—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 aprilie 2011 intitulată „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) și rapoartele ulterioare de punere în aplicare și evaluare,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului și Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale,

—

având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind recunoașterea romilor ca grup care are nevoie de protecție specială împotriva discriminării,

—

având în vedere Rezoluția 2153 (2017) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei referitoare la „Promovarea incluziunii romilor și nomazilor”,

—

având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (1),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre (2), Concluziile Consiliului din 8 decembrie 2016 referitoare la accelerarea procesului de integrare a romilor și din 13 octombrie 2016 referitoare la Raportul special nr. 14/2016 al Curții de Conturi Europene,

—

având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2017 referitoare la Aspecte legate de drepturile fundamentale în ceea ce privește integrarea romilor în UE: combaterea atitudinilor negative față de romi (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2015 referitoare la Ziua internațională a romilor – atitudini negative împotriva romilor în Europa și recunoașterea de către UE a zilei comemorative a genocidului împotriva romilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial (5),

—

având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) pe 2016 și sondajele acesteia EU-MIDIS I și II, precum și diferite alte sondaje și rapoarte referitoare la romi,

—

având în vedere inițiativa cetățenească europeană „Minority SafePack”, înregistrată la 3 aprilie 2017,

—

având în vedere rapoartele și recomandările relevante ale societății civile rome, ale ONG-urilor și ale instituțiilor de cercetare,

—

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât atitudinile negative împotriva romilor (6) reprezintă o formă specifică de rasism, o ideologie bazată pe superioritate rasială, o formă de dezumanizare și de rasism instituțional, nutrit de discriminare istorică, exprimat, între altele, prin violență, discurs de incitare la ură, exploatare, stigmatizare și prin cea mai flagrantă formă de discriminare (7);

B.

întrucât, în Europa, romii (8) încă sunt privați de drepturile omului;

C.

întrucât în constatările din raportul Comisiei privind evaluarea cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020 (COM(2018)0785) se subliniază că „acest cadru a fost esențial pentru dezvoltarea instrumentelor și a structurilor naționale și la nivelul UE menite să promoveze incluziunea romilor, dar ambiția de «a elimina excluziunea romilor» nu a fost îndeplinită”;

D.

întrucât evaluarea efectuată de Comisie arată că strategiile de incluziune trebuie să abordeze diferitele obiective în același timp și în mod cuprinzător, punând accentul mai puternic pe combaterea atitudinilor negative față de romi; întrucât ar trebui adăugat un obiectiv specific de nediscriminare, pe lângă cele patru obiective privind incluziunea romilor (educație, locuințe, ocuparea forței de muncă și sănătate);

E.

întrucât progresele înregistrate în ceea ce privește integrarea romilor sunt, în general, limitate; întrucât au fost observate îmbunătățiri în ceea ce privește părăsirea timpurie a școlii și educația copiilor preșcolari, dar a existat o deteriorare în ceea ce privește segregarea școlară; întrucât s-a înregistrat o îmbunătățire a stării de sănătate proprii percepute a romilor, dar aceștia continuă să aibă o acoperire medicală limitată; întrucât în majoritatea statelor membre nu s-a observat nicio îmbunătățire în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, iar proporția tinerilor romi care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare chiar a crescut; întrucât există îngrijorări serioase cu privire la locuințe și s-au înregistrat doar puține progrese în ceea ce privește sărăcia; întrucât atitudinile negative împotriva romilor și manifestările lor, cum ar fi infracțiunile motivate de ură și discursurile de incitare la ură, online și offline, continuă să ridice probleme serioase; întrucât s-a considerat că acțiunea UE oferă o valoare adăugată importantă pentru politicile naționale privind romii și pentru punerea lor în aplicare în domeniul politic, financiar și de guvernanță;

F.

întrucât, conform evaluării, planificarea inițială a cadrului este deficitară, iar acesta are o eficacitate limitată la punerea în aplicare;

G.

întrucât evaluarea evidențiază că este necesar să se asigure capacitarea și participarea romilor prin intermediul unor măsuri specifice; întrucât capacitarea și consolidarea capacităților romilor și ale ONG-urilor sunt esențiale;

H.

întrucât, potrivit evaluării, cadrul UE nu a acordat suficientă atenție vizării unor grupuri specifice în rândul romilor, întrucât trebuie să se abordeze discriminarea multiplă și intersecțională și întrucât în strategii este nevoie de o dimensiune de gen puternică și de o abordare centrată pe copii;

I.

întrucât cadrul actual al UE nu conține obiective clare și ținte măsurabile; întrucât nu există suficiente proceduri de monitorizare calitative și cantitative, iar recomandările specifice fiecărei țări nu au caracter obligatoriu; întrucât nu se depun eforturi suficiente pentru a aborda participarea limitată a persoanelor și a comunităților rome la elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea cadrului, precum și la evaluarea măsurilor, programelor și proiectelor privind romii;

J.

întrucât majoritatea programelor generale nu sunt favorabile incluziunii romilor, și întrucât acțiunile specifice acoperite de fondurile structurale nu au reușit să aducă schimbări pozitive sustenabile în viața romilor celor mai defavorizați;

K.

întrucât statele membre au responsabilitatea clară de a lua măsuri corective împotriva practicilor discriminatorii față de romi;

L.

întrucât chestiunea consolidării încrederii între romi și restul populației este vitală pentru îmbunătățirea vieților și a șanselor de reușită ale romilor în viață; întrucât încrederea este esențială pentru societate în ansamblu,

1.

2.

3.

4.

—

având în vedere articolele 2, 3, 6, 9, 10, 11, 12, 21, 23 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 9, 10, 15, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 26, 45, 46, 47, 48, 153, 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolele 10 și 11 din TUE, precum și declarația de la articolul 10 alineatul (3) potrivit căreia „orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii”,

—

având în vedere articolul 3 alineatul (2) din TUE, în care se consacră dreptul la liberă circulație al persoanelor,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere cadrul financiar multianual pentru perioada 2020-2027,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul publicului la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (1),

—

având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 390/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 de instituire a programului „Europa pentru cetățeni” (3) pentru perioada 2014-2020,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/589 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2016 privind o rețea europeană de servicii de ocupare a forței de muncă (EURES), accesul lucrătorilor la servicii de mobilitate și integrarea mai bună a piețelor forței de muncă și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 492/2011 și (UE) nr. 1296/2013 (5),

—

având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (6),

—

având în vedere Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne (7),

—

având în vedere propunerea de directivă a Consiliului de instituire a unui document de călătorie provizoriu al UE și de abrogare a Deciziei 96/409/PESC (COM(2018)0358),

—

având în vedere Directiva (UE) 2015/637 a Consiliului din 20 aprilie 2015 privind măsurile de coordonare și cooperare pentru facilitarea protecției consulare a cetățenilor nereprezentați ai Uniunii în țările terțe și de abrogare a Deciziei 95/553/CE (8),

—

având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Drepturi și valori” (COM(2018)0383),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iulie 2009 privind orientări pentru o mai bună transpunere și aplicare a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (COM(2009)0313),

—

având în vedere raportul Comisiei din 24 ianuarie 2017, intitulat „Consolidarea drepturilor cetățenilor într-o Uniune a schimbărilor democratice – Raportul din 2017 privind cetățenia Uniunii” (COM(2017)0030),

—

având în vedere recomandarea Comisiei din 12 septembrie 2018 privind rețelele de cooperare electorală, transparența online, protecția împotriva incidentelor de securitate cibernetică și combaterea campaniilor de dezinformare în contextul alegerilor pentru Parlamentul European (C(2018)5949),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la inițiativa cetățenească europeană (10) și propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind inițiativa cetățenească europeană (COM(2017)0482),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2014 referitoare la vânzarea cetățeniei UE (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la cunoașterea UE în școală (12),

—

având în vedere Rezoluția sa din 2 martie 2017 referitoare la aplicarea Regulamentului (UE) nr. 390/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 de instituire a programului „Europa pentru cetățeni” pentru perioada 2014-2020 (13),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2017 referitoare la obstacolele pentru exercitarea libertății cetățenilor UE de a circula și a munci pe piața internă (14),

—

având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din 31 ianuarie 2013 intitulat „Consolidarea cetățeniei Uniunii: promovarea drepturilor electorale ale cetățenilor UE”,

—

având în vedere studiile publicate în 2016 de Departamentul tematic C al Parlamentului, intitulate „Obstacole în calea dreptului la liberă circulație și ședere al cetățenilor UE și al familiilor acestora”,

—

având în vedere raportul din 2018 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale, intitulat „Concretizarea drepturilor cetățenilor UE: instanțele naționale asigură respectarea libertății de circulație și a drepturilor conexe”,

—

având în vedere rezultatele sondajului Eurobarometru 89/2018,

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2018 privind componența Parlamentului European (15),

—

având în vedere poziția sa, adoptată la 4 iulie 2018, referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de modificare a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, anexat la Decizia 76/787/CECO, CEE, Euratom a Consiliului din 20 septembrie 1976 („Actul electoral”) (16),

—

având în vedere decizia sa din 7 februarie 2018 referitoare la revizuirea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (17),

—

având în vedere Rezoluția sa din 30 mai 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii (18),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 noiembrie 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 – poziția Parlamentului în vederea încheierii unui acord (19),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2018 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Dezvoltarea unei economii europene în domeniul datelor” (COM(2018)0637),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru petiții (A8-0041/2019),

A.

întrucât cetățenia UE și drepturile sale conexe au fost introduse inițial în 1992 de Tratatul de la Maastricht și au fost ulterior consolidate de Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare în decembrie 2009, dar nu au fost puse în aplicare decât parțial;

B.

întrucât drepturile, valorile și principiile pe care se bazează Uniunea, evidențiate la articolele 2 și 6 din TUE, plasează cetățeanul în centrul proiectului european; întrucât dezbaterea privind viitorul Europei implică, de asemenea, o reflecție asupra solidității identității noastre comune;

C.

întrucât principiile transparenței, integrității și responsabilității instituțiilor UE și ale proceselor decizionale, așa cum decurg din articolele 10 și 11 din TUE și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, sunt elemente substanțiale ale conceptului de cetățenie și sunt esențiale pentru construirea și consolidarea credibilității și a încrederii în Uniune în ansamblu; întrucât recurgerea la acorduri și instrumente ad hoc și interguvernamentale în mai multe domenii de politică ale UE, precum și la organisme decizionale informale, prin eludarea și dezinstituționalizarea procedurii legislative ordinare a UE, riscă să submineze grav aceste principii;

D.

întrucât UE a întâmpinat dificultăți în a face față numeroaselor crize cu consecințe socioeconomice importante, care au condus la apariția ideologiilor populiste și naționaliste bazate pe identitățile exclusive și pe criteriile bazate pe supremație care contravin valorilor europene;

E.

întrucât gestionarea nesatisfăcătoare a diverselor crize a dus la intensificarea sentimentelor de dezamăgire ale cetățenilor față de unele dintre rezultatele proiectului de integrare europeană; întrucât este esențial să se garanteze că cetățenia UE este considerată un privilegiu prețuit în rândul cetățenilor, inclusiv prin restabilirea încrederii cetățenilor în proiectul UE, acordând prioritate promovării drepturilor tuturor cetățenilor, inclusiv, printre altele, a drepturilor civile, politice și sociale, îmbunătățind calitatea democrației în cadrul Uniunii, a posibilităților de exercitare efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale și a oportunităților fiecărui cetățean de a participa la viața democratică a Uniunii, asigurând, în același timp, o implicare mai mare a societății civile în procesele decizionale și de punere în aplicare;

F.

întrucât actuala revizuire a ICE urmărește să îmbunătățească eficacitatea acesteia și să consolideze democrația participativă și cetățenia activă;

G.

întrucât, pentru a avea acces la cetățenia UE, este nevoie să fie dobândită cetățenia unui stat membru, care este reglementată de legile naționale; întrucât, în același timp, drepturile și obligațiile care decurg din cetățenia UE sunt prevăzute de legislația UE și nu depind de statele membre și, prin urmare, nu pot fi limitate în mod nejustificat de către acestea;

H.

întrucât, în contextul accesului la cetățenia națională, statele membre ar trebui să fie guvernate de principiile dreptului UE, cum ar fi principiile proporționalității, statului de drept și nediscriminării, care au fost formulate în mod riguros în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene;

I.

întrucât perspectiva Brexitului a subliniat importanța drepturilor care decurg din cetățenia UE, în special în rândul tinerilor europeni, precum și rolul lor în viața a milioane de cetățeni ai UE și a crescut, de asemenea, gradul de conștientizare în UE cu privire la pierderea potențială a acestor drepturi de ambele părți;

J.

întrucât rata medie de participare la alegerile pentru Parlamentul European în 2014 a fost de 42,6 %; întrucât, potrivit celui mai recent sondaj Eurobarometru, publicat în mai 2018, doar 19 % dintre europenii intervievați cunoșteau data următoarelor alegeri europene;

K.

întrucât gradul de informare cu privire la birourile Europe Direct în rândul cetățenilor UE este aproape inexistent, în pofida faptului că principalul rol al acestor birouri este de a furniza informații;

L.

întrucât există peste 400 de centre de informare Europe Direct la nivelul UE, care au o contribuție la activitățile de comunicare ale Comisiei cu privire la politicile Uniunii Europene care prezintă un interes direct pentru cetățeni, obiectivul urmărit fiind acela de a coopera cu cetățenii la nivel local și regional;

M.

întrucât conceptul de cetățenie definește relația dintre cetățeni și comunitatea politică, inclusiv drepturile, îndatoririle și responsabilitățile acestora; întrucât articolul 20 din TFUE oferă cetățenilor UE dreptul de a alege și de a fi aleși în Parlamentul European, precum și la alegerile locale în statul membru unde își au reședința, în aceleași condiții ca și resortisanții acestui stat;

N.

întrucât cetățenii europeni sunt direct reprezentați în Parlamentul European și toți cetățenii trebuie să beneficieze de o atenție egală din partea instituțiilor UE; întrucât articolul 8 din TFUE stabilește principiul integrării perspectivei de gen, precizând că „în toate acțiunile pe care le întreprinde, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei”;

O.

întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit în mai multe cazuri că drepturile care decurg din cetățenia UE pot fi, de asemenea, invocate de resortisanții unui stat membru față de același stat (20);

P.

întrucât mai multe state membre oferă așa-numitele „programe de vize de aur” și programe pentru investitori ca mijloace de obținere a cetățeniei;

Q.

întrucât libera circulație oferă cetățenilor UE posibilitatea de a călători, studia, lucra și locui în alte țări ale UE; întrucât peste 16 milioane de europeni se bucură de dreptul lor de a locui în altă țară din UE;

R.

întrucât dreptul la liberă circulație este esențial pentru cetățenia UE și completează celelalte libertăți aferente pieței interne a UE; întrucât tinerii europeni sunt în special atașați de libertatea de circulație, care este considerată drept cea mai pozitivă realizare a UE după asigurarea păcii în Europa;

S.

întrucât punerea în aplicare a Directivei 2004/38/CE s-a confruntat cu dificultăți practice, iar europenii se pot confrunta în continuare cu dificultăți în a se deplasa sau locui într-un alt stat membru din cauza discriminării care decurge din cerințele privind cetățenia, intrarea și șederea; întrucât există o jurisprudență considerabilă a Curții de Justiție menită să clarifice conceptele-cheie pentru cetățenii mobili ai UE;

T.

întrucât dreptul la protecție consulară este garantat în temeiul articolelor 20 și 23 din TFUE, iar cetățenii UE sunt, prin urmare, îndreptățiți să beneficieze de protecție din partea oricărui alt stat membru, în aceleași condiții ca și resortisanții statului respectiv, atunci când se află pe teritoriul unei țări terțe în care statul lor membru de cetățenie nu este reprezentat; întrucât situațiile de urgență, de dezastre naturale sau evenimente cum ar fi atacurile teroriste pot afecta cetățenii europeni care provin dintr-un stat membru fără reprezentare în țara terță în cauză;

U.

întrucât Comisia Europeană a făcut cunoscut, în cadrul Raportului privind cetățenia UE din 2017, angajamentul său de a organiza o campanie de informare și sensibilizare la nivelul UE privind cetățenia UE, pentru a-i ajuta pe cetățeni să își înțeleagă mai bine drepturile; întrucât această responsabilitate de a informa mai bine cetățenii UE cu privire la drepturile și obligațiile lor trebuie împărtășită de statele membre și de societatea civilă;

V.

întrucât, potrivit Raportului Comisiei din 2017 privind cetățenia Uniunii, începând din 2012, un număr tot mai mare de persoane au declarat că s-au confruntat cu o anumită formă de discriminare;

W.

întrucât crearea spațiului Schengen și integrarea acquis-ului Schengen în cadrul UE au amplificat în mod semnificativ libera circulație în UE și constituie una dintre cele mai mari realizări ale procesului de integrare europeană;

X.

întrucât introducerea cetățeniei europene reprezintă o realizare a proiectului european, care încă nu își valorifică încă întregul potențial; subliniază că aceasta este o construcție unică în lume,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

—

având în vedere dispozițiile tratatului referitoare la cooperarea consolidată, în special articolul 20, articolul 42 alineatul (6), articolele 44, 45 și 46 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 82, 83, 86, 87, 187, 188, 326, 327, 328, 329, 330, 331, 332, 333 și 334 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere dispozițiile tratatului referitoare la alte forme existente de integrare diferențiată, în special articolele 136, 137 și 138 din TFUE privind dispozițiile specifice statelor membre a căror monedă este euro,

—

având în vedere Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (TSCG),

—

având în vedere Protocolul nr. 10 privind cooperarea structurată permanentă, instituit în temeiul articolului 42 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Protocolul nr. 14 privind Eurogrupul și Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene,

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la capacitatea bugetară pentru zona euro (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 martie 2017 referitoare la implicațiile constituționale, juridice și instituționale ale politicii de securitate și apărare comune: posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 ianuarie 2019 referitoare la integrarea diferențiată (5),

—

având în vedere Cartea albă a Comisiei din 1 martie 2017 (COM(2017)2025) și cele cinci documente de reflecție ulterioare (COM(2017)0206), COM(2017)0240, COM(2017)0291, COM(2017)0315, COM(2017)0358),

—

având în vedere Declarația de la Roma din 25 martie 2017,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0038/2019),

A.

întrucât Uniunea are un interes special să pună în aplicare cooperarea consolidată în anumite domenii în care UE nu deține competențe exclusive, cu scopul de a avansa proiectul european și de a facilita viața cetățenilor;

B.

întrucât, în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din TUE, cooperarea consolidată trebuie să fie o măsură de ultimă instanță atunci când obiectivele unei astfel de cooperări nu pot fi atinse într-un termen rezonabil de către Uniune în ansamblul său;

C.

întrucât cooperarea consolidată nu ar trebui considerată un instrument de excludere sau de divizare a statelor membre, ci o soluție pragmatică pentru promovarea integrării europene;

D.

întrucât caracterul sensibil al anumitor domenii de politică face dificil de urmat procedura legislativă ordinară, nu doar din cauza cerinței privind unanimitatea, ci și din cauza practicii consacrate în Consiliu de a se încerca să se obțină întotdeauna un consens între statele membre, chiar și atunci când o majoritate calificată ar fi suficientă pentru a lua o decizie;

E.

întrucât, cu excepția taxei pe tranzacțiile financiare, toate inițiativele de cooperare consolidată ar fi putut fi adoptate de Consiliu printr-un vot cu majoritate calificată, dacă s-ar fi decis să se aplice această regulă în locul unanimității;

F.

întrucât există o serie de cazuri în care subgrupuri de state membre desfășoară o cooperare bilaterală sau multilaterală între ele, în afara cadrului tratatelor, de exemplu, în domenii precum apărarea; întrucât presiunea exercitată de criza economică și monetară în direcția luării unor decizii rapide și a depășirii cerinței privind unanimitatea în anumite domenii a condus la adoptarea unor instrumente interguvernamentale aflate în afara cadrului juridic al UE, cum ar fi Mecanismul european de stabilitate (MES) și Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (TSCG sau „pactul bugetar”);

G.

întrucât cooperarea consolidată este o procedură prin care un număr de cel puțin nouă state membre sunt abilitate să stabilească o cooperare avansată într-un domeniu ce ține de structurile Uniunii, dar fără participarea celorlalte state membre; întrucât cooperarea consolidată le permite statelor membre participante să realizeze un obiectiv comun sau o inițiativă comună și să depășească stagnarea negocierilor sau blocarea lor de către un alt stat membru sau de alte state membre atunci când este nevoie de unanimitate; întrucât, în temeiul articolului 20 alineatul (4) din TUE, actele adoptate în cadrul cooperării consolidate ar trebui să fie obligatorii doar pentru statele membre participante; întrucât cooperarea consolidată se limitează la domeniile în care UE nu deține competențe exclusive;

H.

întrucât, în temeiul articolului 328 alineatul (1) din TFUE, Comisia și statele membre care participă la cooperarea consolidată se asigură că încurajează cât mai multe state membre să participe la aceasta;

I.

întrucât experiența arată că o cooperare consolidată a dat rezultate satisfăcătoare în ceea ce privește legislația în materie de divorț (6) și oferă perspective interesante în ceea ce privește normele privind regimul patrimonial (7) brevetul unitar european și Parchetul European;

J.

întrucât primele experiențe în domeniul cooperării consolidate au evidențiat dificultățile asociate aplicării acestui concept, având în vedere dispozițiile limitate din tratate referitoare la punerea în aplicare practică a acestuia și lipsa unei monitorizări suficiente de către instituțiile Uniunii;

K.

întrucât analiza diferitelor modele federale utilizate în statele membre ale UE și federațiile din afara Uniunii a arătat că entitățile subfederale utilizează adesea mecanisme flexibile de cooperare în domenii de interes comun;

L.

întrucât, fără utilizarea clauzelor pasarelă pentru a trece de la votul cu unanimitate la votul cu majoritate calificată în Consiliu și în absența unei reforme profunde a tratatelor, pare posibil ca, în viitor, statele membre să trebuiască să facă uz de dispozițiile privind cooperarea consolidată pentru a rezolva probleme comune și a atinge obiective comune;

M.

întrucât este important pentru buna aplicare a cooperării consolidate să se întocmească o listă de întrebări care trebuie tratate și să se furnizeze o foaie de parcurs pentru o funcționare eficace a cooperării consolidate în conformitate cu litera și spiritul tratatelor,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

—

având în vedere dispozițiile tratatului referitoare la supravegherea politică exercitată de Parlamentul European asupra Comisiei Europene, în special articolele 14, 17 și 25 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 121, 159, 161, 175, 190, 225, 226, 230, 233, 234, 249, 290, 291, 319 și 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolul 17 din TUE care îi conferă Comisiei Europene competența de a defini interesul general al Uniunii și monopolul de a lua inițiative „în acest scop”;

—

având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană,

—

având în vedere Acordul interinstituțional (AII) din 2016 privind o mai bună legiferare și acordul interinstituțional din 2013 privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară,

—

având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona (1),

—

având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene (2),

—

având în vedere Decizia sa din 7 februarie 2018 referitoare la revizuirea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, în special alineatele (2) și (8) ale acestuia, care reafirmă în continuare că procedura privind candidații cap de listă este o practică politică și constituțională de succes, care reflectă echilibrul interinstituțional prevăzut în tratate (3),

—

având în vedere Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2014 referitoare la o propunere de regulament al Parlamentului European privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European și de abrogare a Deciziei 95/167/CE, Euratom, ECSC a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei (4) și negocierile interinstituționale în curs;

—

având în vedere raportul Ombudsmanului European în cauzele conexate 488/2018/KR și 514/2018/KR privind numirea de către Comisie a unui nou secretar general și recomandarea acestuia în aceste două cauze,

—

având în vedere Regulamentul său de procedură, inclusiv articolul 52, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă, precum și anexa 3 la aceasta,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizul Comisiei pentru control bugetar (A8-0033/2019),

A.

întrucât cadrul instituțional al Uniunii, astfel cum este consacrat în tratate, conferă Parlamentului, ca organ legislativ al Uniunii, responsabilitatea supravegherii politice a Comisiei;

B.

întrucât Parlamentul are la dispoziție un set de instrumente pentru a trage Comisia la răspundere, cum ar fi moțiunea de cenzură (articolul 17 din TUE și articolul 234 din TFUE), posibilitatea de a-i cere Președintelui Comisiei să își retragă încrederea într-unul dintre membrii Comisiei [articolul 118 alineatul (10) din Regulamentul de procedură al Parlamentului], dreptul de anchetă (articolul 226 din TFUE), competența de control asupra actelor delegate și de punere în aplicare (articolele 290 și 291 din TFUE), dreptul de a pune întrebări cu solicitare de răspuns oral sau scris [articolul 230 alineatul (2) din TFUE] și dreptul de a introduce acțiuni în justiție împotriva Comisiei din motive de legalitate (articolul 263 din TFUE) sau în caz de pasivitate (inacțiune) din partea Comisiei;

C.

întrucât, pe lângă aceste instrumente, Parlamentul dispune de o serie de instrumente pentru supravegherea direcției, datorită cărora poate modela în mod proactiv agenda politică europeană;

D.

întrucât bugetul este cel mai important instrument pe care îl deține Uniunea Europeană pentru îndeplinirea obiectivelor și strategiilor sale și, prin urmare, controlul bugetar este extrem de important;

E.

întrucât procedura candidaților cap de listă reflectă echilibrul interinstituțional dintre Parlament și Comisie, având, prin urmare, un aport substanțial la consolidarea și întărirea legăturii dintre cele două instituții, ducând, astfel, la o mai mare politizare a Comisiei, lucru care ar trebui să aibă ca rezultat o examinare parlamentară aprofundată mai intensă a funcțiilor sale executive;

F.

întrucât articolul 17 din TUE prevede că Președintele Comisiei este ales de Parlament la propunerea șefilor de stat și de guvern ai UE și luând în considerare rezultatele alegerilor europene și consultările cu Parlamentul European; întrucât articolul 17 din TUE prevede, de asemenea, că ar trebui urmată aceeași procedură, inclusiv consultarea Parlamentului, în cazul în care Parlamentul respinge candidatul propus;

G.

întrucât toți comisarii desemnați fac obiectul unei audieri înainte de învestitura colegiului comisarilor și întrucât, în timpul mandatului său, Parlamentul poate reexamina angajamentele și prioritățile proclamate de comisarii desemnați în timpul audierilor lor de numire, evaluând inclusiv dacă profilul lor personal îi califică pentru a îndeplini cerințele funcției;

H.

întrucât tratatele conferă Parlamentului dreptul de a supune la vot o moțiune de cenzură împotriva Comisiei în ansamblul său, dar nu și de a-și retrage încrederea într-un comisar anume;

I.

întrucât, în pofida responsabilității colective a colegiului comisarilor, Parlamentul ar trebui să asigure o supraveghere politică efectivă a activității individuale a fiecărui comisar;

J.

întrucât recenta numire a noului Secretar General al Comisiei a ridicat serioase semne de întrebare cu privire la rolul și influența politică exercitate de înalții funcționari ai Comisiei;

K.

întrucât ar trebui introdusă o procedură nouă, conformă cu normele, pentru ocuparea acestui post odată cu numirea noului Președinte al Comisiei și a noilor comisari în 2019;

L.

întrucât Comisia este obligată prin tratat să raporteze periodic Parlamentului: anual, cu privire la activitățile generale ale Uniunii (articolul 249 din TFUE); din trei în trei ani, cu privire la aplicarea dispozițiilor privind nediscriminarea și cetățenia Uniunii (articolul 25 din TFUE); cu privire la rezultatele supravegherii multilaterale în cadrul politicii economice [articolul 121 alineatul (5) din TFUE]; din trei în trei ani cu privire la progresele înregistrate în domeniul politicii sociale (articolele 159 și 161 din TFUE); din trei în trei ani cu privire la progresele înregistrate în realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale (articolul 175 din TFUE); anual, cu privire la activitățile de cercetare în Uniune (articolul 190 din TFUE); anual, despre combaterea fraudei (articolul 325 din TFUE); și atunci când se desfășoară negocieri cu țări terțe sau cu organizații internaționale (articolul 207 din TFUE);

M.

întrucât, în plus, în ce privește legislația secundară, Comisiei i-a fost încredințată sarcina să reexamineze și să evalueze mai multe directive și regulamente și să prezinte rapoarte cu privire la concluziile trase;

N.

întrucât, odată cu adoptarea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, Parlamentul a dobândit mai multă influență în definirea agendei legislative propusă de Comisie în fiecare an în programul de lucru al Comisiei (PLC);

O.

întrucât, de la adoptarea Tratatului de la Lisabona, Parlamentul a devenit un veritabil colegislator în domeniul bugetar și are responsabilitatea de a acorda Comisiei descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Uniunii;

P.

întrucât, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul și-a extins influența asupra controlului politicilor externe ale UE, prin obținerea competenței de aprobare a încheierii de acorduri internaționale și, prin urmare, a dreptului de a fi imediat și pe deplin informat de către Comisie în toate etapele negocierii unor astfel de acorduri (articolul 218 din TFUE, articolul 50 din TUE);

Q.

întrucât negocierile cu Regatul Unit privind retragerea sa din Uniunea Europeană s-au desfășurat în condiții exemplare de transparență și de implicare a Parlamentului;

R.

întrucât amploarea drepturilor de control ale Parlamentului variază foarte mult între actele delegate și actele de punere în aplicare; întrucât Parlamentul are drept de veto în ceea ce privește actul delegat și/sau de revocare a delegării, dar, în cazul actelor de punere în aplicare, implicarea sa este mult mai redusă;

S.

întrucât actuala structură instituțională a Uniunii și lipsa unei definiții precise a executivului în tratate fac ca conceptul de executiv al UE să fie complex și dispersat la nivelurile european, național și regional;

T.

întrucât o cooperare mai strânsă între Parlamentul European și parlamentele naționale și regionale, în conformitate cu competențele lor constituționale respective și în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din TUE, este esențială pentru a aborda chestiunea controlului parlamentar al funcțiilor executive în punerea în aplicare a legislației europene;

U.

întrucât transparența și implicarea intensă a Parlamentului în negocierile cu Regatul Unit au avut un impact pozitiv asupra rezultatului acestora, creând un climat de încredere și de unitate, motiv pentru care ar trebui să fi luate drept sursă de inspirație pentru modul de derulare a negocierilor internaționale viitoare;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere articolele 2, 3, 6, 7, 9, 10, 11, 21, 23 și 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 9, 10, 11, 12, 15, 16, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, articolul 67 alineatul (1), articolele 258, 263, 267 și 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului(CrEDO),

—

având în vedere Memorandul de înțelegere dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană,

—

având în vedere avizele și lista de verificare a criteriilor statului de drept ale Comisiei de la Veneția,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), precum și Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2007 privind respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei: metodologie pentru un control sistematic și riguros (2),

—

având în vedere rezoluțiile sale anuale referitoare la situația drepturilor fundamentale în UE,

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la transparența, responsabilitatea și integritatea în instituțiile UE (5),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul publicului la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (6),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului din 15 februarie 2007 privind înființarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (7),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 aprilie 2005 intitulată „Respectarea Cartei Drepturilor Fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei – Metodologie pentru un control sistematic și riguros” (COM(2005)0172),

—

având în vedere Raportul Comisiei din 29 aprilie 2009 privind funcționarea practică a metodologiei pentru un control sistematic și riguros al respectării Cartei drepturilor fundamentale (COM(2009)0205),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2010 intitulată „Strategie pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană” (COM(2010)0573),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 6 mai 2011, intitulat „Orientări operaționale privind luarea în considerare a drepturilor fundamentale în cadrul analizelor de impact ale Comisiei” (SEC(2011)0567),

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 12 decembrie 2011 către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – Către o abordare mai eficientă” (COM(2011)0886),

—

având în vedere „Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația” din 25 iunie 2012,

—

având în vedere Orientările Consiliului din 20 ianuarie 2015 privind acțiunile metodologice de întreprins pentru verificarea compatibilității cu drepturile fundamentale la nivelul grupurilor de pregătire,

—

având în vedere Orientările pentru grupurile de pregătire ale Consiliului intitulate „Compatibilitatea cu drepturile fundamentale”,

—

având în vedere Raportul seminarului președinției Consiliului din 13 mai 2016 intitulat „Politicile naționale de aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a UE”,

—

având în vedere Orientările Comisiei din 19 mai 2015 privind analiza efectelor în ceea ce privește drepturile omului în evaluările de impact pentru inițiativele legate de politica comercială,

—

având în vedere rapoartele anuale ale Comisiei privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE,

—

având în vedere colocviile anuale ale Comisiei privind drepturile fundamentale,

—

având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 20 septembrie 2016 în cauzele conexate C-8/15 P- C-10/15 P, Ledra Advertising Ltd / Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană (BCE) (8),

—

având în vedere hotărârea CJUE din 6 noiembrie 2018 în cauzele conexate C-569/16 și C-570/16, Stadt Wuppertal v.Maria Elisabeth Bauer și Volker Willmeroth v Martina Broßonn (9),

—

având în vedere Avizul 2/13 al CJUE din 18 decembrie 2014 privind aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (10),

—

având în vedere Avizul nr. 4/2018 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) din 24 septembrie 2018, intitulat „Provocări și oportunități pentru punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale”,

—

având în vedere rapoartele anuale privind drepturile fundamentale ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Manualul FRA din octombrie 2018 intitulat „Aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în elaborarea legislației și a politicilor la nivel național – Orientări”,

—

având în vedere setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, în special instrumentul # 28 „Drepturi fundamentale și drepturile omului”,

—

având în vedere articolul 38 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizul Secretarului General al Consiliului Europei din 2 decembrie 2016 privind inițiativa Uniunii Europene de instituire a unui Pilon european al drepturilor sociale,

—

având în vedere documentul din noiembrie 2017 al delegației olandeze la COSAC, intitulat „Deschiderea ușilor închise: cum facem ca UE să devină mai transparentă pentru cetățenii săi” și scrisoarea delegațiilor COSAC către instituțiile UE din 20 decembrie 2017 privind transparența procesului decizional politic în cadrul UE;

—

având în vedere studiile intitulate „Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE”„Interpretarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a UE: dilema unei aplicări mai stricte sau mai largi a cartei la măsurile naționale” și „Carta socială europeană în contextul punerii în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a UE”, publicată de Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii la 22 noiembrie 2016, la 15 februarie 2016 și, respectiv, la 12 ianuarie 2016 (11),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale, avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru petiții (A8-0051/2019),

A.

întrucât Tratatul de la Lisabona a conferit statutul de legislație primară Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) în cadrul juridic al UE, având aceeași valoare juridică ca cea a tratatelor;

B.

întrucât prezentul raport nu evaluează fiecare drept individual menționat în cartă, ci mai degrabă analizează punerea în aplicare a acesteia ca instrument de drept primar;

C.

întrucât dispozițiile sociale constituie o parte esențială a Cartei și a structurii juridice a Uniunii; întrucât este important să se asigure respectarea drepturilor fundamentale și să se sublinieze importanța acestora în întreaga Uniune;

D.

întrucât, potrivit CJUE, drepturile fundamentale recunoscute de Cartă se află în centrul structurii juridice a UE, iar respectarea lor este o precondiție necesară pentru legalitatea tuturor actelor UE;

E.

întrucât Carta cuprinde, în conformitate cu dispozițiile dreptului internațional al drepturilor omului și ale articolul 51 din Cartă, atât „obligații negative” (neîncălcarea), cât și „obligații pozitive” (promovarea activă), care ar trebui să fie respectate în mod egal pentru ca prevederile Cartei să aibă un caracter operațional deplin;

F.

întrucât articolul 51 din Cartă definește domeniul de aplicare al acesteia în ceea ce privește respectarea principiului subsidiarității, ținând seama de competențele statelor membre și ale Uniunii și respectând limitele competențelor conferite Uniunii prin tratate;

G.

întrucât articolul 51 alineatul (2) din Cartă stabilește în mod clar că aceasta nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competențelor Uniunii, nu creează nicio competență sau sarcină nouă pentru Uniune și nu modifică competențele și sarcinile stabilite de tratate.

H.

întrucât instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii au obligația de a respecta în permanență Carta, chiar și atunci când acestea acționează în afara cadrului juridic al UE;

I.

întrucât, în temeiul articolului 51, dispozițiile Cartei se aplică statelor membre numai la punerea în aplicare de către acestea a dreptului Uniunii; întrucât, cu toate acestea, pentru că limitele acestei cerințe sunt incerte, este dificil de stabilit când și cum se aplică în mod concret Carta;

J.

întrucât potențialul drepturilor sociale și economice prevăzute în Cartă nu a fost exploatat în mod adecvat până în prezent; întrucât, reamintind avizul Secretarului General al Consiliului Europei, respectarea drepturilor sociale nu este doar un imperativ etic și o obligație legală, ci și o necesitate economică;

K.

întrucât articolul 6 din TUE subliniază, de asemenea, că drepturile fundamentale, garantate de CEDO, trebuie să constituie principii generale ale dreptului Uniunii;

L.

întrucât articolul 151 din TFUE se referă la drepturi sociale fundamentale, precum cele prevăzute în Carta socială europeană;

M.

întrucât studiul său din 22 noiembrie 2016 privind „Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE” (12) analizează, printre altele, relevanța Cartei pentru activitățile Comisiei în temeiul Tratatului privind Mecanismul european de stabilitate (Tratatul MES) și în contextul Semestrului european; întrucât drepturilor sociale prevăzute de Cartă nu li se acordă suficientă atenție în cadrul guvernanței economice a Uniunii; întrucât aceste drepturi trebuie considerate ca veritabile drepturi fundamentale;

N.

întrucât angajamentul din cadrul pilonului european al drepturilor sociale, de a oferi cetățenilor drepturi noi și mai eficiente în ceea ce privește egalitatea de șanse și accesul la piața muncii, condițiile de muncă echitabile și protecția și incluziunea socială, consolidează drepturile prevăzute de Cartă;

O.

întrucât principiul egalității de gen este o valoare fundamentală a UE și este prevăzut de tratatele UE și de Cartă; întrucât articolul 8 din TFUE stabilește principiul integrării perspectivei de gen, precizând că „în toate acțiunile pe care le întreprinde, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei”;

P.

întrucât transparența proceselor legislative și decizionale ale UE este un corolar al dreptului la bună administrare, consacrat la articolul 41, și o precondiție esențială pentru ca cetățenii să fie în măsură să evalueze și să supravegheze în mod corespunzător aplicarea Cartei de către instituțiile UE;

Q.

întrucât promovarea de către instituțiile, organismele, birourile și agențiile Uniunii a unei game largi de drepturi prevăzute în Cartă – de la drepturile civile și politice la drepturile sociale, economice și drepturile de a treia generație – ar constitui un stimulent esențial pentru dezvoltarea unei sfere publice europene și pentru exprimarea concretă a conceptului de cetățenie europeană și a dimensiunii participative în cadrul UE consacrate în tratate,

R.

întrucât FRA a formulat o serie de recomandări pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei în avizele sale intitulate „Îmbunătățirea accesului la căi de atac în domeniul afacerilor și al drepturilor omului la nivelul UE” (13) și „Provocări și oportunități pentru punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale” (14);

S.

întrucât articolul 24 din Cartă stipulează drepturile copilului, impunând autorităților publice și instituțiilor private obligația de a lua în considerare în primul rând interesul superior al copiilor;

T.

întrucât articolul 14 din Cartă subliniază dreptul tuturor copiilor la o educație echitabilă;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la normele de drept civil privind robotica (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2017 referitoare la digitalizarea industriei europene (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2018 referitoare la sistemele de arme autonome (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la egalitatea limbilor în epoca digitală (4),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 6 iunie 2018 de instituire a programului Europa digitală pentru perioada 2021-2027 (COM(2018)0434),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1488 al Consiliului din 28 septembrie 2018 privind instituirea întreprinderii comune pentru calculul european de înaltă performanță (5),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru afaceri juridice, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0019/2019),

A.

întrucât inteligența artificială (IA) și robotica transparente și cu principii de etică integrate au potențialul de a ne îmbogăți viețile și de a ne extinde capacitățile, atât în calitate de indivizi, cât și pentru binele comun;

B.

întrucât dezvoltarea IA se desfășoară într-un ritm rapid și întrucât IA a jucat deja, timp de mai mulți ani, un rol în viața noastră de zi cu zi; întrucât IA și robotica stimulează inovarea, conducând la noi modele de afaceri și jucând un rol-cheie în transformarea societăților noastre și digitalizarea economiilor noastre în multe sectoare, cum ar fi industria, asistența medicală, construcțiile și transportul;

C.

întrucât integrarea tot mai mare a roboticii în sistemele umane trebuie să fie ghidată de o politică solidă cu privire la maximizarea beneficiilor și reducerea la minimum a riscurilor pentru societate și cu privire la asigurarea unei dezvoltări în condiții de siguranță și în mod echitabil a inteligenței artificiale;

D.

întrucât inteligența artificială reprezintă una dintre tehnologiile strategice ale secolului XXI, atât pe plan mondial, cât și în Europa, ducând la evoluția pozitivă a economiei europene și favorizând inovarea, productivitatea, competitivitatea și bunăstarea;

E.

întrucât aproximativ un sfert dintre toți roboții industriali și jumătate dintre toți roboții destinați unor servicii profesionale din lume sunt produși de societăți europene și întrucât UE deține deja, prin urmare, active importante pe care ar trebui să își întemeieze politica industrială europeană;

F.

întrucât IA și robotica au potențialul de a remodela mai multe industrii și de a duce la o eficiență sporită a producției și, mai mult, de a mări competitivitatea industriei și a IMM-urilor europene pe plan global; întrucât pentru dezvoltarea inteligenței artificiale este crucial să fie disponibile seturi de date de mari dimensiuni și facilități de testare și experimentare;

G.

întrucât o abordare comună va facilita dezvoltarea tehnologiilor IA în beneficiul societății, răspunzând, în același timp, provocărilor prezentate de aceste tehnologii pentru a stimula inovarea, a îmbunătăți calitatea produselor și serviciilor bazate pe IA, pentru a îmbunătăți experiența consumatorilor și încrederea în tehnologiile IA și robotică și pentru a evita fragmentarea pieței interne;

H.

întrucât performanța în materie de calcul trebuie menținută la un nivel maxim în Uniune, care ar trebui să ofere oportunități industriei sale de aprovizionare și să îi crească eficacitatea în ceea ce privește transformarea evoluțiilor tehnologice în produse și servicii orientate spre cerere și axate pe aplicații, care să conducă la preluarea lor în aplicații de mare amploare și emergente, susținute de inteligența artificială;

I.

întrucât este nevoie urgent de o abordare coordonată la nivel european pentru ca UE să poată concura cu investițiile masive realizate de țări terțe, în special de SUA și China;

J.

întrucât, la 25 aprilie 2018 (6), Comisia s-a angajat să propună o abordare europeană în ceea ce privește inteligența artificială, elaborând un proiect de orientări privind IA în colaborare cu părțile interesate în cadrul Alianței pentru IA, un grup de experți în domeniul inteligenței artificiale, pentru a stimula aplicațiile și întreprinderile bazate pe IA în Europa;

K.

întrucât normele și procesele existente ar trebui să fie revizuite și, dacă este necesar, modificate pentru a ține seama de inteligența artificială și robotică;

L.

întrucât cadrul european pentru IA trebuie dezvoltat respectând pe deplin drepturile consacrate în Carta drepturilor fundamentale, și, în special, principiile protecției, confidențialității și securității datelor;

M.

întrucât evoluțiile din domeniul inteligenței artificiale pot și ar trebui să fie concepute astfel încât să protejeze demnitatea, autonomia și autodeterminarea persoanei;

N.

întrucât în Rezoluția sa din 16 februarie 2017, conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la normele de drept civil privind robotica, Parlamentul a invitat Comisia să propună un cadru juridic coerent în ceea ce privește dezvoltarea roboticii, inclusiv a sistemelor autonome și a roboților inteligenți autonomi;

O.

întrucât dezvoltarea IA și a roboticii trebuie să includă întreaga societate; întrucât, cu toate acestea, în 2017, zonele rurale au fost în mare parte excluse din beneficiile IA, deoarece 8 % dintre locuințe nu erau acoperite de o rețea fixă, iar 53 % nu dispuneau de tehnologii de „acces de generație următoare” (VDSL, Cable Docsis 3.0 sau FTTP);

P.

întrucât dezvoltarea serviciilor și a produselor bazate pe IA necesită conectivitate, fluxul liber al datelor și accesibilitatea datelor pe teritoriul UE; întrucât utilizarea unor tehnici avansate de minerit al datelor în produse și servicii poate contribui la creșterea calității procesului decizional și, prin urmare, a posibilităților consumatorilor de a alege, și poate îmbunătăți performanța întreprinderilor;

Q.

întrucât evoluțiile tehnologice în materie de produse și servicii inteligente pot aduce beneficii economiei bazate pe cunoaștere, care se întemeiază pe cantitatea, calitatea și accesibilitatea informațiilor disponibile și poate astfel conduce la o mai bună adaptare la nevoile consumatorilor;

R.

întrucât securitatea cibernetică este esențială pentru a asigura că datele nu sunt corupte sau utilizate răuvoitor pentru a face IA să funcționeze într-un mod care este în detrimentul cetățenilor sau al întreprinderilor, ceea ce ar submina industria și încrederea consumatorilor în IA; întrucât evoluțiile din domeniul IA sporesc dependența de aceste sisteme pentru acțiuni și decizii, lucru care, la rândul său, impune standarde înalte de reziliență cibernetică în UE pentru a asigura protecția împotriva încălcărilor și disfuncționalităților securității cibernetice;

S.

întrucât tendința spre automatizare impune ca cei implicați în dezvoltarea și comercializarea aplicațiilor de inteligență artificială să includă securitatea și etica încă din etapele inițiale, recunoscând astfel că trebuie să fie pregătiți să accepte răspunderea juridică pentru calitatea tehnologiei pe care o produc;

T.

întrucât construirea unui ecosistem fiabil pentru dezvoltarea tehnologiei IA ar trebui să se bazeze pe arhitectura politicii de date; întrucât aceasta implică crearea unor programe raționalizate și simplificate de colectare și gestionare a datelor în scopuri de cercetare, pentru a permite dezvoltarea IA în mai multe domenii: sectorul medical, financiar, biologic, energetic, industrial, chimic sau public; întrucât ecosistemul IA bazat pe date ar putea cuprinde inițiative paneuropene lansate în domeniul standardelor deschise și întemeiate pe recunoașterea reciprocă a certificatelor și norme transparente de interoperabilitate;

U.

întrucât utilizarea IA în sine nu asigură adevăr sau echitate, deoarece modul în care se colectează datele și se scriu algoritmii poate fi influențat de factori subiectivi și de subiectivitatea prezentă în societate; întrucât calitatea datelor, împreună cu proiectarea algoritmică și procesele de reevaluare constantă, ar trebui să prevină subiectivitatea;

V.

întrucât IA și robotica ar trebui dezvoltate și implementate într-un mod axat pe oameni, cu scopul de a sprijini persoanele acasă și la locul de muncă; întrucât IA poate fi folosită și pentru a evita ca oamenii să fie nevoiți să ocupe locuri de muncă periculoase;

W.

întrucât dezvoltarea continuă și extinderea utilizării proceselor decizionale automatizate și algoritmice va avea fără îndoială un impact asupra alegerilor pe care persoanele individuale (de exemplu oameni de afaceri sau utilizatori ai internetului) și autoritățile publice administrative, judiciare sau de altă natură le vor face în luarea unei decizii finale legate de consum, de afaceri sau de exercitarea autorității; întrucât este necesară integrarea unor garanții și a unor posibilități de control și verificare umane în procesele decizionale automatizate și algoritmice;

X.

întrucât învățarea automatizată ridică, de asemenea, probleme în ceea ce privește asigurarea nediscriminării, a garanțiilor procedurale, a transparenței și a înțelegerii proceselor decizionale;

Y.

întrucât IA constituie un instrument important de abordare a provocărilor societale globale și întrucât statele membre, prin intermediul politicii lor publice, ar trebui să promoveze investițiile, să asigure fonduri pentru C&D și să elimine barierele din calea dezvoltării și adoptării IA;

Z.

întrucât platformele comerciale de inteligență artificială au trecut de la testare la aplicații reale în domenii precum sănătatea, mediul, energia și transporturile; întrucât tehnicile de învățare automată se află la baza tuturor principalelor platforme web și a aplicațiilor cu volume mari de date;

AA.

întrucât cercetătorii și întreprinderile din Europa sunt implicați într-o mare varietate de subiecte legate de tehnologia blockchain, de la lanțuri de aprovizionare la servicii publice, finanțe, internetul obiectelor, asistență medicală, mass-media, orașe inteligente, energie și transporturi; întrucât Europa este un actor puternic în domenii importante legate de tehnologia blockchain, precum IA; întrucât tehnologia blockchain poate juca un rol important în consolidarea inovării europene;

AB.

întrucât tehnologiile în materie de securitate cibernetică, cum ar fi identitățile digitale, criptografia sau tehnologiile de detectare a intruziunii și aplicarea lor în domenii precum finanțele, industria 4.0, energia, transporturile, asistența medicală sau e-guvernarea sunt esențiale pentru a garanta securitatea și încrederea în activitatea și tranzacțiile online, atât în rândul cetățenilor, cât și al administrațiilor publice și al întreprinderilor;

AC.

întrucât mineritul textului și al datelor servește drept bază pentru aplicațiile de IA și de învățare automată, fiind vital pentru IMM-uri și întreprinderile nou-înființate, deoarece le permite să aibă acces la cantități mari de date pentru a antrena algoritmi IA;

AD.

întrucât IA s-ar putea dovedi a avea un consum foarte ridicat de energie; întrucât, în lumina acestor informații, este important ca utilizarea IA să fie promovată, ținând seama totodată de obiectivele existente ale UE în materie de eficiență energetică și economia circulară;

AE.

întrucât IA ar trebui să sprijine pe deplin toate limbile europene pentru a oferi tuturor europenilor șanse egale de a beneficia de evoluțiile moderne în materie de IA în cadrul societății informaționale europene multilingve;

AF.

întrucât, în industriile și serviciile asociate cu tehnologia de vârf, IA este esențială pentru transformarea Europei într-un „continent incubator de afaceri” prin exploatarea celor mai recente tehnologii pentru a genera creștere economică în Europa, în special în domenii cum ar fi tehnologia medicală, serviciile și programele de sănătate, descoperirea de noi medicamente, chirurgia robotizată și asistată de roboți, tratarea bolilor cronice și imagistica medicală și registrele medicale, precum și prin asigurarea unui mediu sustenabil și a unei producții alimentare sigure; întrucât, în prezent, Europa cunoaște o anumită întârziere în raport cu America de Nord și cu Asia în ceea ce privește cercetarea și brevetarea în domeniul inteligenței artificiale;

AG.

întrucât dezvoltarea tehnologiilor bazate pe IA poate contribui la îmbunătățirea vieții persoanelor cu boli cronice și dizabilități și poate oferi soluții la provocări sociale, cum ar fi fenomenul actual de îmbătrânire a populației, prin îmbunătățirea preciziei și a eficacității tehnologiei medicale în contextul asistenței medicale;

AH.

întrucât există un catalog vast de posibile aplicații ale IA și ale roboticii în asistența medicală, cum ar fi gestionarea registrelor și a datelor medicale, efectuarea de activități repetitive (analizarea testelor, radiografiile și scanările prin tomografie computerizată, introducerea de date), stabilirea tratamentelor, efectuarea de examinări medicale digitale (cum ar fi examinarea medicală bazată pe istoricul medical personal și pe cunoștințe medicale generale), asistenți medicali virtuali, managementul medicației, crearea de medicamente, medicina de precizie (având în vedere că în genetică și genomică se caută mutații și legături cu boala pe baza informațiilor din ADN), monitorizarea sănătății și analiza sistemelor de asistență medicală, printre alte aplicații;

AI.

întrucât accesibilitatea nu înseamnă aceleași servicii și aceeași aparatură pentru toți; întrucât accesibilitatea IA și a roboticii se bazează pe planificare și proiectare favorabile incluziunii; întrucât proiectarea trebuie să pornească de la nevoile, dorințele și experiențele utilizatorilor;

AJ.

întrucât există preocupări grave de ordin etic, psihologic și juridic cu privire la autonomia roboților, la lipsa lor evidentă de empatie umană și la impactul lor asupra relației dintre doctor și pacient, care nu au fost încă abordate în mod adecvat la nivelul Uniunii, în special în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal ale pacienților, răspunderea în ceea ce privește acțiunile lor și noile relații economice și de muncă rezultate; întrucât „autonomia” ca atare poate fi atribuită în totalitate exclusiv ființelor umane; întrucât este necesar un cadru juridic și etic solid pentru inteligența artificială;

AK.

întrucât la baza utilizării inteligenței artificiale, mai ales în domeniul sănătății, trebuie să stea mereu principiul responsabilității „Omul utilizează tehnologia”,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

73.

74.

75.

76.

77.

78.

79.

80.

81.

82.

83.

84.

85.

86.

87.

88.

89.

90.

91.

92.

93.

94.

95.

96.

97.

98.

99.

100.

101.

102.

103.

104.

105.

106.

107.

108.

109.

110.

111.

112.

113.

114.

115.

116.

117.

118.

119.

120.

121.

122.

123.

124.

125.

126.

127.

128.