temeiul memorandumului de înțelegere privind instrumentul. Ar trebui acordată și țărilor terțe interesate, precum și părților terțe interesate o astfel de posibilitate de contribuție suplimentară sub formă de venituri alocate externe, în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) literele (d) și (e) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (11) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”). Pentru a încuraja sinergiile și complementaritățile, este oportun să existe posibilitatea ca astfel de contribuții suplimentare din partea statelor membre, a țărilor terțe interesate și a părților terțe interesate să fie puse și la dispoziția programelor instituite în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 1257/96 și (UE) 2021/947 pentru a finanța măsuri care contribuie la îndeplinirea obiectivelor instrumentului.

(19)

Contribuțiile voluntare ale statelor membre ar trebui să fie irevocabile, necondiționate și la cerere. În acest scop, statele membre ar trebui să încheie cu Comisia un acord de contribuție în sensul articolului 22 alineatul (2) din Regulamentul financiar. Un astfel de acord de contribuție ar trebui să acopere contribuția la subvenționarea ratei dobânzii și, în cazul în care statele membre doresc să furnizeze sume suplimentare, contribuția cu astfel de sume suplimentare.

(20)

Sprijinul acordat în cadrul instrumentului ar trebui să fie pus la dispoziție cu condiția prealabilă ca Ucraina să respecte în continuare mecanismele democratice eficace și instituțiile acestora, inclusiv un sistem parlamentar pluripartit și statul de drept, și să garanteze respectarea drepturilor omului.

(21)

Sprijinul acordat în cadrul instrumentului ar trebui să fie legat de anumite condiții de politică, care urmează să fie stabilite într-un memorandum de înțelegere. Condițiile respective ar trebui să cuprindă, printre altele, angajamente privind consolidarea performanței economice și a rezilienței țării, consolidarea mediului de afaceri, facilitarea reconstrucției critice și remedierea problemelor din sectorul energetic.

(22)

Condițiile de politică ar trebui să fie completate de cerințe stricte privind raportarea, cu scopul de a se asigura că fondurile sunt utilizate într-un mod eficient, transparent și responsabil.

(23)

Având în vedere situația din Ucraina, este oportun să se prevadă o evaluare la jumătatea perioadei a memorandumului de înțelegere.

(24)

Sprijinul în cadrul instrumentului ar trebui acordat sub rezerva respectării condițiilor prealabile, a punerii în aplicare satisfăcătoare și a înregistrării de progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a condițiilor de politică.

(25)

Este oportun să se prevadă posibilitatea de a reevalua nevoile de finanțare ale Ucrainei și de a reduce, suspenda sau anula sprijinul în cazul în care nevoile respective se vor diminua puternic în cursul perioadei de plată a sprijinului acordat în cadrul instrumentului comparativ cu previziunile inițiale. De asemenea, este oportun să se prevadă posibilitatea de a suspenda sau de a anula plățile în cazul în care nu vor fi îndeplinite cerințele pentru punerea la dispoziție a sprijinului acordat în cadrul instrumentului.

(26)

În contextul nevoilor urgente de finanțare ale Ucrainei, este oportun ca asistența financiară să fie organizată prin intermediul strategiei diversificate de finanțare prevăzute la articolul 220a din Regulamentul financiar și instituite ca metodă unică de finanțare în respectivul regulament, care se preconizează că va spori lichiditatea obligațiunilor Uniunii, precum și atractivitatea și rentabilitatea emisiunii Uniunii.

(27)

Având în vedere situația dificilă a Ucrainei cauzată de războiul de agresiune purtat de Rusia și pentru a sprijini Ucraina pe calea stabilității pe termen lung, este oportun să se acorde împrumuturi Ucrainei în condiții foarte avantajoase, cu o durată maximă de 35 de ani, și să nu se înceapă rambursarea principalului mai devreme de 2033. De asemenea, este oportun să se acorde o derogare de la articolul 220 alineatul (5) litera (e) din Regulamentul financiar și să se ofere Uniunii posibilitatea de a acoperi costurile legate de rata dobânzii și de a renunța la plata costurilor administrative care altfel ar trebui să fie acoperite de către Ucraina. Subvenția pentru dobândă ar trebui acordată sub forma unui instrument considerat adecvat pentru a asigura eficacitatea sprijinului în cadrul instrumentului în sensul articolului 220 alineatul (1) din Regulamentul financiar. Aceasta ar trebui să fie finanțată prin contribuții voluntare suplimentare din partea statelor membre și ar trebui să fie disponibilă treptat, pe măsură ce intră în vigoare acordurile cu statele membre.

(28)

Ucraina ar trebui să poată solicita subvenția pentru rata dobânzii și renunțarea la costurile administrative în fiecare an.

(29)

Datoria financiară aferentă împrumuturilor acordate în baza prezentului regulament nu ar trebui să fie sprijinită de garanția pentru acțiunea externă, prin derogare de la articolul 31 alineatul (3) a doua teză din Regulamentul (UE) 2021/947. Sprijinul acordat în cadrul instrumentului ar trebui să constituie asistență financiară în sensul articolului 220 alineatul (1) din Regulamentul financiar. Având în vedere riscurile financiare și acoperirea bugetară, nu ar trebui să se constituie provizioane pentru asistența financiară sub formă de împrumuturi acordată în cadrul instrumentului și, prin derogare de la articolul 211 alineatul (1) din Regulamentul financiar, nu ar trebui stabilită nicio rată de provizionare ca procentaj din cuantumul menționat la articolul 4 alineatul (1) din prezentul regulament.

(30)

Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (12) nu permite în prezent acoperirea datoriei financiare care decurge din împrumuturile acordate în cadrul instrumentului. Până la posibila sa modificare, care ar permite, ca garanție, mobilizarea unor resurse bugetare peste plafoanele cadrului financiar multianual (CFM) și până la limitele plafoanelor menționate la articolul 3 alineatele (1) și (2) din Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului (13), este oportun să se caute o soluție alternativă care să ofere resurse suplimentare.

(31)

Contribuțiile voluntare ale statelor membre sub formă de garanții au fost identificate ca fiind un instrument adecvat pentru a oferi protecția care să permită operațiunile de împrumut și de credit în temeiul prezentului regulament. Garanțiile din partea statelor membre ar trebui să constituie o măsură de salvgardare adecvată care să asigure capacitatea Uniunii de a rambursa împrumuturile contractate care sprijină împrumuturile acordate în cadrul instrumentului.

(32)

Garanțiile furnizate de statele membre ar trebui să acopere sprijinul acordat în cadrul instrumentului sub formă de împrumuturi de până la 18 000 000 000 EUR. Este important ca statele membre să finalizeze procedurile naționale aplicabile pentru a oferi garanțiile ca o chestiune de maximă prioritate. Având în vedere caracterul urgent al situației, timpul necesar pentru finalizarea procedurilor respective nu ar trebui să întârzie plata sprijinului financiar necesar acordat Ucrainei sub formă de împrumuturi în temeiul prezentului regulament. În același timp, sprijinul financiar acordat în cadrul instrumentului sub formă de împrumuturi ar trebui să fie pus la dispoziție progresiv, pe măsură ce garanțiile oferite de statele membre intră în vigoare. Având în vedere principiul bunei gestiuni financiare și al prudenței, Comisia ar trebui să organizeze împrumuturile ținând seama în mod corespunzător de bonitatea sa. Cu toate acestea, sprijinul ar trebui să devină disponibil pentru întregul cuantum de până la 18 000 000 000 EUR începând cu data aplicării unei modificări a Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2093 sau a regulamentului care îi va urma, care prevede o garanție pentru împrumuturile acordate în cadrul instrumentului în cadrul bugetului Uniunii peste plafoanele CFM și până la limitele plafoanelor menționate la articolul 3 alineatele (1) și (2) din Decizia (UE, Euratom) 2020/2053.

(33)

Garanțiile din partea statelor membre ar trebui să fie irevocabile, necondiționate și la cerere. Respectivele garanții ar trebui să asigure capacitatea Uniunii de a rambursa fondurile împrumutate de pe piețele de capital sau de la instituțiile financiare. Ar trebui să nu mai fie posibilă solicitarea executării garanțiilor de la data aplicării unei modificări a Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2093 sau a regulamentului care îi va urma, care prevede o garanție pentru împrumuturile acordate în cadrul instrumentului în cadrul bugetului Uniunii peste plafoanele CFM și până la limitele plafoanelor menționate la articolul 3 alineatele (1) și (2) din Decizia (UE, Euratom) 2020/2053. Garanțiile ar trebui executate în cazul în care Uniunea nu primește la timp din partea Ucrainei o plată aferentă împrumuturilor acordate în cadrul instrumentului, inclusiv, în special, în cazul unor modificări ale calendarului de plată din orice motiv, precum și în cazul unor neplăți prevăzute și neprevăzute.

(34)

Sumele recuperate în temeiul acordurilor de împrumut în ceea ce privește împrumuturile în cadrul instrumentului ar trebui rambursate statelor membre care au onorat cererile de executare a garanțiilor, prin derogare de la articolul 211 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul financiar.

(35)

Înainte de a solicita executarea garanțiilor oferite de statele membre, Comisia, la latitudinea sa exclusivă și asumându-și răspunderea în calitate de instituție a Uniunii însărcinată cu execuția bugetului Uniunii în conformitate cu articolul 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ar trebui să examineze toate măsurile disponibile din cadrul strategiei de finanțare diversificate prevăzute la articolul 220a din Regulamentul financiar, în conformitate cu limitele stabilite în prezentul regulament. În cererea de executare a garanțiilor relevantă, Comisia ar trebui să informeze statele membre cu privire la examinare, după caz.

(36)

Ponderea relativă a contribuțiilor fiecărui stat membru (cheia de contribuție) la suma totală garantată ar trebui să corespundă ponderilor relative ale statelor membre în venitul național brut (VNB) total al Uniunii. Cererile de executare a garanțiilor ar trebui să se facă proporțional, prin aplicarea cheii de contribuție. Până la intrarea în vigoare a tuturor acordurilor de garantare dintre Comisie și statele membre, cheia de contribuție ar trebui ajustată proporțional, cu titlu temporar.

(37)

Este oportun ca Ucraina și Comisia să încheie un acord de împrumut pentru sprijinul acordat sub formă de împrumut, în cadrul condițiilor stabilite în memorandumul de înțelegere. Pentru a asigura protejarea efectivă a intereselor financiare ale Uniunii asociate sprijinului acordat în cadrul instrumentului, Ucraina ar trebui să adopte măsuri corespunzătoare cu privire la prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror altor nereguli legate de sprijinul respectiv. În plus, ar trebui ca în acordul de împrumut și în acordul de finanțare să existe dispoziții care să prevadă efectuarea de verificări de către Comisie, efectuarea de audituri de către Curtea de Conturi și exercitarea de către Parchetul European a competențelor sale, în conformitate cu articolele 129 și 220 din Regulamentul financiar.

(38)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume de a contribui la acoperirea deficitului de finanțare al Ucrainei în 2023, mai ales prin punerea la dispoziția bugetului de stat al Ucrainei a unui ajutor financiar pe termen scurt în condiții foarte avantajoase, acordat în mod previzibil, continuu, ordonat și în timp util, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar având în vedere amploarea și efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(39)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (14).

(40)

Având în vedere urgența impusă de circumstanțele excepționale cauzate de războiul de agresiune neprovocat și nejustificat purtat de Rusia, se consideră oportun să se invoce excepția de la termenul de opt săptămâni prevăzută la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(41)

Având în vedere situația din Ucraina, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare de urgență în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

Având în vedere că nu pare posibilă adoptarea în timp util a propunerii de modificare a Regulamentului privind CFM pentru a permite acoperirea datoriei financiare care decurge din împrumuturile acordate în cadrul instrumentului AMF+, astfel cum a fost propus de Comisie, este oportun să se caute o soluție alternativă care să permită plata rapidă a fondurilor către Ucraina.

7.

8.

9.

10.

11.

12.