INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

13.7.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 280/1

COMUNICAREA COMISIEI –

privind orientări tehnice referitoare la evaluarea durabilității pentru Fondul InvestEU

(2021/C 280/01)

DECLARAȚIE DE DECLINARE A RESPONSABILITĂȚII:

Scopul prezentei comunicări este de a oferi orientări tehnice referitoare la examinarea și evaluarea durabilității proiectelor care beneficiază de sprijin InvestEU, în conformitate cu considerentul 13 și cu articolul 8 alineatele (5) și (6) din Regulamentul InvestEU.

Prezentul document a fost elaborat de Comisie cu sprijinul JASPERS și în cooperare cu potențiali parteneri de implementare. În ceea ce privește dimensiunea climatică, prezentul document este în concordanță cu „Orientările tehnice referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027”. Prezentul document reflectă, de asemenea, în măsura posibilului și a relevanței, rezultatele a două studii. Unul dintre studii, „Documentul de sprijin tehnic pentru evaluarea dimensiunii de mediu a investițiilor în cadrul programului InvestEU”, a fost efectuat de DG Mediu. Celălalt studiu, „Programul InvestEU: Orientări referitoare la evaluarea durabilității sociale a operațiunilor de finanțare și de investiții”, a fost efectuat de DG Ocuparea Forței de Muncă.

Orientările referitoare la evaluarea durabilității ar trebui să fie utilizate de partenerii de implementare, intermediarii financiari și promotorii de proiecte/destinatarii finali implicați în implementarea Fondului InvestEU. Orientările referitoare la evaluarea durabilității ar putea fi relevante și pentru alte programe.

Orientările pot fi actualizate în funcție de experiența dobândită în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE în cauză. Prezentele orientări pot fi completate cu considerații sau orientări internaționale, naționale sau sectoriale.

CUPRINS

INTRODUCERE

1.1.

Domeniul de aplicare

1.2.

Respectarea legislației

1.3.

Praguri

1.4.

Orientări referitoare la evaluarea durabilității și criteriile stabilite de taxonomia UE

1.5.

Evaluarea și revizuirea prezentelor orientări la jumătatea perioadei

EVALUAREA DURABILITĂȚII PENTRU OPERAȚIUNILE DE FINANȚARE DIRECTĂ

2.1.

Principii generale și abordarea globală de evaluare

2.2.

Dimensiunea climatică

2.2.1.

Introducere

2.2.2.

Abordarea generală a evaluării durabilității climatice

2.2.3.

Respectarea legislației

2.2.4.

Reziliența la schimbările climatice

2.2.5.

Neutralitatea climatică și atenuarea schimbărilor climatice

2.2.6.

Raportare și monitorizare

2.3.

Dimensiunea de mediu

2.3.1.

Abordarea generală a evaluării dimensiunii de mediu

2.3.2.

Respectarea legislației

2.3.3.

Examinarea dimensiunii de mediu în contextul InvestEU

2.3.4.

Evaluare: atenuare, cuantificare și monetizare

2.3.5.

Agenda pozitivă

2.3.6.

Raportare și monitorizare

2.4.

Dimensiunea socială

2.4.1.

Abordarea generală a evaluării durabilității sociale

2.4.2.

Cadrul de conformitate juridică pentru dimensiunea socială

2.4.3.

Examinarea dimensiunii sociale a operațiunilor

2.4.4.

Clasificarea riscului social

2.4.5.

Evaluarea dimensiunii sociale

2.4.6.

Agenda pozitivă

2.4.7.

Raportare și monitorizare

2.5.

Dispoziții orizontale pentru cele trei dimensiuni

2.5.1.

Capacitatea promotorului de proiect

2.5.2.

Angajamente contractuale

2.6.

Evaluarea economică a operațiunilor

2.6.1.

Forme de evaluare economică

2.6.2.

Practicile existente pentru evaluarea economică

2.6.3.

Recomandări pentru InvestEU

2.7.

Finanțarea întreprinderilor în scopuri generale

Abordarea evaluării durabilității pentru operațiunile de finanțare indirectă

3.1.

Cerințe generale privind evaluarea

3.2.

Forme de finanțare

3.2.1.

Fonduri pentru infrastructură

3.2.2.

Fonduri de investiții de capital sau de datorii, care nu sunt destinate infrastructurii

3.2.3.

Linii de credit intermediate sau alte produse de îndatorare care vizează IMM-urile, întreprinderile mici cu capitalizare medie și alte entități eligibile

ROLURI, RESPONSABILITĂȚI ȘI PROCESUL INVESTEU

4.1.

Roluri și responsabilități

4.1.1.

Rolul și responsabilitățile promotorului de proiect/ale destinatarului final

4.1.2.

Rolul și responsabilitățile partenerului de implementare

4.1.3.

Rolul intermediarului financiar

4.1.4.

Rolul Comitetului pentru investiții

4.1.5.

Rolul Comisiei

4.1.6.

Autorități publice competente

4.2.

Procesul InvestEU

4.2.1.

Controlul de conformitate cu politicile Uniunii

4.2.2.

Formularul cererii de garantare

4.2.3.

Tabloul de bord

4.2.4.

Raportarea către Comisie

Anexa 1 –

Lista cerințelor legale

Anexa 2 –

Informații care trebuie furnizate Comitetului pentru investiții InvestEU (capitolul 2)

Anexa 3 –

Listele de verificare care trebuie utilizate de către partenerii de implementare pentru evaluarea fiecărei dimensiuni

Anexa 4 –

Alte resurse și documente de orientare care pot fi luate în considerare pentru evaluarea durabilității în contextul InvestEU

108

Anexa 5 –

Glosar

111

Anexa 6 –

Orientări suplimentare pentru finanțarea intermediată (capitolul 3)

114

1. INTRODUCERE

Regulamentul InvestEU (1) introduce durabilitatea operațiunilor de finanțare și de investiții ca element important în procesul decizional atunci când se aprobă utilizarea garanției UE. În sensul prezentului document, durabilitatea (2) se referă la cele trei dimensiuni prevăzute la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul InvestEU: clima, mediul și dimensiunea socială.

Pentru a garanta că operațiunile de finanțare și de investiții care beneficiază de sprijin din Fondul InvestEU sunt în conformitate cu angajamentele mai ample ale UE în materie de durabilitate sau contribuie la acestea, Regulamentul InvestEU conține cerința efectuării unei evaluări ex ante a durabilității în vederea identificării și a abordării oricărui impactul semnificativ (negativ și pozitiv) pe care aceste operațiuni l-ar putea avea asupra celor trei dimensiuni.

Scopul prezentelor orientări este de a-i ajuta pe partenerii de implementare, intermediarii financiari și promotorii de proiecte/destinatarii finali să îndeplinească cerințele din Regulamentul InvestEU referitoare la evaluarea durabilității. Deși prezentele orientări au fost elaborate în mod specific pentru Fondul InvestEU, ele ar putea fi utilizate într-un context mai larg de către orice parte (de exemplu, un promotor de proiect, o instituție financiară sau o autoritate publică) care dorește să țină seama, în cadrul activității sale, de aspecte legate de durabilitate. Prezentele orientări au fost elaborate în cooperare cu potențialii parteneri de implementare.

Orientările respectă principiile proporționalității, transparenței și evitării sarcinii administrative nejustificate. Abordările propuse pentru climă, mediu și dimensiunea socială iau în considerare practicile existente și nevoile specifice din aceste domenii.

Orientările sunt structurate după cum urmează:

—	capitolul 1 stabilește contextul juridic general și clarifică unele dintre conceptele utilizate în cadrul orientărilor;

—

capitolul 2 prezintă abordarea pentru evaluarea durabilității operațiunilor finanțate direct. Acest capitol oferă: (i) îndrumări detaliate cu privire la modul de efectuare a analizei pentru fiecare dintre cele trei dimensiuni ale durabilității și (ii) recomandări privind modul de includere a rezultatelor acestor analize în evaluarea economică a proiectului;

—	capitolul 3 oferă îndrumări în aspecte ale evaluării durabilității care au legătură cu tranzacțiile finanțate indirect. Aceste îndrumări se bazează pe diferite tipuri de finanțare și cerințe aplicabile, ținând seama de particularitățile acestora;

—	capitolul 4 descrie rolurile și responsabilitățile diferiților actori implicați și include informații privind modul în care evaluarea durabilității ar putea fi aliniată la procesele generale ale InvestEU;

—	anexele cuprind atât liste de verificare, elaborate pentru a-i ajuta pe partenerii de implementare și promotorii de proiecte să efectueze evaluarea durabilității, cât și un rezumat al resurselor suplimentare disponibile.

1.1. Domeniul de aplicare

Aspectele durabilității ar trebui verificate în legătură cu operațiunile de finanțare și de investiții din cadrul tuturor componentelor Fondului InvestEU. Vor fi necesare însă unele diferențieri între operațiuni și componente, pentru a se asigura proporționalitatea și a se reduce sarcina administrativă nejustificată. La articolul 8 alineatele (5) și (6) din Regulamentul InvestEU sunt stabilite cerințele relevante pentru evaluarea durabilității.

În temeiul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul InvestEU, operațiunile de finanțare și de investiții (denumite în continuare „operațiunile”) care depășesc un anumit prag (stabilit mai jos, în capitolul 1.3 din prezentele orientări) și care solicită sprijin InvestEU trebuie mai întâi să facă obiectul unei examinări efectuate în contextul InvestEU (3). Această examinare este destinată să îi ajute pe partenerii de implementare să determine dacă operațiunile au un impact climatic, de mediu sau social (negativ și pozitiv).

În cazul în care, în urma examinării efectuate în contextul InvestEU, partenerul de implementare concluzionează că o operațiune are un impact semnificativ asupra oricăreia dintre cele trei dimensiuni, operațiunea respectivă trebuie să facă obiectul unei evaluări a durabilității. Domeniul de aplicare al evaluării va depinde de rezultatul examinării efectuate în contextul InvestEU și ar putea viza una sau mai multe dimensiuni. Evaluarea va avea ca scop reducerea la minimum a efectelor nocive ale operațiunii și maximizarea beneficiilor acesteia în ceea ce privește oricare dintre cele trei dimensiuni.

În scopul prezentelor orientări, un proiect înseamnă o investiție în active corporale și/sau în activități cu un domeniu de aplicare și obiective clar definite, cum ar fi: (i) infrastructura; (ii) achiziționarea de echipamente, utilaje sau alte cheltuieli de capital; (iii) dezvoltarea tehnologică; (iv) activitățile specifice de cercetare, digitale și/sau de inovare; (v) reabilitarea în scopul eficienței energetice. Proiectul și impactul său trebuie să facă obiectul examinării și al evaluării.

În ceea ce privește finanțarea cu caracter general (de exemplu, finanțarea întreprinderilor în scopuri generale) sau investițiile directe de capital, domeniul de aplicare al evaluării va fi: (i) abordarea generală a destinatarului final față de integrarea considerațiilor de durabilitate în procesele sale și (ii) capacitatea destinatarului final de a aborda aspectele și impacturile conexe care decurg din activitățile sale.

1.2. Respectarea legislației

Operațiunile de finanțare și de investiții sprijinite de Fondul InvestEU, indiferent de dimensiunea lor și indiferent dacă evaluarea este efectuată sau nu, trebuie să respecte legislația UE și națională relevantă, ceea ce presupune și respectarea obligațiilor de drept al mediului, de drept social și de drept al muncii stabilite prin dreptul Uniunii, prin dreptul intern, prin acorduri colective sau prin convențiile internaționale aplicabile în domeniul social și al mediului, enumerate în anexa X la Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4).

Partenerul de implementare (sau intermediarul financiar, în cazul finanțării intermediate) ar trebui să identifice cerințele legale relevante (5) aplicabile operațiunii și să verifice (6) respectarea legislației și a reglementărilor din domeniul social și al mediului.

Evaluarea durabilității efectuată în scopul Regulamentului InvestEU nu va înlocui verificarea conformității cu cerințele legale prevăzute de legislația UE și de dreptul intern. Evaluările care trebuie efectuate în temeiul legislației UE și al legislației naționale vor furniza datele de intrare necesare (și anume estimări ale emisiilor de referință, descrieri ale efectelor potențial semnificative ale proiectului, efectele pozitive etc.), care vor fi utilizate pentru evaluare, după caz. În cadrul evaluării durabilității se va identifica dacă există vreun impact rezidual. De asemenea, se va cuantifica și, când este posibil, se va monetiza impactul rezidual care a fost considerat ca prezentând un risc ridicat și/sau mediu. Ulterior, se va aborda orice impact rezidual în evaluarea economică a proiectului, împreună cu beneficiile preconizate care decurg din impactul pozitiv al proiectului. Aceasta este adevărata valoare adăugată a evaluării durabilității dincolo de respectarea cerințelor legale.

Colegiuitorii au solicitat în mod explicit ca partenerii de implementare să efectueze o evaluare a durabilității investițiilor în cadrul Fondului InvestEU. Acest lucru implică „ridicarea ștachetei” și depășirea cerinței de simplă respectare a legislației existente. Colegiuitorii oferă îndrumări cu privire la acest aspect în Regulamentul InvestEU. De exemplu, unele considerente fac trimitere la Pilonul european al drepturilor sociale (7), la Acordul de la Paris (8), la obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (9) și la Raportul din 2018 privind riscurile la nivel mondial (10). Articolul 8 alineatul (5) prevede că proiectele incompatibile cu obiectivele climatice nu sunt eligibile pentru sprijin în cadrul Fondului InvestEU. În plus, la articolul 8 alineatul (6) din Regulamentul InvestEU se menționează evaluarea vulnerabilității și a riscurilor climatice în vederea abordării adaptării și a rezilienței la schimbările climatice, costul emisiilor de gaze cu efect de seră („GES”), luarea în considerare a impactului asupra componentelor principale ale capitalului natural, impactul social al proiectelor și identificarea proiectelor incompatibile cu obiectivele climatice.

1.3. Praguri

În conformitate cu principiul proporționalității și astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul InvestEU, operațiunile care se situează sub un prag stabilit sunt exceptate de la cerința de examinare și evaluare a durabilității. Acest prag se aplică în mod specific pentru evaluarea durabilității în contextul InvestEU și nu înlocuiește în niciun fel obligațiile legale prevăzute pentru dezvoltatorii de proiecte în Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului (11) privind evaluarea impactului asupra mediului (denumită în continuare „Directiva EIA”) sau în alte acte legislative aplicabile la nivelul UE sau la nivel național.

Pe baza practicilor actuale și a experienței dobândite în domeniul evaluării impactului asupra mediului și al evaluării durabilității proiectelor de infrastructură, pragurile sub care nu va fi necesară evaluarea durabilității sunt stabilite la următoarele două puncte:

(i)

Pentru operațiuni directe:

(a)	pentru proiectele (de investiții), pe baza costului total de investiție al proiectului, pragul este de 10 milioane EUR (12);

(b)	pentru finanțarea generală a întreprinderilor/investițiile directe de capital, pe baza finanțării totale acordate de partenerul de implementare destinatarului final, pragul este de 10 milioane EUR.

(ii)

Pentru operațiuni intermediate:

(a)	pentru fondurile de infrastructură, proiectelor subiacente li se aplică același prag precum operațiunilor directe. Pe baza costului total de investiție al proiectului, acest prag este de 10 milioane EUR;

(b)

pentru finanțarea IMM-urilor, a întreprinderilor mici cu capitalizare medie și a altor întreprinderi eligibile, nu va fi necesară o examinare sau o evaluare completă a durabilității (13). Cu toate acestea, vor fi aplicabile o formă simplificată de evaluare a durabilității și o serie de garanții specifice pentru asigurarea unei alinieri minime la angajamentele UE, încercându-se, în același timp, să nu se impună sarcini excesive micilor actori economici prin intermediul unor cerințe complexe. Abordarea evaluării durabilității pentru finanțarea intermediată este detaliată în capitolul 3 din prezentele orientări.

1.4. Orientări referitoare la evaluarea durabilității și criteriile stabilite de taxonomia UE (14)

Cerința de efectuare a unei evaluări a durabilității din Regulamentul InvestEU urmărește să încurajeze și să recompenseze proiectele care au un impact climatic, de mediu și social pozitiv și care își reduc, în același timp, impactul negativ. Evaluarea durabilității face posibile: (i) identificarea impactului unui proiect, (ii) introducerea de măsuri de atenuare pentru abordarea acestui impact și (iii) când este posibil, recunoașterea oportunităților de îmbunătățire a rezultatelor proiectului în materie de durabilitate.

Taxonomia UE face posibilă clasificarea anumitor activități economice ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului (și anume contribuie în mod substanțial la cel puțin unul dintre cele șase obiective de mediu (15), astfel cum sunt definite în Regulamentul privind taxonomia, nu prejudiciază în mod semnificativ niciunul dintre celelalte cinci obiective de mediu și respectă garanțiile sociale minime). Evaluarea durabilității poate lua în considerare această clasificare și poate oferi ulterior o identificare mai aprofundată (mai amplă) a impactului pozitiv și a celui negativ. Din acest motiv, pe parcursul procesului de examinare și de evaluare se vor utiliza în mod corespunzător criteriile tehnice de examinare, inclusiv principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ”, stabilite de taxonomia UE, după intrarea sa în vigoare, când este relevant, și în măsura în care acest lucru este posibil.

Ar trebui menționat însă că Fondul InvestEU acoperă un spectru mai larg de eligibilitate a investițiilor decât activitățile economice acoperite de taxonomia UE. Fondul InvestEU vizează de asemenea adoptarea unei abordări echilibrate față de diferitele priorități de politică ale UE, dintre care unele ar putea să nu aibă un potențial puternic de durabilitate, în timp ce taxonomia UE este un sistem de clasificare instituit pentru determinarea activităților care contribuie în mod substanțial și în primul rând la obiectivele de mediu.

Criterii stabilite în conformitate cu principiul de a nu prejudicia în mod semnificativ

Pentru a garanta că proiectele nu prejudiciază în mod semnificativ obiectivele de mediu ale UE, la fel ca în cazul taxonomiei UE, respectarea legislației de mediu relevante a UE reprezintă punctul de plecare. În plus, trebuie respectate legislația națională relevantă de mediu și autorizațiile de mediu necesare pentru realizarea și exploatarea proiectelor, inclusiv cele identificate în criteriile stabilite în conformitate cu principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” în taxonomia UE. Având în vedere dispozițiile Regulamentului InvestEU și ale prezentelor orientări, respectarea legislației este o condiție prealabilă pe care orice operațiune de finanțare sau de investiții trebuie să o îndeplinească pentru a putea beneficia de sprijinul acordat în cadrul InvestEU.

Celelalte criterii stabilite în conformitate cu principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” și care nu vizează legislația de mediu ar trebui să fie utilizate, când sunt în vigoare, drept referință pentru propunerea de măsuri de atenuare sau în scopul identificării proiectelor incompatibile cu îndeplinirea obiectivelor climatice – în măsura posibilului și cu maxima diligență posibilă – pentru cazurile în care evaluarea este necesară în conformitate cu prezentele orientări (atât pentru finanțarea directă, cât și pentru cea indirectă, astfel cum se detaliază în capitolele 2 și 3).

În practică, ar trebui să se ia următoarele măsuri:

1.	pe baza examinării efectuate în contextul InvestEU, partenerul de implementare stabilește dacă este necesară o evaluare pentru anumite criterii/dimensiuni;

2.	se verifică dacă activitatea este acoperită de taxonomia UE (16);

3.	se verifică dacă există criterii stabilite în conformitate cu principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” pentru activitate;

4.	se utilizează criteriile stabilite în conformitate cu principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” cu maxima diligență posibilă pentru propunerea de măsuri suplimentare de atenuare, dacă sunt necesare.

Toate operațiunile de finanțare și de investiții sprijinite prin InvestEU (17), atât pentru finanțarea directă, cât și pentru cea indirectă, ar trebui să îndeplinească următoarele patru condiții bazate pe criteriile stabilite în conformitate cu principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” privind atenuarea schimbărilor climatice și garanțiile sociale minime, cu scopul clar de a nu se modifica criteriile generale de eligibilitate ale InvestEU, astfel cum sunt definite în Regulamentul InvestEU și în Orientările în materie de investiții. Cele patru condiții sunt stabilite la punctele de mai jos:

—	Pentru proiecte care vizează următoarele activități: digestia anaerobă a deșeurilor biologice și captarea și utilizarea gazului de depozit – ar trebui instituit un plan de monitorizare pentru scurgerile de metan din instalație.

—	Pentru proiectele care vizează transportul dioxidului de carbon și stocarea geologică permanentă subterană a dioxidului de carbon – un plan de monitorizare detaliat în conformitate cu dispozițiile Directivei 2009/31/CE (18) privind CSC și ale Directivei (UE) 2018/410 (19) privind ETS.

—

Pentru proiecte care vizează următoarele activități: transportul feroviar de marfă; transportul de marfă pe căi navigabile interioare; modernizarea transportului de călători și de marfă pe căi navigabile interioare; transportul maritim și costier de marfă; serviciile de transport rutier de marfă – nu ar trebui să se acorde sprijin în cadrul InvestEU pentru finanțarea navelor, a vehiculelor sau a materialului rulant special prevăzut (20) pentru transportul combustibililor fosili (precum materialul rulant pentru extracția cărbunelui sau tancurile petroliere).

—

Se respectă garanțiile sociale minime, astfel cum sunt prevăzute la articolul 18 din Regulamentul privind taxonomia (21). Garanțiile minime respective nu afectează aplicarea unor cerințe mai stricte, când există, care au legătură cu durabilitatea în domeniul muncii, al sănătății și al siguranței, precum și cu durabilitatea socială, prevăzute în dreptul Uniunii.

În special, partenerii de implementare/intermediarii financiari ar trebui să solicite promotorului de proiect/destinatarului final, cu privire la operațiunile sale, confirmarea că (22):

Promotorul de proiect/destinatarul final a instituit măsuri eficace, proporționale cu natura și amploarea operațiunii, precum și cu impactul și riscurile potențiale ale acesteia în domeniul social și al mediului, pentru a asigura:

(a)	respectarea drepturilor sociale, și anume evitarea încălcării drepturilor sociale consacrate în legislația UE și abordarea oricărui impact și a oricăror riscuri negative legate de drepturile omului, cauzate de operațiunea desfășurată;

(b)	implicarea semnificativă a părților interesate (23), inclusiv prin intermediul unui mecanism adecvat de înaintare și soluționare a plângerilor, după caz și în conformitate cu legislația relevantă.

Lucrătorii din cadrul proiectului său (24):

(a)	nu fac obiectul muncii forțate și al exploatării prin muncă a copiilor;

(b)	se bucură de egalitate de tratament și de șanse (remunerație egală pentru bărbați și femei pentru o muncă de valoare egală);

(c)	nu sunt discriminați pe motive de rasă, culoare, sex, religie, opinii politice, naționalitate sau origine socială;

(d)	beneficiază de libertatea de asociere (libertatea de a forma și de a fi membri ai unei organizații sindicale) și de dreptul de organizare (dreptul de organizare a grevelor); și

(e)	au dreptul la negocieri colective.

1.5. Evaluarea și revizuirea prezentelor orientări la jumătatea perioadei

În temeiul articolului 29 din Regulamentul InvestEU, Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European și Consiliului, până la 30 septembrie 2024, un raport de evaluare intermediară independentă privind Programul InvestEU. Evaluarea trebuie să acopere, de asemenea, aplicarea evaluării durabilității. Pe baza rezultatelor acestei evaluări și luând în considerare evoluțiile de pe piața financiară, odată cu intrarea în vigoare a taxonomiei UE (25) și a Directivei actualizate privind prezentarea de informații nefinanciare (26), cerințele descrise în prezentele orientări ar putea fi modificate în timp (atât pentru finanțarea directă, cât și pentru finanțarea indirectă).

Prin urmare, se recomandă atât partenerilor de implementare, cât și intermediarilor financiari să ia în considerare aceste evoluții probabile, deoarece ele ar putea afecta operațiunile viitoare.

2. EVALUAREA DURABILITĂȚII PENTRU OPERAȚIUNILE DE FINANȚARE DIRECTĂ

2.1. Principii generale și abordarea globală de evaluare

Acest capitol le oferă partenerilor de implementare metodologiile și instrumentele de care au nevoie pentru a efectua examinarea și evaluarea în contextul InvestEU a operațiunilor directe de finanțare și de investiții propuse pentru cele trei dimensiuni ale durabilității, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul InvestEU (27). Articolul 8 alineatul (6) oferă detalii suplimentare cu privire la obiectivul orientărilor, care trebuie să permită:

(a)

în ceea ce privește adaptarea, să se asigure reziliența la potențialele efecte negative ale schimbărilor climatice printr-o evaluare a vulnerabilității și a riscurilor climatice, inclusiv prin măsuri de adaptare relevante, iar în ceea ce privește atenuarea, să se integreze în analiza cost-beneficiu costurile emisiilor de gaze cu efect de seră și efectele pozitive ale măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice;

(b)	să se țină cont de impactul consolidat al proiectelor în ceea ce privește componentele principale ale capitalului natural, și anume aerul, apa, solul și biodiversitatea;

(c)	să se estimeze impactul social al proiectelor, inclusiv asupra egalității de gen, asupra incluziunii sociale a anumitor zone sau populații și asupra dezvoltării economice a zonelor și sectoarelor afectate de probleme structurale, cum ar fi necesitatea de decarbonizare a economiei;

(d)	să se identifice proiectele care sunt incompatibile cu îndeplinirea obiectivelor climatice;

(e)	să se pună la dispoziția partenerilor de implementare orientări în vederea examinării prevăzute la alineatul (5).

În figura 1 este indicată abordarea propusă pentru evaluarea durabilității în contextul InvestEU în ceea ce privește operațiunile directe de finanțare și de investiții. Acesta cuprinde următoarele etape:

—

evaluarea respectării cerințelor din legislația UE și legislația națională. Efectuarea acestei evaluări este o condiție prealabilă pe care trebuie să o îndeplinească toate operațiunile pentru a putea beneficia de finanțare. Ea va cuprinde evaluarea respectării cerințelor legale din cadrul celor trei dimensiuni ale durabilității (clima, mediul și dimensiunea socială), poate fi efectuată pe parcursul întregului proces de evaluare în paralel cu procesul de diligență, dacă este necesar, și ar trebui finalizată, ca regulă generală, înainte de solicitarea garanției UE. În cazul în care acest lucru nu este posibil, în documentația juridică ar trebui incluse condiții adecvate, pentru a se asigura că proiectul va respecta pe deplin legislația aplicabilă;

—	examinarea în contextul InvestEU pentru identificarea impactului și a riscurilor potențiale asupra celor trei dimensiuni ale operațiunilor propuse;

—	verificarea și evaluarea suplimentară a elementelor relevante expuse riscului în cadrul fiecărei dimensiuni, pe baza impactului și a riscurilor potențiale identificate, inclusiv identificarea măsurilor de atenuare și verificarea compatibilității cu obiectivele climatice (28);

—	concluzia evaluării durabilității și raportarea către Comitetul pentru investiții InvestEU, în vederea sprijinirii procesului decizional referitor la solicitarea garanției UE.

Figura 1

Imagine de ansamblu asupra abordării evaluării durabilității

Toate operațiunile sprijinite prin InvestEU, indiferent de dimensiunea lor, trebuie să respecte legislația UE și legislația națională aplicabilă. Din acest motiv, verificarea și confirmarea respectării legislației vor fi necesare pentru toate operațiunile.

Astfel cum s-a menționat în capitolul anterior, se aplică praguri bazate pe valoarea operațiunii totale de investiții, nemaifiind necesare examinări și evaluări suplimentare atunci când operațiunea se situează sub pragurile respective. Fac excepție de la această regulă proiectele care necesită o evaluare a impactului asupra mediului în temeiul Directivei EIA (proiectele enumerate în anexa I sau proiectele din anexa II pentru care s-a stabilit, în urma procedurii de încadrare, că necesită o evaluare a impactului asupra mediului), în cazul cărora va fi necesară evaluarea dimensiunii de mediu, a celei sociale și a celei climatice, indiferent de costul total al proiectului, în vederea cunoașterii impactului identificat în raportul de evaluare a impactului asupra mediului (29) și a folosirii acestui raport ca punct de plecare. O astfel de abordare este în concordanță cu cerințele din Regulamentul InvestEU.

Cu toate acestea, pentru proiectele care se situează sub pragul prevăzut, partenerii de implementare și promotorii de proiecte sunt încurajați cu fermitate să evalueze, de la caz la caz, dacă operațiunea specifică de investiții: (i) prezintă riscuri potențiale semnificative în cadrul uneia sau al mai multor dimensiuni ale durabilității și (ii) ar beneficia de pe urma parcurgerii cel puțin a etapei de examinare descrise în secțiunile următoare.

Pentru a încuraja parcurgerea agendei pozitive, partenerilor de implementare, în cooperare cu promotorii de proiecte/destinatarii finali, li se recomandă ferm să ia în considerare posibilitatea de a mări impactul pozitiv al proiectelor pe care le finanțează, sporind astfel rezultatele globale în materie de durabilitate. S-au elaborat liste de verificare în sprijinul identificării oportunităților de mărire a impactului pozitiv (a se vedea anexa 3), care urmează să fie utilizate în mod voluntar.

În cele din urmă, prezentele orientări recomandă efectuarea evaluării pentru cele trei dimensiuni într-un mod integrat, acordându-se o atenție deosebită legăturilor și sinergiilor dintre dimensiuni (30).

Proiectele de infrastructură necesită o perioadă relativ lungă pentru a parcurge toate procedurile legale de obținere a aprobărilor și a autorizațiilor. Pentru proiectele în cazul cărora rezultatul evaluării a identificat măsuri suplimentare și în cazul în care astfel de proiecte au primit deja toate aprobările și autorizațiile relevante, se înțelege că, în unele cazuri, pot fi recomandate și puse în aplicare doar măsuri suplimentare limitate (de exemplu, măsurile care ar fi putut fi puse în aplicare în etapele incipiente ale ciclului de dezvoltare a proiectului nu mai pot fi puse în aplicare). Prin urmare, partenerul de implementare și promotorii de proiecte se vor afla în situația de a putea să propună numai acele măsuri suplimentare care pot fi îndeplinite în mod realist pentru proiectele aflate într-un stadiu de dezvoltare atât de avansat. Astfel de situații ar trebui să fie evidențiate în mod specific și explicate în mod corespunzător în documentația care urmează să fie prezentată Comitetului pentru investiții (în special în cazul în care au fost recomandate și puse în aplicare măsuri suplimentare).

Pentru a se evita confuzia legată de terminologia utilizată în contextul general al Programului InvestEU (de exemplu, în Orientările în materie de investiții), propunem utilizarea în prezentul capitol a termenului de proiect astfel cum este definit în capitolul 1.1, atunci când se face referire la operațiunile subiacente care vor face obiectul examinării și al evaluării în contextul InvestEU (dacă este cazul) (31).

2.2. Dimensiunea climatică

2.2.1. Introducere

Prezenta secțiune se referă la metodologia care trebuie urmată pentru evaluarea durabilității dimensiunii climatice în contextul finanțării directe prin InvestEU.

În conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din Regulamentul InvestEU, această metodologie urmărește să ofere partenerilor de implementare principiile și instrumentele necesare: a) în ceea ce privește adaptarea, pentru a asigura reziliența la potențialele efecte negative ale schimbărilor climatice printr-o evaluare a vulnerabilității și a riscurilor climatice și prin punerea în aplicare a măsurilor de adaptare relevante și proporționale și b) în ceea ce privește atenuarea, pentru a evalua coerența cu obiectivele ambițioase și angajamentele în materie de climă ale UE, pentru a integra costurile emisiilor de gaze cu efect de seră aferente proiectelor propuse și pentru a reflecta efectele pozitive ale măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice în analiza opțiunilor, în evaluarea economică și/sau în analiza cost-beneficiu.

Metodologia prezentată în prezentele orientări reflectă în mare măsură metodologia descrisă în detaliu în Comunicarea Comisiei privind orientările tehnice referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027 („Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027”) (32). Drept urmare, metodologia prezentată în documentul de față se bazează pe metodologii recunoscute la nivel internațional atât pentru evaluarea vulnerabilității și a riscurilor climatice, cât și pentru evaluarea și atenuarea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Această metodologie are drept obiectiv identificarea: (i) naturii și a măsurii în care schimbările climatice și impactul acestora pot prejudicia un anumit proiect, în scopul de a se decide asupra unor măsuri de adaptare proporționale și (ii) modului în care un proiect poate contribui la obiectivele generale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv atunci când proiectul face parte dintr-un cadru de planificare coerent (de exemplu, dintr-un plan integrat de dezvoltare urbană) și din programul de investiții aferent. Deși metodologia a fost elaborată pentru proiectele de infrastructură, abordările și instrumentele recomandate ar putea fi utilizate dincolo de ceea ce ar putea fi considerat strict infrastructură pentru identificarea riscurilor legate de schimbările climatice la care este expus un proiect sau pentru evaluarea, prin prisma obiectivelor climatice ale UE, a emisiilor de gaze cu efect de seră aferente proiectului.

Astfel cum se specifică în „Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027”, pentru adaptarea la schimbările climatice, utilizarea altor abordări și/sau cadre metodologice recente și recunoscute la nivel internațional (de exemplu, al cincilea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, AR5) (33) pentru efectuarea unor evaluări ale riscurilor climatice ale proiectelor rămâne posibilă în plus față de cele pe care le utilizează orientările, deoarece se preconizează că acestea vor permite utilizatorului să ajungă la concluzii echivalente.

În ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice, referința principală pentru evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră este metodologia BEI privind calculul amprentei de carbon (34), astfel cum se recomandă în „Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027”. Alternativ, pot fi utilizate metodologii privind amprenta de carbon convenite la nivel internațional și publicate. Metodologiile interne ale partenerilor de implementare pot fi, de asemenea, aplicate, cu condiția ca acestea să fie în concordanță cu International Financial Institution Framework for a Harmonised Approach to Greenhouse Gas Accounting (Cadrul instituțiilor financiare internaționale pentru o abordare armonizată a contabilizării gazelor cu efect de seră) (35).

Indiferent de metodologia aplicată, aceasta ar trebui să fie afirmată în mod deschis. În toate cazurile, ar trebui raportate emisiile absolute (brute) și relative (nete) asociate proiectelor. Domeniul de aplicare al raportării pentru un proiect (și anume dacă raportarea se referă la întregul proiect sau numai la o parte din acesta) și alegerea scenariului de referință pentru calcularea emisiilor relative de gaze cu efect de seră ar trebui să fie transparente.

Acordul de la Paris (36) stabilește obiectivul convenit la nivel internațional de limitare a creșterii temperaturii medii globale și obiectivul global în materie de dezvoltare rezistentă la schimbările climatice sau de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Abordarea prezentată pe parcursul întregului capitol de față vizează sprijinirea dezvoltării operațiunilor de investiții în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris și cu Legea climei a UE, după adoptarea acesteia.

2.2.2. Abordarea generală a evaluării durabilității climatice

Integrarea dimensiunii climatice este un termen concis și convenabil pentru desemnarea unui proces care integrează considerații de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a schimbărilor climatice în cadrul dezvoltării activelor existente și/sau a operațiunilor de investiții planificate. Figura 2 ilustrează principalele etape ale procesului de integrare a dimensiunii climatice.

Figura 2

Imagine de ansamblu asupra procesului de integrare a dimensiunii climatice

Sursa:

Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027.

Diagrama reflectă cei doi piloni ai integrării dimensiunii climatice. Pilonul din partea dreaptă este axat pe reziliența la schimbările climatice și pe adaptarea la schimbările climatice. Pilonul din partea stângă este axat pe neutralitatea climatică și pe atenuarea schimbărilor climatice.

Fiecare pilon al analizei este împărțit în două etape. Prima etapă include o examinare menită să identifice, pe de o parte, importanța potențialelor riscuri climatice pentru investițiile avute în vedere (pentru adaptare) și, pe de altă parte, să evalueze coerența cu angajamentele UE în materie de climă și să cuantifice emisiile de gaze cu efect de seră respective (pentru atenuare). Pe baza rezultatului obținut în urma etapei de examinare se va stabili dacă este necesară o a doua etapă de evaluare detaliată suplimentară.

Pentru InvestEU, integrarea dimensiunii climatice pentru finanțarea directă vizează proiecte individuale care se află în stadii diferite de dezvoltare și care implică diferite tipuri de părți interesate (publice sau private). Astfel, integrarea considerentelor climatice în pregătirea unei investiții este un proces continuu, de care trebuie să se țină seama, ori de câte ori este posibil, de la început și, mai apoi, în toate etapele ciclului proiectului (37) și în toate procesele și analizele conexe.

„Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027” oferă mai multe informații cu privire la procesul de integrare a dimensiunii climatice pe parcursul diferitelor etape ale ciclului proiectului (38).

2.2.3. Respectarea legislației

În conformitate cu considerentele 8, 9 și 10 din Regulamentul InvestEU, proiectele finanțate din Fondul InvestEU trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor ambițioase și a angajamentelor UE în materie de climă, inclusiv a obiectivului neutralității climatice a UE până în 2050 și a noilor obiective climatice ale Uniunii pentru 2030. În plus, articolul 8 alineatul (5) prevede că proiectele incompatibile cu obiectivele climatice nu sunt eligibile pentru sprijin în temeiul Regulamentului InvestEU.

Considerațiile legate de schimbările climatice reprezintă, de asemenea, o componentă importantă în evaluarea impactului asupra mediului („EIA”) pe care îl are un proiect (a se vedea capitolul 2.3 privind evaluarea dimensiunii de mediu). Acest lucru este valabil pentru ambii piloni ai procesului de integrare a dimensiunii climatice, și anume atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea.

Pentru subsetul de operațiuni de investiții care necesită o evaluare a impactului asupra mediului (operațiunile din anexa I sau operațiunile din anexa II pentru care s-a stabilit, în urma procedurii de încadrare, că necesită o evaluare a impactului asupra mediului), efectuată în conformitate cu cerințele Directivei EIA, astfel cum a fost modificată, rezultatul obținut în urma integrării dimensiunii climatice va fi, de asemenea, reflectat în raportul de evaluare a impactului asupra mediului. Evaluarea impactului asupra mediului și alte evaluări de mediu ar trebui, de obicei, să fie planificate și integrate în ciclul de viață al proiectului, ținându-se seama în mod corespunzător de procesul de integrare a dimensiunii climatice.

În urma verificării în raport cu cerințele de respectare a legislației și în funcție de costul total al investiției, proiectul trece la etapa de examinare.

Pentru operațiunile sub pragul de 10 milioane EUR care nu necesită o evaluare a impactului asupra mediului (operațiuni din anexa II pentru care s-a stabilit, în urma procedurii de încadrare, că nu necesită o evaluare a impactului asupra mediului sau care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei EIA a UE), nu este necesară integrarea dimensiunii climatice. Cu toate acestea, pentru promovarea unei abordări pozitive a considerațiilor legate de schimbările climatice și pentru sensibilizarea publicului cu privire la riscurile climatice (și la impactul conex) ale investiției propuse, promotorii de proiecte și partenerii de implementare sunt încurajați cu fermitate:

—

să ia în considerare parcurgerea etapei de examinare a rezilienței la schimbările climatice descrise în secțiunile următoare pentru a identifica potențialele riscuri legate de climă pentru proiectul propus (și activele conexe). Când este relevant, ei ar trebui, de asemenea, să planifice măsuri de adaptare adecvate care să fie incluse în proiect;

—

în ceea ce privește evaluarea amprentei de carbon, partenerii de implementare și promotorii de proiecte ar putea efectua evaluarea și pentru proiectele de investiții care se situează sub pragul de 10 milioane EUR, în special atunci când: a) există îndoieli că investiția propusă ar putea duce la creșteri/reduceri ale emisiilor peste pragurile descrise în secțiunea 2.2.5.1 de mai jos și b) proiectul propus face parte dintr-un program de investiții mai amplu, pentru care s-a efectuat o evaluare generală a emisiilor de gaze cu efect de seră (39).

Pentru operațiunile care depășesc pragul de 10 milioane EUR, indiferent dacă ele necesită sau nu o evaluare a impactului asupra mediului, se va parcurge procesul de examinare și, dacă este cazul, de evaluare în contextul InvestEU, în conformitate cu orientările de reziliență la schimbările climatice și de neutralitate climatică, astfel cum sunt descrise în secțiunile următoare.

2.2.4. Reziliența la schimbările climatice

2.2.4.1. Examinarea privind reziliența la schimbările climatice – adaptarea la schimbările climatice

Astfel cum se recomandă în „Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027”, etapa de examinare a rezilienței la schimbările climatice reprezintă prima etapă a procesului de evaluare și vizează identificarea și evaluarea riscurilor potențiale – prezente și viitoare – legate de schimbările climatice pentru proiectele propuse pentru a beneficia de sprijin InvestEU.

Examinarea este împărțită în trei etape, după cum urmează:

Scopul evaluării vulnerabilității (40) îl reprezintă identificarea pericolelor climatice semnificative (41) pentru tipul specific de proiect, în locul planificat pentru implementarea sa.

Vulnerabilitatea unui proiect este stabilită de o combinație între două aspecte: (i) cât de sensibile sunt componentele proiectului la pericolele climatice în general (sensibilitate) și (ii) probabilitatea ca aceste pericole să apară la locul de implementare a proiectului în prezent și în viitor (expunere). Aceste două aspecte pot fi evaluate în detaliu separat (conform descrierii de mai jos) sau împreună.

Scopul analizei sensibilității este de a identifica ce pericole climatice sunt relevante pentru tipul specific de investiție, indiferent de locul de implementare a acesteia. Analiza sensibilității ar trebui să acopere proiectul în mod cuprinzător, ținând seama de diferitele componente ale proiectului și de modul în care acesta funcționează în cadrul unei rețele sau al unui sistem mai amplu.

Ar trebui să se acorde calificativul „ridicat”, „mediu” sau „scăzut” pentru fiecare categorie și pericol climatic:

—	sensibilitate ridicată: pericolul climatic poate avea un impact semnificativ asupra activelor și a proceselor, a intrărilor, a ieșirilor și a legăturilor de transport;

—	sensibilitate medie: pericolul climatic poate avea un impact ușor asupra activelor și a proceselor, a intrărilor, a ieșirilor și a legăturilor de transport;

—	sensibilitate scăzută: pericolul climatic nu are niciun impact (sau are un impact nesemnificativ).

Figura 3

Analiza sensibilității la pericolele climatice

Sursa:

Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027.

Scopul analizei expunerii este de a identifica ce pericole sunt relevante pentru locul planificat pentru implementarea proiectului, indiferent de tipul de proiect. Analiza expunerii poate fi împărțită în două părți: (i) expunerea la schimbările climatice prezente și (ii) expunerea la schimbările climatice viitoare preconizate. Datele istorice și actuale disponibile pentru locul de implementare relevant ar trebui utilizate pentru a se evalua expunerea la schimbările climatice prezente și trecute. Pot fi utilizate proiecții de modelare climatică (42) pentru a se înțelege modul în care nivelul de expunere se poate modifica în viitor. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită schimbărilor de frecvență și intensitate a fenomenelor meteorologice extreme.

Ar trebui să se acorde un calificativ (și anume „ridicat”, „mediu” sau „scăzut”) pentru fiecare pericol climatic în legătură cu expunerile actuale și viitoare.

Figura 4

Analiza expunerii

Sursa:

Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027.

Analiza vulnerabilității combină rezultatul analizei sensibilității cu cel al analizei expunerii, pentru a identifica cele mai relevante pericole pentru investiția propusă (acestea pot fi considerate vulnerabilități cărora li s-a acordat calificativul „mediu” sau „ridicat”).

Figura 5

Analiza vulnerabilității

Sursa:

Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027.

În cazul în care, atât în privința sensibilității, cât și a expunerii s-a acordat calificativul „scăzut” sau atunci când, în urma evaluării combinate a vulnerabilității, se concluzionează – cu o justificare întemeiată – că toate vulnerabilitățile sunt considerate scăzute sau nesemnificative, este posibil să nu mai fie necesară o evaluare suplimentară a riscurilor (climatice). În astfel de cazuri, procesul de evaluare în contextul InvestEU s-ar putea încheia aici, iar rezultatele analizei efectuate trebuie să fie raportate împreună cu detaliile și justificările necesare.

În cazul în care, în privința sensibilității și/sau a expunerii (sau a vulnerabilității generale, atunci când se realizează o evaluare combinată) s-a acordat calificativul „mediu” și/sau „ridicat”, proiectul trebuie să fie supus unei evaluări a riscurilor climatice în conformitate cu metodologia descrisă în secțiunea următoare.

În orice caz, decizia finală de a efectua o evaluare detaliată a riscurilor pe baza vulnerabilităților identificate trebuie să se bazeze pe o evaluare justificată a partenerului de implementare (care trebuie efectuată cu sprijinul promotorului de proiect și/sau al echipei care efectuează evaluarea climatică) în legătură cu situația specifică a investiției propuse (43) (44).

Pentru orientări metodologice mai detaliate privind etapa de examinare, partenerii de implementare și promotorii de proiecte trebuie să consulte „Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027”.

2.2.4.2. Evaluarea riscurilor climatice și adaptarea la schimbările climatice

Pentru proiectele a căror evaluare a vulnerabilității a identificat un potențial risc climatic „mediu” sau „ridicat”, ar trebui efectuată o evaluare detaliată a riscurilor climatice.

Evaluarea riscurilor climatice oferă o metodă structurată de analiză a pericolelor climatice relevante și a impactului acestora pentru a furniza informații în vederea luării deciziilor în legătură cu investiția propusă. Orice riscuri potențiale semnificative pentru proiect cauzate de schimbările climatice ar trebui gestionate și reduse la un nivel acceptabil prin măsuri de adaptare relevante și proporționale, integrate în proiect.

Acest proces funcționează prin:

—	evaluarea probabilității și a gravității impactului asociat pericolelor identificate în evaluarea vulnerabilității efectuată în etapa de examinare;

—	evaluarea importanței riscurilor potențiale identificate pentru operațiunea specifică de investiții;

—	identificarea măsurilor de adaptare pentru abordarea potențialelor riscuri climatice semnificative.

Probabilitatea se referă la măsura în care pot interveni pericolele climatice identificate într-un anumit interval de timp, de exemplu, durata de viață a proiectului. Aceasta poate fi rezumată printr-o estimare calitativă sau cantitativă pentru fiecare dintre pericolele climatice relevante. Se remarcă faptul că probabilitatea se poate schimba în mod semnificativ pe durata de viață a proiectului.

Evaluarea impactului (denumit și gravitate sau magnitudine) analizează ce s-ar întâmpla dacă ar apărea pericolul climatic identificat și care ar fi consecințele pentru investiție. Aceasta ar trebui aibă în vedere o scară a impactului pentru fiecare pericol. Printre altele, această evaluare va lua în considerare, de regulă: (i) activele corporale și operațiunile, (ii) sănătatea și siguranța, (iii) impactul asupra mediului, (iv) impactul social, (v) implicațiile financiare și (vi) riscul reputațional. Evaluarea trebuie să acopere capacitatea de adaptare a proiectului și a sistemului în care funcționează proiectul respectiv, de exemplu, cât de bine poate face față impactului și ce nivel de risc poate suporta proiectul. De asemenea, evaluarea trebuie să ia în considerare cât de important este respectivul proiect de investiții pentru o rețea sau un sistem mai amplu (și anume caracterul său critic) și dacă poate conduce la un impact suplimentar la scară mai largă, precum și la efecte în cascadă.

Nivelul de importanță al fiecărui risc potențial poate fi stabilit prin combinarea celor doi factori, respectiv a probabilității și a impactului. Riscurile pot fi reprezentate pe o matrice a riscurilor în vederea identificării celor mai semnificative riscuri potențiale și a celor în cazul cărora sunt necesare acțiuni viitoare prin măsuri de adaptare.

Figura 6

Imagine de ansamblu asupra avaluarii riscurilor

Sursa:

Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027.

Aprecierea a ceea ce este un nivel acceptabil de risc sau a ceea ce este sau nu este considerat semnificativ este responsabilitatea promotorului de proiect și echipei de experți care efectuează evaluarea și este specifică circumstanțelor proiectului. În orice caz, această evaluare ar trebui să fie întotdeauna descrisă în mod clar și logic și integrată în mod coerent în evaluarea globală a riscurilor proiectului. Aceste informații sunt, de asemenea, foarte importante pentru partenerul de implementare, deoarece materializarea riscurilor va avea un impact semnificativ asupra investiției propuse și ar putea duce la neîndeplinirea obligațiilor în legătură cu operațiunea sprijinită.

În cazul în care, în urma evaluării riscurilor, se concluzionează că există riscuri potențiale semnificative pentru proiect din cauza schimbărilor climatice, aceste riscuri trebuie gestionate și reduse la un nivel acceptabil (45).

Figura 7

Imagine de ansamblu asupra identificării, a evaluării și a planificării/integrării opțiunilor de adaptare relevante

Sursa:

Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027.

Pentru fiecare risc semnificativ identificat, trebuie avute în vedere și evaluate măsuri de adaptare relevante. Adaptarea va implica adesea adoptarea unei combinații de măsuri structurale (de exemplu, modificări legate de proiectarea sau specificațiile activelor corporale și ale infrastructurii sau adoptarea de soluții alternative sau îmbunătățite) și măsuri nestructurale (de exemplu, amenajarea teritoriului, programe de monitorizare sporită sau de răspuns în situații de urgență, formarea personalului și schimbul de cunoștințe, elaborarea de evaluări strategice ale riscurilor climatice, soluții financiare precum asigurările).

Ar trebui evaluate diferite opțiuni de adaptare pentru a se găsi măsura adecvată sau combinația adecvată de măsuri sau chiar pentru a se lua în considerare decalarea termenelor de implementare (măsuri flexibile/adaptive), care pot fi puse în aplicare pentru a se reduce riscul la un nivel acceptabil. Măsurile preferate ar trebui ulterior integrate în conceperea proiectului și/sau în funcționarea acestuia, pentru a-i spori reziliența la schimbările climatice (46).

În cele din urmă, ca bună practică de gestionare a proiectului, se recomandă promotorului de proiect să efectueze o monitorizare continuă pe întreaga durată de exploatare a investiției: (i) pentru a verifica exactitatea evaluării și pentru a contribui la evaluările și proiectele viitoare și (ii) pentru a identifica probabilitatea atingerii anumitor praguri sau a anumitor praguri de declanșare, care indică necesitatea unor măsuri de adaptare suplimentare.

2.2.5. Neutralitatea climatică și atenuarea (47) schimbărilor climatice

2.2.5.1. Examinarea privind atenuarea schimbărilor climatice

Atenuarea schimbărilor climatice înseamnă depunerea de eforturi pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sau pentru mărirea capacității de sechestrare a gazelor cu efect de seră. Aceste eforturi sunt ghidate în funcție de obiectivele UE de reducere a emisiilor pentru 2030 și 2050. Îndeplinirea obiectivelor UE și, la nivel global, a obiectivelor Acordului de la Paris necesită o schimbare fundamentală a economiilor noastre, care implică trecerea de la activități cu emisii ridicate de dioxid de carbon la implementarea unor soluții cu emisii scăzute de dioxid de carbon și de neutralitate climatică, cum ar fi energia din surse regenerabile, și sechestrarea CO2, în combinație cu progrese semnificative în ceea ce privește eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor. Principiul „eficiența energetică înainte de toate” pune accentul pe necesitatea de a se acorda prioritate, la luarea deciziilor de investiții, unor măsuri alternative eficiente din punctul de vedere al costurilor privind eficiența energetică, în special economiilor de energie eficiente din punctul de vedere al costurilor la nivelul utilizării finale etc. (48). Cuantificarea și monetizarea emisiilor de gaze cu efect de seră pot sprijini deciziile de investiții bazate pe acest principiu.

Pentru a verifica și a evalua compatibilitatea proiectelor propuse cu obiectivele UE de neutralitate climatică, partenerii de implementare și promotorii de proiecte pot utiliza, în măsura în care acest lucru este posibil, criteriile principiului de „a nu prejudicia în mod semnificativ” pentru atenuarea schimbărilor climatice din Regulamentul privind taxonomia. În mod alternativ, partenerii de implementare și promotorii de proiecte ar putea face trimitere la criteriile BEI de aliniere la Acordul de la Paris privind emisiile scăzute de dioxid de carbon, astfel cum au fost publicate în foaia de parcurs a BEI referitoare la banca pentru climă, sau ar putea aplica o altă metodologie recunoscută la nivel internațional și publicată pentru evaluarea alinierii cu obiectivele Acordului de la Paris privind reducerea emisiilor de dioxid de carbon.

În plus, numeroase proiecte sprijinite prin InvestEU în perioada 2021-2027 vor implica active cu o durată de viață care depășește anul 2050. Prin urmare, este necesară o expertiză pentru a se verifica dacă proiectul este compatibil cu, de exemplu, exploatarea, întreținerea și dezafectarea finală în contextul general al obiectivului de zero emisii nete de gaze cu efect de seră și al neutralității climatice. Atenția acordată din timp și în mod consecvent emisiilor de gaze cu efect de seră în diferitele etape de dezvoltare ale proiectelor va contribui la atenuarea schimbărilor climatice. O serie de opțiuni, în special în etapele de planificare și concepere, pot afecta emisiile totale de gaze cu efect de seră ale proiectului pe parcursul duratei sale de viață, de la construcție și exploatare până la dezafectare.

În acest context, examinarea unei operațiuni InvestEU în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră urmărește să identifice dacă un proiect propus trebuie să facă obiectul unei evaluări a amprentei de carbon. Acest lucru este relevant pentru a stabili necesitatea unei evaluări mai aprofundate în acest sens și pentru a include valorile monetare ale unor astfel de externalități în evaluarea economică a investiției.

Deși emisiile de CO2 ar trebui estimate pentru toate proiectele, tabelul 1 de mai jos indică orientativ acele categorii de proiecte în cazul cărora se preconizează că emisiile ar fi, cel mai probabil, semnificative sau nesemnificative, ca bază pentru efectuarea examinării în contextul InvestEU.

În conformitate cu „Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027”, proiectele InvestEU vor trebui să efectueze o evaluare a amprentei de carbon în cazul în care pot conduce la:

—	emisii absolute mai mari de 20 000 de tone de CO2 echivalent/an (pozitive sau negative);

—	emisii relative mai mari de 20 000 de tone de CO2 echivalent/an (pozitive sau negative).

În acest sens, clasificarea proiectelor prezentată în tabelul 1 are doar scop orientativ.

Partenerii de implementare și promotorii de proiecte pot utiliza o evaluare cantitativă, cunoștințe de specialitate bazate pe proiecte anterioare sau alte surse publicate pentru a stabili probabilitatea ca un proiect să depășească sau să se situeze sub pragurile prezentate mai sus. În cazul în care există incertitudini în această privință, ar trebui să se efectueze un calcul al amprentei de carbon pentru a evalua probabilitatea ca proiectul să depășească sau să se situeze sub pragurile menționate.

Tabelul 1

Lista de examinare pentru amprenta de carbon – exemple orientative de categorii de proiecte

Examinare:

Categorii de proiecte

În general, în funcție de amploarea proiectului, evaluarea amprentei de carbon NU VA fi necesară pentru aceste categorii, cu excepția cazului în care se preconizează că proiectul va genera emisii semnificative de CO2 sau de alte gaze cu efect de seră.

—	Servicii de telecomunicații

—	Rețele de alimentare cu apă potabilă

—	Rețele de colectare a apelor pluviale și a apelor uzate

—	Epurarea la scară mică a apelor uzate industriale și a apelor uzate urbane

—	Dezvoltări imobiliare (49)

—	Instalații de tratare mecano-biologică a deșeurilor

—	Activități de cercetare și dezvoltare

—	Produse farmaceutice și biotehnologie

—	Orice altă categorie de proiecte sau orice proiecte de altă anvergură pentru care este clar și se poate confirma fără îndoială că emisiile absolute și/sau relative se situează sub 20 000 de tone de CO2 echivalent/an (pozitive sau negative) (50)

În general, ESTE necesară evaluarea amprentei de carbon.

—	Depozite de deșeuri municipale solide

—	Instalații de incinerare a deșeurilor municipale

—	Stații de dimensiuni mari de epurare a apelor uzate

—	Industria prelucrătoare

—	Produse chimice și rafinare

—	Industria extractivă și metale de bază

—	Celuloză și hârtie

—	Achiziții de material rulant, nave, flote de transport

—	Infrastructură rutieră și feroviară (51), transport urban

—	Porturi și platforme logistice

—	Linii de transport al energiei electrice

—	Surse regenerabile de energie

—	Producția, prelucrarea, depozitarea și transportul combustibililor

—	Producția de ciment și var

—	Producerea sticlei

—	Centrale de producere a energiei electrice și a energiei termice

—	Rețele de termoficare

—	Instalații de lichefiere și de regazeificare a gazelor naturale

—	Infrastructura de transport al gazelor naturale

—	Orice altă categorie de proiecte sau orice proiecte de altă anvergură pentru care emisiile absolute și/sau relative ar putea depăși 20 000 de tone de CO2 echivalent/an (pozitive sau negative)

Sursa:

Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027.

Proiectele cu niveluri preconizate de emisii care depășesc pragurile menționate trebuie să fie evaluate suplimentar în următoarea etapă a evaluării atenuării schimbărilor climatice (52).

2.2.5.2. Calculul amprentei de carbon și monetizarea emisiilor de gaze cu efect de seră

Astfel cum se menționează în cele de mai sus, atenuarea schimbărilor climatice se referă la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și la limitarea încălzirii globale. Proiectele și alte tipuri de investiții pot contribui la aceasta, de exemplu prin conceperea și selectarea alternativelor cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

În prezentele orientări, calculul amprentei de carbon este utilizat pentru a estima emisiile de gaze cu efect de seră ale unei investiții atunci când aceasta este pregătită pentru implementare și, în aceeași măsură, pentru a sprijini luarea în considerare și integrarea soluțiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon în etapele de planificare și de proiectare, inclusiv în etapa de clasificare și de selectare a opțiunilor de investiții alternative, în vederea promovării considerentelor și a soluțiilor care implică emisii scăzute de dioxid de carbon (53). Prin urmare, se recomandă ca integrarea dimensiunii climatice să se realizeze încă din etapa de pregătire a investițiilor propuse și ca estimările emisiilor de gaze cu efect de seră cu privire la investiție să fie luate în considerare în mod corespunzător și în analiza opțiunilor, în evaluarea economică sau în analiza cost-beneficiu.

Pentru proiectele în cazul cărora examinarea în contextul InvestEU a identificat potențialul de emisii absolute și/sau relative semnificative, partenerilor de implementare li se va solicita să confirme compatibilitatea proiectelor propuse cu obiectivele UE de neutralitate climatică și să efectueze (în cooperare cu promotorul de proiect) sau să solicite promotorului de proiect o cuantificare a emisiilor de gaze cu efect de seră ale proiectului, utilizând o metodologie acceptată la nivel internațional privind amprenta de carbon (54).

Aceste emisii ar trebui monetizate și integrate ulterior în evaluarea economică și în selectarea opțiunilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon și raportate Comitetului pentru investiții în cadrul evaluării durabilității.

„Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027” utilizează, ca referință principală pentru calculul amprentei de carbon, metodologia BEI privind calculul amprentei de carbon (55). Această metodologie recomandată include metode implicite de calculare a emisiilor pentru diferite sectoare, inclusiv:

—	epurarea apelor uzate și tratarea nămolurilor;

—	instalații de gestionare a tratării deșeurilor;

—	depozite de deșeuri municipale solide;

—	transport rutier;

—	transport feroviar;

—	transport urban;

—	reabilitarea clădirilor;

—

porturi;

—	aeroporturi;

—	silvicultură.

Astfel cum s-a arătat mai sus, pot fi utilizate, de asemenea, metodologii alternative privind amprenta de carbon, convenite la nivel internațional și documentate, cu condiția respectării condițiilor minime menționate în capitolul 2.2.1.

Pentru informații mai detaliate privind metodologia de calcul al amprentei de carbon, partenerii de implementare sunt încurajați să consulte „Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027”.

Amprenta de carbon implică numeroase forme de incertitudine, inclusiv în legătură cu identificarea efectelor secundare, scenariile de referință și estimările emisiilor de referință. Prin urmare, estimările privind gazele cu efect de seră sunt, prin definiție, aproximative. Incertitudinile inerente estimărilor sau calculelor privind gazele cu efect de seră ar trebui reduse pe cât este posibil, iar metodele de estimare ar trebui să evite erorile sistematice.

În cazul în care există incertitudini, datele și ipotezele utilizate pentru cuantificarea emisiilor de gaze cu efect de seră ar trebui să fie prudente. Valorile și ipotezele prudente sunt acelea care sunt mai susceptibile să supraestimeze emisiile absolute și emisiile relative „pozitive” (creșterile nete) și să subestimeze emisiile relative „negative” (reducerile nete).

Odată ce emisiile de gaze cu efect de seră au fost cuantificate, acestea ar trebui să fie monetizate și incluse în evaluarea economică a operațiunii de investiții propuse. Monetizarea ar trebui realizată prin utilizarea unui „cost virtual al carbonului” stabilit și convenit la nivel internațional. Aplicarea unui cost virtual al carbonului în legătură cu modificarea emisiilor ca urmare a unui proiect are ca efect monetizarea intensității sale în ceea ce privește emisiile de dioxid de carbon și recompensarea proiectelor care conduc la reduceri ale emisiilor.

În prezentele orientări se recomandă utilizarea costului virtual al carbonului stabilit recent de BEI drept cea mai bună dovadă disponibilă cu privire la costul virtual al îndeplinirii obiectivului de limitare a creșterii temperaturii din cadrul Acordului de la Paris (și anume obiectivul de 1,5 °C) (56). Această recomandare este conformă cu „Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027” și contribuie la asigurarea comparabilității datelor dintre diferitele proiecte prezentate spre aprobare Comitetului pentru investiții.

Tabelul 2 evidențiază costul virtual al carbonului pe fiecare an în perioada 2020-2050.

Tabelul 2

Costul virtual al carbonului pentru emisiile de gaze cu efect de seră și reducerile exprimate în EUR/tCO2 echivalent – prețurile din 2016

Anul	EUR/tCO2 echivalent	Anul	EUR/tCO2 echivalent	Anul	EUR/tCO2 echivalent	Anul	EUR/tCO2 echivalent
2020	80	2030	250	2040	525	2050	800
2021	97	2031	278	2041	552
2022	114	2032	306	2042	579
2023	131	2033	334	2043	606
2024	148	2034	362	2044	633
2025	165	2035	390	2045	660
2026	182	2036	417	2046	688
2027	199	2037	444	2047	716
2028	216	2038	471	2048	744
2029	233	2039	498	2049	772

Sursa:

Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027.

Costul de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, menționat mai sus, reprezintă valoarea minimă recomandată care trebuie utilizată pentru monetizarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Utilizarea unor valori mai mari pentru costul carbonului va fi permisă (57), de exemplu, atunci când aceste valori sunt utilizate într-un anumit stat membru sau de către partenerul de implementare în cauză. În plus, costul virtual al carbonului poate fi ajustat atunci când devin disponibile mai multe informații.

Evaluarea monetară a impactului schimbărilor climatice produs de proiect se încadrează în evaluarea economică mai cuprinzătoare efectuată, de obicei, de partenerii de implementare. Mai multe informații cu privire la modul de includere a emisiilor de gaze cu efect de seră monetizate în evaluarea economică preconizată pentru investițiile sprijinite prin InvestEU sunt furnizate în capitolul 2.6.

2.2.6. Raportare și monitorizare

Rezultatele evaluării rezilienței la schimbările climatice ar trebui raportate de către partenerul de implementare în cadrul documentației care urmează să fie prezentată Comitetului pentru investiții cu privire la rezultatul evaluării generale a durabilității, astfel cum se detaliază în capitolul 4.2.2.

În ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, aceasta ar trebui să cuprindă un rezumat al rezultatelor procesului desfășurat, cu concluzii clare privind potențialele riscuri legate de schimbările climatice identificate pentru investițiile respective, care ar trebui să descrie:

—	metodologia utilizată pentru evaluarea rezilienței la schimbările climatice, specificând concis sursele datelor și informațiilor utilizate în evaluare;

—	etapele urmate și posibilele incertitudini legate de datele și analizele subiacente;

—	stadiul de dezvoltare al proiectului în care a fost efectuată evaluarea vulnerabilității și a riscurilor și

—	măsurile de adaptare conexe identificate și incluse în domeniul de aplicare al investițiilor pentru a reduce riscurile la niveluri acceptabile, dacă este cazul.

Nivelurile de vulnerabilitate și de risc trebuie să fie susținute de explicații detaliate, care să valideze și să justifice concluziile evaluării. Nivelul de detaliere al evaluării riscurilor va depinde de amploarea proiectului (de tipul, dimensiunea și importanța relativă a acestuia) și de stadiul de dezvoltare al proiectului. Pentru fiecare risc semnificativ identificat, documentația trebuie să prezinte, de asemenea, modul în care măsura (măsurile) de adaptare preferată (preferate) a (au) fost sau va (vor) fi integrată (integrate) în conceperea proiectului și/sau în operațiunile acestuia pentru a-i spori reziliența în etapele de dezvoltare relevante.

Documentația trebuie să prezinte, de asemenea, rezultatul evaluării aspectelor privind atenuarea schimbărilor climatice, dacă este cazul, clarificând modul de realizare a acesteia. Pentru proiectele care au făcut obiectul unei evaluări complete a atenuării schimbărilor climatice, partenerii de implementare raportează, de asemenea, cu privire la:

—	compatibilitatea proiectelor propuse cu obiectivele UE de reducere a emisiilor;

—	metodologia utilizată pentru estimarea și monetizarea emisiilor de gaze cu efect de seră, domeniul de aplicare al raportării (și anume ce componente ale proiectului sunt incluse/excluse din calcul) și detaliile privind scenariul de referință utilizat;

—	cuantificarea emisiilor absolute (brute) și relative (nete) de gaze cu efect de seră ale investiției;

—	prețurile carbonului utilizate pentru monetizarea emisiilor cuantificate de gaze cu efect de seră și modul în care monetizarea emisiilor de gaze cu efect de seră a fost inclusă în evaluarea economică generală a investiției.

În timpul etapei de exploatare a investiției, se recomandă promotorului de proiect să revizuiască integrarea dimensiunii climatice și ipotezele subiacente și să efectueze verificări încrucișate cu observațiile relevante, cu cele mai recente date științifice, informații și previziuni în domeniul climei, precum și cu obiectivele ajustate ale politicii privind schimbările climatice și să îi raporteze constatările sale partenerului de implementare.

2.3. Dimensiunea de mediu

2.3.1. Abordarea generală a evaluării dimensiunii de mediu

Evaluarea dimensiunii de mediu în contextul InvestEU se referă la o metodă prin care se urmărește să se ține cont de impactul consolidat al proiectelor în ceea ce privește componentele principale ale capitalului natural, și anume aerul, apa, solul și biodiversitatea (58), astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (6) din Regulamentul InvestEU. Aceasta include impactul pozitiv și impactul negativ, indiferent dacă este direct sau indirect.

Capitalul natural generează un flux de servicii sau beneficii ecosistemice (59). Aceste servicii pot oferi beneficii economice, sociale, de mediu, culturale sau alte beneficii în materie de bunăstare. Valoarea acestor beneficii poate fi înțeleasă din punct de vedere calitativ sau cantitativ (inclusiv în termeni monetari), în funcție de contextul lor.

Principalii termeni de mediu utilizați în scopul evaluării sunt explicați mai jos.

—

Capitalul natural: un alt termen utilizat pentru a desemna rezerva de resurse regenerabile și neregenerabile (de exemplu, plante, animale, aer, apă, soluri și minerale). Proiectele pot afecta atât amploarea acestor resurse (de exemplu, prin schimbarea destinației terenurilor), cât și calitatea acestora (de exemplu, starea habitatelor).

—	Serviciile ecosistemice: capitalul natural furnizează servicii ecosistemice, precum alimentele, lemnul, aerul curat, apa curată, reglarea climei și activitățile recreative.

—

Impactul: modificările care intervin la nivelul capitalului natural sau al serviciilor ecosistemice. A ține cont de capitalul natural presupune măsurarea acestui impact pentru a îmbunătăți modul în care este luat în considerare în procesul decizional:

—

prin cuantificare, adesea sub formă de fluxuri. De exemplu, captarea apei afectează rezerva de apă și poate afecta disponibilitatea viitoare a apei în timp (aceasta poate fi măsurată în m3/an). Un alt exemplu este evacuarea poluanților, proces care afectează calitatea aerului sau a apei (și care poate fi măsurat în depășiri ale valorilor-limită pe zi). Schimbarea destinației terenurilor este un alt flux cuantificabil: ea poate să afecteze numărul de excursii recreative efectuate la un sit (numărul de excursii pe an) sau să reducă posibilitatea de a beneficia de acestea (nivelul de recreere per excursie);

—

în situațiile în care acest lucru este proporțional (posibil și rezonabil), prin exprimarea impactului în termeni monetari. Evaluarea monetară contribuie la convertirea impactului în costuri estimate ale pagubelor (sau în estimări ale beneficiilor), cum ar fi (i) valoarea apei care nu mai este disponibilă pentru utilizare (exprimată în EUR pe m3 pe an), (ii) costurile suportate ca urmare a problemelor de sănătate sporite cauzate de poluarea aerului (exprimate în EUR pe caz de boală pe an) sau (iii) pierderea biodiversității (în EUR).

Tabelul 3 prezintă, cu titlu exemplificativ, o serie de legături stabilite între capitalul natural și impact.

Tabelul 3

Corelarea impactului cu modificările relevante ale mediului fizic și cu prejudiciile sau beneficiile

Capitalul natural

Modificări ale capitalului natural sau ale serviciilor ecosistemice

Exemple de impact (pozitiv și negativ)

Aer

Poluarea aerului

Volumul poluanților emiși

—	Impact asupra sănătății umane

—	Impact asupra clădirilor (de exemplu, coroziune)

Apă

Poluarea apei

Volumul poluanților deversați

—	Impact asupra sănătății umane

—	Impact asupra calității apelor interioare sau marine

Consumul de apă

Volumul apei captate

—	Impact asupra activităților dependente de apă

—	Impact asupra mediilor fizice dependente de apă

—	Impact asupra ciclului hidrologic (de exemplu, inundații, evenimente provocate de debite scăzute)

Sol

Producția de deșeuri

Cantitatea de deșeuri produse

—	Impact asupra costurilor de gestionare a deșeurilor

—	Impact asupra mediului fizic (de exemplu, din cauza depozitelor de deșeuri sau a emisiilor provenite din incinerare) și, prin urmare, a fluxurilor

Schimbarea destinației terenurilor

Dezvoltarea sau intensificarea utilizării terenurilor pe o suprafață de mai multe hectare

—	Modificări ale produselor și materialelor generate de terenurile respective

—	Modificări în ceea ce privește sechestrarea și stocarea dioxidului de carbon

—	Modificări ale costurilor de furnizare a serviciilor care ar fi fost furnizate în mod natural

—	Impact asupra interacțiunilor in situ și exterioare

—	Modificări ale valorii culturale a terenurilor

Biodiversitate

Efecte asupra speciilor

Proporția și nivelul de amenințare și/sau de protecție a speciilor afectate

—	Modificări ale populației locale și ale stării de conservare a speciilor

—	Modificări ale valorii resurselor genetice (ceea ce poate reprezenta un cost de oportunitate)

—	Modificări ale costurilor de furnizare a serviciilor care ar fi fost furnizate în mod natural (de exemplu, combaterea dăunătorilor)

—	Modificări ale valorii culturale a speciilor

Efecte asupra habitatelor și a ecosistemelor

Suprafețe de habitat sau ecosistem pierdute sau reduse

—	Modificări ale stării de conservare a habitatului sau a stării ecosistemului (60)

—	Modificări ale produselor și resurselor terestre și maritime

—	Modificări ale costurilor de furnizare a serviciilor care ar fi fost furnizate în mod natural

—	Modificări ale valorii culturale a solului și a apelor maritime

—	Modificări în materie de reziliență (de exemplu, dezastre naturale)

Sursa:

Documentul de sprijin tehnic pentru evaluarea dimensiunii de mediu a investițiilor în cadrul programului InvestEU.

În conformitate cu capitolul 2.1, abordarea evaluării durabilității în ceea ce privește dimensiunea de mediu cuprinde mai multe etape. Printre aceste etape se numără și o etapă decizională (în funcție de nivelul de risc identificat cu privire la unul sau mai multe elemente în timpul examinării unui proiect), în cadrul căreia se poate decide că nu este necesară nicio verificare suplimentară pentru un impact cu risc potențial scăzut (și anume un impact care, după toate probabilitățile, este nesemnificativ) (61).

Pentru proiectele care necesită o evaluare a impactului asupra mediului (proiectele enumerate în anexa I sau proiectele din anexa II pentru care s-a stabilit, în urma procedurii de încadrare, că necesită o evaluare a impactului asupra mediului), partenerul de implementare trebuie:

—

să analizeze impactul și riscurile identificate, precum și măsurile propuse pentru evitarea, prevenirea sau reducerea (măsuri de atenuare) și, în ultimă instanță, compensarea (măsuri de compensare) impactului negativ potențial semnificativ asupra mediului. Cele de mai sus ar trebui să fie disponibile în raportul de evaluare a impactului asupra mediului și în alte documente, cum ar fi autorizații, studii suplimentare sau rapoarte din alte evaluări;

—

să verifice dacă s-a realizat o evaluare a riscurilor oricărui impact negativ semnificativ încă existent după aplicarea măsurilor de atenuare (cu alte cuvinte, impactul rezidual trebuie să fi fost evaluat în cadrul raportului de evaluare a impactului asupra mediului):

—

în cazul în care în raportul de evaluare a impactului asupra mediului s-a identificat un impact rezidual cu risc mediu și/sau ridicat, partenerul de implementare ar trebui să evalueze respectivul impact negativ semnificativ. Dacă este posibil, evaluarea ar trebui să includă cuantificarea și monetizarea. Această evaluare suplimentară ar putea conduce la instituirea unor măsuri suplimentare (de compensare), astfel cum se specifică în continuare în acest capitol;

—	în cazul în care, în raportul de evaluare a impactului asupra mediului, impactul rezidual a fost evaluat ca prezentând un risc scăzut, nu este necesară realizarea unei evaluări suplimentare.

În cazul proiectelor pentru care s-a stabilit, în urma procedurii de încadrare, că nu necesită o evaluare a impactului asupra mediului, însă pentru care s-au stabilit măsuri de atenuare, partenerul de implementare trebuie:

—

să analizeze impactul și riscurile identificate, precum și măsurile de atenuare propuse în decizia de încadrare și în documentația justificativă, pentru a evita sau preveni ceea ce ar fi putut reprezenta, în absența analizei sale, un impact negativ potențial semnificativ asupra mediului:

—

în cazul în care s-a identificat un impact rezidual cu risc mediu și/sau ridicat (de exemplu, în documentația de încadrare sau pe parcursul procesului de analiză), are loc evaluarea respectivului impact negativ semnificativ. Dacă este posibil, evaluarea ar trebui să includă cuantificarea și monetizarea;

—	în cazul în care s-a identificat doar un impact rezidual cu risc scăzut, nu este necesară realizarea unei evaluări suplimentare.

În cazul proiectelor pentru care s-a stabilit, în urma procedurii de încadrare, că nu necesită o evaluare a impactului asupra mediului și pentru care nu s-au stabilit măsuri de atenuare, precum și al proiectelor care nu intră sub incidența Directivei EIA, partenerul de implementare trebuie:

—

în cooperare cu promotorul de proiect, să stabilească dacă sunt necesare studii sau rapoarte suplimentare, să analizeze impactul și riscurile identificate în respectivele studii și rapoarte suplimentare și să ia în considerare posibile măsuri de atenuare, pentru a evita sau preveni ceea ce ar fi putut reprezenta, în absența acestor acțiuni, un eventual impact negativ semnificativ asupra mediului;

—	în situațiile în care acest lucru este proporțional (posibil și rezonabil), să cuantifice și să monetizeze impactul identificat.

Pentru toate proiectele:

—	partenerului de implementare i se recomandă ferm să utilizeze lista de verificare referitoare la impactul pozitiv, pentru a identifica posibilitățile de îmbunătățire a performanței proiectului;

—	partenerul de implementare trebuie să raporteze Comitetului pentru investiții InvestEU și să monitorizeze proiectul.

Este necesar să se asigure coerența la nivel de cerințe în ceea ce privește diferitele componente ale capitalului natural, ținându-se seama, în același timp, de necesitatea ca evaluarea să fie proporțională (posibilă și rezonabilă). Atunci când examinează proiecte în vederea finanțării cu sprijin din Fondul InvestEU, partenerul de implementare trebuie să parcurgă aceste etape de evaluare pe baza documentației furnizate de promotorul de proiect (și anume rapoarte, decizii, autorizații de mediu). Această documentație poate fi întregită de chestionare completate de promotorul de proiect (de exemplu, pe baza propriilor proceduri de diligență ale partenerului de implementare) sau de alte studii și rapoarte, după cum se consideră necesar.

În sfârșit, respectarea legislației este o cerință care se aplică în cazul tuturor proiectelor.

Figura 8

Prezentare generală a examinării – evaluării dimensiunii de mediu

Următoarele secțiuni oferă îndrumări cu privire la modul în care partenerii de implementare, cu sprijinul promotorilor de proiecte, ar putea aborda fiecare etapă individuală a evaluării.

2.3.2. Respectarea legislației

Toate operațiunile sprijinite prin InvestEU, indiferent dacă fac sau nu obiectul unei evaluări a durabilității, trebuie să respecte legislația UE și legislația națională aplicabilă. Respectarea legislației este o condiție prealabilă pentru acordarea oricărui sprijin. Partenerii de implementare trebuie să instituie sau să își revizuiască procedurile existente de verificare (62) a respectării legislației.

Pentru a se asigura că toți partenerii de implementare aplică standarde acceptabile, prezenta secțiune:

—	evidențiază principiile generale de verificare a respectării legislației și

—	propune verificări specifice ale respectării principalelor directive de mediu ale UE.

Principiile generale sunt enumerate mai jos:

—	Verificarea necesară a respectării legislației va urmări evoluția procesului de diligență desfășurat în mod normal de partenerul de implementare (63).

—

Se recomandă ca atât proiectele care aparțin categoriilor enumerate în anexa I la Directiva EIA, cât și proiectele din anexa II care necesită o evaluare a impactului asupra mediului (și anume proiectele cu impact semnificativ și/sau potențial semnificativ) să fie luate în considerare pentru finanțare prin InvestEU când se află într-un stadiu de dezvoltare suficient de avansat. Acest lucru va permite partenerului de implementare să efectueze cea mai mare parte a verificărilor respectării legislației înainte de angajarea fondurilor. În cazuri excepționale ar putea fi posibilă o anumită flexibilitate cu privire la această recomandare, iar proiectele ar putea fi luate în considerare pentru finanțare când se află într-un stadiu incipient. În astfel de cazuri excepționale, finalizarea procedurilor și îndeplinirea cerințelor de respectare a legislației ar reprezenta o condiție pentru plata relevantă (64). Cu toate acestea, proiectele enumerate în anexa I la Directiva EIA pot fi prezentate Comitetului pentru investiții numai atunci când se află într-un stadiu de dezvoltare suficient de avansat, adică după ce raportul de evaluare a impactului asupra mediului a fost finalizat și consultarea publică a fost încheiată.

—

În cazurile excepționale ale proiectelor care nu se află într-un stadiu de dezvoltare avansat (de exemplu, proiectele ale căror evaluări de mediu și/sau proceduri de autorizare nu au fost finalizate), proiectele respective ar trebui să fie evaluate pe baza informațiilor disponibile. Această evaluare s-ar putea limita, într-o primă fază, la identificarea principalelor directive de mediu aplicabile, precum și la asigurarea indicării clare a momentului în care ar putea fi confirmată îndeplinirea cerinței de respectare a legislației. Pentru proiectele enumerate în anexa II la Directiva EIA, ca regulă generală, decizia de încadrare a autorităților competente ar trebui să fie disponibilă în momentul în care proiectul este supus spre aprobare Comitetului pentru investiții. Cu toate acestea, în situații justificate în mod corespunzător, este permis ca proiectul să se afle într-un stadiu de dezvoltare mai puțin avansat (de exemplu, un proiect pentru care se preconizează riscuri scăzute, cum ar fi, de pildă, proiectele de stații de încărcare). În astfel de cazuri, evaluarea poate fi efectuată de partenerul de implementare numai cu ajutorul listelor de verificare propuse în prezentele orientări. Pentru proiectele potențial problematice (de exemplu, din cauza posibilelor lor efecte semnificative asupra siturilor Natura 2000 sau din cauza opoziției publice), partenerii de implementare ar trebui să propună condiții de mediu specifice proiectelor respective, care să fie incluse în contractul de finanțare. Indiferent de condițiile specifice proiectelor în cauză (dacă este cazul), astfel cum s-a menționat deja, contractul de finanțare ar trebui să includă întotdeauna, pentru astfel de proiecte care nu se află într-un stadiu de dezvoltare avansat, o condiție generală standard privind prezentarea evaluărilor și/sau a autorizațiilor care lipsesc. Aceste condiții trebuie îndeplinite cel târziu înainte de efectuarea plății relevante, iar verificarea respectării legislației ar trebui finalizată în etapa respectivă și raportată Comitetului pentru investiții (65). În cazul în care, în urma evaluării, se concluzionează că proiectul se află într-un stadiu de dezvoltare prea puțin avansat și implică prea multe riscuri, proiectul respectiv nu ar trebui să beneficieze de sprijin, iar partenerul de implementare ar trebui să solicite garanția UE într-o etapă ulterioară.

—	Directivele de mediu ale UE, astfel cum au fost transpuse în legislația națională, ar trebui să constituie principalul punct de referință pentru verificarea respectării legislației.

—

Verificarea completă a respectării legislației de mediu a UE aplicabile în legătură cu un proiect ar trebui să conducă la un răspuns clar cu privire la „conformitatea” sau „neconformitatea” proiectului respectiv. Această verificare ar trebui să fie însoțită de documente justificative, sub forma autorizațiilor, a aprobărilor, a licențelor sau a permiselor furnizate de autoritățile competente, cu trimitere fie la directivele relevante, fie la legislația națională de transpunere.

—	În cazul în care, în legătură cu un proiect, există îndoieli serioase cu privire la respectarea legislației UE și/sau a legislației naționale, partenerii de implementare ar trebui să se consulte cu statele membre și/sau Comisia în această privință (66).

În următoarele subsecțiuni sunt discutate principalele directive de mediu pentru verificarea respectării legislației.

(a) Directiva EIA

Directiva EIA se aplică unei game largi de proiecte publice și private, care sunt stabilite în anexele I și II la aceasta:

—	evaluarea obligatorie a impactului asupra mediului: se consideră că toate proiectele enumerate în anexa I au efecte semnificative asupra mediului și, prin urmare, necesită o evaluare a impactului asupra mediului;

—

evaluarea impactului asupra mediului stabilită de către statele membre (în urma încadrării): pentru proiectele enumerate în anexa II, autoritățile naționale trebuie să stabilească dacă proiectul trebuie să facă obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului. Această decizie se ia prin „procedura de încadrare”, care stabilește efectele proiectelor pe baza unor praguri/criterii sau pe baza unei analize de la caz la caz. Autoritățile naționale trebuie să ia în considerare criteriile stabilite în anexa III la Directiva EIA.

Verificarea respectării legislației în ceea ce privește evaluarea impactului asupra mediului ar trebui să confirme că proiectul respectiv îndeplinește cerințele-cheie ale Directivei EIA. În acest sens, este important de reținut că este posibil ca unele proiecte să fi fost autorizate în temeiul regimului anterior „nerevizuit” privind evaluarea impactului asupra mediului (Directiva 2011/92/UE) și nu în cadrul regimului actual „revizuit” privind evaluarea impactului asupra mediului [Directiva 2011/92/UE modificată prin Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului (67)]. Verificarea respectării legislației în ceea ce privește evaluarea impactului asupra mediului ar trebui efectuată în raport cu directiva aplicabilă în vigoare la momentul declanșării procesului de evaluare a impactului asupra mediului (a se vedea în detaliu articolul 3 din Directiva 2014/52/UE).

Lista de verificare 0 (a se vedea anexa 3) propune o serie de întrebări menite să ghideze partenerii de implementare pe parcursul verificării respectării Directivei EIA.

(b) Directiva Păsări și Directiva Habitate

Rețeaua Natura 2 000 a fost instituită în temeiul Directivei Habitate (68). În temeiul acestei directive, statele membre trebuie să desemneze arii speciale de conservare pentru a asigura o stare de conservare favorabilă (i) a tipurilor de habitate enumerate în anexa I la directivă în întreaga arie de răspândire a acestora în UE și (ii) a speciilor enumerate în anexa II la directivă în întreaga arie de răspândire a acestora în UE. În temeiul Directivei Păsări (69), rețeaua trebuie să includă arii de protecție specială desemnate în special pentru 194 de specii periclitate și pentru toate speciile de păsări migratoare.

Orice plan sau proiect care ar putea afecta în mod semnificativ un sit Natura 2000, fie individual, fie în combinație cu alte planuri sau proiecte, trebuie supus unei evaluări corespunzătoare de către statul membru (în temeiul articolului 6). Această evaluare trebuie să stabilească implicațiile proiectului sau ale planului asupra sitului, în vederea obiectivelor de conservare ale acestuia din urmă (70). Autoritățile competente pot aproba planul sau proiectul doar după ce au constatat că acesta nu are efecte negative asupra integrității sitului respectiv [articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate (71)].

În circumstanțe excepționale, un proiect poate fi totuși autorizat să continue, în ciuda unei evaluări negative, dacă: (i) nu existe soluții alternative și (ii) planul sau proiectul este considerat justificat din motive cruciale de interes public major, inclusiv de ordin social sau economic. În astfel de cazuri, statul membru trebuie să ia măsurile compensatorii corespunzătoare pentru a proteja coerența globală a rețelei Natura 2000 [articolul 6 alineatul (4) din Directiva Habitate]. Comisia trebuie să fie informată cu privire la aceste măsuri prin intermediul unui formular standard de notificare denumit „Informații adresate Comisiei Europene în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva Habitate” (72). În anumite cazuri, atunci când un habitat sau o specie prioritar(ă) este afectat(ă) în mod semnificativ, iar proiectul este justificat de motive socioeconomice, este necesar avizul Comisiei. Orientările metodologice privind dispozițiile articolului 6 alineatele (3) și (4) din Directiva 92/43/CEE (Directiva Habitate) (73) includ informații suplimentare în completarea acestei secțiuni.

Atunci când partenerii de implementare verifică respectarea Directivei Habitate și a Directivei Păsări, sunt posibile trei scenarii:

—	un proiect pentru care s-a stabilit de către autoritățile competente ale statului membru în cauză că nu necesită o evaluare corespunzătoare (și anume că este puțin probabil ca proiectul să aibă efecte negative semnificative asupra sitului/siturilor Natura 2000) sau

—

un proiect care a făcut obiectul unei evaluări corespunzătoare realizate de către autoritățile statului membru în cauză, această evaluare conducând la o concluzie pozitivă din partea autorităților respective, conform căreia proiectul nu va avea efecte semnificative asupra sitului/siturilor Natura 2000 [în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate] sau

—

un proiect care a făcut obiectul unei evaluări corespunzătoare, această evaluare conducând la o concluzie negativă din partea autorităților statului membru în cauză [și anume proiectul are efecte negative semnificative asupra siturilor Natura 2000 în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Directiva Habitate].

Lista de verificare 0 (a se vedea anexa 3) propune o serie de întrebări menite să ghideze verificarea respectării Directivei Habitate și a Directivei Păsări, în funcție de scenariul (astfel cum este descris mai sus) aplicabil unei operațiuni individuale.

Directiva-cadru privind apa (Directiva 2000/60/CE) asigură integrarea deplină a perspectivelor economice și ecologice în gestionarea calității și a cantității de apă. Directiva se aplică apelor dulci, apelor de coastă și apelor de tranziție și asigură o abordare integrată a gestionării apelor, care respectă integritatea ecosistemelor în ansamblul lor.

Obiectivul principal al directivei este de a obține, [până în 2015 (74)], o stare bună a celor peste 111 000 de ape de suprafață (de exemplu, râuri, lacuri, ape de coastă) și a celor peste 13 000 de ape subterane de pe teritoriul UE. Obținerea unei „stări bune” înseamnă asigurarea unei stări ecologice și chimice bune pentru apele de suprafață și a unei stări cantitative și chimice bune pentru apele subterane (apele subterane sunt principalele surse de captare a apei potabile).

Directiva-cadru privind apa introduce, de asemenea, cerința ca gestionarea cursurilor de apă să se bazeze pe bazinele hidrografice (și anume unitatea geografică și hidrologică naturală) și nu pe granițele administrative sau politice. Planul de gestionare a districtului hidrografic detaliază modul în care trebuie atinse obiectivele stabilite pentru bazinul hidrografic respectiv (starea ecologică, starea cantitativă, starea chimică și obiectivele zonei protejate) în intervalul de timp prevăzut.

Atunci când partenerii de implementare verifică respectarea Directivei-cadru privind apa, sunt posibile două scenarii:

—

în primul scenariu, proiectul implică o nouă modificare a caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de suprafață sau modificări ale nivelului corpurilor de apă subterane care NU vor cauza deteriorarea stării unui corp de apă sau imposibilitatea obținerii unei stări bune a apei/a unui potențial bun al apei. În acest caz, partenerul de implementare trebuie să revizuiască justificarea furnizată de promotorul de proiect în sprijinul acestei concluzii;

—

în al doilea scenariu, proiectul implică o nouă modificare a caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de suprafață sau modificări ale nivelului corpurilor de apă subterane care deteriorează starea unui corp de apă sau care cauzează imposibilitatea obținerii unei stări bune a apei/a unui potențial bun al apei. În astfel de cazuri, partenerii de implementare ar trebui să verifice dacă a fost îndeplinită fiecare dintre condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (7), și anume:

—	au fost luate toate măsurile practice pentru a atenua impactul negativ;

—	beneficiile proiectului depășesc beneficiile realizării obiectivelor Directivei-cadru privind apa și/sau proiectul este de interes public major;

—	nu există opțiuni mult mai bune din punct de vedere ecologic pentru atingerea obiectivului proiectului, care să fie fezabile din punct de vedere tehnic și să nu fie disproporționat de costisitoare și

—	proiectul și justificările menționate mai sus sunt indicate în planul de gestionare a districtului hidrografic.

Lista de verificare 0 (a se vedea anexa 3) propune o serie de întrebări menite să ghideze verificarea respectării Directivei-cadru privind apa.

(d) Alte directive relevante

În funcție de natura operațiunilor care se încadrează într-o linie specifică de sprijin, partenerii de implementare trebuie să verifice respectarea directivelor specifice, pe baza aprobărilor, a autorizațiilor, a licențelor etc. furnizate de promotorii de proiecte. Acestea pot include:

Directiva 2001/42/CE (75) – evaluarea strategică de mediu

În cazul anumitor operațiuni sensibile din punctul de vedere al mediului prin natura, dimensiunea sau locul lor, se recomandă ca partenerul de implementare să verifice dacă un proiect este compatibil cu un cadru de planificare (de exemplu, un plan sectorial sau un plan de amenajare a teritoriului), în special în ceea ce privește alternativele sau efectele cumulative.

Directiva 2010/75/UE (76) – Directiva privind emisiile industriale

Partenerul de implementare ar trebui să confirme faptul că proiectul în cauză respectă Directiva privind emisiile industriale, pe baza:

—

unei autorizații (care nu este întotdeauna aplicabilă și disponibilă la momentul transmiterii cererii), din care să rezulte că proiectul respectă valorile-limită de emisie stabilite în conformitate cu directiva și nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile (BAT-AEL) stabilite în deciziile de punere în aplicare, după caz, sau

—	pe baza documentației de mediu a proiectului, transmisă împreună cu cererea (de exemplu, autorizațiile de mediu etc.).

Directiva 2008/98/CE (77) – Directiva-cadru privind deșeurile

Partenerul de implementare va verifica dacă proiectul în cauză respectă Directiva-cadru privind deșeurile, examinând inclusiv justificarea aferentă în raport cu cerințele-cheie ale directivei. În justificare este necesar să se explice, în special:

—	modul în care proiectul respectă ierarhia deșeurilor (articolul 4);

—	modul în care proiectul contribuie la realizarea pregătirii pentru obiectivele de reutilizare și de reciclare [articolul 11 alineatul (2)];

—	dacă proiectul respectă planul relevant de gestionare a deșeurilor (și este inclus în acesta ca o condiție sine qua non) și programul de prevenire a generării deșeurilor (articolele 28 și 29).

Directiva 2012/18/UE (78) – Directiva Seveso III

Directiva Seveso III (Directiva 2012/18/UE) vizează prevenirea accidentelor majore care implică substanțe periculoase. Cu toate acestea, având în vedere că pot avea loc totuși accidente, directiva vizează, de asemenea, limitarea consecințelor unor astfel de accidente nu numai pentru sănătatea umană, ci și pentru mediu. Directiva se aplică amplasamentelor în care pot exista substanțe periculoase (de exemplu, în timpul prelucrării sau al depozitării) în cantități care depășesc anumite praguri. Sunt excluse din domeniul de aplicare al directivei anumite activități industriale care fac obiectul altor acte legislative ce prevăd un nivel similar de protecție (de exemplu, amplasamentele nucleare sau transportul de substanțe periculoase).

În funcție de cantitatea de substanțe periculoase prezente, amplasamentele sunt clasificate ca amplasamente de nivel inferior sau de nivel superior, acestea din urmă fiind supuse unor cerințe mai stricte. Partenerul de implementare va verifica respectarea Directivei Seveso III în legătură cu proiectul în cauză, pe baza documentației de mediu a proiectului, transmisă împreună cu cererea (de exemplu, evaluarea impactului asupra mediului, autorizațiile de mediu etc.). În special, partenerul de implementare va verifica dacă proiectele care intră sub incidența Directivei Seveso la momentul finalizării lor vor trebui să îndeplinească cerințele aplicabile amplasamentelor de nivel inferior sau cerințele aplicabile amplasamentelor de nivel superior (în special, obligația promotorului de a elabora o politică de prevenire a accidentelor majore sau un raport de securitate care va trebui prezentat autorității competente a statului membru).

2.3.3. Examinarea dimensiunii de mediu în contextul InvestEU

În legătură cu proiectele care sunt supuse unei evaluări a impactului asupra mediului sau care fac obiectul stabilirii necesității unei evaluări a impactului asupra mediului, se preconizează că acest proces și această activitate vor aduce o contribuție esențială la procesul de examinare și de evaluare în contextul InvestEU, deoarece directiva prevede următoarele:

—

în cazul proiectelor pentru care este necesară o evaluare a impactului asupra mediului, raportul de evaluare a impactului asupra mediului include o descriere a caracteristicilor proiectului și/sau a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative potențial semnificative asupra mediului;

—

în cazul proiectelor pentru care s-a luat o decizie de încadrare, potrivit căreia nu este necesară o evaluare a impactului asupra mediului, decizia respectivă va specifica toate caracteristicile proiectului și/sau măsurile vizate, dacă s-au propus astfel de măsuri, pentru evitarea sau prevenirea eventualelor efecte negative semnificative asupra mediului.

În aceste cazuri, etapa de examinare în contextul InvestEU vizează analiza impactului rezidual identificat în raportul de evaluare a impactului asupra mediului (după aplicarea măsurilor de atenuare identificate în cursul procedurii de mediu) pentru cele patru elemente ale mediului (aer, apă, sol, biodiversitate), la care se adaugă și temele transversale ale generării de zgomot și de mirosuri.

În cazul proiectelor care nu intră sub incidența Directivei EIA sau al proiectelor pentru care s-a stabilit, în urma procedurii de încadrare, că nu necesită o evaluare a impactului asupra mediului și pentru care nu s-au stabilit măsuri de atenuare ca urmare a aplicării pragurilor sau a criteriilor stabilite la nivel național, etapa de examinare în contextul InvestEU va viza, de asemenea, analiza impactului asupra acelorași elemente și teme transversale.

Într-o primă etapă, impactul [rezidual (79)] asupra mediului ar trebui analizat prin utilizarea listei de verificare 1 (80) (a se vedea anexa 3). Coloana 1 din lista de verificare 1 ar trebui să reflecte existența sau absența impactului (rezidual).

După cum s-a menționat deja, această analiză se va realiza pe baza documentației de mediu furnizate de promotorul de proiect. Documentația în cauză poate cuprinde rapoarte de evaluare a impactului asupra mediului, decizii și autorizații, studii sau rapoarte suplimentare, dacă se consideră necesar. Odată identificat un impact (rezidual), acestuia ar trebui să i se acorde un calificativ din punctul de vedere al riscului, avându-se în vedere o combinație între importanța sa și probabilitatea producerii sale.

Partenerul de implementare ar trebui să utilizeze trei calificative pentru a indica importanța impactului (rezidual) (coloana 2 din lista de verificare 1), pe baza informațiilor furnizate de promotorul de proiect:

Impact Moderate semnificativ/negativ

Pentru stabilirea categoriei de importanță a impactului, partenerul de implementare va utiliza documentația de mediu subiacentă, rapoartele suplimentare, dacă se consideră necesar, precum și opiniile experților, luând în considerare elemente precum volumele emisiilor, natura impactului identificat etc. Pentru fiecare dintre elementele capitalului natural se furnizează indicații mai detaliate în „Documentul de sprijin tehnic pentru evaluarea dimensiunii de mediu a investițiilor în cadrul programului InvestEU” și în tabele:

Tabelul S3 – 1 cu privire la aer:	În ceea ce privește impactul asupra calității aerului
Tabelul S2-5 cu privire la apă și Tabelul S3-3 cu privire la apă	În ceea ce privește impactul asupra mediului acvatic
Tabelul S2-2 cu privire la sol și Tabelul S3-1 cu privire la sol	În ceea ce privește impactul asupra solului/terenurilor
Tabelul S2-1 cu privire la biodiversitate și Tabelul S3-1 cu privire la biodiversitate	În ceea ce privește impactul asupra biodiversității
Tabelul CC S3-1	În ceea ce privește impactul zgomotului
Tabelul CC S3-2	În ceea ce privește impactul mirosurilor

De asemenea, partenerul de implementare ar trebui să indice, pe baza informațiilor și a evaluărilor realizate de promotorul de proiect, probabilitatea impactului (coloana 3 din lista de verificare 1):

Scăzută (este puțin probabil ca impactul să se materializeze) Medie (șanse egale ca impactul să se materializeze sau să nu se materializeze) Ridicată (este foarte probabil ca impactul să se materializeze)

Nivelul de risc (coloana 4 din lista de verificare 1) pentru fiecare impact va fi apoi evaluat prin combinarea importanței identificate și a probabilității sale (a se vedea matricea din Figura 8). În cazul proiectelor care fac obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului, rapoartele aferente ar trebui să includă o evaluare a importanței impactului rezidual.

Figura 9

Calificativele acordate riscurilor pentru fiecare impact identificat

Pentru impactul cu risc mediu și/sau cu risc ridicat, partenerul de implementare trebuie să treacă la etapa de evaluare. Nu vor fi necesare alte evaluări pentru impactul cu risc scăzut.

În plus față de cele de mai sus, partenerului de implementare i se recomandă cu fermitate să efectueze evaluarea în baza agendei pozitive (a se vedea capitolul 2.3.5).

2.3.4. Evaluare: atenuare, cuantificare și monetizare

Pentru proiectele care necesită o evaluare a impactului asupra mediului sau pentru care s-a stabilit, în urma procedurii de încadrare, că nu necesită o evaluare a impactului asupra mediului, însă pentru care s-au stabilit măsuri de atenuare: pentru impact rezidual identificat ca prezentând un risc mediu și/sau un risc ridicat, partenerul de implementare va solicita promotorului de proiect să analizeze (voluntar) fezabilitatea unor măsuri suplimentare (de exemplu, de atenuare) care ar putea aduce riscul rezidual la un nivel inferior.

Pentru proiectele care nu intră sub incidența Directivei EIA sau pentru care s-a stabilit, în urma procedurii de încadrare, că nu necesită o evaluare a impactului asupra mediului și pentru care nu s-au stabilit măsuri de atenuare: dacă partenerul de implementare identifică, în cooperare cu promotorul de proiect și utilizând lista de verificare 1, vreun impact prezentând un risc mediu și/sau un risc ridicat, aceștia ar trebui să identifice măsuri de atenuare, dacă este fezabil, pentru a aduce riscul la un nivel inferior.

Orice măsuri care rezultă din cele de mai sus ar trebui să respecte principiile ierarhiei măsurilor de atenuare relevante pentru elementul respectiv al capitalului natural:

—	evitarea impactului negativ (dacă acest lucru este fezabil);

—	reducerea amplorii oricărui impact inevitabil, ținând seama de durata, intensitatea și tipul impactului (direct, indirect și cumulativ);

—	reabilitarea și remedierea amplasamentului, pentru a se asigura refacerea sau reînnoirea stocurilor deteriorate sau afectate negativ de un proiect;

—	compensarea poate fi considerată o soluție de ultimă instanță pentru impactul negativ (cu risc mediu/ridicat) care nu poate fi evitat, redus la minimum sau echilibrat prin remedierea amplasamentului.

Figura 10

Ierarhia măsurilor de atenuare

Sursa:

Comisia Europeană – Document de sprijin tehnic pentru evaluarea dimensiunii de mediu a investițiilor.

O atenuare adecvată este specifică atât contextului, cât și amplasamentului și depinde, de asemenea, de impactul care trebuie atenuat. „Documentul de sprijin tehnic pentru evaluarea dimensiunii de mediu a investițiilor” include exemple de măsuri de atenuare.

În situația în care promotorul de proiect poate propune măsuri suplimentare fezabile, partenerul de implementare ar trebui să-i solicite acestuia să reevalueze riscul rezidual (a se vedea lista de verificare 1).

În colaborare cu promotorul de proiect, partenerul de implementare, bazându-se pe documentația existentă (raport, autorizații de mediu etc.), va furniza, atunci când și dacă este disponibilă, o cuantificare a impactului rezidual care, după atenuare (atenuare ca urmare a procedurilor de mediu și/sau atenuarea propusă în cadrul evaluării durabilității în contextul InvestEU), prezintă un risc mediu și/sau ridicat.

„Documentul de sprijin tehnic pentru evaluarea dimensiunii de mediu a investițiilor” și tabelele conțin orientări cu privire la cuantificare:

Tabelul S3-1 cu privire la aer:	În ceea ce privește impactul asupra calității aerului
Tabelul S3-3 cu privire la apă:	În ceea ce privește impactul asupra mediului acvatic
Tabelul S3-1 cu privire la sol	În ceea ce privește impactul asupra solului/terenurilor
Tabelul S3-1 și S3-2 cu privire la biodiversitate	În ceea ce privește biodiversitatea
Tabelul CC S3-1	În ceea ce privește impactul zgomotului
Tabelul CC S3-2	În ceea ce privește impactul mirosurilor

Cuantificarea le permite partenerilor de implementare să înțeleagă amploarea impactului (rezidual) asupra mediului, după ce toate măsurile de atenuare au fost stabilite și incluse în proiectul propus. Cuantificarea este, de asemenea, o condiție prealabilă pentru includerea evaluării monetare a impactului – atunci când este proporțional și rezonabil să fie efectuată o astfel de evaluare – în evaluarea economică generală a proiectului.

Astfel cum se specifică în „Documentul de sprijin tehnic pentru evaluarea dimensiunii de mediu a investițiilor” și în ghidul Comisiei Europene intitulat „Guide to Cost-Benefit Analysis of Investment Projects” (Ghidul privind analiza cost-beneficiu a proiectelor de investiții) (2014), evaluarea monetară a impactului asupra mediului se bazează, de regulă, pe conceptul de valoare economică totală, constând în valori de utilizare și neutilizare (81). Pentru măsurarea acesteia pot fi utilizate mai multe tehnici de evaluare, care sunt adesea (dar nu exclusiv) bazate pe anchete și/sau pe metode de experimentare a alegerii.

Aceste tehnici necesită, de obicei, resurse considerabile (un volum mare de date și analize specifice proiectului). Din acest motiv, o abordare bazată pe transferul beneficiilor este utilizată mai frecvent în cazul în care studiile din literatura de specialitate furnizează deja valori de referință specifice fiecărei țări (și anume costuri unitare) pentru impactul asupra mediului, care pot fi utilizate în procesul de evaluare.

Secțiunile 4-8 din „Documentul de sprijin tehnic pentru evaluarea dimensiunii de mediu a investițiilor” includ o trecere în revistă a valorilor unitare pentru a facilita utilizarea transferului beneficiilor pentru evaluarea monetară (82). În plus, viitorul „Vademecum privind evaluarea economică”, în curs de elaborare de DG REGIO cu sprijinul JASPERS, ilustrează bunele practici privind evaluarea economică a impactului asupra mediului pentru o serie de sectoare selectate.

Utilizarea monetizării depinde, prin urmare, de mai mulți factori, printre care datele disponibile, amploarea proiectului, tipul de impact etc.

Aplicabilitatea acestor tehnici este lăsată la aprecierea profesională a partenerului de implementare/a promotorului de proiect, inclusiv în legătură cu oportunitatea și modalitatea de efectuare a unei evaluări monetare a impactului asupra mediului după atenuare, în conformitate cu principiul proporționalității.

Atunci când este efectuată, evaluarea monetară a impactului proiectului asupra mediului trebuie inclusă în evaluarea economică mai cuprinzătoare a proiectului, care este efectuată de obicei de partenerii de implementare în contextul proiectelor sprijinite de UE, astfel cum se arată în capitolul 2.6 (Evaluarea economică) din prezentele orientări.

2.3.5. Agenda pozitivă

Promotorii de proiecte sunt puternic încurajați să aibă în vedere lista de verificare 2 privind agenda pozitivă (elaborată pentru fiecare element de mediu, a se vedea anexa 3) pentru acțiunile potențiale, care ar putea contribui la consolidarea efectelor pozitive ale proiectului. Lista de verificare voluntară privind agenda pozitivă poate fi utilizată pentru toate tipurile de proiecte, inclusiv pentru cele care se situează sub prag sau peste prag, precum și pentru toate categoriile de risc. Ca urmare a completării listei de verificare privind agenda pozitivă, promotorii de proiecte sunt încurajați să propună acțiuni suplimentare pentru îmbunătățirea performanței de mediu a operațiunii. Când sunt identificate și incluse în proiect acțiuni suplimentare de îmbunătățire a performanței de mediu a proiectului, promotorii sunt încurajați să cuantifice impactul pozitiv rezultat și – atunci când este proporțional și rezonabile – să le monetizeze în vederea includerii în evaluarea economică generală a proiectului.

Lista de verificare privind agenda pozitivă poate include, dar nu se limitează la următoarele elemente:

—	aer (promovarea eficienței energetice și a utilizării surselor regenerabile de energie, reducerea la minimum a emisiilor poluante și a utilizării substanțelor periculoase);

—	mediul acvatic (îmbunătățirea calității apelor dulci și a apelor marine, promovarea utilizării eficiente a apei, limitarea captării și a deversărilor);

—	sol și terenuri (promovarea reducerii eroziunii, îmbunătățirea materiei organice din sol și a biodiversității, reducerea degradării terenurilor, reabilitarea siturilor contaminate);

—	biodiversitate (conservarea zonelor bogate în biodiversitate și/sau protejate, refacerea biodiversității și a ecosistemelor, mărirea rezistenței ecosistemelor, controlul sau eliminarea speciilor alogene, conservarea speciilor indigene sau a diversității genetice);

—	zgomot (reducerea nivelului de zgomot);

—	mirosuri (reducerea emisiilor mirositoare).

2.3.6. Raportare și monitorizare

Astfel cum se indică în capitolul 4, la finalul procesului de examinare și de evaluare a dimensiunii de mediu, partenerul de implementare trebuie să furnizeze Comitetului pentru investiții InvestEU un rezumat al evaluării durabilității în legătură cu următoarele elemente-cheie:

—	pentru toate proiectele, o confirmare a respectării legislației de mediu esențiale a UE (astfel cum se indică în lista de verificare 0);

—

rezultatul oricărui exercițiu de examinare:

—	dacă există vreun impact identificat ca prezentând un risc mediu și/sau ridicat (coloana 4 din lista de verificare 1);

—	orice măsură de atenuare voluntară (suplimentară) propuse pentru respectivul impact cu risc mediu și/sau ridicat (coloana 5 din lista de verificare 1) și dacă riscul este redus ca urmare a măsurii respective;

—	riscul (rezidual) după orice atenuarea suplimentară propusă în contextul evaluării InvestEU (coloana 6 din lista de verificare 1);

—	o evaluare (de preferință cuantificată) a impactului rezidual cu risc mediu și/sau ridicat (coloana 6 din lista de verificare 1) și de asemenea, dacă este proporțional (adică rezonabil și posibil), monetizarea impactului respectiv.

—	orice considerații legate de agenda pozitivă (a se vedea lista de verificare 2).

În contextul cerințelor de monitorizare impuse în conformitate cu programul InvestEU, partenerul de implementare ar trebui să confirme și să raporteze, pe baza monitorizării efectuate în cadrul procedurilor sale interne și/sau solicitate promotorilor de proiecte:

—	orice modificări semnificative ale rezultatului evaluării raportat inițial, determinate de finalizarea procedurilor de autorizare;

—	punerea în aplicare a măsurilor de atenuare în legătură cu impactul negativ și impactul cu risc ridicat;

—	îndeplinirea condițiilor și a angajamentelor de mediu, dacă există, de către promotorul de proiect.

2.4. Dimensiunea socială

2.4.1. Abordarea generală a evaluării durabilității sociale

Operațiunile de finanțare și de investiții din cadrul InvestEU vizează generarea unui impact social pozitiv pentru societate în general. Pot exista însă și proiecte care implică un impact negativ pentru anumite persoane sau comunități. De exemplu, ar putea exista un proiect de infrastructură care să aibă un impact potențial asupra măririi inegalităților spațiale sau asupra sănătății publice, implicând schimbarea destinației terenurilor și/sau afectând diferite aspecte ale vieții cetățenilor. Efectele potențiale care afectează negativ condițiile sociale ar trebui identificate cât mai curând posibil; dacă este fezabil, ar trebui ajustată modalitatea de concepere a proiectelor respective pentru a se evita sau a se reduce la minimum aceste efecte și/sau ar trebui identificate măsuri de atenuare adecvate pentru a gestiona impactul inevitabil. Procesul de evaluare va garanta că aceste situații sunt identificate, evaluate și abordate în mod corespunzător de către promotorii de proiecte.

Standardele sectoriale pentru evaluarea dimensiunii sociale sunt în mare măsură aliniate. Ele prezintă însă ușoare diferențe între diverșii actori de pe piață. Examinarea inițială a operațiunilor ar trebui să vizeze, în măsura posibilului, identificarea impactului direct, indirect și cumulativ asupra aspectelor sociale esențiale. Evaluarea socială, și anume îmbunătățirea propunerii inițiale, ar contribui la reducerea la minimum a efectelor negative și la maximizarea beneficiilor sociale, ori de câte ori este necesar.

Pentru realizarea acestora, revizuirea aspectelor sociale ale proiectelor ar trebui să includă cel puțin următoarele componente-cheie:

—	examinarea și determinarea impactului pozitiv al proiectelor și a riscului asociat;

—	clasificarea riscurilor pentru proiectele finanțate direct care depășesc pragul, pe baza unei evaluări a efectelor negative potențiale;

—	examinarea performanței sociale a proiectului pe baza criteriilor de examinare a dimensiunii sociale descrise în secțiunile următoare și includerea oricăror condiții pentru proiect, dacă este necesar;

—	recomandări pentru consolidarea impactului social pozitiv pe baza listei de verificare privind agenda pozitivă descrisă în capitolul 2.4.6 din prezentele orientări.

Următoarea diagramă prezintă întregul proces de evaluare a durabilității sociale.

2.4.2. Cadrul de conformitate juridică pentru dimensiunea socială

Prin felul în care a fost conceput, programul InvestEU va contribui și la durabilitatea socială în UE, promovând reînnoirea economiei, crearea de locuri de muncă de calitate și îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă. Cerințele prevăzute în legislația UE și legislația statelor membre pentru proiectele și operațiunile care urmează să fie sprijinite în cadrul oricăreia dintre componentele Fondului InvestEU reprezintă fundamentul prin care se garantează obținerea unui impact durabil din punct de vedere social.

La fel ca în cazul aspectelor de mediu, legislația socială relevantă oferă o bază solidă pentru procesul de evaluare a durabilității sociale. UE dispune de un cadru legislativ solid, care garantează drepturile cetățenilor europeni, ale lucrătorilor (indiferent de cetățenie) și ale părților interesate în multe domenii, inclusiv securitatea și sănătatea în muncă, condițiile de muncă, divulgarea de informații și consultările cu lucrătorii și cu publicul, egalitatea de gen și nediscriminarea (83). Cu toate acestea, în comparație cu legislația de mediu, competențele UE în domeniul social sunt mai limitate, iar aspectele sociale sunt abordate în primul rând prin prisma legislației naționale. În Regulamentul InvestEU se prevede însă în mod specific să se estimeze impactul social al proiectelor, inclusiv asupra egalității de gen, asupra incluziunii sociale a anumitor zone sau populații și asupra dezvoltării economice a zonelor și sectoarelor afectate de probleme structurale, cum ar fi necesitatea de decarbonizare a economiei.

Prin urmare, luându-se în considerare respectarea legislației naționale și a legislației UE relevante în aceste domenii, căutarea obținerii de progrese sociale prin intervențiile desfășurate în cadrul InvestEU va reprezenta fundația evaluării durabilității sociale. Examinarea respectării legislației va continua pe parcursul întregului proces, întrucât este posibil ca nu toate cerințele legale relevante să fie cunoscute încă din faza incipientă a acesteia (a se vedea cadrul de conformitate juridică din anexa 1) (84). Din acest motiv, promotorul de proiect trebuie să asigure respectarea legislației, să acorde atenție opțiunilor de agendă pozitivă (a se vedea capitolul 2.4.6) și să prezinte partenerilor de implementare documente justificative în acest sens, la cererea acestora (85).

2.4.3. Examinarea dimensiunii sociale a operațiunilor

După verificarea respectării legislației și în funcție de costul total al proiectului de investiții, operațiunile trec în etapa de examinare.

Partenerul de implementare ar trebui să examineze proiectul propus pentru a identifica amploarea și complexitatea impactului și a riscurilor sociale potențiale. Amploarea și complexitatea aspectelor sociale variază de la un proiect la altul. Proiectele pot avea atât un impact social negativ, cât și un impact social pozitiv. Partenerul de implementare trebuie să se asigure: (i) că impactul social negativ al proiectelor este identificat prin intermediul procesului de examinare descris mai jos și (ii) că impactul social pozitiv al acestora este încurajat prin utilizarea listei de verificare privind agenda pozitivă (86). Orice posibilitate de maximizare a impactului pozitiv care ar putea fi identificat în cadrul procesului de examinare ar trebui, de asemenea, să fie luată în considerare.

În cadrul procesului de evaluare a durabilității sociale, partenerii de implementare vor avea ca bază de pornire și vor utiliza propriile standarde și proceduri existente, pe care le vor completa, după caz, în funcție de cerințele prezentelor orientări.

Pentru proiectele care se situează sub pragul de 10 milioane EUR, procesul de evaluare se încheie, în principiu, în această etapă. Pentru proiectele care se situează sub pragul prevăzut și care fac obiectul unei evaluări în conformitate cu Directiva UE privind evaluarea impactului asupra mediului (Directiva EIA) (87), unele aspecte sociale vor fi evaluate în cadrul procesului de evaluare a impactului asupra mediului. În astfel de cazuri, partenerii de implementare sunt puternic încurajați să completeze procesul de evaluare a impactului asupra mediului cu examinarea dimensiunii sociale expusă în prezentele orientări. În mod similar, aceștia sunt puternic încurajați să ia în considerare, pe baza listei de verificare privind agenda pozitivă, recomandările de mărire a impactului social pozitiv, indiferent de dimensiunea proiectului. În toate cazurile, trebuie să se respecte garanțiile minime din domeniul muncii, al sănătății și al siguranței, precum și alte cerințe relevante de durabilitate socială prevăzute de dreptul UE.

Dacă depășește pragul de 10 milioane EUR, proiectul ar urma să fie examinat din punctul de vedere al impactului și al riscurilor sociale relevante. Se va considera că principalele aspecte sociale de care trebuie să se țină seama în cadrul unei evaluări ex ante a dimensiunii sociale sunt următoarele:

1.	forța de muncă și condițiile de muncă;

2.	sănătatea, siguranța și securitatea în muncă și publică;

3.	protecția și incluziunea persoanelor și/sau a grupurilor vulnerabile (88);

4.	egalitatea de gen;

5.	achiziționarea și exproprierea terenurilor (89);

6.	protecția patrimoniului cultural;

7.	implicarea părților interesate (90).

Examinarea inițială a proiectelor își propune să îl ghideze pe promotorul de proiect în vederea considerării, iar pe partenerul de implementare, în vederea identificării, pe cât de mult posibil, a principalelor efecte și riscuri sociale preconizate ale proiectului. În acest sens, partenerul de implementare ar trebui să ia în considerare, de asemenea, capacitatea promotorului de proiect, contextul, locul de implementare, sectorul și tipul de proiect.

Procesul de examinare a dimensiunii sociale va fi luat în considerare împreună cu dimensiunea climatică și de mediu și va ține seama de orice elemente de ordin social relevante din procesul de evaluare a impactului asupra mediului, în cazul operațiunilor care fac obiectul unei evaluări în conformitate cu Directiva EIA. Aspectele sociale vor corespunde cerințelor relevante pentru promotorii de proiecte din etapa de evaluare. Informațiile furnizate ar trebui să permită partenerilor de implementare să determine că nu există încălcări evidente și nici investigații în curs. Examinarea inițială a acestor aspecte ar trebui, de asemenea, să încurajeze partenerul de implementare să propună îmbunătățiri cu privire la conceperea proiectului, inclusiv sprijin sub formă de asistență tehnică, în vederea gestionării potențialului impact negativ și/sau a maximizării impactului pozitiv.

În urma procesului de examinare în contextul InvestEU, partenerul de implementare ar putea constata că unul sau mai multe dintre aspectele sociale descrise mai jos nu sunt tratate în mod adecvat și prezintă riscuri medii sau ridicate, conform clasificării riscurilor descrise în capitolul 2.4.4 din prezentele orientări. Într-un astfel de caz, se va iniția procesul de evaluare în legătură cu aspectele în cauză, iar destinatarului final i se va solicita să efectueze o evaluare suplimentară adecvată și să remedieze situația respectivă

Forța de muncă și condițiile de muncă

Obiectivul general în legătură cu acest aspect social vizează asigurarea protecției drepturilor fundamentale ale lucrătorilor și promovarea raporturilor de muncă eficiente între lucrători și angajatori, bazate pe dezvoltarea unor condiții de muncă echitabile și în conformitate cu legislația națională în domeniul muncii, al ocupării forței de muncă și al securității sociale, precum și cu principiile și standardele de bază încorporate în dreptul UE și în convențiile fundamentale ale OIM.

Atât promotorii de proiecte/destinatarii finali, cât și furnizorii principali (91) trebuie să respecte legislația în domeniul muncii menționată mai sus în legătură cu toți lucrătorii din cadrul proiectului, inclusiv în legătură cu lucrătorii cu normă întreagă, cu fracțiune de normă, agenții de muncă temporară, lucrătorii cu contracte pe durată determinată, sezonieri și migranți, indiferent dacă respectivii lucrători sunt angajați direct de către client sau de către o parte terță.

În etapa de examinare , partenerul de implementare ar trebui:

—

să identifice probabilitatea riscurilor de exploatare prin muncă a copiilor, de muncă forțată, de discriminare și de tratament inegal al lucrătorilor migranți sau străini, de inegalitate de gen, de discriminare și/sau de restricționare a libertății de asociere sau a altor riscuri de încălcare a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor, determinate de contextul național sau de sectorul respectiv sau care pot fi puse pe seama promotorului, a contractantului sau a lanțului de aprovizionare (92);

—	să analizeze dacă promotorii de proiecte dispun de capacitatea de gestionare corespunzătoare forței de muncă și dimensiunii proiectului și conformă cu legislația națională, în cazul identificării unor riscuri în domeniul muncii.

Sănătatea, siguranța și securitatea în muncă și publică (93)

În conformitate cu principiul 10 din Pilonul european al drepturilor sociale, „Un mediu de lucru sănătos, sigur și adaptat și protecția datelor” pentru lucrători, obiectivul în legătură cu acest aspect social constă în asigurarea, promovarea și protejarea sănătății, a siguranței și a securității tuturor persoanelor implicate în proiect. Acest obiectiv ar trebui realizat prin asigurarea unor condiții de muncă sănătoase, sigure și securizate, prin evaluarea și gestionarea riscurilor pentru sănătate, siguranță și securitate și prin prevenirea oricărui impact negativ asupra sănătății, a siguranței și a securității. Aspectele specifice de care trebuie să se țină seama în cursul procesului de evaluare, ori de câte ori este necesar și relevant, vizează siguranța materialelor periculoase, pericolele naturale, securitatea, expunerea la boli, siguranța traficului și siguranța rutieră și pregătirea pentru situațiile de urgență.

În etapa de examinare , partenerul de implementare ar trebui:

—	să identifice probabilitatea impactului negativ al proiectului și riscurile pe care acesta le prezintă pentru sănătatea, siguranța și securitatea în muncă și publică (94);

—	să analizeze capacitatea de gestionare a promotorului de proiect în ceea ce privește aspectele legate de sănătatea, siguranța și/sau securitatea în muncă și publică, în cazul identificării unui impact negativ și a unor riscuri.

Protecția și incluziunea persoanelor și/sau a grupurilor vulnerabile (95)

În conformitate cu principiile 2, 3 și 17 din Pilonul european al drepturilor sociale, „Egalitatea de gen”, „Egalitatea de șanse” și „Incluziunea persoanelor cu handicap”, obiectivul general în legătură cu acest aspect social constă în aplicarea și promovarea drepturilor și a intereselor grupurilor și/sau persoanelor vulnerabile, identificarea oricăror riscuri și/sau a oricărui impact negativ care le-ar putea afecta și asigurarea unor măsuri adecvate de protecție a acestor grupuri și/sau persoane pe întreaga durată a proiectului. În situațiile în care acest lucru este relevant, ar trebui incluse luarea în considerare a obligațiilor specifice și/sau întreprinderea de măsuri pozitive pentru eliminarea obstacolelor cu care se confruntă persoanele adesea excluse din procesul de dezvoltare din cauza handicapurilor, după caz, astfel încât aceste persoane să se poată bucura de drepturile lor și să poată participa pe deplin în societate și în economie.

Pentru proiectele care afectează populații indigene (96), trebuie să se aibă în vedere asigurarea faptului că proiectul încurajează respectarea deplină a drepturilor, a aspirațiilor, a identității, a culturii și a mijloacelor de subzistență ale acestora, precum și deschiderea unor negocieri de bună credință cu populațiile indigene afectate de proiect și obținerea consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză al acestora (97).

În etapa de examinare , partenerul de implementare ar trebui:

—

să identifice probabilitatea ca proiectul să aibă un impact negativ disproporționat asupra persoanelor și/sau a grupurilor vulnerabile, marginalizate și discriminate, cum ar fi exacerbarea inegalităților prin producerea unui impact asupra, de exemplu, a accesibilității ca preț, a disponibilității și a calității serviciilor și locuințelor, inclusiv a energiei, a învățământului și a sănătății;

—

să identifice probabilitatea oricăror riscuri și/sau a oricărui impact negativ care pot afecta în mod disproporționat persoanele cu handicap, în ceea ce privește un mediu de lucru echitabil, nediscriminarea, prevenirea oricăror forme de violență, posibilele bariere în calea accesului la servicii sau la beneficiile proiectului (98);

—	să identifice probabilitatea ca populațiile indigene să fie afectate de proiect;

—	în cazul în care proiectul ar putea afecta persoanele sau grupurile menționate mai sus, să analizeze capacitatea promotorului de proiect de a lua măsuri de atenuare, astfel încât aceste persoane și/sau grupuri să nu fie afectate în mod disproporționat de proiectul respectiv.

Egalitatea de gen

În conformitate cu principiul 2 din Pilonul european al drepturilor sociale, „Egalitatea de gen”, obiectivul general în legătură cu acest aspect vizează asigurarea egalității de șanse pentru femei și bărbați la locul de muncă, prevenirea oricărei forme de discriminare legată de gen, promovarea egalității de tratament între femei și bărbați și luarea unor măsuri egale în materie de sănătate, siguranță și securitate pentru toți lucrătorii, indiferent de sexul acestora. Chiar dacă implicarea femeilor pe piața forței de muncă a crescut în Europa, inegalitățile precum diferențele de remunerare dintre femei și bărbați continuă să persiste și afectează capacitarea femeilor. O componentă-cheie Strategia UE privind egalitatea de gen 2020-2025 (99), precum și a obiectivelor de dezvoltare durabilă (100), egalitatea de gen promovează egalitatea de șanse, de responsabilitate și de participare pentru femei și bărbați.

În etapa de examinare , partenerul de implementare ar trebui:

—	să identifice probabilitatea ca proiectul să aibă un impact semnificativ care ar putea afecta în mod disproporționat femeile și fetele sau să implice riscuri specifice din perspectiva genului sau norme sociale discriminatorii pe criterii de gen;

—

să identifice probabilitatea ca proiectul să prezinte riscuri semnificative legate de discriminarea de gen și/sau de violența și hărțuirea pe criterii de gen, inclusiv, de exemplu, în contextul unor plângeri anterioare referitoare la aceste aspecte sau al campaniilor negative din mass-media/ale ONG-urilor cu privire la proiect și/sau la promotorul de proiect;

—	să analizeze capacitatea promotorului de proiect de a gestiona în mod adecvat eventualele riscuri identificate.

Protecția patrimoniului cultural

Obiectivul general în legătură cu acest aspect constă în aducerea unei contribuții la conservarea patrimoniului cultural în contextul proiectelor InvestEU, în protejarea patrimoniului cultural de impactul negativ al activităților din cadrul proiectului prin promovarea evaluării și a gestionării impactului asupra patrimoniului cultural și încurajarea conștientizării și a aprecierii patrimoniului cultural, în situațiile în care acest lucru este relevant și fezabil. Prin urmare, promotorul de proiect va avea responsabilități în gestionarea patrimoniului cultural. Având în vedere aceste responsabilități, promotorul de proiect va trebui să întreprindă acțiuni pentru a identifica, a evalua, a lua și a pune în aplicare decizii cu privire la impactul operațiunilor sprijinite de Fondul InvestEU asupra patrimoniului cultural.

În etapa de examinare , partenerul de implementare ar trebui:

—	să identifice probabilitatea ca proiectul să aibă un impact asupra patrimoniului cultural material și/sau imaterial, inclusiv în ceea ce privește importanța patrimoniului cultural;

—	să analizeze capacitatea promotorului de proiect de a gestiona orice impact identificat asupra patrimoniului cultural și să consulte părțile interesate relevante, în cazul identificării unui impact;

—	să țină seama de avizul autorității competente responsabile pentru patrimoniul cultural, inclus în documentația de autorizare (în cazul în care este disponibil în această etapă).

Achiziționarea și exproprierea terenurilor

Obiectivul general în legătură cu acest aspect social constă în promovarea dreptului la o locuință adecvată, a dreptului la un nivel de trai adecvat și a dreptului de proprietate al persoanelor strămutate, precum și în gestionarea impactului negativ care rezultă din pierderea bunurilor sau a accesului la bunuri și/sau din restricțiile de utilizare a terenurilor. În cazul proiectelor în care este necesară strămutarea fizică sau economică a persoanelor, promotorul de proiect va trebui să respecte legislația națională sau regională aplicabilă în ceea ce privește achiziționarea și/sau exproprierea terenurilor. Promotorul de proiect va trebui să respecte, de asemenea, Carta drepturilor fundamentale a UE (în special articolul 17), Carta socială europeană [în special articolul 31 și articolul 34 alineatul (3)] și principiul 19 din Pilonul european al drepturilor sociale. Se va acorda o atenție deosebită proiectelor în cadrul cărora este necesară strămutarea persoanelor care ocupă sau utilizează în alt mod terenuri sau proprietăți fără a deține un drept de proprietate oficial în acest sens, cum ar fi locuitorii din cartiere improvizate, persoanele care se stabilesc ilegal pe proprietăți sau alte grupuri vulnerabile.

În etapa de examinare , partenerul de implementare ar trebui să identifice:

—	probabilitatea ca proiectul să presupună achiziționarea de terenuri și exproprierea;

—	probabilitatea ca proiectul să presupună strămutarea persoanelor care nu dețin titluri oficiale de proprietate sau a utilizatorilor neoficiali ai terenurilor sau să afecteze utilizarea terenurilor de către aceștia.

Implicarea părților interesate (101)

Obiectivul general în legătură cu acest aspect social va fi promovarea implicării efective și incluzive a părților interesate, ca mijloc de aplicare a dreptului de: (i) acces la informații despre mediu, (ii) participare a publicului la procesul decizional și (iii) acces la justiție (102). Implicarea ar trebui să fie proporțională cu natura și amploarea proiectului, precum și cu impactul și riscurile potențiale ale acestuia. Promotorul trebuie să sprijine autoritățile competente în desfășurarea procesului relevant de participare a publicului, inclusiv în context transfrontalier.

În etapa de examinare , partenerul de implementare ar trebui:

—

să identifice probabilitatea ca proiectul să prezinte riscuri reputaționale semnificative, să fie contestat de comunitățile locale sau să implice probleme anterioare nesoluționate [de exemplu, o acțiune în instanță pendinte sau preconizată, o plângere (sau mai multe plângeri), un protest și/sau monitorizarea proiectului de către organizații ale societății civile];

—	să analizeze capacitatea promotorului de proiect de a asigura implicarea corespunzătoare a părților interesate, după cum este relevant, și/sau de a sprijini autoritățile competente în desfășurarea procesului de participare a publicului, în cazul identificării unor riscuri;

—

pe baza impactului și a riscurilor de mediu și sociale identificate, să analizeze nivelurile de implicare a părților interesate, inclusiv divulgarea informațiilor referitoare la proiect, consultarea și accesul la procedurile de înaintare și soluționare a plângerilor, care ar putea fi necesare pentru proiect sau, în cazul proiectelor aflate într-un stadiu avansat de dezvoltare, implicarea părților interesate până la momentul respectiv.

2.4.4. Clasificarea riscului social

În urma procesului de examinare și pe baza impactului social identificat prin acest proces, partenerii de implementare ar trebui să fie în măsură să determine nivelurile de risc social pentru proiectul propus. La determinarea nivelurilor de risc social, partenerul de implementare ar trebui să analizeze, de asemenea, capacitatea promotorilor de proiecte de a atenua acest impact social și aceste riscuri sociale.

Această examinare inițială ar trebui să indice, de asemenea, eligibilitatea proiectului pentru primirea sprijinului InvestEU. De exemplu, dacă, în urma examinării, partenerul de implementare concluzionează că proiectul propus are un anumit impact semnificativ permanent, care nu poate fi atenuat sau compensat și care prezintă riscuri sociale reziduale foarte ridicate, proiectul nu este eligibil pentru finanțare în cadrul InvestEU. Tabelul de mai jos oferă o imagine de ansamblu asupra metodei de clasificare a riscurilor sociale înainte de aplicarea oricăror măsuri de atenuare.

Tabelul 4

Clasificarea riscurilor sociale

Categoria de risc

Definiție

Exemple de tipuri de impact și riscuri

Implicații potențiale pentru evaluare

Risc scăzut

Nu există un impact social negativ temporar sau, dacă există, acesta este neglijabil sau există un anumit impact social negativ permanent, dar fără prejudicii semnificative, prejudicii ale căror efecte pot fi pe deplin atenuate.

—	Proiectul nu afectează deloc sau afectează doar un număr redus de persoane și/sau grupuri vulnerabile.

—	Proiectul nu prezintă riscuri semnificative în domeniul muncii.

—	Riscul pentru sănătate și siguranță este minim.

—	Implicarea părților interesate până la momentul evaluării a fost corespunzătoare și nu au fost identificate riscuri.

O operațiune de acest tip nu necesită o evaluare suplimentară.

Risc mediu

Poate fi identificat cu ușurință un impact social, dar se preconizează că măsurile de remediere și/sau de atenuare vor reduce sau vor limita principalele efecte negative.

—	Proiectul impune strămutarea persoanelor stabilite neoficial pe proprietăți sau a utilizatorilor neoficiali de terenuri, iar impactul strămutării este limitat ca amploare și este abordat cu ușurință prin măsuri de atenuare.

—	Proiectul afectează negativ și direct persoane vulnerabile, iar impactul potențial este limitat și este abordat prompt prin măsuri de atenuare.

—	Riscul pentru sănătate și siguranță este mediu.

—	Este probabil ca proiectul să aibă un impact asupra patrimoniului cultural, care va necesita măsuri de atenuare adecvate.

O operațiune de acest tip poate necesita o evaluare și/sau măsuri de gestionare suplimentare pentru impactul și riscurile identificate. Ea poate, de asemenea, să facă necesare condiții contractuale sociale specifice și să necesite acțiuni periodice de monitorizare și/sau de raportare în legătură cu problemele sociale identificate.

Risc ridicat

Poate exista un impact social negativ foarte semnificativ și/sau pe termen lung, a cărui gravitate este dificil de stabilit în etapa de examinare.

—	Proiectul impune strămutarea persoanelor stabilite neoficial pe proprietăți sau a utilizatorilor neoficiali de terenuri, iar impactul strămutării are o amploare semnificativă și impune aplicarea unor măsuri de atenuare adecvate.

—	Proiectul are un impact negativ semnificativ direct asupra persoanelor vulnerabile, care va necesita măsuri de atenuare adecvate.

—	Este probabil ca proiectul să aibă un impact semnificativ asupra populațiilor indigene (de exemplu, asupra terenurilor, a locuințelor, a mijloacelor de subzistență sau a patrimoniului cultural al acestora).

—

Din cauza contextului național sau a sectorului respectiv sau din motive care pot fi puse pe seama promotorului, a contractantului sau a lanțului de aprovizionare (103), există riscul de exploatare prin muncă a copiilor, de muncă forțată, de discriminare și/sau de restricționare a libertății de asociere sau alte riscuri de încălcare a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor.

—	Riscul pentru sănătate și siguranță este ridicat.

—	Proiectul va conduce la distrugerea permanentă a unui sit de patrimoniu.

—	Proiectul prezintă un risc reputațional semnificativ [de exemplu, este în curs sau se preconizează o acțiune în instanță sau o plângere (sau mai multe plângeri) sau un protest al organizațiilor societății civile și/sau monitorizarea proiectului de către acestea].

O operațiune de acest tip va necesita, în general, o evaluare și măsuri suplimentare corespunzătoare de gestionare pentru impactul și riscurile identificate. Ea poate, de asemenea, să facă necesare condiții contractuale sociale specifice și să necesite acțiuni periodice de monitorizare și/sau de raportare în legătură cu problemele sociale identificate.

N/A

Nivelul de importanță a impactului sau a riscurilor sociale permanente nu este acceptabil.

—	Proiectul este asociat cu exploatarea prin muncă a copiilor și cu munca forțată.

—	Proiectul poate limita drepturile și libertățile individuale ale persoanelor sau poate încălca drepturile omului.

O operațiune de acest tip ar fi considerată ineligibilă pentru finanțare în cadrul InvestEU.

Pe baza nivelului de risc social al proiectului, determinat în conformitate cu metodologia prezentată mai sus, partenerii de implementare vor trebui să analizeze dacă este oportun să treacă la etapa de evaluare, detaliată în secțiunea următoare, și vor întreprinde următoarele acțiuni:

(i)

Proiecte cu risc social ridicat

Este necesară o evaluare aprofundată a impactului și a riscurilor sociale identificate și ar putea fi necesare măsuri de atenuare sau de remediere:

—	partenerul de implementare identifică cerințele legale aplicabile și se asigură că promotorul de proiect cunoaște și ia toate măsurile necesare pentru a obține toate autorizațiile și aprobările etc. și acționează în conformitate cu dreptul intern și cu standardele internaționale;

—

partenerul de implementare identifică riscurile sociale potențial semnificative, părțile interesate care vor fi afectate de proiect, autoritățile competente care trebuie contactate/consultate:

(a)	se asigură că implicarea părților interesate, inclusiv consultarea publică, a fost realizată în conformitate cu cerințele legale și că documentația aferentă este pusă la dispoziția publicului, după caz;

(b)	în funcție de stadiul în care se află proiectul (la începutul etapei de concepere sau după autorizare) – ar putea fi recomandate modificări ale structurii sale sau o serie de măsuri de atenuare, care sunt descrise în secțiunea următoare;

—	promotorul de proiect este responsabil pentru efectuarea evaluării impactului asupra mediului, după caz, sau pentru realizarea oricărui alt studiu considerat necesar de către partenerul de implementare;

—	se pot introduce angajamente în contractul de finanțare, iar plățile ar putea fi condiționate de primirea autorizațiilor și a aprobărilor necesare, de punerea în aplicare a măsurilor de atenuare convenite etc.

(ii)

Proiecte cu risc social mediu

Pentru aceste proiecte, va fi necesară o evaluare limitată, în funcție de domeniile în care a fost identificat un anumit impact. Ar putea fi în continuare necesare anumite măsuri de remediere/atenuare, însă acestea se limitează la intervenții punctuale:

(a)	partenerul de implementare identifică cerințele legale aplicabile și se asigură că promotorul cunoaște și ia toate măsurile necesare pentru a obține toate autorizațiile și aprobările, inclusiv în legătură cu elaborarea raportului de evaluare a impactului asupra mediului, după caz, etc.;

(b)	evaluarea dimensiunii sociale este în continuare necesară pentru domeniile relevante;

(c)	partenerul de implementare ar putea solicita studii specifice pentru impactul punctual identificat;

(d)	ar putea fi identificate în continuare măsuri punctuale de atenuare/remediere, iar partenerul de implementare ar putea consilia promotorul de proiect cu privire la punerea lor în aplicare.

(iii)

Proiecte cu risc social scăzut

Aceste proiecte sunt excluse de la analiza aprofundată și de la evaluarea suplimentară a dimensiunii sociale. Ele pot trece la etapa care implică luarea în considerare a listei de verificare privind agenda pozitivă.

2.4.5. Evaluarea dimensiunii sociale (104)

În cazul în care examinarea în contextul InvestEU stabilește că un proiect are un impact social care impune necesitatea unei analize mai atente, dimensiunea socială trebuie să facă obiectul unei evaluări a durabilității. Cu alte cuvinte, evaluarea se va efectua numai pentru aspectul identificat (aspectele identificate) ca fiind afectat (afectate) în mod semnificativ de operațiunea sprijinită. În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul InvestEU, dacă partenerul de implementare ajunge la concluzia că nu trebuie efectuată o evaluare a durabilității, acesta trebuie să furnizeze o justificare Comitetului pentru investiții.

Promotorul de proiect/destinatarul final ar trebui să se asigure că standardele UE și standardele internaționale aplicabile pentru cele șapte domenii menționate în capitolul 2.4.2 sunt luate în considerare în mod corespunzător la elaborarea proiectului, a proiectelor noi și a proiectelor aflate într-o fază incipientă de dezvoltare. Impactul ar trebui evaluat, iar gestionarea sa ar trebui integrată cu alte componente ale evaluării dimensiunii de mediu și/sau sociale, pentru a sprijini o abordare holistică și cuprinzătoare a gestionării riscurilor (în măsura în care acest lucru este posibil).

Factorii care influențează proiectul și care trebuie luați în considerare într-un astfel de demers, includ următoarele aspecte (fără ca enumerarea să fie exhaustivă):

—	capacitatea promotorului de proiect de a gestiona impactul identificat și standardele și practicile interne conexe;

—	gravitatea impactului, definită în funcție de domeniul de aplicare (și anume tipul de impact), amploarea (și anume numărul de persoane afectate și durata efectelor) și gradul de remediere (și anume măsura în care impactul poate fi evitat sau atenuat);

—	istoricul contractanților și al furnizorilor de securitate publici/privați implicați în proiect;

—	posibile probleme anterioare nesoluționate.

Proiectele pentru care s-au identificat riscuri sociale medii și ridicate vor face obiectul unei evaluări suplimentare cu privire la aceleași aspecte sociale, în vederea:

(i)	efectuării unei evaluări a impactului suplimentare corespunzătoare sau a unor alte studii relevante și/sau

(ii)	elaborării unor măsuri de atenuare adecvate pentru impactul identificat în etapa de examinare.

Evaluarea dimensiunii sociale în funcție de aspectele sociale se va realiza după cum urmează:

Forța de muncă și condițiile de muncă. În legătură cu acest aspect, partenerul de implementare va verifica dacă proiectul dispune de sistemele relevante pentru a asigura respectarea normelor UE și a normelor internaționale relevante care se aplică în legătură cu forța de muncă și condițiile de muncă. Dacă există orice fel de riscuri sau impact potențial semnificative legate de drepturile de muncă individuale și/sau colective ale lucrătorilor din cadrul proiectului, ar trebui efectuate evaluări suplimentare corespunzătoare, după cum este necesar, și ar trebui instituite măsuri de atenuare corespunzătoare. Pentru proiectele în legătură cu care s-au identificat riscuri ridicate în domeniul muncii, partenerul de implementare poate solicita promotorului de proiect cele mai recente rapoarte sau avize emise de inspectoratul național de muncă, dacă sunt disponibile, precum și utilizarea evaluărilor în domeniul muncii în timpul pregătirii proiectului sau a auditurilor periodice în domeniul muncii pe parcursul implementării proiectului.

Dacă evaluările confirmă impactul și riscurile potențiale, promotorul de proiect ar trebui să ia măsuri pentru remedierea acestora. În funcție de domeniul afectat, promotorul de proiect ar putea fi nevoit să instituie proceduri pentru a se asigura că drepturile contractuale ale lucrătorilor sunt stabilite și respectate în mod corespunzător, precum și că există mecanisme de soluționare a litigiilor și un sistem de comunicare corespunzător, care permite accesul lucrătorilor la mecanismele disponibile.

În mod specific, partenerul de implementare va analiza dacă promotorul de proiect a instituit proceduri interne proporționale cu dimensiunea și tipul proiectului, după caz, în legătură cu următoarele aspecte:

—	politici în materie de resurse umane, de exemplu, adoptarea și menținerea unor politici scrise în materie de resurse umane și a unor sisteme sau proceduri de gestionare care acoperă, printre altele, riscurile de exploatare prin muncă a copiilor și de muncă forțată;

—

orientări referitoare la nediscriminarea și egalitatea de șanse, de exemplu, decizii de angajare luate pe baza unor caracteristici personale care nu au legătură cu cerințele inerente ale locului de muncă respectiv, precum sexul, rasa, cetățenia, opiniile politice, statutul de migrant, apartenența la un sindicat, originea etnică, socială sau indigenă, religia sau convingerile, starea civilă sau familială, handicapul, vârsta, orientarea sexuală sau identitatea de gen;

—	Existența unui mecanism de soluționare a litigiilor sau a unor canale alternative, care permit lucrătorilor să își exprime nemulțumirile la locul de muncă.

Exemple de evaluare în legătură cu forța de muncă și condițiile de muncă

Impactul și riscurile identificate

Exemple de posibile evaluări suplimentare, în cazul identificării unor riscuri

Exemple de posibile măsuri de atenuare, în cazul identificării unor riscuri

Resurse umane, forța de muncă și regimul contractual

—	Un număr ridicat de lucrători migranți [cu excepția personalului expatriat cu înaltă calificare], ale căror condiții de angajare diferă de cele ale resortisanților

Implicarea și libertatea de asociere a lucrătorilor

—	Există acuzații (publice) de discriminare sau represalii împotriva membrilor sindicali.

Forme de constrângere

—	Documentele lucrătorilor sunt păstrate de angajator.

—	Lucrătorii sunt obligați să plătească angajatorului o taxă de recrutare sau să înapoieze cheltuielile de deplasare.

Lucrătorii tineri

—	În cadrul proiectului, există lucrători tineri sub vârsta de 18 ani.

În cazul proiectelor aflate într-un stadiu incipient, se poate efectua o evaluare în domeniul muncii pentru a se identifica și a se evalua suplimentar riscurile din domeniul muncii.

Pentru proiectele aflate într-o etapă de implementare, la intervale regulate, ar putea fi efectuate audituri în domeniul muncii.

Măsuri de atenuare adecvate pentru a aborda deficiențele percepute (de exemplu, forța de muncă migrantă este angajată în condiții de egalitate cu forța de muncă locală și este recrutată în mod echitabil) și indicatori pentru raportarea îmbunătățirilor (de exemplu, îmbunătățirea condițiilor de muncă, sprijinirea grupurilor vulnerabile).

Ar putea fi necesar să se acorde atenție în special modului în care contractanții, subcontractanții și/sau furnizorii își tratează forța de muncă.

Modalitățile de asigurare a unor standarde minime acceptabile pot fi convenite între partenerul de implementare și promotorul de proiect înainte de efectuarea plății și pot fi introduse în documentația contractuală într-o formă pe care partenerul de implementare o consideră corespunzătoare.

Sănătatea, siguranța și securitatea în muncă și publică. În legătură cu acest aspect social, partenerul de implementare va verifica dacă promotorii de proiecte/destinatarii finali protejează și promovează sănătatea, siguranța și securitatea lucrătorilor prin punerea în aplicare a unor planuri și măsuri de gestionare adecvate pentru condiții de muncă sigure, sănătoase și securizate și pentru riscurile la adresa sănătății, a siguranței și a securității comunităților și consumatorilor afectați de proiect pe durata ciclului de viață al proiectului, atât ca urmare a activităților de rutină, cât și a celor cu caracter excepțional.

De exemplu, partenerul de implementare ar trebui să verifice și să solicite promotorului de proiect/destinatarului final al proiectului să se asigure că lucrătorii dispun de echipamente corespunzătoare de protecție în timpul implementării proiectului, că există proceduri pentru abordarea problemelor de sănătate și securitate și că există mecanisme de compensare financiară, după caz.

În mod specific, partenerul de implementare va verifica dacă, după caz și proporțional cu dimensiunea și tipul proiectului, destinatarul final dispune de:

—	o evaluare a riscurilor pentru a stabili amenințările și impactul negativ asupra sănătății, a siguranței și a securității în muncă și publice în ceea ce privește activitățile proiectului;

—	un plan de gestionare în domeniul sănătății, al siguranței și al securității, care ar trebui actualizat periodic;

—

echipamente individuale de protecție („PPE”) adecvate pentru lucrători, pentru a le asigura protecția pe durata implementării proiectului. Oricărei persoane prezente la locul de implementare a proiectului, inclusiv lucrătorilor, vizitatorilor, clienților și subcontractanților, ar trebui să li se asigure echipament corespunzător în mod gratuit, în conformitate cu planul de gestionare în domeniul sănătății, al siguranței și al securității;

—	proceduri de supraveghere riguroasă pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectului, care să garanteze sănătatea, siguranța și securitatea lucrătorilor;

—	proceduri de organizare a răspunsului în situații de urgență cu privire la activitățile proiectului, în colaborare cu autoritățile locale și comunitățile afectate, pentru a lua măsuri concrete în situații de urgență;

—	proceduri de evaluare a riscului de boli transmisibile, inclusiv COVID-19, și un plan de gestionare a bolilor de tip COVID identificate în cursul evaluării proiectului.

Exemple de evaluare în legătură cu sănătatea, siguranța și securitatea în muncă și publică

Impactul și riscurile identificate

Exemple de posibile evaluări suplimentare, în cazul identificării unor riscuri

Exemple de posibile măsuri de atenuare, în cazul identificării unor riscuri

—	Impactul semnificativ al proiectului asupra sănătății populației locale

—	Riscuri medii sau ridicate în materie de SSM

Evaluarea riscurilor în materie de sănătate, siguranță și securitate în muncă și/sau publică, după caz, sub forma unor evaluări și rapoarte de sine stătătoare sau mai ample (cum ar fi raportul de evaluare a impactului asupra mediului).

Pregătirea și punerea în aplicare a planurilor relevante de gestionare a sănătății și a siguranței, inclusiv planuri relevante de prevenire, pregătire și răspuns în situații de urgență, precum și de prevenire și limitare a răspândirii bolilor, gestionarea traficului, planuri de gestionare a securității și gestionarea afluxurilor. Printre aceste măsuri s-ar putea număra și formarea adecvată și codurile de conduită pentru forțele de securitate și toate celelalte mecanisme de gestionare a securității la locul de implementare.

Protecția și incluziunea persoanelor și/sau a grupurilor vulnerabile. În legătură cu acest aspect social, partenerul de implementare va lua măsurile necesare pentru a identifica și a evita riscurile și impactul potențiale reprezentate de proiect pentru viața și mijloacele de subzistență ale persoanelor și grupurilor vulnerabile, marginalizate sau discriminate, precum și ale populației indigene. În cazul în care evitarea riscurilor și impactului respective nu este fezabilă, partenerul de implementare va lua, împreună cu promotorului de proiect, măsuri pentru a diminua, a reduce la minimum, a atenua sau a compensa/remedia în mod eficace un astfel de impact. Această verificare ar trebui să țină seama de tipul de investiții propus pentru sprijin prin InvestEU, având în vedere gradul său mai ridicat de relevanță pentru anumite proiecte (cum ar fi infrastructura socială). Pentru impactul potențial asupra populațiilor indigene, partenerul de implementare va solicita promotorilor de proiecte să verifice prezența sau atașamentul colectiv al acestor populații față de o anumită zonă propusă de proiect. În cazul prezenței lor, promotorii de proiecte vor prevedea un formular de consimțământ liber, prealabil și în cunoștință de cauză și vor elabora planuri adecvate de atenuare și de compensare a impactului, inclusiv mecanisme de distribuire a beneficiilor.

În mod specific, partenerul de implementare va verifica dacă, după caz și proporțional cu dimensiunea și tipul proiectului, destinatarul final dispune de:

—

măsuri adecvate pentru a evita și/sau a reduce la minimum riscurile și impactul negativ asupra persoanelor și/sau a grupurilor vulnerabile, inclusiv asupra persoanelor cu handicap (de exemplu, pentru a asigura egalitatea de tratament și a evita și/sau a reduce la minimum impactul discriminării pe parcursul întregului ciclu al proiectului), măsuri luate de promotorul de proiect/destinatarul final;

—

pentru proiectele care afectează populații indigene, (i) un proces satisfăcător de obținere a consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză, (ii) un plan adecvat de atenuare a impactului și/sau de distribuire a beneficiilor pentru comunitățile indigene, (iii) un acord semnat care să confirme consimțământul (condiționat sau necondiționat) al populațiilor indigene în legătură cu proiectul, alături de planul aferent (planul trebuie să fie realist și bugetat în mod corespunzător).

Exemple de evaluare în legătură cu protecția și incluziunea persoanelor și/sau a grupurilor vulnerabile

Impactul și riscurile identificate

Exemple de posibile evaluări suplimentare, în cazul identificării unor riscuri

Exemple de posibile măsuri de atenuare, în cazul identificării unor riscuri

—	Posibilul impact negativ disproporționat, care rezultă din activitățile proiectului și/sau din infrastructura asociată asupra grupurilor vulnerabile, inclusiv asupra populațiilor indigene

—	Proiectul poate rigidiza și mai mult barierele în calea accesului la servicii pentru persoanele și/sau grupurile deja marginalizate și excluse, cum ar fi persoanele cu handicap.

O evaluare a dimensiunii sociale (de sine stătătoare sau în cadrul evaluării impactului asupra mediului), care să vizeze tipul, domeniul de aplicare, natura și importanța impactului pozitiv și negativ al proiectului asupra acestor persoane și/sau grupuri (105).

Când proiectul afectează populațiile indigene, se justifică o evaluare a dimensiunii sociale adaptată la particularitățile culturale și socioeconomice și la sensibilitățile comunităților indigene.

—

Măsuri de evitare, de reducere la minimum, de atenuare sau de remediere a impactului negativ și, după caz, de consolidare a efectelor pozitive asupra persoanelor și/sau a grupurilor vulnerabile, inclusiv identificarea oportunităților și a acțiunilor de promovare a modalităților de distribuire a beneficiilor pentru comunitățile afectate, inclusiv pentru aceste grupuri.

—

În cazul în care operațiunea afectează populațiile indigene:

(i)	un proces satisfăcător de obținere a consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză,

(ii)	un plan corespunzător de atenuare a impactului și/sau de distribuire a beneficiilor în comunitățile indigene și

(iii)

un acord semnat care să confirme consimțământul (condiționat sau necondiționat) al comunității indigene în legătură cu proiectul, alături de planul aferent, care trebuie să fie realist și bugetat în mod corespunzător.

Egalitatea de gen. Pentru proiectele în cazul cărora sunt identificate potențiale efecte negative și riscuri legate de gen, partenerul de implementare va solicita promotorului de proiect să evalueze suplimentar impactul potențial al investițiilor atât asupra femeilor, cât și asupra bărbaților, făcând astfel posibilă evidențierea inegalităților predominante, a diferențelor de remunerare între femei și bărbați, a discriminării, a provocărilor, a vulnerabilităților și a riscurilor ascunse de a provoca prejudicii, relevante pentru o operațiune.

Promotorul de proiect va trebui, de asemenea, să identifice orice acțiuni și măsuri de remediere posibile și relevante care iau în considerare dimensiunea de gen pentru a preveni și a aborda cu eficacitate orice formă de violență, de hărțuire, inclusiv de hărțuire sexuală, de exploatare sexuală și de abuz sexual, de violență, de agresivitate, de intimidare și/sau de exploatare pe criterii de gen. Astfel de măsuri pot include, fără a se limita la: (i) dezvoltarea unei culturi organizaționale care să încurajeze și să trateze cu seriozitate raportarea violenței pe criterii de gen/a hărțuirii sexuale, a exploatării sexuale și a abuzului sexual, (ii) instituirea unor mecanisme accesibile de înaintare și soluționare a plângerilor, care să permită lucrătorilor, utilizatorilor de servicii și comunităților să raporteze incidente sau să își exprime îngrijorarea cu privire la violența pe criterii de gen/hărțuirea sexuală, exploatarea sexuală și abuzul sexual și (iii) desfășurarea unor activități de formare și de sensibilizare a angajaților și a părților interesate externe, prin care aceștia să fie informați cu privire la politica de „toleranță zero” a întreprinderii față de violența pe criterii de gen/hărțuirea sexuală, exploatarea sexuală și abuzul sexual și cu privire la ceea ce constituie violență pe criterii de gen/hărțuire sexuală, exploatare sexuală și abuz sexual.

În mod specific, partenerul de implementare va verifica dacă, după caz și proporțional cu dimensiunea și tipul proiectului, promotorul de proiect/destinatarul final dispune de:

—

politici și proceduri de asigurare a egalității de tratament între femei și bărbați, de prevenire a violenței și a hărțuirii pe criterii de gen și de prevenire a tuturor formelor de discriminare de gen pe tot parcursul ciclului proiectului. Aceste politici și proceduri ar putea cuprinde și o politică la nivel de întreprindere în materie de gen, diversitate și incluziune, care să vizeze violența și hărțuirea pe criterii de gen, separat sau în cadrul unor politici mai ample;

—	măsuri adecvate de răspuns în cazul oricărei forme de violență, cum ar fi violența, intimidarea, exploatarea, agresivitatea și hărțuirea pe criterii de gen, inclusiv hărțuirea sexuală și/sau abuzul sexual.

Exemple de evaluare în legătură cu egalitatea de gen

Impactul și riscurile identificate

Exemple de posibile evaluări suplimentare, în cazul identificării unor riscuri

Exemple de posibile măsuri de atenuare, în cazul identificării unor riscuri

—	Proiectul mărește vulnerabilitatea femeilor cauzată de probleme precum discriminarea, atitudinile sociale și marginalizarea participării la procesul decizional.

—	Discriminarea și inegalitatea de șanse în rândul forței de muncă din cadrul proiectului și riscul de violență pe criterii de gen/hărțuire sexuală, exploatare sexuală și abuz sexual în contextul proiectului.

Se poate efectua o analiză a dimensiunii de gen pentru a evalua impactul pe care operațiunea îl poate avea asupra femeilor și a bărbaților, precum și asupra relațiilor de gen (relațiile economice și sociale dintre femei și bărbați, construite și consolidate de instituțiile sociale).

—	Un plan de acțiune pentru egalitatea de gen sau un document similar care să prevadă intervențiile necesare pentru abordarea inegalităților de gen, adaptate la nevoile diferite ale femeilor și ale bărbaților.

—	Planuri de gestionare care iau în considerare dimensiunea de gen și implicarea semnificativă a femeilor în conceperea și implementarea proiectelor.

—	Dezvoltarea unor sisteme, a unor politici și a unui cod de conduită eficace pentru atenuarea riscurilor de violență pe criterii de gen/de hărțuire sexuală, de exploatare sexuală și de abuz sexual.

Achiziționarea și exproprierea terenurilor. Pentru proiectele care necesită achiziționarea sau exproprierea unor terenuri, partenerul de implementare va colecta de la promotor informații relevante cu privire la conformitatea proiectului cu legislația națională sau regională aplicabilă în ceea ce privește achiziționarea și/sau exproprierea terenurilor, după caz.

Pentru proiectele care afectează utilizarea resurselor naturale de către comunitate sau accesul acesteia la resursele naturale, partenerul de implementare ar trebui să verifice dacă acest impact a fost evaluat și atenuat în mod corespunzător în rapoartele disponibile (precum raportul de evaluare a impactului asupra mediului). În cazul în care nu s-a ținut seama de acest impact, partenerii de implementare ar trebui să solicite promotorilor de proiecte să efectueze evaluările relevante.

În cazul proiectelor care necesită strămutarea persoanelor care ocupă terenuri sau proprietăți fără a deține un titlu oficial în acest sens, cum ar fi locuitorii din cartiere sărace sau persoanele care se stabilesc ilegal pe proprietăți, partenerul de implementare va verifica dacă, după caz și proporțional cu dimensiunea și tipul proiectului, promotorul de proiect/destinatarul final dispune de:

—

o abordare justificată cu documente pentru gestionarea strămutării și modalități de aplicare și de monitorizare care urmează să fie adoptate pentru a se asigura că procesul se desfășoară în conformitate cu legislația națională sau regională aplicabilă în ceea ce privește achiziționarea și/sau exproprierea terenurilor și cu Carta drepturilor fundamentale a UE (articolul 17), cu Carta socială europeană [în special articolul 31 și articolul 34 alineatul (3)] și cu Pilonul european al drepturilor sociale (principiul 19).

Exemple de evaluare în legătură cu achiziționarea de terenuri și relocarea involuntară
Impactul și riscurile identificate	Evaluări suplimentare posibile, în cazul identificării unor riscuri	Măsuri de atenuare posibile, în cazul identificării unor riscuri
Strămutarea fizică sau economică a persoanelor care nu dețin un titlu legal de proprietate asupra unui teren, a persoanelor care se stabilesc ilegal pe proprietăți sau a locuitorilor din cartiere sărace.	În unele cazuri, ar putea fi necesare un recensământ (106) și un studiu socioeconomic de referință (107) pentru a se determina numărul de persoane care urmează să fie strămutate, mijloacele de subzistență afectate și bunurile pentru care trebuie să se acorde compensații.	Măsuri de atenuare și/sau de compensare (eventual sub forma unui plan de acțiune) pentru a se asigura cel puțin restabilirea și, în mod ideal, îmbunătățirea condițiilor de viață ale persoanelor afectate de proiect.

Patrimoniul cultural. În legătură cu acest aspect social, partenerul de implementare se va asigura că promotorul de proiect/destinatarul final integrează gestionarea patrimoniului cultural în operațiunile sale pentru a evita sau a atenua impactul negativ al proiectelor/al activităților sale asupra patrimoniului cultural. Dacă un astfel de impact este inevitabil, partenerul de implementare va introduce cerințe pentru a sprijini conservarea patrimoniului cultural și protejarea acestuia împotriva impactului negativ care rezultă în contextul operațiunilor sprijinite prin InvestEU prin promovarea evaluării și a gestionării impactului asupra patrimoniului cultural, a distribuirii echitabile a beneficiilor rezultate din utilizarea patrimoniului cultural și a conștientizării și a aprecierii patrimoniului cultural. Pentru proiectele în cazul cărora este necesară o evaluare a impactului asupra mediului, impactul asupra patrimoniului cultural material (și anume resursele culturale fizice) ar trebui abordat în cadrul procesului de autorizare, iar informațiile ar trebui să fie disponibile în raportul de evaluare a impactului asupra mediului.

În acest sens, partenerul de implementare va verifica dacă promotorul de proiect/destinatarul final dispune, după caz, de:

—	o evaluare a impactului proiectului asupra patrimoniului cultural material și imaterial, inclusiv a importanței patrimoniului cultural;

—	un aviz al autorității competente responsabile pentru patrimoniul cultural și confirmarea faptului că părțile interesate relevante au fost consultate;

—	măsuri de atenuare și de aplicare a unei proceduri și a unui program de acțiune în cazul descoperirii întâmplătoare a unor bunuri care aparțin patrimoniului cultural.

Exemple de evaluare în legătură cu patrimoniul cultural

Impactul și riscurile identificate

Exemple de posibile evaluări suplimentare, în cazul identificării unor riscuri

Exemple de posibile măsuri de atenuare, în cazul identificării unor riscuri

—	Operațiunea implică excavări, demolări, terasamente, inundarea amplasamentelor sau alte modificări semnificative ale mediului fizic.

—	Operațiunea se află în interiorul sau în vecinătatea unui sit de patrimoniu cultural recunoscut de țara în care se desfășoară operațiunea.

—	Operațiunea are un impact negativ asupra culturii, a cunoștințelor și a practicilor comunităților locale.

O expertiză în legătură cu importanța patrimoniului cultural, cerințele legislației naționale și ale convențiilor internaționale relevante, rezultatele consultărilor cu comunitățile afectate.

Evaluarea și atenuarea impactului asupra patrimoniului cultural se va realiza în conformitate cu dispozițiile relevante ale legislației, reglementărilor și planurilor de gestionare a zonelor protejate la nivel național și/sau local, cu obligațiile naționale în temeiul legislației internaționale și cu bunele practici acceptate la nivel internațional.

—	Măsuri de atenuare adecvate pentru a reduce și a atenua orice impact negativ asupra patrimoniului cultural, împreună cu calendarul de punere în aplicare și bugetul necesar pentru astfel de măsuri.

—	Stabilirea de norme pentru gestionarea descoperirilor întâmplătoare a unor bunuri care aparțin patrimoniului cultural.

—	Proceduri și sisteme de gestionare a patrimoniului cultural într-un mod corespunzător contextului operațional și al contextului de patrimoniu cultural.

—	Integrarea considerentelor de gestionare a patrimoniului cultural în toate planurile și procedurile operaționale relevante, cum ar fi sistemele de autorizare a perturbării solului, politicile privind resursele umane, procedurile în materie de sănătate și de siguranță.

Implicarea părților interesate. În legătură cu acest aspect social, partenerul de implementare se va asigura că proiectele propuse dispun pentru implicarea părților interesate de procese proporționale cu riscurile de mediu și sociale ale proiectului. La baza acestor procese ar trebui să se afle o abordare incluzivă și sistematică de colaborare constructivă cu părțile interesate Partenerul de implementare va analiza dacă promotorul de proiect colaborează cu părțile interesate de la începutul procesului decizional în materie de mediu, atunci când toate opțiunile sunt încă deschise, pentru a le permite acestora să contribuie semnificativ și pentru a se asigura că opiniile, interesele și preocupările lor sunt luate în considerare în vederea obținerii unui rezultat optim.

În cazul proiectelor cu cerințe legale de participare a publicului, partenerul de implementare ar trebui să colecteze informații cu privire la dialogul în curs sau planificat dintre promotor, comunitățile afectate și alte părți interesate pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectului.

Proiectele care sunt deosebit de complexe sau care prezintă riscuri semnificative pot necesita stabilirea unui plan de implicare a părților interesate sau a unui proces documentat echivalent în vederea identificării principalelor părți interesate și a stabilirii formelor și a nivelurilor adecvate de implicare.

În mod specific, partenerul de implementare va verifica dacă, după caz și proporțional cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectului, promotorul de proiect/destinatarul final dispune de:

—

documente justificative cu privire la divulgarea informațiilor relevante în timp util, fie prin mijloace electronice, fie prin alte mijloace adecvate care permit publicului să acceseze respectivele informații cu ușurință și în mod eficace. Aceste informații includ scopul proiectului, riscurile, impactul negativ și oportunitățile sale, procesul de implicare a părților interesate, mecanismul de înaintare și soluționare a plângerilor și, dacă este necesar, consultările publice avute în vedere;

—	proceduri detaliate în legătură cu procesul de consultare, inclusiv în context transfrontalier, dacă este cazul;

—	un rezumat al rezultatelor procesului general de consultare și al modalităților prin care aceste rezultate au fost integrate sau gestionate în alt fel, astfel cum se reflectă în decizia/deciziile autorităților competente relevante, în conformitate cu cerințele prevăzute de cadrul juridic al UE;

—	un plan de implicare a părților interesate sau un proces documentat echivalent pentru stabilirea strategiilor de implicare a părților interesate. Acest document ar trebui actualizat în timpul implementării proiectului, în cazul în care intervin modificări;

—	un mecanism eficace de înaintare și soluționare a plângerilor astfel încât părțile interesate să își poată comunica preocupările și să se asigure un proces adecvat de soluționare a plângerilor, inclusiv măsuri de confidențialitate și de protecție atunci când este necesar;

—	un plan de măsuri pentru examinarea oricăror reclamații cu privire la eventuale acte ilegale sau abuzuri care afectează părțile interesate. Ar trebui întreprinse măsuri adecvate, inclusiv, când este necesar, sesizarea autorităților competente, pentru a se evita orice recidivă.

Exemple de evaluare în legătură cu implicarea părților interesate

Impactul și riscurile identificate

Exemple de posibile evaluări suplimentare, în cazul identificării unor riscuri

Exemple de posibile măsuri de atenuare, în cazul identificării unor riscuri

—	Impact social și/sau de mediu semnificativ, care impune necesitatea divulgării informațiilor și/sau a participării publicului.

—	Operațiunea prezintă riscuri reputaționale semnificative, este contestată de comunitățile locale sau este afectată de probleme anterioare nesoluționate.

În afară de verificarea cerințelor legale, o bună practică ar fi efectuarea unei analize a părților interesate, pentru a identifica, analiza și documenta diferitele părți interesate, atât cele care sunt sau pot fi afectate direct sau indirect, pozitiv sau negativ de proiect, cât și cele care ar putea avea un interes sau ar putea influența proiectul (alte părți interesate). Acest lucru se poate realiza în cadrul procesului de evaluare a impactului asupra mediului.

—

Pentru proiectele complexe și riscante, un plan de implicare a părților interesate sau un document echivalent, care să descrie întregul proces de implicare a părților interesate în legătură cu proiectul, activitățile, rolurile, resursele și calendarul și să servească drept document orientativ pe parcursul întregului ciclu al proiectului.

—	Un mecanism de înaintare și soluționare a plângerilor la nivel de proiect, pentru transmiterea și facilitarea soluționării sesizărilor și a aspectelor invocate de părțile interesate pe parcursul întregului ciclu al proiectului.

2.4.6. Agenda pozitivă

Obiectivul prezentului proces de evaluare a durabilității este de a asigura examinarea adecvată a proiectelor sprijinite prin InvestEU, cu utilizarea unui set minim de criterii sociale. Acest proces va fi pus în aplicare într-un context foarte divers, având în vedere că promotorii de proiecte și contrapărțile financiare aplică diferite niveluri de evaluare a dimensiunii sociale, iar proiectele vizează aspecte sociale cu grade diferite de complexitate.

Criteriile sociale se axează pe identificarea, evaluarea și gestionarea impactului negativ potențial. Cu toate acestea, se recomandă ferm ca promotorii de proiecte să ia în considerare, de asemenea, lista de verificare privind agenda pozitivă, pentru acțiuni potențiale care ar putea contribui la consolidarea efectelor pozitive ale proiectului. Utilizarea listei de verificare privind agenda pozitivă va fi o etapă voluntară recomandată insistent în toate scenariile (de exemplu, pentru proiecte care se situează sub prag și pentru proiecte care depășesc pragul, precum și pentru toate categoriile de risc). Utilizarea listei de verificare privind agenda pozitivă ar aduce un punctaj suplimentar pentru operațiune (108).

Agenda pozitivă vizează următoarele trei elemente-cheie:

Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: Promotorii de proiecte/destinatarii finali, în cooperare cu partenerii de implementare, sunt încurajați să aibă în vedere planificarea și conceperea unor proiecte care să țină seama de nevoile diferite ale femeilor, bărbaților, fetelor și băieților. Planificarea și conceperea proiectelor în acest fel asigură desfășurarea unor operațiuni mai bune și mai durabile, care îmbunătățesc viețile unui număr mai mare de persoane, prezentând un efect multiplicator semnificativ. O astfel de perspectivă care ține seama de dimensiunea de gen îmbunătățește accesul la bunurile sau serviciile oferite de investiții, precum și utilizarea acestora, sporind astfel și beneficiile sociale.

De exemplu, atenția acordată dimensiunii de gen în sectorul transporturilor poate contribui la un impact mai mare. Navetele lungi, nesigure sau care le pot pune în pericol le determină pe femei să nu aleagă locuri de muncă formale mai bine plătite, concentrate în centre comerciale și de afaceri, și să se orienteze înspre locurile de muncă mai slab remunerate din sectorul informal sau cu fracțiune de normă, care presupun o distanță mai mică față de casă. În acest caz, luarea în considerare a aspectelor de gen mărește gradul de utilizare a serviciilor de transport și sporește eficacitatea acestor servicii. De asemenea, acest lucru oferă femeilor mai multe opțiuni de încadrare în muncă. În mod similar, în sectorul apei, există numeroase dovezi că participarea femeilor în calitate de manageri ai companiilor locale de alimentare cu apă și în calitate de factori de diseminare ai bunelor practici în materie de salubritate contribuie la un grad mai ridicat de durabilitate a sistemelor de alimentare cu apă și de salubrizare.

Diversitatea forței de muncă și participarea femeilor la procesul decizional al întreprinderilor pot influența semnificativ performanța întreprinderilor și rentabilitatea investițiilor acestora. Întreprinderile cu o mai mare diversitate de gen au șanse mai mari de a avea randamente financiare superioare valorilor mediane naționale din industria relevantă. Din dovezile existente reiese că întreprinderile și statele ar avea succes maxim atunci când reușesc cel mai bine să valorifice inovarea și creativitatea atât a femeilor, cât și a bărbaților.

În mod specific, partenerii de implementare ar trebui să aibă în vedere sprijinirea:

—	proiectelor al căror obiectiv principal este de a aborda o disparitate de gen recunoscută sau ai căror beneficiari sunt în mod disproporționat femeile (de exemplu, o clinică de sănătate reproductivă sau sprijinul acordat femeilor-fermier în vederea accesării creditelor);

—	unui sector care va avea un impact transformator asupra egalității de gen și a economiilor de timp pentru femei (de exemplu, economia serviciilor de îngrijire, cercetarea în domeniul cancerului de col uterin);

—

integrării, la nivelul proiectelor de infrastructură, a unor caracteristici de proiectare care să asigure accesul egal al femeilor și al bărbaților (de exemplu, rute de autobuz și programe adaptate la tiparele și nevoile de călătorie ale femeilor, planificare arhitecturală sau urbană care ia în considerare dimensiunea de gen);

—

creării de locuri de muncă pentru femei, direct sau indirect. Sunt incluse aici măsurile speciale pentru atragerea femeilor pe piața forței de muncă sau pentru eliminarea segregării profesionale la nivelul promotorului și/sau în timpul desfășurării proiectului (de exemplu, servicii de îngrijire a copiilor, politici privind diversitatea care depășesc simpla respectare a legislației existente).

Incluziune socială: promotorii de proiecte/destinatarii finali, în cooperare cu partenerii de implementare, sunt încurajați să aibă în vedere planificarea și conceperea de proiecte care promovează incluziunea și egalitatea socială. Excluziunea socială și sărăcia continuă să fie o problemă în UE (109). În conformitate cu angajamentul global față de Agenda 2030, orice proiect care transpune în acțiune principiul „de a nu lăsa pe nimeni în urmă” ar obține puncte suplimentare.

În mod specific, partenerii de implementare ar trebui să aibă în vedere sprijinirea proiectelor care promovează:

—

accesibilitatea din punctul de vedere al costurilor: servicii sau infrastructuri accesibile din punctul de vedere al costurilor pentru a ajuta un număr mai mare de persoane vulnerabile sau pentru a spori egalitatea accesului (de exemplu, tarife/taxe pentru transportul public, locuințe sociale, sănătate și/sau educație, taxe percepute de la utilizatori, garanții pentru credite);

—

accesibilitatea și remedierea inegalităților: Conectarea la utilități (de exemplu, deservirea gospodăriilor din zonele socioeconomice defavorizate), eliminarea inegalităților geografice în ceea ce privește accesul la servicii precum sănătatea și educația, conectarea zonelor izolate și abordarea lacunelor din serviciile pentru zonele sau grupurile insuficient deservite, cum ar fi transportul școlar gratuit;

—

nediscriminare: grupuri specifice care se confruntă cu obstacole în ceea ce privește accesul la servicii, punerea în aplicare a unor măsuri specifice pentru promovarea incluziunii (de exemplu, depășirea normelor sociale care limitează accesul la serviciile de asistență medicală prin asigurarea accesului la personal profesionist din rândul femeilor), infrastructuri accesibile (de exemplu, care facilitează accesul persoanelor cu handicap).

Dezvoltarea rezilienței: Promotorii de proiecte/destinatarii finali, în cooperare cu partenerii de implementare, sunt încurajați să sprijine investițiile care vor reduce probabilitatea unor șocuri viitoare și care vor spori reziliența societății la aceste șocuri atunci când apar. Frecvența și intensitatea unor astfel de șocuri – precum pandemia, crizele economice mondiale, dezastrele naturale și impactul schimbărilor climatice – au crescut de-a lungul anilor. În centrul abordării privind dezvoltarea rezilienței atât de necesare ar trebui să se afle bunăstarea și incluziunea.

În mod specific, partenerii de implementare ar trebui să aibă în vedere sprijinirea proiectelor care promovează:

—

acțiuni climatice favorabile incluziunii sociale: a nu lăsa pe nimeni în urmă prin asigurarea faptului că acțiunile climatice promovează o tranziție echitabilă și favorabilă incluziunii către o societate cu emisii scăzute de dioxid de carbon, inclusiv pentru persoanele cele mai afectate de schimbările climatice (de exemplu, adaptarea la schimbările climatice, asigurări accesibile împotriva riscurilor schimbărilor climatice, tehnologii inteligente în domeniul climei pentru fermieri, surse regenerabile de energie din afara rețelelor etc.);

—

reziliența economică: consolidarea capacității de a rezista la șocuri neprevăzute prin investiții în infrastructură în zone geografice cu o vulnerabilitate mai mare la șocuri (și anume zone cu o expunere mai mare la șocuri și cu o capacitate mai mică de a rezista la acestea) sau în zone care ar putea fi supuse unor presiuni în viitor, precum și dezvoltarea unor ecosisteme durabile în sectorul privat prin investiții în incluziunea financiară și în crearea de locuri de muncă.

2.4.7. Raportare și monitorizare

Astfel cum se specifică în capitolul 4, la finalul procesului de evaluare, partenerul de implementare va trebui să furnizeze Comitetului pentru investiții InvestEU un rezumat al evaluării durabilității, care să vizeze următoarele elemente-cheie:

—	confirmarea verificării respectării legislației;

—	clasificarea riscurilor pentru proiectele finanțate direct care depășesc pragul, pe baza unei evaluări a efectelor negative potențiale;

—	pentru proiectele cu riscuri scăzute, o justificare în cazul în care nu se efectuează evaluări suplimentare;

—	rezultatul evaluărilor suplimentare în cadrul etapei de evaluare și prezentarea unui tablou de bord social;

—	planurile de gestionare a impactului și a riscurilor identificate, dacă sunt necesare astfel de planuri;

—	rezumatul măsurilor de consolidare a impactului social pozitiv, dacă este cazul.

Monitorizarea de către promotorul de proiect reprezintă următoarea etapă esențială; în cazul dimensiunii sociale, aceasta nu reprezintă o singură acțiune, ci un proces continuu și iterativ. Din acest motiv, este esențial ca, pe parcursul monitorizării generale a proiectului, să se țină seama de aspectele de mediu și sociale.

Dacă partenerul de implementare identifică un impact semnificativ care poate afecta performanța socială a proiectului, acesta poate recomanda, în cooperare cu promotorul de proiect, măsuri de atenuare (cum ar fi cele prezentate în secțiunile de mai sus) și poate obține o aprobare condiționată a operațiunii. Unele cerințe de monitorizare ar putea fi incluse de asemenea în acordul contractual cu destinatarul final.

2.5. Dispoziții orizontale pentru cele trei dimensiuni

Prezenta secțiune oferă o serie de recomandări generale partenerilor de implementare, valabile pentru toate cele trei dimensiuni. Aceste recomandări se referă la: (i) modul de evaluare a capacității promotorului de proiect/a destinatarului final de a aborda toate aspectele climatice, de mediu și sociale descrise în prezentele orientări și (ii) tipul de angajamente contractuale pe care partenerul de implementare le-ar putea avea în vedere, dacă este necesar.

2.5.1. Capacitatea promotorului de proiect

În procesul de diligență necesară în domeniul climei, în domeniul mediului și în domeniul social, un factor esențial care determină succesul oricărei măsuri sau buna gestionare a aspectelor de durabilitate este capacitatea promotorului de proiect/a destinatarului final de a gestiona toate cerințele în legătură cu aceste domenii. Cu cât un promotor de proiect/un destinatar final este mai experimentat, cu atât sunt mai mari șansele ca acesta să fie capabil să gestioneze impactul social, climatic și de mediu.

Atunci când analizează capacitatea promotorului de proiect/a destinatarului final, partenerul de implementare ar putea verifica (110):

—	dacă promotorul de proiect dispune de proceduri și de sisteme pentru a aborda aspectele legate de durabilitate, dacă se angajează în mod clar să utilizeze eficient resursele naturale, să respecte drepturile omului, egalitatea de tratament și alte aspecte sociale;

—	dacă promotorul de proiect și-a stabilit obiective în acest sens, dacă este implicat consiliul de administrație și dacă angajamentele sunt recunoscute la nivel organizațional;

—	dacă promotorul de proiect dispune de instrumente adecvate pentru a pune în aplicare angajamentele, de metode și instrumente pentru a evalua diferitele impacturi și de capacitatea de a acționa în urma constatărilor, de a le monitoriza și de a raporta cu privire la acestea;

—	dacă promotorul de proiect dispune de un sistem de management de mediu și social sau un sistem echivalent, aliniat sau certificat în conformitate cu EMAS sau ISO 14001, ISO 45001 sau un sistem echivalent; dacă sistemul de management de mediu și social este supus unui audit;

—	dacă există personal și resurse financiare suficiente pentru a gestiona aspectele de durabilitate;

—	istoricul în materie de gestionare a aspectelor de durabilitate și în ceea ce privește relația cu partenerul de implementare.

2.5.2. Angajamente contractuale

În cursul procesului de diligență necesară cu privire la durabilitate, partenerul de implementare ar putea ajunge la concluzia: (i) că promotorul de proiect/destinatarul final trebuie să ia măsuri suplimentare (de exemplu, să pună în aplicare un sistem de management de mediu și social, măsuri de atenuare), (ii) că unele licențe și autorizații pot fi prezentate doar într-o etapă ulterioară sau (iii) că anumite acțiuni convenite trebuie monitorizate etc. În acest caz, partenerul de implementare ar putea întreprinde următoarele acțiuni:

—

introducerea unor clauze contractuale și a unor angajamente care să asigure punerea în aplicare a unor măsuri adecvate de durabilitate și aplicarea de sancțiuni în caz de neconformitate sau de nepunere în aplicare. Acestea pot viza:

—	condițiile de semnare a contractului, ceea ce înseamnă că aspectele pendinte ar trebui finalizate înainte de semnarea contractului de finanțare;

—	condițiile de plată, adică plata fondurilor se poate efectua numai după îndeplinirea anumitor condiții;

—	angajamente specifice, adică nerespectarea anumitor angajamente ar putea declanșa anumite sancțiuni care ar putea duce, în cazuri extreme, chiar la anularea finanțării;

—

introducerea unor cerințe de monitorizare și de raportare pentru proiect (de exemplu, în legătură cu punerea în aplicare a măsurilor preventive, de remediere, de atenuare și de compensare pe baza cărora s-a redus/eliminat/compensat impactul negativ, rapoarte privind progresele înregistrate cu privire la stadiul punerii în aplicare a diferitelor măsuri și la performanța în materie de durabilitate a operațiunii, informații privind aspectele litigioase etc.).

Astfel de cerințe ar trebui formulate în mod clar pentru a se evita neînțelegerile în ceea ce privește rolurile, conținutul și ceea ce se așteaptă de la promotorii de proiecte/beneficiarii destinatarii finali.

2.6. Evaluarea economică a operațiunilor

Evaluarea impactului proiectului asupra mediului, a dimensiunii sociale și din perspectiva schimbărilor climatice se încadrează în evaluarea economică mai cuprinzătoare efectuată adesea pentru proiectele sprijinite din fonduri publice europene.

Evaluarea economică urmărește să evalueze în ce măsură un proiect de investiții contribuie la bunăstarea socială și la creșterea economică globală. Aceasta ia în considerare beneficiile și costurile proiectului pentru societate și măsoară valoarea pe care proiectul o generează pentru toate părțile interesate, pentru a stabili dacă societatea în ansamblul său beneficiază de pe urma proiectului.

Evaluarea economică poate fi utilizată pentru a clasifica proiectele de investiții în funcție de valoarea lor socioeconomică și ar putea contribui la alocarea fondurilor și a resurselor disponibile limitate între diferite investiții sau opțiuni de consum. În funcție de datele disponibile și identificabile cu privire la costurile și beneficiile proiectului, pot fi utilizate diferite instrumente pentru evaluarea economică, inclusiv analiza cost-beneficiu („ACB”), analiza cost-eficacitate („ACE”), analiza costului cel mai scăzut („ACS”) și, într-o măsură mai restrânsă, analiza bazată pe criterii multiple („ACM”) (111).

Pentru operațiunile de finanțare și de investiții din cadrul programului InvestEU, Comitetul pentru investiții va lua în considerare mai multe criterii atunci când va decide cu privire la acordarea garanției UE. Unul dintre aceste criterii va fi contribuția proiectului la creșterea durabilă. Pentru abordarea acestui criteriu pot fi utilizate rezultatele evaluării economice. De exemplu, când se recurge la ACB, rata internă de rentabilitate economică („RIRE”) oferă un indiciu cu privire la bunăstarea generată de proiect. În alte cazuri, performanța economică a proiectului poate fi verificată pe baza unor criterii de referință.

Următoarele secțiuni prezintă principalele forme și practicile existente de evaluare economică. Pentru InvestEU, ACB nu este o condiție prealabilă și sunt acceptate, de asemenea, abordări alternative în ceea ce privește evaluarea economică.

2.6.1. Forme de evaluare economică

ACB este abordarea preferată pentru evaluarea proiectelor de investiții, deoarece oferă un cadru analitic solid, obiectiv și bazat pe dovezi pentru evaluarea proiectelor. ACB se bazează pe cuantificarea beneficiilor preconizate ale proiectului și a fluxurilor de costuri în termeni monetari și este utilizată, de regulă, pentru evaluarea unei game largi de investiții publice și private. Atunci când beneficiile depășesc costurile, în măsura în care RIRE preconizată depășește pragul minim acceptabil de rentabilitate la nivelul societății, proiectul este considerat viabil din punct de vedere economic.

În situația în care se utilizează ACB, impactul de mediu, social și climatic se evaluează în termeni monetari (în cazul în care monetizarea respectivului impact este posibilă și rezonabilă) și ia forma unor elemente ale fluxului de numerar din analiza (pozitivă sau negativă) care intră în calculul indicatorilor de performanță economică, inclusiv al RIRE (112).

ACB se prezintă, de regulă, sub forma unei comparații între un scenariu care include proiectul și un scenariu fără proiect.

Se recomandă recurgerea la ACE atunci când există un singur rezultat al proiectului și când factorii de decizie doresc să compare opțiunile care îndeplinesc, chiar dacă în grade diferite de intensitate, același obiectiv la cel mai costul cel mai scăzut. De regulă, această analiză este utilizată pentru proiecte mici sau proiecte care nu reprezintă o unitate de analiză de sine stătătoare, dar care sunt, în schimb, o componentă necesară în cadrul unei investiții mai mari, cum ar fi alegerea tehnologiei, achiziționarea de echipamente sau utilaje sau dezvoltarea unei activități sau a unui program specific. La ACS se recurge atunci când opțiunile au același rezultat cu aceeași intensitate, dar cu costuri diferite. În acest caz, opțiunile sunt comparate pe baza costurilor lor pe ciclul de viață.

Atunci când se utilizează ACE (sau ACS), de cele mai multe ori, evaluarea impactului asupra mediului și a climei nu este inclusă în analiza economică, deoarece nu este considerată proporțională cu tipul și dimensiunea/importanța proiectului (sau deoarece impactul este considerat echivalent pentru toate opțiunile de proiect avute în vedere). În acest caz – sau în absența unei evaluări economice – se sugerează analizarea separată a acestui impact (în cadrul unei evaluări a dimensiunii de mediu, sociale și climatice a proiectului, urmându-se principiile ilustrate în prezentele orientări). O abordare alternativă o reprezintă rezultatul raportului cost-eficacitate (de obicei, sub forma unui raport între costuri și performanțe), care poate fi adaptat pentru a include principalele externalități economice ale proiectului, precum emisiile de CO2 și de poluanți atmosferici (cum se practică, de exemplu, în sectorul energetic). Atunci când sunt negative, aceste externalități pot fi incluse drept costuri (de exemplu, se introduce numărătorul raportului cost-eficacitate).

ACM este un instrument de informare a factorilor de decizie cu privire la măsura în care proiectul și opțiunile sale sunt potrivite pentru cadrul general de politică și în care contribuie la obiectivele de politică. De regulă, această analiză este utilizată pentru proiecte multisectoriale sau proiecte cu numeroase rezultate/impacturi care nu pot fi întotdeauna monetizate. ACM este în special adecvată în etapa de planificare a ciclului de dezvoltare a proiectului pentru a evalua diferite scenarii de investiții.

Atunci când se utilizează MCA, evaluarea impactului de mediu, social și climatic se realizează în termeni cantitativi și calitativi. Aceste impacturi pot fi stabilite drept obiective de politică pentru care sunt utilizate criterii, ponderi și indicatori de punctare (pentru a se evalua măsura în care proiectul poate să le îndeplinească). Metodologia ACM poate include drept criterii aspecte cantitative ale performanței proiectului. De exemplu, o evaluare monetară a impactului asupra atenuării schimbărilor climatice poate fi un criteriu, putând fi necesară o valoare minimă. Unele rezultate specifice ACB sunt astfel integrate în MCA.

2.6.2. Practicile existente pentru evaluarea economică

În cadrul politicii de coeziune, printre dispozițiile de reglementare a fondurilor ESI pentru perioada 2014-2020 s-a numărat și obligația strictă de efectuare a unei analize cost-beneficiu („ACB”) pentru proiectele majore. ACB trebuie să respecte metodologia descrisă în ghidul Comisiei Europene intitulat „Guide to Cost-Benefit Analysis of Investment Projects” (Ghidul privind analiza cost-beneficiu a proiectelor de investiții) (2014) (113). Pentru perioada 2021-2027 se propune o abordare mai flexibilă și mai proporțională, în concordanță cu abordarea evaluării economice adoptată de BEI și alți potențiali parteneri de implementare (a se vedea mai jos). Noua abordare va fi prezentată în viitorul vademecum privind evaluarea economică, elaborat de DG REGIO, în colaborare cu alte direcții generale ale Comisiei Europene și cu sprijinul JASPERS, care urmează să fie publicat la începutul anului 2021.

Vademecumul privind evaluarea economică va completa, nu va înlocui, ghidul Comisiei Europene privind analiza cost-beneficiu din 2014 și este menit să fie o resursă care să poată fi utilizată în cadrul diferitelor fonduri din perspectiva financiară 2021-2027. Deși ACB va rămâne instrumentul implicit de evaluare pentru mai multe inițiative finanțate de Comisie, alte instrumente sunt propuse în circumstanțe specifice.

În contextul InvestEU, unii potențiali parteneri de implementare ar putea utiliza, de asemenea, evaluarea economică în cadrul procesului lor obișnuit de evaluare a proiectelor, astfel cum se descrie mai jos pentru o serie de instituții financiare internaționale.

—

Banca Europeană de Investiții (BEI) efectuează o evaluare economică a proiectelor finanțate de Bancă. BEI utilizează analiza cost-beneficiu ca metodologie implicită pentru a estima RIRE a proiectului, care ține seama de beneficiile și de costurile mai ample ale proiectului pentru societate, inclusiv de externalitățile de mediu. BEI utilizează, de asemenea, analiza cost-eficacitate (ACB) și, mai recent, analiza bazată pe criterii multiple (ACM), ținând seama de circumstanțele schimbătoare din fiecare sector. Evaluările impactului proiectului asupra dimensiunii sociale și a mediului are la bază standardele publicate în manualul băncii privind bunele practici de mediu și sociale. Rezultatele evaluării economice sunt incluse în cadrul general de evaluare a proiectelor pentru care se solicită un împrumut din partea BEI. Ghidul de evaluare economică al BEI intitulat „The Economic Appraisal of Investment Projects at the EIB” (Evaluarea economică a proiectelor de investiții în cadrul BEI) (2013) stabilește metodele de evaluare economică utilizate de bancă pentru a evalua viabilitatea economică a proiectelor (114).

—

Abordarea față de durabilitate aplicată de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) implică integrarea cerințelor sociale și de mediu în evaluarea și implementarea tuturor proiectelor finanțate de această bancă. Fiecare proiect finanțat de BERD face obiectul unei evaluări a dimensiunii sociale și de mediu în raport cu politica de mediu și politica socială a BERD și cu cerințele de performanță asociate, precum și cu standardele de mediu materiale ale UE. În plus, în ianuarie 2019, BERD a început să efectueze o evaluare economică a proiectelor care implică emisii ridicate de gaze cu efect de seră. În general, în situațiile în care se realizează o evaluare economică, se efectuează o analiză cost-beneficiu, cu excepția cazului în care se consideră că o analiză cost-eficacitate este mai adecvată în anumite circumstanțe specifice, astfel cum se descrie în metodologia BERD intitulată „Methodology for the economic assessment of EBRD projects with high greenhouse gas emissions” (Metodologia de evaluare economică a proiectelor finanțate de BERD care implică emisii ridicate de gaze cu efect de seră) (2019) (115).

—

În mod similar, Banca Nordică de Investiții (NIB) analizează impactul potențial al proiectelor, precum și riscurile sociale și de mediu ale acestora, în conformitate cu politica și orientările sale în materie de durabilitate (116). Banca analizează informațiile relevante furnizate de debitori, respectiv evaluarea impactului asupra mediului și autorizațiile și licențele aplicabile. Pe lângă durabilitate, NIB analizează și calitatea tehnică și economică a proiectelor pe baza unei evaluări cantitative și calitative.

2.6.3. Recomandări pentru InvestEU

Utilizarea ACB și/sau a altor metode de evaluare economică în contextul InvestEU va depinde de procesul obișnuit de evaluare a proiectelor (actual sau planificat) al partenerilor de implementare. Alegerea celor mai adecvate instrumente fiind lăsată în mod obișnuit la aprecierea profesională a partenerilor de implementare, în funcție de sectorul în cauză, disponibilitatea datelor empirice și complexitatea proiectului.

Pentru partenerii de implementare care nu au (încă) o abordare sau o procedură consacrată pentru efectuarea evaluării economice (în cadrul procesului lor obișnuit de evaluare a proiectelor), viitorul vademecum privind evaluarea economică și celelalte documente de referință prevăzute în anexa 4 pot să ofere un cadru util (sugerând cea mai adecvată metodă de evaluare economică pentru fiecare tip de investiție).

Astfel cum se indică în capitolul 2.2 referitor la integrarea dimensiunii climatice, metodologia recomandată pentru evaluarea monetară a impactului asupra schimbărilor climatice se bazează pe metodologia BEI privind calculul amprentei de carbon. Această metodologie constă în estimarea volumelor de emisii de gaze cu efect de seră generate (sau evitate) de proiect, prin intermediul factorilor de emisie corespunzători, și în evaluarea acestora prin utilizarea unui preț virtual al carbonului.

Din perspectiva integrării dimensiunii climatice, este important ca analiza economică a proiectului să aibă un scenariu de referință credibil care să corespundă direcției generale a politicii UE în domeniul climei. Deși există în continuare un element de apreciere profesională în ceea ce privește rapiditatea și natura tranziției, bunele practici impun specificarea în mod clar a ipotezelor de referință. În special, este puțin probabil ca un scenariu de referință care presupune desfășurarea în continuare a activităților cu emisii ridicate de dioxid de carbon până în 2050 să fie considerat credibil.

Astfel cum se indică în capitolul 2.3 referitor la evaluarea dimensiunii de mediu, evaluarea monetară a impactului asupra mediului se bazează, de regulă, pe o abordare din prisma valorii economice totale, care poate fi estimată prin diferite tehnici și referințe externe. Pentru anumite tipuri specifice de impact, cum ar fi poluarea fonică sau atmosferică, studiile din literatura de specialitate furnizează valori de referință specifice fiecărei țări (costuri unitare). Aceste valori de referință pot fi utilizate pentru monetizarea impactului (negativ și pozitiv) care ar putea fi cuantificat și pot fi incluse în procesul de evaluare (117).

Atât impactul monetizat asupra mediului și a dimensiunii sociale (în situațiile în care monetizarea este fezabilă și proporțională), cât și emisiile monetizate de gaze cu efect de seră generate/evitate de proiect ar trebui, în mod normal, să fie incluse în evaluarea economică în vederea RIRE a proiectului sau a unor indicatori relevanți alternativi (118) care trebuie raportați Comitetului pentru investiții InvestEU.

2.7. Finanțarea întreprinderilor în scopuri generale

În cazul în care o operațiune de finanțare cu scop general (119) îndeplinește condițiile pentru a primi sprijin prin InvestEU, respectând condițiile stabilite în Regulamentul InvestEU și în Orientările în materie de investiții (în ceea ce privește abordarea priorităților de politică, principiul adiționalității fondurilor, disfuncționalitățile pieței sau situațiile de investiții suboptime etc.), ar trebui să se aplice o versiune simplificată a evaluării pentru operațiunile care depășesc pragul prevăzut. În acest caz, nu există niciun activ sau scop specific care să poată fi analizat și niciun impact care să poată fi identificat și evaluat.

În această situație, evaluarea partenerului de implementare ar trebui să se axeze pe: (i) abordarea destinatarului final față de integrarea considerațiilor de durabilitate în procesele sale și (ii) capacitatea destinatarului final de a gestiona, în general, riscurile sociale și de mediu.

Pentru astfel de cazuri, partenerului de implementare i se recomandă:

—	să verifice dacă destinatarul final își desfășoară activitatea într-un sector care, de obicei, este asociat cu riscuri de mediu și sociale mai mari;

—

să verifice dacă destinatarul final dispune de un sistem de management de mediu și social, inclusiv de o politică privind responsabilitatea de mediu și socială, și de o competență/abilitate dovedită în gestionarea și abordarea impactului și a riscurilor climatice, de mediu sau sociale relevante (ale activității sau operațiunilor sale). De exemplu, partenerul de implementare ar putea verifica:

—	dacă există structuri organizaționale și proceduri, cu roluri și responsabilități stabilite, precum și personal calificat desemnat, inclusiv în ceea ce privește comunicarea externă;

—	dacă sunt disponibile resurse financiare pentru o aplicare eficace a sistemului de management de mediu și social, aliniat sau certificat în conformitate cu EMAS sau ISO 14001, ISO 45001 sau un sistem echivalent;

—	în cazul în care sistemul de management de mediu și social este auditat extern, cel mai recent raport al auditorilor etc.;

—	în funcție de destinatarul final și în eventualitatea elaborării unui raport anual, dacă acest raport include informații de mediu, sociale și de guvernanță și amploarea/gradul de detaliere/adecvare a informațiilor privind guvernanța de mediu, socială și corporativă furnizate de raportul respectiv;

—

să verifice istoricul în materie de durabilitate al destinatarului final:

—	respectarea legislației de mediu și sociale relevante pentru activitatea și operațiunile sale (de exemplu, pe baza autorizațiilor de funcționare);

—

antecedente de nerespectare a cerințelor legale sociale și de mediu în anii recenți (120): eventuale amenzi și sancțiuni pentru încălcări, accidente sau incidente din anii recenți, care implică prejudicii semnificative aduse mediului sau vătămări grave sau decese, și eventuale căi de atac introduse de părțile interesate sau de alți terți (de exemplu, pentru deversări accidentale de substanțe poluante, incendii, accidente de muncă etc.);

—	eventualele probleme sociale și relații comunitare, proteste publice, plângeri sau reclamații înaintate, greve ale lucrătorilor etc.

Aceeași abordare prezentată mai sus poate fi luată în considerare și pentru investițiile directe de capital, dacă acest tip de intervenție va fi posibil în cadrul produselor financiare negociate și incluse în acordurile de garantare. În plus față de cele menționate mai sus, pentru investițiile directe de capital, vor fi, de asemenea, necesare următoarele acțiuni, după caz:

—	pentru întreprinderile care intră sub incidența sistemului de comercializare a certificatelor de emisii (121), în cazul în care investițiile sprijinite prin InvestEU < 30 %: aceste întreprinderi trebuie să fie încurajate activ să adopte planuri de tranziție verde/decarbonizare;

—	pentru întreprinderile care intră sub incidența sistemului de comercializare a certificatelor de emisii, în cazul în care investițiile sprijinite prin InvestEU sunt > 30 %: acestor întreprinderi trebuie să li se impună cerința de a adopta planuri de tranziție verde/decarbonizare.

3. ABORDAREA EVALUĂRII DURABILITĂȚII PENTRU OPERAȚIUNILE DE FINANȚARE INDIRECTĂ

În cadrul finanțării intermediate, partenerul de implementare nu evaluează în mod direct proiectele sau operațiunile subiacente individuale. Motivul în acest caz este că există cel puțin un intermediar financiar între partenerul de implementare și destinatarul final (122). În plus, procesul de aprobare a finanțării intermediate este diferit de cel pentru finanțarea directă (123). În acest caz, proiectele sau activitățile individuale subiacente finanțate [denumite în continuare „tranzacții (124)”] nu sunt prezentate spre aprobare Comitetului pentru investiții.

Pentru finanțarea intermediată, responsabilitatea de a asigura durabilitatea tranzacțiilor subiacente cu privire la toate cele trei dimensiuni este delegată intermediarului financiar. Nivelul cerințelor de evaluare va depinde de tipul de finanțare furnizată, de tipul potențial și de nivelul de risc (125) al tranzacțiilor subiacente, precum și de tipul destinatarilor finali (126).

3.1. Cerințe generale privind evaluarea

Indiferent de tipul de finanțare intermediată, abordarea evaluării durabilității trebuie să implice:

—	o evaluare de către partenerul de implementare a capacității intermediarului financiar și a sistemelor și/sau a procedurilor acestuia de examinare, evaluare și gestionare a riscurilor de mediu, climatice și sociale asociate activităților sale comerciale și

—	un set de cerințe minime pentru tranzacțiile subiacente, proporțional cu nivelul de risc pe care îl prezintă acestea.

3.2. Forme de finanțare

Finanțarea intermediată vizează o gamă largă de tipuri de finanțare și de intermediari financiari cu diferite activități comerciale. Prin urmare, este necesar să se facă o distincție între diferitele tipuri de intermediere, deoarece tranzacțiile subiacente ar putea avea impacturi și abordări diferite. Următoarele tipuri de finanțare intermediate ar trebui diferențiate pentru a se stabili abordarea adecvată de evaluare a durabilității: (i) fonduri pentru infrastructură, (ii) fonduri care nu sunt destinate infrastructurii și (iii) linii de credit intermediate sau alte produse de îndatorare care vizează IMM-urile, întreprinderile mici cu capitalizare medie și alte entități eligibile.

3.2.1. Fonduri pentru infrastructură

Proiectele de infrastructură sunt proiectele care au cea mai mare probabilitate de a genera un impact negativ asupra celor trei dimensiuni. Acesta este motivul pentru care cerințele sunt mai stricte în cazul fondurilor pentru infrastructură.

În funcție de costul total de investiție al proiectului, evaluarea durabilității va fi necesară pentru proiectele subiacente cu un cost total al proiectului de cel puțin 10 milioane EUR (fără TVA).

În acest caz, partenerul de implementare și administratorul fondului au responsabilități diferite.

3.2.1.1. Cerințe pentru partenerul de implementare

În cadrul procesului său de diligență, partenerul de implementare trebuie să evalueze capacitatea administratorului fondului de a efectua o evaluare a aspectelor de mediu, sociale și climatice în conformitate cu principiile și cu obiectivele evaluării durabilității prevăzute la articolul 8 alineatele (5) și (6) din Regulamentul InvestEU (127).

În acest scop, partenerul de implementare trebuie să verifice dacă există un sistem de management de mediu și social (128). El trebuie să verifice, de asemenea, următoarele puncte despre sistemul de mediu și social:

—

strategiile și politicile de investiții ale fondului, ținând seama de factorii climatici, de mediu și sociali. Partenerul de implementare trebuie să verifice, de asemenea, alinierea acestor strategii de investiții la obiectivele de limitare a creșterii temperaturii și de adaptare la efectele schimbărilor climatice definite în Acordul de la Paris, precum și coerența lor cu evoluțiile către o dezvoltare cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice;

—	capacitatea organizațională și competența fondului, ceea ce presupune și ca partenerul de implementare să verifice dacă administratorul fondului dispune de personal format, specializat și implicat;

—	procedurile instituite care urmează să fie puse în aplicare de fond pe parcursul procesului de evaluare și monitorizare pentru a identifica și a gestiona eventualele riscuri asociate operațiunilor care beneficiază de sprijin;

—

procesul de diligență al fondului, inclusiv instrumentele și procedurile existente ale fondului pentru evaluarea unei operațiuni de investiții și raportarea rezultatelor procesului de diligență organelor de conducere ale fondului, precum și coerența cu principiile și obiectivul evaluării durabilității;

—	existența unor instrumente și procese adecvate de raportare și monitorizare.

În cazul în care, pe baza verificărilor de mai sus, nu are nicio obiecție semnificativă în ceea ce privește adecvarea sistemului de management de mediu și social al fondului și capacitatea fondului de a identifica și a gestiona riscurile de mediu, climatice și sociale ale investițiilor sale subiacente, partenerul de implementare poate utiliza sistemul de management de mediu și social al fondului pentru a evalua proiectele sprijinite de fond în cadrul programului InvestEU.

Administratorul fondului va trebui să raporteze partenerului de implementare cu privire la performanța de mediu, climatică și socială a proiectelor subiacente. Partenerul de implementare își va rezerva dreptul de a solicita administratorului fondului informații (129) cu privire la proiecte individuale pentru a verifica modul în care fondul desfășoară procesul de diligență în domeniul climei, în domeniul mediului și în domeniul social.

În cazul în care, la momentul evaluării de către partenerul de implementare, administratorul fondului nu dispune de un sistem de management de mediu și social sau partenerul de implementare identifică anumite lacune (130), fondul va trebui să instituie un sistem de management de mediu și social corespunzător sau să îl îmbunătățească pe cel existent până la prima tragere sau cel târziu până la închiderea finală.

3.2.1.2. Cerințe pentru administratorul fondului

Următoarea secțiune descrie abordarea recomandată administratorilor de fonduri pentru dezvoltarea sistemului de management de mediu și social.

Administratorul fondului trebuie să instituie un sistem de management de mediu și social și să îl mențină pe durata fondului sau cel puțin pe perioada în care va fi utilizat sprijinul InvestEU. Sistemul de management de mediu și social va stabili politicile, structura organizatorică, activitățile de planificare, responsabilitățile, practicile, procedurile și resursele necesare. Se va asigura astfel evaluarea sistematică și structurată a investițiilor și monitorizarea conformității continue a acestora cu cerințele de mediu, climatice și sociale, prezentate mai jos:

(i)	examinarea tuturor proiectelor pe baza listei de activități excluse de la acordarea sprijinului InvestEU și în raport cu orice altă listă de excludere stabilită de partenerul de implementare în aplicarea politicilor sale interne;

(ii)

verificarea respectării legislației și a reglementărilor relevante la nivelul UE și la nivel național în domeniul mediului, al climei și în domeniul social (inclusiv a obligațiilor aplicabile în domeniul mediului, al climei, al muncii și în domeniul social prevăzute de dreptul Uniunii și de dreptul intern);

(iii)

asigurarea concordanței cu principiile și obiectivele evaluării durabilității și

(iv)	asigurarea concordanței cu standardele și normele interne proprii ale partenerului de implementare.

În cadrul procesului de investiții, partenerul de implementare va solicita administratorului fondului:

(i)	să identifice riscurile de mediu, climatice și sociale potențial semnificative;

(ii)	să clasifice riscurile asociate investiției în funcție de importanța acestora;

(iii)

să analizeze măsurile de atenuare care urmează să fie puse în aplicare de către promotor în raport cu cerințele de mediu, climatice și sociale;

(iv)	să convină asupra unui plan de acțiune cu promotorul de proiect în cazul în care un proiect subiacent nu respectă cerințele de mediu, climatice și sociale.

În evaluarea pe care o efectuează, administratorul fondului poate, de asemenea, să ia în considerare, în măsura în care acest lucru este posibil și cu maximă diligență), criteriile de „a nu prejudicia în mod semnificativ” stabilite de taxonomia UE.

Dimensiunea climatică

Administratorului fondului i se va solicita, prin colaborarea sa cu promotorii de proiecte, să integreze următoarele considerații climatice (131) în sistemul de management de mediu și social:

—

În ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice: Pentru proiectele care depășesc pragul prevăzut, sistemul de management de mediu și social ar trebui să includă procese adecvate de evaluare a importanței și de integrare a adaptării la schimbările climatice și a riscurilor de vulnerabilitate, precum și măsuri adecvate de proiectare/atenuare, după caz. În cazul în care sunt identificate riscuri semnificative, administratorul fondului ar trebui să verifice dacă promotorul de proiect aplică măsuri adecvate de adaptare la schimbările climatice (132).

—	În ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice: Sistemul de management de mediu și social trebuie să asigure o analiză, o cuantificare și o raportare adecvate cu privire la emisiile de gaze cu efect de seră pentru proiectele care emit peste 20 000 de tone de CO2 echivalent/an.

Dimensiunea de mediu

Pentru proiectele care necesită o evaluare a impactului asupra mediului, administratorului fondului ar trebui să i se solicite: (i) să verifice dacă procedurile de mediu se desfășoară în conformitate cu legislația națională, (ii) să colecteze documentația aferentă, (iii) să verifice dacă are loc procesul de consultare publică și de implicare a părților interesate și (iv) să verifice dacă măsurile de atenuare incluse în evaluare sunt puse în aplicare de către promotorul de proiect.

În cazul proiectelor din anexa II pentru care s-a stabilit (în urma unei analize de la caz la caz) că nu necesită o evaluare a impactului asupra mediului, administratorul fondului ar trebui să solicite decizia de încadrare și să verifice dacă promotorul de proiect va pune în aplicare orice măsuri de atenuare specificate de autoritățile competente.

În cazul proiectelor care intră sub incidența cerințelor Directivei Habitate și/sau ale Directivei Păsări (133), administratorul fondului trebuie să verifice, în special, respectarea articolului 6 alineatul (3) din Directiva Habitate, precum și că autoritatea competentă a concluzionat că:

—	un proiect pentru care s-a stabilit de către autoritățile competente ale statului membru în cauză că nu necesită o evaluare corespunzătoare, și anume că este puțin probabil ca proiectul să aibă efecte negative semnificative asupra sitului/siturilor Natura 2000 sau

—

un proiect care a făcut obiectul unei evaluări corespunzătoare, această evaluare conducând la o concluzie negativă din partea autorităților statului membru în cauză, și anume proiectul are efecte negative semnificative asupra sitului/siturilor Natura 2000 [în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Directiva Habitate].

Pentru proiectele care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei EIA, se recomandă insistent ca administratorul fondului să utilizeze fie orientările din capitolul 2 pentru identificarea impactului potențial (și lista de verificare 1), fie să aplice standarde internaționale recunoscute, precum standardele de performanță ale IFC, standardele de mediu și sociale ale BEI, standardele de performanță ale BERD sau principiile Equator.

Dimensiunea socială

Proiectele ar trebui să fie în conformitate cu garanțiile sociale minime, astfel cum sunt descrise în capitolul 1.4.

În plus, administratorul fondului ar trebui să verifice dacă promotorul de proiect dispune de proceduri corespunzătoare pentru a asigura respectarea cel puțin a legislațiilor naționale (inclusiv în domeniul ocupării forței de muncă, al muncii, al securității și al sănătății în muncă și la nivelul comunității). Administratorul fondului trebuie să verifice, de asemenea, dacă promotorul de proiect dispune de sisteme de protecție și promovare a sănătății, a securității și a siguranței lucrătorilor. Trebuie avute în vedere aspecte specifice în ceea ce privește siguranța materialelor periculoase, pericolele naturale, securitatea, expunerea la boli, siguranța traficului și siguranța rutieră și pregătirea pentru situații de urgență, în cazul în care acestea sunt relevante și pertinente.

Administratorul fondului ar trebui, de asemenea, să verifice dacă au avut loc procesele de implicare a părților interesate și de consultare publică, astfel cum se prevede în directivele de mediu și sociale relevante.

Dacă sunt identificate efecte sociale semnificative în cazul proiectelor care necesită o evaluare a impactului asupra mediului, administratorul fondului trebuie să verifice dacă măsurile de atenuare indicate în raportul de evaluare a impactului asupra mediului sau în deciziile de încadrare sunt puse în aplicare de către promotorul de proiect.

Se recomandă ca administratorul fondului să ia în considerare extinderea analizei aspectelor sociale în conformitate cu dispozițiile capitolului 2.4 (134).

Pentru a promova parcurgerea agendei pozitive, administratorul fondului, în cooperare cu promotorii de proiecte/destinatarii finali, este încurajat să ia în considerare, de asemenea, posibilitatea de a îmbunătăți impactul pozitiv de mediu, climatic și social al proiectelor pe care le finanțează, sporind astfel rezultatele globale în materie de durabilitate (135).

Administratorul fondului trebuie să raporteze în mod regulat partenerului de implementare cu privire la principalele performanțe de mediu, climatice și sociale ale investițiilor fondului, inclusiv cu privire la sectorul convenit și indicatorii de mediu, climatici și sociali relevanți (precum emisiile de gaze cu efect de seră, crearea de locuri de muncă, absența impactului asupra biodiversității etc.) și beneficiile economice, atât calitative, cât și cantitative, în situațiile în care acest lucru este fezabil.

3.2.2. Fonduri de investiții de capital sau de datorii, care nu sunt destinate infrastructurii

Impactul negativ potențial asupra celor trei dimensiuni ale investițiilor InvestEU în fonduri care nu sunt destinate infrastructurii depinde de expunerea la risc în materie de durabilitate pe care se preconizează că o va gestiona fondul, și anume profilul de risc în materie de durabilitate al tranzacțiilor subiacente preconizate.

Partenerul de implementare va trebui să verifice dacă există un sistem de management de mediu și social sau proceduri similare (de exemplu, proceduri de gestionare a riscurilor de mediu, climatice și sociale) și să se asigure că sistemul de management de mediu și social sau astfel de proceduri sunt proporționale cu profilul de risc în materie de durabilitate al fondului.

Administratorul fondului trebuie să aibă cel puțin capacitatea:

(i)	de a examina toate tranzacțiile pe baza listei de activități excluse de la acordarea sprijinului InvestEU și a oricărei alte liste de excludere stabilite de partenerul de implementare în aplicarea politicilor sale interne;

(ii)

de a solicita ca toate tranzacțiile finanțate să respecte actele cu putere de lege și normele administrative naționale relevante în domeniul mediului, în domeniul climei și în domeniul social, inclusiv cu reglementările din domeniul mediului, al muncii, al securității și al sănătății în muncă, autorizațiile de construcție, licențele și autorizațiile de funcționare, după caz;

(iii)

de a identifica tranzacțiile care prezintă un risc semnificativ de mediu, climatic sau social și, pentru aceste proiecte cu risc ridicat, de a asigura cel puțin următoarele garanții, după caz:

(a)	pentru proiectele care necesită o evaluare a impactului asupra mediului, gestionarul fondului trebuie să verifice existența tuturor autorizațiilor și conformitatea evaluărilor și a autorizațiilor cu legislația națională aplicabilă;

(b)

în cazul în care fondul este susceptibil să investească în întreprinderi care intră sub incidența sistemului de comercializare a certificatelor de emisii (136), se vor aplica următoarele cerințe:

(i)	pentru fondurile cu o investiție sprijinită prin InvestEU < 30 %: întreprinderile care intră sub incidența sistemului de comercializare a certificatelor de emisii trebuie să fie încurajate în mod activ să adopte planuri de tranziție verde/decarbonizare;

(ii)	pentru fondurile cu o investiție sprijinită prin InvestEU > 30 %: întreprinderilor care intră sub incidența sistemului de comercializare a certificatelor de emisii trebuie să li se solicite în mod activ să adopte planuri de tranziție verde/decarbonizare;

(c)	pentru investițiile în fonduri în care obiectivele de impact social sunt intrinseci strategiei urmărite de intermediarul financiar (investiții cu impact): ar trebui să se asigure asumarea răspunderii pentru realizarea impactului acestora.

3.2.3. Linii de credit intermediate sau alte produse de îndatorare care vizează IMM-urile, întreprinderile mici cu capitalizare medie și alte entități eligibile

În conformitate cu principiul proporționalității și ținând seama de faptul că dezvoltarea competențelor la nivelul dimensiunii de mediu, a celei climatice și a celei sociale necesită timp și investiții din partea intermediarilor financiari, va fi pusă în aplicare o abordare simplificată a evaluării durabilității.

Partenerul de implementare va trebui să evalueze dacă intermediarul financiar dispune de proceduri adecvate de gestionare a riscurilor de mediu, climatice și sociale în legătură cu următoarele aspecte și să determine capacitatea acestuia:

(i)	de a examina toate tranzacțiile pe baza listei de activități excluse de la acordarea sprijinului InvestEU și a oricărei alte liste de excludere stabilite de partenerul de implementare în aplicarea politicilor sale interne;

(ii)

de a impune ca toate tranzacțiile să fie în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative naționale relevante în domeniul mediului, în domeniul climei și în domeniul social (inclusiv cu reglementările din domeniul mediului, al muncii, al securității și al sănătății în muncă, autorizațiile de construcție, licențele și autorizațiile de funcționare), după caz;

(iii)

de a identifica tranzacțiile care necesită o evaluare a impactului asupra mediului și de a verifica existența tuturor autorizațiilor și conformitatea evaluărilor și a autorizațiilor cu legislația națională aplicabilă;

(iv)

în plus, tranzacțiile care au drept clienți finali grupuri de persoane cu un obiectiv de politică socială (de exemplu, grupuri vulnerabile sau întreprinderi sociale) pot necesita o protecție adecvată bazată pe principii de finanțare etice înalte, așa cum este cazul în prezent pentru operațiunile de microfinanțare reglementate de Codul european de bună conduită pentru acordarea de microcredite. Acest aspect ar trebui detaliat în acordul de garantare cu partenerul de implementare.

Partenerul de implementare va încuraja intermediarul financiar să aplice cele mai bune practici pentru toate cele trei dimensiuni ale durabilității în toate activitățile sale economice, indiferent dacă acestea sunt sprijinite sau nu în cadrul InvestEU.

În special, intermediarul financiar este încurajat:

—

să dezvolte și să mențină practici solide de management de mediu, climatic și social prin aplicarea unui sistem de management de mediu și social, inclusiv prin dezvoltarea și menținerea capacității organizatorice necesare pentru gestionarea riscurilor de mediu, climatice și sociale și prin alocarea de resurse umane și financiare adecvate pentru această funcție;

—

dacă este cazul, intermediarul financiar ar trebui să exploreze oportunități de dezvoltare a unor soluții de finanțare cu beneficii de mediu, climatice și/sau sociale ridicate, în conformitate cu dispozițiile „Orientărilor privind monitorizarea impactului climatic și de mediu” și cu dispozițiile InvestEU privind produsele financiare, ținând seama de taxonomia UE pentru finanțe durabile ori de câte ori este posibil și în sprijinul Pactului verde european. Intermediarul financiar ar trebui, de asemenea, să exploreze posibilitățile de dezvoltare a unor soluții de finanțare care să contribuie la egalitatea de gen, la incluziunea socială și la dezvoltarea economică a zonelor și sectoarelor afectate în mod deosebit de provocări structurale.

În cazul în care partenerul de implementare identifică lacune, se pot utiliza serviciile de asistență tehnică pentru remedierea lor.

4. ROLURI, RESPONSABILITĂȚI ȘI PROCESUL INVESTEU

4.1. Roluri și responsabilități

Prezentul document a fost elaborat în primul rând pentru a ajuta partenerii de implementare să abordeze cerințele de evaluare a durabilității prevăzute în Regulamentul InvestEU. Cu toate acestea, este important, de asemenea, să se ofere o imagine clară a rolurilor și a responsabilităților diferiților actori implicați. Procesul de evaluare a durabilității este un exercițiu care include numeroase părți interesate, iar responsabilitatea principală va reveni întotdeauna promotorului de proiect/destinatarului final al proiectului.

Prezenta secțiune conține informații în legătură cu modul în care este implicată fiecare parte în proces. Aceste informații nu sunt menite să fie exhaustive și se face distincție între finanțarea directă și cea indirectă.

4.1.1. Rolul și responsabilitățile promotorului de proiect/ale destinatarului final

Promotorul de proiect/destinatarul final este principala parte responsabilă pentru dezvoltarea și implementarea proiectului. Având în vedere orientările referitoare la evaluare în cazul finanțării directe și al celei indirecte, specificate în capitolele 2 și 3, promotorul de proiect/destinatarul final:

În ceea ce privește finanțarea directă sau fondurile pentru infrastructură, promotorul de proiect/destinatarul final:

—

este responsabil pentru: (i) asigurarea conformității cu legislația UE, națională sau internațională relevantă, (ii) obținerea de informații cu privire la formalitățile necesare și (iii) obținerea aprobărilor și a autorizațiilor necesare și îndeplinirea condițiilor stabilite în respectivele aprobări și autorizații;

—

este responsabil pentru furnizarea, la un nivel de detaliere corespunzător, a tuturor informațiilor și documentelor necesare către partenerul de implementare (sau administratorul fondului), pentru a-i permite acestuia să își îndeplinească obligația de diligență și să respecte cerințele prezentului ghid;

—

este responsabil pentru efectuarea unor studii sau evaluări de impact suplimentare, în conformitate cu legislația (de exemplu, în temeiul Directivei EIA), dacă acestea sunt impuse de autoritățile competente sau solicitate de partenerul de implementare (sau de administratorul fondului). Promotorul de proiect/destinatarul final este responsabil, de asemenea, pentru derularea eventualelor consultări cu părțile interesate/a unui proces de implicare a părților interesate, în conformitate cu legislația (de exemplu, în temeiul Directivei EIA), dacă acest lucru este solicitat de autoritățile competente sau de partenerul de implementare (sau de administratorul fondului);

—

în funcție de conținutul autorizațiilor acordate, promotorul de proiect/destinatarul final este responsabil pentru monitorizarea, evaluarea și gestionarea continuă a impactului climatic, de mediu și/sau social al proiectului. Promotorul de proiect/destinatarul final este responsabil, de asemenea, pentru instituirea unui plan de management climatic, de mediu și/sau social sau echivalent (întrucât un astfel de plan nu este prevăzut în mod specific în Directiva EIA), pentru a aborda orice impact identificat. În acest plan s-ar putea stabili măsuri de atenuare pentru reducerea impactului negativ sau acțiuni de consolidare a efectelor pozitive ale proiectului;

—

trebuie să respecte contractul de finanțare și obligațiile climatice, de mediu și sociale eventual convenite prin contract. Printre obligațiile pe care trebuie să le respecte se numără și cerința de a furniza partenerului de implementare (sau administratorului fondului) rapoarte periodice (dacă este necesar) privind performanța climatică, de mediu și/sau socială a proiectului, astfel cum se solicită în temeiul prezentelor orientări sau în conformitate cu normele și procedurile existente ale acestora;

—	poate avea obligația de a institui structuri organizaționale pentru a identifica și gestiona în mod eficace aspectele de mediu și sociale;

—

informează partenerul de implementare (sau administratorul fondului) în timp util și în mod documentat cu privire la orice schimbare substanțială care ar putea afecta în mod semnificativ durabilitatea proiectului sau modul în care acesta a fost conceput inițial și care ar putea modifica evaluarea efectuată (de exemplu, suspendarea sau anularea administrativă sau judiciară a autorizațiilor, accidentele) sau cu privire la orice litigiu care ar putea apărea pe durata finanțării;

—

informează cu promptitudine partenerul de implementare (sau administratorul fondului), în timp util și în mod documentat, cu privire la orice incident/accident care ar putea avea un efect potențial asupra performanței climatice, de mediu și/sau sociale a proiectului sau asupra relațiilor sale cu părțile interesate/comunitățile;

—	gestionează orice alte cerințe care ar putea decurge din evaluarea durabilității proiectului.

În ceea ce privește finanțarea indirectă (cu excepția fondurilor pentru infrastructură)

Cu excepția fondurilor pentru infrastructură (vizate de aspectele prezentate mai sus), pentru celelalte opțiuni de finanțare intermediată se aplică o abordare simplificată, astfel cum se indică în capitolul 3. În acest caz, destinatarul final are cel puțin următoarele obligații:

—

—	prezintă intermediarului financiar dovada procedurilor oficiale de autorizare (sub formă de autorizații, decizii sau aprobări, în conformitate cu legislația națională), conform cerințelor intermediarului financiar sau după caz;

—	confirmă respectarea legislației printr-o declarație pe propria răspundere, după caz;

—	este responsabil pentru furnizarea tuturor informațiilor și documentelor necesare către intermediarul financiar, pentru a-i permite acestuia să își îndeplinească obligația de diligență și să abordeze cerințele din prezentele orientări;

—	este responsabil pentru punerea în aplicare a planurilor de decarbonizare, dacă este cazul (conform capitolului 3.2.2).

4.1.2. Rolul și responsabilitățile partenerului de implementare

Finanțare directă

În cazul finanțării directe, partenerul de implementare va avea următoarele responsabilități:

—	să examineze toate proiectele în raport cu lista activităților excluse de la acordarea sprijinului InvestEU (anexa V.B la Regulamentul InvestEU);

—	să verifice conformitatea proiectului cu cadrul juridic relevant și să verifice existența tuturor autorizațiilor/licențelor, precum și conformitatea acestora cu cerințele legale;

—

să efectueze examinarea și evaluarea în contextul InvestEU, dacă este cazul, în conformitate cu prezentele orientări. Aceste responsabilități ar putea include, de exemplu:

—	verificarea documentației prezentate de promotorul de proiect/destinatarul final;

—	identificarea și verificarea existenței unui eventual impact negativ rezidual cauzat de proiect; cuantificarea și, în situațiile în care acest lucru este posibil, monetizarea atât a impactului negativ, cât și a celui pozitiv în vederea includerii sale în evaluarea economică a proiectului;

—	solicitarea unor studii și rapoarte suplimentare, astfel cum ar putea rezulta în urma evaluării, și verificarea măsurilor de atenuare propuse de promotor în legătură cu impactul identificat;

—	consilierea și sprijinirea, când este necesar și în măsura în care acest lucru este posibil, promotorului de proiect/destinatarului final în gestionarea riscurilor climatice, de mediu și/sau sociale ale proiectului;

—	evaluarea capacității promotorului de proiect/destinatarului final de a aborda și de a pune în aplicare toate cerințele de evaluare;

—	efectuarea evaluării economice a proiectului, dacă este cazul;

—	monitorizarea proiectului și a durabilității sale pe durata contractului cu promotorul de proiect, precum și a îndeplinirii condițiilor incluse în contractul de finanțare;

—	transmiterea rezumatului evaluării durabilității (sau a justificării pentru neefectuarea acesteia) către Comitetul pentru investiții și inițierea unui dialog, în cazul în care sunt necesare clarificări suplimentare.

Finanțare indirectă

În cazul finanțării intermediate, partenerul de implementare ar trebui să promoveze InvestEU ca instrument care sprijină principiile finanțării durabile și să încurajeze intermediarii financiari să adopte un comportament responsabil din perspectiva durabilității. În funcție de tipul de intermediere, această cerință ar putea presupune:

—	în ceea ce privește fondurile pentru infrastructură, evaluarea capacității administratorului fondului de a aborda cerințele de evaluare a durabilității, după caz, în conformitate cu cerințele descrise în capitolul 3;

—	evaluarea capacității intermediarului financiar și a sistemelor și/sau a procedurilor pe care le are acesta pentru a examina, a evalua și a gestiona riscurile de mediu, climatice și sociale asociate activităților sale comerciale și în conformitate cu cerințele prezentelor orientări;

—	includerea unor cerințe specifice în acordurile încheiate cu intermediarii financiari, întrucât s-ar putea dovedi necesar să se asigure că dispozițiile aplicabile ale prezentelor orientări sunt abordate în mod corespunzător.

Ori de câte ori este posibil se recomandă ca partenerul de implementare să ajute intermediarii financiari să își dezvolte propriile sisteme de mediu și sociale și să încurajeze intermediarii financiară să dezvolte produse financiare care vor contribui la Pactul verde european.

4.1.3. Rolul intermediarului financiar

Rolurile și responsabilitățile intermediarului financiar sunt detaliate în capitolul 3.

4.1.4. Rolul Comitetului pentru investiții (137)

În ceea ce privește operațiunile directe, Comitetul pentru investiții trebuie să analizeze, în procesul decizional, informațiile furnizate de partenerii de implementare în conformitate cu dispozițiile din capitolul 4.2.

Comitetul pentru investiții poate solicita partenerilor de implementare informații suplimentare cu privire la aspectele de durabilitate și la rezultatele evaluării, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar sau în cazul în care justificarea absenței necesității evaluării nu este considerată suficientă.

4.1.5. Rolul Comisiei

În cooperare cu partenerii de implementare, Comisia va monitoriza aplicarea consecventă și coerentă a acestor orientări în legătură cu toate componentele de politică ale Fondului InvestEU.

Comisia va informa partenerii de implementare, prin intermediul organismelor de guvernanță relevante și al documentației aferente, cu privire la evoluția priorităților de politică și a angajamentelor în materie de durabilitate ale UE, precum și cu privire la modul în care acestea sunt reflectate în programul InvestEU.

Comisia este responsabilă pentru actualizarea prezentelor orientări, în special pentru a include rezultatele evaluării care urmează să fie efectuată la jumătatea perioadei. Ea este responsabilă, de asemenea, pentru actualizarea prezentelor orientări cu orice evoluții metodologice sau juridice relevante, care ar putea îmbunătăți aplicarea evaluării durabilității sau rezultatele în materie de durabilitate ale operațiunilor de finanțare și de investiții sprijinite.

4.1.6. Autorități publice competente (138)

Autoritățile publice competente constituie o categorie specială de părți interesate care joacă un rol important în procesul de evaluare a durabilității, deși nu sunt direct implicate în acest proces. Autoritățile publice competente trebuie să se asigure că toți actorii economici pun în aplicare și respectă în mod corespunzător cerințele legale. Ele sunt responsabile pentru asigurarea respectării legii, pentru realizarea tuturor verificărilor necesare și pentru emiterea autorizațiilor, licențelor și aprobărilor de orice alt tip.

În unele cazuri, autoritățile publice competente ar putea, în principiu, să acorde asistență promotorilor de proiecte în întregul proces juridic. Ele ar putea, de asemenea, să acorde asistență partenerilor de implementare sau intermediarilor financiari pentru ca aceștia să înțeleagă impactul social sau de mediu al proiectelor și contextul lor mai amplu în ceea ce privește impactul cumulativ asupra acestor dimensiuni.

4.2. Procesul InvestEU

Rezultatele evaluării durabilității vor fi integrate în diferite fluxuri de lucru conexe și vor contribui la procesul de luare a deciziilor. Următoarea secțiune explică modul în care evaluarea poate fi aliniată la aceste alte procese. Această secțiune abordează, de asemenea, distincția dintre finanțarea directă și finanțarea indirectă. Cu toate acestea, evaluarea durabilității face parte dintr-un cadru mai larg, iar orice cerință care decurge din prezentele orientări ar trebui să fie aliniată la procesele generale ale Programului InvestEU (139).

4.2.1. Controlul de conformitate cu politicile Uniunii

Toate operațiunile de finanțare și de investiții vor face obiectul unui control de conformitate cu politicile Uniunii, iar partenerii de implementare trebuie să transmită Comisiei, în acest scop, un formular de cerere cu privire la controlul de conformitate cu politicile Uniunii (140). Pentru BEI, se aplică procedura prevăzută la articolul 19. Procedura respectivă urmărește obținerea asigurării că operațiunea propusă respectă, în general, cerințele juridice ale UE (141) și este în conformitate cu obiectivele și ambițiile politicilor UE sau contribuie la acestea, inclusiv în legătură cu cele care se referă la durabilitate. Doar operațiunile avizate în urma controlului de conformitate cu politicile Uniunii vor fi prezentate Comitetului pentru investiții. Această etapă de control de conformitate cu politicile Uniunii face parte din procesul mai general al programului InvestEU de transmitere și de aprobare a operațiunilor de finanțare și de investiții (142).

În ceea ce privește finanțarea directă, controlul de conformitate cu politicile Uniunii va fi efectuat pentru investiții de sine stătătoare (proiect de investiții, finanțarea întreprinderilor în scopuri generale etc.). La momentul realizării controlului de conformitate cu politicile Uniunii, este posibil ca informațiile aflate la dispoziția partenerilor de implementare să nu permită o evaluare mai aprofundată sau efectuarea unei examinări complete în contextul InvestEU pentru identificarea impactului potențial în materie de durabilitate. Prin urmare, partenerul de implementare va furniza, cu maximă diligență, informații preliminare cu privire la cadrul juridic și de reglementare aplicabil operațiunii propuse pentru cele trei dimensiuni ale durabilității.

Informațiile sociale și cele referitoare la mediu incluse pentru realizarea controlului de conformitate cu politicile Uniunii ar trebui să fie concise și să ofere Comisiei o imagine clară cu privire la aspectele juridice și de reglementare relevante pentru proiect. Informațiile suplimentare care ar putea fi furnizate includ, în măsura în care acest lucru este posibil: (i) particularitățile privind amplasarea și zonele protejate din apropiere și (ii) consultările publice lansate și alte detalii similare. Pe baza acestor informații, partenerul de implementare ar trebui să fie în măsură să identifice cadrul juridic și de reglementare aplicabil, în special, dacă proiectul intră sub incidența Directivei EIA sau dacă este aplicabilă legislația sectorială (de exemplu, Directiva Habitate, Directiva-cadru privind apa, Directiva privind emisiile industriale).

În timpul consultării, Comisia poate oferi feedback cu privire la particularitățile diferitelor sectoare sau zone geografice sau cu privire la aplicabilitatea legislației de mediu a UE. Acordul de garantare va include precizări și detalii suplimentare cu privire la procesul consultativ.

În concluzie, partenerul de implementare ar putea furniza următoarele informații în formularul de cerere cu privire la controlul de conformitate cu politicile Uniunii:

—

cadrul juridic și de reglementare general aplicabil proiectului, în măsura în care acesta poate fi identificat în această etapă (143), în funcție de stadiul de dezvoltare a proiectului (de exemplu, orice legislație UE, internațională sau națională relevantă pentru cele trei dimensiuni, în măsura în care este posibil);

—

dacă proiectul intră în domeniul de aplicare al Directivei EU – anexa I sau anexa II – și dacă procesul decizional cu privire la evaluarea impactului asupra mediului a fost finalizat; dacă proiectul intră în domeniul de aplicare al anexei II, dacă procedura de încadrare desfășurată de autoritatea competentă a fost finalizată și, în cazul în care aceasta a fost finalizată, dacă este necesară o evaluare a impactului asupra mediului;

—	în cazul în care proiectului în cauză i se aplică Directiva EIA revizuită, dacă sunt îndeplinite dispozițiile corespunzătoare cu privire la schimbările climatice;

—	trimiteri la Directiva-cadru privind apa, la Directiva Habitate și la Directiva Păsări, la Directiva privind emisiile industriale etc., atunci când este cazul și în măsura în care este posibil.

4.2.2. Formularul cererii de garantare

Pentru operațiunile directe se poate stabili că, pe baza examinării în contextul InvestEU, nu este necesară nicio evaluare. În acest caz ar trebui furnizată o justificare în acest sens Comitetului pentru investiții (a se vedea modelul din anexa 2).

În situațiile în care evaluarea este necesară, partenerul de implementare trebuie să pregătească un rezumat al evaluării durabilității (144) cu privire la dimensiunea climatică, de mediu și socială, în conformitate cu orientările. Acest rezumat trebuie inclus ca anexă la formularul cererii de garantare. Modelul de rezumat este cel convenit în contextul procesului de aprobare și al guvernanței Programului InvestEU.

Rezumatul ar trebui să includă informații concise privind rezultatele în materie de durabilitate ale proiectului propus, care vor ajuta Comitetul pentru investiții să înțeleagă mai bine profilul climatic, de mediu și social al operațiunii. Rezumatul ar trebui să includă detalii cu privire la dimensiunea relevantă/dimensiunile relevante. În cazul în care evaluarea nu este necesară în legătură cu una sau două dintre dimensiuni, această informație va fi inclusă în justificarea menționată mai sus.

Acest rezumat este menit să ilustreze: (i) impactul identificat (negativ sau pozitiv), (ii) măsurile-cheie puse în aplicare și (iii) riscurile reziduale (145) după introducerea tuturor măsurilor de atenuare. De asemenea, acesta ar trebui să explice motivul pentru care riscurile reziduale sau impactul atenuat sunt acceptabile pentru continuarea procesului de finanțare a proiectului și în conformitate cu obiectivele InvestEU. După caz, rezumatul ar trebui să vizeze și monetizarea și includerea impactului negativ și pozitiv (inclusiv a externalităților) în evaluarea economică. Se recomandă ca limbajul utilizat să nu fie prea tehnic. Astfel se va contribui la atragerea unui public mai larg și se va oferi Comitetului pentru investiții o imagine clară a stării durabilității proiectului propus.

Anexa 2 detaliază informațiile care ar putea fi incluse în rezumatul evaluării durabilității.

4.2.3. Tabloul de bord

Rezultatele evaluării durabilității proiectului trebuie să fie incluse, de asemenea, în tabloul de bord, care însoțește formularul cererii de garantare. Evaluarea durabilității este unul dintre aspectele care trebuie luate în considerare, printre alte considerații, la evaluarea operațiunilor propuse pentru a beneficia de garanția UE. Cerințele și criteriile specifice pentru tabloul de bord sunt incluse în actul delegat relevant.

4.2.4. Raportarea către Comisie

Regulamentul InvestEU cuprinde dispoziții referitoare la obligațiile de raportare și monitorizare – a se vedea articolele 17 și 28 și anexa III.

În principiu, trebuie raportate Comisiei următoarele rezultate ale procesului de evaluare a durabilității:

Rezumatul evaluării durabilității – acesta ar trebui transmis anual, împreună cu rapoartele partenerilor de implementare către Comisie pentru fiecare proiect care face obiectul evaluării (ex post) – în cazul finanțării directe.

În cazul fondurilor pentru infrastructură, ar trebui raportată anual o versiune simplificată a rezumatului evaluării durabilității (în conformitate cu celelalte cerințe de raportare stabilite între partenerul de implementare și administratorul fondului și în conformitate cu fluxul general de lucru în materie de raportare). Această versiune simplificată ar trebui să includă cel puțin informații privind tipul de tranzacție, sectorul, confirmarea respectării legislației, impactul identificat și măsurile de atenuare instituite (după caz), metodologiile utilizate pentru calculul amprentei de carbon, precum și recomandări pentru consolidarea agendei pozitive, în situațiile în care este posibil.

Orice modificare substanțială a profilului sau a rezultatelor în materie de durabilitate ale operațiunii aprobate, orice litigiu care ar putea apărea – de îndată ce are loc – sau orice încălcare a contractului de către destinatarul final, dacă în acordul de finanțare au fost incluse clauze condiționale – de îndată ce are loc. Dacă este posibil, ar putea fi incluse, de asemenea, informații privind acțiunile corective instituite.

Aceste informații sunt necesare pentru finanțarea directă. Pentru finanțarea indirectă, partenerii de implementare ar trebui să utilizeze propriile norme și proceduri și nu au o obligație de raportare către Comisie.

Emisiile anuale de gaze cu efect de seră ale proiectului în cazul în care aceste emisii depășesc pragurile utilizate pentru calculul amprentei de carbon – care urmează să fie specificate în cerințele de raportare operațională. Aceste informații sunt necesare pentru finanțarea directă și fondurile pentru infrastructură.

4.	Emisiile anuale de gaze cu efect de seră reduse/evitate, exprimate în tone de CO2 echivalent – nivel agregat – care urmează să fie specificate în cerințele de raportare operațională. Aceste informații sunt necesare pentru finanțarea directă.

5.	Numărul de proiecte care fac obiectul unei evaluări complete a vulnerabilității și a riscurilor climatice în legătură cu adaptarea la schimbările climatice. Aceste informații sunt necesare pentru finanțarea directă și fondurile pentru infrastructură.

6.	În ceea ce privește finanțarea intermediată, partenerii de implementare ar trebui să raporteze cu privire la numărul de intermediari financiari care au instituit sisteme de management de mediu și social.

Cerințele de raportare vor fi detaliate suplimentar în acordul de garantare.

(1) Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 martie 2021 de instituire a Programului InvestEU și de modificare a Regulamentului (UE) 2015/1017 (JO L 107, 26.3.2021, p. 30), https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32021R0523&from=EN

(2) Prezentul document nu abordează capacitatea financiară a operațiunilor de finanțare și de investiții care beneficiază de sprijin InvestEU.

(3) Examinarea efectuată în contextul InvestEU este un concept utilizat numai în sensul prezentelor orientări și nu trebuie confundată cu examinarea efectuată de autoritățile competente relevante, de exemplu, în contextul Directivei EIA și al altor acte legislative relevante.

(4) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65), https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014L0024 &from=EN

(5) O listă neexhaustivă a cerințelor legale care trebuie avute în vedere și respectate – după caz – este prevăzută în anexa 1 la prezentele orientări. Legislația aplicabilă poate varia de la un sector de activitate la altul și de la o țară la alta.

(6) Partenerii de implementare sau intermediarii financiari nu trebuie să înlocuiască autoritățile competente însărcinate cu asigurarea respectării cerințelor legale. Aceștia ar trebui să verifice existența dovezii de respectare a legislației sub forma unor autorizații sau aprobări sau să solicite o declarație pe propria răspundere, după caz, etc.

(7) https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/economy-works-people/jobs-growth-and-investment/european-pillar-social-rights/european-pillar-social-rights-20-principles_ro

(8) https://unfccc.int/process-and-meetings/the-paris-agreement/the-paris-agreement

(9) https://sdgs.un.org/goals

(10) https://www.weforum.org/reports/the-global-risks-report-2018

(11) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/52/UE.

(12) Fără TVA.

(13) Acest lucru nu aduce atingere criteriilor de eligibilitate specifice elaborate pentru diferite produse.

(14) Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).

(15) Cele șase obiective de mediu prevăzute în Regulamentul privind taxonomia sunt: atenuarea schimbărilor climatice; adaptarea la schimbările climatice; utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și a celor marine; tranziția la economia circulară; prevenirea și controlul poluării; precum și protejarea și refacerea biodiversității și a ecosistemelor.

(16) Evaluarea durabilității se aplică, în conformitate cu prezentele orientări, tuturor activităților acoperite de InvestEU, indiferent dacă acestea sunt acoperite sau nu de taxonomia UE.

(17) Operațiunile ar trebui să îndeplinească criteriile de eligibilitate stabilite în Orientările în materie de investiții, în fișele produselor financiare sau în acordul de garantare.

(18) Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 140, 5.6.2009, p. 114).

(19) Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu și a Deciziei (UE) 2015/1814 (JO L 76, 19.3.2018, p. 3).

(20) „Special prevăzut” este definit drept construit și achiziționat cu intenția explicită de a transporta sau a stoca în principal combustibili fosili pe durata de viață a proiectului (sursa: Foaia de parcurs 2021-2025 a băncii europene pentru climă a Grupului BEI).

(21) Garanțiile sociale minime includ, de asemenea, obiectivul „[alinierii] cu orientările OCDE privind întreprinderile multinaționale și cu Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, inclusiv cu principiile și drepturile stabilite în cele opt convenții fundamentale identificate în Declarația Organizației Internaționale a Muncii cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă și cu cele stabilite în Carta internațională a drepturilor omului”. Deoarece nu s-a decis încă asupra unor cerințe specifice referitoare la respectarea legislației, această parte nu se aplică, în prezent, operațiunilor vizate de InvestEU.

(22) Acest lucru se poate realiza sub forma unei declarații pe propria răspundere a destinatarului final. Se poate realiza, de asemenea, prin includerea acestor referințe în angajamentele contractuale: (i) între partenerul de implementare și destinatarul final sau (ii) între partenerul de implementare și intermediarul financiar și între intermediarul financiar și destinatarul final, după caz.

(23) Termen cunoscut și sub denumirea de proces de participare a publicului (inclusiv acces la informații, proces consultativ) și acces la justiție în cadrul juridic al UE [precum cel prevăzut în Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (Directiva EIA), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/52/UE, și Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării)].

(24) Termenul „lucrători din cadrul proiectului” se referă la: (i) persoanele încadrate în muncă sau angajate direct de către promotor (inclusiv inițiatorul proiectului și agențiile de implementare a proiectului) pentru a lucra în mod specific în cadrul proiectului (lucrători direcți) și (ii) persoanele încadrate în muncă sau angajate prin intermediul unor terți pentru a desfășura activități în cadrul funcțiilor de bază ale proiectului, indiferent de locul în care își desfășoară activitatea (lucrători contractați). În plus, la nivelul lanțurilor de aprovizionare, ar trebui analizate și gestionate riscurile de exploatare prin muncă a copiilor și/sau de muncă forțată, în cazul în care sunt identificate astfel de riscuri.

(25) Până la data la care va avea loc această evaluare la jumătatea perioadei, taxonomia UE va fi în vigoare, iar criteriile tehnice de examinare vor fi fost elaborate. Vor exista, eventual, și unele orientări suplimentare cu privire la modul de abordare a acestor criterii.

(26) https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/12129-Revision-of-Non-Financial-Reporting-Directive

(27) În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul InvestEU, „operațiunile de finanțare și de investiții [sprijinite prin Fondul InvestEU] sunt examinate pentru a se stabili dacă au un impact asupra mediului sau climei sau un impact social. În cazul în care operațiunile respective au un astfel de impact, acestea fac obiectul unei evaluări a durabilității climatice, de mediu și sociale, pentru a se reduce la minimum efectele nocive și pentru a se maximiza beneficiile în ceea ce privește clima, mediul și dimensiunea socială. […] Proiectele care sunt incompatibile cu obiectivele climatice nu sunt eligibile pentru sprijin în temeiul prezentului regulament”.

(28) Acțiuni suplimentare pentru evitarea sau reducerea oricăror efecte negative care persistă, în cazul în care există astfel de efecte, sau luarea în considerare a unei „agende pozitive” (de exemplu, acțiuni de îmbunătățire a beneficiilor pentru mediu, sociale și climatice ale operațiunii).

(29) Pentru impactul identificat în raportul de evaluare a impactului asupra mediului, în cazul căruia procesul de evaluare a impactului asupra mediului va servi drept contribuție esențială la evaluarea durabilității. A se vedea, de asemenea, capitolul 2.4.3, în care sunt prezentate recomandări pentru proiecte care se situează sub pragul prevăzut.

(30) De exemplu, pentru subsetul de proiecte care face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului (proiectele enumerate în anexa I sau proiectele din anexa II pentru care s-a stabilit, în urma procedurii de încadrare, că necesită o evaluare a impactului asupra mediului) întreprinse în conformitate cu cerințele Directivei EIA, astfel cum a fost modificată, rezultatul obținut în urma integrării dimensiunii climatice ar trebui să se reflecte, de asemenea, în raportul de evaluare a impactului asupra mediului.

(31) Evaluarea dimensiunii de mediu, a celei climatice și/sau a celei sociale trebuie să țină seama, de asemenea, de infrastructura și instalațiile asociate/auxiliare care pot fi considerate parte integrantă din proiect sau în absența cărora proiectul nu va fi viabil, astfel cum procedează în mod normal partenerii de implementare în contextul obligației lor interne de diligență (a se vedea, de exemplu, Manualul privind bunele practici de mediu și sociale al BEI și Politica socială și de mediu a BERD). O serie de orientări cu caracter general cu privire la acest subiect sunt disponibile la adresa: https://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/Note%20-%20Interpretation%20of%20Directive%2085-337-EEC.pdf

(32) Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027 vor fi publicate în prima jumătate a anului 2021.

(33) A se vedea, de asemenea, cadrul metodologic elaborat în contextul Grupului de lucru pentru instituțiile financiare din Uniunea Europeană privind adaptarea la schimbările climatice (EUFIWACC): https://www.eib.org/attachments/press/integrating-climate-change-adaptation-in-project-development.pdf

(34) https://www.eib.org/attachments/strategies/eib_project_carbon_footprint_methodologies_en.pdf

(35) Grupul pentru contabilizarea gazelor cu efect de seră al instituțiilor financiare internaționale lucrează în prezent la un document care va oferi orientări suplimentare referitoare la bunele practici și care urmează să fie publicat în 2021.

(36) Acordul de la Paris: https://unfccc.int/process-and-meetings/the-paris-agreement/the-paris-agreement

(37) Gestionarea ciclului de proiect reprezintă procesul de planificare, organizare, coordonare și control în mod eficace și eficient derulat în legătură cu un proiect, pe parcursul etapelor sale, de la planificare, implementare și exploatare și până la dezafectare.

(38) A se vedea, de asemenea, documentul EUFIWACC (2016) – disponibil aici: http://www.eib.org/attachments/press/integrating-climate-change-adaptation-in-project-development.pdf

(39) A se vedea secțiunea cu privire la examinare. Proiectele din anumite sectoare – de exemplu, din sectorul transportului urban – sunt adesea incluse într-un document de planificare integrat (de exemplu, un plan de mobilitate urbană durabilă) care vizează stabilirea unui program coerent de investiții.

(40) Există diferite definiții ale vulnerabilității și riscurilor; a se vedea, de exemplu, raportul de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice AR4 (2007) cu privire la vulnerabilitate și raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice SREX (2012) și raportul de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice AR5 (2014) cu privire la risc (ca funcție a probabilității și a consecințelor pericolului), http://ipcc.ch/

(41) Pentru o imagine de ansamblu structurată asupra indicatorilor cu privire la schimbările climatice și a indicatorilor cu privire la impactul schimbărilor climatice (asupra pericolelor), a se vedea, de exemplu, raportul Agenției Europene de Mediu intitulat „Climate change, impacts and vulnerability in Europe 2016” (Schimbările climatice, impact și vulnerabilitate în Europa 2016), https://www.eea.europa.eu/publications/climate-change-impacts-and-vulnerability-2016, raportul Agenției Europene de Mediu intitulat „Climate change adaptation and disaster risk reduction in Europe” (Adaptarea la schimbările climatice și reducerea riscurilor la dezastre în Europa), https://www.eea.europa.eu/publications/climate-change-adaptation-and-disaster și documentul tehnic al Centrului Tematic European pentru Efectele Schimbărilor Climatice, Vulnerabilitate și Adaptare (ETC CCA) intitulat „Extreme weather and climate in Europe” (2015) (Condiții meteorologice și climatice extreme în Europa), http://cca.eionet.europa.eu/reports și https://www.eionet.europa.eu/etcs/etc-cca/products/etc-cca-reports/extreme-20weather-20and-20climate-20in-20europe, precum și https://www.eea.europa.eu/soer-2020/intro (capitolul 7) http://www.eea.europa.eu/soer-2015/europe/climate-change-impacts-and-adaptation

(42) „Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027” includ mai multe informații privind proiecțiile de modelare climatică recomandate.

(43) Evaluarea vulnerabilității climatice poate avea loc relativ timpuriu în ciclul de dezvoltare a proiectului și, în funcție de stadiul de dezvoltare al proiectului, ar putea fi necesar uneori ca decizia de a efectua o evaluare detaliată a riscurilor climatice să fie luată de promotorul de proiect. În astfel de cazuri, evaluarea ar putea fi supusă ulterior unei verificări independente (sau unei verificări interne, efectuate de către partenerul de implementare), înainte de etapa luării deciziei de finanțare.

(44) Astfel cum se recomandă în „Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027”, ar putea fi relevant să se ia în considerare investiția într-un context mai larg. Schimbările climatice vor afecta, de asemenea, sistemele sociale și de mediu din jurul activelor finanțate prin InvestEU și interacțiunile lor cu aceste sisteme. De asemenea, operațiunile aferente investiției ar putea fi grav afectate de impactul schimbărilor climatice asupra altor infrastructuri care sprijină activitățile acesteia, inclusiv asupra instalațiilor asociate. Acest lucru evidențiază importanța unei abordări integrate și transsectoriale a riscurilor climatice și a rezilienței la schimbările climatice într-un context mai larg de ecosisteme și sisteme sociale.

(45) De asemenea, pot exista elemente ale unui proiect de investiții care sunt considerate neesențiale și în legătură cu care costurile măsurilor de adaptare depășesc beneficiile evitării riscurilor, cea mai bună opțiune fiind aceea de a permite infrastructurii neesențiale să nu se situeze la acest nivel acceptabil în anumite circumstanțe. Aceasta reprezintă, de asemenea, o formă de gestionare a riscurilor.

(46) Există un volum tot mai mare de literatură, precum și o vastă experiență cu privire la opțiunile de adaptare, evaluare și planificare, precum și cu privire la resursele conexe pentru anumite state membre. Partenerii de implementare interesați ar putea, de exemplu, să consulte:

—	Platforma Climate-ADAPT (http://climate-adapt.eea.europa.eu/) privind adaptarea pentru a accesa exemple de măsuri de adaptare și studii de caz;

—	studiul DG REGIO „Climate change adaptation of major infrastructure projects” (Adaptarea la schimbările climatice a proiectelor majore de infrastructură): https://ec.europa.eu/regional_policy/en/information/publications/studies/2018/climate-change-adaptation-of-major-infrastructure-projects;

—	Raportul nr. 8/2014 al Agenției Europene de Mediu intitulat „Adaptation of transport to climate change in Europe” (Adaptarea transporturilor la schimbările climatice din Europa) http://www.eea.europa.eu/publications/adaptation-of-transport-to-climate;

—

Raportul nr. 1/2019 al Agenției Europene de Mediu intitulat „Adaptation challenges and opportunities for the European energy system – Building a climate-resilient low-carbon energy system” (Adaptarea provocărilor și a oportunităților pentru sistemul energetic european – Construirea unui sistem energetic rezistent la schimbările climatice, cu emisii scăzute de dioxid de carbon): https://www.eea.europa.eu/publications/adaptation-in-energy-system

(47) În prezentele orientări, înțelesul termenului „atenuare” depinde de contextul în care este utilizat (integrarea dimensiunii climatice/evaluarea dimensiunii de mediu). De exemplu, în ceea ce privește integrarea dimensiunii climatice, „atenuarea” se referă la intervenția umană pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sau pentru îmbunătățirea absorbanților de gaze cu efect de seră.

(48) Principiul „eficiența energetică înainte de toate” este definit la articolul 2 alineatul (18) din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice (JO L 328, 21.12.2018, p. 1), https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32018R1999

(49) Inclusiv, printre altele, parcări și controale la frontierele externe sigure și securizate.

(50) Proiectele din anumite sectoare – de exemplu, din sectorul transportului urban – sunt adesea incluse într-un document de planificare integrat (de exemplu, un plan de mobilitate urbană durabilă) care vizează definirea unui program coerent de investiții. Deși este posibil ca fiecare investiție/proiect individual inclus în astfel de programe de investiții să nu depășească pragurile, ar putea fi relevant să se evalueze emisiile de gaze cu efect de seră la nivelul întregului program, cu scopul de a evidenția contribuția sa semnificativă per ansamblu în ceea ce privește atenuarea gazelor cu efect de seră.

(51) Măsurile care vizează siguranța rutieră și reducerea zgomotului provocat de transportul de mărfuri pot fi exceptate.

(52) Din cauza efectelor cumulative ale acestora, unele emisii reduse de gaze cu efect de seră pot reprezenta punctul de basculare dintr-o categorie de impact nesemnificativ înspre categoria impactului semnificativ – și, în acest caz, ar trebui luate în considerare.

(53) Se recomandă adoptarea aceleiași abordări în etapa de planificare, de exemplu, în sectorul transporturilor, unde opțiunile cele mai relevante pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră apar în cadrul opțiunilor legate de configurația operațională a rețelei și de selectarea modurilor și a politicilor.

(54) Amprenta de carbon poate fi calculată de partenerul de implementare pe baza informațiilor primite de la promotorul de proiect sau poate fi solicitată promotorului de proiect. În cazul în care promotorul de proiect este cel care efectuează calculul amprentei de carbon, în mod ideal, ar fi necesară realizarea unei verificări fie de către partenerul de implementare, fie de către un expert extern independent. În mod alternativ, amprenta de carbon poate fi calculată de un expert independent.

(55) EIB Project Carbon Footprint Methodologies for the Assessment of Project GHG Emissions and Emission Variations (Metodologii de calcul al amprentei de carbon în vederea evaluării emisiilor de gaze cu efect de seră și a variației emisiilor pentru proiectele finanțate de BEI), iulie 2020, https://www.eib.org/attachments/strategies/eib_project_carbon_footprint_methodologies_en.pdf

(56) EIB Group Climate Bank Roadmap 2021-25 (Foaia de parcurs a BEI referitoare la banca pentru climă) https://www.eib.org/attachments/strategies/eib_group_climate_bank_roadmap_en.pdf. Aceasta se referă mai degrabă la costul virtual total al îndeplinirii obiectivelor în întreaga economie și nu neapărat la costurile – explicite sau implicite – vizate de diferitele politici în domeniul climei (privind impozitarea, autorizarea, reglementările, standardele etc.).

(57) În cazul în care se utilizează un cost mai ridicat al carbonului, acest cost trebuie justificat în mod corespunzător printr-o metodologie solidă, bazată pe principii acceptate la nivel internațional.

(58) În sensul prezentelor orientări, termenul „teren” se utilizează în paralel cu termenul „sol”.

(59) Definiție potrivit Coaliției privind capitalul natural.

(60) În conformitate cu Orientările UE cu privire la integrarea ecosistemelor și a serviciilor acestora în procesul decizional, SWD(2019) 305 final.

(61) Capitolul 4.1 include mai multe informații referitoare la roluri și responsabilități.

(62) Inclusiv solicitarea de declarații de conformitate de la destinatarii finali.

(63) În momentul în care partenerii de implementare și promotorii de proiecte își încep colaborarea, procesul de luare a deciziilor de mediu ar putea fi încă în desfășurare. Acest lucru ar putea însemna că, la început, partenerii de implementare pot identifica doar cadrul juridic aplicabil proiectului, iar procesul de luare a deciziilor de mediu s-ar putea desfășura în paralel cu procesul general de diligență, urmând ca respectarea legislației să fie confirmată într-o etapă ulterioară.

(64) În cazul proiectelor cu mai multe componente, respectarea legislației se va verifica pentru fiecare componentă pe măsură ce aceasta este dezvoltată. În anumite cazuri, condițiile prealabile s-ar putea aplica fiecărei plăți relevante pentru componenta respectivă a proiectului. Studiile pentru dezvoltarea proiectelor și plățile aferente studiilor respective sunt exceptate de la această cerință.

(65) În cazul în care, în baza rezultatelor procesului de luare a deciziilor de mediu, intervin modificări semnificative în comparație cu evaluarea inițială a partenerului de implementare, evaluarea ar trebui actualizată pentru a include aceste modificări. Acest lucru ar trebui raportat Comisiei în conformitate cu dispozițiile din Capitolul 4.2.

(66) A se vedea capitolul 4 pentru modalitățile de consultare cu Comisia.

(67) Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 124, 25.4.2014, p. 1).

(68) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7), https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:31992L0043

(69) Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7), https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32009L0147

(70) În conformitate cu orientările Comisiei privind stabilirea obiectivelor de conservare (2012), obiectivele de conservare specifice sitului stabilesc starea care trebuie atinsă de speciile și tipurile de habitate din situl respectiv, astfel încât acesta să poată contribui la obiectivul general de atingere a unui stadiu corespunzător de conservare a acestor specii și tipuri de habitate la nivel național, biogeografic sau european [a se vedea articolul 2 alineatul (2) din directivă].

(71) Articolul 6 alineatul (3) se aplică, de asemenea, ariilor de protecție specială clasificate în temeiul articolului 4 din Directiva Păsări.

(72) https://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/docs/art6/form_art_6_4_ro.doc

(73) https://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/docs/art6/natura_2000_assess_en.pdf

(74) Concluzia verificării adecvării Directivei-cadru privind apa arată că directiva a reușit să instituie un cadru de guvernanță pentru gestionarea integrată a apei pentru cele peste 110 000 de corpuri de apă din UE, încetinind deteriorarea stării apei și reducând poluarea chimică.

Pe de altă parte, punerea în aplicare a directivei a fost întârziată în mod semnificativ, iar mai puțin de jumătate din corpurile de apă ale UE se află în stare bună, deși termenul pentru atingerea acestui obiectiv a fost 2015, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător.

(75) Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, 21.7.2001, p. 30).

(76) Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

(77) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(78) Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (JO L 197, 24.7.2012, p. 1).

(79) În cazul operațiunilor care fac obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului sau al operațiunilor pentru care s-a stabilit, în urma procedurii de încadrare, că nu necesită o evaluare a impactului asupra mediului, însă pentru care s-au stabilit măsuri de atenuare.

(80) Listele de verificare furnizate pot fi adaptate de către partenerii de implementare pentru a corespunde cerințelor unui anumit proiect sau ale unei anumite categorii de proiecte.

(81) A se vedea, în special, capitolul 4.3, „Reabilitarea mediului, protecție și prevenirea riscurilor”.

(82) Cu toate acestea, există diferențe în ceea ce privește robustețea și acceptarea valorilor unitare respective. De exemplu, utilizarea valorilor unitare existente pentru costurile prejudiciilor asociate creșterii emisiilor atmosferice și a zgomotului este, în prezent, acceptată și consolidată în UE. În schimb, valorile unitare existente legate de impactul asupra apei, a solului și a biodiversității sunt mai puțin utilizate, deoarece se consideră că sunt mai puțin specifice amplasamentului.

(83) Cele mai relevante principii și standarde sociale în această privință sunt prevăzute în tratatele UE și în Carta drepturilor fundamentale, precum și în diverse directive pe care statele membre sunt obligate să le transpună în sistemele lor juridice naționale.

(84) InvestEU va sprijini în primul rând operațiunile din UE. Cu toate acestea, într-un număr limitat de cazuri, ar putea fi implicate țări învecinate (de exemplu, în cadrul proiectelor transfrontaliere sau similare). În aceste cazuri limitate ca număr, promotorilor de proiecte li se va solicita să țină seama de aspectele sociale în spiritul și în conformitate cu principiile legislației UE relevante.

(85) Astfel de documente justificative pot consta în copii ale oricăror autorizații, decizii și avize legale relevante sau, în absența acestora, într-o declarație pe proprie răspundere a promotorului de proiect, referitoare la respectarea cerințelor legale relevante.

(86) A se vedea anexa 3.

(87) Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2014/52/UE.

(88) În unele cazuri, anumite persoane sau grupuri sunt vulnerabile, marginalizate, discriminate sau excluse sistematic pe motive ce țin de caracteristicilor lor socioeconomice. Astfel de caracteristici includ, fără a reprezenta o enumerare exhaustivă, sexul, orientarea sexuală, genul, identitatea de gen, originea etnică, originea indigenă sau socială, casta, vârsta, handicapul, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, activismul, afilierea la un sindicat sau la orice altă formă de organizare a lucrătorilor, cetățenia, limba, starea civilă sau familială, educația și/sau alfabetizarea, starea de sănătate, statutul de migrant/refugiat, minoritatea sau statutul economic (în ceea ce privește veniturile și accesul la servicii).

(89) Inclusiv strămutările fizice și economice.

(90) Termen cunoscut și sub denumirea de proces de participare a publicului (inclusiv acces la informații și proces consultativ) în cadrul juridic al UE [de exemplu, în Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/52/UE, și Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării)].

(91) Furnizorii principali sunt acei furnizori care, în cadrul proiectului, furnizează în mod continuu și direct bunuri sau materiale esențiale pentru funcțiile de bază ale acestuia.

(92) În special pentru proiectele care implică operațiuni în afara UE, având în vedere lanțurile internaționale de aprovizionare.

(93) În temeiul articolului 153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, s-au adoptat o gamă largă de măsuri ale UE în domeniul securității și al sănătății în muncă. Directivele europene sunt obligatorii din punct de vedere juridic și trebuie transpuse în legislațiile naționale de către statele membre. Informații suplimentare privind securitatea și sănătatea în muncă sunt disponibile, de asemenea, pe site-ul web al Comisiei Europene, în secțiunea alocată DG Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune.

(94) Pentru proiectele care fac obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului, unele dintre aceste aspecte (inclusiv cele referitoare la orice impact și riscuri legate de sănătatea și siguranța comunitară și publică) pot fi abordate în cadrul procesului de autorizare, iar informațiile aferente pot fi incluse în raportul de evaluare a impactului asupra mediului, dacă sunt disponibile în această etapă.

(95) A se vedea definiția de la nota de subsol 84.

(96) Printre populațiile indigene care trăiesc în regiunea arctică europeană se numără populația Sami și inuiții (kalaallit). Mai exact, populația Sami trăiește în regiunile circumpolare din Finlanda, Suedia, Norvegia și nord-vestul Rusiei, neneții, evenkii și ciukcii sunt stabiliți în Rusia, iar inuiții (kalaallit) în Groenlanda. De asemenea, populațiile indigene pot fi prezente în regiunile ultraperiferice și în țările și teritoriile de peste mări ale Uniunii.

(97) Organizația Națiunilor Unite pentru alimentație și agricultură a elaborat un manual de bune practici cu privire la consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză: https://www.refworld.org/pdfid/57fdec864.pdf

(98) În conformitate cu Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap. O nouă strategie urmează să fie adoptată pentru perioada 2021-2030.

(99) https://ec.europa.eu/info/policies/justice-and-fundamental-rights/gender-equality/gender-equality-strategy_ro

(100) Obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 5: „Realizarea egalității de gen și capacitarea tuturor femeilor și fetelor”.

(101) Părțile interesate sunt persoane și/sau comunități care: (i) sunt afectate direct și indirect de proiect, inclusiv reprezentanții legali ai acestora, (ii) au un interes în legătură cu proiectul și/sau capacitatea de a influența rezultatul acestuia, în sens pozitiv sau negativ și (iii) participă la proiect: a) instituții, grupuri și persoane care au diferite roluri în cadrul proiectului și b) forța de muncă din cadrul proiectului. Cunoscute în UE și ca „public interesat”, astfel cum este definit în cadrul juridic relevant al UE [de exemplu, în Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/52/UE, și în Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării)].

(102) În conformitate cu Convenția de la Aarhus a Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (cunoscută sub denumirea de „Convenția de la Aarhus”), https://unece.org/DAM/env/pp/documents/cep43e.pdf. A se vedea anexa 1 pentru definiția „informațiilor despre mediu”.

(103) În special în legătură cu furnizorii principali.

(104) „Orientările referitoare la evaluarea durabilității sociale a operațiunilor de finanțare și de investiții” conțin exemple de măsuri de atenuare.

(105) În conformitate cu principiile internaționale de evaluare a impactului ale Asociației internaționale pentru evaluarea impactului (IAIA).

http://www.socialimpactassessment.com/documents/IAIA%202015%20Social%20Impact%20Assessment%20guidance%20document.pdf

(106) Recensământul vizează întreaga populație afectată și ar trebui să includă o inventariere a prejudiciilor (în legătură cu bunurile sau accesul la resurse sau servicii etc.) și un studiu detaliat de cuantificare și de evaluare a acestora.

(107) Studiul socioeconomic de referință poate rezulta în urma unei anchete prin sondaj și este esențial pentru identificarea profilului socioeconomic, cultural și politic curent al persoanelor afectate, a nivelurilor generale de reziliență sau de vulnerabilitate în legătură cu persoanele respective și a gradului și a tipurilor de impact care decurg din aceste aspecte.

(108) A se vedea anexa 3 pentru mai multe detalii.

(109) În 2017, 22,4 % din populația UE era încă expusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială, inclusiv 24,9 % din totalul copiilor din Europa, 23,3 % dintre femei și 18,2 % dintre cei în vârstă de peste 65 de ani. Aproximativ 7 % din totalul europenilor trăiau încă în condiții de deprivare materială severă și este probabil ca acest număr să crească din cauza implicațiilor economice ale pandemiei.

(110) Informațiile prezentate în capitolul 2.7 ar putea fi, de asemenea, utile pentru evaluarea capacității promotorului de proiect.

(111) Trebuie menționat faptul că aceste instrumente nu sunt neapărat alternative unele pentru altele, putând fi utilizate în mod complementar. De exemplu, la ACM se poate recurge pentru examinarea opțiunilor strategice în etapa preliminară a ciclului proiectului. După identificarea opțiunii strategice, se poate efectua o comparație a soluțiilor tehnice specifice prin ACB/ACE/ACS.

(112) Pentru perioada 2014-2020, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/207 al Comisiei (JO L 38, 13.2.2015, p. 1) a prevăzut rate de actualizare socială de referință (5 % pentru statele membre care beneficiază de Fondul de coeziune și 3 % pentru alte state membre), care rămân o referință utilă pentru perioada 2021-2027. Valori similare sunt recomandate, de asemenea, în Ghidul Comisiei privind ACB din 2014. Câteva bune practici relevante vor fi descrise și în viitorul vademecum privind evaluarea economică, elaborat de DG REGIO în colaborare cu alte direcții generale ale Comisiei Europene și cu sprijinul JASPERS.

(113) A se vedea: https://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/cba_guide.pdf

(114) A se vedea: https://www.eib.org/attachments/thematic/economic_appraisal_of_investment_projects_en.pdf

(115) A se vedea: https://www.ebrd.com/news/publications/institutional-documents/methodology-for-the-economic-assessment-of-ebrd-projects-with-high-greenhouse-gasemissions.html

(116) A se vedea: https://www.nib.int/filebank/a/1332328414/506da9436eb1c0d4ec17b8b5a929d820/56-Sustainability_Policy_Guidelines-2012.pdf

(117) „Documentul de sprijin tehnic pentru evaluarea dimensiunii de mediu a investițiilor”, elaborat de DG Mediu, oferă o analiză a valorilor unitare pentru a facilita utilizarea unei abordări bazate pe transferul beneficiilor pentru evaluarea monetară. Unele informații și trimiteri la literatura de specialitate sunt furnizate, de asemenea, în ghidul privind analiza cost-beneficiu, elaborat de Comisia Europeană. În plus, viitorul vademecum privind evaluarea economică, în curs de elaborare de DG REGIO cu sprijinul JASPERS, ilustrează bunele practici privind evaluarea economică a impactului asupra mediului pentru o serie de sectoare selectate.

(118) Cu ajutorul ratei de actualizare alese, care trebuie descrisă și justificată în documentația de evaluare a durabilității.

(119) Aceasta este o tranzacție care nu are un domeniu de aplicare definit și concret, ci este mai degrabă menită să asigure finanțarea curentă necesară unei întreprinderi pentru a-și acoperi nevoile operaționale pe termen scurt (de exemplu, linii de capital de lucru).

(120) Acest lucru se poate realiza prin verificarea mediatizării aspectelor respective, a sesizărilor și a site-urilor web ale ONG-urilor, a platformelor de comunicare socială, a bazelor de date disponibile publicului etc. Se recomandă un orizont de timp care să vizeze ultimii cinci ani (dacă acest lucru nu este posibil, ar trebui să se aibă în vedere cel puțin ultimii doi ani).

(121) Sectoarele vizate de sistemul de comercializare a certificatelor de emisii sunt prezentate în anexa I la Directiva EU ETS: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:02003L0087-20200101&qid=1604659666744&from=EN#tocId68

(122) Pentru mai multe detalii cu privire la intermediarii financiari care ar putea fi implicați, consultați Orientările în materie de investiții (capitolele 2.3.1, 6.1.2.1, 6.2.2.1, 6.3.2.1 și 6.4.2.1).

(123) În ceea ce privește informațiile prezentate Comitetului pentru investiții.

(124) Cu excepția secțiunii privind fondurile pentru infrastructură, în care se va utiliza termenul „proiect” sau „operațiune de investiții”.

(125) Riscul menționat în prezenta secțiune se referă la aspecte de mediu și sociale, și nu la riscul financiar. Pentru informații orientative cu privire la riscurile de mediu și sociale, a se vedea lista de clasificare a riscurilor de mediu și sociale a BERD, disponibilă la: https://www.ebrd.com/who-we-are/our-values/environmental-emanual-toolkit.html.

(126) Destinatarii finali nu sunt cunoscuți la momentul la care are loc procesul de diligență al intermediarului financiar.

(127) Astfel cum se detaliază în capitolul 2.

(128) Un sistem de management de mediu și social este definit ca setul de politici, procese și practici adecvate pentru identificarea, evaluarea, gestionarea și monitorizarea impactului și a riscurilor de mediu, climatice și sociale asociate proiectelor sau activităților subiacente finanțate de intermediarul financiar.

(129) Solicitarea de informații trebuie să fie proporțională cu proiectele subiacente și să țină seama de orice obligații legale și de confidențialitate.

(130) În ceea ce privește capacitatea administratorului fondului de a efectua evaluarea proiectelor subiacente în conformitate cu principiile și obiectivele evaluării durabilității detaliate în prezentele orientări și cu standardele și normele și procedurile interne ale partenerului de implementare.

(131) A se vedea, de asemenea, capitolul 2.2 pentru informații suplimentare.

(132) De exemplu, în cazul în care, în contextul procesului de evaluare a impactului asupra mediului, au fost identificate riscuri climatice semnificative, administratorul fondului trebuie să verifice dacă măsurile de atenuare indicate în raportul de evaluare a impactului asupra mediului sau în deciziile de încadrare sunt puse în aplicare de către promotorul de proiect.

(133) Pentru informații suplimentare, a se vedea capitolul 2.3.2.

(134) De asemenea, se recomandă să se acorde atenția cuvenită principiilor stabilite în Pilonul european al drepturilor sociale.

(135) Capitolul 2 și anexa 3 includ orientări suplimentare cu privire la agenda pozitivă.

(136) Sectoarele vizate de sistemul de comercializare a certificatelor de emisii sunt prezentate în anexa I la Directiva EU ETS: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:02003L0087-20200101&qid=1604659666744&from=EN#tocId68

(137) Normele și procedurile aplicabile Comitetului pentru investiții, precum și procesul de aprobare nu intră în domeniul de aplicare al prezentelor orientări. Informațiile prezentate în această secțiune își propun să cartografieze rezultatele evaluării, diferitele etape sau părți interesate implicate, însă au caracter pur orientativ.

(138) Prezenta secțiune este inclusă exclusiv în vederea recunoașterii rolului important al autorităților competente. Aceasta nu își propune în niciun caz să adauge cerințe de verificare suplimentară pentru partenerii de implementare.

(139) Obligațiile specifice vor fi incluse în acordul de garantare.

(140) În conformitate cu articolul 22 din Regulamentul InvestEU.

(141) Respectarea legislației se referă în acest context la conformitatea generală; aceasta nu vizează respectarea legislației în legătură cu procesul de evaluare, aspecte care sunt detaliate în capitolele 2 și 3.

(142) Procesul general conceput pentru programul InvestEU trebuie să fie parcurs în conformitate cu fluxul de lucru separat privind procesul de transmitere și de aprobare.

(143) Partenerul de implementare trebuie să specifice informațiile care pot fi furnizate în mod rezonabil în acest moment, cu maxima diligență posibilă.

(144) În cazul publicării, după caz, se va acorda atenția cuvenită normelor și practicilor privind informațiile confidențiale și sensibile din punct de vedere comercial.

(145) Riscurile reziduale trebuie prezentate numai pentru proiectele care necesită o evaluare a impactului asupra mediului, în cazul în care acestea sunt calculate de către autoritățile competente.

ANEXA 1

Lista cerințelor legale

Următoarea listă este doar orientativă, nefiind exhaustivă și neacoperind deci toate cerințele legale care ar putea fi aplicabile diferitelor operațiuni de finanțare și de investiții pentru cele trei dimensiuni. Această listă este menită să sprijine partenerii de implementare și, după caz, intermediarii financiari, în efectuarea verificării conformității juridice a operațiunilor de finanțare și de investiții propuse în cadrul InvestEU.

Dimensiunea climatică – cadrul de conformitate juridică

Directiva ETS [Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului. Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu și a Deciziei (UE) 2015/1814]

Directiva CSC [Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului]

Dimensiunea de mediu – cadrul de conformitate juridică

Principalele directive menționate în orientările privind dimensiunea de mediu sunt enumerate mai jos.

În funcție de natura operațiunilor care se încadrează într-o linie specifică de sprijin, partenerii de implementare trebuie să verifice, pentru finanțarea directă, respectarea directivelor specifice, pe baza aprobărilor, a autorizațiilor, a licențelor etc. furnizate de promotorii de proiecte.

Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului (Directiva 2011/92/UE, astfel cum a fost modificată de Directiva 2014/52/UE) – https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32014L0052

Directiva privind evaluarea strategică de mediu (Directiva 2001/42/CE) – https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32001L0042

Directiva Habitate (Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992) – https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:31992L0043

Directiva privind păsările (Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009) – https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32009L0147

Directiva-cadru privind apa (Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000) – https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:32000L0060

Directiva privind emisiile industriale (Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010) – https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32010L0075

Directiva-cadru privind deșeurile (Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008) – https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32008L0098

Directiva Seveso-III (Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012) – https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32012L0018

Dimensiunea socială – cadrul de conformitate juridică

UE și statele sale membre dispun de un cadru juridic solid în ceea ce privește standardele în materie de drepturi ale omului, muncă și protecție socială. În contextul procesului de diligență, promotorii de proiecte/destinatarii finali care solicită sprijin InvestEU trebuie să furnizeze partenerului de implementare dovezi din care să reiasă că operațiunile propuse respectă legislația UE și legislația națională aplicabilă.

Lista de verificare de mai jos este menită să sprijine partenerii de implementare și, după caz, intermediarii financiari, în efectuarea verificării conformității juridice a operațiunilor de finanțare și de investiții propuse în cadrul InvestEU din perspectiva dimensiunii sociale.

Partenerul de implementare ar trebui să verifice dacă operațiunea propusă respectă următoarele acte legislative ale UE, după caz:

—	Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:12012P/TXT

—

Principalele texte ale legislației UE în materie de ocupare a forței de muncă, afaceri sociale și incluziune din următoarele domenii:

—	Legislația muncii

—	Sănătatea și securitatea în muncă

—	Libera circulație a lucrătorilor

—	Coordonarea sistemelor de securitate socială

Textele integrale ale legislației europene (directive, regulamente, decizii etc.) și ale altor documente oficiale (comunicări etc.) sunt disponibile pe site-ul internet EUR-Lex al UE.

Instrumentul juridic

Domeniul de aplicare

Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000

Egalitatea de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică

Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010

Egalitatea de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă

Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind timpul de lucru

Directiva privind timpul de lucru

Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999

Acordul-cadru privind munca pe durată determinată

Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997

Acordul-cadru privind munca cu fracțiune de normă

Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008

Muncă prin agent de muncă temporară

Rezoluția Consiliului din 30 noiembrie 1998 în cadrul cooperării pentru dezvoltare a Comunității și a statelor membre

Populațiile indigene

Directiva 89/391/CEE – Directiva-cadru privind securitatea și sănătatea în muncă

Alte acte legislative ale UE privind securitatea și sănătatea în muncă

—	Securitatea și sănătatea în muncă

—	Un mediu de lucru adaptat nevoilor profesionale

—	Un mediu de lucru care să permită prelungirea participării pe piața forței de muncă

Directiva 89/654/CE din 30 noiembrie 1989

Cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă

Directiva 2009/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009

Cerințele minime de securitate și sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă

Directiva 89/656/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989

Cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă

Directiva 94/33/CE a Consiliului din 22 iunie 1994

Protecția tinerilor la locul de muncă

Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992

Măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează

Directiva (UE) 2019/882

Cerințele de accesibilitate a produselor și serviciilor pentru persoanele cu handicap

Decizia 2010/48/CE a Consiliului

Adoptarea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap

Directiva 2011/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 (Directiva EIA)

Modificată de Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014

Participarea publicului în cadrul procesului de evaluare a efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului

Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010

Participarea publicului în ceea ce privește emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării)

Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 (evaluarea strategică de mediu)

Participarea publicului în contextul evaluării efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului

Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003

Accesul publicului la informațiile despre mediu

Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus, Aarhus, 1988)

Accesul la informațiile despre mediu, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție

Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (Convenția Espoo, Espoo, 1991)

Participarea și consultarea publicului în context transfrontalier

Directiva 2019/1152 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă

—	Informații privind elementele raportului de muncă

—	Perioadele de probă

—	Locuri de muncă suplimentare

—	Legislația anti-abuz pentru contractele cu zero ore de muncă

—	Cereri de transfer

Directiva 2011/98

Un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru

Directiva 2006/54/CE

Egalitatea de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește încadrarea în muncă, promovarea, remunerarea și condițiile de muncă

Directiva 2002/14/CE

Cadrul general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană

Directiva 2000/78/CE

—	Condiții de acces la activități salariate sau independente

—	Încadrarea în muncă și condițiile de muncă

—	Afilierea la și angajarea în cadrul unei organizații patronale sau sindicale sau în cadrul oricărei alte organizații ai cărei membri exercită o profesie dată

—	Discriminare și egalitate de tratament

—	Amenajări pentru persoanele cu handicap

Directiva 94/33/CE

—	Munca copiilor

—	Vulnerabilitatea tinerilor

—	Munca și munca de noapte a tinerilor

—	Repausul anual și timpul de pauză

Recomandarea OIM privind examinarea plângerilor, 1967 (nr. 130)

—	Drepturile lucrătorilor de a înainta plângeri, fără a suferi vreun prejudiciu

—	Proceduri de examinare a plângerilor

Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului

Obligații de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare care revin importatorilor din Uniune de staniu, tantal și tungsten, de minereuri ale acestora și de aur provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat

ANEXA 2

Informații care trebuie furnizate Comitetului pentru investiții InvestEU (capitolul 2)

I. Justificarea pentru neefectuarea evaluării – în conformitate cu cerințele Regulamentului InvestEU [considerentul 13 și articolul 8 alineatul (5)]

Identificarea proiectului
Costul total al proiectului (fără TVA): sub 10 milioane EUR peste 10 milioane EUR
Rezultatele examinării în contextul InvestEU (1)
Dacă proiectul este exceptat de la efectuarea examinării/evaluării pe baza pragului, vă rugăm să menționați acest lucru, împreună cu o scurtă confirmare a respectării legislației.
În caz contrar:
Climă	Adaptare: Scurtă descriere a motivelor pentru neefectuarea evaluării riscurilor climatice pe baza rezultatelor evaluării vulnerabilității climatice Atenuare: Se recomandă, pentru proiectul în cauză, calculul amprentei de carbon conform capitolului 2.2 din Orientările referitoare la evaluarea durabilității? Da Nu Scurtă justificare a motivului pentru care nu este necesar calculul amprentei de carbon sau a oricăror alte considerații avute în vedere
Mediu	Scurtă descriere a cadrului juridic de mediu relevant pentru proiect De exemplu: informații succinte din care să reiasă dacă proiectul corespunde unui cadru de planificare (și anume dacă proiectul este rezultatul unui plan/program care a făcut obiectul unei evaluări strategice de mediu); dacă proiectul intră (sau nu) sub incidența Directivei EIA, a Directivei Habitate și a Directivei Păsări, a Directivei-cadru privind apa, a Directivei privind emisiile industriale etc. Scurtă descriere a rezultatelor examinării în contextul InvestEU realizate pe baza listei de verificare 1 din anexa 3 la Orientările referitoare la evaluarea durabilității Scurtă justificare, de exemplu, a motivului pentru care: (i) se consideră că proiectul nu are niciun impact sau are doar un impact redus asupra elementelor capitalului natural și asupra celor două teme transversale; (ii) proiectul necesită o evaluare a impactului asupra mediului, însă nu a fost identificat niciun impact rezidual semnificativ.
Dimensiunea socială	Scurtă descriere a rezultatelor examinării în contextul InvestEU realizate pe baza listei de verificare din anexa 3 la Orientările referitoare la evaluarea durabilității Scurtă justificare, de exemplu, a motivului pentru care se consideră că proiectul nu are niciun impact sau are doar un impact redus asupra elementelor capitalului natural și asupra celor două teme transversale descrise în capitolul 2.4 din Orientările referitoare la evaluarea durabilității.

II. Informațiile care ar putea fi incluse în rezumatul evaluării durabilității:

(a)	Identificarea proiectului: informații generale despre proiect (sectorul și domeniul de eligibilitate, tipul de finanțare, suma, costul total al proiectului, destinatarul final, amplasamentul etc.);

(b)	Directiva EIA: proiectul face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului (ceea ce presupune evaluarea dimensiunii de mediu, indiferent de costul total al proiectului);

(c)

Scurtă descriere a procesului de evaluare a durabilității: această parte va fi preluată în formularul cererii de garantare și va include principalele aspecte de durabilitate ale proiectului:

—	conformitatea și coerența operațiunii cu legislația UE aplicabilă și cu politicile UE în domeniul/domeniile vizat(e), precum și cu alte convenții internaționale relevante și cu dreptul intern sau orice probleme de conformitate (dacă există);

—

rezultatele procesului de evaluare a durabilității: (i) rezumatul impactului climatic/de mediu/social, atât pozitiv, cât și negativ, (ii) măsurile de atenuare sau de compensare propuse și costurile acestora (dacă sunt disponibile), (iii) riscurile reziduale (dacă există) și (iv) aspectele de monetizare (dacă este cazul) etc.;

—

mecanisme specifice, după caz: de exemplu, prevederi contractuale speciale privind o serie de condiții prealabile și angajamente, proceduri speciale de monitorizare, etc.; indicarea proiectelor de infrastructură pentru care au fost identificate doar măsuri de atenuare limitate de către partenerul de implementare, precum și dacă acestea au fost recomandate și puse în aplicare.

(d)

Dimensiunea climatică – în această secțiune vor fi furnizate informații mai detaliate privind dimensiunea climatică, după cum este necesar și relevant pentru proiect:

—	cadrul juridic aplicabil proiectului din perspectiva climei, de exemplu dacă Directiva EIA revizuită (în 2014) se aplică proiectului și dacă aspectele climatice au fost abordate în mod corespunzător în raportul de evaluare a impactului asupra mediului;

—

adaptarea la schimbările climatice: descrierea sumară și rezultatele evaluării vulnerabilității climatice, descrierea riscurilor identificate și a evaluării riscurilor climatice, măsurile de adaptare puse în aplicare și costurile acestora, riscurile reziduale (dacă există) și modul în care acestea vor fi abordate în timpul etapei de implementare și a celei operaționale a proiectului;

—

atenuarea schimbărilor climatice: justificarea pentru realizarea calculului amprentei de carbon, partea care a calculat amprenta de carbon – partenerul de implementare sau o altă parte (promotorul de proiect sau un expert independent), metodologia utilizată, justificarea pentru efectuarea (sau neefectuarea) monetizării emisiilor de gaze cu efect de seră și identificarea opțiunilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon, costurile virtuale ale carbonului utilizat și metodologia subiacentă (dacă diferă de cea recomandată), durata de viață preconizată a infrastructurii și compatibilitatea proiectului cu condițiile neutralității climatice;

—	măsuri voluntare pe care destinatarul final a fost de acord să le aplice pentru a îmbunătăți performanța climatică a proiectului (adaptarea la schimbările climatice sub pragul prevăzut, utilizarea unor tehnologii mai performante de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră etc.).

(e)

Dimensiunea de mediu – în această secțiune vor fi furnizate informații mai detaliate privind dimensiunea de mediu, după cum este necesar și relevant pentru proiect:

—

respectarea cadrului juridic și de reglementare aplicabil proiectului, a Directivei EIA (a evaluării impactului asupra mediului sau a deciziilor de încadrare disponibile), a altor directive relevante, situația autorizațiilor și a aprobărilor necesare, orice probleme de conformitate, dacă este cazul;

—	dacă informațiile necesare pentru efectuarea evaluării au fost preluate din rapoartele oficiale prevăzute de legislație și/sau dacă partenerii de implementare au solicitat studii suplimentare;

—

scurtă descriere a impactului identificat pentru oricare dintre elementele de mediu detaliate în prezentele orientări, evaluarea alternativelor, impactul cumulativ, măsurile de atenuare și de compensare propuse și costurile acestora, cuantificarea și monetizarea riscurilor reziduale, astfel cum sunt incluse în evaluarea economică a proiectului, după caz;

—	justificarea motivului pentru care riscurile reziduale sau impactul identificat/atenuat sunt considerate acceptabile și descrierea oricăror măsuri de atenuare identificate și puse în aplicare (în plus față de cele necesare pentru respectarea legislației);

—

măsuri voluntare bazate pe lista de verificare privind agenda pozitivă din anexa 3 și întreprinse de promotorul de proiect/destinatarul final în vederea îmbunătățirii performanței de mediu a proiectului și costurile aferente, precum și confirmarea includerii acestora în evaluarea economică a proiectului.

(f)

Dimensiunea socială – în această secțiune vor fi furnizate informații mai detaliate privind dimensiunea socială, după cum este necesar și relevant pentru proiect:

—	conformitatea operațiunii cu legislația aplicabilă în domeniul social și al muncii și respectarea convențiilor și cartelor internaționale, precum și orice probleme de conformitate (dacă există);

—	scurtă descriere a impactului identificat pentru oricare dintre criteriile sociale detaliate în prezentele orientări, măsurile de atenuare și de compensare propuse și costurile acestora, precum și eventualele rapoarte suplimentare solicitate de partenerul de implementare (dacă este cazul);

—	justificarea motivului pentru care riscurile reziduale sau impactul identificat/atenuat sunt considerate acceptabile și conforme cu obiectivele InvestEU;

—	măsurile voluntare bazate pe lista de verificare privind agenda pozitivă din anexa 3 și întreprinse de promotorul de proiect/destinatarul final pentru îmbunătățirea performanței sociale a proiectului și costurile acestora;

—	obiectivele de investiție cu impact, în special în ceea ce privește egalitatea de gen, incluziunea socială sau reziliența socială și/sau domeniile și sectoarele afectate de provocări structurale, după caz.

(g)

Alte aspecte legate de durabilitate – alte aspecte relevante pentru evaluarea durabilității, după cum sunt aplicabile proiectului:

—

consultări publice și alte tipuri de implicare a părților interesate: dacă acestea au fost efectuate în cadrul unei proceduri de evaluare a impactului asupra mediului sau în mod voluntar de către promotor, eventualele obligații rezultate și modul în care au fost abordate, măsurile suplimentare de atenuare puse în aplicare pentru protejarea patrimoniului cultural etc.;

—	informații privind capacitatea promotorului de proiect/a destinatarului final de a gestiona impactul identificat și de a pune în aplicare măsurile recomandate, sistemele disponibile și dacă aceste sisteme fac obiectul unui anumit tip de audit sau respectă standarde specifice;

—

informații privind angajamentele contractuale, clauzele condiționale introduse în contractul de finanțare, angajamentele suplimentare care trebuie îndeplinite de promotorul de proiect/destinatarul final, condițiile speciale de plată, includerea obligațiilor de durabilitate în contractul de finanțare, cerințele de raportare și monitorizare.

(1) În conformitate cu cerințele Orientărilor referitoare la evaluarea durabilității în ceea ce privește proporționalitatea.

ANEXA 3

Listele de verificare care trebuie utilizate de către partenerii de implementare pentru evaluarea fiecărei dimensiuni

Liste de verificare pentru evaluare – Dimensiunea climatică (capitolul 2)

Dimensiunea climatică – Liste de verificare pentru examinare și evaluare

Reziliența la schimbările climatice – adaptarea la schimbările climatice
Etapa de examinare
Lista de verificare:	Da/Nu	Observații și informații care trebuie furnizate Comitetului pentru investiții de către partenerul de implementare în documentația prevăzută de orientările referitoare la evaluarea durabilității
Au fost furnizate informații pentru a explica în ce etape de dezvoltare a proiectului au fost luate în considerare aspecte legate de adaptarea/reziliența la schimbările climatice și cum s-a realizat acest lucru?
Există o descriere a metodologiei utilizate pentru procesul de evaluare a vulnerabilității și a riscurilor? Această metodologie pare logică și completă și, în cele din urmă, conformă cu orientările referitoare la evaluarea durabilității?
Există trimiteri la previziuni și surse de date relevante (1) privind clima, atât în legătură cu clima actuală, cât și cu cea viitoare? Vizează acestea atât scenarii pe termen scurt, cât și pe termen lung, dacă este cazul (și anume pe durata de viață a proiectului și/sau pe perioada analizată)?
Au fost luate în considerare toate pericolele relevante (factorii schimbărilor climatice)?
A fost evaluată vulnerabilitatea proiectului (și a componentelor acestuia) (pe baza tipului de proiect și a locului de implementare a proiectului)?
Vă rugăm să furnizați concluziile detaliate ale evaluării vulnerabilității și o justificare detaliată privind alegerea a) de a stopa procesul de evaluare sau b) de a trece la etapa de evaluare a riscurilor.
Evaluarea riscurilor climatice
Dacă proiectul a fost evaluat ca fiind vulnerabil la anumiți factori climatici (și anume dacă în urma etapei de examinare s-a concluzionat că există riscuri climatice potențiale), a fost efectuată o evaluare a riscurilor (atât în legătură cu probabilitatea, cât și cu impactul riscurilor de adaptare la schimbările climatice)?
Au fost identificate riscuri semnificative de adaptare la schimbările climatice pentru proiect?
În caz afirmativ, au fost aplicate măsuri relevante în cadrul proiectului (în etapele de concepere și/sau exploatare și întreținere)?
S-a dovedit că măsurile reduc riscurile la un nivel acceptabil?
Vă rugăm să furnizați concluziile detaliate ale evaluării riscurilor climatice.
A fost verificată și confirmată coerența cu strategiile și planurile UE și, după caz, naționale, regionale și locale privind adaptarea la schimbările climatice, precum și cu alte documente strategice și de planificare relevante?

Neutralitatea climatică – atenuarea schimbărilor climatice
Etapa de examinare
Lista de verificare:	Da/Nu	Observații și informații care trebuie furnizate Comitetului pentru investiții de către partenerul de implementare în documentația prevăzută de orientările referitoare la evaluarea durabilității
Se încadrează proiectul într-una dintre categoriile de proiecte cu niveluri de emisii preconizate limitate, pentru care evaluarea amprentei de carbon NU va fi necesară?
Se preconizează că emisiile absolute și/sau relative vor fi sub 20 000 de tone de CO2 echivalent/an (pozitive sau negative)?
Vă rugăm să furnizați concluziile detaliate ale examinării și o justificare detaliată cu privire la alegerea a) de a stopa procesul de evaluare a măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice sau b) de a proceda la estimarea și monetizarea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Coerența cu obiectivele climatice ale UE și calculul amprentei de carbon
Rezultă din aplicarea criteriilor stabilite în conformitate cu principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” prevăzut de taxonomie sau din aplicarea altei metodologii acceptate la nivel internațional că proiectul este compatibil cu obiectivele UE de neutralitate climatică? Vă rugăm să furnizați detalii cu privire la metodologia utilizată pentru confirmarea compatibilității și la concluziile la care ați ajuns.
Au fost calculate emisiile de gaze cu efect de seră ale proiectului în conformitate cu o metodologie recunoscută la nivel internațional? Vă rugăm să furnizați detalii, astfel cum se prevede în orientările referitoare la evaluarea durabilității.
Au fost furnizate emisiile anuale estimate de gaze cu efect de seră ale proiectului într-un an standard (sau mediu) de funcționare, atât în termeni (a) absoluți, cât și (b) relativi (și anume în comparație cu un scenariu de referință, scenariul „fără proiect”), în tone de CO2 echivalent pe an?
Au fost monetizate emisiile incrementale de gaze cu efect de seră asociate proiectului (utilizându-se un preț virtual standard al carbonului) și au fost ele incluse în evaluarea economică sau în ACB?
Proiectul se soldează cu o creștere sau cu o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră? Vă rugăm să furnizați detalii.
A fost verificată și confirmată compatibilitatea proiectului cu o evoluție credibilă către obiectivele generale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 și 2050? În acest context, pentru infrastructura a cărei durată de viață se întinde după 2050 a fost verificată și confirmată compatibilitatea proiectului cu exploatarea, întreținerea și eventuala dezafectare în condiții de neutralitate climatică?

Liste de verificare pentru evaluare – Dimensiunea de mediu (capitolul 2)

Dimensiunea de mediu – Respectarea legislației – Lista de verificare 0

A.1.	Coerența operațiunii cu un cadru de planificare

Da/Nu

A.1.1.

Face parte operațiunea respectivă dintr-un plan/program/strategie la nivel local, regional sau național?

A.1.2.

Dacă da, planul/programul/strategia în cauză a făcut obiectul unei evaluări de mediu în conformitate cu Directiva 2001/42/UE (Directiva SEA)?

(Partenerul de implementare se va baza pe o declarație pe propria răspundere a promotorului de proiect)

A.2.	Aplicarea Directivei 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului („Directiva EIA”), astfel cum a fost modificată

A.2.1.

Este inclusă operațiunea respectivă în anexele la Directiva EIA?

—	Anexa I la Directiva EIA (treceți la întrebarea A.2.2)

—	Anexa II la Directiva EIA (treceți la întrebarea A.2.3)

—	Niciuna dintre cele două anexe (treceți la întrebarea A.2.4)

(Ar trebui furnizată o scurtă justificare a motivelor pentru care se consideră că operațiunea nu face obiectul niciuneia dintre anexe.)

A.2.2.

În cazul în care operațiunea face obiectul anexei I la Directiva EIA, includeți raportul de evaluare a impactului asupra mediului, rezumatul netehnic și decizia autorității competente de încheiere a procesului de evaluare a impactului asupra mediului (2) și utilizați caseta de text de mai jos pentru informații și explicații suplimentare:

1)	A fost elaborat raportul de evaluare a impactului asupra mediului în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva EIA și cu anexa IV la aceasta?

2)	S-au desfășurat consultările cu autoritățile de mediu, cu autoritățile cu competențe regionale și locale vizate de proiect, cu publicul și, dacă este cazul, cu alte state membre în conformitate cu articolele 6 și 7 din Directiva EIA?

3)	A fost pusă la dispoziția publicului decizia autorității competente (dacă a fost deja adoptată)?

A.2.3.

Atunci operațiunea face obiectul anexei II la Directiva EIA:

1)	În cazul în care s-a efectuat o evaluare a impactului asupra mediului, vă rugăm să includeți documentele necesare enumerate la punctul A.2.2.

În cazul în care nu s-a efectuat o evaluare a impactului asupra mediului, vă rugăm să includeți decizia prevăzută la articolul 4 alineatul (5) litera (b) (3) din Directiva EIA (denumită adesea „decizie de încadrare cu privire la evaluarea impactului asupra mediului”) și să confirmați că aceasta a fost pusă la dispoziția publicului și că au fost luate în considerare criteriile din anexa III.

3)	În absența unei decizii, vă rugăm să furnizați pragurile sau criteriile utilizate în conformitate cu dreptul intern și cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Directiva EIA.

A.2.4.

În cazul în care operațiunea nu face obiectul anexelor la Directiva EIA, vă rugăm să furnizați autorizația de construire (sau altă autorizație relevantă), dacă este disponibilă.

A.3.	Aplicarea Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (1) (Directiva Habitate și Directiva Păsări); evaluarea efectelor asupra siturilor Natura 2000

A.3.1.

A făcut operațiunea respectivă obiectul unei evaluări corespunzătoare, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) (4) din Directiva Habitate?

A.3.2.

Dacă răspunsul la întrebarea A.3.1 este „Da”, vă rugăm să furnizați:

1)	evaluarea corespunzătoare efectuată în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate;

2)	o copie a formularului standard de notificare denumit „Informații adresate Comisiei Europene în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva Habitate”, astfel cum a fost notificat Comisiei (DG Mediu), după caz, și/sau

un aviz al Comisiei în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Directiva Habitate în cazul proiectelor care au efecte semnificative asupra habitatelor și/sau speciilor prioritare și care sunt justificate de motive cruciale de interes public major, altele decât sănătatea umană și siguranța publică sau de consecințe benefice primordiale pentru mediu.

A.3.3.

Dacă răspunsul la întrebarea A.3.1 este „Nu”, vă rugăm să furnizați:

1)	justificarea motivului pentru care o evaluare corespunzătoare nu a fost considerată necesară (în cadrul deciziilor privind evaluarea impactului asupra mediului sau ca document de sine stătător);

2)	o hartă (la scara 1:100 000 sau la cea mai apropiată scară posibilă) care să indice amplasamentul operațiunii și siturile Natura 2 000 în cauză.

A.4.	Aplicarea Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului („Directiva-cadru privind apa”); evaluarea efectelor asupra corpurilor de apă

A.4.1.

Va deteriora operațiunea respectivă starea unui corp de apă sau va cauza imposibilitatea obținerii unei stări bune/a unui potențial bun al apei?

1)	Dacă răspunsul la întrebarea A.4.1 este „Da” (5), vă rugăm să furnizați evaluarea, precum și o explicație detaliată a modului în care toate condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (7) din Directiva-cadru privind apa au fost/vor fi îndeplinite.

Dacă răspunsul la întrebarea A.4.1 este „Nu”, vă rugăm să furnizați o justificare a motivului pentru care utilizarea excepțiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (7) nu este considerată necesară (de exemplu, s-a demonstrat că toate efectele potențiale ale operațiunii sunt temporare sau nesemnificative din perspectiva Directivei-cadru privind apa în raport cu scara corpului de apă și nu au fost identificate posibile efecte ca urmare a unei combinații sau vreun impact rezidual asupra corpului de apă, în cazul în care se aplică măsurile de atenuare identificate etc.)

A.5.	Dacă este cazul, informații referitoare la respectarea altor directive de mediu

A.5.1.

Aplicarea Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului („Directiva privind emisiile industriale”)

Vă rugăm să explicați modul în care proiectul respectă cerințele Directivei 2010/75/UE, în special aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT) și, după caz, valorile-limită ale emisiilor stabilite în directiva respectivă.

A.5.2.

Orice alte directive de mediu relevante (vă rugăm să oferiți explicații mai jos)

Dimensiunea de mediu – Examinarea și evaluarea elementelor de mediu – Lista de verificare 1 (capitolul 2)

Listă de verificare pentru identificarea impactului negativ potențial semnificativ asupra aerului

EXAMINARE

EVALUARE

Întrebare

Da/Nu/Descriere sumară (6)

[1]

Care este importanța impactului?

[2] (7)

Care este probabilitatea impactului?

[3] (8)

Care este nivelul de risc al impactului?

[4] (9)

Măsură de atenuare (suplimentară) propusă

[5]

Nivelul riscului rezidual după atenuarea (suplimentară)

[6]

1)	Va implica proiectul/operațiunea acțiuni care vor afecta calitatea aerului, de exemplu, ca urmare a emisiilor de praf, a consumului de energie, a emisiilor provenite din procesele de producție sau a schimbărilor semnificative ale modurilor de transport sau ale infrastructurii?

2)	Este amplasat(ă) proiectul/operațiunea într-o zonă cu o calitate a aerului care nu îndeplinește obiectivele stabilite în cadrul planului regional/național privind calitatea aerului? Este posibil ca emisiile generate de proiect să aibă legătură cu aceleași obiective?

Există alți factori care ar trebui luați în considerare, cum ar fi evoluția ulterioară, care ar putea avea un impact asupra calității aerului sau potențial de impact cumulativ cu alte activități existente sau planificate în localitate (de exemplu, prin intensificarea altor activități de producție industrială în cadrul creării unui grup de producție)?

4)	Ar fi necesare alte activități ca urmare a proiectului, care ar putea duce la o creștere a emisiilor atmosferice?

Listă de verificare pentru identificarea impactului negativ potențial semnificativ asupra mediului acvatic

EXAMINARE

EVALUARE

Întrebare

Da/Nu/Descriere sumară

[1]

Care este importanța impactului?

[2]

Care este probabilitatea impactului?

[3]

Care este nivelul de risc al impactului?

[4]

Măsură de atenuare (suplimentară) propusă

[5]

Nivelul riscului rezidual după atenuarea (suplimentară)

[6]

1)	Va implica proiectul acțiuni care vor afecta (temporar sau permanent) apele de suprafață, apele subterane sau apele marine?

2)	Va genera proiectul riscuri de contaminare a mediului acvatic prin deversarea de poluanți în apele de suprafață, în apele subterane, în apele de coastă sau în apele marine? Sau va conduce la deversări semnificative în stațiile de epurare a apelor uzate?

Va implica proiectul utilizarea, depozitarea, transportul, manipularea sau producerea de substanțe/amestecuri (inclusiv produse biocide și produse de protecție a plantelor) care ar putea fi dăunătoare pentru mediul acvatic? Atunci când răspundeți la această întrebare, vă rugăm să luați în considerare clasificarea gradului de pericol, precum și orice altă clasificare în temeiul Regulamentului REACH (de exemplu, ca substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită din cauza proprietăților persistente, bioacumulative și toxice/foarte persistente și foarte bioacumulative sau a proprietăților care perturbă sistemul endocrin).

Există alți factori care ar trebui luați în considerare, cum ar fi evoluția ulterioară, care ar putea avea un impact asupra calității apei sau care au potențialul de impact cumulativ cu alte activități existente sau planificate în localitate/zonă (de exemplu, prin intensificarea altor activități de producție industrială în cadrul creării unui grup de producție)?

5)	În interiorul sau în jurul amplasamentului, există zone care sunt deja supuse poluării sau unor prejudicii aduse mediului, de exemplu în cazul în care sunt depășite standardele legale de mediu existente, și care ar putea fi afectate de proiect?

6)	Este amplasamentul proiectului susceptibil la eroziune, inundații sau condiții de secetă, care ar putea avea un impact asupra mediului acvatic?

Listă de verificare pentru identificarea impactului negativ potențial semnificativ asupra terenurilor și a solului

EXAMINARE

EVALUARE

Întrebare

Da/Nu/Descriere sumară

[1]

Care este importanța impactului?

[2]

Care este probabilitatea impactului?

[3]

Care este nivelul de risc al impactului?

[4]

Măsură de atenuare (suplimentară) propusă

[5]

Nivelul riscului rezidual după atenuarea (suplimentară)

[6]

1)	Va implica proiectul/operațiunea acțiuni care pot cauza eroziunea solului?

Acest fenomen poate rezulta în urma:

—	perturbării solului, de exemplu, prin aratul pantelor ascendente și descendente;

—	îndepărtării stratului vegetal al solului și/sau a gardurilor vii;

—	utilizării necorespunzătoare a utilajelor grele.

2)	Va implica proiectul/operațiunea acțiuni care pot cauza reducerea materiei organice a solului?

Acest fenomen poate rezulta în urma:

—	schimbării destinației terenurilor;

—	drenării zonelor umede;

—	defrișării.

3)	Va implica proiectul/operațiunea acțiuni care pot cauza tasarea solului?

Acest fenomen poate rezulta în urma:

—	utilizării necorespunzătoare a utilajelor grele;

—	densității mari a șeptelului;

—	lucrărilor de construcții de mari dimensiuni.

4)	Va implica proiectul/operațiunea acțiuni care pot cauza salinizarea solului?

Acest fenomen poate rezulta în urma:

—	utilizării unei tehnologii de irigație deficitare;

—	drenării necorespunzătoare;

—	supraexploatării apelor subterane.

5)	Va implica proiectul/operațiunea acțiuni care pot cauza alunecări de teren?

Acest fenomen poate rezulta în urma:

—	rupturii topografice cauzate de lucrările de construcții;

—	schimbării destinației terenurilor, de exemplu, în urma defrișării;

—	extracției materialelor.

6)	Va implica proiectul/operațiunea acțiuni care pot cauza contaminarea solului?

Acest fenomen poate rezulta în urma:

—	exploatării instalațiilor industriale;

—	exploatării instalațiilor miniere;

—	depozitării substanțelor chimice;

—	depunerilor atmosferice de substanțe chimice periculoase.

7)	Va implica proiectul/operațiunea acțiuni care pot cauza impermeabilizarea solului?

Acest fenomen poate rezulta în urma:

—	extinderii urbane;

—	intensificării transportului.

8)	În interiorul sau în jurul amplasamentului, există zone sau caracteristici de importanță istorică sau culturală care ar putea fi afectate de proiect?

9)	Afectează proiectul utilizarea resurselor naturale de către comunități sau accesul acestora la resurse naturale?

10)

Există alți factori care ar trebui luați în considerare, cum ar fi evoluția ulterioară, care ar putea avea un impact asupra ocupării terenurilor sau potențial de impact cumulativ cu alte activități existente sau planificate în localitate/zonă (de exemplu, prin intensificarea altor activități de producție industrială în cadrul creării unui grup de producție)?

11)	Ca urmare a proiectului, ar fi necesare alte activități care ar putea duce la utilizarea terenurilor și a solului?

Listă de verificare pentru identificarea impactului negativ potențial semnificativ asupra biodiversității

EXAMINARE

EVALUARE

Întrebare

Da/Nu/Descriere sumară

[1]

Care este importanța impactului?

[2]

Care este probabilitatea impactului?

[3]

Care este nivelul de risc al impactului?

[4]

Măsură de atenuare (suplimentară) propusă

[5]

Nivelul riscului rezidual după atenuarea (suplimentară)

[6]

1)	Există situri desemnate care ar putea fi afectate de proiect?

2)	Va presupune construirea sau dezafectarea proiectului acțiuni care vor avea un impact temporar asupra unui sit desemnat sau a unui ecosistem natural?

3)	Va presupune construirea sau dezafectarea proiectului acțiuni care vor avea un impact asupra siturilor protejate, a siturilor importante la nivel local sau a ecosistemelor naturale?

4)	Este posibil ca proiectul, în faza sa operațională, să aibă un impact asupra unui sit desemnat, a unui sit important la nivel local sau a unui ecosistem natural?

5)	Va genera proiectul riscuri de contaminare a siturilor desemnate sau a unui ecosistem natural?

6)	Va implica proiectul utilizarea, depozitarea, transportul, manipularea sau producerea de substanțe/amestecuri (inclusiv produse biocide și produse de protecție a plantelor) care ar putea fi dăunătoare pentru floră și faună?

7)	În interiorul sau în jurul amplasamentului, există alte zone care sunt importante sau sensibile din motive de ecologie proprie, inclusiv prezența unor specii periclitate, care ar putea fi afectate de proiect?

8)	Există habitate sau ecosisteme naturale care sunt importante (de exemplu, pentru cuibărit) sau sensibile, care nu sunt desemnate, dar care ar putea fi afectate de proiect?

9)	Există alți factori care ar trebui luați în considerare, cum ar fi evoluția ulterioară, care ar putea avea un impact asupra biodiversității mediului înconjurător?

10)

În interiorul sau în jurul amplasamentului, există zone desemnate, habitate importante la nivel local sau ecosisteme naturale care sunt deja supuse poluării sau unor prejudicii aduse mediului, de exemplu, în cazul în care sunt depășite standardele legale de mediu existente, și care ar putea fi afectate de proiect?

Listă de verificare pentru identificarea impactului negativ potențial semnificativ cauzat de zgomot

EXAMINARE

EVALUARE

Întrebare

Da/Nu/Descriere sumară

[1]

Care este importanța impactului?

[2]

Care este probabilitatea impactului?

[3]

Care este nivelul de risc al impactului?

[4]

Măsură de atenuare (suplimentară) propusă

[5]

Nivelul riscului rezidual după atenuarea (suplimentară)

[6]

1)	Va implica proiectul/operațiunea acțiuni care ar putea genera niveluri de zgomot și vibrații peste nivelurile care cauzează disconfort sau efecte negative asupra sănătății? Vă rugăm să luați în considerare atât efectele resimțite în timpul zilei, cât și cele din timpul nopții.

2)	Va fi amplasat proiectul într-o zonă urbanizată sau rezidențială și va conduce acesta la creșteri semnificative ale nivelurilor de zgomot pe timp de zi sau de noapte în timpul exploatării sale?

3)	Dacă proiectul implică modificări ale infrastructurii de transport sau ale materialului rulant, au fost luate în considerare aspectele legate de zgomot și vibrații în legătură cu conceperea proiectului sau proiectarea echipamentelor?

4)	Există rute de transport în interiorul sau în jurul amplasamentului care sunt susceptibile la niveluri ridicate de trafic sau congestionare sau care cauzează probleme de zgomot ambiental și care ar putea fi afectate de proiect?

Există alți factori care ar trebui luați în considerare, cum ar fi evoluția ulterioară, care ar putea avea potențial de impact cumulativ cu alte activități existente sau planificate în localitate/zonă (de exemplu, prin intensificarea traficului sau a altor activități de producție industrială în cadrul creării unui grup de producție)?

În interiorul sau în jurul amplasamentului, există zone cu destinații sensibile, de exemplu, spitale, școli, lăcașuri de cult, centre comunitare, care ar putea fi afectate de proiect?

Există zone situate în interiorul sau în jurul amplasamentului care sunt deja afectate de poluare fonică excesivă sau de impactul cauzat de vibrații, de exemplu, în cazul în care obiectivele UE existente nu sunt îndeplinite, și care ar putea fi afectate de proiect?

Listă de verificare pentru identificarea impactului negativ potențial semnificativ cauzat de mirosuri

EXAMINARE

EVALUARE

Întrebare

Da/Nu/Descriere sumară

[1]

Care este importanța impactului?

[2]

Care este probabilitatea impactului?

[3]

Care este nivelul de risc al impactului?

[4]

Măsură de atenuare (suplimentară) propusă

[5]

Nivelul riscului rezidual după atenuarea (suplimentară)

[6]

1)	Va genera exploatarea proiectului emisii urât mirositoare?

2)	Există posibilitatea ca mirosurile să fie de o natură și intensitate care ar putea conduce la disconfort sau la efecte negative asupra sănătății?

3)	Va fi amplasat proiectul într-o zonă în care, ținându-se seama de direcția vântului etc., este posibil ca populațiile rezidențiale și alte populații vulnerabile să fie afectate în calitate de receptori?

4)	Există alți factori care ar trebui luați în considerare, cum ar fi evoluția ulterioară, care ar putea avea potențial de impact cumulativ cu alte activități existente sau planificate în localitate/zonă (de exemplu, prin intensificarea activității ca urmare a grupării activităților)?

Dimensiunea de mediu – Agenda pozitivă – Lista de verificare 2 (capitolul 2)

Agenda pozitivă – Calitatea aerului

Întrebare

Da/Nu/Descriere sumară

Este probabil ca proiectul să aibă un impact pozitiv semnificativ?

Da/Nu – De ce?

Angajament voluntar de încorporare a unor măsuri suplimentare de îmbunătățire a performanței de mediu a operațiunii

Va conduce proiectul la îmbunătățirea eficienței energetice? Aceasta ar putea rezulta în urma:

—	reducerii intensității energetice a activităților de producție;

—	reducerii intensității energetice a cerințelor în materie de transport;

—	reducerii cererii de energie/transport;

—

etc.

2)	Va conduce proiectul la utilizarea surselor regenerabile de energie?

3)	Va presupune proiectul captarea energiei din deșeuri?

4)	Va spori proiectul potențialul de reutilizare sau reciclare a produselor finite, reducând astfel consumul de energie asociat cu producția de materiale prime virgine?

5)	Au fost selectate tehnologii de producție astfel încât să se reducă la minimum potențialul de emisii atmosferice la sursă?

6)	Au fost selectate tehnologii de producție în conformitate cu Directiva privind proiectarea ecologică și cu regulamentele privind etichetarea energetică?

7)	Au fost selectate tehnologii de producție și substanțe chimice care să conducă la reducerea la minimum a utilizării substanțelor periculoase potențial emise în aer în gazele reziduale sau prin emisii de proces?

8)	Au fost luate și alte măsuri în cadrul elaborării proiectului în vederea limitării emisiilor în aer?

Există alte aspecte care demonstrează bunele practici de mediu în ceea ce privește exploatarea proiectului, precum și punerea în aplicare a acestora? De exemplu, mărirea gradului de conștientizare al locuitorilor și al altor întreprinderi, valorificându-se o oportunitate în cadrul unui sector de mediu în expansiune etc.

Agenda pozitivă – Mediul acvatic

Întrebare

Da/Nu/Descriere sumară

Este probabil ca proiectul să aibă un impact pozitiv semnificativ?

Da/Nu – De ce?

Angajament voluntar de încorporare a unor măsuri suplimentare de îmbunătățire a performanței de mediu a operațiunii

Va conduce proiectul la îmbunătățirea eficienței utilizării apei? Aceasta ar putea rezulta în urma:

—	modificării tehnologiilor de producție, respectiv a trecerii la tehnologii mai eficiente;

—	instituirii altor măsuri de economisire a apei;

—	intensificării reutilizării sau a reciclării resurselor de apă?

2)	Va conduce proiectul la reducerea captărilor din mediul acvatic în zonele afectate de captare excesivă (sezonieră sau anuală)? De exemplu, prin construirea unui rezervor de stocare pe timp de iarnă.

3)	Va conduce proiectul la reducerea deversărilor în mediul acvatic, fie prin sistemul de canalizare, fie direct?

4)	Va spori proiectul potențialul de reutilizare sau reciclare a produselor finite, reducând astfel cererea de materiale prime virgine care implică un consum intensiv de apă?

5)	Au fost selectate tehnologii de producție și substanțe chimice care să conducă la reducerea la minimum a potențialului de deversări de substanțe periculoase în mediul acvatic?

6)	Au fost luate și alte măsuri în cadrul elaborării proiectului pentru a limita impactul asupra mediului acvatic?

Agenda pozitivă – Terenuri/sol

Întrebare

Da/Nu/Descriere sumară

Este probabil ca proiectul să aibă un impact pozitiv semnificativ?

Da/Nu – De ce?

Angajament voluntar de încorporare a unor măsuri suplimentare de îmbunătățire a performanței de mediu a operațiunii

Va contribui proiectul la stoparea eroziunii? Aceasta ar putea rezulta în urma:

—	reîmpăduririi.

2)	Va îmbunătăți proiectul calitatea și cantitatea de materie organică din sol?

3)	Va reduce sau va opri proiectul salinizarea solului?

4)	Va reduce proiectul riscul hidrogeologic?

5)	Va contribui proiectul la reabilitarea siturilor contaminate?

6)	Va reabilita proiectul siturile industriale/urbane pentru ca acestea să poată redeveni situri naturale?

7)	Va îmbogăți proiectul biodiversitatea solului?

8)	Va contribui proiectul la înalta valoare peisagistică a amplasamentului proiectului sau a zonelor din jurul acestuia?

9)	Va crea sau va proteja proiectul infrastructura sau rutele utilizate de public pentru activități recreative, situate în interiorul sau în jurul amplasamentului?

10)	Va proteja proiectul zonele sau caracteristicile de importanță istorică sau culturală din interiorul sau din jurul amplasamentului proiectului?

11)	Va îmbunătăți proiectul calitatea sau va spori acesta cantitatea de resurse limitate, de exemplu, în legătură cu apele subterane, apele de suprafață, silvicultura, agricultura, pescuitul?

12)	Va îmbunătăți proiectul calitatea aerului sau va contribui acesta la respectarea plafoanelor naționale de emisii pentru poluanții atmosferici?

Agenda pozitivă – Biodiversitatea

Întrebare

Da/Nu/Descriere sumară

Este probabil ca proiectul să aibă un impact pozitiv semnificativ?

Da/Nu – De ce?

Angajament voluntar de încorporare a unor măsuri suplimentare de îmbunătățire a performanței de mediu a operațiunii

Va conduce proiectul la modificări fizice în localitate, care:

—	sprijină controlul sau eliminarea speciilor alogene?

—	contribuie la conservarea speciilor indigene sau a diversității genetice?

—	contribuie la conservarea zonelor bogate în biodiversitate și/sau protejate și/sau a speciilor autohtone de floră și faună sălbatică, în special a speciilor protejate și/sau periclitate?

—	contribuie la crearea de zone protejate?

—	contribuie la refacerea ecosistemelor naturale?

2)	Va conduce proiectul la noi procese/sisteme prin care utilizarea de substanțe sau materiale periculoase sau toxice pentru mediu (floră, faună) va fi redusă sau evitată?

3)	Va conduce proiectul la reducerea producției de deșeuri solide sau la o mai bună calitate a deșeurilor care sunt aplicate pe sol (de exemplu, nămoluri de epurare)?

4)	Va reduce proiectul riscul ca siturile sau zonele protejate bogate în biodiversitate sau ecosistemele naturale să fie contaminate cu poluanți?

5)	Au fost luate și alte măsuri în cadrul elaborării proiectului pentru a limita impactul asupra biodiversității?

6)	Integrează proiectul, prin modul în care este conceput, soluții bazate pe natură? (De exemplu, acoperișuri verzi, pereți verzi etc.)

Agenda pozitivă – în legătură cu reducerea zgomotului, a vibrațiilor și a mirosurilor

Întrebare

Da/Nu/Descriere sumară

Este probabil ca proiectul să aibă un impact pozitiv semnificativ?

Da/Nu – De ce?

Angajament voluntar de încorporare a unor măsuri suplimentare de îmbunătățire a performanței de mediu a operațiunii

Întrebări pentru identificarea impactului pozitiv asupra reducerii zgomotului sau a vibrațiilor

Va conduce proiectul la reducerea impactului cauzat de zgomot și/sau vibrații? Aceasta ar putea rezulta în urma:

—	unor măsuri specifice de reducere a zgomotului și a vibrațiilor;

—	unor reduceri indirecte ale zgomotului pe timp de noapte sau în timpul zilei ca urmare a modificării activităților;

—	îmbunătățirii infrastructurii, ceea ce conduce la reducerea efectelor vibrațiilor.

2)	Va conduce proiectul la transferul activităților generatoare de zgomot dintr-o zonă rezidențială sau dintr-un amplasament înconjurat de populații vulnerabile, de exemplu, un spital?

3)	Va include proiectul măsuri specifice de reducere a zgomotului sau a vibrațiilor?

4)	Au fost selectate tehnologii de producție astfel încât să se reducă la minimum potențialul de impact la sursă?

5)	Au fost luate și alte măsuri cu privire la amplasarea proiectului și/sau conceperea acestuia pentru a limita impactul?

Întrebări pentru identificarea impactului pozitiv asupra reducerii mirosurilor

Va conduce proiectul la reduceri ale emisiilor mirositoare prin introducerea unei noi instalații? În caz afirmativ, ar afecta această acțiune frecvența sau durata mirosurilor etc.?

Va conduce proiectul la transferul activităților generatoare de mirosuri dintr-un amplasament înconjurat de populații numeroase, vulnerabile și/sau sensibile?

Va include proiectul măsuri specifice de reducere a emisiilor mirositoare?

Au fost selectate tehnologii de producție astfel încât să se reducă la minimum potențialul de impact la sursă?

Au fost luate și alte măsuri în ceea ce privește amplasarea proiectului și/sau conceperea acestuia pentru a limita impactul, de exemplu, utilizarea sistemelor locale de ventilație împreună cu metodele de tratare a gazelor de evacuare?

Liste de verificare pentru evaluare – Dimensiunea socială (capitolul 2)

Dimensiunea socială – Listă de verificare pentru examinare

În etapa de examinare a dimensiunii sociale a unui proiect, se recomandă partenerilor de implementare să utilizeze următoarea listă de verificare, furnizată în scop orientativ. Lista de verificare servește la identificarea posibilului impact negativ pe baza celor șapte aspecte sociale detaliate în orientări.

Pe baza orientărilor incluse în capitolul 2.4.3 referitoare la examinarea dimensiunii sociale a operațiunilor și pe baza întrebărilor de examinare propuse mai jos, partenerii de implementare ar trebui să indice relevanța anumitor efecte și riscuri sociale în coloanele „Da” și „Nu” de mai jos. În cazul în care răspunsul este afirmativ la unele dintre întrebări, partenerii de implementare sunt sfătuiți să consulte tabelul de clasificare a riscurilor sociale inclus în capitolul 2.4.4 privind clasificarea riscurilor sociale pentru a stabili nivelul de risc și a-l clasifica drept scăzut, mediu sau ridicat. Dacă se consideră că unul sau mai multe dintre aspectele sociale prezintă un risc mediu sau ridicat, partenerul de implementare ar trebui să treacă la etapa de evaluare.

Aspecte/efecte sociale

Nu sunt disponibile informații

Nivelul de risc (ridicat/mediu/scăzut) Scurtă descriere

Forța de muncă și condițiile de muncă

—	Există posibile probleme evidente legate de respectarea dispozițiilor aplicabile din legislația UE și legislația națională potrivit cadrului de conformitate juridică, de exemplu, privind raporturile cu angajații și remunerarea personalului?

—

Proiectul atrage riscul de exploatare prin muncă a copiilor, de muncă forțată, de discriminare și/sau de restricționare a libertății de asociere sau alte riscuri de încălcare a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor, din cauza contextului național sau a sectorului respectiv sau din motive care pot fi puse pe seama promotorului, a contractantului sau a lanțului de aprovizionare (10)?

—	În cazul identificării unor riscuri în domeniul muncii, dispune promotorul de proiect de o capacitate de gestionare corespunzătoare forței de muncă și dimensiunii proiectului, precum și în conformitate cu legislația națională?

Sănătatea, siguranța și securitatea în muncă și publică

—	Este probabil ca proiectul să aibă un impact semnificativ (direct/indirect) asupra securității, a sănătății și a siguranței în muncă?

—	Este probabil ca proiectul să aibă un impact semnificativ (direct/indirect) asupra securității, a sănătății și a siguranței publice și la nivelul comunității?

—	În cazul identificării unui impact, dispune promotorul de proiect de o capacitate adecvată în materie de securitate, sănătate și siguranță proporțională cu impactul posibil al proiectului?

Protecția și incluziunea persoanelor și/sau a grupurilor vulnerabile

—

Este probabil ca proiectul să aibă efecte negative asupra persoanelor și/sau a grupurilor vulnerabile, inclusiv asupra persoanelor cu handicap? (Cum ar fi exacerbarea inegalităților, de exemplu, prin producerea unui impact asupra accesibilității ca preț, a disponibilității și a calității serviciilor și locuințelor, inclusiv a energiei, a învățământului și a sănătății)

—	Include proiectul caracteristici care ar putea aborda barierele din calea accesului la servicii al persoanelor cu handicap? Dacă da, are promotorul capacitatea de a le pune în aplicare?

—	Asigură proiectul accesibilitatea persoanele cu handicap la acest subiect?

—	Este probabil ca proiectul să aibă un impact asupra unui grup de populații indigene (de exemplu, orice impact asupra terenurilor, a locuințelor, a mijloacelor de subzistență sau a patrimoniului cultural al acestora)?

—	În cazul identificării unui impact, dispune promotorul de proiect de o capacitate corespunzătoare de gestionare adecvată a acestuia?

Egalitatea de gen

—	Este perspectiva de gen luată în considerare în conceperea, punerea în aplicare, gestionarea și evaluarea proiectului, inclusiv în datele defalcate pe sexe?

—	Este probabil ca proiectul să aibă un impact semnificativ care se preconizează că va afecta femeile și fetele în mod disproporționat?

—	Implică proiectul riscuri specifice din perspectiva genului sau norme sociale discriminatorii pe criterii de gen?

—

Este probabil ca proiectul să prezinte riscuri semnificative legate de discriminarea de gen și/sau de violența și hărțuirea pe criterii de gen (inclusiv, de exemplu, în contextul unor plângeri anterioare referitoare la aceste aspecte sau al campaniilor negative din mass-media/ale ONG-urilor cu privire la proiect și/sau promotorul de proiect)?

—	În cazul identificării unor riscuri, dispune promotorul de proiect de capacitatea corespunzătoare de atenuare a acestora?

—	Dispune promotorul de capacitatea de a asigura accesul egal al bărbaților și al femeilor la beneficiile generate de proiect (cu excepția proiectelor care vizează în mod specific femeile)?

Protecția patrimoniului cultural

—

Este probabil ca proiectul să aibă un impact negativ asupra bunurilor culturale nereproductibile (de exemplu, situri arheologice, istorice sau religioase), a siturilor cu valori naturale unice sau a patrimoniului cultural imaterial (de exemplu, practici sociale, ritualuri și evenimente festive)? Dacă da, este disponibil avizul autorității competente responsabile pentru gestionarea patrimoniului cultural?

—	Dacă au fost identificate riscuri, dispune proiectul de capacitatea de a gestiona orice impact identificat asupra patrimoniului cultural?

Achiziționarea de terenuri, exproprierea și schimbarea destinației terenurilor

—	Va necesita proiectul achiziționarea de terenuri, exproprierea și schimbarea destinației terenurilor?

—	Este probabil ca proiectul să necesite strămutarea persoanelor stabilite neoficial pe proprietăți sau a utilizatorilor neoficiali de terenuri sau să restricționeze sau să elimine în alt mod accesul acestora la utilizarea terenurilor?

Implicarea părților interesate

—

Este probabil ca proiectul să prezinte riscuri reputaționale semnificative, să fie contestat de comunitățile locale sau să implice probleme anterioare nesoluționate [de exemplu, este în curs sau se preconizează o acțiune în instanță sau o plângere (sau mai multe plângeri) sau un protest al organizațiilor societății civile și/sau monitorizarea proiectului de către acestea]?

—	Dispune promotorul de proiect de capacitatea de a pune în aplicare proceduri adecvate de implicare a părților interesate, după caz, și/sau de a sprijini autoritățile competente în desfășurarea procesului de participare a publicului?

Alte aspecte relevante

—	Este capacitatea/performanța generală de mediu și socială a promotorului adecvată pentru gestionarea satisfăcătoare a problemelor de mediu și sociale?

—	Dispune promotorul de proiect de un sistem de management adecvat și eficace?

—

S-a confruntat proiectul (sau un proiect similar) sau promotorul de proiect în trecut cu plângeri sau cu o acoperire negativă din partea mass-mediei sau a ONG-urilor cu privire la unul sau mai multe aspecte sociale? Dacă este cazul, vă rugăm să explicați de ce și cum au fost abordate acestea (atenuare/compensare/altele).

Dimensiunea socială – Listă de verificare privind agenda pozitivă (capitolul 2)

Partenerul de implementare și, după caz, intermediarii financiari sunt încurajați să identifice și să utilizeze în mod sistematic lista de verificare privind agenda pozitivă de mai jos pentru orice proiect care implică în mod direct sau indirect:

—

investiții într-o activitate economică prin care se contribuie la un obiectiv social, în special o investiție care contribuie la sprijinirea persoanelor sau grupurilor vulnerabile sau la combaterea inegalității sau care promovează egalitatea de gen și capacitarea femeilor, coeziunea socială, integrarea socială și raporturile de muncă sau

—	investiții în capitalul uman sau în grupuri sau comunități dezavantajate din punct de vedere economic sau social.

În scopul obținerii unui impact social pozitiv este necesar ca:

realizarea unui impact social pozitiv măsurabil, alături de alte scopuri de investiții, să fie menționată în mod explicit în propunerea de investiții sau în alte documente relevante, inclusiv: de exemplu, angajamentul corporativ de a adera la principiile finanțării durabile și punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă și

planul de lucru pentru investiții sau orice alt document corespunzător elaborat în acest scop:

(a)	să definească ex ante obiectivele de impact social la care va contribui proiectul sau tranzacția și

(b)	să instituie o raportare adecvată pentru a prezenta ex post rezultatele obținute.

Operațiunea va primi un punctaj mai mare în tabloul de bord al InvestEU dacă abordează în mod pozitiv unul sau mai multe dintre aspectele enumerate în tabelul de mai jos. Clasificarea prezentată în tabel este furnizată exclusiv în scop orientativ și va trebui verificată în raport cu versiunea finală a tabloului de bord al InvestEU.

Satisfăcător

Bine

Foarte bine

Excelent

Egalitatea de gen și capacitarea economică a femeilor

Proiectul nu are niciun impact pozitiv direct, specific sau semnificativ asupra egalității de gen.

Exemplu : sprijin pentru marile întreprinderi existente ale căror politici în materie de resurse umane sunt conforme cu legislația și ale căror produse sunt neutre din punctul de vedere al genului – baterii.

Proiectul generează unele efecte pozitive asupra nivelului de trai al femeilor, cum ar fi accesul sporit la beneficiile sociale sau economice.

Proiectul nu prezintă caracteristici specifice pentru a aborda egalitatea de gen sau pentru a se adresa într-o măsură mai mare femeilor.

Exemplu : un nou spital general.

Proiectul prezintă caracteristici specifice în ceea ce privește conceperea sa pentru a se adresa destinatarilor femei/pentru a viza egalitatea de gen, politicile de ocupare a forței de muncă favorabile incluziunii, securitatea și siguranța sporită dincolo de respectarea normelor, analiza de gen/planurile de acțiune în domeniul genului.

Exemplu : planificarea transportului public pe baza unei analize a tiparelor de transport pentru femei și bărbați; asigurarea de locuri de muncă pentru femei ca o caracteristică esențială a etapelor de construcție și/sau de exploatare ale proiectului.

Egalitatea de gen este principalul impact vizat al operațiunii, obiectivul general al proiectului fiind acela de a consolida egalitatea de gen și/sau de a reduce o disparitate de gen recunoscută.

Proiectul/serviciul:

—	este conceput pentru nevoile unice ale femeilor sau fetelor;

—	abordează o problemă care afectează în mod disproporționat femeile și/sau fetele și/sau

—	reduce în mod semnificativ lipsa timpului și efortul femeilor.

Pe baza analizei contextuale de gen și cu includerea indicatorilor pentru rezultatele obținute în materie de egalitate de gen.

Exemplu : sprijin pentru clinicile de sănătate reproductivă, transportul către zone în care se angajează preponderent femei, educația fetelor, spiritul antreprenorial în rândul femeilor.

Incluziunea socială

Proiectul nu are niciun impact pozitiv direct, specific sau semnificativ asupra incluziunii sociale. Proiectul nu are nicio relevanță și nu instituie nicio măsură specifică în ceea ce privește îmbunătățirea egalității, a incluziunii, a accesibilității din punctul de vedere al costurilor sau a accesibilității dincolo de respectarea legislației naționale.

Beneficiile proiectului se referă la impactul în ceea ce privește accesibilitatea și disponibilitatea serviciilor sau infrastructurilor care nu erau disponibile anterior pentru destinatarii proiectului.

Exemplu : un spital care oferă tratament accesibil din punctul de vedere al costurilor care nu era disponibil anterior; o mai mare disponibilitate a serviciilor sociale/a unor infrastructuri educaționale accesibile ca preț/a mijloacelor de transport public/a locuințelor sociale; asigurarea accesului convenabil ca preț la tehnologia informației și comunicațiilor.

Proiectul include caracteristici menite să îmbunătățească incluziunea socială și/sau pe piața forței de muncă a unor grupuri specifice sau accesibilitatea în funcție de domenii specifice sau să îmbunătățească nivelul de trai al persoanelor sau populațiilor vulnerabile, inclusiv al persoanelor cu handicap. Aceasta poate include asigurarea accesului la sisteme și infrastructuri de transport și de mobilitate sigure, accesibile din punctul de vedere al costurilor, favorabile incluziunii, eficiente și durabile sau promovarea unei educații de calitate și accesibile și a oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții într-un mod favorabil incluziunii și echitabil.

Caracteristicile respective ar putea include caracteristici fizice de concepere a proiectului și/sau măsuri de combatere a discriminării și a părtinirii în furnizarea de servicii și/sau măsuri care să asigure o mai bună accesibilitate a serviciilor din punctul de vedere al costurilor pentru grupurile socioeconomice cu un nivel scăzut de venituri și/sau o mai bună accesibilitate pentru persoanele care trăiesc în zone mai defavorizate.

Proiectul asigură accesul persoanelor cu handicap în condiții de egalitate cu celelalte persoane.

Exemplu : sprijinirea unor locuințe sociale adecvate, sigure și la prețuri accesibile, cu criterii de eligibilitate care să vizeze grupuri vulnerabile specifice; infrastructuri adaptate pentru a elimina barierele în calea accesului persoanelor cu handicap; crearea specifică de locuri de muncă pentru tineri.

Scopul/obiectivul principal al proiectului este de a aborda inegalitățile specifice și recunoscute, indiferent dacă sunt geografice și/sau sociale. Aceasta poate include măsuri specifice care vizează în mod disproporționat anumite grupuri, cum ar fi persoanele sau colectivitățile vulnerabile, în calitate de destinatari principali ai proiectului sau anumite zone geografice care se confruntă cu dificultăți.

Exemplu : sprijinirea municipalităților care găzduiesc un număr mare de refugiați; revitalizarea suburbiilor defavorizate; realizarea de investiții în întreprinderile sociale; sprijinirea strategiilor integrate în materie de locuințe pentru combaterea excluziunii sociale.

Dezvoltarea rezilienței

Proiectul nu are niciun impact pozitiv direct, specific sau semnificativ în ceea ce privește dezvoltarea rezilienței/din perspectiva principiului „de a nu lăsa pe nimeni în urmă”. Proiectul nu are nicio relevanță și nu instituie nicio măsură specifică în ceea ce privește politicile climatice și reziliența economică.

Beneficiile proiectului se referă la impactul în ceea ce privește accesul la servicii sau la infrastructură care nu erau disponibile anterior pentru destinatarii proiectului, nu există măsuri specifice de concepere a proiectului pentru a garanta că nimeni nu este lăsat în urmă, nu se pune accentul pe anumite zone geografice sau grupuri care au cea mai mare nevoie de sprijin în zona respectivă.

Exemplu : accesul la energia din surse regenerabile, dar nu și stabilirea prețurilor pentru a reflecta nevoile și veniturile.

Proiectul include caracteristici menite să mărească incluziunea unor grupuri specifice sau accesibilitatea în funcție de domenii specifice sau să îmbunătățească nivelul de trai, capacitatea de adaptare, promovarea accesibilității la ocuparea integrală și productivă a forței de muncă și la locuri de muncă decente, inclusiv pentru populațiile vulnerabile (trebuie să se situeze dincolo de respectarea normelor).

Caracteristicile ar putea include caracteristici fizice de concepere a proiectului și/sau analize specifice/cartografieri regionale pentru a ghida conceperea proiectelor și opțiunile de investiții către o evaluare viitoare.

Exemplu: eficiența energetică a locuințelor sociale, care contribuie la reducerea facturilor la energie pentru locuitorii marginalizați din punct de vedere economic/social; eficiența energetică în centrele de îngrijire a persoanelor în vârstă, în spitale, în unitățile de învățământ.

Scopul/obiectivul principal al proiectului este:

—	reconstrucția în urma dezastrelor;

—	adaptarea la schimbările climatice pentru persoanele cele mai vulnerabile la efectele schimbărilor climatice;

—	reziliența economică în regiunile recunoscute ca fiind sub presiune și vulnerabile la șocuri externe;

—	dezvoltarea urbană în regiunile care se confruntă cu un aflux masiv de migrație rurală;

—	infrastructura medicală pentru sprijinirea răspunsului în timpul pandemiilor.

Aceasta poate include măsuri specifice care vizează anumite grupuri în calitate de destinatari principali ai proiectului sau anumite zone geografice care se confruntă cu dificultăți.

Exemplu : investiții în întreprinderi care activează în domeniul biodiversității și al silviculturii apropiate de natură și care sunt conduse de femei; locuințe și infrastructuri urbane rezistente la schimbările climatice în cartiere defavorizate și îmbunătățirea serviciilor de bază; infrastructură publică rezistentă la schimbările climatice în cele mai defavorizate municipalități afectate de dezastre naturale în vederea consolidării rezilienței acestora la șocurile viitoare, cum ar fi afluxul de refugiați.

(1) Proporțional cu limitele proiectului, inclusiv durata de viață preconizată a activelor corporale.

(2) Aceasta poate lua forma unei concluzii motivate [articolul 1 alineatul (2) litera (g) punctul (iv) din Directiva EIA] sau a aprobării de dezvoltare [articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva EIA].

(3) Articolul 4 alineatul (4), pentru încadrările efectuate în temeiul Directivei EIA, înainte de revizuirea din 2014 a acesteia.

(4) Vă rugăm să rețineți că articolul 6 alineatul (3) se aplică, de asemenea, ariilor de protecție specială clasificate în temeiul articolului 4 din Directiva Păsări.

(5) Vă rugăm să rețineți că, în cazul în care proiectul/operațiunea nu implică o nouă modificare a caracteristicilor fizice ale unui corp de apă sau modificări ale nivelului unui corp de apă subterană, aplicarea articolului 4 alineatul (7) din Directiva-cadru privind apa se limitează la corpurile de apă de suprafață în stare foarte bună și la activitățile umane duradbile. Cu excepția ultimului caz menționat, operațiunile care deteriorează starea unui corp de apă (sau împiedică îndeplinirea obiectivului stabilit) vor fi considerate neconforme.

(6) În cazul proiectelor care fac obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului sau pentru care s-a stabilit, în urma încadrării, că nu necesită o evaluare a impactului asupra mediului, ar trebui să răspundeți „Da” sau „Nu” pe baza impactului după atenuare (ca rezultat al procesului decizional în materie de mediu).

(7) Importanța impactului (coloana 2) trebuie evaluată pe baza calificativelor menționate mai jos: minor-mediu-semnificativ/negativ.

(8) Probabilitatea impactului (coloana 3) trebuie evaluată pe baza calificativelor menționate mai jos: scăzută (este puțin probabil ca impactul să se materializeze); medie (probabilități egale ca impactul să se materializeze sau să nu se materializeze); ridicată (este foarte probabil ca impactul să se materializeze).

(9) Nivelul de risc (coloana 4) pentru fiecare impact va fi evaluat prin combinarea importanței identificate și a probabilității (a se vedea matricea din figura 8 de la p. 29)

(10) Inclusiv pentru proiecte care implică operațiuni în afara UE, de asemenea din perspectiva lanțurilor internaționale de aprovizionare.

ANEXA 4

Alte resurse și documente de orientare care pot fi luate în considerare pentru evaluarea durabilității în contextul InvestEU

Climă

Comisia Europeană, Comunicarea Comisiei privind Orientările tehnice referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027, (în curs de publicare – 2021).

Non-paper Guidelines for Project Managers - Making vulnerable investments climate resilient (Orientări neoficiale pentru managerii de proiect – Asigurarea rezilienței la schimbările climatice a investițiilor vulnerabile): https://climate-adapt.eea.europa.eu/metadata/guidances/non-paper-guidelines-for-project-managers-making-vulnerable-investments-climate-resilient/guidelines-for-project-managers.pdf

Grupul de lucru pentru instituțiile financiare din Uniunea Europeană privind adaptarea la schimbările climatice (EUFIWACC): https://www.eib.org/attachments/press/integrating-climate-change-adaptation-in-project-development.pdf

International Financial Institution Framework for a Harmonised Approach to Greenhouse Gas Accounting (Cadrul instituțiilor financiare internaționale pentru o abordare armonizată a contabilizării gazelor cu efect de seră).

Metodologia BEI privind calculul amprentei de carbon: https://www.eib.org/attachments/strategies/eib_project_carbon_footprint_methodologies_en.pdf

Foaia de parcurs a BEI referitoare la banca pentru climă: https://www.eib.org/en/publications/the-eib-group-climate-bank-roadmap

Mediu

Comisia Europeană, Documentul de sprijin tehnic pentru evaluarea dimensiunii de mediu a investițiilor în cadrul programului InvestEU, (în curs de publicare – 2021).

Site-ul web al DG Mediu pentru informații cu privire la evaluarea impactului asupra mediului – https://ec.europa.eu/environment/eia/eia-support.htm

Site-ul web al DG Mediu pentru informații cu privire la siturile Natura 2000 – https://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/guidance_en.htm

Site-ul web al DG Mediu pentru informații cu privire la Directiva-cadru privind apa – https://ec.europa.eu/environment/water/water-framework/facts_figures/guidance_docs_en.htm

Lista de verificare a JASPERS în legătură cu Directiva-cadru privind apa – http://www.jaspersnetwork.org/plugins/servlet/documentRepository/displayDocumentDetails?documentId=441

Documentele de referință privind cele mai bune tehnici disponibile (BREF-uri) și concluziile conexe referitoare la cele mai bune tehnici disponibile (BAT-uri) prevăzute în Directiva 2010/75/UE (Directiva privind emisiile industriale) – https://eippcb.jrc.ec.europa.eu/reference

Mediul și clima

Criteriile de acordare a etichetei ecologice a UE – https://ec.europa.eu/environment/ecolabel/products-groups-and-criteria.html

Criteriile UE pentru achizițiile publice verzi – https://ec.europa.eu/environment/gpp/eu_gpp_criteria_en.htm

Documentele de referință sectoriale adoptate în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) – https://ec.europa.eu/environment/emas/emas_publications/sectoral_reference_documents_en.htm

Dimensiunea socială

Comisia Europeană, Programul InvestEU: Orientări referitoare la evaluarea durabilității sociale a operațiunilor de finanțare și de investiții, (2021).

https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=en&pubId=8380&furtherPubs=yes

Evaluarea economică

Resurse

Boardmand, A. E., Greenberg, D. H, Vining, A. R. și Weimer, D. L., Cost-Benefit Analysis, Concept and Practice (Analiza cost-beneficiu. Concept și practică), ediția a cincea, Cambridge University Press, (2018).

CEDEX, Economic evaluation of transport projects – Guidelines (Evaluarea economică a proiectelor de transport – Orientări), (2010). https://www.evaluaciondeproyectos.es/EnWeb/Results/Manual/PDF/EnManual.pdf

De Rus, G., Introduction to cost-benefit analysis: looking for reasonable shortcuts (Introducere în analiza cost-beneficiu: pentru o simplificare rezonabilă), Edward Elgar Publishing, (2010).

DG MOVE, (2019), Handbook on the external costs of transport (Manual privind costurile externe ale transporturilor), https://ec.europa.eu/transport/themes/sustainable/internalisation-transport-external-costs_en

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Methodology for the economic assessment of EBRD projects with high greenhouse gas emissions. Technical note (Metodologia de evaluare economică a proiectelor finanțate de BERD care implică emisii ridicate de gaze cu efect de seră. Notă tehnică), (2019), https://www.ebrd.com/news/publications/institutional-documents/methodology-for-the-economic-assessment-of-ebrd-projects-with-high-greenhouse-gasemissions.html

Comisia Europeană, Guide to Cost-Benefit Analysis of Investment Projects (Ghidul privind analiza cost-beneficiu a proiectelor de investiții), (2014). https://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/cba_guide.pdf

Comisia Europeană, Economic Appraisal Vademecum (Vademecumul privind evaluarea economică), (în curs de publicare – 2021).

Banca Europeană de Investiții, The Economic Appraisal of Investment Projects at the EIB (Evaluarea economică a proiectelor de investiții în cadrul BEI, (2013), https://www.eib.org/attachments/thematic/economic_appraisal_of_investment_projects_en.pdf

Florio, M., Applied welfare economics: Cost-benefit analysis of projects and policies, (Economia aplicată a bunăstării. Analiza cost-beneficiu pentru proiecte și politici), Routledge, (2014).

Laird, J. J., & Valies, A. J., Transport investment and economic performance: A framework for project appraisal. Transport Policy (Investițiile în transporturi și performanța economică: un cadru de evaluare a proiectelor. Politica în domeniul transporturilor), (2017), 56, 1-11.

Markandya, A., Cost benefit analysis and the environment: How to best cover impacts on biodiversity and ecosystem services (Analiza cost-beneficiu și mediul: metoda optimă de gestionare a impactului asupra biodiversității și a serviciilor ecosistemice), Documentele de lucru ale OCDE privind mediul, nr. 101, OECD Publishing, Paris, (2016), https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/5jm2f6w8b25l-en.pdf?expires=1604056519&id=id&accname=guest&checksum=41F76E5FE73B4454CBB4C8ACED91173A

Banca Nordică de Investiții, Sustainability Policy and Guidelines (Orientări și politica în materie de durabilitate), (2012), https://www.nib.int/filebank/a/1332328414/506da9436eb1c0d4ec17b8b5a929d820/56-Sustainability_Policy_Guidelines-2012.pdf

OCDE, Cost-Benefit Analysis and the Environment: Further Developments and Policy Use (Analiza cost-beneficiu și mediul: evoluții ulterioare și utilizarea politicilor), OECD Publishing, Paris, (2018), https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/9789264085169-en.pdf?expires=1604056484&id=id&accname=ocid194786&checksum=3E0F811740359FD0A586F82414D62EBD

Resurse pentru consolidarea capacităților

Forumul DG REGIO – JASPERS privind analiza cost-beneficiu în sectorul transporturilor, (2015)

Forumul DG REGIO – JASPERS privind analiza cost-beneficiu în sectorul infrastructurii de cercetare, dezvoltare și inovare, (2016)

Forumul DG REGIO – JASPERS privind analiza cost-beneficiu în sectorul mediului, (2017)

Forumul DG REGIO – JASPERS privind analiza cost-beneficiu în sectorul energetic, (2018)

Forumul DG REGIO – JASPERS privind analiza cost-beneficiu în sectorul comunicațiilor în bandă largă, (2019)

Resurse suplimentare

1. Banca Mondială, Environmental, Health, and Safety Guidelines (Orientări în materie de mediu, sănătate și securitate)

https://www.ifc.org/wps/wcm/connect/topics_ext_content/ifc_external_corporate_site/sustainability-at-ifc/policies-standards/ehs-guidelines/ehsguidelines

General EHS Guidelines (Orientările generale în materie de mediu, securitate și sănătate) – https://www.ifc.org/wps/wcm/connect/29f5137d-6e17-4660-b1f9-02bf561935e5/Final%2B-%2BGeneral%2BEHS%2BGuidelines.pdf?MOD=AJPERES&CVID=jOWim3p

Orientările generale în materie de mediu, securitate și sănătate conțin informații despre:

—

mediu;

—	securitate și sănătate în muncă;

—	securitate și sănătate la nivelul comunității;

—	construcție și dezafectare;

—	referințe și surse suplimentare.

Orientări privind sectorul industrial:

https://www.ifc.org/wps/wcm/connect/topics_ext_content/ifc_external_corporate_site/sustainability-at-ifc/policies-standards/ehs-guidelines/ehsguidelines

https://www.ifc.org/wps/wcm/connect/topics_ext_content/ifc_external_corporate_site/sustainability-at-ifc/publications/publications_gpn_ehshydropwer

2. Resurse BEI

https://www.eib.org/en/publications/environmental-and-social-standards

https://www.eib.org/en/publications/guidance-note-on-indegenous-and-local-community

https://www.eib.org/en/publications/environmental-climate-and-social-guidelines-on-hydropower-development

https://www.eib.org/en/publications/the-eib-in-the-circular-economy-guide

https://www.eib.org/attachments/thematic/climate_solutions_en.pdf

https://www.eib.org/en/publications/guidance-note-on-biodiversity-and-ecosystems

https://www.eib.org/en/publications/the-eib-group-climate-bank-roadmap.htm

3. Resurse BERD

https://www.ebrd.com/key-sustainability-downloads.html

https://www.ebrd.com/who-we-are/our-values/environmental-and-social-policy/implementation.html

4. Finanțare intermediată

https://www.ebrd.com/who-we-are/our-values/environmental-emanual-information.html

https://firstforsustainability.org/

5. Alte resurse utile

—	Commission guidance on integrating ecosystems and their services into decision-making (Orientările recente ale Comisiei cu privire la integrarea ecosistemelor și a serviciilor acestora în procesul decizional);

—

OCDE a elaborat un document privind subvențiile dăunătoare biodiversității, iar un raport recent al OCDE către G7 oferă informații mai generale despre finanțarea în domeniul biodiversității, deși include estimări cu privire la subvențiile dăunătoare biodiversității la nivel global și recomandări-cheie;

—	Raportul din 2005 al OCDE privind subvențiile dăunătoare mediului;

—	acest raport în limba franceză privind subvențiile publice dăunătoare biodiversității;

—	principiile Equator: https://equator-principles.com/best-practice-resources/;

—	UNEP, Guide to banking and sustainability (Ghidul UNEP privind sectorul bancar și durabilitatea): https://www.unepfi.org/wordpress/wp-content/uploads/2017/06/CONSOLIDATED-BANKING-GUIDE-MAY-17-WEB.pdf;

—	UNEP FI – The Principles for Responsible Banking (Principiile pentru o activitate bancară responsabilă): https://www.unepfi.org/banking/bankingprinciples/;

—	https://www.unpri.org/pri/about-the-pri.

ANEXA 5

Glosar

Următoarele definiții trebuie utilizate numai în contextul InvestEU și sunt furnizate din motive de claritate și pentru facilitarea referinței. Acestea nu înlocuiesc definițiile oficiale. Unele sunt preluate din Orientările referitoare la integrarea dimensiunii climatice la nivelul infrastructurii în perioada 2021-2027 și provin din glosarul Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (1) sau din alte surse indicate:

Adaptare la schimbările climatice: în sistemele umane, procesul de ajustare la clima reală sau preconizată și la efectele sale, în vederea moderării efectelor negative sau a exploatării oportunităților benefice. În sistemele naturale, procesul de ajustare la clima reală și la efectele sale; intervenția umană poate facilita ajustarea la clima preconizată și la efectele acesteia.

Opțiuni în materie de adaptare la schimbările climatice: setul de strategii și măsuri disponibile și adecvate pentru abordarea adaptării. Acestea includ o gamă largă de acțiuni care pot fi clasificate drept structurale, instituționale, ecologice sau comportamentale.

Capacitatea de adaptare: capacitatea sistemelor, a instituțiilor, a oamenilor și a altor organisme de a se adapta la eventuale daune, de a profita de oportunități sau de a reacționa la consecințe.

Schimbări climatice: schimbările climatice se referă la o modificare a stării climei care poate fi identificată (de exemplu prin utilizarea încercărilor statistice) prin urmărirea schimbărilor în ceea ce privește valorile medii și/sau variabilitatea proprietăților și care persistă pentru o perioadă lungă, de regulă, decenii sau mai mult. Schimbările climatice pot fi cauzate de procese interne naturale sau de forțe externe, cum ar fi modulările ciclurilor solare, erupțiile vulcanice și schimbările antropice persistente în compoziția atmosferică sau în utilizarea terenurilor. Trebuie menționat că, la articolul 1, Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) definește schimbările climatice ca fiind: „schimbări de climat care sunt atribuite direct sau indirect unei activități umane care alterează compoziția atmosferei la nivel global și care se adaugă variabilității naturale a climatului observate pe parcursul unor perioade de timp comparabile”. Astfel, CCONUSC face o distincție între schimbările climatice care pot fi atribuite activităților umane și care alterează compoziția atmosferică și variabilitatea climatică care poate fi atribuită cauzelor naturale.

Fenomene climatice extreme (condiții meteorologice sau climatice extreme): apariția unei valori a unei variabile meteorologice sau climatice peste (sau sub) o valoare-limită apropiată de extremitatea superioară (sau inferioară) a intervalului valorilor observate ale variabilei. Pentru simplificare, atât condițiile meteorologice extreme, cât și condițiile climatice extreme sunt denumite în mod colectiv „fenomene climatice extreme”.

Neutralitatea climatică: conceptul care definește starea în care activitățile umane nu au niciun efect net asupra sistemului climatic. Atingerea unei astfel de stări ar necesita echilibrarea emisiilor reziduale cu eliminarea emisiilor (a dioxidului de carbon), precum și luarea în considerare a efectelor biogeofizice regionale sau locale ale activităților umane care, de exemplu, afectează albedoul de suprafață sau clima locală.

Proiecție climatică: o proiecție climatică este răspunsul simulat al sistemului climatic la un scenariu de emisii sau de concentrație viitoare de gaze cu efect de seră și aerosoli, derivat în general utilizând modele climatice. Proiecțiile climatice se deosebesc de previziunile climatice prin dependența lor de scenariul de emisie/concentrare/forțare radiativă utilizat, care, la rândul său, se bazează pe ipoteze privind, de exemplu, evoluțiile socioeconomice și tehnologice viitoare care se pot realiza sau nu.

Evaluarea impactului asupra mediului: procesul de efectuare a unei evaluări a impactului asupra mediului în conformitate cu Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/52/UE. Principalele etape ale procesului de evaluare a impactului asupra mediului sunt: elaborarea raportului de evaluare a impactului asupra mediului, desfășurarea de consultări cu autoritățile și cu publicul interesat, luarea deciziilor și informarea cu privire la decizia luată.

Sistemul de management de mediu și social (2) : un set de politici, procese și practici adecvate pentru identificarea, evaluarea, gestionarea și monitorizarea impactului și a riscurilor de mediu, climatice și sociale asociate cu activitățile economice ale unei organizații sau cu proiectele sau activitățile subiacente finanțate, în cazul unui intermediar financiar.

Expunere (3) : prezența oamenilor, mijloacele de subzistență, serviciile și resursele de mediu, infrastructura, sau bunurile economice, sociale sau culturale situate în locuri care ar putea fi afectate negativ.

Destinatar final: orice persoană fizică sau juridică finală, care beneficiază de sprijinul financiar acordat prin InvestEU și canalizat de un partener de implementare, inclusiv prin intermediari financiari, care respectă termenele și condițiile stabilite în produsul financiar InvestEU relevant.

Operațiuni de finanțare și de investiții: operațiuni menite să asigure finanțare directă sau indirectă destinatarilor finali, prin intermediul produselor financiare și sub forma oricărui tip de finanțare prevăzută la articolul 15 din Regulamentul InvestEU, efectuate de un partener de implementare în nume propriu, furnizate în conformitate cu normele, politicile și procedurile interne ale partenerului de implementare și contabilizate în situațiile financiare ale partenerului de implementare sau, după caz, publicate în notele la situațiile financiare respective. Termenul corespunde finanțării InvestEU.

Examinare în contextul InvestEU: înseamnă procesul prevăzut în Regulamentul InvestEU pentru identificarea eventualului impact pe care un proiect l-ar putea avea asupra oricăreia dintre cele trei dimensiuni. Examinarea în contextul InvestEU implică o evaluare generală a informațiilor ex ante cu privire la aspectele în materie de durabilitate. Aceasta este efectuată de partenerul de implementare sau de intermediarul financiar (după caz) pe baza informațiilor furnizate de destinatarul final.

Examinarea în contextul InvestEU nu ar trebui confundată cu încadrarea efectuată de autoritățile competente relevante, prevăzută de Directiva EIA.

Evaluarea în contextul InvestEU: metoda de evaluare, raportare și abordare a rezultatelor în materie de durabilitate ale proiectului propus. Aceasta implică evaluarea, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, a impactului probabil al proiectului asupra împrejurimilor sale (de exemplu, efecte pozitive și/sau negative asupra climei, a mediului și/sau sociale), dar și a impactului unor circumstanțe climatice, de mediu și sociale schimbătoare asupra proiectului (de exemplu, impactul asupra proiectului ca urmare a expunerii la riscurile legate de schimbările climatice sau a disponibilității resurselor).

Proiect: o investiție în active corporale și/sau în activități cu un domeniu de aplicare și obiective clar definite, cum ar fi infrastructura, achiziționarea de echipamente, utilaje sau alte cheltuieli de capital, dezvoltarea tehnologică, activitățile specifice de cercetare și inovare, reabilitarea în scopul eficienței energetice.

Promotor de proiect: împrumutatul din contractul de finanțare, persoana juridică care inițiază proiectul.

Impact rezidual: impact negativ care persistă chiar și după aplicarea măsurilor de atenuare.

Risc: potențialele consecințe negative în cazul în care este vizat un element de valoare, iar producerea unui rezultat și gradul de realizare al acestuia sunt incerte. În contextul evaluării impactului climatic, termenul „risc” este adesea utilizat pentru a face referire la potențialele consecințe negative ale unui pericol climatic sau ale răspunsurilor de adaptare sau de atenuare la un astfel de pericol asupra vieții, a mijloacelor de subzistență, a sănătății și a bunăstării, a ecosistemelor și a speciilor, a bunurilor economice, sociale și culturale, a serviciilor (inclusiv a serviciilor ecosistemice) și a infrastructurii. Riscul rezultă din interacțiunea vulnerabilității (sistemului afectat) cu expunerea sa în timp (la pericol), precum și cu pericolul (climatic) și probabilitatea apariției acestuia.

Evaluarea riscurilor: estimarea științifică a riscurilor din punct de vedere calitativ și/sau cantitativ.

Gestionarea riscurilor: planuri, acțiuni, strategii sau politici menite să reducă probabilitatea și/sau consecințele riscurilor sau să reacționeze la consecințe.

Sensibilitatea (4) : gradul în care este afectat un sistem, fie negativ, fie în mod benefic, de variabilitatea climatică sau de schimbările climatice. Efectul poate fi direct (de exemplu, o modificare a randamentului culturilor ca răspuns la o modificare a valorii medii, a intervalului de temperatură sau a variabilității temperaturii) sau indirect (de exemplu, prejudicii cauzate de o creștere a frecvenței inundațiilor costiere cauzate de creșterea nivelului mării).

Evaluare strategică de mediu (SEA): procesul de efectuare a unei evaluări de mediu, în conformitate cu Directiva 2001/42/CE privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului. Principalele etape ale procesului SEA sunt pregătirea raportului SEA, publicitatea și consultarea, precum și luarea deciziilor.

Reziliența urbană: capacitatea măsurabilă a oricărui sistem urban, împreună cu locuitorii săi, de a-și menține continuitatea în ciuda tuturor șocurile și a presiunilor resimțite, de a se adapta în mod pozitiv și de a se transforma în direcția durabilității.

Vulnerabilitate [raportul de evaluare AR4 al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (5)]: măsura în care un sistem este susceptibil la efectele negative ale schimbărilor climatice, inclusiv la variabilitatea climatică și la fenomenele climatice extreme și în care nu le poate face față. Vulnerabilitatea depinde de caracterul, amploarea și rata schimbărilor climatice și a variațiilor la care este expus un sistem, de sensibilitatea acestuia și de capacitatea sa de adaptare.

Vulnerabilitate [raportul de evaluare AR5 al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (6)]: tendința sau predispoziția de a fi afectat negativ. Vulnerabilitatea cuprinde o varietate de concepte și elemente, inclusiv sensibilitatea sau susceptibilitatea la prejudicii și lipsa capacității de a le face față și de a se adapta la acestea.

Grupuri vulnerabile: în unele cazuri, anumite persoane sau grupuri sunt vulnerabile, marginalizate, discriminate sau excluse sistematic pe motive ce țin de caracteristicilor lor socioeconomice. Astfel de caracteristici includ, fără a reprezenta o enumerare exhaustivă, sexul, orientarea sexuală, genul, identitatea de gen, originea etnică, originea indigenă sau socială, casta, vârsta, handicapul, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, activismul, afilierea la un sindicat sau la orice altă formă de organizare a lucrătorilor, cetățenia, limba, starea civilă sau familială, educația și/sau alfabetizarea, starea de sănătate, statutul de migrant/refugiat, minoritatea sau statutul economic (în ceea ce privește veniturile și accesul la servicii).

(1) Glosarul Grupului interguvernamental privind schimbările climatice care însoțește raportul special privind încălzirea globală de 1,5 °C https://www.ipcc.ch/report/sr15/glossary/

(2) https://firstforsustainability.org/risk-management/managing-environmental-and-social-risk-2_2/managing-environmental-and-social-risk-2_2_2/what-is-an-esms/

(3) Glosarul din cadrul raportului special SREX al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice: https://archive.ipcc.ch/pdf/special-reports/srex/SREX-Annex_Glossary.pdf

(4) Glosarul WG2 din cadrul raportului de evaluare AR4 al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice: https://archive.ipcc.ch/pdf/glossary/ar4-wg2.pdf

(5) Raportul de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice intitulat „AR4 Climate Change 2007: Impacts, Adaptation, and Vulnerability (Raportul de evaluare AR4 din 2007 asupra schimbărilor climatice: impact, adaptare și vulnerabilitate), apendicele I: glosar, https://www.ipcc.ch/site/assets/uploads/2018/02/ar4-wg2-app-1.pdf

(6) Raportul de sinteză AR5 SYR al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, anexa II: glosar, https://www.ipcc.ch/site/assets/uploads/2019/01/SYRAR5-Glossary_en.pdf

ANEXA 6

Orientări suplimentare pentru finanțarea intermediată (capitolul 3)

Respectarea legislației de mediu – Lista de verificare simplificată 0 pentru intermediarii financiari

A.1. Aplicarea Directivei 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului („Directiva EIA”), astfel cum a fost modificată

Da/Nu

A.1.1. Este inclusă operațiunea respectivă în anexele la Directiva EIA?

—	Anexa I la Directiva EIA (treceți la întrebarea A.1.2)

—	Anexa II la Directiva EIA (treceți la întrebarea A.1.3)

A.1.2. Atunci când operațiunea face obiectul anexei I la Directiva EIA, confirmați următoarele:

1)	S-a elaborat un raport de impact asupra mediului în temeiul articolului 5 alineatul (1) din Directiva EIA și al anexei IV la aceasta.

2)	Decizia autorității competente de încheiere a procesului de evaluare a impactului asupra mediului (1) a fost pusă la dispoziția publicului (dacă este deja disponibilă).

A.1.3. Atunci operațiunea face obiectul anexei II la Directiva EIA:

1)	În cazul în care s-a efectuat o evaluare a impactului asupra mediului, vă rugăm să confirmați punctele enumerate la punctul A.1.2.

În cazul în care nu s-a efectuat o evaluare a impactului asupra mediului, vă rugăm să confirmați că decizia prevăzută la articolul 4 alineatul (5) litera (b) (2) din Directiva EIA (denumită adesea „decizie de încadrare cu privire la evaluarea impactului asupra mediului”) a fost pusă la dispoziția publicului (dacă este disponibilă).

A.2. Aplicarea Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (1) (Directiva Habitate); evaluarea efectelor asupra siturilor Natura 2000

A.2.1. A făcut operațiunea respectivă obiectul unei evaluări corespunzătoare, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate (3)?

A.2.2. Dacă răspunsul la întrebarea A.2.1. este „Da”, vă rugăm să confirmați existența următoarei documentații:

1)	evaluarea corespunzătoare efectuată în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate;

2)	formularul standard de notificare denumit „Informații adresate Comisiei Europene în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva Habitate”, astfel cum a fost notificat Comisiei (DG Mediu), după caz, și/sau

A.2.3. Dacă răspunsul la întrebarea A.2.1 este „Nu”, vă rugăm să confirmați existența următoarei documentații:

1)	justificarea motivului pentru care o evaluare corespunzătoare nu a fost considerată necesară (în cadrul deciziilor privind evaluarea impactului asupra mediului sau ca document de sine stătător).

Informații privind sistemul de management de mediu și social pentru intermediarii financiari

Se recomandă ferm ca intermediarii financiari să dezvolte un sistem de management de mediu și social, care să se bazeze pe standarde și practici recunoscute la nivel internațional și care să fie proporțional cu nivelul riscurilor legate de durabilitate la care instituția este expusă prin portofoliul său.

Atunci când evaluează capacitatea intermediarului financiar de a gestiona impactul și riscurile climatice, de mediu și sociale, partenerul de implementare ar putea verifica (4):

—	dacă intermediarul financiar a instituit politici și proceduri de mediu și sociale;

—	dacă au fost alocate personal și resurse financiare suficiente pentru punerea în aplicare a politicilor și a procedurilor menționate mai sus și dacă personalul dispune de suficiente aptitudini și competențe în domeniile durabilității;

—

dacă rolurile și responsabilitățile sunt clar definite și cunoscute în cadrul organizației, precum și dacă alte departamente, precum departamentul juridic și departamentul pentru riscul de credit, cunosc cerințele din domeniul mediului și cel social. În cel mai bun scenariu, evaluarea riscurilor de mediu și sociale este integrată în procesul general de gestionare a creditului și a riscurilor (proporțional cu riscul de durabilitate la care este expusă instituția);

—	dacă există sisteme și tehnologii adecvate pentru a integra aspectele de mediu și sociale, precum și procesul de diligență aferent;

—	dacă este implicată conducerea și dacă aceasta verifică periodic rezultatele;

—	dacă există proceduri de monitorizare și sunt definiți indicatori-cheie de performanță;

—	istoricul intermediarului financiar în ceea ce privește aspectele de mediu, sociale și de guvernanță.

Când este relevant, punctele de mai sus pot fi completate de standardele proprii ale partenerului de implementare în acest sens.

Informații și orientări suplimentare sunt disponibile publicului la adresele indicate mai jos:

https://firstforsustainability.org/risk-management/

https://www.ebrd.com/downloads/about/sustainability/14-env-social.pdf

https://www.eib.org/en/publications/environmental-and-social-standards.htm

Resurse suplimentare:

Manualul BERD intitulat „Environmental and Social Risk Management Manual” (E-Manual) oferă intermediarilor financiari materiale și orientări cuprinzătoare în vederea realizării activităților de gestionare a riscurilor în domeniul mediului și în cel social pentru tranzacțiile de creditare și de investiții în conformitate cu cerințele de performanță ale BERD – https://www.ebrd.com/who-we-are/our-values/environmental-emanual-information.html

—	Documentul de orientare „Guidance for FIs on how to meet the requirements of PR 2 (Labour and working conditions)” [Orientări pentru intermediarii financiari privind respectarea cerinței de performanță 2 (Forța de muncă și condițiile de muncă];

—	Documentul de orientare „Guidance for FIs on how to meet the requirements of PR 4 (Health, Safety and Security)” [Orientări pentru intermediarii financiari privind respectarea cerinței de performanță 4 (Securitate, sănătate și siguranță];

—	Documentul de orientare intitulat „Principles of Employee Grievance Mechanisms for FIs” (Principiile mecanismelor de înaintare și soluționare a plângerilor angajaților pentru intermediarii financiari);

—	Documentul de orientare intitulat „Guidance – Introduction to E&S Risks” (Orientări – Introducere privind riscurile de mediu și sociale);

—	Documentul de orientare intitulat „Environmental and Social Management Systems (ESMS) in FIs” (Sistemele de management de mediu și social ale intermediarilor financiari);

—	Documentul de orientare intitulat „Guidance – Site Visit and Checklist for FIs” (Orientări – Vizita la fața locului și lista de verificare pentru intermediarii financiari);

—	Documentul de orientare intitulat „Guidance – Regulatory Compliance Checking” (Orientări – Verificarea respectării normelor);

—	Documentul de orientare intitulat „Guidance – Using environmental and social experts” (Orientări – Utilizarea serviciilor experților în domeniul mediului și în domeniul social).

(1) Aceasta poate lua forma unei concluzii motivate [articolul 1 alineatul (2) litera (g) punctul (iv) din Directiva EIA] sau a aprobării de dezvoltare [articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva EIA].

(2) Articolul 4 alineatul (4), pentru încadrările efectuate în temeiul Directivei EIA, înainte de revizuirea din 2014 a acesteia.

(3) Atunci când o operațiune face obiectul unei evaluări corespunzătoare, raportul de evaluare corespunzătoare este, de obicei, o parte distinctă a raportului de evaluare a impactului asupra mediului, iar decizia autorității competente face parte din decizia de încheiere a procesului de evaluare a impactului asupra mediului. În cazul operațiunilor pentru care Directiva EIA modificată nu era aplicabilă, ar putea exista cazuri în care raportul de evaluare corespunzătoare și decizia autorității competente reprezintă un set separat de documente.

(4) Unele informații sunt prezentate, de asemenea, în capitolul 3.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 280

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 64 13 iulie 2021

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2021/C 280/01	Comunicarea Comisiei – privind orientări tehnice referitoare la evaluarea durabilității pentru Fondul InvestEU	1