INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/2

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 22 iunie 2022 – Zakład Ubezpieczeń Społecznych Oddział w Toruniu/TE

(Cauza C-422/22)

(2022/C 380/03)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy

Părțile din procedura principală

Recurentă: Zakład Ubezpieczeń Społecznych Oddział w Toruniu

Intimat: TE

Întrebările preliminare

Instituția dintr-un stat care a emis un formular A1 și care, din oficiu – fără o solicitare din partea instituției competente din statul membru vizat – intenționează să anuleze/revoce sau să declare nul formularul emis, este obligată să urmeze o procedură de coordonare cu instituția competentă din celălalt stat membru, prin analogie cu normele aplicabile în temeiul articolelor 6 și 16 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (1)?

Procedura de coordonare trebuie să fie efectuată înainte de anularea/revocarea sau declararea nulității formularului emis ori această anulare/revocare sau declarare a nulității este cu titlu inițial și provizoriu [articolul 16 alineatul (2)], devenind definitivă în cazul în care instituția din statul membru vizat nu formulează obiecții sau o opinie contrară în această privință?

(1) JO 2009, L 284, p. 1.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/3

Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 5 iulie 2022 – P sp. z o.o./Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Lublinie

(Cauza C-442/22)

(2022/C 380/05)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Recurentă: P sp. z o.o.

Cealaltă parte din procedură: Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Lublinie

Întrebările preliminare

Articolul 203 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) […] trebuie interpretat în sensul că, în situația în care angajatul unei persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA a emis o factură frauduloasă în care figurează TVA-ul și în care a menționat datele angajatorului ca persoană impozabilă, fără știrea sau consimțământul angajatorului, persoana care menționează TVA-ul în factură, obligată la plata TVA, trebuie să fie considerată:

—	persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, ale cărei date au fost utilizate în mod nelegal în factură sau

—	angajatul care a menționat în mod nelegal TVA-ul în factură utilizând datele unei persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA?

Pentru a stabili cine trebuie considerat, în sensul articolului 203 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului citată anterior, ca fiind persoana care menționează TVA-ul pe o factură și care este obligată la plata TVA-ului în circumstanțele prevăzute la punctul 1), este relevant[,] dacă persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA care angajează un salariat ce înscrie în mod nelegal într-o factură TVA datele persoanei impozabile care îl angajează poate fi acuzată de lipsă de diligență în supravegherea angajatului?

(1) JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/4

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 7 iulie 2022 – RTL Nederland BV, RTL Nieuws BV; Cealaltă parte din procedură: Minister van Infrastructuur en Waterstaat

(Cauza C-451/22)

(2022/C 380/06)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Apelante: RTL Nederland BV, RTL Nieuws BV

Cealaltă parte din procedură: Minister van Infrastructuur en Waterstaat

Întrebările preliminare

Ce trebuie să se înțeleagă prin „informații detaliate privind evenimentele” și „un nivel adecvat de confidențialitate” în sensul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul privind evenimentele (1) și în lumina dreptului la libertatea de exprimare și de informare prevăzut la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 10 din CEDO?

Articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul privind evenimentele, în lumina dreptului la libertatea de exprimare și de informare prevăzut la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 10 din CEDO, trebuie interpretat în sensul că acesta este compatibil cu o normă națională precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia nicio informație provenită din evenimentele raportate nu poate fi făcută publică?

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare: autorității naționale competente îi este permis să aplice o reglementare națională generală privind divulgarea, în temeiul căreia informațiile nu sunt furnizate, în măsura în care furnizarea acestora nu prevalează, de exemplu, asupra intereselor legate de relațiile cu alte state și cu organizații internaționale, de inspecția, controlul și supravegherea de către autoritățile administrative, de respectarea vieții private și de prevenirea avantajării și dezavantajării în mod disproporționat a persoanelor fizice și juridice?

4)	Atunci când se aplică reglementarea națională generală privind divulgarea, există diferențe după cum este vorba despre informații din baza de date națională sau despre informații obținute din rapoarte sau despre rapoarte, care figurează în alte documente, de exemplu în documentele de politică?

(1) Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2003/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului, și a Regulamentelor (CE) nr. 1321/2007 și (CE) nr. 1330/2007 ale Comisiei (JO 2014, L 122, p. 18).

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/5

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht München (Germania) la 12 iulie 2022 – DP/BMW Bank GmbH

(Cauza C-463/22)

(2022/C 380/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht München

Părțile din procedura principală

Reclamantă: DP

Pârâtă: BMW Bank GmbH

Întrebările preliminare

Există de asemenea un contract la distanță în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 2002/65/CE (1) și al articolului 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE (2), atunci când, la negocierea contractelor, a existat un contact personal doar cu un intermediar de credit care inițiază, pentru comerciant și în numele acestuia, tranzacții cu consumatori, dar care nu dispune, el însuși, de o putere de reprezentare pentru încheierea contractelor respective?

Există un contract negociat în afara spațiului comercial în sensul articolului 2 punctele 8 și 9 din Directiva 2011/83 în cazul în care negocierea contractelor se desfășoară în spațiile comerciale ale unui intermediar de credit care inițiază, pentru comerciant și în numele acestuia, tranzacții cu consumatorii, dar care nu dispune, el însuși, de o putere de reprezentare pentru încheierea contractelor respective?

3)	Contractele de leasing de autovehicule cu decont de kilometri încheiate cu un consumator reprezintă contracte de servicii financiare în sensul articolului 2 litera (b) din Directiva 2002/65, care a fost reluat la articolul 2 punctul 12 din Directiva 2011/83?

(1) Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE (JO L 271, 9 octombrie 2002, p. 16, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 183).

(2) Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22 noiembrie 2011, p. 64).

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/5

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 20 iulie 2022 – Bundesrepublik Deutschland/GS, reprezentat de părinți

(Cauza C-484/22)

(2022/C 380/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Recurentă: Bundesrepublik Deutschland

Intimat: GS, reprezentat de părinți

Intervenientă: reprezentanta intereselor federale de pe lângă Bundesverwaltungsgericht

Întrebare preliminară

Articolul 5 partea introductivă și literele (a) și (b) din Directiva 2008/115/CE (1) trebuie interpretat în sensul că se opune fără excepție unei decizii de returnare adoptate împotriva unui resortisant minor al unei țări terțe odată cu respingerea cererii acestuia de protecție internațională și prin care i se impune un termen pentru plecarea voluntară de 30 de zile de la data rămânerii definitive, în cazul în care, pentru motive juridice, niciunul dintre părinți nu poate fi returnat, pentru o perioadă nedeterminată, într-o țară desemnată la articolul 3 punctul 3 din Directiva 2008/115 și, prin urmare, minorului nu i se poate impune în mod rezonabil să părăsească statul membru, în considerarea vieții sale de familie care trebuie protejată [articolul 7 și articolul 24 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2) și articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului] sau este suficient ca, după adoptarea deciziei de returnare, să se ia în considerare interesul superior al copilului și viața de familie în sensul articolului 5 partea introductivă și literele (a) și (b) din Directiva 2008/115, pe baza unei reglementări naționale, prin suspendarea îndepărtării?

(1) Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO 2008, L 348, p. 98).

(2) JO 2000, C 364, p. 1.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/6

Recurs introdus la 9 august 2022 de Aeris Invest Sàrl împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 1 iunie 2022 în cauza T-628/17, Aeris Invest/Comisia și SRB

(Cauza C-535/22 P)

(2022/C 380/09)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Aeris Invest Sàrl (reprezentanți: R. Vallina Hoset, E. Galán Burgos și M. Varela Suárez, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Comitetul unic de rezoluție (SRB), Regatul Spaniei, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Banco Santander, SA

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

(i)

Cu titlu principal, anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 1 iunie 2022, Aeris Invest/Comisia și SRB, T-628/17, EU:T:2022:315, și, în consecință:

—	Anularea Deciziei SRB/EES/2017/08 a Comitetului unic de rezoluție din 7 iunie 2017 privind adoptarea unei scheme de rezoluție cu privire la Banco Popular Español, S.A.;

—	Anularea Deciziei UE 2017/1246 a Comisiei din 7 iunie 2017 de aprobare a schemei de rezoluție pentru Banco Popular Español, S.A.;

—	Declararea inaplicabilității articolelor 15 și 22 din Regulamentul 806/2014 (1), în conformitate cu articolul 277 TFUE.

(ii)	Obligarea Comisiei Europene și a Comitetului unic de rezoluție la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.

(iii)

Cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal și, în acest caz, soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă opt motive în susținerea casării hotărârii atacate.

Prin intermediul primului motiv, recurenta susține că hotărârea atacată încalcă articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și articolul 296 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”), în măsura în care precizează că motivarea deciziei de rezoluție ar fi suficientă și nu ar fi contradictorie.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta susține că hotărârea atacată încalcă articolul 47 din cartă, întrucât precizează: (i) că recurenta ar fi un terț, (ii) că confidențialitatea deciziei de rezoluție, a evaluării 1 și a evaluării 2 ar fi justificată, (iii) că expunerea de motive poate fi divulgată după introducerea acțiunii și (iv) că textul integral al deciziei de rezoluție nu este relevant pentru soluționarea litigiului.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta susține că hotărârea atacată încalcă articolul 18 din Regulamentul 806/2014 (denumit în continuare „RMUR”), obligația de diligență și articolul 296 TFUE, întrucât nu s-a ținut seama de elemente pertinente și de faptul că existau soluții alternative.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta susține că hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept în aplicarea articolelor 14 și 20 din RMUR, a obligației de diligență și a articolului 296 TFUE, întrucât (i) maximizarea prețului de vânzare este legată de principiile concurenței și transparenței, (ii) procedura nu a respectat cerințele prevăzute și (iii) în orice caz, interesul public nu justifică o încălcare a articolului 14 RMUR.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, recurenta susține că hotărârea atacată încalcă obligația de diligență, articolul 17 din cartă, articolul 14 din RMUR și dreptul la apărare, în măsura în care: (i) reproșează recurentei că nu a stabilit modul în care obiectivele de rezoluție ar fi fost realizate atunci când acestea erau confidențiale, (ii) Comitetul unic de rezoluție nu ar fi fost pregătit în mod adecvat și (iii) rezoluția ar fi fost disproporționată, întrucât entitatea era solvabilă.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv, recurenta susține că hotărârea atacată încalcă articolul 47 din cartă, articolul 6 din convenție și principiul contradictorialității, în măsura în care: (i) documentele solicitate de Tribunal în Ordonanța din 12 mai 2021 nu au fost comunicate recurentei, (ii) administrarea probelor necesare în vederea exercitării dreptului la apărare a fost refuzată și (iii) recurentei nu i s-a permis să consulte documentele pe care se întemeiază argumentele intimaților și să le discute.

Prin intermediul celui de al șaptelea motiv, recurenta susține că hotărârea atacată încalcă dreptul de proprietate prin respingerea excepției de nelegalitate invocată de recurentă, întrucât: (i) există o ingerință în dreptul de proprietate, (ii) amortizarea capitalului unei bănci solvabile este contrară condiției privind necesitatea și interzicerii caracterului arbitrar, (iii) rambursarea datoriei și a capitalului unei bănci solvabile este disproporționată și (iv) nu există o compensație adecvată.

Prin intermediul celui de al optulea motiv, recurenta susține că hotărârea atacată încalcă articolele 17 și 52 din cartă și articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, întrucât (i) în legătură cu noțiunea de ingerință în dreptul de proprietate, nu a fost analizată procedura și nici dacă măsura a fost arbitrară și (ii) nu a existat o compensație adecvată.

(1) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 – JO 2014, L 225, p. 1.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/8

Acțiune introdusă la 28 iunie 2022 – Landesbank Baden Württemberg/SRB

(Cauza T-396/22)

(2022/C 380/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Landesbank Baden Württemberg (Stuttgart, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comitetului unic de rezoluție din 11 aprilie 2022 privind calcularea contribuțiilor ex-ante la Fondul unic de rezoluție din anul 2022 (SRB/ES/2022/18), inclusiv anexele la aceasta, în ceea ce priveşte cuantumul pe care trebuie să îl achite reclamanta stabilit în decizia atacată și în anexele I, II și III la aceasta,

—	obligarea Comitetului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu subsidiar, în ipoteza în care Tribunalul ar trebui să admită că decizia atacată nu există din punct de vedere legal din cauza utilizării greșite a limbii oficiale de către pârât și că acţiunea în anulare ar fi, în consecință, inadmisibilă prin lipsa obiectului.

—	constarea faptului că decizia atacată este din punct de vedere legal inexistentă în ceea ce o priveşte pe reclamantă,

—	obligarea Comitetului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (1) coroborat cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 (2) deoarece nu este redactată în germană, limba oficială care trebuia utilizată în raport cu reclamanta.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă obligația de motivare întemeiată pe articolul 296 al doilea paragraf TFUE și pe articolul 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și dreptul fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă întemeiat pe articolul 47 alineatul (1) din cartă, întrucât prezintă numeroase lacune în cuprinsul motivării, în special în privința aplicării de către pârât a multor marje de apreciere prevăzute lege, nu divulgă datele privind celelalte instituții și controlul jurisdicțional al deciziei devine practic imposibil.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, precum și articolele 16, 17, 41 și 53 din cartă deoarece pârâta a determinat în mod eronat nivelul țintă anual; în subsidiar, articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 încalcă un drept de rang superior.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că articolul 7 alineatul (4) a doua teză din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 (3) încalcă un drept de rang superior deoarece face o distincție, care este în mod obiectiv inadecvată și disproporționată, între membrii unui sistem de protecție instituțional (IPS) și autorizează o pondere relativă a indicatorului IPS.

Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă în special articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (4) și principiul unui calcul al contribuțiilor ajustat pentru risc și aplică reclamantei un factor multiplicator relativ pentru indicatorul IPS. O distincție între instituții la nivelul indicatorului IPS ar fi, având în vedere efectul de protecție completă al unui IPS, contrar sistemului și arbitrar.

Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că articolele 6, 7 și 9, precum și anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2015/63 încalcă un drept de rang superior, în special pentru că aduce atingere principiului unui calcul al contribuțiilor ajustat pentru risc, principiului proporționalității și principiului luării în considerare a întregii situații de fapt.

Al șaptelea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă libertatea reclamantei de a desfășura o activitate comercială întemeiată pe articolul 16 din cartă și principiul proporționalității deoarece multiplicatorii de ajustare în funcție de profilul de risc nu corespund profilului corect de risc al reclamantei care se situează peste medie.

8.	Al optulea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă articolele 16 și 20 din cartă, precum și principiul proporționalității și dreptul la o bună administrare din cauza erorilor vădite săvârşite de pârât în exercitarea multelor marje de apreciere.

9.	Al nouălea motiv întemeiat pe faptul că articolul 20 alineatul (1) prima și a doua teză din regulamentul delegat încalcă articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE (5) și principiul unui calcul al contribuțiilor ajustat pentru risc.

(2) Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3).

(3) Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

(4) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO 2013, L 176, p. 1).

(5) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/9

Acțiune introdusă la 28 iunie 2022 – Bayerische Landesbank/SRB

(Cauza T-397/22)

(2022/C 380/11)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Bayerische Landesbank (München, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul Unic de Rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comitetului Unic de Rezoluție din 11 aprilie 2022 privind calcularea contribuțiilor ex-ante pentru anul 2022 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/2022/18), inclusiv a anexelor la aceasta, în măsura în care decizia atacată și anexele I, II și III la aceasta privesc contribuția reclamantei;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu subsidiar, în ipoteza în care Tribunalul ar admite că decizia atacată nu există din punct de vedere juridic ca urmare a utilizării de către pârât a limbii oficiale greșite, iar acțiunea în anulare ar fi, în consecință, inadmisibilă, fiind lipsită de obiect, reclamanta solicită Tribunalului:

—	constatarea inexistenței din punct de vedere juridic a deciziei atacate;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-396/22, Landesbank Baden-Württemberg/SRB.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/10

Acțiune introdusă la 28 iunie 2022 – Deutsche Bank/SRB

(Cauza T-398/22)

(2022/C 380/12)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Deutsche Bank AG (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul Unic de Rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comitetului Unic de Rezoluție din 11 aprilie 2022 privind calcularea contribuțiilor ex ante pentru anul 2022 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/2022/18), inclusiv a anexelor la aceasta, în măsura în care decizia atacată și anexele I, II și III la aceasta privesc contribuția reclamantei;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă șase motive.

Primul motiv: decizia încalcă obligația de motivare prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE și la articolul 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și dreptul fundamental la protecție jurisdicțională efectivă prevăzut la articolul 47 primul paragraf din cartă, întrucât prezintă lacune în motivare, în special în ceea ce privește aplicarea de către pârât a numeroase marje de apreciere prevăzute de lege, și nu face publice datele celorlalte instituții, iar controlul jurisdicțional al deciziei este practic imposibil.

Al doilea motiv: decizia încalcă articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 (1) coroborat cu articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (2), precum și articolele 16, 17, 41 și 52 din cartă, în măsura în care pârâta a stabilit nivelul-țintă anual pentru anul 2022 la 14 253 573 821,46 euro; cu titlu subsidiar, articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 încalcă dreptul de rang superior.

Al treilea motiv: articolele 6, 7 și 9 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 (3), precum și anexa I la acesta încalcă dreptul de rang superior, printre altele întrucât nu respectă cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc, principiul proporționalității și obligația de a lua în considerare întreaga situație de fapt.

Al patrulea motiv: decizia încalcă libertatea reclamantei de a desfășura o activitate comercială în temeiul articolului 16 din cartă și principiul proporționalității, întrucât multiplicatorii de ajustare pentru risc utilizați nu corespund capacității foarte ridicate de absorbție a pierderilor a reclamantei și, prin urmare, riscului substanțial mai redus de utilizare a Fondului unic de rezoluție în cazul unei rezoluții a reclamantei.

5.	Al cincilea motiv: decizia încalcă articolele 16 și 20 din cartă, precum și principiul proporționalității și dreptul la bună administrare, ca urmare a erorilor vădite săvârșite de pârât în utilizarea a numeroase marje de apreciere.

6.	Al șaselea motiv: articolul 20 alineatul (1) prima și a doua teză din regulamentul delegat încalcă articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/EU (4), precum și cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc.

(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1).

(2) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

(4) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/11

Acțiune introdusă la 28 iunie 2022 – Landesbank Hessen-Thüringen Girozentrale/SRB

(Cauza T-399/22)

(2022/C 380/13)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Landesbank Hessen-Thüringen Girozentrale (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul Unic de Rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

—	constatarea inexistenței din punct de vedere juridic a deciziei atacate;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă nouă motive.

1.	Primul motiv: decizia încalcă articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (1) coroborat cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 (2), întrucât nu este redactată în limba germană aleasă în relația cu reclamanta.

Al doilea motiv: decizia încalcă obligația de motivare prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE și la articolul 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și dreptul fundamental la protecție jurisdicțională efectivă prevăzut la articolul 47 primul paragraf din cartă, întrucât prezintă lacune în motivare, în special în ceea ce privește aplicarea de către pârât a numeroase marje de apreciere prevăzute de lege, și nu face publice datele celorlalte instituții, iar controlul jurisdicțional al deciziei este practic imposibil.

Al treilea motiv: decizia încalcă articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, precum și articolele 16, 17, 41 și 53 din cartă, întrucât pârâta a stabilit în mod incorect nivelul-țintă anual; cu titlu subsidiar, articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 încalcă dreptul de rang superior.

Al patrulea motiv: articolul 7 alineatul (4) a doua teză din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 (3) încalcă dreptul de rang superior, întrucât permite o diferențiere inadecvată și disproporționată din punct de vedere obiectiv între membrii unui sistem instituțional de protecție (SIP), precum și o relativizare a indicatorului SIP.

Al cincilea motiv: decizia încalcă, printre altele, articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (4) și cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc, întrucât aplică reclamantei un factor de multiplicare relativizat pentru indicatorul SIP. O diferențiere între instituții la nivelul indicatorului SIP ar fi contrară sistemului și arbitrară, ca urmare a efectului global de protecție al unui SIP.

Al șaselea motiv: articolele 6, 7 și 9 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63, precum și anexa I la acesta încalcă dreptul de rang superior, printre altele întrucât nu respectă cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc, principiul proporționalității și obligația de a lua în considerare întreaga situație de fapt.

Al șaptelea motiv: decizia încalcă libertatea reclamantei de a desfășura o activitate comercială în temeiul articolului 16 din cartă și al principiului proporționalității, întrucât multiplicatorii de ajustare pentru risc utilizați nu corespund profilului lor de risc, caracterizat prin dubla protecție de către SIP al Sparkassen-Finanzgruppe și al Reservefonds Hessen-Thüringen.

8.	Al optulea motiv: decizia încalcă articolele 16 și 20 din cartă, precum și principiul proporționalității și dreptul la bună administrare, ca urmare a erorilor vădite săvârșite de pârât în utilizarea a numeroase marje de apreciere.

9.	Al nouălea motiv: articolul 20 alineatul (1) prima și a doua teză din regulamentul delegat încalcă articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/EU (5), precum și cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc.

(2) Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3).

(4) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO 2013, L 176, p. 1, rectificare în JO 2013, L 321, p. 6).

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/13

Acțiune introdusă la 28 iunie 2022 – Berlin Hyp/SRB

(Cauza T-400/22)

(2022/C 380/14)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Berlin Hyp AG (Berlin, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul Unic de Rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comitetului Unic de Rezoluție din 11 aprilie 2022 privind calcularea contribuțiilor ex ante ale reclamantei pentru anul 2022 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/2022/18), inclusiv a anexelor la aceasta;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

—	constatarea inexistenței din punct de vedere juridic a deciziei atacate;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-396/22, Landesbank Baden-Württemberg/SRB.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/13

Acțiune introdusă la 29 iunie 2022 – DVB Bank/SRB

(Cauza T-401/22)

(2022/C 380/15)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: DVB Bank SE (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul Unic de Rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

—	constatarea inexistenței din punct de vedere juridic a deciziei atacate;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-396/22, Landesbank Baden-Württemberg/SRB.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/14

Acțiune introdusă la 29 iunie 2022 – DZ Hyp/SRB

(Cauza T-402/22)

(2022/C 380/16)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: DZ Hyp AG (Hamburg, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul Unic de Rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

—	constatarea inexistenței din punct de vedere juridic a deciziei atacate;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-396/22, Landesbank Baden-Württemberg/SRB.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/14

Acțiune introdusă la 29 iunie 2022 – DZ Bank/SRB

(Cauza T-403/22)

(2022/C 380/17)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: DZ Bank AG Deutsche Zentral-Genossenschaftsbank, Frankfurt am Main (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul Unic de Rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

—	constatarea inexistenței din punct de vedere juridic a deciziei atacate;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-396/22, Landesbank Baden-Württemberg/SRB.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/15

Acțiune introdusă la 29 iunie 2022 – Deutsche Kreditbank/SRB

(Cauza T-404/22)

(2022/C 380/18)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Deutsche Kreditbank AG (Berlin, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul Unic de Rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

—	constatarea inexistenței din punct de vedere juridic a deciziei atacate;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă șapte motive.

1.	Primul motiv: decizia încalcă articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (1) coroborat cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 (2), întrucât nu este redactată în limba germană aleasă în relația cu reclamanta.

Al patrulea motiv: articolele 6, 7 și 9 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63, precum și anexa I la acesta încalcă dreptul de rang superior, printre altele întrucât nu respectă cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc, principiul proporționalității și obligația de a lua în considerare întreaga situație de fapt.

5.	Al cincilea motiv: decizia încalcă libertatea reclamantei de a desfășura o activitate comercială în temeiul articolului 16 din cartă și al principiului proporționalității, întrucât multiplicatorii de ajustare pentru risc utilizați nu corespund profilului corect de risc, peste medie, al reclamantei.

6.	Al șaselea motiv: decizia încalcă articolele 16 și 20 din cartă, precum și principiul proporționalității și dreptul la bună administrare, ca urmare a erorilor vădite săvârșite de pârât în utilizarea a numeroase marje de apreciere.

7.	Al șaptelea motiv: articolul 20 alineatul (1) prima și a doua teză din regulamentul delegat încalcă articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/EU (3), precum și cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc.

(2) Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3).

(3) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/16

Acțiune introdusă la 12 iulie 2022 – PU/Parchetul European

(Cauza T-442/22)

(2022/C 380/19)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: PU (reprezentant: P. Yatagantzidis, avocat)

Pârât: Parchetul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziilor atacate, care sunt: (a) decizia pe care colegiul pârâtului a adoptat-o la 23 martie 2022 sub numărul 015/2022 de respingere a reclamației introduse la 3 decembrie 2021 împotriva deciziei colegiului pârâtului adoptate la 8 septembrie 2021 sub numărul 090/2021; (b) decizia pe care colegiul pârâtului a adoptat-o la 8 septembrie 2021 sub numărul 090/2021; (c) decizia pe care colegiul pârâtului a adoptat-o la 30 mai 2022 sub numărul 021/2022 și (d) orice alt act conex sau omisiune a organelor pârâtului;

—	obligarea pârâtului la plata sumei totale de 100 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral pe care l-a suferit, și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe vicii de procedură:

—

încălcarea principiului imparțialității, a principiului egalității în ceea ce privește procedura care trebuie urmată la evaluarea candidaților propuși de Consiliul Superior al Magistraturii, a normelor fundamentale de procedură prevăzute la articolele 1-3 din Decizia nr. 013/2020 a organului colegial privind procedura de selecție a procurorilor europeni, a obligației de a întocmi un proces-verbal al interviului și a dreptului de a fi ascultat.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe nemotivarea deciziilor atacate.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe o depășire a limitelor puterii de apreciere.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe un abuz de putere.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/17

Acțiune introdusă la 12 iulie 2022 – PV/Parchetul European

(Cauza T-443/22)

(2022/C 380/20)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: PV (reprezentant: P. Yatagantzidis, avocat)

Pârât: Parchetul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

—	obligarea pârâtului la plata sumei totale de 100 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral pe care l-a suferit, și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, reclamantul invocă motive identice cu cele invocate în cauza T-442/22, PV/Parchetul European.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/18

Acțiune introdusă la 20 iulie 2022 –PW/SEAE

(Cauza T-448/22)

(2022/C 380/21)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: PW (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Champetier, avocați)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei implicite a pârâtului din 30 iulie 2021 de refuzare a corectării calculului rambursării cheltuielilor de călătorie anuală ale acestuia privind anul 2020 pentru copiii săi și, în măsura în care este necesar, anularea deciziei pârâtului din 14 aprilie 2022 de respingere a plângerii sale depuse la 28 octombrie 2021, în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut; și

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în legătură cu prezenta acțiune.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe o încălcare a articolelor 7 alineatul (1) și 8 alineatul (1) din Anexa VII la statut și pe o încălcare a principiului bunei administrări.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe o încălcare a obligației de prudență.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/18

Acțiune introdusă la 20 iulie 2022 – Evonik Operations/Comisia

(Cauza T-449/22)

(2022/C 380/22)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evonik Operations GmbH (Essen, Germania) (reprezentanți: J.-P. Montfort și T. Delille, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea cererii ca fiind admisibilă și întemeiată;

—

anularea Regulamentului delegat (UE) 2022/692 al Comisiei din 16 februarie 2022 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor și corectarea acestui regulament în măsura în care introduce o clasificare și etichetare armonizată pentru substanța silanamină, 1,1,1-trimetil-N-(trimetilsilil)-, produse de hidroliză cu silice; dioxid de siliciu sintetic amorf, pirogen, sub formă nano, supus unui tratament de suprafață (denumită în continuare „substanța” sau „SAS-HMDS”) (nr. CAS 68909-20-6) (denumit în continuare „regulamentul atacat”) (1);

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură; și

—	impunerea oricăror alte măsuri necesare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că regulamentul atacat a fost adoptat cu încălcarea mai multor dispoziții din Regulamentul CLP (2), inclusiv articolele 36 și 37 și secțiunea 3.9 din Anexa I. În special, Comitetul de evaluare a riscurilor (CER) nu a demonstrat faptul că au fost îndeplinite criteriile pentru clasificarea substanței ca STOT RE 2, prin urmare avizul său nu poate susține în mod valabil clasificarea atacată. Astfel, Comisia nu putea constata în mod valabil pe baza avizului CER faptul că clasificarea atacată era corespunzătoare. Prin adoptarea regulamentului atacat, Comisia a încălcat astfel articolul 37 alineatul (5) din Regulamentul CLP.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că CER nu a respectat procedura prevăzută la articolul 37 alineatul (4) din Regulamentul CLP și a încălcat astfel aceste dispoziții în mai multe aspecte. În primul rând, CER nu adoptat avizul CER în termenul legal de 18 luni. În al doilea rând, CER nu a oferit o oportunitate formală părților interesate de a formula observații cu privire la avizul său, deși acest lucru este cerut în mod specific de Regulamentul CLP.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că Comisia nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la articolul 37 alineatul (5), întrucât nu a verificat în mod adecvat ca procedura de clasificare și etichetare armonizată să fie desfășurată în mod corect, în conformitate cu Regulamentul CLP. Prin urmare, Comisia nu a putut considera în mod valabil clasificarea atacată ca fiind corespunzătoare și a adoptat regulamentul atacat cu încălcarea articolului 37 alineatul (5) din Regulamentul CLP.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că, prin adoptarea regulamentului atacat fără efectuarea și documentația anterioară a unui studiu de impact, Comisia și-a încălcat angajamentele din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare și principiul bunei administrări.

(1) JO L 129, 2022, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 2008, p. 1).

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/19

Acțiune introdusă la 8 august 2022 – QN/eu-LISA

(Cauza T-484/22)

(2022/C 380/23)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: QN (reprezentant: H. Tagaras, avocat)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	admiterea acțiunii;

—	anularea actelor atacate;

—	obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 3 000 de euro;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii împotriva deciziei Agenției Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice pe Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție („eu-Lisa”) din 22 decembrie 2021 de a nu include numele reclamantului pe lista agenților reîncadrați în grupa de funcții AD 10 în cadrul exercițiului de reîncadrare 2021, reclamantul invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea și aplicarea reglementării pârâtei referitoare la reîncadrările într-o grupă de funcții, și anume Decizia 2016-016 a Consiliului de administrație, în măsura în care, potrivit pârâtei, această decizie subordonează reîncadrările, pentru fiecare grad, de condiția privind vechimea medie minimă în grad pe care agenții care urmează a fi reîncadrați ar trebui să o îndeplinească și care, în cazul reclamantului, pentru gradul AD 9 era de patru ani. Reclamantul invocă faptul că a obținut un număr foarte mare de puncte de reîncadrare și că gradul său, precum și gradul AD 10 au fost singurele grade AD cărora li s-a aplicat condiția de vechime menționată.

2.	Al doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe o excepție de nelegalitate împotriva deciziei sus-menționate, pentru incompatibilitatea acesteia cu numeroase principii și norme de drept al funcției publice, în special cele privind reîncadrarea pe bază de merit.

Al treilea motiv, invocat cu titlu mai subsidiar, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament, a principiului vocației la carieră și pe o eroare vădită de apreciere în măsura în care, pentru toate gradele AD, cu excepția gradului reclamantului și a gradului AD 10, reîncadrările au avut loc deși nu era îndeplinită condiția privind vechimea medie minimă.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/20

Acțiune introdusă la 2 august 2022 – Suedia/Comisia

(Cauza T-485/22)

(2022/C 380/24)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamant: Regatul Suediei (reprezentant: H. Shev şi F.-L. Göransson)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei de punere în aplicare (UE) 2022/908 a Comisiei din 8 iunie 2022 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (1), în măsura în care decizia stabilește pentru Suedia o corecție forfetară de 5 %, ce corespunde cuantumului de 13 856 996,64 euro privind ajutorul acordat Suediei pentru anii de cerere 2017, 2018 și 2019 și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că, în opinia sa, Comisia nu și-a respectat obligația de motivare, întrucât decizia nu indică în mod clar care a fost raționamentul Comisiei la adoptarea ei și nici deficiențele imputate Suediei de Comisie. Prin urmare, nu există suficiente informații pentru a aprecia temeinicia deciziei atacate.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că reclamantul susține că Comisia a încălcat articolul 52 din Regulamentul 1306/2013 (2), precum și articolele 28 și 29 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul integrat de administrare și control, măsurile de dezvoltare rurală și ecocondiționalitatea (3), în măsura în care Comisia a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a constatat existența unor deficiențe sistematice în punerea în aplicare a controalelor încrucișate, în ceea ce privește calitatea actualizărilor LPIS, care este considerată o deficiență a controalelor de bază. Astfel, în primul rând, calitatea actualizării LPIS nu poate fi apreciată decât în raport cu baza de date a parcelelor agricole în ansamblu, în al doilea rând, selectarea de către Comisie a parcelelor care trebuiau examinate era prea limitată pentru a putea demonstra o deficiență sistemică și, în al treilea rând, constatarea Comisiei cu privire la numărul de parcele deficitare și la rata de eroare – care pare să fi servit drept bază pentru aprecierea Comisiei că există o deficiență sistematică în actualizarea LPIS – este incorectă.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013 și a Orientărilor privind calcularea corecțiilor financiare în cadrul procedurilor de conformitate și de închidere a conturilor [C (2015) 3675 din 8 iunie 2015]. Reiese din aceste orientări și din principiul proporționalității, redat de asemenea la articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul 1306/2013, că corecția forfetară impusă nu este nici justificată, nici proporțională. Nici amploarea încălcării invocate în raport cu natura și întinderea sa, nici prejudiciul financiar pe care încălcarea l-ar fi putut cauza Uniunii nu pot justifica o corecție forfetară de 5 % calculată asupra tuturor pășunilor care au făcut obiectul unei actualizări în perioada 2016-2018, ce corespunde sumei de 13 856 996,64 euro. Corecția forfetară în cauză în decizia atacată nu este, așadar, compatibilă cu dispozițiile citate anterior și nici cu principiul proporționalității.

(1) JO 2022, L 157, p. 15.

(2) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului

(3) JO 2014, L 227, p. 69.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/21

Acțiune introdusă la 8 august 2022 – Zitro International/EUIPO – e-gaming (Smiley care poartă un joben)

(Cauza T-491/22)

(2022/C 380/25)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Zitro International Sàrl (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: A. Canela Giménez, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: e-gaming s. r. o. (Praga, Republica Cehă)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă (Reprezentarea unui smiley care poartă un joben) – cererea de înregistrare nr. 17 884 680

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 30 mai 2022 în cauza R 2005/2021-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a oricărei persoane care formulează cerere de intervenție în susținerea EUIPO în prezenta acțiune la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/22

Acțiune introdusă la 10 august 2022 – Cecoforma și Sopexa/REA

(Cauza T-493/22)

(2022/C 380/26)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Conception, études et coopération de formation (Cecoforma) (Liege, Belgia) Société pour l’expansion des ventes des produits agricoles et alimentaires (Sopexa) (Paris, Franța) (reprezentanți: B. Schutyser și R. Meylemans, avocați)

Pârâtă: Agenția Executivă Europeană pentru Cercetare (REA)

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Agenției Executive Europene pentru Cercetare, nedatată, dar notificată Cecoforma la 20 iulie 2022, de atribuire către One (Gopa Com, Edelman Public Relations Worldwide SA, Opera Business Dreams SL), iar nu către Cecoforma și Sopexa a lotului 1 al contractului de achiziții publice (REA/2021/OP/0002) privind organizarea de evenimente și de campanii de promovare și de informare pe piață în țările terțe pentru sectorul agroalimentar;

—	obligarea Agenției Executive Europene pentru Cercetare la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE, a articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a articolului 170 alineatul (3) din Regulamentul financiar (1), a punctelor 23 și 31 din anexa I la Regulamentul financiar, a principiilor generale ale transparenței, nediscriminării și egalității de tratament și pe o eroare vădită de apreciere. Reclamantele susțin în această privință că fie Agenția nu a efectuat o examinare a caracterului ofertei anormal de mică la prima vedere a ofertantului căruia i-a fost atribuit contractul, fie a considerat că oferta prezentată de acesta nu era anormal de mică, fie a acceptat justificările acestuia și a considerat că oferta sa nu era anormal de mică.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE, a articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a articolului 167 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul financiar, a articolului 168 alineatul (6) din Regulamentul financiar, a punctului 30.2 litera (c) din anexa I la Regulamentul financiar și a principiilor generale ale transparenței, nediscriminării și egalității de tratament. Reclamantele apreciază că Agenția fie nu a procedat la o verificare a legalității ofertelor, fie a considerat în mod eronat că oferta ofertantului câștigător era legală.

(1) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO 2018, L 193, p. 1).

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/22

Acțiune introdusă la 11 august 2022 – UGA Nutraceuticals/EUIPO – BASF (OMEGOR)

(Cauza T-495/22)

(2022/C 380/27)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: UGA Nutraceuticals Srl (Gubbio, Italia) (reprezentanți: M. Riva, J. Graffer și A. Ottolini, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: BASF AS (Oslo, Norvegia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii OMEGOR – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 409 659

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 10 iunie 2022 în cauza R 1168/2021-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/23

Acțiune introdusă la 11 august 2022 – UGA Nutraceuticals/EUIPO – BASF (OMEGOR VITALITY)

(Cauza T-496/22)

(2022/C 380/28)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: UGA Nutraceuticals Srl (Gubbio, Italia) (reprezentanți: M. Riva, J. Graffer și A. Ottolini, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: BASF AS (Oslo, Norvegia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale OMEGOR VITALITY – cererea de înregistrare nr. 18 082 021

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 10 iunie 2022 în cauza R 1200/2021-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/24

Acțiune introdusă la 18 august 2022 – Levantur/EUIPO – Fantasia Hotels & Resorts (Fantasia BAHIA PRINCIPE HOTELS & RESORTS)

(Cauza T-504/22)

(2022/C 380/29)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Levantur, SA (Murcia, Spania) (reprezentanți: G. Marín Raigal, E. Armero Lavie și C. Caballero Pastor, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Fantasia Hotels & Resorts, SL (Zaragoza, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca figurativă Fantasia BAHIA PRINCIPE HOTELS & RESORTS – marca Uniunii Europene nr. 17 365 016

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 20 mai 2022 în cauza R 1000/2021-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și, dacă este cazul, a intervenientei (FANTASÍA HOTELS & RESORTS, SL) la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei acțiuni în fața Tribunalului;

—	obligarea părții care a solicitat declararea nulității, FANTASÍA HOTELS & RESORTS, SL, la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurile de recurs R 1000/2021-1 și de anulare nr. 36483 C.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 16 alineatul (1) litera (b), a articolului 7 alineatul (2) litera (d), a articolului 8 alineatul (5) și a articolului 27 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei, precum și a principiilor motivării, securității juridice și bunei administrări;

—

încălcarea articolului 60 alineatul (1) litera (c), a articolului 8 alineatul (4), a articolului 95 alineatul (1) și a articolului 97 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, a articolului 7 alineatul (2) litera (d) și a articolului 10 alineatele (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei, precum și a jurisprudenței concordante;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1), a articolului 60 alineatul (1) litera (c) și a articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/25

Acțiune introdusă la 18 august 2022 – Levantur/EUIPO – Fantasia Hotels & Resorts (LUXURY BAHIA PRINCIPE FANTASIA Don Pablo Collection)

(Cauza T-505/22)

(2022/C 380/30)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Levantur, SA (Murcia, Spania) (reprezentanți: G. Marín Raigal, E. Armero Lavie și C. Caballero Pastor, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Fantasia Hotels & Resorts, SL (Zaragoza, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca figurativă LUXURY BAHIA PRINCIPE FANTASIA Don Pablo Collection – marca Uniunii Europene nr. 16 020 547

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 20 mai 2022 în cauza R 1973/2020-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și, dacă este cazul, a intervenientei (FANTASÍA HOTELS & RESORTS, SL) la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei acțiuni în fața Tribunalului;

—	obligarea părții care a solicitat declararea nulității, FANTASÍA HOTELS & RESORTS, SL, la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurile de recurs R 1973/2020-1 și de anulare nr. 36444C.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 16 alineatul (1) litera (b), a articolului 7 alineatul (2) litera (d), a articolului 8 alineatul (5) și a articolului 27 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei, precum și a principiilor motivării, securității juridice și bunei administrări;

—

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1), a articolului 60 alineatul (1) litera (c) și a articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/25

Acțiune introdusă la 22 august 2022 – Sastela/EUIPO – Zenergo (Tante Mitzi Caffè CAFFÈ – STRUDEL – BARETTO)

(Cauza T-510/22)

(2022/C 380/31)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sastela, proizvodnja peciva in tort, d.o.o. (Ljutomer, Slovenia) (reprezentant: U. Pogačnik, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Zenergo d.o.o. (Zgornja Polskava, Slovenia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul/Titularul mărcii în litigiu: reclamanta care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii/marca Uniunii Europene verbală „Tante Mitzi Caffè CAFFÈ – STRUDEL – BARETTO”/figurativă – marca Uniunii Europene nr. 11 425 394

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 13 iunie 2022 în cauza R 1413/2021-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea cererii în cauză, reformarea deciziei atacate pentru menținerea apelului introdus la camera de recurs și reformarea deciziei devizei de anulare în sensul de a renunța la revocarea mărcii în litigiu;

—	alternativ, anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre EUIPO în vederea unor deliberări suplimentare;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului

3.10.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 380/26

Acțiune introdusă la 24 august 2022 – Vitromed/EUIPO – Vitromed Healthcare (VITROMED Germany)

(Cauza T-514/22)

(2022/C 380/32)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Vitromed GmbH (Jena, Germania) (reprezentant: M. Linß, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Vitromed Healthcare (Jaipur, India)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă VITROMED Germany – înregistrarea nr. 18 209 244

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 2 iunie 2022 în cauza R 1670/2021-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei atacate;

—	respingerea în tot a opoziției;

—	obligarea autoarei opoziției la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 380

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 65 3 octombrie 2022

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2022/C 380/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2022/C 380/02	Cauza C-365/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Belgia) la 7 iunie 2022 – IT/État belge	2
2022/C 380/03	Cauza C-422/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 22 iunie 2022 – Zakład Ubezpieczeń Społecznych Oddział w Toruniu/TE	2
2022/C 380/04	Cauza C-433/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Portugalia) la 30 iunie 2022 – Autoridade Tributária e Aduaneira/HPA – Construções SA	3
2022/C 380/05	Cauza C-442/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 5 iulie 2022 – P sp. z o.o./Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Lublinie	3
2022/C 380/06	Cauza C-451/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 7 iulie 2022 – RTL Nederland BV, RTL Nieuws BV; Cealaltă parte din procedură: Minister van Infrastructuur en Waterstaat	4
2022/C 380/07	Cauza C-463/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht München (Germania) la 12 iulie 2022 – DP/BMW Bank GmbH	5
2022/C 380/08	Cauza C-484/22: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 20 iulie 2022 – Bundesrepublik Deutschland/GS, reprezentat de părinți	5
2022/C 380/09	Cauza C-535/22 P: Recurs introdus la 9 august 2022 de Aeris Invest Sàrl împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 1 iunie 2022 în cauza T-628/17, Aeris Invest/Comisia și SRB	6
	Tribunalul
2022/C 380/10	Cauza T-396/22: Acțiune introdusă la 28 iunie 2022 – Landesbank Baden Württemberg/SRB	8
2022/C 380/11	Cauza T-397/22: Acțiune introdusă la 28 iunie 2022 – Bayerische Landesbank/SRB	9
2022/C 380/12	Cauza T-398/22: Acțiune introdusă la 28 iunie 2022 – Deutsche Bank/SRB	10
2022/C 380/13	Cauza T-399/22: Acțiune introdusă la 28 iunie 2022 – Landesbank Hessen-Thüringen Girozentrale/SRB	11
2022/C 380/14	Cauza T-400/22: Acțiune introdusă la 28 iunie 2022 – Berlin Hyp/SRB	13
2022/C 380/15	Cauza T-401/22: Acțiune introdusă la 29 iunie 2022 – DVB Bank/SRB	13
2022/C 380/16	Cauza T-402/22: Acțiune introdusă la 29 iunie 2022 – DZ Hyp/SRB	14
2022/C 380/17	Cauza T-403/22: Acțiune introdusă la 29 iunie 2022 – DZ Bank/SRB	14
2022/C 380/18	Cauza T-404/22: Acțiune introdusă la 29 iunie 2022 – Deutsche Kreditbank/SRB	15
2022/C 380/19	Cauza T-442/22: Acțiune introdusă la 12 iulie 2022 – PU/Parchetul European	16
2022/C 380/20	Cauza T-443/22: Acțiune introdusă la 12 iulie 2022 – PV/Parchetul European	17
2022/C 380/21	Cauza T-448/22: Acțiune introdusă la 20 iulie 2022 –PW/SEAE	18
2022/C 380/22	Cauza T-449/22: Acțiune introdusă la 20 iulie 2022 – Evonik Operations/Comisia	18
2022/C 380/23	Cauza T-484/22: Acțiune introdusă la 8 august 2022 – QN/eu-LISA	19
2022/C 380/24	Cauza T-485/22: Acțiune introdusă la 2 august 2022 – Suedia/Comisia	20
2022/C 380/25	Cauza T-491/22: Acțiune introdusă la 8 august 2022 – Zitro International/EUIPO – e-gaming (Smiley care poartă un joben)	21
2022/C 380/26	Cauza T-493/22: Acțiune introdusă la 10 august 2022 – Cecoforma și Sopexa/REA	22
2022/C 380/27	Cauza T-495/22: Acțiune introdusă la 11 august 2022 – UGA Nutraceuticals/EUIPO – BASF (OMEGOR)	22
2022/C 380/28	Cauza T-496/22: Acțiune introdusă la 11 august 2022 – UGA Nutraceuticals/EUIPO – BASF (OMEGOR VITALITY)	23
2022/C 380/29	Cauza T-504/22: Acțiune introdusă la 18 august 2022 – Levantur/EUIPO – Fantasia Hotels & Resorts (Fantasia BAHIA PRINCIPE HOTELS & RESORTS)	24
2022/C 380/30	Cauza T-505/22: Acțiune introdusă la 18 august 2022 – Levantur/EUIPO – Fantasia Hotels & Resorts (LUXURY BAHIA PRINCIPE FANTASIA Don Pablo Collection)	25
2022/C 380/31	Cauza T-510/22: Acțiune introdusă la 22 august 2022 – Sastela/EUIPO – Zenergo (Tante Mitzi Caffè CAFFÈ – STRUDEL – BARETTO)	25
2022/C 380/32	Cauza T-514/22: Acțiune introdusă la 24 august 2022 – Vitromed/EUIPO – Vitromed Healthcare (VITROMED Germany)	26