15.9.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/2

P9_TA(2020)0182

Răpirile internaționale și pe plan intern de către unul dintre părinți ale copiilor din UE în Japonia

Rezoluția Parlamentului European din 8 iulie 2020 referitoare la răpirile internaționale și pe plan intern de către unul dintre părinți ale copiilor din UE în Japonia (2020/2621(RSP))

(2021/C 371/01)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 1 din Declarația universală a drepturilor omului,

—	având în vedere articolul 9 din Convenția cu privire la drepturile copilului (CDC) a ONU din 20 noiembrie 1989,

—	având în vedere Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, din 25 octombrie 1980 (denumită în continuare „Convenția de la Haga din 1980”),

—	având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatele (1), (5) și (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere Convenția de la Viena privind relațiile consulare din 1963,

—	având în vedere principiile evidențiate în Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la protejarea interesului superior al copilului în toată Uniunea Europeană, pe baza petițiilor adresate Parlamentului European (1);

—	având în vedere Orientările UE pentru promovarea și protecția drepturilor copilului din 2017,

—	având în vedere rolul și activitățile coordonatoarei Parlamentului European pentru drepturile copilului în ceea ce privește problema răpirii copiilor de către unul dintre părinți și litigiile privind încredințarea și dreptul de vizită în cazul copiilor cu cetățenie UE din Japonia,

—	având în vedere dezbaterile Comisiei pentru petiții din cadrul reuniunii sale din 19-20 februarie 2020,

—	având în vedere articolul 227 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

întrucât, în cadrul reuniunii sale din 19 februarie 2020, Comisia pentru petiții a discutat petițiile nr. 0594/2019, 0841/2019, 0842/2019 și 0843/2019 privind răpirea copiilor de către unul dintre părinți și dreptul de vizită în cazul cuplurilor de naționalitate mixtă, atunci când unul dintre parteneri este cetățean al UE și celălalt al Japoniei;

întrucât în aceste petiții se exprimă preocuparea cu privire la bilanțul mediocru al Japoniei în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești de returnare a copiilor în cadrul procedurilor aferente Convenției de la Haga din 1980 și, de asemenea, cu privire la lipsa mijloacelor de a pune în aplicare drepturile de vizită și de acces, împiedicând astfel părinții din UE să mențină o relație semnificativă cu copiii lor care locuiesc în Japonia;

C.	întrucât numărul important de cazuri nerezolvate de răpire a copilului de către unul dintre părinți în care unul dintre părinți este cetățean al UE, iar celălalt este cetățean japonez este alarmant;

D.	întrucât legislația japoneză nu prevede posibilitatea încredințării comune sau a exercitării autorității părintești de către ambii părinți; întrucât s-a demonstrat de către diferite surse că răpirea copiilor este o formă gravă de abuz asupra copiilor;

E.	întrucât drepturile de acces sau de vizită ale părinților de care este separat copilul sunt foarte limitate sau inexistente în Japonia;

F.	întrucât toate statele membre sunt părți la Convenția de la Haga din 1980 și la CDC;

G.	întrucât Japonia a aderat în 2014 la Convenția de la Haga din 1980 și este parte la CDC începând din 1994;

întrucât copiii care sunt cetățeni ai UE și locuiesc în Japonia trebuie să aibă dreptul la protecția și îngrijirea necesare pentru bunăstarea lor; întrucât ei își pot exprima liber opiniile; întrucât opiniile lor trebuie luate în considerare în problemele care îi privesc, în funcție de vârsta și gradul lor de maturitate;

întrucât părinților le revine responsabilitatea principală pentru creșterea și educarea copilului lor; întrucât părțile sunt obligate să depună toate eforturile pentru a asigura recunoașterea principiului potrivit căruia ambii părinți au responsabilități comune pentru creșterea și educarea copilului lor;

J.	întrucât, în toate acțiunile care-i privesc pe copiii cu cetățenie UE din Japonia, trebuie să primeze interesul superior al copilului;

K.	întrucât toți copiii cu cetățenie UE din Japonia trebuie să aibă dreptul de a întreține cu regularitate relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția cazului în care acestea sunt contrare interesului lor;

întrucât părțile au obligația de a garanta că niciun copil nu este separat de părinți împotriva voinței sale, cu excepția cazului în care autoritățile competente decid, sub rezerva unui control judiciar și conform legislației și procedurilor aplicabile, că această separare este necesară în interesul superior al copilului; întrucât o astfel de hotărâre poate fi necesară într-un caz special, cum ar fi un caz care implică abuzuri sau neglijență din partea părinților sau un caz în care unul dintre părinți locuiește separat și trebuie luată o decizie privind domiciliul copilului;

M.	întrucât părțile sunt obligate să respecte dreptul copilului care este separat de unul sau de ambii părinți de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți în mod regulat, cu excepția cazului în care acest lucru este contrar interesului superior al copilului;

N.	întrucât, pentru a asigura înapoierea la timp a copilului, toate părțile la Convenția de la Haga din 1980 trebuie să se angajeze să pună în aplicare acte legislative și măsuri naționale care sunt compatibile cu obligațiile și îndatoririle lor prevăzute în tratat;

O.	întrucât un copil ai cărui părinți locuiesc în state diferite trebuie să aibă dreptul de a menține în mod regulat, cu excepția unor circumstanțe excepționale, relații personale și contacte directe cu ambii părinți;

întrucât președintele Franței, Emmanuel Macron, prim-ministrul Italiei, Giuseppe Conte, și cancelara Germaniei, Angela Merkel, au vorbit cu prim-ministrul Japoniei, Shinzo Abe, în numele unor părinți francezi, italieni și germani, iar ambasadorii europeni în Japonia i-au adresat o scrisoare comună ministrului justiției din Japonia cu privire la răpirea copiilor de către unul dintre părinți;

Q.	întrucât la Consiliul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite a fost depusă, în august 2019, o plângere oficială de către părinți ai căror copii au fost răpiți de celălalt părinte;

întrucât coordonatoarea Parlamentului pentru drepturile copilului a sprijinit părinți în cazuri individuale și a discutat începând din 2018 cu autoritățile japoneze chestiuni specifice legate de răpirea copiilor de către unul dintre părinți și litigii privind încredințarea și dreptul de vizită în care sunt implicați cetățeni ai UE, inclusiv cu ministrul japonez al justiției în octombrie 2018 și cu ambasadorul japonez la UE în mai 2019;

întrucât, la 6 martie 2020, Comisia pentru petiții și, la 5 februarie 2020, coordonatoarea Parlamentului pentru drepturile copilului au trimis o scrisoare Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Josep Borrell, solicitându-i ca obligațiile internaționale ale Japoniei în temeiul Convenției de la Haga din 1980 și al CDC să fie înscrise pe ordinea de zi a următoarei reuniuni comune organizate ca parte a Acordului de parteneriat strategic dintre UE și Japonia;

întrucât, la cea de a doua reuniune comună a comitetului mixt înființat în cadrul Acordului de parteneriat strategic UE-Japonia din 31 ianuarie 2020, UE a solicitat Japoniei să își îmbunătățească cadrul juridic intern și punerea în aplicare efectivă a acestuia pentru a asigura respectarea deciziilor judecătorești și a angajamentelor internaționale ale Japoniei, cum ar fi CDC și Convenția de la Haga din 1980; întrucât UE a insistat, de asemenea, asupra necesității de a asigura interesul superior al copilului și de a respecta drepturile de vizită acordate părinților;

întrucât, în urma rezultatului reuniunii sale din 19-20 februarie 2020, Comisia pentru petiții a trimis o scrisoare misiunii Japoniei la Uniunea Europeană, îndemnând autoritățile japoneze să respecte legislația națională și internațională privind drepturile copilului și aspectele civile ale răpirii internaționale de copii,

își exprimă preocuparea cu privire la situația copiilor care suferă din cauza răpirii de către unul dintre părinți în Japonia și la faptul că legile și hotărârile judecătorești pertinente nu sunt puse în aplicare peste tot; reamintește că copiii cetățeni ai UE din Japonia trebuie să beneficieze de protecția prevăzută în acordurile internaționale care le garantează drepturile;

constată cu regret faptul că Japonia, în calitate de partener strategic al UE, nu pare să respecte normele internaționale în cazurile de răpire de copii; reamintește că cadrul juridic al țării ar trebui îmbunătățit, astfel încât, de exemplu, deciziile pronunțate de instanțele japoneze și de alte instanțe din țări relevante în cadrul procedurilor Convenției de la Haga din 1980 privind înapoierea copilului să fie aplicate efectiv în Japonia;

subliniază că principiile drepturilor omului aplicabile copiilor depind de acțiunile guvernului japonez la nivel național; subliniază că sunt necesare o serie de măsuri legislative și nelegislative pentru a garanta, printre altele, dreptul copilului la ambii părinți; îndeamnă autoritățile japoneze să pună efectiv în aplicare deciziile instanțelor privind drepturile de acces și de vizită acordate părinților de care este separat copilul și privind menținerea de către acești părinți a unui contact semnificativ cu copiii lor care locuiesc în Japonia; subliniază că aceste decizii trebuie luate întotdeauna ținând seama de interesul superior al copilului;

subliniază că cazurile de răpire de copii necesită acțiuni rapide, trecerea timpului putând avea consecințe negative pe termen lung asupra copilului și asupra relațiilor viitoare dintre copil și părintele de care a fost separat acesta;

atrage atenția asupra faptului că răpirea copilului de către un părinte are un impact negativ asupra bunăstării copilului și poate avea efecte dăunătoare pe termen lung; subliniază că răpirea de copii poate duce la probleme de sănătate mintală atât pentru copil, cât și pentru părintele de care acesta este separat;

subliniază că unul dintre principalele obiective ale Convenției de la Haga din 1980 este de a proteja copiii de efectele nocive ale răpirii de către unul dintre părinți prin stabilirea de proceduri prin care să se asigure înapoierea imediată a copilului în statul în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înainte de răpirea sa;

salută sprijinul acordat de coordonatoarea Parlamentului pentru drepturile copiilor și implicarea sa în soluționarea acestei situații și îi solicită să continue să lucreze împreună cu Comisia pentru petiții pentru a analiza cazurile menționate de petiționari;

insistă asupra faptului că toate sistemele de protecție a copiilor ar trebui să dispună de mecanisme transnaționale și transfrontaliere care să țină seama de caracteristicile specifice ale conflictelor transfrontaliere;

propune crearea, împreună cu Conferința de la Haga, a unei platforme europene de sprijin și de informare ușor de utilizat de către cetățeni pentru a oferi asistență părinților aflați în litigii familiale transfrontaliere (de exemplu, finalizarea portalului e-justiție cu informații privind răpirea copiilor de către unul dintre părinți în țări terțe, precum și privind alte drepturi ale copiilor);

10.

recomandă statelor membre să pună la dispoziția cetățenilor lor informații fiabile privind dreptul familiei și drepturile copilului în țările terțe, inclusiv alerte cu privire la dificultățile cu care se pot confrunta în țări precum Japonia în caz de divorț sau separare;

11.

salută angajamentul Comisiei de a continua să ridice problema în fiecare forum posibil, inclusiv în cadrul Comitetului mixt al Acordului de parteneriat strategic UE-Japonia;

12.

invită VP/ÎR să includă această chestiune pe ordinea de zi a următoarei reuniuni organizate în cadrul Acordului de parteneriat strategic dintre UE și Japonia; invită autoritățile japoneze să aplice codurile penale și civile din această țară;

13.

reamintește că, în conformitate cu Convenția de la Haga din 1980, autoritățile japoneze sunt obligate să se asigure că autoritățile centrale își îndeplinesc obligațiile prevăzute la articolul 6 și la articolul 7, care includ sprijinirea părinților de care este separat copilul pentru ca aceștia să poată să mențină contactul cu copiii lor;

14.

reamintește că autoritățile japoneze sunt obligate să respecte dispozițiile Convenției de la Viena cu privire la relațiile consulare, în așa fel încât să le permită reprezentanților statelor membre să își îndeplinească îndatoririle consulare, în special în cazurile în care este în joc interesul superior al copiilor și drepturile părinților acestora (cetățeni ai UE);

15.

subliniază că limitarea sau refuzarea totală a drepturilor de acces și de vizită ale părinților este contrară articolul 9 din CDC;

16.

solicită Comisiei și Consiliului să evidențieze obligațiile părților la CDC, în special dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți în mod regulat, cu excepția cazului în care acest lucru este contrar interesului superior al copilului;

17.

invită, în acest sens, autoritățile japoneze să urmeze recomandările internaționale de a introduce schimbările necesare în sistemul juridic al țării și de a institui posibilitatea încredințării comune sau a exercitării autorității părintești de către ambii părinți după încheierea relației dintre aceștia, pentru a-și alinia legislația internă la angajamentele internaționale pe care și le-au asumat și pentru a asigura că drepturile de vizită și de acces reflectă obligațiile care le revin în temeiul CDC; invită autoritățile japoneze să își respecte angajamentele în raport cu CDC, pe care au ratificat-o;

18.

invită autoritățile japoneze să coopereze mai bine cu UE și să permită aplicarea efectivă a drepturilor de acces și de vizită acordate prin hotărâre judecătorească părinților de care a fost separat copilul;

19.

invită Comisia să acorde o atenție deosebită recomandărilor privind medierea transfrontalieră primite din partea tuturor părților interesate relevante de la nivel național și al UE;

20.

solicită o cooperare internațională sporită între statele membre și cu țările terțe în vederea punerii în aplicare a întregii legislații internaționale privind protecția copilului și, în special, a Convenției de la Haga din 1980;

21.

subliniază că este esențial să se monitorizeze în mod adecvat situația ulterioară hotărârii judecătorești, inclusiv atunci când aceasta presupune contactul cu părinții; invită statele membre să facă cunoscut, prin intermediul ministerelor de afaceri externe și al site-urilor ambasadelor lor din Japonia, riscul de răpire a copiilor în această țară și comportamentul autorităților japoneze în această privință;

22.

invită Consiliul să intensifice cooperarea dintre sistemele de alertă privind răpirile de copii cu implicații transfrontaliere instituite în statele membre, să lucreze, alături de Comisie, la instituirea unor mecanisme de alertă pentru copii, acolo unde acestea lipsesc, și să raporteze cu privire la încheierea acordurilor de cooperare aplicabile care vizează cazurile de răpire transfrontalieră pe baza orientărilor Comisiei pentru promovarea și protecția drepturilor copilului;

23.

invită statele membre să depună eforturi comune și să includă această chestiune pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor bilaterale sau multilaterale cu Japonia, pentru a face presiuni asupra autorităților japoneze să pună în aplicare pe deplin obligațiile care le revin în temeiul legislației internaționale privind protecția copilului;

24.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei Europene, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Guvernului și Parlamentului Japoniei.

(1) JO C 66, 21.2.2018, p. 2.

15.9.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/10

P9_TA(2020)0190

Activitățile financiare ale Băncii Europene de Investiții – raportul anual 2019

Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la activitățile financiare ale Băncii Europene de Investiții – raportul anual 2019 (2019/2126(INI))

(2021/C 371/03)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 15, 126, 174, 175, 177, 208, 209, 271, 308 și 309 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Protocolul său nr. 5 privind Statutul Băncii Europene de Investiții (BEI),

—	având în vedere Planul operațional al Grupului BEI pentru anul 2019, publicat pe site-ul băncii,

—	având în vedere Raportul de activitate al BEI pentru 2018, intitulat „Opportunity Delivered” (Potențial descătușat),

—	având în vedere Raportul financiar și Raportul statistic al BEI pe 2018,

—	având în vedere raportul BEI intitulat „EIB operations inside the European Union – Annual report 2018” (Operațiunile BEI în interiorul Uniunii Europene – Raport anual 2018), publicat în 2019,

—	având în vedere raportul BEI intitulat „The EIB outside the European Union – Financing with global impact – Annual report 2018” (BEI în exteriorul Uniunii Europene – Finanțare cu impact global – Raport anual 2018), publicat în 2019,

—	având în vedere raportul BEI intitulat „Annual Report 2018: European Investment Advisory Hub” (Raport anual 2018: Platforma europeană de consiliere în materie de investiții), publicat în 2019,

—	având în vedere noua strategie climatică și noua politică de împrumuturi din sectorul energiei, adoptate de BEI în noiembrie 2019,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/2396 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1316/2013 și (UE) 2015/1017 în ceea ce privește prelungirea duratei Fondului european pentru investiții strategice și introducerea unor îmbunătățiri tehnice ale fondului și ale Platformei europene de consiliere în materie de investiții (1),

—	având în vedere recomandarea Ombudsmanului European în cauza 146/2017/DR privind modul în care Banca Europeană de Investiții a soluționat o plângere referitoare la încălcări ale cerințelor în materie de mediu, sănătate și siguranță în cadrul unui proiect finanțat de aceasta,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 ianuarie 2020 intitulată „Planul de investiții pentru o Europă durabilă, Planul de investiții din cadrul Pactului verde european”, (COM(2020)0021),

—	având în vedere propunerea Comisiei din 14 ianuarie 2020 referitoare la un regulament de instituire a Fondului pentru o tranziție justă, (COM(2020)0022),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2018 intitulată „Plan de acțiune: finanțarea creșterii durabile” (COM(2018)0097),

—	având în vedere Inițiativa BEI privind reziliența economică,

—	având în vedere aprobarea de către BEI a ratificării Acordului de la Paris de către UE la 7 octombrie 2016,

—	având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite,

—	având în vedere discursul inaugural din 16 iulie 2019 al Ursulei von der Leyen în calitate de candidată la funcția de președinte al Comisiei Europene, la sesiunea plenară a Parlamentului de la Strasbourg,

—	având în vedere discursul Președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, rostit la 11 decembrie 2019 în cadrul sesiunii plenare a Parlamentului de la Bruxelles,

—	având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A9-0081/2020),

întrucât, potrivit articolului 309 din TFUE și jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, BEI trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii, și întrucât, potrivit articolului 18 din Statutul BEI, aceasta trebuie să își utilizeze fondurile în mod cât mai eficient în interesul Uniunii; întrucât aici se încadrează și respectarea Acordului de la Paris privind clima și obligațiile Uniunii în ceea ce privește protecția mediului enunțate la articolele 11 și 191 din TFUE;

B.	întrucât obligațiunile BEI au primit ratingul AAA de la principalele agenții de rating de credit, datorită, printre altele, faptului că se află în proprietatea statelor membre și datorită gestionării conservatoare a riscurilor;

C.	întrucât BEI și-a menținut profitabilitatea în 2018, cu un excedent net de 2,3 miliarde EUR; întrucât Grupul BEI ar trebui să își mențină bonitatea ridicată, precum și un portofoliu de active solid și de înaltă calitate;

D.	întrucât, fiind cel mai mare debitor și finanțator multilateral din lume și fiind deținută în comun de statele membre ale UE, BEI este partenerul firesc al Uniunii în executarea instrumentelor financiare, în strânsă cooperare cu instituțiile financiare naționale și multilaterale;

întrucât grupul BEI este obligat prin tratate să contribuie la integrarea, coeziunea economică și socială și dezvoltarea regională ale UE prin diverse instrumente de investiții, cum ar fi împrumuturile, titlurile de capital, garanțiile, mecanismele de partajare a riscurilor și serviciile de consiliere;

întrucât Comisia estimează la 1 115 miliarde EUR investițiile anuale necesare pentru atingerea obiectivelor asumate de Uniune pentru 2030 (2), întrucât planul de investiții pentru o Europă durabilă al Comisiei vizează deblocarea unor investiții în valoare de o mie de miliarde EUR în următorul deceniu;

întrucât investițiile durabile au, de obicei, randamente mai mari decât cele standard, iar volumele tind, prin urmare, să fie modeste, în timp ce riscurile asociate tind să fie mai mari; întrucât lichiditatea piețelor de produse financiare durabile trebuie accentuată și întrucât acest lucru se poate realiza doar prin sporirea numărului de produse de pe piață; subliniază că nu se poate preconiza că doar sectorul privat va atinge masa critică și că sectorul public trebuie să fie mai prezent pe piețele activelor financiare sustenabile și trebuie să își mărească cota de piață, așadar reducând riscurile și randamentele, totodată asigurând o participare sporită pe piață și lichiditate mai mare;

întrucât BEI joacă un rol important în strategia UE de a aborda provocările legate de climă și mediu – provocări care reprezintă sarcina definitorie a acestei generații, astfel cum a fost prezentată de Comisie, cu investiții suplimentare în valoare de 260 de miliarde EUR necesare anual pentru a atinge obiectivele actuale privind clima și energia pentru 2030;

I.	întrucât ar trebui să se acorde o atenție constantă dezvoltării de bune practici în legătură cu politica privind performanța și gestionarea, guvernanța și transparența grupului BEI,

Recomandări generale

evidențiază importanța activităților BEI, în calitate de bancă a Uniunii, pentru creșterea nivelului actual al investițiilor în UE, aflat sub nivelurile medii din trecut și insuficient pentru a realiza ambițiile UE privind sustenabilitatea, domeniul economic, social și crearea de locuri de muncă sau pentru a asigura coeziunea regională, inovarea și competitivitatea la nivelul UE, precum și finanțarea la nivel local, inclusiv pentru administrații locale care răspund nevoilor cetățenilor;

recunoaște că Uniunea Europeană și statele membre trebuie să investească mai mult în lupta împotriva schimbărilor climatice, în revoluția digitală și în serviciile publice;

salută răspunsul coordonat al UE la pandemia de COVID-19 și afirmă din nou că sunt necesare acțiuni urgente pentru a transforma economiile noastre și a reduce impactul social și economic al crizei; salută mai ales rolul care i-a fost atribuit BEI în sprijinirea economiei UE prin intermediul Fondului european de garantare, al programului InvestEU revizuit, al Mecanismului pentru o tranziție justă și al Instrumentului de sprijin pentru solvabilitate; subliniază faptul că acest rol este deosebit de important pentru IMM-uri și pentru sectoarele cele mai afectate; invită totodată BEI să își respecte angajamentul de a-și alinia toate acțiunile la obiectivul UE de a atinge neutralitatea climatică până cel târziu în 2050; ia act de documentul de poziție al BEI din 15 iunie 2020 privind foaia de parcurs referitoare la Banca pentru climă și cere din nou să se adopte măsuri ambițioase și obiective clare, în special privind condiționarea sprijinului de măsurile de eliminare treptată, în conformitate cu obiectivele de decarbonizare ale UE pentru 2050;

observă deteriorarea climatului economic mondial, în care creșterea reală a PIB-ului a încetinit și provocările globale contribuie la incertitudine; observă nivelurile slabe ale investițiilor din UE în ultimul deceniu; solicită mai multe investiții publice și private în UE la nivel național, regional și local;

ia act de Raportul privind investițiile 2019-2020 al BEI, care subliniază provocările cu care se confruntă UE în ceea ce privește competitivitatea, cum ar fi creșterea inegalităților și nivelurile insuficiente ale investițiilor, în special în cercetare și dezvoltare legate de climă și în digitalizare, care amenință viitorul economic al Europei; îndeamnă BEI să depună toate eforturile pentru a aborda aceste probleme în cadrul activităților sale;

ia act de faptul că, în 2018, BEI a investit 64 de miliarde EUR în 854 de proiecte; observă că BEI aderă la principiul prudențial, având doar 0,3 % credite neperformante;

subliniază încă o dată necesitatea de a echilibra distribuția geografică a finanțării acordate de BEI; solicită BEI să remedieze deficiențele sistemice care împiedică anumite regiuni sau țări să profite pe deplin de activitățile sale financiare, printre altele prin intensificarea eforturilor de a-și extinde activitățile de creditare prin furnizarea de asistență tehnică și sprijin consultativ, în special în regiunile cu o capacitate redusă de investiții, și prin consilierea cu privire la dezvoltarea de proiecte, cu scopul de a promova creșterea economică favorabilă incluziunii și convergența și coeziunea economică, socială și teritorială și având în vedere natura bazată pe cerere a finanțării BEI;

invită BEI să își asume un rol important în finanțarea durabilă, atât în Europa, cât și în afara ei, și să acorde prioritate, prin activitățile sale de creditare, punerii în aplicare a celor 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) de pe Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU prin deblocarea în continuare a investițiilor în proiecte sociale, ecologice și durabile;

solicită acordarea unui sprijin adecvat pentru consolidarea mecanismelor prin care se furnizează asistență tehnică, expertiză financiară și consolidarea capacităților pentru autoritățile locale și regionale în faza premergătoare aprobării proiectelor, pentru a îmbunătăți accesibilitatea și participarea tuturor statelor membre; în această privință, solicită și un sprijin sporit pentru serviciile de consiliere, precum Platforma de consiliere InvestEU, Jaspers, Elena și Fi-compass; solicită intensificarea cooperării cu băncile naționale de promovare și cu instituțiile naționale;

10.

salută eforturile punctuale depuse de BEI pentru a sprijini proiecte pe care le finanțează în faza de punere în aplicare (punerea la dispoziție a experților, instrumente de sprijin și elaborarea studiilor pregătitoare); invită BEI și Comisia să formuleze împreună propuneri care să vizeze o implicare mai sistematică a echipelor BEI în punerea în aplicare a proiectelor în statele care solicită acest lucru, în special în domeniile care necesită expertiză de nivel înalt sau în domenii strategice pentru Uniune, precum combaterea schimbărilor climatice;

11.

salută sprijinul acordat de BEI pentru obiectivele de coeziune, în valoare de 200 de miliarde EUR numai în perioada 2009-2018;

12.

invită BEI să pună accentul pe consultările cu toate părțile interesate afectate de proiectele sale, în special cu comunitățile locale, societatea civilă și publicul;

13.

consideră că inovarea și competențele sunt elemente fundamentale pentru a asigura creșterea durabilă, a crea locuri de muncă de înaltă calitate și a impulsiona competitivitatea pe termen lung; salută faptul că, în 2018, BEI a acordat sprijin pentru inovare și competențe în valoare de 13,5 miliarde EUR; preconizează că BEI va acorda sprijin în continuare pentru inovare și competențe;

14.

consideră că, pentru a rămâne competitivă, Europa trebuie să accelereze adoptarea tehnologiilor digitale și investițiile în infrastructura și competențele digitale; invită BEI să abordeze tranziția tehnologică cu sprijin sporit pentru digitalizare;

15.

consideră primordiale cele zece standarde stabilite de manualul social și de mediu al BEI, care reprezintă o condiție prealabilă pentru orice participare la operațiunile sale de împrumut, inclusiv în domenii precum prevenirea și reducerea poluării, biodiversitatea și ecosistemele, standardele legate de climă, patrimoniul cultural, relocarea forțată, drepturile și interesele grupurilor vulnerabile, standardele de muncă, sănătatea publică și la locul de muncă, siguranța și securitatea și implicarea părților interesate;

16.

invită Comisia să acorde o atenție deosebită asigurării faptului că normele fiscale ale UE sprijină eforturile viitoare de creștere a nivelului investițiilor publice în UE, ceea ce va permite BEI să valorifice această creștere a investițiilor;

17.

consideră că criteriile de evaluare a proiectelor sociale ar trebui să țină seama de principiile Pilonului european al drepturilor sociale; subliniază, în acest context, că este important să se efectueze evaluări ex-ante și ex-post cu privire la sustenabilitatea și competitivitatea proiectelor și la impactul lor economic, social și asupra mediului;

18.

salută măsurile adoptate de BEI până în prezent; invită BEI să îmbunătățească raportarea și evaluarea rezultatelor reale obținute, precum și analiza impactului real economic, social și asupra mediului al investițiilor sale;

19.

invită BEI să adopte măsuri în urma concluziilor raportului special 03/2019 al Curții de Conturi Europene, care a evaluat eficacitatea Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) în mobilizarea de finanțare pentru a sprijini investiții suplimentare în întreaga UE; observă că raportul a concluzionat că unele operațiuni FEIS pur și simplu au înlocuit alte operațiuni ale BEI și că o parte a finanțării a fost furnizată pentru proiecte care ar fi putut utiliza alte surse de finanțare publică sau privată și astfel, în unele cazuri, a fost supraevaluată măsura în care sprijinul acordat de FEIS determina efectiv investiții suplimentare;

20.

subliniază că obiectivul-cheie cantitativ al FEIS de a mobiliza investiții private și publice suplimentare în valoare de 500 de miliarde EUR nu ar trebui să fie criteriul determinant pentru succesul său și că obiectivele măsurabile privind sustenabilitatea, adiționalitatea, acoperirea geografică și impactul social ar trebui să fie cel puțin la fel de importante în viitoarele strategii de investiții;

21.

invită BEI să mărească ponderea finanțării acordate de FEIS și InvestEU proiectelor care contribuie substanțial la obiectivele UE în domeniul social și al sustenabilității, în conformitate cu normele UE aplicabile; invită Comisia să se asigure că metodologiile InvestEU de verificare a sustenabilității respectă pe deplin obiectivele UE în materie de sustenabilitate și că criteriile de evaluare a proiectelor sociale țin seama de principiile Pilonului european al drepturilor sociale; subliniază, în acest context, că este important să se efectueze evaluări ex-ante și ex-post cu privire la sustenabilitatea și competitivitatea proiectelor și la impactul lor economic, social și asupra mediului;

22.

consideră că este necesară evaluarea externă în continuare a naturii suplimentare a politicii de acordare de credite a BEI și că rezultatele evaluării ar trebui să fie puse la dispoziția publicului;

23.

consideră că, în urma publicării rezultatelor evaluării externe, ar trebui să se analizeze dacă este necesară o majorare generală a capitalizării BEI pentru a permite acordarea mai multor împrumuturi pe termen lung și utilizarea unor instrumente inovatoare la finanțarea proiectelor cu un potențial substanțial pentru sustenabilitate și cu avantaje sociale și în materie de inovare, inclusiv proiecte care creează creștere durabilă și reduc inegalitățile;

24.

solicită BEI să asigure o strânsă coordonare, coerență și consecvență între politicile UE, instrumentele de finanțare și investiții, în scopul evitării suprapunerilor și al consolidării sinergiilor de finanțare;

O BEI mai axată pe climă și pe o tranziție justă

25.

salută deciziile adoptate la 14 noiembrie 2019 de Consiliul de administrație al BEI pentru a alinia politica băncii la o traiectorie vizând o încălzire globală de maximum 1,5 oC față de nivelurile perioadei preindustriale;

26.

recunoaște că poate fi necesar ca BEI să își asume mai multe riscuri, în special în sectoarele și regiunile care atrag mai puține investiții, pentru a realiza obiectivele ambițioase de mai sus și cele prezentate în Pactul verde european, cu condiția ca aceste împrumuturi să respecte criteriile de eligibilitate ale BEI și ca BEI să își mențină ratingul AAA;

27.

salută faptul că BEI este lider mondial în emiterea de obligațiuni ecologice și unul dintre pionieri în lansarea de obligațiuni ecologice de succes, cu un capital de peste 23 de miliarde EUR în 11 ani, piața globală a obligațiunilor ecologice valorând în prezent peste 400 de miliarde EUR; observă că o provocare majoră a fost stabilirea standardelor comune, pentru a se evita dezinformarea ecologică; salută noile obligațiuni ale BEI de sensibilizare cu privire la sustenabilitate, lansate în 2018 și menite să sprijine investițiile în obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU; subliniază că este importantă stabilirea unor standarde comune cu privire la aceste noi obligațiuni, pentru a asigura faptul că proiectele sunt transparente, verificabile și măsurabile; invită BEI să continue și să extindă emisiunea de obligațiuni ecologice, cu scopul de a facilita punerea în aplicare a Pactului verde european, obligațiuni care vor fi achiziționate de către Banca Centrală Europeană, și să contribuie la dezvoltarea pieței obligațiunilor ecologice bazate pe activitatea din cadrul Planului de acțiune al UE privind finanțarea creșterii durabile, inclusiv pe taxonomia UE a finanțării durabile;

28.

solicită ca Fondul European de Investiții (FEI) să fie pe deplin integrat în toate măsurile BEI legate de climă; invită FEI să acorde o mai mare prioritate nevoilor în materie de inovație pentru tranziția către o Europă neutră din punct de vedere climatic; solicită FEI să asigure faptul că se implică în mod activ în toate investițiile sale, împreună cu entitățile beneficiare, în sensul comunicării de către acestea a unor informații mai ample legate de impactul climatic, totodată în sensul reducerii emisiilor lor și al direcționării investițiilor către alternative cu costuri rentabile (de exemplu, eficiență energetică sau imunizare la schimbările climatice pentru reziliență);

29.

salută faptul că, în 2018, BEI a acordat 29 % din împrumuturi pentru proiecte climatice;

30.

invită BCE ca, în cadrul revizuirii sale strategice în curs, să exploreze instrumente de sprijin și coordonare cu BEI, în special în ceea ce privește rolul său de bancă a UE în domeniul climei, îndeosebi în ceea ce privește finanțarea tranziției verzi și a sustenabilității economiei;

31.

reamintește că strategia climatică a BEI a fost adoptată în 2015, împreună cu sectoarele eligibile și criteriile de eligibilitate ale BEI pentru climă și cu Planul de punere în aplicare a strategiei climatice; solicită o revizuire în 2020 a strategiei de punere în aplicare pentru alinierea la Acordul de la Paris, care să includă o foaie de parcurs concretă pentru atingerea obiectivului granular (3) de 50 % până în 2025, precum și garanții pentru neutralitatea climatică a împrumuturilor rămase în urma unui proces deschis și transparent de consultare publică; invită BEI să informeze în detaliu părțile interesate și publicul larg de îndată ce documentele sunt adoptate; reamintește BEI că investițiile ecologice trebuie să fie viabile și să faciliteze coeziunea între statele membre;

32.

face un apel ferm pentru consolidarea criteriilor de eligibilitate pentru acțiunile climatice, cu scopul de a elimina riscul ca unele investiții să nu ducă la reduceri importante ale gazelor cu efect de seră (GES), asigurând coerența cu legislația UE aplicabilă și aliniind activitățile BEI la noul cadru de taxonomie; consideră că un principiu general de evitare a acțiunilor dăunătoare ar trebui să stea la baza tuturor operațiunilor BEI și să fie introdus în declarația sa privind normele sociale și de mediu, declarație care, în 2020, trebuie revizuită și aliniată la obiectivul de încălzire globală maximă de 1,5 oC;

33.

salută metodologia revizuită a BEI în materie de evaluare a amprentei de carbon și solicită aplicarea completă a acesteia, cu acordarea unei atenții speciale emisiilor legate de cererea marginală și emisiilor indirecte (denumite „emisii de tip 3”); solicită ca proiectele să facă obiectul unei evaluări complete, și nu al unei simple analize economice a ciclului de viață al emisiilor lor; solicită o contabilizare riguroasă a aspectelor legate de climă, în special la evaluarea economică și financiară a proiectelor pentru urmărirea cheltuielilor legate de climă (resurse alocate și cheltuieli efective); solicită, în acest sens, actualizarea estimării calculelor ratelor de utilizare;

34.

este de părere că BEI ar trebui să le solicite clienților săi intermediari să își facă publică expunerea la combustibili fosili și ar trebui să le aplice în mod treptat restricții intermediarilor puternic expuși; speră că, până la sfârșitul anului 2025, toți intermediarii vor dispune de un plan de decarbonizare, indispensabil pentru a putea fi finanțați în continuare; subliniază că aceste noi cerințe nu ar trebui să fie în detrimentul accesului la finanțare pentru IMM-uri;

35.

salută faptul că BEI a pus capăt sprijinului acordat pentru sectorul cărbunelui în mod efectiv încă din 2013, prin adoptarea versiunii din 2013 a politicii sale de creditare în domeniul energiei; este de părere că finanțarea BEI ar trebui să fie condiționată de un plan de tranziție bazat pe criterii științifice, cu obiective clare și angajamente încadrate în timp, de aliniere la Acordul de la Paris, pentru a pune capăt treptat susținerii pe care o acordă proiectelor a căror activitate generează emisii importante de GES, conform celor mai bune practici din sectorul bancar comercial (4); invită BEI să ofere consiliere cu privire la modul în care întreprinderile pot renunța la combustibilii fosili;

36.

invită BEI să includă în documentația de finanțare clauze care să îi oblige pe beneficiarii împrumuturilor sale să se angajeze să îndeplinească pe deplin orice obiectiv de decarbonizare care ar fi putut fi inclus în solicitarea lor de împrumut; consideră că astfel de clauze ar trebui să conțină o dispoziție conform căreia plățile sunt condiționate de îndeplinirea satisfăcătoare a acestor angajamente și că, în cazurile în care se efectuează plăți înainte de îndeplinirea obiectivelor de decarbonizare, ar trebui să existe un sistem eficient de indemnizare ex-post;

37.

salută noua politică de împrumuturi a BEI din domeniul energiei, în special potențialul său de a schimba regulile jocului în rândul instituțiilor financiare, având în vedere efectul de propagare asupra altor bănci; salută faptul că politica vizează intermediarii financiari, prioritizarea eficienței energetice și a energiei din surse regenerabile, cu o trimitere pozitivă la comunitățile energetice și micro-rețele, precum și potențialul pe care îl reprezintă pentru un sprijin financiar sporit pentru sursele locale de energie, cu scopul de a pune capăt dependenței ridicate a Europei de sursele externe de energie și de a asigura aprovizionarea; constată că se aplică unele excepții pentru aprobarea anumitor proiecte din domeniul gazelor până la sfârșitul lui 2021 și că ar putea să se mențină sprijinul pentru proiectele de rețele gazifere prevăzute pentru transportul gazelor cu emisii reduse de carbon; subliniază riscul de a investi în active depreciate prin împrumuturi pentru infrastructura de combustibili fosili; solicită BEI să clarifice că nu va iniția nicio evaluare a vreunui proiect legat de combustibilii fosili care nu i-a fost prezentat înainte de 14 noiembrie 2019; solicită ca această politică să fie revizuită periodic și permanent, în conformitate cu taxonomia UE a finanțării durabile, și, odată adoptată în mod oficial, ca această taxonomie să fie utilizată ca punct de referință pentru investițiile sale în domeniul climei și al mediului, astfel încât să fie consecventă cu o traiectorie compatibilă cu limitarea încălzirii globale la mai puțin de 1,5 oC, precum și cu dezvoltarea unor noi acțiuni externe adecvate în UE;

38.

insistă ca BEI să aplice principiul eficacității energetice și să stabilească obiectivul combaterii sărăciei energetice pentru toate împrumuturile pe care le acordă în sectorul energetic, ținând cont de efectele eficacității energetice asupra cererii viitoare și de contribuția sa la securitatea energetică;

39.

consideră că revizuirea politicii BEI de acordare de credite în domeniul transporturilor este o prioritate esențială; solicită adoptarea rapidă a unei noi politici de finanțare a transporturilor, care să aibă drept obiectiv decarbonizarea până în 2050 a sectorului transporturilor din Uniune; subliniază că BEI ar trebui să se implice în continuare în finanțarea inovării și a tehnologiei ecologice în aviație, inclusiv a dezvoltării de biocarburanți durabili, a electrificării și a tehnologiei hibride, pentru a decarboniza aviația și a realiza obiectivul principal al Acordului de la Paris;

40.

solicită aplicarea unor politici noi în sectoarele industriale cu o intensitate ridicată a carbonului în care este implicată BEI, cum ar fi sectorul cimentului, cel petrochimic și industria siderurgică, punând accentul pe sustenabilitatea acestor sectoare și pe promovarea economiei circulare bazate pe cicluri materiale netoxice, și pentru a alinia toate împrumuturile sectoriale la realizarea neutralității climatice cel târziu până în 2050; reamintește că o schimbare la scară largă poate fi realizată numai dacă sectoarele industriale respective participă la aceasta;

41.

reamintește BEI că protecția biodiversității reprezintă un element-cheie al adaptării la schimbările climatice și că reconstrucția ecosistemelor este singura tehnologie dovedită în materie de emisii negative; invită BEI să dezvolte în continuare componentele de protecție a biodiversității în instrumentele sale financiare, pentru a evita efectele negative asupra biodiversității; solicită BEI și să se angajeze să pună capăt finanțării proiectelor care contribuie la pierderea și la degradarea biodiversității și a ecosistemelor, la defrișări ilegale, precum și să își majoreze considerabil finanțarea pentru a atinge obiectivele europene din acest domeniu, îndeosebi obiectivul „zero defrișări nete” și obiectivele de protecție a zonelor maritime și de coastă, și să sprijine acțiunile în favoarea biodiversității și de adaptare, serviciile-cheie de ecosistem, cum ar fi polenizarea, și infrastructura ecologică;

42.

salută orientările privind energia hidroelectrică adoptate în 2018 (5) și solicită extinderea cerințelor de transparență la toate proiectele de infrastructură, inclusiv la cele finanțate de intermediari financiari;

43.

invită BEI să colaboreze cu micii actori de pe piață și cu cooperativele locale pentru a consolida proiectele mici în domeniul energiei din surse regenerabile și, astfel, pentru a le permite să îndeplinească condițiile de finanțare ale BEI;

Rolul BEI în Pactul verde european și mecanismul pentru o tranziție justă

44.

subliniază rolul esențial al BEI în îndeplinirea obiectivelor stabilite în Planul european de investiții durabile și în Pactul verde european, precum și în mecanismul pentru o tranziție justă, recunoscând totodată importanța sectorului privat, dar și a celui public pentru realizarea, în următorii șapte ani, a obiectivelor de investiții de o mie de miliarde EUR pentru Pactul verde european și de 100 de miliarde EUR pentru mecanism;

45.

încurajează BEI să acorde sprijin proiectelor menite să asigure o tranziție justă în statele membre; consideră că, întrucât statele membre pornesc de pe paliere diferite, BEI ar trebui să își concentreze sprijinul asupra acelor state membre care au cea mai mare nevoie; subliniază că tranziția către o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon nu trebuie să înregistreze perdanți; solicită deci BEI să asigure un sprijin adecvat și asistență tehnică pentru regiunile cele mai afectate, ținând seama de diferitele situații și capacități economice ale statelor membre; subliniază, în special, necesitatea de a sprijini proactiv domeniile în care locurile de muncă sunt în prezent dependente de industriile cu emisii ridicate, prin investiții în formare și oportunități economice alternative, cu scopul de a mobiliza în mod eficient resursele publice și private necesare și de a promova tranziția către o economie mai ecologică;

46.

subliniază că este necesară o abordare anticipativă și participativă, pentru a asigura faptul că toate părțile societății au de beneficiat de pe urma tranziției; solicită sprijin pentru regiunile (cu mine de cărbune sau cu industrii mari emițătoare de CO2) și comunitățile afectate, precum și pentru forța de muncă din sectoarele cele mai afectate de decarbonizare, sprijin dublat de încurajarea dezvoltării de noi proiecte comune și de tehnologii pentru și împreună cu aceste comunități și regiuni;

47.

consideră că, pentru ca BEI să devină banca pentru climă a UE și să joace un rol în tranziția justă, BEI trebuie să promoveze mecanisme care să integreze mai bine în strategia sa de investiții contribuțiile diferitelor părți interesate, cum ar fi autoritățile locale și regionale, organizațiile sindicale, ONG-urile și experții relevanți;

48.

invită BEI să se angajeze și să prezinte un plan echitabil, coerent și favorabil incluziunii, cu consultarea statelor membre și a regiunilor și în conformitate cu circumstanțele lor sociale și geografice, cu scopul de a mobiliza în mod eficace resursele private și publice necesare și de a promova tranziția către o economie mai verde; subliniază, în această privință, că trebuie să se acorde o atenție specială protecției cetățenilor și a lucrătorilor care vor fi cei mai afectați de tranziție, printre altele, acordând acces la programe de recalificare și promovând investițiile în noi sectoare economice, care vor crea locuri de muncă noi și de înaltă calitate;

Întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) și întreprinderi cu capitalizare medie

49.

salută disponibilitatea grupului BEI de a spori competitivitatea UE și de a susține creșterea economică și crearea de locuri de muncă, oferind sprijin în domenii printre care se numără inovarea, IMM-urile, infrastructura, coeziunea socială, clima și mediul;

50.

subliniază că, indiferent de implicarea activă a BEI în urmărirea obiectivelor de neutralitate climatică, instituția ar trebui să se concentreze în continuare asupra sprijinirii proiectelor care asigură o creștere economică regenerativă și crearea de locuri de muncă;

51.

salută sprijinul financiar considerabil acordat de BEI IMM-urilor, cu o investiție totală, în 2018, de 23,27 miliarde EUR, de care au putut beneficia 374 000 de întreprinderi și 5 milioane de salariați; ia act de constatările raportului privind investițiile 2019/2020 al BEI cu privire la finanțarea IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie; consideră că sprijinirea IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie trebuie să rămână un obiectiv fundamental al BEI și îndeamnă la mai multe eforturi și un accent mai mare pe finanțarea IMM-urilor pentru a reduce deficitul de finanțare pentru aceste întreprinderi; salută, în acest sens, componenta pentru IMM-uri în Fondul InvestEU; subliniază necesitatea de a se concentra pe finanțarea pe termen lung, în special prin sprijinirea finanțării unor proiecte care altfel nu ar beneficia de finanțare, îndeosebi sprijinirea întreprinderilor nou-înființate și a IMM-urilor inovatoare; subliniază, totuși, că activitățile de finanțare ale BEI nu pot înlocui politicile fiscale sustenabile ale statelor membre;

52.

observă că, în cazul IMM-urilor, este de două ori mai mare probabilitatea de a fi supuse unor constrângeri financiare în ceea ce privește finanțarea externă decât în cazul societăților mari și că proporția de societăți cu constrângeri financiare la nivelul UE variază de la 1 % la 13 %;

53.

observă că finanțarea externă pentru toate societățile din UE reprezintă puțin peste o treime din finanțarea lor pentru investiții;

54.

este de părere că, dat fiind rolul strategic al IMM-urilor, BEI ar trebui să își continue sprijinul financiar și să își consolideze capacitățile administrative și de consiliere, pentru a furniza IMM-urilor informații și asistență tehnică în scopul de a le facilita accesul la finanțare, luând în considerare regiunile mai puțin dezvoltate;

55.

subliniază că, pentru ca ambițiile sale să devină realitate, BEI s-ar putea să fie nevoită să își asume mai multe riscuri, în paralel cu majorarea fondurilor proprii și cu formarea unei expertize în materie de instrumente inovatoare de finanțare; invită acționarii BEI să asigure resursele adecvate care să îi permită să utilizeze instrumente inovatoare la finanțarea proiectelor care prezintă un potențial important de câștiguri durabile, sociale și inovatoare; solicită o majorare a capitalizării BEI, după publicarea rezultatelor evaluării externe, pentru a permite acordarea mai multor împrumuturi pe termen lung și utilizarea de instrumente inovatoare la finanțarea proiectelor cu beneficii importante în domeniul sustenabilității și în domeniul social și al inovării, inclusiv proiecte care să genereze locuri de muncă sustenabile și să reducă inegalitățile, precum și capital de creștere care să permită IMM-urilor să își extindă operațiunile; subliniază că este important ca BEI să acționeze ca factor de complementaritate pentru investițiile din întreaga UE și să coopereze cu mai mulți parteneri; subliniază, în plus, că valoarea adăugată oferită de finanțarea BEI implică, de asemenea, acordarea de consultanță tehnică și de consolidare a capacităților, pentru a ajuta proiectele să devină pregătite pentru investiții și să asigure un echilibru geografic cât mai mare;

56.

sugerează ca BEI să își ecologizeze în continuare portofoliul de IMM-uri, de exemplu, alocând mai multe fonduri proiectelor mai ecologice și acordând sprijin băncilor intermediare pentru crearea de produse care să stimuleze eficiența energetică sau energia din surse regenerabile; în plus, sugerează ca BEI să sprijine digitalizarea IMM-urilor în vederea eliminării decalajului digital;

57.

pune sub semnul întrebării, în acest context, inclinația investițiilor BEI către întreprinderile mici și se întreabă dacă nu cumva aceasta este restricționată excesiv de limitările sale privind finanțarea proiectelor cu o componentă de risc semnificativ;

Acordarea de credite în afara UE

58.

salută faptul că BEI este activă în peste 130 de țări din afara UE, acordând împrumuturi pentru proiecte care sprijină cooperarea externă și politicile de dezvoltare ale UE;

59.

observă că, în 2018, BEI a semnat contracte de finanțare pentru 101 proiecte noi din afara UE, cu o finanțare totală aprobată de 9,05 miliarde EUR, menită să permită investiții totale în valoare de 41 de miliarde EUR, cu niveluri record de creditare pentru climă și pentru infrastructura socială și economică;

60.

solicită insistent BEI, cel mai mare creditor multilateral din lume, să își păstreze rolul de prim-plan în finanțarea UE și să stimuleze finanțarea sustenabilă în afara Europei, menținându-și rolul cheie în instituirea mecanismelor de finanțare ale UE destinate țărilor terțe;

61.

observă că aproximativ 10 % din creditele acordate de BEI sunt destinate statelor terțe și că cea mare parte a sprijinului este alocată țărilor cu venituri medii situate în tranșa superioară, doar câteva operațiuni fiind finanțate de BEI în țările cel mai puțin dezvoltate;

62.

observă evaluarea Comisiei privind garanția acordată de UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din operațiunile de finanțare care sprijină proiectele de investiții din afara Uniunii; consideră că BEI ar trebui să îmbunătățească coerența și alinierea împrumuturilor sale externe la obiectivele de politică externă și de dezvoltare ale UE și la intervențiile statelor membre, pentru a sprijini cât mai bine obiectivele de politică ale UE;

63.

încurajează BEI să își îmbunătățească expertiza privind proiectele de dezvoltare, în special proiectele care implică împrumuturi directe pentru sectorul privat;

64.

încurajează BEI să intensifice cooperarea locală, inclusiv înainte de punerea în aplicare a proiectelor și în cursul punerii lor în aplicare, și să îmbunătățească cooperarea cu delegațiile UE;

65.

consideră că BEI ar trebui să intensifice monitorizarea proiectelor și să îmbunătățească raportarea și evaluarea rezultatelor reale obținute, precum și analiza impactului real economic, social și asupra mediului; sugerează, prin urmare, majorarea numărului angajaților săi locali din țările partenere;

66.

observă că totalul finanțării legate de climă semnat în perioada 2014-2018 depășește ținta de 25 % a mandatului de acordare a împrumuturilor externe (ELM);

67.

solicită BEI să utilizeze pe deplin clauzele contractuale care îi permit să suspende plățile în cazurile în care proiectele nu respectă standardele de mediu, sociale, în materie de drepturi ale omului, standardele fiscale și de transparență;

68.

ia act de faptul că aproximativ 40 % dintre operațiunile ELM trec prin intermediari financiari și solicită BEI să furnizeze informații mai complete și sistematice cu privire la redistribuirea împrumuturilor de către intermediarii financiari; solicită BEI să exercite control asupra împrumuturilor acordate prin intermediari financiari nelocali; subliniază, în ceea ce privește băncile și instituțiile naționale de promovare (BINP), că este important, pe de o parte, să se regândească relația acestora cu BEI, cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și cu băncile de dezvoltare, pentru a asigura coerența între mandatele acestora și că, pe de altă parte, este important să se consolideze cooperarea acestora cu Comisia, BEI și autoritățile naționale, regionale și locale, pentru a crea mai multe sinergii între fondurile ESI și instrumentele de finanțare și împrumuturile BEI, de a reduce sarcinile administrative, de a simplifica procedurile, de a crește capacitatea administrativă, de a stimula dezvoltarea teritorială și coeziunea și de a îmbunătăți vizibilitatea fondurilor ESI și a finanțării acordate de BEI;

69.

ia act de raportul de evaluare al BEI din iulie 2017 privind împrumuturile intermediate în țările ACP (Africa, zona Caraibilor și Pacific) (6); este preocupat de lipsa vizibilă de control al fondurilor gestionate de intermediari financiari și de dificultatea de a monitoriza beneficiile împrumuturilor; subliniază, în special, că, în perioada 2015-2018, 30 % dintre împrumuturile intermediate nu au fost alocate (7);

70.

observă că principiile privind drepturile omului sunt integrate în procedurile și standardele cheie de diligență ale băncii; solicită insistent BEI, în contextul viitoarei revizuiri a politicii sale privind standardele de mediu și sociale, să își consolideze strategia privind drepturile omului, inclusiv în ceea ce privește riscul de represalii împotriva apărătorilor drepturilor omului și a avertizorilor de integritate, precum și să respecte cerința de a informa și consulta în mod corespunzător comunitățile locale; consideră că această politică ar trebui să fie aplicată prin evaluarea riscurilor în materie de drepturi ale omului și, în special, să conțină o metodologie pentru evitarea impactului negativ asupra apărătorilor drepturilor omului, precum și reacții adecvate în cazul în care s-ar întâmpla acest lucru, printre altele garantând dreptul efectiv de acces la informații și cerința privind o consultare reală ex-ante cu populația indigenă afectată de investiție; consideră că această strategie ar trebui să includă evaluarea sistematică a riscurilor în materie de drepturi ale omului, inclusiv o evaluare ex ante și o monitorizare permanentă la fața locului; solicită BEI să includă în contractele sale clauze care permit suspendarea plăților în cazul unor încălcări grave ale drepturilor omului sau ale standardelor sociale și de mediu, precum și să asigure faptul că mecanismele de tratare a plângerilor sunt ușor accesibile chiar și pentru comunitățile îndepărtate și marginalizate și că acestea sunt oportune și eficace;

71.

salută faptul că BEI are deja angajați specializați în drepturile omului și recomandă BEI să continue să recruteze astfel de specialiști din țările partenere, pentru a înțelege mai bine situația de la fața locului și a putea monitoriza eventualele abuzuri;

72.

salută semnarea unui memorandum de înțelegere de către BEI și Agenția japoneză pentru cooperare internațională (JICA) la 26 septembrie 2019, care va permite continuarea cofinanțării și a investițiilor comune în țările în curs de dezvoltare; consideră că această colaborare consolidează parteneriatul strategic important dintre BEI și JICA în sprijinirea proiectelor din țări terțe, care abordează aspecte de interes global;

73.

remarcă declarațiile recente ale președintelui BEI, Werner Hoyer, privind accentul pus de BEI pe dezvoltare; observă, de asemenea, că BEI a propus o filială specifică pentru dezvoltare, Banca Europeană pentru Dezvoltare Durabilă; solicită BEI să poarte un dialog cu Parlamentul cu privire la planurile sale de creare a unei filiale care să integreze activitățile sale în domeniul dezvoltării, în special în contextul discuțiilor cu Consiliul în urma raportului elaborat de Grupul la nivel înalt al „înțelepților” pentru arhitectura financiară europeană pentru dezvoltare;

74.

invită BEI să urmeze bunele practici și să extindă principiul consimțământului prealabil, exprimat liber și în cunoștință de cauză pentru toate comunitățile afectate, în cazul investițiilor în terenuri și resurse naturale, spre deosebire de aplicarea acestui principiu doar pentru populația indigenă;

Guvernanță, transparență și responsabilitate

75.

reamintește că aceleași principii de responsabilitate și transparență trebuie să se aplice tuturor organelor (8); subliniază că rolul economic sporit al grupului BEI și creșterea capacității sale de investiții și utilizarea bugetului UE pentru garantarea operațiunilor sale trebuie să fie însoțite de transparență, responsabilitate și răspundere față de operațiunile sale economice, utilizarea garanției bugetare a UE, adiționalitatea operațiunilor BEI și eventualele planuri viitoare pentru o filială a BEI dedicată dezvoltării; solicită un proces decizional transparent și o colaborare strânsă cu instituțiile UE pentru a asigura coerența și credibilitatea obiectivelor stabilite; ia act de faptul că politica de transparență a grupului BEI se bazează pe prezumția divulgării informațiilor și reamintește BEI obligațiile sale legale conform Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu în UE;

76.

sprijină angajamentul asumat de BEI în cadrul celei de a treia strategii privind diversitatea și incluziunea, care acoperă perioada 2018-2021, de a crește numărul de femei în posturi de conducere la 50 % până în 2021; solicită BEI să se asigure că își îndeplinește obiectivul de a obține certificarea oficială pentru egalitatea de gen (Economic Dividends for Gender Equality – EDGE) în următoarele 12 luni;

77.

salută faptul că, astfel cum s-a recomandat în ultimele rapoarte ale Parlamentului, reuniunile Comitetului de direcție vor face acum obiectul unei sinteze disponibile publicului; subliniază necesitatea de a face public, în mod sistematic, conținutul reuniunilor tuturor organelor de conducere ale BEI și solicită o mai mare transparență cu privire la reuniunile Comitetului de direcție și la rezultatele lor;

78.

invită BEI să facă publice, conform legislației UE, toate informațiile privind împrumuturile directe supuse spre aprobarea Comitetului de direcție, inclusiv publicând, pentru fiecare proiect, avizul Comisiei și cel al statului membru în care se desfășoară proiectul, precum și fișele de măsurare a rezultatelor (REM) la cerere;

79.

invită BEI să își revizuiască în 2020 politica de transparență în scopul de a asigura publicarea în timp util a unui număr mai mare de informații despre toate activitățile sale de finanțare, astfel încât să se asigure că politica sa de transparență este conformă cu angajamentele sale sociale, în materie de climă și de mediu; subliniază că este importantă coerența activităților BEI cu politicile UE;

80.

invită BEI să sporească și mai mult transparența și accesul la informații, în special în ceea ce privește sistemul de contractare și subcontractare, rezultatele investigațiilor interne și selecția, monitorizarea și evaluarea activităților și a programelor sale;

81.

invită BEI să se asigure că intermediarii săi financiari fac dovada celui mai înalt nivel de integritate și că proiectele lor sunt supuse acelorași exigențe în materie de transparență ca celelalte tipuri de împrumuturi; face apel la BEI să nu mai lucreze cu intermediari financiari care au antecedente negative în materie de transparență, de fraudă, de corupție, de criminalitate organizată sau de spălare a banilor sau de respectare a drepturilor omului; subliniază că aceste noi cerințe nu ar trebui să fie în detrimentul accesului la finanțare pentru IMM-uri;

82.

solicită revizuirea cadrului de reglementare privind obligația de diligență a BEI, în special pentru a-i consolida clauzele contractuale în raport cu clienții, de exemplu în ceea ce privește frauda și corupția;

83.

invită BEI să îmbunătățească implicarea părților interesate și procesele de consultare publică în legătură cu proiectele pe care le finanțează; solicită BEI să supravegheze și să monitorizeze mai bine diversele etape ale implicării părților interesate și să se asigure, prin cerințe obligatorii, că promotorii proiectelor dispun de garanții solide;

84.

invită BEI să își intensifice obligațiile de diligență în conformitate cu legislația UE privind combaterea spălării banilor și să ofere un cadru de reglementare complet, care să îi permită să prevină în mod eficace implicarea în activități ilegale și să asigure un regim de sancționare adecvat pentru actele de nerespectare a dreptului Uniunii;

85.

se așteaptă ca BEI să își adapteze politicile interne, pentru a ține cont de noul cadru juridic instituit pentru a combate nu numai frauda fiscală, ci și evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale, și subliniază importanța independenței și eficacității Diviziei pentru investigații în materie de fraudă; încurajează BEI să își intensifice cooperarea cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și cu autoritățile naționale pentru a preveni fraudele și spălarea banilor, și să se asigure că Parchetul European (EPPO) este informat, precum și să raporteze toate cazurile de potențială fraudă autorităților competente; se interesează în mod proactiv de activitățile BEI; consideră că EPPO ar trebui, în viitor, să dispună de mandatul de a urmări în justiție activitatea infracțională în ceea ce privește fondurile BEI în statele membre care sunt și membre ale EPPO; solicită alocarea unor resurse financiare adecvate pentru această nouă sarcină;

86.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la publicarea recentă a unui articol (9) privind un audit intern al BEI, în care s-au constatat deficiențe grave în aplicarea de către bancă a standardelor de combatere a spălării banilor; salută eforturile BEI de a remedia aceste deficiențe și îndeamnă banca să își finalizeze în mod prioritar lucrările până în iulie 2020 și să informeze Parlamentul cu privire la măsurile concrete pe care le-a luat, în special în ceea ce privește consolidarea obligației de diligență față de clienții BEI; invită BEI să transmită Parlamentului acest raport de audit intern și să publice un rezumat relevant al raportului și o evaluare a modului în care a fost abordată în mod concret fiecare deficiență, punându-le la dispoziția publicului larg, pentru a putea evalua progresele BEI cu privire la aceste aspecte; sugerează, prin urmare, ca Grupul BEI să își actualizeze politica privind avertizarea în interes public pentru a reflecta dispozițiile Directivei (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (10), care este în prezent pusă în aplicare de statele membre;

87.

ia act de faptul că BEI are o politică antifraudă cu un birou independent pentru a investiga acuzațiile de fraudă raportate intern sau extern; invită BEI să ia în considerare actualizarea politicii sale pentru a-și îmbunătăți cadrul antifraudă și a asigura resurse adecvate, în special având în vedere rolul major pe care îl joacă în punerea în aplicare a politicilor UE, cum ar fi InvestEU și Pactul ecologic european; ia act de faptul că în cadrul politicii antifraudă a BEI sunt deja prevăzute sancțiuni și căi de atac care permit, de exemplu, suspendarea plăților, solicitarea rambursării și suspendarea sau anularea proiectelor; solicită BEI să suspende plățile în cazul unor erori grave de gestiune și/sau al unor acuzații de corupție;

88.

salută adoptarea politicii revizuite a grupului BEI privind jurisdicțiile slab reglementate, netransparente și necooperante (11); solicită altor instituții financiare europene să aplice aceleași standarde; speră ca BEI să adopte proceduri operaționale detaliate și măsuri de diligență pentru a pune în aplicare noua politică privind jurisdicțiile netransparente și necooperante; ia act de faptul că BEI publică pe site-ul său detaliile clienților pentru fiecare operațiune și verifică beneficiarii reali ai clienților săi atunci când împrumuturile BEI pe care le primesc sunt garantate de bugetul UE, în conformitate cu legislația UE; solicită, de asemenea, ca site-ul de internet al BEI să fie conectat la registrele de la nivelul statelor membre în care pot fi obținute date privind beneficiarii reali; reamintește importanța deosebită a consolidării politicii sale privind jurisdicțiile netransparente și necooperante în lumina modalităților noi și a celor existente de evitare a impozitării, cum ar fi tratamentul neuniform al elementelor hibride, tratamentul preferențial pentru drepturile de proprietate intelectuală sau utilizarea unor jurisdicții cu impozite scăzute sau egale cu zero pentru a transfera profiturile, în special prin condiționarea acordării de împrumuturi directe și indirecte de publicarea datelor fiscale și contabile pentru fiecare țară în parte; invită BEI să prezinte o listă a tranzacțiilor în curs de derulare, în special în cazurile în care este vizată lista de paradisuri fiscale internaționale; invită BEI să își utilizeze pe deplin setul de instrumente privind combaterea evitării obligațiilor fiscale pentru proiecte vulnerabile la riscuri în cadrul obligației sale de diligență fiscală și să utilizeze cerințele legate de transfer atunci când este necesar; ia act de Cadrul revizuit al grupului BEI pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și invită BEI să își actualizeze politica din perspectiva celei de-a cincea Directive privind combaterea spălării banilor, precum și să coopereze cu autoritățile relevante pentru a asigura sancțiuni adecvate pentru încălcările legii și standarde stricte privind intermediarii financiari;

89.

ia act de revizuirea politicii și procedurilor privind mecanismul BEI de tratare a plângerilor în scopul de a asigura că mecanismul este pe deplin funcțional pentru a detecta și remedia eventualele încălcări ale drepturilor omului în cadrul proiectelor legate de BEI; invită BEI să asigure independența și eficacitatea acestui mecanism; încurajează punerea în aplicare a recomandărilor formulate de Ombudsmanul European;

90.

invită BEI să își intensifice cooperarea cu Ombudsmanul European;

91.

salută Strategia privind egalitatea de gen și Planul de acțiune pentru egalitatea de gen ale grupului BEI și așteaptă cu interes a doua fază de punere în aplicare a planului de acțiune;

92.

invită BEI să încurajeze participarea femeilor și să promoveze activ o reprezentare echilibrată din perspectiva genului în funcțiile sale de nivel superior;

93.

invită Comisia, Curtea de Conturi Europeană (CCE) și BEI să consolideze rolul Curții de Conturi Europene, în cadrul reînnoirii viitoare a acordului tripartit care guvernează regulile de angajare; solicită ca CCE să fie pe deplin abilitată să controleze toate operațiunile BEI, inclusiv să evalueze raportul cost-eficacitate al eforturilor sale de investiții și adiționalitatea proiectelor sale, și ca aceste audituri să fie făcute publice; invită, de asemenea, CCE să întocmească recomandări privind rezultatele activităților de împrumut extern ale BEI și alinierea acestora la politicile UE;

94.

solicită încheierea unui acord interinstituțional între BEI și Parlament, pentru a îmbunătăți accesul la documentele și la datele BEI;

95.

solicită consolidarea urgentă a competențelor Parlamentului European în materie de orientare strategică și politici ale BEI, pentru a asigura controlul democratic al investițiilor, inclusiv capacitatea de a adresa Băncii Europene de Investiții întrebări cu solicitare de răspuns scris, astfel cum este prevăzut deja în cazul BCE; invită grupul BEI să își îmbunătățească responsabilitatea cu privire la aceste chestiuni și sugerează ideea unui dialog trimestrial cu comisiile competente ale Parlamentului, pentru a asigura participarea la strategia de investiții a BEI, precum și o supraveghere adecvată; subliniază importanța unui control sporit exercitat de Parlament asupra deciziilor Consiliului de administrație al BEI și atrage atenția asupra posibilității ca Parlamentul să aibă statut de observator în cadrul reuniunilor Consiliului de administrație, pentru a asigura o mai bună partajare a informațiilor; solicită Comisiei să își mărească transparența față de Parlament cu privire la pozițiile pe care le adoptă în cadrul Consiliului de administrație al BEI; solicită încheierea unui memorandum de înțelegere între BEI și Parlament pentru a îmbunătăți pe viitor accesul la documentele BEI și la datele referitoare la orientarea strategică și politicile de finanțare, consolidând responsabilitatea Băncii;

96.

solicită președintelui BEI să prezinte această rezoluție directorilor și guvernatorilor BEI; solicită, de asemenea, ca prezenta rezoluție să fie dezbătută de Comitetul de direcție;

o o

97.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 345, 27.12.2017, p. 34.

(2) Comisia Europeană, SWD(2016)0405, 6 decembrie 2016, tabelul 22 (scenariu EUCO30, sursa: Primes model).

(3) „Granularitate: atunci când este posibil și relevant, banca va încerca să înregistreze numai componentele acțiunii climatice integrate în proiecte sau programe globale mai mari. Această abordare permite o granularitate mai ridicată și este conformă cu metodologia MDB armonizată” (BEI: „Împrumuturi pentru combaterea schimbărilor climatice – Lista sectoarelor eligibile și a criteriilor de eligibilitate”, 20 decembrie 2017).

(4) Banca Crédit Agricole s-a angajat să nu mai susțină întreprinderi care desfășoară sau intenționează să desfășoare activități în sectorul cărbunelui. Politica de toleranță zero a băncii Crédit Agricole se aplică tuturor întreprinderilor care desfășoară sau intenționează să desfășoare activități în sectorul cărbunelui, de la extracția cărbunelui și producția de energie pe bază de cărbune, până la comercializarea și transportul cărbunelui.

(5) BEI, „Environmental, Climate and Social Guidelines on Hydropower Development” (Orientări de mediu, climatice și sociale privind dezvoltarea energiei hidroelectrice), octombrie 2019.

(6) BEI: „Evaluarea activității de împrumuturi intermediate a BEI în cadrul Facilității pentru investiții în țările ACP”, iulie 2017.

(7) Raport: „Cachez ces fossiles que l’on ne saurait voir: 3 institutions financières publiques à l’épreuve de l’Accord de Paris” (Ascundeți aceste fosile ca să nu dăm ochii cu ele: trei instituții financiare publice în fața provocării pe care o reprezintă Acordul de la Paris), Les Amis de la Terre France, Oxfam Franța et Rețeaua Action Climat-France, iulie 2019.

(8) Astfel cum a reamintit Curtea de Conturi Europeană în 2018.

(9) https://luxtimes.lu/european-union/40483-eib-under-scrutiny-for-failings-after-whistleblowing-complaints

(10) JO L 305, 26.11.2019, p. 17.

(11) BEI, „Politica Grupului BEI privind jurisdicțiile slab reglementate, netransparente și necooperante și buna guvernanță fiscală”, martie 2019.

15.9.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/22

P9_TA(2020)0191

Controlul activităților financiare ale Băncii Europene de Investiții – raportul anual 2018

Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la controlul activităților financiare ale Băncii Europene de Investiții – raportul anual 2018 (2019/2127(INI))

(2021/C 371/04)

Parlamentul European,

—	având în vedere Raportul de activitate al Băncii Europene de Investiții (BEI) pentru 2018,

—	având în vedere Raportul financiar pe 2018 și Raportul statistic pe 2018 ale BEI,

—	având în vedere Raportul pe 2018 privind sustenabilitatea, Raportul anual pe 2018 privind operațiunile BEI în afara Uniunii Europene și Raportul pe 2018 privind operațiunile desfășurate de BEI pe teritoriul UE,

—	având în vedere rapoartele anuale ale Comitetului de audit pentru 2018,

—	având în vedere Raportul privind punerea în practică în 2018 a politicii BEI în materie de transparență și Raportul pe 2018 privind guvernanța instituției,

—	având în vedere activitățile de anchetare a fraudelor în 2018,

—	având în vedere Decizia Ombudsmanului European în cazul 1316/2016/TN privind pretinsele neajunsuri ale politicii de transparență a Băncii Europene de Investiții (1),

—	având în vedere evaluarea mecanismului de tratare a reclamațiilor, care a fost inițiată în urma adoptării Deciziei Ombudsmanului European în cazul 1316/2016/TN privind pretinsele neajunsuri ale politicii de transparență a Băncii Europene de Investiții,

—	având în vedere Raportul de activitate al Biroului de conformitate al BEI pentru 2018 și Raportul de activitate pe 2018 al Grupului BEI privind combaterea fraudei,

—	având în vedere Planul operațional al Grupului BEI pentru 2017-2019,

—	având în vedere articolele 3 și 9 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere articolele 15, 126, 174, 175, 208, 209, 271, 308 și 309 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Protocolul nr. 5 la acesta privind Statutul BEI și Protocolul nr. 28 la acesta privind coeziunea economică, socială și teritorială,

—	având în vedere Regulamentul de procedură al Băncii Europene de Investiții,

—	având în vedere rezoluțiile sale din 3 mai 2018 privind controlul activităților financiare ale BEI pe 2016 – raportul anual pe 2016 (2) și din 17 ianuarie 2019 privind controlul activităților financiare ale BEI pe 2017 – raportul anual pe 2017 (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice (4),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 septembrie 2016 privind prelungirea duratei Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), precum și introducerea unor îmbunătățiri tehnice ale fondului și ale Platformei europene de consiliere în materie de investiții (COM(2016)0597, SWD(2016)0297 și SWD(2016)0298),

—	având în vedere Raportul special nr. 03/2019 al Curții de Conturi din ianuarie 2019 (5) privind Fondul european pentru investiții strategice (FEIS),

—	având în vedere raportul Comisiei din 28 mai 2019 privind gestionarea Fondului de garantare al Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) în 2018 (COM(2019)0244),

—	având în vedere raportul BEI din iunie 2018 privind evaluarea operațiunilor FEIS,

—	având în vedere evaluarea efectuată de Comisie în 2019 a mandatului de acordare a împrumuturilor externe (6);

—

având în vedere raportul intitulat „Europe in the World – The future of the European financial architecture for development” (Europa în lume – Viitorul arhitecturii financiare europene pentru dezvoltare) (7), elaborat de Grupul la nivel înalt al specialiștilor pentru arhitectura financiară europeană pentru dezvoltare,

—	având în vedere raportul din octombrie 2019 al organizației Counter Balance intitulat „Is the EIB up to the task in tackling fraud and corruption?” (Este oare BEI aptă să confrunte frauda și corupția?) (8),

—	având în vedere Acordul tripartit din septembrie 2016 dintre Comisia Europeană, Curtea de Conturi Europeană și Banca Europeană de Investiții,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A9-0118/2020),

întrucât BEI este obligată, în temeiul tratatelor, să contribuie la integrarea, la coeziunea economică și socială și la dezvoltarea regională ale UE prin intermediul unor instrumente de investiții specifice, cum ar fi împrumuturile, titlurile de capital, garanțiile, mecanismele de partajare a riscurilor și serviciile de consiliere;

B.	întrucât obiectivul principal al BEI este de a contribui la dezvoltarea echilibrată și constantă a pieței interne în interesul Uniunii, în conformitate cu articolul 309 din TFUE;

C.	întrucât BEI, în calitate de cel mai mare creditor public din lume, își desfășoară activitatea pe piețele internaționale de capital, propunând clienților oferte competitive și condiții favorabile pentru a sprijini politicile și proiectele UE;

D.	întrucât, în 2018, BEI a împlinit 60 de ani, și va trebuie să se confrunte pe viitor cu numeroase noi provocări noi, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii;

întrucât, în ultimii 10 ani, BEI s-a confruntat cu o criză caracterizată de o insuficiență masivă a investițiilor, dar și cu o cerere de investiții urgente pentru a face față transformării ecologice și digitale necesare a economiei; întrucât proporția investițiilor (ca pondere în PIB) este mai mică decât înainte de criză;

F.	întrucât BEI și-a asumat în noiembrie 2019 noi angajamente în domeniul climei și a adoptat o nouă politică de acordare de împrumuturi în domeniul energiei;

G.	întrucât BEI are un rol determinant pe piețele financiare internaționale, îndeosebi deoarece ocupă un loc de frunte în emiterea de obligațiuni ecologice;

H.	întrucât se preconizează ca BEI să joace un rol determinant în finanțarea Pactului ecologic european prin intermediul Planului de investiții pentru o Europă durabilă;

I.	întrucât obiectivele de politici publice precum coeziunea socială, dezvoltarea durabilă și obiectivul de mediu trebuie să se afle în centrul atenției și obiectivelor Băncii;

J.	întrucât BEI ar trebui să includă în strategiile sale de investiții valorile europene, cele mai importante fiind drepturile omului;

K.	întrucât BEI preconizează să devină o „bancă de dezvoltare a UE”, iar Consiliul a solicitat deja BEI și BERD să prezinte planurile respective pentru a fi discutate;

L.	întrucât finanțarea operațiunilor BEI în afara UE sprijină în primul rând obiectivele de politică externă ale UE, crescând, în același timp, vizibilitatea Uniunii, răspândind valorile sale și contribuind la menținerea stabilității țărilor terțe;

M.	întrucât diligența necesară și condițiile contractuale ale BEI trebuie să conțină garanții împotriva fraudelor, inclusiv a fraudelor fiscale și a spălării de bani, precum și împotriva riscurilor de finanțare a terorismului și de corupție;

N.	întrucât trebuie să se acorde o atenție constantă dezvoltării de bune practici în legătură cu politica BEI privind performanța și gestionarea Băncii, precum și cu buna guvernanță și transparența BEI,

Principalele realizări ale activităților de finanțare desfășurate de BEI în 2018

constată că Grupul BEI a oferit în 2018 finanțare în valoare de peste 64,19 miliarde EUR, fiind aprobate 854 de proiecte;

observă că investițiile BEI se repartizează, în principal, după cum urmează:

—	împrumuturi în valoare de 13,5 miliarde EUR pentru proiecte inovatoare în 2018;

—	32 % din finanțarea BEI a fost acordată regiunilor care fac obiectul programelor de coeziune și de conversie, cotă ce depășește obiectivul stabilit de 30 %;

—	mecanismele de finanțare pentru IMM-uri și întreprinderile cu capitalizare medie reprezintă prioritățile principale, fiind dotate cu peste 23,3 miliarde EUR;

—	15,2 miliarde EUR au fost investite în măsuri legate de mediu;

—	12,3 miliarde EUR au fost investite în infrastructură;

—	împrumuturile legate de schimbările climatice s-au apropiat în 2018 de 30 % din portofoliul BEI, mai exact au constituit 28 % din totalul proiectelor aprobate, ceea ce depășește obiectivul de 25 % pentru Acordul de la Paris privind schimbările climatice;

—	peste 8 miliarde EUR au fost investite în afara UE, ceea ce reprezintă 12,5 % din finanțarea totală acordată de BEI;

ia act de două obiective strategice generale, care țin de coeziunea socială și economică a UE și de măsurile climatice, precum și de patru obiective principale de politici publice, și anume inovarea, finanțarea IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie, infrastructura și mediul; subliniază că aceste obiective principale de politică publică ar trebui aliniate pe deplin la prioritățile politice ale UE actualizate recent pentru a reflecta noile tendințe economice și tranziția către un model economic durabil, ce respectă limitele planetei noastre, echitatea socială și noțiunea de prosperitate comună;

ia act de defalcarea geografică a contractelor de finanțare semnate în 2018; invită BEI să raporteze, de asemenea, cu privire la contractele de finanțare semnate în funcție de țară și pe cap de locuitor și în legătură cu cota deținută de fiecare țară în BEI; solicită o distribuție geografică echilibrată a investițiilor, care să ia în considerare nivelul de dezvoltare și aspectul coeziunii ale țărilor și regiunilor; ia act de defalcarea geografică pe cap de locuitor a contractelor de finanțare semnate în 2018, ca pondere din PIB, cu principalele cinci state membre beneficiare, și anume Grecia 1,01 % (1,87 miliarde EUR), Cipru 1,01 % (0,21 miliarde EUR), Portugalia 0,98 % (1,98 miliarde EUR), Croația 0,98 % (0,51 miliarde EUR) și Polonia 0,97 % (4,79 miliarde EUR); ia act de faptul că cele mai mari cinci state membre beneficiare în cifre absolute au primit 52,9 % din investițiile financiare semnate;

ia act de faptul că Consiliul a fost de acord să mențină baza de capital a Băncii prin înlocuirea contribuției Regatului Unit sub formă de capital subscris și vărsat în contul BEI cu rezervele Băncii și capital nevărsat, majorând în mod proporțional datoriile contingente; ia act de faptul că Consiliul a fost de acord să opereze o majorare asimetrică a capitalului, având ca rezultat o majorare a cotelor de capital ale Poloniei și României; solicită acționarilor BEI o nouă majorare a capitalizării BEI, pentru a favoriza mai multe investiții și operațiuni cu un risc mai ridicat, ceea ce ar permite finanțarea proiectelor necesare pentru a sprijini transformarea digitală și sustenabilitatea economiei și pentru a contribui la coeziunea socială și teritorială, la crearea de locuri de muncă, la inovație și competitivitate în UE, menținând totodată ratingul „AAA” de care se bucură BEI;

ia act de faptul că la sfârșitul lui 2018 cota împrumuturilor depreciate a fost de 0,3 % (0,3 % la sfârșitul lui 2017) din ansamblul portofoliului de împrumuturi, în pofida recurgerii recente de către Bancă la operațiuni cu un grad de risc mai ridicat;

Prioritățile principale ale politicii de investiții a BEI și sustenabilitatea modelului său comercial

observă că misiunea BEI este de a investi în proiecte viabile care să contribuie la obiectivele politice ale UE, conform articolului 309 din TFUE, inclusiv la proiecte pentru dezvoltarea regiunilor mai puțin dezvoltate; subliniază că activitățile BEI de acordare de împrumuturi ar trebui să se axeze în mod prioritar pe proiecte sustenabile, cu rezultate și cu o valoare adăugată clare și cu efecte pozitive mai largi;

invită BEI să ia în considerare, în cazul proiectelor de infrastructură de mare amploare, toate riscurile relevante în ceea ce privește impactul asupra mediului și să finanțeze numai acele proiecte care au demonstrat o valoare adăugată reală pentru populația locală și din punct de vedere ecologic, social și economic; subliniază importanța unei monitorizări stricte a posibilelor riscuri de corupție și fraudă în acest context și a efectuării unor evaluări ex ante și ex post atente cu privire la proiectele care urmează să fie finanțate;

evidențiază că, în prezent, există un avânt politic pentru a dedica o cotă tot mai mare a finanțării acordate de BEI sustenabilității climatice și ecologice, sau așa-numitei „bănci europene pentru climă”; invită societatea civilă, Comisia, Parlamentul și acționarii băncii să valorifice această oportunitate și să alinieze operațiunile BEI la Acordul de la Paris in 2020; subliniază că, în cadrul noilor evoluții, BEI trebuie să sprijine în continuare dezvoltarea regională și obiectivele de coeziune socială și economică ale UE, astfel cum se prevede în Protocolul nr. 28 la TFUE;

10.

invită BEI să se axeze pe proiecte mai mici, descentralizate, care sunt în multe cazuri inițiate de comunități, și să dezvolte în continuare măsurile de sprijinire a inițiativelor cetățenilor, prin consolidarea asistenței tehnice și a competențelor financiare, înainte de aprobarea proiectelor, pentru a îmbunătăți accesibilitatea finanțării acordate de BEI, precum și calitatea și sustenabilitatea operațiunilor sale; solicită, în acest sens, finanțarea adecvată a serviciilor de consultanță în următorul cadru financiar multianual;

11.

invită BEI să ia în considerare părțile interesate de la nivel local, inclusiv societatea civilă, în ceea ce privește impactul investițiilor asupra mediului local;

12.

salută revizuirea cadrului social și de mediu al BEI în cursul acestui an; invită BEI să asigure aplicarea în toate operațiunile sale a principiului „nu dăuna”; invită BEI să își asume angajamentul de a înceta finanțarea tuturor proiectelor care nu se aliniază la Acordul de la Paris și la obiectivele climatice ale UE;

13.

sprijină, prin urmare, divulgarea unor informații clare privind modul în care este pusă în aplicare strategia BEI și privind sustenabilitatea sau impactul climatic al produselor și portofoliilor sale;

14.

salută rapoartele BEI privind incidențele economice, sociale și de mediu pe termen mediu și lung atunci când își motivează investițiile; salută faptul că această raportare vizează atât planificarea (ex ante), cât și etapa de punere în aplicare a proiectelor; este de părere că ea ar trebui să includă rapoarte privind rezultatele obținute pe baza investițiilor sale, în special în UE;

15.

consideră că trebuie depuse eforturi pentru dezvoltarea unei economii neutre din punct de vedere climatic la nivel național și că BEI ar trebui să își asume un rol de lider în această chestiune; solicită BEI să sprijine băncile naționale de investiții și de export-import în adoptarea unor principii și măsuri de protecție a mediului similare cu cele ale BEI și să își asume angajamentul de a finanța doar proiecte care se aliniază la Acordul de la Paris și la obiectivele climatice ale UE;

Rolul BEI în finanțarea Pactului ecologic european

16.

consideră că BEI joacă un rol important în abordarea provocărilor climatice, precum încălzirea globală și decarbonizarea economiei UE; remarcă faptul că BEI ar trebui să respecte obiectivele stabilite în Pactul ecologic european;

17.

constată că, în 2018, investițiile totale în măsuri pentru climă s-au ridicat la 16,2 miliarde EUR, principalele sectoare care au beneficiat de aceste investiții fiind energia cu emisii reduse de carbon (6 miliarde EUR), energia din surse regenerabile (4,1 miliarde EUR) și eficiența energetică (2,7 miliarde EUR); constată că, în 2018, BEI a acordat 29 % din împrumuturi pentru proiecte climatice;

18.

salută emiterea în 2018 de obligațiuni în valoare de 4 miliarde EUR pentru sensibilizarea cu privire la problemele climatice, precum și emiterea de obligațiuni în valoare de 500 de milioane EUR pentru sensibilizarea cu privire la sustenabilitate; subliniază necesitatea unui standard al UE pentru obligațiunile ecologice, pentru a asigura transparența și urmărirea veniturilor conexe;

19.

reamintește angajamentele asumate de președintele BEI în cadrul Summitului ONU din septembrie 2019 privind schimbările climatice, și anume:

—	alinierea tuturor activităților de finanțare ale BEI la obiectivele Acordului de la Paris până la sfârșitul lui 2020;

—	atribuirea a cel puțin 50 % din finanțarea BEI pentru climă și sustenabilitatea mediului până în 2025;

—	deblocarea sumei de 1 mie de miliarde EUR pentru investiții în climă și mediu până în 2030;

20.

subliniază că dorința BEI de a fi unul dintre pilonii financiari principali ai Pactului ecologic impune intensificarea eforturilor depuse de Bancă pentru a deveni o „bancă pentru climă”; invită BEI să întocmească o foaie de parcurs cu obiective concrete, măsurabile, realizabile, realiste și încadrate într-un calendar în ceea ce privește punerea în aplicare a Acordului de la Paris; solicită ca aceste obiective să ia în considerare riscul potențial de creștere a diferențelor dintre regiunile și statele membre ale Uniune; evidențiază activitățile BEI care sprijină coeziunea economică și socială; subliniază necesitatea ca, prin activitățile sale, BEI să alinieze sprijinul pentru coeziunea economică și socială la obiectivele climatice;

21.

solicită consacrarea în cuprinsul unor politici concrete a unor angajamente ambițioase; BEI trebuie să includă angajamentele sale printre elementele esențiale ale Planului său operațional și ale Strategiei sale privind clima, precum și printre elementele esențiale ale strategiilor sale sectoriale de acordare a împrumuturilor și ale politicilor de garantare;

22.

subliniază că este extrem de important ca toate investițiile și portofoliile sectoriale ale BEI să fie aliniate la Acordul de la Paris;

23.

constată că, în 2018, BEI a aprobat finanțarea unor mari proiecte de infrastructură pentru gazele naturale, inclusiv a unor conducte de gaze din Turkmenistan și Azerbaidjan către UE (Gazoductul Trans Anatolia) și din Grecia către Italia cu tranzit prin Albania și Marea Adriatică (gazoductul transadriatic); ia act de faptul că aceste investiții au fost incluse în cea de a 4-a listă de proiecte de interes comun cofinanțate de la bugetul UE; invită BEI să explice cum vor fi aliniate aceste proiecte la obiectivele Acordului de la Paris până la sfârșitul lui 2020; subliniază necesitatea de a recunoaște rolul gazelor atât ca o importantă tehnologie de punte, cât și în ceea ce privește contribuția lor la tranziția către neutralitatea climatică;

24.

consideră că noua politică a BEI privind acordarea împrumuturilor în domeniul energiei reprezintă o ameliorare considerabilă, mai ales decizia de a nu mai acorda împrumuturi pentru proiectele energetice bazate pe combustibili fosili după 2021, stabilind astfel un exemplu pentru alte bănci; evidențiază necesitatea de a se asigura că utilizarea unor surse de energie precum gazele naturale și finanțarea ulterioară a acestora este conformă cu obiectivul de a ajunge la neutralitatea climatică cel târziu până în 2050; constată că, la începutul lui 2022, va fi revizuită politica de acordare de împrumuturi în domeniul energiei și solicită ca această revizuire să alinieze această politică la taxonomia europeană a unei finanțări durabile;

25.

salută focalizarea în viitor a BEI pe tranziția echitabilă; se așteaptă ca BEI să vină cu contribuții la mecanismul pentru o tranziție echitabilă, mai ales în cadrul viitorului său mecanism de împrumuturi pentru sectorul public și al operațiunilor sale aferente InvestEU;

26.

constată că ponderea finanțării acordate în 2018 pentru drumuri, autostrăzi și transportul aerian a fost mai mare decât media din perioada 2014-2018, iar finanțarea pentru căile ferate a fost mai scăzută în 2018 decât media din 2014-2018; constată că, în 2018, pentru transportul aerian au fost acordate în total 725 de milioane EUR; așteaptă cu interes revizuirea de către BEI a politicii sale privind împrumuturile pentru sectorul transporturilor; solicită elaborarea unei noi politici de finanțare pentru transporturi, care să conducă la decarbonizarea sectorului transporturilor până în 2050;

27.

invită Comisia să completeze cadrul privind investițiile sustenabile cu criterii destinate activităților economice cu un impact ecologic negativ semnificativ, care să poată fi aplicate de BEI; recunoaște eforturile BEI de a contribui la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă;

28.

solicită punerea în aplicare a unor noi politici în cadrul sectoarelor industriale mari emițătoare de dioxid de carbon în care activează BEI, cum ar fi sectoarele cimentului, petrochimic și siderurgic, în vederea concentrării asupra durabilității acestor sectoare și pentru a analiza cu atenție consecințele oricărei rezilieri a contractelor aflate în derulare, punând accentul pe promovarea unei economii circulare;

29.

constată că problema schimbărilor climatice nu poate fi soluționată fără sprijin din partea industriei, o schimbare la scară largă nu poate fi realizată decât dacă este implicată industria și dacă se acordă stimulentele necesare pentru găsirea unor soluții inovatoare de combatere a schimbărilor climatice;

30.

salută noua metodologie a BEI în materie de evaluare a amprentei de carbon și solicită aplicarea sistematică a acesteia, cu acordarea unei atenții speciale emisiilor indirecte (denumite „emisii de tip 3”); solicită ca proiectele să facă obiectul unei evaluări complete, care să nu fie redusă la o simplă analiză economică a emisiilor pe parcursul ciclului de viață;

31.

invită BEI să analizeze posibile opțiuni de stabilire a unor cerințe mai stricte prin care să oblige clienții intermediari să-și divulge gradul de expunere la combustibilii fosili și subliniază că aceste noi cerințe nu ar trebui să fie un impediment în calea accesului IMM-urilor la finanțare;

32.

salută adoptarea de către BEI a politicii de excludere și solicită ca acest instrument să fie utilizat în mod riguros pentru a bloca accesul la finanțarea BEI al clienților implicați în practici de corupție sau fraudă;

33.

este de părere că finanțarea BEI ar trebui să fie condiționată de obiective științifice și de angajamente ambițioase, pentru a pune capăt treptat susținerii pe care o acordă proiectelor ale căror activități generează emisii importante de GES, conform celor mai bune practici ale sectorului bancar comercial (9);

34.

salută orientările privind energia hidroelectrică adoptate în 2018 (10) și solicită extinderea cerințelor de transparență la toate proiectele de infrastructură;

35.

reamintește BEI că protecția biodiversității reprezintă un element-cheie al adaptării la schimbările climatice și că restabilirea ecosistemelor este singura tehnologie confirmată în materie de emisii negative; observă că toate proiectele BEI fac obiectul unei evaluări a riscurilor pentru biodiversitate și trebuie să respecte standardele băncii în materie de biodiversitate și îi solicită să își majoreze finanțarea pentru a atinge obiectivele UE din acest domeniu, îndeosebi obiectivul „zero defrișări nete” și obiectivele privind protecția zonelor maritime și de coastă;

36.

constată că Fondul European de Investiții (FEI) este pe deplin integrat în toate măsurile BEI legate de climă;

Operațiunile BEI în afara UE

37.

reiterează faptul că eradicarea sărăciei, mobilizarea resurselor interne și drepturile omului sunt teme centrale în arhitectura UE de finanțare a dezvoltării, cu o vizibilitate sporită a acțiunilor finanțate; consideră că punerea în aplicare a ODD ar trebui să reprezinte centrul de interes al UE în anii următori;

38.

constată cu satisfacție capacitatea de adaptare rapidă a BEI la problemele internaționale; invită BEI să sprijine în continuare politicile externe ale UE și reacția în situații de urgență, cum ar fi inițiativa privind reziliența economică, ca parte a răspunsului european la provocarea reprezentată de migrația globală și de refugiați;

39.

încurajează BEI, BERD, băncile multilaterale de dezvoltare și instituțiile financiare internaționale să depună în continuare eforturi pentru o cooperare operațională optimă în desfășurarea proiectelor, această cooperare interbancară mai strânsă fiind indispensabilă pentru optimizarea costurilor și sporirea sinergiilor cu o utilizare mai eficientă a resurselor;

40.

ia act de faptul că evaluarea intermediară a mandatului de acordare a împrumuturilor externe în 2018 conduce la o creștere a garanției în valoare de 5,3 miliarde EUR;

41.

reamintește necesitatea de a alinia operațiunile BEI la obiectivele politicii externe a UE;

42.

observă că principiile privind drepturile omului sunt pe deplin integrate în principalele proceduri și standarde ale Băncii privind diligența necesară, inclusiv în evaluările ex ante; reamintește că BEI este supusă în mod direct obligațiilor prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a UE și că clauzele contractuale cu clienții permit suspendarea contractelor în cazul încălcării drepturilor omului; salută revizuirea Declarației din 2009 privind principiile și standardele de mediu și sociale;

43.

solicită BEI să ia în considerare contextul local atunci când investește în țări terțe; reamintește că investițiile în țările terțe ar trebui să vizeze și menținerea, pe termen lung, a unei creșteri economice durabile generate de sectorul privat, sprijinirea luptei împotriva schimbărilor climatice și reducerea sărăciei prin crearea de locuri de muncă și îmbunătățirea accesului la resursele productive;

44.

ia act de faptul că BEI a angajat specialiști în domeniul drepturilor omului, dar consideră că, pentru a înțelege mai bine contextul local, ar fi util ca BEI să angajeze mai mult personal local în țările partenere; solicită băncii să se asigure că aspectele legate de drepturile omului sunt integrate în procesul său decizional;

45.

constată că, la nivel de proiect, Comisia și SEAE au un rol, întrucât sunt consultate cu privire la proiectele BEI în evaluare, înainte ca acestea să fie propuse directorilor BEI spre adoptare;

46.

solicită BEI să rectifice aspectele constatate în evaluarea Comisiei cu privire la mandatul său de acordare a împrumuturilor externe, subliniind că „este dificil pentru serviciile Comisiei să obțină informații cu privire la performanțele BEI altfel decât prin intermediul părților interesate externe, dat fiind că raportarea cu privire la rezultatele efective este furnizată numai după finalizarea proiectului și că BEI nu are obligația de a semnala probleme legate de funcționarea proiectului.”; consideră drept foarte problematică concluzia Comisiei că „rezultatele și impactul real al intervenției UE rămân în mare măsură necunoscute”;

47.

își reiterează interesul de a fi implicat și de a participa în discuțiile dintre Consiliu și BEI cu privire la posibila înființare a unei noi filiale a BEI, ca bancă a UE dedicată politicii de dezvoltare; invită BEI să acorde prioritate eradicării sărăciei, mobilizării resurselor interne și drepturilor omului în planurile sale de înființare a acestei filiale;

FEIS – funcționare și eficacitate

48.

remarcă obiectivul-cheie cantitativ al Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) de a mobiliza investiții private și publice suplimentare în valoare de 500 miliarde EUR; constată că obiectivele măsurabile privind sustenabilitatea și impactul social ar trebui să fie incluse în viitoarele strategii de investiții;

49.

ia act de faptul că, pentru execuția FEIS, BEI a recrutat 358 de angajați și 75 de persoane pentru Platforma europeană de consiliere în materie de investiții;

50.

reamintește că FEIS are o structură de guvernanță distinctă față de cea a BEI, iar operațiunile sale de investiții se fac în două domenii tematice, și anume componenta pentru infrastructură și inovare gestionată de BEI și componenta pentru IMM-uri gestionată de FEI;

51.

atrage din nou atenția că ideea principală a FEIS, care este finanțat de la bugetul UE spre deosebire de alte instrumente de finanțare ale BEI, este de a aduce o valoare adăugată prin identificarea acelor sectoare inovatoare și orientate către viitor și a proiectelor cu risc mai ridicat;

52.

subliniază importanța criteriilor de adiționalitate, care presupun necesitatea de a sprijini operațiuni care sunt eligibile pentru sprijinul din FEIS doar atunci când vizează remedierea unor disfuncționalități ale pieței sau a unor insuficiențe în materie de investiții clar identificate și care nu ar fi putut fi desfășurate în aceeași măsură sau în același interval de timp fără sprijinul FEIS;

53.

observă cu îngrijorare de observațiile Curții potrivit cărora estimarea raportată a investițiilor mobilizate nu ține seama de faptul că unele operațiuni FEIS au înlocuit alte operațiuni ale BEI și instrumente financiare ale UE și nici de faptul că o parte din sprijinul FEIS a fost alocat unor proiecte care ar fi putut fi finanțate din alte surse de finanțare publică sau privată în condiții diferite;

54.

reiterează apelul său pentru o prezentare generală obiectivă a adiționalității, a impactului economic, social și de mediu și a valorii adăugate reale a proiectelor FEIS, precum și a coerenței lor cu politicile Uniunii sau cu alte operațiuni ale BEI, pentru ca acestea să devină principiale, nu să survină doar ca reacție la cererea pieței, astfel cum se subliniază în Raportul special al CCE (11) din ianuarie 2019;

55.

constată că operațiunile FEIS au fost eligibile pentru finanțare din surse publice europene și naționale, pe lângă investițiile private; remarcă importanța evitării rentabilității reduse a resurselor financiare utilizate și al eventualei pierderi inutile; subliniază necesitatea de a garanta adiționalitatea;

56.

consideră că ar trebui evitate orice suprapunere de investiții și orice astfel de pierderi inutile, care ar conduce la rezultate nefiabile și nediferențiate prin investiții paralele;

57.

solicită o mai bună sinergie între FEIS, băncile naționale de promovare (BNP) și platformele de investiții, pentru a îmbunătăți eficacitatea globală a FEIS;

58.

consideră că este extrem de important ca lecțiile învățate din FEIS 1.0 și FEIS 2.0, în special în ceea ce privește adiționalitatea, sustenabilitatea și transparența, să fie luate în considerare în mod corespunzător în planificarea inițială, în aplicare și în raportarea rezultatelor obținute de programul InvestEU;

Guvernanța, transparența și responsabilitatea BEI

59.

reiterează importanța eticii, integrității, transparenței și responsabilității BEI și FEI în toate operațiunile;

60.

remarcă faptul că Comisia emite un aviz cu privire la toate operațiunile de finanțare din cadrul procedurii prevăzute la articolul 19 din Statutul BEI; invită Comisia să prezinte aceste avize în momentul emiterii;

Optimizarea cadrului BEI de guvernanță și control al întreprinderilor

61.

recomandă ca banca să își adapteze metodologia și controalele de calitate aferente în entitățile bancare pentru a trata în mod adecvat riscurile de conformitate și să sprijine integrarea deplină a principiului unui buget în funcție de rezultate în metodologia BEI și a Grupului BEI;

62.

solicită ca, împreună cu Comisia Europeană, să se realizeze o evaluare și un raport privind riscurile și sistemele de control asociate cu finanțarea mixtă, având în vedere impactul activităților de finanțare mixtă nu doar în materie de supraveghere, ci și în privința opțiunilor de guvernanță;

63.

constată că, în 2018, modelul economic al băncii a continuat să evolueze și să se diversifice ca urmare a creșterii activităților FEIS, care sunt mai complexe, și ca urmare a tranzacțiilor de dimensiuni mai mici și cu un profil de risc mai ridicat;

64.

constată că Consiliul de administrație a prezentat mai multe modificări organizatorice și de guvernanță în iulie 2018 și a aprobat o foaie de parcurs privind punerea în aplicare în decembrie 2018 a următoarelor:

(i)	o propunere de modificare a Statutului BEI pentru a crește numărul de membri supleanți în Consiliul de administrație și pentru a introduce votul cu majoritate calificată în anumite aspecte de guvernanță;

(ii)	consolidarea controlului intern al băncii și a procedurilor de management al riscurilor, în special prin crearea unei funcții de risc la nivelul Grupului, exercitată de către un director responsabil cu managementul riscurilor la nivelul Grupului;

65.

consideră, în ceea ce privește revizuirea responsabilităților organismelor de guvernanță ale BEI, că membrii Comitetului de direcție ar trebui să evite, în orice circumstanțe, eventualele conflicte de interese; în acest context, consideră că este important să se includă în Codul de conduită al Comitetului de direcție și al Consiliului de administrație o dispoziție care exclude posibilitatea ca membrii acestora să supravegheze acordarea de împrumuturi sau punerea în aplicare a proiectelor în țările lor de origine;

66.

regretă lipsa persistentă a diversității și a echilibrului de gen în conducerea de nivel superior și în structurile de conducere ale Grupului BEI; solicită BEI să trateze cu prioritate această problemă;

67.

invită BEI să pună în aplicare pe deplin recomandările formulate în raportul anual al Comitetului de audit al BEI pentru anul 2018 (12), și anume:

—	revizuirea Codului de conduită al Comitetului de direcție și al Consiliului de administrație;

—	banca trebuie să asigure un nivel adecvat și suficient de personal de control, iar eventualele lacune în recrutarea de astfel de personal trebuie soluționate de urgență;

—	Comitetul de direcție va elabora o foaie de parcurs, prevăzând etapele, resursele și calendarul punerii în aplicare a recomandărilor, subliniind faptul că, în trecut, punerea în practică a recomandărilor Comitetului de audit a fost prea lentă;

Către o instituție mai transparentă și mai responsabilă, cu mecanisme consolidate de combatere a fraudei și corupției

68.

ia act de faptul că, de-a lungul anilor, BEI a introdus mecanisme interne și structuri de guvernanță pentru a reduce riscurile de fraudă și corupție; banca s-a angajat totodată în mod public să ducă o politică de „toleranță zero față de fraudă și corupție”;

69.

invită BEI să publice pe site-ul său de internet, în ceea ce privește clienții săi, informații privind beneficiarii reali, pentru a spori vizibilitatea operațiunilor sale și a contribui la prevenirea cazurilor de corupție și a conflictelor de interese;

70.

solicită BEI să condiționeze acordarea de împrumuturi directe și indirecte de publicarea datelor fiscale și contabile, pentru fiecare țară în parte, precum și de publicarea datelor privind proprietatea efectivă în ceea ce privește beneficiarii și intermediarii financiari implicați în operațiunile de finanțare;

71.

ia act de raportul organizației Counter Balance în care se conchide că „BEI nu reușește încă să combată frauda și corupția, parțial din cauza deficiențelor mecanismelor sale interne și parțial din cauza cadrului nesatisfăcător de guvernanță în care își desfășoară activitățile, dublat de lipsa unui control extern adecvat al activităților sale, inclusiv de către OLAF”, precum și de răspunsurile la acest raport ale BEI și OLAF; invită BEI să ia măsurile necesare pentru a soluționa deficiențele restante; invită Comisia să prezinte o propunere prin care să se asigure că BEI respectă obligația de diligență la nivel cel puțin echivalent cu Directiva UE privind combaterea spălării banilor;

72.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la publicarea recentă a unui articol (13) privind un audit intern al BEI, în care s-au constatat deficiențe grave în aplicarea de către bancă a standardelor de combatere a spălării banilor; salută eforturile BEI de a remedia aceste deficiențe și îndeamnă BEI să își finalizeze în mod prioritar lucrările până la termenul stabilit și să informeze Parlamentul cu privire la măsurile concrete pe care le-a luat, în special în ceea ce privește consolidarea obligației de diligență față de clienți; invită BEI să transmită Parlamentului raportul de audit intern menționat anterior și să publice un rezumat relevant al acestuia, împreună cu o evaluare detaliată a modului în care a fost efectiv tratată fiecare deficiență identificată;

73.

invită BEI să coopereze pe deplin cu OLAF și Parchetul European și totodată invită Parchetul European să investigheze în mod proactiv cazurile implicând BEI prin anchetarea și urmărirea penală a autorilor infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale UE;

74.

își reiterează apelul adresat BEI de a permite controlul exercitat de alte instituții ale UE, printre care și Parlamentul, și de a permite Curții de Conturi Europene să exercite drepturi depline de audit asupra operațiunilor BEI;

75.

reamintește că participarea publică la procesul de elaborare a politicilor BEI reprezintă o modalitate de îmbunătățire a responsabilității, mai ales implicarea comunităților locale și a cetățenilor afectați de operațiunile BEI;

76.

reamintește că transparența în implementarea politicilor UE, pe lângă faptul că duce la consolidarea în general a conștiinciozității și răspunderii corporative, oferind o imagine de ansamblu clară asupra tipului de intermediari financiari și de beneficiari finali, contribuie și la îmbunătățirea eficienței și sustenabilității proiectelor de asistență finanțate; invită BEI să țină seama de aceste aspecte în revizuirea planificată a politicii sale de transparență în 2020;

77.

78.

se așteaptă ca politica BEI în ceea ce privește protecția avertizorilor de integritate să fie ambițioasă și să prevadă standarde ridicate; îndeamnă BEI să includă în revizuirea respectivă atât avertizorii interni, cât și pe cei externi, precum și să stabilească proceduri, termene și orientări clare și bine definite, cu scopul de a oferi avertizorilor o îndrumare cât mai eficientă și de a-i proteja de orice eventuale represalii;

79.

regretă că mecanismele de tratare a plângerilor nu au fost suficient consolidate la sfârșitul anului 2018 și consideră că ar trebui îmbunătățit accesul la un mecanism de plângeri eficace și independent, inclusiv dreptul la reparații; constată că, în 2019, BEI a instituit un nou sistem special de tratare a plângerilor legate de atribuirea proiectelor, pentru a asigura o gestionare mai eficace și independentă a reclamațiilor aferente;

80.

salută eforturile BEI de a publica noi documente privind politicile climatice, tablourile de bord ale proiectelor FEIS sau rapoartele de finalizare a proiectelor pentru operațiunile finalizate în afara UE; consideră că BEI ar trebui să publice, în cea mai mare măsură posibilă, și procesele-verbale ale reuniunilor Consiliului guvernatorilor, procesele-verbale și ordinile de zi ale reuniunilor Comitetului de direcție, fișele 3PA și REM, avizele Comisiei privind proiectele și rapoartele de monitorizare a proiectelor; înțelege totuși că, în ceea ce privește transparența documentelor, se aplică anumite limite cu scopul de a asigura protecția informațiilor confidențiale furnizate de clienții BEI și de partenerii de proiect;

81.

ia act de intrarea în vigoare a noii politici de excludere a BEI în 2018, inclusiv procedurile de excludere a entităților și a persoanelor fizice cu activități, respectiv conduită neconforme, această politică punând efectiv în aplicare dispozițiile și interdicțiile prevăzute de politica antifraudă a BEI;

82.

așteaptă rezultatele examinării lansate în 2018 a politicilor antifraudă ale BEI/FEI și sprijină o abordare mai strictă a politicii de toleranță zero față de fraudă și corupție și alte forme de comportament interzis; invită BEI să își intensifice în viitor colaborarea cu OLAF și cu EPPO și să raporteze autorităților competente toate cazurile potențiale de fraudă; este de părere că EPPO ar trebui să dispună, în viitor, de mandatul de urmărire a activității infracționale care vizează fondurile BEI din statele membre ale UE care fac parte din EPPO;

83.

constată că BEI publică pe site-ul său detalii referitoare la clienții săi pentru fiecare operațiune; invită BEI să publice, de asemenea, informațiile necesare cu privire la beneficiarii reali; salută politica actuală a BEI de protejare a avertizorilor de integritate;

84.

constată o creștere a numărului de sesizări în 2018 – 184 de acuzații noi (față de 149 în 2017), din care 68 % au provenit din surse interne și 31 % din surse externe; ia act de faptul că acestea vizează acte de fraudă, corupție, utilizare necorespunzătoare a numelui BEI/FEI și coluziune; constată că, din totalul sesizărilor privind Grupul BEI, 69 % au fost făcute către OLAF;

85.

ia act de acordul încheiat între BEI și Volkswagen, care are ca urmare excluderea Volkswagen de la participarea la orice proiect al BEI timp de 18 luni și angajamentul Volkswagen de a contribui la inițiativa privind durabilitatea, inclusiv protecția mediului;

86.

sprijină o politică de impozitare responsabilă în cadrul BEI prin introducerea unei clauze de integritate în contractele Grupului BEI, introducerea obligației de diligență aprofundată pentru jurisdicțiile neconforme, cu identificarea clară a contrapărților și a locației geografice; salută adoptarea, în martie 2019, a unei politici privind jurisdicțiile neconforme și solicită punerea în aplicare rapidă și prezentarea unor rapoarte periodice către Parlament referitoare la punerea în aplicare a politicii;

87.

consideră că se impune cu strictețe respectarea celor mai înalte standarde de integritate, și anume standardele AMF-CFT promovate de UE, Grupul de Acțiune Financiară Internațională, precum și principiile bunei guvernanțe fiscale promovate de OCDE, de Grupul celor douăzeci și de UE pentru a îmbunătăți lupta împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului;

88.

recunoaște activitatea de pionierat a BEI la nivelul UE în emiterea unui raport privind sustenabilitatea; invită BEI să își dezvolte în continuare raportul privind sustenabilitatea prin includerea de rezultate, utilizând indicatori bine definiți, specifici, ușor de măsurat și de comparat;

89.

salută prima emitere de către auditorul extern al BEI a unui raport de asigurare limitat cu privire la un eșantion de situații financiare, date și indicatori din raportul său privind sustenabilitatea din 2018;

90.

solicită o mai bună monitorizare externă a activității BEI de către Curtea de Conturi, dispozițiile actuale ale acordului tripartit semnat în 2016 și care reglementează cooperarea dintre Banca Europeană de Investiții, Comisia Europeană și Curtea de Conturi Europeană trebuind reanalizate în profunzime pentru viitorul acord tripartit, care va fi dezbătut în septembrie 2020;

91.

își reiterează totuși solicitarea privind raportul anual al BEI și solicită băncii să prezinte un raport anual de activitate mai cuprinzător, detaliat și armonizat și să îmbunătățească semnificativ prezentarea informațiilor prin defalcări detaliate și fiabile ale investițiilor aprobate, semnate și plătite pentru un anumit an și ale surselor de finanțare utilizate (resurse proprii, FEIS, programe UE gestionate la nivel central etc.), precum și informații cu privire la beneficiari (state membre, sectorul public sau privat, intermediari sau beneficiari direcți), sectoare sprijinite și rezultatele evaluărilor ex-post;

92.

invită Comisia pentru control bugetar să organizeze un atelier anual/o audiere anuală dedicat(ă) controlului activităților și operațiunilor BEI, care să furnizeze Parlamentului informații suplimentare relevante pentru a-i sprijini activitatea în materie de control al BEI și al operațiunilor sale;

Acțiuni întreprinse în urma recomandărilor Parlamentului

93.

solicită BEI să raporteze în continuare cu privire la situația actuală și la stadiul recomandărilor anterioare formulate de Parlament în rezoluțiile sale anuale, în special în ceea ce privește:

(a)	impactul economic, social și de mediu al strategiei sale de investiții;

(b)	adaptările legate de prevenirea conflictelor de interese, în special atunci când membrii participă la acordarea de împrumuturi;

(c)	transparența după întocmirea rapoartelor de diligență în materie de integritate a clienților pentru a preveni practicile de evitare a obligațiilor fiscale, a fraudei și a corupției;

o o

94.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei și solicită Consiliului și Consiliului de administrație al BEI să organizeze o dezbatere cu privire la pozițiile Parlamentului prezentate mai sus.

(1) https://www.ombudsman.europa.eu/ro/decision/ro/95520

(2) JO C 41, 6.2.2020, p. 18.

(3) Texte adoptate, P8_TA(2019)0036.

(4) JO L 169, 1.7.2015, p. 1.

(5) https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=49051

(6) Evaluarea Deciziei nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de acordare a unei garanții a UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din operațiuni de finanțare care sprijină proiecte de investiții în afara Uniunii. https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/economy-finance/elm_evaluation_swd_2019_333_f1_staff_working_paper_en_v3_p1_1048237.pdf

(7) https://www.consilium.europa.eu/media/40967/efad-report_final.pdf

(8) https://counter-balance.org/uploads/files/Reports/Flagship-Reports-Files/2019-Corruption-Report.pdf

(9) Crédit Agricole s-a angajat să nu mai susțină întreprinderi care desfășoară sau intenționează să desfășoare activități în sectorul cărbunelui. Politica de toleranță zero a băncii Crédit Agricole se aplică tuturor întreprinderilor care desfășoară sau intenționează să desfășoare activități în sectorul cărbunelui, de la extracția cărbunelui și producția de energie pe bază de cărbune, până la comercializarea și transportul cărbunelui.

(10) BEI, „Environmental, Climate and Social Guidelines on Hydropower Development” (Orientări de mediu, climatice și sociale privind dezvoltarea energiei hidroelectrice), octombrie 2019.

(11) https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=49051

(12) https://www.eib.org/attachments/general/ac_annual_reports_2018_en.pdf

(13) Luxembourg Times, „EIB under scrutiny for failings after whistleblowing complaints” („BEI sub monitorizare pentru deficiențe în urma plângerilor privind semnalarea de nereguli”), 21 aprilie 2020.

15.9.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/34

P9_TA(2020)0192

Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – combaterea fraudei – raport anual 2018

Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – combaterea fraudei – raport anual 2018 (2019/2128(INI))

(2021/C 371/05)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 310 alineatul (6) și articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale anterioare ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

—

având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 11 octombrie 2019 intitulat „Al 30-lea raport anual privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei – 2018” [COM(2019)0444] și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei [(SWD(2019)0361, SWD(2019)0362, SWD(2019)0363, SWD(2019)0364 și SWD(2019)0365],

—	având în vedere Raportul OLAF pe 2018 (1) și Raportul de activitate pe 2018 al Comitetului de supraveghere a OLAF,

—	având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Curtea de Conturi, intitulată „Strategia antifraudă a Comisiei: acțiuni intensificate pentru protecția bugetului UE” (COM(2019)0196),

—	având în vedere „planul de acțiune” (SWD(2019)0170) și „evaluarea riscurilor de fraudă” (SWD(2019)0171), care însoțesc comunicarea intitulată „Strategia antifraudă a Comisiei: acțiuni intensificate pentru protecția bugetului UE” (COM(2019)0196),

—	având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi Europene referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2018, însoțit de răspunsurile instituțiilor (2),

—	având în vedere propunerea din 2 mai 2018 a Comisiei de regulament privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre (COM(2018)0324),

—	având în vedere introducerea unor dispoziții standard privind protejarea intereselor financiare ale UE în toate propunerile Comisiei referitoare la CFM,

—	având în vedere Avizul nr. 8/2018 al Curții de Conturi Europene privind propunerea Comisiei cu privire la modificarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 privind OLAF, în ceea ce privește cooperarea cu Parchetul European și eficacitatea investigațiilor OLAF (COM(2018)0338),

—	având în vedere Avizul nr. 9/2018 al Curții de Conturi Europene privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului UE de luptă antifraudă (COM(2018)0386),

—	având în vedere Raportul special nr. 26/2018 al Curții de Conturi Europene intitulat „O serie de întârzieri înregistrate în implementarea sistemelor informatice vamale: ce anume nu a funcționat?”,

—	având în vedere Raportul special nr. 01/2019 al Curții de Conturi Europene intitulat „Combaterea fraudei legate de cheltuielile UE: este necesar să se acționeze”,

—	având în vedere Raportul special nr. 06/2019 al Curții de Conturi Europene intitulat „Combaterea fraudei legate de cheltuielile în domeniul politicii de coeziune a UE: autoritățile de management trebuie să consolideze detectarea, reacția și coordonarea”,

—	având în vedere Raportul special nr. 12/2019 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Comerțul electronic: multe dintre provocările pe care le prezintă colectarea TVA-ului și a taxelor vamale nu au fost încă soluționate”,

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (3) și evaluarea acestuia la jumătatea perioadei, publicată de Comisie la 2 octombrie 2017 (COM(2017)0589),

—	având în vedere Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (4) („Directiva PIF”),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (5),

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (6),

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (7),

—	având în vedere raportul din 4 septembrie 2019, comandat de Comisie, intitulat „Studiu și rapoarte privind deficitul de încasare a TVA-ului în statele membre ale UE-28: raport final”,

—

având în vedere raportul din mai 2015, comandat de Comisie, intitulat „Studiu privind cuantificarea și analizarea decalajului în materie de TVA în statele membre ale UE: raport pe 2015” și comunicarea Comisiei din 7 aprilie 2016 referitoare la un plan de acțiune privind TVA, intitulată „Către un spațiu unic pentru TVA în UE – Momentul deciziei” (COM(2016)0148),

—	având în vedere Raportul anticorupție al UE publicat de Comisie la 3 februarie 2014 (COM(2014)0038),

—	având în vedere Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (8),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 6 iunie 2011 intitulată „Combaterea corupției în UE” (COM(2011)0308),

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE (9),

—

având în vedere raportul din 12 mai 2017 privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a comunicării Comisiei „Intensificarea luptei împotriva contrabandei cu țigări și a altor forme de comerț ilicit cu produse din tutun – O strategie globală a UE [(COM(2013)0324) din 6 iunie 2013]” (COM(2017)0235),

—	având în vedere raportul coordonat de OLAF intitulat „Frauda în domeniul achizițiilor publice – o colecție de semnale de alertă și de cele mai bune practici”, publicat la 20 decembrie 2017, și manualul OLAF din 2017 privind „Raportarea neregulilor în gestiunea partajată”,

—	având în vedere Raportul special nr. 19/2017 al Curții de Conturi Europene intitulat „Procedurile de import: deficiențele cadrului juridic și aplicarea ineficace afectează interesele financiare ale UE”,

—	având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-105/14: Proces penal împotriva Ivo Taricco și alții (10),

—	având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-42/17: Proces penal împotriva M.A.S. și M.B. (11),

—	având în vedere hotărârea Tribunalului în Cauza T-48/16: Sigma Orionis SA/Comisia Europeană (12),

—

având în vedere adoptarea Regulamentului (UE) 2018/1541 al Consiliului din 2 octombrie 2018 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 904/2010 și (UE) 2017/2454 în ceea ce privește măsurile de consolidare a cooperării administrative în domeniul taxei pe valoarea adăugată în vederea creșterii capacității statelor membre de a aborda cele mai dăunătoare scheme de fraudă în materie de TVA și de a reduce deficitul de încasare a TVA,

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la protejarea intereselor financiare ale UE – recuperarea sumelor de bani și a activelor de la țările terțe în cazuri de fraudă” (13),

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Un buget modern pentru o Uniune care protejează, capacitează și apără. Cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027” (COM(2018)0321),

—	având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2018 referitoare la combaterea fraudei vamale și protejarea resurselor proprii ale UE (14),

—	având în vedere continuarea implementării programului Hercule III (15),

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A9-0103/2020),

A.	întrucât Comisia, în cooperare cu statele membre, execută bugetul Uniunii, 74 % din acesta fiind executat în cadrul gestiunii partajate în exercițiul 2018;

B.	întrucât Comisia ar trebui să își îndeplinească responsabilitățile de supraveghere, control și audit din cadrul gestiunii partajate;

C.	întrucât, în conformitate cu articolul 63 din Regulamentul financiar (UE, Euratom) 2018/1046, în îndeplinirea sarcinilor legate de execuția bugetului, statele membre ar trebui să adopte toate măsurile necesare pentru a preveni, a detecta și a soluționa neregulile și fraudele;

D.	întrucât, în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, statele membre ar trebui să efectueze controale ex ante și ex post, să recupereze fondurile plătite în mod necuvenit și, după caz, să inițieze procedurile judiciare necesare;

E.	întrucât buna gestiune financiară și protecția intereselor financiare ale UE sunt principii esențiale ale politicii de execuție a bugetului UE, care vizează creșterea încrederii cetățenilor prin asigurarea unei utilizări adecvate a banilor contribuabililor și a unei execuții eficace a bugetului UE;

F.	întrucât buna gestiune a cheltuielilor publice și protecția intereselor financiare ale UE contribuie la gestiunea eficientă a bugetului UE;

întrucât articolul 310 alineatul (6) din TFUE prevede că „Uniunea și statele membre, în conformitate cu articolul 325, combat frauda și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii”; întrucât articolul 325 alineatul (2) din TFUE prevede că statele membre trebuie să ia aceleași măsuri de combatere a fraudei care afectează interesele financiare ale Uniunii ca cele pe care le adoptă pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare”; întrucât articolul 325 alineatul (3) din TFUE prevede că „statele membre își coordonează acțiunea urmărind să apere interesele financiare ale Uniunii împotriva fraudei” și că „statele membre organizează, împreună cu Comisia, o cooperare strânsă și constantă între autoritățile competente”; întrucât, în temeiul articolului 325 alineatul (4) din TFUE, Curtea de Conturi Europeană trebuie să fie consultată cu privire la orice măsuri adoptate de legiuitor în domeniul prevenirii și combaterii fraudei care afectează interesele financiare ale UE;

întrucât bugetul UE sprijină obiectivele comune și contribuie la abordarea provocărilor comune și întrucât performanța satisfăcătoare reprezintă o condiție prealabilă pentru atingerea rezultatelor și a priorităților, simplificarea și evaluarea periodică a veniturilor, cheltuielilor, a rezultatelor și a impactului, prin intermediul auditurilor de performanță, sunt elemente esențiale pentru întocmirea bugetului în funcție de performanțe;

întrucât UE are obligația de a acționa în domeniul politicilor anticorupție în limitele stabilite de TFUE; întrucât articolul 67 din TFUE prevede obligația Uniunii de a asigura un nivel înalt de securitate, inclusiv prin prevenirea și combaterea criminalității și prin apropierea legislațiilor penale; întrucât articolul 83 din TFUE plasează corupția pe lista celor mai grave infracțiuni cu o dimensiune transfrontalieră, având un efect negativ asupra intereselor financiare ale UE;

J.	întrucât fraudele asupra fondurilor europene reprezintă unul dintre mijloacele prin care organizațiile criminale pătrund în economie și subminează libertatea economică și libera concurență;

întrucât trebuie luate măsuri corespunzătoare privind diversitatea sistemelor juridice și administrative ale statelor membre pentru a permite o acțiune mai coordonată a UE pentru prevenirea neregulilor și combaterea fraudelor; întrucât Comisia ar trebui să își consolideze eforturile de combatere a fraudei și să le aplice în continuare în mod eficace, pentru a obține rezultate încă și mai tangibile și mai satisfăcătoare;

L.	întrucât corupția reprezintă o amenințare gravă la adresa intereselor financiare ale Uniunii, dar și la adresa democrației și a încrederii în administrația publică;

M.	întrucât TVA-ul colectat de statele membre este o sursă de venit importantă pentru bugetele naționale, iar resursele proprii bazate pe TVA au constituit 11,9 % din bugetul total al UE în 2018;

întrucât cazurile sistematice și instituționalizate de corupție din anumite state membre aduc prejudicii grave intereselor financiare ale UE, reprezentând totodată o amenințare la adresa democrației, a drepturilor fundamentale și a statului de drept; întrucât Raportul privind Eurobarometrul special 470 privind corupția, publicat în decembrie 2017, a afirmat că percepțiile și atitudinile generale față de corupție au rămas stabile în comparație cu 2013, ceea ce indică faptul că nu au fost demonstrate rezultate concrete în ceea ce privește câștigarea încrederii cetățenilor UE în instituțiile lor,

Depistarea și raportarea neregulilor

salută cel de al 30-lea raport anual privind protejarea intereselor financiare ale UE și combaterea fraudei, precum și progresele înregistrate în ultimele trei decenii în ceea ce privește stabilirea și dezvoltarea bazelor legislative și a cadrului instituțional (OLAF și EPPO) al combaterii fraudei și a neregulilor la nivelul UE, stabilirea cooperării între statele membre și între acestea și Comisie și obținerea unor rezultate în materie de protecție a bugetului UE care nu ar fi posibile fără eforturi comune atât din partea instituțiilor UE, cât și a autorităților naționale;

observă cu deosebită îngrijorare modificarea permanentă a metodelor de fraudare și noi modele de fraudă, cu o puternică dimensiune transnațională și cu scheme de fraudă transfrontalieră (și anume, frauda în promovarea produselor agricole; societățile de tip „cutie poștală”; sustragerea de la taxele vamale prin subevaluarea textilelor și a încălțămintei care intră în Uniune și care trec prin vămuire în mai multe state membre; comerțul electronic; accentuarea dimensiunii transfrontaliere a fraudelor pe partea de cheltuieli și contrafacerea), care afectează negativ veniturile la bugetul UE și necesită un nou răspuns coordonat la nivelul UE și la nivel național;

ia act de faptul că numărul total de nereguli de natură frauduloasă și nefrauduloasă raportate în 2018 (11 638 de cazuri) a scăzut cu 25 % în comparație cu 2017 (15 213 cazuri), iar valoarea lor a rămas constantă față de anul precedent (2,5 miliarde EUR în 2018, față de 2,58 miliarde EUR în 2017);

subliniază că nu toate neregulile sunt de natură frauduloasă și că trebuie făcută o distincție clară între erorile comise;

reamintește că numărul neregulilor de natură frauduloasă care sunt raportate și sumele aferente nu reprezintă un indicator direct al nivelului de fraudă care aduce atingere bugetului UE sau al nivelului de fraudă dintr-un anumit stat membru; remarcă faptul că nu este clar câte nereguli de natură frauduloasă rămân neraportate în fiecare an de către Comisie și în special de către statele membre; constată că acest fapt creează dificultăți Parlamentului în ceea ce privește formularea unor concluzii utile privind eficacitatea activităților de combatere a fraudei ale Comisiei; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze o metodologie prin care să se îmbunătățească fiabilitatea și să se furnizeze estimări mai precise ale amplorii fraudei în UE; constată că neregulile de natură frauduloasă au afectat 0,71 % dintre plățile din 2018 și 0,65 % din cuantumul brut al resurselor proprii tradiționale colectate pentru 2018; constată, de asemenea, că neregulile de natură nefrauduloasă au afectat 0,58 % dintre plățile din 2018 și 1,78 % din cuantumul brut al resurselor proprii tradiționale colectate pentru 2018;

ia act cu îngrijorare de concluzia Curții de Conturi potrivit căreia Comisia are un nivel insuficient de cunoaștere a amplorii, a naturii și a cauzelor fraudelor; invită din nou Comisia să instituie un sistem uniform de colectare de date comparabile privind neregulile și cazurile de fraudă din statele membre, pentru a standardiza procesul de raportare și pentru a asigura calitatea și comparabilitatea datelor furnizate;

invită, prin urmare, Comisia să efectueze controale cuprinzătoare pentru a asigura transparența deplină și calitatea datelor raportate de statele membre prin Sistemul de gestionare a neregulilor (IMS);

constată că numărul neregulilor de natură frauduloasă raportate în 2018 (1 152 de cazuri) a rămas la același nivel ca în 2017; regretă, totuși, că sumele implicate au crescut semnificativ, cu 183 %, ceea ce constituie un motiv serios de îngrijorare; această creștere a fost generată, în mare măsură, de două nereguli de natură frauduloasă legate de cheltuielile aferente politicii de coeziune; subliniază necesitatea de a recupera aceste sume cât mai repede posibil;

constată că numărul neregulilor nefrauduloase înregistrate în 2018 a înregistrat o scădere de 27 % (10 487 de cazuri), în timp ce sumele financiare implicate au scăzut cu 37 %, ajungând la 1,3 miliarde EUR;

10.

regretă profund și subliniază că multe state membre nu au o legislație specifică împotriva criminalității organizate, în pofida faptului că aceasta își face simțită prezența din ce în ce mai mult în activități și în sectoare transfrontaliere, care afectează interesele financiare ale UE, cum ar fi contrabanda sau falsificarea de monedă;

11.

invită statele membre să coopereze mai strâns în ceea ce privește schimbul de informații, atât pentru a îmbunătăți colectarea datelor, cât și pentru a consolida eficacitatea controalelor lor și pentru a garanta drepturile și libertățile cetățenilor; reamintește rolul Comisiei de coordonare a cooperării dintre statele membre; invită Comisia să contribuie la coordonarea instituirii unui sistem uniform de colectare a datelor cu privire la nereguli și la cazurile de fraudă din partea statelor membre;

12.

invită Curtea de Conturi Europeană să includă în mod constant în eșantioanele sale de audit instituții și organisme de gestionare responsabile pentru cazurile de deturnare deliberată de fonduri;

13.

consideră îngrijorător faptul că, pentru a reduce sarcina administrativă a autorităților din statele membre, Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 privind dispozițiile comune impune doar raportarea neregulilor de natură frauduloasă sau nefrauduloasă care implică o contribuție mai mare de 10 000 EUR din fondurile ESI; reamintește că, în domeniul agriculturii și în privința Fondului social european, există un număr mare de plăți care se situează mult sub pragul de 10 000 EUR, acestea fiind acordate sub formă de plăți bazate pe drepturi la plată (care depind de îndeplinirea anumitor condiții), și, în consecință, plăți potențial frauduloase sub pragul de raportare care nu sunt raportate; remarcă, totuși, observația Curții de Conturi din rapoartele sale anuale pentru 2017 și 2018, potrivit căreia plățile bazate pe drepturi la plată sunt mai puțin susceptibile la erori decât rambursarea costurilor, care reprezintă metoda de plată pentru proiectele de peste 10 000 EUR;

14.

condamnă cu fermitate deturnarea pe scară largă a fondurilor structurale și de investiții europene de către funcționari guvernamentali de nivel înalt din Republica Cehă și de către alți actori publici din Ungaria, Grecia, Polonia, România și Italia; remarcă faptul că aceste fraude sunt în detrimentul micilor întreprinderi familiale, care au cea mai mare nevoie de granturi;

15.

condamnă cu fermitate deturnarea finanțărilor din Fondul de coeziune; regretă faptul că fondurile UE afectate de corecții financiare în urma neregulilor de natură frauduloasă pot fi utilizate din nou, fără alte consecințe sau restricții; este de părere că acest sistem periclitează interesele financiare ale UE; prin urmare, invită Comisia să monitorizeze cu atenție refolosirea fondurilor UE și să ia în considerare dezvoltarea unui sistem în care corecțiile sunt însoțite și de restricții privind utilizarea ulterioară;

16.

reamintește cerințele privind transparența din cadrul PAC și al politicilor de coeziune, care obligă autoritățile responsabile ale statelor membre să păstreze o listă a beneficiarilor finali care să fie disponibilă public; invită statele membre să publice aceste date în mod uniform, într-un format prelucrabil automat, și să asigure interoperabilitatea informațiilor; invită Comisia să colecteze și să compileze datele și să publice liste cu cei mai mari beneficiari ai fiecărui fond, în fiecare stat membru;

17.

insistă ca Comisia să propună un mecanism specific de tratare a plângerilor la nivelul Uniunii pentru a sprijini fermierii sau beneficiarii care se confruntă, de exemplu, cu practici de acaparare a terenurilor, cu abuzuri în serviciu din partea autorităților naționale, cu presiuni din partea unor structuri infracționale sau de criminalitate organizată, cu supunerea persoanelor la muncă forțată sau la muncă în condiții de sclavie, pentru a le oferi posibilitatea de a depune rapid o plângere la Comisie, pe care Comisia ar trebui să o investigheze în regim de urgență;

18.

subliniază că, în prezent, Comisia Europeană nu aplică suficiente măsuri pentru a aborda acest tip de fraudă; îndeamnă Comisia să efectueze controale eficace și concomitent cu impunerea unor măsuri cu caracter obligatoriu; remarcă faptul că EPPO ar trebui să joace un rol major în realizarea investigațiilor transfrontaliere, în depistarea și raportarea cazurilor de fraudă și în aducerea autorilor fraudelor în fața justiției;

Venituri – resurse proprii

19.

constată creșterea cu 1 % a numărului de cazuri frauduloase înregistrate pentru resursele proprii tradiționale colectate (la 473 în 2018) și regretă creșterea cu 116 % a cuantumurilor implicate;

20.

constată că numărul de nereguli raportate în 2018 ca fiind de natură nefrauduloasă a fost cu 10 % mai mic decât media din perioada 2014-2018, dar regretă creșterea cu 17 % a sumei afectate;

21.

este profund îngrijorat că, potrivit „estimărilor rapide” ale Comisiei, deficitul de încasare a TVA în 2018 s-a ridicat la aproximativ 130 miliarde EUR, ceea ce reprezintă aproximativ 10 % din veniturile totale din TVA preconizate, și că, potrivit estimărilor Comisiei, frauda intracomunitară în domeniul TVA costă aproximativ 50 miliarde EUR pe an; regretă pierderea a 5 miliarde EUR pe an din livrări de bunuri cu valoare scăzută din țări terțe;

22.

salută adoptarea Directivei PIF, care clarifică aspectele legate de cooperarea transfrontalieră și de asistența juridică reciprocă între statele membre, Eurojust, EPPO și Comisie în combaterea fraudei în domeniul TVA;

23.

își reiterează poziția potrivit căreia competențele OLAF în materie de investigații privind taxa pe valoarea adăugată nu ar trebui în niciun caz să fie limitate sau supuse unor condiții administrative suplimentare; invită Consiliul să țină seama de poziția Parlamentului în această chestiune în cadrul negocierilor referitoare la regulamentul privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă în ceea ce privește cooperarea cu Parchetul European și eficacitatea investigațiilor OLAF;

24.

subliniază rolul important îndeplinit de OLAF în investigarea aspectelor legate de TVA; salută modificarea Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (16), adoptat în 2018, care a introdus măsuri de consolidare a capacității administrațiilor fiscale naționale de a verifica livrările transfrontaliere, extinzând competențele OLAF de facilitare și coordonare a investigațiilor asupra fraudelor în domeniul TVA, abordând cele mai nocive sisteme de fraudă în domeniul TVA și reducând deficitul de încasare a TVA;

25.

salută modificarea Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului în sensul maximizării capacității noului software pentru analiza rețelelor de tranzacții (TNA) de a identifica rețelele frauduloase din întreaga UE, cu scopul de a consolida cooperarea și schimbul de informații între autoritățile fiscale naționale, pentru ca acestea să depisteze mai eficient și mai rapid frauda de tip carusel în domeniul TVA; solicită măsuri care să asigure pe deplin protecția datelor operatorilor economici care fac obiectul anchetei și care figurează în noul program de software TNA;

26.

salută introducerea măsurilor pentru partajarea, începând cu 2020, a datelor relevante referitoare la „procedura vamală 42” și la „procedura vamală 63” între autoritățile fiscale naționale, permițând verificarea încrucișată a numărului de TVA, a valorii mărfurilor importate, a tipului de mărfuri etc. de către statul membru de import și statul membru al clientului;

27.

subliniază că este important să se acorde prioritate elaborării unor strategii naționale de luptă antifraudă de către toate statele membre;

28.

subliniază gravitatea fraudei în domeniul TVA-ului, în special așa-numita „fraudă de tip carusel”, care are drept rezultat neplata TVA-ului către autoritățile fiscale relevante de către firma „fantomă”, chiar dacă aceasta a fost dedusă de la client;

29.

constată că panourile solare au fost mărfurile cele mai afectate de fraudă și de neregulile în termeni monetari în 2018, așa cum s-a întâmplat și în 2017 și 2016; salută inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie și subliniază importanța investigațiilor OLAF și rolul de coordonare al OLAF în acest domeniu;

30.

salută faptul că mai multe state membre au introdus noi instrumente informatice, abordări bazate pe riscuri și inițiative pentru a contracara provocările din domeniul colectării resurselor proprii tradiționale; încurajează statele membre să coopereze în continuare pentru a utiliza în comun aceste instrumente, abordări și inițiative, pentru a face în continuare schimb de bune practici și pentru a consolida cooperarea în cadrul Eurofisc;

31.

este îngrijorat de faptul că frauda în materie de venituri prin subevaluarea mărfurilor importate în UE din țări terțe rămâne o amenințare pentru interesele financiare ale UE; recunoaște comerțul electronic transfrontalier cu bunuri ca o sursă considerabilă de fraudă fiscală în UE, în special în cazul mărfurilor mai mici; invită statele membre să abordeze aspectele legate de comerțul electronic transfrontalier, îndeosebi privind abuzul potențial de scutiri pentru trimiterile cu valoare scăzută (STVS), prin punerea integrală în aplicare a recomandărilor Comisiei în acest sens;

32.

ia act de faptul că, în decembrie 2018, Comisia a prezentat un nou plan de acțiune pentru combaterea comerțului ilegal cu tutun, bazat în principal pe măsuri operaționale de aplicare a legii;

33.

remarcă faptul că neregulile de natură nefrauduloasă au fost depistate în principal prin controale ulterioare eliberării, dar subliniază importanța controalelor vamale anterioare sau în momentul eliberării mărfurilor, precum și a declarațiilor voluntare, pentru depistarea neregulilor;

34.

reamintește încă o dată că o combinație de diferite metode de depistare (controlul în momentul eliberării, controlul ulterior, inspecțiile efectuate de serviciile antifraudă și altele) reprezintă cea mai eficientă cale pentru a depista frauda, iar eficiența fiecărei metode depinde de statul membru în cauză, de coordonarea eficientă a administrației sale și de capacitatea serviciilor relevante ale statelor membre de a comunica între ele;

35.

consideră îngrijorător faptul că unele state membre nu raportează, în mod regulat, niciun singur caz de fraudă; invită Comisia să investigheze situația, deoarece consideră că este destul de improbabil să nu existe activitate frauduloasă în respectivele state membre; invită Comisia să efectueze verificări aleatorii la fața locului în aceste țări;

36.

constată că rata de recuperare medie pentru cazurile raportate ca fiind frauduloase în perioada 1989-2018 a fost de aproximativ 41 %; constată, de asemenea, că rata de recuperare pentru cazurile de fraudă raportate și depistate în 2018 a fost de 70 %, fiind considerabil mai mare decât media; își reiterează invitația adresată Comisiei de a elabora o strategie pentru creșterea ratei de recuperare în aceste cazuri;

37.

constată că rata de recuperare totală pentru cazurile nefrauduloase raportate în perioada 1989-2018 a fost de 72 %;

38.

repetă apelul său adresat Comisiei să raporteze anual cuantumul resurselor proprii ale UE recuperate, dând curs recomandărilor făcute de OLAF, și să comunice cuantumurile care mai trebuie recuperate;

Cheltuieli

39.

ia act de scăderea cu 3 % a numărului de cazuri (679) raportate ca nereguli frauduloase în 2018, care afectează cheltuielile; subliniază, cu toate acestea, rata alarmantă a tendinței inverse care apare în sumele financiare implicate (1 032 milioane EUR), ceea ce reprezintă o creștere de 198 %;

40.

salută scăderea cu 4 % a neregulilor nefrauduloase înregistrate, precum și reducerea cu 48 % a sumelor financiare implicate (844,9 milioane EUR);

41.

salută faptul că, în materie de cheltuieli, unele state membre au adoptat mai multe măsuri operaționale, cum ar fi introducerea unor instrumente informatice de calculare a riscului, evaluări ale riscului de fraudă și cursuri de formare pentru a crește gradul de conștientizare generală în ceea ce privește frauda; invită toate celelalte state membre să își intensifice eforturile de adoptare a unor astfel de măsuri cât mai curând posibil;

42.

constată absența neregulilor raportate ca fiind frauduloase în unele state membre; invită Comisia să sprijine în continuare statele membre astfel încât atât calitatea, cât și numărul controalelor să fie îmbunătățite și pentru a se asigura schimbul de bune practici în combaterea fraudelor;

43.

subliniază importanța gestionării corespunzătoare și a supravegherii strânse a subvențiilor distribuite în cadrul programelor finanțate din fondurile ESI fondurile structurale și de investiții europene, și anume Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, FAMI (Fondul pentru azil, migrație și integrare), FEAD (Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane), precum și din FEG (Fondul european de ajustare la globalizare), din motive de eficiență a finanțării neinflaționiste a fondurilor și de evitare a fraudelor;

44.

invită Comisia, OLAF, EPPO și statele membre ca, în ceea ce privește politica agricolă comună unde 249 de nereguli de natură frauduloasă au fost înregistrate în 2018 (-6 %), implicând un total de 63,3 milioane EUR (+10 %), și în ceea ce privește politica de coeziune unde 363 de nereguli de natură frauduloasă au fost înregistrate în 2018 (+5 %), implicând un total de 959,6 milioane EUR (+199 %), să aplice cele mai puternice măsuri de combatere a fraudei care implică fonduri publice alocate de la bugetul UE;

45.

constată că, în cadrul PAC, pentru anii de raportare 2014-2018, „nivelul frecvenței fraudei” (NFF) – care reprezintă procentul de cazuri calificate drept suspiciuni de fraudă și cazuri confirmate de fraudă din numărul total de nereguli raportate – se ridică la 10 % și că „nivelul de fraudă” este de aproximativ 23 % din suma financiară totală afectată de nereguli; constată, de asemenea, că „rata de detectare a fraudelor” (FDR) – care reprezintă procentul sumei financiare totale afectate de cazurile suspectate și confirmate de fraudă din suma cheltuielilor totale – este de numai 0,11 %, în timp ce „rata de detectare a neregulilor” – care reprezintă procentul sumei financiare totale afectate de nereguli din suma cheltuielilor totale – este de 0,37 %;

46.

remarcă, de asemenea, că „rata de detectare a fraudelor” pentru politica de coeziune este de 0,86 %, în timp ce „rata de detectare a neregulilor” este de 0,34 %;

47.

reiterează importanța transparenței în ceea ce privește cheltuielile, solicitând acces deplin la informațiile referitoare la finanțarea din fonduri UE;

Strategia antifraudă a Comisiei

OLAF

48.

remarcă faptul că, în 2018, OLAF a deschis 219 anchete și a închis 167, recomandând recuperarea unor sume care totalizează 371 milioane EUR; remarcă, de asemenea, că la sfârșitul anului existau 414 anchete în curs;

49.

ia act de extinderea rolului serviciilor de coordonare antifraudă (AFCOS) în promovarea eficacității diverselor canale de cooperare transfrontalieră dintre autoritățile naționale, în special pentru combaterea fraudei vamale, dar și pentru cooperare cu OLAF;

50.

salută adoptarea, în aprilie 2019, a Strategiei antifraudă a Comisiei (SAFC), adaptată la două adăugiri semnificative la legislația antifraudă a UE, adoptată în 2017, și anume Directiva PIF, care stabilește standarde comune mai stricte pentru legislația penală a statelor membre în vederea protejării intereselor financiare ale UE, precum și Regulamentul de instituire a Parchetului European (EPPO);

51.

deplânge faptul că Comisia nu a inclus încă în programul său anual de lucru o propunere de instituire a unui instrument de asistență administrativă reciprocă în materie de cheltuieli; consideră că o astfel de inițiativă este în conformitate cu dispozițiile articolului 225 din tratat;

52.

reamintește rolul esențial al OLAF și necesitatea de a-l consolida în continuare și de a asigura coordonarea eficace a acestuia cu Parchetul European;

53.

regretă că doar douăsprezece state membre au pus în aplicare noua Directivă PIF pentru moment, în timp ce alte opt au pus-o în aplicare parțial, iar celelalte nu au pus-o în aplicare încă; constată că termenul-limită pentru punerea în aplicare a noii Directive PIF a expirat la 6 iulie 2019; invită Comisia să publice, cât de repede posibil, o listă cu toate statele membre care nu au transpus directiva până la termenul-limită; invită aceste state membre să ia toate măsurile necesare și să asigure transpunerea integrală și corectă a directivei în cel mai scurt timp posibil; invită Comisia să monitorizeze cu atenție procesul de transpunere în toate statele membre, precum și să își folosească prerogativele pentru a iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazurile în care statele membre nu respectă procesul de transpunere;

54.

reamintește că noua SAFC cuprinde: (i) frauda (inclusiv frauda în materie de TVA), corupția și deturnarea de fonduri care afectează interesele financiare ale UE, astfel cum sunt definite la articolele 3 și 4 din Directiva PIF; (ii) alte infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, de exemplu infracțiuni legate de un abuz al procedurilor de achiziții publice în cazul în care acestea afectează bugetul UE; (iii) nereguli, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (în măsura în care acestea sunt intenționate, dar nu au fost incluse deja în infracțiunile penale menționate mai sus); și (iv) încălcări grave ale obligațiilor profesionale de către personalul sau membrii instituțiilor și organelor Uniunii, menționate la articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul OLAF și la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf din Decizia 1999/352/CE, CECO, Euratom a Comisiei de instituire a Oficiului European de Luptă Antifraudă (17);

55.

salută noile priorități ale noii SAFC, cum ar fi îmbunătățirea înțelegerii modelelor de fraudă, a profilurilor autorilor fraudelor și a vulnerabilităților sistemice legate de frauda care afectează bugetul UE, precum și optimizarea coordonării, a cooperării și a fluxurilor de lucru pentru combaterea fraudei, în special în rândul serviciilor Comisiei și al agențiilor executive;

56.

deplânge faptul că numai unsprezece state membre au adoptat o strategie națională de combatere a fraudei; invită toate celelalte state membre să facă demersuri pentru a adopta astfel de strategie; invită Comisia să impulsioneze restul statelor membre să facă demersuri pentru a adopta astfel de strategii; invită Comisia să ia în considerare adoptarea unor strategii naționale de combatere a fraudei, ca o condiție pentru accesul la fondurile europene;

57.

salută noua propunere privind Programul UE de luptă antifraudă pentru perioada 2021-2027, care va fi pus în aplicare de OLAF sub gestiunea sa directă; remarcă faptul că Programul UE de luptă antifraudă include (i) programul de cheltuieli „Hercule III”, care sprijină activitățile de combatere a fraudei, a corupției și a oricăror altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii, (ii) Sistemul de informații antifraudă (AFIS), o activitate operațională care constă, în esență, dintr-un set de aplicații informatice personalizate care sunt exploatate în cadrul unui sistem comun de informații gestionat de Comisie și (iii) Sistemul de gestionare a neregulilor (IMS), un instrument de comunicații electronice securizate, care facilitează îndeplinirea obligației statelor membre de a raporta neregulile depistate, inclusiv frauda, și care sprijină gestionarea și analiza acestora;

58.

remarcă faptul că Programul UE de luptă antifraudă și noile priorități ale acestuia au nevoie de finanțare suficientă pentru a obține rezultate; este îngrijorat, prin urmare, de propunerea Președintelui Consiliului European de a reduce bugetul Programului UE de luptă antifraudă de la 156 de milioane EUR, suma alocată pentru perioada 2014-2020, la 111 milioane EUR pentru perioada 2021-2027;

59.

reamintește necesitatea de a include în strategiile naționale de combatere a fraudei metode proactive care să asigure nu numai detectarea fraudelor, ci și prevenirea eficientă a acestora;

Progresele înregistrate în ceea ce privește înființarea Parchetului European

60.

ia act de numirea unui director administrativ interimar în 2018;

61.

subliniază că înființarea EPPO marchează o evoluție fundamentală a protecției intereselor financiare ale Uniunii; subliniază importanța EPPO în combaterea fraudei, a corupției și a fraudei transfrontaliere grave în domeniul TVA;

62.

salută faptul că, în 2018, Țările de Jos și Malta au decis să se alăture EPPO; constată că, până la sfârșitul lunii octombrie 2019, cinci state membre nu s-au alăturat Parchetului European; reamintește, cu toate acestea, că, în conformitate cu considerentul 9 din Regulamentul (UE) 2017/1939, ele se pot alătura în orice moment acestei cooperări transfrontaliere; încurajează toate statele membre care nu participă la EPPO să se alăture acestuia cât mai repede cu putință; invită Comisia să promoveze în mod activ și să ofere stimulente pentru alăturarea la EPPO a statelor membre care sunt încă reticente, pentru a asigura funcționarea transfrontalieră eficace și eficientă în întreaga UE;

63.

subliniază că procedura de selecție a procurorului-șef european s-a încheiat în 2019; salută numirea dnei Laura Codruța Kövesi în funcția de prim procuror-șef european, în urma unei proceduri de selecție care a implicat Parlamentul European, Consiliul și un grup independent de experți selectați de Comisie;

64.

subliniază că subfinanțarea și insuficiența personalului EPPO în cursul etapei de constituire a acestuia sunt inacceptabile; regretă profund că resursele necesare au fost cu mult subestimate de Comisie; subliniază că EPPO are de tratat 3 000 de cazuri pe an, începând încă din primul moment al funcționării sale; evidențiază că EPPO are nevoie de cel puțin 76 de posturi suplimentare și de 8 milioane EUR pentru a deveni pe deplin funcțional până la sfârșitul anului 2020, așa cum se preconizează; se opune ideii de procurori cu fracțiune de normă; solicită statelor membre să numească procurori cu normă întreagă cât mai curând posibil; încurajează cu fermitate prezentarea de către Comisie a unui proiect de buget rectificativ;

65.

subliniază că, după crearea EPPO, OLAF va rămâne singurul oficiu responsabil de protejarea intereselor financiare ale UE în statele membre care au decis să nu participe la EPPO; subliniază că, potrivit Avizului nr. 8/2018 al Curții de Conturi Europene, propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului OLAF nu soluționează problema eficacității scăzute a investigațiilor administrative ale OLAF; subliniază că este important să se asigure faptul că OLAF rămâne un partener puternic și pe deplin funcțional al EPPO;

66.

subliniază că viitoarea colaborare dintre OLAF și EPPO ar trebui să se bazeze pe o cooperare strânsă, pe schimbul eficient de informații și pe complementaritate, evitând în același timp duplicările sau incompatibilitatea competențelor; reamintește că Parlamentul se opune reducerii personalului OLAF cu 45 de posturi;

67.

invită colegiuitorii să ajungă în timp util la un acord cu privire la revizuirea Regulamentului OLAF, pentru a asigura o diviziune clară a competențelor între OLAF și EPPO, fără suprapuneri, înainte ca EPPO să devină funcțional;

Domenii de îmbunătățit

68.

subliniază două domenii în care sunt necesare îmbunătățiri: în primul rând, pentru a îmbunătăți evaluarea riscului de fraudă și gestionarea riscului de fraudă, Comisia și statele membre ar trebui să își consolideze capacitatea analitică, astfel încât să poată identifica mai bine date privind modelele de fraudă, profilurile autorilor fraudelor și vulnerabilitățile sistemelor de control intern ale UE; în al doilea rând, pentru a asigura coerența și a optimiza eficiența și eficacitatea, evaluarea și gestionarea riscurilor de fraudă trebuie să fie coordonate și monitorizate cu atenție;

69.

subliniază că legătura dintre corupție și fraudă în UE ar putea avea un impact negativ asupra bugetului UE; regretă faptul că Comisia nu mai consideră necesară publicarea raportului anticorupție; invită, de asemenea, Comisia să ia în considerare crearea unei rețele de autorități pentru prevenirea corupției în cadrul Uniunii Europene; regretă decizia Comisiei de a include monitorizarea anticorupție în procesul de guvernanță economică al semestrului european; consideră că acest lucru a redus și mai mult monitorizarea de către Comisie, existând date disponibile doar pentru foarte puține țări; regretă, de asemenea, că această modificare a abordării se concentrează în principal pe impactul economic al corupției și trece cu vederea aproape complet celelalte dimensiuni pe care corupția le poate afecta, cum ar fi încrederea cetățenilor în administrația publică și chiar structurile democratice ale statelor membre; îndeamnă, prin urmare, Comisia să continue publicarea rapoartelor anticorupție; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a se angaja într-o politică UE mai cuprinzătoare și mai coerentă în materie de combatere a corupției, care să includă o evaluare aprofundată a politicilor anticorupție din fiecare stat membru;

70.

reiterează că efectul „ușilor turnante” poate periclita relațiile dintre instituții și reprezentanții anumitor interese; solicită instituțiilor UE să elaboreze o abordare sistematică a acestei provocări;

71.

își reiterează invitația adresată Comisiei de a institui un mecanism intern de evaluare a corupției pentru instituțiile UE;

72.

invită Comisia să elaboreze o strategie la nivel european pentru evitarea proactivă a conflictelor de interese pentru toți actorii financiari care execută bugetul UE, ca una dintre prioritățile sale generale;

73.

consideră că sunt necesare inițiative suplimentare pentru a reduce decalajul vamal și a elabora o metodologie eficientă de măsurare, cel puțin pentru elementele sale principale;

74.

consideră, de asemenea, că controalele vamale ar trebui să fie adaptate la noile riscuri de fraudă și la expansiunea rapidă a comerțului transfrontalier facilitată de comerțul electronic, precum și de activitățile comerciale „fără hârtie”;

75.

observă că expansiunea comerțului electronic reprezintă o provocare majoră pentru autoritățile fiscale, de exemplu faptul că vânzătorul nu are un număr de identificare fiscală în UE și că se înregistrează declarații de TVA cu mult sub valoarea reală a tranzacțiilor declarate;

76.

subliniază că un sistem care să le permită autorităților să facă schimb de informații ar facilita verificarea încrucișată a înregistrărilor contabile pentru tranzacțiile între două sau mai multe state membre, cu scopul de a preveni fraudele transfrontaliere în ceea ce privește fondurile structurale și de investiții, asigurând astfel o abordare transversală și cuprinzătoare a protecției intereselor financiare ale statelor membre; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta o propunere legislativă privind asistența administrativă reciprocă în domeniile finanțării europene în care aceasta nu este prevăzută;

77.

își exprimă îngrijorarea cu privire la riscul de subevaluare a livrărilor de bunuri provenite din țări terțe în cadrul comerțului electronic; salută măsurile adoptate de OLAF pentru a rezolva problema fraudei TVA în comerțul electronic;

78.

reamintește că Comisia nu are acces la schimbul de informații dintre statele membre menit să prevină și să combată frauda intracomunitară cu firme fantomă, cunoscută ca frauda de tip carusel; este de părere că Comisia ar trebui să aibă acces la Eurofisc, pentru a controla mai bine, a evalua și a îmbunătăți schimbul de date între statele membre; invită toate statele membre să participe la toate domeniile de activitate ale Eurofisc, astfel încât să faciliteze și să accelereze schimbul de informații cu autoritățile judiciare și de asigurare a respectării legii, cum ar fi Europol și OLAF, conform recomandărilor Curții de Conturi Europene; invită statele membre și Consiliul să acorde Comisiei acces la datele în cauză, cu scopul de a promova cooperarea, de a consolida fiabilitatea datelor și de a combate infracțiunile transfrontaliere;

79.

invită OLAF să informeze Parlamentul cu privire la rezultatul anchetelor legate de importul prin comerț electronic al unor articole de îmbrăcăminte cu o valoare mică; îndeamnă Comisia și statele membre să monitorizeze tranzacțiile de comerț electronic care implică vânzători stabiliți în afara UE care nu declară TVA (de exemplu, folosind în mod necuvenit statutul de eșantion) sau subestimează deliberat valoarea bunurilor pentru a evita complet sau a reduce valoarea TVA-ului datorat;

80.

subliniază necesitatea de a remedia anumite deficiențe ale actualului sistem al UE de asigurare a respectării legislației în materie de combatere a fraudei, în special în ceea ce privește colectarea de date exacte privind neregulile frauduloase și nefrauduloase;

81.

îndeamnă Comisia și statele membre să utilizeze și să îmbunătățească, acolo unde este posibil, metodele de raportare comună, pentru a furniza informații complete și comparabile cu privire la nivelul fraudelor detectate în ceea ce privește cheltuielile UE;

82.

invită Comisia să asigure eficacitatea sistemului informatic cunoscut sub denumirea de „Sistemul de gestionare a neregulilor” (IMS) gestionat de OLAF, astfel încât informațiile privind anchetele penale legate de fraudele care afectează interesele financiare ale UE să fie raportate în timp util de către toate autoritățile competente;

83.

subliniază că este esențial să se asigure transparența deplină în contabilizarea cheltuielilor, în special în ceea ce privește lucrările de infrastructură finanțate direct prin fonduri sau instrumente financiare ale UE; solicită Comisiei să acorde cetățenilor Uniunii un acces deplin la informații privind proiectele cofinanțate;

84.

reamintește statelor membre că cooperarea cu Comisia este necesară pentru a asigura gestionarea eficace a cheltuielilor și evaluarea rezultatelor;

85.

ia act de faptul că, în domeniul gestiunii partajate, Comisia nu are competența de a iniția procedura de excludere a operatorilor economici nefiabili de la acordarea fondurilor UE atunci când autoritățile statelor membre nu fac acest lucru; invită statele membre să raporteze prompt în IMS neregulile frauduloase și să utilizeze în mod optim sistemul de detectare timpurie și de excludere;

86.

insistă ca statele membre să utilizeze în mod eficient instrumentul de prevenire a fraudelor oferit de baza de date ARACHNE, prin transmiterea de date în timp util și prin exploatarea oportunităților oferite de volumele mari de date pentru a preveni utilizarea frauduloasă și neregulamentară a fondurilor UE; invită Comisia să ia în considerare impunerea cu titlu obligatoriu a utilizării ARACHNE;

87.

subliniază rolul și responsabilitatea statelor membre în punerea în aplicare a acordurilor de cooperare administrativă, eficacitatea controalelor, asigurarea colectării datelor și monitorizarea respectării de către comercianți a cadrului de reglementare;

88.

invită Comisia să acorde protecție juridică adecvată jurnaliștilor de investigație, în mod similar cu cea oferită avertizorilor de integritate;

Achiziții publice

89.

constată că o parte semnificativă a investițiilor publice este cheltuită prin achiziții publice (2 mii de miliarde EUR pe an); subliniază beneficiile achizițiilor electronice în combaterea fraudei, cum ar fi economii pentru toate părțile implicate, transparență sporită și procese simplificate și mai scurte;

90.

regretă faptul că doar câteva state membre folosesc noile tehnologii pentru toate etapele majore ale procesului de achiziții (notificare electronică, acces electronic la documentele achiziției, depunerea electronică a documentelor, evaluarea electronică, atribuirea electronică, comanda electronică, facturarea electronică și plata electronică); invită statele membre să pună la dispoziție online, într-un format prelucrabil automat, toate formularele procesului de achiziții publice, precum și registrele de contracte accesibile publicului;

91.

salută calendarul Comisiei pentru implementarea achizițiilor electronice în UE și invită Comisia să respecte acest calendar;

Digitalizarea

92.

invită Comisia să elaboreze un cadru pentru digitalizarea tuturor procedurilor de punere în aplicare a politicilor UE (cererile de propuneri, candidaturile, evaluarea, implementarea, plățile), care să fie aplicate de către toate statele membre;

93.

invită Comisia să elaboreze stimulente pentru crearea unui profil electronic al autorităților contractante în statele membre unde nu sunt disponibile astfel de profiluri;

94.

salută decizia UE de a se alătura, în sfârșit, GRECO în calitate de observator; invită Comisia să reînceapă negocierile cu GRECO cât mai curând posibil pentru a evalua în timp util conformitatea sa cu Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC) și să instituie un mecanism intern de evaluare pentru instituțiile UE;

Cooperarea internațională

95.

ține seama de intrarea în vigoare la 1 septembrie 2018 a Acordului UE-Norvegia privind cooperarea administrativă și asistența pentru recuperare în domeniul TVA;

96.

salută organizarea seminarului anual (desfășurat în Bosnia și Herțegovina în iunie 2018) pentru autoritățile partenere din țările candidate și potențial candidate cu privire la cele mai bune practici legate de reușita anchetelor antifraudă, precum și atelierul organizat în Ucraina în iulie 2018, cu participarea tuturor serviciilor antifraudă relevante, în cadrul Acordului de asociere UE-Ucraina;

97.

încurajează cu fermitate Comisia, OLAF și toate celelalte instituții și organisme ale Uniunii însărcinate cu protecția intereselor financiare ale acesteia să se implice activ în relația cu autoritățile partenere din țările candidate, din țările potențial candidate și din țările Parteneriatului estic și să colaboreze cu acestea, promovând măsuri pentru abordarea eficace a posibilelor cazuri de fraudă; invită Comisia să instituie mecanisme specifice și regulate pentru prevenirea și combaterea eficace a fraudei cu fonduri UE în aceste state;

98.

salută semnarea de către OLAF a două acorduri de cooperare administrativă cu Banca Africană pentru Dezvoltare și, respectiv, cu Biroul inspectorului general al Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID);

99.

subliniază problemele legate de aplicarea legislației țărilor terțe în ceea ce privește punerea în aplicare a Convenției-cadru pentru controlul tutunului („protocolul CCCT”);

100.

îndeamnă agențiile Uniunii Europene, în special Europol, Eurojust și OLAF să colaboreze din ce în ce mai strâns cu autoritățile naționale pentru depistarea mai eficientă a fraudelor;

101.

subliniază rolul important al avertizorilor de integritate în prevenirea, depistarea și raportarea fraudelor; subliniază necesitatea de a proteja avertizorii de integritate și de a încuraja jurnalismul de investigație prin mijloace juridice atât în statele membre, cât și la nivelul Uniunii; salută noua Directivă UE privind avertizarea în interes public, care va oferi, începând din decembrie 2021, protecție pentru persoanele din sectorul privat sau public care raportează încălcări; invită Comisia să monitorizeze cu atenție și să ofere asistență statelor membre în acest sens, asigurând transpunerea completă, corectă și în timp util a directivei;

102.

consideră că jurnalismul de investigație joacă un rol esențial în creșterea nivelului de transparență necesar în UE și în statele membre și că acesta trebuie încurajat și sprijinit prin mijloace juridice atât în statele membre, cât și la nivelul UE; invită Comisia să dezvolte măsuri cuprinzătoare de protecție a jurnalismului de investigație, inclusiv un mecanism de reacție rapidă în sprijinul jurnaliștilor aflați în dificultate și acte legislative de combatere a SLAPP;

103.

evidențiază rolul central pe care îl joacă transparența în prevenirea și depistarea timpurie a cazurilor de fraudă și de conflict de interese; invită toate statele membre să își intensifice eforturile pentru a mări transparența bugetară, asigurând faptul că datele relevante privind procedurile de achiziții publice și atribuirea contractelor finanțate din fonduri publice sunt disponibile și ușor accesibile publicului larg;

Norme privind transparența și dispoziții transversale

104.

salută adoptarea „Regulamentului Omnibus” și se așteaptă ca acesta să reducă în mod drastic ratele de fraudă pentru politicile agricole și de coeziune, simplificând totodată normele financiare ale UE;

105.

invită statele membre să își intensifice schimburile de informații privind posibilele societăți și tranzacții frauduloase prin intermediul rețelei Eurofisc; reamintește că schimbul de informații și accesul autorităților judiciare și de investigație la informații, respectând însă dispozițiile privind protecția datelor cu caracter personal, sunt esențiale în combaterea fraudei și a criminalității organizate;

106.

recunoaște importanța articolului 61 din Regulamentul financiar și redefinirea în sensul extinderii definiției conflictelor de interese pentru toți actorii financiari care execută bugetul UE în diferitele moduri de gestiune, inclusiv la nivel național;

107.

invită Comisia, în calitatea sa de gardian al tratatelor, să combată toate formele de conflict de interese și să evalueze periodic măsurile preventive adoptate de statele membre pentru evitarea acestora; invită Comisia să propună orientări comune pentru evitarea conflictelor de interese în cazul politicienilor cu funcții importante;

108.

subliniază că multe state membre nu au o legislație specifică împotriva criminalității organizate, în pofida faptului că aceasta își face simțită prezența din ce în ce mai mult în activități și în sectoare transfrontaliere, care afectează interesele financiare ale UE;

109.

îndeamnă Consiliul să adopte standarde etice comune cu privire la toate aspectele legate de conflictele de interese și să insiste asupra adoptării unei înțelegeri comune a acestei problematici în toate statele membre; subliniază problemele răspândite pe scară largă în materie de conflict de interese în ceea ce privește alocarea fondurilor Uniunii din cadrul politicii agricole și al politicii de coeziune; este inacceptabil ca membrii Consiliului European și ai Consiliului UE sau membrii familiilor acestora să ia parte la luarea deciziilor cu privire la viitorul CFM sau la alocările din bugetele naționale în cazul în care ar putea să aibă vreun profit personal din aceste decizii;

110.

reamintește importanța perioadelor existenței stării de incompatibilitate în cazul foștilor funcționari ai instituțiilor sau agențiilor Uniunii, întrucât situațiile de conflict de interese nesoluționate ar putea compromite punerea în aplicare a unor standarde etice înalte în întreaga administrație a UE; subliniază că articolul 16 din Statutul funcționarilor permite instituțiilor și agențiilor Uniunii să refuze solicitarea unui fost funcționar de a se angaja într-un anumit post atunci când nu există suficiente restricții pentru a proteja interesele legitime ale instituțiilor; solicită, de asemenea, administrației UE să asigure cu strictețe publicarea evaluării pentru fiecare caz, astfel cum impune Statutul funcționarilor;

111.

își reiterează poziția potrivit căreia este necesar un temei juridic clar care să permită OLAF să acceseze informațiile privind conturile bancare prin intermediul asistenței autorităților naționale competente și să combată frauda în domeniul TVA, exprimată în legătură cu revizuirea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013;

o o

112.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții de Conturi Europene, Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), Comitetului de supraveghere a OLAF și Parchetului European (EPPO).

(1) OLAF, „Al 19-lea raport al Oficiului European de Luptă Antifraudă, 1 ianuarie-31 decembrie 2018”, 2019.

(2) JO C 340, 8.10.2019, p. 1.

(3) JO L 248, 18.9.2013, p. 1.

(4) JO L 198, 28.7.2017, p. 29.

(5) JO L 283, 31.10.2017, p. 1.

(6) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

(7) JO L 193, 30.7.2018, p. 1.

(8) JO L 94, 28.3.2014, p. 65.

(9) JO C 252, 18.7.2018, p. 56.

(10) Hotărârea Curții de Justiție (Marea Cameră) din 8 septembrie 2015 în Cauza C-105/14, Proces penal împotriva Ivo Taricco și alții, 105/14, ECLI:EU:C:2015:555.

(11) Hotărârea Curții de Justiție (Marea Cameră) din 5 decembrie 2017 în Cauza C-42/17, Proces penal împotriva M.A.S. și M.B., ECLI:EU:C:2017:936.

(12) Hotărârea Tribunalului din 3 mai 2018 în Cauza T-48/16: Sigma Orionis SA/Comisia Europeană, ECLI:EU:T:2018:245.

(13) Texte adoptate, P8_TA(2018)0419.

(14) JO C 11, 13.1.2020, p. 50.

(15) Regulamentul (UE) nr. 250/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 de instituire a unui program în vederea promovării unor activități în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene (programul „Hercule III”) și de abrogare a Deciziei nr. 804/2004/CE (JO L 84, 20.3.2014, p. 6).

(16) JO L 268, 12.10.2010, p. 1.

(17) JO L 136, 31.5.1999, p. 20.

15.9.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/48

P9_TA(2020)0193

Situația umanitară din Venezuela și criza migrației și a refugiaților

Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la situația umanitară din Venezuela și la criza migrației și a refugiaților (2019/2952(RSP))

(2021/C 371/06)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Venezuela, în special cea din 16 ianuarie 2020 referitoare la situația din Venezuela după alegerea ilegală a noului președinte și a noului birou al Adunării Naționale (lovitură de stat parlamentară) (1),

—	având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 1 aprilie 2020 cu privire la propunerea SUA și situația în contextul pandemiei de coronavirus din Venezuela,

—	având în vedere declarația experților ONU în domeniul drepturilor omului din 30 aprilie 2020 referitoare la urgența sanitară din Venezuela,

—	având în vedere avertismentul din 6 mai 2020 al experților ONU în domeniul drepturilor omului cu privire la impactul devastator al crizei umanitare și economice din această țară asupra drepturilor omului,

—	având în vedere raportul din 2 iulie 2020 al Înaltei Comisare a ONU, Michelle Bachelet, cu privire la drepturile omului în Venezuela,

—	având în vedere comunicatul de presă comun al Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și al Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM) din 1 aprilie 2020 privind situația refugiaților și a migranților din Venezuela în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19,

—	având în vedere declarațiile Secretarului General al Organizației Statelor Americane privind situația din Venezuela din 5 ianuarie 2020 și din 26 iunie 2020,

—	având în vedere declarațiile Grupului de la Lima din 20 februarie, 2 martie, 2 aprilie și 16 iunie 2020,

—	având în vedere declarațiile privind cele mai recente evoluții din Venezuela făcute de VP/ÎR la 4 și 16 iunie 2020,

—	având în vedere declarația Comisiei sale pentru afaceri externe din 11 iunie 2020 referitoare la recentele atacuri împotriva Adunării Naționale din Venezuela,

—	având în vedere declarațiile Grupului internațional de contact din 16 iunie 2020 privind subminarea credibilității organismului electoral venezuelean și din 24 iunie 2020 privind înrăutățirea crizei politice din Venezuela,

—	având în vedere Decizia (PESC) 2020/898 a Consiliului din 29 iunie 2020 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (2), care a adăugat 11 înalți funcționari venezueleni pe lista persoanelor supuse unor măsuri restrictive,

—	având în vedere Conferința internațională a donatorilor pentru manifestarea solidarității cu refugiații și migranții din Venezuela din 26 mai 2020,

—	având în vedere Constituția Venezuelei,

—	având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale,

—	având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât Uniunea Europeană și statele sale membre oferă de ani de zile sprijin populației Venezuelei și comunităților care găzduiesc refugiați; întrucât la 26 mai 2020 Uniunea Europeană și Guvernul Spaniei, cu sprijinul UNHCR și al OIM, au convocat o conferință internațională a donatorilor pentru manifestarea solidarității cu refugiații și migranții venezueleni; întrucât donatorii internaționali s-au angajat să doneze o sumă totală de 2,544 miliarde EUR, din care numai 595 de milioane EUR sunt finanțări directe, restul fiind doar împrumuturi condiționate; întrucât în timpul conferinței unii dintre destinatarii împrumuturilor și-au exprimat îngrijorarea cu privire la dificultățile birocratice și complexitatea reglementărilor cu care s-au confruntat la obținerea împrumuturilor; întrucât cele 595 de milioane EUR sub formă de subvenții directe nu vor acoperi decât costurile anuale ale consecințelor acestei crize fără precedent din țările învecinate cu Venezuela; întrucât comunitatea internațională trebuie să găsească soluții inovatoare pentru a debloca alte eventuale resurse financiare menite să ajute poporul venezuelean să răspundă nevoilor sale urgente, dincolo de ajutorul umanitar și de ajutorul în cadrul cooperării pe termen mai lung;

B.	întrucât asistența UE se ridică la peste 319 milioane EUR, atât în Venezuela, cât și în afara acesteia; întrucât 156 de milioane EUR au fost destinați asistenței umanitare, 136 de milioane EUR dezvoltării și 27 de milioane EUR stabilității și păcii;

întrucât criza umanitară, politică, economică, instituțională, socială și multidimensională din Venezuela, deja gravă, s-a înrăutățit semnificativ și s-a agravat în timpul pandemiei; întrucât penuria crescândă de medicamente și alimente, încălcările grave ale drepturilor omului, hiperinflația, opresiunea politică, corupția și violența pun în pericol viețile oamenilor și îi obligă să fugă din țară;

D.	întrucât din ce în ce mai multe persoane din Venezuela, în special grupurile vulnerabile cum ar fi femeile, copiii și persoanele bolnave, suferă de malnutriție ca urmare a accesului limitat la servicii de sănătate de calitate, la medicamente, alimente și apă;

întrucât sistemul național de sănătate din Venezuela a fost serios slăbit din cauza proastei lui administrări de către regim, ceea ce a dus la penurii grave de medicamente și la lipsa tratamentelor medicale; întrucât cifrele publicate de regim în legătură cu pandemia de COVID-19 sunt lipsite de credibilitate și nu se bucură de încredere nici în Venezuela, nici pe plan internațional;

întrucât actuala criză multidimensională din Venezuela cauzează cel mai extins fenomen de strămutare a populației înregistrat vreodată în regiune; întrucât aproximativ cinci milioane de venezueleni au fugit din țară, 80 % dintre aceștia fiind strămutați în țările din regiune; întrucât, potrivit UNHCR, criza refugiaților din Venezuela este a doua din lume ca magnitudine, în urma celei din Siria; întrucât se preconizează că până la sfârșitul anului 2020 numărul total al persoanelor care fug din cauza înrăutățirii condițiilor de viață din Venezuela ar putea depăși 6,5 milioane;

întrucât, potrivit UNHCR, numărul de venezueleni care solicită azil la nivel mondial a crescut cu 2 000 %; întrucât 650 000 de venezueleni au depus cereri de azil în întreaga lume, iar aproximativ două milioane au obținut permise de ședere în alte țări de pe continentul american; întrucât 12 % din populație a fugit din țară, iar oamenii continuă să plece într-un ritm mediu de 5 000 pe zi;

întrucât actuala urgență mondială de sănătate publică a agravat situația deja disperată a multor refugiați și migranți din Venezuela, precum și pe cea din țările care îi găzduiesc; întrucât mulți refugiați și migranți depind de salarii zilnice insuficiente pentru a-și acoperi nevoile de bază, cum ar fi adăpostul, alimentele și asistența medicală;

I.	întrucât, potrivit informațiilor inițiale privind pandemia care a copleșit fragilul sistem de sănătate al țării, spitalele sunt pline cu bolnavi de coronavirus, iar zeci de lucrători din domeniul sănătății au fost infectați;

întrucât Curtea Supremă ilegitimă din Venezuela, controlată de regimul lui Nicolás Maduro, a confirmat în mod nejustificat numirea lui Luis Parra în funcția de președinte al Adunării Naționale la 26 mai 2020; întrucât sesiunea ilegală care a avut loc în ianuarie 2020 nu a respectat nici procedura juridică, nici principiile constituționale democratice, marea majoritate a reprezentanților aleși democratic fiind împiedicați, în unele cazuri prin recurgerea la forță, să fie prezenți la sesiune și, în consecință, să participe la vot; întrucât decizia ilegală adoptată în această sesiune parlamentară ilegitimă a determinat Consiliul UE să impună sancțiuni altor 11 funcționari pentru rolul lor în subminarea democrației și statului de drept, printre care se numără Luis Parra și Juan Jose Mendoza, președintele Camerei Constituționale a Curții Supreme; întrucât Juan Guaidó s-a autoexclus din orice guvern de tranziție, iar Maduro nu poate face parte dintr-un astfel de guvern;

întrucât la 13 iunie 2020 Curtea Supremă ilegitimă a numit din nou noi membri în Consiliul Electoral Național, în pofida faptului că nu are nicio competență legală în acest sens; întrucât, potrivit articolelor 187 și 296 din Constituția Venezuelei, aceste numiri sunt responsabilitatea exclusivă a Adunării Naționale, un organism ales în mod democratic de poporul venezuelean; întrucât Parlamentul European nu va recunoaște nicio decizie sau hotărâre adoptată unilateral de aceste organisme nelegitime; întrucât funcționarii responsabili de aceste decizii au fost, de asemenea, incluși pe lista de sancțiuni a UE;

întrucât Nicolás Maduro i-a ordonat ambasadoarei Uniunii Europene să părăsească țara în termen de 72 de ore de la impunerea de către UE a unor sancțiuni îndreptate împotriva mai multor funcționari responsabili de încălcări grave ale drepturilor omului și întrucât acesta l-a amenințat și pe ambasadorul Spaniei cu alte represalii; întrucât în mai 2020 s-au semnalat acte de hărțuire împotriva ambasadei Franței din Caracas, inclusiv întreruperea alimentării cu apă și electricitate a reședinței ambasadorului; întrucât regimul a decis să anuleze decizia respectivă și să nu o expulzeze pe ambasadoarea UE;

întrucât regimul Maduro s-a dezlănțuit împotriva partidelor politice Acción Democratica, Primero Justicia și Un Nuevo Tiempo, supunându-le unei persecuții sistematice prin hotărâri ale Curții Supreme ilegitime care le-au desființat organele naționale de conducere împotriva voinței membrilor lor; întrucât partidul politic democratic Voluntad Popular a fost clasificat ca organizație teroristă de către regimul Maduro;

întrucât comunitatea internațională democratică, inclusiv UE, a respins cu fermitate această farsă electorală și toate aceste acțiuni ilegale; întrucât această acțiune a redus la minimum spațiul democratic din această țară și a creat obstacole majore în calea soluționării crizei politice din Venezuela; întrucât formarea unui guvern național de urgență echilibrat și incluziv, care să cuprindă toate sectoarele politice și sociale democratice ale țării și care să fie în măsură să răspundă nevoilor umanitare actuale este esențială pentru depășirea crizei;

întrucât respectarea standardelor internaționale, un consiliu electoral național independent și echilibrat și crearea de condiții echitabile pentru a asigura participarea neîngrădită a partidelor politice și a candidaților reprezintă pietrele de temelie ale unui proces electoral credibil, care să permită desfășurarea de alegeri legislative și prezidențiale libere și corecte;

P.	întrucât finanțarea ilicită și ingerințele externe din partea regimului în alegeri reprezintă o amenințare semnificativă la adresa democrațiilor europene;

Q.	întrucât punerea în aplicare a deciziilor UE în materie de afaceri externe ține de competența autorităților naționale, însă Comisia are responsabilitatea de a monitoriza punerea în aplicare a legislației UE;

întrucât la 12 iunie 2020 autoritățile din Cabo Verde l-au arestat Alex Saab, un om de afaceri implicat în mai multe cazuri de corupție care implică regimul Maduro, și care așteaptă în prezent o hotărâre judecătorească și o posibilă extrădare; întrucât cazul Saab ilustrează cât de mult s-a generalizat corupția în Venezuela, în timp ce țara se află în mijlocul unei crize umanitare fără precedent; întrucât țara se situează pe locul 173 din 180 în indicele de percepție a corupției al Transparency International pe 2019;

întrucât numărul deținuților politici a crescut de când tulburările civile de masă au început în 2014, acesta ridicându-se în prezent la peste 430; întrucât există și relatări potrivit cărora 11 cetățeni europeni sunt reținuți în Venezuela; întrucât numeroase relatări privind cazuri de tortură comisă de către regim fac în prezent obiectul unei examinări preliminare de către CPI pentru crime împotriva umanității; întrucât represiunea, detențiile arbitrare și practicarea torturii au cunoscut o creștere în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19; întrucât raportul Înaltei Comisare Bachelet din 2 iulie 2020 privind Venezuela a documentat peste 1 300 de execuții extrajudiciare comise de forțele de securitate între 1 ianuarie și 31 mai 2020;

întrucât regimul Maduro nu a oferit informații transparente, nu a acceptat asistența umanitară internațională și nu a acordat prioritate nevoilor și respectării drepturilor celor mai vulnerabile segmente ale populației; întrucât la 1 iunie 2020 s-a încheiat un acord între Ministerul Puterii Populare pentru Sănătate și echipa de consiliere în probleme legate de COVID-19 a Adunării Naționale pentru a permite acordarea de ajutor umanitar Venezuelei prin intermediul Organizației Panamericane a Sănătății (PAHO), întrucât de-a lungul anilor regimul a respins orice formă de ajutor umanitar;

întrucât începând din 2016 regimul Maduro a sprijinit exploatarea artizanală ilegală a aurului în partea venezueleană a Amazoniei în scopul finanțării de grupări armate ilegale; întrucât aurul a fost scos ilegal din țară, urmând să fie vândut și schimbat ilicit în străinătate; întrucât acest „aur pătat cu sânge” este extras și exploatat fără respectarea drepturilor omului și a mediului, în condiții ilegale și prin acțiuni infracționale, ceea ce amenință grav oamenii și mediul;

V.	întrucât sunt necesare acțiuni eficace pentru a pune capăt amenințării la adresa securității regiunii extinse pe care o reprezintă legăturile dintre regimul dictatorial Maduro, grupările teroriste și grupările armate organizate care își desfășoară activitatea infracțională în Venezuela,

își reafirmă profundă îngrijorare cu privire la gravitatea situației de urgență umanitară, care reprezintă o amenințare serioasă la adresa vieților venezuelenilor; își exprimă solidaritatea cu toți venezuelenii forțați să fugă din țara lor din cauza lipsei celor mai elementare condiții de viață, cum ar fi accesul la hrană, la apă potabilă, la servicii de sănătate și la medicamente;

atrage atenția asupra agravării crizei migrației, care s-a extins în întreaga regiune, și anume în Columbia, Peru, Ecuador, Bolivia, Chile, Brazilia, Panama și Argentina, precum și în unele state membre ale UE și în Marea Caraibilor și subliniază condițiile extrem de dificile, agravate de lupta împotriva pandemiei de COVID-19; salută eforturile depuse de țările învecinate și solidaritatea arătată de acestea; solicită Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să continue cooperarea cu aceste țări și teritorii, oferind nu numai asistență umanitară, ci și mai multe resurse, precum și prin intermediul politicii de dezvoltare;

îndeamnă autoritățile din Venezuela să recunoască existența actualei crize umanitare, să împiedice agravarea acesteia și să promoveze soluții politice și economice pentru a garanta siguranța întregii populații civile și stabilitatea în țară și în regiune; ia act de acordul încheiat între Venezuela și Organizația Panamericană a Sănătății privind combaterea COVID-19;

solicită luarea de măsuri urgente pentru a împiedica agravarea crizei umanitare și de sănătate publică și, în special, reapariția unor boli precum rujeola, malaria, difteria și febra aftoasă; solicită aplicarea rapidă a unor soluții pe termen scurt pentru combaterea malnutriției în rândul celor mai vulnerabile grupuri, precum femeile, copiii și persoanele bolnave;

salută angajamentele asumate și eforturile Conferinței internaționale a donatorilor pentru manifestarea solidarității cu refugiații și migranții din Venezuela; solicită, în acest context, o reducere a birocrației și o simplificare a cadrului care să garanteze că fondurile ajung cât mai curând posibil la cei care au nevoie urgentă;

respinge cu fermitate încălcările funcționării democratice, constituționale și transparente a Adunării Naționale, precum și intimidările, violențele și deciziile arbitrare împotriva membrilor acesteia; denunță numirea nedemocratică de noi membri ai Consiliului Electoral Național și desființarea organelor de conducere ale partidelor împotriva voinței membrilor acestora;

repetă că, având în vedere votul transparent și democratic al Adunării Naționale, îl recunoaște pe Juan Guaidó ca președinte legitim al Adunării Naționale și ca președinte interimar legitim al Republicii Bolivariene a Venezuelei, în conformitate cu articolul 233 din Constituția Venezuelei;

își reiterează sprijinul deplin pentru Adunarea Națională, care este unicul organism democratic ales în mod legitim al Venezuelei și ale cărei competențe trebuie respectate, inclusiv prerogativele și siguranța membrilor săi; insistă că nu se poate ajunge la o soluție politică pașnică decât prin respectarea deplină a prerogativelor constituționale ale Adunării Naționale;

reamintește că respectarea instituțiilor și principiilor democratice și menținerea statului de drept sunt condiții esențiale pentru găsirea unei soluții la criza din Venezuela, în beneficiul poporului său; de aceea, solicită urgent crearea de condiții care să conducă la alegeri prezidențiale și legislative libere, transparente și credibile, cu un calendar fix, în condiții echitabile pentru toți actorii, cu asigurarea transparenței și prezenței unor observatori internaționali credibili, ca unică modalitate de ieșire din criză, excluzând astfel orice violență sau acțiune militară;

10.

invită UE și alți actori internaționali să mobilizeze comunitatea internațională să dea un răspuns care să contribuie la reinstaurarea urgentă a democrației și a statului de drept în Venezuela;

11.

reamintește că statele membre au obligația legală de a aplica dispozițiile Deciziei (PESC) 2017/2074 a Consiliului și de a pune în aplicare măsurile restrictive prevăzute de aceasta, în special împiedicarea intrării sau tranzitului pe teritoriul lor a persoanelor cărora li se aplică măsurile restrictive, precum și obligația de a informa imediat Consiliul în scris cu privire la orice derogare acordată;

12.

ia act de decizia Consiliului din 29 iunie 2020 de a adăuga 11 funcționari venezueleni pe lista celor care sunt supuși unor sancțiuni individuale care nu afectează populația venezueleană și solicită întărirea și extinderea acestei liste dacă situația drepturilor omului și a democrației în această țară continuă să se deterioreze; consideră că autoritățile UE trebuie să restricționeze deplasările persoanelor aflate pe această listă precum și ale rudelor lor apropiate, să le înghețe bunurile și să le interzică vizele; solicită, de asemenea, interzicerea imediată a comerțului cu „aurul pătat cu sânge” de proveniență ilegală din Venezuela și a circulației acestuia;

13.

regretă profund amenințările cu expulzarea ale dlui Maduro la adresa ambasadoarei UE de la Caracas ca formă de represalii pentru sancțiunile impuse unui număr de 11 funcționari responsabili de încălcări grave ale drepturilor omului; ia act, în această privință, de declarația inițială a VP/ÎR care anunță reciprocitate și invită statele membre să ia în considerare posibilitatea de a acționa în virtutea principiului reciprocității dacă această situație apare din nou, și anume prin revocarea prerogativelor ambasadorilor lui Maduro în UE; invită din nou statele membre să-i recunoască pe reprezentanții politici numiți de Juan Guaidó;

14.

denunță corupția de necontrolat care a devenit o parte integrantă a regimului Maduro; denunță utilizarea de către regimul Maduro a finanțării politice ca instrument de intervenție străină; denunță cu fermitate și deplânge cazurile de corupție, inclusiv cele care fac obiectul unei anchete judiciare în statele membre;

15.

solicită eliberarea imediată a tuturor deținuților politici și încetarea torturii, a relelor tratamente și a hărțuirii adversarilor politici, a activiștilor pentru drepturile omului și a protestatarilor pașnici, și solicită ca celor care au fost forțați în mod injust să plece în exil să li se permită să se întoarcă;

16.

sprijină deplin anchetele efectuate de Curtea Penală Internațională (CPI) care vizează crimele și actele de represiune pe scară largă comise de regimul venezuelean; îndeamnă Uniunea Europeană să sprijine inițiativa statelor părți la CPI de a deschide o anchetă asupra crimelor împotriva umanității comise de guvernul de facto Maduro pentru a-i trage astfel la răspundere pe cei responsabili;

17.

ia act de decizia justiției britanice din 2 iulie 2020, care recunoaște fără echivoc că legitimitatea democratică a Republicii Bolivariene a Venezuelei rezidă în persoana președintelui său, Juan Guaidó, acordându-i acestuia accesul legal la rezervele de aur ale Republicii;

18.

solicită trimiterea unei misiuni de informare în această țară, pentru a evalua situația;

19.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, președintelui interimar legitim al republicii și Adunării Naționale a Republicii Bolivariene a Venezuelei, guvernelor și parlamentelor țărilor din Grupul de la Lima, Adunării parlamentare euro-latinoamericane, precum și Secretarului General al Organizației Statelor Americane.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2020)0013.

(2) JO L 205 I, 29.6.2020, p. 6.

15.9.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/53

P9_TA(2020)0197

Substanțele active, inclusiv flumioxazinul

Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active beflubutamid, benalaxil, bentiavalicarb, bifenazat, boscalid, bromoxinil, captan, ciazofamid, dimetomorf, etefon, etoxazol, famoxadon, fenamifos, flumioxazin, fluoxastrobin, folpet, formetanat, metribuzin, milbemectină, Paecilomyces lilacinus tulpina 251, fenmedifam, fosmet, pirimifos-metil, propamocarb, protioconazol și S-metolaclor (D067115/02 – 2020/2671(RSP))

(2021/C 371/07)

Parlamentul European,

—

având în vedere proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active beflubutamid, benalaxil, bentiavalicarb, bifenazat, boscalid, bromoxinil, captan, ciazofamid, dimetomorf, etefon, etoxazol, famoxadon, fenamifos, flumioxazin, fluoxastrobin, folpet, formetanat, metribuzin, milbemectină, Paecilomyces lilacinus tulpina 251, fenmedifam, fosmet, pirimifos-metil, propamocarb, protioconazol și S-metolaclor (D067115/02,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE (1) ale Consiliului, în special articolul 21 și articolul 17 primul paragraf,

—

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/408 al Comisiei din 11 martie 2015 privind punerea în aplicare a articolului 80 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și privind stabilirea unei liste a substanțelor susceptibile de înlocuire (2),

—

având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind produsele de protecție a plantelor (4),

—	având în vedere articolul 112 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

A.	întrucât substanța flumioxazin a fost inclusă în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului (5) la 1 ianuarie 2003 prin Directiva 2002/81/CE a Comisiei (6) și a fost considerată a fi aprobată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009;

întrucât, începând din 2010 (7), este în curs de desfășurare o procedură de reînnoire a aprobării flumioxazinului în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 (8) al Comisiei, iar cererea respectivă a fost depusă în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1141/2010 (9) al Comisiei la 29 februarie 2012;

întrucât perioada de aprobare a substanței active flumioxazin a fost deja prelungită cu cinci ani prin Directiva 2010/77/UE a Comisiei (10) și, ulterior, cu un an în fiecare an începând din 2015 prin Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2015/1885 (11), (UE) 2016/549 (12), (UE) 2017/841 (13), (UE) 2018/917 (14), (UE) 2019/707 (15) ale Comisiei, iar actualul proiect de regulament de punere în aplicare al Comisiei prevede prelungirea cu încă un an, până la 30 iunie 2021;

întrucât Comisia nu a reușit să explice motivele prelungirii și a precizat doar următoarele: „Din cauza faptului că evaluarea tuturor substanțelor respective a fost amânată din motive independente de voința solicitanților, este probabil ca aprobările substanțelor active respective să expire înainte de adoptarea unei decizii privind reînnoirea lor”;

întrucât scopul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 este de a asigura un nivel ridicat de protecție, atât pentru sănătatea umană, cât și pentru cea animală, precum și un nivel ridicat de protecție a mediului și, în același timp, de a proteja competitivitatea agriculturii în Uniune; întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită protecției grupurilor vulnerabile ale populației, inclusiv femeilor însărcinate, sugarilor și copiilor;

întrucât ar trebui să se aplice principiul precauției și întrucât Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prevede că în compoziția produselor de protecție a plantelor ar trebui incluse numai substanțele în privința cărora s-a demonstrat că prezintă o utilitate pentru producția vegetală și nu exercită niciun efect nociv asupra sănătății umane sau animale și niciun efect inacceptabil asupra mediului;

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 indică faptul că, din motive de siguranță, perioada de aprobare a substanțelor active ar trebui să fie limitată în timp; întrucât perioada de aprobare ar trebui să fie proporțională cu riscurile posibile inerente utilizării unor astfel de substanțe, dar, în mod evident, această proporționalitate lipsește;

H.	întrucât, de la aprobarea sa ca substanță activă, acum 17 ani, flumioxazinul a fost identificat și clasificat ca substanță toxică pentru reproducere din categoria 1B și ca perturbator endocrin probabil;

întrucât Comisia și statele membre au posibilitatea și responsabilitatea de a acționa în conformitate cu principiul precauției atunci când a fost identificată posibilitatea unor efecte dăunătoare asupra sănătății, dar nu există încă certitudine științifică, prin adoptarea unor măsuri provizorii de gestionare a riscurilor pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane;

întrucât, mai precis, articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prevede că Comisia poate revizui aprobarea unei substanțe active în orice moment, în special atunci când, în lumina noilor cunoștințe științifice și tehnice, consideră că există indicii conform cărora substanța nu mai îndeplinește criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din regulamentul respectiv și întrucât această revizuire poate duce la retragerea sau modificarea aprobării substanței;

Substanță toxică pentru reproducere din categoria 1B și perturbator endocrin

întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (16), flumioxazinul este, în clasificarea armonizată, o substanță toxică pentru reproducere din categoria 1B, o substanță foarte toxică pentru mediul acvatic și o substanță foarte toxică pentru mediul acvatic, cu efecte pe termen lung;

întrucât Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a concluzionat deja în 2014 și, ulterior, în 2017 și 2018, că existau aspecte de preocupare majoră, dat fiind că flumioxazinul este clasificat ca substanță toxică pentru reproducere din categoria 1B și, de asemenea, că efectul de perturbator endocrin potențial al flumioxazinului este o problemă care nu a putut fi clarificată și un aspect de preocupare majoră;

întrucât, în 2015, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/408 a înscris flumioxazinul pe lista „substanțelor susceptibile de înlocuire”, deoarece este sau urmează să fie clasificat în categoria 1A sau 1B ca substanță toxică pentru reproducere, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008;

întrucât, în conformitate cu punctul 3.6.4 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, substanțele active nu pot fi autorizate atunci când sunt clasificate ca substanțe toxice pentru reproducere din categoria 1B, cu excepția cazurilor în care, pe baza unor dovezi documentate incluse în cerere, este necesară o substanță activă pentru a controla un pericol grav pentru sănătatea plantelor, care nu poate fi controlat prin alte mijloace disponibile, inclusiv metode nechimice, cazuri în care trebuie luate măsuri de atenuare a riscurilor pentru a se asigura că expunerea oamenilor și a mediului la substanță este redusă la minimum;

întrucât la 1 februarie 2018 statul membru raportor, în lumina noilor date științifice, a prezentat Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) o propunere de clasificare și etichetare armonizată a flumioxazinei în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008; întrucât, la 15 martie 2019, Comitetul pentru evaluarea riscurilor (CER) din cadrul ECHA a adoptat un aviz de modificare a clasificării flumioxazinei din categoria 1B a substanțelor toxice pentru reproducere în categoria 2 a substanțelor toxice pentru reproducere; întrucât acest fapt poate duce la o reclasificare a flumioxazinei în anexa IV la Regulamentul CLP la sfârșitul anului 2020 sau la începutul lui 2021; întrucât până atunci flumioxazina rămâne clasificată ca substanță toxică pentru reproducere categoria 1B;

întrucât, în conformitate cu punctul 3.6.5 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, substanțele active nu pot fi autorizate în cazul în care sunt considerate ca având proprietăți de perturbator endocrin ce pot provoca efecte adverse la om, cu excepția cazului în care expunerea oamenilor la substanța activă, agentul fitoprotector sau agentul sinergic respectiv din compoziția unui produs fitosanitar, în condițiile de utilizare realiste propuse, este neglijabilă, adică produsul este utilizat în sisteme închise sau în alte condiții care exclud contactul cu oamenii, iar reziduurile substanței active, agentului fitoprotector sau agentului sinergic în cauză în produsele alimentare și hrana pentru animale nu depășesc valorile de ajustare stabilite în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (17);

întrucât din 2014 se bănuiește că flumioxazina are proprietăți care perturbă sistemul endocrin (18); întrucât criteriile pentru a determina dacă o substanță este perturbator endocrin în contextul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 se aplică de la 20 octombrie 2018 (19); întrucât orientările aferente au fost adoptate la 5 iunie 2018 (20); întrucât, cu toate acestea, Comisia a mandatat EFSA abia la 4 decembrie 2019 să evalueze potențialul de perturbator endocrin al flumioxazinei în conformitate cu noile criterii; întrucât calendarul de realizare a acestei evaluări rămâne neclar;

R.	întrucât flumioxazinul are un risc ridicat de bioconcentrare, este foarte toxic pentru alge și plantele acvatice și prezintă o toxicitate moderată pentru râme, albine, pești și nevertebratele acvatice;

întrucât este inacceptabil ca o substanță care îndeplinește actualmente criteriile de excludere pentru substanțele active mutagene, cancerigene și/sau toxice pentru reproducere și care este probabil să îndeplinească criteriile de excludere datorită proprietăților sale care perturbă sistemul endocrin să fie în continuare autorizată pentru a fi utilizată în Uniune, punând în pericol sănătatea publică și mediul;

întrucât solicitanții pot utiliza în folos propriu faptul că Comisia a integrat în metodele sale de lucru prelungirea imediată și automată a perioadelor de aprobare a substanțelor active dacă reevaluarea riscului nu a fost finalizată, furnizând date incomplete pentru a prelungi în mod voit procesul de reevaluare și solicitând mai multe derogări și condiții speciale, ceea ce duce la riscuri inacceptabile pentru mediu și sănătatea umană, deoarece, în tot acest timp, continuă expunerea la substanța periculoasă respectivă;

întrucât, în urma unei propuneri inițiale a Comisiei de a nu se reînnoi autorizarea în 2014, care se baza pe faptul că flumioxazinul îndeplinea criteriile de excludere a substanțelor toxice pentru reproducere din categoria 1B, solicitantul a cerut o derogare de la aplicarea acestor criterii de excludere; totuși, această derogare a necesitat elaborarea unor metodologii de evaluare corespunzătoare care nu existau încă, în ciuda faptului că Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 era în vigoare de trei ani, motiv pentru care procesul de nereînnoire a fost blocat timp de mai mulți ani;

întrucât, în Rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind protecția plantelor, Parlamentul a invitat Comisia și statele membre „să se asigure că prelungirea procedurală a perioadei de aprobare pe durata procedurii, în conformitate cu articolul 17 din regulament, nu va fi utilizată pentru substanțe active mutagene, cancerigene sau toxice pentru reproducere, deci substanțe din categoriile 1A sau 1B, sau pentru substanțe active cu proprietăți care perturbă sistemul endocrin și care afectează oamenii sau animalele, așa cum este în prezent cazul substanțelor precum flumioxazin, tiacloprid, clorotoluron și dimoxistrobin”;

întrucât, în Rezoluția sa din 10 octombrie 2019 (21), Parlamentul s-a opus deja prelungirii anterioare a perioadei de aprobare a flumioxazinului, iar Comisia nu a formulat un răspuns convingător la această rezoluție și nu a demonstrat în mod corespunzător că nu și-ar depăși competențele de executare în cazul în care acordă o nouă prelungire;

întrucât, în urma prelungirii anterioare, în 2019, a mai multor substanțe active, inclusiv a flumioxazinului, în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/707, numai 8 dintre cele 34 de substanțe au fost fie reînnoite, fie nereînnoite, în timp ce, în cadrul prezentului proiect de regulament de punere în aplicare al Comisiei, 26 de substanțe vor fi din nou prelungite, multe dintre acestea pentru a treia sau a patra oară;

consideră că proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

consideră că proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei nu este conform cu dreptul Uniunii, în sensul că nu respectă principiul precauției;

condamnă cu fermitate întârzierile semnificative în procesul de reautorizare și în identificarea perturbatorilor endocrini;

consideră că decizia de a prelungi din nou perioada de aprobare a flumioxazinului nu respectă criteriile de siguranță prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 și nu se bazează nici pe dovezi care să arate că această substanță poate fi utilizată în condiții de siguranță, nici pe o nevoie urgentă și dovedită de prezență a substanței active flumioxazin în producția de alimente din Uniune;

invită Comisia să își retragă proiectul de regulament de punere în aplicare și să prezinte comisiei un nou proiect care să ia în considerare dovezile științifice privind proprietățile nocive ale tuturor substanțelor în cauză, în special ale flumioxazinului;

invită Comisia să prezinte doar proiecte de regulamente de punere în aplicare pentru a prelungi perioadele de aprobare a substanțelor în privința cărora nu se așteaptă ca evoluțiile științifice să conducă la o propunere a Comisiei de a nu se reînnoi aprobarea substanței active în cauză;

invită Comisia să retragă aprobările pentru substanțele în privința cărora există dovezi sau îndoieli întemeiate cu privire la faptul că nu vor îndeplini criteriile de siguranță prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

invită statele membre să asigure reevaluarea corespunzătoare și la timp a aprobărilor substanțelor active pentru care sunt state membre raportoare și să se asigure că întârzierile actuale sunt soluționate în mod eficient cât mai curând posibil;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 309, 24.11.2009, p. 1.

(2) JO L 67, 12.3.2015, p. 18.

(3) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

(4) JO C 433, 23.12.2019, p. 183.

(5) Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, 19.8.1991, p. 1).

(6) Directiva 2002/81/CE a Comisiei din 10 octombrie 2002 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului, privind înscrierea flumioxazinei ca substanță activă (JO L 276, 12.10.2002, p. 28).

(7) JO L 293, 11.11.2010, p. 48.

(8) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 al Comisiei din 18 septembrie 2012 de stabilire a dispozițiilor necesare pentru punerea în aplicare a procedurii de reînnoire pentru substanțele active, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (JO L 252, 19.9.2012, p. 26).

(9) Regulamentul (UE) nr. 1141/2010 al Comisiei din 7 decembrie 2010 de stabilire a procedurii de reînnoire a includerii unui al doilea grup de substanțe active în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului și de stabilire a listei substanțelor în cauză (JO L 322, 8.12.2010, p. 10).

(10) Directiva 2010/77/UE a Comisiei din 10 noiembrie 2010 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința datelor de expirare pentru includerea în anexa I a anumitor substanțe active (JO L 293, 11.11.2010, p. 48).

(11) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1885 al Comisiei din 20 octombrie 2015 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active 2,4-D, acibenzolar-s-metil, amitrol, bentazon, cihalofop-butil, diquat, esfenvalerat, famoxadon, flumioxazin, DPX KE 459 (flupirsulfuron-metil), glifosat, iprovalicarb, izoproturon, lambda-cihalotrin, metalaxil-M, metsulfuron-metil, picolinafen, prosulfuron, pimetrozin, piraflufen-etil, tiabendazol, tifensulfuron- metil și triasulfuron (JO L 276, 21.10.2015, p. 48).

(12) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/549 al Comisiei din 8 aprilie 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active bentazon, cihalofop-butil, diquat, famoxadon, flumioxazin, DPX KE 459 (flupirsulfuron-metil), metalaxil-M, picolinafen, prosulfuron, pimetrozin, tiabendazol și tifensulfuron-metil (JO L 95, 9.4.2016, p. 4).

(13) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/841 al Comisiei din 17 mai 2017 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de autorizare a substanțelor active acetamiprid, alfa-cipermetrin, Ampelomyces quisqualis tulpina: aq 10, benalaxil, bentazon, bifezanat, bromoxinil, carfentrazon etil, clorprofam, ciazofamid, desmedifam, diquat, DPX KE 459 (flupirsulfuron-metil), etoxazol, famoxadon, fenamidon, flumioxazin, foramsulfuron, Gliocladium catenulatum tulpina: j1446, imazamox, imazosulfuron, izoxaflutol, laminarină, metalaxil-M, metoxifenozidă, milbemectină, oxasulfuron, fenmedifam, pendimetalin, pimetrozin, S-metolaclor și trifloxistrobin (JO L 125, 18.5.2017, p. 12).

(14) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/917 al Comisiei din 27 iunie 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active alfa-cipermetrin, beflubutamid, benalaxil, bentiavalicarb, bifenazat, boscalid, bromoxinil, captan, carvonă, clorprofam, ciazofamid, desmedifam, dimetoat, dimetomorf, diquat, etefon, etoprofos, etoxazol, famoxadon, fenamidon, fenamifos, flumioxazin, fluoxastrobin, folpet, foramsulfuron, formetanat, Gliocladium catenulatum tulpina: J1446, izoxaflutol, metalaxil-m, metiocarb, metoxifenozid, metribuzin, milbemectină, oxasulfuron, Paecilomyces lilacinus tulpina 251, fenmedifam, fosmet, pirimifos-metil, propamocarb, protioconazol, pimetrozină și s-metolaclor (JO L 163, 28.6.2018, p. 13).

(15) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/707 al Comisiei din 7 mai 2019 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active alfa-cipermetrin, beflubutamid, benalaxil, bentiavalicarb, bifenazat, boscalid, bromoxinil, captan, ciazofamid, desmedifam, dimetoat, dimetomorf, diuron, etefon, etoxazol, famoxadon, fenamifos, flumioxazin, fluoxastrobin, folpet, foramsulfuron, formetanat, metalaxil-m, metiocarb, metribuzin, milbemectină, Paecilomyces lilacinus tulpina 251, fenmedifam, fosmet, pirimifos-metil, propamocarb, protioconazol, s-metolaclor și tebuconazol (JO L 120, 8.5.2019, p. 16).

(16) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).

(17) Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE (JO L 70, 16.3.2005, p. 1).

(18) „Conclusion on the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance glyphosate”, EFSA Journal, vol. 12, nr. 6, iunie 2014.

(19) JO L 101, 20.4.2018, p. 33.

(20) „Guidance for the identification of endocrine disruptors in the context of Regulations (EU) No 528/2012 and (EC) No 1107/2009”, EFSA Journal, vol. 16, nr. 6, iunie 2018.

(21) Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/707 al Comisiei din 7 mai 2019 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active alfa-cipermetrin, beflubutamid, benalaxil, bentiavalicarb, bifenazat, boscalid, bromoxinil, captan, ciazofamid, desmedifam, dimetoat, dimetomorf, diuron, etefon, etoxazol, famoxadon, fenamifos, flumioxazin, fluoxastrobin, folpet, foramsulfuron, formetanat, metalaxil-m, metiocarb, metribuzin, milbemectină, Paecilomyces lilacinus tulpina 251, fenmedifam, fosmet, pirimifos-metil, propamocarb, protioconazol, s-metolaclor și tebuconazol (Texte adoptate, P9_TA(2019)0026).

15.9.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/58

P9_TA(2020)0198

O abordare europeană globală privind stocarea energiei

Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la o abordare europeană globală privind stocarea energiei (2019/2189(INI))

(2021/C 371/08)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194,

—	având în vedere Acordul de la Paris,

—	având în vedere obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 7 al Organizației Națiunilor Unite, care vizează „asigurarea accesului tuturor la energie la prețuri accesibile, într-un mod sigur, durabil și modern”,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul ecologic european (COM(2019)0640),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei” (COM(2018)0773),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „O strategie europeană privind datele” (COM(2020)0066),

—	având în vedere Raportul Comisiei din 9 aprilie 2019 referitor la punerea în aplicare a Planului de acțiune strategic privind bateriile: Crearea unui lanț valoric strategic al bateriilor în Europa (COM(2019)0176),

—

având în vedere Raportul Comisiei din 9 aprilie 2019 privind punerea în aplicare și impactul asupra mediului și asupra funcționării pieței interne al Directivei 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE (COM(2019)0166),

—	având în vedere concluziile Consiliului European din 12 decembrie 2019,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 25 iunie 2019 privind viitorul sistemelor energetice în cadrul uniunii energetice pentru asigurarea tranziției energetice și a realizării obiectivelor în domeniul energiei și al climei până în 2030 și ulterior,

—	având în vedere Inițiativa privind o infrastructură de gaz europeană sustenabilă și inteligentă pentru Europa, lansată la 1 și 2 aprilie 2019 de Președinția română a Consiliului la București,

—	având în vedere inițiativa referitoare la hidrogen lansată de Președinția austriacă a Consiliului la Linz, la 17 și 18 septembrie 2018,

—	având în vedere Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (1),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piața internă de energie electrică (2),

—	având în vedere Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009 (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010 (5), care este în prezent în curs de revizuire,

—	având în vedere Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (6),

—	având în vedere Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE (7),

—	având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (8),

—	având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (9),

—	având în vedere nota de informare a Curții de Conturi Europene din 1 aprilie 2019 intitulată „Documentul de analiză nr. 04/2019: Sprijinul acordat de UE pentru stocarea energiei”,

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul ecologic european (10),

—	având în vedere Rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu (11),

—	având în vedere Rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la Conferința ONU din 2019 de la Madrid (Spania) privind schimbările climatice (COP25) (12),

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2019 intitulată „Schimbările climatice – o viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, în conformitate cu Acordul de la Paris” (13),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2018 intitulată „Implementarea infrastructurii pentru combustibili alternativi în Uniunea Europeană: este momentul să acționăm!” (14),

—	având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2018 referitoare la accelerarea inovării în domeniul energiei curate (15),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 intitulată „Către o nouă organizare a pieței energiei” (16),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la o strategie a UE pentru încălzire și răcire (17)

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A9-0130/2020),

A.	întrucât Parlamentul, Consiliul European și Comisia au aprobat obiectivul de zero emisii nete de gaze cu efect de seră în UE până în 2050, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris;

întrucât tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic necesită o tranziție energetică accesibilă și eficientă din punctul de vedere al costurilor de la un sistem bazat în mare măsură pe combustibili fosili către un sistem extrem de eficient din punct de vedere energetic, neutru din punct de vedere climatic și bazat pe energie din surse regenerabile;

întrucât sursele de energie regenerabile, cum ar fi energia geotermală, hidroenergia și biomasa, pot genera o capacitate de bază, iar altele, cum ar fi energia eoliană și cea solară, sunt intermitente și variabile; întrucât pentru a integra sursele variabile de energie regenerabilă în sistemul de energie electrică este necesară o mai mare flexibilitate în ceea ce privește cererea și oferta, pentru a stabiliza rețeaua de energie electrică, a preveni fluctuațiile extreme ale prețurilor și a menține securitatea aprovizionării și prețul accesibil al energiei; întrucât această flexibilitate sporită necesită un număr mai mare de instalații de stocare a energiei în UE;

D.	întrucât principiul separării trebuie menținut oricând;

întrucât, în 2017, doar 22,7 % din consumul final de energie din UE-28 s-a bazat pe energie electrică; întrucât, în 2018, peste 60 % din mixul de energie electrică al UE-28 provenea încă din surse neregenerabile de energie; întrucât se preconizează o accentuare a electrificării; întrucât, potrivit estimărilor Comisiei, UE va trebui să poată stoca de șase ori mai multă energie decât în prezent pentru a atinge obiectivul de zero emisii nete de gaze cu efect de seră până în 2050;

F.	întrucât integrarea sectorului va juca un rol esențial în sporirea flexibilității și eficienței sectorului energetic și în reducerea amprentei sale de carbon;

G.	întrucât gazele ecologice, precum gazele produse prin electroliză folosind energia electrică din surse regenerabile, oferă capacități mari de stocare la nivel sezonier;

întrucât Comisia ar trebui să analizeze modul în care infrastructura de gaze existentă poate juca un rol în decarbonizarea sistemului energetic, în special în ceea ce privește capacitatea de stocare a energiei pentru gazele ecologice, cum ar fi conductele de transport și de distribuție sau stocarea subterană ca stocare sezonieră, pentru a decide ce infrastructuri specializate sau optimizate și ce utilizări ameliorate și modernizate ale capacităților existente sunt necesare;

I.	întrucât, în 2018, doar 3 % din capacitatea globală de fabricație a celulelor de baterie cu litiu-ion era localizată în UE și 85 % se afla în regiunea Asia-Pacific;

J.	întrucât bateriile și alte instalații de stocare descentralizată, precum volantele, asigură nu numai securitatea aprovizionării, ci servesc și ca infrastructuri cu încărcare rapidă pentru vehiculele electrice, fezabile din punct de vedere economic;

întrucât acumularea prin pompare reprezintă peste 90 % din capacitatea de stocare a UE; întrucât, în prezent, acumularea prin pompare joacă un rol important în echilibrarea cererii și ofertei de energie, a stocării la scară mare cu o eficiență bidirecțională ridicată și a flexibilității pe termen scurt și mediu cu o capacitate de amploare;

întrucât tehnologiile de stocare a energiei termice pot oferi oportunități importante pentru decarbonizarea sectorului energetic, făcând posibilă stocarea căldurii sau a frigului timp de câteva luni prin absorbirea energiei din surse regenerabile prin pompele de căldură de nivel industrial și cu ajutorul biomasei, al biogazelor sau al energiei geotermale, cât și prin oferirea de servicii de flexibilitate, de exemplu, pentru un sistem de energie electrică dominat de energia din surse regenerabile; întrucât clădirile bine izolate, rețelele de încălzire centralizată și instalațiile de stocare dedicate pot fi folosite pentru stocare pentru diferite perioade de timp;

întrucât modelarea energetică utilizată de Comisie pentru a evalua căile de decarbonizare și opțiunile de politică asociate este esențială, deoarece aceasta determină viitoarea legislație și organizarea pieței; întrucât modelarea actuală subestimează în mod semnificativ impactul pozitiv al stocării energiei și, prin urmare, necesită îmbunătățiri;

invită statele membre să își exploreze întregul potențial de stocare a energiei;

invită Comisia să elaboreze o strategie cuprinzătoare privind stocarea energiei pentru a permite transformarea într-o economie extrem de eficientă din punct de vedere energetic și bazată pe surse regenerabile de energie, ținând seama de toate tehnologiile disponibile, precum și de tehnologiile apropiate de piață și păstrând o abordare neutră din punct de vedere tehnologic pentru a asigura condiții de concurență echitabile;

invită Comisia să înființeze un grup operativ care să implice toate direcțiile generale relevante în elaborarea acestei strategii, care se va baza pe o analiză cuprinzătoare a:

(a)

amprentei de carbon și a ciclului de viață, ținând seama cel puțin de extracția și/sau de producția de materii prime, inclusiv de aspectele legate de drepturile omului și de standardele de muncă, de aprovizionarea cu componente, de procesul de fabricație, de transport și de procesul de reciclare, după caz;

(b)	capacității energetice a tehnologiei, capacității sale de energie electrică, duratei sale de stocare, cheltuielilor sale de capital, cheltuielilor sale de exploatare, eficienței sale bidirecționale și eficienței sale în materie de conversie;

(c)

modelării sistemului energetic, care va integra datele relevante menționate la litera (b) pentru a evalua opțiunile de politică, incluzând efectele intraorare, astfel încât să se estimeze în mod corect nevoile actuale și viitoare ale sistemului în materie de flexibilitate și contribuția stocării la această modelare;

(d)	cererii de energie din industrie, transport și locuințe; și

(e)	potențialului de stocare la scară redusă și a potențialului de flexibilitate la nivel districtual, precum și a conexiunilor transfrontaliere și a integrării sectoarelor;

(f)	contribuției tehnologiilor de stocare a energiei la combaterea sărăciei energetice.

consideră, în special, că o astfel de strategie ar trebui să identifice măsurile necesare pentru îmbunătățirea conexiunilor și a coordonării transfrontaliere, pentru reducerea sarcinilor de reglementare în vederea intrării pe piață și pentru îmbunătățirea accesului la capital, la competențe și la materii prime pentru tehnologiile de stocare, în vederea stimulării competitivității pieței și industriei europene;

ia act de faptul că o tranziție energetică eficientă din punctul de vedere al costurilor către un sistem energetic extrem de eficient din punct de vedere energetic și bazat pe energia din surse regenerabile pentru o economie neutră climatic necesită o rețea energetică bine dezvoltată și inteligentă, tehnologii avansate de stocare și de flexibilitate, generare de rezervă și satisfacerea cererii pentru a asigura o aprovizionare cu energie constantă, la prețuri accesibile și sustenabilă, precum și aplicarea principiului „eficiența energetică pe primul loc”, extinderea masivă a surselor regenerabile de energie, consolidarea capacității de acțiune a consumatorilor și semnale nedistorsionate în materie de prețuri; prin urmare, solicită Comisiei ca, în cadrul programului Orizont Europa, să ofere în continuare sprijin pentru cercetarea în domeniul stocării, inclusiv în ceea ce privește tehnologiile alternative noi și emergente;

recunoaște rolul esențial al digitalizării în dezvoltarea unui sistem energetic mai descentralizat și mai integrat și, în cele din urmă, în asigurarea tranziției energetice;

subliniază că tranziția la o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei nu trebuie să pună în pericol securitatea aprovizionării sau accesul la energie; subliniază rolul stocării, în special pentru statele membre insulare sau izolate energetic; subliniază că o alimentare fiabilă cu energie, eficiența din punctul de vedere al costurilor și tranziția energetică trebuie să meargă mână în mână; subliniază, de asemenea, că eficiența energetică, rețelele inteligente, participarea și opțiunile de flexibilitate distribuită, inclusiv în ceea ce privește stocarea, consolidează securitatea energetică;

subliniază că este important să se asigure condiții de concurență echitabile pentru toate soluțiile de stocare a energiei, în conformitate cu principiul neutralității tehnologice, pentru a permite forțelor pieței să aleagă cele mai bune tehnologii și să stimuleze inovarea, și că principalii factori care influențează dezvoltarea diferitelor soluții tehnologice ar trebui să fie indicatori ai consumului de energie, ai amprentei de carbon și ai costurilor de producție, exploatare, reciclare și dezafectare;

regretă profund faptul că proiectele de infrastructură sau proiectele mai mari de stocare, care sunt esențiale pentru tranziția energetică, se confruntă adesea cu o rezistență puternică și cu întârzieri la nivel local; solicită statelor membre să încurajeze activ sprijinul public la nivel local, de exemplu, prin participarea publicului din etapa incipientă (permițând comunităților locale să se implice, să participe financiar sau să fie compensate), și o strânsă cooperare între sectoare;

10.

evidențiază potențialul folosirii stocării ca alternativă la expansiunea rețelelor tradiționale; subliniază importanța planificării coordonate a infrastructurilor în cadrul viitoarei strategii de integrare a sistemului energetic, cu scopul de a realiza o economie europeană competitivă și neutră din punct de vedere climatic;

11.

solicită punerea în aplicare la timp a Directivei (UE) 2019/944 privind piața de energie electrică și a Regulamentului (UE) 2019/943 privind piața de energie electrică; evidențiază faptul că stocarea de energie ar trebui să fie definită în mod coerent în toate cadrele juridice naționale; arată că există incertitudini în ceea ce privește sfera sa de aplicare, în special în ceea ce privește includerea diferitelor tehnologii de tip „power-to-x”, și, prin urmare, solicită Comisiei să ofere îndrumări urgente în acest sens;

12.

solicită Comisiei ca, în contextul strategiei de integrare a sistemului energetic, să asigure un temei juridic solid pentru operatorii sistemelor de transport și de distribuție pentru infrastructura de gaze, cu scopul de a oferi soluții de stocare a energiei în conformitate cu obiectivele Uniunii în materie de climă și cu Acordul de la Paris;

Bariere în materie de reglementare

13.

solicită Comisiei și statelor membre să asigure coerența și să evite suprapunerile legislative la nivel european, național sau regional;

14.

subliniază faptul că majoritatea statelor membre impun operatorilor de instalații de stocare, inclusiv consumatorilor activi, să plătească de două ori taxele de rețea sau taxele pe energie și alte impozite; este convins că eliminarea acestei constrângeri ar permite desfășurarea mai multor proiecte de stocare a energiei; invită Comisia să diferențieze între consumul final și stocare sau conversie și să dezvolte un sistem eficient de impozitare, interzicând dubla impozitare legată de proiectele de stocare a energiei în viitoarea sa propunere de revizuire a Directivei privind impozitarea energiei; invită statele membre să elimine orice tip de dublă impozitare, dezvoltând sisteme eficiente de impozitare și regândind taxele legate de stocarea energiei, astfel încât societatea să beneficieze de pe urma stocării, iar barierele pe care le întâmpină proiectele de stocare în ceea ce privește accesul pe piață să fie eliminate;

15.

evidențiază necesitatea unui tratament comparabil al stocării în toate tipurile diferite de vectori energetici și al spațiilor de stocare amplasate înainte de contor și după acesta, pentru a evita crearea unei probleme legate de subvențiile încrucișate prin eludarea tarifelor de rețea sau a taxelor de sistem, a impozitelor și a contribuțiilor; observă că, în prezent, cea mai mare parte a efortului financiar de decarbonizare este suportată de consumatorii de energie electrică și, prin urmare, stocarea de energie electrică este penalizată indirect;

16.

observă că, cu excepția energiei hidraulice obținute prin pompare, codurile de rețea ale UE nu abordează de obicei instalațiile de stocare a energiei, ceea ce conduce la aplicarea unui tratament inegal în diferite state membre, mai ales în ceea ce privește cerințele pentru conectarea la rețea; consideră că aceasta echivalează cu existența unor condiții concurențiale inegale, care fac dificilă dezvoltarea unor propuneri comerciale viabile pentru instalațiile de stocare a energiei; solicită Comisiei să faciliteze activitatea de stabilire a unor cerințe comune pentru conectarea la rețea și să abordeze alte bariere care previn integrarea stocării pe piețele de energie electrică;

17.

solicită de urgență revizuirea Regulamentului TEN-E (18) în ceea ce privește criteriile de eligibilitate și categoriile de infrastructuri de energie electrică, pentru a aborda mai bine dezvoltarea instalațiilor de stocare a energiei înainte de adoptarea următoarei liste de proiecte de interes comun (PIC); solicită o reformă riguroasă a procesului de elaborare a planului de dezvoltare a rețelei pe zece ani, astfel încât să se integreze principiul „eficiența energetică pe primul loc” în planificarea infrastructurii, precum și flexibilitatea, integrarea sectorială și conexiunile transfrontaliere; solicită alinierea criteriilor de acordare a statutului de PIC la obiectivul privind temperatura pe termen lung prevăzut în Acordul de la Paris și la obiectivul UE de a ajunge la o neutralitate climatică până în 2050 printr-o evaluare climatică sistematică a tuturor proiectelor candidate pentru a fi incluse pe lista de PIC;

18.

solicită Comisiei să recunoască rolul fundamental al tuturor tehnologiilor de flexibilitate și de stocare, pentru a asigura o tranziție energetică eficientă și a oferi în continuare niveluri ridicate de securitate a aprovizionării și de stabilitate a sistemului; evidențiază interesul publicului pentru dezvoltarea de noi proiecte de stocare și pentru îmbunătățirea celor existente, ceea ce ar trebui să se reflecte într-un proces de autorizare rapid, prioritar și simplificat în statele membre;

19.

constată cu îngrijorare că procedurile de aprobare la nivel național durează mult mai mult decât perioadele maxime pentru proiectele de interes comun prevăzute în Regulamentul TEN-E; invită Comisia să abordeze acest aspect în cadrul următoarei revizuiri, prin intermediul unui mecanism eficient și sincronizat de asigurare a respectării legii, recunoscând interesul public major al proiectelor de stocare de interes comun;

20.

regretă că nu sunt lansate pe piață proiecte de cercetare în cadrul programului Orizont 2020 și lipsa unei monitorizări sistematice a proiectelor finalizate și a unei diseminări a rezultatelor cercetării și salută intenția de a pune mai mult accentul pe activitățile legate de piață, fără a aduce atingere ambițiilor fundamentale în materie de cercetare pentru a crea un flux de tehnologii și proiecte legate de piață în cadrul programului Orizont Europa, în special prin crearea Consiliului european pentru inovare; solicită să se recurgă mai des la achizițiile înainte de comercializare; subliniază că cercetările în domeniul tehnologiei curate, sustenabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon trebuie intensificate, inclusiv în ceea ce privește stocarea energiei;

21.

subliniază faptul că este nevoie de mai multe cercetări în ceea ce privește utilizarea substanțelor chimice pentru stocarea energiei, precum și de cercetări fundamentale privind supraconductivitatea, ceea ce ar trebui să se reflecte în viitorul program Orizont;

22.

ia act cu îngrijorare de faptul că, în Orientările Comisiei privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020, există doar o referire indirectă la proiectele de stocare a energiei; constată că, de asemenea, în trecut, au fost notificate incredibil de puține măsuri de ajutor de stat pentru proiectele de stocare;

23.

invită Comisia să ia în considerare rolul important al stocării în tranziția energetică și să îl abordeze în mod corespunzător atunci când revizuiește orientările privind ajutoarele de stat; invită, de asemenea, Comisia să se asigure că noile orientări țin cont de sustenabilitatea și de eficiența diferitelor tehnologii de stocare, precum și de contribuția lor la stabilitatea rețelei și la neutralitatea climatică; subliniază, în plus, că proiectele necomerciale (de exemplu, proiectele de cercetare) ar putea fi exceptate de la normele privind ajutoarele de stat, astfel încât să se evite o finanțare ineficientă și denaturarea concurenței; subliniază faptul că operarea activelor de stocare de către actori din afara pieței este limitată la cazurile în care nu există interes pe piață, iar autoritatea națională de reglementare a acordat o scutire;

24.

solicită Comisiei să se asigure că noile orientări țin cont de eficiența și de contribuția diferitelor tehnologii de stocare la stabilitatea rețelei, astfel încât să se evite finanțarea ineficientă și să se limiteze participarea actorilor din afara pieței la cazurile și circumstanțele prevăzute la articolele 36 și 54 din Directiva (UE) 2019/944 privind piața de energie electrică;

Stocarea chimică („power-to-x”)

25.

subliniază rolul important al tehnologiei de tip „power-to-x” ca factor-cheie al integrării sistemului energetic și al corelării sectoarelor energiei electrice și gazelor; subliniază, în această privință, potențialul ridicat al hidrogenului, în special al hidrogenului verde, și al metanului sintetic și al biometanului pentru stocarea sezonieră a energiei în mari cantități, ca vector energetic, drept combustibil și materie primă pentru industriile mari consumatoare de energie, precum și drept combustibil sustenabil pentru mai multe moduri de transport; ca atare, solicită Comisiei să sprijine în continuare activitățile de cercetare și dezvoltare legate de dezvoltarea unei economii bazate pe hidrogen și îndeamnă Comisia și statele membre să susțină extinderea în continuare a tehnologiei de tip „power-to-x”, mai ales prin sprijinirea unei inițiative privind hidrogenul ca proiect important de interes european comun (PIIEC);

26.

observă că utilizarea hidrogenului pentru stocarea energiei încă nu este competitivă, din cauza costurilor ridicate de producție; constată, de asemenea, o diferență semnificativă între hidrogenul verde și cel albastru din punctul de vedere al costurilor; evidențiază importanța măsurilor de sprijin care conduc la reducerea costurilor pentru hidrogenul verde, pentru a-l transforma într-un argument economic viabil;

27.

constată că statele membre dețin standarde diferite în ceea ce privește amestecul de hidrogen cu gaz natural; solicită Comisiei să evalueze și să elaboreze o taxonomie clară și standarde privind hidrogenul, atât pentru rețeaua de gaze, cât și pentru utilizatorii finali; arată că aceste standarde vor trebui să fie adaptate la nevoile de calitate și la capacitățile tehnologice ale utilizatorilor finali, ținând seama de particularitățile fiecărei țări;

28.

constată că hidrogenul produs prin transformarea energiei electrice în gaze poate fi transformat apoi în alte tipuri de gaze, precum metanolul și amoniacul, care se pot folosi drept combustibil pentru sectorul maritim și aviatic, dar și pentru transporturile grele;

29.

subliniază că infrastructura de gaz existentă asigură o capacitate mare de stocare a energiei și că aceste active, precum și cele care adăpostesc noi surse de gaze, în special hidrogenul verde, ar facilita integrarea energiei electrice din surse regenerabile; constată, în acest sens, că trebuie abordată problema noului rol al operatorilor sistemului de transport (OST) de gaze în lumina normelor privind separarea;

30.

invită Comisia să efectueze o evaluare cuprinzătoare a impactului, o analiză a raportului cost-beneficiu și o analiză a disponibilității în ceea ce privește modernizarea infrastructurii de gaze sau construirea de noi infrastructuri speciale, care sunt importante pentru utilizarea hidrogenului ecologic, pentru transportarea lui în cantități mari sau pentru implementarea mobilității pe bază de hidrogen; recunoaște potențialul stocării subterane a gazelor, de exemplu, în caverne goale sau în materiale poroase;

31.

consideră că politicile UE ar trebui să consolideze în mod special inovarea și introducerea unor sisteme durabile de stocare a energiei și a hidrogenului curat; scoate în evidența nevoia de a garanta că utilizarea unor surse de energie precum gazele naturale are loc doar într-o etapă de tranziție, dat fiind obiectivul de a ajunge la o neutralitate climatică până în 2050; recunoaște că UE va necesita cantități mai mari de hidrogen; subliniază că, pentru a garanta volume suficiente de energie și competitivitatea industriei europene, trebuie susținute toate modalitățile de producere a hidrogenului;

32.

solicită Comisiei să elaboreze o definiție armonizată a hidrogenului ecologic, bazată pe o metodologie transparentă; solicită, de asemenea, un sistem de recunoaștere reciprocă a garanțiilor de origine pentru aceste gaze, propunând dezvoltarea unui sistem de certificare comun și a unui sistem de documentare de-a lungul întregului lanț valoric, de exemplu, prin emiterea unei etichete verzi; încurajează statele membre să reducă la minimum barierele administrative în ceea ce privește certificarea hidrogenului ecologic și/sau a hidrogenului cu emisii scăzute de dioxid de carbon; solicită Comisiei să asigure o concurență echitabilă și eficace între tehnologiile și vectorii energetici și între hidrogenul importat și hidrogenul produs în UE;

33.

constată că, în temeiul normelor actuale privind piața internă a gazelor, operatorii sistemelor de transport și de distribuție pentru infrastructura de gaze din UE sunt autorizați să transporte doar gaze naturale ca activitate reglementată; solicită Comisiei ca, în contextul strategiei privind integrarea sistemului energetic, să le permită operatorilor să transporte gaze cu emisii scăzute de dioxid de carbon precum hidrogenul, biometanul și metanul sintetic;

34.

subliniază faptul că toți actorii de pe piață ar trebui să aibă acces la avantajele și la stimulentele create în proiecte-pilot sau în laboratoare din lumea reală pentru a demonstra producția de hidrogen bazată pe energie din surse regenerabile;

35.

reamintește că producția de vectori chimici sintetici este rezonabilă doar dacă se folosește energie din surse regenerabile; solicită o creștere a nivelului de ambiție în ceea ce privește obiectivele legate de energia din surse regenerabile pentru 2030, pe baza unei evaluări cuprinzătoare a impactului;

Stocarea electrochimică

36.

este convins că diverse tehnologii ale bateriilor, inclusiv cele care au deja lanțuri valorice bine stabilite în UE, vor juca un rol important în garantarea unei alimentări stabile cu energie electrică; subliniază faptul că tehnologiile bateriilor sunt extrem de importante pentru a garanta autonomia strategică a UE și reziliența acesteia în ceea ce privește alimentarea cu energie electrică;

37.

salută eforturile Comisiei de a crea standarde pentru bateriile europene;

38.

recunoaște că există deja sisteme funcționale de colectare și reciclare, precum și procese în circuit închis, în conformitate cu principiile economiei circulare, pentru o serie de tehnologii ale bateriilor, în special în lanțurile valorice ale bateriilor industriale și ale sectorului autovehiculelor din UE, de exemplu, bateriile demaroare pe bază de plumb, și consideră că aceste sisteme ar putea fi considerate un model pentru reciclarea bateriilor;

39.

constată că accesul pe piața de flexibilitate și de energie electrică va fi esențial pentru a realiza potențialul stocării pe bază de baterii;

40.

este preocupat de faptul că UE are o capacitate foarte redusă de fabricare a bateriilor cu litiu-ion și se bazează pe producția din afara Europei, cu o transparență limitată; salută, prin urmare, Alianța europeană pentru baterii și Planul strategic de acțiune privind bateriile; solicită extinderea lor astfel încât să acopere toate tehnologiile disponibile ale bateriilor; solicită ca acestea să beneficieze de un sprijin continuu și ca punerea în aplicare a Planului strategic de acțiune să fie impulsionată, în conformitate cu obiectivele mai ample în ceea ce privește economia circulară, strategia industrială și gestionarea produselor chimice; salută, în acest sens, anunțul Comisiei potrivit căruia aceasta va propune o legislație privind bateriile în sprijinul planului strategic de acțiune și al economiei circulare; solicită, în acest sens, analizarea ciclului de viață al bateriilor, introducerea proiectării circulare, gestionarea și manipularea în condiții de siguranță în timpul tratamentului substanțelor periculoase din producția de celule, precum și introducerea unei etichete privind amprenta de carbon, pe care să se declare impactul asupra mediului al tuturor lanțurilor valorice ale bateriilor introduse pe piața europeană; subliniază importanța creării de ecosisteme în jurul lanțului valoric al bateriilor pentru a stimula competitivitatea și durabilitatea industriei;

41.

solicită Comisiei să propună cerințe privind proiectarea ecologică a bateriilor, pentru a spori posibilitatea de reciclare încă din faza de proiectare;

42.

este preocupat că UE depinde în mare măsură de importurile de materii prime pentru producția de baterii, inclusiv din surse unde extracția implică degradarea mediului înconjurător, încălcarea standardelor de muncă și conflicte locale privind resursele naturale; îndeamnă Comisia să abordeze această dependență în strategiile relevante ale UE; evidențiază rolul aprovizionării durabile cu materii prime și potențialul surselor interne de materii prime din UE; este convins că prin îmbunătățirea sistemelor de reciclare a bateriilor s-ar putea obține o parte semnificativă a materiilor prime necesare producției de baterii din UE;

43.

recunoaște potențialul refolosirii bateriilor uzate ale vehiculelor electrice pentru a stoca energie în locuințe sau în unități de baterii mai mari; este preocupat de faptul că clasificarea bateriilor uzate ca deșeuri prin Directiva privind bateriile, indiferent de reutilizare, poate constitui un obstacol în calea unei astfel de refolosiri; recunoaște că bateriile refolosite nu sunt returnate în vederea reciclării și că standardele de siguranță nu sunt controlate atunci când o baterie este transformată pentru utilizări cu alte caracteristici decât cele pentru care a fost gândită inițial; solicită Comisiei să aplice responsabilitatea producătorului, cu garanții de performanță și de siguranță, pentru producătorul care reintroduce bateria pe piață; solicită Comisiei să clarifice schemele de răspundere extinsă a producătorilor aferente bateriilor refolosite;

44.

recunoaște potențialul vehiculelor electrice și al bateriilor lor de a oferi, prin intermediul infrastructurii de încărcare inteligentă, flexibilitate rețelei, ca parte a răspunsului la cererea dispecerizabilă, reducând astfel necesitatea unor centrale de rezervă în sistemul energetic;

45.

invită Comisia ca, în momentul revizuirii Directivei privind bateriile și după efectuarea unei evaluări a impactului, să propună obiective ambițioase de colectare și de reciclare a bateriilor, bazate pe fracțiile esențiale pentru metal; subliniază că trebuie promovate în continuare cercetarea și inovarea pentru procesele și tehnologiile de reciclare în cadrul programului Orizont Europa;

46.

solicită Comisiei să elaboreze orientări și/sau standarde pentru transformarea în alte scopuri a bateriilor din vehiculele electrice, inclusiv procese de testare și de clasificare, precum și orientări de siguranță;

47.

evidențiază că trebuie sprijinite cercetarea, know-how-ul și competențele, pentru a stimula producția de baterii în UE;

48.

recunoaște potențialul pașaportului global pentru baterii pentru dezvoltarea unui lanț valoric sustenabil al bateriilor, ținând cont de respectarea drepturilor omului și de impactul asupra mediului înconjurător; consideră că certificarea mineralelor este un instrument important pentru asigurarea unor lanțuri valorice durabile ale bateriilor;

Stocarea mecanică

49.

observă că acumularea prin pompare joacă un rol esențial în stocarea energiei; este preocupat de faptul că UE nu exploatează întregul potențial al acestei tehnologii de stocare a energiei care este atât neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, cât și foarte eficientă;

50.

consideră că statele membre ar trebui să caute noi modalități de consolidare a capacității de acumulare prin pompare, ținând seama totodată de utilizarea în mai multe scopuri a rezervoarelor noi existente și a celor noi; invită statele membre să elimine toate obstacolele administrative care întârzie aceste proiecte și să sprijine în materie de reglementare abordările inovatoare din acest domeniu; invită Comisia să acorde prioritate tranziției energetice necesare, să efectueze o revizuire completă a legislației relevante și să propună schimbări acolo unde este necesar, reducând la minimum impactul asupra mediului;

51.

subliniază că, în vederea protecției mediului, modernizarea instalațiilor existente și proiectele de capacitate mai mare ar putea fi mai recomandate decât proiectele noi;

52.

recunoaște contribuția tehnologiilor de stocare precum aerul comprimat, supracapacitoarele și volantele la asigurarea flexibilității; recunoaște importanța unei tehnologii europene a volantelor pentru stocarea de energie și pentru reglementarea frecvenței; subliniază faptul că această tehnologie constituie un instrument relevant de stocare și de reglementare pentru rețelele inteligente sau pentru dezvoltarea de rețele strategice;

Stocarea energiei termice

53.

consideră că stocarea energiei termice (precum cazanele de mari dimensiuni) și încălzirea centralizată în zonele dens populate reprezintă un instrument foarte eficient de stocare a energiei, care asigură flexibilitatea necesară pentru a integra un procent mai mare de energie din surse regenerabile intermitente și de căldură reziduală din procesele industriale și din sectorul terțiar; invită Comisia și statele membre să sprijine și să dezvolte rețelele de încălzire centralizată cu un grad ridicat de eficiență energetică; mai mult, solicită Comisiei să ia în considerare infrastructura termică și stocarea energiei termice atunci când elaborează planurile de dezvoltare a rețelei pe zece ani atât pentru Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E), cât și pentru Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de gaze naturale (ENTSO-G);

54.

consideră că stocarea energiei termice în acvifere, în special alături de utilizarea surselor geotermale, ar putea reprezenta un instrument inovator în zonele neurbanizate și industriale; solicită Comisiei și statelor membre să sprijine cercetarea și dezvoltarea pentru aceste soluții și să pună în aplicare centrale-pilot de mari dimensiuni;

55.

recunoaște că o cogenerare flexibilă oferă o soluție integrată și orientată spre viitor de stocare a energiei, capabilă să asigure flexibilitatea rețelelor de energie electrică și eficiența alimentării cu energie termică, dat fiind că stocarea energiei termice decuplează producția de energie electrică de consumul de energie termică; solicită statelor membre să exploreze în continuare integrarea sectorială, sistemele inteligente de energie și utilizarea excedentului de căldură, de exemplu, din centrele de date, spațiile industriale sau sistemele de metrou; solicită Comisiei să promoveze concepte inovatoare de stocare a energiei termice, precum stocarea căldurii sub formă de energie electrică și de gheață;

56.

salută faptul că rețelele de încălzire și răcire centralizată vor fi eligibile pentru finanțare în temeiul Regulamentului revizuit privind MIE și solicită includerea acestora ca potențiale PIC în temeiul Regulamentului TEN-E;

57.

consideră că, în conformitate cu neutralitatea tehnologică, ar trebui promovate tehnologiile de stocare a energiei termice, pentru a îmbunătăți performanța, fiabilitatea și integrarea lor în sistemele existente pentru energia electrică dispecerizabilă; consideră că dezvoltarea tehnologiilor de stocare a energiei termice și introducerea lor pe piață pot oferi oportunități de proiecte comune, pentru a încuraja parteneriatele energetice între țări;

58.

recunoaște potențialul de stocare al clădirilor eficiente din punct de vedere energetic, prin mase de stocare eficace, componente termice sau masive de construcție sau stocarea apei reci sau calde; solicită Comisiei să încurajeze renovările care vizează eficiența energetică în viitoarea sa strategie privind renovările și îndeamnă statele membre să își respecte strategiile pe termen lung privind renovările, ținând cont de potențialul de stocare al clădirilor;

59.

solicită Comisiei ca, în viitoarea strategie privind integrarea sistemului energetic, să ia în considerare rolul infrastructurii de încălzire și de stocare a energiei termice în asigurarea flexibilității sistemului energetic;

60.

solicită statelor membre să ia în considerare toate tehnologiile de stocare sustenabile și eficiente din punctul de vedere al costurilor și toate opțiunile de flexibilitate, inclusiv cele legate de căldură, ca parte a unei abordări integrate privind sistemele energetice, atunci când, în cadrul planurilor în materie de energie și climă de la nivel național, își transformă sistemele energetice în economii cu un grad ridicat de eficiență energetică și bazate pe surse regenerabile de energie;

Stocarea descentralizată – rolul consumatorilor activi

61.

consideră că bateriile de uz casnic, stocarea energiei termice în cazul locuințelor, tehnologia de la vehicule la rețea, sistemele energetice casnice inteligente, satisfacerea cererii și integrarea sectoarelor contribuie la reducerea vârfurilor de consum, asigură flexibilitate și joacă un rol din ce în ce mai important în asigurarea eficienței și integrării rețelei energetice; consideră că standardizarea timpurie a noilor dispozitive, informarea consumatorilor, transparența datelor privind consumatorii și piețele de energie electrică funcționale, care asigură accesul facil al consumatorilor, vor fi esențiale pentru a atinge acest obiectiv; în plus, subliniază rolul clienților activi și al comunităților de energie ale cetățenilor în procesul de tranziție energetică și este de părere că acestea ar trebui promovate în mod adecvat;

62.

observă că utilizatorii privați sunt reticenți să își folosească bateriile vehiculelor pentru servicii de stocare, chiar dacă acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic; salută, în acest sens, stimulentele pentru flexibilitate care le sunt oferite consumatorilor prin Directiva (UE) 2019/944 (Directiva privind piața de energie electrică) și solicită statelor membre să garanteze o punere în aplicare rapidă și riguroasă a dispozițiilor relevante; subliniază faptul că introducerea pe piață pe scară largă a tehnologiei de la vehicule la rețea va necesita o mai mare interoperabilitate și, implicit, reglementări sau standarde uniforme la nivelul UE, în vederea eliminării unei serii de obstacole, inclusiv a celor de natură administrativă, juridică și fiscală;

63.

recunoaște contribuția consumatorilor activi la sporirea flexibilității sistemului, de exemplu, prin soluții de stocare descentralizată și la scară mică a energiei și, în cele din urmă, la realizarea obiectivelor climatice și energetice; solicită statelor membre să sprijine participarea cetățenilor la sistemul energetic (prin stimulente fiscale pentru tehnologii de stocare în baterii) și să îndepărteze obstacolele care îi împiedică pe cetățeni să își producă propria energie electrică sau să o consume, să o stocheze sau să o vândă pe piață; solicită Comisiei să monitorizeze în mod corespunzător punerea corectă în aplicare a Directivei privind piața de energie electrică și a Directivei (UE) 2018/2001 (Directiva privind energia din surse regenerabile), în ceea ce privește articolele care stabilesc un cadru de reglementare pentru prosumatori și pentru comunitățile de energie;

64.

subliniază faptul că stocarea descentralizată este o componentă esențială a gestionării cererii; evidențiază rolul pe care îl joacă bateriile vehiculelor electrice în asigurarea flexibilității rețelei prin servicii de încărcare inteligentă și servicii de tipul „de la vehicul la x”; invită Comisia să stabilească un cadru favorabil, care să garanteze că producătorii de vehicule electrice, programele de încărcare și stațiile de alimentare activează funcția care permite furnizarea acestor servicii, precum și să obțină o interoperabilitate deplină în cadrul unei directive revizuite privind combustibilii alternativi;

o o

65.

îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 158, 14.6.2019, p. 125.

(2) JO L 158, 14.6.2019, p. 54.

(3) JO L 328, 21.12.2018, p. 82.

(4) JO L 115, 25.4.2013, p. 39.

(5) JO L 348, 20.12.2013, p. 129.

(6) JO L 283, 31.10.2003, p. 51.

(7) JO L 266, 26.9.2006, p. 1.

(8) JO L 327, 22.12.2000, p. 1.

(9) JO L 206, 22.7.1992, p. 7.

(10) Texte adoptate, P9_TA(2020)0005.

(11) Texte adoptate, P9_TA(2019)0078.

(12) Texte adoptate, P9_TA(2019)0079.

(13) Texte adoptate, P8_TA(2019)0217.

(14) Texte adoptate, P8_TA(2018)0438.

(15) JO C 463, 21.12.2018, p. 10.

(16) JO C 204, 13.6.2018, p. 23.

(17) JO C 204, 13.6.2018, p. 35.

(18) Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009 (JO L 115, 25.4.2013, p. 39).

15.9.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/71

P9_TA(2020)0200

Încheierea unui acord, în curs de negociere, între Uniunea Europeană și Noua Zeelandă privind schimbul de date cu caracter personal pentru combaterea criminalității grave și a terorismului

Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului și Comisiei privind încheierea unui acord, în curs de negociere, între Uniunea Europeană și Noua Zeelandă privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile neozeelandeze competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2019)0551 – 2020/2048(INI))

(2021/C 371/10)

Parlamentul European,

—

având în vedere recomandarea Comisiei de Decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Noua Zeelandă privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile neozeelandeze competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2019)0551),

—

având în vedere Decizia Consiliului din 13 mai 2020 de autorizare a deschiderii negocierilor cu Noua Zeelandă pentru un acord între Uniunea Europeană și Noua Zeelandă privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile neozeelandeze competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului,

—	având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (Carta), în special articolele 2, 6, 7, 8 și 47,

—	având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 6, precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 16 și 218,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (2),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (3),

—	având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice (4),

—

având în vedere Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (5),

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei pentru protecția persoanelor în cazul prelucrării automatizate a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108) din 28 ianuarie 1981 și Protocolul adițional din 8 noiembrie 2001 la Convenția pentru protecția persoanelor în cazul prelucrării automatizate a datelor cu caracter personal, referitor la autoritățile de supraveghere și fluxurile transfrontaliere de date (ETS nr. 181),

—	având în vedere avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) 1/2020 privind mandatul de negociere pentru încheierea unui acord internațional privind schimbul de date cu caracter personal între Europol și autoritățile de aplicare a legii din Noua Zeelandă,

—	având în vedere Raportul Europol din 2019 privind situația terorismului în UE și evoluția acestuia,

—	având în vedere Apelul la acțiune de la Christchurch adoptat de Noua Zeelandă, Franța, Comisie, companii tehnologice și alte părți pentru a elimina conținutul cu caracter terorist și extremist violent din mediul online,

—	având în vedere articolul 114 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0131/2020),

întrucât Regulamentul (UE) 2016/794 permite transferul de date cu caracter personal către autoritatea competentă dintr-o țară terță sau o organizație internațională, cu condiția ca un astfel de transfer să fie necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor Europol, pe baza unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat în temeiul Directivei (UE) 2016/680, a unui acord internațional în temeiul articolului 218 din TFUE care să furnizeze garanții adecvate cu privire la protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor sau a unor acorduri de cooperare care permit schimbul de date cu caracter personal încheiate înainte de 1 mai 2017 și, în situații excepționale, de la caz la caz, în condițiile stricte stabilite la articolul 25 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/794 și numai dacă sunt aduse garanțiile adecvate, subliniază că acordul trebuie să respecte pe deplin drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Cartă;

întrucât acordurile internaționale care permit Europol și țărilor terțe să coopereze și să facă schimb de date cu caracter personal ar trebui să respecte drepturile fundamentale recunoscute de Cartă, în special la articolele 2, 6, 7, 8 și 47 din aceasta și la articolul 16 din TFUE, și, prin urmare, să respecte principiul limitării scopului și drepturile de acces și de rectificare; întrucât aceste acorduri ar trebui să facă obiectul monitorizării de către o autoritate independentă, după cum se prevede în mod specific în Cartă, și ar trebui să fie necesare și proporționale cu îndeplinirea sarcinilor Europol;

întrucât documentul de programare al Europol pentru perioada 2020-2022 (6) evidențiază faptul că o punere în aplicare deplină și reușită a activităților Platformei multidisciplinare europene împotriva amenințărilor infracționale (EMPACT), în special la nivel operațional, nu este posibilă fără un parteneriat strâns cu țări și organizații terțe; întrucât UE și Noua Zeelandă au perspective apropiate în ceea ce privește aspectele de securitate globală și pun în aplicare abordări similare în această privință;

întrucât Europol și forțele de poliție din Noua Zeelandă au stabilit deja un cadru pentru o cooperare sporită printr-un acord de lucru și un memorandum de înțelegere, ambele semnate în 2019, care permit forțelor de poliție din Noua Zeelandă să utilizeze aplicația de rețea pentru schimbul securizat de informații (SIENA) și să detașeze permanent un ofițer de legătură la sediul Europol din Haga;

întrucât Europol a încheiat în trecut mai multe acorduri operaționale privind schimbul de date cu caracter personal cu țări terțe; întrucât, în 2018, Uniunea a lansat negocieri pe această temă cu opt țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord (Turcia, Israel, Tunisia, Maroc, Liban, Egipt, Algeria și Iordania); întrucât Parlamentul a adoptat rezoluții referitoare la mandatele de negociere ale acestor acorduri (7);

întrucât Europol a stabilit nivelul de amenințare al teroriștilor jihadiști ca fiind ridicat și întrucât, în 2018, terorismul a continuat să constituie o amenințare majoră la adresa securității statelor membre; întrucât, deși numărul arestărilor unor teroriști de dreapta a rămas la un nivel comparativ scăzut, acesta a crescut pentru al treilea an consecutiv; întrucât statele membre au raportat la Europol că agențiile de aplicare a legii au utilizat instrumente de schimb de date pentru a dejuca, a împiedica sau a investiga 129 de atacuri teroriste în 2018;

G.	întrucât Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) supervizează Europolul de la 1 mai 2017 și consiliază instituțiile UE cu privire la politicile și legislația referitoare la protecția datelor, inclusiv atunci când negociază acorduri în sectorul aplicării legii;

întrucât, având în vedere atacul terorist de dreapta asupra a două moschei din Christchurch din 2019, cooperarea operațională care urmează să fie formalizată în cadrul acordului dintre Europol și Noua Zeelandă, prin asigurarea schimbului de date cu caracter personal, ar putea fi esențială pentru împiedicarea și urmărirea penală a altor crime grave și atacuri teroriste care ar putea fi planificate sau comise în UE și în lume;

I.	întrucât transferurile de date cu caracter personal colectate în contextul anchetelor penale și prelucrate în continuare de Europol în temeiul acordului ar putea avea un impact semnificativ asupra vieților persoanelor vizate,

consideră că cooperarea cu Noua Zeelandă în materie de aplicare a legii va ajuta Uniunea Europeană să-și protejeze mai bine interesele de securitate, în special în domeniile prevenirii și combaterii terorismului, anihilării criminalității organizate și luptei împotriva criminalității cibernetice; încurajează Comisia să lanseze urgent negocierile cu Noua Zeelandă privind schimbul de date cu caracter personal între Europol și autoritățile neozeelandeze competente în combaterea criminalității grave și a terorismului, cu respectarea deplină a orientărilor în materie de negociere adoptate de Consiliu; solicită Comisiei să urmeze recomandările suplimentare formulate în prezenta rezoluție;

insistă asupra faptului că nivelul de protecție a datelor prevăzut în acord ar trebui să fie în esență, atât în legislație, cât și în practică, echivalent cu nivelul de protecție prevăzut în dreptul UE; insistă, în plus, asupra faptului că, dacă nu este garantat un astfel de nivel de protecție, acordul nu poate fi încheiat; subliniază, în acest context, că în 2012 Comisia a recunoscut formal Noua Zeelandă ca țară care oferă un nivel adecvat de protecție a datelor; întrucât prezenta decizie se aplică totuși numai chestiunilor care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2016/679 și, în consecință, nu se aplică chestiunilor care țin de asigurarea aplicării legii,

consideră că un schimb transfrontalier de informații între toate agențiile de aplicare a legii de resort, în UE și cu partenerii de la nivel mondial, ar trebui să devină o prioritate, pentru a combate mai eficient formele grave de criminalitate și terorismul;

cere ca acordul să conțină toate garanțiile și controalele necesare cu privire la respectarea protecției datelor cu caracter personal, stabilite în directivele de negociere; ia act de faptul că transferul de date cu caracter personal sensibile ar trebui permis numai în cazuri excepționale, atunci când astfel de transferuri sunt strict necesare și proporționale pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor vizate de acord; subliniază că ar trebui să fie definite garanții clare privind persoana vizată, persoanele legate de persoana vizată și persoanele legate de infracțiune, precum martorii și victimele, astfel încât să se garanteze respectarea drepturilor fundamentale;

consideră că, în conformitate cu principiul limitării scopului, viitorul acord ar trebui să stabilească explicit o listă de infracțiuni în privința cărora pot fi schimbate datele cu caracter personal, în concordanță cu definițiile infracțiunilor la nivelul UE, atunci când sunt disponibile; consideră că această listă ar trebui să includă activitățile implicate de astfel de infracțiuni și efectele probabile ale transferului de date cu caracter personal;

subliniază că datele cu caracter personal transferate ar trebui să vizeze cazuri penale individuale; evidențiază că o definiție clară a conceptului de caz penal individual ar trebui inclusă în acord, întrucât acest concept este necesar pentru evaluarea necesității și proporționalității transferurilor de date;

insistă ca acordul să conțină o dispoziție clară și precisă care să stabilească perioada de păstrare a datelor cu caracter personal transferate și să impună Noii Zeelande ștergerea lor la sfârșitul perioadei respective; solicită ca în acord să fie stabilite măsuri procedurale, pentru a asigura respectarea acestuia; solicită, în această privință, ca acordul să prevadă în mod specific revizuiri regulate ale perioadelor de conservare și a oricărei nevoii de stocare a datelor cu caracter personal, precum și să prevadă alte măsuri adecvate, care să asigure respectarea termenelor; insistă ca, în cazuri excepționale, atunci când există motive justificate de a stoca datele pentru o perioadă extinsă după expirarea perioadei de păstrare a datelor, aceste motive și documentația însoțitoare să fie comunicate Europol și AEPD;

invită Consiliul și Comisia să colaboreze cu guvernul Noii Zeelande pentru a stabili, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție și în sensul articolului 8 alineatul (3) din Cartă, care este autoritatea independentă de supraveghere învestită cu competențe efective de investigare și intervenție, responsabilă de monitorizarea aplicării acordului internațional; cere ca o astfel de autoritate să fie convenită și instituită înainte de intrarea în vigoare a acordului; insistă ca denumirea acestei autorități să fie inclusă explicit în acord;

consideră că acordul internațional ar trebui să includă o dispoziție care să permită UE să suspende sau să revoce acordul în cazul încălcării acestuia; consideră important ca organismul independent de supraveghere să aibă, de asemenea, competența de a decide să suspende sau să revoce transferurile de date cu caracter personal în cazul încălcării acordului; consideră că, în temeiul acordului, autorităților ar trebui să li se permită să prelucreze în continuare toate datele cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al acordului transferate înainte de suspendarea sau revocarea acestuia; consideră că ar trebui stabilit un mecanism de monitorizare și evaluare periodică a acordului, pentru a verifica respectarea acestuia de către parteneri și funcționarea acordului în raport cu nevoile operaționale ale Europol și cu legislația UE privind protecția datelor;

10.

consideră că transferurile ulterioare ale informațiilor oferite de Europol de către autoritățile competente din Noua Zeelandă către alte autorități din această țară, inclusiv în scopul utilizării în cadrul procedurilor judiciare, sunt permise numai în scopurile inițiale ale transferului realizat de Europol și trebuie efectuate cu autorizarea prealabilă din partea Europolului; subliniază că transferurile ulterioare de informații ale Europol de către autoritățile competente din Noua Zeelandă către autoritățile țărilor terțe nu ar trebui permise;

11.

invită Consiliul și Comisia să consulte AEPD cu privire la dispozițiile proiectului de acord înainte de a-l finaliza și pe tot parcursul negocierilor;

12.

consideră că acordul internațional cu Noua Zeelandă ar trebui să includă dreptul persoanelor vizate la informare, rectificare și ștergerea datelor, conform dispozițiilor altor acte legislative ale Uniunii referitoare la protecția datelor cu caracter personal; solicită, în această privință, ca acordul să includă norme clare și detaliate privind informațiile care ar trebui furnizate persoanelor vizate;

13.

subliniază că aprobarea sa pentru încheierea acordului va fi condiționată de implicarea sa satisfăcătoare în toate etapele procedurii; se așteaptă să fie informat integral și proactiv cu privire la evoluția negocierilor, în conformitate cu articolul 218 din TFUE, și să primească documentele în același timp cu Consiliul, astfel încât să-și poate exercita rolul de control;

14.

subliniază că va aproba încheierea acordului numai dacă acest acord nu creează riscuri în ceea ce privește drepturile la respectarea vieții private și la protecția datelor sau alte drepturi și libertăți fundamentale protejate de Cartă; indică, în această privință, faptul că, în temeiul articolului 218 alineatul (11) din TFUE, Parlamentul European poate obține avizul Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea unui acord preconizat cu dispozițiile tratatelor;

15.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernului Noii Zeelande.

(1) JO L 135, 24.5.2016, p. 53.

(2) JO L 295, 21.11.2018, p. 39.

(3) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.

(4) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.

(5) JO L 119, 4.5.2016, p. 89.

(6) Documentul de programare al Europol pentru perioada 2020-2022, adoptat de Consiliul de administrație al Europol la 25 martie 2020, EDOC# 1003783v20E.

(7) JO C 118, 8.4.2020, p. 69.

15.9.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/75

P9_TA(2020)0201

Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice

Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice (2020/2531(RSP))

(2021/C 371/11)

Parlamentul European,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 168 și 191,

—	având în vedere Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” (1) („PAM 7”) și viziunea sa pentru 2050,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice (Regulamentul REACH) (2),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (Regulamentul CLP) (3),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (4),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (5),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind poluanții organici persistenți (6),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 649/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind exportul și importul de produse chimice care prezintă risc (7),

—

având în vedere Directiva 2004/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind armonizarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea principiilor bunei practici de laborator și verificarea aplicării acestora la testele efectuate asupra substanțelor chimice (8),

—	având în vedere Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor și modificările sale ulterioare (9),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE (10),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (11) („Regulamentul privind produsele cosmetice”),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2017/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 privind mercurul și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1102/2008 (12),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică (13),

—

având în vedere Directiva 2013/39/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 august 2013 de modificare a Directivelor 2000/60/CE și 2008/105/CE în ceea ce privește substanțele prioritare din domeniul politicii apei (14), ca un instrument valoros de monitorizare și combatere a poluării chimice transfrontaliere în apele de suprafață,

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1381 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar (15),

—

având în vedere Directiva (UE) 2017/2398 din 12 decembrie 2017 (16), Directiva (UE) 2019/130 din 16 ianuarie 2019 (17) și Directiva (UE) 2019/983 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 de modificare a Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (18),

—	având în vedere Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (19),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 26 iunie 2019 intitulate „Către o strategie durabilă a Uniunii privind politica în materie de substanțe chimice”,

—	având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 4 octombrie 2019 intitulate „Mai multă circularitate – tranziția către o societate durabilă”,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 10 decembrie 2019 intitulate „Un nou Cadru strategic al UE privind sănătatea și securitatea în muncă: consolidarea punerii în aplicare a securității și sănătății în muncă în UE”,

—	având în vedere orientările politice ale Comisiei Europene pentru perioada 2019-2024, în special obiectivul ambițios pentru Europa de a reduce poluarea la zero,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei” (COM(2018)0773) și analiza aprofundată care sprijină această comunicare (20),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2018 intitulată „Raport General al Comisiei privind funcționarea REACH și revizuirea anumitor elemente – Concluzii și acțiuni” (COM(2018)0116) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care o însoțește,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 noiembrie 2018 intitulată „Spre un cadru european mai cuprinzător privind perturbatorii endocrini” (COM(2018)0734),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 noiembrie 2018 intitulată „Revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele cosmetice în ceea ce privește substanțele cu proprietăți de perturbare a sistemului endocrin” (COM(2018)0739),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 iunie 2019 intitulată „Constatări în urma verificării adecvării celei mai relevante legislații din domeniul substanțelor chimice (cu excepția REACH) și provocările, lacunele și punctele slabe identificate” (COM(2019)0264),

—	având în vedere Rezoluția sa din 24 aprilie 2009 referitoare la aspectele normative ale nanomaterialelor (21),

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară (22),

—	având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la punerea în aplicare a celui de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu (23),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a pachetului privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile (24),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 cu privire la O strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (COM(2020)0381),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2020 intitulată „Un nou Plan de acțiune privind economia circulară – Pentru o Europă mai curată și mai competitivă” (COM(2020)0098),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O nouă strategie industrială pentru Europa” (COM(2020)0102),

—	având în vedere planul european de combatere a cancerului, prezentat de Comisie în februarie 2020,

—	având în vedere consultarea publică organizată de Comisie, referitoare la planul european de combatere a cancerului (25),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018 cu privire la punerea în aplicare a pachetului de măsuri privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile (COM(2018)0032) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care o însoțește (SWD(2018)0020),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la o strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară (26),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind produsele fitosanitare (27),

—	având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2019 referitoare la procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune (28),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor (29),

—	având în vedere Rezoluția sa din 18 aprilie 2019 referitoare la un cadru european mai cuprinzător privind perturbatorii endocrini (30),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul ecologic european (31),

—	având în vedere Rezoluția sa din 3 mai 2018 referitoare la o interdicție la nivel mondial pentru a elimina testarea pe animale a produselor cosmetice (32),

—

având în vedere raportul din 29 aprilie 2019 al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, intitulat „Global Chemicals Outlook II – From Legacies to Innovative Solutions: Implementing the 2030 Agenda for Sustainable Development” („Perspectivele globale II privind substanțele chimice – de la moștenirea trecutului la soluții inovatoare: punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă”),

—	având în vedere Raportul Agenției Europene de Mediu din 4 decembrie 2019 intitulat „The European environment – state and outlook 2020” („Mediul european – situația actuală și perspectivele pentru 2020”) (SOER 2020),

—	având în vedere studiul din august 2017 comandat de Comisie intitulat „Study for the strategy for a non-toxic environment of the 7th Environment Action Programme” („Studiu pentru strategia pentru un mediu netoxic în cadrul celui de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu”) (33),

—	având în vedere studiul din ianuarie 2019, actualizat în mai 2019, comandat de Comisia PETI a Parlamentului European, intitulat „Endocrine Disruptors: From Scientific Evidence to Human Health Protection” („Perturbatorii endocrini: de la dovezi științifice la protecția sănătății umane”) (34),

—

având în vedere raportul din iunie 2019, coordonat de Comisie și de partenerul său organizator, Ministerul Mediului și Alimentației din Danemarca, intitulat „EU Chemicals Policy 2030: Building on the past, moving to the future” („Politica UE în domeniul substanțelor chimice pentru 2030: bazându-ne pe trecut, avansăm spre viitor”),

—	având în vedere Raportul special nr. 05/2020 al Curții de Conturi Europene intitulat „Utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor: progrese limitate în măsurarea și în reducerea riscurilor”,

—	având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice (O-000044/2020 – B9-0013/2020),

—	având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

A.	întrucât Comisia a anunțat în Comunicarea sa din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul ecologic european” prezentarea, până în vara anului 2020, a unei Strategii pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice;

B.	întrucât Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice ar trebui să contribuie la punerea în aplicare corespunzătoare a principiilor politicii Uniunii în domeniul mediului, astfel cum sunt menționate la articolul 191 alineatul (2) din TFUE;

întrucât UE și statele sale membre nu au îndeplinit obiectivul 12 din obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), care face apel la realizarea, până în 2020, a unei bune gestionări a substanțelor chimice și a tuturor deșeurilor pe parcursul ciclului de viață al acestora, în conformitate cu cadrele convenite la nivel internațional, și reducerea semnificativă a eliberării acestora în aer, apă și sol, în scopul de a reduce la minimum efectele adverse ale acestora asupra sănătății umane și a mediului; întrucât, pentru a atinge ODD 3 sunt necesare eforturi suplimentare considerabile în vederea reducerii substanțiale, până în 2030, a numărului deceselor și bolilor provocate de produsele chimice periculoase și de poluarea și contaminarea aerului, a apei și a solului; întrucât Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice poate contribui la atingerea ODD-urilor;

întrucât proprietățile chimice, fizice și toxicologice ale substanțelor chimice variază în mare măsură; întrucât, deși multe dintre aceste substanțe care fac parte integrantă din viața de zi cu zi nu sunt periculoase sau persistente, unele pot persista în mediu, se pot acumula în lanțul alimentar și pot fi dăunătoare pentru sănătatea umană în concentrații mici;

întrucât poluarea cauzată de substanțele chimice sintetice reprezintă o amenințare importantă tot mai mare pentru sănătatea umană și pentru mediu; întrucât, de exemplu, cancerul asociat expunerii la substanțe chimice periculoase este principala cauză a deceselor provocate de condițiile de muncă: întrucât UE înregistrează în fiecare an aproximativ 120 000 de cazuri de cancer asociat activității profesionale ca urmare a expunerii la agenți cancerigeni la locul de muncă, ducând la aproximativ 80 000 de decese anual (35);

întrucât reglementarea joacă un rol esențial în prevenirea efectelor nocive ale substanțelor chimice periculoase; întrucât se estimează că un milion de noi cazuri de cancer au fost prevenite în ultimii 20 de ani, parțial datorită punerii în aplicare a legislației privind sănătatea și securitatea în muncă; întrucât un studiu din 2017 a estimat în mod prudent beneficiile cumulate ale legislației privind substanțele chimice în UE „la zeci de miliarde de euro pe an” (36);

G.	întrucât o strategie sustenabilă în domeniul substanțelor chimice trebuie să reducă în mod eficace expunerea oamenilor și a mediului la substanțe chimice periculoase și, în același timp, trebuie să mărească competitivitatea industriei europene și inovarea în cadrul acesteia;

H.	întrucât poluarea chimică provoacă o degradare a ecosistemelor terestre și acvatice și conduce la reducerea „rezilienței ecosistemului”, adică a capacității de a rezista la deteriorare și de a se regenera, determinând scăderi rapide ale populațiilor de animale;

I.	întrucât, la 26 iunie 2019, Consiliul a invitat Comisia să elaboreze un plan de acțiune pentru eliminarea tuturor utilizărilor neesențiale ale substanțelor chimice perfluorurate (PFAS) din cauza naturii lor foarte persistente și a riscurilor sporite pentru sănătate și mediu (37);

întrucât, în raportul său din 2020 intitulat „Mediul european – situația actuală și perspectivele pentru 2020”, Agenția Europeană de Mediu și-a exprimat preocuparea crescândă cu privire la rolul substanțelor chimice în deteriorarea mediului nostru și a avertizat că creșterea preconizată a producției de substanțe chimice și a emisiilor continue de substanțe chimice persistente și periculoase indică faptul că este puțin probabil ca povara chimică asupra sănătății și a mediului să fie redusă și că politicile actuale nu sunt adecvate pentru a gestiona un număr mare de substanțe chimice;

întrucât este necesară o tranziție către producerea de substanțe chimice care să fie sigure prin însăși concepția lor, inclusiv către utilizarea de substanțe chimice mai puțin periculoase pe tot parcursul ciclului de viață al produselor, pentru a reduce poluarea chimică și pentru a îmbunătăți circularitatea economiei Europei; întrucât Planul de acțiune al UE pentru economia circulară trebuie să țină cont de substanțele chimice toxice în vederea îndeplinirii acestor obiective;

L.	întrucât autorizarea introducerii pe piața UE a substanțelor interzise sau a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită prin intermediul produselor importate din țări terțe nu este în conformitate cu obiectivul de a dezvolta cicluri de materiale netoxice;

M.	întrucât este binevenit faptul că Comisia finanțează proiecte care promovează tehnologii digitale inovatoare pentru a urmări substanțele chimice de-a lungul lanțului de aprovizionare (de exemplu, blockchain);

întrucât fetușii, sugarii, copiii, femeile însărcinate, persoanele în vârstă și persoanele sărace sunt deosebit de susceptibile la efectele expunerilor la substanțe chimice; întrucât gospodăriile cu venituri reduse pot fi expuse în mod disproporționat, deoarece acestea sunt frecvent situate în apropierea surselor relevante de emisii, cum ar fi depozitele de deșeuri periculoase și instalațiile de producție (38);

întrucât Comisia nu și-a prezentat niciodată strategia pentru un mediu netoxic, care a fost promisă în cadrul celui de-al șaptelea plan de acțiune pentru mediu; întrucât, în prezent, este important ca Comisia să propună o strategie ambițioasă care să reducă efectiv la minimum expunerea oamenilor și a mediului la substanțe chimice periculoase și, în același timp, să mărească competitivitatea industriei europene și inovarea în cadrul acesteia;

întrucât studiile comandate de Comisie (de exemplu, în ceea ce privește strategia pentru un mediu netoxic și în contextul verificărilor adecvării REACH și ale legislației din domeniul substanțelor chimice, în afară de REACH) au identificat lacune importante în legislația UE în ceea ce privește gestionarea în condiții de siguranță a substanțelor chimice în UE, inclusiv neconcordanțe la nivelul legislației sectoriale și o punere în aplicare insuficientă, și au elaborat un set amplu de măsuri care ar trebui luate în considerare;

Q.	întrucât aceste lacune și neconcordanțe necesită acțiuni legislative pentru a asigura protecția efectivă a sănătății umane și a mediului împotriva riscurilor reprezentate de substanțele chimice;

R.	întrucât Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice ar trebui să se bazeze pe cele mai recente cunoștințe și metode științifice independente și ar trebui, de asemenea, să abordeze expunerile reale pe parcursul întregului ciclu de viață;

întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Comisia Europeană și statele membre trebuie să efectueze o „evaluare independentă, obiectivă și transparentă” a substanțelor active din pesticide și a produselor pesticide, iar Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară trebuie să efectueze o examinare științifică independentă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (Legislația alimentară generală),

salută obiectivul ambițios de a reduce poluarea la zero pentru un mediu fără substanțe toxice; recunoaște rolul esențial al sectorului substanțelor chimice în atingerea obiectivelor multiple ale Pactului verde, în special obiectivul ambițios de a reduce poluarea la zero, neutralitatea climatică, tranziția energetică, promovarea eficienței energetice și economia circulară, prin furnizarea de procese de producție și materiale inovatoare;

consideră că orice formă de poluare trebuie prevenită sau redusă la niveluri care să nu mai fie dăunătoare pentru sănătatea umană și pentru mediu, pentru a asigura posibilitatea de a trăi bine, în limitele ecologice ale planetei;

consideră că asigurarea faptului că toate utilizările de substanțe chimice, materiale și produse sunt sigure, sustenabile și circulare prin însăși concepția lor este o măsură în amonte esențială nu numai pentru a proteja sănătatea umană, pentru a obține un mediu fără substanțe toxice (aer, apă, sol) și pentru a proteja biodiversitatea, ci și pentru a realiza o economie neutră din punct de vedere climatic, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, circulară și competitivă;

invită Comisia să prezinte o Strategie cuprinzătoare pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, care să conducă la schimbarea de paradigmă necesară pentru a pune în aplicare obiectivul ambițios de reducere la zero a poluării pentru un mediu fără substanțe toxice, asigurând un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, a sănătății animale și a mediului, reducând la minimum expunerea la substanțe chimice periculoase, cu un accent deosebit pe principiul precauției și protecția eficace a lucrătorilor, reducând la minimum testarea pe animale, asigurând conservarea și refacerea ecosistemelor și a biodiversității și stimulând inovarea în domeniul substanțelor chimice sustenabile, ca fundament al unei strategii europene pentru o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, circulară, sigură și sustenabilă, consolidând în același timp competitivitatea și puterea de inovare a economiei Uniunii și asigurând securitatea aprovizionării și creșterea ocupării forței de muncă în UE;

subliniază că viitoarea Strategie pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice trebuie să abordeze, de asemenea, aprovizionarea sustenabilă cu materiale, precum și intensitatea energetică în producția de substanțe chimice pe tot parcursul lanțului de aprovizionare și standardele în materie de sănătate, sociale și de mediu și drepturile omului;

subliniază că noua strategie ar trebui să fie coerentă cu celelalte obiective de politică ale Pactului verde și să le completeze, în special cu obiectivele Legii climei, ale planului de acțiune privind economia circulară, ale noii strategii industriale pentru Europa și ale planului european de combatere a cancerului, precum și cu noua situație a economiei europene după pandemia de COVID-19;

subliniază că noua strategie ar trebui să evidențieze sectoarele și modalitățile prin care industria substanțelor chimice poate contribui la aceste obiective, cum ar fi energia curată, materiile prime, transportul sustenabil, digitalizarea și consumul redus;

consideră că Comisia ar trebui să prezinte o strategie cuprinzătoare, în cadrul căreia sustenabilitatea să constituie pilonul principal, și care ar trebui să contribuie la consolidarea tuturor politicilor relevante, inclusiv a celor în domeniul substanțelor chimice, a politicii comerciale, a politicii fiscale, a politicii de inovare, a politicii în domeniul concurenței, și să asigure aplicarea lor astfel încât să poată fi atrase investiții în Europa și să se creeze piețe pentru produse circulare și cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

subliniază că industria chimică are o importanță deosebită pentru economia europeană și că modernizarea și decarbonizarea acestei industrii sunt fundamentale pentru realizarea obiectivelor Pactului verde; recunoaște că industria chimică poate să ofere multiple soluții cu emisii scăzute de dioxid de carbon; subliniază importanța dezvoltării industriei chimice pentru a contribui la atingerea obiectivelor ambițioase ale UE în materie de climă pentru 2030 și 2050; subliniază că promovarea inovării sigure și sustenabile este un element esențial în tranziția de la o industrie liniară la una circulară și sustenabilă, ceea ce ar conferi un avantaj competitiv major acestui sector;

10.

consideră că Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice ar trebui să asigure coerență și sinergii între legislația privind substanțele chimice [de exemplu, REACH, CLP, POP, privind mercurul, produsele de protecție a plantelor, biocidele, limitele maxime de reziduuri (LMR), legislația privind securitatea și sănătatea în muncă (SSM)] și legislația conexă a Uniunii, inclusiv legislația specifică privind produsele (de exemplu, privind jucăriile, produsele cosmetice, materialele care intră în contact cu alimentele, produsele pentru construcții, produsele farmaceutice, ambalajele, Directiva (UE) 2019/904 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului), legislația generală privind produsele (de exemplu, privind proiectarea ecologică, eticheta ecologică, viitoarea politică privind produsele sustenabile), legislația privind compartimentele de mediu (de exemplu, privind apa, solul și aerul), legislația privind sursele de poluare, inclusiv privind instalațiile industriale (de exemplu, Directiva privind emisiile industriale, Directiva Seveso III), precum și legislația privind deșeurile [de exemplu, Directiva privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase (RoHS), Directiva privind vehiculele scoase din uz (VSU)];

11.

subliniază că ar trebui să se acorde o atenție deosebită reducerii suprapunerilor între cadrele juridice și între sarcinile alocate Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA), Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și Agenției Europene pentru Medicamente (EMA);

12.

subliniază faptul că Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice trebuie să fie aliniată cu ierarhia acțiunilor legate de gestionarea riscurilor, care acordă prioritate prevenirii expunerii, eliminării treptate a substanțelor periculoase și substituirii cu alternative mai sigure în raport cu măsurile de control, atunci când acest lucru este posibil;

13.

subliniază necesitatea de a reduce și de a preveni expunerea la substanțe chimice precum perturbatorii endocrini, despre care s-a demonstrat că contribuie la creșteri semnificative ale bolilor cronice, iar unii dintre ei pot perturba sistemul imunitar și răspunsurile inflamatorii ale acestuia, în contextul măsurilor de îmbunătățire a sănătății publice și de consolidare a rezistenței la virusuri precum SARS-CoV-2 (39);

14.

subliniază că strategia ar trebui să reflecte pe deplin principiul precauției și principiul acțiunii preventive, principiul remedierii cu prioritate la sursă a daunelor aduse mediului și principiul „poluatorul plătește”, precum și principiile fundamentale ale legislației europene în domeniul substanțelor chimice, cum ar fi atribuirea sarcinii probei producătorilor, importatorilor și utilizatorilor din aval, și că ar trebui să aplice aceste principii în mod eficace;

15.

consideră că mecanismele de răspundere extinsă a producătorilor ar reprezenta un instrument bun pentru punerea în aplicare a principiului „poluatorul plătește”, stimulând totodată inovarea;

16.

subliniază necesitatea unor obiective ambițioase pentru a crește numărul de substanțe chimice examinate în fiecare an, în special în ceea ce privește proprietățile lor de perturbatori endocrini;

17.

subliniază faptul că această Strategie pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice ar trebui să fie strâns legată de Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2030;

18.

subliniază că noua Strategie pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice ar trebui să se bazeze pe dovezi științifice actualizate și solide, ținând seama de riscul reprezentat de perturbatorii endocrini, de substanțele chimice periculoase din produsele importate, de efectele combinate ale diferitelor substanțe chimice și de substanțele chimice foarte persistente, și că acțiunile de reglementare ulterioare, altele decât cele privind aspectele științifice (de exemplu identificarea pericolelor și clasificarea gradului de pericol) (40), ar trebui să fie însoțite de evaluări ale impactului și ar trebui să țină seama de contribuțiile părților interesate relevante pentru a clarifica prioritățile;

19.

subliniază că o politică în materie de substanțe chimice sustenabile necesită acțiuni simultane cu privire la mai multe aspecte: definirea criteriilor pentru substanțele chimice sustenabile, pentru a stimula contribuția investițiilor la prevenirea și la controlul poluării, îmbunătățirea monitorizării substanțelor chimice periculoase în produse și promovarea substituirii acestora cu alternative mai sigure, stabilirea de alianțe cu sectoare-cheie pentru a lucra la inițiative privind economia circulară (de exemplu, industria construcțiilor, industria textilă, industria electronică și industria autovehiculelor);

20.

reafirmă că ar trebui eliminate toate lacunele în materie de reglementare din legislația UE privind produsele chimice și că noua Strategie pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice ar trebui să contribuie efectiv la înlocuirea rapidă a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită și a altor substanțe chimice periculoase, în măsura posibilităților, inclusiv a perturbatorilor endocrini, a substanțelor chimice foarte persistente, a substanțelor neurotoxice, a substanțelor imunotoxice și a poluanților organici persistenți, precum și să combată efectele combinate ale substanțelor chimice, substanțelor în nanoforme și expunerii la substanțe chimice periculoase provenite de la produse; consideră că strategia ar trebui să contribuie efectiv la eficacitatea măsurilor de control; reafirmă că orice interzicere a substanțelor chimice menționate trebuie să țină seama de toate aspectele legate de sustenabilitate;

21.

își reiterează îngrijorarea cu privire la faptul că actele legislative care interzic prezența unor substanțe chimice în produse, inclusiv în cele de import, sunt disparate, nu sunt nici sistematice, nici coerente și se aplică doar unui număr foarte redus de substanțe, produse și utilizări, adesea cu multe excepții; invită Comisia să prezinte, ca parte a Strategiei pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, un plan de acțiune pentru eliminarea lacunelor din cadrul juridic actual, acordând prioritate produselor cu care consumatorii intră în contact apropiat și frecvent, cum ar fi textilele, produsele de mobilier, produsele pentru copii și produsele igienice absorbante;

22.

reamintește că, până în 2020, toate substanțele relevante care prezintă motive de îngrijorare deosebită, inclusiv substanțele cu proprietăți de perturbator endocrin care prezintă motive de îngrijorare similare, trebuie incluse pe lista substanțelor candidate REACH; subliniază că, după 2020, vor fi necesare eforturi pentru a detecta posibile noi substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită și pentru a asigura în continuare conformitatea deplină a dosarelor de înregistrare; invită Comisia să elimine rapid substanțele care prezintă motive de îngrijorare deosebită în mod gradual;

23.

consideră că noua strategie în domeniul substanțelor chimice ar trebui să asigure faptul că nicio substanță chimică care are potențiale efecte negative asupra sănătății umane sau asupra mediului nu este introdusă pe piață înainte ca pericolele și riscurile legate de o astfel de substanță să fie evaluate temeinic;

24.

subliniază că este nevoie de un angajament clar privind asigurarea finanțării pe termen mediu și lung pentru îmbunătățirea cercetării independente în domeniul chimiei ecologice bazate pe principiul siguranței asigurate prin proiectare, pentru a dezvolta alternative sigure și sustenabile, inclusiv alternative nechimice, și privind promovarea înlocuirii substanțelor chimice dăunătoare, atunci când acest lucru este posibil, și promovarea producției sigure și sustenabile, asigurând condițiile prealabile adecvate pentru o inovare sigură și sustenabilă și pentru dezvoltarea unor substanțe chimice noi și sigure;

25.

subliniază că industria chimică ar trebui să participe în mare măsură la o astfel de finanțare;

26.

subliniază că este nevoie de un angajament clar pentru asigurarea de fonduri pentru biomonitorizarea umană și monitorizarea ecologică a impactului și a expunerii la substanțe chimice, în vederea îmbunătățirii evaluării și gestionării riscurilor chimice, precum și de o mai bună partajare și utilizare a datelor de monitorizare la nivel local, regional, național și la nivelul UE între țări, sectoare și instituții în domenii de politică relevante (de exemplu, în domeniul apei, al substanțelor chimice, al aerului, al biomonitorizării, al sănătății); subliniază că studiile de biomonitorizare umană ar trebui să se desfășoare cu respectarea deplină a legislației relevante privind protecția datelor;

27.

consideră că cercetarea științifică ar trebui să țină seama și de epigenetică, testând totodată substanțele susceptibile de toxicitate; invită Comisia să sprijine acest obiectiv și să intensifice coordonarea și acțiunea europeană în domeniul biomonitorizării; subliniază necesitatea cercetării aspectelor care nu s-au bucurat de prea multă atenție, cum ar fi cancerele legate de glandele endocrine și consecințele socioeconomice ale tulburărilor endocrine;

28.

evidențiază importanța finanțării sustenabile a cercetării și inovării în vederea îmbunătățirii înțelegerii științifice a impactului substanțelor chimice periculoase asupra mediului, a sănătății, a biodiversității și a rezilienței ecosistemelor, precum și în vederea promovării cercetării privind metode mai bune de identificare a pericolelor legate de substanțele chimice;

29.

reiterează necesitatea de a reduce la minimum și de a înlocui treptat testarea pe animale prin utilizarea mai extinsă a noilor metodologii de abordare și a strategiilor de testare inteligente, inclusiv a metodelor in vitro și in silico; solicită eforturi și fonduri mai mari în acest sens, cu scopul de a introduce evaluări ale siguranței rapide, fiabile și solide, care nu se bazează pe folosirea animalelor, în orice legislație relevantă, pe lângă cea privind produsele cosmetice; regretă faptul că există încă bariere în calea utilității și acceptării metodelor alternative de testare (care nu folosesc animalele) în scopuri de reglementare, legate parțial de factori precum lacunele existente în orientările disponibile privind testarea (41) și finanțarea insuficientă alocată cercetării și dezvoltării de metode care nu folosesc animalele; solicită să se întreprindă acțiuni pentru remedierea acestei situații;

30.

consideră că cele mai bune cunoștințe științifice disponibile ar trebui să fie utilizate drept criteriu de referință pentru validarea mai degrabă a noilor metode de abordare, decât a modelelor perimate de testare pe animale;

31.

invită Comisia să se asigure că validarea și introducerea metodelor care nu folosesc animalele sunt accelerate în mod considerabil;

32.

invită Comisia să exploreze potențialul tehnologiilor digitale și al inteligenței artificiale pentru a accelera dezvoltarea instrumentelor de toxicologie predictivă cu scopul de a sprijini inovarea;

33.

subliniază că interdicțiile privind testarea pe animale prevăzute de Regulamentul privind produsele cosmetice nu trebuie să fie compromise de testările desfășurate în temeiul unei alte legislații, precum REACH;

34.

consideră că strategia ar trebui să extindă utilizarea evaluării generice a riscurilor în întreaga legislație;

35.

invită Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că efectele combinate ale substanțelor chimice sunt avute în vedere pe deplin și în mod consecvent în toate actele legislative relevante, inclusiv prin reducerea expunerii și, acolo unde este necesar, revizuirea cerințelor în materie de date și dezvoltarea de noi metode de testare, de preferință în conformitate cu metodologiile care au fost convenite de comun acord de agențiile UE;

36.

invită Comisia să elaboreze, în cooperare cu ECHA, EFSA, statele membre și cu părțile interesate, o metodologie care să țină seama de efectele combinate ale substanțelor chimice, inclusiv de expunerea combinată la mai multe substanțe chimice, precum și de expunerea din surse diferite, de exemplu printr-un factor de evaluare a amestecurilor, și să adapteze cerințele legale pentru abordarea acestor efecte în cadrul evaluării și gestionării riscurilor la nivelul tuturor actelor legislative relevante privind substanțele chimice și emisiile;

37.

salută aplicarea principiului „o substanță – o evaluare a pericolelor”, pentru a folosi mai bine resursele agențiilor și organismelor științifice ale Uniunii, pentru a evita dublarea eforturilor, inclusiv testarea, a reduce riscul apariției unor rezultate divergente ale evaluărilor, a accelera reglementarea substanțelor chimice și a îi asigura consecvența și pentru a asigura o mai bună protecție a sănătății și a mediului și condiții de concurență echitabile pentru industrie, ținând totodată seama de situația specială a IMM-urilor;

38.

invită Comisia să creeze o bază de date a UE privind securitatea chimică, pe deplin conectată și interoperabilă, pentru a facilita schimbul de date neîntrerupt între autorități și pentru a oferi acces public cercetătorilor, autorităților de reglementare, industriei și cetățenilor în general;

39.

subliniază necesitatea de a consolida cooperarea și coordonarea între agențiile europene de evaluare EFSA și ECHA, împreună cu agențiile naționale, prin elaborarea unor orientări comune pentru evaluarea riscurilor, mai precis pentru produsele biocide și fitofarmaceutice, care iau în considerare cele mai recente rezultate științifice, astfel încât să se evite neconcordanțele;

40.

subliniază necesitatea unei abordări mai integrate vizând evaluarea în grup a substanțelor chimice care implică pericole, riscuri sau funcții similare; invită, prin urmare, Comisia să recurgă într-o mai mare măsură la o abordare de grupare a substanțelor chimice pe bază științifică, atât pentru evaluare, cât și pentru măsurile de reglementare ulterioare, pentru a evita substituirea regretabilă și a reduce testarea pe animale; subliniază că abordarea „o substanță – o evaluare a pericolelor” nu ar trebui să împiedice și nici să fie în contradicție cu dezvoltarea unei abordări bazate pe gruparea substanțelor pentru o evaluare a familiilor de substanțe în ansamblu;

41.

solicită Comisiei să pună la dispoziție, cu sprijinul ECHA, un forum pentru analiza beneficiilor, a dezavantajelor și a fezabilității introducerii unei noi scheme de testare a substanțelor chimice, în care studiile de siguranță să fie realizate de laboratoare/instituții certificate, desemnate în cadrul procesului de reglementare, costurile fiind suportate de solicitanți în vederea respectării practicii potrivit căreia sarcina probei le revine întreprinderilor;

42.

consideră că sunt necesare măsuri de reglementare pentru a proteja adecvat grupurile vulnerabile, cum ar fi copiii, femeile însărcinate și cele care alăptează sau persoanele în vârstă; invită Comisia să adopte o definiție transversală a grupurilor vulnerabile și să propună, dacă este cazul, să adapteze în consecință abordările existente de evaluare științifică a riscurilor, precum și să alinieze, la cele mai înalte standarde, măsurile de protecție a grupurilor vulnerabile în toate actele legislative privind substanțele chimice;

43.

invită Comisia să acorde o atenție deosebită substanțelor chimice care se acumulează și persistă în organism, celor care sunt transmise copiilor în timpul sarcinii sau prin alăptare, precum și celor care pot avea efecte timp de mai multe generații:

44.

subliniază necesitatea dezvoltării unui mecanism eficace prin care să coordoneze protecția grupurilor vulnerabile, de exemplu prin introducerea unor cerințe coerente în materie de gestionare a riscurilor în actele legislative relevante ale UE privind substanțele care prezintă motive de îngrijorare, printre care neurotoxinele și perturbatorii endocrini;

45.

consideră că Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice ar trebui să contribuie la un nivel ridicat de protecție a lucrătorilor împotriva substanțelor chimice nocive;

46.

invită Comisia să formuleze o propunere legislativă pentru a include substanțele toxice pentru reproducere în domeniul de aplicare al Directivei 2004/37/CE privind agenții cancerigeni și mutageni la locul de muncă, în scopul de a alinia directiva la modul în care sunt tratate substanțele cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere (CMR) în alte acte legislative ale UE referitoare la substanțele chimice (de exemplu REACH și alte acte legislative privind biocidele, pesticidele și produsele cosmetice);

47.

subliniază că este important să se impună, de asemenea, un nivel suficient de precizie al cererilor de autorizare în temeiul Regulamentului REACH în legătură cu expunerea la substanța în cauză, astfel încât să se poată evalua în mod corespunzător riscul și să se adopte măsuri adecvate de gestionare a riscurilor, în special pentru lucrători;

48.

remarcă faptul că formele de cancer asociate condițiilor de la locul de muncă sunt grupate împreună cu toate celelalte tipuri de cancer și nu sunt, în general, identificate ca forme de cancer ocupațional; condamnă faptul că, potrivit mai multor analize, lucrătorii și familiile acestora suportă aproape toate costurile asociate cancerelor ocupaționale; ia act de faptul că formele de cancer ocupațional sunt asociate cu costuri extrem de ridicate pentru lucrători, angajatori și sistemele naționale de securitate socială; invită Comisia să se asigure că atât cancerele legate de condițiile de muncă, cât și cauzele acestora sunt înregistrate corespunzător;

49.

subliniază că este important ca angajatorii să dispună de informații cuprinzătoare privind pericolele și siguranța substanțelor chimice, întrucât aceștia trebuie să protejeze și să informeze lucrătorii, oferindu-le instrucțiuni corecte în materie de siguranță, formări și echipamente de protecție, și să implementeze un bun sistem de supraveghere; solicită să se efectueze inspecții naționale ale muncii și să se aplice sancțiuni pentru încălcarea cerințelor în materie de siguranță; încurajează înființarea unor comitete de prevenire;

50.

subliniază necesitatea de a furniza cetățenilor, lucrătorilor și întreprinderilor informații clare și ușor de înțeles privind substanțele chimice în toate limbile UE, precum și necesitatea de a spori transparența și trasabilitatea de-a lungul lanțului de aprovizionare;

51.

solicită ca strategia să îmbunătățească semnificativ punerea în aplicare a Regulamentului REACH în ceea ce privește înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea, și să ofere claritate cu privire la interfața sa cu cadrul privind securitatea și sănătatea în muncă (SSM) și cel privind clasificarea, etichetarea și ambalarea (CLP); reiterează principiul „fără informații, nu este pe piață”; insistă asupra faptului că toate înregistrările de substanțe trebuie să atingă conformitatea cât mai curând posibil; solicită actualizarea obligatorie a dosarelor de înregistrare, pe baza celor mai recente date științifice disponibile, astfel încât înregistrările să își mențină conformitatea; solicită transparență în ceea ce privește respectarea obligațiilor de înregistrare și să se acorde ECHA competența explicită de a retrage numerele de înregistrare în caz de neconformitate continuă cu orice cerință; subliniază importanța desfășurării programelor între ECHA și industrie pe bază voluntară, cu scopul de a îmbunătăți dosarele de înregistrare dincolo de conformitate; invită Comisia să promoveze un cadru care să încurajeze astfel de programe;

52.

invită Comisia, statele membre și ECHA să colaboreze în vederea includerii, până la sfârșitul acestui an, a tuturor substanțelor relevante cunoscute în prezent care prezintă motive de îngrijorare deosebită pe lista substanțelor candidate, conform angajamentului asumat de fostul vicepreședinte al Comisiei, Tajani, și de fostul comisar Potočnik în 2010 și astfel cum s-a reafirmat într-o foaie de parcurs a Comisiei din 2013 (42);

53.

invită Comisia să aplice în mod corespunzător Regulamentul REACH, în conformitate cu hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 7 martie 2019 pronunțată în cauza T-837/16 (Suedia/Comisia) privind cromații de plumb;

54.

invită Comisia să respecte termenele prevăzute în Regulamentul REACH, în special în ceea ce privește deciziile referitoare la autorizare sau restricționare;

55.

subliniază că este important să se impună un nivel suficient de precizie al cererilor de autorizare în legătură cu utilizările substanței în cauză, astfel încât să se poată identifica existența sau absența unor alternative adecvate;

56.

solicită îmbunătățirea procedurii de restricționare prin gruparea substanțelor și prin identificarea și precizarea clară a incertitudinilor de ordin științific ale evaluării riscurilor și a perioadei de timp necesare pentru generarea informațiilor care lipsesc și prin luarea în considerare a costurilor asociate lipsei de acțiune; solicită creșterea nivelului dovezilor necesare pentru acordarea derogărilor de la restricționarea propusă;

57.

invită ECHA să pună la dispoziția publicului studiile toxicologice și ecotoxicologice prezentate de solicitanții înregistrării și de solicitanți;

58.

invită Comisia să propună extinderea domeniului de aplicare al procedurii rapide prevăzute la articolul 68 alineatul (2) din Regulamentul REACH, cu privire la utilizarea de către consumatori, la toate substanțele care prezintă motive de îngrijorare deosebită;

59.

consideră că evaluarea riscurilor și gestionarea riscurilor asociate substanțelor trebuie îmbunătățite, dar și accelerate în general, în special în ceea ce privește identificarea substanțelor cancerigene și mutagene în lumina angajamentului Comisiei de a lupta împotriva cancerului;

60.

invită Comisia să îmbunătățească testele care acoperă modalitățile de impact și efectele perturbatorilor endocrini; evidențiază că deși sunt efectuate teste importante (de exemplu în domeniul reproducerii și în ceea ce privește efectele asupra sistemului hormonilor tiroidieni), multe dintre aceste teste au o sensibilitate redusă și uneori o variabilitate ridicată, ceea ce face ca impactul lor să fie destul de limitat;

61.

solicită Comisiei și statelor membre să se abțină de la autorizarea substanțelor și de la aprobarea produselor cu seturi de date incomplete privind pericolele pentru sănătate și mediu sau în cazul în care solicitantul nu poate să demonstreze că nu există alternative adecvate, atunci când aceasta este o condiție prealabilă pentru autorizare (43);

62.

invită Comisia să se asigure că literatura științifică independentă revizuită inter pares este pe deplin luată în considerare și i se acordă aceeași pondere precum studiilor de reglementare a bunelor practici de laborator (BPL) în cadrul procesului de evaluare a riscurilor pentru toate substanțele chimice; subliniază că aceasta reprezintă o modalitate eficace de a contribui la reducerea testării inutile pe animale;

63.

solicită clarificarea dispozițiilor privind înregistrarea substanțelor chimice pentru utilizări intermediare conform REACH, care să se aplice numai atunci când intermediarul este transformat într-o altă substanță înregistrată, precum și asigurarea unui control sistematic al conformității depline cu REACH;

64.

invită Comisia să permită un control reglementar rapid, eficient și transparent al substanțelor chimice nocive și să dezvolte și să pună în aplicare un sistem de alertă timpurie pentru a identifica riscurile noi și emergente, astfel încât să asigure o monitorizare reglementară rapidă în amonte și să reducă rapid expunerea generală;

65.

consideră că o transparență sporită a procedurilor și a proprietăților substanțelor chimice reprezintă o modalitate de a atinge un nivel mai ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului; subliniază că trebuie îmbunătățite transparența privind conformitatea solicitanților înregistrării, volumul producției de substanțe chimice, rapoartele de studiu complete care justifică fiabilitatea rezumatului detaliat al studiului (RSS) și cartografierea producției și utilizării substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită;

66.

subliniază că ar trebui revizuită legislația privind materialele care intră în contact cu alimentele, în conformitate cu CLP și cu REACH, pentru a asigura o abordare coerentă și protectoare a siguranței materialelor și a produselor care intră în contact cu alimentele;

67.

insistă în special asupra necesității unei reglementări cuprinzătoare și armonizate a tuturor materialelor care intră în contact cu alimentele, care ar trebui să fie bazată pe principiul precauției, pe principiul „fără informații, nu este pe piață”, pe evaluări cuprinzătoare ale siguranței care abordează toate efectele relevante asupra siguranței și a sănătății și care se bazează pe cele mai recente date științifice pentru toate substanțele chimice utilizate în materiale care intră în contact cu alimentele, pe o aplicare eficace și pe informații îmbunătățite pentru consumatori;

68.

solicită eliminarea treptată a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită în materialele care intră în contact cu alimentele;

69.

propune să se realizeze rapid un inventar care să regrupeze cele mai bune practici legate de reglementările privind materialele care intră în contact cu alimentele de la nivelul statelor membre, inclusiv măsurile naționale de combatere a expunerii la perturbatori endocrini și la fluorocarburi;

70.

invită Comisia să asigure o legătură adecvată între revizuirea Regulamentului privind materialele care intră în contact cu alimentele și Strategia „De la fermă la consumator” și Planul de combatere a cancerului;

71.

este îngrijorat de numeroasele neconcordanțe din legislația Uniunii în ceea ce privește substanțele persistente, bioacumulative și toxice (PBT) și substanțele foarte persistente și foarte bioacumulative (vPvB), astfel cum au fost ele identificate în timpul verificării adecvării; invită Comisia să prezinte un plan de acțiune clar și, după caz, propuneri legislative privind modul în care să fie tratate toate PBT, vPvB și substanțele chimice persistente și mobile, pe baza unor evaluări ale impactului și a cunoștințelor științifice și în limitele cadrelor consacrate, ținând seama de întreaga legislație relevantă și de toate componentele mediului înconjurător;

72.

îndeamnă Comisia să stabilească termene fixe în planul de acțiune privind substanțele perfluoroalchilate (PFAS) pentru a asigura o eliminare rapidă a tuturor utilizărilor neesențiale ale acestor substanțe, precum și pentru a accelera dezvoltarea unor alternative sigure și nepersistente la toate utilizările PFAS ca parte a Strategiei pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice;

73.

invită Comisia să definească conceptul și criteriile aferente „utilizării esențiale” a substanțelor chimice periculoase, pornind de la definiția utilizării esențiale din Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon, astfel încât să asigure o abordare armonizată a măsurilor de reglementare privind utilizările neesențiale;

74.

consideră, în plus, că substanțele care sunt neurotoxice sau imunotoxice ar trebui considerate ca suscitând preocupări echivalente cu cele legate de substanțele care prezintă motive de îngrijorare deosebită în temeiul REACH;

75.

își reia apelul din 18 aprilie 2019 privind un cadru cuprinzător al Uniunii Europene pentru perturbatorii endocrini și, în special, privind adoptarea unei definiții orizontale bazate pe definiția OMS pentru perturbatorii endocrini susceptibili, precum și pentru perturbatorii endocrini cunoscuți și prezumtivi, în conformitate cu clasificarea substanțelor CMR din Regulamentul CLP, privind revizuirea în consecință a cerințelor în materie de date, privind reducerea la minimum, în mod efectiv, a expunerii globale a oamenilor și a mediului la perturbatorii endocrini, privind prezentarea de propuneri legislative pentru a introduce dispoziții specifice referitoare la perturbatorii endocrini în legislația privind jucăriile, materialele care intră în contact cu alimentele și produsele cosmetice pentru a trata perturbatorii endocrini ca substanțe cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere și privind revizuirea întregii legislații relevante, inclusiv a legislației privind materialele care intră în contact cu alimentele, pentru a înlocui perturbatorii endocrini;

76.

își reia apelul din 14 martie 2013 (44), ca metodele de testare și documentele de orientare să fie elaborate astfel încât să ia mai bine în considerare perturbatorii endocrini, eventualele efecte ale dozelor scăzute, efectele combinate și legăturile doză-efect nemonotone, în special în ceea ce privește perioadele de expunere critice din timpul dezvoltării; subliniază că perturbatorii endocrini ar trebui să fie considerați substanțe fără valoare-prag, cu excepția cazului în care un solicitant poate demonstra științific că există un prag sigur;

77.

invită Comisia să pună în aplicare rapid recomandările formulate în contextul verificării adecvării celor mai relevante acte legislative în domeniul substanțelor chimice (cu excepția REACH) și să introducă noi clase de pericol în Regulamentul CLP și, în paralel, în Sistemul armonizat global (de exemplu pentru perturbatorii endocrini, toxicitatea terestră, neurotoxicitate, imunotoxicitate, PBT și vPvB);

78.

consideră că substanțele care sunt persistente, mobile și toxice (PMT) sau foarte persistente și foarte mobile (vPvM) ar trebui adăugate pe lista REACH a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită;

79.

invită Comisia să acorde prioritate identificării și reglementării substanțelor chimice care prezintă motive de îngrijorare, cum ar fi CMR și perturbatorii endocrini, inclusiv în cadrul Planului european de combatere a cancerului, în special pentru protecția lucrătorilor, întrucât, potrivit Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA), cancerul este cauza a 52 % din numărul total de decese din UE atribuite condițiilor de muncă (45);

80.

subliniază că Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice ar trebui să introducă înregistrarea polimerilor, să extindă cerințele privind informațiile standard pentru substanțele ale căror cantități sunt cuprinse între 1 și 10 tone la toate aceste substanțe, să consolideze cerințele privind informațiile referitoare la proprietățile toxicologice și la utilizări și expunere, printre altele, prin solicitarea unui raport de securitate chimică pentru substanțele ale căror cantități sunt cuprinse între 1 și 10 tone, și să îmbunătățească evaluarea substanțelor complexe [de exemplu substanțele cu compoziție necunoscută sau variabilă (UVCB)], în special sprijinind ECHA să dezvolte în continuare soluțiile puse deja în aplicare (de exemplu profilurile identității substanței); solicită elaborarea unor metode specifice de evaluare a acestui tip de substanțe care să permită o abordare științifică solidă și să fie aplicabile practic;

81.

reamintește angajamentul Uniunii de a asigura siguranța nanomaterialelor fabricate și a materialelor cu proprietăți similare în conformitate cu Al șaptelea program de acțiune pentru mediu și își reia apelul din 24 aprilie 2009 privind o revizuire a întregii legislații relevante pentru a garanta siguranța în cazul tuturor aplicațiilor nanomaterialelor în produse care au un posibil impact asupra sănătății, mediului sau asupra siguranței pe parcursul ciclului lor de viață și pentru a dezvolta teste adecvate pentru a evalua pericolele asociate cu nanomaterialele și expunerea la acestea pe întreg parcursul ciclului lor de viață;

82.

invită Comisia să clarifice condițiile și criteriile conform cărora utilizarea materialelor plastice biodegradabile sau compostabile nu dăunează mediului și sănătății umane, luând totodată în considerare toate compartimentele de mediu în care aceste materiale plastice ar putea fi eliberate și aplicând principiul precauției;

83.

invită Comisia să finalizeze reexaminarea recomandării privind definiția nanomaterialelor, să revizuiască, după caz, această recomandare și să se asigure că nanomaterialele sunt identificate printr-o definiție cu forță juridică obligatorie;

84.

cere Comisiei să solicite periodic ECHA să evalueze performanța și impactul Observatorului UE pentru Nanomateriale (EUON);

85.

solicită punerea în aplicare pe deplin a legislației privind produsele de protecție a plantelor; invită Comisia să țină seama de diversele apeluri ale Parlamentului din 16 ianuarie 2019 privind îmbunătățirea procedurii Uniunii de autorizare a pesticidelor; invită Comisia să accelereze tranziția Europei către pesticidele cu risc scăzut, astfel cum sunt definite la articolul 47 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, și să reducă dependența de pesticide, printre altele pledând pentru punerea în aplicare a practicilor de gestionare integrată a dăunătorilor și sprijinind aceasta, să îndeplinească obiectivele directivei privind utilizarea sustenabilă a pesticidelor și să transpună obiectivele acesteia din urmă în legislația relevantă, să îmbunătățească statisticile privind produsele de protecție a plantelor, să dezvolte indicatori de risc mai buni, să reducă utilizarea îngrășămintelor cu scopul de a evita degradarea solului și să îi sprijine pe agricultori în îndeplinirea acestor obiective;

86.

consideră că, pentru a asigura protecția sănătății publice și condiții de concurență echitabile pentru agricultorii europeni, substanțele active interzise nu ar trebui să intre pe piața UE prin intermediul produselor importate;

87.

invită Comisia să ia măsuri pentru a accelera dezvoltarea produselor de protecție a plantelor cu risc scăzut și să stabilească un obiectiv de eliminare treptată până în 2030 a pesticidelor cu risc ridicat;

88.

invită Comisia să stabilească obiective specifice pentru a reduce semnificativ atât utilizarea pesticidelor chimice, cât și riscurile aferente;

89.

subliniază întârzierile îngrijorătoare în ceea ce privește realizarea programului de reexaminare și necesitatea de a asigura o (re)evaluare mai rapidă și completă a siguranței substanțelor active și coformulanților produselor biocide, precum și a acestor produse în ansamblu, inclusiv a proprietăților care perturbă sistemul endocrin, pentru a asigura protecția sănătății cetățenilor și a mediului;

90.

subliniază importanța tranziției către o economie cu adevărat circulară și neutră din punct de vedere climatic și a dezvoltării unor cicluri de materiale netoxice; consideră că articolele fabricate din materiale virgine și cele fabricate din materiale reciclate ar trebui să îndeplinească aceleași standarde de securitate chimică; reafirmă că, în conformitate cu ierarhia deșeurilor, astfel cum este definită în Directiva-cadru privind deșeurile (46), prevenirea are prioritate în fața reciclării și că, în consecință, reciclarea nu ar trebui să justifice perpetuarea utilizării unor substanțe periculoase „moștenite”;

91.

reiterează faptul că problema produselor care conțin substanțe „moștenite” care prezintă motive de îngrijorare ar trebui abordată prin intermediul unui sistem eficient de urmărire și de eliminare a deșeurilor;

92.

își reafirmă poziția din 13 septembrie 2018 cu privire la opțiunile pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile, și în special cea potrivit căreia substanțele care prezintă motive de îngrijorare sunt cele care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul REACH pentru a fi clasificate ca substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită, substanțe interzise în conformitate cu Convenția de la Stockholm (poluanți organici persistenți), substanțe specifice restricționate în articolele enumerate în anexa XVII la Regulamentul REACH și substanțe specifice reglementate în conformitate cu legislația sectorială specifică și/sau cu legislația specifică privind produsele;

93.

consideră că publicarea tuturor informațiilor neconfidențiale cu privire la substanțele chimice periculoase în articole de-a lungul lanțului de aprovizionare pentru consumatori și gestionarii de deșeuri este o condiție prealabilă pentru obținerea unor cicluri de materiale netoxice;

94.

invită Comisia să elaboreze indicatori cuprinzători în ceea ce privește impactul substanțelor chimice asupra sănătății și a mediului, care ar contribui, printre altele, la evaluarea eficacității legislației privind substanțele chimice;

95.

invită Comisia să se asigure că este stabilit și pus la dispoziție, cât mai curând posibil și în toate limbile Uniunii, un sistem de informare publică al UE ușor de utilizat, transparent, obligatoriu și armonizat privind substanțele periculoase prezente în materiale, articole și deșeuri;

96.

atrage atenția că strategia ar trebui să ajute industria să atingă obiectivele de neutralitate climatică și poluare zero pentru un mediu înconjurător fără substanțe toxice, precum și să sprijine buna funcționare a pieței interne, consolidând totodată competitivitatea, dar și inovarea și producția în condiții de siguranță și în mod sustenabil ale industriei UE, în conformitate cu Pactul verde și cu Noua strategie industrială; subliniază că strategia ar trebui să evite sarcinile administrative inutile;

97.

atrage atenția că strategia ar trebui să ajute industria chimică să atingă obiectivele de neutralitate climatică și poluare zero prin dezvoltarea unor lanțuri valorice integrate noi, care combină agricultura și sectorul chimic, precum și să sprijine buna funcționare a pieței interne, consolidând totodată competitivitatea și inovarea industriei UE;

98.

solicită să se acorde sprijin IMM-urilor, inclusiv sprijin tehnic pentru înlocuirea substanțelor periculoase cu alternative mai sigure, pentru a le ajuta să respecte legislația UE privind substanțele chimice și să treacă la producția și utilizarea unor produse mai sigure și mai sustenabile, prin promovarea cercetării și dezvoltării, a investițiilor în substanțe chimice sustenabile și a inovării tehnologice în cadrul programelor Uniunii, cum ar fi Orizont Europa;

99.

subliniază că legislația privind substanțele chimice ar trebui să fie concepută în așa fel încât IMM-urile să o poată pune în aplicare fără a compromite nivelul de protecție necesar;

100.

subliniază că legislația care asigură stabilitate și previzibilitate în materie de reglementare este esențială pentru a trasa direcția în ceea ce privește inovarea necesară pentru tranziția către un sector al substanțelor chimice circular, sigur și sustenabil, inclusiv utilizarea sustenabilă a materiilor prime regenerabile pentru a sprijini bioeconomia, și investițiile pe termen lung pentru obținerea unui mediu înconjurător fără substanțe toxice; sprijină implicarea părților interesate în această privință;

101.

evidențiază că este necesar ca legislația Uniunii privind substanțele chimice să ofere stimulente pentru o chimie, materiale (inclusiv materiale plastice) și tehnologii sigure și sustenabile, care să includă alternative nechimice, proiectate să fie sigure și netoxice;

102.

subliniază, în acest sens, că strategia ar trebui să creeze oportunități pentru dezvoltarea unor tehnologii curate în vederea îndeplinirii obiectivelor Pactului verde;

103.

subliniază că dezvoltarea acestor tehnologii și producția de astfel de produse chimice ar trebui stimulate în UE;

104.

invită Comisia să elaboreze criterii la nivelul UE pentru substanțele chimice sustenabile, pe baza unei propuneri științifice din partea ECHA; consideră că aceste criterii ar trebui să fie completate de standarde privind produsele (cum ar fi cadrul de politică privind produsele sustenabile);

105.

invită Comisia să stimuleze produsele sigure și sustenabile și producția curată și să introducă și/sau să adapteze instrumentele economice (de exemplu comisioane, taxe de mediu, răspunderea extinsă a producătorilor) pentru a obține internalizarea costurilor externe pe parcursul întregului ciclu de viață al substanțelor chimice, inclusiv a costurilor legate de sănătate și de mediu, indiferent dacă acestea apar în interiorul sau în afara Uniunii;

106.

reamintește că veniturile încasate de ECHA din comisioane vor fi reduse substanțial; solicită revizuirea modelului de finanțare al ECHA și introducerea unui mecanism de finanțare previzibil și sustenabil, pentru a asigura funcționarea sa adecvată pe termen lung și pentru a elimina eventualele ineficiențe, în special cele cauzate de separarea liniilor bugetare, asigurând resursele necesare pentru a răspunde cerințelor tot mai mari legate de activitatea sa actuală și resurse suplimentare suficiente pentru orice activitate suplimentară necesară în noul cadru financiar multianual, inclusiv personalul din cadrul ECHA dedicat exclusiv protecției animalelor și promovării metodelor de testare care nu implică folosirea animalelor în toate activitățile ECHA;

107.

invită Comisia și Consiliul să evite reducerea resurselor ECHA în cadrul procedurilor bugetare anuale și să îi ofere ECHA resurse suplimentare pentru orice altă sarcină care i-ar putea reveni, cum ar fi efectuarea de evaluări ale substanțelor;

108.

solicită un nivel adecvat al efectivului de personal și al bugetului pentru serviciile Comisiei care trebuie să asigure punerea în aplicare cu succes a Strategiei pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice; subliniază că alocarea resurselor trebuie să răspundă atât priorităților politice actuale, cât și celor pe termen lung și, prin urmare, în contextul Pactului verde european, se așteaptă la o consolidare semnificativă a resurselor umane, în special în cadrul Direcției Generale Mediu a Comisiei și al agențiilor UE relevante;

109.

solicită punerea în aplicare pe deplin a legislației Uniunii privind substanțele chimice; invită statele membre să aloce capacități suficiente pentru a îmbunătăți asigurarea respectării legislației UE privind substanțele chimice și invită Comisia și ECHA să ofere un sprijin adecvat în acest sens;

110.

invită Comisia să auditeze sistemele de aplicare a legii din statele membre în ceea ce privește legislația privind substanțele chimice și să formuleze recomandări de îmbunătățire, să consolideze cooperarea și coordonarea dintre autoritățile de aplicare a legii și să propună instrumente de aplicare a legislației UE, dacă este necesar; invită Comisia să utilizeze competențele acordate în temeiul articolului 11 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/1020 (47) pentru a asigura testarea adecvată a produselor în întreaga Uniune;

111.

consideră că statele membre ar trebui să primească orientări clare cu privire la modul de consolidare a sistemelor lor de aplicare a legislației privind substanțele chimice și că ar trebui consolidate coordonarea și cooperarea dintre autoritățile de aplicare a legii din statele membre în acest domeniu; invită Comisia să emită astfel de orientări pe baza unui audit al sistemelor de aplicare a legii și ținând seama de experiența dobândită în cadrul Forumului REACH;

112.

invită Comisia să sprijine înființarea unei rețele europene a orașelor și a comunităților locale care nu sunt expuse la perturbatori endocrini pentru a îmbunătăți cooperarea și pentru a face schimb de bune practici, prin analogie cu Convenția primarilor pentru climă și energie;

113.

invită Comisia să introducă rapid acțiuni în justiție atunci când constată că legislația UE privind substanțele chimice nu este respectată; reamintește observația sa din 16 ianuarie 2020 (48) potrivit căreia procedurile în domeniul încălcărilor legislației de mediu trebuie să fie mai eficiente; invită Comisia să își revizuiască orientările interne privind procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și să profite de ocazia oferită de viitoarea sa comunicare privind o mai bună legiferare pentru a asigura aplicarea rapidă și eficientă a legislației UE;

114.

invită Comisia să se asigure că produsele și substanțele chimice importate și exportate respectă aceleași standarde ca cele care reglementează substanțele chimice și produsele fabricate și utilizate în Uniune pentru a asigura condiții de concurență echitabile între producătorii din UE și cei din afara UE; consideră că ar trebui consolidate controalele privind nerespectarea normelor în interiorul Uniunii și la frontierele sale, inclusiv prin consolidarea cooperării dintre autoritățile vamale și prin dezvoltarea unui instrument digital specific în acest scop, ținând seama de experiența dobândită în contextul Forumului REACH; salută Planul de acțiune pe termen lung al Comisiei pentru o mai bună implementare și asigurare a respectării normelor privind piața unică (49) și invită Comisia să utilizeze pe deplin propunerile viitoare pentru a asigura respectarea legislației UE privind substanțele chimice;

115.

invită Comisia să efectueze o evaluare detaliată a dependenței statelor membre de importurile din țările terțe de substanțe chimice, cum ar fi principiile active, dezinfectanții etc., în cadrul lanțurilor valorice esențiale și a eventualelor riscuri conexe pentru siguranță;

116.

invită Comisia și statele membre să elaboreze politici care să faciliteze și să promoveze readucerea în Europa a producției sigure și sustenabile de substanțe chimice în cadrul lanțurilor valorice strategice, cum ar fi cele ale principiilor active și ale dezinfectanților, pentru a redobândi controlul în acest domeniu strategic și a reduce dependența Europei de țările terțe, pentru a asigura un acces sigur și pentru a evita penuria de medicamente, fără a submina avantajele pe care economiile deschise le obțin din comerțul internațional;

117.

invită Comisia să interzică toate importurile de reziduuri de substanțe periculoase fără valori-prag interzise în UE, deoarece nu există un nivel sigur de expunere la acestea, și să aplice aceleași limite maxime de reziduuri (LMR) altor substanțe importate ca și substanțelor produse în UE, pentru a asigura condiții de concurență echitabile între producătorii și agricultorii din UE și cei din afara UE;

118.

invită Comisia și statele membre să sprijine, din punct de vedere politic și financiar, toate structurile și procesele internaționale care vizează realizarea unei gestionări riguroase a substanțelor chimice la scară mondială;

119.

invită Comisia să recunoască poluarea cu substanțe chimice (inclusiv cu pesticide) ca fiind unul dintre principalii factori care au determinat criza biodiversității și să prezinte propuneri legislative de combatere a substanțelor chimice persistente, acumulative și mobile din mediu și a efectelor lor adverse asupra ecosistemelor și biodiversității;

120.

subliniază că sustenabilitatea substanțelor chimice trebuie să includă, de asemenea, responsabilitatea socială și de mediu a industriilor și a întreprinderilor producătoare de substanțe chimice de-a lungul lanțurilor lor de aprovizionare;

121.

consideră că standardele de siguranță chimică ale Uniunii ar trebui promovate la nivel internațional;

122.

invită Comisia să continue să lucreze la un succesor al abordării strategice a gestionării internaționale a substanțelor chimice, inclusiv la o reformă a programului special; invită comisiile să contribuie la negocierile pentru dezvoltarea unui mecanism de finanțare adecvat, previzibil și sustenabil în acest scop;

123.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 354, 28.12.2013, p. 171.

(2) JO L 396, 30.12.2006, p. 3.

(3) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.

(4) JO L 167, 27.6.2012, p. 1.

(5) JO L 309, 24.11.2009, p. 1.

(6) JO L 169, 2.6.2019, p. 45.

(7) JO L 201, 21.7.2012, p. 60.

(8) JO L 50, 20.2.2004, p. 44.

(9) JO L 309, 24.11.2009, p. 71.

(10) JO L 70, 16.3.2005, p. 1.

(11) JO L 342, 22.12.2009, p. 59.

(12) JO L 137, 24.5.2017, p. 1.

(13) JO L 27, 30.1.2010, p. 1.

(14) JO L 226, 24.8.2013, p. 1.

(15) JO L 231, 6.9.2019, p. 1.

(16) JO L 345, 27.12.2017, p. 87.

(17) JO L 30, 31.1.2019, p. 112.

(18) JO L 164, 20.6.2019, p. 23.

(19) JO L 276, 20.10.2010, p. 33.

(20) https://ec.europa.eu/clima/sites/clima/files/docs/pages/com_2018_733_analysis_in_support_en_0.pdf

(21) JO C 184, 8.7.2010, p. 82.

(22) JO C 265, 11.8.2017, p. 65.

(23) JO C 390, 18.11.2019, p. 10.

(24) JO C 433, 23.12.2019, p. 146.

(25) https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/12154-Europe-s-Beating-Cancer-Plan/public-consultation

(26) JO C 433, 23.12.2019, p. 136.

(27) JO C 433, 23.12.2019, p. 183.

(28) Texte adoptate, P8_TA(2019)0023.

(29) Texte adoptate, P8_TA(2019)0082.

(30) Texte adoptate, P8_TA(2019)0441.

(31) Texte adoptate, P8_TA(2020)0005.

(32) JO C 41, 6.2.2020, p. 45.

(33) https://op.europa.eu/s/nJFb

(34) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2019/608866/IPOL_STU(2019)608866_EN.pdf

(35) https://osha.europa.eu/ro/themes/work-related-diseases/work-related-cancer

(36) ONU, Global Chemicals Outlook II: summary for policymakers (Perspective globale asupra substanțelor chimice II: rezumat pentru factorii de decizie).

(37) Concluziile Consiliului adoptate la 26 iunie 2019, intitulate „Către o strategie durabilă a Uniunii privind politica în materie de substanțe chimice”, punctul 14.

(38) ONU, Global Chemicals Outlook II: summary for policymakers (Perspective globale asupra substanțelor chimice II: rezumat pentru factorii de decizie).

(39) https://www.ehn.org/toxic-chemicals-coronavirus-2645713170.html

(40) Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 16 decembrie 2015 în cauza T-521/14.

(41) Constatări în urma verificării adecvării celei mai relevante legislații din domeniul substanțelor chimice (cu excepția REACH) și provocările, lacunele și punctele slabe identificate (COM(2019)0264).

(42) https://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&f=ST%205867%202013%20INIT

(43) Astfel cum se menționează în hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 7 martie 2019 pronunțată în cauza T-837/16 (Suedia/Comisia privind cromații de plumb).

(44) Rezoluția Parlamentului European referitoare la protecția sănătății publice împotriva perturbatorilor endocrini (JO C 36, 29.1.2016, p. 85).

(45) https://visualisation.osha.europa.eu/osh-costs#!/

(46) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(47) Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).

(48) Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2020 referitoare la cea de a 15-a reuniune a Conferinței părților (COP15) la Convenția privind diversitatea biologică, (Texte adoptate, P9_TA(2020)0015).

(49) Comunicarea din 10 martie 2020, COM(2020)0094.

15.9.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/92

P9_TA(2020)0204

O politică amplă a Uniunii în materie de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului – Planul de acțiune al Comisiei și alte evoluții recente

Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la o politică cuprinzătoare a Uniunii privind prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului – Planul de acțiune al Comisiei și alte evoluții recente (2020/2686(RSP))

(2021/C 371/12)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 mai 2020 privind un plan de acțiune pentru o politică amplă a Uniunii în materie de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului (C(2020)2800),

—

având în vedere Pachetul privind combaterea spălării banilor elaborat de Comisie și adoptat la 24 iulie 2019, care include o comunicare politică intitulată „Către o mai bună punere în aplicare a cadrului UE privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului” (COM(2019)0360), Raportul privind evaluarea unor presupuse cazuri recente de spălare de bani care implică instituții de credit din UE („post-mortem”) (COM(2019)0373), Raportul privind evaluarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care afectează piața internă și sunt legate de activități transfrontaliere (Raportul de evaluare supranațională a riscurilor) (COM(2019)0370) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei (SWD(2019)0650), precum și Raportul privind interconectarea mecanismelor centralizate automatizate naționale (registre centrale sau sisteme centrale electronice de extragere a datelor) ale statelor membre în materie de conturi bancare (COM(2019)0372),

—

având în vedere Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (a patra DCSB) (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE (a cincea DCSB) (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2019/2175 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), a Regulamentului (UE) nr. 1094/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), a Regulamentului (UE) nr. 1095/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 privind piețele instrumentelor financiare, a Regulamentului (UE) 2016/1011 privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și a Regulamentului (UE) 2015/847 privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri (3),

—

având în vedere Directiva (UE) 2019/1153 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a normelor de facilitare a utilizării informațiilor financiare și de alt tip în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a anumitor infracțiuni și de abrogare a Deciziei 2000/642/JAI a Consiliului (4), Directiva (UE) 2018/1673 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2018 privind combaterea prin măsuri de drept penal a spălării banilor (5) și Regulamentul (UE) 2018/1672 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind controlul numerarului care intră sau iese din Uniune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1889/2005 (6),

—

având în vedere Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană (7), precum și Raportul Comisiei privind punerea în aplicare a acesteia din 2 iunie 2020, intitulat „Recuperarea și confiscarea activelor: Asigurarea faptului că nu este rentabil să se săvârșească infracțiuni” (COM(2020)0217),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (8),

—	având în vedere Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (9),

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 5 decembrie 2019 privind prioritățile strategice de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 17 iunie 2020 privind consolidarea anchetelor financiare pentru combaterea formelor grave de criminalitate și a criminalității organizate,

—	având în vedere avizul Autorității Bancare Europene din 24 iulie 2019 privind comunicările către entitățile supravegheate în ceea ce privește riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului în cadrul supravegherii prudențiale,

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 aprilie 2018 referitoare la protecția jurnaliștilor de investigație din Europa: cazul jurnalistului slovac Ján Kuciak și al Martinei Kušnírová (10),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 referitoare la statul de drept în Malta (11),

—	având în vedere Rezoluția sa din 28 martie 2019 referitoare la situația statului de drept și lupta împotriva corupției în UE, în special în Malta și Slovacia (12),

—	având în vedere Rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la statul de drept în Malta, după recentele dezvăluiri privind asasinarea jurnalistei Daphne Caruana Galizia (13),

—	având în vedere foaia de parcurs a Comisiei intitulată „Către o nouă metodologie de evaluare de către UE a țărilor terțe cu grad înalt de risc în temeiul Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului”,

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 22 iunie 2018, intitulat „Metodologie pentru identificarea țărilor terțe cu grad înalt de risc în temeiul Directivei (UE) 2015/849” (SWD(2018)0362),

—

având în vedere cele patru regulamente delegate adoptate de Comisie – (UE) 2016/1675 (14), (UE) 2018/105 (15), (UE) 2018/212 (16) și (UE) 2018/1467 (17) – de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului prin identificarea țărilor terțe cu grad înalt de risc care au deficiențe strategice,

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la caracterul urgent al întocmirii unei liste negre a UE cuprinzând țări terțe în conformitate cu Directiva privind combaterea spălării banilor (18),

—	având în vedere Rezoluția sa din 26 martie 2019 referitoare la infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale (19),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 septembrie 2019 referitoare la stadiul punerii în aplicare a legislației Uniunii de combatere a spălării banilor (20),

—	având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

întrucât, potrivit Comisiei, aproximativ 1 % – sau 160 de miliarde EUR – din produsul intern brut anual al Uniunii este „identificat ca fiind implicat în activități financiare suspecte” (21), cum ar fi spălarea de bani legată de corupție, traficul de arme și de ființe umane, traficul de droguri, evaziunea și frauda fiscală, finanțarea terorismului sau alte activități ilicite care afectează cetățenii UE în viața lor de zi cu zi;

întrucât, potrivit Europol, în perioada 2010-2014, 2,2 % din produsele estimate provenite din săvârșirea de infracțiuni au fost confiscate provizoriu sau înghețate și numai 1,1 % din profiturile provenite din săvârșirea de infracțiuni au fost confiscate la nivelul UE, ceea ce înseamnă că 98,9 % din profiturile estimate provenite din săvârșirea de infracțiuni nu au fost confiscate și rămân la dispoziția infractorilor (22);

întrucât cadrul Uniunii pentru combaterea spălării banilor și combaterea finanțării terorismului (CSB/CFT) a fost consolidat prin adoptarea celei de-a patra DCSB în mai 2015 și a celei de-a cincea DCSB în aprilie 2018 și prin transpunerea corespunzătoare a acestora în dreptul intern al statelor membre până în iunie 2017 și, respectiv, ianuarie 2020, precum și prin alte acte legislative și acțiuni complementare; întrucât cea de a treia DCSB nu a fost întotdeauna pusă în aplicare în mod corespunzător în statele membre, însă Comisia nu a deschis încă nicio procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; întrucât Comisia a inițiat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva majorității statelor membre pentru că nu au transpus în mod corespunzător cea de-a patra DCSB în legislația națională și a lansat proceduri împotriva unei majorități semnificative a statelor membre pentru necomunicarea măsurilor de transpunere a celei de a cincea DCSB sau pentru comunicarea unor măsuri de transpunere parțială a celei de a cincea DCSB (23);

D.	întrucât, în martie 2019, Parlamentul a adoptat o rezoluție ambițioasă referitoare la infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale, care a concluzionat că este necesară o revizuire majoră a normelor existente ale UE în materie de combatere a spălării banilor;

E.	întrucât, la 7 mai 2020, Comisia a adoptat un Plan de acțiune (24) pentru o politică amplă a Uniunii în materie de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului, care se sprijină pe șase piloni;

întrucât, la aceeași dată, a fost publicată noua metodologie de identificare a țărilor terțe cu un grad înalt de risc care au deficiențe strategice în ceea ce privește CSB/CFT, aceasta nefiind bazată doar pe surse de informații externe; întrucât măsurile de precauție sporită privind clientela vor fi aplicate țărilor identificate ca fiind țări terțe cu grad înalt de risc conform acestei metodologii, în conformitate cu obligațiile prevăzute în cea de a patra DCSB și în cea de a cincea DCSB;

întrucât un peisaj legislativ, instituțional și de reglementare fragmentat la nivelul UE în domeniul CSB/CFT creează costuri și sarcini suplimentare pentru cei care furnizează servicii transfrontaliere, stimulează întreprinderile să se înregistreze în jurisdicțiile în care normele sunt mai relaxate și permite persoanelor fizice, organizațiilor și intermediarilor lor financiari să se angajeze în activități ilegale în situațiile în care supravegherea și asigurarea respectării normelor sunt considerate a fi mai puțin stricte și/sau mai permisive; întrucât actualul cadru legislativ privind CSB/CFT are ca rezultat interpretări diferite ale DCSB și o varietate de practici la nivelul statelor membre;

întrucât au existat, în ultimii ani, mai multe dezvăluiri în contextul CSB/CFT, care includ, dar nu se limitează la cazurile menționate în raportul Comisiei privind evaluarea presupuselor cazuri recente de spălare a banilor care implică instituții de credit din UE, la scandalul Cum Ex privind arbitrajul dividendelor și la dezvăluirile din dosarul Luanda Leaks; întrucât dezvăluiri suplimentare în acest domeniu sunt publicate în mod regulat și se referă adesea la utilizarea necorespunzătoare a fondurilor UE și la cazurile de corupție din statele membre; întrucât acest lucru demonstrează necesitatea ca UE să acorde prioritate luptei împotriva spălării banilor și finanțării terorismului și să își actualizeze cadrul legislativ privind CSB/CFT;

întrucât, în 2019, oficiul de audit intern al Băncii Europene de Investiții (BEI) a efectuat un audit privind punerea în aplicare a cadrului său privind CSB/CFT, în special începând cu 2017, ceea ce a indicat existența unor lacune semnificative legate de adaptarea incompletă a cadrului; întrucât BEI a elaborat un plan de eliminare a tuturor lacunelor identificate până în iulie 2020;

întrucât Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) a avertizat, în mai 2020 (25), cu privire la faptul că creșterea numărului de infracțiuni săvârșite în contextul crizei COVID-19, cum ar fi frauda, criminalitatea informatică, deturnarea și utilizarea neregulamentară a fondurilor guvernamentale și a asistenței financiare internaționale creează noi surse de venituri ilicite pentru actorii implicați în acțiuni criminale; întrucât Europol a avertizat, de asemenea, cu privire la modul în care infractorii au profitat rapid de ocaziile de a exploata criza prin adaptarea modurilor lor de acțiune și prin dezvoltarea de noi activități infracționale, și anume prin criminalitate informatică, fraudă, contrafacere și criminalitate organizată contra patrimoniului (26); întrucât Autoritatea Bancară Europeană (ABE) a emis recomandări specifice pentru ca autoritățile naționale competente să colaboreze cu entitățile obligate, cu scopul de a identifica și atenua riscurile specifice activităților de CSB/CFT create de epidemia de COVID-19 și de a-și adapta instrumentele de supraveghere (27);

întrucât, dintre cele mai importante 10 jurisdicții opace din lume, astfel cum sunt definite de Indicele privind secretul financiar elaborat de Rețeaua pentru Justiție Fiscală, două sunt state membre ale UE, o alta este o țară din Europa, iar alte două sunt teritorii de peste mări ale unui fost stat membru al UE; întrucât lupta împotriva spălării banilor și a corupției trebuie, prin urmare, să înceapă în UE;

L.	întrucât, în conformitate cu Indicele privind secretul financiar 2020, 49 % din opacitatea financiară de la nivel mondial se datorează țărilor care aparțin Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE);

întrucât facturarea incorectă a schimburilor comerciale este utilizată pentru a eluda obligațiile fiscale și/sau taxele vamale, pentru a spăla produsele activității infracționale, a eluda controalele valutare și a transfera profiturile către jurisdicții offshore; întrucât diferențele de valoare rezultate în urma facturării incorecte a schimburilor comerciale identificate în comerțul dintre 135 de țări în curs de dezvoltare și 36 de economii avansate în perioada de 10 ani cuprinsă între 2008 și 2017 s-au ridicat la 8 700 de miliarde USD (28),

Planul de acțiune al UE și cadrul privind CSB/CFT

salută Comunicarea Comisiei din 7 mai 2020 privind un plan de acțiune pentru o politică amplă a Uniunii de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului, care stabilește condițiile pentru noi îmbunătățiri, în special în ceea ce privește aplicarea și punerea în aplicare a legislației existente; solicită Uniunii să realizeze progrese cu privire la toți cei șase piloni ai acestui plan de acțiune cât mai curând posibil;

salută intenția Comisiei de a pune la dispoziție un cadru unic de reglementare în domeniul CSB/CFT, inclusiv prin transformarea părților relevante din DCSB într-un regulament, cu scopul de a asigura o mai mare armonizare a setului de norme referitoare la combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului; propune Comisiei să ia în considerare următoarele aspecte care să fie incluse în domeniul de aplicare a regulamentului menționat: identificarea beneficiarilor reali; o listă a entităților obligate și a obligațiilor de raportare ale acestora; cerințele de precauție privind clientela, inclusiv cele referitoare la persoanele expuse politic; dispozițiile referitoare la registrele privind beneficiarii reali și la mecanismele centralizate pentru identificarea titularilor de conturi bancare și de plăți; cadrul de cooperare dintre autoritățile competente și unitățile de informații financiare (FIU); standardele pentru supravegherea entităților obligate financiare și nefinanciare, precum și protecția persoanelor care raportează suspiciuni cu privire la cazuri de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului; consideră că ar putea fi necesară adoptarea unor standarde tehnice suplimentare, dar că măsurile esențiale de armonizare ar trebui abordate în cadrul regulamentului, pentru a asigura faptul că Parlamentul și Consiliul își pot exercita în mod corespunzător rolul în calitate de colegislatori în acest domeniu extrem de sensibil;

salută intenția Comisiei de a prezenta, în următoarele 12 luni, o nouă arhitectură instituțională a UE pentru CSB/CFT, pe baza unei autorități de supraveghere instituită la nivelul UE în domeniul CSB/CFT și a unui mecanism al UE de coordonare și sprijin pentru FIU; invită Comisia să aibă în vedere crearea unui mecanism de coordonare și sprijin al UE sub forma unei FIU a UE; invită Comisia să se asigure că responsabilitățile autorității de supraveghere în domeniul CSB/CFT acoperă entitățile obligate financiare și nefinanciare, incluzând competențe de supraveghere directă asupra anumitor entități obligate, în funcție de dimensiunea acestora sau de riscul pe care îl prezintă, precum și supravegherea aplicării normelor UE de către autoritățile naționale de supraveghere; solicită să se stabilească o diviziune clară a competențelor respective ale autorităților de supraveghere naționale și de la nivelul UE, precum și să se asigure claritatea cu privire la condițiile în care se impune supravegherea directă de către autoritatea de supraveghere a UE în domeniul CSB/CFT în temeiul unei evaluări bazate pe riscuri, precum și în situațiile în care conduita sau acțiunile autorităților naționale de supraveghere sunt considerate inadecvate și/sau insuficiente; solicită ca autoritatea de supraveghere a UE în domeniul CSB/CFT și FIU a UE beneficieze de independență bugetară și funcțională;

invită Comisia să extindă cadrul de reglementare unic în domeniul CSB/CFT pentru a extinde sfera de competență a entităților obligate, în special în vederea integrării sectoarelor de piață noi și disruptive, precum și pentru a ține seama de inovarea tehnologică și de evoluția standardelor la nivel internațional, garantând totodată faptul că furnizarea de servicii este abordată de cadrul de reglementare în aceeași măsură ca și livrarea de bunuri; invită Comisia să abordeze riscurile asociate cu criptomonedele prin aplicarea în sens larg a principiului privind „cunoașterea clientelei”, respectând în același timp principiile necesității și proporționalității; invită Comisia să se asigure că entitățile obligate nefinanciare fac obiectul unei supravegheri similare cu cea aplicabilă entităților financiare, exercitată de o autoritate publică independentă la nivel național, și să garanteze faptul că, în privința acestor autorități naționale independente, gradul de informare, de instruire, de conformitate și de aplicare a sancțiunilor este adecvat; invită Comisia să se asigure că punerea în aplicare a dispozițiilor privind CSB/CFT nu conduce la o legislație națională care să impună bariere excesive activităților organizațiilor societății civile;

își reiterează poziția cu privire la necesitatea de a avea registre interconectate și de înaltă calitate privind beneficiarii reali în Uniune, asigurând, în același timp, standarde înalte de protecție a datelor; invită Comisia să analizeze reducerea pragului aplicabil pentru identificarea beneficiarului real, luând în considerare practicile din SUA, și să sugereze crearea unor registre accesibile publicului pentru beneficiarii reali ai fiduciilor și ai altor aranjamente similare; invită Comisia să prezinte propuneri pentru a elimina lacunele existente care le permit societăților să își ascundă beneficiarii reali în spatele unor persoane mandatate, precum și să permită societăților să solicite încetarea unei relații de afaceri în cazul în care beneficiarul real nu poate fi identificat; invită Comisia să evalueze necesitatea și proporționalitatea armonizării informațiilor din registrele funciare și imobiliare, precum și necesitatea interconectării acestor registre; invită Comisia să completeze raportul cu o propunere legislativă, dacă este cazul;

invită Comisia să abordeze lipsa din registrele naționale de date suficiente și exacte, care să poată fi utilizate pentru a identifica beneficiarii reali finali, în special în situațiile în care se utilizează o rețea de societăți fictive; solicită ca standardele de transparență privind beneficiarii reali să fie consolidate atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, pentru a garanta că acestea oferă mecanisme de verificare a exactității datelor; invită Comisia să supravegheze mai îndeaproape transpunerea dispozițiilor referitoare la crearea unor registre privind beneficiarii reali în statele membre, pentru a se asigura că acestea funcționează corespunzător și că oferă un acces public la date de înaltă calitate;

salută planul de garantare a interconectării sistemelor centralizate de plăți și de conturi bancare în întreaga UE, pentru a facilita accesul mai rapid la informații financiare pentru autoritățile de aplicare a legii și unitățile de informații financiare în timpul diferitelor etape ale anchetei și pentru a facilita cooperarea transfrontalieră, respectând pe deplin normele aplicabile privind protecția datelor;

invită Comisia să revizuiască normele privind volumul de informații care trebuie colectate în timp ce sunt constituite entitățile corporative și sunt create alte entități juridice, fiducii și construcții juridice similare și să propună dispoziții mai detaliate privind verificarea adecvată a clienților atunci când deschid conturi financiare, inclusiv conturi bancare;

invită Comisia să propună un set mai armonizat de sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive la nivelul UE pentru nerespectarea reglementărilor privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului;

Punerea în aplicare a Directivei privind combaterea spălării banilor (DCSB)

10.

regretă profund faptul că nu au fost inițiate proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru punerea în aplicare incorectă a celei de-a treia directive CSB și invită Comisia să inițieze astfel de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre atunci când acestea sunt justificate; își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu faptul că un număr mare de state membre nu au pus în aplicare cea de-a patra directivă CSB; salută, prin urmare, abordarea Comisiei caracterizată prin toleranță zero și inițierea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre, pe baza rezultatelor verificării privind integralitatea punerii în aplicare; este îngrijorat profund de faptul că statele membre nu au respectat nici termenul de 10 ianuarie 2020 pentru transpunerea celei de-a cincea directive CSB, nici termenul de 10 ianuarie 2020 pentru registrele privind beneficiarii reali ai entităților corporative și ai altor entități juridice, precum nici cel de 10 martie 2020 pentru fiducii și alte construcții juridice similare; salută, prin urmare, faptul că Comisia a inițiat deja o serie de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și solicită în continuare Comisiei să inițieze cât mai curând posibil alte proceduri suplimentare de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre, pe baza constatărilor verificării privind integralitatea punerii în aplicare;

11.

regretă faptul că verificările privind corectitudinea pentru cea de-a patra directivă CSB nu pot fi efectuate chiar de către Comisie din cauza că nu dispune de capacitatea necesară și că aceste verificări sunt finalizate la mai mulți ani de la intrarea în vigoare a directivei, ceea ce întârzie și mai mult punerea în aplicare corespunzătoare a obligațiilor privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului în statele membre; invită Comisia să finalizeze cât mai curând posibil verificările amănunțite privind corectitudinea punerii în aplicare și să deschidă, atunci când este necesar, noi proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; îndeamnă statele membre care nu au făcut încă acest lucru să transpună și să pună în aplicare imediat și în mod corespunzător cea de-a patra și cea de-a cincea directivă CSB; este preocupat de lipsa de acțiuni de asigurare a respectării legii în cazurile de corupție la nivel înalt și de spălare de bani din statele membre și invită Comisia să monitorizeze îndeaproape evoluția situației și să ia măsuri mai ferme și mai decisive în această privință;

12.

salută includerea recomandărilor privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului în recomandările specifice fiecărei țări adoptate de Consiliu pentru anumite state membre în contextul ciclului semestrului european; îndeamnă Comisia să evalueze, în special, dacă unitățile de informații financiare naționale au la dispoziție resurse suficiente pentru a gestiona în mod eficient riscurile legate de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului;

Lista UE a țărilor terțe cu grad ridicat de risc

13.

îndeamnă Comisia să analizeze în detaliu posibilitatea de a elabora o „listă gri” care să includă țările terțe cu un grad de risc potențial ridicat, în mod similar abordării curente a Uniunii privind lista jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale; își exprimă îngrijorarea legată de faptul că durata de 12 luni a procesului care duce la evaluarea finală pentru identificarea țărilor terțe cu deficiențe strategice riscă să aibă drept consecință întârzieri inutile ale unor măsuri eficiente de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului; salută faptul că Comisia nu se bazează exclusiv pe procesul de întocmire a listei GAFI și este dispusă să utilizeze criteriile consolidate prevăzute de cea de-a cincea directivă CSB, în special în ceea ce privește transparența legată de beneficiarii reali, pentru a efectua o evaluare autonomă a țărilor terțe, care ar trebui să fie lipsită de intervenții geopolitice;

14.

pune sub semnul întrebării abordarea adoptată de Comisie în documentul de lucru al serviciilor sale intitulat „Metodologie pentru identificarea țărilor terțe cu grad înalt de risc în temeiul Directivei (UE) 2015/849”, prin care se stabilește că o țară prezintă un „nivel superior de amenințare” dacă îndeplinește două criterii; recomandă ca țările care prezintă o „amenințare semnificativă de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului” să fie incluse imediat pe lista jurisdicțiilor necooperante, fără alte condiții suplimentare, și să fie scoase de pe listă numai după ce au îndeplinit integral angajamentele necesare;

15.

invită Comisia să asigure un proces transparent, public, cu repere clare și concrete pentru țările care se angajează să realizeze reforme pentru a nu fi incluse în listă; invită, de asemenea, Comisia să publice evaluările efectuate în cazul țărilor aflate pe listă pentru a garanta un control public, astfel încât evaluarea să nu poată fi utilizată în mod abuziv;

16.

invită Comisia să ia contramăsuri împotriva țărilor terțe care nu cooperează cu anchetele europene privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv cu cele legate de asasinarea jurnalistei de investigație Daphne Caruana Galizia;

Acțiunile de supraveghere desfășurate în prezent de UE

17.

subliniază că actualul cadru al UE în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului prezintă lacune în ceea ce privește asigurarea respectării normelor UE și a unei supravegheri eficiente; sprijină faptul că s-a adoptat deja extinderea competențelor ABE, dar își reiterează îngrijorarea profundă cu privire la capacitatea ABE de a efectua o evaluare independentă având în vedere structura sa de guvernanță;

18.

solicită să se interzică accesul entităților cu sediul în paradisuri fiscale la resursele financiare ale Uniunii Europene, inclusiv la instrumentele de sprijin create ca răspuns la consecințele economice și sociale ale epidemiei de COVID-19;

19.

invită autoritățile naționale competente, precum și BCE, să ia în considerare riscurile de infracțiune financiară în cadrul procesului de supraveghere și evaluare (SREP), deoarece acestea sunt deja împuternicite în acest sens în conformitate cu cadrul legislativ existent; solicită ca BCE să fie împuternicită să retragă licențele băncilor care își desfășoară activitatea în zona euro și care își încalcă obligațiile în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, independent de evaluarea măsurilor de combatere a spălării banilor efectuată de autoritățile naționale;

20.

solicită ABE să desfășoare o anchetă cu privire la dezvăluirile din cadrul Luanda Leaks, în special pentru a evalua dacă există încălcări ale dreptului național sau ale dreptului UE și să evalueze acțiunile întreprinse de autoritățile de supraveghere financiară; solicită ABE să formuleze pentru autoritățile competente vizate recomandări pertinente de reforme și măsuri; solicită altor autorități competente de la nivel național să înceapă sau să continue investigațiile privind dezvăluirile din cadrul Luanda Leaks și să urmărească în justiție părțile interesate care încalcă normele în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului;

21.

subliniază rolul jucat de jurnalismul de investigație internațional și de avertizorii de integritate în expunerea unor posibile infracțiuni de corupție, de spălare de bani și de abuz general ale persoanelor din mediul politic, precum și rolul jucat de intermediarii financiari și nefinanciari în infiltrarea unor fonduri posibil ilicite în sistemul financiar al UE, fără a fi efectuate verificările corespunzătoare;

22.

constată cu îngrijorare că Luanda Leaks, precum și alte scandaluri din trecut, cum ar fi Cum Ex, Panama Papers, Lux Leaks și Paradise Papers, au subminat în repetate rânduri încrederea cetățenilor în sistemele noastre financiare și fiscale; subliniază cât de importante sunt restabilirea încrederii publicului și asigurarea unor sisteme fiscale echitabile și transparente, precum și a justiției fiscale; subliniază, în acest sens, că UE trebuie să abordeze în mod serios propriile probleme interne, în special în ceea ce privește jurisdicțiile sale opace și cu un nivel scăzut de impozitare;

23.

ia act de faptul că ABE și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) au efectuat anchete separate privind sistemele de arbitraj al dividendelor; ia act de rezultatele anchetei efectuate de serviciile ABE și de planul său de acțiune în 10 puncte pentru perioada 2020-2021 pentru a consolida viitorul cadru al cerințelor prudențiale și de combatere a spălării banilor care acoperă astfel de scheme; regretă, cu toate acestea, că investigația ABE a avut nevoie de peste 18 luni pentru a concluziona că este necesar să se deschidă o anchetă oficială; invită ESMA să efectueze o anchetă detaliată și să prezinte cât mai curând recomandări ambițioase; regretă faptul că autoritățile competente din statele membre nu iau măsuri vizibile pentru a ancheta și a urmări în justiție entitățile și persoanele responsabile de aceste practici ilegale de arbitraj al dividendelor, precum și lipsa de cooperare dintre autorități;

Cooperarea între statele membre

24.

subliniază necesitatea unei mai bune cooperări între autoritățile administrative, judiciare și de aplicare a legii din UE; salută faptul că Comisia a răspuns solicitării repetate a Parlamentului de a realiza o evaluare a impactului privind instituirea unui mecanism de coordonare și de sprijin pentru unitățile de informații financiare din statele membre; invită Comisia să ia în considerare crearea unei unități de informații financiare a UE ca pe o oportunitate de a susține identificarea tranzacțiilor suspecte cu caracter transfrontalier și de a efectua o analiză comună pentru colaborarea transfrontalieră; sugerează că acest mecanism ar trebui să fie împuternicit să propună măsuri comune de punere în aplicare sau standarde de cooperare între unitățile de informații financiare și să promoveze formarea, consolidarea capacităților și schimbul de experiențe pentru aceste unități; subliniază că este important ca acest mecanism să aibă acces la informațiile relevante din diferitele state membre și să i se ofere posibilitatea de a lucra la cazurile transfrontaliere;

25.

solicită adoptarea de noi inițiative care ar putea impune acțiuni la nivelul UE și la nivel național în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, de exemplu, extinderea competențelor Parchetului European (EPPO) și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) și consolidarea agențiilor existente, cum ar fi Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și Eurojust; ia act de intenția Comisiei de a prezenta o propunere de consolidare a mandatului Europol, astfel cum se indică în programul său de lucru adaptat, și reamintește că un mandat consolidat ar trebui să fie însoțit de un control parlamentar adecvat; consideră că ar trebui acordata prioritate consolidării capacității Europol de a solicita inițierea de anchete transfrontaliere, în special în cazul unor atacuri grave împotriva avertizorilor de integritate și a jurnaliștilor de investigație, care joacă un rol esențial în demascarea corupției, a fraudei, a administrării defectuoase și a altor fapte ilegale în sectorul public și în cel privat;

26.

salută înființarea Centrului european de combatere a criminalității financiare și economice din cadrul Europol, care va consolida sprijinul operațional furnizat statelor membre și organismelor UE în domeniul criminalității financiare și economice și promovează utilizarea sistematică a anchetelor financiare;

27.

invită Comisia să ia în considerare o propunere de cadru european privind anchetele fiscale transfrontaliere și diverse infracțiuni financiare transfrontaliere;

28.

solicită, în acest scop, ca statele membre și instituțiile UE să faciliteze instituirea rapidă a Parchetului European și consideră că toate statele membre care nu și-au anunțat încă intenția de a se alătura Parchetului European ar trebui să facă acest lucru; solicită alocarea de resurse financiare și umane realiste, invitând totodată statele membre să numească procurori delegați cu normă întreagă, pentru a face față volumului mare de muncă preconizat al EPPO;

29.

constată că resursele bugetare și umane propuse nu sunt suficiente pentru a sprijini pe deplin anchetele legate de combaterea spălării banilor și mecanismele de coordonare existente, cum ar fi Rețeaua operațională de combatere a spălării banilor (AMON) și platforma de schimburi de informații FIU.net;

Alte aspecte conexe

30.

subliniază potențialul unei cooperări adecvate între sectorul public și cel privat, inclusiv posibile parteneriate public-privat (PPP), în contextul colectării de informații financiare pentru a combate spălarea banilor și finanțarea terorismului, care trebuie utilizate mai bine în viitor, de exemplu, prin platformele pentru schimbul de informații între autoritățile de aplicare a legii, unitățile de informații financiare și sectorul privat; încurajează toate părțile interesate relevante să contribuie, în special partajând în cadrul consultării publice practicile actuale care funcționează corect; consideră că o astfel de cooperare ar trebui să respecte cu strictețe limitele normelor aplicabile privind protecția datelor și drepturile fundamentale; invită Comisia să propună un cadru juridic clar pentru crearea platformelor tripartite, care să reglementeze sarcinile și profilurile participanților și să garanteze respectarea aceluiași set de norme privind schimbul de informații, protecția vieții private și a datelor cu caracter personal, securitatea datelor, drepturile suspecților și alte drepturi fundamentale; consideră că, pentru a spori eficacitatea luptei împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului, este fundamental să se furnizeze informații prompte și complete cu privire la eficiența și acțiunile întreprinse în urma rapoartelor privind spălarea banilor sau finanțarea terorismului;

31.

își reiterează apelul adresat statelor membre de a elimina treptat, cât mai curând posibil, toate programele existente de dobândire a cetățeniei prin investiție sau de vize de aur, în special în contextul unei verificări insuficiente și al unei lipse de transparență, pentru a reduce la minimum riscul care decurge deseori din acestea, de spălare a banilor, de subminare a încrederii reciproce și a integrității spațiului Schengen, pe lângă alte riscuri politice, economice și de securitate care amenință UE și statele sale membre; invită Comisia să prezinte cât mai curând posibil un raport privind măsurile pe care intenționează să le adopte în ceea ce privește programele de dobândire a cetățeniei prin investiție sau de vize de aur, precum și concluziile grupului său de experți creat în acest scop; invită Comisia să analizeze în continuare dacă sunt îndeplinite condițiile prealabile pentru inițierea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre pentru încălcarea articolului 4 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

32.

invită Comisia să monitorizeze punerea în aplicare de către statele membre a Regulamentului (UE) 2018/1805 din 14 noiembrie 2018 privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare și de confiscare (29) pentru a facilita recuperarea transfrontalieră a bunurilor obținute în urma activităților infracționale și transpunerea și punerea în aplicare corespunzătoare a Directivei 2014/42/UE privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană; invită Comisia să actualizeze datele existente privind bunurile puse sub sechestru și confiscate; invită Comisia să includă în viitoarele propuneri legislative dispoziții pentru a facilita înghețarea administrativă a unităților de informații financiare și un cadru juridic care să oblige instituțiile financiare să dea curs cererilor de recuperare și să le execute în mod fluid, precum și dispoziții care să permită o cooperare transfrontalieră rapidă între autorități în această privință; este preocupat de faptul că rezultatele generale în ceea ce privește bunurile confiscate nu sunt satisfăcătoare și că ratele de confiscare rămân foarte scăzute în UE; invită Comisia să acorde o atenție deosebită normelor privind utilizarea bunurilor confiscate în interes public sau pentru obiective de natură socială și să depună eforturi pentru a garanta că bunurile confiscate sunt returnate victimelor din țările din afara UE;

33.

salută posibilitatea evidențiată de Comisie de a-i acorda autorității UE de supraveghere financiară privind combaterea spălării banilor/combaterea finanțării terorismului o serie de competențe de monitorizare și de susținere a punerii în aplicare a înghețării bunurilor în cadrul măsurilor restrictive ale UE (sancțiuni) în toate statele membre;

34.

salută adoptarea Directivei (UE) 2018/1673, care introduce noi măsuri de drept penal, permițând o cooperare transfrontalieră mai eficientă și mai rapidă între autoritățile competente, cu scopul de a preveni mai eficient spălarea banilor și finanțarea terorismului și criminalitatea organizată legate de spălarea banilor; solicită să se analizeze în continuare necesitatea de a armoniza normele existente, inclusiv definirea unor infracțiuni principale asociate spălării banilor, cum ar fi infracțiunile fiscale;

35.

salută adoptarea Directivei (UE) 2019/1153, și așteaptă evaluarea Comisiei privind necesitatea și proporționalitatea extinderii definiției informațiilor financiare la orice tip de informații sau date deținute de către autoritățile publice sau entitățile obligate și care sunt puse la dispoziția unităților de informații financiare, precum și a oportunităților și provocărilor legate de extinderea schimbului de informații financiare sau de analize financiare între unitățile de informații financiare din Uniune astfel încât să includă schimburile de informații referitoare la infracțiuni grave, altele decât terorismul sau criminalitatea organizată, asociate terorismului;

36.

este preocupat de faptul că pandemia de COVID-19 poate afecta capacitatea guvernelor și a actorilor din sectorul privat de a pune în aplicare standardele privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului; invită Comisia, în coordonare cu ABE, să organizeze consultări cu autoritățile naționale responsabile de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, cu scopul de a evalua riscurile și dificultățile specifice legate de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului asociate pandemiei de COVID-19, și să elaboreze, pe această bază, orientări concrete pentru o mai bună reziliență și aplicare;

37.

invită Comisia și statele membre să se asigure că UE adoptă o poziție unitară la nivel mondial în ceea ce privește combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, permițând în special Comisiei să reprezinte UE în cadrul GAFI, în conformitate cu dispozițiile tratatului și ca în cazul altor domenii de politică;

38.

solicită orientări mai clare din partea organismelor de la nivelul UE, cum ar fi Comitetul european pentru protecția datelor, cu privire la protecția datelor cu caracter personal și a vieții private și la conformitatea cu cadrul privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, și anume în ceea ce privește obligațiile de diligență necesară și păstrarea datelor, având în vedere că organismele naționale de protecție a datelor din diferite state membre au emis abordări divergente în trecut;

39.

solicită să se aloce mai multe resurse umane și financiare unității relevante din cadrul Direcției Generale Stabilitate Financiară, Servicii Financiare și Uniunea Piețelor de Capital din cadrul Comisiei și salută faptul că au fost destinate ABE resurse suplimentare;

40.

invită statele membre să investigheze în mod exhaustiv și transparent toate cazurile raportate de spălare a banilor și de infracțiuni conexe, cum ar fi crimele și violența împotriva avertizorilor de integritate și a jurnaliștilor; își reiterează poziția cu privire la crearea unui premiu Daphne Caruana Galizia care să fie decernat de Parlament; invită autoritățile malteze să dedice toate resursele disponibile pentru a identifica instigatorii asasinării jurnalistei Daphne Caruana Galizia și să investigheze în continuare persoanele împotriva cărora sunt încă pendinte acuzații grave de spălare de bani încă din momentul în care rapoartele sale au fost confirmate de dezvăluirile din cazul Panama Papers; solicită, de asemenea, autorităților malteze să efectueze investigații privind intermediarii financiari care au legătură cu societatea Mossack Fonseca, care își desfășoară în continuare activitatea în Malta, și este preocupat de ineficiența autoreglementării profesiei de contabil; solicită extrădarea fostului proprietar și director al Pilatus Bank către Malta având în vedere că Departamentul de Justiție al SUA și-a retras acuzațiile aduse împotriva sa ca urmare a unor aspecte procedurale și îndeamnă autoritățile malteze să aducă în fața justiției bancherul acuzat de spălarea banilor și alte infracțiuni financiare;

41.

este profund îngrijorat de lipsa unei supravegheri eficiente, astfel cum a reieșit din evaluarea performanței autorităților de supraveghere din Danemarca și Estonia în contextul scandalului Danske Bank; este preocupat și în legătură cu recentul scandal Wirecard, dar și în legătură cu rolul pe jucat de autoritatea de supraveghere financiară din Germania (BaFin) și cu posibilele sale deficiențe; remarcă eșecul autoreglementării profesiei de contabil din nou în acest caz; observă că clasificarea acestei societăți de tehnologie financiară ca întreprindere „tehnologică” și nu ca prestator de servicii de plată a jucat un rol central în eșecurile în materie de reglementare; invită Comisia să abordeze urgent această problemă, asigurându-se că societățile de plată sunt clasificate corect; solicită UE și autorităților naționale competente să înceapă o anchetă cu privire la cele 1,9 miliarde EUR care lipsesc

o o

42.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 141, 5.6.2015, p. 73.

(2) JO L 156, 19.6.2018, p. 43.

(3) JO L 334, 27.12.2019, p. 1.

(4) JO L 186, 11.7.2019, p. 122.

(5) JO L 284, 12.11.2018, p. 22.

(6) JO L 284, 12.11.2018, p. 6.

(7) JO L 127, 29.4.2014, p. 39.

(8) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.

(9) JO L 305, 26.11.2019, p. 17.

(10) JO C 390, 18.11.2019, p. 111.

(11) JO C 356, 4.10.2018, p. 29.

(12) Texte adoptate, P8_TA(2019)0328.

(13) Texte adoptate, P9_TA(2019)0103.

(14) JO L 254, 20.9.2016, p. 1.

(15) JO L 19, 24.1.2018, p. 1.

(16) JO L 41, 14.2.2018, p. 4.

(17) JO L 246, 2.10.2018, p. 1.

(18) Texte adoptate, P8_TA(2019)0216.

(19) Texte adoptate, P8_TA(2019)0240.

(20) Texte adoptate, P9_TA(2019)0022.

(21) Articolul publicat în Politico și intitulat „Dirty money failures signal policy headaches for new Commission”, 24 iulie 2019.

(22) Europol, „Does crime still pay? – Criminal Asset Recovery in the EU – Survey of Statistical Information 2010-2014”, (Criminalitatea continuă să fie profitabilă? Recuperarea activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni în UE – analiza informațiilor statistice 2010-2014), 1 februarie 2016.

(23) Comisia Europeană, Direcția Generală Stabilitate Financiară, Servicii Financiare și Uniunea Piețelor de Capital, „Cea de a cincea Directivă privind combaterea spălării banilor (DCSB V) – stadiul transpunerii”, 2 iunie 2020.

(24) Comunicarea Comisiei din 7 mai 2020 privind un plan de acțiune pentru o politică amplă a Uniunii în materie de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului (C(2020)2800).

(25) Grupul de Acțiune Financiară Internațională, „COVID-19-related Money Laundering and Terrorist Financing – Risks and Policy Responses” (Infracțiunile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului asociate cu criza COVID-19 – Răspunsuri strategice și în materie de politici), mai 2020.

(26) Europol, „Pandemic profiteering: how criminals exploit the COVID-19 crisis” (Obținerea de profituri în perioada pandemiei: modul în care infractorii exploatează criza COVID-19”, 27 martie 2020.

(27) Autoritatea Bancară Europeană, „EBA statement on actions to mitigate financial crime risks in the COVID-19 pandemic” (Declarație a ABE privind acțiunile de atenuare a riscurilor asociate infracțiunilor financiare în contextul pandemiei de COVID-19), 31 martie 2020.

(28) Global Financial Integrity, „Trade-Related Illicit Financial Flows in 135 Developing Countries: 2008-2017” (Fluxuri financiare ilicite asociate schimburilor comerciale în 135 de țări în curs de dezvoltare: 2008-2017), 3 martie 2020.

(29) JO L 303, 28.11.2018, p. 1.

15.9.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/102

P9_TA(2020)0205

Strategia UE post-COVID-19 în domeniul sănătății publice

Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la strategia UE post-COVID-19 în domeniul sănătății publice (2020/2691(RSP))

(2021/C 371/13)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere articolele 4, 6, 9, 114, 153, 169 și 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 168,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 35,

—	având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale (1),

—	având în vedere manifestul Organizației Mondiale a Sănătății referitor la o redresare sănătoasă și ecologică după criza provocată de COVID-19 (2),

—	având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

întrucât pandemia de COVID-19 a demonstrat interdependențele dintre sănătatea umană și sănătatea planetei noastre, precum și vulnerabilitățile noastre; întrucât apariția bolilor zoonotice, care se transmit de la animale la oameni, este agravată de schimbările climatice antropice, de distrugerea biodiversității și de degradarea mediului;

întrucât manifestul OMS referitor la o redresare sănătoasă și ecologică după criza provocată de COVID-19 stabilește șase recomandări pentru o redresare sănătoasă și ecologică:

(a)	protejarea și conservarea sursei sănătății umane: natura;

(b)	investiții în servicii esențiale, de la apă și salubrizare, până la utilizarea energiei curate în unitățile sanitare;

(c)	asigurarea unei tranziții energetice rapide și sănătoase;

(d)	promovarea unor sisteme alimentare sănătoase și sustenabile;

(e)	construirea unor orașe sănătoase, care oferă condiții bune de viață;

(f)	încetarea utilizării banilor contribuabililor pentru a finanța poluarea;

C.	întrucât prezenta rezoluție se va axa pe domeniul de aplicare mai restrâns al politicilor de sănătate publică, în sensul articolului 168 și al articolului 114 din TFUE;

D.	întrucât criza provocată de COVID-19 a evidențiat faptul că Uniunea Europeană nu dispune de instrumente suficient de puternice pentru a face față unei situații de urgență în materie de sănătate precum răspândirea unei noi boli infecțioase, care, prin natura sa, nu ține cont de frontiere;

E.	întrucât Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește sănătatea ca „o stare generală de bine din punct de vedere fizic, mintal și social, și nu simpla absență a unei boli sau a unei infirmități”;

întrucât dreptul la sănătate fizică și mintală este un drept fundamental al omului; întrucât fiecare persoană, fără discriminare, are dreptul să aibă acces la asistență medicală modernă și cuprinzătoare; întrucât acoperirea universală cu servicii de sănătate este unul din obiectivele de dezvoltare durabilă, pe care toți semnatarii s-au angajat să îl atingă până în 2030;

întrucât articolul 168 din TFUE prevede că „[î]n definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane” și întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât în repetate rânduri că, pentru a urmări obiective în domeniul sănătății publice, UE poate lua măsuri legate de piața internă;

întrucât, în conformitate cu articolul 168 din TFUE, statele membre rămân responsabile de definirea politicii lor de sănătate și de organizarea și prestarea serviciilor de sănătate și a asistenței medicale, inclusiv de gestionarea serviciilor de sănătate și a asistenței medicale și de alocarea resurselor care le sunt dedicate;

întrucât există în continuare posibilitatea ca Uniunea Europeană să îndeplinească mai bine politica în domeniul sănătății publice în parametrii existenți ai tratatelor; întrucât dispozițiile privind sănătatea publică din tratate sunt încă insuficient utilizate în ceea ce privește angajamentele la a căror îndeplinire ar putea contribui (3);

J.	întrucât sistemele publice de sănătate sunt supuse unei presiuni puternice pentru a asigura o îngrijire adecvată pentru toți pacienții; întrucât nicio măsură de reducere a deficitului public nu ar trebui să conducă la subfinanțarea sistemului de sănătate sau la suferința pacienților;

K.	întrucât este recunoscut faptul că accesul la asistență medicală transfrontalieră, o mai bună coordonare și promovarea celor mai bune practici între statele membre pot aduce beneficii considerabile pentru sănătatea publică (4);

L.	întrucât tendințele demografice actuale, accesul la tratament pentru toți, prevalența ridicată a bolilor cronice, e-sănătatea/digitalizarea și sustenabilitatea sistemelor de sănătate au amplificat atenția acordată politicii de sănătate publică a Uniunii Europene;

întrucât Comunicarea Comisiei din 20 octombrie 2009 intitulată „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE” (COM(2009)0567) subliniază că, pe întreg teritoriul UE, există variații sociale în ceea ce privește starea de sănătate; întrucât OMS definește aceste variații sociale ca fiind legătura dintre inegalitățile socioeconomice și inegalitățile în materie de sănătate și de acces la servicii medicale; întrucât inegalitățile în materie de sănătate au la bază inegalități sociale în ceea ce privește condițiile de trai și modelele de comportament social legate de gen, rasă, standarde de educație, ocuparea forței de muncă, venit și distribuția inegală a accesului la asistență medicală, la prevenirea bolilor și la servicii de promovare a sănătății;

N.	întrucât, în prezent, UE reglementează produse care au un impact asupra sănătății și a rezultatelor în materie de sănătate, inclusiv tutunul, alcoolul, produsele alimentare și produsele chimice, precum și produsele farmaceutice și dispozitivele medicale;

O.	întrucât rezistența la antimicrobiene (RAM) reprezintă un risc major pentru sănătatea oamenilor și a animalelor pe plan mondial;

P.	întrucât există reglementări și politici ale UE privind studiile clinice și coordonarea sistemelor de sănătate prin intermediul Directivei privind asistența medicală transfrontalieră (5) și întrucât au loc discuții despre propunerea privind evaluarea tehnologiilor medicale (ETM);

întrucât cercetarea în domeniul sănătății este finanțată prin programul Orizont 2020 și viitorul cadru Orizont Europa, prin programul în domeniul sănătății și viitorul program EU4Health, precum și prin alte fonduri ale UE; întrucât programul EU4Health, cu un buget propus de 9,4 miliarde EUR este un indiciu puternic al rolului tot mai important al UE în ceea ce privește politica publică în domeniul sănătății;

R.	întrucât Agenția Europeană pentru Medicamente, Agenția Europeană pentru Produse Chimice, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă sunt toate agenții europene cu funcții importante în domeniul sănătății publice;

S.	întrucât actuala criză sanitară a testat limitele infrastructurii actuale de reacție în situații de urgență, inclusiv ale Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor, ale Deciziei privind amenințările transfrontaliere la adresa sănătății și ale mecanismului de protecție civilă al Uniunii;

întrucât personalul din sectorul serviciilor medicale și de îngrijire a fost expus unor riscuri inacceptabil de mari și, în unele cazuri, a fost obligat să decidă cine poate și cine nu poate beneficia de servicii intensive de îngrijire medicală; întrucât numeroși lucrători din sectoarele esențiale, lucrători transfrontalieri și sezonieri, precum și lucrătorii din sectoare precum cel al abatoarelor și al producției alimentare au fost într-o situație deosebit de vulnerabilă;

U.	întrucât criza provocată de COVID-19 a schimbat condițiile de muncă pentru mulți lucrători din Europa, scoțând la iveală unele probleme deja existente și ridicând noi semne de întrebare cu privire la sănătatea și siguranța la locul de muncă;

V.	întrucât criza COVID-19 a afectat în mod disproporționat populațiile vulnerabile, minoritățile etnice, rezidenții din centrele de îngrijire, serviciile din centrele rezidențiale pentru persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități;

W.	întrucât accesul la servicii privind sănătatea și drepturile sexuale și reproductive a fost afectat în mod negativ în timpul crizei sanitare, iar femeile, copiii și persoanele LGBT+ au fost expuse unui risc mai ridicat de violență și de discriminare;

X.	întrucât multe dintre efectele pe termen lung ale crizei COVID-19 asupra sănătății, inclusiv efectele asupra sănătății mintale, nu sunt încă cunoscute;

întrucât criza sanitară provocată de COVID-19 și răspândirea sa în întreaga Europă au scos în evidență diferențele de capacitate dintre sistemele de sănătate ale statelor membre și au demonstrat că, în situațiile în care apare o amenințare neprevăzută la adresa sănătății, unele state membre ajung să se bazeze pe țările învecinate care dispun de sisteme suficient de rezistente;

Z.	întrucât abordările diferite în ceea ce privește colectarea datelor referitoare la COVID-19 pe teritoriul UE au îngreunat compararea datelor;

AA.	întrucât criza provocată de COVID-19 a demonstrat importanța unor politici de sănătate bazate pe date concrete, inclusiv a unor inițiative de prevenire și tratament; întrucât măsurile preventive ar trebui să fie proporționale;

AB.

întrucât achizițiile comune ale UE au fost folosite cu succes pentru echipamentele individuale de protecție (EIP), kiturile de testare, ventilatoare și anumite medicamente, deși mecanismul s-a dovedit a fi prea lent și nu suficient de eficace; întrucât capacitatea UE a fost consolidată pentru a cuprinde stocuri de resurse de bază precum măști, ventilatoare și echipamente de laborator, care să fie trimise acolo unde e cea mai mare nevoie de ele;

AC.	întrucât, în timpul crizei sanitare provocate de pandemia de COVID-19, au fost luate diverse măsuri ad-hoc, inclusiv crearea grupului de experți al Comisiei și elaborarea de orientări pentru tratarea pacienților și trimiterea de personal medical în alte state membre;

AD.

întrucât lanțurile de aprovizionare cu produse farmaceutice sunt dependente de substanțe active sau medicamente generice care sunt fabricate în țări terțe, uneori de o singură fabrică în întreaga lume; întrucât interdicțiile la export impuse în timpul crizei sanitare provocate de COVID-19 au scos în evidență pericolul pe care îl reprezintă dependența exclusivă de aceste lanțuri de aprovizionare;

AE.	întrucât numeroase rapoarte și studii evidențiază consecințele psihologice ale COVID-19 și întrucât persoane de toate vârstele sunt afectate de izolarea socială necesară pentru o perioadă lungă de timp pentru a opri răspândirea virusului;

AF.	întrucât sunt necesare măsuri urgente pentru a răspunde nevoilor persoanelor în vârstă în materie de sănătate și de îngrijire;

AG.	întrucât unele state membre au probleme grave cauzate de exodul creierelor, membrii ai personalului medical înalt calificat alegând să lucreze în state membre care oferă o remunerație și condiții de muncă mai bune decât statele lor;

AH.	întrucât reticența față de vaccinare și impactul acesteia asupra sănătății publice reprezintă o preocupare crescândă; întrucât este necesară o mai mare claritate cu privire la beneficiile și riscurile imunizării atunci când se organizează și se efectuează programele de vaccinare în statele membre;

AI.

întrucât conferința donatorilor găzduită de Comisie la 4 mai 2020 pentru a strânge 7,5 miliarde EUR pentru dezvoltarea de vaccinuri, tratamente și instrumente ca bun comun la nivel global în contextul COVID-19 a ajuns la 15,9 miliarde EUR la 27 iunie 2020; întrucât în comunicarea sa din 27 mai 2020, intitulată „Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație” (COM(2020)0456), Comisia a declarat că „[o]rice vaccin viitor va trebui să fie produsul eforturilor la nivel mondial și să fie destinat întregii lumi, să aibă un preț rezonabil și să fie accesibil tuturor.”;

AJ.	întrucât strategia UE privind vaccinarea se bazează pe acorduri de cumpărare în avans, dar nu menționează disponibilitatea la costuri;

AK.	întrucât mecanismele de flexibilitate prevăzute în Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS), reafirmate în Declarația de la Doha, pot fi utilizate pentru eliberarea de licențe obligatorii în situații de criză de sănătate publică;

AL.	întrucât amenințările transfrontaliere nu pot fi abordate decât împreună și necesită, prin urmare, cooperarea și solidaritatea întregii comunități internaționale;

solicită instituțiilor europene și statelor membre să desprindă învățămintele corespunzătoare în urma crizei provocate de COVID-19 și să se angajeze într-o cooperare mult mai solidă în domeniul sănătății; solicită, prin urmare, adoptarea unei serii de măsuri pentru a crea o Uniune Europeană a Sănătății;

atrage atenția că tratatul permite mai multe acțiuni la nivel european decât cele realizate până în prezent; invită Comisia să analizeze toate posibilitățile și invită statele membre să examineze opțiunile cu o atitudine mai pozitivă decât în trecut;

sprijină ferm abordarea „sănătatea în toate politicile” și solicită punerea sa deplină în aplicare, cu integrarea aspectelor legate de sănătate în toate politicile relevante, cum ar fi agricultura, transporturile, comerțul internațional, cercetarea, protecția mediului și a climei și o evaluare sistematică a impactului acestora asupra sănătății;

atenționează că criza provocată de COVID-19 nu s-a terminat și că se vor înregistra noi infecții și decese dacă nu recurgem la o abordare prudentă; susține cu fermitate adoptarea unor măsuri eficiente pentru prevenirea și controlul infecțiilor;

invită Comisia, statele membre și partenerii internaționali să asigure un acces rapid, echitabil, egal și la prețuri accesibile, pentru toate persoanele din întreaga lume, la viitoarele vaccinuri și tratamente pentru COVID-19, când acestea vor fi disponibile;

invită Comisia și statele membre să sprijine oficial inițiativa de acces comun la tehnologie în ceea ce privește COVID-19 (Technology Access Pool – C-TAP), pentru a permite un nivel maxim de partajare a cunoștințelor în materie de tehnologie de sănătate, a proprietății intelectuale și a datelor legate de COVID-19, în beneficiul tuturor țărilor și cetățenilor;

invită Comisia și statele membre să includă garanții colective în beneficiul populației în ceea ce privește finanțarea publică, cum ar fi clauze de transparență, accesibilitate și prețuri convenabile și licențe neexclusive pentru exploatarea produselor finale, în toate cererile actuale și viitoare de finanțare și investiții;

solicită dialog și cooperare cu țările terțe; îndeamnă statele membre să elibereze licențe obligatorii, în cazul în care țările terțe nu împart cu ceilalți vaccinul și/sau tratamentul sau cunoștințele respective;

invită statele membre să efectueze de urgență teste de rezistență pentru sistemele lor de sănătate pentru a identifica punctele slabe și a verifica dacă sunt pregătite pentru o posibilă resurgență a COVID-19 și pentru orice altă criză sanitară viitoare; invită Comisia să coordoneze aceste activități și să stabilească parametri comuni;

10.

invită Comisia să propună o directivă privind standardele minime pentru calitatea asistenței medicale, pe baza rezultatelor testelor de rezistență, directivă care să mențină competența statelor membre în ceea ce privește gestionarea, organizarea și finanțarea sistemelor lor de sănătate, dar care să garanteze siguranța pacienților, condiții de muncă și standarde de angajare decente pentru personalul medical și reziliența europeană în fața pandemiilor și a altor crize de sănătate publică;

11.

invită Comisia să includă finanțarea adecvată a sistemului de sănătate și indicatori și obiective de calitate a vieții în recomandările specifice fiecărei țări din cadrul semestrului european;

12.

invită Comisia să adopte un set comun de factori determinanți ai sănătății pentru a monitoriza inegalitățile în materie de sănătate în funcție de vârstă, sex, statut socioeconomic și poziție geografică și a stabili o metodologie de auditare a situației sănătății în statele membre, cu scopul de a identifica și a trata cu prioritate domeniile în care trebuie realizate îmbunătățiri și care au nevoie de mai multe fonduri; consideră că Comisia ar trebui să evalueze eficacitatea măsurilor pentru a reduce inegalitățile în materie de sănătate care decurg din politicile legate de factorii de risc sociali, economici și de mediu;

13.

invită Comisia să propună crearea unui mecanism european de răspuns în domeniul sănătății pentru a răspunde tuturor tipurilor de crize sanitare, pentru a consolida coordonarea operațională la nivelul UE și pentru a monitoriza constituirea și utilizarea rezervei strategice de medicamente și echipamente medicale și a asigura buna sa funcționare; consideră că acest mecanism ar trebui să oficializeze metodele de lucru stabilite în timpul crizei sanitare provocate de COVID-19, pe baza măsurilor prevăzute în Directiva privind asistența medicală transfrontalieră, în Decizia privind amenințările transfrontaliere la adresa sănătății (6) și în mecanismul de protecție civilă al Uniunii;

14.

solicită crearea unei unități de gestionare a crizelor sanitare pentru a administra mecanismul european de răspuns în domeniul sănătății, condusă de comisarul pentru sănătate și comisarul pentru gestionarea crizelor, sprijiniți de ECDC, EMA și un grup de experți; solicită ca această unitate să fie pregătită cu un plan de urgență în caz de pandemie, pentru a avea o reacție coordonată;

15.

solicită crearea unei platforme digitale de schimburi precum portalul de date privind COVID-19, pentru a facilita schimburile de date epidemiologice, de recomandări pentru cadre medicale și spitale și de informații despre situația exactă a capacităților și stocurilor de produse medicale care pot fi mobilizate;

16.

consideră că Uniunea ar trebui să se poată baza pe mobilizarea cadrelor medicale prin intermediul Corpului medical european, care a fost creat pentru a facilita asistența medicală rapidă și cunoștințele de specialitate în domeniul sănătății publice pentru toate statele membre;

17.

solicită ca achizițiile publice comune ale UE să fie utilizate pentru achiziționarea de vaccinuri și tratamente pentru COVID-19 și să fie folosite mai sistematic pentru a evita ca statele membre să concureze între ele și pentru a asigura un acces egal și la prețuri accesibile la medicamente și dispozitive medicale importante, în special în cazul noilor antibiotice inovatoare, al noilor vaccinuri și al medicamentelor curative, precum și al medicamentelor pentru boli rare;

18.

invită Comisia să propună un nou regulament privind amenințările transfrontaliere la adresa sănătății, care să înlocuiască Decizia privind amenințările transfrontaliere la adresa sănătății, printre altele, pentru ca achizițiile publice comune ale UE să fie mai rapide și mai eficiente în cazurile de criză sanitară, pentru a garanta eficiența și transparența procesului și pentru a asigura accesul egal și la prețuri accesibile la noile tratamente;

19.

îndeamnă Consiliul să adopte cât mai curând mandatul său pentru propunerea privind ETM, astfel încât negocierile să poată fi încheiate până la sfârșitul anului;

20.

invită Comisia și statele membre să prezinte o nouă propunere pentru revizuirea Directivei 89/105/CEE privind transparența, asigurând transparența costurilor legate de cercetare și dezvoltare și permițându-le statelor membre să negocieze de pe picior de egalitate cu producătorii în cazul tratamentelor care nu sunt achiziționate în comun;

21.

insistă asupra punerii rapide în aplicare a Regulamentului privind studiile clinice, care a fost îndelung amânat, pentru a asigura transparența rezultatelor acestor studii, indiferent de rezultatul lor, și pentru a înlesni studii clinice transfrontaliere și de mai mare amploare; subliniază că rezultatele negative sau neconcludente din studiile clinice aduc cunoștințe importante care pot contribui la îmbunătățirea cercetării viitoare;

22.

solicită ca strategia farmaceutică a UE să încerce să găsească soluții la problemele lanțurilor de aprovizionare cu produse farmaceutice din UE și din lume, soluții care ar trebui să includă măsuri legislative, politici și stimulente pentru a mări producția de substanțe active și medicamente esențiale în Europa și a diversifica lanțul de aprovizionare în scopul de a garanta în orice moment aprovizionarea cu medicamente și accesul la acestea la prețuri convenabile; consideră că strategia farmaceutică a UE nu ar trebui să aducă atingere acțiunilor care urmează să fie întreprinse în cadrul abordării strategice privind impactul substanțelor farmaceutice asupra mediului;

23.

încurajează toate țările să adere la Acordul OMC privind eliminarea tarifelor vamale la produsele farmaceutice și solicită extinderea domeniului de aplicare la toate produsele farmaceutice și medicinale și susține că UE trebuie să mențină un sistem solid de proprietate intelectuală (PI) europeană pentru a încuraja cercetarea și dezvoltarea și industria prelucrătoare din Europa, cu scopul de a garanta că Europa continuă să inoveze și rămâne un lider mondial;

24.

solicită din partea Comisiei orientări specifice pentru Directiva privind achizițiile publice, legate de atribuirea contractelor în sectorul farmaceutic; solicită ca aceste orientări să se bazeze pe „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic” (criteriul MEAT), permițând autorității contractante să ia în considerare criteriile care reflectă aspectele calitative, tehnice și sustenabile ale ofertei, precum și prețul;

25.

invită statele membre să promoveze și să asigure accesul la servicii legate de drepturile sexuale și reproductive, inclusiv accesul la contracepție și dreptul de avort în condiții de siguranță; invită statele membre să considere că accesul la contracepție, inclusiv la contracepția de urgență, și la avorturi în condiții de siguranță, atunci când sunt posibile legal, este un serviciu esențial de sănătate, care trebuie menținut în perioade de criză;

26.

regretă faptul că unele state membre nu au reușit să garanteze în mod eficient accesul în condiții de siguranță și în timp util la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente (SRHR) în timpul pandemiei de COVID-19; reafirmă că refuzul serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă și a drepturilor aferente, inclusiv a avortului legal, efectuat în condiții de siguranță, este o formă de violență împotriva femeilor și a fetelor; reafirmă că drepturile persoanelor LGBTI sunt o parte integrantă a eforturilor în direcția respectării depline a SRHR; îndeamnă toate statele membre să analizeze modul în care serviciile lor în materie de SRHR au fost afectate de pandemie și să coopereze în vederea găsirii celor mai bune practici pentru viitor, având în vedere exemplul oferit de mai multe țări pentru a găsi modalități bune și inovatoare de a furniza servicii SRHR, inclusiv telemedicină, consultări online și avort medicamentos timpuriu la domiciliu; invită toate statele membre să garanteze o educație sexuală cuprinzătoare, un acces ușor al femeilor la planificarea familială, precum și la întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv la metode moderne de contracepție și la avortul legal și în condiții de siguranță, inclusiv în perioade de criză;

27.

invită Comisia să propună un mandat revizuit pentru ECDC, pentru ca acesta să își mărească bugetul, personalul și competențele, ceea ce i-ar permite, printre altele, să își extindă competențele la bolile netransmisibile, să elaboreze orientări obligatorii pentru statele membre și să poată coordona cercetarea de laborator în perioadele de crize sanitare;

28.

solicită să se consolideze rolul EMA în ceea ce privește monitorizarea și prevenirea penuriei de medicamente și coordonarea conceperii și aprobării studiilor clinice ale UE în timpul perioadelor de criză;

29.

consideră că ar trebui analizată posibilitatea creării unui organism european echivalent cu Autoritatea pentru cercetare și dezvoltare avansată în domeniul biomedical din SUA, care să fie responsabil cu achiziționarea și dezvoltarea de măsuri de contracarare a bioterorismului, amenințărilor chimice, nucleare și radiologice, precum și a gripei pandemice și a bolilor emergente;

30.

solicită consolidarea rolului Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă, pentru a se garanta că personalul din domeniul sănătății nu este pus în pericol;

31.

reamintește impactul deosebit de tragic al COVID-19 asupra instituțiilor de rezidență pe termen lung din Europa, în care au fost afectate persoanele cele mai vulnerabile din societate, în condițiile în care, în unele state membre, peste 50 % din decesele legate de COVID-19 s-au înregistrat în centre de îngrijire; invită Comisia și statele membre să investigheze cauzele acestei evoluții tragice a evenimentelor și să prezinte soluții legislative adecvate;

32.

invită Comisia să prezinte de urgență un nou plan de acțiune privind lucrătorii din domeniul sănătății din UE, care va ține seama de experiența acumulată în timpul pandemiei pentru a oferi personalului medical un nou cadru strategic și operațional adecvat;

33.

solicită ca planurile de acțiune ale UE privind rezistența la antimicrobiene să fie consolidate cu măsuri obligatorii din punct de vedere juridic, astfel încât să se limiteze utilizarea antimicrobienelor doar la cazurile în care este strict necesară și să se încurajeze inovarea pentru producerea de noi antibiotice;

34.

solicită adoptarea unui card european de vaccinare;

35.

solicită crearea unui portal de comunicare pentru public, pentru a-i permite Uniunii să împărtășească informații validate, să transmită alerte cetățenilor și să combată dezinformarea; indică că acest portal ar putea include o gamă largă de informații, campanii de prevenire și programe de educație pentru tineri și că ar putea fi utilizat și pentru a promova, în cooperare cu ECDC, o puternică acoperire vaccinală la nivel european;

36.

invită Comisia să propună, în consultare cu societatea civilă, crearea unui spațiu european al datelor privind sănătatea, care să respecte pe deplin cadrul european de protecție a datelor, pentru a îmbunătăți standardizarea, interoperabilitatea, schimbul de date și adoptarea și promovarea standardelor internaționale în materie de date privind sănătatea;

37.

solicită adoptarea unui plan de acțiune al UE privind transparența informațiilor din domeniul sănătății și combaterea dezinformării;

38.

crede cu fermitate în principiul „o singură sănătate”, care face legătura între sănătatea umană, sănătatea animală și protecția mediului; consideră că acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, a degradării mediului, a pierderii biodiversității și a metodelor nesustenabile de producție alimentară sunt esențiale pentru protejarea oamenilor împotriva agenților patogeni emergenți; invită Comisia și statele membre să consolideze aplicarea principiului „o singură sănătate” în UE;

39.

subliniază necesitatea de a acorda prioritate prevenirii, care aduce beneficii atât sănătății cetățenilor, cât și bugetelor naționale pentru sănătate; invită Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a combate factorii de risc pentru sănătate, cum ar fi consumul de tutun, consumul de alcool, alimentația deficitară, poluarea aerului, expunerea la substanțe chimice periculoase și inegalitățile în materie de sănătate, pentru a îmbunătăți rezultatele privind starea de sănătate;

40.

solicită extinderea rețelelor europene de referință (RER) pentru a include bolile transmisibile (de exemplu, prin crearea unei RER în domeniul gestionării crizelor sanitare) și bolile netransmisibile;

41.

solicită Comisiei să încurajeze o utilizare mai bună a cotelor reduse de TVA pentru produsele sănătoase, cum ar fi fructele și legumele sezoniere, iar statelor membre le solicită să adopte o astfel de utilizare;

42.

invită Comisia să elaboreze o strategie pentru o „Europă rezilientă”, care să constea într-o hartă a evaluării riscurilor și opțiuni de abordare a bunei gestionări, a investițiilor în sistemele de sănătate și a reacției în caz de pandemie la nivel european, incluzând lanțuri de aprovizionare reziliente în UE; insistă, în contextul unei „Europe reziliente”, asupra necesității de a consolida producția europeană, pentru a reloca și a construi o industrie puternică în domeniul sănătății;

43.

solicită o abordare coordonată, bazată pe colaborare și deschisă în domeniul cercetării și al inovării, cu un rol mai puternic al Comisiei și statelor membre în coordonarea cercetării în domeniul sănătății și al epidemiologiei, pentru a evita dublarea eforturilor și a stimula cercetarea care să vizeze obținerea de medicamente, vaccinuri, dispozitive medicale și echipamente necesare;

44.

invită Comisia să evalueze impactul măsurilor de stimulare legate de proprietatea intelectuală asupra inovărilor biomedicale în general și să analizeze alternative credibile și eficace la protecția exclusivă pentru finanțarea cercetării și dezvoltării în domeniul medical, cum ar fi numeroasele instrumente bazate pe mecanisme de decuplare;

45.

salută călduros creșterea semnificativă a bugetului propus pentru noul program EU4Health; atrage atenția, cu toate acestea, că majorarea bugetului UE pentru sănătate nu ar trebui să se limiteze la viitorul CFM, ci sunt necesare investiții și angajamente pe termen lung; solicită instituirea unui fond UE specific pentru a consolida infrastructurile spitalicești și serviciile de sănătate, sub rezerva unor criterii clare;

46.

evidențiază rolul fundamental al cercetării în domeniul sănătății și solicită mai multe sinergii cu cercetarea desfășurată în statele membre, precum și crearea unei rețele europene universitare în domeniul sănătății în cadrul unui plan global pentru sănătate;

47.

subliniază rolul important al industriei europene în domeniul farmaceutic și în alte domenii legate de sănătate; solicită un cadru de reglementare clar pentru întreprinderile europene, precum și resurse dedicate cercetării în domeniul științific și al sănătății, întrucât un sector european al sănătății de succes și avansat din punct de vedere tehnic și o comunitate de cercetare competitivă sunt esențiale;

48.

salută angajamentul Comisiei de a prezenta un plan de acțiune al UE împotriva cancerului;

49.

solicită adoptarea unui plan de acțiune al UE pentru perioada 2021-2027 în materie de sănătate mintală, care să acorde aceeași atenție factorilor biomedicali și factorilor psihosociali ai tulburărilor mintale;

50.

solicită un plan de acțiune al UE privind îmbătrânirea în condiții bune de sănătate pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor în vârstă;

51.

solicită un plan de acțiune al UE privind bolile rare și neglijate;

52.

invită Comisia să prezinte o propunere privind îmbunătățirea finanțării independente a grupurilor de pacienți europeni;

53.

invită Comisia să propună fără întârziere un nou cadru strategic pentru sănătate și siguranță;

54.

consideră că învățămintele desprinse în urma crizei provocate de COVID-19 ar trebui discutate în cadrul Conferinței privind viitorul Europei, care ar putea prezenta propuneri clare de consolidare a politicii UE în domeniul sănătății;

55.

evidențiază dimensiunea internațională a sănătății; consideră că ar trebui consolidată cooperarea cu țările terțe în ceea ce privește schimbul de cunoștințe și de bune practici în materie de pregătire și răspuns al sistemelor de sănătate; invită UE să coopereze pe deplin cu OMS și cu alte organisme internaționale pentru a combate bolile infecțioase, pentru a asigura o acoperire universală cu servicii de sănătate și pentru a consolida sistemele de sănătate la nivel mondial;

56.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054.

(2) https://www.who.int/docs/default-source/climate-change/who-manifesto-for-a-healthy-and-green-post-covid-recovery.pdf?sfvrsn=f32ecfa7_6

(3) Studiu intitulat „Unlocking the potential of the EU Treaties: An article-by-article analysis of the scope for action” (Deblocarea potențialului tratatelor UE: o analiză articol cu articol a posibilităților de acțiune), Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS), publicat la 28 mai 2020, https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2020/651934/EPRS_STU(2020)651934_EN.pdf

(4) Studiu intitulat „Europe’s two trillion euro dividend: Mapping the Cost of Non-Europe 2019-24” (Dividendul de două mii de miliarde de euro al Europei: diagrama costului „non-Europei” 2019-24), Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS), publicat la 18 aprilie 2019, https://www.europarl.europa.eu/thinktank/en/document.html?reference=EPRS_STU(2019)631745

(5) JO L 88, 4.4.2011, p. 45.

(6) JO L 293, 5.11.2013, p. 1.

15.9.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/110

P9_TA(2020)0206

Concluziile reuniunii extraordinare a Consiliului European din 17-21 iulie 2020

Rezoluția Parlamentului European din 23 iulie 2020 referitoare la concluziile reuniunii extraordinare a Consiliului European din 17-21 iulie 2020 (2020/2732(RSP))

(2021/C 371/14)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 225, 295, 310, 311, 312, 323 și 324 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolele 2, 3 și 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere Raportul său interimar din 14 noiembrie 2018 privind cadrul financiar multianual 2021-2027 – Poziția Parlamentului în vederea încheierii unui acord (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2019 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii: e vremea să răspundem așteptărilor cetățenilor (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 mai 2020 referitoare la noul cadru financiar multianual, resursele proprii și planul de redresare (3),

—	având în vedere concluziile Consiliului European adoptate la 21 iulie 2020,

—	având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât pandemia de COVID-19 a cauzat moartea a mii de persoane în Europa și în lume și a generat o criză fără precedent, cu consecințe dezastruoase pentru oameni, familii, lucrători și întreprinderi, care necesită un răspuns fără precedent;

B.	întrucât redresarea Europei ar trebui să se bazeze pe Pactul verde european, pe Agenda digitală pentru Europa, pe noua strategie industrială și pe spiritul antreprenorial, astfel încât economiile noastre să iasă din această criză mai puternice, mai reziliente, mai sustenabile și mai competitive;

C.	întrucât UE și statele sale membre s-au angajat să pună în aplicare Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă, Pilonul european al drepturilor sociale și Acordul de la Paris;

D.	întrucât piața unică este expusă riscului unor distorsiuni ireparabile;

E.	întrucât Consiliul European și-a adoptat poziția extrem de târziu, după trei reuniuni la nivel înalt neconcludente, întârziind astfel negocierile privind cadrul financiar multianual (CFM);

F.	întrucât prioritățile pe termen lung ale UE stabilite în CFM nu trebuie să fie sacrificate pe altarul redresării;

G.	întrucât Parlamentul ar trebui să fie pe deplin implicat în implementarea instrumentului de redresare, atât în operațiunile de împrumut, cât și în cele de creditare;

H.	întrucât Parlamentul este garantul unei redresări transparente și democratice și trebuie implicat atât în controlul ex post, cât și în cel ex ante al planului de redresare,

deplânge victimele coronavirusului și aduce un omagiu tuturor lucrătorilor care au luptat împotriva pandemiei; consideră că, în aceste împrejurări fără precedent și excepționale, locuitorii UE au o obligație colectivă de solidaritate;

salută acceptarea de către șefii de stat și de guvern a creării unui fond de redresare pentru relansarea economiei, așa cum a propus Parlamentul în luna mai; ia act de crearea instrumentului de redresare, care reprezintă o măsură istorică pentru UE; regretă, cu toate acestea, reducerea componentei de subvenții în acordul final; reamintește că temeiul juridic ales pentru crearea instrumentului de redresare nu conferă un rol oficial deputaților aleși în Parlamentul European;

nu acceptă, însă, acordul politic privind CFM 2021-2027 în forma sa actuală; este pregătit să se angajeze imediat în negocieri constructive cu Consiliul în vederea îmbunătățirii propunerii; reamintește mandatul din noiembrie 2018 al Parlamentului; subliniază că Parlamentul trebuie să aprobe acordul cu privire la Regulamentul privind CFM în temeiul articolului 312 din TFUE;

regretă că de prea multe ori concentrarea exclusivă asupra intereselor și pozițiilor naționale periclitează ajungerea la soluții comune care sunt în interesul general; avertizează că reducerile aplicate CFM sunt contrare obiectivelor UE; consideră, de exemplu, că reducerile propuse pentru programele de sănătate și de cercetare sunt periculoase în contextul unei pandemii mondiale; consideră că reducerile propuse în domeniul educației, al transformării digitale și al inovării pun în pericol viitorul următoarelor generații de europeni; consideră că reducerile propuse în legătură cu programele de sprijinire a tranziției regiunilor dependente de carbon sunt contrare agendei Pactului verde european; consideră că reducerile propuse în domeniul azilului, migrației și gestionării frontierelor pun în pericol poziția UE într-o lume din ce în ce mai volatilă și nesigură;

consideră că șefii de stat și de guvern din UE nu au reușit să abordeze problema planului de rambursare aferent instrumentului de redresare; reamintește că există doar trei variante în acest sens: reduceri și mai mari ale programelor cu valoare adăugată europeană până în 2058, creșterea contribuțiilor statelor membre sau crearea de noi resurse proprii; consideră că doar crearea de noi resurse proprii poate contribui la rambursarea datoriei UE, protejând în același timp bugetul UE și reducând presiunea fiscală asupra bugetelor naționale și asupra cetățenilor UE; reamintește că crearea de noi resurse proprii este singura metodă de rambursare acceptabilă pentru Parlament;

regretă faptul că Consiliul European a respins „soluția-punte” propusă, care urmărea să răspundă nevoilor acute de finanțare a investițiilor în 2020, menite să ofere cetățenilor și beneficiarilor din UE un răspuns imediat la criză și să asigure finanțarea necesară pe perioada dintre luarea măsurilor de primă urgență și redresarea pe termen lung;

reamintește că concluziile Consiliului European referitoare la CFM nu reprezintă decât un acord politic încheiat la nivel de șefi de stat și de guvern; subliniază că Parlamentul nu va aproba automat un fapt împlinit și că este pregătit să refuze aprobarea CFM până în momentul în care se va ajunge la un acord satisfăcător în cursul viitoarelor negocieri dintre Parlament și Consiliu; reamintește că toate cele 40 de programe ale UE finanțate în cadrul CFM vor trebui să fie aprobate de Parlament în calitate de colegiuitor;

încredințează echipelor parlamentare de resort sarcina de a negocia dosarele legislative respective în conformitate cu mandatul corespunzător al Parlamentului pentru triloguri; încredințează echipei de negociere a CFM/resurselor proprii sarcina de a negocia pe baza următorului mandat;

Prioritățile Parlamentului pentru un acord global

Statul de drept

regretă profund că Consiliul European a subminat semnificativ eforturile Comisiei și ale Parlamentului de a sprijini statul de drept, drepturile fundamentale și democrația în cadrul CFM și al Instrumentului de redresare al Uniunii Europene Next Generation EU (NGEU); își reconfirmă solicitarea adresată colegiuitorului de a-și finaliza activitatea în legătură cu mecanismul propus de Comisie care urmărește protejarea bugetului UE dacă există o amenințare sistemică la adresa valorilor consacrate la articolul 2 din TUE și dacă interesele financiare ale Uniunii sunt în joc; subliniază că, pentru a fi eficace, acest mecanism ar trebui activat printr-o majoritate calificată inversă; subliniază că acest mecanism nu trebuie să afecteze obligația entităților guvernamentale sau a statelor membre de a face plăți beneficiarilor sau destinatarilor finali; subliniază că Regulamentul privind statul de drept va fi adoptat prin codecizie;

Resurse proprii

10.

reiterează faptul că Parlamentul nu va aproba CFM fără un acord privind reforma sistemului de resurse proprii ale UE, inclusiv introducerea unui coș de noi resurse proprii până la sfârșitul CFM 2021-2027, care ar trebui să urmărească să acopere cel puțin costurile aferente NGEU (suma principală și dobânzile) pentru a asigura credibilitatea și sustenabilitatea planului de rambursare al NGEU; subliniază că acest coș ar trebui să urmărească și reducerea cotei contribuțiilor bazate pe venitul național brut (VNB);

11.

subliniază, prin urmare, că această reformă ar trebui să includă un coș de noi resurse proprii care trebuie să intre în bugetul Uniunii începând cu 1 ianuarie 2021; subliniază că contribuția pentru materialele plastice reprezintă doar un prim pas parțial în direcția satisfacerii acestei așteptări a Parlamentului; intenționează să negocieze un calendar obligatoriu din punct de vedere juridic, care să fie aprobat de autoritatea bugetară, de introducere a unor noi resurse proprii suplimentare în cursul primei jumătăți a următorului CFM, cum ar fi sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (și veniturile obținute în urma oricărei viitoare extinderi), mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon, un impozit digital, taxa pe tranzacțiile financiare și baza fiscală consolidată comună a societăților; solicită ca revizuirea CFM la jumătatea perioadei să fie utilizată pentru a adăuga, dacă este necesar, resurse proprii suplimentare în a doua jumătate a CFM 2021-2027, pentru a garanta atingerea obiectivului până la sfârșitul CFM 2021-2027;

12.

își reiterează poziția fermă în favoarea desființării tuturor reducerilor și mecanismelor corectoare, cât mai curând posibil; regretă că Consiliul European nu numai că a menținut, ci chiar a crescut reducerile de care beneficiază unele state membre; își reafirmă poziția cu privire la costurile colectării taxelor vamale, care ar trebui stabilite la 10 %, rata lor inițială;

Programele emblematice ale UE

13.

deploră reducerile aplicate programelor orientate spre viitor, atât în CFM 2021-2027, cât și în Instrumentul de redresare al Uniunii Europene Next Generation EU (NGEU); consideră că acestea vor submina bazele unei redresări durabile și reziliente; afirmă că un CFM 2021-2027 cu un cuantum sub propunerea Comisiei nu este nici viabil, nici acceptabil; subliniază că cea mai recentă propunere a Comisiei a stabilit finanțarea unora dintre aceste programe la un nivel foarte scăzut, cu condiția ca aceasta să fie completată de către NGEU; regretă faptul că Consiliul European a eliminat această logică și a anulat cele mai multe din majorări; își reafirmă poziția fermă privind apărarea finanțării adecvate a următorului CFM și a investițiilor și politicilor sale pe termen lung, care nu ar trebui puse în pericol din cauza necesității de a finanța imediat instrumentul de redresare; intenționează să negocieze suplimentări specifice ale programelor emblematice ale UE în următorul CFM;

14.

subliniază faptul că negocierile interinstituționale ar trebui să includă cifrele CFM pe rubrică și pe program; subliniază că programele emblematice sunt în prezent supuse riscului unei reduceri imediate a finanțării în perioada 2020-2021; subliniază, de asemenea, că, începând cu 2024, bugetul UE în ansamblu va fi sub nivelurile din 2020, punând în pericol angajamentele și prioritățile UE, în special Pactul verde și Agenda digitală; insistă asupra faptului că majorările specifice, pe lângă cifrele propuse de Consiliul European, trebuie să vizeze programe referitoare la climă, la tranziția digitală, la sănătate, tineret, cultură, infrastructură, cercetare, gestionarea frontierelor și solidaritate (cum ar fi Orizont Europa, InvestEU, Erasmus +, Garanția pentru copii, Fondul pentru o tranziție justă, Europa digitală, Mecanismul pentru interconectarea Europei, LIFE +, programul „UE pentru sănătate”, Fondul de gestionare integrată a frontierelor, Europa creativă, programul „Drepturi și valori”, Fondul european de apărare, Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) și ajutorul umanitar), precum și agențiile pertinente ale UE și Parchetul European;

Aspecte orizontale

15.

subliniază că, pentru a alinia prioritățile politice și programele de cheltuieli, este extrem de important să se includă principii orizontale atât în reglementările CFM, cât și în cele ale NGEU, dar și în toate celelalte acte legislative pertinente, obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, urmărirea unor obiective pe termen lung ale UE competitive și orientate spre viitor, o tranziție echitabilă și favorabilă includerii sociale, un obiectiv de 30 % pentru cheltuielile legate de schimbările climatice, obligatoriu din punct de vedere juridic, și un obiectiv de 10 % privind cheltuielile legate de biodiversitate; subliniază, prin urmare, că ar trebui adoptată rapid o metodologie de urmărire transparentă, cuprinzătoare și semnificativă, și, dacă este necesar, adaptată în cursul revizuirii la jumătatea perioadei a CFM, atât pentru cheltuielile legate de climă, cât și pentru cheltuielile legate de biodiversitate; subliniază necesitatea de a înscrie, atât în CFM, cât și în reglementările NGEU, principiul de „a nu face rău”; evidențiază, de asemenea, necesitatea eliminării treptate a subvențiilor pentru combustibilii fosili; invită Comisia să ia în considerare posibilitatea de a face referire la Regulamentul privind taxonomia pentru investiții;

16.

sprijină în mod ferm integrarea perspectivei de gen și a obligațiilor privind impactul de gen (integrarea dimensiunii de gen în buget) atât în Regulamentul privind CFM, cât și în regulamentul NGEU; consideră, prin urmare, că ar trebui adoptată rapid o metodologie de urmărire transparentă, cuprinzătoare și semnificativă, și, dacă este necesar, adaptată în cursul revizuirii la jumătatea perioadei a CFM;

17.

solicită ca, cel târziu până la sfârșitul anului 2024, să intre în vigoare o revizuire la jumătatea perioadei a CFM, obligatorie din punct de vedere juridic; subliniază că această revizuire trebuie să vizeze plafoanele pentru perioada 2025-2027, redistribuirea creditelor neangajate și dezangajate ale NGEU, introducerea unor resurse proprii suplimentare și punerea în aplicare a obiectivelor privind clima și biodiversitatea;

18.

subliniază că dispozițiile privind flexibilitatea CFM convenite în cursul negocierilor anterioare privind CFM s-au dovedit esențiale pentru a ajuta autoritățile bugetare să facă față crizelor fără precedent și neprevăzute din cursul perioadei actuale; consideră, prin urmare, că dispozițiile privind flexibilitatea CFM propuse de Comisie reprezintă minimul necesar pentru următorul CFM și intenționează să negocieze noi îmbunătățiri; se opune, în acest context, oricărei încercări de a reduce dimensiunea instrumentelor speciale ale CFM și de a le fuziona, și afirmă că acestea ar trebui să fie calculate peste plafoanele CFM, atât în ceea ce privește angajamentele, cât și plățile; insistă, de asemenea, asupra stabilirii unor plafoane la un nivel care să lase marje suficiente nealocate peste pachetele financiare ale programelor;

Mecanismul de redresare și reziliență și principiul democratic

19.

ia act de acordul privind volumul total al instrumentului Next Generation EU (NGEU); regretă reducerile masive aplicate componentelor de subvenții, ceea ce a perturbat echilibrul dintre subvenții și împrumuturi și va submina eforturile de redresare, în special anularea programelor inovatoare, cum ar fi Instrumentul de sprijin pentru solvabilitate; consideră că aceste reduceri vor reduce capacitatea de acțiune a instrumentului și efectul său transformator asupra economiei; regretă faptul că, încă o dată, unele state membre au negociat în spiritul echilibrului bugetar operațional, ignorând complet beneficiile generale ale apartenenței la piața unică și la UE în ansamblu; cere Consiliului să justifice reducerile masive ale bugetelor Asistenței de redresare pentru coeziune și teritoriile Europei (ReactEU), programului Orizont Europa, programului „UE pentru sănătate” și Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) în contextul pandemiei, precum și ale bugetelor InvestEU și Fondului pentru o tranziție justă în contextul Pactului verde;

20.

solicită să se asigure că reformele și investițiile Mecanismului de redresare și de reziliență (RRF) creează sinergii cu fondurile și obiectivele existente ale UE și prezintă o reală valoare adăugată europeană și obiective pe termen lung;

21.

se opune poziției Consiliului European privind administrarea RRF, care se îndepărtează de metoda comunitară și promovează o abordare interguvernamentală; consideră că o astfel de abordare nu va face decât să complice funcționarea RRF și să îi slăbească legitimitatea; reamintește că Parlamentul European este singura instituție a Uniunii Europene ai cărei deputați sunt aleși în mod direct; solicită o examinare democratică și parlamentară ex ante și, prin urmare, solicită să fie implicat în acte delegate, precum și în verificarea ex post a faptului că banii acordați de RRF sunt cheltuiți în mod corespunzător, sunt în interesul cetățenilor UE și al UE, oferă o valoare adăugată reală la nivelul UE și sprijină reziliența economică și socială; solicită transparența deplină în ceea ce îi privește pe toți beneficiarii finali; este ferm convins că comisarii responsabili pentru RRF ar trebui să fie pe deplin răspunzători în fața Parlamentului European;

22.

reamintește că Parlamentul este autoritatea bugetară împreună cu Consiliul; solicită, în acest sens, să fie pe deplin implicat în instrumentul de redresare, în conformitate cu metoda comunitară; solicită Comisiei să prezinte o revizuire specifică a Regulamentului financiar și a Acordului interinstituțional privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, pentru a consacra rolul autorității bugetare în autorizarea veniturilor alocate externe în cadrul procedurii bugetare anuale;

23.

subliniază că un plan clar și realist de rambursare este esențial pentru succesul general al NGEU și reprezintă un test de credibilitate pentru UE în ansamblu; consideră că rambursarea datoriei nu trebuie să fie efectuată în detrimentul viitoarelor bugete ale UE și al viitoarelor generații de europeni, și ar trebui să înceapă cât mai curând posibil; solicită ca cheltuielile din cadrul RRF să fie indicate în mod clar ca atare și să fie supuse unor cerințe adecvate în materie de transparență, inclusiv cerințe de publicare a listei beneficiarilor finali;

24.

subliniază că toate costurile legate de instrumentul Next Generation EU (NGEU) (suma principală și dobânda) ar trebui să fie înscrise în buget peste plafoanele CFM;

O plasă de siguranță pentru beneficiarii programelor UE sau „planul de urgență”

25.

subliniază că este pregătit să negocieze din noiembrie 2018 și subliniază că nu va fi forțat să accepte un acord nesatisfăcător; își declară intenția de a se angaja în negocieri constructive cu Consiliul cu privire la toate elementele sus-menționate, în vederea aprobării Regulamentului privind CFM 2021-2027;

26.

consideră, cu toate acestea, că orice acord politic cu privire la următorul CFM va trebui să fie încheiat cel târziu până la sfârșitul lunii octombrie, pentru a nu pune în pericol începerea fără dificultăți a noilor programe începând cu 1 ianuarie 2021; reamintește că, în cazul în care un nou CFM nu va fi adoptat la timp, articolul 312 alineatul (4) din TFUE prevede prelungirea temporară a plafonului și a altor dispoziții din ultimul an al actualului cadru; subliniază că planul de urgență pentru CFM este, atât din punct de vedere juridic, cât și politic, pe deplin compatibil cu planul de redresare și cu adoptarea noilor programe ale CFM;

o o

27.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Consiliului European și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2018)0449.

(2) Texte adoptate, P9_TA(2019)0032.

(3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0124.

15.9.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/134

P9_TA(2020)0194

Orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre *

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2020)0070 – C9-0079/2020 – 2020/0030(NLE))

(Procedura de consultare)

(2021/C 371/26)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2020)0070),

—	având în vedere articolul 148 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C9-0079/2020),

—	având în vedere articolul 82 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A9-0124/2020),

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Amendamentul 1

Propunere de decizie

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)

Statele membre și Uniunea trebuie să depună eforturi în vederea elaborării unei strategii coordonate pentru ocuparea forței de muncă și, în special, pentru promovarea unei forțe de muncă competente , calificate și adaptabile , precum și a unor piețe ale muncii capabile să reacționeze rapid la evoluția economiei, în vederea realizării obiectivelor de ocupare deplină a forței de muncă și de progres social, de creștere economică echilibrată și de nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului prevăzute la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană . Statele membre consideră promovarea ocupării forței de muncă drept o chestiune de interes comun și își coordonează acțiunile întreprinse în acest sens în cadrul Consiliului, ținând seama de practicile naționale legate de responsabilitățile partenerilor sociali .

(1)

Statele membre și Uniunea trebuie să elaboreze și să pună în aplicare o strategie eficace și coordonată pentru ocuparea forței de muncă și, în special, pentru promovarea unei forțe de muncă competente și calificate , precum și a unor piețe ale muncii dinamice, orientate către viitor și capabile să reacționeze rapid la evoluția economiei, în vederea realizării obiectivelor de ocupare deplină a forței de muncă și de progres social, incluziune, precum și de coeziune economică , socială și teritorială, și a unui nivel înalt de protecție a calității mediului și în vederea îmbunătățirii acestuia . Statele membre consideră promovarea ocupării forței de muncă de calitate, bazată pe egalitatea de șanse și pe justiție socială, drept o chestiune de interes comun și își coordonează acțiunile întreprinse în acest sens în cadrul Consiliului, respectând practicile naționale și autonomia partenerilor sociali. Situația actuală, cauzată de pandemia de COVID-19, care va avea un impact profund și îndelungat asupra piețelor forței de muncă din Uniune, a justiției sociale și a condițiilor de muncă, impune măsuri fără precedent pentru a sprijini ocuparea forței de muncă, a stimula economia și a consolida structura industrială. Sunt necesare măsuri hotărâte pentru a proteja întreprinderile și lucrătorii împotriva pierderii imediate a locurilor de muncă și a veniturilor, și pentru a contribui la limitarea șocului economic și social al crizei și a evita pierderi masive ale locurilor de muncă și o recesiune profundă.

Amendamentul 2

Propunere de decizie

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)

Uniunea trebuie să combată excluziunea socială și discriminarea și să promoveze justiția și protecția socială, precum și egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului. La definirea și la punerea în aplicare a politicilor și a acțiunilor sale, Uniunea trebuie să țină seama de cerințele legate de promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de garantarea unei protecții sociale corespunzătoare , de combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, precum și de cele legate de un nivel ridicat de educație și de formare, astfel cum este prevăzut la articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(2)

Pentru a-și realiza integral principiile fondatoare – coeziunea socială și pacea –, mai ales în acest moment de criză profundă în care aceste principii sunt contestate, Uniunea ar trebui să plaseze în capul priorităților sale politice lupta împotriva sărăciei, a excluziunii sociale și a discriminării și ar trebui să promoveze justiția și protecția socială, precum și egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații , incluziunea persoanelor cu handicap și protecția drepturilor copilului și ale altor grupuri puternic dezavantajate . La definirea și la punerea în aplicare a politicilor și a acțiunilor sale, Uniunea trebuie să țină seama de cerințele legate de promovarea protecției sănătății umane, a unor piețe ale muncii de calitate și favorabile incluziunii și a ocupării complete a forței de muncă, a unor servicii publice accesibile și de calitate, a unor salarii decente , a unor standarde de trai decente și a unei protecții sociale pentru toți , precum și a unui nivel ridicat de educație și de formare pe toată durata vieții cetățenilor , astfel cum este prevăzut la articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) .

Amendamentul 3

Propunere de decizie

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)

În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ( TFUE), Uniunea a elaborat și a pus în aplicare instrumente de coordonare pentru politicile economice și de ocupare a forței de muncă. Ca parte a acestor instrumente, prezentele orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, împreună cu orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii prevăzute în Recomandarea (UE) 2015/1184 a Consiliului (5), formează orientările integrate. Acestea vor ghida punerea în aplicare a politicilor în statele membre și în Uniune, reflectând interdependența dintre statele membre. Setul rezultant de politici și de reforme coordonate europene și naționale va constitui un mix global adecvat și sustenabil de politici economice și sociale care ar trebui să ducă la efecte colaterale pozitive.

(3)

În conformitate cu TFUE, Uniunea a elaborat și a pus în aplicare instrumente de coordonare a politicilor economice și a politicilor privind ocuparea forței de muncă. Ca parte a acestor instrumente, prezentele orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, împreună cu orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii prevăzute în Recomandarea (UE) 2015/1184 a Consiliului (5), formează orientările integrate. Acestea trebuie să sprijine Pactul verde european, Pilonul european al drepturilor sociale (Pilonul), Carta socială europeană revizuită, Acordul de la Paris și obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, precum și să ghideze punerea în aplicare a politicilor în statele membre și în Uniune, reflectând interdependența dintre statele membre. Setul rezultant de politici și de reforme coordonate europene și naționale va constitui un mix global adecvat și sustenabil de politici economice și de ocupare a forței de muncă, care ar trebui să ducă la efecte colaterale pozitive , inversând totodată declinul înregistrat în domeniile vizate de negocierile colective .

Amendamentul 4

Propunere de decizie

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)

Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă sunt în conformitate cu Pactul de stabilitate și de creștere, cu legislația existentă a Uniunii și cu diversele inițiative ale Uniunii, inclusiv cu Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret (6), Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă (7), Recomandarea Consiliului din 19 decembrie 2016 privind parcursurile de actualizare a competențelor (8), Recomandarea Consiliului din 15 martie 2018 privind un cadru european pentru programe de ucenicie de calitate și eficace (9), Recomandarea Consiliului din 22 mai 2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (10), Recomandarea Consiliului din 22 mai 2019 privind sisteme de înaltă calitate de educație și îngrijire timpurie a copiilor (11) și Recomandarea Consiliului din 8 noiembrie 2019 privind accesul la protecție socială (12).

(4)

Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă sunt în conformitate cu legislația existentă a Uniunii și cu diversele inițiative ale Uniunii, inclusiv cu Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret (6), Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă (7), Recomandarea Consiliului din 19 decembrie 2016 privind parcursurile de actualizare a competențelor : noi oportunități pentru adulți (8), Recomandarea Consiliului din 15 martie 2018 privind un cadru european pentru programe de ucenicie de calitate și eficace (9), Recomandarea Consiliului din 22 mai 2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (10), Recomandarea Consiliului din 22 mai 2019 privind sisteme de înaltă calitate de educație și îngrijire timpurie a copiilor (11) și Recomandarea Consiliului din 8 noiembrie 2019 privind accesul la protecție socială pentru lucrători și persoanele care desfășoară o activitate profesională independentă (12) . În urma deciziei Consiliului din 23 martie 2020 de a activa așa-numita „clauză derogatorie generală”, statele membre pot exercita o flexibilitate bugetară pentru a promova și proteja locurile de muncă de calitate și condițiile de lucru și a finanța serviciile sociale și măsurile de sănătate publică. Perioada de aplicare a „clauzei derogatorii generale” trebuie să reflecte amploarea și durata crizei de COVID-19. Pe baza consultării publice organizate de Comisie, ar trebui determinate posibilele direcții de dezvoltare a normelor bugetare ale Uniunii.

Amendamentul 5

Propunere de decizie

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)

Semestrul european reunește diferitele instrumente într-un cadru global pentru o coordonare și o supraveghere multilaterală integrată a politicilor economice și de ocupare a forței de muncă. Având drept obiective durabilitatea mediului, productivitatea, echitatea și stabilitatea, semestrul european integrează principiile Pilonului european al drepturilor sociale , inclusiv angajamentul ferm cu partenerii sociali, societatea civilă și alte părți interesate . Acesta sprijină realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (13). Politicile economice și de ocupare a forței de muncă ale Uniunii și ale statelor membre ar trebui să fie însoțite de tranziția Europei către o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, durabilă din punctul de vedere al mediului și digitală, îmbunătățind totodată competitivitatea, încurajând inovarea, promovând justiția socială și egalitatea de șanse și combătând inegalitățile și disparitățile regionale.

(5)

Semestrul european reunește diferitele instrumente într-un cadru global pentru o coordonare și o supraveghere multilaterală integrată a politicilor economice, de ocupare a forței de muncă , sociale și de mediu. Semestrul european trebuie să plaseze în centrul procesului decizional economic al Uniunii sustenabilitatea, incluziunea socială și bunăstarea cetățenilor, conferind un grad de prioritate identic obiectivelor sociale, de mediu și economice . Având drept obiective durabilitatea mediului, productivitatea, echitatea și stabilitatea, semestrul european ar trebui să integreze într-o mai mare măsură principiile Pilonului , inclusiv o interacțiune mai semnificativă cu partenerii sociali, societatea civilă și alte părți interesate , și să sprijine realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (13) , inclusiv a egalității de gen. Indicele egalității de gen ar putea fi utilizat ca instrument al semestrului pentru monitorizarea progreselor realizate către ocuparea forței de muncă și îndeplinirea obiectivelor sociale și pentru evaluarea efectelor asupra genurilor ale politicilor de ocupare a forței de muncă și sociale . Politicile economice și de ocupare a forței de muncă ale Uniunii și ale statelor membre ar trebui să fie corelate cu răspunsul Europei la criză și ar trebui, de asemenea, având în vedere efectele deosebit de grave ale acestei crize asupra anumitor sectoare industriale și de afaceri europene, să sprijine tranziția către o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, durabilă din punctul de vedere al mediului , favorabilă incluziunii sociale și digitală, asigurând o convergență socială ascendentă și îmbunătățind totodată competitivitatea , sprijinind IMM-urile , încurajând inovarea, promovând justiția socială și egalitatea de șanse și investind în tineret, combătând totodată inegalitățile și disparitățile regionale.

Amendamentul 6

Propunere de decizie

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)

Schimbările climatice și provocările legate de mediu, globalizarea, digitalizarea și schimbările demografice vor transforma economiile și societățile europene. Uniunea și statele sale membre ar trebui să colaboreze pentru a aborda în mod eficient acești factori structurali și să adapteze sistemele existente în funcție de necesități , recunoscând interdependența strânsă a economiilor și a piețelor forței de muncă ale statelor membre și a politicilor conexe . Acest lucru necesită măsuri de politică ambițioase , coordonate și eficace, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național , în conformitate cu TFUE și cu dispozițiile Uniunii privind guvernanța economică. Astfel de măsuri de politică ar trebui să cuprindă un stimulent pentru investiții sustenabile , un angajament reînnoit privind reforme structurale eșalonate în mod corespunzător care îmbunătățesc productivitatea , creșterea economică , coeziunea socială și teritorială, convergența în sens ascendent, reziliența și exercitarea responsabilității fiscale . Aceasta ar trebui să combine măsurile legate de cerere și de ofertă, ținând seama, în același timp, de impactul lor asupra mediului, asupra ocupării forței de muncă și de impactul social.

(6)

Schimbările climatice și provocările legate de mediu, globalizarea, digitalizarea și schimbările demografice transformă în profunzime economiile și societățile europene. Uniunea și statele sale membre ar trebui să colaboreze pentru a răspunde acestei situații fără precedent, integrând drepturile sociale și depunând eforturi în vederea reducerii sărăciei și a inegalităților, și pentru a adapta sistemele existente , astfel încât să fie întărite reziliența și sustenabilitatea , recunoscând interdependența strânsă a economiilor și a piețelor forței de muncă , precum și a politicilor sociale și de mediu ale statelor membre . Pentru aceasta, sunt necesare măsuri de politică coordonate , ambițioase și eficace, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național. Astfel de măsuri de politică ar trebui să includă o majorare a investițiilor în domeniul social și în mediu, măsuri eficiente pe termen lung pentru a atenua efectele crizei , precum și asistență financiară atât pentru întreprinderi și organizațiile fără scop lucrativ și caritabile , cât și pentru gospodării , mai ales pentru cele care se confruntă cu un risc ridicat de sărăcie și de excluziune socială . Aceste politici ar trebui să combine măsuri legate de cerere și de ofertă, acordând o atenție deosebită nevoilor legate de cererea și de oferta de pe piața muncii și stimulând utilizarea noilor tehnologii, ținând seama, în același timp, de impactul lor asupra mediului, asupra ocupării forței de muncă și de impactul lor social. Statele membre și Uniunea ar trebui să adopte, în legătură cu aceasta, instrumente pe termen lung, fiind binevenită elaborarea de către Comisie a unui sistem european permanent pentru reasigurările de șomaj.

Amendamentul 37

Propunere de decizie

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7)

Parlamentul European, Consiliul și Comisia au semnat o proclamație interinstituțională privind un Pilon european al drepturilor sociale (14). Pilonul stabilește 20 de principii și de drepturi care vin în sprijinul unor piețe ale muncii și al unor sisteme de protecție socială funcționale și echitabile, structurate în jurul a trei categorii: egalitate de șanse și acces pe piața muncii, condiții de lucru echitabile și protecție și incluziune socială. Principiile și drepturile dau direcție strategiei noastre , asigurându-se că tranzițiile către neutralitatea climatică și durabilitatea mediului, digitalizare și schimbările demografice sunt echitabile și juste din punct de vedere social. Pilonul constituie un cadru de referință pentru monitorizarea ocupării forței de muncă și a performanței sociale a statelor membre, pentru stimularea reformelor la nivel național , regional și local și pentru reconcilierea aspectului social cu exigențele pieței în economia modernă de astăzi , inclusiv prin promovarea economiei sociale .

(7)

Parlamentul European, Consiliul și Comisia au semnat o proclamație interinstituțională privind Pilonul (14). Pilonul stabilește 20 de principii și de drepturi care vin în sprijinul unor piețe ale muncii și al unor sisteme de protecție socială funcționale și echitabile, structurate în jurul a trei categorii: egalitate de șanse și acces pe piața muncii, condiții de lucru echitabile și protecție și incluziune socială. Principiile și drepturile dau direcție strategiei noastre și trebuie puse în aplicare astfel încât să se garanteze că tranziția către neutralitatea climatică, durabilitatea mediului și digitalizare este echitabilă și justă din punct de vedere social și ține seama de evoluțiile și provocările demografice . Având în vedere faptul că Pilonul și principiile sale constituie un cadru de referință pentru monitorizarea ocupării forței de muncă și a performanței sociale a statelor membre, orientările privind ocuparea forței de muncă pot reprezenta un instrument important , cu ajutorul căruia statele membre pot să elaboreze și să aplice politici și măsuri pentru realizarea unei economii și a unei societăți mai reziliente și mai favorabile incluziunii, promovând totodată drepturile lucrătorilor și urmărind obiectivul convergenței ascendente , pentru a dezvolta în continuare modelul social european .

Amendamentul 8

Propunere de decizie

Considerentul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8)

Reformarea piețelor muncii, inclusiv mecanismele de stabilire a salariilor la nivel național, ar trebui să urmeze practicile naționale de dialog social și să asigure posibilitatea necesară de a realiza o amplă examinare a aspectelor socioeconomice, inclusiv îmbunătățiri în ceea ce privește durabilitatea, competitivitatea, inovarea, crearea de locuri de muncă, învățarea pe tot parcursul vieții și politicile de formare profesională, condițiile de muncă, educația și competențele, sănătatea publică, precum și incluziunea și veniturile reale.

(8)

Ținând seama în mod corespunzător de principiul subsidiarității stabilit în TFUE, reformarea piețelor muncii, inclusiv mecanismele de stabilire a salariilor la nivel național, ar trebui să promoveze o redresare rapidă și să asigure posibilitatea necesară de a realiza o amplă examinare a aspectelor socioeconomice, inclusiv îmbunătățiri în ceea ce privește durabilitatea, competitivitatea, creșterea, inovarea, crearea de locuri de muncă de calitate, integrarea persoanelor cu handicap și a altor categorii sociale defavorizate , învățarea pe tot parcursul vieții și politicile de formare profesională, condițiile de muncă, educația și competențele, sănătatea publică, precum și incluziunea și veniturile reale. Statele membre ar trebui, prin urmare, să respecte și să consolideze partenerii sociali și să extindă domeniile vizate de negocierile colective, precum și să ia măsuri în vederea asigurării unei densități ridicate a sindicatelor și a organizațiilor lucrătorilor, pentru a asigura o redresare democratică, favorabilă incluziunii și justă din punct de vedere social.

Amendamentul 9

Propunere de decizie

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)

Statele membre și Uniunea ar trebui să se asigure că transformările sunt echitabile și juste din punct de vedere social, consolidând tendința către o societate favorabilă incluziunii și rezilientă, în care oamenii să fie protejați și să poată anticipa și gestiona schimbările, precum și să poată participa activ în societate și în economie. Ar trebui combătută discriminarea sub orice formă. Ar trebui să se asigure acces și oportunități pentru toți și să se reducă sărăcia și excluziunea socială (inclusiv aceea a copiilor), în special prin asigurarea unei funcționări eficace a piețelor muncii și a sistemelor de protecție socială și prin înlăturarea barierelor din calea educației , formării și a participării pe piața muncii, inclusiv prin investiții în educația și îngrijirea copiilor preșcolari. Accesul în timp util și echitabil la servicii medicale accesibile ca preț, inclusiv prevenirea și promovarea sănătății, sunt deosebit de relevante în contextul îmbătrânirii societăților . Potențialul persoanelor cu handicap de a contribui la creșterea economică și la dezvoltarea socială ar trebui să fie concretizat într-o mai mare măsură . Pe măsură ce noi modele economice și de afaceri își fac apariția la nivelul locurilor de muncă din Uniune, relațiile de muncă suferă și ele schimbări. Statele membre ar trebui să se asigure că relațiile de muncă ce apar ca urmare a noilor forme de muncă mențin și consolidează modelul social european.

(9)

Mai ales în acest moment în care, atât la nivel economic, cât și la nivel social, schimbări imense clatină Uniunea, statele membre ar trebui să se asigure că transformările respective sunt echitabile și juste din punct de vedere social, consolidând tendința către o societate mai favorabilă incluziunii și mai rezilientă, în care oamenii să fie protejați și să poată anticipa și gestiona schimbările, precum și să poată participa pe deplin în societate și în economie. Ar trebui eliminată discriminarea sub orice formă. Oricine ar trebui să aibă posibilitatea de a contribui pe deplin în cadrul societății. Ar trebui să se asigure oportunități egale pentru toți și ar trebui să fie eradicate sărăcia , discriminarea și excluziunea socială ( inclusiv cu privire la copii, la persoanele cu handicap și la alte categorii sociale defavorizate). Pentru aceasta, Uniunea trebuie să pună în aplicare măsuri precum Garanția europeană pentru copii . Potențialul persoanelor cu handicap de a contribui la creșterea economică și la dezvoltarea socială ar trebui să fie pe deplin valorificat . Pe măsură ce noi modele economice și de afaceri își fac apariția la nivelul locurilor de muncă din Uniune, relațiile de muncă suferă și ele schimbări. După cum a demonstrat criza provocată de pandemia de COVID-19, multe persoane cu un nivel scăzut de calificare sunt indispensabile pentru funcționarea de bază a economiei. În foarte multe cazuri, acestea sunt slab remunerate și lucrează în condiții precare. Statele membre ar trebui să consolideze în continuare modelul social european, garantând că toți lucrătorii beneficiază de aceleași drepturi și de condiții de muncă decente, inclusiv de securitate și sănătate în muncă, și că primesc salarii decente. În plus, statele membre ar trebui să combată toate formele de muncă precară și activitatea independentă fictivă și să se asigure că relațiile de muncă ce apar ca urmare a noilor forme de muncă corespund modelului social european.

Amendamentul 10

Propunere de decizie

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)

Orientările integrate ar trebui să constituie baza pentru recomandările specifice fiecărei țări pe care Consiliul le-ar putea adresa statelor membre. Statele membre ar trebui să utilizeze pe deplin Fondul social european Plus și alte fonduri ale Uniunii, inclusiv Fondul pentru o tranziție justă și InvestEU, să stimuleze ocuparea forței de muncă, investițiile sociale, incluziunea socială, accesibilitatea, să promoveze oportunitățile de perfecționare și de recalificare a forței de muncă, învățarea pe tot parcursul vieții și educația și formarea de înaltă calitate pentru toți, inclusiv alfabetizarea digitală și competențele digitale. Cu toate că se adresează statelor membre și Uniunii, orientările integrate ar trebui să fie puse în aplicare în parteneriat cu toate autoritățile naționale, regionale și locale , implicând îndeaproape parlamentele, precum și partenerii sociali și reprezentanții societății civile.

(10)

Orientările integrate ar trebui să constituie baza pentru recomandările specifice fiecărei țări pe care Consiliul le-ar putea adresa statelor membre. Statele membre ar trebui să utilizeze pe deplin Fondul social european Plus , fondurile structurale și de investiții europene și alte fonduri ale Uniunii, inclusiv Fondul pentru o tranziție justă și InvestEU, pentru a stimula locurile de muncă de calitate și investițiile sociale, precum și pentru a combate sărăcia și excluziunea socială, a stimula accesibilitatea, a însoți tranziția către o economie ecologică și digitală și pentru a promova oportunitățile de perfecționare și de recalificare a forței de muncă, învățarea pe tot parcursul vieții și educația și formarea de înaltă calitate pentru toți, inclusiv alfabetizarea digitală și competențele digitale. Fondurile respective ar trebui să aibă un rol important și în consolidarea investițiilor în serviciile publice, în special în domeniile educației, sănătății și locuințelor. Cu toate că se adresează statelor membre și Uniunii, orientările integrate ar trebui să fie puse în aplicare în parteneriat cu toate autoritățile naționale, regionale și locale și ar trebui să implice îndeaproape și în mod activ în implementarea, monitorizarea și evaluarea lor parlamentele, precum și partenerii sociali și reprezentanții societății civile.

Amendamentul 11

Propunere de decizie

Articolul 2 – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Orientările stabilite în anexă sunt revizuite cel târziu la un an de la adoptarea lor, pentru a ține seama de criza provocată de COVID-19 și de urmările sale sociale și în materie de ocupare a forței de muncă, precum și pentru a răspunde mai adecvat unor crize similare în viitor. În vederea consolidării procesului democratic de luare a deciziilor, Parlamentul European este implicat în aceeași măsură ca și Consiliul în definirea orientărilor integrate pentru creștere și ocuparea forței de muncă.

Amendamentul 12

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 5 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre ar trebui să promoveze în mod activ o economie socială de piață durabilă și să faciliteze și să sprijine investițiile în crearea de locuri de muncă de calitate . În acest scop , ele ar trebui să reducă barierele cu care se confruntă întreprinderile în ceea ce privește angajarea de personal , să promoveze antreprenoriatul responsabil și activitățile independente autentice și, în special, să sprijine crearea și dezvoltarea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv prin accesul la finanțare. Statele membre ar trebui să promoveze în mod activ dezvoltarea economiei sociale, să stimuleze inovarea socială, întreprinderile sociale și să încurajeze aceste forme inovatoare de muncă , creând locuri de muncă de calitate și generând beneficii sociale la nivel local.

Statele membre ar trebui să promoveze în mod activ o ocupare deplină și de calitate a forței de muncă, pe baza unei economii puternice. Având în vedere că investițiile de stat joacă un rol esențial în crearea locurilor de muncă, statele membre ar trebui să promoveze o campanie masivă de investiții publice și politici inteligente și ambițioase de ocupare a forței de muncă , pentru a crea locuri de muncă . Statele membre ar trebui să-și adapteze politicile de ocupare a forței de muncă și ar trebui să coordoneze la nivelul Uniunii implementarea de bune practici în ceea ce privește măsurile temporare menite să protejeze toți lucrătorii și piețele forței de muncă. Printre aceste măsuri ar trebui să se afle subvenții pentru salarii, sprijin pentru venituri și extinderea prestațiilor de șomaj, extinderea concediului de boală plătit și a concediului de îngrijire și posibilități de lucru de la distanță. Statele membre ar trebui să sprijine transformarea întreprinderilor europene pentru a asigura autonomia, mai ales în ceea ce privește aprovizionarea cu echipamente individuale de protecție și cu dispozitive medicale. Statele membre ar trebui să-și intensifice sprijinul pentru întreprinderile care se confruntă cu dificultăți în urma crizei, cu condiția ca întreprinderile respective să-și păstreze toți lucrătorii. De asemenea, statele membre ar trebui să aibă în vedere suspendarea disponibilizărilor în perioada de criză. Statele membre ar trebui să asigure implicarea partenerilor sociali în elaborarea și punerea în aplicare a unor astfel de măsuri. Măsurile respective ar trebui menținute până la atingerea unei redresări economice depline, iar după aceasta ar trebui eliminate treptat. Ar trebui acordată o atenție deosebită garantării drepturilor și locurilor de muncă ale lucrătorilor mobili și ale lucrătorilor transfrontalieri, care au fost afectați puternic de închiderea frontierelor. Statele membre ar trebui să promoveze antreprenoriatul responsabil , inclusiv în rândul femeilor și al tinerilor, și activitățile independente autentice și, în special, să sprijine crearea și dezvoltarea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv prin accesul la finanțare. Statele membre ar trebui să promoveze în mod activ dezvoltarea economiei circulare și sociale, să stimuleze inovarea socială și întreprinderile sociale și să le consolideze durabilitatea și ar trebui să încurajeze acele forme de muncă , care generează locuri de muncă de calitate și generează beneficii sociale la nivel local , mai ales în sectoare strategice cu un potențial considerabil de creștere, precum sectoarele digitale și cele asociate economiei ecologice. În acest sens, ar trebui aplicate și politici care sprijină crearea de locuri de muncă, mai ales în serviciile publice sau private de interes general, în special în domeniile îngrijirii copiilor, sănătății și locuințelor.

Amendamentul 13

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 5 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Sarcina fiscală ar trebui să fie reorientată de la impozitarea muncii către alte surse care promovează ocuparea de locuri de muncă și creșterea favorabilă incluziunii și, în același timp, care sunt aliniate cu obiectivele privind clima și mediul , luând în considerare efectul de redistribuire al sistemului fiscal și protejând totodată veniturile destinate unei protecții sociale adecvate și cheltuielilor de stimulare a creșterii economice .

Fiscalitatea ar trebui să fie reorientată de la impozitarea muncii către alte surse , unde va avea un efect mai puțin prejudiciabil asupra creșterii favorabile incluziunii și, în același timp, va asigura alinierea deplină cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite și cu obiectivele privind clima și mediul stabilite în Pactul verde european, intensificând efectul de redistribuire al sistemului fiscal și protejând totodată veniturile destinate unei protecții sociale adecvate și investițiilor publice .

Amendamentul 14

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 5 – paragraful 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre care dispun de mecanisme naționale pentru stabilirea salariilor minime obligatorii ar trebui să asigure o implicare efectivă a partenerilor sociali într-un mod transparent și previzibil , care să permită o adaptare adecvată a salariilor la evoluția productivității și să asigure salarii echitabile pentru un nivel de trai decent , acordând o atenție deosebită grupurilor cu venituri mici și medii în scopul convergenței ascendente . Aceste mecanisme ar trebui să ia în considerare performanța economică la nivelul regiunilor și sectoarelor. Statele membre ar trebui să promoveze dialogul social și negocierile colective în vederea stabilirii salariilor . Respectând practicile naționale, statele membre și partenerii sociali ar trebui să se asigure că toți lucrătorii au dreptul la salarii adecvate și corecte prin contracte colective sau salarii minime adecvate prevăzute de lege, ținând seama de impactul acestora asupra competitivității, creării de locuri de muncă și sărăciei persoanelor încadrate în muncă.

Politicile al căror obiectiv este asigurarea unor salarii corecte, care permit un nivel de trai adecvat, sunt în continuare importante pentru crearea de locuri de muncă și reducerea sărăciei în Uniune, la fel ca cele menite să asigure compatibilitatea dintre munca remunerată și dreptul la indemnizații din partea statului, prin care se compensează obstacolele cu care se confruntă grupurile marginalizate. Statele membre care dispun de mecanisme naționale pentru stabilirea salariilor minime obligatorii ar trebui să asigure implicarea efectivă a partenerilor sociali în procedura aferentă, destinată stabilirii salariilor într-un mod transparent și previzibil . Stabilirea salariilor minime ar trebui să țină seama de evoluția productivității , pentru a combate condițiile precare și sărăcia în rândul persoanelor care au un loc de muncă , acordând o atenție deosebită grupurilor cu venituri scăzute și medii , în vederea unei convergențe în sensul creșterii . Aceste mecanisme ar trebui să țină seama de indicatorii de sărăcie specifici pentru fiecare stat membru și de performanța economică la nivelul regiunilor și sectoarelor. Statele membre ar trebui să consolideze dialogul social și să ia măsuri pentru a extinde sfera de acoperire a negocierilor colective . Respectând practicile naționale și autonomia partenerilor sociali , statele membre și partenerii sociali ar trebui să elimine discriminarea salarială motivată de vârstă sau sex și ar trebui să garanteze că toți lucrătorii au dreptul la salarii adecvate și corecte prin contracte colective sau la salarii minime adecvate prevăzute de lege, având în vedere impactul pozitiv al acestora asupra competitivității, creării de locuri de muncă și sărăciei persoanelor încadrate în muncă.

Amendamentul 15

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 5 – paragraful 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre vor putea să solicite asistență din Instrumentul de sprijin solidar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE). Statele membre ar trebui să garanteze că asistența financiară oferită în acest sens se acordă doar întreprinderilor care respectă contractul colectiv aplicabil. Statele membre ar trebui să se asigure că întreprinderile beneficiare nu răscumpără acțiuni, nu plătesc dividende acționarilor și nici prime directorilor executivi și nu sunt înregistrate în paradisuri fiscale.

Amendamentul 16

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 6 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În contextul tranzițiilor tehnologice și de mediu, precum și al schimbărilor demografice, statele membre ar trebui să promoveze durabilitatea, productivitatea, capacitatea de inserție profesională și capitalul uman , promovând cunoștințele, aptitudinile și competențele relevante pe parcursul vieții active a oamenilor, ca răspuns la nevoile actuale și viitoare ale pieței forței de muncă. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se adapteze și să investească în sistemele lor de educație și formare pentru a oferi o educație de înaltă calitate și favorabilă incluziunii, inclusiv în domeniul educației și formării profesionale. Statele membre ar trebui să colaboreze cu partenerii sociali, cu furnizorii de educație și de formare, cu întreprinderile și cu alte părți interesate, pentru a aborda deficiențele structurale ale sistemelor de educație și de formare și pentru a le spori calitatea și relevanța pe piața forței de muncă, cu scopul de a facilita tranziția de mediu. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită dificultăților profesiei de cadru didactic. Sistemele de educație și formare ar trebui să îi înzestreze pe toți cursanții cu competențe-cheie, inclusiv competențe de bază și digitale, precum și competențe transversale pentru a pune bazele unei capacități de adaptare mai târziu în viață. Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura transferul drepturilor la formare în timpul schimbărilor de carieră profesională, inclusiv , dacă este cazul, prin conturi de învățare individuale. Acestea ar trebui să permită tuturor să anticipeze și să se adapteze mai bine la nevoile pieței forței de muncă, în special prin recalificare și perfecționare profesională continuă, cu scopul de a sprijini tranziții echitabile și juste pentru toți, de a consolida rezultatele sociale, de a remedia deficitele de pe piața forței de muncă și de a îmbunătăți reziliența generală a economiei la șocuri.

În contextul tranzițiilor tehnologice și de mediu continue, al schimbărilor demografice și al dificultăților actuale , statele membre ar trebui să promoveze drepturile sociale, durabilitatea, productivitatea, capacitatea de inserție profesională și capacitățile umane , promovând cunoștințele, aptitudinile și competențele relevante pe parcursul vieții oamenilor, ca răspuns la actuala criză a șomajului, axându-se pe nevoile actuale și viitoare ale pieței forței de muncă. Necesitățile statelor membre în ceea ce privește recalificarea și perfecționarea forței de muncă, pentru a putea răspunde crizei, ar trebui satisfăcute cu ajutorul investițiilor în sistemele lor publice de educație și formare, pentru a oferi o educație de înaltă calitate și favorabilă incluziunii, inclusiv în domeniul educației și formării profesionale și al învățării formale și informale pe tot parcursul vieții . Statele membre ar trebui să colaboreze cu partenerii sociali, cu instituțiile de educație și de formare, cu întreprinderile , cu organizațiile neguvernamentale sociale și cu alte părți interesate vizate , pentru a aborda deficiențele structurale și cele noi ale sistemelor de educație și de formare și pentru a le spori calitatea și relevanța pe piața forței de muncă . Statele membre ar trebui să se axeze pe necesitățile sectoarelor care suferă de o penurie cronică de personal calificat , inclusiv cu scopul de a facilita o tranziție de mediu simultană, precum și schimbări tehnologice și digitale care vizează găsirea unor soluții bazate pe inteligența artificială . Ar trebui să se acorde o atenție deosebită dificultăților profesiei de cadru didactic. Sistemele de educație și formare ar trebui să îi înzestreze pe toți cursanții cu competențe-cheie, inclusiv cu competențe de bază și digitale, precum și cu competențe transversale pentru a pune bazele unei capacități de adaptare mai târziu în viață și ar trebui să pregătească profesorii astfel încât aceștia să poată oferi aceste competențe cursanților lor . Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura transferul drepturilor la formare în timpul schimbărilor de carieră profesională, inclusiv prin conturi de învățare individuale. Statele membre ar trebui să garanteze, totodată, că această abordare nu periclitează caracterul umanist al educației, și nici aspirațiile persoanei. Este foarte important ca statele membre să întreprindă măsuri din timp pentru a evita efectul negativ asupra persoanelor și societăților de a nu corespunde nevoilor pieței forței de muncă, în special prin recalificare și perfecționare profesională continuă, cu scopul de a sprijini o tranziție echitabilă și justă pentru toți , cu o acoperire și prestații de șomaj suficiente , de a consolida rezultatele sociale, de a remedia deficitele de pe piața forței de muncă și de a îmbunătăți reziliența generală a economiei la șocuri.

Amendamentul 17

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 6 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre ar trebui să promoveze egalitatea de șanse pentru toți prin abordarea inegalităților în sistemele de educație și formare, inclusiv prin asigurarea accesului la o educație de bună calitate a copiilor preșcolari. Acestea ar trebui să ridice nivelul general al educației, să reducă numărul tinerilor care părăsesc timpuriu școala, să intensifice accesul la învățământul terțiar și finalizarea acestuia și să sporească participarea adulților la procesul de învățare continuă, în special în rândul cursanților care provin din medii defavorizate, care sunt mai puțin calificați. Ținând seama de noile cerințe din societățile digitale, ecologice și tot mai îmbătrânite , statele membre ar trebui să consolideze învățarea la locul de muncă în sistemele lor de educație și formare profesională (EFP) (inclusiv prin programe de ucenicie de calitate și eficace) și să crească numărul de absolvenți în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), atât în EFP de nivel mediu, cât și în învățământul terțiar. În plus, statele membre ar trebui să crească relevanța învățământului terțiar și a cercetării pe piața forței de muncă, să îmbunătățească monitorizarea și previzionarea competențelor, să confere mai multă vizibilitate aptitudinilor și comparabilitate calificărilor, inclusiv celor dobândite în străinătate, precum și să sporească oportunitățile de recunoaștere și validare a aptitudinilor și competențelor dobândite în afara structurilor formale de educație și formare. Ele ar trebui să îmbunătățească și să extindă oferta și nivelul de participare în ceea ce privește educația și formarea profesională continuă flexibilă. Statele membre ar trebui, de asemenea , să ofere sprijin adulților cu un nivel scăzut de calificare pentru ca aceștia să își mențină sau să își dezvolte capacitatea de inserție profesională pe termen lung, stimulând accesul la oportunitățile de învățare de calitate și utilizarea acestora, prin implementarea parcursurilor de actualizare a aptitudinilor, ce includ o evaluare a aptitudinilor, o ofertă de educație și de formare corespunzătoare oportunităților de pe piața muncii, precum și validarea și recunoașterea aptitudinilor dobândite .

Statele membre ar trebui să promoveze egalitatea de șanse pentru toți prin eliminarea inegalităților din sistemele de educație și formare, inclusiv prin asigurarea accesului la o educație de bună calitate , universală și favorabilă incluziunii a copiilor preșcolari. Acestea ar trebui să ridice nivelul general al educației, să reducă numărul tinerilor care părăsesc școala, să îmbunătățească accesul la învățământul terțiar și finalizarea acestuia și să sporească participarea adulților la procesul de învățare continuă, în special în rândul cursanților care provin din medii defavorizate, care sunt , în multe cazuri, cel mai puțin calificați. Ținând seama de noile cerințe din societățile digitale, ecologice și aflate în proces de îmbătrânire, precum și stereotipurile de gen existente , statele membre ar trebui să consolideze învățarea la locul de muncă în sistemele lor de educație și formare profesională (EFP) (inclusiv prin programe de ucenicie de calitate și eficace) și , fără a subestima importanța investițiilor continue în științele umaniste, să crească numărul de absolvenți în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), cu o abordare echilibrată din punctul de vedere al genurilor, atât în EFP de nivel mediu, cât și în învățământul terțiar. În plus, atunci când este cazul, statele membre ar trebui să crească relevanța învățământului terțiar și a cercetării pe piața forței de muncă, să consolideze cursurile de formare duală și cooperativă, să îmbunătățească monitorizarea și previzionarea competențelor, să confere mai multă vizibilitate aptitudinilor și comparabilitate calificărilor, inclusiv celor dobândite în străinătate, precum și să sporească oportunitățile de recunoaștere și validare oficială a aptitudinilor și competențelor dobândite atât în interiorul, cât și în afara structurilor formale de educație și formare. Ele ar trebui să îmbunătățească și să extindă oferta și nivelul de participare în ceea ce privește educația și formarea profesională continuă mai flexibilă și incluzivă . Statele membre ar trebui să investească în locuri de muncă și în sisteme de protecție socială pentru persoanele care nu pot să se recalifice , să ofere sprijin , prin serviciile publice, adulților cu un nivel scăzut de calificare , ajutându-i să găsească locuri de muncă stabile și de calitate, pentru ca aceștia să își mențină sau să își dezvolte capacitatea de inserție profesională pe termen lung, stimulând accesul la oportunitățile de învățare de calitate și utilizarea acestora, prin implementarea parcursurilor de actualizare a aptitudinilor, ce includ o evaluare a aptitudinilor, o ofertă de educație și de formare corespunzătoare oportunităților de pe piața muncii . Ar trebui încurajat dreptul la concediu de formare plătit în scopuri profesionale , în conformitate cu convențiile aplicabile ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), care le permit lucrătorilor să participe la programe de formare în timpul programului de lucru. Statele membre ar trebui să adopte măsurile necesare pentru promovarea accesului universal la învățarea și formarea la distanță, ținând seama pe deplin de nevoile persoanelor cu handicap .

Amendamentul 18

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 6 – paragraful 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre ar trebui să ofere șomerilor și persoanelor inactive accesul la asistență eficace, coordonată, personalizată și acordată în timp util, bazată pe sprijin pentru căutarea unui loc de muncă, pentru formare și pentru recalificare și pentru accesul la alte servicii de facilitare. Ar trebui să se utilizeze , cât mai curând posibil, strategii cuprinzătoare care să implice evaluări individuale aprofundate ale șomajului , în vederea reducerii semnificative și prevenirii șomajului de lungă durată și structural. Problema șomajului în rândul tinerilor și cea a tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare ar trebui să fie abordată în continuare prin prevenirea părăsirii timpurii a școlii și printr-o îmbunătățire structurală a tranziției de la școală la muncă, inclusiv prin deplina punere în aplicare a Garanției pentru tineret (15).

Statele membre ar trebui să ofere șomerilor asistență eficace, coordonată, personalizată și acordată în timp util, bazată pe sprijin pentru căutarea unui loc de muncă, pentru formare, recalificare și pentru accesul la alte servicii de facilitare , în special în domeniul sănătății și al locuințelor . Ar trebui să se aplice , cât mai curând posibil, strategii cuprinzătoare care să implice evaluări individuale aprofundate ale șomerilor , în vederea reducerii semnificative și a prevenirii riscului de creștere a șomajului de lungă durată și structural , inclusiv strategii pentru reducerea șomajului în rândul persoanelor cu handicap și al altor grupuri defavorizate. Statele membre ar trebui să instituie mecanisme și sisteme de sprijin pentru tranziția profesională sau să le consolideze pe cele existente, cu implicarea partenerilor sociali și cu asistență din partea Fondului social european . Ar trebui vizate în mod prioritar șomajul în rândul tinerilor, condițiile de muncă precare în rândul tinerilor și problema tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare , prin prevenirea abandonului școlar, prin asigurarea accesului la formare pentru sectoarele viitorului, cum ar fi economia ecologică și cea digitală, precum și printr-o îmbunătățire structurală a tranziției de la școală la muncă și prin asigurarea accesului la locuri de muncă de calitate , pentru a soluționa problema tot mai pronunțată a precarității în rândul tinerilor. Această problemă ar trebui abordată și cu ajutorul unei Garanții pentru tineret reînnoite și eficace, care să ofere posibilități de încadrare în muncă, de educație sau de formare de înaltă calitate, cu implicarea semnificativă a tuturor părților interesate vizate .

Amendamentul 19

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 6 – paragraful 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre ar trebui să vizeze eliminarea barierelor și a factorilor de descurajare a participării pe piața muncii, precum și luarea de măsuri de stimulare a acestei participări , în special pentru persoanele cu venituri reduse, pentru a doua persoană care contribuie la venitul familiei și pentru persoanele cele mai îndepărtate de piața forței de muncă. Statele membre ar trebui să sprijine realizarea unui mediu de lucru adaptat pentru persoanele cu handicap, inclusiv prin intermediul unui sprijin financiar și al unor servicii specifice care să le permită să participe pe piața muncii și în societate.

Statele membre ar trebui să vizeze eliminarea barierelor și a factorilor de descurajare a accesului la piața muncii, precum și luarea unor măsuri pentru stimularea accesului la piața muncii , în special pentru grupurile dezavantajate și pentru persoanele cele mai îndepărtate de piața forței de muncă. Statele membre ar trebui să sprijine realizarea unui mediu de lucru adaptat pentru persoanele cu handicap, inclusiv prin intermediul unui sprijin financiar și al unor servicii specifice care să le permită să participe pe piața muncii și în societate.

Amendamentul 20

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 6 – paragraful 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre ar trebui să asigure egalitatea între femei și bărbați și sporirea participării femeilor pe piața forței de muncă, inclusiv prin asigurarea egalității de șanse și a celei în materie de evoluție în carieră și prin eliminarea barierelor din calea participării la nivel de conducere la toate nivelurile procesului decizional. Statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a aproba și a aplica procentul minim prevăzut în propunerea de directivă privind îmbunătățirea echilibrului de gen în organele de conducere ale întreprinderilor (1a) . Ar trebui eliminate diferențele de remunerare , de pensii și de încadrare în muncă ce există între femei și bărbați. Durata concediului de maternitate și a concediului parental ar trebui să fie evaluată corespunzător, atât în ceea ce privește contribuțiile, cât și în ceea ce privește drepturile de pensie, astfel încât să fie reflectată importanța educării generațiilor viitoare, în special în contextul unei societăți aflate în curs de îmbătrânire. Ar trebui să fie asigurate egalitatea de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de valoare egală, precum și transparența salarială , inclusiv prin crearea unui indice de echitate salarială între femei și bărbați . Ar trebui promovată concilierea vieții profesionale cu viața privată și viața de familie, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, în special prin accesul la servicii de îngrijire pe termen lung , care să fie de calitate și abordabile ca preț, și la servicii de educație și de îngrijire a copiilor preșcolari și pe tot parcursul vieții . Statele membre ar trebui să se asigure că părinții și persoanele cu responsabilități de îngrijire au acces la concedii adecvate pentru motive familiale și la formule flexibile de lucru, pentru a găsi un echilibru între viața profesională, de familie și cea privată, precum și să promoveze o utilizare echilibrată a acestor drepturi de către femei și bărbați. Acestea ar trebui să introducă concedii de maternitate și de paternitate plătite integral.

Amendamentul 21

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 7 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Pentru a beneficia de o forță de muncă dinamică și productivă, de noi modele de muncă și de afaceri, statele membre ar trebui să colaboreze cu partenerii sociali în ceea ce privește condițiile de muncă corecte, transparente și previzibile, asigurând un echilibru între drepturi și obligații. Comisia și statele membre ar trebui să ia măsuri concrete pentru a promova și a consolida dialogul social la toate nivelurile și negocierile colective, inclusiv Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1a) . Ele ar trebui să reducă și să prevină segmentarea în cadrul piețelor muncii, să combată munca nedeclarată și activitatea independentă fictivă și să încurajeze tranziția către forme de angajare pe durată nedeterminată. Normele de protecție a ocupării forței de muncă, legislația și instituțiile din domeniul muncii ar trebui să asigure împreună un mediu adecvat pentru crearea de locuri de muncă stabile și de calitate , menținând un nivel corespunzător de securitate și medii de lucru sigure, sănătoase și bine adaptate pentru lucrători, asigurând drepturile acestora din urmă și asigurând o protecție socială decentă. De asemenea, acestea ar trebui să colaboreze cu reprezentanții sindicatelor pentru a asigura un mediu de muncă sănătos și sigur, acordând o atenție deosebită prevenirii accidentelor de muncă și a bolilor profesionale . Relațiile de muncă care au ca rezultat condiții de muncă precare și concurența salarială ar trebui evitate , inclusiv în cazul lucrătorilor pe platforme online . Utilizarea abuzivă a contractelor atipice ar trebui eliminată. Statele membre ar trebui să se asigure că toți acești lucrători beneficiază în mod efectiv de condiții de muncă echitabile, drepturi sociale și acces la o protecție socială adecvată și la o reprezentare mai bună. În acest scop, statele membre ar trebui să pună în aplicare pe deplin Convenția din 1947 a OIM privind inspecția muncii și să investească în inspecții ale muncii eficace, efectuate de autorități competente cu o abilitare suficientă, și să-și coordoneze eforturile și să coopereze în cadrul Autorității Europene a Muncii, pentru a combate abuzurile transfrontaliere . În caz de concediere abuzivă, ar trebui să se asigure accesul la soluționarea eficace și imparțială a litigiilor și dreptul la reparații, inclusiv o despăgubire adecvată. Statele membre trebuie să se bazeze pe rețeaua europeană de servicii publice de ocupare a forței de muncă și pe agențiile europene, pentru a identifica bunele practici bazate pe elemente concrete, pentru a promova învățarea reciprocă și pentru a încuraja coordonarea într-o mai mare măsură a politicilor de ocupare a forței de muncă.

Amendamentul 22

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 7 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Politicile ar trebui să urmărească îmbunătățirea și sprijinirea participării pe piața muncii, a corelării dintre cerere și ofertă și a tranzițiilor pe piața muncii . Statele membre ar trebui să îi activeze și să îi abiliteze efectiv pe cei care pot participa la piața muncii. Statele membre ar trebui să consolideze eficacitatea politicilor active în domeniul pieței forței de muncă, prin ameliorarea direcționării, a impactului și a acoperirii acestora și printr-o mai bună corelare a lor cu ajutorul pentru venit pentru șomeri , pe perioada căutării unui loc de muncă și pe baza drepturilor și a responsabilităților acestora . Statele membre ar trebui să tindă spre servicii publice de ocupare a forței de muncă mai eficace și mai eficiente, asigurând o asistență personalizată și în timp util pentru cei aflați în căutarea unui loc de muncă, sprijinind cererea de pe piața muncii și punând în aplicare o gestionare bazată pe performanță .

Politicile ar trebui să urmărească îmbunătățirea și sprijinirea participării pe piața muncii, a corelărilor și a tranzițiilor, mai ales a tranziției ecologice și a celei digitale, precum și îmbunătățirea ocupării forței de muncă și în regiunile defavorizate . Statele membre ar trebui să ofere efectiv stimulente celor care pot participa la piața muncii , pentru a găsi locuri de muncă de calitate . Statele membre ar trebui să consolideze eficacitatea politicilor active în domeniul pieței forței de muncă, prin ameliorarea direcționării, a impactului și a acoperirii acestora, și asigurând un sprijin pentru venit decent pentru șomeri în perioada în care aceștia caută un loc de muncă. Statele membre ar trebui să tindă spre servicii publice de ocupare a forței de muncă mai eficace și mai eficiente, inclusiv pentru lucrătorii transfrontalieri, asigurând o asistență personalizată și în timp util pentru cei aflați în căutarea unui loc de muncă și sprijinind cererea de pe piața muncii . Scopul urmărit de aceste servicii ar trebui să fie încadrarea în locuri de muncă de calitate .

Amendamentul 23

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 7 – paragraful 3

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre ar trebui să ofere șomerilor indemnizații de șomaj adecvate cu o durată rezonabilă , în conformitate cu contribuțiile lor și cu normele naționale în materie de eligibilitate. Aceste indemnizații nu ar trebui să descurajeze reîncadrarea rapidă în muncă și ar trebui să fie însoțite de politici active în domeniul pieței forței de muncă.	Statele membre ar trebui să ofere șomerilor indemnizații de șomaj adecvate cu o durată suficientă , în conformitate cu contribuțiile lor și cu normele naționale în materie de eligibilitate. Aceste indemnizații ar trebui să fie însoțite de politici active în domeniul pieței forței de muncă , cu sprijinul mecanismelor de învățare reciprocă între statele membre .

Amendamentul 24

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 7 – paragraful 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Mobilitatea cursanților și a lucrătorilor ar trebui să fie sprijinită în mod corespunzător în vederea îmbunătățirii capacităților de inserție profesională, a aptitudinilor și a exploatării întregului potențial al pieței europene a muncii , asigurând, în același timp, condiții echitabile pentru toți cei care desfășoară o activitate transfrontalieră și intensificând cooperarea administrativă dintre administrațiile naționale cu privire la lucrătorii mobili. Barierele din calea mobilității în domeniul educației și formării, al pensiilor ocupaționale și personale și al recunoașterii calificărilor ar trebui eliminate, iar recunoașterea calificărilor ar trebui să fie facilitată. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a garanta că procedurile administrative nu constituie un obstacol inutil pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor din celelalte state membre, inclusiv a lucrătorilor transfrontalieri. Statele membre ar trebui, de asemenea, să împiedice utilizarea abuzivă a normelor existente și să abordeze cauzele care stau la baza „exodului creierelor” din anumite regiuni, inclusiv prin intermediul unor măsuri de dezvoltare regională adecvate.

Statele membre trebuie să sprijine mobilitatea forței de muncă în toată Europa, pentru a crea noi oportunități de muncă pentru lucrători. Mobilitatea cursanților ar trebui să fie sprijinită în mod corespunzător pe durata formării lor, în special prin consolidarea programului de mobilitate ERASMUS+, care le permite cursanților să își sporească know-how-ul și să își consolideze competențele. Ar trebui să fie încurajați, de asemenea, și lucrătorii, pentru a-și îmbunătăți capacitățile de inserție profesională și aptitudinile , astfel încât să poată exploata întregul potențial al pieței europene a muncii . În paralel cu asigurarea drepturilor și a condițiilor de muncă echitabile pentru toți cei care desfășoară o activitate transfrontalieră , ar trebui îmbunătățită portabilitatea drepturilor și a prestațiilor, printr-o cooperare administrativă între administrațiile naționale cu privire la lucrătorii mobili. Barierele din calea mobilității în domeniul educației și formării, al pensiilor ocupaționale și personale și al recunoașterii calificărilor ar trebui eliminate, iar recunoașterea calificărilor ar trebui să fie facilitată. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a garanta că procedurile administrative nu constituie un obstacol inutil pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor din celelalte state membre, inclusiv a lucrătorilor transfrontalieri și a lucrătorilor frontalieri. Statele membre ar trebui să-și asume angajamente pentru digitalizarea serviciilor publice, cu scopul de a facilita mobilitatea lucrătorilor, în special în ceea ce privește coordonarea sistemelor de securitate socială. Va fi important ca statele membre să ia în considerare lucrătorii mobili, inclusiv lucrătorii frontalieri, atunci când pun în aplicare măsuri precum închiderea frontierelor în vederea atenuării răspândirii COVID-19, de exemplu în ceea ce privește sănătatea și siguranța, impozitele și securitatea și coordonarea socială. Statele membre ar trebui să le permită lucrătorilor mobili și celor frontalieri să traverseze frontierele în continuare, atunci când acest lucru este considerat ca fiind lipsit de pericole în conformitate cu orientările EU-OSHA privind sănătatea și siguranța . Statele membre ar trebui, de asemenea, să împiedice utilizarea abuzivă a normelor existente și să abordeze cauzele care stau la baza „exodului creierelor” din anumite regiuni, care are efecte negative asupra dezvoltării și atractivității acestor teritorii, inclusiv prin intermediul unor măsuri de dezvoltare regională adecvate. Statele membre ar trebui să promoveze și să utilizeze instrumentele europene relevante, cum ar fi rețeaua de căutare a unui loc de muncă EURES, și să stabilească parteneriate transfrontaliere pentru a ajuta lucrătorii mobili din regiunile transfrontaliere.

Amendamentul 25

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 7 – paragraful 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Pe baza practicilor naționale existente și pentru a avea un dialog social mai eficace și rezultate socioeconomice mai bune, statele membre ar trebui să se asigure de implicarea veritabilă și la timp a partenerilor sociali în conceperea și punerea în aplicare a reformelor și politicilor de ocupare a forței de muncă, sociale și, după caz, economice, inclusiv prin sprijinul pentru creșterea capacității partenerilor sociali. Statele membre ar trebui să promoveze dialogul social și negocierile colective. Partenerii sociali ar trebui încurajați să negocieze și să încheie acorduri colective referitoare la chestiuni relevante pentru ei, cu respectarea deplină a autonomiei lor și a dreptului la acțiuni colective.

Pe baza practicilor naționale existente și pentru a promova și realiza un dialog social mai eficace și mai intens, precum și rezultate socioeconomice mai bune, statele membre ar trebui să se asigure de implicarea veritabilă și la timp a partenerilor sociali în conceperea și punerea în aplicare a reformelor și politicilor de ocupare a forței de muncă, sociale și, după caz, economice, inclusiv prin sprijinul pentru creșterea capacității partenerilor sociali. Statele membre ar trebui să consolideze și să promoveze dialogul social și negocierile colective. Partenerii sociali ar trebui încurajați să negocieze și să încheie acorduri colective referitoare la chestiuni relevante pentru ei, cu respectarea deplină a autonomiei lor și a dreptului la acțiuni colective.

Amendamentul 26

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 7 – paragraful 6

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Acolo unde este pertinent și bazându-se pe practicile naționale existente, statele membre ar trebui să țină seama de experiența în materie de chestiuni sociale și de ocupare a forței de muncă a organizațiilor relevante ale societății civile.	Acolo unde este pertinent și bazându-se pe practicile naționale existente, statele membre ar trebui să țină seama de experiența în materie de chestiuni sociale și de ocupare a forței de muncă a organizațiilor relevante ale societății civile , inclusiv a acelora care reprezintă grupuri ce se confruntă cu obstacole în accesul la locuri de muncă de calitate .

Amendamentul 27

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 7 – paragraful 6 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Un loc de muncă sănătos și sigur este vital pentru combaterea riscului de infectare și răspândire a virusurilor și a altor boli. Statele membre ar trebui să se asigure că angajatorii își asumă responsabilitatea pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor și oferă informații adecvate lucrătorilor și reprezentanților acestora, efectuează evaluări ale riscurilor și iau măsuri de prevenire. Aceasta include reducerea la zero a numărului de accidente de muncă soldate cu moartea și a celui de cancere profesionale, prin stabilirea unor valori-limită de expunere profesională, care să aibă un caracter obligatoriu, și prin luarea în considerare a riscurilor profesionale psihosociale și a bolilor profesionale. Pentru a îmbunătăți funcționarea piețelor forței de muncă, statele membre ar trebui să investească în securitatea și sănătatea în muncă și să asigure mijloace și dispoziții adecvate pentru inspectoratele de muncă și reprezentanții sindicali în domeniul securității și sănătății.

Amendamentul 38

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 7 – paragraful 6 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre ar trebui să colaboreze pentru a oferi protecție socială lucrătorilor mobili, inclusiv lucrătorilor independenți care își desfășoară activitatea în alt stat membru. Modernizarea sistemelor de protecție socială ar trebui să fie în concordanță cu principiile pieței europene a muncii, asigurând o protecție socială durabilă, universală și transfrontalieră, evitând lacunele în domeniul protecției și, în cele din urmă, garantând o forță de muncă productivă.

Amendamentul 29

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 7 – paragraful 6 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre ar trebui să abordeze impactul crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra pieței muncii prin sprijinirea lucrătorilor care se află temporar în „șomaj tehnic”, deoarece angajatorii au fost obligați să își închidă serviciile, precum și prin sprijinirea lucrătorilor independenți și a întreprinderilor mici, astfel încât acestea să își poată păstra personalul și să își poată continua activitatea.

Amendamentul 30

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 8 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre ar trebui să promoveze piețe ale muncii favorabile incluziunii, deschise tuturor, prin punerea în aplicare a unor măsuri eficace de combatere a tuturor formelor de discriminare și de promovare a egalității de șanse pentru grupurile subreprezentate pe piața forței de muncă, acordând atenția cuvenită dimensiunii regionale și teritoriale. Ele ar trebui să asigure egalitatea de tratament în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, protecția socială, sănătatea și îngrijirea pe termen lung, educația și accesul la bunuri și servicii, indiferent de sex, de rasă sau de origine etnică, de religie sau de convingeri, de handicap, de vârstă sau de orientare sexuală.

Statele membre ar trebui să promoveze drepturile sociale și piețele muncii favorabile incluziunii , ca parte a unei strategii integrate de incluziune activă , deschise tuturor, prin punerea în aplicare a unor măsuri eficace de combatere a tuturor formelor de discriminare și de promovare a egalității de șanse pentru grupurile subreprezentate pe piața forței de muncă, acordând atenția cuvenită dimensiunii regionale și teritoriale. Ele ar trebui să asigure o remunerație egală și drepturi egale pentru muncă egală în același loc, precum și egalitatea de tratament în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, protecția socială, sănătatea și îngrijirea pe termen lung, locuințele, educația și accesul la bunuri și servicii, indiferent de sex, de rasă sau de origine etnică , de cetățenie , de religie sau de convingeri, de handicap, de vârstă sau de orientare sexuală.

Amendamentul 31

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 8 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre ar trebui să modernizeze sistemele de protecție socială pentru a oferi o protecție eficace, eficientă și durabilă pe parcursul tuturor etapelor din viața unei persoane, promovând incluziunea socială și mobilitatea socială în sens ascendent, stimulând participarea pe piața forței de muncă și abordând inegalitățile, inclusiv prin felul în care își organizează sistemele fiscale și de prestații sociale. Completarea abordărilor cu caracter universal cu abordări de tip selectiv va îmbunătăți eficacitatea sistemelor de protecție socială . Modernizarea sistemelor de protecție socială ar trebui să ducă la o mai bună accesibilitate, calitate și sustenabilitate, precum și la un caracter mai adecvat al acestora.

Statele membre ar trebui să modernizeze sistemele de protecție socială și să investească în acestea, pentru a oferi o protecție adecvată, eficace, eficientă și durabilă pentru toți, pe parcursul tuturor etapelor din viața unei persoane, combătând sărăcia și promovând incluziunea socială și convergența socială în sens ascendent, sprijinind participarea pe piața forței de muncă și accesul la locuri de muncă de calitate, abordând inegalitățile, inclusiv prin sisteme fiscale și de prestații sociale progresive . Completarea abordărilor cu caracter universal cu abordări suplimentare de tip selectiv va îmbunătăți eficacitatea sistemelor de protecție socială , conducând la o mai bună accesibilitate, calitate și sustenabilitate, precum și la un caracter mai adecvat al acestora.

Amendamentul 32

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 8 – paragraful 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre ar trebui să elaboreze și să integreze cele trei componente ale incluziunii active: ajutor adecvat pentru venit, piețe ale muncii incluzive și acces la servicii de facilitare de calitate, care să răspundă nevoilor individuale. Sistemele de protecție socială ar trebui să asigure prestații de venit minim adecvate pentru toți cei care nu dispun de resurse suficiente și să promoveze incluziunea socială prin încurajarea participării active a persoanelor pe piața muncii și în societate, inclusiv prin intermediul unor servicii sociale specifice.

Statele membre ar trebui să elaboreze și să integreze cele trei componente ale incluziunii active: ajutor adecvat pentru venit, piețe ale muncii incluzive și acces la servicii de calitate, care să răspundă nevoilor individuale. Sistemele de protecție socială ar trebui să asigure prestații de venit minim adecvate pentru toți cei care nu dispun de resurse suficiente și să promoveze incluziunea socială prin sprijinirea participării active a persoanelor pe piața muncii și în societate, inclusiv prin intermediul unor servicii sociale specifice.

Amendamentul 33

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 8 – paragraful 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Disponibilitatea unor servicii abordabile , accesibile și de calitate precum educația și îngrijirea copiilor preșcolari , îngrijirea extrașcolară , educația , formarea profesională , asigurarea unei locuințe , servicii de sănătate și de îngrijire pe termen lung este esențială pentru asigurarea egalității de șanse . O atenție deosebită ar trebui acordată combaterii sărăciei și excluziunii sociale , inclusiv a sărăciei persoanelor încadrate în muncă și a sărăciei în rândul copiilor. Statele membre ar trebui să se asigure că fiecare persoană , inclusiv copiii, are acces la servicii esențiale . Pentru persoanele aflate în dificultate sau în situații vulnerabile, statele membre ar trebui să asigure accesul la o locuință socială adecvată sau la ajutoare pentru locuințe. Nevoile specifice ale persoanelor cu handicap, inclusiv accesibilitatea ar trebui să fie luate în considerare în legătură cu aceste servicii. Lipsa de adăpost ar trebui să fie abordată în mod specific .

Luând în considerare nivelurile în continuare alarmante ale sărăciei , care sunt substanțial mai mari decât obiectivul privind sărăcia stabilit în 2010 în Strategia Europa 2020, și impactul crizei de COVID-19, este necesar un efort suplimentar pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale , cu un accent special și strategii orizontale privind sărăcia persoanelor încadrate în muncă , copiii , persoanele în vârstă , părinții singuri (mai ales mamele singure) , minoritățile etnice, migranții, persoanele cu dizabilități și persoanele fără adăpost. În același timp, ar trebui acordată o atenție deosebită impactului potențial al crizei de COVID-19 asupra altor grupuri, cum ar fi persoanele cu locuri de muncă precare sau persoanele intrate recent în șomaj . În ceea ce privește investițiile în copii, statele membre ar trebui să adopte o garanție pentru copii în vederea combaterii sărăciei în rândul copiilor și a promovării bunăstării copiilor , contribuind astfel la accesul egal al copiilor la servicii de sănătate gratuite, la educație gratuită, la servicii de îngrijire a copiilor gratuite, la locuințe decente și la o alimentație adecvată . Statele membre ar trebui să se asigure că fiecare persoană are acces la servicii de calitate . Pentru persoanele aflate în dificultate sau în situații vulnerabile, statele membre ar trebui să asigure accesul la o locuință socială adecvată sau la ajutoare pentru locuință, la investiții în locuințe accesibile pentru persoanele cu mobilitate redusă, să ia măsuri pentru a asigura o tranziție justă în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței energetice a locuințelor existente și să soluționeze problema sărăciei energetice în contextul Pactului verde european, precum și să asigure acces la servicii adecvate pentru persoanele fără adăpost. Statele membre ar trebui să trateze problema evacuărilor, care se multiplică . Nevoile specifice ale persoanelor cu handicap, inclusiv accesibilitatea ar trebui să fie luate în considerare în legătură cu aceste servicii. Lipsa de adăpost ar trebui să fie combătută cu hotărâre, pe baza abordării „locuința pe primul loc” .

Amendamentul 34

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 8 – paragraful 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre ar trebui să asigure acces în timp util la îngrijiri medicale, preventive și curative , și la îngrijire de lungă durată , în condiții de bună calitate și la prețuri abordabile, menținându-le totodată sustenabilitatea pe termen lung.

Criza provocată de COVID-19 demonstrează că sunt necesare mai multe investiții publice pentru a asigura efective suficiente de personal bine pregătit și acces la asistență medicală pentru toți, inclusiv pentru grupurile vulnerabile. Prin urmare , statele membre ar trebui să garanteze accesul universal la servicii publice, abordabile ca preț , de asistență medicală preventivă și curativă și la îngrijire pe termen lung , de o calitate ridicată și durabilă .

Amendamentul 35

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 8 – paragraful 5 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Statele membre ar trebui să protejeze sănătatea cetățenilor în vârstă, să garanteze spitalizarea și tratamentul acestora și să evite orice tip de discriminare bazată pe vârstă.

Amendamentul 36

Propunere de decizie

Anexa I – Orientarea 8 – paragraful 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În contextul creșterii longevității și al evoluțiilor demografice, statele membre ar trebui să asigure sustenabilitatea și caracterul adecvat al sistemelor de pensii pentru angajați și pentru cei care desfășoară activități independente, oferind oportunități egale pentru femei și bărbați de a obține drepturi de pensie, în sistemele de pensii publice sau profesionale, pentru a asigura un venit decent la pensionare, peste limita sărăciei . Reformele sistemelor de pensii ar trebui să fie sprijinite prin măsuri bazate pe îmbătrânirea activă, optimizând oportunitățile pentru lucrătorii de toate vârstele de a lucra în condiții de calitate, productive și sănătoase până la vârsta legală de pensionare, respectând totodată deciziile persoanelor în vârstă fie de a rămâne active din punct de vedere economic o perioadă mai îndelungată, fie de a nu mai participa pe piața muncii. Ar trebui să fie identificate măsuri specifice în domeniul demografiei forței de muncă, al sănătății și siguranței la locul de muncă, al gestionării aptitudinilor și competențelor, al organizării muncii pentru o viață profesională sănătoasă și productivă, în cadrul unei abordări intergeneraționale. Acest lucru ar facilita încadrarea în muncă a tinerilor și tranziția premergătoare pensionării, precum și transferul de cunoștințe și experiență între generații . Statele membre ar trebui să stabilească un dialog constructiv cu partenerii sociali , cu organizațiile societății civile și alte părți interesate relevante , inclusiv un dialog direct cu persoanele care se confruntă cu sărăcia și excluziunea la bătrânețe și ar trebui să permită o introducere treptată corespunzătoare a oricăror reforme .

(5) Recomandarea (UE) 2015/1184 a Consiliului din 14 iulie 2015 privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii Europene (JO L 192, 18.7.2015, p. 27).

(6) JO C 120, 26.4.2013, p. 1.

(7) JO C 67, 20.2.2016, p. 1.

(8) JO C 484, 24.12.2016, p. 1.

(9) JO C 153, 2.5.2018, p. 1.

(10) JO C 189, 4.6.2018, p. 1–13

(11) JO C 189, 5.6.2019, p. 4–14

(12) JO C 387, 15.11.2019, p. 1–8

(6) JO C 120, 26.4.2013, p. 1.

(7) JO C 67, 20.2.2016, p. 1.

(8) JO C 484, 24.12.2016, p. 1.

(9) JO C 153, 2.5.2018, p. 1.

(10) JO C 189, 4.6.2018, p. 1–13

(11) JO C 189, 5.6.2019, p. 4–14

(12) JO C 387, 15.11.2019, p. 1–8

(13) Rezoluția ONU A/RES/70/1

(14) JO C 428, 13.12.2017, p. 10.

(15) JO C 120, 26.4.2013, p. 1.

(1a) COM(2012)0614.

(1a) Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 371

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 64 15 septembrie 2021

	III Acte pregătitoare
	Parlamentul European
	Miercuri, 8 iulie 2020
2021/C 371/15	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2020 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri (05142/1/2020 – C9-0103/2020 – 2018/0140(COD))	115
2021/C 371/16	Decizia Parlamentului European din 8 iulie 2020 privind propunerea de numire a Helgăi Berger ca membru al Curții de Conturi (C9-0129/2020 – 2020/0802(NLE))	116
2021/C 371/17	Decizia Parlamentului European din 8 iulie 2020 referitoare la propunerea de numire a directorului executiv al Autorității Bancare Europene (C9-0080/2020 – 2020/0905(NLE))	117
2021/C 371/18	P9_TA(2020)0180 Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele destinate alocării specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2020 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele destinate alocării specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (COM(2020)0206 – C9-0145/2020 – 2020/0086(COD)) P9_TC1-COD(2020)0086 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 8 iulie 2020 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2020/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele destinate alocării specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor	118
2021/C 371/19	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2020 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2454 în ceea ce privește datele de aplicare, din cauza izbucnirii crizei COVID-19 (COM(2020)0201 – C9-0136/2020 – 2020/0084(CNS))	119
	Joi, 9 iulie 2020
2021/C 371/20	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 9 iulie 2020 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării directivei Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme specifice cu privire la Directiva 96/71/CE și la Directiva 2014/67/UE privind detașarea conducătorilor auto în sectorul transportului rutier și de modificare a Directivei 2006/22/CE în ceea ce privește cerințele de control și a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (05112/1/2020 – C9-0106/2020 – 2017/0121(COD))	123
2021/C 371/21	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 9 iulie 2020 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 în ceea ce privește cerințele minime referitoare la duratele de conducere zilnice și săptămânale maxime, pauzele minime și perioadele de repaus zilnic și săptămânal și a Regulamentului (UE) nr. 165/2014 în ceea ce privește poziționarea prin intermediul tahografelor (05114/1/2020 – C9-0104/2020 – 2017/0122(COD))	124
2021/C 371/22	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 9 iulie 2020 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1071/2009, (CE) nr. 1072/2009 și (UE) nr. 1024/2012 în vederea adaptării acestora la evoluțiile sectorului transportului rutier (05115/1/2020 – C9-0105/2020 – 2017/0123(COD))	125
2021/C 371/23	Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecții la Regulamentul delegat al Comisiei din 19 iunie 2020 de modificare a Regulamentului delegat (UE) nr. 877/2013 de completare a Regulamentului (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro (C(2020)04140 – 2020/2695(DEA))	126
2021/C 371/24	P9_TA(2020)0188 Iniţiativa cetăţenească europeană: măsuri temporare privind termenele pentru etapele de colectare, verificare și examinare având în vedere epidemia de COVID-19 ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 9 iulie 2020 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor măsuri temporare privind termenele pentru etapele de colectare, verificare și examinare prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/788 privind inițiativa cetățenească europeană având în vedere pandemia de COVID-19 (COM(2020)0221 – C9-0142/2020 – 2020/0099(COD)) P9_TC1-COD(2020)0099 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 iulie 2020 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2020/… al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor măsuri temporare privind termenele pentru etapele de colectare, verificare și examinare prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/788 privind inițiativa cetățenească europeană având în vedere epidemia de COVID-19	128
	Vineri, 10 iulie 2020
2021/C 371/25	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de modificare a Directivelor (UE) 2017/2455 și (UE) 2019/1995 în ceea ce privește datele de transpunere și aplicare, din cauza izbucnirii crizei COVID-19 (COM(2020)0198 – C9-0137/2020 – 2020/0082(CNS))	129
2021/C 371/26	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2020)0070 – C9-0079/2020 – 2020/0030(NLE))	134
2021/C 371/27	Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 5/2020 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2020 – Acordarea în continuare de sprijin refugiaților și comunităților-gazdă ca răspuns la criza siriană din Iordania, Liban și Turcia (09060/2020 – C9-0189/2020 – 2020/2092(BUD))	161
2021/C 371/28	Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea marjei pentru situații neprevăzute în 2020 pentru a continua sprijinul umanitar acordat refugiaților din Turcia (COM(2020)0422 – C9-0162/2020 – 2020/2094(BUD))	163
2021/C 371/29	P9_TA(2020)0202 Dispoziții tranzitorii pentru a aborda impactul crizei provocate de COVID-19 (modificarea Regulamentului (UE) 2016/1628) ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1628 în ceea ce privește dispozițiile sale tranzitorii pentru a aborda impactul crizei provocate de COVID-19 (COM(2020)0233 – C9-0161/2020 – 2020/0113(COD)) P9_TC1-COD(2020)0113 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 iulie 2020 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2020/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1628 în ceea ce privește dispozițiile sale tranzitorii pentru a aborda impactul crizei provocate de COVID-19	165
2021/C 371/30	P9_TA(2020)0203 Efectuarea de studii clinice și furnizarea de medicamente de uz uman care conțin organisme modificate genetic sau care constau în organisme modificate genetic și care sunt destinate tratării sau prevenirii COVID-19 ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind efectuarea de studii clinice și furnizarea de medicamente de uz uman care conțin organisme modificate genetic sau care constau în organisme modificate genetic și care sunt destinate tratării sau prevenirii COVID-19 (COM(2020)0261 – C9-0185/2020 – 2020/0128(COD)) P9_TC1-COD(2020)0128 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 iulie 2020 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2020/… al Parlamentului European și al Consiliului privind efectuarea de studii clinice și furnizarea de medicamente de uz uman care conțin organisme modificate genetic sau care constau în organisme modificate genetic și care sunt destinate tratării sau prevenirii bolii provocate de coronavirus (COVID-19)	166

Cuprins		Pagina

	PARLAMENTUL EUROPEAN SESIUNEA 2020-2021 Ședințele dintre 8 și 10 iulie 2020 TEXTE ADOPTATE Ședința din 23 iulie 2020 TEXTE ADOPTATE	1

	I Rezoluții, recomandări și avize
	REZOLUŢII
	Parlamentul European
	Miercuri, 8 iulie 2020
2021/C 371/01	Rezoluția Parlamentului European din 8 iulie 2020 referitoare la răpirile internaționale și pe plan intern de către unul dintre părinți ale copiilor din UE în Japonia (2020/2621(RSP))	2
2021/C 371/02	Rezoluția Parlamentului European din 8 iulie 2020 referitoare la drepturile persoanelor cu dizabilități intelectuale și ale familiilor lor în cadrul crizei provocate de COVID-19 (2020/2680(RSP))	6
	Vineri, 10 iulie 2020
2021/C 371/03	Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la activitățile financiare ale Băncii Europene de Investiții – raportul anual 2019 (2019/2126(INI))	10
2021/C 371/04	Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la controlul activităților financiare ale Băncii Europene de Investiții – raportul anual 2018 (2019/2127(INI))	22
2021/C 371/05	Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – combaterea fraudei – raport anual 2018 (2019/2128(INI))	34
2021/C 371/06	Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la situația umanitară din Venezuela și la criza migrației și a refugiaților (2019/2952(RSP))	48
2021/C 371/07	Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active beflubutamid, benalaxil, bentiavalicarb, bifenazat, boscalid, bromoxinil, captan, ciazofamid, dimetomorf, etefon, etoxazol, famoxadon, fenamifos, flumioxazin, fluoxastrobin, folpet, formetanat, metribuzin, milbemectină, Paecilomyces lilacinus tulpina 251, fenmedifam, fosmet, pirimifos-metil, propamocarb, protioconazol și S-metolaclor (D067115/02 – 2020/2671(RSP))	53
2021/C 371/08	Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la o abordare europeană globală privind stocarea energiei (2019/2189(INI))	58
2021/C 371/09	Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la revizuirea liniilor directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene (2020/2549(RSP))	68
2021/C 371/10	Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului și Comisiei privind încheierea unui acord, în curs de negociere, între Uniunea Europeană și Noua Zeelandă privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile neozeelandeze competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (COM(2019)0551 – 2020/2048(INI))	71
2021/C 371/11	Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice (2020/2531(RSP))	75
2021/C 371/12	Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la o politică cuprinzătoare a Uniunii privind prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului – Planul de acțiune al Comisiei și alte evoluții recente (2020/2686(RSP))	92
2021/C 371/13	Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la strategia UE post-COVID-19 în domeniul sănătății publice (2020/2691(RSP))	102
	Joi, 23 iulie 2020
2021/C 371/14	Rezoluția Parlamentului European din 23 iulie 2020 referitoare la concluziile reuniunii extraordinare a Consiliului European din 17-21 iulie 2020 (2020/2732(RSP))	110

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Dispoziții aplicabile de la 1 ianuarie 2015 până la 30 iunie 2021	Dispoziții aplicabile de la 1 ianuarie 2015 până la 31 martie 2021

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Dispoziții aplicabile începând cu 1 iulie 2021	Dispoziții aplicabile începând cu 1 aprilie 2021

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Se aplică de la 1 iulie 2021 .	Se aplică de la 1 aprilie 2021 .

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Modificări ale Directivei 2006/112/CE cu efect de la 1 iulie 2021	Modificări ale Directivei 2006/112/CE cu efect de la 1 aprilie 2021

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Cu efect de la 1 iulie 2021, Directiva 2006/112/CE se modifică după cum urmează.	Cu efect de la 1 aprilie 2021, Directiva 2006/112/CE se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Cu efect de la 1 iulie 2021, titlul IV din Directiva 2009/132/CE se elimină.	Cu efect de la 1 aprilie 2021, titlul IV din Directiva 2009/132/CE se elimină.

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre adoptă și publică, până la 30 iunie 2021, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolelor 2 și 3 din prezenta directivă. Ele comunică imediat Comisiei textul acestor dispoziții.	Statele membre adoptă și publică, până la 31 martie 2021, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolelor 2 și 3 din prezenta directivă. Ele comunică imediat Comisiei textul acestor dispoziții.

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre aplică măsurile necesare pentru a se conforma articolelor 2 și 3 din prezenta directivă începând cu 1 iulie 2021.	Statele membre aplică măsurile necesare pentru a se conforma articolelor 2 și 3 din prezenta directivă începând cu 1 aprilie 2021.

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre adoptă și publică, până cel târziu la 30 iunie 2021, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Ele comunică imediat Comisiei textul acestor dispoziții.	Statele membre adoptă și publică, până cel târziu la 31 martie 2021, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Ele comunică imediat Comisiei textul acestor dispoziții.

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre aplică măsurile respective începând cu 1 iulie 2021.	Statele membre aplică măsurile respective începând cu 1 aprilie 2021.