Rezoluția Comitetului European al Regiunilor privind sprijinul regiunilor și orașelor din UE pentru Ucraina

(2022/C 301/01)

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR)

Manifestarea concretă a solidarității cu autoritățile locale și regionale

7.

subliniază solidaritatea extraordinară cu persoanele care fug din calea războiului din Ucraina, manifestată de cetățenii UE; își exprimă îngrijorarea cu privire la deportarea ucrainenilor împotriva voinței lor în teritorii controlate de Rusia; felicită autoritățile Uniunii Europene pentru unitatea de care au dat dovadă în fața războiului Rusiei împotriva Ucrainei, pentru întărirea solidarității prin acordarea de ajutor umanitar direct și asistență de urgență în domeniul protecției civile, precum și pentru activarea mecanismului de protecție imediată a celor care fug din calea războiului; subliniază că acest ajutor va trebui să crească semnificativ în lunile următoare pentru a se evita o criză umanitară în regiunile frontaliere ale UE;

8.

se angajează să mobilizeze în continuare orașele și regiunile pentru a oferi ajutor refugiaților din Ucraina; subliniază, în special, nevoile regiunilor de frontieră în ceea ce privește sprijinul logistic pentru primirea inițială și tranzit;

9.

invită autoritățile locale și regionale din Europa să solicite sau să ofere sprijin prin intermediul platformei de sprijin și informare „Help Ukraine” (1), lansată de CoR;

10.

reiterează apelul autorităților locale și regionale din Ucraina și UE de a revitaliza sau de a stabili parteneriate și înfrățiri între orașe și regiuni, în vederea procesului de reconstrucție;

Consolidarea perspectivei europene a Ucrainei

11.

subliniază că reformele din Ucraina în materie de descentralizare și dezvoltare regională au contribuit în mod semnificativ la consolidarea democrației locale, la consolidarea autonomiei și la reziliența generală a comunităților locale ale țării, ceea ce reprezintă un element important al rezistenței ucrainene împotriva invadatorilor ruși. aceste reforme au fost puse în aplicare cu un sprijin substanțial din partea regiunilor și orașelor Uniunii Europene, inclusiv prin programul „U-LEAD with Europe”, și cu sprijin specific din partea CoR, în cadrul Grupului său operativ pentru Ucraina și prin activități de cooperare inter pares. Succesul acestor reforme de descentralizare a adus Ucraina mai aproape de Uniunea Europeană și de valorile sale privind libertatea, democrația și statul de drept;

12.

solicită comunității internaționale să pregătească un plan de asistență și redresare pentru Ucraina, pentru a sprijini economia, instituțiile și serviciile publice ale Ucrainei, precum și reconstrucția infrastructurii distruse; salută, în acest context, decizia Consiliului European de a institui un Fond fiduciar pentru solidaritatea cu Ucraina și solicită organizarea unei conferințe internaționale pentru a strânge fonduri de la parteneri; subliniază că Rusia, întrucât este responsabilă de distrugerile cauzate, trebuie și ea să contribuie cu despăgubiri de război la reconstrucția Ucrainei;

13.

sprijină Ucraina în obținerea statutului de țară candidată la UE, în conformitate cu articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu aceeași metodologie revizuită de negociere a aderării aplicată Balcanilor de Vest, cu un accent mai puternic pe statul de drept și pe instituțiile democratice; subliniază că solicitările Georgiei și Moldovei de a deveni țări candidate la UE ar trebui, de asemenea, să beneficieze de un tratament favorabil; între timp, integrarea Ucrainei în piața unică a UE, în conformitate cu Acordul de asociere, trebuie continuată fără întârziere;

Finanțarea măsurilor de sprijin

14.

salută pachetele CARE (Acțiunea de coeziune pentru refugiații din Europa) și CARE+ ale Comisiei Europene, precum și flexibilitatea prevăzută în cadrul REACT-EU și subliniază beneficiile implicării directe a autorităților locale și regionale în planificarea, gestionarea și punerea în aplicare a pachetelor CARE și REACT-EU; subliniază că adaptările programelor politicii de coeziune trebuie să fie în concordanță cu principiul de „a nu aduce prejudicii coeziunii”, introdus recent în cel de-al 8-lea Raport privind coeziunea;

15.

subliniază că, atât în timpul pandemiei de COVID-19, cât și în cadrul răspunsului la consecințele războiului din Ucraina, politica de coeziune a dovedit că poate produce rezultate pe termen scurt atunci când este necesar. Insistă, cu toate acestea, ca obiectivul real al politicii de coeziune de a consolida coeziunea economică, socială și teritorială prin reducerea disparităților dintre regiuni să nu intre în competiție cu aceste obiective;

16.

salută suspendarea programelor de cooperare transfrontalieră care implică parteneri ruși și belaruși; solicită consolidarea programelor existente între regiunile UE (Polonia, Ungaria, România, Slovacia) și Ucraina; subliniază că sprijinul financiar pentru autoritățile locale și regionale din vecinătatea Ucrainei și pentru țările nelimitrofe care primesc cel mai mare număr de refugiați este categoric insuficient și trebuie consolidat în mod semnificativ, având în vedere rolul jucat de aceste autorități nu numai în asigurarea de adăpost pentru refugiați, ci și în integrarea acestora în sistemele lor de educație, asistență medicală și locuințe;

17.

sprijină crearea unei rezerve permanente pentru situații de criză pentru a atenua efectele situațiilor de urgență viitoare, completând sau consolidând instrumentele de urgență și de flexibilitate existente; solicită crearea unui instrument local unic al UE pentru refugiații ucraineni care să grupeze toate fondurile puse la dispoziția autorităților locale și regionale pentru adăpostirea refugiaților, în vederea simplificării, integrării și accelerării utilizării fondurilor disponibile;

18.

observă că, în cazul celor mai afectate state membre și regiuni, ar putea fi necesară revizuirea planurilor lor de redresare și reziliență, pe baza unei consultări adecvate a autorităților regionale, în special având în vedere impactul economic din ce în ce mai mare al războiului asupra țărilor UE;

Primirea refugiaților care fug din Ucraina

19.

subliniază că autoritățile locale și regionale se află în prima linie în ceea ce privește primirea milioanelor de refugiați în țările învecinate, precum și a persoanelor strămutate în interiorul Ucrainei (2), aceasta fiind cea mai mare criză a refugiaților din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial; subliniază că toți refugiații, indiferent de originea lor și de afilierea lor politică sau orientarea lor sexuală, ar trebui să aibă dreptul la o primire la fel de favorabilă ca și a celor care provin din Ucraina, în toate regiunile și orașele din UE;

20.

salută activarea Directivei privind protecția temporară, care acum va trebui pusă în aplicare pe deplin, într-un mod bine coordonat, generos, favorabil incluziunii și flexibil, garantând accesul la piața muncii, locuințe, asistență medicală, educație și asistență socială pentru toate persoanele care fug din Ucraina, cu accent pe grupurile vulnerabile, în special femeile și copiii, și indiferent de originea, etnia, afilierea politică sau orientarea sexuală a acestora;

21.

atrage atenția asupra caracteristicilor specifice ale Directivei 2001/55/CE a Consiliului (3) privind protecția temporară, care le oferă refugiaților libertatea de a alege statul membru în care doresc să se stabilească temporar (articolul 26) și subliniază că recunoașterea drepturilor la liberă circulație și a autonomiei refugiaților are drept rezultat pozitiv reducerea presiunii asupra sistemelor naționale de azil și asupra capacităților de primire în regiunile de frontieră;

22.

solicită instituirea unui mecanism european de transfer voluntar, luându-se în considerare capacitățile de primire ale autorităților locale și regionale; reamintește în acest context apelul său de a se acorda orașelor și regiunilor din UE acces direct la finanțarea UE pentru migrație și integrare; invită Comisia să prezinte un sistem funcțional de distribuire a refugiaților în vederea viitoarelor crize ale refugiaților; solicită statelor membre să recunoască aceste angajamente voluntare și să le dea curs;

23.

subliniază că mulți refugiați ucraineni sunt deosebit de vulnerabili și că aproximativ jumătate dintre ei sunt minori; evidențiază că dintre sutele de mii de copii care fug, mulți sunt neînsoțiți și au nevoie de protecție și îngrijire specială; sprijină un „pachet privind protecția copilului” pentru copiii refugiați ucraineni, acordând prioritate necesității ca aceștia să poată frecventa o școală;

24.

solicită măsuri ferme de prevenire a traficului de ființe umane, întrucât majoritatea persoanelor care fug din Ucraina sunt femei și copii, iar rapoartele privind drepturile omului au arătat o creștere a numărului de cazuri de grupări infracționale organizate care îi vizează și îi exploatează, în special în scopul exploatării sexuale sau prin muncă;

25.

subliniază necesitatea de a oferi cursuri de limbi străine, educație și formare; subliniază în acest sens potențialul rețelei „Orașe și regiuni pentru integrarea migranților” din cadrul CoR;

Impactul asupra politicilor UE

26.

încurajează luarea de măsuri imediate în toate regiunile europene pentru a reduce dependența UE de țările terțe, și în special de importurile de energie din Rusia, și invită Comisia Europeană să sprijine eforturile acestora;

27.

sprijină solicitarea privind interzicerea totală a importurilor de gaze, petrol și cărbune din Rusia în Europa și încurajează autoritățile locale și regionale să înceapă elaborarea unor planuri de urgență pentru a se pregăti pentru consecințele unor astfel de sancțiuni;

28.

consideră că planul REPowerEU (4) este o modalitate de a accelera tranziția către o energie curată, de a spori securitatea energetică a UE, de a reduce dependența UE de importurile de combustibili fosili și de materii prime din țări terțe, în special din Federația Rusă și, astfel, de a reduce riscurile politice, economice și de securitate care rezultă din aceste importuri; solicită investiții masive și măsuri concrete pentru a stimula energia din surse regenerabile, eficiența și economisirea energiei, circularitatea, electrificarea și cercetarea în domeniul combustibililor alternativi durabili ca soluții cu adevărat sigure și accesibile pe termen lung;

29.

insistă asupra faptului că impactul războiului nu ar trebui să fie în detrimentul acțiunilor climatice și al sustenabilității, astfel cum sunt prevăzute atât în Acordul de la Paris, cât și în Agenda 2030 a ONU privind dezvoltarea durabilă, și își reafirmă angajamentul față de Pactul verde european, care reprezintă totodată calea pentru consolidarea autonomiei strategice a UE;

30.

consideră că eforturile UE de a-și spori independența energetică trebuie să includă abandonarea completă a proiectelor Nord Stream și Nord Stream 2;

31.

salută călduros recenta sincronizare a rețelelor electrice ucrainene și moldovene cu rețeaua continentală europeană;

32.

reiterează apelul lansat de autoritățile locale și regionale ucrainene către comunitatea internațională de a le sprijini în gestionarea urgențelor de mediu cauzate de invazie, inclusiv în locurile în care sunt amplasate centralele nucleare și fabricilor chimice;

33.

salută decizia Comisiei Europene de a începe negocierile cu Ucraina pentru ca această țară să adere la programul LIFE, astfel încât să beneficieze de finanțare pentru a contribui la refacerea mediului după distrugerile cauzate de invazia Rusiei, fie că este vorba de poluare, de distrugerea ecosistemelor sau de alte efecte pe termen lung;

34.

subliniază că conflictul va avea în mod inevitabil consecințe grave pentru sectorul agroalimentar al UE, dat fiind că Ucraina și Rusia sunt exportatori importanți de mai multe produse agricole (cum ar fi cerealele și oleaginoasele), precum și de îngrășăminte cu azot; subliniază că UE trebuie să își consolideze angajamentul de a asigura sisteme alimentare sustenabile, garantând, în același timp, accesibilitatea din punct de vedere financiar a alimentelor de calitate pentru toți prin reducerea dependenței de anumite produse agricole și factori de producție esențiali proveniți din import; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că perturbarea exporturilor din Ucraina și Rusia a condus deja la creșteri uriașe la nivel mondial ale prețurilor produselor agricole de bază și că consecințele sunt resimțite în special în țările și regiunile cele mai sărace ale lumii;

Observații suplimentare

35.

sprijină drepturile poporului rus și belarus care protestează împotriva războiului lui Putin și le apără drepturile la alegeri corecte, la libertatea de exprimare și de întrunire, solicitând totodată eliberarea imediată a protestatarilor deținuți pe nedrept;

36.

sprijină aplicarea în continuare a unor sancțiuni solide și coordonate împotriva Rusiei și Belarusului pentru a contracara în mod eficace capacitățile Rusiei de a continua agresiunea; sugerează Comisiei să prezinte orientări privind punerea în aplicare și asigurarea respectării sancțiunilor, având în vedere că există încă divergențe, inclusiv la nivel regional și local, în ceea ce privește instrumentele și procedurile utilizate pentru a verifica statutul privind proprietatea în cazul întreprinderilor, activelor și bunurilor imobiliare;

37.

subliniază că toate țările candidate și potențial candidate la aderarea la UE ar trebui încurajate să se alinieze la sancțiunile convenite la nivelul UE pentru a-și sublinia angajamentul față de UE și valorile sale;

38.

condamnă propaganda rusă și discursurile de incitare la ură, care alimentează conflictul și servesc interesele autorilor crimelor de război; solicită măsuri eficace la nivel european, național, regional și local pentru a contracara și a înlătura această propagandă; condamnă organizarea de demonstrații în sprijinul agresiunii Rusiei în orașele europene;

39.

îl însărcinează pe președinte să transmită prezenta rezoluție Comisiei Europene, Parlamentului European, Președinției franceze și Președinției cehe ale Consiliului UE, președintelui Consiliului European, precum și Președintelui, Guvernului și Parlamentului Ucrainei.

---

(1)  Platforma de sprijin și informare „Help Ukraine” este o platformă de stabilire de contacte pentru a pune în legătură regiunile de tranzit și autoritățile locale și regionale suprasolicitate cu cele din alte state membre ale UE, care au capacitatea de a ajuta.

(2)  Ukraine Refugee Situation (Situația refugiaților din Ucraina) (unhcr.org).

(3)  Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri ((JO L 212, 7.8.2001, p. 12).

(4)  Comunicarea Comisiei pe tema „REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă”, 8 martie 2022.

Rezoluția Comitetului European al Regiunilor – REPowerEU: orașele și regiunile accelerează tranziția energetică

(2022/C 301/02)

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR),

—	având în vedere prețurile ridicate și aflate în creștere ale energiei, care erodează puterea de cumpărare a gospodăriilor și a întreprinderilor începând cu vara anului 2021, determinate de cererea globală de energie, în special de gaze, într-o perioadă de redresare în urma pandemiei de COVID-19,

—	având în vedere comunicarea și setul de instrumente ale Comisiei Europene (CE) privind abordarea creșterii prețurilor energiei, din 13 octombrie 2021,

—	având în vedere invazia neprovocată și nejustificată a Ucrainei de către Federația Rusă, inițiată la 24 februarie 2022, cu sprijinul Belarusului,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei Europene „REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă”, din 8 martie 2022,

—	având în vedere Declarația de la Versailles emisă de șefii de stat sau de guvern din UE în cadrul reuniunii informale desfășurate la 10 și 11 martie 2022,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei Europene privind securitatea aprovizionării și prețuri accesibile ale energiei electrice, propunerea de regulament privind stocarea gazelor și cadrul temporar de criză privind ajutoarele de stat, din 23 martie 2022,

—	având în vedere Grupul operativ comun pentru securitatea energetică, care urmează să fie instituit în cel mai scurt timp de Comisia Europeană și de Statele Unite ale Americii,

—	având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 24 și 25 martie 2022,

—	având în vedere activitatea sa actuală privind pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55”, prezentată prin intermediul avizelor și al Grupului de lucru „Pactul verde la nivel local”,

Confruntarea cu crize multiple

1.

salută inițiativele avute în vedere de Comisia Europeană pentru a aborda prețurile actuale ridicate ale energiei, care au crescut din vara anului 2021, exacerbate de războiul ilegal, neprovocat și nejustificat inițiat de Federația Rusă în Ucraina; subliniază că nu este suficientă eliminarea treptată a dependenței noastre de aprovizionarea cu combustibili fosili doar din Federația Rusă, ci consideră că planul REPowerEU este o modalitate de a accelera tranziția energetică, de a reduce dependența UE de importurile de energie și de materii prime în general și, astfel, de a reduce riscurile politice, economice și de securitate care decurg din aceste importuri; cu toate acestea, regretă profund lipsa unei referiri clare la rolul orașelor și regiunilor, atât în ceea ce privește confruntarea cu actuala criză energetică, cât și în ceea ce privește furnizarea de soluții pe termen lung la aceasta;

2.

își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la impactul regional asimetric preconizat al crizei energetice asupra orașelor și regiunilor UE, care reflectă capacitățile diferite ale acestora de a reacționa la întreruperea aprovizionării cu energie și la creșterea prețurilor energiei, și invită Comisia Europeană și statele membre să țină seama în mod corespunzător de aceste asimetrii atunci când elaborează și pun în aplicare măsurile respective;

3.

este profund îngrijorat de constatările prezentate în cel mai recent raport al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) intitulat „Schimbările climatice 2022 – Efecte, adaptare și vulnerabilitate” (1), care confirmă faptul că multe dintre efectele schimbărilor climatice sunt deja ireversibile; subliniază importanța de a nu întârzia și mai mult măsurile de adaptare și atenuare, pentru care autoritățile locale și regionale sunt actori-cheie;

4.

subliniază că obiectivul securității energetice trebuie să stea, în cele din urmă, la baza obiectivului neutralității climatice și al tranziției energetice. Calea către o energie sigură, durabilă și la prețuri accesibile este singura abordare a crizei actuale adaptată exigențelor viitorului; în acest context, invită colegiuitorii UE să crească nivelul de ambiție și să accelereze adoptarea pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55”, care ține seama în special de avizele CoR referitoare la revizuirea Directivei privind energia din surse regenerabile și a Directivei privind eficiența energetică (DEE) și la Directiva privind performanța energetică a clădirilor (EPBD);

5.

salută recunoașterea principiului „eficiența energetică înainte de toate” și reiterează rolul esențial al regiunilor și orașelor din UE în promovarea creșterii eficienței energetice; invită Comisia să includă în strategia sa conceptul de autonomie energetică (2) – o abordare care urmărește să realizeze o situație în care „orice persoană are acces la toate serviciile energetice de care are nevoie și la o parte echitabilă din serviciile energetice pe care le dorește, fără ca impactul sistemului energetic să depășească limitele de mediu”;

6.

subliniază rolul fundamental jucat de instrumentele inovatoare de guvernanță existente pentru cooperare și consolidarea capacităților, cum ar fi Convenția primarilor, Platforma de consiliere privind sărăcia energetică, Pactul climatic european, inițiativa „Energie curată pentru insulele din UE” și alte inițiative similare ale UE menite să consolideze tranziția atât de necesară către o energie accesibilă, durabilă și sigură;

7.

invită Comisia și statele membre să sprijine crearea de ghișee unice pentru punerea în aplicare a planului REPowerEU la nivel regional și local, în strânsă cooperare cu Banca Europeană de Investiții;

8.

invită Comisia să promoveze reproducerea sistematică a celor mai bune practici actuale prin acordarea de sprijin tehnic și financiar specific autorităților locale și regionale, cu scopul de a reduce costurile inițiale ale măsurilor de eficiență energetică, acordând o atenție deosebită gospodăriilor vulnerabile, microîntreprinderilor și întreprinderilor mici, precum și consumatorilor;

9.

consideră că setul de instrumente pentru abordarea prețurilor energiei (3) a reprezentat o primă încercare de a propune instrumente de atenuare a consecințelor sociale ale actualei crize energetice, dar nu s-a dovedit a fi suficient de eficient, și că, prin urmare, el ar trebui consolidat; consideră că ar trebui să se pună accentul pe soluții pe termen lung pentru o Europă fără combustibili fosili și independentă din punct de vedere energetic, cu schimbări transformatoare în toate sectoarele pentru eradicarea sărăciei energetice și a sărăciei în materie de mobilitate;

10.

invită Comisia ca, atunci când caută soluții pe termen lung pentru realizarea autonomiei energetice, să țină seama de problemele regiunilor dependente de combustibilii fosili și care nu se pot conecta la rețeaua continentală europeană, cum ar fi regiunile ultraperiferice;

Stimularea energiei din surse regenerabile, a eficienței energetice și a economiilor de energie prin intermediul planului REPowerEU

11.

invită Comisia și statele membre să se asigure că investițiile masive și măsurile concrete de accelerare a utilizării energiilor regenerabile și de stimulare a eficienței energetice, a economisirii energiei și a cercetării în domeniul combustibililor alternativi durabili sunt sunt considerate obiective prioritare și pe deplin interconectate;

12.

așteaptă cu interes viitoarea propunere a CE de a asigura o procedură mai rapidă de acordare a autorizațiilor, în conformitate cu principiul subsidiarității în domeniul energiilor regenerabile, și solicită punerea în aplicare a unor măsuri similare pentru proiectele-cheie în materie de eficiență energetică; invită Comisia să consolideze instrumentele existente care oferă sprijin tehnic autorităților locale și regionale; salută, prin urmare, propunerea de inițiativă europeană privind acoperișurile solare din viitoarea comunicare a CE dedicată strategiei privind energia solară, programată pentru luna iunie; invită statele membre să instituie stimulente pentru achiziționare, cum ar fi programe de subvenționare pe termen scurt pentru consumatori;

13.

subliniază rolul decisiv pe care îl joacă acceptarea publică a proiectelor de infrastructură în accelerarea procedurilor de planificare și de acordare a autorizațiilor, și invită Comisia și statele membre să încurajeze diseminarea bunelor practici în acest domeniu, cum ar fi cele menționate în recentul raport privind infrastructura al Rețelei de centre regionale a CoR;

14.

consideră că decarbonizarea clădirilor publice și private reprezintă o parte centrală a Pactului verde european și o parte esențială a soluției la criza actuală, pentru a reduce cererea de gaze; îndeamnă Comisia să accelereze atât introducerea pompelor de căldură (4) ca parte a planului REPowerEU, cât și cercetarea în vederea găsirii unor soluții inovatoare care să facă parcul nostru imobiliar cât mai inteligent și mai neutru cu putință din punct de vedere climatic;

15.

invită, de asemenea, Comisia să faciliteze crearea de consorții public-private pentru renovarea clădirilor între industrie și autoritățile locale și regionale, cu scopul de a prezenta pachete integrate de modernizare a încălzirii și răcirii clădirilor, de a institui un program pe scară largă destinat izolării clădirilor, pentru a centraliza investiții eficiente din punctul de vedere al costurilor, cu perioade scurte de amortizare, și de a sprijini formarea forței de muncă din domeniul renovării;

16.

ia act de faptul că potențialul de economisire a energiei este insuficient valorificat în comunicarea privind planul REPowerEU și invită Comisia și statele membre să ia în considerare măsuri precum campanii de încurajare a schimbărilor de comportament;

17.

regretă întârzierea adoptării Legii privind refacerea naturii și subliniază că protecția și refacerea biodiversității sunt legate în mod inerent de adaptarea la schimbările climatice și trebuie să rămână un pilon esențial al tranziției verzi în cadrul Pactului verde european; solicită Comisiei să implice pe deplin autoritățile regionale și locale în identificarea „zonelor de referință” adecvate pentru implementarea proiectelor privind energia din surse regenerabile, în conformitate cu principiul subsidiarității, pentru a se asigura că acestea respectă pe deplin principiul de „a nu face rău”;

18.

consideră că securitatea energetică și neutralitatea climatică pot fi realizate numai dacă Uniunea Europeană se bazează pe o piață internă a energiei electrice solidă și pe deplin interconectată și pe o piață funcțională a carbonului; subliniază că orice acțiune temporară pe termen scurt, cum ar fi îmbunătățirea stocării gazelor fosile și creșterea importurilor de GNL, nu ar trebui să creeze blocaje suplimentare și ar trebui să fie „pregătită pentru gaze verzi”, pentru a se pregăti pentru neutralitatea climatică cu hidrogen din surse regenerabile și cu alți combustibili din surse regenerabile; îndeamnă la finalizarea și îmbunătățirea interconectării rețelelor noastre de gaze, hidrogen și energie electrică în întreaga Uniune Europeană, inclusiv sincronizarea completă a rețelelor electrice;

19.

subliniază că este important să se integreze și să se beneficieze pe deplin de contribuțiile „prosumatorilor” și ale comunităților locale de energie din surse regenerabile și sugerează o definiție mai puțin restrictivă a rețelelor inteligente în cadrul și infrastructura rețelelor transeuropene de energie (TEN-E); subliniază că este necesar ca noii producători mici să se conecteze la rețelele de joasă și medie tensiune; invită Comisia să ofere un cadru pentru agregarea mai multor proiecte mai mici, cu flexibilitate în special pentru regiunile de frontieră, pentru a putea crea anumite proiecte transfrontaliere agregate și pentru a obține eventual finanțare pentru aceste eforturi; subliniază că grupările europene de cooperare teritorială (GECT) pot juca un rol semnificativ în aceste proiecte; atrage atenția asupra rolului indispensabil al zonelor rurale în producția de energie din surse regenerabile;

20.

subliniază că actuala criză energetică reprezintă o oportunitate de a crește în mod semnificativ electrificarea și producția de hidrogen din surse regenerabile ca soluții curate pentru decarbonizarea economiei noastre; invită Comisia să prezinte acțiuni ambițioase și concrete pentru punerea în aplicare a Acceleratorului privind hidrogenul, inclusiv un calendar fix pentru fiecare acțiune; ca măsură esențială în acest sens, invită Comisia să elaboreze o inițiativă a UE privind văile de hidrogen („Hydrogen Valleys”), care să o consolideze, să sprijine din punct de vedere structural crearea de rețele europene și cooperarea transfrontalieră și să includă sprijin din partea Fondului pentru inovare al UE și un sprijin sporit prin intermediul întreprinderii comune a Parteneriatului pentru hidrogen curat; salută propunerea privind un Mecanism european global pentru hidrogen și solicită implicarea structurală a regiunilor UE care sunt deja active în domeniu; invită legiuitorii europeni ca, la adoptarea pachetului „Pregătiți pentru 55”, inclusiv a pachetului legislativ pentru decarbonizarea pieței gazelor, să sprijine în mod consecvent introducerea accelerată pe piață a hidrogenului ecologic;

21.

solicită o actualizare a normelor actuale privind ajutoarele de stat pentru a le optimiza în vederea cofinanțării, funcționării și dezvoltării în continuare a infrastructurii publice de reîncărcare cu energie electrică, și consideră că costurile aferente investițiilor ar trebui să fie eligibile pentru sprijin public, astfel cum s-a menționat în recentul raport privind infrastructura al Rețelei de centre regionale a CoR;

Către un plan REPowerEU în parteneriat cu orașele și regiunile

22.

subliniază că viitorul plan REPowerEU ar trebui să includă un plan privind finanțarea și canalizarea finanțării UE existente sau noi pentru a sprijini punerea în aplicare de către autoritățile locale și regionale; invită statele membre să redirecționeze fondurile neutilizate din Mecanismul de redresare și reziliență pentru a sprijini planificarea locală pentru securitatea energetică și investițiile în surse regenerabile;

23.

solicită Comisiei să fie inclus ca partener instituțional în Grupul de coordonare al Comisiei privind sărăcia energetică și consumatorii vulnerabili, nou instituit, pentru a facilita schimbul de informații și coordonarea între Comisie și statele membre privind chestiunile legate de conceperea și punerea în aplicare a planului REPowerEU, a legislației Uniunii, a programelor și politicilor de la toate nivelurile destinate gospodăriilor vulnerabile și consumatorilor vulnerabili afectați de sărăcia energetică și cea în materie de mobilitate. CoR este gata să contribuie la această cooperare interinstituțională prin intermediul grupului său de lucru privind Pactul verde la nivel local, identificând obstacolele, modurile și mijloacele de concentrare anticipare și intensificare la nivel local și regional a măsurilor din cadrul pachetului „Pregătiți pentru 55”, inclusiv prin schimbul de bune practici, experiențe și cunoștințe;

24.

ia act de faptul că Regulamentul privind Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) impune ca, în toate categoriile de regiuni, un nivel minim de 30 % din resurse să fie dedicat obiectivului ca Europa și regiunile sale să devină mai ecologice, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și reziliente; invită statele membre și regiunile să utilizeze posibilitățile oferite de fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) pentru a finanța proiecte privind tranziția energetică, inclusiv privind eficiența energetică, energia din surse regenerabile și dezvoltarea de sisteme, rețele și stocare de energie inteligente în afara cadrului TEN-E;

25.

salută lansarea unei cereri speciale în cadrul Instrumentului de sprijin tehnic (IST) pentru a sprijini statele membre să își elimine treptat dependența de combustibilii fosili din Rusia, dar regretă termenul scurt pentru depunerea cererilor pentru acest sprijin specific; invită Comisia să faciliteze accesul la IST pentru a sprijini autoritățile locale și regionale, în special pe cele din regiunile mai puțin dezvoltate care se confruntă cu cel mai mare deficit de capacitate, deoarece acest lucru le descurajează să utilizeze în mod optim sprijinul MRR atunci când realizează investițiile și reformele; este pregătit să sprijine Comisia în asigurarea utilizării efective a acestui instrument de către orașe și regiuni;

26.

recunoaște stabilirea prețului carbonului ca instrument esențial pentru impulsionarea ambițiilor sporite ale UE în materie de climă și sprijină o abordare aplicată tuturor sectoarelor pentru ca aceste ambiții să devină realitate; salută faptul că Comisia recunoaște aceste riscuri și propunerile de abordare a acestora, cum ar fi modificarea Orientărilor privind ajutoarele de stat în cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii; subliniază că este posibil ca unele dintre măsurile propuse, cum ar fi creșterea impozitării profiturilor excepționale, să nu ofere un sprijin fiabil; este conștient de faptul că introducerea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul transportului rutier și al construcțiilor (ETS II), combinată cu investiții insuficiente în aceste sectoare și cu creșterea prețurilor combustibililor, ar putea exacerba riscul de sărăcie energetică și în materie de mobilitate; invită, prin urmare, Comisia și colegiuitorii să introducă obligația statelor membre de a stabili un prag procentual minim de cel puțin 20 % din veniturile provenite din licitarea certificatelor ETS, care să fie gestionat direct de autoritățile locale și regionale;

27.

salută adoptarea cadrului temporar de criză privind ajutoarele de stat pentru a permite statelor membre să utilizeze flexibilitatea prevăzută de normele privind ajutoarele de stat în scopul de a sprijini economia în contextul războiului purtat de Rusia în Ucraina; subliniază că posibilele efecte negative asupra concurenței și denaturarea pieței unice trebuie monitorizate cu atenție. Ia act de faptul că recentul raport al CoR privind infrastructura RegHub (5) se referă la ajutoarele de stat și consideră că normele actuale privind ajutoarele de stat nu sunt optime pentru cofinanțarea, funcționarea și dezvoltarea în continuare a infrastructurii publice de reîncărcare cu energie electrică; o revizuire viitoare ar trebui să ia în considerare costurile de investiții ca fiind eligibile pentru sprijin public;

28.

constată cu îngrijorare că actuala criză va avea un impact major asupra finanțelor publice și, prin urmare, invită Comisia să extindă aplicarea clauzei derogatorii generale din Pactul de stabilitate și de creștere (PSC) până la adoptarea unui nou cadru de guvernanță economică, și cel puțin până la sfârșitul anului 2023; investițiile publice în sprijinul tranziției ecologice, în special al eficienței energetice și al energiilor din surse regenerabile, nu ar trebui să fie considerate cheltuieli structurale în cadrul de guvernanță economică;

29.

salută măsurile prevăzute la articolul 5 din Directiva privind energia electrică în ceea ce privește piața energiei electrice, precum și orientările oferite (6) cu privire la posibilitatea ca statele membre să intervină în stabilirea prețurilor pentru furnizarea energiei electrice; consideră că, având în vedere situația geopolitică actuală și consecințele acesteia asupra pieței energiei, odată cu creșterea și volatilitatea prețurilor la energie electrică, intervenția statelor membre va fi esențială, cu dublul obiectiv de a proteja gospodăriile vulnerabile, microîntreprinderile și întreprinderile mici și de a consolida concurența, în beneficiul, pe termen lung, al consumatorilor. Cu toate acestea, reiterează (7) faptul că aceste măsuri trebuie să fie limitate ca durată, legate de caracterul urgent al crizei energetice și nu trebuie să se transforme niciodată într-o schimbare structurală care ar putea submina liberalizarea gestionării pieței energiei electrice; având în vedere costul din ce în ce mai scăzut al producției de energie din surse regenerabile, sugerează să se ia în considerare decuplarea gazului și a energiei electrice ca măsură posibilă pentru a evita ca prețurile ridicate ale gazelor să afecteze prețurile energiei electrice;

30.

salută propunerea legislativă de a asigura un nivel adecvat de stocare a energiei în UE pentru iarna următoare și ulterior; subliniază că stabilirea unor astfel de niveluri minime ar trebui să țină seama de evaluările riscurilor la nivel regional;

31.

subliniază necesitatea unei mai bune înțelegeri a nevoilor și oportunităților regionale de recalificare și perfecționare; invită Comisia să utilizeze inițiative precum Erasmus+ și Orizont Europa pentru a asigura o colaborare mai strânsă între industrie și mediul academic și să lanseze Pactul pentru competențe în ecosistemele industriale esențiale, cum ar fi sectorul hidrogenului, cel solar, cel al pompelor de căldură și cel eolian; invită statele membre să accelereze utilizarea Fondului social european+, a Fondului pentru o tranziție justă și a Mecanismului de redresare și reziliență (MRR) pentru a stimula recalificarea și perfecționarea forței de muncă, în conformitate cu necesitatea de a adapta practicile profesionale la circularitate, la utilizarea materialelor cu emisii scăzute de dioxid de carbon și la noile tehnologii.

---

(1)  https://report.ipcc.ch/ar6wg2/pdf/IPCC_AR6_WGII_FinalDraft_FullReport.pdf

(2)  https://www.energysufficiency.org

(3)  Un set de măsuri de acțiune și de sprijin pentru abordarea creșterii prețurilor energiei, 13 octombrie 2021 [COM(2021) 660 final].

(4)  Pompele de căldură, care seamănă cu aparatele de aer condiționat și sunt amplasate în afara clădirilor, încălzesc locuințele mai degrabă prin transferul decât prin producerea de căldură. Folosind energie electrică, ele extrag și concentrează căldura din aerul exterior, din sol sau din apă, iar apoi „pompează” această căldură în interior.

(5)  https://cor.europa.eu/ro/news/Pages/reghub-launches-consultation-on-21st-century-rules.aspx.

(6)  A se vedea anexa 1 la Comunicarea Comisiei Europene privind REPowerEU.

(7)  A se vedea Avizul CoR pe tema „Energia din surse regenerabile și piața internă a energiei electrice” (JO C 342, 12.10.2017, p. 79), raportoare: D. Matonienė (LT-CRE), punctul 20.

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Consolidarea relațiilor dintre UE și Regatul Unit la nivel subnațional și remedierea impactului teritorial al retragerii Regatului Unit din UE

(2022/C 301/03)

Raportor: Michael MURPHY (IE-PPE), membru al Consiliului Local Tipperary, primarul districtului Clonmel

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR)

Observații generale

1.

salută Acordul comercial și de cooperare UE-Regatul Unit, care a intrat pe deplin în vigoare la 1 mai 2021 și care oferă relației bilaterale un cadru juridic stabil. CoR sprijină o abordare comună și responsabilă a punerii în aplicare a Acordului comercial și de cooperare, inclusiv a Protocolului privind Irlanda de Nord, și respectarea condițiilor de concurență echitabile, și recunoaște eforturile Comisiei Europene de a găsi soluții creative, în special pentru problemele care apar între Irlanda de Nord și restul Regatului Unit;

2.

reamintește că Acordul comercial și de cooperare (1) este un acord de liber schimb (ALS) (2), care include dispoziții privind cooperarea în chestiuni economice, sociale, de mediu și în domeniul pescuitului, dar și un „parteneriat strâns cu privire la securitatea cetățenilor” și un cadru general de guvernanță. CoR ia act de faptul că Acordul comercial și de cooperare include domenii de competență ale statelor membre, care, în unele state membre ale UE, țin de competența regiunilor cu competențe legislative;

3.

regretă, prin urmare, că Acordul comercial și de cooperare este lipsit de „profunzime teritorială” și nu recunoaște în mod corespunzător rolul autorităților locale și regionale (ALR) în relațiile dintre UE și Regatul Unit și se referă la autoritățile locale și regionale numai atunci când este vorba de adaptarea anumitor elemente ale acordului la condițiile regionale specifice (3) sau la chestiuni foarte specifice, cum ar fi dispozițiile fiscale (4). CoR subliniază că Acordul comercial și de cooperare include un rol definit pentru societatea civilă, care este considerată un element în sine al „cadrului instituțional” (5);

4.

salută cooperarea dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit ca reacție la agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și subliniază că autoritățile locale din întreaga Europă se află în prima linie în ceea ce privește furnizarea de sprijin practic și umanitar;

Obiectivul unei mai bune recunoașteri instituționale a relației dintre UE și Regatul Unit la nivel subnațional

5.

subliniază că Grupul de contact CoR-Regatul Unit, înființat în februarie 2020, este singurul canal instituțional pentru asigurarea unui forum pentru continuarea dialogului și a parteneriatului politic între UE și autoritățile locale și regionale din Regatul Unit și pentru schimbul de cunoștințe, în special în ceea ce privește cooperarea teritorială și aspectele transfrontaliere. Recunoaște că Grupul de contact CoR-Regatul Unit oferă un spațiu în beneficiul și în interesul comun al ambelor părți pentru a discuta problemele sau oportunitățile care decurg din retragerea Regatului Unit din UE, în special în ceea ce privește domeniile tematice care nu cunosc frontiere (de exemplu, schimbările climatice, turismul, tranziția digitală și tranziția verde și patrimoniul cultural comun). De asemenea, oferă reprezentanților CoR mijloacele de a discuta astfel de chestiuni cu reprezentanții autorităților locale și regionale din Regatul Unit, permițând astfel CoR să mențină și să promoveze relații fructuoase la nivel subnațional;

6.

recunoaște că relația dintre UE și Regatul Unit, ținând seama de retragerea fără precedent a unui stat membru din UE, va rămâne relația cea mai intensă și mai multidimensională cu o țară terță, iar relația la nivel subnațional merită recunoaștere. Prin urmare, solicită recunoașterea oficială a Grupului de contact CoR-Regatul Unit și a rolului acestuia de interlocutor subnațional oficial al autorităților locale și regionale din UE și din Regatul Unit în cadrul Acordului comercial și de cooperare, pentru a furniza o evaluare a dimensiunii subnaționale a principalelor aspecte politice și legislative care vor avea un impact asupra relației bilaterale dintre Regatul Unit și UE, la fel cum Adunarea Parlamentară, Forumul societății civile și comisiile specializate Regatul Unit-UE vor fi active în domeniile lor de interes. De asemenea, CoR invită autoritățile locale și regionale din Regatul Unit să colaboreze în continuare cu guvernul Regatului Unit pentru recunoașterea oficială a acestui grup;

7.

îndeamnă Comisia Europeană să reexamineze structurile Consiliului de parteneriat comun, care supraveghează punerea în aplicare și aplicarea Acordului comercial și de cooperare, pentru a încerca să abordeze lipsa de profunzime teritorială prin implicarea autorităților locale și regionale în monitorizarea și guvernanța Acordului comercial și de cooperare; Instituirea de dialoguri locale (concertare tehnică) pentru a aborda subiecte legate de competențele locale (pescuit, formare, mobilitate, cooperare teritorială etc.) ar contribui la îmbunătățirea relațiilor dintre UE și Regatul Unit la nivel global;

8.

încurajează Parlamentul European să adopte o interacțiune formalizată într-un mod reciproc avantajos cu privire la punctele de interes comun pentru CoR și delegația Parlamentului European în Regatul Unit la Adunarea parlamentară a parteneriatului UE-Regatul Unit, pentru a furniza dovezi bazate pe realitatea de pe teren cu privire la punerea în aplicare a Acordului comercial și de cooperare;

9.

apreciază discuțiile în curs la nivel politic și tehnic pentru soluționarea problemelor care decurg din punerea în aplicare a Protocolului privind Irlanda de Nord; este conștient, de asemenea, de lucrările în curs ale Comisiei Europene în vederea finalizării unui tratat privind Gibraltarul, dar subliniază, totuși, că punctele care urmează să fie soluționate nu ar trebui să împiedice voința presantă a autorităților locale și regionale de a identifica modalități de cooperare;

Remedierea impactului teritorial al Brexitului

10.

Consideră că, de la începutul anului 2020, este încă dificil să se separe efectele care decurg din negocierea și intrarea în vigoare a Acordului comercial și de cooperare de cele ale pandemiei de COVID-19 (6). Salută recentul studiu al CoR pe tema Noile relații comerciale și economice dintre UE și Regatul Unit: impactul asupra regiunilor și orașelor, care ajunge la concluzia că efectele Brexitului sunt asimetrice la nivelul sectoarelor și regiunilor UE, au un impact mai puternic asupra întreprinderilor mai mici, pot reduce mobilitatea capitalului uman și cooperarea dintre întreprinderile din UE și din Regatul Unit și afectează negativ regiunile și comunitățile implicate în proiecte interregionale cu Regatul Unit; salută faptul că studiul confirmă că va fi necesară majorarea bugetului rezervei de ajustare la Brexit pentru a face față acestor efecte asimetrice la nivel european;

11.

recunoaște că impactul teritorial al Brexitului se resimte în regiunile din întreaga UE, iar problemele sunt, printre altele, economice, de mediu, sociale, culturale și educaționale – de la comerțul în porturile cele mai importante care sunt deosebit de expuse, cum ar fi cele din Anvers, Calais, Cork, Dover, Dublin, Rotterdam și Zeebrugge, la viitorul schimburilor de studenți, universitățile care colaborează în domeniul adaptării la schimbările climatice, agențiile comerciale regionale care analizează piețe alternative și abordează problemele cetățenilor, printre care mobilitatea și integrarea;

12.

subliniază importanța rezervei de ajustare la Brexit în atenuarea celor mai urgente costuri și în identificarea nevoilor de evaluare pe termen mai lung a impactului Brexitului, sprijinind regiunile și sectoarele economice ale statelor membre, printre altele prin crearea și protecția locurilor de muncă, cum ar fi schemele privind reducerea timpului de muncă, recalificarea și formarea și căutarea de noi piețe;

13.

prin urmare, CoR insistă ca dispozițiile Regulamentului privind rezerva de ajustare la Brexit referitoare la implicarea regiunilor și a comunităților locale în punerea în aplicare a rezervei de ajustare la Brexit și raportarea la nivelul NUTS 2 să fie pe deplin respectate. CoR reamintește, de asemenea, că, în vederea programării fondurilor din rezerva de ajustare la Brexit, a solicitat să se pună accentul pe IMM-uri, pe măsurile care vizează reintegrarea cetățenilor UE și pe asistența tehnică. În ceea ce privește distribuirea fondurilor, CoR a pledat pentru o acoperire minimă/un prag minim pentru noile regiuni maritime de la frontiera cu Regatul Unit și pentru alocarea pachetului financiar pentru pescuit fără indexare națională;

14.

în prezent, CoR împărtășește preocuparea omologilor regionali din Regatul Unit care sugerează că planificarea strategică a politicii regionale suferă din cauza pierderii finanțării politicii de coeziune a UE și a lipsei securității în ceea ce privește programarea multianuală;

Identificarea unor noi căi de cooperare dincolo de Acordul comercial și de cooperare

15.

subliniază disponibilitatea la nivel local a asociațiilor administrației locale și a autorităților locale din Regatul Unit și, în special, a națiunilor descentralizate de a menține relațiile în curs, și chiar de a îmbunătăți relațiile la nivel subnațional cu omologii din UE în această eră post-Brexit;

16.

subliniază meritele reale ale recunoașterii și promovării relațiilor la nivel subnațional, care sunt importante, deoarece concertarea la nivel local poate contribui la relații mai bune la nivel global; de exemplu, restabilirea unei concertări de natură tehnică la nivel local privind pescuitul în zona Insulelor Anglo-Normande ar putea contribui la îmbunătățirea relațiilor dintre UE și Regatul Unit la nivel global;

17.

salută faptul că, chiar dacă nu mai participă la programele de finanțare ale UE, Regatul Unit participă în continuare la patru programe tehnice ale UE: Orizont Europa, Copernicus și supravegherea prin satelit, Programul pentru cercetare și formare al Euratom și reactorul termonuclear experimental internațional (ITER). În special primele două programe menționate sunt relevante pentru autoritățile locale și regionale. Ia act de faptul că există o serie de inițiative la care participă în continuare regiunile din Regatul Unit, printre care Scoția și Țara Galilor, care sunt în continuare partenere la inițiativa Vanguard finanțată prin Orizont Europa (7) (care însoțește transformarea industrială pe baza unui proces incluziv, interactiv și antreprenorial bazat pe regiuni RIS3/I3), iar Consiliul Comitatului Kent participă la inițiativa Comitetului pentru Canalul Mânecii (Straits Committee) (8);

18.

reamintește că unele regiuni din Regatul Unit sunt încă implicate în actuala perioadă de programare (până la sfârșitul anului 2023), de exemplu, programele Interreg Marea Nordului, Interreg Canalul Mânecii și Interreg Irlanda Țara Galilor, și observă că Regatul Unit are o contribuție bugetară majoră la aceste programe transfrontaliere, reprezentând până la o treime din buget. CoR observă că, cel mai probabil, autoritățile locale și regionale nu vor fi în măsură să compenseze pierderea finanțării Interreg prin utilizarea fondurilor regionale sau locale;

19.

recunoaște că, în ceea ce privește închiderea programelor, mai ales în cazul în care autoritățile de management își au sediul în Regatul Unit [Interreg France (Channel) England și Irlanda Țara Galilor], acest lucru trebuie făcut în cele mai bune condiții posibile, în interesul beneficiarilor britanici și din UE și în conformitate cu cerințele UE;

20.

recunoaște că singurul program de cooperare transfrontalieră care va supraviețui Brexitului după 2023 va fi programul PEACE PLUS pentru perioada 2021-2027, finanțat de UE cu aproximativ 1 miliard de EUR. Peace PLUS va combina componentele de finanțare PEACE și Interreg existente ale UE într-un singur program transfrontalier coerent pentru Irlanda de Nord și comitatele de graniță ale Irlandei. Programul rămâne o contribuție esențială la punerea în aplicare a Acordului din Vinerea Mare;

21.

ia act de faptul că participarea Regatului Unit la programele Interreg – care se bucură deja de o participare puternică din partea țărilor terțe, cum ar fi programul pentru periferia nordică și Arctica, Programul pentru regiunea Mării Nordului și programul Europa de Nord-Vest – poate fi posibilă dacă guvernul Regatului Unit este de acord să finanțeze participarea;

22.

subliniază că ar putea fi posibilă înființarea unei grupări europene de cooperare teritorială (GECT) care să implice un partener dintr-un singur stat membru al UE, inclusiv din regiunile sale ultraperiferice, și o singură autoritate locală sau regională din Regatul Unit, și sugerează că statele membre ale UE ar putea lua în considerare acest instrument, dacă este în concordanță cu cooperarea sa teritorială, în încercarea de a colabora cu Regatul Unit;

23.

regretă faptul că impactul Brexitului nu a fost luat în considerare de Comisia Europeană în cel de-al 8-lea raport privind coeziunea. Impactul a contribuit la perturbarea economiei, a cooperării interregionale, a ecosistemelor de cercetare, a sistemelor de formare și a demografiei în multe regiuni ale UE. Comitetul European al Regiunilor ar dori ca evoluțiile geopolitice să fie mai bine luate în considerare în abordarea prospectivă pentru perioada de după 2027;

24.

salută faptul că orașele și regiunile din Regatul Unit sunt încă implicate activ în numeroase rețele și asociații ale UE, cum ar fi Congresul Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei, și se preconizează că vor rămâne în anumite cadre asociative europene, cum ar fi Conferința regiunilor maritime periferice (CRMP), Eurocities și Consiliul localităților și regiunilor europene (CLRE), și că aceste mecanisme asigură un schimb excelent de experiență între autoritățile locale și regionale din Regatul Unit și autoritățile locale și regionale din UE;

25.

își exprimă încrederea că cooperarea dintre autoritățile locale și regionale din UE și din Regatul Unit va continua prin înfrățire, având în vedere că aproximativ 100 de orașe din Regatul Unit (9) au o legătură de înfrățire cu orașe din statele membre ale UE; îndeamnă parteneriatele să exploreze în continuare posibile metode de finanțare pentru a sprijini această activitate, deoarece aceste parteneriate promovează schimbul de bune practici, înțelegerea reciprocă și valorile comune, și sunt esențiale pentru un mod de viață european;

26.

recunoaște importanța schimburilor educaționale pentru mobilitatea studenților și cercetarea comună, precum și pentru dezvoltarea competențelor lingvistice și a legăturilor umane, și sprijină eforturile administrațiilor descentralizate din Regatul Unit de a deschide noi căi de cooperare dincolo de cadrul Acordului comercial și de cooperare.

27.

salută cu căldură în special programul „Taith” din Țara Galilor (10) și programele internaționale de schimb pentru învățare din Țara Galilor și Scoția, care pot compensa cel puțin parțial retragerea Regatului Unit din programul Erasmus+ și pot acoperi lacunele neacoperite de programul național britanic Turing (11);

28.

constată că există o tendință vizibilă de bilateralizare a relațiilor la nivel subnațional, după cum o demonstrează deschiderea reprezentanțelor regiunilor UE la Londra și în alte locuri din UK. Națiunile descentralizate din Regatul Unit urmăresc strategii de „națiuni deschise către lume”, care acordă prioritate relațiilor bilaterale cu regiunile europene. În Anglia, orașele și zonele metropolitane inițiază, de asemenea, proiecte de cooperare bilaterală, după cum reiese din parteneriatul Greater Manchester – Renania de Nord-Westfalia. Deși salută relațiile bilaterale, CoR sugerează că această bilateralizare nu ar trebui să fie în detrimentul autorităților locale și regionale din țările cu capacități mai slabe la nivel subnațional, iar acest sprijin nu ar trebui perceput ca intrând în concurență cu obiectivul CoR de a obține o recunoaștere instituțională a dimensiunii subnaționale a relației dintre UE și Regatul Unit;

29.

consideră că există perspective nevalorificate de cooperare între autoritățile locale și regionale din UE și din Regatul Unit în ceea ce privește abordarea în comun a provocărilor comune, cum ar fi acordarea de asistență umanitară, gestionarea durabilă a Mării Nordului, a Canalului Mânecii și a Mării Irlandei, precum și combaterea la nivel global a schimbărilor climatice, punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă la nivel local și regional și trecerea la un turism mai durabil și digitalizat. În acest sens, sprijină ideea lansată de Regatul Unit și Franța de a asigura salarii minime pentru navigatorii și lucrătorii care operează pe legături intraeuropene, adică și între Regatul Unit și Uniunea Europeană;

30.

subliniază că relația dintre regiunile UE și cele ale Regatului Unit se bazează, de asemenea, pe patrimoniul cultural comun, pe limbi și pe legături celtice (lingvistice), printre altele, pe valori europene și istorii împărtășite de cetățenii noștri;

31.

conchide că toate instituțiile UE au obligația de a identifica și a înțelege mai bine potențialul relațiilor și parteneriatelor UE-Regatul Unit de la nivel subnațional, recunoscând rolul central al autorităților locale și regionale, care reprezintă nivelul de guvernare cel mai apropiat de cetățeni;

32.

consideră că instituirea, de către autoritățile regionale sau locale, a unor structuri de consultanță integrală pentru pregătirea pentru efectele Brexitului reprezintă un instrument bun de îmbunătățire a relațiilor dintre Regatul Unit și UE;

33.

conchide că, având în vedere provocările cu care se va confrunta UE și direcția în care se va îndrepta în urma Brexitului, este necesar să se înțeleagă mai bine provocările și prioritățile cetățenilor din UE, și recunoaște că Conferința privind viitorul Europei (COFE) oferă un mecanism oportun în acest sens.

---

(1)  În temeiul articolului 217 din TFUE.

(2)  În temeiul articolului 207 din TFUE.

(3)  Pagina 61.

(4)  Pagina 249.

(5)  Pagina 23.

(6)  A se vedea capitolul VI din Barometrul anual al CoR pentru 2021: https://cor.europa.eu/en/our-work/Documents/barometer-fullreport%20web.pdf

(7)  http://www.s3vanguardinitiative.eu/members

(8)  Straits Committee este un forum multilateral de dialog, care oferă membrilor săi un cadru flexibil pentru a colabora în limitele responsabilităților lor și pentru a extinde cooperarea la actorii locali, cum ar fi cei din sectorul voluntariatului, al educației sau al mediului de afaceri.

(9)  Oficiul Național de Statistică, Regatul Unit, date din 2018, publicate în septembrie 2020: https://www.ons.gov.uk/peoplepopulationandcommunity/populationandmigration/populationestimates/datasets/twinnedtownsandsistercities

(10)  Program cu o durată de cinci ani (2022-2026), lansat în februarie 2022, care dispune de o finanțare din partea guvernului galez de până la 65 de milioane de euro.

(11)  Care nu oferă reciprocitate, are o durată de un an și se concentrează mai curând pe personalul didactic universitar decât pe studenți.

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Noul Bauhaus european. Frumos, durabil, pentru toți

(2022/C 301/04)

Raportor: Kieran MCCARTHY (IE-AE), membru al Consiliului Local Cork Document de referință: Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Noul Bauhaus european. Frumos, durabil, pentru toți COM(2021) 573

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR),

Prezentarea noului Bauhaus european

1.

salută inițiativa interdisciplinară a Comisiei Europene privind noul Bauhaus european (NEB), care contribuie la realizarea Pactului verde european prin adăugarea unei dimensiuni culturale vitale și prin apropierea acestuia de cetățeni. Acest lucru se realizează prin crearea de spații, locuri, produse și moduri de viață estetice, durabile și favorabile incluziunii, care să scoată în evidență facilitarea parteneriatelor și beneficiile reconfigurării și tranziției ecologice, utilizând experiențe concrete la nivel local;

2.

recunoaște entuziasmul și sprijinul masiv acordat noului Bauhaus european de către o serie de susținători, actori, organizații ale societății civile, rețele, grupuri, centre și platforme regionale și laboratoare vii, precum și interesul și eforturile continue pentru stimularea creativității și a participării la valoarea și la principiile noului Bauhaus european, a conectării și a construirii acestora;

3.

salută faptul că rolul autorităților locale și regionale în punerea în aplicare a principiilor noului Bauhaus european este recunoscut, ele fiind bine plasate pentru a contribui la elaborarea politicilor și la punerea în aplicare a acestei inițiative, în conformitate cu principiul subsidiarității;

4.

consideră că, în întreaga UE, orașele și regiunile se află în avangarda dezvoltării bazate pe cultură și că nivelurile local și regional au responsabilități esențiale în ceea ce privește politicile urbane, regionale și culturale durabile; prin urmare, reprezentanții aleși la nivel local și regional sunt esențiali în ceea ce privește creșterea accesibilității noului Bauhaus european și implicarea cetățenilor în procesul de transformare, pentru a promova punerea în aplicare a noului Bauhaus european;

5.

sprijină ferm noul Bauhaus european, ca o ocazie esențială de a valorifica potențialul creativ al regiunilor și localităților și, prin urmare, de a crea soluții acceptate și sustenabile care vor face din Pactul verde un succes;

6.

recunoaște caracterul interdisciplinar al noului Bauhaus european, care este integrat într-o serie de programe și componente de finanțare ale UE; cu toate acestea, subliniază că va fi nevoie de adeziunea constantă a partenerilor actuali și viitori;

7.

reafirmă primul principiu-cheie al noului Bauhaus european, care propune o abordare pe mai multe niveluri și bazată pe realitatea zonei. În acest context, CoR subliniază că schimbările au loc la nivel local și regional, acolo unde se înrădăcinează și sentimentul de apartenență;

8.

constată cu satisfacție că viziunea Comisiei prevede ca și zonele rurale să fie cuprinse în noul Bauhaus european. Diferitele declarații politice (1) și Pactul rural oferă un cadru pentru viitorul politicilor și măsurilor de dezvoltare rurală în Europa și reprezintă un instrument esențial pentru ca noul Bauhaus european să se conecteze cu zonele rurale, care pot fi calificate și drept „zone experimentale”, prin intermediul desfășurării la scară mică a unor proiecte transformatoare;

9.

subliniază că noul Bauhaus european are potențialul de a fi un instrument important în redresarea economică, asigurând locuri de muncă la nivel local și promovând o schimbare de mentalitate către o planificare teritorială sustenabilă și eficientă, care va afecta și va îmbunătăți comportamentul social și mobilitatea;

Aspecte problematice

10.

este preocupat de faptul că comunicarea rămâne vagă cu privire la modul în care va fi asigurată implicarea autorităților locale și regionale; CoR solicită propuneri specifice privind modul în care autoritățile locale și regionale și CoR vor fi implicate în punerea în practică a acestei inițiative, ținând seama în același timp de principiul echilibrului geografic, reprezentând astfel autoritățile locale și regionale din întreaga UE;

11.

subliniază că CoR, împreună cu celelalte instituții ale UE, ar trebui să facă parte din rețeaua de sprijin a partenerilor principali ai noului Bauhaus european, care va elabora și testa politici și instrumente de finanțare;

12.

solicită implicarea CoR și a altor instituții ale UE în cadrul mesei rotunde la nivel înalt privind noul Bauhaus european;

13.

subliniază că principiile subsidiarității și proporționalității vor determina nivelul la care UE și statele membre vor utiliza instrumentele de politică și măsurile legislative propuse pentru punerea în aplicare a noului Bauhaus european;

14.

subliniază că pandemia de COVID-19 va continua să aibă un impact pe termen mediu și lung și că acest lucru ar trebui recunoscut în punerea în aplicare a noului Bauhaus european; ia act de faptul că efectele negative ale pandemiei asupra sărăciei, a aspectelor sociale și a ocupării forței de muncă trebuie să fie luate în considerare în punerea în aplicare a noului Bauhaus european;

15.

invită Comisia să se asigure că autoritățile locale și regionale se află în centrul strategiei, oferind asistență tehnică, finanțare adecvată și flexibilitate. Succesul noului Bauhaus european va depinde de durabilitate și fezabilitate, ținând seama de diferențele dintre zonele rurale și orașe;

Finanțarea noului Bauhaus european

16.

solicită alocarea la nivel local și regional a unor resurse suficiente din bugetele de stat și din programele politicii de coeziune a UE. Cu toate acestea, solicită să se găsească un echilibru între sinergiile creative din cadrul mișcării culturale a noului Bauhaus european și parametrii programelor finanțate de UE;

17.

consideră că ar putea fi utilizate fonduri suplimentare pentru a finanța o asistență externă care să faciliteze schimbul de cunoștințe și valorificarea competențelor personalului existent din sectorul public, într-un schimb fluid și reciproc cu actori privați, locali și din sectorul terțiar;

18.

consideră că experiențele anterioare, premiile și resursele orientate către calitate, estetică și problemele comunitare, în conformitate cu o abordare circulară, ar putea oferi stimulente pentru investiții și finanțarea participativă;

19.

solicită parteneriate public-privat și investiții în domeniul mai larg al culturii și al patrimoniului cultural, astfel cum se solicită în Apelul la acțiune de la Veneția al Europa Nostra (2);

20.

subliniază că Mecanismul de redresare și reziliență reprezintă, de asemenea, o oportunitate de a sprijini noul Bauhaus european la nivelul statelor membre și al autorităților locale;

21.

subliniază că noul Bauhaus european ar trebui aliniat la CFM 2021-2027 și la Inițiativa urbană a UE, și că trebuie să se pună la dispoziție o finanțare adecvată pentru a acoperi costurile operaționale ale autorităților locale și regionale care contribuie la noul Bauhaus european; solicită utilizarea unor foi de parcurs ambițioase pentru punerea în aplicare a noului Bauhaus european în cadrul ODD;

22.

solicită să se țină seama de echilibrul geografic, precum și de diversitatea climatică, economică, socială și culturală a UE, dar și de oportunitățile de finanțare și de alocarea fondurilor, atunci când se elaborează și se pun în aplicare strategiile, proiectele și acțiunile noului Bauhaus european, iar coeziunea teritorială ar trebui să rămână unul dintre obiectivele esențiale;

Indicatori

23.

subliniază că autoritățile locale și regionale ar trebui, în limitele competențelor lor, să monitorizeze în ce măsură guvernele naționale utilizează noul Bauhaus european în diferitele programe, instrumente și proceduri și se așteaptă ca Comisia Europeană să prezinte indicatori clari pentru o astfel de monitorizare;

24.

este preocupat de faptul că nu există indicatori în actualul ciclu de finanțare a UE (2021-2027) și că aceasta reprezintă o oportunitate ratată de măsurare a succesului;

25.

consideră că principiile de bază ale noului Bauhaus european ar trebui dezvoltate în parteneriat cu autoritățile locale și regionale și crede că aceste principii de bază ale noului Bauhaus european ar trebui integrate ca criterii de calitate pentru programele de finanțare ale UE cu impact direct sau indirect asupra mediului construit, a dezvoltării urbane și rurale, a patrimoniului cultural și a peisajelor culturale;

26.

sugerează crearea unui tablou de bord regional al noului Bauhaus european pentru a stabili o politică regională solidă de monitorizare care să garanteze că noul Bauhaus european este pus în aplicare la toate nivelurile și că investițiile regionale respectă principiile acestuia;

27.

observă că autoritățile locale și regionale sunt responsabile pentru un număr considerabil de clădiri publice locale și de spații publice urbane; ele joacă un rol important de reglementare și de finanțare pentru renovarea acestor clădiri și zone urbane. În consecință, autoritățile locale și regionale ar trebui să se concentreze pe identificarea blocajelor în materie de reglementare și să contribuie la simplificarea reglementării și la elaborarea de noi abordări în materie de reglementare;

28.

subliniază că CoR a fost implicat în elaborarea și sprijinirea strategiilor privind clima, energia și mediul la nivel local și regional. Grupul de lucru „Pactul verde la nivel local” ar putea fi utilizat pentru a promova principiile noului Bauhaus european și pentru a monitoriza succesul acestuia;

29.

subliniază că dialogul dintre autoritățile locale și regionale privind conceptele și procesele inovatoare deschise, abordările interdisciplinare și competențele sunt esențiale. Astfel, noul Bauhaus european ar trebui să fie luat în considerare în cadrul Platformei CoR de schimb de cunoștințe (PSC), al programului „Știința întâlnește regiunile” și al proiectelor de cooperare finanțate prin alte programe ale UE;

30.

subliniază că noul Bauhaus european ar trebui să promoveze egalitatea de gen. Egalitatea de gen ar trebui să fie un criteriu transversal și un factor puternic și necesar pentru dezvoltarea durabilă și echilibrată a politicii de coeziune;

Festivalul noului Bauhaus european, premiile și conceptul de laborator

31.

salută instituirea celui dintâi premiu NEB și sugerează să se identifice sinergiile cu premiile existente pentru locuințe, patrimoniu cultural, arhitectură contemporană și peisaje. Solicită, de asemenea, un schimb de bune practici rezultate în urma Anului European al Patrimoniului Cultural 2018;

32.

recunoaște crearea mărcii europene de excelență ca un prim pas către conceptul de etichetă a noului Bauhaus european, dar este preocupat de faptul că cetățenii pot avea așteptarea ca această etichetă să beneficieze de un flux de finanțare. Utilizarea unei etichete specifice ar putea fi considerată o contribuție concretă a CoR la dezvoltarea inițiativei noului Bauhaus european, astfel cum a susținut CoR în 2021;

33.

salută laboratorul NEB și metodologia sa de creare în comun, dar solicită informații suplimentare cu privire la modul său de funcționare; totodată, solicită ca CoR să fie membru activ al laboratorului NEB și să participe la conducerea acestuia;

34.

solicită ca laboratorul să testeze rezultatele/acțiunile selectate pentru primul premiu, să le promoveze și să le transforme în prototipuri;

35.

este pregătit să colaboreze cu guvernele naționale, prin intermediul centrelor regionale ale CoR, pentru a dezvolta spații de testare în materie de reglementare și pentru a testa noi abordări în acest domeniu;

36.

ia act de faptul că noul Bauhaus european ar trebui să se bazeze pe bunele practici existente în orașele și regiunile UE și să creeze o platformă de resurse disponibilă pentru public;

37.

salută Festivalul noului Bauhaus european ca modalitate concretă și vizibilă de a promova în continuare implicarea autorităților locale și regionale și a cetățenilor și de a prezenta proiecte la nivel local și regional;

38.

subliniază activitatea încununată de succes a URBACT, a cooperării teritoriale europene (CTE) și a programului Orizont 2020 privind dezvoltarea unor instrumente interactive eficace, care ar trebui utilizate atunci când este cazul;

39.

subliniază că noul Bauhaus european ar trebui să se conecteze la misiunile din cadrul programului Orizont 2020, în special în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice și orașele inteligente și neutre din punct de vedere climatic;

40.

reiterează posibilul avantaj al utilizării instrumentului Grupării europene de cooperare teritorială (GECT) pentru proiecte de guvernanță pe mai multe niveluri care implică mai multe țări sau o euroregiune;

41.

ia act de faptul că noul Bauhaus european leagă cei trei piloni ai Agendei urbane a UE (o mai bună legiferare, o mai bună finanțare și o mai bună cunoaștere) (3) și își propune să le pună în practică;

42.

ia act de acțiunile urbane inovatoare în curs (Laboratorul urban al Europei) și de viitoarea Inițiativă urbană europeană. Solicită ca noul Bauhaus european să fie legat de parteneriatele din cadrul Agendei urbane a UE, întrucât această agendă lucrează la concepte legate de Pactul verde și de noul Bauhaus european de aproape patru ani;

43.

consideră că noul Bauhaus european are un rol de jucat în punerea în aplicare a Cartei de la Leipzig din 2021 și a Declarației de la Ljubljana din 2021, care solicită abordări integrate, o abordare bazată pe realitatea zonei, guvernanță pe mai multe niveluri, metode de participare și de creare în comun;

44.

consideră că capitalele europene ale culturii, capitalele europene ale inovării, capitalele europene ale tineretului și capitalele verzi europene pot juca un rol important în promovarea noului Bauhaus european;

45.

salută înființarea unor puncte naționale de contact pentru noul Bauhaus european și le solicită să colaboreze îndeaproape cu autoritățile locale și regionale și cu alte părți interesate, inclusiv cu societatea civilă, pentru a se asigura că mișcarea noului Bauhaus european poate continua să crească de la bază la vârf;

46.

sugerează că ar putea fi creat un program de formare pentru 100 de orașe interesate, pe baza principiilor noului Bauhaus european. Aceasta ar putea utiliza metodologiile programului „Orașe digitale” sau ale programului „100 de orașe inteligente” și conceptul de piață folosit în cadrul acestui program;

Mediul construit, conceptele de arhitectură și renovare

47.

subliniază că mediul construit reflectă o comunitate, iar responsabilitatea pentru calitatea sa globală revine organismelor din sectorul public și părților interesate, inclusiv societății civile, în strânsă cooperare cu publicul;

48.

subliniază că patrimoniul cultural și arhitectural bogat și divers al Europei este un indicator important al calității mediului nostru construit (din punctul de vedere al experienței utilizatorilor și al bunurilor fizice);

49.

salută faptul că noul Bauhaus european recunoaște rolul esențial al amenajării teritoriului urban în realizarea unei dezvoltări urbane durabile;

50.

salută faptul că noul Bauhaus european recunoaște necesitatea unei culturi comune a arhitecturii de înaltă calitate. Acest lucru va necesita sensibilizarea, diseminarea informațiilor și promovarea rolului culturii și al patrimoniului cultural, al arhitecturii de înaltă calitate și al mediului construit;

51.

subliniază că Comisia ar trebui să ajute sectorul construcțiilor să combată utilizarea nesustenabilă a resurselor și deșeurile și să promoveze circularitatea, cu accent pe reutilizarea și reciclarea materialelor. Acest lucru ar putea fi realizat prin eliminarea lacunelor în materie de cunoștințe și competențe și prin digitalizarea proiectării;

52.

ia act de faptul că noul Bauhaus european poate găsi modalități de reducere a birocrației pentru a face renovarea mai ușoară și mai eficientă din punctul de vedere al costurilor; abordarea provocărilor legate de modernizarea clădirilor foarte vechi și a patrimoniului cultural necesită serviciile arhitecților și ale altor experți, precum și meșteșugari cu înaltă calificare (4);

53.

reiterează cu fermitate că autoritățile locale și regionale au un rol esențial în asigurarea faptului că măsurile de renovare a clădirilor îndeplinesc cerințele de planificare spațială și urbană, promovează politici de contracarare a depopulării și respectă criteriile de justiție socială și de protecție a mediului. Subliniază că metodologiile statelor membre pentru valul de renovări nu trebuie să submineze acest rol fundamental de coordonare;

54.

solicită încă o dată ca semestrul european să țină mai bine seama de problemele urbane: coordonarea politicilor economice și sociale în UE trebuie să acopere locuințele accesibile, inegalitatea și investițiile pe termen lung;

55.

salută discursul noului Bauhaus european privind explorarea soluțiilor care să permită accesul la locuințe decente și la prețuri accesibile, în special pentru tineri și alte grupuri sociale vulnerabile;

56.

subliniază că noul Bauhaus european trebuie să se conecteze la Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale (PEDS) și la Declarația Summitului social de la Porto din 2021 pentru a contribui la procesul de reflecție de la nivel european privind locuințele sociale și accesibile după pandemia de COVID-19;

57.

solicită promovarea sinergiilor dintre artă, arhitectură, peisaj și arhitectură interioară, amenajarea teritoriului, proiectare și artizanat, precum și modele inovatoare de formare pentru arhitecți și alți profesioniști;

58.

solicită, de asemenea, implicarea în Agenda pentru competențe în Europa, pentru a contribui, prin urmare, la promovarea și o mai bună înțelegere, prin intermediul noului Bauhaus european, a nevoilor și oportunităților regionale legate de competențe în domeniul planificării urbane, al construcțiilor, al utilizării durabile a materialelor de construcții, precum și pentru a reduce migrația forței de muncă calificate, care ar putea cauza o scădere a numărului întreprinderilor locale de producție. În acest sens, Agenda digitală pentru Europa joacă un rol important, deoarece tehnologia digitală poate oferi cetățenilor oportunități de creare în comun a mediului lor, fiind un instrument extrem de important în toate etapele dezvoltării inițiativelor noului Bauhaus european;

59.

solicită ca noul Bauhaus european să colaboreze cu parteneriatele anterioare din cadrul Agendei urbane a UE, în special în ceea ce privește capacitatea de acțiune în domeniul climei, propunerea privind ecologizarea orașelor și utilizarea spațiilor publice; parteneriatele privind utilizarea durabilă a terenurilor și soluțiile bazate pe natură, economia circulară și cultura și patrimoniul cultural sunt deosebit de relevante;

60.

subliniază că noul Bauhaus european este un instrument puternic pentru deblocarea inițiativelor economiei sociale, deoarece se bazează pe cooperare și angajament civic. Astfel de inițiative stimulează coeziunea socială, economică, teritorială și culturală și sporesc nivelul de încredere la nivel local în întreaga UE;

Principiile de calitate ale patrimoniului cultural

61.

sprijină documentul „Apelul la acțiune de la Veneția: Pentru o nouă renaștere europeană” al Asociației Europa Nostra și declarația acesteia privind patrimoniul comun și memoria istorică;

62.

solicită să se identifice sinergii între principiile de calitate definite prin Instrumentul de la Davos privind calitatea culturii construirii („Davos Baukultur”), noul Bauhaus european și principiile de calitate pentru intervențiile finanțate de UE care ar putea avea un impact asupra patrimoniului cultural și ca aceste sinergii să fie integrate în toate politicile și programele de finanțare europene;

63.

consideră că patrimoniul cultural este o dimensiune vitală a noului Bauhaus european; valul de renovări trebuie să aibă un „suflet” și o identitate, promovând în același timp o viziune holistică asupra modului în care dorim să ne dezvoltăm orașele și regiunile;

64.

solicită CoR să colaboreze cu părțile interesate pentru a promova premiul „Noul Bauhaus european” și premiul „Primarul anului angajat în promovarea patrimoniului”;

65.

solicită ca patrimoniul cultural și Pactul verde european să fie strâns interconectate, astfel cum s-a demonstrat în Cartea verde a UE privind patrimoniul cultural (5);

66.

este de acord că ar trebui alocate fonduri publice strategiilor de mediu bazate pe cultură prin proiecte-pilot și inițiative ale noului Bauhaus european care abordează principalele aspecte culturale ale tranziției verzi și valorifică diferitele capacități ale comunităților locale și ale regiunilor;

Concluzii

67.

solicită Comisiei Europene să stabilească legături mai bune între noul Bauhaus european și cadrele conceptuale, legate de cultură, estetice și de proiectare existente. Acest lucru ar transpune principiile în acțiune și ar permite noului Bauhaus european să valorifice potențialul creativ, cultural și de patrimoniu al autorităților locale și regionale pentru a renova și revitaliza cartierele din întreaga UE. Propune, prin urmare, un sistem de bonuri valorice pentru laboratorul noului Bauhaus european, prin care orașele și regiunile interesate să poată primi un astfel de bon valoric care să le permită să obțină sprijinul necesar pentru organizarea unui laborator al noului Bauhaus european în circumscripția lor. O condiție pentru alocarea unui astfel de bon valoric ar fi, pe de o parte: 1. capacitatea laboratorului noului Bauhaus european de „a crea, a realiza prototipuri și a testa în comun instrumentele, soluțiile și măsurile în materie de politici care vor facilita transformarea la nivel concret”; și, pe de altă parte, 2. ca rezultatele laboratorului noului Bauhaus european să fie prezentate consiliului regional sau local;

68.

solicită să se identifice sinergii între inițiativa noului Bauhaus european și procesele de implicare a cetățenilor din Europa (cum ar fi Conferința privind viitorul Europei) și strategiile și planurile de acțiune care promovează calitatea arhitecturală și estetică (cum ar fi valul de renovări din cadrul Agendei urbane a UE);

69.

consideră că noul Bauhaus european trebuie să devină o mișcare reală care implică autoritățile locale și regionale, și nu doar un alt proiect cu o abordare descendentă. Crearea unui mod de viață european conștient de aspectele ecologice este esențială pentru toate orașele și cetățenii UE. Trebuie să fie un proiect pentru toți, nu doar pentru unii. Asumarea responsabilității trebuie să înceapă cu cetățenii de la nivel local și să treacă dincolo de marile zone urbane. Accesibilitatea pentru cetățenii obișnuiți și organizațiile societății civile este un aspect pozitiv important al inițiativei noului Bauhaus european. Pentru a avea succes, acest exercițiu trebuie să fie incluziv din punct de vedere social, cultural și teritorial.

---

(1)  Cum ar fi Declarația de la Cork 2.0 din 2016: O viață mai bună în zonele rurale.

(2)  Apelul la acțiune de la Veneția: Pentru o nouă renaștere europeană, care urmărește „să permită sinergii mai strânse și mai puternice între comunitatea de afaceri și vastul ecosistem cultural, creativ și al patrimoniului, printre altele prin consolidarea unei alianțe strategice între mișcarea patrimoniului european și Banca Europeană de Investiții și institutul acesteia”.

(3)  Astfel cum au fost identificate în Pactul de la Amsterdam.

(4)  Astfel cum se subliniază în Cartea verde privind patrimoniul european a Europa Nostra.

(5)  „Punerea patrimoniului comun al Europei în centrul Pactului verde european”, publicat de Europa Nostra.

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Misiunile europene

(2022/C 301/05)

Raportor: Markku MARKKULA (FI-PPE), președintele regiunii Helsinki Document de referință: Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind misiunile europene COM(2021) 609 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR),

1.

salută misiunile UE, ca efort coordonat al Comisiei de a pune în comun resursele necesare în ceea ce privește programele de finanțare, politicile și reglementările, precum și alte activități de mobilizare și activare a actorilor publici și privați, pentru a crea împreună un impact real și durabil care să stimuleze adoptarea de noi soluții și abordări de către societate. CoR subliniază necesitatea unei abordări favorabile incluziunii, în care misiunile UE, împreună cu politica de coeziune la nivelul UE și cu toate celelalte instrumente de finanțare ale UE să fie utilizate pentru a promova coeziunea teritorială și a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă;

2.

subliniază (1) că, în lumina Conferinței privind viitorul Europei, misiunile europene, ca instrument nou și vital în abordarea provocărilor societale arzătoare, reprezintă un adevărat test al impactului și credibilității UE. Ele trebuie să se bucure de legitimitate și să fie acceptate pe scară largă. După cum a subliniat Comisia Europeană, rolul orașelor și al regiunilor, al tuturor părților interesate și cetățenilor lor, este esențial pentru atingerea obiectivelor ambițioase ale misiunilor UE;

3.

reiterează declarația CoR (2) de sprijinire a punerii în aplicare a misiunilor UE, ca un demers curajos în direcția abordării provocărilor societale, și subliniază nevoia unui sistem eficient de guvernanță pe mai multe niveluri, care să combine misiunile UE cu strategii de dezvoltare de la nivel local și regional, cu strategii de specializare inteligentă, cu măsuri de redresare în urma pandemiei de COVID și cu finanțarea inovării din fonduri structurale;

4.

îndeamnă principalii factori de decizie din UE și din statele membre să reacționeze rapid și cu hotărâre la situația din Ucraina, inclusiv în momentul lansării misiunilor UE, în special al misiunii privind orașele. Criteriile de finanțare care se aplică în cazul fondurilor instrumentului NextGenerationEU și al altor surse de finanțare publică trebuie să fie orientate în mod flexibil, astfel încât o parte a activităților misiunii privind orașele să contribuie la accelerarea tranziției energetice în Europa. Aceste finanțări ar trebui să sprijine parteneriatele public-privat în materie de cercetare destinate găsirii de noi soluții pentru sistemele energetice. În special, orașele și alți actori publici, alături de întreprinderi, pot utiliza achizițiile publice inovatoare pentru a accelera utilizarea surselor regenerabile de energie și a crea soluții energetice durabile și inovatoare, în vederea înlocuirii combustibililor fosili pe care țările din UE îi achiziționează în prezent din Rusia;

5.

salută Comunicarea privind misiunile europene (3) pentru că recunoaște în mod corespunzător relevanța autorităților locale și regionale în punerea în aplicare, precum și în etapele de proiectare și comunicare ale misiunilor europene;

6.

subliniază că, având în vedere crearea în comun de cunoștințe și know-how, punerea în aplicare a misiunilor UE trebuie să se bazeze pe procesele de lucru de zi cu zi, care se axează pe elaborarea și modernizarea proceselor orașelor și regiunilor. Acest lucru va crea sinergii sistematice cu politica de coeziune a UE și cu utilizarea fondurilor structurale și a altor instrumente specifice, scoțând, de asemenea, în evidență, la nivel mondial, potențialul regiunilor și al comunităților locale și rolul municipalităților în realizarea transformărilor vizate;

Misiunile UE ca instrument nou și ambițios de abordare a marilor provocări societale

7.

recunoaște că misiunile UE sunt menite să devină un instrument nou și vital, astfel cum a afirmat Comisia Europeană: „Misiunile UE sunt un nou mod de a aduce soluții concrete la unele dintre cele mai mari provocări cu care ne confruntăm, prin obținerea unor rezultate concrete și a unui impact concret până în 2030, plasând cercetarea și inovarea într-un nou rol, împreună cu noi forme de guvernanță și colaborare, precum și prin implicarea cetățenilor” (4);

8.

reamintește că fiecare misiune a UE ar trebui să definească o foaie de parcurs clară și să creeze o nouă abordare sistemică bazată pe multiguvernanță și metodologii privind experimentarea, crearea de prototipuri, monitorizarea și extinderea activităților la toate nivelurile de guvernanță. Este necesar să se acorde o atenție deosebită creării de portofolii de acțiuni, atât la nivelul UE, cât și la nivel regional/local, și diseminării eficiente a acestora în toate etapele de planificare și punere în aplicare. Pentru aceasta sunt necesare participarea și implicarea autorităților locale și regionale și a parteneriatelor în partajarea experiențelor inovatoare și eficace în materie de guvernanță;

9.

subliniază necesitatea de a aloca fonduri pentru misiuni la nivel local și regional pentru a găsi în comun soluții neconvenționale în multe situații de „blocaj”, care împiedică prea des înregistrarea de progrese adecvate în obținerea de noi soluții și de impact. Acest lucru necesită noi parteneriate europene bazate pe interesele locale și regionale definite în strategiile de specializare inteligentă. Misiunile UE ar trebui să utilizeze experiențele care vor rezulta din exercițiul-pilot comun al CoR și JRC „Parteneriate pentru inovare regională”;

10.

încurajează misiunile UE să sublinieze progresele în direcția umanității și a orientării către factorul uman, pentru care durabilitatea în toate dimensiunile sale – ecologică, economică, socială și culturală – este catalizatorul schimbării pentru atingerea obiectivelor ambițioase ale misiunilor UE. Calitatea vieții poate fi îmbunătățită numai prin colaborare conștientă în cadrul unor entități complexe. În acest sens, trebuie să găsim un echilibru mai bun între bunăstarea materială și cea imaterială, în Europa și la nivel mondial. Natura face posibilă viața pe această planetă. Trebuie să respectăm dependența omului de natură;

11.

subliniază că misiunile UE trebuie să creeze în comun noi moduri de funcționare. Pentru dezvoltare este necesar ca toți actorii să deprindă competențe noi, integrând tehnologia și cercetarea cu o abordare centrată pe factorul uman, angajându-se în dublul proces de transformare – verde și digitală – și asigurând accesul la resursele necesare. Cerințele sunt esențiale pentru a crea ecosisteme regionale și locale funcționale în domeniul CDI care să construiască noi punți de inovare bazate pe cunoștințe, pentru a asigura legătura dintre principalii creatori de cunoștințe europeni, laboratoarele vii de la nivel regional și local și alte centre de experimentare, precum și activități demonstrative, cum ar fi centrele-far. Cu ajutorul acestora, toate orașele și regiunile pot crea procese practice de învățare și rețele între egali, utilizând proiectele și soluțiile aplicate de orașele și regiunile aflate în avangardă în practici inteligente și durabile;

12.

subliniază că guvernanța locală și regională, studiile de prospectivă și creșterea investițiilor în cercetare, dezvoltare și inovare sunt pietrele de temelie ale portofoliilor misiunilor UE, constând în acțiuni organizate profesional la nivel european, național, regional și local. Coordonarea în cadrul misiunilor UE sporește colaborarea, motivația și capacitățile, cu alte cuvinte competitivitatea, prin crearea în comun de noi portofolii și acțiuni. Coordonarea implică multe etape paralele și activități de guvernanță multiplă în cadrul unor sisteme diferite. Instrumentele financiare, atât publice, cât și private, vor trebui să fie implicate în acest proces, iar sprijinul trebuie acordat în special regiunilor mai puțin dezvoltate, pentru a încuraja toate regiunile să își îmbunătățească sistemele de CDI și să contribuie la punerea în aplicare a misiunilor UE;

13.

reamintește rolul său esențial, care se bazează pe experiența celor șase comisii și pe campaniile sale, de exemplu „Pactul verde la nivel local” și „Regiunile europene întreprinzătoare” (REI), în punerea în aplicare a misiunilor UE – menționând punctul natural de acces pe care îl reprezintă CoR pentru cooperarea cu sectorul public și cel privat, cu industria și serviciile, precum și cu cetățenii;

Rolul orașelor și al regiunilor în cadrul misiunilor UE

14.

subliniază, în conformitate cu Planul de acțiune comun semnat în 2020 de comisarul Mariya Gabriel și de CoR, că – împreună cu statele membre și regiunile și orașele europene – CoR este pregătit să joace un rol activ în crearea în comun a unui sistem de guvernanță pe mai multe niveluri pentru a atinge obiectivele misiunilor UE. Măsurile care să garanteze dezvoltarea necesară se vor sprijini pe ecosisteme regionale de inovare bazate pe realitatea zonei, și pe strategii de specializare inteligentă (S3/S4);

15.

poate influența procesele generale ale misiunilor UE, poate informa factorii de decizie și poate mobiliza regiunile și orașele să devină contribuitori activi în diferite moduri etc. Planurile misiunilor UE au o puternică dimensiune regională și locală, bazată pe realitatea zonei, iar mecanismele de punere în aplicare includ propuneri care plasează regiunile și orașele – și ecosistemele lor de cercetare, dezvoltare și inovare – în centrul lor. Astfel, CoR poate coopera intens cu toți partenerii pentru a se asigura că acest nou instrument politic ascendent creează impactul dorit;

16.

este de acord să sprijine – cu participarea tuturor comisiilor CoR competente în ce privește diversele subiecte ale misiunilor – implicarea unui număr cât mai mare de orașe și regiuni, pentru a se asigura că nivelurile regional și local sprijină misiunile UE prin: (a) desfășurarea unor campanii de informare, dialoguri directe și a altor procese comune deschise și interactive de implicare, care să vizeze diferite grupuri, inclusiv pe cei sub 18 ani; (b) implicarea comunităților din avangardă în procesul de experimentare a soluțiilor inovatoare în practicile din viața lor reală; (c) încurajarea comunităților exemplare să contribuie la procese de implementare la scară largă a soluțiilor inovatoare și la extinderea celor mai bune soluții pentru aplicarea lor la nivel european; (d) garanția că diversitatea europeană a regiunilor cu comunitățile lor diverse de părți interesate și cetățeni se regăsește în mare măsură în activitățile de punere în aplicare a misiunii;

17.

invită statele membre să sprijine punerea în aplicare a misiunilor UE, prin crearea de sinergii cu programele naționale și regionale și prin facilitarea accesului la finanțare europeană și națională;

18.

solicită garanții că toate zonele și regiunile urbane și rurale (indiferent dacă au performanțe înalte, medii sau reduse) dispun de suficiente capacități și posibilități de a inova în comunitățile lor și că sunt sprijinite prin procese de învățare relevante care le permit inclusiv să funcționeze ca platforme pentru furnizorii de servicii cu mai mulți actori care sprijină alte entități, inclusiv toate grupurile de actori. Procesele locale/regionale de creare de valoare trebuie să fie organizate la nivelul lanțurilor valorice colaborative eficiente și al fluxurilor valorice care dezvoltă în continuare ecosistemele;

19.

subliniază că obiectivele ambițioase necesită, ca o condiție prealabilă esențială, ca factorii de decizie, funcționarii publici și profesioniștii din domeniul inovării să dobândească competențe pentru a acționa ca agenți ai schimbării în dobândirea de noi cunoștințe și capacități. Cele trei procese esențiale sunt: (a) procesele operaționale de învățare ale orașelor și regiunilor, punându-se accentul pe integrarea activităților legate de misiuni în activitățile locale, pentru ca ele să facă parte din procesul decizional strategic și operațional obișnuit; (b) motivarea și sprijinirea întreprinderilor, a institutelor de cercetare, a universităților, institutelor profesionale și a ecosistemelor lor bazate pe realitatea zonei, stimulându-le să contribuie la crearea în comun a soluțiilor inovatoare de primă linie; precum și (c) utilizarea unor metode noi și incluzive în inovare. Mijloacele din cadrul acestor procese ar trebui să cuprindă parteneriate la scară largă, achiziții publice inovatoare, prototipuri dezvoltate rapid și experimentarea de noi soluții;

20.

reamintește că sunt disponibile procese cu eficiență dovedită, dar acestea necesită angajamentul fiecărui oraș și fiecărei regiuni și o cooperare specifică organizată de echipele misiunilor UE. Alocarea de fonduri pentru parteneriate la nivel european va stimula apariția acestor factori critici în numeroase orașe și regiuni europene. Mai multe instrumente existente ale UE (Centrul Comun de Cercetare, Interreg, inițiativele de programare în comun, Institutul European de Inovare și Tehnologie și comunitățile sale de cunoaștere și inovare) pot avea un rol esențial în acest sens;

21.

subliniază necesitatea de a revizui toate instrumentele financiare ale UE pentru a sprijini activitățile misiunilor, în special la nivel local și regional. Fondurile Orizont nu sunt ușor accesibile pentru regiuni și orașe și nu sunt încă aliniate suficient la noile obiective strategice ale misiunilor UE. Multe regiuni se confruntă cu dificultăți considerabile în ceea ce privește accesul la finanțare prin intermediul mai multor cereri de propuneri, al unor criterii foarte specializate și al unor sisteme complexe. De exemplu, numeroase regiuni se confruntă cu probleme în ceea ce privește finanțarea perfecționării forței lor de muncă în vederea accelerării tranziției verzi, esențială în cadrul misiunilor UE. Acest lucru va necesita o revizuire pentru a simplifica accesul la fondurile UE;

Orientări pentru o punere în aplicare cu o mai mare influență a misiunilor UE

22.

subliniază necesitatea de a contribui la crearea de parteneriate dinamice care trebuie să ia forma unor angajamente reciproce parțial formalizate, dar totodată flexibile, pentru contractele de parteneriat între misiunile UE și orașele și regiunile cu rol de exemplu pentru a spori impactul la nivel european al misiunilor importante și al activității diseminate de cei cu rol de exemplu;

23.

sprijină utilizarea flexibilă și subliniază dezvoltarea conceptuală activă a contractelor urbane și regionale care sunt propuse în planurile de punere în aplicare a misiunilor UE;

24.

propune crearea unei etichete „Misiune a UE” aplicată orașelor și regiunilor care își vor asuma responsabilitatea de a fi exemple și susținătoare ale tranziției verzi și digitale europene prin atingerea obiectivelor misiunii UE și diseminarea rezultatelor soluțiilor lor inovatoare, și îndeamnă la desprinderea de învățăminte din practicile deja existente, cum ar fi Convenția primarilor;

25.

propune diferite moduri de utilizare a etichetei „Misiune a UE” pentru a câștiga sinergie cu alte inițiative relevante ale UE și cu alte inițiative conexe, precum și cu utilizarea instrumentelor de finanțare, cum ar fi Fondul InvestEU, Mecanismul de redresare și reziliență, investițiile interregionale pentru inovare I3, Interreg Europa, Mecanismul pentru interconectarea Europei, Europa digitală, EU4Health, BEI și EIT. CoR propune crearea unui sistem la nivel european prin care atât UE, cât și statele membre să utilizeze eticheta „Misiune a UE” pentru a simplifica procesele de depunere a cererilor. Eticheta ar trebui să ajute la accesarea fondurilor UE și a celor naționale pentru a sprijini activități la nivel local și regional, în vederea atingerii obiectivelor ambițioase ale misiunii UE și, în același timp, a îmbunătățirii procedurilor locale și regionale;

26.

subliniază că, la nivel local și regional, centrele SEC pot fi unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru alinierea strategiilor regionale de cercetare și inovare, inclusiv a strategiilor de specializare inteligentă (S3/S4), la strategiile naționale și europene, SEC, Orizont Europa și misiunile UE. Astfel, centrele SEC pot contribui la apariția unor proiecte de structurare care să susțină în special misiunile UE și să mobilizeze diferitele surse de finanțare din jurul acestora, astfel încât ar fi util să se coreleze, ori de câte ori este posibil, marca misiunilor UE cu centrele SEC;

27.

reamintește necesitatea de a crea și utiliza proceduri eficace de gestionare a cunoștințelor pentru a pune în aplicare misiunile UE, prin aplicarea celor mai bune cunoștințe la nivel mondial și regional, luând în considerare criteriile etice din noua strategie a Comisiei referitoare la internaționalizarea cercetării și inovării. Pentru a adopta și a extinde rezultatele, Orizont Europa și alte instrumente trebuie să fie mai dinamice pentru experimentarea și crearea de prototipuri în contexte reale;

28.

subliniază că misiunile UE ar trebui puse în aplicare printr-un proces deschis și participativ, care să implice toate părțile interesate la nivel local, regional, european și mondial (5). Mai ales implicarea regiunilor, a localităților și a cetățenilor va fi esențială pentru punerea în aplicare cu succes a misiunilor UE. În acest sens, trebuie să se garanteze un dialog direct între părțile interesate respective în cadrul fiecăreia dintre misiuni. CoR este gata să fie un aliat puternic al misiunilor UE;

29.

subliniază că experimentele și demonstrațiile legate de misiunile UE ar trebui să se concentreze pe activități de orchestrare care să extindă și mai mult frontierele științei, prin cunoașterea tehnologiilor profunde (deep tech), și care să combine inovațiile digitale, fizice, de mediu și biologice, precum și pentru a reanaliza și a disemina periodic rezultatele la cel mai înalt nivel. Strategiile de specializare inteligentă, dat fiind că reprezintă concepte de colaborare regională cu industria și domeniul cercetării, ar trebui să aibă un rol important în cadrul misiunilor UE;

Prospectivă și inovații societale esențiale pentru misiunile UE și create de acestea

30.

reafirmă că provocările sunt complexe și că există doar o parte din cunoștințele științifice și tehnologice necesare. Atingerea obiectivelor este posibilă prin activități prospective ample, sporirea investițiilor în cercetare și dezvoltare, crearea de prototipuri în lumea reală, prin experimentare și extinderea utilizării rezultatelor;

31.

recunoaște potențialul semnificativ al cercetării pentru toate tipurile de inovații și pentru abordarea marilor provocări societale. Se așteaptă, în acest sens, ca procesul decizional politic, în general, să se bazeze mai mult pe dovezi, să sprijine cercetarea și să fie precis orientat către crearea unor condiții favorabile inovațiilor societale, punându-le în aplicare suficient de rapid în practica și în procesele din viața reală;

32.

reamintește că obiectivele ambițioase ale misiunilor UE pot fi atinse numai prin sprijinirea unor procese de învățare eficace pentru liderii politici regionali și de organizații, pentru manageri, experți și cetățeni. Conceptele axate pe orașe/regiuni europene trebuie adaptate la situația zonelor respective printr-o dezvoltare profesională sistemică, bazată pe învățarea practică la nivel local destinată tuturor;

33.

subliniază că misiunile UE ar trebui să se concentreze pe utilizarea potențialului activelor necorporale și al capitalului intelectual. Integrarea acestor cunoștințe în procesul decizional politic, în special pentru a crea orașe inteligente și centrate pe factorul uman, în care accentul este pus pe sustenabilitate, poate avea un rol esențial în catalizarea investițiilor în capitalul uman, capitalul structural, capitalul relațional și cercetare, dezvoltare și inovare, în general;

34.

subliniază importanța trecerii la acțiune, pe baza principalelor declarații din politica europeană în domeniul cercetării și dezvoltării și din politica europeană privind tehnologia, astfel cum sunt definite în raportul de analiză prospectivă strategică a UE pentru 2021 (6), în special: (a) Deceniile următoare vor fi marcate de o redistribuire din ce în ce mai mare a puterii globale, centrul său de gravitație geoeconomic mutându-se spre est. (b) UE este în competiție mondială pentru a beneficia de avantajul primului venit în materie de standardizare. (c) UE trebuie să se poziționeze mai ferm în ce privește dezvoltarea și producția de tehnologii favorabile incluziunii de nouă generație. (d) Dincolo de tehnologiile specifice, hiperconectivitatea impulsionează transformarea. (e) Materiile prime critice sunt esențiale pentru dubla tranziție a UE. (f) Suveranitatea digitală a UE va depinde de capacitatea de a stoca, a extrage și a prelucra date, îndeplinind, în același timp, cerințele în materie de încredere, securitate și drepturi fundamentale. (g) Stimularea autonomiei strategice europene. (h) O combinație inteligentă de politici de cercetare, industriale și comerciale cu parteneriate internaționale ar putea asigura o aprovizionare sustenabilă și diversificată;

35.

subliniază că, în trecerea la acțiune, dezvoltarea tehnologică ar trebui, mai mult decât până în prezent, să fie aliniată la evoluțiile socioeconomice și să aibă loc într-un context real, asigurând astfel adoptarea și extinderea rapidă a rezultatelor;

36.

propune intensificarea colaborării interinstituționale a UE în materie de prospectivă, cu roluri speciale pentru JRC, serviciile de cercetare ale Parlamentului European și CoR. CoR propune să se ia în considerare, la nivel național, regional și local, organizarea unor activități științifice participative ale cetățenilor pentru tineri, în general și mai ales pentru studenți și pentru elevii din ciclul secundar, pentru antreprenori, precum și pentru luarea de decizii politice, prin înființarea de comitete pentru viitor care să se concentreze pe prospectivă și pe evaluarea tehnologiei;

O nouă abordare a misiunilor UE în ce privește politica în materie de tehnologie și cercetare și dezvoltare

37.

subliniază că transformarea societală și comportamentală care sprijină obiectivele misiunii UE trebuie să fie favorabilă incluziunii și pozitivă prin aplicarea pe scară largă a creării de prototipuri și experimentare ca abordare metodologică;

38.

reamintește că nucleul misiunilor UE este cercetarea și inovarea. Provocările societale complexe pot fi abordate numai prin sporirea investițiilor în CDI. Atât studiile SEC, cât și cele industriale arată clar (7) că UE se află în urmă față de principalii săi concurenți la nivel mondial în ce privește intensitatea cercetării și dezvoltării, în special în sectoarele de înaltă tehnologie, și în ce privește dezvoltarea IMM-urilor inovatoare, ceea ce are efecte negative asupra productivității, a creării de locuri de muncă și a competitivității;

39.

este de acord cu obiectivele SEC (8) de a stimula redresarea Europei și de a sprijini tranziția sa verde, digitală și socială, prin sprijinirea competitivității bazate pe inovare și promovarea suveranității tehnologice în domenii cheie strategice (de exemplu, inteligență artificială, robotică, securitate cibernetică, ecologia datelor, microelectronică, informatică cuantică, 5G, baterii de nouă generație, energie din surse regenerabile, tehnologii pe bază de hidrogen, medii construite cu emisii zero, mobilitate inteligentă etc.), în conformitate cu modelul autonomiei strategice deschise;

40.

solicită politici de neutralitate a emisiilor de dioxid de carbon bazate pe cerere, care să includă amprente de carbon (footprints) și acțiuni de reducere a lor (handprints) drept criterii pentru achiziții publice sustenabile. Pe lângă amprenta de carbon (footprint), CoR subliniază importanța acțiunii de reducere a sa (handprint), o nouă abordare pentru crearea și calcularea impactului climatic, arătând impactul pozitiv pe care îl au produsele și serviciile ecologice (9);

41.

sprijină măsurile industriale de CDI privind amprenta carbonului în crearea de noi produse, sisteme și alte soluții inovatoare extinse, care joacă un rol esențial în atingerea obiectivelor climatice și subliniază că, fără o accelerare semnificativă a inovării în domeniul energiei curate, obiectivele privind un nivel net al emisiilor egal cu zero nu vor fi realizabile;

42.

reiterează necesitatea unor noi tehnologii. Raportul Agenției Internaționale a Energiei (AIE) (10) prezintă dovezi analitice care arată că 25 % din reducerea emisiilor de carbon necesară pentru a plasa clima Pământului pe o traiectorie sustenabilă vor proveni din tehnologii mature. Pentru comparație, 41 % din tehnologiile necesare vor proveni din noi tehnologii aflate în faza inițială de adoptare, iar 34 % vor proveni din tehnologie aflată în etapa demonstrativă, de prototip sau care nu a fost încă concepută;

43.

subliniază importanța și complexitatea măsurării emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). Metoda de bază de măsurare a emisiilor de GES utilizează domeniile de aplicare 1 și 2. Dacă este utilizat și domeniul de aplicare 3, pot fi atinse obiectivele nete egale cu zero și negative. Domeniul de aplicare 3 cuprinde toate celelalte emisii indirecte care apar de-a lungul întregului lanț valoric;

44.

subliniază rolul misiunilor UE în centrul priorităților UE privind realizarea tranziției verzi și celei digitale. Comisia Europeană a lansat faza-pilot a inițiativei privind centrele SEC pentru a facilita colaborarea regională în domeniul CDI și schimbul de bune practici, stimulând maximizarea valorii producției, circulației și utilizării cunoștințelor. CoR încurajează misiunile UE să analizeze posibilitatea utilizării centrelor SEC ca instrument de conectare a ecosistemelor locale și regionale de cercetare și inovare și să colaboreze activ cu factorii de decizie de la nivel local și regional în pilotarea centrelor SEC, pentru a dezvolta o cooperare concretă;

45.

subliniază că sistemul centrelor SEC încearcă să completeze elementele lipsă din cadrul SEC și al spațiului european al educației, pentru a crea societăți europene puternice bazate pe cunoaștere în întreaga Europă și pentru a accelera trecerea societăților la o creștere verde, durabilă și digitală. În mod ideal, rețeaua de centre SEC garantează că ecosistemele locale și regionale de CDI devin o parte integrantă a ecosistemului de cercetare, dezvoltare și inovare la nivel european;

46.

sprijină facilitarea contribuțiilor locale active la punerea în aplicare integrată a centrelor SEC, a altor activități experimentale ale ecosistemelor regionale și a misiunilor UE prin experimentare, crearea rapidă de prototipuri, testare, demonstrare și intensificarea eficacității cercetării și inovării în orașe și regiuni;

47.

recunoaște că orchestrarea diverselor perspective, idei și instruiri regionale și locale este esențială pentru crearea unei abordări paneuropene a acțiunilor inovatoare. Schimbul de cunoștințe între orașe și regiuni, precum și între cele cinci misiuni ale UE, este esențial. CoR recomandă crearea timpurie a unei rețele de învățare în comun prin intermediul căreia informațiile esențiale privind atât procesul, cât și conținutul să poată fi partajate și adaptate – aduse la nivelul altor orașe/regiuni și extinse la alte misiuni ale UE și la Europa în ansamblu;

48.

solicită ca concluziile Consiliului privind misiunile UE să fie publicate în timpul Președinției franceze, pentru a oferi, de asemenea, o oportunitate de a consolida conceptul de centre SEC, pe care misiunile trebuie să se bazeze pentru a se implanta cu succes la nivel local și regional. Aceste concluzii ar trebui să sublinieze inclusiv importanța infrastructurii de cercetare, care este puternic sprijinită de orașe și regiuni și care este esențială pentru desfășurarea misiunilor UE;

49.

afirmă că, deși punerea în aplicare a misiunilor deja decise reprezintă o prioritate, reflecția trebuie să continue fără întrerupere în perspectiva creării de noi misiuni atunci când apar noi provocări colective majore. În urma creării Autorității Europene pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară (HERA), ar trebui să se reflecteze asupra înființării unei noi misiuni axate pe chestiunea crucială a îmbunătățirii nivelului de pregătire a societăților europene și a capacității acestora de a gestiona amenințările și crizele sanitare, având în vedere natura sistemică, transversală și multipartită a acestei provocări;

Experiențele CoR: Sinergia dintre misiunile UE și principalele instrumente de politică

50.

solicită insistent ca misiunile UE să se bazeze pe experiența și cunoștințele inițiativelor și programelor UE existente, pentru a funcționa în sinergie. Schimbarea sistemică necesită crearea în comun a unor ecosisteme transformaționale bazate pe învățare și cercetare-dezvoltare-inovare, cu o sinergie științifică și operațională interdisciplinară în toată Europa și care să acopere toate cele cinci misiuni ale UE;

51.

reamintește necesitatea încurajării ideii de a colabora în mod deschis și de a intensifica colaborarea locală și parteneriatele europene pentru a concepe noul viitor sustenabil, centrat pe factorul uman pentru Europa. Capacitățile potențiale depind în mare măsură de nivelul local și regional, în toate părțile Europei. Rapiditatea este esențială. Marile provocări societale vor trebui abordate în următorii ani, iar cunoștințele și învățarea sunt fundamentale;

52.

propune să se acorde o atenție deosebită etapelor de punere în aplicare a misiunilor UE de către orașe și regiuni, cu rolul de sprijin al CoR, inclusiv guvernanței pe mai multe niveluri, finanțării și executării cu succes a obiectivelor ambițioase prin integrarea lor efectivă în politicile de cercetare și inovare ale UE, în special în strategiile de specializare inteligentă (S3/S4), centrele SEC, noul Bauhaus european și alte inițiative, programe și instrumente foarte relevante finanțate de politicile pe mai multe niveluri ale UE;

53.

se angajează să organizeze activități de învățare în colaborare cu JRC pentru a sprijini activitățile misiunilor UE din cadrul capitolelor „Știință urbană” și „Știință regională”, stimulând activitățile cu impact pe scară largă și împărtășind rezultatele misiunilor UE. Măsurile pe termen scurt nu reprezintă un răspuns adecvat pentru a aborda aspectele cu adevărat necesare. O activitate utilă este sprijinirea creării unei rețele de centre regionale pentru viitor pentru a stimula creativitatea și spiritul antreprenorial și pentru a le corela cu noul Bauhaus, cu activitatea ONU privind ODD și cu laboratoarele „Futures Literacy” ale UNESCO, pentru a asigura sustenabilitatea atât pe termen scurt, cât și pe termen lung a inițiativelor întreprinse;

54.

încurajează aprofundarea colaborării cu rețelele europene care sunt active în consolidarea cercetării, dezvoltării și inovării în abordarea provocărilor societale, cum ar fi EUA, EARTO și ERRIN. În plus, fiecare misiune a UE ar trebui să colaboreze în mod eficace cu rețelele sale tematice specifice, cum ar fi CLRE, Eurocities și CRMP. CoR colaborează intens cu toate aceste rețele ale părților interesate pentru a se asigura că misiunile UE ca instrument politic nou, ascendent, creează impactul dorit;

55.

subliniază că este important să se consolideze capacitățile regiunilor și orașelor, pentru a solicita finanțare din partea misiunilor UE, și să se utilizeze experiențele inițiativelor pe scară largă finanțate de UE, cum ar fi Rețeaua europeană a laboratoarelor vii (ENoLL), inițiativa Vanguard, Digitalizarea orașelor, Orașe inteligente, deschise și agile, Inițiativa privind știința urbană și Living-in.EU (modul european de transformare digitală în orașe și comunități). Aceste măsuri vor spori reziliența, capacitatea de răspuns și participarea activă a orașelor și regiunilor în cadrul reformelor europene și vor consolida incluziunea cetățenilor din întreaga UE. Aceste măsuri au un efect multiplicator al impactului inițiativelor UE și asigură o distribuție mai largă și mai echitabilă a resurselor, astfel încât condițiile să fie, peste tot, mai favorabile colectării de fonduri din surse UE și non-UE și poziționării în avangarda tendinței de dezvoltare;

Recomandări specifice misiunii

56.

subliniază importanța cooperării între misiuni la toate nivelurile de guvernanță. CoR subliniază că misiunile UE pun împreună un accent clar pe conceperea unui viitor durabil și inteligent. Acest lucru se poate manifesta prin abordarea creării în comun și a soluțiilor bazate pe cercetare-dezvoltare-inovare: — adaptarea la schimbările climatice: gestionarea inundațiilor, a incendiilor forestiere și a altor dezastre, soluții bazate pe natură, rezistența la schimbările climatice a infrastructurii critice, sisteme de supraveghere și avertizare cu privire la efectele lor asupra sănătății populației; — cancerul: sănătatea în general, creșterea previzibilității și prevenirea bolilor prin obiceiuri de viață sănătoase; — oceanele și apele: protejarea și refacerea ecosistemelor acvatice, reducerea poluării și realizarea neutralității climatice a economiei albastre; — orașe neutre din punctul de vedere al impactului asupra climei: realizarea unor progrese în domeniul mediului, în infrastructură și în soluțiile industriale care contribuie la neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon în orașe; — solul: prevenirea poluării legate de utilizarea terenurilor și protejarea, în toate circumstanțele, a apelor subterane proaspete și sănătoase;

57.

propune următoarele activități specifice pentru a spori impactul misiunilor UE:

(a)   Adaptarea la schimbările climatice

CoR subliniază că misiunea privind adaptarea la schimbări climatice ar trebui să aibă un rol general esențial, în special în ceea ce privește previziunile și motivarea tuturor actorilor din Europa pentru a contribui în mod activ la misiunile UE. Această misiune ar trebui să se concentreze asupra sensibilizării sociale și societale și să ducă la un angajament general de a crea soluții sistematice la scară largă. În special, ea trebuie să abordeze provocările transformării ecologice a industriei, a locuințelor și a mobilității. Pierderile cauzate de schimbările climatice sunt deja de 12 miliarde EUR pe an în medie; UE ar trebui să efectueze analize macrobugetare cu privire la climă, pentru a fundamenta accelerarea măsurilor de adaptare, în paralel cu atenuarea. Abordarea privind protejarea cetățenilor împotriva schimbărilor climatice trebuie să includă, de asemenea, aspecte sociale și provocări legate de coeziune.

(b)   Cancerul

CoR subliniază importanța cercetării de vârf la nivel mondial și încurajează cercetătorii și inovatorii să intensifice colaborarea europeană și transsectorială între părțile interesate pentru succesul acestei misiuni. CoR subliniază importanța extinderii vaccinării împotriva papilomavirusului uman și importanța băncilor biologice, precum și a accesului la cele mai inovatoare terapii, precum și importanța diseminării celor mai bune practici în țări și regiuni. Una din principalele provocări constă în disparitățile dintre țările UE și între regiunile aceleiași țări în accesul la tratamentul cancerului și în calitatea vieții pacienților. Prin urmare, îmbunătățirea accesului la screening timpuriu, la noi instrumente de diagnosticare și la tratamente inovatoare împotriva cancerului în țările și regiunile europene este vitală și necesită investiții în infrastructură, echipamente, transformarea digitală a asistenței medicale și a forței de muncă din domeniul sănătății, precum și noi modele de îngrijire. O altă provocare o reprezintă accesul la tratamente și produse medicale la prețuri accesibile, la fel ca și calitatea sprijinului individualizat acordat pacienților și inovarea socială în sprijinul îngrijitorilor.

(c)   Refacerea oceanelor și a apelor noastre până în 2030

CoR subliniază că refacerea sănătății oceanelor și a apelor și asigurarea apei dulci sunt chestiuni cruciale pentru viitorul lumii, pe termen scurt și lung. Problemele legate de poluare pot fi rezolvate numai prin sublinierea dimensiunii internaționale, luând în considerare bazinele maritime în ansamblul lor, ca în cazul Mării Mediterane, al Oceanului Atlantic, al Mării Baltice, al Mării Negre și al bazinului Dunării, și intensificând colaborarea dintre regiuni. Este necesar să se acorde atenție deosebită regiunii arctice. CoR solicită ca oceanele și apele să devină o nouă ambiție comună plasată în centrul proiectului de relansare european; subliniază că accentul specific pus pe cercetare și tehnologiile apei curate și pe o alimentare mai eficientă este vital pentru misiune, precum și pentru economia albastră a oceanelor, cu acordarea unei atenții deosebite antreprenoriatului, turismului sustenabil, decarbonizării transportului maritim și energiei marine din surse regenerabile. Acestea vor crea noi oportunități ample de colaborare transfrontalieră și neconvențională. CoR subliniază necesitatea de a mobiliza orașele și regiunile pentru a construi rețele europene care să reunească ecosisteme locale de inovare maritimă în jurul unor lanțuri valorice și să creeze inovații în industriile maritime.

(d)   Orașe inteligente și neutre din punctul de vedere al impactului asupra climei

CoR subliniază că Europa are nevoie de orașe de avangardă active pentru a crea în comun noi soluții de urgență și pentru a împărtăși rezultatele experiențelor lor cu ceilalți – toate orașele și regiunile din Europa trebuie să fie implicate și sprijinite. Orașele „din avanposturi” ar trebui să fie utilizate ca centre de inovare, creând în comun soluții reproductibile și direct aplicabile care să fie extinse la toate celelalte orașe europene în tranziția lor către neutralitatea climatică până în 2050. Orașele care au candidat, dar nu au fost selectate, ar trebui reunite într-un grup extins de către Comisia Europeană, astfel încât să poată utiliza în multiple moduri progresele și rezultatele orașelor „din avanposturi”, inclusiv să aplice direct unele soluții reproductibile. Programele și proiectele de succes deja existente sau alte „inițiative ecologice” conexe sunt enumerate în anexa la planul de punere în aplicare al prezentei misiuni. Lecțiile învățate ar trebui să servească drept bază pentru elaborarea unor foi de parcurs pe mai multe niveluri în vederea atingerii neutralității climatice a orașelor. Ar trebui implicate comunități de transformare cu mai mulți actori, cu instrumente comune, astfel încât comunitățile să nu funcționeze pe cont propriu. CoR subliniază că pregătirea de către orașele participante a contractelor pentru orașe în domeniul climei este un proces bazat pe cerere, care ar trebui să permită soluții locale, dar necesită un sprijin puternic din partea nivelurilor național și regional.

(e)   Un pact al solului pentru Europa

CoR subliniază necesitatea gândirii sistemice și a gestionării instrumentale a transformărilor, inclusiv cercetarea-dezvoltarea-inovarea și învățarea, pentru a atinge obiectivele misiunii pentru protecția solului, care acoperă toate tipurile de utilizare a terenurilor, precum și de a explora noi căi pentru o transformare mai ambițioasă a politicii agricole comune a UE. Pentru a spori sechestrarea carbonului în solurile agricole și forestiere, reproiectarea sistemelor de producție agricolă și crearea de grupuri transnaționale de laboratoare vii sunt esențiale pentru succesul misiunii. Sprijinirea biodiversității și preferința cetățenilor pentru bioproduse forestiere, pentru alimente durabile și de origine locală sunt acțiuni necesare în mediul rural și urban. Un alt aspect esențial este modul în care activitățile forestiere pot deveni atractive și sustenabile din punct de vedere economic, fără a-și pierde rentabilitatea, pentru a sprijini obiectivele misiunii pentru protecția solului;

Rolul CoR în sprijinirea unei transformări europene și mondiale

58.

subliniază că oamenii trăiesc și muncesc în orașe și regiuni și că toate activitățile misiunilor UE ar trebui să se axeze pe oameni: de la întreprinderi, mediul academic și părțile interesate guvernamentale la cetățeni de toate vârstele și din toate mediile. CoR, JRC și alți actori relevanți cunosc diverse tehnologii eficace și dovedite pentru participarea cetățenilor, de la descoperirile antreprenoriale la taberele de inovare societală care urmează să fie utilizate pentru a asigura implicarea cetățenilor;

59.

este pregătit să obțină rezultate în ceea ce privește stabilirea de contacte cu comunitățile locale pentru a crește gradul de sensibilizare cu privire la misiunile UE ca atare și pentru a le ajuta să colaboreze cu cetățenii și întreprinderile din Europa;

60.

subliniază că misiunile UE vor avea succes numai dacă se va elimina decalajul în materie de cunoștințe și inovare din Europa și se va evidenția decalajul în materie de inovare dintre Europa și SUA. Trebuie să se pună accentul pe măsuri reale ambițioase, concrete și favorabile incluziunii, care să utilizeze rezultatele cercetării, dezvoltării și inovării;

61.

subliniază că noile evoluții în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării reprezintă o premisă a succesului misiunilor UE. Aceasta presupune noi soluții ample pentru asigurarea complementarității și promovarea sinergiilor cu programele-cadru de cercetare și inovare ale Uniunii și cu alte programe și fonduri globale și ale Uniunii. O nouă etapă constă în experimentarea sistemului centrelor SEC, care ar trebui să promoveze utilizarea tuturor inițiativelor relevante ale UE în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării ca parte esențială a procesului de elaborare a politicilor regionale;

62.

subliniază că punerea în aplicare a misiunilor UE va promova rolul de vector activ al nivel local și regional în UE, dar și la nivel mondial. În ceea ce privește consolidarea rolului orașelor și regiunilor în cadrul Convenției primarilor și al altor rețele globale, CoR ar trebui să creeze sinergii între misiunile UE, pe de o parte, și activitățile ONU privind ODD și campaniile „Obiectivul zero” și „Lupta pentru reziliență”, pe de altă parte. Consolidarea rolului de vector activ la nivel mondial al orașelor și regiunilor din UE poate sprijini, de asemenea, eforturile CoR de recunoaștere oficială a guvernelor subnaționale în cadrul CCONUSC și de pregătirea COP27;

Sinteza factorilor esențiali de succes

63.

reamintește că Europa trebuie să își consolideze competitivitatea la nivel mondial pe baza cunoștințelor, a parteneriatelor la nivel european, a capacităților și a talentelor pentru progresul viitor – o abordare favorabilă incluziunii, care să îi implice pe toți. Europa are ocazia de a-și asuma rolul de lider mondial în punerea în aplicare a politicilor colaborative pentru realizarea ODD și combaterea schimbărilor climatice;

64.

subliniază că măsurile luate cu privire la situații reale sunt elemente-cheie ale misiunilor UE. Cercetarea este esențială pentru crearea de noi soluții și pentru stabilirea celor mai bune căi de urmat – aplicațiile adecvate sunt esențiale pentru obținerea de rezultate. Misiunile UE vor avea succes dacă se vor desfășura într-un ecosistem local favorabil. Nu este vorba doar de tehnologie și cercetare; este vorba, mai ales, despre o abordare centrată pe factorul uman, care să consolideze competențele, să abordeze riscurile locale și să acceseze cele mai bune resurse la nivel european. Aspectele umane în inovare sunt esențiale pentru a crea în comun soluții durabile;

65.

afirmă că misiunile UE sunt esențiale pentru sprijinirea transformării Europei într-un continent mai ecologic, mai sănătos, mai incluziv și mai rezilient. Pentru a atinge obiectivele ambițioase, fiecare misiune a UE trebuie să funcționeze ca un portofoliu amplu de acțiuni. Aceste portofolii europene trebuie să fie formate pe baza unor portofolii cuprinzătoare de acțiuni, orchestrate la nivel regional și local, inclusiv proiecte de cercetare integrată, măsuri politice și legislative și activități de punere în aplicare la nivel local;

66.

subliniază necesitatea de a cofinanța și de a sprijini activitatea de zi cu zi a orașelor și regiunilor în crearea de valoare și învățarea comparativă, pentru a extinde cele mai bune procese și acțiuni pentru bunăstarea de zi cu zi a cetățenilor. Rolul comunităților cu rol demonstrativ este de a acționa ca pionieri, dezvoltatori și testatori în prima linie ai schimbărilor sistemice, în beneficiul tuturor celorlalți;

67.

este pregătit să coopereze cu misiunile UE pentru a face atractive procesele de evaluare comparativă și de învățare comparativă între orașele/regiunile demonstrative și celelalte. Instrumentele de finanțare trebuie să fie flexibile și inovatoare și să încurajeze interesele reale ale orașelor/regiunilor;

68.

subliniază că principalele întrebări sunt: în ce mod învață orașele și regiunile să organizeze activitățile necesare? și cum atrag activitățile respective investiții private industriale și de alte feluri. În mod ideal, rețeaua de centre SEC garantează că ecosistemele locale și regionale de CDI devin o parte integrantă a ecosistemului de cercetare, dezvoltare și inovare la nivel european;

69.

solicită o mai bună previzibilitate societală și tehnologică și o colaborare sporită ca factori esențiali de succes pentru accelerarea investițiilor industriale și de alte feluri pentru realizarea obiectivului de neutralitate a emisiilor de dioxid de carbon și a altor obiective ale misiunilor UE. Politica orientată spre îndeplinirea obiectivelor misiunilor este potrivită pentru consolidarea dimensiunii ascendente a sistemului unic de guvernanță pe mai multe niveluri al UE: învățămintele desprinse pot fi și vor fi diseminate în mod activ în statele membre. Este necesară luarea în considerare și integrarea în mod mai substanțial a obiectivelor misiunilor UE în elaborarea legislației viitoare; exemple în acest sens fiind stabilirea prețului carbonului și pachetul „Pregătiți pentru 55”;

70.

subliniază că cele mai recente orientări și planuri de politică industrială și de inovare de la nivelul UE, precum și noile cunoștințe și inovații științifice și tehnologice necesare trebuie să fie integrate în misiunile UE și dezvoltate și transferate către soluții și practici reale, prin gestionarea eficace și ascendentă a cunoștințelor și prin alte acțiuni;

71.

recunoaște necesitatea platformelor digitale ale misiunilor UE pentru a accelera transferul și gestionarea cunoștințelor, pentru a sprijini colaborarea virtuală și colaborarea în parteneriat sau pentru a simplifica procesele de finanțare etc. Acestea trebuie create în colaborare cu reprezentanții orașelor și regiunilor;

72.

conchide că noi procese de lucru adecvate și eficace sunt esențiale pentru asigurarea succesului misiunilor UE. Aceste procese trebuie să reflecte învățămintele desprinse din Inovarea deschisă 2.0, din diverse inițiative de tip elice cvadruplă și multe alte inițiative în crearea în comun a unei guvernanțe participative atractive de nouă generație. Trebuie să fie implicate toate categoriile de cetățeni, de la tineri la vârstnici. Activitățile misiunilor ar trebui să țină seama de diverse aspecte ale diferitelor generații și să creeze modalități inovatoare și responsabile de a obține angajamentul necesar pentru a plăsmui un viitor durabil pentru Europa.

---

(1)  Sesiunea plenară a CoR din 27 ianuarie 2022 – Rezoluție pe tema Conferinței privind viitorul Europei (JO C 270, 13.7.2022, p. 1).

(2)  Sesiunea plenară a CoR din 1 și 2 decembrie 2021, Rezoluția privind programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2022 (JO C 97, 28.2.2022, p. 1).

(3)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind misiunile europene [COM(2021) 609 final].

(4)  Agenda politică a Spațiului european de cercetare – Prezentare generală a acțiunilor pentru perioada 2022-2024, Comisia Europeană 2021.

(5)  Avizul CoR pe tema „Orizont Europa: al nouălea program-cadru pentru cercetare și inovare” (COR-2018-03891) (JO C 461, 21.12.2018, p. 79).

(6)  Raport pe 2021 de analiză prospectivă strategică [COM(2021) 750 final].

(7)  Un nou SEC pentru cercetare și inovare [COM(2020) 628 final].

(8)  Un nou SEC pentru cercetare și inovare [COM(2020) 628 final].

(9)  Sesiunea plenară, 1 iulie 2021, Avizul pe tema „Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” (JO C 440, 29.10.2021, p. 42).

(10)  AIE, Perspective tehnologice energetice 2020.

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Autoritatea Europeană pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară

(2022/C 301/06)

Raportor: Christophe CLERGEAU (FR-PSE), membru al Consiliului Regional Ținuturile Loarei

RECOMANDĂRI POLITICE

Observații generale

1.

Comitetul European al Regiunilor reamintește că, în martie 2020, președinția sa a invitat Comisia Europeană și statele membre să instituie un mecanism european în domeniul sănătății (1) și că a dezvoltat această idee în avizul său elaborat ulterior, tot în 2020, pe tema „Un mecanism european pentru situațiile de urgență din domeniul sănătății” (2); constată că acesta a fost o sursă de inspirație pentru Comunicarea Comisiei COM(2021) 576.

Dezbaterea privind înființarea Autorității Europene pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară (HERA) are loc într-un context caracterizat de continuarea epidemiei de COVID-19, care ne incită mai mult ca niciodată să ridicăm sănătatea la rangul de prioritate pentru Uniunea Europeană. Cu toate acestea, obiectivul vizat prin înființarea HERA este mai amplu și se referă la orice tip de risc pentru sănătatea umană, cu efecte pe scară largă și/sau transfrontaliere, atât în fazele de pregătire pentru situații de criză, cât și în cele de gestionare a crizelor, la care ar trebui să se adauge provocările legate de prevenire și de reziliența societăților și a teritoriilor, și toate acestea în contextul mai larg al războiului din Ucraina, care are un impact enorm asupra serviciilor de sănătate, a infrastructurii și a cooperării transfrontaliere, deja supuse unei tensiuni și unei epuizări intense în timpul celor mai grave momente ale pandemiei de COVID-19.

2.

Comitetul European al Regiunilor sprijină crearea HERA ca autoritate responsabilă cu pregătirea și gestionarea crizelor sanitare, ținând seama, pe de o parte, de faptul că statele membre sunt principalele responsabile pentru prevenție, sănătatea publică și asistența medicală, pregătirea pentru situații de criză și gestionarea lor, iar, pe de altă parte, de rolul important al regiunilor, întrucât două treimi din statele membre din Europa au sisteme de sănătate descentralizate după modele diferite. Acesta subliniază necesitatea unei viziuni de ansamblu asupra protecției cetățenilor, în contextul în care acțiunea Comisiei este încă divizată între mai multe centre decizionale, evidențiind și că UE trebuie să ofere sprijin statelor și regiunilor.

3.

Crizele sanitare, indiferent de originea lor, reprezintă un pericol pentru cetățeni, pe care îi afectează într-un mod foarte inegal, dar și o amenințare la adresa construcției europene, dacă aceasta nu este în măsură să răspundă la aceste crize într-un mod rapid, eficace, coerent și solidar. Criza provocată de pandemia de COVID-19 a pus la încercare solidaritatea dintre europeni, integritatea pieței interne și cooperarea în cadrul spațiului Schengen. Comitetul European al Regiunilor consideră că criza a demonstrat, de asemenea, că obiectivele UE privind siguranța sanitară și protecția populației „nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, nici la nivel central, nici la nivel regional și local” și că, prin urmare, o intervenție sporită a UE în acest domeniu este în conformitate cu principiul subsidiarității (3).

4.

Deși gestionarea sistemelor de sănătate și de îngrijire este o competență națională, Comisia Europeană are un rol important de jucat în protecția sănătății cetățenilor și în menținerea pieței unice, în conformitate cu tratatele, care includ protecția sănătății populației ca cerință esențială și conferă un rol în protejarea acquis-ului comunitar. Această intervenție trebuie să se desfășoare în strânsă cooperare cu statele membre, și justifică implicarea activă a Parlamentului European. Comitetul European al Regiunilor dorește să își facă auzită vocea în cadrul acestei dezbateri, în primul rând pentru că, într-un context de criză, acțiunea locală și de proximitate este esențială pentru a asigura protecția cetățenilor, în al doilea rând pentru că numeroase regiuni dispun de competențe importante în domeniul sănătății și, în cele din urmă, pentru că sprijinul regiunilor pentru inovare și industrie constituie un element-cheie în ce privește punerea la dispoziție a contramăsurilor pentru a face față crizelor.

Sfera de intervenție a HERA, guvernanța sa și traiectoria sa de extindere

5.

Comitetul European al Regiunilor pledează în favoarea unei sfere de intervenție foarte ample a HERA, astfel cum propune Comisia, fără a aduce atingere competențelor altor organisme existente (4). Într-adevăr, scopul este de a aborda amenințările la adresa sănătății umane, care pot avea caracter natural, accidental sau deliberat, pot fi consecințele unor acte teroriste, și pot fi de origine pandemică, biologică, legate de mediu, nucleare sau de origine necunoscută;

6.

Comitetul subliniază că, dincolo de sfera de intervenție, domeniul de aplicare al activităților HERA este, de asemenea, foarte larg, având în vedere că este vorba despre identificarea și analizarea riscurilor înaintea crizelor, încurajarea acțiunilor în materie de previziune, consolidarea capacității societăților și a teritoriilor de a face față crizelor, definirea unor scenarii de gestionare care să includă răspunsuri adecvate, consolidarea ecosistemului industrial și de cercetare și inovare (C&I) pentru a dezvolta și a produce contramăsuri adecvate și, în cele din urmă, asigurarea disponibilității acestor contramăsuri în toate orașele și regiunile Uniunii și pentru întreaga populație.

7.

În fața acestor provocări uriașe, Comitetul European al Regiunilor își exprimă îngrijorarea cu privire la capacitatea HERA de a-și îndeplini cu succes misiunile.

8.

Deși înființarea HERA sub forma unui serviciu intern al Comisiei trebuie înțeleasă ca o alegere pragmatică ce permite realizarea de progrese rapide și coordonarea optimă a diferitelor activități ale Comisiei, această alegere ar trebui să fie doar temporară și, după caz, revizuită. Statutul de serviciu intern al Comisiei nu trebuie să reprezinte o frână în calea recrutării de personal specializat și de nivel înalt necesar pentru pregătirea în vederea crizelor sanitare și gestionarea acestora. Este important ca, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, să se asigure autonomia decizională, care este esențială pentru a analiza riscurile în mod independent și pentru a lua fără întârziere măsurile necesare în vederea protejării vieților omenești.

9.

Planul de acțiune pentru 2022, publicat la 10 februarie, prevede un buget anual de 1,3 miliarde EUR, ceea ce reprezintă un semnal pozitiv, dar nu este în concordanță cu previziunile bugetare de 6 miliarde EUR pentru 6 ani. Examinarea acestui buget anual demonstrează ponderea substanțială a achiziționării de contramăsuri și a constituirii și gestionării stocurilor europene (675,5 milioane EUR) – fără a menționa impactul asupra finanțării celorlalte măsuri de protecție civilă europeană –, a sprijinului pentru noi capacități de producție (160 de milioane EUR) și a programelor de cercetare din cadrul programului Orizont Europa (350 de milioane EUR), majoritatea acestora nefiind noi. Astfel, rămân doar 100 de milioane EUR pentru acțiunile de anticipare a riscurilor și de adaptare a sistemelor de sănătate;

10.

Guvernanța HERA reprezintă un al treilea punct slab. Aceasta este limitată strict la Comisie și la statele membre, Parlamentului European revenindu-i simplul rol de observator. Ea exclude din organismele permanente ale HERA toate părțile interesate, orașele și regiunile, precum și actorii societății civile. Această guvernanță nu este nici adecvată, nici eficace, deoarece pregătirea pentru situații de criză și gestionarea acestora implică o gamă largă de actori și de competențe. Orașele și regiunile, diverșii profesioniști din domeniul sănătății, asociațiile pacienților, ceilalți actori-cheie din domeniul științei și al cercetării, ONG-urile din domeniul sănătății și solidarității sunt actori-cheie pentru soluționarea cu succes a crizelor, iar opinia lor trebuie luată în considerare pe deplin. Cel puțin, diferitele părți interesate ar trebui să fie membri permanenți ai „forumului consultativ”, care ar trebui să poată formula recomandări la adresa organelor de conducere ale HERA și să fie implicat în diferitele componente ale activității sale.

11.

Comitetul European al Regiunilor recunoaște supremația competențelor naționale și importanța crucială a activității comune a Comisiei și a statelor membre, dar invită Comisia și Consiliul să revină pe calea unei metode deschise și incluzive de coordonare cu părțile interesate și să acorde reprezentanților autorităților locale și regionale și Parlamentului European rolul care li se cuvine.

12.

Acțiunea operațională a HERA pare să se concentreze pe furnizarea de contramăsuri medicale. Cu toate acestea, în gestionarea crizelor sunt implicate multe alte aspecte, în special în domeniul prevenirii și în cel al protecției civile. Comitetul European al Regiunilor consideră că termenul „contramăsuri” ar trebui să acopere toate medicamentele și produsele farmaceutice, inclusiv substanțele active ale acestora, precum și toate antibioticele, vaccinurile, testele și metodele de diagnosticare, dispozitivele și materialele medicale, echipamentele individuale de protecție, echipamentele spitalicești și locale, dar și sistemele de informare și sistemele de supraveghere a bolilor infecțioase și a contaminanților emergenți. Într-adevăr, toate aceste resurse sunt necesare pentru gestionarea crizelor și protecția populației și a sănătății sale.

13.

Comitetul solicită să se acorde o atenție egală dezvoltării rezilienței societăților și unei culturi comune a gestionării crizelor și a dezastrelor. În acest cadru, ar trebui să se acorde un sprijin sporit mecanismului de protecție civilă al UE, al cărui buget nu ar trebui să fie subminat de înființarea HERA. Includerea termenului „urgență” în titlul HERA nu ar trebui să creeze confuzie sau să determine HERA să dubleze dispozitivele de gestionare a crizelor deja elaborate în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii, a cărui piatră de temelie este Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC). Este nevoie de o coordonare foarte puternică și de o repartizare clară a sarcinilor între aceste două instrumente ale Comisiei, care ar putea fi, pe viitor, apropiate. De asemenea, este necesar să se facă o distincție între acțiunile din actul legislativ revizuit privind amenințările transfrontaliere privind sănătatea, aflat în curs de negociere între Consiliu și Parlament, și sarcinile EMA și, în special, ale ECDC;

14.

Elaborarea planului strategic multianual al HERA constituie o prioritate absolută și trebuie să implice, de asemenea, Parlamentul European, orașele și regiunile, precum și părțile interesate. Acest plan ar trebui să stabilească nivelul de resurse necesar pentru ca HERA să își îndeplinească în mod eficace numeroasele sale sarcini, să descrie etapele ascensiunii sale și să prevadă indicatori de monitorizare. Planul strategic ar trebui să specifice, de asemenea, mecanismele de cooperare dintre HERA și celelalte instrumente de intervenție ale UE, inclusiv Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA), Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și mecanismul de protecție civilă al Uniunii, precum și modul în care acestea pot fi, totodată, consolidate pentru a-și îndeplini pe deplin rolul în coordonare cu HERA.

Pregătirea Europei pentru crize și dezastre, protejând în mod eficace toți cetățenii din toate orașele și regiunile UE

15.

Experiența pandemiei de COVID-19 arată că nu există nicio acțiune eficace fără un răspuns comun la nivel european, care să fie adaptat la diferitele nevoi și circumstanțe naționale, regionale și locale. HERA trebuie, de asemenea, să aibă o ambiție mai mare la nivel european și convergentă în ceea ce privește protejarea cetățenilor atunci când apar situații de criză. Or pandemia de COVID-19 evidențiază, în prezent, inegalitățile dintre teritorii și inegalitățile sociale în ceea ce privește accesul la îngrijire și vaccinare, care subminează răspunsul la crizele sanitare și pun în pericol Europa în ansamblu.

16.

Comitetul European al Regiunilor dorește ca HERA să efectueze o analiză a vulnerabilităților teritoriilor și populațiilor în fața crizelor sanitare. Această analiză a vulnerabilității trebuie să țină seama de disponibilitatea stocurilor în întreaga Europă și capacitatea operațională de a ajunge la toți cetățenii și, în mod prioritar, la cei a căror stare de sănătate este mai fragilă și la cei care trăiesc într-o situație de excluziune și precaritate. Aceasta trebuie, de asemenea, să abordeze capacitatea sistemelor de sănătate, a spitalelor și a altor instituții sanitare de a-și spori capacitatea în caz de criză, pentru a menține, în măsura posibilului, îngrijirile planificate, primind, în același timp, pacienți suplimentari ca urmare a crizei.

17.

Prin urmare, Comitetul consideră că este esențial ca HERA să definească, în colaborare cu celelalte organe competente ale UE, un „tablou de bord al vulnerabilității în materie de siguranță sanitară” („health safety vulnerability scoreboard”) și să elaboreze, împreună cu statele membre și regiunile, programe de răspuns la diversele situații de urgență și de „simulare de criză” („stress test”) pentru sistemele de sănătate. Pe baza rezultatelor acestor teste, Comisia și Consiliul ar trebui să elaboreze recomandări, care să facă obiectul unei monitorizări, astfel încât statele membre și regiunile să își consolideze sistemele de sănătate, capacitatea de răspuns a teritoriilor în domeniul sănătății și egalitatea în ceea ce privește protecția diferitelor grupuri de populație, acolo unde este necesar.

18.

În mod similar, HERA ar trebui să contribuie la dezvoltarea programelor de cercetare din cadrul programului Orizont Europa care implică intervenții destinate populațiilor celor mai vulnerabile (persoane aflate în situație de sărăcie sau de excluziune, minorități, refugiați, femei victime ale violenței, persoane în vârstă și persoane cu handicap, persoane cu factori de comorbiditate etc.), care sunt adesea primele victime, astfel cum demonstrează experiența legată de COVID-19. Aceste programe de cercetare ar trebui, de asemenea, să abordeze în mod specific inegalitățile în accesul la sănătate al persoanelor în vârstă, sănătatea mintală a copiilor și a tinerilor, complementaritatea dintre medicina spitalicească și îngrijirile de sănătate de proximitate, precum și inovațiile, mai ales digitale, în organizarea sistemelor de sănătate. Acestea trebuie să includă întotdeauna o abordare de gen care să asigure luarea adecvată în considerare a nevoilor femeilor.

19.

Pregătirea cetățenilor pentru viitoarele dezastre și epidemii reprezintă o miză esențială la care HERA trebuie să contribuie. La nivel european, avem nevoie și de consolidarea și coordonarea programelor de prevenție în materie de sănătate publică, de promovare a sănătății și de combatere a decalajului digital și a dezinformării. Aceste măsuri de prevenire în materie de sănătate trebuie să fie transversale în toate politicile publice. Intervenția HERA trebuie să se înscrie într-o politică europeană de prevenire mai ambițioasă, stabilită în cadrul EU4Health, program care ar trebui să fie consolidat și să țină seama mai bine de provocările legate de sănătatea mintală, de dizabilitate și de combaterea bolilor cronice.

20.

De asemenea, este necesar să se tragă învățăminte concrete din criza provocată de pandemia de COVID-19 și din războiul din Ucraina, prin acțiuni de cercetare. De asemenea, ar trebui inițiate acțiuni care vizează un răspuns rapid al sistemelor de sănătate și implementarea accelerată pe teren a contramăsurilor (spitale modulare, dispozitive medicale mobile și simplificate, unități medicale mobile, centre de vaccinare mici, prezența suficientă a personalului medical calificat etc.).

21.

Va trebui să se acorde o atenție deosebită provocărilor specifice cu care se confruntă zonele rurale îndepărtate, zonele montane și regiunile ultraperiferice. Trebuie remarcat faptul că acest set de acțiuni lipsește în mare măsură din programul de lucru al HERA pentru 2022, lucru pe care Comitetul European al Regiunilor îl regretă, solicitând revizuirea acestei situații începând cu 2023.

22.

În opinia Comitetului European al Regiunilor, acest set de măsuri nu amenință competențele statelor membre, ci, dimpotrivă, reprezintă o oportunitate pentru fiecare stat de a-și proteja, în coordonare cu regiunile, populația în mod mai eficient.

23.

O analiză detaliată efectuată de Comisia Europeană cu privire la cheltuielile de sănătate efectuate în cadrul fondurilor de coeziune și al Mecanismului de redresare și reziliență în cursul anilor pandemiei ar putea fi utilă pentru gestionarea crizelor viitoare. Bunele practici naționale, regionale și locale ar putea fi, de asemenea, evidențiate în conceperea viitoarelor acțiuni de prevenire și gestionare a crizelor sanitare.

24.

Comitetul European al Regiunilor solicită o abordare specifică a cheltuielilor legate de consolidarea sistemului de sănătate și de pregătire pentru situații de criză, care vor crește cu siguranță, în cadrul semestrului european și cere ca acestea să fie în permanență eligibile pentru fondurile politicii de coeziune, în urma Inițiativei pentru investiții ca reacție la coronavirus. Este preocupat de faptul că, până în prezent, cheltuielile cu sănătatea au reprezentat doar o parte foarte minoritară a planului de redresare, și solicită un sprijin sporit pentru reziliența și dotarea orașelor și regiunilor în domeniul sănătății și al protecției civile.

25.

Reamintește că orașele și regiunile ar trebui să joace un rol activ, alături de UE și de statele membre, în ceea ce privește dezvoltarea acestor noi abordări privind protecția cetățenilor. Acest lucru este cu atât mai valabil atunci când ele dispun de competențe specifice în materie de sănătate și când gestionează sistemul spitalicesc și de sănătate. Acest rol trebuie recunoscut la nivel național și european, în conformitate cu principiul subsidiarității active.

Învățămintele care trebuie desprinse din războiul din Ucraina

26.

Comitetul European al Regiunilor salută participarea HERA la campania de vaccinare a refugiaților ucraineni din UE și sprijinul acordat de HERA mecanismului de protecție civilă al UE, care asigură vaccinuri pentru copii și alte materiale medicale esențiale, mulțumită sprijinului industriei farmaceutice și al ministerelor sănătății.

27.

Comitetul European al Regiunilor consideră că războiul din Ucraina ne obligă să conștientizăm că Europa trebuie să fie pregătită pentru orice tip de criză: la fel cum COVID-19 a lovit teritoriile noastre fără niciun avertisment, nici conflictul armat din vecinătatea directă a Uniunii nu era așteptat. Impactul său asupra sistemelor de sănătate, în special în Europa Centrală și de Est, este în continuă creștere și trebuie monitorizat îndeaproape, pentru a evita atingerea unui punct critic. Capacitățile analitice și de prognoză ale HERA trebuie dezvoltate rapid, pentru a se garanta că următorul dezastru iminent nu ia Uniunea Europeană prin surprindere.

28.

Prin urmare, reafirmă că trebuie să se acorde prioritate, în toate statele membre și în toate regiunile UE, eforturilor de a consolida capacitatea sistemelor de sănătate de a se adapta rapid la evenimente neprevăzute. În acest sens, „tabloul de bord al vulnerabilității în materie de siguranță sanitară” și programele de „simulare de criză” ale sistemelor de sănătate par a fi, mai mult ca niciodată, acțiuni prioritare.

29.

Comitetul European al Regiunilor atrage atenția asupra riscului de expunere la radiațiile datorate eventualei prejudicieri a infrastructurilor nucleare civile și întreruperii tratamentului bolilor cronice, inclusiv a cancerului și a HIV (Ucraina prezintă una din cele mai înalte rate de prevalență a HIV din Europa); aceste riscuri vor afecta probabil și sistemele de sănătate din țările-gazdă.

30.

Războiul din Ucraina, care a avut drept consecință sosirea a milioane de persoane nevaccinate în UE, reprezintă un catalizator pentru consolidarea cooperării internaționale în ceea ce privește accesul la contramăsuri, inclusiv la vaccinuri, ca o prioritate pentru vecinătatea noastră. Prin urmare, Comitetul European al Regiunilor este preocupat de deficiențele acestor acțiuni din cadrul programului de lucru al HERA pentru 2022.

O politică industrială și de achiziții publice în serviciul sănătății

31.

Comitetul European al Regiunilor salută inițiativele luate de la începutul crizei pentru a accelera disponibilitatea contramăsurilor, și proiectul de regulament al Consiliului privind măsurile de gestionare a crizelor. Cu toate acestea, consideră că propunerile actuale nu sunt încă suficiente în vederea unei pregătiri eficace pentru crizele sanitare.

32.

Comitetul subliniază necesitatea unei politici industriale și de inovare înainte de crize și nevoia absolută de a crea un nou cadru intervenție care să facă posibilă suveranitatea UE în materie de sănătate și capacitatea sa de a industrializa produsele de reglementare și de rezultate în urma cercetării și a inovării.

33.

Comitetul consideră că Uniunea Europeană ar trebui să își ofere mijloacele de a produce pe teritoriul său contramăsurile „esențiale”, care sunt, în mare parte, comune gestionării diferitelor tipuri de criză. Producerea în Europa a acestor medicamente, inclusiv a substanțelor active, precum și a dispozitivelor medicale, testelor, metodelor de diagnosticare și echipamentelor „de bază” nu poate fi decât rezultatul unei politici proactive de achiziții publice, cu costuri de aprovizionare potențial mai ridicate. În prezent, nu se poate înțelege modul în care normele și principiile de acțiune europene vor face posibilă realizarea acestui obiectiv esențial.

34.

Este profund îngrijorat de dificultățile cu care se confruntă multe întreprinderi care au realizat, la începutul crizei și la cererea autorităților publice, investiții pentru a acoperi lipsurile și care sunt în prezent abandonate în favoarea achizițiilor din afara UE. Consideră că nu s-au tras învățămintele cuvenite în urma crizei și că această chestiune trebuie abordată de urgență. În special, solicită constituirea și reînnoirea stocurilor strategice naționale și europene, ori de câte ori este posibil, utilizând produse fabricate în Europa.

35.

Prin urmare, Comitetul European al Regiunilor solicită Comisiei Europene să analizeze și să propună un cadru legislativ adecvat care să permită derogări de la normele privind ajutoarele de stat și achizițiile publice, în special în ceea ce privește contramăsurile „esențiale”. Ceea ce se întâmplă în prezent în domeniul semiconductorilor („Actul legislativ european privind cipurile”) ar trebui să fie preconizat și în domeniul sănătății.

36.

Acest nou cadru juridic ar trebui să vizeze relaxarea normelor privind achizițiile publice, în special cele inovatoare, să consolideze controlul investițiilor străine și să permită acordarea unui sprijin direct suficient pentru a contribui eficient la accelerarea dezvoltării și introducerea pe piață a inovațiilor medicale, precum vaccinurile. Într-adevăr, în prezent, Uniunea Europeană nu poate avea din punct de vedere juridic același tip de intervenție ca Regatul Unit sau Statele Unite, ceea ce pune în pericol accesul său la vaccinuri.

37.

Comitetul European al Regiunilor este preocupat de timpul pierdut, regretă faptul că publicarea programului de lucru al HERA pentru 2022 nu a fost însoțită de lansarea unei inițiative în acest sens și invită Comisia să prezinte rapid o propunere Parlamentului și Consiliului.

38.

Comitetul European al Regiunilor ia notă de progresele recente în ceea ce privește structurarea cercetării și inovării în domeniul pregătirii pentru crizele sanitare. Într-adevăr, Președinția franceză sprijină cu fermitate un „proiect important de interes european comun” (PIEEC) „pentru a consolida politica industrială a UE în domeniul sănătății și poziționarea sa strategică în acest sector prin încurajarea inovării în diferitele segmente ale industriilor din domeniul sănătății”. În aprilie 2021, Comisia a lansat consultări în vederea lansării, în cadrul programului de lucru pentru perioada 2023-2024 al programului Orizont Europa, a unui parteneriat european public privind pregătirea pentru pandemii, în vederea coordonării activităților de cercetare desfășurate de statele membre. Cu toate acestea, în prezent, nu există un cadru pentru a asigura coerența tuturor acțiunilor programului Orizont Europa care pot contribui la îndeplinirea misiunilor HERA și bugetul prevăzut de 1,7 miliarde, în timp ce s-au alocat 4 miliarde EUR din cele două programe-cadru anterioare pentru cercetare în domeniul pandemiei și al vaccinurilor. Prin urmare, Comitetul European al Regiunilor solicită: — crearea unui consiliu științific al HERA pluralist și care să asocieze părțile interesate, cu scopul de a defini prioritățile științifice și o foaie de parcurs privind cercetarea și inovarea, la care ar trebui să răspundă programul Orizont Europa; — un efort sporit de mobilizare bugetară în cadrul programului Orizont Europa pentru a răspunde nevoilor HERA în materie de cercetare și inovare; — lansarea unui proces de reflecție privind crearea unei viitoare „misiuni” dedicate pregătirii și gestionării crizelor sanitare, care ar permite o abordare transversală în cadrul programului Orizont Europa, o coordonare științifică și operațională și implicarea tuturor părților interesate, cu acordarea unei atenții speciale promovării colaborării între sectorul public și cel privat.

39.

Cercetarea privind rezistența la antimicrobiene este o prioritate de vârf pentru HERA. Utilizarea excesivă a antimicrobienelor, atât în creșterea animalelor, cât și în sănătatea umană, este o bombă cu efect întârziat. Dacă nu se găsește rapid o soluție, în curând ne vom confrunta probabil cu un scenariu în care nu vom mai avea „nici remediu, nici tratament”. Aproape toate antibioticele noi care au fost introduse pe piață în ultimele decenii sunt variații ale familiilor de antibiotice descoperite în anii ’80. Pentru moment, Comisia nu a obținut niciun rezultat concludent în acest domeniu, astfel cum s-a demonstrat în raportul (5) din 2019 al Curții de Conturi. Prin urmare, este necesar să se consolideze serviciile de sănătate preventivă, astfel încât acestea să asigure coordonarea tuturor actorilor implicați în controlul utilizării antimicrobienelor la nivel teritorial, spitalicesc și comunitar, și, totodată, să se investească în cercetarea privind noi antibiotice și metode alternative de profilaxie.

40.

Un nou cadru legislativ ar permite dezvoltarea unui parteneriat strategic între UE și industria farmaceutică, pentru a ține mai bine seama de obiectivele de interes general în materie de sănătate. Sprijinul direct al UE ar trebui să se regăsească, în schimb, într-un proces european de industrializare, un acces privilegiat la produse și dreptul de control asupra prețului contramăsurilor și al politicii de acordare a licențelor.

41.

De asemenea, ar trebui să se analizeze acțiunile de cercetare și inovare avute în vedere și rolul HERA în această privință. Este necesar să se îmbunătățească rapid punerea în aplicare a acestei componente în cadrul programului Orizont Europa, pentru a dota rapid HERA cu o foaie de parcurs în materie de cercetare și inovare care să clarifice modul de funcționare a celor 1,8 miliarde EUR din bugetul său corespunzătoare acestui program.

42.

Comitetul European al Regiunilor subliniază necesitatea dezvoltării imediate a structurii IMM-urilor inovatoare în domeniul contramăsurilor medicale, precum și al tuturor tipurilor de dispozitive și echipamente pentru protecția persoanelor și pentru întâmpinarea crizelor. În acest sens, trebuie, în primul rând, sprijinite crearea de întreprinderi și inovarea, ceea ce este de competența orașelor și regiunilor, iar în al doilea rând, acestea trebuie ajutate să se dezvolte și să dispună de capacitatea de a efectua studii clinice și de a fabrica produse în Europa.

43.

Aceasta implică investiții considerabile și consolidarea capitalului întreprinderilor în cauză. Prin urmare, pare necesar să se mobilizeze Consiliul European pentru Inovare (CEI), pentru a structura mai bine un ecosistem european de inovare în jurul dezvoltării contramăsurilor și al gestionării crizelor sanitare, precum și pentru a consolida instrumentele de intervenție în capital de risc și dezvoltare în scopul de a permite întreprinderilor inovatoare să se dezvolte menținându-și rădăcinile în Europa. Aceste intervenții trebuie, de asemenea, să permită partajarea riscului industrial legat de dezvoltarea și producția de contramăsuri.

44.

Eficacitatea contramăsurilor medicale merge mână în mână cu o gestionare mai flexibilă a studiilor clinice, asigurând în același timp respectarea normelor etice și protecția datelor cu caracter personal. HERA trebuie să propună un cadru mai solid de cooperare cu AEM pentru coordonarea studiilor clinice realizate pe scară medie și largă, a cărui lipsă s-a simțit din plin în faza de apogeu a crizei provocate de pandemia de COVID-19. Inițiativele „Vaccelerate” și „Hera incubator” reprezintă un început încurajator pentru acoperirea acestor lacune, dar trebuie stabilite legături operaționale mai clare cu autoritățile naționale, pentru a elimina mai rapid orice barieră în materie de reglementare sau de protocol. Revizuirea noii strategii farmaceutice europene ar trebui să permită progrese importante, inclusiv centralizarea autorizațiilor pentru studii clinice pentru medicamente, care au ca scop obținerea unei autorizații de introducere pe piața europeană.

45.

Infrastructurile de cercetare sunt, de asemenea, esențiale. Pentru a face față marilor probleme transfrontaliere din domeniul sănătății, este indispensabil să existe instalații adecvate pentru analize, calculatoare de înaltă performanță, depozite de date de studii epidemiologice și studii de cohortă complete pentru a analiza amenințările emergente și modelele de scenarii de răspuns.

O acțiune internațională care are la bază prevenirea și solidaritatea

46.

Comitetul European al Regiunilor consideră că a acționa atunci când apar noi riscuri pentru sănătate este în interesul Europei, pentru a limita expunerea Uniunii la riscuri. Prin urmare, HERA trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru a colabora în rețea cu numeroși parteneri (în special, la nivel internațional, cu Organizația Națiunilor Unite și cu Consiliul Europei) și pentru a participa la intervenții în afara frontierelor UE, în cooperare cu țările în cauză, de îndată ce riscurile sunt identificate, mobilizând resurse importante. Această cooperare ar trebui să acopere, de asemenea, faza pregătitoare și, în special, măsurile de prevenire, de reducere a vulnerabilităților și pregătire a societăților pentru situații de criză. În acest scop, HERA va trebui să dezvolte parteneriate cu actorii societății civile, cu ONG-urile locale și internaționale și cu organizațiile multilaterale angajate în programe de prevenire a riscurilor.

47.

Trecerea în domeniul public a proprietății intelectuale a vaccinurilor și altor produse medicale nu este o soluție suficientă dacă țările mai puțin dezvoltate nu au capacitatea de a-și dezvolta singure producția. Comitetul European al Regiunilor pledează pentru ca prețul anumitor medicamente să fie reglementat, acolo unde este necesar, și pentru ca industria farmaceutică să fie obligată să acorde licențe de fabricație, astfel cum a sugerat OMC. Comitetul solicită ca politicile UE să contribuie la dezvoltarea de produse adaptate la contextul specific al țărilor mai puțin dezvoltate. El ar dori ca Uniunea să se angajeze într-o politică activă de transfer de tehnologii și de sprijin pentru producția locală, și să ofere un ajutor direct adecvat pentru a contribui la a garanta, oriunde este necesar, că populația este acoperită sub aspectul serviciilor de sănătate.

48.

Comitetul European al Regiunilor constată și împărtășește înaltele așteptări ale cetățenilor europeni ca UE să joace un rol mai important în domeniul sănătății. El remarcă că formularea actuală foarte restrictivă a articolului 168 din tratate reprezintă, la ora actuală, un obstacol în acest sens, și consideră că problema consolidării competențelor europene în domeniul siguranței sănătății ar trebui să figureze pe lista priorităților la încheierea Conferinței privind viitorul Europei. Competențele UE în domeniul pieței interne ar trebui să permită deja să se înainteze pe calea întreprinderii de acțiuni comune în domeniul sănătății, programul EU4Health trebuie să poată fi consolidat, iar miniștrii sănătății din UE ar trebui să se reunească cât mai regulat, în cadrul unei structuri ad-hoc a Consiliului, nu doar de două ori pe an, în marja Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO).

---

(1)  https://cor.europa.eu/en/news/Pages/COVID-19-CoR-President-calls-for-a-EU-Health-Emergency-Mechanism-to-support-regions-and-cities.aspx

(2)  JO C 440, 18.12.2020, p. 15.

(3)  https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:12008M005:RO:HTML

(4)  În special, Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC – Protecție civilă), Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC).

(5)  https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did={8892C8C4-6776-4B27-BE36-C181456EED71}

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Economia UE după pandemia de COVID-19: implicații pentru guvernanța economică

(2022/C 301/07)

Raportor: Elio DI RUPO (BE-PSE), ministru-președinte al Regiunii Valone Document de referință: Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Economia UE după pandemia de COVID-19: implicații pentru guvernanța economică COM(2021) 662 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR)

1.

salută prezentarea comunicării Comisiei Europene, intitulată „Economia UE după pandemia de COVID-19: implicații pentru guvernanța economică”, și deschiderea sa față de reforma normelor economice și bugetare de care CE dă dovadă în acest document, inclusiv dacă se ține seama de impactul crizei de COVID-19; își exprimă, de asemenea, satisfacția cu privire la anunțarea prezentării unei propuneri legislative la jumătatea anului 2022;

2.

consideră că reforma guvernanței economice europene trebuie să ia în considerare propunerile cetățenilor care au făcut tema dezbaterilor desfășurate în contextul Conferinței privind viitorul Europei;

3.

reamintește constatarea prezentă mai ales în rapoartele Barometrului 2020 și 2021 (1), potrivit cărora efectele multidimensionale ale crizei de COVID-19 sunt asimetrice și au dimensiuni teritoriale, accentuând unele divergențe preexistente între regiunile diverselor state membre și în interiorul acestor state membre, ținând seama că autoritățile locale și regionale rămân în avangarda combaterii pandemiei și a efectelor sale, dar și în implementarea măsurilor de sprijinire a cetățenilor și a întreprinderilor și în pregătirile pentru o redresare treptată și durabilă;

4.

observă că cetățenii din întreaga UE fac apel la autoritățile de aplicare a legii, la autorități naționale, regionale și locale, pentru a primi ajutor să facă față nu numai consecințelor pandemiei de COVID-19, ci și tranziției ecologice și digitale pe care UE o dorește, precum și, în prezent, consecințelor războiului din Ucraina;

5.

subliniază că, încă înainte de criza provocată de pandemia de COVID-19, existau întârzieri semnificative în materie de investiții în unele state membre, cum ar fi reînnoirea infrastructurii și renovarea clădirilor, și că, cu cât investițiile publice – suspendate pentru a face față crizei – sunt amânate, cu atât ele devin mai costisitoare;

6.

constată că UE se află într-un moment crucial și că trebuie să găsească modalități și resurse pentru a asigura coeziunea și prosperitatea cetățenilor europeni;

Răspunsul la criză

7.

salută succesul programului SURE, finanțat prin obligațiuni emise de Comisia Europeană, și invită Comisia să asigure monitorizarea adecvată a acestui program, prin prezentarea unei Cărți albe care, pe baza unei evaluări a programului SURE, să prezinte opțiunile de politică pentru un sistem european permanent de reasigurare pentru indemnizațiile de șomaj;

8.

salută, de asemenea, succesul obligațiunilor verzi emise pentru NextGenerationEU – cea mai mare emisiune de obligațiuni verzi din lume, care va contribui la finanțarea investițiilor în domeniul climei, prin intermediul Mecanismului de redresare și reziliență (MRR);

9.

își reiterează sprijinul pentru activarea – pentru prima dată în istoria zonei euro – a clauzei derogatorii generale din Pactul de stabilitate și de creștere (PSC). Această activare a jucat un rol important în răspunsul statelor membre, al regiunilor și al autorităților locale și regionale la actuala criză, permițând utilizarea deplină a bugetelor publice pentru a atenua consecințele – în primul rând sociale – ale pandemiei de COVID-19;

10.

subliniază că războiul din Ucraina a demonstrat importanța independenței energetice pentru Uniunea Europeană și că tranziția energetică trebuie accelerată; se teme, însă, că clasificarea gazului și a energiei nucleare ca energie durabilă în Regulamentul privind taxonomia va oferi stimulente care să contravină dezvoltării rapide a energiei din surse regenerabile;

11.

regretă că datoria publică a crescut ca urmare a acestor măsuri: nivelul îndatorării publice a crescut cu 13 procente în 2020, atingând 92 % din PIB-ul UE în ansamblu și 100 % pentru zona euro (2);

12.

consideră că, în cazul în care clauza derogatorie din PSC ar fi eliminată în stadiul actual al cadrului de guvernanță economică și în contextul unei crize energetice, al instabilității geopolitice și al redresării în urma pandemiei de COVID-19, reducerea necesară a nivelului datoriei ar duce din păcate la revenirea politicilor de austeritate și, ca atare, ar avea un cost economic, social și ecologic uriaș; solicită, prin urmare, ca clauza derogatorie generală să se aplice în continuare până la instituirea, cât mai curând posibil, a unui cadru revizuit de guvernanță economică;

13.

sprijină analiza Consiliului bugetar european privind necesitatea unei reforme a PSC, pentru a se ajunge la o datorie publică sustenabilă, cu o regulă operațională principală – o eșalonare a cheltuielilor publice – pentru a viza reducerea treptată a ponderii îndatorării și a se ajunge la rate suportabile, într-un ritm care să fie adaptat circumstanțelor naționale (3);

Un cadru de guvernanță revizuit

14.

subliniază că cadrul european de guvernanță economică produce efecte majore asupra tuturor nivelurilor de guvernanță și îndeosebi asupra autorităților locale și regionale, care realizează aproape o treime din cheltuielile publice și care atrag mai mult de jumătate din investițiile publice din Uniunea Europeană în ansamblul său, cu diferențe semnificative între statele membre (4);

15.

reiterează că PSC și celelalte elemente ale actualului cadru european de guvernanță economică se confruntă cu cinci deficiențe majore: efecte prociclice nedorite, complexitate ridicată, lipsă de eficiență, luarea insuficientă în considerare a indicatorilor legați de dezvoltarea durabilă și de bunăstare și lipsa de transparență și de legitimitate democratică;

16.

consideră că un cadru revizuit de guvernanță economică europeană ar trebui să asigure transparența procesului decizional, care să implice Parlamentul European, parlamentele naționale și, în funcție de competențele interne ale statelor membre, adunările parlamentare cu competențe legislative. De asemenea, prin această asociere trebuie să poată fi posibilă participarea autorităților locale și regionale, a partenerilor sociali, a societății civile și a comunității academice;

17.

consideră că acest cadru revizuit trebuie să țină seama și de nivelul foarte ridicat al datoriei publice, care trebuie coborât treptat și nu poate fi redus în mod substanțial peste noapte, din cauza crizei de COVID-19, a dezastrelor naturale și a altor împrejurări extraordinare, a disparităților puternice dintre și în interiorul statelor membre, din cauza noii situații macroeconomice (rate foarte scăzute ale obligațiunilor, limite atinse de politica monetară, precum și mari incertitudini în ceea ce privește inflația, ratele dobânzilor și piața forței de muncă), a necesității de a evita politicile de austeritate și imperativele de mediu, energetice, tehnologice și sociale;

18.

își reiterează poziția în favoarea renunțării la procesul decizional unanim în materie de fiscalitate, pentru a permite UE să ia deciziile necesare cu majoritate calificată, la fel ca în alte domenii de politică, deoarece permite realizarea de progrese în lupta împotriva abuzurilor fiscale și schimbul de informații între statele membre. Această dispoziție respectă în continuare competența la nivel național, regional sau local în materie de colectare a impozitelor sau de stabilire a cotelor de impozitare;

19.

își reiterează apelul ca autoritățile naționale, regionale și locale, precum și cetățenii, să poată înțelege în mod clar normele aplicabile; salută, în acest sens, poziția Comisiei în favoarea unor reguli fiscale simplificate, care să utilizeze indicatori observabili; reamintește că este mai important să se integreze stabilizarea anticiclică, curățată de variații ciclice;

20.

consideră că un cadru de guvernanță ce urmărește bugete solide trebuie să se bazeze nu numai pe cheltuieli justificate, ci și pe venituri solide și echilibrate; reamintește că evaziunea fiscală și frauda fiscală din UE privează bugetele publice de câteva sute de miliarde de euro în fiecare an și că lupta împotriva fraudei fiscale este una din temele-cheie care întrunesc cea mai mare adeziune din partea cetățenilor europeni pentru o intervenție europeană sporită;

21.

consideră că guvernanța economică trebuie să se bazeze pe un echilibru între indicatorii referitori la disciplina bugetară și unii indicatori de coeziune socială, precum și pe punerea la dispoziție a infrastructurii și a unor servicii de interes economic general pentru toți cetățenii, cum ar fi cele cu privire la sănătate publică și la bunăstare; consideră, prin urmare, că, în conformitate cu procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM), care include indicatori mai variați, printre care rata șomajului, o guvernanță economică reformată trebuie să ia în considerare și alte obiective de mediu și sociale; aceste preocupări nu pot rămâne în plan secundar în raport cu indicatorii legați de disciplina fiscală;

22.

sugerează din nou ca PDM să fie extinsă, incluzând indicatori auxiliari care să vizeze disparitățile regionale și consideră că ar putea, de asemenea, să țină cont de progresele realizate în punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), care acoperă nu numai protecția mediului, ci și criterii sociale, economice și de guvernanță și sunt sprijinite de 193 de state din întreaga lume;

23.

subliniază că măsurile corective adoptate în cadrul procedurilor statelor membre privind dezechilibrele macroeconomice au efecte diferite în diferite regiuni și sunt deosebit de dăunătoare în regiunile cu economii mai puțin diversificate, cum ar fi regiunile ultraperiferice, care se confruntă cu constrângeri structurale și excepționale identificate la articolul 349 din TFUE. Aceste regiuni sunt foarte sensibile la șocuri exogene, iar politicile economice restrictive au un impact mai mare asupra reducerii investițiilor și a ocupării forței de muncă în aceste regiuni;

Promovarea rațională a investițiilor publice

24.

consideră în continuare că, în parte, responsabil de căderea puternică a investițiilor publice înregistrată în siajul crizei din zona euro este cadrul european de guvernanță economică, pentru că nu ține destul seama de distincția dintre cheltuieli curente și cheltuieli pe termen lung pentru investiții: între 2009 și 2018, investițiile publice în ansamblu au scăzut cu 20 % din PIB la nivelul UE. În ce privește investițiile făcute de autoritățile locale și regionale, acestea au scăzut cu aproape 25 % și, în mai multe state membre din rândul celor care au fost cel mai grav afectate de criză (5), chiar cu 40 % sau mai mult; consideră că este imperativ să se evite repetarea acestui scenariu după criza COVID-19 și că investițiile la nivel local și regional pot juca un rol esențial în revitalizarea economiei;

25.

reamintește că Consiliul bugetar european a determinat că statele membre care au o rată ridicată a investițiilor publice au tendința de a le reduce semnificativ în cadrul procedurii lor de deficit excesiv (PDE) (6) și că Comisia a remarcat că cadrul bugetar nu a împiedicat diminuarea investițiilor (7);

26.

subliniază că, în avizul său privind comunicarea interpretativă din 2015 pe această temă (8), CoR afirmase deja că flexibilitatea pentru investiții existentă în cadrul PSC era prea restrictivă și limitată, fiind solicitată doar de două state membre și, chiar și în aceste cazuri, a avut doar un impact minim;

27.

subliniază că, în același timp, UE se confruntă cu nevoi uriașe de finanțare pentru a face față principalelor provocări actuale: 650 de miliarde EUR pe an pentru Comisie, doar pentru tranziția verde și cea digitală (9), și aproape 200 de miliarde EUR pe an pentru infrastructura socială (10);

28.

consideră că, în contextul actual al nevoilor extraordinare de investiții, descurajarea finanțării deficitare a investițiilor publice, inclusiv din partea autorităților locale și regionale, cum se procedează în cadrul fiscal actual, poate stimula un nivel insuficient de investiții, în detrimentul generațiilor viitoare și al obiectivelor și țintelor climatice ale UE;

29.

își exprimă satisfacția că, în cele din urmă, Comisia recunoaște în mod clar necesitatea ca cadrul de guvernanță să încurajeze investițiile și, în special, investițiile publice verzi, digitale și de consolidare a rezilienței;

30.

își reiterează solicitarea – exprimată în repetate rânduri – pe care o consideră o regulă de aur a cofinanțării: printre cheltuielile structurale, publice sau asimilate acestora, definite în Pactul de stabilitate și de creștere, să nu fie incluse cheltuielile publice suportate de statele membre și de autoritățile locale și regionale ca urmare a cofinanțării în cadrul fondurilor structurale și de investiții, în conformitate cu limitele respective de cofinanțare din partea UE; subliniază că investițiile publice ale guvernelor, cum ar fi tranziția verde, digitală și socială sustenabilă, și menținerea competitivității europene sunt importante pentru generațiile viitoare și, prin urmare, ar trebui tratate în mod adecvat când este vorba de investiții publice ale guvernelor;

31.

subliniază că, datorită tipului de proiect sprijinit de fondurile structurale și de investiții, o astfel de regulă de „aur” pentru cofinanțare ar favoriza automat mai ales eforturile depuse pentru a face față provocărilor majore actuale și a pune în aplicare prioritățile europene. Printre acestea se numără coeziunea economică, socială și teritorială; consolidarea rezilienței; punerea în aplicare a politicilor sociale, de mediu și digitale etc. Dacă li s-ar acorda un tratament favorabil în cadrul financiar, s-ar consolida coerența globală a politicilor europene;

32.

îndeamnă Comisia, ca după ce își va fi reformulat propunerile ținând cont de prejudiciile economice și bugetare cauzate de COVID-19, să prezinte o carte albă privind reformarea guvernanței economice, întemeiată pe eventuala instituire a unei astfel de reguli de aur, în conformitate cu limitele respective de cofinanțare din partea UE. În evaluarea sa, Comisia ar trebui să ia în considerare și alte instrumente, cum ar fi o regulă privind cheltuielile, care, pe baza tendințelor de creștere economică și a nivelului datoriei, să limiteze creșterea anuală a cheltuielilor publice totale și să servească la păstrarea încrederii publice, prin creșterea transparenței, reducerea sarcinilor administrative și găsirea unui echilibru între disciplina bugetară și menținerea unei capacități suficiente pentru investițiile publice;

33.

reamintește că aceste cheltuieli reprezintă, prin definiție, investiții de interes general european, al căror efect de levier, din punctul de vedere al creșterii durabile și al consolidării coeziunii teritoriale, este evident;

34.

preconizează, în plus, stabilirea unei „reguli de aur ecologice și de coeziune socială”, care ar exclude luarea în considerare a investițiilor publice în contabilitatea proiectelor care își propun să încurajeze tranziția către o societate durabilă din punct de vedere ecologic, economic și din perspectiva coeziunii sociale, astfel cum este definită în ODD și în Pactul verde, dat fiind că se recunoaște că aceste investiții sunt esențiale, nu doar în cadrul relansării ulterioare crizei COVID-19, ci și pentru a asigura prosperitatea și calitatea vieții generațiilor viitoare;

35.

propune, ca soluție alternativă, excluderea sectorului administrației locale și regionale de la aplicarea normelor Pactului de stabilitate și de creștere. În 2019, investițiile publice în acest sector au reprezentat 49,2 % din totalul investițiilor publice (11) la nivelul Uniunii Europene, în timp ce datoria brută a sectorului administrației locale din Uniunea Europeană reprezintă doar 6,0 % din produsul intern brut al Uniunii Europene (12) și, ca atare, nu reprezintă cauza datoriei publice ridicate. În plus, sectorul administrației locale contractează datorii doar pentru investiții, nu și pentru stabilizarea macroeconomică cu cheltuieli curente, administrațiile locale aflându-se, pe plan intern, sub controlul bugetar al autorităților regionale sau naționale. Comitetul îndeamnă explicit Comisia să examineze posibilitatea de a scuti autoritățile locale de la aplicarea normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere;

36.

consideră că este necesar, în general, să se țină seama de principiul de a „nu aduce prejudicii coeziunii”, inclus în Comunicarea Comisiei cu privire la cel de-al 8-lea raport privind coeziunea, pentru a asigura complementaritatea și sinergiile dintre politica de coeziune și alte politici ale UE, evitând împiedicarea procesului de convergență și accentuarea disparităților regionale;

37.

invită Comisia să prezinte, până la sfârșitul anului 2022, o propunere legislativă de reformare a cadrului de guvernanță economică, bazată mai ales pe introducerea acestor reguli de aur, combinate cu regula de cheltuieli, care să poată asigura un echilibru între disciplina bugetară și menținerea unei capacități suficiente pentru investițiile publice;

38.

cu toate acestea, pentru a asigura conformitatea cheltuielilor identificate de guverne ca intrând sub incidența uneia sau alteia dintre regulile de aur, propune ca aplicarea lor să facă obiectul unei supravegheri stricte, la două niveluri: de către consiliile fiscale naționale independente și de către Consiliul bugetar european, care va prezenta rapoarte anuale publice Consiliului și Parlamentului European;

Revizuirea aprofundată a semestrului european

39.

reamintește că guvernanța economică, care este transpusă în practică prin ciclul de coordonare din cadrul semestrului european, suferă din cauza unei lipse de eficacitate a punerii în aplicare a reformelor;

40.

subliniază și că amploarea reformelor structurale luate în considerare în cadrul semestrului european nu a fost niciodată definită în textele juridice europene, în special în ceea ce privește pertinența lor și valoarea lor adăugată pentru nivelul european. Consideră că această lipsă a unei definiții limitează interacțiunile posibile dintre reformele întreprinse la nivel național și politicile comunitare (legislație și programe financiare) și pune probleme în ceea ce privește principiul subsidiarității;

41.

consideră că este necesar ca semestrul european să reprezinte, pe picior de egalitate și în sinergie cu obiectivele sale economice și bugetare, cadrul pentru punerea în aplicare a imperativelor de mediu și de coeziune socială prevăzute în obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale Organizației Națiunilor Unite, pe care UE și statele sale membre s-au angajat să le atingă până în 2030;

42.

este convins că propunerea sa privind un cod de conduită, în scopul asocierii colectivităților locale și regionale la semestrul european (13), poate remedia lipsa de eficacitate a semestrului, datorită unei analize mai bune a realităților locale și regionale și, de asemenea, că punerea sa în aplicare rămâne necesară cu atât mai mult cu cât planurile naționale din cadrul MRR se bazează, în parte, pe recomandările specifice fiecărei țări din cadrul semestrului european;

43.

consideră că o astfel de dublă reorientare a semestrului, atât în ceea ce privește obiectivele sale, cât și procesul său de funcționare, poate duce la consolidarea legitimității sale democratice și pe cea a sistemului european de guvernanță economică în ansamblu, care rămâne mult prea puțin marcată.

---

(1)  Comitetul European al Regiunilor, Barometrul regional și local al UE în 2020, 12 octombrie 2020, și Barometrul regional și local anual al UE în 2021, 12 octombrie 2021.

(2)  Comisia Europeană, Previziunile economice europene din toamna anului 2021, Documentul instituțional 160, noiembrie 2021.

(3)  Raportul anual al Consiliului pe 2021:https://bit.ly/3HqqvIQ.

(4)  Cifre aferente anului 2018. Sursă: Eurostat, cod date: TEC00023 și TEC00022.

(5)  Eurostat, cod date: TEC00022.

(6)  Consiliul bugetar european, Assessment of EU fiscal rules with a focus on the six and two-pack legislation („Evaluarea normelor fiscale ale UE cu accent pe pachetul de șase, respectiv de două măsuri legislative”), p. 76.

(7)  Comisia Europeană (2020, Evaluarea guvernanței economice, COM(2020) 55 final, din 5 februarie 2020.

(8)  Avizul CoR pe tema „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere” (COR-2015-01185) (JO C 313, 22.9.2015, p. 22), raportoare: Olga Zrihen (BE-PSE), adoptat la 9 iulie 2015.

(9)  Comisia Europeană, „Economia UE după pandemia de COVID-19: implicații pentru guvernanța economică” [COM(2021) 662 final, 19 octombrie 2020].

(10)  Comisia Europeană, Commission Staff Working Document: Identifying Europe’s recovery needs (Document de lucru al serviciilor Comisiei – „Identificarea nevoilor Europei în vederea redresării” [SWD(2020) 98 final, 27 mai 2020].

(11)  Sursă: Conturile naționale Eurostat.

(12)  Sursă: Conturile naționale Eurostat.

(13)  Avizul CoR pe tema „Îmbunătățirea guvernanței semestrului european: un cod de conduită pentru implicarea autorităților locale și regionale” (COR-2016-05386) (JO C 306, 15.9.2017, p. 24), raportor: Rob Jonkman (NL-CRE), adoptat la 11 mai 2017.

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor multinaționale în Uniune

(2022/C 301/08)

Raportor general: Federico BORGNA (IT-PSE) Document de referință: Propunere de directivă a Consiliului privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor multinaționale în Uniune COM(2021) 823 final

I.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Considerentul 7

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Deși este necesar să se asigure descurajarea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, ar trebui evitate efectele negative asupra întreprinderilor multinaționale mai mici de pe piața internă. În acest scop, prezenta directivă ar trebui să se aplice numai entităților situate în Uniune care sunt membre ale unor grupuri de întreprinderi multinaționale sau ale unor grupuri exclusiv naționale de mari dimensiuni care ating pragul anual al veniturilor consolidate de cel puțin 750 000 000 EUR. Acest prag ar fi în concordanță cu pragul prevăzut în normele fiscale internaționale existente, cum ar fi normele privind raportarea pentru fiecare țară în parte. Entitățile care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive sunt denumite entități constitutive. Anumite entități ar trebui excluse din domeniul de aplicare pe baza scopului și a statutului lor specific. Entitățile excluse ar fi cele care nu sunt orientate spre profit și care desfășoară activități de interes general și care, din aceste motive, nu sunt susceptibile de a fi supuse impozitării în statul membru în care sunt situate. Pentru a proteja aceste interese specifice, este necesar să se excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive entitățile guvernamentale, organizațiile internaționale, organizațiile non-profit și fondurile de pensii . Fondurile de investiții și vehiculele de investiții imobiliare ar trebui, de asemenea, să fie excluse din domeniul de aplicare atunci când se află la cel mai înalt nivel al lanțului proprietății, deoarece, pentru așa-numitele entități de tip „flow-through”, profiturile obținute sunt impozitate la nivelul proprietarilor.

Este necesar să se asigure descurajarea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale. În același timp , ar trebui evitate efectele negative asupra întreprinderilor multinaționale mai mici de pe piața internă. În acest scop, prezenta directivă ar trebui să se aplice numai entităților situate în Uniune care sunt membre ale unor grupuri de întreprinderi multinaționale sau ale unor grupuri exclusiv naționale de mari dimensiuni care ating pragul anual al veniturilor consolidate de cel puțin 750 000 000 EUR. Acest prag ar fi în concordanță cu pragul prevăzut în normele fiscale internaționale existente, cum ar fi normele privind raportarea pentru fiecare țară în parte. Entitățile care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive sunt denumite entități constitutive. Anumite entități ar trebui excluse din domeniul de aplicare pe baza scopului și a statutului lor specific. Entitățile excluse ar fi cele care nu sunt orientate spre profit și care desfășoară activități de interes general și care, din aceste motive, nu sunt susceptibile de a fi supuse impozitării în statul membru în care sunt situate. Pentru a proteja aceste interese specifice, este necesar să se excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive entitățile guvernamentale (inclusiv autoritățile locale și regionale și asociațiile lor) , organizațiile internaționale, organizațiile non-profit și fondurile de pensii .

Expunere de motive

Motivele sunt evidente.

Amendamentul 2

Articolul 2 alineatul (3) litera (a)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
(a) o entitate guvernamentală, o organizație internațională, o organizație non-profit, un fond de pensii , o entitate de investiții care este o societate-mamă finală și un vehicul de investiții imobiliare care este o societate-mamă finală; sau	(a) o entitate guvernamentală (inclusiv autorități locale și regionale și asociații ale lor) , o organizație internațională, o organizație non-profit, un fond de pensii;

Expunere de motive

Pentru clarificare. Motivele sunt evidente.

Amendamentul 3

Articolul 3 alineatul (31) litera (d)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(d) unei entități guvernamentale, unei organizații internaționale, unei organizații non-profit, unui fond de pensii , unei entități de investiții care nu face parte din grupul de întreprinderi multinaționale sau unei societăți de asigurări de viață, în măsura în care dividendele sunt primite în legătură cu activitățile unui fond de pensii care sunt supuse impozitării în același mod precum un fond de pensii ;

(d) unei entități guvernamentale (inclusiv autorități locale și regionale și asociații ale lor) , unei organizații internaționale, unei organizații non-profit, unui fond de pensii;

Expunere de motive

Pentru clarificare. Motivele sunt evidente.

Amendamentul 4

Articolul 11

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Aplicarea unei UTPR la nivelul grupului de întreprinderi multinaționale	Aplicarea unei UTPR la nivelul grupului de întreprinderi multinaționale
În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale este situată într-o jurisdicție dintr-o țară terță care nu aplică o regulă recunoscută privind includerea veniturilor, statele membre se asigură că entitățile sale constitutive situate în Uniune sunt supuse, în statul membru în care sunt situate, unui impozit suplimentar pentru exercițiul financiar („impozit suplimentar alocat în temeiul UTPR”) pentru suma alocată statului membru respectiv în conformitate cu articolul 13. Entitățile constitutive care sunt entități de investiții și fonduri de pensii nu sunt supuse impozitului suplimentar alocat în temeiul UTPR.	În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale este situată într-o jurisdicție dintr-o țară terță care nu aplică o regulă recunoscută privind includerea veniturilor, statele membre se asigură că entitățile sale constitutive situate în Uniune sunt supuse, în statul membru în care sunt situate, unui impozit suplimentar pentru exercițiul financiar („impozit suplimentar alocat în temeiul UTPR”) pentru suma alocată statului membru respectiv în conformitate cu articolul 13. Fondurile de pensii nu sunt supuse impozitului suplimentar alocat în temeiul UTPR.

Expunere de motive

Motivele sunt evidente.

Amendamentul 5

Articolul 12

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Aplicarea unei UTPR în jurisdicția UPE	Aplicarea unei UTPR în jurisdicția UPE
În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale este situată într-o jurisdicție care aplică o impozitare la nivel redus, statele membre se asigură că entitățile sale constitutive situate într-un stat membru fac obiectul unui impozit suplimentar alocat în temeiul UTPR pentru exercițiul financiar și pentru suma alocată statului membru respectiv în conformitate cu articolul 13 în ceea ce privește entitățile constitutive impozitate la un nivel redus care sunt situate în jurisdicția societății-mamă finale, indiferent dacă jurisdicția respectivă aplică sau nu o regulă recunoscută privind includerea veniturilor. Entitățile constitutive care sunt entități de investiții și fonduri de pensii nu sunt supuse impozitului suplimentar alocat în temeiul UTPR.	În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale este situată într-o jurisdicție care aplică o impozitare la nivel redus, statele membre se asigură că entitățile sale constitutive situate într-un stat membru fac obiectul unui impozit suplimentar alocat în temeiul UTPR pentru exercițiul financiar și pentru suma alocată statului membru respectiv în conformitate cu articolul 13 în ceea ce privește entitățile constitutive impozitate la un nivel redus care sunt situate în jurisdicția societății-mamă finale, indiferent dacă jurisdicția respectivă aplică sau nu o regulă recunoscută privind includerea veniturilor. Fondurile de pensii nu sunt supuse impozitului suplimentar alocat în temeiul UTPR.

Expunere de motive

Motivele sunt evidente.

Amendamentul 6

Articolul 36 alineatul (2) litera (b)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
(b) o entitate guvernamentală, o organizație internațională, o organizație non-profit sau un fond de pensii, altul decât o entitate care prestează servicii de pensii, care are rezidența fiscală în jurisdicția în care este situată societatea-mamă finală și care deține participații în capitalurile proprii reprezentând un drept la maximum 5 % din profiturile și activele societății-mamă finale .	(b) o entitate guvernamentală (inclusiv autorități locale și regionale și asociații ale lor) , o organizație internațională, o organizație non-profit sau un fond de pensii ;

Expunere de motive

Pentru clarificare. Motivele sunt evidente.

Amendamentul 7

Articolul 37 alineatul (3) litera (c)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
(c) o entitate guvernamentală, o organizație internațională, o organizație non-profit sau un fond de pensii, altul decât o entitate care prestează servicii de pensii, care are rezidența fiscală în jurisdicția în care este situată societatea-mamă finală și care deține participații în capitalurile proprii reprezentând un drept la maximum 5 % din profiturile și activele societății-mamă finale .	(c) o entitate guvernamentală (inclusiv autorități locale și regionale și asociații ale lor) , o organizație internațională, o organizație non-profit sau un fond de pensii ;

Expunere de motive

Pentru clarificare. Motivele sunt evidente.

Amendamentul 8

Articolul 53a (nou)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
	La trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia Europeană revizuiește rezultatele sale și poate propune o modificare a ei, în special în ceea ce privește adaptarea definițiilor referitoare la pragul cifrei de afaceri și la rata minimă de impozitare, în conformitate cu evoluțiile de la nivel internațional.

Expunere de motive

În absența unei evaluări a impactului de către Comisia Europeană în momentul elaborării prezentei directive, o revizuire este cu atât mai importantă pentru a analiza rezultatele și consecințele punerii sale în aplicare.

II.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR)

Observații generale

1.

salută propunerea de directivă a Consiliului privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor multinaționale în Uniune (1);

2.

reiterează că articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) se referă la dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, și că articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că Consiliul, hotărând în unanimitate, urmărește să asigure instituirea și funcționarea pieței interne și să evite denaturarea concurenței;

3.

consideră că activitatea desfășurată până în prezent de OCDE pentru elaborarea de măsuri de combatere a erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor în afara UE poate avea și un impact benefic semnificativ asupra realităților locale și regionale, nu numai în ceea ce privește veniturile fiscale mai mari de care dispun statele membre, ci și pentru a asigura o mai mare echitate și competitivitate pentru IMM-uri, care – la nivel național și local – se confruntă în prezent cu condiții fiscale mai nefavorabile, ce au însă și efecte benefice pentru ocuparea forței de muncă și lucrători;

4.

este convins că introducerea propunerii privind un nivel minim de impozitare este primul pas către crearea unui sistem de impozitare unic în cadrul UE, care este foarte necesar pentru a trece la o concurență reală pentru întreprinderile de pe piața internă europeană, pentru a spori competitivitatea Europei și pentru a evita delocalizarea sau închiderea arbitrară a centrelor de producție, cu repercusiuni grave asupra lucrătorilor, forțați să caute noi locuri de muncă sau să efectueze deplasări lungi pentru a nu-și pierde locul de muncă;

5.

consideră că este absolut esențial ca normele să nu sporească birocrația pentru întreprinderi, împiedicându-le astfel dezvoltarea, în special în domeniile cercetării și inovării și neutralității climatice, care sunt cu atât mai importante pentru a asigura tranziția digitală și ecologică necesară.

Armonizarea perfectă a normelor în UE

6.

speră ca aplicarea directivei să se desfășoare în mod cuprinzător și coerent între statele membre ale UE, dar și în deplină conformitate cu Acordul OCDE: lipsa armonizării normelor fiscale minime în cadrul UE sau între UE și țările terțe ar putea da naștere unor potențiale litigii privind dubla impunere, cu un efect negativ direct asupra unui număr mare de întreprinderi aflate în avangardă la nivel mondial și cu posibile repercusiuni asupra furnizorilor lor (adesea IMM-uri) în ceea ce privește veniturile fiscale colectate, comerțul și investițiile;

7.

consideră că este esențial ca observațiile OCDE și detaliile tehnice suplimentare privind normele standard să fie incluse în directiva UE în mod global și să nu facă obiectul unei transpuneri pripite, fără a exclude în cele din urmă măsurile declanșate de reglementare;

8.

subliniază importanța, în redactarea finală a directivei și în aplicarea sa ulterioară, a unei terminologii comune și lipsite de ambiguitate: este posibil ca unele dintre noile definiții utilizate în directivă să nu fie pe deplin aliniate la definițiile deja stabilite în dreptul fiscal internațional: pentru a asigura o mai mare securitate juridică, va fi esențial să se verifice încrucișat traducerile directivei UE pentru a realiza o aliniere precisă cu conceptele de drept fiscal ale fiecărei țări;

9.

în ceea ce privește marile grupuri naționale, solicită să se depună toate eforturile pentru a garanta că noua taxă minimă este conformă cu legislația UE, pentru a evita insecuritatea juridică, și încurajează ferm instituirea, acolo unde este posibil, a unor măsuri de simplificare pentru aceste grupuri strict naționale. În prezent, nu este clar câte mari grupuri exclusiv naționale există în UE și care ar fi costul fiscal și administrativ al unei astfel de măsuri.

Interacțiune și condiții de concurență echitabile cu țările terțe

10.

speră că, la transpunerea în legislație a taxei minime a OCDE, UE va colabora în mod constant cu partenerii săi mondiali și își va respecta orientările politice, pentru a evita ca întreprinderile europene să se confrunte cu standarde mai stricte decât concurenții lor direcți, impunând astfel UE un mediu de afaceri mai puțin deschis, cu o creștere economică mai redusă, cu mai puține locuri de muncă, cu capacități și resurse limitate pentru a răspunde provocărilor inovării. Consideră, în special, că neparticiparea SUA la primul pilon ar putea submina scopul și echilibrul acordului OCDE în ansamblu;

11.

solicită UE să monitorizeze îndeaproape influența introducerii sistemului celui de-al doilea pilon asupra comportamentului investitorilor și al întreprinderilor, pentru a înțelege modul în care noile norme vor afecta investițiile, locurile de muncă, creșterea economică, comerțul sau impactul fiscal. Această monitorizare este esențială pentru a evita efectele colaterale negative asupra lucrătorilor (sub formă de salarii mai mici), asupra consumatorilor (prin prețuri mai mari) sau asupra acționarilor (prin dividende mai mici). Întrucât este esențial ca toți principalii parteneri comerciali ai UE să aplice taxa minimă, trebuie neapărat ca țările terțe să respecte normele internaționale, pentru a evita ca întreprinderile din UE să fie supuse unui regim mai strict decât altele și pentru a le lăsa la discreția unui sistem global necoordonat;

12.

subliniază că regula privind plățile subimpozitate (UTPR) poate limita într-o anumită măsură condițiile de concurență inegale dintre întreprinderi, dar acest lucru nu rezolvă pe deplin situația, în special deoarece regula este foarte dificil de aplicat în practică și ar putea face UE mai puțin atractivă, de exemplu pentru activitățile de cercetare și dezvoltare sau pentru investițiile în tranziția energetică și climatică;

13.

consideră că este esențial să se evite dubla impozitare a întreprinderilor din UE, de exemplu din cauza lipsei de coordonare între BEPS sau IIR din Europa și BEAT sau GILTI din SUA.

Armonizarea cu stimulentele și cu alte norme fiscale ale UE

14.

sugerează ca, în cadrul reducerii substanțiale a impozitării profiturilor întreprinderilor la nivel european (înjumătățită în ultimii 25 de ani), să se realizeze o evaluare a numeroaselor măsuri de combatere a evitării obligațiilor fiscale adoptate în ultimii zece ani și să se evalueze eficiența, eficacitatea, coerența și valoarea adăugată europeană în ceea ce privește veniturile fiscale (inclusiv modul în care statele membre au pus în aplicare această legislație în activitatea lor de audit);

15.

invită Comisia să evalueze dacă mecanismul UE de soluționare a litigiilor din 2017 poate fi utilizat pentru al doilea pilon sau dacă sunt necesare modificări;

16.

consideră că Comisia și autoritățile fiscale ale statelor membre ar trebui să își actualizeze și să își restructureze sistemele fiscale, pentru a se asigura că pot încuraja în continuare inovarea (ecologică), creșterea economică și crearea de locuri de muncă. În ultimele decenii, țările au conceput și pus în aplicare o serie de impozite și stimulente naționale pentru a stimula ocuparea forței de muncă și inovarea în economiile locale. Cel mai recent și mai important fenomen este creșterea stimulentelor fiscale concepute special pentru a încuraja protecția climei, securitatea aprovizionării cu energie și cercetarea și dezvoltarea în cadrul Pactului verde european: unele dintre stimulentele fiscale utilizate în prezent în statele membre nu vor mai fi disponibile sau vor fi mai puțin atractive din punctul de vedere al investițiilor după introducerea directivei. Prin urmare, ar fi util pentru Comisie să pregătească un ghid pentru a clarifica modul de concepere a viitoarelor stimulente fiscale în conformitate cu cerințele pilonului 2 (de exemplu, stimulente care să ofere reduceri ale impozitelor pe salarii sau ale contribuțiilor la asigurările sociale ale cercetătorilor, ori sisteme de amortizare accelerată pentru a încuraja investițiile);

17.

consideră că este esențial ca țările UE să ofere în continuare stimulente fiscale pentru a atrage investiții străine, cu condiția ca acestea să favorizeze activitatea economiei reale prin angajarea mai multor angajați, prin creșterea salariilor lucrătorilor sau prin investiții în active corporale: întreprinderile multinaționale se bazează, de asemenea, pe IMM-urile locale pentru factorii de producție în lanțurile lor valorice, iar prezența lor poate conduce la noi efecte pozitive de propagare pentru mediul de afaceri local;

18.

sprijină apelul făcut de comunitatea de afaceri pentru introducerea unei etape de testare în aplicarea sancțiunilor prevăzute, de exemplu pentru primul an de punere în aplicare, pentru a permite tuturor întreprinderilor să ia cunoștință de noile norme, astfel încât sancțiunile aplicate entităților neconforme să fie proporționale și să nu le implice pe cele în cazul cărora nerespectarea este cauzată de o adaptare tardivă a procedurilor și nu de un comportament intenționat;

19.

sugerează, în ceea ce privește cerințele de depozitare, ca informațiile referitoare la întreprinderi să fie comunicate numai printr-un schimb oficial de informații între administrațiile fiscale, cu respectarea strictă a confidențialității și a unor condiții adecvate de utilizare, pentru a preveni scurgerile necontrolate de informații sensibile, fără a încălca însă cerințele de transparență, așa cum se stipulează în Recomandarea Consiliului OCDE cu privire la abordările comune privind creditele la export care beneficiază de sprijin public și îndatoririle de diligență socială și în domeniul mediului;

20.

solicită introducerea unor simplificări administrative pentru a limita costurile de adaptare la noile norme, atât pentru întreprinderi, cât și pentru autoritățile fiscale: ar trebui depuse toate eforturile pentru a menține sarcina administrativă la un nivel cât mai scăzut posibil. O legislație care nu este prea complicată poate facilita cunoașterea de către întreprinderi a noilor norme și scurtează perioada de tranziție necesară, facilitând verificarea de către autoritățile fiscale a aplicării efective a noilor norme.

---

(1)  COM(2021) 823 final.

Avizul Comitetului European al Regiunilor – O strategie europeană pentru universități

(2022/C 301/09)

Raportor: Emil BOC (RO-PPE), primarul orașului Cluj-Napoca Document de referință: Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind o strategie europeană pentru universități COM(2022) 16

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR)

1.

salută implicarea și susținerea acordată de Uniune în promovarea excelenței în educație; subliniază în acest context rolul semnificativ al Strategiei europene pentru universități ca parte a pachetului privind învățământul superior, care va permite realizarea Spațiului european al educației până în 2025;

2.

subliniază că ideea unei civilizații care să consolideze valorile democratice în Europa nu se poate susține fără investiții în capitalul uman. Un sistem educațional excelent, în centrul căruia se află universități puternice, stă la baza învățării pe tot parcursul vieții;

3.

evidențiază importanța creșterii calității educației și cercetării din universitățile europene și disponibilitatea de susținere la nivel local și regional a obiectivelor specifice acestui deziderat strategic;

4.

recunoaște importanța deosebită a universităților în societate și contribuția acestora la dezvoltarea durabilă, rezilientă și incluzivă, bazată pe valori democratice, a statelor membre, precum și a comunităților locale și a regiunilor. Rolul universităților este cu atât mai important în situații de criză, când ele pot contribui la depășirea crizei și la redresarea post-criză (1);

5.

subliniază rolul esențial al universităților în abordarea provocărilor globale. UE a subliniat de mult timp necesitatea unor legături mai strânse între cercetare, predare, învățare și inovare în universități și, în același timp, necesitatea unei finanțări mai bune pentru instituțiile de învățământ superior în vederea consolidării nivelului de calitate necesar. Universitățile, ca surse de noi cunoștințe în domeniul cercetării și ca promotori ai inovării, joacă un rol esențial în soluționarea problemelor societale presante identificate în cadrul misiunilor UE;

6.

accentuează faptul că universitățile trebuie văzute ca o componentă de bază a culturii europene și că diversitatea sectorului universitar, care reunește entități axate pe predare, institute de cercetare, școli cu profil vocațional etc., reprezintă un avantaj strategic;

7.

notează că la nivel local și regional prezența universităților reprezintă de cele mai multe ori un avantaj competitiv important pentru comunitățile în care sunt localizate (2). De exemplu, investitorii sunt interesați și atrași de comunități unde există o forță de muncă înalt calificată, oportunități de cooperare cu mediul academic și de transfer de tehnologie și know-how dinspre universități înspre sectorul de business. Prezența universității generează, de asemenea, venituri importante în comunitate (3), pentru că studenții, cadrele didactice și restul personalului realizează cheltuieli semnificative în comunități (există un efect de multiplicare relevant în ceea ce privește consumul generat de universități). Dincolo de aceste avantaje care pot fi cuantificate economic, prezența universităților duce la crearea în plan local a unui climat cosmopolit, caracterizat prin prezența studenților și cadrelor didactice internaționale precum și prin valori care țin de toleranță, diversitate culturală, religioasă, etnică etc. (4);

8.

salută abordarea pe mai multe niveluri propusă în Strategia europeană pentru universități, care prevede o aliniere a obiectivelor de politici publice și a investițiilor la nivelul UE, național, regional și local; atrage însă atenția că ar fi benefică o dimensiune locală și regională mai pregnantă în conceperea și implementarea modelului ideal de universitate în viitor;

9.

observă importanța construirii unor parteneriate strategice între autoritățile locale și regionale (ALR) și universități, inclusiv în ceea ce privește conceperea strategiilor de dezvoltare locală și regională. Universitățile joacă un rol esențial în dezvoltarea ecosistemelor locale, pentru care strategiile regionale de specializare inteligentă au creat o bază solidă;

10.

recunoaște faptul că universitățile pot fi sprijinite de ALR prin crearea și consolidarea unor condiții care țin de contextul local și regional (acces la infrastructură de toate tipurile și la servicii, calitatea vieții, mediu incluziv etc.) și care pot crește competitivitatea universităților pe o piață globală;

11.

evidențiază faptul că, la nivelul UE, există deja o tradiție excelentă vizând cooperarea între universități din diverse state membre prin intermediul programului ERASMUS+, care trebuie valorificată în continuare;

12.

notează că, în prezent, rolul universităților în societate este în schimbare, și că acestea își asumă noi funcții pe lângă cele tradiționale (care vizau preponderent predarea și cercetarea) (5). Universitățile se redefinesc în prezent ca actori importanți în ceea ce privește inovarea tehnologică și socială, antreprenoriatul, transferul tehnologic către economie. Ele nu mai sunt plasate în afara comunităților și a societății, ci se transformă în actori implicați în comunitate, care pot contribui în mod semnificativ la rezolvarea unor probleme societale (6);

13.

accentuează faptul că universitățile sunt actori-cheie în promovarea unor obiective extrem de importante pentru Uniune, precum tranziția verde și cea digitală. Universitățile dețin expertiză substanțială în aceste domenii, dar, în același timp, pot implementa și disemina bune practici în aceste domenii în și către comunitățile locale în care operează;

14.

notează că universitățile pot oferi soluții și instrumente în abordarea unora dintre problemele majore cu care se confruntă Uniunea, precum fenomenul de brain drain (7) (exodul creierelor) și exodul rural. Efectele negative asociate cu fenomenul de brain drain precum și importanța așa-numitei „circulații a creierelor” (brain circulation) sunt în strânsă legătură cu cooperarea și parteneriatele dintre universități, ALR, mediul de afaceri și societatea civilă. Subliniază necesitatea de a intensifica în mod semnificativ eforturile de reducere a decalajului în materie de cunoștințe și inovare în Europa și de a elimina decalajul în materie de inovare dintre Europa și SUA;

15.

sugerează importanța identificării și utilizării permanente și pe scară largă a bunelor practici la nivel local și regional în ceea ce privește cooperarea ALR cu universitățile. În acest context, înființarea unor rețele transnaționale, cu scopul diseminării de bune practici, cu o participare largă a părților interesate în educația terțiară, se conturează ca o prioritate pentru ALR din statele membre. Această rețea poate fi luată în considerare în cadrul Strategiei europene pentru universități;

16.

atrage atenția că universitățile se confruntă cu dificultăți și bariere semnificative în acest proces de transformare și asumare de noi responsabilități. Provocările de ordin financiar se întâlnesc cel mai probabil în toate statele membre. Propune în acest context dezvoltarea unei strategii de investiții care să țină seama de finanțarea regională, națională și europeană și solicită ca cooperările dintre sectoarele public, privat și non-profit să fie luate în considerare pentru a consolida capacitățile universităților europene. Notează, de asemenea, că există provocări care țin de nivelul de autonomie universitară și/sau de intervenția factorului politic în decizii importante referitoare la finanțarea universităților, recrutarea și selectarea cadrelor didactice, libertatea de exprimare și de alegere a temelor și direcțiilor de cercetare, oportunitățile de comunicare liberă, fără cenzură a rezultatelor cercetării etc.;

17.

subliniază că este important ca ALR din statele membre să se implice activ în consolidarea unor ecosisteme locale și regionale cât mai diverse și să cultive cooperarea și încrederea între diverse sectoare comunitare. Evidențiază faptul că la nivel local și regional universitățile trebuie privite ca fiind parte a unor ecosisteme mai largi, care înglobează o diversitate de părți interesate (8). Pentru ca universitățile să ofere abilități noi, care vizează rezolvarea creativă de probleme, utilizarea tehnologiei, comunicarea eficientă în comunitate, cooperarea dintre ele și actorii relevanți din comunitate este esențială;

18.

ia act de faptul că aprofundarea cooperării transnaționale între universități și dezvoltarea dimensiunii europene a învățământului terțiar reprezintă priorități de bază vizate de Strategia europeană pentru universități. În acest context, consideră că ALR pot acționa astfel încât să sprijine, acolo unde este posibil, cooperarea transnațională universitară (Inițiativa Erasmus+ privind universitățile europene reprezintă un instrument important în acest domeniu al alianțelor universitare ce vizează excelența). ALR pot să se racordeze la practici sugerate de Strategie, precum inițiativa care vizează legitimația europeană de student. Această legitimație ar putea fi recunoscută nu doar la nivelul mediului academic, ci și în relația dintre studenții, cercetătorii și cadrele didactice transnaționale și administrațiile locale (pentru permise de rezidență, legitimații de transport în comun, acces la muzee etc.);

19.

accentuează faptul că, în contextul Strategiei europene pentru universități, ALR în statele membre trebuie să acționeze în calitate de facilitatori, capabili să coaguleze diverse părți interesate din comunitate în jurul unor inițiative și proiecte relevante pentru universități. De asemenea notează că, în ceea ce privește finanțarea universităților, în multe state membre, ALR nu au responsabilități directe. Cu toate acestea, ALR pot stimula finanțarea din fonduri diverse a universităților și inițiativelor acestora, generând sinergii la nivel local și regional;

20.

recunoaște că este necesar ca universitățile să își redefinească programele de studiu pentru a răspunde într-un mod cât mai eficace la progresele tehnologice rapide, la tranziția verde și la cea digitală și la schimbările structurale de pe piețele europene ale forței de muncă, unde este nevoie de competențe noi (9). Accentuează de asemenea faptul că, în acest proces ce ține de redefinirea programelor de studii și dezvoltarea de astfel de noi competențe, ALR pot juca un rol semnificativ. Subliniază, în același timp, că, deși universitățile contribuie în mare măsură la creșterea capacității de inserție profesională și a competitivității economice într-o economie globalizată, caracterul autonom al învățământului terțiar trebuie menținut;

21.

evidențiază rolul ALR în crearea și consolidarea unor ecosisteme locale și regionale care promovează cooperarea activă și networkingul dintre autoritățile publice subnaționale, mediul de afaceri/industrie și universități. ALR trebuie să dețină în aceste ecosisteme rolul de inițiatori și facilitatori care identifică oportunități pentru cooperare, alocă diferite resurse, inclusiv financiare, pentru funcționarea activităților de networking și cooperare și sprijină crearea unor structuri precum clusterele educaționale la nivel local și/sau regional. Clusterele educaționale reprezintă instrumente/vehicule excelente, concepute pentru a oferi un spațiu de dialog și colaborare între principalii actori implicați în educația formală, cu scopul de a sprijini tinerii în formarea lor profesională. Utilizând clusterele educaționale, ALR pot implementa, în parteneriat cu alți actori din ecosistem, instrumente precum fonduri de inovare, mini-granturi pentru startup-uri în anumite domenii-cheie etc.;

22.

consideră că modul în care studenții au nevoie să învețe în prezent este, în unele cazuri, total diferit față de trecut; aceștia au nevoie de oportunități care să le permită aplicarea conceptelor teoretice la situații reale de viață, precum și la rezolvarea unor probleme pe care le sesizează în comunitățile locale și regionale în care trăiesc. ALR pot facilita, împreună cu universitățile și alți actori din ecosistemul local, astfel de experiențe pedagogice, de exemplu prin sprijinirea unor laboratoare vii, oferirea de probleme de politică publică care trebuie analizate, dezvoltarea unor proiecte strategice comune pentru comunitate, facilitarea cooperării cu alte părți interesate de la nivel local și regional etc.;

23.

consideră că ALR, în parteneriat cu universități și alți actori din ecosistemul local/regional, pot sprijini în mod semnificativ tinerii antreprenori, inclusiv studenții sau absolvenții, prin facilitarea accesului acestora la resurse-cheie pentru inovare. Numeroși tineri/studenți au nevoie de resurse precum laboratoare, tehnologii noi, conexiuni noi ca să dezvolte idei de afaceri și/sau produse și servicii. În parteneriat cu alte entități care dețin astfel de resurse, ALR pot facilita accesul tinerilor antreprenori la resurse pentru inovare (spații, formare, consultanță etc.);

24.

evidențiază că ALR pot dezvolta relații inteligente cu universitățile in ceea ce privește dezvoltarea la nivel local și regional. Este nevoie ca universitățile să producă cunoaștere și servicii pentru comunitățile în care operează. ALR pot facilita această relație prin crearea unor programe care vizează implicarea permanentă a universităților în rezolvarea unor probleme locale și regionale, utilizarea universităților pentru consultanță și expertiză, diseminarea de bune practici atunci când ele apar, astfel încât mai multe comunități și autorități publice să poată implementa astfel de practici. Recunoașterea publică și stimularea implicării universităților joacă un rol deosebit de important și în legitimarea unor parcursuri academice și/sau profesionale diverse, încurajând universitățile să valorizeze cât mai mult implicarea în comunitate a profesorilor, cercetătorilor și studenților;

25.

subliniază că diverse comunități locale și regionale, de toate mărimile, pot beneficia în egală măsură de pe urma prezenței universităților. Autoritățile locale pot contribui în mod semnificativ la dezvoltarea universităților și la creșterea atractivității acestora prin crearea condițiilor pentru o calitate a vieții ridicată și prin încurajarea unor atitudini și comportamente care promovează toleranța, incluziunea, multiculturalismul și siguranța în spațiul public. Universitățile pot să localizeze anumite activități și entități nu doar în centre urbane mari, ci și în orașe medii și mici. Rolul ALR poate fi de a facilita localizarea unor extensii universitare și/sau institute de cercetare în aceste comunități mai mici, prin sprijinirea și oferirea de facilități precum: oportunități de cazare accesibile pentru studenți, posibilitatea utilizării unor clădiri publice pentru anumite activități didactice/de cercetare/de diseminare, existența unor indicatori buni de calitate a vieții, capitalizând anumite avantaje care nu există în marile centre urbane;

26.

consideră că transformarea digitală la nivel local și regional poate fi accelerată prin cooperarea cu universitățile și utilizarea la maximum a resurselor pe care acestea le dețin în domeniu. În relația cu ALR, universitățile pot oferi consultanță sau pot pune în practică strategii de transformare digitală la nivel local/regional. În ceea ce privește competențele digitale, universitățile, în parteneriat cu autoritățile locale, pot oferi cursuri de scurtă durată sau sesiuni de formare pentru populația generală, cu accent pe anumite grupuri expuse riscului de excluziune (populația în vârstă, populația cu nivel de educație redus etc.);

27.

ALR pot susține dezvoltarea de campusuri hibride care să stimuleze procesul de transformare digitală la nivelul comunităților și universităților, asigurând egalitatea de șanse, promovând integrarea socială, sporind competitivitatea tinerilor pe piața forței de muncă, consolidând activitățile pentru tineret, nediscriminarea și înțelegerea interculturală. Campusurile hibride ar trebui să acorde atenție comunicării în ceea ce privește asigurarea egalității de șanse și pătrunderea informațiilor, pentru a se garanta că acestea sunt cu adevărat accesibile tuturor tinerilor eligibili, în special celor care locuiesc în regiuni periferice. ALR pot susține inclusiv financiar deschiderea acestor campusuri hibride către diferiți actori interesați din comunitate, inclusiv grupuri expuse riscurilor/dezavantajate – tineri vulnerabili și în situație de risc, cum ar fi tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, tineri șomeri, femei, refugiați, persoane cu handicap și persoane pensionate. Politicile UE și ale statelor membre trebuie să acorde prioritate incluziunii tinerilor aflați în situație de risc;

28.

consideră că universitățile dețin cunoștințe și expertiză semnificativă în ceea ce privește tranziția verde. Universitățile pot reprezenta și un model de bune practici, deopotrivă cu rol educațional și de informare, în ceea ce privește tranziția verde. Universitățile, în parteneriat cu ALR, pot dezvolta campusuri verzi, se pot implica în procese de regenerare urbană, oferind comunității campusuri verzi sau clădiri-model în ceea ce privește eficiența energetică sau eco-designul;

29.

își exprimă aprecierea pentru includerea unei foi de parcurs clare, a unor indicatori anuali și a unor repere pentru punerea în aplicare a Strategiei, așa cum s-a susținut deja de către CoR, pentru a evalua progresul către obiectivele Spațiului european al educației. În ciuda acestui fapt, atrage atenția asupra necesității includerii unei dimensiuni locale și regionale în crearea Observatorului european al sectorului învățământului superior, fapt ce ar permite ca tabloul de bord planificat (scoreboard) să se regăsească și la nivel local și regional;

30.

notează că ALR pot susține universitățile europene în efortul lor de internaționalizare și de promovare a rolului Uniunii Europene la nivel mondial. Acest efort include sprijinul pentru implicarea universităților europene în alianțe transnaționale ambițioase care dezvoltă pe termen lung cooperarea sistemică în educația, cercetarea și inovarea de excelență și care oferă oportunități de mobilitate academică permanente pentru studenți, profesori, cercetători și angajați.

---

(1)  Howard, G., Weinstein, R., Yang, Y. (2021), Do University improve local economic resilience? („Universitatea contribuie la creșterea rezilienței economice locale?”), IZA DP No 14422, online la adresa https://docs.iza.org/dp14422.pdf

(2)  Fonseca, L., Nieth, L. (2021), The role of universities in regional development strategies: A comparison across actors and policy stages („Rolul universităților în strategiile de dezvoltare regională: comparație între actori și etapele de elaborare a politicilor”), European Urban and Regional Studies, 22(3); Goddard, J, Puukka, J. (2008), The engagement of higher education institutions in regional development: an overview of the opportunities and challenges („Implicarea instituțiilor de învățământ superior în dezvoltarea regională: privire de ansamblu asupra oportunităților și provocărilor”), Higher Education Management and Policy, 20(2): 11-41.

(3)  Chirca, A., Lazar, D. T. (2021), Cluj-Napoca without students: an estimation of the gap in the city’s economy („Cluj-Napoca fără studenți: estimare a pierderilor pentru economia orașului”), Transylvanian Review of Administrative Sciences, 66E: 44-59.

(4)  Goddard, J., Vallance, P. (2014), The university and the city („Universitatea și orașul”), Higher Education, 68(2): 319-321.

(5)  Liddle J., Addidle G.D. (2022), The Changing Role of Universities in Society: Key Influences in The Role of Universities and HEIs in the Vulnerability Agenda. Rethinking University-Community Policy Connections („Rolul în schimbare al universităților în societate: Influențe fundamentale în ce privește rolul universităților și al instituțiilor de învățământ superior în contextul agendei privind vulnerabilitatea. Regândirea legăturilor politice dintre universități și comunitate”). Palgrave Macmillan, Cham. https://doi.org/10.1007/978-3-030-89086-5_3

(6)  Myklebust, J. P., Smidt, H. (2021), What is the role of universities in global upskilling? („Care este rolul universităților în actualizarea competențelor la nivel global?”), University World News, online la adresa https://www.universityworldnews.com/post.php?story=20210129110449887

(7)  Hammerbauer, M., Pavletić, P., Vespa, M. (2021) Brain drain in higher education in European context („Exodul creierelor în învățământul superior în contextul european”), raport final – ESC41, online la adresa https://www.esu-online.org/wp-content/uploads/2021/03/Brain-Drain-final-report-ESC41-Google-Docs.pdf

(8)  Reichert, S. (2019), The Role of Universities in Regional Innovation Ecosystems („Rolul universităților în ecosistemele regionale de inovare”), studiu EUA, online, la adresa https://www.eua.eu/downloads/publications/eua%20innovation%20ecosystem%20report_final_digital.pdf

(9)  Jackson, N. J. (2011) Learning for a complex world: A lifewide concept of learning, education and personal development („Învățarea pentru o lume complexă: un concept de învățare, educație și dezvoltare personală de-a lungul întregii vieți”). Bloomington, IN: Author House; Williams, S., Dodd, L. J., Steele, C., & Randall, R. (2015), A systematic review of current understandings of employability („O analiză sistemică a interpretărilor actuale ale capacității de inserție profesională”), Journal of Education and Work, vol. 29, nr. 8, p. 877-901.

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Viitoarele ajutoare de stat acordate de UE agriculturii, silviculturii și zonelor rurale

(2022/C 301/10)

Raportor: Guido MILANA (PSE-IT), membru al Consiliului Local Olevano Romano

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR,

1.

salută noile propuneri recente prezentate de Comisia Europeană pentru acordarea de ajutoare de stat în agricultură și care vor fi aplicate începând cu 1 ianuarie 2023;

2.

reamintește că articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea UE prevede că ajutoarele de stat acordate întreprinderilor, în măsura în care ar putea denatura concurența între statele membre, sunt incompatibile cu piața internă, textul introducând – în același timp – anumite derogări;

3.

reamintește că, pentru sectoarele agricol, forestier și rural, Comisia evaluează existența unei astfel de denaturări, bazându-și analiza pe orientările pentru acordarea de ajutoare de stat în sectoarele agricol, forestier și pentru zonele rurale și că orientările respective acoperă perioada de programare 2014-2022;

4.

subliniază că articolul 81 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1) privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) prevede că finanțarea măsurilor care nu intră sub incidența anexei I la TFUE trebuie să fie pusă în aplicare prin intermediul normelor privind ajutoarele de stat;

5.

subliniază că, prin această aliniere, durata normelor privind ajutoarele de stat a fost pusă în concordanță cu durata normelor privind dezvoltarea rurală;

6.

constată că, în acest scop, Comisia a lansat o consultare în 2019 și că rezultatele acestei consultări sunt prezentate în documentul de lucru SWD(2021) 107 final (2);

7.

reamintește că, între timp, Parlamentul European și Consiliul UE au adoptat regulamentele noii PAC, în special Regulamentul (UE) 2021/2115 (3), care stabilește norme privind sprijinul pentru planurile strategice, ținând seama de avizul Comitetului Regiunilor privind noua politică agricolă comună (PAC);

8.

subliniază că noile propuneri de acordare a ajutoarelor de stat trebuie să țină seama de noua PAC și să fie în continuare în concordanță cu aceasta;

9.

subliniază că fermele vor trebui să pună în aplicare strategiile Pactului verde, în special Strategia în domeniul biodiversității și Strategia „De la fermă la consumator”;

10.

subliniază că este esențial ca întreprinderile agricole și forestiere să fie sprijinite în tranziția verde, în special întreprinderile mai mici situate în zone strategice ale regiunilor și care joacă un rol major în protejarea și prezervarea teritoriului;

11.

îndeamnă Comisia să solicite standarde de producție europene și reciprocitate sau clauze-oglindă pentru produsele importate, care să fie identice cu cele cerute producătorilor din UE;

12.

invită Comisia să crească rata controalelor la frontieră și să solicite proceduri precum tratamentul la rece în cazul produselor importate;

13.

reamintește că Comitetul Regiunilor și-a exprimat deja opiniile cu privire la cele două strategii, prin avizele Comitetului European al Regiunilor pe tema „Biodiversitatea în orașe și regiuni după 2020, în cadrul celei de a 15-a Conferințe a părților la Convenția privind diversitatea biologică a ONU și al Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030” (4) și pe tema „De la fermă la consumator – dimensiunea locală și regională” (5);

14.

subliniază rolul esențial al autorităților locale în definirea și gestionarea anumitor proceduri legate de compensarea unor ajutoare, în special a ajutoarelor legate de gestionarea riscurilor în agricultură;

15.

reamintește că autoritățile regionale, provinciale și locale participă nu doar la definirea planurilor strategice naționale prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/2115, ci sunt și beneficiare ale intervențiilor de dezvoltare rurală și contribuie la definirea abordării ascendente adoptate în cadrul inițiativei LEADER;

16.

constată că, în perioada 2014-2019, ajutoarele de stat acordate în sectorul agricol la nivel european au trecut de la 7,6 miliarde la 6 miliarde EUR, dar au crescut în perioada pandemiei de COVID-19;

17.

subliniază că, în această perioadă, fermele, sectorul forestier și sectorul agroalimentar nu au încetat niciodată să producă, asigurând securitatea aprovizionării, astfel cum se prevede la articolul 39 din TFUE;

18.

subliniază că războiul dintre Rusia și Ucraina a creat o situație de instabilitate pe piețele de materii prime și de aprovizionare cu alimente;

19.

subliniază rolul pe care PAC ar trebui să îl joace în acest sens în ceea ce privește autoaprovizionarea și asigurarea securității alimentare;

20.

reamintește că aceste aprovizionări au fost posibile și datorită oportunității de a beneficia de ajutoare definite ad hoc de către Comisie pentru criza economică cauzată de pandemia de COVID-19;

21.

remarcă și că cele mai multe ajutoare de stat, cu excepția ajutoarelor specifice pentru criza provocată de pandemia de COVID-19, au fost acordate în principal în cadrul planurilor de dezvoltare rurală și, în special, pentru măsuri care nu intră sub incidența obiectivelor din anexa I la tratat (produse agricole);

22.

constată că procedura de includere a ajutoarelor de stat în programele de dezvoltare rurală a devenit complexă;

23.

constată că, deși Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul acordat prin FEADR pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare rurală și orientările pentru acordarea de ajutoare de stat în sectoarele agricol, forestier și rural pentru perioada 2014-2020 sunt foarte similare, măsurile din domeniul dezvoltării rurale nu sunt totdeauna pe deplin conforme cu normele privind ajutoarele de stat;

24.

constată că consultarea lansată de Comisie a scos la iveală unele aspecte ale normelor actuale privind ajutoarele de stat care au devenit caduce;

25.

subliniază că obiectivul de a asigura condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile din Uniunea Europeană rămâne un obiectiv fundamental;

26.

constată că anumite măsuri trebuie menținute și adaptate, în special în ceea ce privește gestionarea riscurilor;

27.

observă că, pentru sectorul forestier, ajutoarele au fost utilizate în principal pentru intervenții în domeniul dezvoltării rurale și că, având în vedere rolul important al pădurilor, va fi necesar ca punerea în aplicare a ajutoarelor să fie facilitată;

28.

consideră că este necesar să fie sprijinite exploatațiile agricole și forestiere în tranziția verde, în special microîntreprinderile, micii agricultori locali și lanțurile alimentare scurte, care, având în vedere inclusiv creșterea puternică a costurilor alimentelor și ale factorilor de producție, cum ar fi energia și îngrășămintele, exacerbată de războiul din Ucraina, nu ar putea face față singure acestor consecințe; salută, în acest sens, comunicarea Comisiei Europene intitulată „Asigurarea securității alimentare și consolidarea rezilienței sistemelor alimentare”;

29.

trebuie să se unifice criteriile privind obligațiile de informare și publicitate, mai ales în ceea ce privește termenele de notificare pentru schemele de ajutoare care fac obiectul regulamentelor de exceptare;

30.

subliniază că reforma PAC, care tocmai a fost adoptată, se bazează pe principiul subsidiarității și, prin urmare, este important ca normele privind ajutoarele de stat să respecte și acest principiu, fără a aduce atingere, în același timp, concurenței dintre agricultorii din diferite state membre;

31.

consideră că este esențial să fie protejat acest principiu al subsidiarității, în special în ceea ce privește rolul autorităților locale și regionale, cele mai apropiate de realitățile de la fața locului și care joacă un rol esențial în gestionarea măsurilor la nivel local.

În acest scop, se propun următoarele:

Simplificare

32.

statele membre să nu fie obligate să trimită, în fiecare an, notificări privind unele evenimente ce pot fi asimilate dezastrelor naturale, bolilor epizootice sau ale plantelor sau cazurilor de infestare, dat fiind că – dacă sunt recunoscute ca atare de autoritățile naționale – nu este nevoie de alte notificări adresate Comisiei;

33.

statelor membre nu trebuie să li se impună să publice informații despre beneficiarii individuali ai ajutoarelor mai mici de 75 000 EUR pentru producția agricolă și de 500 000 EUR pentru prelucrarea și comercializarea produselor agricole;

34.

procedurile legate de partea evaluării comune pentru ajutorul notificat nu trebuie complicate în plus;

35.

să se prevadă posibilitatea acordării de ajutoare pentru investiții prin intermediul Regulamentului de exceptare pe categorii (RECA) (6), chiar și pentru produsele dintr-un singur sector, în special atunci când aceste ajutoare sunt destinate compensării consecințelor unor evenimente asimilabile calamităților naturale sau a pagubelor cauzate de boli ale animalelor sau plantelor sau de organisme dăunătoare;

36.

să se prevadă o abordare de tip „ghișeu unic” pentru notificarea ajutoarelor de stat în cadrul planurilor strategice naționale (PSN) menționate în Regulamentul (UE) 2021/2115;

37.

să se definească o lex specialis pentru aplicarea Regulamentului de minimis în agricultură, având în vedere diferențele mari dintre sectorul agricol și celelalte sectoare. În special, se solicită majorarea plafonului ajutoarelor de minimis la 50 000 EUR pentru o perioadă de trei ani și stabilirea unei sume (de exemplu, 1 000 EUR) sub care este exclusă aplicarea Regulamentului de minimis (ajutoare foarte mici);

38.

să se modifice Regulamentul de minimis pentru sectorul agricol astfel încât să devină mai simplu, eliminând în special controlul asupra cerinței privind întreprinderea unică;

39.

să se lase definirea unei întreprinderi aflate în dificultate la latitudinea statelor membre;

40.

să fie simplificate procedurile administrative pentru ajutoarele acordate autorităților locale, în special atunci când acestea beneficiază de ajutoare de stat. În special, se solicită să nu fie calificate drept întreprinderi mari;

41.

să se stabilească proceduri mai simple pentru ca autoritățile locale și regionale să fie cele care gestionează mai întâi nevoile și situațiile de urgență la nivel local și regional;

42.

să fie simplificate procedurile de acordare a ajutoarelor de stat pentru măsurile de publicitate și promovare: în special activitățile generale de promovare instituțională care nu se referă la mărci specifice și nu încurajează consumatorii să achiziționeze un produs NU trebuie să fie considerate ajutor de stat;

43.

în ceea ce privește costurile simplificate, ele sunt compatibile, în prezent, cu normele privind ajutoarele de stat numai când sunt prevăzute în cadrul unor măsuri de ajutor care beneficiază de cofinanțare din surse UE. Se solicită să poată fi utilizată opțiunea unor costuri simplificate indiferent de prezența cofinanțării europene. Nu pare să existe nicio justificare valabilă pentru a prevedea în continuare metode diferite de calculare a costurilor eligibile, în funcție de sursa din care se alocă resurse financiare.

Înverzire

44.

să fie îndrumate exploatațiile agricole și forestiere, în special microîntreprinderile, în tranziția verde;

45.

să se asigure o flexibilitate adecvată în aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul unei crize precum cea provocată de pandemia de COVID-19 și de războiul din Ucraina, prevăzând plafoane adecvate și coerente ale ajutoarelor pentru a garanta că fermierii pot produce în continuare alimente și că consumatorii pot beneficia de prețuri de consum echitabile, simplificând, de asemenea, procedurile de punere în aplicare și de acordare a ajutoarelor și reducând totodată formalitățile administrative, în special în ceea ce privește beneficiarii finali;

46.

să se simplifice anumite proceduri de acordare a ajutoarelor de stat pentru investiții în producția de energie din surse regenerabile, în special în ceea ce privește amploarea efectului stimulativ;

47.

să fie sporit nivelul investițiilor pentru IMM-urile agricole care alocă resurse pentru tranziția verde;

48.

să fie instituite ajutoare ad-hoc pentru măsurile de sechestrare a carbonului în solurile agricole (carbon farming), recompensând fermierii pentru această sarcină importantă;

49.

consideră că fragmentarea exploatațiilor agricole reprezintă un factor negativ, ce împiedică prezența pe piață și demararea tranziției verzi, o finalitate a agriculturii;

Coeziune teritorială

50.

este indispensabil să fie redefinit conceptul de IMM în sectorul agricol, revizuind definiția microîntreprinderii menționată în articolul 2 alineatul (3) din Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 702/2014, pentru a defini o microîntreprindere specifică sectorului agricol, având în vedere natura specifică a acestui sector; ca atare, se propune definirea unui nou tip de microîntreprindere pentru agricultură;

51.

să fie sprijinite întreprinderile agricole și silvicole mici și mijlocii din zonele montane și interioare și din regiunile ultraperiferice în rolul lor de protejare și salvgardare a teritoriului unde activează;

52.

să se acorde premii, pentru rolul de conservare și protecție a habitatelor, acelor IMM-uri agricole care respectă parametrii prevăzuți la punctul 50 și care sunt situate în zone montane sau în zone interioare sau defavorizate, astfel cum sunt definite de statele membre în planurile lor strategice naționale;

53.

solicită și ca exploatațiile situate în zone montane înalte să poată achiziționa terenuri peste limita de 10 % din totalul cheltuielilor eligibile ale operațiunii în cauză, astfel cum se prevede la articolul 73 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE) 2021/2115, pentru a putea consolida terenurile, menținându-le active din punct de vedere economic și pentru a-și îndeplini sarcinile de protejare și protecție a teritoriului;

54.

sectorul forestier să poată beneficia de procedura de exceptare de la obligația de notificare, în afara măsurilor PSN;

55.

intervențiile în materie de infrastructură pentru sectorul forestier pot fi considerate implicit ajutoare care NU intră sub incidența ajutoarelor dacă se referă la investiții neproductive;

56.

să se modifice normele actuale de gestionare a riscurilor, în special prin reducerea la 20 % a pragului de daune pentru definirea evenimentelor care pot fi asimilate dezastrelor naturale, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/2115;

57.

să se prevadă un prag mai înalt de compensare pentru asigurările subvenționate și alte instrumente de gestionare a riscurilor, astfel cum se prevede la articolul 76 din Regulamentul (UE) 2021/2115. Acest prag ar trebui să fie compatibil cu menținerea costului curent al asigurării pentru exploatațiile agricole;

58.

să fie exceptate de la notificare ajutoarele pentru compensarea pagubelor provocate de animale protejate;

59.

să fie posibil să se acorde despăgubiri pentru pierderea de venituri în cazul acestui tip de daune, așa cum s-a prevăzut deja în cazul daunelor pentru pierderea echipamentelor de producție;

60.

să se poată acorda compensații și pentru daunele provocate de alte animale, nu numai de cele protejate, lăsând definiția acestor animale la latitudinea autorităților naționale, regionale și locale, deoarece incidența cazurilor variază de la o țară la alta;

61.

să se considere că măsurile de promovare instituțională care nu se referă la mărci specifice NU sunt ajutoare;

62.

se propune alinierea ajutorului cu o valoare limitată la plafonul similar pentru înființarea unei întreprinderi agricole (100 000 EUR). Nu există niciun motiv de diferențiere care să dăuneze diversificării prin înființarea de exploatații de tip neagricol, dat fiind că este vorbe de sume foarte reduse;

63.

pentru a ajuta IMM-urile care beneficiază de proiecte DLRC sau de proiecte ale grupurilor operative, se solicită: — extinderea domeniului de aplicare la autorități locale, grupuri de acțiune locală (GAL), universități și alte entități, indiferent de dimensiunea lor, dată fiind marea diversitate a acestor proiecte, cu participarea a numeroase entități diferite care cooperează între ele; — creșterea cuantumului total al ajutoarelor limitate acordate pe proiect la 300 000 EUR pentru proiectele de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității și la 500 000 EUR pentru proiectele de grup operațional PEI.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).

(2)  Cf. Documentul de lucru al serviciilor Comisiei: Evaluarea instrumentelor aplicabile ajutoarelor de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale.

(3)  Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 (JO L 435, 6.12.2021, p. 1).

(4)  JO C 440, 18.12.2020, p. 20.

(5)  JO C 37, 2.2.2021, p. 22.

(6)  Regulamentul (UE) nr. 702/2014 al Comisiei din 25 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale ca fiind compatibile cu piața internă, în aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO L 193, 1.7.2014, p. 1).

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Strategia UE pentru păduri pentru 2030

(2022/C 301/11)

Raportor: Joan CALABUIG RULL (ES-PSE), secretar regional pentru Uniunea Europeană și însărcinat cu relațiile externe al Comunității Autonome Valencia

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR),

Observații generale

1.

salută faptul că Strategia UE pentru păduri stabilește un cadru de politică pentru gestionarea și protejarea pădurilor europene, cu scopul de a îmbunătăți serviciile ecosistemice ale acestora, de a asigura mijloace de subzistență, în special în zonele rurale, și de a contribui la o bioeconomie forestieră bazată pe gestionarea durabilă a pădurilor ca instrument multifuncțional bazat pe natură, toate acestea prin combinarea măsurilor de reglementare și financiare într-un plan până în 2030;

2.

consideră că Strategia europeană pentru păduri 2030, care înlocuiește Strategia pentru păduri adoptată în 2013 (1) și evaluată în 2018 (2), stabilește un cadru pentru cooperarea europeană în domeniul forestier, subliniind rolul esențial al gestionării durabile a pădurilor în asigurarea bunăstării și a mijloacelor de subzistență ale cetățenilor, precum și în conservarea biodiversității și a ecosistemelor reziliente la schimbările climatice;

3.

salută evaluarea și corectarea unor practici forestiere existente în anumite regiuni cu scopul de a proteja biodiversitatea, dar și calitatea solului și a apei și rezistența la perturbările generate de schimbările climatice (stresul hidric, uraganele și căderile de zăpadă, dăunătorii și incendiile forestiere);

4.

recunoaște rolul central al ecosistemului forestier în Pactul verde european (3), în Pactul climatic european (4), în Legea europeană a climei (5) și în Strategia privind biodiversitatea pentru 2030 (6), și subliniază că diferitele sectoare a căror activitate se bazează pe păduri – inclusiv cele care valorifică beneficiile aduse de păduri ca urmare a unor activități neextractive – pot și ar trebui să contribuie la o bioeconomie circulară sustenabilă, neutră din punct de vedere climatic și competitivă din punct de vedere socioeconomic;

5.

constată că sectorul forestier a fost exclus din primul raport al Platformei experților privind criteriile de mediu ale taxonomiei europene, din cauza faptului că pădurile sunt un sector sensibil, în care este dificil să se găsească un echilibru între diferitele nevoi și interese ale părților interesate. Constată, de asemenea, că avizul experților nu este obligatoriu pentru Comisia Europeană;

6.

invită Comisia să acționeze într-un mod echilibrat și echitabil din punct de vedere ecologic, social și economic în relația dintre obiectivele privind clima și biodiversitatea și obiectivele bioeconomiei forestiere ca unul dintre pilonii de bază ai Pactului verde european;

7.

subliniază că statele membre și autoritățile locale și regionale cu competențe în domeniul forestier au elaborat și pus în aplicare strategii, politici, programe și instrumente naționale și/sau regionale pentru gestionarea durabilă a pădurilor și, prin urmare, evidențiază necesitatea cooperării și a dialogului constructiv între statele membre, Comisie, părțile interesate și societatea civilă din mediul forestier;

8.

subliniază că pădurile aduc multiple beneficii societății, în general, prin ansamblul diferitelor servicii ecosistemice, inclusiv al serviciilor neextractive; ca atare, deciziile legate de păduri sunt importante pentru o gamă largă de cetățeni și de gestionari de păduri;

Necesitatea de a consolida dialogul cu părțile interesate din domeniul forestier, cu autoritățile regionale și locale, cu statele membre și cu Comisia

9.

consideră că stabilirea unui cadru și a unor obiective comune la nivel european este foarte pozitivă, dar îndeamnă la evitarea oricărei subminări a subsidiarității sau a rolului statelor membre în acest domeniu, având în vedere diversitatea pădurilor din Europa, și la adoptarea unei abordări regionale mai potrivite. De asemenea, CoR împărtășește opinia potrivit căreia, deși tratatele nu includ „politica forestieră” printre competențele explicite ale UE, Uniunea dispune de o gamă largă de competențe în domenii conexe, pe care le-a exercitat în texte juridice care abordează chestiuni legate de sectorul forestier;

10.

subliniază, de asemenea, că gestionarea pădurilor are un impact semnificativ, mai ales în zonele slab populate și în zonele interioare în care economia forestieră este o sursă esențială de subzistență.

11.

recomandă intensificarea comunicării, a dialogului și a implicării statelor membre, a autorităților locale și regionale și a părților interesate din sector (proprietari publici și privați, asociații profesionale, întreprinderi din sectorul produselor forestiere, experți în conservarea naturii, cercetători, inclusiv climatologi etc.) în pregătirea documentelor, întrucât consideră că discuțiile preliminare au fost limitate și că se pot aduce îmbunătățiri în cadrul organismelor de participare existente, așa cum s-a procedat în cazul strategiilor anterioare, pentru a se ajunge la un consens maxim în rândul tuturor părților interesate care doresc să aibă beneficii de pe urma pădurilor noastre. Dimpotrivă, a fost prezentat un document final în care se afirma că o mare parte din conținutul său figura deja în Strategia în domeniul biodiversității pentru 2020;

12.

recomandă ca părțile interesate afectate în mod specific de măsurile prevăzute în Strategia UE pentru păduri (autoritățile regionale și locale, societatea civilă și întreprinderile) să fie implicate în punerea lor în aplicare, reducând la minimum sarcinile administrative, în special pentru proprietarii de păduri și întreprinderi, dar și pentru autoritățile regionale și locale;

Necesitatea de a ajunge la un consens la nivel european

13.

regretă lipsa unui consens politic în UE, deoarece în ultimele săptămâni/luni s-a putut observa o creștere a criticilor la adresa Strategiei UE pentru păduri în formularea sa actuală, atât prin declarații ale unor organe ale UE, cum ar fi Comitetul Economic și Social European [Avizul NAT/831 privind noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030 (7)] și ale mai multor guverne naționale și regionale, cât și ale partidelor politice care le sprijină, ale unor deputați în Parlamentul European din diferite grupuri politice și ale reprezentanților sectorului forestier (asociații ale proprietarilor de păduri publici și privați, administrații forestiere ale autorităților locale și regionale, asociații de întreprinderi, platforme sectoriale naționale și regionale);

14.

regretă nerespectarea concluziilor Consiliului la care s-a ajuns în timpul Președinției germane privind consolidarea cooperării viitoare în UE, propunând o abordare descendentă, fără a ține seama în mod suficient de structurile existente (de exemplu, inventarele forestiere regionale/naționale), cu specificații și măsuri exclusive din partea Comisiei, care nu este responsabilă de politica forestieră, și fără implicarea suficientă a comitetului consultativ competent;

15.

recunoaște obiectivele generale ale Strategiei UE pentru păduri de a asigura bune practici forestiere în statele membre și la nivelul autorităților regionale și locale, dar atrage atenția Comisiei asupra necesității de a găsi un echilibru între funcțiile de mediu, sociale și economice ale gestionării pădurilor, inclusiv a protecției ca opțiune de gestionare, și subliniază importanța respectării și menținerii diversității pădurilor și a practicilor de planificare și de gestionare durabilă a pădurilor, precum și a perioadelor de rotație în statele membre și în cadrul autorităților regionale și locale;

16.

constată că, pentru actorii-cheie din sectorul forestier (proprietari privați și publici, profesioniști, întreprinderi și o mare parte din comunitatea științifică forestieră), abordarea Strategiei UE pentru păduri nu corespunde pe deplin realităților de la fața locului, subliniind faptul că practicile de gestionare durabilă a pădurilor par să nu se îndrepte în direcția cea bună și, prin urmare, ar trebui să se modifice în mod semnificativ;

17.

recunoaște că datele arată un declin al biodiversității în unele teritorii, precum și o stare de conservare inadecvată a habitatelor Natura 2000, inclusiv din cauza lipsei unui cadru de stimulare adecvat pentru administratorii acestora (prețuri, remunerarea externalităților, un cadru de reglementare adaptat la condițiile regionale și rațional), aspecte-cheie care ar trebui abordate de Strategia UE pentru păduri, prin alocarea în acest scop a unor resurse suplimentare pentru bugetul UE și cele ale statelor membre; solicită o cooperare mai strânsă pentru a promova măsuri pentru refacerea ecosistemelor, inclusiv obiective de refacere a ecosistemelor forestiere deteriorate;

18.

consideră că silvicultura multifuncțională este un instrument al gestionării durabile a pădurilor care este bine ancorat în marea majoritate a regiunilor, mai ales în cele mai afectate de efectele schimbărilor climatice, și că, în general, proprietarii și profesioniștii care gestionează pădurile se angajează să protejeze biodiversitatea și alte servicii ecosistemice în păduri, să reducă periculozitatea și impactul incendiilor forestiere, depunând în același timp eforturi pentru a menține pădurile mai reziliente, mai vii și în creștere, astfel încât să contribuie activ la economiile locale și la mijloacele de subzistență din zonele rurale;

19.

recomandă o abordare mult mai sistemică, care să integreze diversitatea și complexitatea gestionării durabile a pădurilor, indicatori care să nu se limiteze la raportul dintre defrișări și creșterea suprafeței, drepturile de proprietate și realitățile cu care se confruntă proprietarii, profesioniștii, întreprinderile publice și private și autoritățile locale și regionale, precum și realizările în materie de dezvoltare durabilă înregistrate de sectorul forestier european, și consideră că protecția pădurilor nu poate face abstracție în anumite domenii, inclusiv în cel economic, de sprijinul acordat pentru gestionarea durabilă activă, menită să fructifice la maximum externalitățile pozitive ale serviciilor ecosistemice și să evite degradarea, inclusiv din perspectivă ecologică, ca urmare a abandonării terenurilor forestiere;

20.

în contextul subsidiarității, trebuie subliniat că, datorită unora dintre regiunile ultraperiferice, UE posedă păduri primare, amazoniene și tropicale, care reprezintă un laborator de excepție pentru cercetarea științifică, specializare și inovare (de exemplu, cercetarea din domeniul farmaceutic și valorificarea extractelor din plante). Biodiversitatea din aceste regiuni reprezintă aproape 80 % din biodiversitatea Europei și este esențială pentru echilibrul ecologic al planetei. Autoritățile locale și regionale sunt gardienii acestei comori inestimabile și ar trebui să beneficieze de un sprijin adecvat în vederea gestionării și prezervării ei;

21.

consideră că, deși Strategia UE pentru păduri este strâns legat de Strategia privind biodiversitatea și poate, într-adevăr, să aducă coerență în această privință, aceasta ar trebui să adopte o altă abordare, mai incluzivă și mai sistemică, pentru a-și alinia acțiunile într-un mod eficace și coerent cu obiectivele politicilor comune privind tranziția ecologică și schimbările climatice, pentru a putea atinge obiectivele de mediu, sociale și de creștere ale UE, inclusiv locurile de muncă ecologice, astfel încât Strategia UE pentru păduri să răspundă imperativului esențial de coerență între politicile relevante ale UE care afectează gestionarea durabilă a pădurilor și încât să se promoveze potențialul sectorului de a contribui și a îndeplini obiectivele de dezvoltare durabilă înscrise în Pactul verde european;

Este nevoie de mai multă orizontalitate în cadrul serviciilor Comisiei

22.

apreciază Strategia UE pentru păduri, considerând-o un rezultat al activității comune a DG AGRI, DG ENV și DG CLIMA, dar recomandă integrarea diferitelor unități ale Comisiei care se ocupă de sectorul forestier (DG GROW, DG ENER, DG REGIO) pentru a include toate aspectele și implicațiile sociale, economice și de mediu din perspectiva unei abordări sistemice și favorabile incluziunii, având în vedere că, în caz contrar, abordarea sa ar putea fi incompletă și parțială;

23.

recomandă definirea clară a rolului Comitetului forestier permanent ca actor-cheie al Strategiei UE pentru păduri, astfel încât să se facă auzite punctele de vedere ale sectorului și ale altor părți interesate importante, și pentru a permite utilizarea activă a pădurilor din diferitele regiuni ale UE;

24.

recomandă să se țină seama de dimensiunea morfologică a teritoriilor, fiind necesare atât inovarea, cât și investițiile în infrastructură, pentru a facilita logistica și a permite digitalizarea care modernizează lanțurile valorice forestiere ca pârghii împotriva abandonării resurselor și a depopulării, precum și un mecanism adecvat de stimulente;

Rolul nivelurilor regional și local

25.

recomandă ca, prin integrarea politicilor de gestionare a terenurilor și de depopulare ale statelor membre și ale autorităților regionale și locale, să se ia în considerare dimensiunea teritorială a pădurilor ca modalitate de utilizare a terenurilor, care, aflându-se în prezent la 43 %, în creștere, se concentrează în mare parte în regiuni depopulate (hinterland: munți, climă rece, zone inundabile, soluri sărace);

26.

consideră că este necesar să se recunoască principiul subsidiarității, dar și competența partajată în ce privește pădurile, ca urmare a diferitelor tipuri de legislație de mediu și de conservare a peisajului care au impact asupra politicii forestiere, ținând seama de diferitele orientări relevante pentru păduri, care să includă, fără a se limita la ele, practicile forestiere și diferențele în ceea ce privește structura de proprietate din statele membre în contextul diversității biologice, sociale, economice și culturale a pădurilor din diferitele regiuni ale UE;

27.

subliniază necesitatea ca aspectele principale ale Strategiei UE pentru păduri să definească principii convenite la nivel european. Cu toate acestea, trebuie să fie posibilă stabilirea, la nivel național, a mijloacelor necesare pentru atingerea obiectivelor, astfel încât acestea să fie coerente cu politicile și reglementările statelor membre și ale autorităților regionale și locale cu competențe în domeniul forestier; subliniază că gestionarea durabilă a pădurilor, competitivitatea și rentabilitatea sectorului în ansamblu și coerența adecvată a politicilor sunt garanții protecției pădurilor;

Compatibilitatea dintre funcțiile de mediu, sociale și economice ale pădurilor este necesară pentru a face față principalelor provocări cu care se confruntă UE

28.

consideră că Strategia UE pentru păduri trebuie să țină seama în mod suficient de importanța întregii game de produse și servicii forestiere; ca atare, strategia din domeniul bioeconomiei și gestionarea durabilă a pădurilor trebuie să asigure echilibrul dintre funcțiile forestiere, inclusiv furnizarea diferitelor servicii ecosistemice. În cazul în care este favorizat un anumit aspect, echilibrul se strică;

29.

subliniază că sectorul forestier (gestionare și recoltare, prelucrarea industrială a lemnului și a hârtiei) a angajat în mod direct 2,1 milioane de persoane în UE în 2018, generând o valoare adăugată brută de 109 855 de milioane EUR; în plus, 1,2 milioane de persoane au lucrat la fabricarea de mobilă din lemn și la tipărirea pe hârtie, generând o valoare adăugată brută de 25 000 și, respectiv, 31 000 de milioane EUR; în 2018, 397 000 de întreprinderi își desfășurau activitatea în industriile forestiere, reprezentând 15 % din întreprinderile producătoare; pe lângă acestea trebuie menționat că bioenergia, construcțiile de lemn și produsele forestiere nelemnoase au asigurat încă 4 milioane de locuri de muncă;

30.

ia notă de faptul că conservarea biodiversității, refacerea ecosistemelor și creșterea absorbanților de carbon sunt elemente fundamentale ale Strategiei UE pentru păduri, dar că lipsa de coerență cu obiectivele climatice și de creștere socioeconomică durabilă care rezultă de aici este unul dintre punctele cele mai problematice;

31.

subliniază dimensiunea socială a pădurilor din UE, întrucât 60 % din suprafața forestieră se află în proprietatea privată a unui număr de peste 16 milioane de proprietari de păduri, marea majoritate a acestora fiind mici proprietari răspândiți în toate regiunile, cu o medie de treisprezece hectare per proprietar;

32.

susține că principiile gestionării durabile a pădurilor iau în considerare durabilitatea dintr-o perspectivă globală, și anume cea legată de aspectele ecologice, economice și sociale, motiv pentru care gestionarea durabilă a pădurilor trebuie înțeleasă ca fiind cea mai bună modalitate de gestionare prin conservare sau de conservare prin gestionare și, prin urmare, ca fiind modalitatea de a elimina presupusa dihotomie dintre conservare și gestionare, care este mai ancorată în discursul politic decât în practica reală de gestionare pe teren;

33.

subliniază că pădurile deținute de ALR reprezintă aproximativ 14 % (22 de milioane de hectare) din suprafața forestieră totală; ALR nu sunt doar proprietari de păduri, ci și gestionari și administratori ai punerii în aplicare a politicii și ai bugetelor în domeniul forestier, ele asigură respectarea legilor și sprijină gestionarea durabilă a pădurilor aplicată de proprietarii privați, trebuind să respecte politicile în domeniul forestier ce țin de competența statelor membre, precum și inițiativele UE rezultate din diversele politici sectoriale, străduindu-se întotdeauna să compatibilizeze funcțiile de mediu, socială și economică a pădurilor;

34.

ia notă de faptul că discuțiile care au însoțit procesul creează o falsă dihotomie între funcțiile ecologice și cele socioeconomice ale pădurilor, conducând la discuții părtinitoare și îndepărtând atenția de la obiectivul fundamental al dezvoltării durabile: protejarea sănătății pădurilor noastre pe termen lung, capacitatea de a face față crizei climatice prin ecosisteme reziliente, gestionarea durabilă a resurselor și prelucrarea responsabilă și eficientă a produselor obținute din ele, pentru a asigura bunăstarea și modul de viață a milioane de cetățeni europeni;

35.

recomandă consolidarea conținutului Strategiei UE pentru păduri în ce privește anumite obiective de mediu (apă, sol, peisaj) și să se pună un accent mai mare pe contribuția esențială a produselor forestiere gestionate și prelucrate industrial, ale căror procese inovatoare din punct de vedere tehnologic este important să fie finanțate, pentru a stimula mai ales întreprinderile de prelucrare primară care reprezintă veriga slabă din sectorul forestier și care au cel mai mare potențial de a valorifica resursele locale într-un mod sustenabil pentru bioeconomie, pilon de bază al Pactului verde european;

36.

recomandă să se pună un accent mai mare pe definițiile și măsurile gestionării durabile a pădurilor care vizează îmbunătățirea ciclurilor apei și conservării solului, în special în ecosistemele mediteraneene și montane; subliniază că indicatorii trebuie consolidați pentru a îmbunătăți gestionarea durabilă a pădurilor, ca o condiție prealabilă pentru capacitatea acestora de a furniza servicii ecosistemice pe termen lung;

37.

recomandă redefinirea obiectivelor pentru a conferi mai multă vizibilitate asigurării unui echilibru durabil și a compatibilității dintre funcțiile de mediu, sociale și economice ale pădurilor pe baza gestionării durabile și multifuncționale a pădurilor în diferitele regiuni forestiere (boreale, continentale, mediteraneene, montane, urbane), fără a renunța la protecția biodiversității și la alte servicii de mediu;

38.

consideră că Strategia UE pentru păduri ar trebui să pună un accent mai mare pe promovarea incluziunii și a egalității în sectorul forestier. Noua strategie a UE pentru păduri ar trebui să promoveze o participare mai echitabilă între femei și bărbați pe piața forței de muncă, în conformitate cu noua Strategie a UE privind egalitatea de gen din martie 2020, astfel încât sectorul forestier să își poată atinge întregul potențial;

39.

recomandă evidențierea rolului pădurilor în zonele cele mai îndepărtate, montane sau defavorizate, în care procentul de suprafețe împădurite este mai mare și în care există un risc mai mare de depopulare și în care, în plus, lanțurile valorice forestiere reprezintă principalele surse de ocupare a forței de muncă și de activitate economică asociată cu mobilizarea și prima prelucrare a resurselor forestiere;

40.

ia act de faptul că rolul pădurilor în dezvoltarea unei bioeconomii circulare este prezentat mai degrabă din perspectiva riscurilor decât a oportunităților și subliniază rolul important pe care produsele bio îl pot juca în decarbonizare prin reducerea consumului de combustibili și materiale fosile, acesta fiind unul dintre principalele obiective stabilite de Comisie; cu toate acestea, decarbonizarea trebuie să țină seama de evaluarea ciclului de viață al produselor forestiere și de principiul utilizării în cascadă, favorizând fabricarea de produse cu durată lungă de viață;

41.

recomandă promovarea prelucrării la nivel local a produselor din lemn și a produselor forestiere nelemnoase, pentru a reduce impactul asupra mediului.

42.

salută recomandarea grupului de dezbatere al cetățenilor din cadrul Conferinței privind viitorul Europei, care solicită să se acorde o atenție deosebită reîmpăduririi pădurilor exploatate sau distruse și împăduririi zonelor cu soluri degradate, precum și să se promoveze soluții mai responsabile pentru o mai bună utilizare a lemnului (8);

43.

recomandă redefinirea obiectivelor și a sinergiilor Strategiei UE pentru păduri cu Strategia din 2012 în domeniul bioeconomiei, revizuită în 2018 (9), integrând și promovând produsele forestiere, atât lemnoase (nu numai lemnul pentru construcții, ci și materialele biocompozite, biocombustibilii, lemnul pentru biorafinării și produsele cu valoare adăugată ridicată pentru industria chimică, alimentară și de parfumerie/cosmetică), cât și nelemnoase (plută, ciuperci, fructe sălbatice, plante aromatice și medicinale, rășini), ținând seama de contribuția acestora la atenuarea schimbărilor climatice ca absorbanți de carbon în întregul lor ciclu de viață și de efectul de substituție în comparație cu alte materiale cu emisii ridicate de gaze cu efect de seră;

44.

recomandă redefinirea obiectivelor și a sinergiilor cu noul Plan de acțiune pentru economia circulară din 2020 (10), ca pilon de bază al Pactului verde european, punând în valoare recuperarea și reciclarea produselor forestiere în toate lanțurile lor de prelucrare și valorificare a deșeurilor;

45.

recomandă instituirea unui sistem de transfer al celor mai bune practici de la majoritatea întreprinderilor (utilizarea optimizată, rațională și responsabilă a resurselor, certificarea lanțului de custodie, proiectarea ecologică, eficiența energetică și valorificarea deșeurilor ca materie primă sau sursă de energie) către întregul sector industrial forestier;

46.

subliniază că obiectivul Strategiei UE pentru păduri ar trebui să fie recunoașterea importanței pădurilor nu numai ca absorbant de carbon, ci și ca mijloc de stocare a carbonului, rol care ar putea fi consolidat, ca factor care contribuie în mod semnificativ la obiectivul UE de neutralitate climatică până în 2050; subliniază că evaluarea impactului înlocuirii cu produse forestiere ar trebui să examineze impactul la scara întregului ciclu de viață al produselor înlocuite, pentru a aprecia potențialul total al sectorului forestier de atenuare a schimbărilor climatice; observă că efectul net de absorbție a carbonului al pădurilor scade proporțional cu creșterea vârstei acestora;

47.

recomandă stabilirea unor definiții clare pentru păduri, care să distingă cel puțin pădurile primitive care nu au fost niciodată gestionate (0,7 % din total) de pădurile gestionate în trecut și a căror gestionare a fost abandonată în ultimele decenii, pentru a proteja în mod eficient pădurile seculare, în special în unele regiuni din Europa Centrală și de Est și pentru a revitaliza zonele muntoase, unde gestionarea a fost abandonată, inducând un risc de incendii forestiere, de boli și de dăunători;

48.

consideră că bioenergia trebuie considerată o oportunitate pentru întreprinderea unor acțiuni de gestionare durabilă a pădurilor și o sursă regenerabilă în ce privește procesele de transformare industrială a subproduselor și reciclarea, în conformitate cu Directiva privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile din 2018 (11); consideră că bioenergia este importantă pentru securitatea energetică a Europei și pentru independența sa de combustibilii fosili;

49.

recomandă revizuirea modificărilor propuse a fi aduse criteriilor de durabilitate pentru bioenergie sau pentru tratamentele forestiere, deoarece unele dintre măsurile propuse pot crește sarcina autorităților regionale și locale în calitate de proprietari de păduri și de instituții responsabile pentru gestionarea durabilă a pădurilor în multe state membre, deoarece restricțiile legate de protecția juridică strictă a 10 % din păduri vor genera compensații substanțiale fără un angajament financiar clar din partea Comisiei; consideră că ar trebui aplicate criteriile de durabilitate a bioenergiei stabilite în Directiva din 2018 privind energia din surse regenerabile;

50.

consideră că rolul socioeconomic al sectorului forestier este important pentru dezvoltarea rurală și a economiilor locale în multe regiuni și regretă că Strategia UE pentru păduri nu stabilește ca unul dintre obiectivele sale prioritare îmbunătățirea clară și neechivocă a utilizării resurselor forestiere lemnoase și nelemnoase, precum și prelucrarea lor industrială de către întreprinderile europene (marea majoritate a acestora fiind IMM-uri situate în regiuni rurale), pe baza gestionării durabile a pădurilor și în cadrul bioeconomiei verzi;

51.

consideră că este necesar ca Strategia UE pentru păduri să promoveze și să consolideze educația în domeniul gestionării durabile a pădurilor în toate domeniile, în special în școli și în organizațiile societății civile, dar și în campaniile mass-media, ca modalitate de a remedia lipsa de cunoștințe a cetățenilor europeni cu privire la practica gestionării durabile a pădurilor și la tripla sa dimensiune, ecologică, economică și socială.

52.

consideră că Strategia UE pentru păduri ar trebui să includă o dimensiune internațională care să vizeze stoparea defrișărilor și a pierderii biodiversității la nivel mondial, utilizând experiența, transferul de cunoștințe și de bune practici ale gestionării durabile a pădurilor în statele membre și în cadrul marii majorități a autorităților locale și regionale; în acest context, salută propunerea Comisiei referitoare la un regulament privind punerea la dispoziție pe piața Uniunii, precum și exportul din Uniune a anumitor produse de bază și produse asociate cu defrișările și cu degradarea pădurilor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 (12), cu scopul de a reduce importul de produse de bază asociate cu defrișările și cu degradarea pădurilor la nivel mondial; de asemenea, subliniază că propunerea a fost însoțită de o grilă de subsidiaritate (13) ce cuprinde o analiză substanțială prin care se abordează preocupările legate de subsidiaritate;

Necesitatea de a ajunge la un consens la nivel științific și tehnic

53.

recomandă ca Strategia UE pentru păduri să pună în valoare bunele practici forestiere încununate de succes din pădurile europene din ultimele decenii (creșterea continuă a suprafețelor împădurite, creșterea absorbanților de carbon, creșterea zonelor protejate și a ecosistemelor, creșterea utilizării resurselor forestiere, dezvoltarea unor întreprinderi și industrii responsabile, îmbunătățirea formării în cadrul gestionării durabile a pădurilor și a formării silvicultorilor); recomandă ca Strategia UE pentru păduri să recunoască în mod explicit această activitate care plasează UE în avangarda celor mai bune practici forestiere la nivel mondial și servește drept exemplu pentru celelalte țări;

54.

îndeamnă să se urmeze definițiile gestionării durabile a pădurilor și în special procesul FOREST EUROPE, care decurg din angajamentele internaționale asumate de UE și de statele sale membre;

55.

recomandă realizarea unor studii suplimentare pentru a planifica posibila punere în aplicare, pentru a evita suprapunerile cu sistemele existente și clarificarea sinergiilor, a valorii adăugate și a raportului costuri-beneficii pe care le pot oferi propunerea de certificare a gestionării pădurilor „apropiate de natură” și un certificat UE independent, precum și „planurile forestiere strategice”, în contextul sistemelor existente de certificare a pădurilor recunoscute și puse în aplicare la nivel internațional (Programul pentru aprobarea sistemelor de certificare în domeniul forestier și Consiliul de administrare a pădurilor) și al strategiilor, planurilor și programelor de gestionare durabile a pădurilor deja disponibile în statele membre și în cadrul autorităților regionale și locale; de asemenea, nu se precizează dacă noul sistem ar trebui să aibă un statut obligatoriu sau voluntar, și nici temeiul juridic pe baza căruia ar avea loc astfel de acțiuni;

56.

solicită să se facă referire în mod clar la întreaga gamă de beneficii ale pădurilor ca urmare a activităților neextractive;

57.

solicită o revizuire și o analiză a evaluărilor experților științifici din domeniul forestier din întreaga Europă, care avertizează că este posibil ca politicile propuse să nu țină seama în mod suficient de potențiala creștere a riscurilor legate de perturbări majore (incendii, uragane, căderi masive de zăpadă și dăunători), acordându-se o atenție deosebită pădurilor deosebit de vulnerabile la urgența climatică;

58.

propune să se ajungă la un consens mai larg, întemeiat cu rigurozitate științifică și tehnică pe premisele susținute atât de Strategia UE pentru păduri, cât și de Strategia privind biodiversitatea, prin asocierea unui grup reprezentativ de experți științifici riguroși și cu experiență dovedită în toate aspectele întregului lanț valoric forestier și în diferitele tipuri de păduri din Europa;

59.

ar trebui să se prevadă că, în anumite condiții susținute de analize științifice, habitatele protejate din unele situri Natura 2000, dacă sunt amenințate sau compromise de perturbări legate de schimbările climatice, pot fi orientate spre ecosisteme mai reziliente;

60.

recunoaște și salută propunerea de colectare fiabilă a datelor, subliniind importanța publicării unei noi propuneri legislative privind observarea, raportarea și colectarea de date privind pădurile din UE;

Strategia necesită clarificări importante înainte de punerea sa în aplicare

61.

consideră că Strategia UE pentru păduri nu stabilește un obiectiv coerent și cuprinzător pentru sectorul forestier european pentru 2030, însă acoperă diverse acțiuni și inițiative, dintre care multe sunt încă vagi și doar unele au un calendar orientativ;

62.

consideră că, în ceea ce privește punerea în aplicare a Strategiei UE pentru păduri, un prim pas necesar este clarificarea conceptelor și a acțiunilor și elaborarea unui plan de acțiune care să ofere claritate în ceea ce privește obiectivele, domeniul de aplicare, calendarul și responsabilitățile; acest plan de acțiune ar trebui să recunoască poziția statelor membre, a autorităților regionale și locale și a actorilor sectoriali cu privire la Strategia UE pentru păduri și considerațiile sale cu privire la calea de urmat propusă; de asemenea, ar trebui să includă punctele de vedere ale CoR, ale Parlamentului European și ale tuturor părților interesate din întregul domeniu forestier;

63.

recomandă clarificarea modului în care noii indicatori și noile praguri și intervale ale gestionării durabile a pădurilor vor fi corelate cu criteriile și indicatorii gestionării durabile a pădurilor FOREST EUROPE, având în vedere că UE și statele sale membre sunt semnatare ale FOREST EUROPE; consideră, de asemenea, că sunt necesare informații cu privire la temeiul juridic care ar justifica această acțiune și la ceea ce ar implica „inițierea voluntară” în ceea ce privește posibilele măsuri viitoare, precum și clarificarea legăturii dintre gestionarea durabilă a pădurilor și conceptul „apropiat de natură”;

64.

recomandă ca domeniul de aplicare și fezabilitatea dezvoltării plăților pentru serviciile ecosistemice să fie discutate în detaliu cu statele membre și cu actorii sectoriali, iar ulterior să se efectueze verificări ale realității pentru a evalua dacă mecanismele financiare prevăzute în Strategia UE pentru păduri (PAC, sechestrarea carbonului în solurile agricole și certificarea emisiilor de dioxid de carbon) ar permite atingerea obiectivelor avute în vedere;

65.

salută introducerea la nivelul întregii Uniuni a monitorizării coordonate a pădurilor, dar consideră că este necesară o evaluare a valorii adăugate și a raportului costuri-beneficii ale noii propuneri privind observarea, raportarea și colectarea datelor referitoare la pădurile din UE, precum și a datelor și informațiilor existente și lipsă, dar și recunoașterea faptului că datele la distanță, inclusiv informațiile obținute prin satelit și alte mijloace, sunt o modalitate eficientă din punctul de vedere al costurilor de a îmbunătăți baza de cunoștințe, în cooperare cu inventarele naționale ale pădurilor, existente și în curs de constituire; în acest context, subsidiaritatea, costurile și sarcinile administrative reprezintă elemente-cheie care trebuie abordate. Monitorizarea pădurilor în toată Europa ar putea aduce o valoare adăugată, cu condiția ca aceasta să dispună de sprijinul statelor membre și al autorităților locale și regionale și să se bazeze pe date de pe teren, colectate prin inventare forestiere naționale și regionale, și pe experiența Forest Focus. De asemenea, trebuie, la rândul lor, să fie clar definite caracterul său (voluntar sau obligatoriu), formatul și scopul său exact în raport cu planurile strategice naționale și să se ofere stimulente eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru ca proprietarii de păduri să contribuie la colectarea datelor;

Gestionarea durabilă a pădurilor necesită mai multe fonduri europene

66.

recomandă angajarea unor resurse financiare clare și realiste, deoarece, deși o creștere semnificativă a finanțării pentru gestionarea durabilă a pădurilor și conservarea biodiversității poate fi interpretată ca parte a Strategiei UE pentru păduri, necesitatea de a se baza pe fonduri care au deja alte obiective și alocări (de exemplu, PAC) și lipsa contribuției din partea altor fonduri într-un context general marcat de Brexit, de criza economică de după pandemia de COVID-19 și de creșterea inflației, este discutabil faptul că actuala tendință de subfinanțare din partea UE pentru păduri și biodiversitate se va inversa pe termen scurt și mediu;

67.

recomandă Comisiei să ajute autoritățile locale și regionale în a se asigura că fondurile europene disponibile (FEADR, FEDR, NextGenerationEU) pot realiza mai bine o gestionare durabilă a pădurilor prin simplificarea proceselor administrative;

68.

recomandă alocarea mai multor resurse financiare pentru formare, cercetare și dezvoltare și transfer de cunoștințe la nivel european și internațional, pentru a coopera, a transfera și a pune în aplicare bunele practici ale gestionării durabile a pădurilor și ale lanțurilor valorice forestiere în toate regiunile Europei și ale lumii;

69.

consideră că noua Strategie a UE pentru păduri ar trebui să promoveze inițiative de creare a unor platforme de cooperare și finanțare interregională în domeniul forestier și în cel al decarbonizării economiei.

---

(1)  COM(2013) 659 final.

(2)  COM(2018) 811 final.

(3)  Pactul verde european https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal_ro

(4)  COM(2020) 788 final.

(5)  Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).

(6)  COM(2020) 380 final.

(7)  JO C 152, 6.4.2022, p. 169.

(8)  Recomandarea grupului de dezbatere al cetățenilor din cadrul Conferinței privind viitorul Europei, pe tema schimbărilor climatice și a mediului.

(9)  COM(2018) 673 final și SWD(2018) 431 final.

(10)  COM(2020) 98 final.

(11)  Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

(12)  COM(2021) 706 final.

(13)  SWD(2021) 325 final.