Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2022/C 119/01)

Ultima publicație

JO C 109, 7.3.2022

Publicații anterioare

JO C 95, 28.2.2022

JO C 84, 21.2.2022

JO C 73, 14.2.2022

JO C 64, 7.2.2022

JO C 51, 31.1.2022

JO C 37, 24.1.2022

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 ianuarie 2022 – Deutsche Lufthansa AG/Comisia Europeană, Land Rheinland-Pfalz

(Cauza C-594/19 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Ajutoare în favoarea unor aeroporturi și a unor companii aeriene - Decizie de calificare a măsurilor în favoarea aeroportului Frankfurt-Hahn drept ajutoare de stat compatibile cu piața internă și de constatare a inexistenței ajutoarelor de stat în favoarea companiilor aeriene care utilizează acest aeroport - Inadmisibilitatea unei acțiuni în anulare - Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE - Persoană fizică sau juridică ce nu este vizată direct și individual de decizia în cauză - Protecție jurisdicțională efectivă)

(2022/C 119/02)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Deutsche Lufthansa AG (reprezentant: A. Martin-Ehlers, Rechtsanwalt)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și S. Noë, agenți), Land Rheinland-Pfalz (reprezentant: C. Koenig, profesor)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Deutsche Lufthansa AG suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de Comisia Europeană și de Land Rheinland-Pfalz.

---

(1)  JO C 319, 23.9.2019.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 25 ianuarie 2022 – Comisia Europeană/European Food SA și alții

(Cauza C-638/19 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Articolele 107 și 108 TFUE - Tratat bilateral de investiții - Clauză de arbitraj - România - Aderarea la Uniunea Europeană - Abrogarea unei scheme de stimulente fiscale înainte de aderare - Hotărâre arbitrală prin care se acordă despăgubiri după aderare - Decizie a Comisiei Europene prin care această plată este declarată drept ajutor de stat incompatibil cu piața internă și se dispune recuperarea ei - Competența Comisiei - Aplicarea ratione temporis a dreptului Uniunii - Determinarea datei la care se conferă beneficiarului dreptul de a încasa ajutorul - Articolul 19 TUE - Articolele 267 și 344 TFUE - Autonomia dreptului Uniunii)

(2022/C 119/03)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și P.-J. Loewenthal, agenți)

Celelalte părți din procedură: European Food SA, Starmill SRL, Multipack SRL, Scandic Distilleries SA, Ioan Micula (reprezentanți: K. Struckmann, Rechtsanwalt, G. Forwood, avocat, și A. Kadri, solicitor), Viorel Micula, European Drinks SA, Rieni Drinks SA, Transilvania General Import-Export SRL, West Leasing SRL, fostă West Leasing International SRL (reprezentanți: J. Derenne, D. Vallindas și O. Popescu, avocați), Regatul Spaniei (reprezentanți: inițial S. Centeno Huerta, agent, ulterior A. Gavela Llopis, agent), Ungaria

Interveniente în susținerea reclamantei: Republica Federală Germania (reprezentanți: D. Klebs, R. Kanitz și J. Möller, agenți), Republica Letonia (reprezentant: K. Pommere, agent), Republica Polonă (reprezentanți: D. Lutostańska, B. Majczyna și M. Rzotkiewicz, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019, European Food și alții/Comisia (T-624/15, T-694/15 și T-704/15, EU:T:2019:423).

2)	Nu este necesară pronunțarea asupra recursului incident.

3)	Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Uniunii Europene pentru a se pronunța asupra motivelor și a argumentelor invocate în fața sa asupra cărora Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat.

4)	Cererile privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

(1)  JO C 348, 14.10.2019.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 27 ianuarie 2022 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-788/19) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 258 TFUE - Libertatea de circulație a capitalurilor - Obligația de informare cu privire la bunurile sau drepturile deținute în alte state membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European (SEE) - Nerespectarea acestei obligații - Prescripție - Sancțiuni)

(2022/C 119/04)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial C. Perrin, N. Gossement și M. Jáuregui Gómez, agenți, ulterior C. Perrin și N. Gossement, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentanți: L. Aguilera Ruiz și S. Jiménez García, agenți)

Dispozitivul

1)

— Prin faptul că a prevăzut că neexecutarea sau respectarea imperfectă ori tardivă a obligației de informare cu privire la bunurile și drepturile situate în străinătate determină impozitarea veniturilor neraportate corespunzătoare valorii acestor active drept „câștiguri patrimoniale nejustificate”, fără posibilitatea de a beneficia în practică de prescripție; — prin faptul că a aplicat, în cazul neexecutării sau al respectării imperfecte ori tardive a obligației de informare cu privire la bunurile și drepturile situate în străinătate, o amendă proporțională de 150 % din impozitul calculat asupra sumelor corespunzătoare valorii acestor bunuri sau a acestor drepturi, care poate fi cumulată cu amenzi forfetare, și — prin faptul că a aplicat, în cazul neexecutării sau al respectării imperfecte ori tardive a obligației de informare cu privire la bunurile și drepturile situate în străinătate, amenzi forfetare al căror cuantum este incomparabil cu sancțiunile prevăzute pentru contravenții similare într-un context pur național și al căror cuantum nu este plafonat, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 63 TFUE și al articolului 40 din Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992.

2)	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 432, 23.12.2019.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 ianuarie 2022 – Comisia Europeană/Hubei Xinyegang Special Tube Co. Ltd, ArcelorMittal Tubular Products Roman SA, Válcovny trub Chomutov a.s., Vallourec Deutschland GmbH

(Cauza C-891/19 P) (1)

(Recurs - Dumping - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/804 - Importuri de anumite țevi și tuburi fără sudură originare din China - Taxă antidumping definitivă - Regulamentul (UE) 2016/1036 - Articolul 3 alineatele (2), (3) și (6) și articolul 17 - Stabilirea prejudiciului - Examinare a efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare vândute pe piața Uniunii Europene - Analiza subcotării prețurilor - Aplicarea metodei numerelor de control ale produselor (NCP) - Obligația Comisiei Europene de a lua în considerare diferitele segmente de piață referitoare la produsul avut în vedere, precum și totalitatea vânzărilor de produse similare ale producătorilor Uniunii Europene reținuți în eșantion)

(2022/C 119/05)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial T. Maxian Rusche și N. Kuplewatzky, ulterior T. Maxian Rusche și A. Demeneix și, în cele din urmă, T. Maxian Rusche și K. Blanck, agenți)

Celelalte părți din procedură: Hubei Xinyegang Special Tube Co. Ltd (reprezentanți: E. Vermulst și J. Cornelis, advocaten), ArcelorMittal Tubular Products Roman SA, Válcovny trub Chomutov a.s., Vallourec Deutschland GmbH, (reprezentant: G. Berrisch, Rechtsanwalt)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 24 septembrie 2019, Hubei Xinyegang Special Tube/Comisia (T-500/17, nepublicată, EU:T:2019:691).

2)	Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene.

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

(1)  JO C 45, 10.2.2020.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 ianuarie 2022 – România/Comisia Europeană, Ungaria

(Cauza C-899/19 P) (1)

(Recurs - Drept instituțional - Inițiativă cetățenească - Regulamentul (UE) nr. 211/2011 - Articolul 4 alineatul (2) litera (b) - Înregistrarea unei propuneri de inițiativă cetățenească - Condiția care impune ca această propunere să nu se afle vădit în afara sferei de competență a Comisiei Europene în ceea ce privește prezentarea unei propuneri de act juridic în scopul punerii în aplicare a tratatelor - Decizia (UE) 2017/652 - Inițiativa cetățenească „Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe” - Înregistrare parțială - Articolul 5 alineatul (2) TUE - Principiul atribuirii - Articolul 296 TFUE - Obligația de motivare - Principiul contradictorialității)

(2022/C 119/06)

Limba de procedură: româna

Părțile

Recurentă: România (reprezentanți: E. Gane, L. Liţu, M. Chicu și L.-E. Baţagoi, agenți]

Celelalte părți din procedură: Comisia Euopeană (reprezentanți: inițial I. Martínez del Peral, H. Stancu și H. Krämer, ulterior I. Martínez del Peral și H. Stancu, agenți), Ungaria (reprezentanți: M. Z. Fehér și K. Szíjjártó, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă România să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Ungaria suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 54, 17.2.2020.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 ianuarie 2022 – Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-51/20) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Ajutoare de stat - Ajutoare declarate ilegale și incompatibile cu piața internă - Obligație de recuperare - Hotărâre a Curții prin care se constată neîndeplinirea obligațiilor - Neexecutare - Nerespectarea obligației de recuperare a ajutoarelor ilegale și incompatibile - Sancțiuni financiare - Caracter proporțional și disuasiv - Penalitate cu titlu cominatoriu - Sumă forfetară - Capacitate de plată - Ponderarea voturilor statului membru în Parlamentul European)

(2022/C 119/07)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouchagiar și B. Stromsky, agenți)

Pârâtă: Republica Elenă (reprezentanți: K. Boskovits și A. Samoni-Rantou, agenți)

Dispozitivul

1)	Prin neadoptarea tuturor măsurilor pe care le implică executarea Hotărârii din 9 noiembrie 2017, Comisia/Grecia (C-481/16, nepublicată, EU:C:2017:845), Republica Elenă nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 260 alineatul (1) TFUE.

2)

Obligă Republica Elenă la plata către Comisia Europeană a unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 4 368 000 de euro pentru fiecare perioadă de șase luni, începând de la data pronunțării prezentei hotărâri până la data executării integrale a Hotărârii din 9 noiembrie 2017, Comisia/Grecia (C-481/16, nepublicată, EU:C:2017:845).

3)	Obligă Republica Elenă la plata către Comisia Europeană a unei sume forfetare de 5 500 000 de euro.

4)	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 87, 16.3.2020.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 ianuarie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Højesteret – Danemarca) – ApcoaParking Danmark A/S/Skatteministeriet

(Cauza C-90/20) (1)

(Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 2 alineatul (1) litera (c) - Domeniu de aplicare - Operațiuni impozabile - Activități desfășurate de o societate de drept privat - Exploatarea de parcări pe terenuri private - Taxe de control percepute de această societate în cazul nerespectării de către automobiliști a condițiilor generale de utilizare a acestor parcări - Calificare - Realitatea economică și comercială a operațiunilor)

(2022/C 119/08)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Højesteret

Părțile din procedura principală

Recurentă: Apcoa Parking Danmark A/S

Intimată: Skatteministeriet

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie să fie interpretat în sensul că taxele de control percepute de o societate de drept privat însărcinată cu exploatarea de parcări private în cazul nerespectării de către automobiliști a condițiilor generale de utilizare a acestor parcări trebuie considerate drept contrapartida unei prestări de servicii efectuate cu titlu oneros, în sensul acestei dispoziții, și supusă ca atare taxei pe valoare adăugată (TVA).

---

(1)  JO C 161, 11.5.2020.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 18 ianuarie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – JY/Wiener Landesregierung

(Cauza C-118/20) (1)

(Trimitere preliminară - Cetățenia Uniunii - Articolele 20 și 21 TFUE - Domeniu de aplicare - Renunțare la cetățenia unui stat membru pentru a obține cetățenia altui stat membru în conformitate cu asigurarea acestuia din urmă că va naturaliza persoana interesată - Revocarea acestei asigurări pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică - Principiul proporționalității - Situație de apatridie)

(2022/C 119/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: JY

Autoritate pârâtă: Wiener Landesregierung

Dispozitivul

1)

Situația unei persoane care, neavând decât cetățenia unui singur stat membru, renunță la această cetățenie și își pierde, ca urmare a acestui fapt, statutul de cetățean al Uniunii pentru a obține cetățenia unui alt stat membru, în urma asigurării date de autoritățile acestui din urmă stat că îi va fi acordată cetățenia menționată, intră, prin natura sa și prin consecințele sale, sub incidența dreptului Uniunii atunci când această asigurare este revocată cu consecința împiedicării persoanei respective să își redobândească statutul de cetățean al Uniunii.

2)

Articolul 20 TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că autoritățile naționale competente și, dacă este cazul, instanțele naționale ale statului membru gazdă sunt obligate să verifice dacă decizia de revocare a asigurării privind acordarea cetățeniei acestui stat membru, care definitivează pierderea statutului de cetățean al Uniunii pentru persoana în cauză, este compatibilă cu principiul proporționalității în raport cu consecințele pe care le are asupra situației acestei persoane. Această cerință de compatibilitate cu principiul proporționalității nu este îndeplinită atunci când o asemenea decizie are la bază contravenții la normele de circulație rutieră, care, potrivit dreptului național aplicabil, determină o simplă sancțiune pecuniară.

---

(1)  JO C 209, 22.6.2020.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 20 ianuarie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Berlin – Germania) – ET, în calitate de administrator judiciar al Air Berlin PLC & Co. Luftverkehrs KG/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-165/20) (1)

(Trimitere preliminară - Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră - Directiva 2003/87/CE - Articolul 3e - Includerea activităților de aviație - Directiva 2008/101/CE - Alocarea și eliberarea de cote cu titlu gratuit pentru operatorii de aeronave - Încetare de către un astfel de operator a activităților sale din cauza insolvenței - Decizie a autorității naționale competente prin care se refuză emiterea de cote administratorului judiciar al societății aflate în lichidare)

(2022/C 119/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamant: ET, în calitate de administrator judiciar al Air Berlin PLC & Co. Luftverkehrs KG

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Dispozitivul

Articolul 3e din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) 2017/2392 al Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2017, trebuie interpretat în sensul că, în cazul încetării activităților de aviație ale unui operator în cursul perioadei de comercializare în cauză, numărul de cote pentru aviație alocate acestui operator de aeronave trebuie redus proporțional cu partea din această perioadă în care activitățile menționate nu mai sunt realizate.

---

(1)  JO C 255, 3.8.2020.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 27 ianuarie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel București – România) – Fondul Proprietatea SA/Guvernul României, SC Complexul Energetic Hunedoara SA, în lichidare, SC Complexul Energetic Oltenia SA, Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” SA

(Cauza C-179/20) (1)

(Trimitere preliminară - Piața internă a energiei electrice - Directiva 2009/72/CE - Articolul 15 alineatul (4) - Dispecerizare cu prioritate - Siguranța alimentării - Articolul 32 alineatul (1) - Liberul acces al terților - Acces garantat la rețelele de transport - Directiva 2009/28/CE - Articolul 16 alineatul (2) - Acces garantat - Articolul 107 alineatul (1) TFUE - Articolul 108 alineatul (3) TFUE - Ajutoare de stat)

(2022/C 119/11)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel București

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Fondul Proprietatea SA

Pârâte: Guvernul României, SC Complexul Energetic Hunedoara SA, în lichidare, SC Complexul Energetic Oltenia SA, Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” SA

cu participarea: Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri

Dispozitivul

1)

Articolul 32 alineatul (1) din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune acordării de către un stat membru a unui drept de acces garantat la rețelele de transport anumitor producători de energie electrică ale căror instalații folosesc, ca sursă primară de energie, combustibili indigeni pentru a garanta siguranța alimentării cu energie electrică, cu condiția ca acest drept de acces garantat să se întemeieze pe criterii obiective și rezonabile și să fie proporțional cu scopul legitim urmărit, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

2)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că o serie de măsuri instituită printr-o hotărâre de guvern și care constă în dispecerizarea cu prioritate de către operatorul de transport și de sistem, al cărui capital este deținut în majoritate de stat, a energiei electrice produse de anumiți producători de energie electrică ale căror instalații folosesc, ca sursă primară de energie, combustibili indigeni, într-un acces garantat al energiei electrice produse de aceste instalații ale producătorilor menționați la rețelele de transport și în obligația acelorași producători de a furniza servicii tehnologice de sistem operatorului de transport și de sistem pentru o anumită cantitate de megawați, care le rezervă pentru această cantitate un drept de furnizare la prețuri stabilite în prealabil și care ar putea să le depășească pe cele care rezultă de pe piață, este susceptibilă să fie calificată drept „ajutor de stat”, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În caz afirmativ, o asemenea serie de măsuri trebuie considerată ajutor nou și este, cu acest titlu, supusă obligației de a fi notificată în prealabil Comisiei Europene în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) TFUE.

---

(1)  JO C 297, 7.9.2020.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 25 ianuarie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší soud České republiky – Republica Cehă) – VYSOČINA WIND a.s./Česká republika – Ministerstvo životního prostředí

(Cauza C-181/20) (1)

(Trimitere preliminară - Mediu - Directiva 2012/19/UE - Deșeuri de echipamente electrice și electronice - Obligație de finanțare a costurilor aferente gestionării deșeurilor provenite din panouri fotovoltaice - Efect retroactiv - Principiul securității juridice - Transpunere incorectă a unei directive - Responsabilitate a statului membru)

(2022/C 119/12)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší soud České republiky

Părțile din procedura principală

Reclamantă: VYSOČINA WIND a.s.

Pârâtă: Česká republika – Ministerstvo životního prostředí

Dispozitivul

1)

Articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) este nevalid în măsura în care această dispoziție impune producătorilor finanțarea costurilor aferente gestionării deșeurilor generate de panouri fotovoltaice introduse pe piață între 13 august 2005 și 13 august 2012. Articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19 trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care impune utilizatorilor de panouri fotovoltaice, iar nu producătorilor acestor panouri, finanțarea costurilor aferente gestionării deșeurilor generate de panourile menționate introduse pe piață începând de la 13 august 2012, data intrării în vigoare a acestei directive.

2)

Dreptul Uniunii trebuie să fie interpretat în sensul că împrejurarea că un stat membru a adoptat o legislație contrară unei directive a Uniunii înainte de adoptarea acestei directive nu constituie, ca atare, o încălcare a dreptului Uniunii, din moment ce atingerea rezultatului prevăzut de directiva menționată nu poate fi considerată grav compromisă înainte ca aceasta să facă parte din ordinea juridică a Uniunii.

---

(1)  JO C 222, 6.7.2020.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 ianuarie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākā tiesa (Senāts) – Letonia) – „Sātiņi-S” SIA

(Cauza C-234/20) (1)

(Trimitere preliminară - Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) - Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 - Sprijin pentru dezvoltarea rurală - Articolul 30 alineatul (6) litera (a) - Plăți Natura 2000 - Compensarea pierderilor de venit în zonele agricole și forestiere - Turbării - Interdicție de a înființa plantații de merișoare - Lipsa unei indemnizații compensatorii - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 17 - Drept de proprietate)

(2022/C 119/13)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa (Senāts)

Părțile din procedura principală

Recurentă:„Sātiņi-S” SIA

Cealaltă parte din procedura de recurs: Lauku atbalsta dienests

Dispozitivul

1)

Articolul 30 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului trebuie să fie interpretat în sensul că nu exclude, în principiu, turbăriile de la plățile Natura 2000, în măsura în care acestea sunt situate în zone Natura 2000 delimitate în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică și cu Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice și intră în sfera noțiunilor de „suprafață agricolă” sau de „pădure”, în sensul articolului 2 alineatul (1) literele (f) și, respectiv, (r) sau al articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1305/2013, putând astfel să beneficieze de plățile prevăzute la articolul 30 alineatul (1) din acest regulament, ca „zone agricole și forestiere Natura 2000”, în sensul articolului 30 alineatul (6) litera (a) menționat.

2)

Articolul 30 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie să fie interpretat în sensul că permite unui stat membru să excludă de la beneficiul plăților Natura 2000, pe de o parte, „zonele agricole Natura 2000”, în sensul acestei dispoziții, inclusiv, în acest caz, turbăriile care ar face parte din asemenea zone, și, pe de altă parte și în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1305/2013, turbăriile situate în zone Natura 2000 care ar intra, în principiu, în sfera noțiunii de „pădure”, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (r) din regulamentul amintit, și, astfel, în cea a noțiunii de „zone forestiere Natura 2000”, în sensul articolului 30 alineatul (6) litera (a) din regulamentul menționat. Această din urmă dispoziție trebuie să fie interpretată, de asemenea, în sensul că permite unui stat membru să limiteze efectuarea unor astfel de plăți pentru zone forestiere Natura 2000 care includ, eventual, turbării la situațiile în care desemnarea zonelor respective drept „zone Natura 2000” are ca efect împiedicarea exercitării în acestea a unui tip specific de activitate economică, în special a activității forestiere.

3)

Articolul 30 din Regulamentul nr. 1305/2013 coroborat cu articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie interpretat în sensul că nu se impune acordarea unei plăți Natura 2000 proprietarului unei turbării care face parte din rețeaua respectivă pentru motivul că a fost instituită o restricție cu privire la o activitate economică ce poate fi desfășurată pe o astfel de turbărie, în special interdicția de înființare a unei plantații de merișoare pe aceasta, în condițiile în care, la momentul la care a dobândit bunul imobil în cauză, proprietarul avea cunoștință de o asemenea restricție.

---

(1)  JO C 262, 10.8.2020.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 ianuarie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākā tiesa (Senāts) – Letonia) – „Sātiņi-S” SIA

(Cauza C-238/20) (1)

(Trimitere preliminară - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 17 - Dreptul de proprietate - Directiva 2009/147/CE - Compensație pentru daunele cauzate acvaculturii de păsările sălbatice protejate într-o arie Natura 2000 - Compensație mai mică decât daunele suferite în mod real - Articolul 107 alineatul (1) TFUE - Ajutoare de stat - Noțiunea de „avantaj” - Condiții - Regulamentul (UE) nr. 717/2014 - Regula de minimis)

(2022/C 119/14)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa (Senāts)

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„Sātiņi-S” SIA

cu participarea: Dabas aizsardzības pārvalde

Dispozitivul

1)

Articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o compensație acordată de un stat membru pentru pierderile suferite de un operator economic ca urmare a măsurilor de protecție aplicabile într-o arie a rețelei Natura 2000 în temeiul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice să fie semnificativ mai mică decât prejudiciile suferite în mod real de acest operator.

2)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că o compensație acordată de un stat membru pentru pierderile suferite de un operator economic ca urmare a măsurilor de protecție aplicabile într-o arie a rețelei Natura 2000 în temeiul Directivei 2009/147 conferă un avantaj care poate constitui un „ajutor de stat” în sensul acestei dispoziții, în cazul în care celelalte condiții referitoare la o astfel de calificare sunt îndeplinite.

3)

Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 717/2014 al Comisiei din 27 iunie 2014 privind aplicarea articolelor 107 și 108 [TFUE] ajutoarelor de minimis în sectorul pescuitului și acvaculturii trebuie interpretat în sensul că, în ipoteza în care o compensație precum cea descrisă la punctul 2 din prezentul dispozitiv îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) TFUE, plafonul ajutoarelor de minimis de 30 000 de euro, prevăzut la articolul 3 alineatul (2) menționat, este aplicabil acestei compensații.

---

(1)  JO C 262, 10.8.2020.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 18 ianuarie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Thelen Technopark Berlin GmbH/MN

(Cauza C-261/20) (1)

(Trimitere preliminară - Libera prestare a serviciilor - Articolul 49 TFUE - Directiva 2006/123/CE - Articolul 15 - Onorarii ale arhitecților și ale inginerilor - Tarife obligatorii minime - Efect direct - Hotărâre de constatare a neîndeplinirii obligațiilor intervenită în cursul procedurii în fața unei instanțe naționale)

(2022/C 119/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Thelen Technopark Berlin GmbH

Intimat: MN

Dispozitivul

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că o instanță națională sesizată cu un litigiu care se poartă exclusiv între particulari nu este ținută, numai în temeiul dreptului menționat, să lase neaplicată o reglementare națională care stabilește, cu încălcarea articolului 15 alineatul (1), alineatul (2) litera (g) și alineatul (3) din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne, valori minime ale onorariilor pentru serviciile arhitecților și ale inginerilor și care prevede nulitatea convențiilor care derogă de la această reglementare, fără a se aduce însă atingere, pe de o parte, posibilității acestei instanțe de a înlătura reglementarea menționată în temeiul dreptului intern în cadrul unui asemenea litigiu și, pe de altă parte, dreptului părții lezate de neconformitatea dreptului național cu dreptul Uniunii de a solicita repararea prejudiciului care i-a fost astfel cauzat.

---

(1)  JO C 313, 21.9.2020.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 27 ianuarie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Administratīvā rajona tiesa – Letonia) – SIA „Zinātnes parks”/Finanšu ministrija

(Cauza C-347/20) (1)

(Trimitere preliminară - Fonduri structurale - Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) - Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 - Program de cofinanțare - Ajutoare de stat - Regulamentul (UE) nr. 651/2014 - Domeniu de aplicare - Limite - Noțiunile de „capital social subscris” și „întreprindere în dificultate” - Excluderea unor întreprinderi aflate în dificultate de la sprijinul din partea FEDER - Modalități în care o majorare a capitalului social subscris devine efectivă - Dată de prezentare a dovezilor privind această majorare - Principiile nediscriminării și transparenței)

(2022/C 119/16)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Administratīvā rajona tiesa

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SIA „Zinātnes parks”

Pârât: Finanšu ministrija

Dispozitivul

1)

Articolul 2 punctul 18 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 [TFUE] trebuie interpretat în sensul că, pentru a stabili dacă o societate este „în dificultate” în sensul acestei dispoziții, expresia „capital social subscris” trebuie înțeleasă ca referindu-se la ansamblul aporturilor pe care asociații sau acționarii actuali sau viitori ai unei societăți le-au realizat ori s-au angajat în mod irevocabil să le realizeze.

2)

Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 trebuie interpretat în sensul că, pentru a stabili dacă un ofertant trebuie considerat ca nefiind „în dificultate”, în sensul articolului 2 punctul 18 din Regulamentul nr. 651/2014, autoritatea de management competentă trebuie să țină seama doar de probele conforme cu cerințele care au fost stabilite la momentul elaborării procedurii de selecție a proiectelor, în măsura în care aceste cerințe sunt conforme cu principiile efectivității și echivalenței, precum și cu principiile generale de drept al Uniunii cum sunt, în special, principiile egalității de tratament, transparenței și proporționalității.

3)

Articolul 125 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, precum și principiile nediscriminării și transparenței la care se referă această dispoziție trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale potrivit căreia propunerile de proiect nu pot face obiectul unei precizări după data limită de depunere a propunerilor menționate. Cu toate acestea, în conformitate cu principiul echivalenței, această imposibilitate a ofertanților de a-și completa dosarul după data limită de depunere a propunerilor de proiect trebuie să privească toate procedurile care pot fi considerate, eventual, comparabile, având în vedere obiectul, cauza și elementele esențiale ale acestora, cu cea prevăzută pentru a beneficia de sprijin din partea Fondului european de dezvoltare regională.

---

(1)  JO C 339, 12.10.2020.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 ianuarie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Wien – Austria) – ZK

(Cauza C-432/20) (1)

(Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Politica privind imigrarea - Directiva 2003/109/CE - Articolul 9 alineatul (1) litera (c) - Pierderea statutului de resortisant al unei țări terțe rezident pe termen lung - Absență de pe teritoriul Uniunii Europene timp de douăsprezece luni consecutive - Întreruperea acestei perioade de absență - Șederi neregulate și de scurtă durată pe teritoriul Uniunii)

(2022/C 119/17)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Wien

Părțile din procedura principală

Reclamant: ZK

Cu participarea: Landeshauptmann von Wien

Dispozitivul

Articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung trebuie interpretat în sensul că orice prezență fizică pe teritoriul Uniunii Europene a unui rezident pe termen lung în cursul unei perioade de douăsprezece luni consecutive, chiar dacă o astfel de prezență nu depășește, în această perioadă, o durată totală de numai câteva zile, este suficientă pentru a împiedica pierderea de către acest rezident a dreptului său la statutul de rezident pe termen lung, în temeiul acestei dispoziții.

---

(1)  JO C 390, 16.11.2020.

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 13 decembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Castilla-La Mancha – Spania) – Servicio de Salud de Castilla-La Mancha (SESCAM)/BF

(Cauza C-151/21) (1)

(Acordul-cadrul cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Clauza 4 - Principiul nediscriminării - Domeniul sănătății publice - Calcularea sporurilor de vechime - Reglementare națională care refuză să ia în considerare, pentru personalul statutar permanent, în vederea calculării sporurilor de vechime, perioadele corespunzătoare activităților exercitate cu titlu temporar într-o categorie profesională superioară)

(2022/C 119/18)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Castilla-La Mancha

Părțile din procedura principală

Reclamant: Servicio de Salud de Castilla-La Mancha (SESCAM)

Pârât: BF

Dispozitivul

Clauza 4 din Acordul-cadrul cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind Acordul-cadrul cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede că, în cazul unui lucrător pe durată nedeterminată care exercită, cu titlu provizoriu, funcții într-o categorie profesională superioară celei din categoria lui, sporurile de vechime trienale la care el are dreptul sunt cele aferente acestei din urmă categorii, în timp ce, pentru un lucrător pe durată determinată aflat în aceeași situație, sporurile de vechime trienale corespund celor din categoria profesională ale cărei funcții au fost exercitate în realitate.

---

(1)  Data depunerii: 9/3/2021.

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 13 decembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Contencioso-Administrativo no 1 de Toledo – Spania) – KQ/Servicio de Salud de Castilla-La Mancha (SESCAM)

(Cauza C-226/21) (1)

(Acordul-cadrul cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Clauza 4 - Principiul nediscriminării - Noțiunea de „condiții de încadrare în muncă” - Scutire de la prestarea de servicii de gardă medicală din cauza vârstei acordată doar lucrătorilor pe durată nedeterminată)

(2022/C 119/19)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Contencioso-Administrativo no 1 de Toledo

Părțile din procedura principală

Reclamant: KQ

Pârât: Servicio de Salud de Castilla-La Mancha (SESCAM)

Dispozitivul

Clauza 4 punctul (1) din Acordul-cadrul cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind Acordul-cadrul cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia dreptul de a fi scutit de la prestarea de servicii de gardă este acordat lucrătorilor pe durată nedeterminată, cu excluderea lucrătorilor pe durată determinată.

---

(1)  Data depunerii: 8.4.2021.

Ordonanța Curții din 5 ianuarie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Düsseldorf – Germania) – SN și alții/Eurowings GmbH

(Cauza C-740/21) (1)

(Transporturi aeriene - Compensarea pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare - Pasageri care s-au prezentat la timp la aeroport - Zbor pierdut ca urmare a unei durate de înregistrare neobișnuit de lungă - Deficiențe organizatorice sau perturbări la aeroport)

(2022/C 119/20)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamanți: SN, DR, GI, reprezentați legali SN și DR

Pârâtă: Eurowings GmbH

Dispozitivul

Radiază cauza C-740/20 din registrul Curții.

---

(1)  Data depunerii: 01.12.2021.

Recurs introdus la 15 martie 2021 de Sergio Spadafora împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 10 februarie 2021 în cauza T-130/19, Spadafora/Comisia

(Cauza C-169/21 P)

(2022/C 119/21)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Sergio Spadafora (reprezentant: G. Belotti, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, CC

Prin Ordonanța din 25 ianuarie 2022, Curtea (Camera a noua) a declarat că respinge recursul ca fiind în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat și l-a obligat pe domnul Sergio Spadafora la suportarea propriilor cheltuieli de judecată.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Court of Appeal (Irlanda) la 20 august 2021 – LU/Minister for Justice and Equality

(Cauza C-514/21)

(2022/C 119/22)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal

Părțile din procedura principală

Recurent: LU

Intimat: Minister for Justice and Equality

Întrebările preliminare

1)

(a) În cazul în care predarea persoanei căutate este solicitată în scopul executării unei pedepse privative de libertate care a fost suspendată ab initio, dar a cărei executare a fost dispusă ulterior ca urmare a condamnării persoanei căutate pentru o nouă infracțiune, iar ordonanța de executare respectivă a fost pronunțată de instanța care a condamnat persoana căutată și i-a aplicat pedeapsa pentru această nouă infracțiune, procedura care a condus la această condamnare ulterioară și la emiterea ordonanței de executare face parte din „procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia”, în sensul articolului 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului (1)? (b) Răspunsul la prima întrebare litera (a) de mai sus este influențat de aspectul dacă instanța care a pronunțat ordonanța de executare era obligată din punct de vedere juridic să pronunțe această ordonanță sau dacă dispunea de o putere discreționară pentru a pronunța o astfel de ordonanță?

2)

În împrejurările prezentate la prima întrebare de mai sus, autoritatea judiciară de executare este îndreptățită să verifice dacă procedura care a condus la condamnarea ulterioară și la pronunțarea ordonanței de executare și care a avut loc în absența persoanei căutate s-a desfășurat în conformitate cu articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în special, dacă absența persoanei căutate a implicat o încălcare a dreptului la apărare și/sau a dreptului la un proces echitabil al persoanei căutate?

3)

(a) În împrejurările menționate la prima întrebare de mai sus, în cazul în care autoritatea judiciară de executare este convinsă că procedura care a condus la condamnarea ulterioară și la ordonanța de executare nu s-a desfășurat în conformitate cu articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în special, că absența persoanei căutate a implicat o încălcare a dreptului la apărare și/sau a dreptului persoanei căutate la un proces echitabil, autoritatea judiciară de executare este îndreptățită și/sau obligată (a) să refuze predarea persoanei căutate pentru motivul că o astfel de predare ar fi contrară articolului 6 din convenție și/sau articolului 47 și articolului 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și/sau (b) să solicite autorității judiciare emitente, ca o condiție pentru predare, să garanteze că persoana căutată va avea dreptul, în urma predării, la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, în cadrul căreia va avea dreptul să participe și care va permite reexaminarea fondului cauzei, inclusiv a probelor noi – ceea ce poate conduce la desființarea hotărârii inițiale –, în ceea ce privește condamnarea care a condus la emiterea ordonanței de executare? (b) În scopul celei de a treia întrebări litera (a) de mai sus, testul aplicabil pentru a se stabili dacă predarea persoanei căutate ar încălca substanța drepturilor sale fundamentale conferite de articolul 6 din convenție și/sau de articolul 47 și de articolul 48 alineatul (2) din cartă și, în caz afirmativ, faptul că procedura care a condus la condamnarea ulterioară și la emiterea ordonanței de executare s-a desfășurat in absentia și că, în cazul predării sale, persoana căutată nu va avea dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, este suficient pentru a permite autorității judiciare de executare să concluzioneze că predarea ar încălca substanța acestor drepturi?

---

(1)  Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Declarații ale anumitor state membre cu privire la adoptarea deciziei-cadru (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Court of Appeal (Irlanda) la 20 august 2021 – PH/Minister for Justice and Equality

(Cauza C-515/21)

(2022/C 119/23)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal

Părțile din procedura principală

Recurent: PH

Intimat: Minister for Justice and Equality

Întrebările preliminare

1)

În cazul în care predarea persoanei căutate este solicitată în scopul executării unei pedepse privative de libertate care a fost suspendată ab initio, dar a cărei executare a fost dispusă ulterior ca urmare a condamnării ulterioare a persoanei căutate pentru o nouă infracțiune, în condițiile în care ordonanța de executare era obligatorie ca urmare a acestei condamnări, procedura care a condus la această condamnare ulterioară și/sau procedura care a condus la emiterea ordonanței de executare fac parte din „procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia”, în sensul articolului 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului (1)?

2)

În împrejurările prezentate la prima întrebare de mai sus, autoritatea judiciară de executare este îndreptățită și/sau obligată să verifice dacă procedura care a condus la condamnarea ulterioară și/sau procedura care a condus la pronunțarea ordonanței de executare – care au avut loc, ambele, în absența persoanei căutate – s-au desfășurat în conformitate cu articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în special, dacă absența persoanei căutate de la aceste proceduri a implicat o încălcare a dreptului la apărare și/sau a dreptului la un proces echitabil al persoanei căutate?

3)

(a) În împrejurările menționate la prima întrebare de mai sus, în cazul în care autoritatea judiciară de executare este convinsă că procedura care a condus la condamnarea ulterioară și la ordonanța de executare nu s-a desfășurat în conformitate cu articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în special, că absența persoanei căutate a implicat o încălcare a dreptului la apărare și/sau a dreptului persoanei căutate la un proces echitabil, autoritatea judiciară de executare este îndreptățită și/sau obligată (a) să refuze predarea persoanei căutate pentru motivul că o astfel de predare ar fi contrară articolului 6 din convenție și/sau articolului 47 și articolului 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și/sau (b) să solicite autorității judiciare emitente, ca o condiție pentru predare, să garanteze că persoana căutată va avea dreptul, în urma predării, la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, în cadrul căreia va avea dreptul să participe și care va permite reexaminarea fondului cauzei, inclusiv a probelor noi – ceea ce poate conduce la desființarea hotărârii inițiale –, în ceea ce privește condamnarea care a condus la emiterea ordonanței de executare? (b) În scopul celei de a treia întrebări litera (a) de mai sus, testul aplicabil pentru a se stabili dacă predarea persoanei căutate ar încălca substanța drepturilor sale fundamentale conferite de articolul 6 din convenție și/sau de articolul 47 și de articolul 48 alineatul (2) din cartă și, în caz afirmativ, faptul că procedura care a condus la condamnarea ulterioară și la emiterea ordonanței de executare s-a desfășurat in absentia și că, în cazul predării sale, persoana căutată nu va avea dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, este suficient pentru a permite autorității judiciare de executare să concluzioneze că predarea ar încălca substanța acestor drepturi?

---

(1)  Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Declarații ale anumitor state membre cu privire la adoptarea deciziei-cadru (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).

Recurs introdus la 20 august 2021 de FT și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 9 iunie 2021 în cauza T-699/19, FT și alții/Comisia

(Cauza C-518/21 P)

(2022/C 119/24)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: FT, FU, FV, FY, FZ, GA, GB, GC, GD, GG, GE, GF, GH, GI, GJ, GK, GL, GM, GN, GO, GP, GQ, GR, GS, GT, GU (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Prin Ordonanța din 27 ianuarie 2022, Curtea (Camera a șaptea) a respins recursul ca vădit inadmisibil și a obligat recurenții să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 25 noiembrie 2021 – A/Finanzamt X

(Cauza C-713/21)

(2022/C 119/25)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamant: A

Pârâtă: Finanzamt X

Întrebarea preliminară

În sensul articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE (1), astfel cum a fost interpretată prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 10 noiembrie 2016, Baštová (2):

Proprietarul unui grajd de antrenament pentru cai de competiție furnizează proprietarului de cai, cu titlu oneros, o prestație unică ce constă în cazarea, antrenarea și participarea la competiții a cailor și atunci când proprietarul de cai remunerează această prestație prin cesionarea a jumătate din dreptul la premiul în bani care îi revine în cazul unei participări cu succes la competiții?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

(2)  C-432/15, EU:C:2016:855.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Saarbrücken (Germania) la 1 decembrie 2021 – GP/juris GmbH

(Cauza C-741/21)

(2022/C 119/26)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Saarbrücken

Părțile din procedura principală

Reclamant: GP

Pârâtă: juris GmbH

Întrebările preliminare

1)

Având în vedere considerentul (85) și considerentul (146) a treia teză ale Regulamentului 2016/679, noțiunea de prejudiciu moral prevăzută la articolul 82 alineatul (1) din RGPD (1) trebuie să fie înțeleasă în sensul că acoperă orice atingere adusă situației juridice protejate, indiferent de efectele sale colaterale și de importanța acestei atingeri?

2)	Răspunderea pentru daune prevăzută la articolul 82 alineatul (3) din RGPD este exclusă prin faptul că încălcarea este cauzată printr-o eroare umană în cazul individual a unei persoane care acționează sub autoritatea operatorului în sensul articolului 29 din RGPD?

3)	La evaluarea prejudiciului moral, este permisă sau necesară utilizarea criteriilor de evaluare prevăzute la articolul 83 din RGPD, în special la articolul 83 alineatele (2) și (5) din RGPD?

4)	Prejudiciul moral trebuie stabilit pentru fiecare încălcare concretă sau pentru mai multe încălcări – cel puțin pentru încălcări similare – trebuie stabilită o despăgubire globală care nu este determinată prin adunarea sumelor individuale, ci pe baza unei aprecieri de ansamblu?

---

(1)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO 2016, L 119, p. 1)

Recurs introdus la 2 decembrie 2021 de Altice Group Lux Sàrl, fostă New Altice Europe BV, în lichidare, împotriva hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 22 septembrie 2021 în cauza T-425/18, Altice Europe/Comisia

(Cauza C-746/21 P)

(2022/C 119/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Altice Group Lux Sàrl, fostă New Altice Europe BV, în lichidare (reprezentanți: R. Allendesalazar Corcho, H. Brokelmann, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

—

anularea articolelor 1-4 din Decizia C(2018) 2418 (final) a Comisiei din 24 aprilie 2018 de impunere a unei amenzi pentru punerea în aplicare a unei concentrări cu încălcarea articolului 4 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1) [cazul M.7993 – Altice/PT Portugal, procedură în temeiul articolului 14 alineatul (2)] (denumită în continuare „decizia atacată”);

—	cu titlu subsidiar, exercitarea competenței sale de fond pentru a reduce substanțial amenzile impuse la articolele 3 și 4 din decizia atacată, aceasta din urmă astfel cum a fost modificată prin hotărârea Tribunalului;

—	cu titlu încă mai subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, care este legat de aspectele de drept soluționate prin decizia Curții;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă atât în recurs, cât și în procedura în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv întemeiat pe faptul că hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept întrucât a respins excepția de nelegalitate invocată de Altice.

Hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept și a încălcat principiul proporționalității și principiul interdicției dublei sancțiuni întemeiate pe principiile generale comune ordinilor juridice ale statelor membre care reglementează concursul de legi atunci când a respins excepția de nelegalitate invocată de Altice (articolul 277 TFUE) referitoare la articolul 14 alineatul (2) litera (a) coroborat cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004. Nu există o „obligație de notificare” la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004 distinctă de „obligația de suspendare” prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004, întrucât încălcarea articolului 4 alineatul (1) impune în mod necesar „punerea în aplicare” a unei concentrări. Articolul 4 alineatul (1) și prima teză a articolului 7 alineatul (1) se aplică aceluiași comportament și urmăresc același interes juridic. Posibilitatea impunerii a două amenzi cumulative în temeiul articolului 14 alineatul (2) literele (a) și (b) contravine așadar respectivelor principii generale ale dreptului Uniunii.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept întrucât neagă faptul că, prin impunerea a două amenzi cumulative pentru același comportament, decizia atacată a încălcat principiile proporționalității și interdicției dublei sancțiuni.

Jurisprudența Curții impune ca, atunci când principiul ne bis in idem nu împiedică impunerea a două amenzi unei întreprinderi într-o singură decizie pentru aceleași fapte, autoritatea „trebuie totuși să se asigure că amenzile considerate împreună sunt proporționale cu natura încălcării”. Hotărârea atacată nu respectă această obligație. Numai o singură amendă impusă în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 139/2004 pentru încălcarea articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004 poate fi compatibilă cu principiul proporționalității. O a doua amendă impusă în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 este prin definiție excesivă și prin urmare disproporționată și, de asemenea, contrară interdicției dublei sancțiuni întemeiate pe principiile generale comune ordinilor juridice ale statelor membre care reglementează concursul de legi.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că hotărârea atacată este afectată o eroare de drept la interpretarea noțiunii de „punere în aplicare” din articolele 4 alineatul (1) și 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004.

Considerând că „posibilitatea exercitării unei influențe decisive” constituie deja punerea în aplicare a unei concentrări, hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept, întrucât confundă noțiunile de „concentrare” și „punere în aplicare” și se bazează pe o interpretare inexactă a Hotărârii din 31 mai 2018 în cauza C-633/16, Ernst & Young, care a clarificat că operațiunile care nu sunt necesare pentru punerea în aplicare unei astfel de modificări a controlului nu intră în domeniul de aplicare al articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004 deoarece nu prezintă o legătură funcțională cu punerea sa în aplicare.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept la interpretarea noțiunii de „drept de veto” în sensul articolului 3 alineatul (2), al articolului 4 alineatul (1) și al articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004 sau, cu titlu subsidiar, a denaturat SPA atunci când a interpretat că acesta conferă „drepturi de veto”.

Presupunând – quod non – că simpla „posibilitate a exercitării unei influențe decisive” constituie o „punere în aplicare” a unei concentrări, articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 impune o modificare de durată a controlului care rezultă din mijloace care conferă „drepturi de veto asupra unor decizii comerciale strategice”, respectiv „puterea de a bloca” comportamentul strategic al unei întreprinderi. Hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept întrucât a extins noțiunea de „drepturi de veto” la situații care nu conferă puterea de a bloca decizii strategice. Cu titlu subsidiar, hotărârea atacată a denaturat SPA prin faptul că a interpretat că aranjamentele anterioare finalizării achiziției conferă „drepturi de veto” societății Altice.

Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare drept atunci când a concluzionat că schimburile de informații constituie o „punere în aplicare” a unei concentrări în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004.

Hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept întrucât consideră că schimburile de informații în contextul unei concentrări intră în domeniul de aplicare al articolului 4 alineatul (1) și al articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004, în timp ce articolul 101 TFUE și Regulamentul (CE) 1/2003 (2) presupun un mecanism ex-post. Acest lucru este incompatibil cu hotărârea din cauza C-633/16 și ar reduce domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) 1/2003. Hotărârea atacată denaturează de asemenea decizia atacată atunci când consideră că schimburile de informații nu au încălcat în sine articolul 4 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004, ci doar „au contribuit” la demonstrarea încălcării.

Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a respins excepția de nelegalitate invocată de Altice și lipsa de proporționalitate a amenzilor.

Hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept întrucât a considerat că Altice a manifestat neglijență. În plus, nivelul amenzilor rezultate din hotărârea atacată nu este numai inadecvat, ci și excesiv, până la a fi disproporționat. Prin urmare, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când nu a redus în mod substanțial cuantumul amenzilor în exercitarea competenței sale de fond.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO 2004 L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p.1, Ediție specială 08/vol. 1, p. 167).

Recurs introdus la 8 decembrie 2021 de Parlamentul European împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 29 septembrie 2021 în cauza T-384/19, Parlamentul/Axa Assurances Luxembourg SA și alții

(Cauza C-766/21 P)

(2022/C 119/28)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Parlamentul European (reprezentanți: E. Paladini și B. Schäfer, agenți)

Celelalte părți din procedură: Axa Assurances Luxembourg SA, Bâloise Assurances Luxembourg SA, La Luxembourgeoise SA, Nationale-Nederlanden Schadeverzekering Maatschappij NV

Concluziile recurentului

—	Anularea celui de al doilea și celui de al patrulea punct din dispozitivul hotărârii atacate;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată, cu excepția celor care fac obiectul celui de al treilea punct din dispozitivul hotărârii atacate.

În subsidiar,

—	anularea celui de al doilea și celui de al patrulea punct din dispozitivul hotărârii atacate;

—	admiterea concluziilor formulate de Parlamentul European în primă instanță în privința Axa Assurances Luxembourg SA, Bâloise Assurances Luxembourg SA și La Luxembourgeoise SA.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului introdus, Parlamentul invocă trei motive.

Primul motiv este întemeiat pe o eroare de drept constând în încălcarea principiilor de interpretare în dreptul european. Parlamentul consideră că Tribunalul a încălcat în special regula de interpretare care constă în luarea în considerare a obiectivului contractului și a contextului în care se înscriu termenii acestuia, și mai precis termenul „inundație”. În subsidiar, Parlamentul consideră că Tribunalul a denaturat clauza de excludere referitoare la inundații.

Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare referitoare la motivarea hotărârii atacate, care, potrivit Parlamentului, este viciată de o contradicție în raționamentul Tribunalului referitoare la interpretarea termenului „inundație”.

În al treilea rând, Parlamentul consideră că hotărârea atacată conține mai multe denaturări ale faptelor și ale probelor: Tribunalul a denaturat poziția Parlamentului cu privire la interpretarea termenului „inundație”, a apreciat în mod vădit eronat situația șantierului la momentul sinistrului, și, totodată, a denaturat constatările raportului de expertiză referitoare la cauzele sinistrului.

Recurs introdus la 14 decembrie 2021 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 29 septembrie 2021 în cauzele conexate T-344/19 și T-356/19, Front Polisario/ Consiliul

(Cauza C-778/21 P)

(2022/C 119/29)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet, F. Castillo de la Torre, A. Stobiecka-Kuik, agenți)

Celelalte părți din procedură: Front populaire pour la libération de la Saguia el-Hamra et du Rio de oro (Front Polisario), Consiliul Uniunii Europene, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Chambre des pêches maritimes de la Méditerranée, Chambre des pêches maritimes de l’Atlantique Nord, Chambre des pêches maritimes de l’Atlantique Centre, Chambre des pêches maritimes de l’Atlantique Sud

Concluziile recurentei

—	anularea punctelor 1 și 2 ale dispozitivului hotărârii atacate și, în consecință:

—	respingerea acțiunii introduse în primă instanță de Front Polisario, sau, în cazul în care Curtea consideră că prezenta cauză nu este în stare de judecată, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—	obligarea Front Polisario la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente ambelor proceduri.

Motivele și principalele argumente

—	Primul motiv: erori de drept întemeiate pe lipsa capacității procesuale a Front Polisario;

—	Al doilea motiv: erori de drept întemeiate pe lipsa afectării directe a Front Polisario;

—	Al treilea motiv: erori de drept întemeiate pe lipsa afectării individuale a Front Polisario;

—

Al patrulea motiv: erori de drept cu privire la întinderea controlului jurisdicțional, marja de apreciere a instituțiilor și necesitatea de reține o eroare vădită; cu privire la lipsa unei cerințe a consimțământului poporului Saharei Occidentale; cu privire la faptul că noțiunea de consimțământ reținută este prea strictă și teoretică, că este respins caracterul suficient al consultației care a primit avizul favorabil și că examinarea beneficiilor este înlăturată; cu privire la identificarea Front Polisario drept o entitate căreia i-ar reveni să dea un astfel de consimțământ, având în vedere statutul său și reprezentativitatea sa limitate.

—	Al cincilea motiv: erori de drept cu privire la invocabilitatea dreptului internațional cutumiar în cadrul examinării validității unui act al Uniunii.

Recurs introdus la 14 decembrie 2021 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 29 septembrie 2021 în cauza T-279/19, Front Polisario/Consiliul

(Cauza C-779/21 P)

(2022/C 119/30)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet, F. Castillo de la Torre, F. Clotuche-Duvieusart, B. Eggers, agenți)

Celelalte părți din procedură: Front populaire pour la libération de la Saguia el-Hamra et du Rio de oro (Front Polisario), Consiliul Uniunii Europene, Republica Franceză, Confédération marocaine de l’agriculture et du développement rural (Comader)

Concluziile recurentei

—	anularea hotărârii atacate și, în consecință:

—	respingerea acțiunii introduse în primă instanță de Front Polisario, sau, în cazul în care Curtea consideră că prezenta cauză nu este în stare de judecată, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—	obligarea Front Polisario la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente ambelor proceduri.

Motivele și principalele argumente

—	Primul motiv: erori de drept întemeiate pe lipsa capacității procesuale a Front Polisario;

—	Al doilea motiv: erori de drept întemeiate pe lipsa afectării directe a Front Polisario;

—	Al treilea motiv: erori de drept întemeiate pe lipsa afectării individuale a Front Polisario;

—

Al patrulea motiv: erori de drept cu privire la întinderea controlului jurisdicțional, marja de apreciere a instituțiilor și necesitatea de reține o eroare vădită; cu privire la lipsa unei cerințe a consimțământului poporului Saharei Occidentale; cu privire la faptul că noțiunea de consimțământ reținută este prea strictă și teoretică, că este respins caracterul suficient al consultației care a primit avizul favorabil și că examinarea beneficiilor este înlăturată; cu privire la identificarea Front Polisario drept o entitate căreia i-ar reveni să dea un astfel de consimțământ, având în vedere statutul său și reprezentativitatea sa limitate.

—	Al cincilea motiv: erori de drept cu privire la invocabilitatea dreptului internațional cutumiar în cadrul examinării validității unui act al Uniunii.

Recurs introdus la 16 decembrie 2021 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 29 septembrie 2021 în cauzele conexate T-344/19 și T-356/19, Frontul Polisario/Consiliul

(Cauza C-798/21 P)

(2022/C 119/31)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: F. Naert, V. Piessevaux, agenți)

Celelalte părți din procedură: Front populaire pour la libération de la Saguia el-Hamra et du Rio de oro (Frontul Polisario), Regatul Spaniei, Republica Franceză, Comisia Europeană, Chambre des pêches maritimes de la Méditerranée, Chambre des pêches maritimes de l’Atlantique Nord, Chambre des pêches maritimes de l’Atlantique Centre, Chambre des pêches maritimes de l’Atlantique Sud

Concluziile recurentului

—	anularea hotărârii atacate în măsura în care aceasta anulează Decizia 2019/441 (1)

—	soluționarea definitivă a chestiunilor care fac obiectul recursului și respingerea acțiunii formulate de Frontul Polisario în cauza T-344/19;

—	obligarea Frontului Polisario la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs și în cauza T-344/19;

—	cu titlu subsidiar: menținerea efectelor Deciziei 2019/441 pentru o perioadă de 12 luni de la data pronunțării hotărârii.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv de recurs se întemeiază pe încălcarea articolului 263 al patrulea paragraf TFUE și se referă la hotărârea atacată în măsura în care aceasta decide că Frontul Polisario are capacitatea de a sta în judecată în fața instanței Uniunii.

Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe încălcarea articolului 263 al patrulea paragraf TFUE și pe încălcarea caracterului autentic al actelor, și se referă la hotărârea atacată în măsura în care aceasta decide că Frontul Polisario este vizat în mod direct și individual prin decizia în litigiu.

Al treilea motiv de recurs se întemeiază pe o eroare de drept în ceea ce privește posibilitatea invocării unor norme de drept internațional și se referă la hotărârea atacată în măsura în care aceasta decide că Frontul Polisario poate invoca principiul autodeterminării și principiul efectului relativ al tratatelor.

Al patrulea motiv de recurs se întemeiază pe interpretarea și pe aplicarea eronată a principiului general al efectului relativ al tratatelor și al dreptului la autodeterminare, pe încălcarea caracterului autentic al actelor, pe denaturarea argumentației Consiliului și pe încălcarea articolului 36 coroborat cu articolul 53 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție. Se referă la hotărârea atacată în măsura în care aceasta decide că poporul din Sahara Occidentală nu și-a dat consimțământul la acordul care face obiectul Deciziei 2019/441.

---

(1)  Decizia (UE) 2019/441 a Consiliului din 4 martie 2019 privind încheierea Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil dintre Uniunea Europeană și Regatul Maroc, a protocolului său de punere în aplicare și a schimbului de scrisori care însoțește acordul (JO 2019, L 77, p. 4).

Recurs introdus la 16 decembrie 2021 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 29 septembrie 2021 în cauza T-279/19, Frontul Polisario/Consiliul

(Cauza C-799/21 P)

(2022/C 119/32)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: F. Naert, V. Piessevaux, agenți)

Celelalte părți din procedură: Front populaire pour la libération de la Saguia el-Hamra et du Rio de oro (Frontul Polisario), Republica Franceză, Comisia Europeană, Confédération marocaine de l’agriculture et du développement rural (Comader)

Concluziile recurentului

—	anularea hotărârii atacate;

—	soluționarea definitivă a chestiunilor care fac obiectul recursului și respingerea acțiunii formulate de Frontul Polisario;

—	obligarea Frontului Polisario la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs și în cauza T-279/19;

—	cu titlu subsidiar: menținerea efectelor Deciziei 2019/217 (1) pentru o perioadă de 12 luni de la data pronunțării hotărârii.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv de recurs se întemeiază pe încălcarea articolului 263 al patrulea paragraf TFUE și se referă la hotărârea atacată în măsura în care aceasta decide că Frontul Polisario are capacitatea de a sta în judecată în fața instanței Uniunii.

Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe încălcarea articolului 263 al patrulea paragraf TFUE și pe încălcarea caracterului autentic al actelor, și se referă la hotărârea atacată în măsura în care aceasta decide că Frontul Polisario este vizat în mod direct și individual prin decizia în litigiu.

Al treilea motiv de recurs se întemeiază pe o eroare de drept în ceea ce privește posibilitatea invocării unor norme de drept internațional și se referă la hotărârea atacată în măsura în care aceasta decide că Frontul Polisario poate invoca principiul autodeterminării și principiul efectului relativ al tratatelor.

Al patrulea motiv de recurs se întemeiază pe interpretarea și pe aplicarea eronată a principiului general al efectului relativ al tratatelor și al dreptului la autodeterminare, pe încălcarea caracterului autentic al actelor, pe denaturarea argumentației Consiliului și pe încălcarea articolului 36 coroborat cu articolul 53 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție. Se referă la hotărârea atacată în măsura în care aceasta decide că poporul din Sahara Occidentală nu și-a dat consimțământul la acordul care face obiectul Deciziei 2019/217.

---

(1)  Decizia (UE) 2019/217 a Consiliului din 28 ianuarie 2019 privind încheierea Acordului sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Maroc cu privire la modificarea protocoalelor nr. 1 și 4 la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte (JO 2019, L 34, p. 1).

Acțiune introdusă la 30 decembrie 2021 – Republica Letonia/Regatul Suediei

(Cauza C-822/21)

(2022/C 119/33)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Republica Letonia (reprezentanți: K. Pommere, J. Davidoviča și I. Romanovska, agenți)

Pârât: Regatul Suediei

Concluziile reclamantei

Republica Letonia solicită Curții:

—

declararea faptului că Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul: — articolului 14 alineatul (3) din Directiva 2014/49/UE (1), întrucât, prin refuzul transferului către SGD (schema de garantare a depozitelor) letonă al contribuțiilor plătite de sucursala letonă a Nordea Bank AB calculate pentru perioada de contribuție în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) din Directiva 2014/49/UE, Regatul Suediei a acționat contrar obiectivului Directivei 2014/49/UE și nu a garantat efectul util al dispozițiilor directivei menționate; — articolului 4 alineatul (3) TUE, întrucât, prin refuzul transferului către SGD letonă al contribuțiilor plătite de sucursala letonă a Nordea Bank AB calculate pentru perioada de contribuție în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) din Directiva 2014/49/UE, Regatul Suediei exercită o influență negativă asupra integrării pieței unice și astfel aduce atingere încrederii reciproce dintre statele membre, care este o condiție prealabilă integrării transfrontaliere.

În cazul în care Curtea declară că Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 14 alineatul (3) din Directiva 2014/49/UE și al articolului 4 alineatul (3) TUE:

—	obligarea Regatului Suediei la încetarea încălcării constatate, prin transferul către SGD letonă al cuantumului total al contribuțiilor plătite de sucursala letonă a Nordea Bank AB, calculate pentru perioada de contribuție în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) din Directiva 2014/49/UE;

—	în cazul în care articolul 14 alineatul (3) din Directiva 2014/49/UE ar putea primi o interpretare strictă, indicarea compatibilității sale cu obiectivul Directivei 2014/49/UE și obligarea SGD suedeze la transferul către SGD letonă al contribuțiilor plătite de sucursala letonă a Nordea Bank AB;

—	obligarea Regatului Suediei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă motive întemeiate pe încălcarea articolului 14 alineatul (3) din Directiva 2014/49/UE și a Tratatului UE (principiul cooperării loiale).

1.	Prin refuzul transferului către SGD letonă al contribuțiilor plătite de sucursala letonă a Nordea Bank AB calculate pentru perioada de contribuție în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) din Directiva 2014/49/UE, Regatul Suediei a acționat contrar obiectivului Directivei 2014/49/UE.

2.

Prin refuzul transferului către SGD letonă al contribuțiilor plătite de sucursala letonă a Nordea Bank AB calculate pentru perioada de contribuție în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) din Directiva 2014/49/UE, Regatul Suediei exercită o influență negativă asupra integrării pieței unice și astfel aduce atingere încrederii reciproce dintre statele membre, care este o condiție prealabilă integrării transfrontaliere. Astfel, Regatul Suediei încalcă articolul 4 alineatul (3) TUE.

3.

Republica Letonia susține că, prin refuzul transferului contribuțiilor plătite și prin justificarea formală a acestui refuz invocând data la care contribuțiile au fost plătite efectiv, Regatul Suediei a încălcat Directiva 2014/49/UE, iar această încălcare aduce atingere realizării obiectivelor Uniunii Europene și privează Letonia de dreptul de a primi contribuțiile care o despăgubesc pentru riscul legat de depozitele garantate ale unei instituții de credit transferate pe răspunderea sa, încălcând astfel principiul cooperării loiale consacrat la articolul 4 alineatul (3) TUE, precum și obiectivele Directivei 2014/49/UE.

---

(1)  Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO 2014, L 173, p. 149).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 27 decembrie 2021 – Beverage City & Lifestyle GmbH, MJ, Beverage City Polska Sp.z.o.o., FE/Advance Magazine Publishers, Inc.

(Cauza C-832/21)

(2022/C 119/34)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Apelante: Beverage City & Lifestyle GmbH, MJ, Beverage City Polska Sp.z.o.o., FE

Intimată: Advance Magazine Publishers, Inc.

Întrebarea preliminară

Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf, Germania) adresează Curții de Justiție a Uniunii Europene următoarea întrebare privind interpretarea articolului 122 din Regulamentul (UE) 2017/1001 (1) coroborat cu articolul 8 punctul 1 din Regulamentul (UE) 1215/2012 (2), în vederea unei decizii preliminare:

Există o „legătură atât de strânsă” între cereri încât să fie oportună examinarea și judecarea lor în același timp pentru a se evita riscul pronunțării unor hotărâri ireconciliabile, în sensul articolului 8 punctul 1 din Regulamentul 1215/2012, atunci când, în cazul unei acțiuni în contrafacerea unei mărci UE, legătura constă în faptul că pârâta stabilită într-un stat membru (în speță, Polonia) a livrat produsele care încalcă o marcă UE unei pârâte stabilite într-un alt stat membru (în speță, Germania) al cărei reprezentant legal, de asemenea chemat în judecată în calitate de autor al contrafacerii, este pârâtul de bază, părțile sunt legate între ele doar prin simpla relație de furnizare și, în afară de aceasta, nu există alte legături, nici de iure, nici de facto?

---

(1)  Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).

(2)  Regulamentul (UE) 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2012, L 351, p. 1)

Recurs introdus la 4 ianuarie 2022 de RQ împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 17 noiembrie 2021 în cauza T-147/17, Anastassopoulos și alții/Consiliul și Comisia

(Cauza C-7/22 P)

(2022/C 119/35)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: RQ (reprezentanți: M. Meng-Papantoni, H. Tagaras, avocați)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

Concluziile recurentului

—	Admiterea recursului și anularea hotărârii atacate;

—	dispunerea continuării procedurii în drept;

—	obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În primul rând, recurentul susține că Tribunalul a denaturat cererea sa introductivă în ceea ce privește actul cauzator de prejudiciu.

În al doilea rând, recurentul susține că Tribunalul a săvârșit mai multe erori de drept.

În ceea ce privește, mai întâi, răspunderea Uniunii din cauza unui comportament nelegal, Tribunalul ar fi încălcat principiile statului de drept și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale statuând că actele și omisiunile Eurogrupului nu puteau în niciun caz să angajeze răspunderea delictuală a Uniunii. Tribunalul ar fi încălcat de asemenea principiul egalității de tratament statuând că numai cumpărarea de obligațiuni, care ulterior nu mai sunt cotate, de către persoane fizice și juridice era suficientă pentru a le considera că se află într-o situație identică sau comparabilă în sensul jurisprudenței.

În continuare, Tribunalul ar fi săvârșit erori de drept în ceea ce privește răspunderea fără culpă. Primo, potrivit recurentului, Tribunalul a exclus în mod greșit însăși existența unei răspunderi fără culpă. Secundo, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept în aprecierea sa privind caracterul „anormal” al prejudiciului.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale ordinario di Roma (Italia) la 5 ianuarie 2022 – Liberi editori e autori (LEA)/Jamendo SA

(Cauza C-10/22)

(2022/C 119/36)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Roma

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Liberi editori e autori (LEA)

Pârâtă: Jamendo SA

Întrebarea preliminară

Directiva 2014/26/UE (1) trebuie interpretată în sensul că se opune unei legi naționale care rezervă accesul pe piața intermedierii drepturilor de autor sau, în orice caz, acordarea de licențe utilizatorilor doar entităților care pot fi calificate, potrivit definiției cuprinse în aceeași directivă, drept organisme de gestiune colectivă, excluzându-le pe cele care pot fi calificate drept entități de gestiune independente, constituite fie în același stat, fie în alte state membre?

---

(1)  Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă (JO 2014, L 84, p. 72).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tallinna Halduskohus (Estonia) la 5 ianuarie 2022 – Est Wind Power OÜ/AS Elering

(Cauza C-11/22)

(2022/C 119/37)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Tallinna Halduskohus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Est Wind Power OÜ

Pârâtă: AS Elering

Întrebările preliminare

1)

Dispozițiile Uniunii Europene în materia ajutoarelor de stat, în special prima ipoteză a noțiunii de „demararea lucrărilor” care figurează la punctul 19 alineatul (44) din Comunicarea Comisiei intitulată „Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020” (1), și anume „demararea lucrărilor de construcții în cadrul investiției”, trebuie interpretate în sensul că înseamnă demararea oricăror lucrărilor de construcții legate de proiectul de investiții sau numai demararea unor lucrări de construcții legate de instalarea proiectului de investiții destinat producerii de energie regenerabilă?

2)

Dispozițiile Uniunii Europene în materia ajutoarelor de stat, în special prima ipoteză a noțiunii de „demararea lucrărilor” care figurează la punctul 19 alineatul (44) din Comunicarea Comisiei intitulată „Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020”, și anume „demararea lucrărilor de construcții în cadrul investiției”, trebuie interpretate în sensul că, într-o situație în care a constatat demararea lucrărilor în legătură cu o investiție, autoritatea competentă a statului membru trebuie să aprecieze în același timp, în temeiul principiului protecției încrederii legitime, și stadiul de dezvoltare a proiectului de investiții și probabilitatea de finalizare a proiectului de investiții?

3)	În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, alte împrejurări obiective, precum litigiile pendinte care împiedică continuarea proiectului de investiții, pot fi luate în considerare în cadrul aprecierii stadiului de dezvoltare a proiectului de investiții?

4)

Prezintă importanță în speță faptul că, [Hotărârea di]n cauza C-349/17 (2), Eesti Pagar, la punctele 61 și 68, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că existența sau inexistența unui efect stimulativ nu poate fi considerată ca fiind un criteriu clar și simplu de aplicat de către autoritățile naționale, din moment ce, printre altele, verificarea sa ar impune efectuarea, de la caz la caz, a unor aprecieri economice complexe, un asemenea criteriu nefiind conform cerinței potrivit căreia criteriile de aplicare a unei exceptări să fie clare și simplu de aplicat de autoritățile naționale?

5)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, dispozițiile Uniunii Europene în materia ajutoarelor de stat, în special nota de subsol 66 de la punctul 126 din Comunicarea Comisiei intitulată „Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020” coroborată cu punctul 19 alineatul (44) din aceeași comunicare, trebuie interpretate în sensul că autoritatea națională nu trebuie să efectueze o apreciere economică a proiectului de investiții, de la caz la caz, atunci când examinează criteriul privind demararea lucrărilor?

6)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, dispozițiile Uniunii Europene în materia ajutoarelor de stat, în special ultima ipoteză a noțiunii de „demararea lucrărilor” care figurează la punctul 19 alineatul (44) din Comunicarea Comisiei intitulată „Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020”, și anume „alt angajament prin care investiția devine ireversibilă”, trebuie interpretate în sensul că investiția devine ireversibilă prin orice alt angajament, cu excepția cumpărării de terenuri și a lucrărilor pregătitoare (precum obținerea unei autorizații de construcție), indiferent de costurile angajamentului asumat?

7)

Dispozițiile Uniunii Europene în materia ajutoarelor de stat și, în special, noțiunea de „demararea lucrărilor” care figurează la punctul 19 alineatul (44) din Comunicarea Comisiei intitulată „Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020” trebuie interpretate în sensul că, pentru demararea lucrărilor, condițiile indispensabile sunt existența unui drept de folosință al producătorului asupra terenului și existența unei autorizații naționale pentru realizarea proiectului de investiții?

8)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, noțiunea de „autorizație națională pentru realizarea unui proiect de investiții” trebuie interpretată în lumina dreptului național și nu poate fi vorba decât despre o autorizație care permite efectuarea lucrărilor de construcții legate de proiectul de investiții?

---

(1)  JO 2014, C 200, p. 1.

(2)  EU:C:2019:172.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 10 ianuarie 2022 – Syndicat Les Entreprises du Médicament (LEEM)/Ministre des Solidarités et de la Santé

(Cauza C-20/22)

(2022/C 119/38)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamant: Syndicat Les Entreprises du Médicament (LEEM)

Pârât: Ministre des Solidarités et de la Santé

Întrebarea preliminară

Articolul 4 din Directiva 89/105/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate (1) trebuie interpretat în sensul că sintagma „blocare a prețului tuturor medicamentelor sau al anumitor categorii de medicamente” se aplică unei măsuri a cărei finalitate este de a controla prețurile medicamentelor, dar care privește numai anumite medicamente luate în considerare în mod individual, și nu are vocația de a se aplica tuturor medicamentelor, nici chiar anumitor categorii de medicamente, în condițiile în care garanțiile pe care acest articol le conferă existenței unei măsuri de blocare, așa cum o definește, par, pentru o asemenea măsură, lipsite de sens sau de obiect?

---

(1)  JO 1989, L 40, p.8, Ediție specială 05/vol.2, p.84.

Recurs introdus la 20 ianuarie 2022 de Liam Jenkinson împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 10 noiembrie 2021 în cauza T-602/15 RENV, Jenkinson/Consiliul și alții

(Cauza C-46/22 P)

(2022/C 119/39)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Liam Jenkinson (reprezentant: N. de Montigny, avocată)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Serviciul European de Acțiune Externă, Eulex Kosovo

Concluziile

—	Admiterea recursului și anularea hotărârii atacate;

—	evocarea cauzei și admiterea concluziilor reclamantului în primă instanță;

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—	obligarea intimatelor din recurs la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii de recurs, precum și în fiecare dintre procedurile anterioare (T-602/15; C-43/17 P; T-602/15 RENV).

Motivele și principalele argumente

Primul motiv de recurs este întemeiat pe o interpretare eronată a cererilor și a motivelor prezentate, în sensul că Tribunalul a exclus de la controlul său orice capăt de cerere întemeiat pe o excepție de nelegalitate.

Al doilea motiv este întemeiat pe restrângerea considerațiilor de fapt și de drept prezentate de recurent și, așadar, a obiectului acțiunii, în sensul că Tribunalul a analizat exclusiv ultima ocupație a recurentului în cadrul Mission Eulex Kosovo.

Al treilea motiv de recurs se îndreaptă împotriva hotărârii atacate prin care se respinge primul capăt de cerere prezentat cu titlu principal.

Al patrulea motiv este întemeiat pe aplicarea eronată a principiului egalității de tratament între agenții Uniunii și pe încălcarea articolului 336 TFUE, întrucât Tribunalul a anihilat intenția legiuitorului european de a oferi o acoperire socială minimă tuturor salariaților. Potrivit recurentului, Tribunalul a încălcat de asemenea noțiunea de stat de drept atunci când a exclus orice responsabilitate extracontractuală a intimatelor.

Al cincilea motiv se îndreaptă împotriva respingerii ca inadmisibil al celui de al treilea capăt de cerere prezentat cu titlu subsidiar în primă instanță. În orice caz, Tribunalul ar fi trebuit să invoce din oficiu anumite motive de ordine publică și să analizeze pe fond dosarul.

Hotărârea Tribunalului din 26 ianuarie 2022 – Mylan IRE Healthcare/Comisia

(Cauza T-303/16) (1)

(„Medicamente de uz uman - Produse medicamentoase orfane - Autorizații de comercializare a medicamentelor Tobramycin VVB și denumirile asociate - Derogare de la exclusivitatea comercială a Tobi Podhaler care conține substanța activă tobramicină - Articolul 8 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 141/2000 - Noțiunea de «folos semnificativ» - Noțiunea de «superioritate clinică» - Articolul 3 alineatul (2) și alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 847/2000 - Obligația de diligență - Eroare vădită de apreciere”)

(2022/C 119/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Mylan IRE Healthcare Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: I. Vernimme, M. Campolini și D. Gillet, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Mifsud-Bonnici și A. Sipos, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: UAB VVB (Kaunas, Lituania) (reprezentanți: E. Rivas Alba, V. Horcajuelo Rivera și M. Martens, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei de punere în aplicare C(2016) 2083 final a Comisiei din 4 aprilie 2016 privind, în cadrul articolului 29 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului, autorizațiile de introducere pe piață a medicamentelor de uz uman „Tobramycin VVB și denumirile asociate” care conțin substanța activă „tobramicină”

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Mylan IRE Healthcare va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană și de UAB VVB, inclusiv pe cele aferente procedurii de substituire.

---

(1)  JO C 296, 16.8.2016.

Hotărârea Tribunalului din 19 ianuarie 2022 – Koinopraxia Touristiki Loutrakiou/Comisia

(Cauza T-757/18) (1)

(„Ajutoare de stat - Cazinouri grecești - Regim care prevede o sarcină de 80 % asupra unor taxe de intrare în cuantumuri diferite - Diferențiere între cazinourile publice și private - Contestație - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă și ilegal și prin care se dispune recuperarea acestuia - Anularea deciziei printr-o hotărâre a Tribunalului - Decizie de constatare a inexistenței unui ajutor de stat - Acțiune în anulare - Act atacabil - Admisibilitate - Dreptul la apărare”)

(2022/C 119/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Koinopraxia Touristiki Loutrakiou AE OTA – Loutraki AE – Klab Otel Loutraki Kazino Touristikes kai Xenodocheiakes Epicheiriseis AE (Loutraki, Grecia) (reprezentanți: S. Pappas și A. Pappas, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouchagiar și. J. Loewenthal, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Regency Entertainment Psychagogiki kai Touristiki AE (Maroussi, Grecia), Elliniko Kazino Parnithas AE (Maroussi) (reprezentanți: N. Niejahr, B. Hoorelbeke, I. Drillerakis și E. Rantos, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Deciziei (UE) 2018/1575 a Comisiei din 9 august 2018 privind măsurile SA.28973 – C 16/2010 (ex NN 22/2010, ex CP 318/2009) puse în aplicare de Grecia în favoarea anumitor cazinouri grecești (JO 2018, L 262, p. 61).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Koinopraxia Touristiki Loutrakiou AE OTA – Loutraki AE – Klab Otel Loutraki Kazino Touristikes kai Xenodocheiakes Epicheiriseis AE la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 72, 25.2.2019.

Hotărârea Tribunalului din 19 ianuarie 2022 – Deutsche Telekom/Comisia

(Cauza T-610/19) (1)

(„Acțiune în anulare și în despăgubire - Concurență - Abuz de poziție dominantă - Piața slovacă a serviciilor de telecomunicații de mare viteză - Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 102 TFUE și a articolului 54 din Acordul privind SEE - Hotărâre care anulează în parte decizia și reduce cuantumului amenzii aplicate - Refuzul Comisiei de a plăti dobânzi moratorii - Articolul 266 TFUE - Articolul 90 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor - Privare de beneficiul cuantumului amenzii plătite în mod nejustificat - Beneficiu nerealizat - Dobânzi moratorii - Rată - Prejudiciu”)

(2022/C 119/42)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Deutsche Telekom AG (Bonn, Germania) (reprezentanți: P. Linsmeier, U. Soltész, C. von Köckritz și P. Lohs, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Rossi și L. Wildpanner, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea deciziei Comisiei din 28 iunie 2019 prin care se refuză reclamantei plata de dobânzi moratorii pentru cuantumul principal al părții din amendă rambursate ca urmare a Hotărârii din 13 decembrie 2018, Deutsche Telekom/Comisia (T-827/14, EU:T:2018:930), și, pe de altă parte, o cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se solicită repararea unui beneficiu nerealizat din cauza privării de beneficiul acestui cuantum principal sau, cu titlu subsidiar, a prejudiciului rezultat din refuzul Comisiei de a plăti dobânzi moratorii pentru cuantumul respectiv

Dispozitivul

1)	Obligă Comisia Europeană să plătească Deutsche Telekom AG o despăgubire în cuantum de 1 750 522,83 euro cu titlu de reparare a prejudiciului suferit.

2)	Despăgubirea menționată la punctul 1) va fi majorată cu dobânzi moratorii de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la plata integrală, la rata utilizată de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, majorată cu trei puncte procentuale și jumătate.

3)

Anulează decizia Comisiei din 28 iunie 2019 prin care se refuză plata de dobânzi moratorii către Deutsche Telekom, pentru perioada cuprinsă între 16 ianuarie 2015 și 19 februarie 2019, pentru cuantumul principal al amenzii rambursat ca urmare a Hotărârii din 13 decembrie 2018, Deutsche Telekom/Comisia (T-827/14, EU:T:2018:930).

4)	Respinge în rest acțiunea.

5)	Obligă Comisia să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Deutsche Telekom.

6)	Obligă Deutsche Telekom să suporte jumătate din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 363, 28.10.2019.

Hotărârea Tribunalului din 26 ianuarie 2022 – Unger Marketing International/EUIPO – Orben Wasseraufbereitung (Aparate de purificare a apei)

(Cauza T-325/20) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedura de declarare a nulității - Desen care reprezintă un aparat de purificare a apei - Motiv de nulitate - Nerespectarea condițiilor de protecție - Articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Caracteristicile aspectului unui produs care sunt impuse exclusiv de funcția tehnică a acestuia - Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 - Declarare a nulității”)

(2022/C 119/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Unger Marketing International, LLC (Bridgeport, Connecticut, Statele Unite) (reprezentant: C. Schulte, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: S. Hanne, D. Hanf și J. Ivanauskas, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Orben Wasseraufbereitung GmbH & Co. KG

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 26 februarie 2020 (cauza R 740/2018-3), privind o procedură de nulitate între Orben Wasseraufbereitung și Unger Marketing International.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Unger Marketing International, LLC la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 255, 3.8.2020.

Hotărârea Tribunalului din 12 ianuarie 2022 – 1031023 B. C./EUIPO – Bodegas San Valero (Reprezentarea unui cerc trasat cu pensula)

(Cauza T-366/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative reprezentând un cerc trasat cu pensula - Marcă națională figurativă anterioară ORIGIUM 1944 - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 119/44)

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamantă: 1031023 B. C. Ltd (Richmond, Colombie-Britannique, Canada) (reprezentant: M. González Gordon, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: J. Ivanauskas și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Bodegas San Valero, S. Coop. (Cariñena, Spania) (reprezentant: J. García Domínguez, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 9 martie 2020 (cauza R 2142/2019-1) privind o procedură de opoziție între Bodegas San Valero și 1031023 B. C.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă 1031023 B. C. Ltd să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Bodegas San Valero, S. Coop.

---

(1)  JO C 255, 3.8.2020.

Hotărârea Tribunalului din 19 ianuarie 2022 – Tecnica Group/EUIPO – Zeitneu (Forma unei cizme)

(Cauza T-483/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de nulitate - Marcă a Uniunii Europene tridimensională - Forma unei cizme - Declararea nulității parțiale - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Decizi ale unor instanțe competente în domeniul mărcilor Uniunii Europene care soluționează o acțiune în constatarea inexistenței contrafacerii - Autoritatea lucrului judecat”)

(2022/C 119/45)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Tecnica Group SpA (Giavera del Montello, Italia) (reprezentant: C. Sala, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: A. Söder și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Zeitneu GmbH (Zürich, Elveția) (reprezentanţi: K. Dumoulin, F. Hagemann, M. Giorcelli și M. Venturello, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi a EUIPO din 18 mai 2020 (cauza R 1093/2019-1) privind o procedură de nulitate între Zeitneu și Tecnica Group.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Tecnica Group SpA să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Zeitneu GmbH.

---

(1)  JO C 320, 28.9.2020.

Hotărârea Tribunalului din 26 ianuarie 2022 – Kedrion/EMA

(Cauza T-570/20) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Colectarea și prelucrarea plasmei - Dosar permanent pentru plasmă - Refuzul accesului - Excepția privind protecția intereselor comerciale ale unui terț - Stabilire eronată a obiectului cererii - Obligație de a întemeia refuzul accesului pe motive specifice și concrete”)

(2022/C 119/46)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Kedrion SpA (Barga, Italia) (reprezentant: V. Salvatore, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente (reprezentanți: S. Marino și C. Schultheiss, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Baxter AG (Viena, Austria), Baxter Manufacturing SpA (Cittaducale, Italia) (reprezentanţi: F. Borrás Pieri, avocat, A. Denoon, solicitor, și C. Thomas, barrister)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea deciziei EMA din 10 iulie 2020 de refuz al accesului reclamantei la lista centrelor de colectare și prelucrare a sângelui, aflată în dosarul permanent pentru plasmă al societății farmaceutice Takeda

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) din 10 iulie 2020 prin care se refuză societății Kedrion SpA accesul la lista centrelor de colectare și de prelucrare a sângelui, aflată în dosarul permanent pentru plasmă al societății farmaceutice Takeda.

2)	Obligă EMA să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Kedrion.

3)	Baxter AG și Baxter Manufacturing SpA suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 371, 3.11.2020.

Hotărârea Tribunalului din 26 ianuarie 2022 – MN/Europol

(Cauza T-586/20) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Neprelungirea pe o durată nedeterminată a unui contract pe perioadă determinată - Eroare vădită de apreciere”)

(2022/C 119/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: MN (reprezentant: S. Orlandi, avocat)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (reprezentanți: A. Nunzi, O. Sajin și C. Falmagne, agenți, asistați de D. Waelbroeck și A. Duron, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei Europol din 6 martie 2020 de a nu prelungi pe o durată nedeterminată contractul de muncă al reclamantului și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral pe care acesta l-ar fi suferit din acest motiv

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe MN la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 433, 14.12.2020.

Hotărârea Tribunalului din 12 ianuarie 2022 – MW/Parlamentul

(Cauza T-630/20) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Grup politic - Concediere - Ruperea legăturii de încredere - Hărțuire morală - Eroare vădită de apreciere - Abuz de putere - Răspundere”)

(2022/C 119/48)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: MW (reprezentantă: M. Casado García Hirschfeld, avocată)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: I. Lázaro Betancor și N. Scafarto, agenți)

Obiectul

Cerere formulată în temeiul articolului 270 TFUE și prin care se urmărește, pe de o parte, anularea deciziei Parlamentului din 11 decembrie 2019 de reziliere a contractului de muncă al reclamantei în calitate de agent temporar în temeiul articolului 2 litera c) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene și, pe de altă parte, repararea prejudiciului material și moral pe care reclamanta l-ar fi suferit.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe MW la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 9, 11.1.2021.

Hotărârea Tribunalului din 12 ianuarie 2022 – Verelst/Consiliul

(Cauza T-647/20) (1)

(„Drept instituțional - Cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European - Regulamentul (UE) 2017/1939 - Numirea procurorilor europeni ai Parchetului European - Numirea unuia dintre candidații desemnați de Belgia - Norme aplicabile în cazul numirii procurorilor europeni”)

(2022/C 119/49)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-Michel Verelst (Éghezée, Belgia) (reprezentant: C. Molitor, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: K. Pleśniak, R. Meyer și K. Kouri, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtului: Regatul Belgiei (reprezentanţi: C. Pochet, M. Van Regemorter și M. Jacobs, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2020/1117 a Consiliului din 27 iulie 2020 de numire a procurorilor europeni ai Parchetului European (JO 2020, L 244, p. 18), în măsura în care aceasta privește numirea domnului Yves van den Berge în calitate de procuror european al Parchetului European și respinge candidatura reclamantului

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Jean-Michel Verelst va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Regatul Belgiei va suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 9, 11.1.2021.

Hotărârea Tribunalului din 19 ianuarie 2022 – Masterbuilders, Heiermann, Schmidtmann/EUIPO – Cirillo (POMODORO)

(Cauza T-76/21) (1)

(„Marca Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală POMODORO - Utilizare serioasă a mărcii - Articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Memoriu care expune motivele acțiunii - Termen de depunere - Articolul 58 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 - Fapte invocate sau probe prezentate pentru prima dată în fața camerei de recurs - Articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2018/625 - Proba utilizării serioase”)

(2022/C 119/50)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Masterbuilders, Heiermann, Schmidtmann GbR (Tübingen, Germania) (reprezentant: H. Hillers, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: R. Raponi și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Francesco Cirillo (Berlin, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 30 noiembrie 2020 (cauza R 715/2020-5), privind o procedură de decădere între Masterbuilders, Heiermann, Schmidtmann și domnul Cirillo.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Masterbuilders, Heiermann, Schmidtmann GbR vor suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) în vederea procedurii din fața Tribunalului.

---

(1)  JO C 110, 29.3.2021

Hotărârea Tribunalului din 19 ianuarie 2022 – Construcciones Electromecánicas Sabero/EUIPO – Magdalenas de las Heras (Heras Bareche)

(Cauza T-99/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Heras Bareche - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară MAGDALENAS DeLasHeras - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 119/51)

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamantă: Construcciones Electromecánicas Sabero, SL (Madrid, Spania) (reprezentanți: I. Valdelomar Serrano, P. Román Maestre și D. Liern Cendrero, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Magdalenas de las Heras, SA (Aranda de Duero, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 2 decembrie 2020 (cauza R 1019/2020-5) privind o procedură de opoziție între Magdalenas de las Heras și Construcciones Electromecánicas Sabero

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Construcciones Electromecánicas Sabero, SL la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 138, 19.4.2021.

Hotărârea Tribunalului din 12 ianuarie 2022 – Laboratorios Ern/EUIPO – Malpricht (APIRETAL)

(Cauza T-160/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marcă verbală APIRETAL - Declararea decăderii - Lipsa utilizării serioase - Inexistența unor motive întemeiate pentru neutilizare - Articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 119/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Laboratorios Ern, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: T. González Martínez, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: T. Frydendahl și D. Gája, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Ingrid Malpricht (Ludwigshafen pe Rin, Germania) (reprezentant: M.-C. Simon, avocată)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20 ianuarie 2021 (cauza R 1004/2020-4), privind o procedură de decădere între doamna Malpricht și Laboratorios Ern

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Laboratorios Ern, SA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 206, 31.5.2021.

Hotărârea Tribunalului din 12 ianuarie 2022 – Neolith Distribution/EUIPO (Reprezentarea unui motiv ornamental)

(Cauza T-259/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene dinamice - Reprezentarea unui motiv ornamental - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 119/53)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Neolith Distribution, SL (Madrid, Spania) (reprezentant: N. Fernández Fernández-Pacheco, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 12 martie 2021 (cauza R 2155/2020-4) privind o cerere de înregistrare a unui semn de motiv reprezentând un motiv ornamental ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Neolith Distribution, SL la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 252, 28.6.2021.

Hotărârea Tribunalului din 19 ianuarie 2022 – Estetica Group Iwona Michalak/EUIPO (PURE BEAUTY)

(Cauza T-270/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative PURE BEAUTY - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 119/54)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Estetica Group Iwona Michalak (Varșovia, Polonia) (reprezentant: P. Gutowski, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 16 martie 2021 (cauza R 1456/2020-5) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ PURE BEAUTY ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Estetica Group Iwona Michalak la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 278, 12.7.2021.

Hotărârea Tribunalului din 26 ianuarie 2022 – CNH Industrial/EUIPO (SOILXPLORER)

(Cauza T-300/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale SOILXPLORER - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 119/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: CNH Industrial NV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentant: L. Axel Karnøe Søndergaard, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: V. Ruzek, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 26 martie 2021 (cauza R 386/2021-5) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal SOILXPLORER ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă CNH Industrial NV la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 297, 26.7.2021.

Hotărârea Tribunalului din 26 ianuarie 2022 – CNH Industrial/EUIPO (CROPXPLORER)

(Cauza T-301/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale CROPXPLORER - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2022/C 119/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: CNH Industrial NV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: L. Axel Karnøe Søndergaard, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: V. Ruzek, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 26 martie 2021 (cauza R 387/2021-5), privind o cerere de înregistrare a semnului verbal CROPXPLORER ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă CNH Industrial NV la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 297, 26.7.2021.

Ordonanța Tribunalului din 4 ianuarie 2022 – CR și CT/BCE

(Cauza T-730/19) (1)

(„Politica economică și monetară - Reclamant care a încetat să răspundă solicitărilor Tribunalului - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 119/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: CR, CT (reprezentant: O. Behrends, avocat)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: E. Koupepidou, A. Lefterov și F. Bonnard, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea evaluării BCE din 15 august 2019 în care aceasta a apreciat că PNB Banka AS se afla sau era susceptibilă de a se afla în dificultate în sensul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei.

2)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra cererii de intervenție formulate de Republica Letonia.

3)	CR și CT vor suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele suportate de Banca Centrală Europeană (BCE), cu excepția celor aferente cererii de intervenție.

4)	CR și CT, BCE și Republica Letonia vor suporta fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

---

(1)  JO C 27, 27.1.2020.

Ordonanța Tribunalului din 19 ianuarie 2022 – FC/EASO

(Cauza T-148/20) (1)

(„Acțiune în anulare - Funcție publică - Agenți temporari - Refuz de a furniza un certificat de moralitate - Refuz de a accepta o retractare a demisiei - Act pur confirmativ - Termen de introducere a reclamației - Neregularitate a procedurii precontencioase - Inadmisibilitate - Acțiune în despăgubire - Legătură strânsă cu concluziile în anulare - Inadmisibilitate”)

(2022/C 119/58)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: FC (reprezentant: V. Christianos, avocat)

Pârât: Biroul European de Sprijin pentru Azil (reprezentanți: P. Eyckmans și M. Stamatopoulou, agenți, asistați de A. Guillerme și T. Bontinck, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei EASO din [confidențial] prin care se refuză acceptarea retractării de către reclamantă a demisiei sale și prin care se respinge cererea de a i se elibera un certificat de moralitate, precum și a deciziei de respingere a reclamației formulate de reclamantă împotriva acesteia și, pe de altă parte, repararea prejudiciilor material și moral pretins suferite

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă FC la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 175, 25.5.2020.

Ordonanța Tribunalului din 21 decembrie 2021 – Luna Italia/EUIPO – Luna (LUNA SPLENDIDA)

(Cauza T-571/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă LUNA SPLENDIDA - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară Luna - Motiv relativ de refuz - Articolul 53 alineatul (1) litera (a) și articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 60 alineatul (1) litera (a) și articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Acțiune vădit nefondată”)

(2022/C 119/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Luna Italia (Cantù, Italia) (reprezentant: N. Papakostas, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Capostagno, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în faţa Tribunalului: Luna AE (Agios Stefanos, Grecia) (reprezentant: M. Sioufas, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 26 iunie 2020 (cauza R 1895/2019-5) privind o procedură de declarare a nulității între Luna și Luna Italia.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit nefondată.

2)	Obligă Luna Italia Srl să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Luna AE.

---

(1)  JO C 44, 8.2.2021.

Ordonanța Tribunalului din 22 decembrie 2021 – Guangdong Haomei New Materials și Guangdong King Metal Light Alloy Technology/Comisia

(Cauza T-604/20) (1)

(„Dumping - Importuri de extrudate din aluminiu originare din China - Act prin care importurile sunt supune înregistrării - Taxă antidumping provizorie - Eliminarea obligației de înregistrare - Taxă antidumping definitivă - Dispariția interesului de a exercita acțiunea - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 119/60)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Guangdong Haomei New Materials Co. Ltd (Qingyuan, China), Guangdong King Metal Light Alloy Technology Co. Ltd (Yuan Tan Town, China) (reprezentanți: M. Maresca, C. Malinconico, D. Maresca, A. Cerruti, A. Malinconico, G. La Malfa Ribolla, D. Guardamagna și M. Guardamagna, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Luengo, P. Němečková și F. Tomat, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/1215 al Comisiei din 21 august 2020 de supunere la înregistrare a importurilor de extrudate din aluminiu originare din Republica Populară Chineză (JO 2020, L 275, p. 16)

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei.

2)	Guangdong Haomei New Materials Co. Ltd și Guangdong King Metal Light Alloy Technology Co. Ltd vor suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Guangdong Haomei New Materials, Guangdong King Metal Light Alloy Technology, Comisia și Airoldi Metalli SpA vor suporta fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

---

(1)  JO C 390, 16.11.2020.

Ordonanța Tribunalului din 22 decembrie 2021 – Guangdong Haomei New Materials și Guangdong King Metal Light Alloy Technology/Comisia

(Cauza T-725/20) (1)

(„Dumping - Importuri de extrudate din aluminiu originare din China - Act care impune o taxă antidumping provizorie - Act care nu este supus căilor de atac - Act pregătitor - Inadmisibilitate - Taxă antidumping definitivă - Dispariția interesului de a exercita acțiunea - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 119/61)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Guangdong Haomei New Materials Co. Ltd (Qingyuan, China), Guangdong King Metal Light Alloy Technology Co. Ltd (Yuan Tan Town, China) (reprezentanți: M. Maresca, C. Malinconico, D. Guardamagna, M. Guardamagna, D. Maresca, A. Cerruti, A. Malinconico și G. La Malfa Ribolla, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Luengo, P. Němečková și F. Tomat, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea, în principal, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/1428 al Comisiei din 12 octombrie 2020 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de extrudate din aluminiu originare din Republica Populară Chineză (JO 2020, L 336, p. 8) și, în subsidiar, a Regulamentului (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă Guangdong Haomei New Materials Co. Ltd și Guangdong King Metal Light Alloy Technology Co. Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 44, 8.2.2021.

Ordonanța Tribunalului din 17 ianuarie 2022 – Car-Master 2/Comisia

(Cauza T-743/20) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Piața reparării autovehiculelor în Polonia - Decizie de respingere a unei plângeri - Articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Soluționarea cauzei de către o autoritate națională de concurență - Acțiune nefondată”)

(2022/C 119/62)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamantă: Car-Master 2 sp. z o.o. sp.k (Cracovia, Polonia) (reprezentant: M. Miśkowicz, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Meessen, J. Szczodrowski și I. Zaloguin, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2020) 7369 final a Comisiei din 22 octombrie 2020 (cauza AT.40665 – Toyota Motor Poland) de respingere a plângerii formulate de reclamantă privind pretinse încălcări ale articolului 101 TFUE

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit nefondată.

2)	Obligă Car-Master 2 sp. z o.o. sp.k. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 72, 1.3.2021.

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2021 – McCord/Comisia

(Cauzele T-161/21 și T 161/21 AJ I) (1)

(„Acțiune în anulare - Acțiune în constatarea abținerii de a acționa - Proiect de regulament al Comisiei care condiționează exportul anumitor produse în afara Uniunii de prezentarea unei autorizații de transport - Propunere a Comisiei de a supune exportul de vaccinuri împotriva COVID-19 în Irlanda obligației de prezentare a unei autorizații de export în aplicarea articolului 16 din Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord la Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice - Lipsa unei politici publicate cu privire la împrejurările în care Uniunea va pune în aplicare articolul 16 din protocolul respectiv - Inadmisibilitate vădită parțială - Acțiune în parte vădit nefondată”)

(2022/C 119/63)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Raymond Irvine McCord (Belfast, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord) (reprezentant: C. O’Hare, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: H. Krämer și F. Ronkes Agerbeek, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea proiectului de regulament al Comisiei din 29 ianuarie 2021 privind printre altele condiționarea exportului de vaccinuri împotriva COVID-19 în Irlanda de Nord de prezentarea unei autorizații de export în aplicarea articolului 16 din Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord la Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO 2020, L 29, p. 7) și a deciziei Comisiei de a nu fi publicat o politică privind împrejurările în care va pune în aplicare articolul 16 din protocolul respectiv și, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 265 TFUE și având ca obiect constatarea faptului că Comisia s-a abținut în mod nelegal să adopte și să publice o asemenea politică

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind vădit inadmisibilă și vădit nefondată.

2)	Respinge cererea de asistență judiciară.

3)	Îl obligă pe Raymond Irvine McCord la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 252, 28.6.2021.

Ordonanța Tribunalului din 21 decembrie 2021 – Kewazo/ EUIPO (Liftbot)

(Cauza T-205/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Liftbot - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Acțiune vădit nefondată”)

(2022/C 119/64)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Kewazo GmbH (Garching, Germania) (reprezentant: P. Baronikians, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 2 februarie 2021 (cauza R 1160/2020–5) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Liftbot ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Kewazo GmbH la plata cheltuielilor judecată.

---

(1)  JO C 217, 7.6.2021.

Ordonanța Tribunalului din 22 decembrie 2021 – D&A Pharma/EMA

(Cauza T-381/21) (1)

(„Acțiune în anulare - Medicamente de uz uman - Autorizație de introducere pe piață a medicamentului Hopveus - Nereînnoirea unui grup științific consultativ cu caracter permanent - Lipsa interesului de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate”)

(2022/C 119/65)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Debregeas et associés Pharma (D&A Pharma) (Paris, Franța) (reprezentanți: N. Viguié și D. Krzisch, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente (reprezentanți: C. Bortoluzzi, H. Kerr, S. Marino și S. Drosos, agenți)

Objet

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei EMA de a nu reînnoi grupul științific consultativ privind psihiatria al Comitetului pentru medicamente de uz uman, care reiese implicit din invitația publică la exprimarea interesului adresată experților pentru a deveni membri ai grupurilor științifice consultative ale EMA și din comunicatul de presă al EMA din 5 mai 2021

Dispozitiv

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra cererii de intervenție formulate de Parlamentul European.

3)	Obligă Debregeas et associés Pharma (D & A Pharma) la plata cheltuielilor de judecată.

4)	Parlamentul va suporta propriile cheltuieli de judecată aferente cererii sale de intervenție.

---

(1)  JO C 329, 16.8.2021.

Ordonanța Tribunalului din 4 ianuarie 2022 – Vivostore/EUIPO – Linda (VIVO LIFE)

(Cauza T-540/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 119/66)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Vivostore (Winscombe, Regatul Unit) (reprezentant: T. Urek, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Eberl și E. Markakis, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului: Linda AG (Köln, Germania) (reprezentant: I. Jung, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 6 iulie 2021 (cauza R 1587/2020-2), privind o procedură de opoziție între Linda și Vivostore

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului.

2)	Obligă Vivostore Ltd și Linda AG să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și, fiecare câte jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 431, 25.10.2021.

Ordonanța Tribunalului din 21 ianuarie 2022 – Santos/EUIPO (Forma unui storcător de citrice)

(Cauza T-574/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Revocarea deciziei atacate - Dispariția obiectului litigiului - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 119/67)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Santos (Vaulx-en-Velin, Franța) (reprezentant: C. Bey, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 9 iulie 2021 (cauza R 281/2020-1), privind o cerere de înregistrare a unui semn tridimensional constând în forma unui storcător de citrice ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Santos.

---

(1)  JO C 462, 15.11.2021.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 22 decembrie 2021 – Civitta Eesti/Comisia

(Cauza T-665/21 R)

(„Măsuri provizorii - Contracte de achiziții publice de servicii - Asistență juridică, socio-economică și tehnică în domeniile energiei, mobilității și transporturilor - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa urgenței”)

(2022/C 119/68)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Civitta Eesti (Tartu, Estonia) (reprezentanți: C. Ginter, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. André și S. Romoli, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE și prin care se urmărește suspendarea executării Deciziei Comisiei din 12 octombrie 2021 prin care s-a respins oferta reclamantei pentru lotul nr. 5 din procedura de cerere de ofertă MOVE/2020/OP/0008, suspendarea semnării contractelor care trebuie încheiate între Comisie și ceilalți ofertanți pentru lotul nr. 5 din procedura menționată și, dacă este cazul, suspendarea executării acestor contracte

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Revocă Ordonanța din 22 octombrie 2021, Civitta Eesti/Comisia (T-665/21 R).

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 26 ianuarie 2022 – ICA Traffic/Comisia

(Cauza T-717/21 R)

(„Măsuri provizorii - Achiziții publice - Furnizare de roboți de dezinfectare - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa urgenței”)

(2022/C 119/69)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: ICA Traffic GmbH (Dortmund, Germania) (reprezentanți: S. Hertwig și C. Vogt, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Mantl, B. Araujo Arce și M. Ilkova, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE prin care se solicită, pe de o parte, obligarea Comisiei să nu continue achiziționarea, anunțată prin comunicatul său de presă din 21 septembrie 2021, a încă 100 de roboți de dezinfectare pe baza unuia dintre contracte-cadru încheiate pentru livrarea unui număr maxim de 200 de roboți de dezinfectare și, pe de altă parte, dispunerea oricărei alte măsuri provizorii necesare pentru menținerea situației actuale

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 24 ianuarie 2022 – Společnost pro eHealth databáze/Comisia

(Cauza T-731/21 R)

(„Măsuri provizorii - Convenția de finanțare încheiată în cadrul programului-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) - Recuperare a sumelor plătite - Cerere de suspendare a executării - Lipsă a urgenței”)

(2022/C 119/70)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Společnost pro eHealth databáze a.s. (Praga, Republica Cehă) (reprezentant: P. Konečný, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Estrada de Solà, B. Araujo Arce și J. Hradil, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, având ca obiect executarea Deciziei C(2021) 6597 final a Comisiei din 2 septembrie 2021 privind recuperarea de la reclamantă a sumei de 861 263 de euro majorate cu dobânzi de întârziere și cu o suma pentru fiecare zi de întârziere începând cu 1 octombrie 2021

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Acțiune introdusă la 10 ianuarie 2022 – uwe JetStream/EUIPO (JET STREAM)

(Cauza T-14/22)

(2022/C 119/71)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: uwe JetStream GmbH (Schwäbisch Gmünd, Germania) (reprezentant: J. Schneider, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii verbale JET STREAM – cererea de înregistrare nr. 20 809 111

Decizia atacată: decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 9 noiembrie 2021 în cauza R 1092/2021-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	infirmarea deciziei atacate, precum și a deciziei de prim grad de jurisdicție a Oficiului din 15 decembrie 2020 și din 29 aprilie 2021;

—	autorizarea extinderii protecției înregistrării internaționale nr. 0809111 în vederea înregistrării sale în Uniunea Europeană;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 18 ianuarie 2022 – Polynt/ECHA

(Cauza T-29/22)

(2022/C 119/72)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Polynt SpA (Scanzorosciate, Italia) (reprezentanți: C. Mereu și S. Abdel-Qader, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității și temeiniciei cererii;

—	anularea Deciziei Camerei de recurs a ECHA din 9 noiembrie 2021 în cauza A-009-2020;

—	declararea – sau obligarea ECHA de a adopta o nouă decizie privind declararea – faptului că reclamanta este scutită de obligația de a furniza ECHA și alte informații după încetarea producției din cauză de forță majoră și

—	obligarea ECHA la plata tuturor cheltuielilor de judecată și a celor efectuate în fața camerei de recurs și restituirea costurilor suportate în acea procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe eroarea de drept săvârșită de camera de recurs atunci când a statuat că încetarea producerii substanței 1,3-dioxo-2-benzofuran-5-acid carboxilic cu nonan-1-ol (nr. CE 941-303-6) (denumită în continuare „substanța”) din motive de forță majoră nu scutește reclamanta de obligația de a furniza informațiile solicitate în decizia inițială de verificare a respectării condițiilor cu privire la substanță.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe denaturarea probelor de către camera de recurs pe baza căreia (i) a ajuns la o concluzie juridică greșită și (ii) a solicitat reclamantei să prezinte dovezi prin referiri la ipoteze nefondate.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe interpretarea și aplicarea greșită de către camera de recurs a articolului 42 alineatul (1) și a articolului 50 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 („REACH”) (1).

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe interpretarea și aplicarea greșită de către camera de recurs a articolelor 5 și 6 din REACH.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe susținerea eronată de către camera de recurs în sensul că Orientările existente pe site-ul ECHA referitoare la consecințele încetării producerii nu au oferit reclamantei asigurări precise și că ECHA nu a încălcat principiile securităţii juridice și protecției așteptărilor legitime.

6.	Al șaselea motiv întemeiat pe interpretarea și aplicarea eronate de către camera de recurs ale principiului proporționalității și dreptului la bună administrare.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 a Parlamentului European şi al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3).

Acțiune introdusă la 18 ianuarie 2022 – Sanoptis/EUIPO – Synoptis Pharma (SANOPTIS)

(Cauza T-30/22)

(2022/C 119/73)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sanoptis Sàrl (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: S. Rost, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Synoptis Pharma sp. z o.o. (Varșovia, Polonia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale SANOPTIS – cererea de înregistrare nr. 17 934 770

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 18 noiembrie 2021 în cauza R 850/2021-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de reclamantă;

—	obligarea intervenientului la suportarea propriilor cheltuieli de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (EU) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului prin nemotivarea deciziei atacate;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (EU) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 19 ianuarie 2022 – Vallegre/EUIPO – Joseph Phelps Vineyards (PORTO INSÍGNIA)

(Cauza T-33/22)

(2022/C 119/74)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Vallegre, Vinhos do Porto, SA (Sabrosa, Portugalia) (reprezentanți: E. Armero Lavie și G. Marín Raigal, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Joseph Phelps Vineyards LLC (St. Helena, California, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale PORTO INSÍGNIA – cererea de înregistrare nr. 16 393 688

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 26 octombrie 2021 în cauza R 894/2021-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului prin aprecierea eronată a mărcilor în conflict.

Acțiune introdusă la 20 ianuarie 2022 – Kaminski/EUIPO – Polfarmex (SYRENA)

(Cauza T-35/22)

(2022/C 119/75)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Arkadiusz Kaminski (Etobicoke, Ontario, Canada) (reprezentanți: W. Trybowski, E. Pijewska și M. Mazurek, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Polfarmex S.A. (Kutno, Polonia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamantul din procedura în fața Tribunalului

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală SYRENA – marca Uniunii Europene nr. 9 262 767

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 26 octombrie 2021 în cauzele conexate R 1952/2020-1 și R 1953/2020-1

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

modificarea părții din decizia atacată referitoare la recursul în cauza R 1952/2020-1, și anume, în ceea ce privește punctele 2, 3, 4 și 6 din dispozitivul (partea operativă) deciziei atacate, în sensul: respingerii recursului în cauza R 1952/2020-1, declarării că marca „SYRENA” (marca Uniunii Europene nr. 9 262 767) rămâne înregistrată pentru „mașini” din clasa 12 și obligării Polfarmex S.A. la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantului aferente procedurii de recurs în cauza R 1952/2020-1;

—	obligarea EUIPO și Polfarmex la plata cheltuielilor de judecată;

în subsidiar:

—	anularea părții menționate anterior din decizia atacată, și anume în măsura în care camera de recurs a revocat înregistrarea mărcii „SYRENA” (marca Uniunii Europene nr. 9 262 767) pentru „mașini” din clasa 12, altele decât „mașinile de curse”;

—	obligarea EUIPO și Polfarmex la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 72 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 18 alineatul (1), a articolului 58 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 18 alineatul (1), a articolului 58 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2), precum și a articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 21 ianuarie 2022 – Sanrio/EUIPO – Miroglio Fashion (SANRIO CHARACTERS)

(Cauza T-43/22)

(2022/C 119/76)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sanrio Co. Ltd (Tokyo, Japonia) (reprezentant: V. Schmitz-Fohrmann, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Miroglio Fashion Srl (Alba, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbală „SANRIO CHARACTERS” – cererea de înregistrare nr. 12 565 974

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 16 noiembrie 2021 în cauza R 2460/2020-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în măsura în care opoziția a fost admisă, iar cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 12 565 974 a fost respinsă și respingerea opoziției în întregime;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	Camera de recurs a efectuat o apreciere globală eronată a riscului de confuzie între mărci.

Acțiune introdusă la 24 ianuarie 2022 – International Masis Tabak/EUIPO – Philip Morris Brands (Reprezentarea unui pachet de țigarete)

(Cauza T-44/22)

(2022/C 119/77)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: International Masis Tabak LLC (Masis, Armenia) (reprezentanți: C. Bercial Arias și K. Dimidjian Lecompte, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Philip Morris Brands Sàrl (Neuchâtel, Elveția)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative „Reprezentarea unui pachet de țigarete” – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 434 506

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 15 noiembrie 2021 în cauza R 261/2021-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea cererii și anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a intervenientei, dacă este necesar, la plata cheltuielilor de judecată efectuate la Tribunal.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2022 – Santos/EUIPO (Formă de storcător de fructe)

(Cauza T-51/22)

(2022/C 119/78)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Santos (Vaulx en Velin, Franța) (reprezentant: C. Bey, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cererea înregistrare a mărcii Uniunii Europene tridimensionale (Formă de storcător de fructe) cu revendicarea culorilor (galben Pantone 1235 C, verde NCS S 3050-G50Y) – cererea de înregistrare nr. 18 005 754

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 29 noiembrie 2021 în cauza R 281/2020-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate de reclamantă în procedura care s-a aflat pe rolul Camerei întâi de recurs a EUIPO.

Motivele invocate

—

încălcarea articolului 165 alineatele (2) și (5) din Regulamentul(UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, a articolului 36 din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei și a articolului 7 din Decizia 2020-7 a Prezidiului Camerelor de recurs cu privire la organizarea camerelor.

—	încălcarea articolului 7 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 23 ianuarie 2022 – Swords/Comisia și ECDC

(Cauza T-55/22)

(2022/C 119/79)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Patrick Swords (Dublin, Irlanda) (reprezentant: G. M. Byrne, Barrister at law)

Pârâte: Comisia Europeană și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea evaluării riscurilor a ECDC din 24 noiembrie 2021, a declarației ECDC din 24 noiembrie 2021, a evaluării amenințărilor a ECDC din 26 noiembrie 2021 și a evaluării riscurilor a ECDC din 15 decembrie 2021;

—	declararea comunicării Comisiei către Parlament, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 1 decembrie 2021, precum și a abordării coordonate a Comisiei și a Comitetului de securitate sanitară din 10 decembrie 2021 inaplicabile în temeiul articolului 277 TFUE;

—	obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.

Primul motiv: reclamantul arată că ECDC a încălcat normele fundamentale de procedură, în special propriile reguli interne și codul său de conduită administrativă. Acesta susține că ECDC nu a luat în considerare metoda recunoscută în materie de evaluare a riscurilor, nu a respectat cerințele impuse, inclusiv pe cele privind excelența și independența științifice și și-a încălcat obligațiile legale cu ocazia realizării și a publicării actelor atacate. Reclamantul afirmă de asemenea că rapoartele de evaluare a riscurilor în litigiu sunt extrem de înșelătoare și de alarmiste și că efectele lor erau previzibile pentru ECDC și inevitabile ca urmare a încrederii acordate acestor rapoarte atât de către instituțiile Uniunii, cât și de statele membre.

2.	Al doilea motiv: reclamantul susține că ECDC a încălcat tratatele Uniunii, a nerespectat statul de drept și i-a încălcat drepturilor fundamentale prin faptul că nu a respectat drepturile și obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor Uniunii cu ocazia realizării și a publicării actelor atacate.

3.	Al treilea motiv: reclamantul arată că, prin realizarea și publicarea actelor atacate, ECDC a încălcat principiile generale ale dreptului Uniunii, în special principiile proporționalității, securității juridice și încrederii legitime, precum și drepturile fundamentale ale reclamantului.

4.	Al patrulea motiv: reclamantul afirmă că ECDC a săvârșit un abuz de putere.

5.

Reclamantul invocă de asemenea o excepție de inaplicabilitate, în temeiul articolului 277 TFUE, care vizează comunicarea Comisiei către Parlament, către Consiliu, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor din 1 decembrie 2021, precum și abordarea coordonată a Comisiei și a Comitetului de securitate sanitară din 10 decembrie 2021. Reclamantul susține că, întrucât actele menționate anterior au fost formulate și publicate pe baza evaluării riscurilor ECDC în litigiu, acestea au devenit nelegale.

Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2022 – Ungaria/Comisia

(Cauza T-57/22)

(2022/C 119/80)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Ungaria (reprezentanți: M. Z. Fehér și G. Koós, în calitate de agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2017/2014 a Comisiei din 8 noiembrie 2017 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (1) în măsura în care privește Ungaria și în care exclude de la finanțarea de către Uniunea Europeană ajutorul financiar stabilit pentru exercițiul financiar 2018-2019 în legătură cu deficiențele în funcționarea controalelor-cheie „controale privind stabilirea accesului la ajutorul solicitat” și „corectitudinea calculării ajutoarelor, inclusiv aplicarea de reduceri și sancțiuni administrative”;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Guvernul maghiar susține că Ungaria nu a încălcat dispozițiile referitoare la controalele privind stabilirea accesului la ajutorul și că valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători nu a fost calculată în mod incorect. Practica urmată de Ungaria este în conformitate cu articolul 42 și cu articolul 50 alineatul (7) din Regulamentul nr. 543/2011 (2). În mod similar, nu există deficiențe în legătură cu controalele privind eligibilitatea programelor operaționale, iar autoritățile maghiare au acționat în conformitate cu articolul 104 alineatul (2) din Regulamentul nr. 543/2011.

Ungaria a pus în aplicare măsuri corective adecvate în legătură cu constatările privind a doua deficiență în funcționarea controlului-cheie („corectitudinea calculării ajutoarelor, inclusiv aplicarea de reduceri și sancțiuni administrative”) și, din acest motiv, aplicarea corecției financiare nu este justificată în legătură cu cheltuielile care privesc exercițiile financiare 2018 și 2019.

---

(1)  JO 2021, L 413, p. 10.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (JO 2011, L 157, p. 1).

Acțiune introdusă la 31 ianuarie 2022 – OD/Eurojust

(Cauza T-61/22)

(2022/C 119/81)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: OD (reprezentant: N. de Montigny, avocată)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 17 iunie 2021;

—	anularea, dacă este necesar, în măsura în care ar aduce o motivare suplimentară, a deciziei din 21 octombrie 2021;

—	obligarea agenției să o despăgubească pe reclamantă cu suma de 35 000 de euro ex aequo et bono pentru prejudiciile psihologice, materiale și morale;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii împotriva deciziei de schimbare a repartizării, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului confidențialității în legătură cu cererea de asistență și pe lipsa unei aparențe de imparțialitate în soluționarea dosarului său de către Eurojust.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa competenței directorului administrativ de a lua decizia atacată, din cauza situației sale de conflict de interese, a lipsei imparțialității sale față de reclamantă, sau, în orice caz, a lipsei unei aparențe de imparțialitate, și a încălcării regulilor de înlocuire a autorității abilitate să încheie contractele de muncă în cazul imposibilității de a interveni.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe abuzul de procedură și pe un abuz de putere din partea directorului administrativ.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că schimbarea repartizării în pretinsul interes al serviciului a avut loc cu încălcarea obligației de solicitudine, fără a se lua în considerare nici interesul serviciului, nici cel al agentului și fără respectarea dreptului de a fi ascultat și a obligației de motivare a deciziei care afectează interesele agentului în cauză.

Ordonanța Tribunalului din 21 decembrie 2021 – El Corte Inglés/EUIPO – Europull (GREEN COAST)

(Cauza T-361/20) (1)

(2022/C 119/82)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a treia a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 255, 3.8.2020.

Ordonanța Tribunalului din 21 decembrie 2021 – Senseon Tech/EUIPO – Accuride International (SENSEON)

(Cauza T-724/20) (1)

(2022/C 119/83)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a șasea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 44, 8.2.2021.

Ordonanța Tribunalului din 27 ianuarie 2022 – About You/EUIPO – Safe-1 Immobilieninvest (Y/O/U), (Y/O/U YOUR ORIGINAL U) și (/Y/O/U YOUR ORIGINAL U)

(Cauzele conexate T-23/21, T-50/21 și T-51/21) (1)

(2022/C 119/84)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzelor.

---

(1)  JO C 79, 8.3.2021.

Ordonanța Tribunalului din 13 ianuarie 2022 – Flybe/Comisia

(Cauza T-380/21) (1)

(2022/C 119/85)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a șasea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 338, 23.8.2021.

Ordonanța Tribunalului din 20 ianuarie 2022 – Tralux și alții/Parlamentul

(Cauza T-488/21) (1)

(2022/C 119/86)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 422, 18.10.2021.