Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Piața unică digitală – Tendințe și perspective pentru IMM-uri”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 429/01)

Raportor:

Pedro ALMEIDA FREIRE

Decizia Adunării Plenare	30.3.2017
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	4.9.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	18.9.2020
Sesiunea plenară nr.	554
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	220/0/0

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE acordă o atenție deosebită impactului tehnologiei digitale asupra întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) din Europa. Într-adevăr, cele 25 de milioane de IMM-uri reprezintă coloana vertebrală a economiei UE. Ele asigură locuri de muncă pentru circa 100 de milioane de persoane, reprezintă mai mult de jumătate din PIB-ul european și joacă un rol esențial în crearea de valoare în toate sectoarele economiei.

1.2.

Cu ocazia audierilor pe care le-a desfășurat în câteva țări selecționate (Belgia, Germania, Portugalia și România), în legătură cu indicele economiei și societății digitale (DESI) pentru 2019, CESE a constatat că numeroase IMM-uri europene, în special întreprinderile mici și microîntreprinderile (93 % din întreprinderile europene) au înregistrat întârzieri în adoptarea de soluții digitale. Cele care au făcut totuși acest pas au comunicat că se confruntă cu numeroase obstacole care perturbă implementarea acestor soluții.

1.3.

CESE recomandă să se întreprindă toate eforturile pentru eliminarea primului obstacol, reprezentat de lipsa unei acoperiri optime a teritoriului cu rețele în bandă largă.

1.4.

CESE a constatat că necesitățile IMM-urilor în materie de formare pe tema tehnologiilor digitale, în domenii precum securitatea cibernetică, inteligența artificială sau tehnologiile blockchain, sunt esențiale, dacă nu chiar urgente. În această privință, CESE recomandă ca învățământul școlar să propună cursuri obligatorii privind tehnologiile digitale, iar IMM-urile să poată beneficia de servicii de formare cu privire la aceste instrumente. În plus, trebuie sprijinite și promovate mai bine acțiunile de formare continuă adecvate și la prețuri accesibile destinate lucrătorilor care desfășoară activități independente, managerilor de IMM-uri și angajaților acestora.

1.5.

CESE îndeamnă la coordonarea corespunzătoare a regimurilor fiscale naționale, întrucât în jumătate dintre țările în care s-au desfășurat audieri, lipsa acestei coordonări cauzează costuri proporțional mai ridicate pentru IMM-uri decât pentru marile întreprinderi și perturbă activitățile transfrontaliere. Într-adevăr, asigurarea unei concurențe loiale între IMM-uri și întreprinderile mari este esențială pentru buna funcționare a pieței interne.

1.6.

CESE dorește ca disparitățile în materie de legislație și inflația de reglementări, de norme și de etichete să fie suprimate: acestea reprezintă obstacole importante în calea dezvoltării digitale și transfrontaliere a IMM-urilor, deoarece generează costuri de asigurare a conformității, cheltuieli salariale și cheltuieli cu expertiza externă, care le afectează negativ dezvoltarea.

1.7.

CESE consideră că accesul IMM-urilor la finanțare este prioritar pentru sprijinirea investițiilor pe care le realizează IMM-urile pentru a se adapta la transformarea digitală a societății, a comerțului și a modurilor de consum și la internaționalizarea schimburilor. El menționează că Entreprise Europe Network (Rețeaua întreprinderilor europene – EEN) nu este nici suficient cunoscută, nici suficient utilizată de către IMM-urile europene și de centrele de inovare digitală finanțate de Uniunea Europeană. Consolidarea dialogului și a cooperării între EEN și organizațiile IMM-urilor ar îmbunătăți eficacitatea sistemului.

2.   Impactul tehnologiei digitale asupra IMM-urilor

2.1.

Cu ocazia publicării indicelui economiei și societății digitale pentru 2020, la 11 iunie 2020, vicepreședinta executivă a Comisiei Europene, Margrethe Vestager, a declarat că „criza cauzată de coronavirus a demonstrat cât este de important ca cetățenii și întreprinderile să fie conectați și capabili să interacționeze online” (1).

2.2.

Comisarul european pentru piața internă, Thierry Breton, a evidențiat faptul că „datele pe care le publicăm azi (privind DESI) (2) demonstrează că industria utilizează acum, mai mult ca niciodată, soluții digitale. Trebuie să ne asigurăm că acest lucru este valabil și pentru întreprinderile mici și mijlocii și că cele mai avansate tehnologii digitale sunt disponibile și utilizate pe scară largă în toate sectoarele economiei”.

2.3.

Totodată, CESE acordă o atenție deosebită impactului tehnologiei digitale asupra IMM-urilor. Într-adevăr, cele 25 de milioane de IMM-uri reprezintă coloana vertebrală a economiei UE. Ele asigură locuri de muncă pentru circa 100 de milioane de persoane, reprezintă mai mult de jumătate din PIB-ul Europei și joacă un rol esențial în crearea de valoare în toate sectoarele economiei (3).

2.4.

IMM-urile sunt o parte integrantă foarte importantă a structurii economice și sociale a Europei, sunt foarte diverse din punctul de vedere al modelului economic, al dimensiunii, al vechimii lor și al profilului antreprenorului și au la bază o rezervă de talente diverse – atât bărbați, cât și femei. Acestea includ profesiile liberale, deși profesiile liberale reglementate, care fac obiectul unor norme specifice sectorului lor de activitate (farmaceutic, judiciar etc.) nu sunt incluse ca atare în definiția IMM-urilor, microîntreprinderile, întreprinderile industriale de talie intermediară, întreprinderile artizanale tradiționale și întreprinderile nou-înființate de înaltă tehnologie.

2.5.

Conștient de impactul tehnologiilor digitale asupra IMM-urilor, CESE susține analiza Comisiei și consideră că cei trei piloni pe care se întemeiază orientarea Strategiei Comisiei pentru IMM-uri pentru o Europă sustenabilă (4) (consolidarea capacităților și sprijinirea tranziției către durabilitate și digitalizare, reducerea sarcinii de reglementare, îmbunătățirea accesului la piață și la finanțare), reprezintă, într-adevăr, domenii prioritare. CESE subliniază că IMM-urile au nevoie de sprijin financiar imediat, deoarece sunt foarte afectate de impactul economic al pandemiei de COVID-19 și că, prin urmare, angajații lor sunt mai expuși riscului de a-și pierde locul de muncă. În această privință, CESE regretă că Planul de redresare pentru Europa destinat reparării daunelor economice și sociale cauzate de pandemia de COVID-19 și adoptat de Consiliul European extraordinar din 17-21 iulie 2020, este limitat la 750 de miliarde EUR și că cele 27 de state membre și-au redus ambițiile, printre altele în domeniul digital, pentru a obține acordul așa-numitelor țări „austere”, deoarece acest lucru va avea un impact asupra sprijinului financiar acordat digitalizării IMM-urilor.

2.6.

CESE menționează că pilonii strategiei Comisiei axată pe IMM-uri pentru o Europă durabilă și digitală vin în sprijinul așteptărilor exprimate de reprezentanții IMM-urilor cu ocazia audierilor pe care CESE le-a desfășurat în patru țări selecționate pe baza DESI 2019 (Belgia, Germania, Portugalia și România), cu scopul de a evalua impactul tehnologiilor digitale asupra IMM-urilor, înainte de a fi întrerupte de criza coronavirusului și de obligația de izolare. Drept urmare, CESE nu a putut realiza audieri în Estonia și în Irlanda, care fuseseră selecționate datorită poziției lor în eșalonul fruntaș, conform DESI 2019.

3.   Observații generale

3.1.

Digitalizarea este un factor de dezvoltare a IMM-urilor (meșteșugari, comercianți, profesii liberale, prestatori de servicii etc.). Mai mult de jumătate din vânzările cu amănuntul din Europa sunt afectate de internet, indiferent dacă este vorba despre vânzările online sau despre cele realizate în magazin, în urma căutărilor online (activitate numită și ROPO: Research Online, Purchase Offline – căutare online, achiziționare offline) (5).

3.2.

Dezvoltarea site-urilor internet, a rețelelor de socializare, a marketingului digital sau a programelor de gestionare a relațiilor cu clienții (CRM) favorizează dezvoltarea „IMM-urilor digitalizate”. Pachetele software, precum și programele de analiză de date contribuie în egală măsură la optimizarea proceselor din cadrul întreprinderii. În această privință, CESE observă că programele de formare ar trebui să le permită utilizatorilor, inclusiv administratorilor de IMM-uri, să își dezvolte cunoștințele în privința utilizării acestor instrumente.

3.3.

Digitalizarea poate fi un element derutant, care provoacă perturbări radicale. Inovarea „disruptivă” reprezintă un proces de transformare a unei piețe, ca urmare a provocărilor digitale. Această transformare radicală schimbă o piață, deschizând-o către un număr cât mai mare de persoane, și permite unor noi participanți să atragă („să devieze”) o parte din cifra de afaceri a lanțurilor valorice tradiționale.

3.4.

De exemplu, relația de încredere și de apropiere între o IMM și clientela sa poate crea impresia că activitatea întreprinderii respective este protejată împotriva pătrunderii digitalizării. Cu toate acestea, experiența demonstrează că această relație de apropiere cu clientul nu reprezintă în niciun caz o garanție. De fapt, consumatorii sunt gata să se reorienteze către alte oferte, dacă acestea din urmă se dovedesc a fi mai practice și mai avantajoase (6).

3.5.

În economia digitală, protecția juridică a consumatorului nu are consecințe asupra comportamentului acestuia. Într-adevăr, oferta propusă pe cale digitală unui consumator obișnuit cu un serviciu imaterial, disponibil și ușor de utilizat, care include o protecție juridică ce îi protejează interesele, însă a cărei utilizare este mai puțin confortabilă, nu va avea nicio consecință asupra comportamentului său (7).

3.6.

Discursul pozitiv, chiar retoric, privind perturbarea digitală se referă deseori la marile întreprinderi care dispun de resurse suficiente pentru a investi în cercetare și inovare și în marketing. Însă acest discurs omite faptul că perturbarea digitală poate, de exemplu, să afecteze, printre altele, anumite profesii liberale, care sunt, prin natura lor, foarte fragmentate și, deseori, nu dispun de un buget pentru cercetare și inovare. Ele pot doar să se doteze cu soluții digitale disponibile pe piață, fără însă a le dezvolta ele însele și, din acest motiv, sunt mai vulnerabile în privința digitalizării activității lor.

3.7.

De asemenea, spațiul digital distruge anumite iluzii ale IMM-urilor. Astfel, faptul de a furniza servicii de o amploare redusă într-o zonă geografică limitată în care potențialul de dezvoltare este la fel de redus, le poate crea iluzia acestor întreprinderi că nu sunt atinse de transformarea generată de era digitală. Or, realitatea demonstrează contrariul. De exemplu, sectorul hotelier pare a fi o ofertă ce nu poate fi relocată. Cu toate acestea, platformele de rezervări au putut să acapareze o parte semnificativă din valoarea respectivă, până într-acolo încât reprezentanții din sectorul hotelier și al restaurantelor afirmă că ar fi trebuit să anticipeze și să își creeze propria platformă pentru a-și păstra controlul asupra rezervărilor și a nu ajunge într-o astfel de situație de dependență de acești actori din afara sectorului (8).

3.8.

În plus, perturbarea digitală generează o redistribuire a activității. Să enumerăm câteva exemple din domeniul profesiilor liberale: în expertiza contabilă, activitatea de introducere a datelor contabile, care este foarte manuală, este realizată într-o măsură din ce în ce mai mare chiar de către clienți, fapt care reduce activitatea experților contabili și marjele lor de profit, pe lângă faptul că apar concurenți care propun servicii contabile online.

3.9.

De exemplu, riscul creat prin redistribuirea activității în ceea ce privește profesia de notar este mai redus, însă o parte din activitățile notariale pot fi realizate de alte persoane; astfel, unele întreprinderi nou-înființate propun crearea unor testamente valabile din punct de vedere juridic, la un preț de 70 de euro (9).

3.10.

Redistribuirea activității afectează și sectorul medical: există site-uri care propun stabilirea online a programărilor sau servicii de telemedicină, pentru a acoperi zonele slab deservite.

3.11.

Există și situații în care platformele comerciale bazate pe colaborare nu sunt informate cu privire la cerințele care trebuie respectate în ceea ce privește aplicarea dreptului european și național, precum, de exemplu, obligația de înmatriculare a societăților, cerințele în materie de asigurări obligatorii, de sănătate și de securitate, de protecție a lucrătorilor și a consumatorilor etc.

3.12.

Astfel, este evident că, prin prisma acestor perturbări economice, sociale și societale, provocările digitalizării ar trebui să reprezinte o componentă permanentă a dialogului social.

3.13.

IMM-urile constituie o categorie eterogenă de actori economici, de la brutari până la farmaciști, trecând prin profesiile liberale, ceea ce presupune că politica privitoare la consolidarea capacităților și la susținerea digitalizării IMM-urilor trebuie să fie incluzivă și ușor aplicabilă de către acestea din urmă, fără a cauza costuri suplimentare disproporționate sau încetinirea activității lor principale pentru a-și asigura conformitatea.

3.14.

Cu toate acestea, nevoile IMM-urilor nu se limitează la o legislație inteligentă și incluzivă, ci cuprind și dezvoltarea competențelor și formarea continuă, având la bază o nouă viziune asupra întreprinderii. Într-adevăr, transformarea digitală a IMM-urilor influențează și organizarea și cultura întreprinderii. Or, numeroși administratori de IMM-uri nu fac din transformarea digitală o strategie pentru întreprinderea lor. Transformarea digitală nu este doar o chestiune legată de instrumente digitale și de proces, ci reprezintă o nouă manieră de a crea valoare, prin adaptarea modelului de afaceri la contextul digital, inițiativa revenind în acest sens managerilor.

3.15.

Totodată, IMM-urile se confruntă cu numeroase obstacole în calea accesului la finanțare, la acțiuni de formare la prețuri accesibile și la sprijin în vederea internaționalizării. Rețeaua întreprinderilor europene, care este dedicată inovării și internaționalizării întreprinderilor și care le oferă IMM-urilor servicii de informare, de consiliere în dreptul european și de asistență, nu este foarte cunoscută în domeniu. Centrele de inovare digitală finanțate de Uniunea Europeană (de exemplu, centrele europene de inovare digitală gestionate de Innoviris, la Bruxelles (10)) contribuie, de asemenea, la sprijinirea digitalizării IMM-urilor prin formare și finanțare, precum și la dezvoltarea unei culturi antreprenoriale digitale. Consolidarea dialogului, a analizei nevoilor IMM-urilor și a cooperării între EEN și organizațiile de IMM-uri ar îmbunătăți totuși eficacitatea sistemului.

4.   Observații specifice

4.1.

Prezentul aviz se întemeiază parțial pe concluziile audierilor organizate între iulie 2019 și primul trimestru din 2020 împreună cu partenerii sociali, federațiile de IMM-uri, asociațiile de consumatori, autoritățile publice și alți interlocutori din patru state membre: Germania, Belgia, Portugalia și România. Estonia și Irlanda, care fuseseră și ele selecționate, nu au putut participa la audieri din cauza crizei cauzate de coronavirus.

4.2.

CESE semnalează că obiectul audierilor menționate, desfășurate în țările de mai sus, era acela de a sprijini și de a alimenta cu mărturii „de pe teren” acțiunea și politica europene referitoare la integrarea tehnologiilor digitale de către IMM-uri.

4.3.

Pentru a evalua impactul tehnologiei digitale asupra IMM-urilor, CESE a selecționat dintre cei cinci indicatori ai DESI (11): — integrarea tehnologiei digitale din punctul de vedere al dimensiunii sale comerciale, aceasta din urmă incluzând trei indicatori pe care CESE îi consideră pertinenți: procentul de IMM-uri care desfășoară activități comerciale online, cifra de afaceri a IMM-urilor rezultată din comerțul online și procentul de IMM-uri care desfășoară activități comerciale online și la nivel transfrontalier.

4.4.

Printre țările selecționate de CESE din perspectiva indicatorului menționat anterior din cadrul DESI 2019, Irlanda și Estonia se află în fruntea clasamentului referitor la comerțul electronic și la integrarea tehnologiei digitale din punctul de vedere al dimensiunii sale comerciale, urmate de Belgia, care se situează, la rândul său, deasupra mediei.

4.5.

Germania se află la mijlocul clasamentului, iar Portugalia sub medie. România se situează către finalul clasamentului.

4.6.

Majoritatea audierilor (Belgia, Germania, Portugalia) au indicat existența unor disparități în acoperirea rețelelor în bandă largă: zonele urbane sunt bine acoperite, în timp ce zonele rurale și periferice sunt slab acoperite, iar tehnologia 4G nici măcar nu este disponibilă în anumite zone din țară (Portugalia). Or, modelarea viitorului digital al Europei și al IMM-urilor sale implică dezvoltarea unor soluții digitale pe scară largă, precum și interoperabilitatea infrastructurilor digitale esențiale. Într-adevăr, CESE observă că conectivitatea reprezintă pilonul esențial al transformării digitale a IMM-urilor.

4.7.

Formarea în domeniul tehnologiilor digitale reprezintă o nevoie semnalată de toți interlocutorii întâlniți cu ocazia audierilor. Educația și formarea profesională în domeniul tehnologiilor digitale lipsesc într-o foarte mare măsură și împiedică IMM-urile să recruteze personal competent în acest domeniu (Portugalia, România). Formarea în domeniul digital a angajaților IMM-urilor, pentru ca aceștia să poată să devină competenți și să rămână la zi în domenii precum securitatea cibernetică, inteligența artificială sau tehnologiile blockchain este esențială, dacă nu chiar urgentă (Belgia). Într-adevăr, situația actuală se caracterizează printr-o cunoaștere superficială a instrumentelor digitale, care, în scurt timp, nu va mai fi suficientă (Germania). La rândul lor, lucrătorii au nevoie de competențe digitale pentru a-și păstra locul de muncă și a reuși pe o piață a muncii din ce în ce mai digitalizată și aflată într-o evoluție rapidă (Germania). Într-adevăr, digitalizarea poate genera teama de pierdere a locului de muncă în anumite sectoare foarte automatizate (Germania).

4.8.

IMM-urile nu sunt suficient de echipate și de instruite pentru a gestiona riscurile cauzate de activitățile cibernetice rău intenționate (Belgia, Germania). Drept urmare, unele IMM-uri tradiționale se îndoiesc de însăși utilitatea dezvoltării unei activități online (Portugalia). Cele care au ales calea digitalizării se confruntă cu dificultăți la exploatarea vastului repertoriu de date de care dispun cele mai mari întreprinderi și sunt reticente să utilizeze instrumente și aplicații avansate, bazate pe inteligența artificială (IA), de exemplu, fapt care le plasează într-o situație concurențială defavorabilă în raport cu marile întreprinderi (Germania). În același timp, IMM-urile din orice sector sunt foarte expuse amenințărilor cibernetice și, deseori, trebuie să recurgă la experți externi, fapt care generează costuri suplimentare.

4.9.

În jumătate dintre țările în care s-au desfășurat audieri (Belgia, Portugalia), lipsa coordonării corespunzătoare a regimurilor fiscale naționale generează costuri proporțional mai importante pentru IMM-uri decât pentru marile întreprinderi și perturbă activitățile transfrontaliere.

4.10.

Disparitățile în materie de legislație, inflația de reglementări, de norme și de etichete reprezintă, la rândul lor, obstacole în calea dezvoltării digitale și transfrontaliere a IMM-urilor (Belgia, Portugalia), deoarece generează costuri de asigurare a conformității și cheltuieli salariale atât de importante, încât determină anumite IMM-uri să își relocalizeze activitatea (Belgia). De exemplu, intrarea în vigoare a Regulamentului general privind protecția datelor cu caracter personal a obligat IMM-urile să își mobilizeze o parte a personalului pentru a elabora proceduri interne de gestionare a datelor cu caracter personal, a-și informa clientela etc.; în unele cazuri, ele au fost nevoite să recurgă la consultanți externi, ceea ce le-a deturnat de la obiectivul prioritar, cel al dezvoltării comerciale, impunându-le anumite costuri și încetinindu-le activitatea principală (Belgia).

4.11.

Dezvoltarea digitală a IMM-urilor poate fi perturbată și de inerția legiuitorului național: formarea și educația în domeniul tehnologiilor digitale și serviciile de asistență oferite IMM-urilor în implementarea digitalizării nu sunt considerate priorități strategice (România).

4.12.

Date fiind riscurile economice, sociale și societale cauzate de revoluția digitală, interlocutorii cu care s-a discutat în toate țările participante la audieri consideră că este fundamental ca partenerii sociali și reprezentanții IMM-urilor să fie implicați în elaborarea legislației care îi vizează și în dialogul social.

---

(1)  Comunicatul de presă al Comisiei Europene din 11 iunie 2020, Bruxelles.

(2)  Indicele economiei și societății digitale (DESI).

(3)  COM(2020) 103 final.

(4)  A se vedea nota de subsol 3.

(5)  Forrester, European Cross-Channel Retail Sales Forecast, 2015-2020

https://www.forrester.com/report/European+CrossChannel+Retail+Sales+Forecast+2015+To+2020/-/E-RES115375

(6)  Activitățile comerciale de închiriere de DVD-uri, slăbite în urma popularizării serviciilor de video la cerere și a descărcării de conținut online, reprezintă dovada acestei fragilități. Apariția unor entități precum Amazon, care propune, la același preț, livrarea rapidă și fiabilă la domiciliu pe baza unei oferte de tip catalog, a convins mulți consumatori să prefere cumpărăturile online, chiar dacă continuă să se plimbe prin librării în timpul lor liber.

(7)  Le numérique déroutant. Studiu BPI France Le Lab, 19 februarie 2015.

(8)  Studiu BPI France Le Lab, citat anterior.

(9)  https://testamento.fr/fr/

(10)  Programul Europa digitală 2021-2027.

(11)  Conectivitatea, capitalul uman, utilizarea internetului, integrarea tehnologiilor digitale și serviciile publice digitale.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Măsuri eficiente și coordonate ale UE pentru combaterea evaziunii fiscale, a evitării obligațiilor fiscale, a spălării banilor și a paradisurilor fiscale

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 429/02)

Raportor:

domnul Javier DOZ ORRIT

Decizia Adunării Plenare	20.2.2020
Temeiul juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	20.7.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	18.9.2020
Sesiunea plenară nr.	554
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	216/2/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

În pofida eforturilor depuse de UE și de numeroase guverne și a intrării în vigoare a unor directive europene importante (Directiva privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului – DCSB, Directiva împotriva evitării obligațiilor fiscale – ATAD etc.) (1) și a Planului de acțiune al OCDE privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor (BEPS), volumul fraudei și al evaziunii fiscale, al spălării banilor, precum și al evitării obligațiilor fiscale este în continuare foarte ridicat în raport cu finanțele publice ale statelor europene.

1.2.

CESE propune promovarea unui pact european pentru combaterea eficientă a fraudei și a evaziunii fiscale, a evitării obligațiilor fiscale și a spălării banilor. CESE solicită Comisiei Europene să promoveze o inițiativă politică care să implice guvernele naționale și celelalte instituții europene în realizarea acestui obiectiv, promovând consensul necesar în acest scop și implicând societatea civilă. Cooperarea dintre statele membre ar trebui să constituie pilonul principal al pactului.

1.3.

CESE solicită instituțiilor europene și statelor membre să prevadă resursele financiare și umane necesare pentru a pune în aplicare în mod eficace legislația europeană în vigoare și să își asume angajamentul de a adopta toate noile măsuri legislative și administrative necesare pentru combaterea eficientă a infracțiunilor și a practicilor fiscale incorecte, a spălării banilor și a activităților desfășurate în paradisurile fiscale. În acest sens, este necesar să se efectueze o evaluare permanentă a rezultatelor obținute ca urmare a punerii în aplicare a fiecărei măsuri.

1.4.

CESE consideră esențial angajamentul statelor membre de a pune capăt formelor neechitabile și dăunătoare de concurență fiscală, ceea ce a menționat, de altfel, în avizul său privind fiscalitatea și votul cu majoritate calificată (2) cu privire la necesitatea promovării dezbaterii privind trecerea progresivă de la votul în unanimitate la votul cu majoritate calificată în chestiunile fiscale.

1.5.

Participarea activă a societății civile este esențială pentru crearea unei conștiințe fiscale a cetățenilor împotriva infracțiunilor și a practicilor incorecte și în favoarea unei fiscalități echitabile. Cooperarea cu aceasta va contribui la realizarea pactului și la punerea sa în aplicare. Implicarea întreprinzătorilor și a organizațiilor acestora este foarte importantă pentru succesul lui. Este necesar să se asigure că măsurile legislative adoptate nu au un impact nejustificat asupra întreprinderilor care își îndeplinesc obligațiile fiscale, prin impunerea unei sarcini administrative excesive asupra acestora. Acționând eficient și fără întârziere împotriva infracțiunilor și a practicilor fiscale incorecte, se vor obține resurse financiare publice suplimentare pentru a contribui la finanțarea planurilor de redresare după pandemie, la transformarea ecologică și digitală a economiei și la construirea Pilonului european al drepturilor sociale.

1.6.

Digitalizarea economiei implică noi provocări pentru autoritățile fiscale, deoarece poate crea noi metode de planificare fiscală agresivă, infracțiuni financiare și practici incorecte. Cu toate acestea, digitalizarea economiei, prin intermediul unei cooperări administrative mai eficiente și al schimbului de date, creează, de asemenea, noi oportunități pentru autoritățile fiscale de a combate astfel de practici.

1.7.

Pentru a obține rezultate mai bune în combaterea acestor infracțiuni și practici incorecte este necesară intensificarea cooperării politice, administrative, polițienești și judiciare, atât direct între statele membre, cât și între acestea și UE, consolidarea temeiurilor juridice pe care se întemeiază această cooperare și asigurarea unor resurse economice și umane suficiente pentru unitățile de informații financiare (FIU), autoritățile fiscale, organismele europene de supraveghere și pentru alți actori implicați în acest proces.

1.8.

Pentru a îmbunătăți eficacitatea acțiunilor, este necesar să se pornească de la o viziune comună asupra acestor infracțiuni și practici incorecte, asupra legăturilor existente între acestea și a relației lor cu criminalitatea economică și financiară și cu corupția politică, precum și asupra rolului esențial al paradisurilor fiscale în facilitarea și ascunderea lor. Eradicarea activităților infracționale din paradisurile fiscale ar trebui să fie un obiectiv prioritar al UE.

1.9.

Deși această politică este necesară în orice circumstanțe, CESE consideră că, în situația creată de pandemia de COVID-19, este esențial ca ea să devină o prioritate politică și etică pentru Uniune, pentru guvernele naționale și pentru societatea civilă europeană. Atunci când sunt necesare atât de multe resurse financiare publice pentru a face față consecințelor sanitare, economice și sociale ale pandemiei, este inadmisibil ca o cantitate semnificativă din aceste resurse să fie deturnată ilegal spre beneficiul privat al câtorva persoane, afectând în mod direct marea majoritate a lucrătorilor, a antreprenorilor, a liber profesioniștilor, a persoanelor dependente și a pensionarilor care își respectă obligațiile fiscale.

1.10.

CESE sprijină noul un plan de acțiune pentru o politică amplă a Uniunii în materie de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului (3), prezentat de Comisia Europeană la 7 mai 2020 și consideră că acest plan trebuie să fie pus în aplicare fără întârziere. CESE sprijină măsurile propuse pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a cadrului juridic actual privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, instituirea unui cadru unic de reglementare al UE, crearea unui organism european de supraveghere și ceilalți piloni ai planului. UE și statele membre trebuie să adopte poziții comune în forurile internaționale, cum ar fi Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI – OCDE), G20 și ONU. CESE împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia măsurile luate trebuie să țină seama de legislația europeană în materie de protecție a datelor și de jurisprudența în domeniu a CJUE și să se asigure că ele implică o sarcină administrativă și financiară cât mai mică pentru statele membre și entitățile obligate.

1.11.

CESE solicită Comisiei Europene să evalueze lista actuală a jurisdicțiilor necooperante și să ia în considerare posibilitatea de a stabili criterii suplimentare pentru a se asigura că toate paradisurile fiscale sunt incluse în lista respectivă. De asemenea, solicită stabilirea măsurilor adecvate astfel încât întreprinderile și persoanele fizice să nu poată efectua tranzacții nejustificate cu instituțiile financiare ale acestora.

1.12.

CESE salută introducerea de indicatori fiscali în cadrul semestrului european, invită statele membre să respecte sugestiile în acest sens din recomandările specifice pentru fiecare țară și propune Comisiei Europene să includă în semestrul european o procedură de evaluare a eficienței, echității, caracterului suficient și a funcționării corespunzătoare a sistemelor fiscale în cadrul semestrului.

1.13.

CESE solicită ca directivele europene să ia în considerare operele de artă și alte bunuri de mare valoare, în special pe cele depozitate în porturile libere și în antrepozitele vamale și să se elimine treptat sistemele de acordare a cetățeniei și a dreptului de ședere pentru investitori instituite în anumite state membre, precum și să se elimine opacitatea acțiunilor la purtător.

1.14.

CESE consideră că dispozițiile prevăzute în cea de-a cincea Directivă privind combaterea spălării banilor (DCSB) în ceea ce privește înregistrarea centralizată și publică a beneficiarilor reali ai societăților și ai fiduciilor ar trebui să se aplice evaziunii fiscale. Pe de altă parte, solicită să se stabilească proceduri adecvate pentru a facilita respectarea de către IMM-uri a cerințelor de înregistrare.

1.15.

CESE sprijină o soluție globală privind impozitarea întreprinderilor cu o prezență digitală semnificativă în cadrul lucrărilor OCDE, însă, în cazul în care nu se va ajunge la un acord înainte de sfârșitul anului 2020, UE ar trebui să-și reia inițiativa privind impozitarea marilor întreprinderi digitalizate.

1.16.

Este necesară reformarea Directivei împotriva evitării obligațiilor fiscale (ATAD) în vederea includerii unor norme privind tratamentul fiscal în legătură cu jurisdicțiile cu nivel de impozitare redus și cu repatrierea dividendelor sau a câștigurilor de capital neimpozitate în străinătate.

1.17.

FIU de la nivel național trebuie să fie sprijinite din punct de vedere financiar și tehnic, fiind necesară promovarea unei cooperări strânse între acestea și între autoritățile fiscale, precum și între serviciile naționale de poliție și Europol, în urmărirea infracțiunilor fiscale și financiare.

1.18.

CESE solicită Comisiei să realizeze un studiu privind rolul societăților de tip „cutie poștală” în ceea ce privește frauda fiscală, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale, precum și în ceea ce privește spălarea banilor și să modifice, în conformitate cu concluziile acestuia, Directiva împotriva evitării obligațiilor fiscale, Directiva privind cerințele de capital și Directiva privind combaterea spălării banilor, pentru a preveni, prin intermediul acestor directive, comiterea de infracțiuni și facilitarea practicilor incorecte.

1.19.

CESE invită CE și statele membre să studieze conceptul de impozitare minimă efectivă a profiturilor întreprinderilor și posibila aplicare a acesteia.

1.20.

CESE propune ca acordurile comerciale sau economice ale UE să includă, în conformitate cu principiile și cu normele OMC, un capitol care să conțină clauze împotriva infracțiunilor fiscale, a spălării banilor și a planificării fiscale agresive, precum și clauze de cooperare între administrațiile fiscale.

2.   Context

2.1.

Amploarea fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, precum și a spălării banilor este, din punct de vedere macroeconomic, foarte semnificativă în Europa și în lume. Dimensiunea transnațională a acestora este evidentă. Paradisurile fiscale joacă un rol-cheie în aceste procese, găzduind și canalizând capitaluri provenite de la mari întreprinderi și averi personale ai căror proprietari au omis sau au evitat plata impozitelor, împreună cu cele care provin din fapte de corupție politică și economică și de la organizații din economia ilicită.

2.2.

Nu există o definiție a paradisului fiscal care să fie unanim acceptată, însă, de regulă, în toate paradisurile fiscale cota de impunere este zero sau foarte mică și nu există transparență în ceea ce privește clienții și fluxurile financiare. Ele sunt identificate prin intermediul unor liste, care definesc caracterul necooperant ca fiind refuzul de a furniza informații autorităților fiscale și de a coopera cu autoritățile judiciare. Listele recunoscute sunt lista OCDE (4) și cele două ale UE: cea privind spălarea banilor și finanțarea terorismului și cea privind evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale (5). Monografia F&D (Finance and Development, FMI) estimează că averile private din centrele financiare offshore au o valoare cuprinsă între 7 000 și 8 700 de miliarde USD (6) (între 8 % și 10 % din PIB-ul mondial).

2.3.

FMI estimează că evaziunea fiscală costă guvernele aproximativ 3 000 de miliarde USD pe an (7). Parlamentul European estimează că în UE, cifra se ridică la 825 de miliarde EUR (8), iar deficitul de încasare a TVA, în cea mai mare parte din cauza fraudei, se ridică la aproximativ 147 de miliarde EUR anual, din care 50 de miliarde EUR reprezintă „frauda de tip carusel” la nivel transfrontalier (9).

2.4.

Evitarea obligațiilor fiscale nu presupune întotdeauna o încălcare a literei legii, ci o încălcare a spiritului acesteia. Paradisurile fiscale încasează anual aproximativ 600 de miliarde USD rezultate din evitarea obligațiilor fiscale de către întreprinderi (10). Pierderile suferite de UE se situează între 160 de miliarde EUR și 190 de miliarde EUR anual (11). Evitarea obligațiilor fiscale în șase state membre reduce cu 42,8 miliarde EUR veniturile fiscale ale celorlalte 22 de state (12). F&D (FMI) afirmă că 40 % din investițiile străine directe la nivel mondial, aproximativ 15 000 de miliarde USD, sunt direcționate către societăți de tip „cutie poștală” (fără activitate economică), frecvent sub forma unor societăți holding care regrupează filialele operaționale. Majoritatea acestora sunt întreprinderi stabilite în cinci țări europene (13).

2.5.

Conform ONU, spălarea banilor are o amploare de o valoare cuprinsă între 2 % și 5 % din PIB-ul mondial (14). Cauzele recente, precum Danske Bank (cu o estimare inițială de aproximativ 200 de miliarde EUR) (15) sau Swedbank (37 de miliarde EUR) (16) arată deficiențele în domeniul combaterii spălării banilor, în pofida directivelor și a activității autorităților de supraveghere.

2.6.

Pe lângă sectorul financiar, există și alte canale de spălare a banilor: piețe de artă, diamante și metale prețioase; porturi libere, antrepozite vamale și zone economice speciale etc. Schimbările tehnologice rapide oferă noi modalități prin intermediul activelor virtuale și al lanțurilor de blocuri (blockchain). Același lucru este valabil și pentru procedurile de evaziune și de evitare a obligațiilor fiscale: evaziune fiscală cu dividende și cupoane pentru tranzacții de tipul cum-ex (55,2 miliarde EUR), planificarea fiscală agresivă; acorduri secrete între state și întreprinderi multinaționale care își reduc în mod substanțial obligațiile fiscale sau regimuri pentru acordarea cetățeniei sau a dreptului de ședere străinilor în schimbul investițiilor. Comerțul electronic, economia platformelor și economia digitală prezintă, în general, noi riscuri în ce privește facilitarea infracțiunilor fiscale și evitarea obligațiilor fiscale, dar și noi oportunități de urmărire și control.

2.7.

Comisia Juncker a desfășurat o activitate foarte intensă pentru combaterea infracțiunilor fiscale și a evitării obligațiilor fiscale: 26 de inițiative legislative și 57 de inițiative de alte tipuri. Se disting în special două directive împotriva spălării banilor și finanțării terorismului: a patra și a cincea Directivă privind combaterea spălării banilor (2015 și, respectiv, 2018). Transpunerea celei din urmă s-a încheiat în ianuarie 2020 și aduce îmbunătățiri în ceea ce privește identificarea beneficiarilor, schimbul de informații și colaborarea între FIU, precum și în ceea ce privește extinderea domeniului de aplicare pentru entitățile obligate, introducând totodată controlul monedelor virtuale. Rezultatele practice nu sunt satisfăcătoare: continuă să existe numeroase deficiențe și lacune, deși Comisia este foarte activă în limitele competențelor sale (evaluarea din 2019) (17). Foarte recent, Curtea de Conturi Europeană a inițiat un audit pentru a evalua eficacitatea măsurilor de combatere a spălării banilor în sectorul bancar (18), iar CE a acționat în justiție trei state membre în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CEJ) pentru încălcări în ceea ce privește deplina punere în aplicare a celei de a 4-a directive privind combaterea spălării banilor (19).

2.8.

La 7 mai 2020, CE a prezentat un nou plan de acțiune pentru o politică amplă a Uniunii în materie de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului (20) și un regulament delegat (21), care cuprinde lista țărilor și jurisdicțiilor ce nu colaborează în această chestiune. Pe baza evaluării divergențelor constatate în punerea în aplicare a cadrului legislativ existent și a acelor „grave deficiențe[…] legate de respectarea normelor” și manifestându-și intenția de a nu tolera deloc bani iliciți în UE, planul este structurat pe șase piloni: — garantarea aplicării efective a cadrului existent, începând cu transpunerea integrală a directivelor privind combaterea spălării banilor; — instituirea unui cadru unic de reglementare, prin intermediul unei directive modificate și al unui regulament; — instituirea unor proceduri și a unui organism al UE de monitorizare, prin intermediul unei propuneri legislative; — instituirea unui mecanism de coordonare și sprijin pentru FIU și interconectarea registrelor naționale centrale ale conturilor bancare; — aplicarea legislației penale și consolidarea schimbului de informații; — consolidarea dimensiunii internaționale a cadrului UE. În primul trimestru al anului 2021 vor fi prezentate patru propuneri legislative menite să dezvolte acești piloni.

2.9.

Al doilea mare domeniu de acțiune al CE a fost cel al evitării obligațiilor fiscale, legat de inițiativele referitoare la impozitarea economiei digitale și la baza fiscală a societăților. Strategia acesteia a urmărit obținerea unei „fiscalități eficiente”, care să determine întreprinderile multinaționale să își plătească impozitele corespunzătoare acolo unde generează valoare, în conformitate cu Planul de acțiune al OCDE privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS), în special prin limitarea erodării bazei de impozitare a societăților prin deduceri ale dobânzilor, ale redevențelor și ale altor beneficii financiare. Principalul standard în acest sens a fost Directiva ATAD (2016), modificată în 2017 pentru a include tratamentul neuniform al elementelor hibride (ATAD 2) (22). Încă nu este posibilă efectuarea unei evaluări a rezultatelor acestora. De asemenea, au fost adoptate acte legislative pentru facilitarea soluționării litigiilor generate de dubla impunere (23). Un nou Regulament privind controlul numerarului care intră sau iese din Uniune a fost adoptat în 2018 (24).

2.10.

În inițiativele sale legislative referitoare la impozitarea economiei digitale și la baza de impozitare a societăților, CE a avut în vedere evitarea obligațiilor fiscale. În 2018, Comisia a propus două directive: Directiva privind impozitul pe profit al societăților în cazul unei prezențe digitale substanțiale și Directiva privind impozitarea veniturilor marilor întreprinderi digitale. În 2016, ea a propus alte două directive: Directiva privind o bază fiscală comună a societăților, CCTB, și Directiva privind o bază fiscală consolidată comună a societăților, CCCTB. Aceasta din urmă este foarte importantă pentru combaterea evitării obligațiilor fiscale. Dezbaterile simultane de la nivelul OCDE și opoziția unora dintre statele membre au întârziat adoptarea acestor directive. Având în vedere această situație, CE a prezentat o comunicare (în 2019), prin care se propune inițierea unei dezbateri, astfel încât deciziile în domeniul fiscal să fie adoptate cu majoritate calificată.

2.11.

Cooperarea dintre autoritățile fiscale și alte instituții ale statelor membre, prin schimbul automat de informații fiscale (AEOI) (25), și transparența sunt esențiale. Au fost aprobate șase directive privind cooperarea administrativă. De la prima, 2011/12/UE (26), până la ultima, (UE) 2018/822 (27), a fost extinsă treptat obligația de a dezvălui informații cu privire la beneficiarii reali ai conturilor, la activele financiare și la tranzacții, precum și la toate produsele, inclusiv la asigurări și la dividende. S-au înregistrat progrese în ceea ce privește cerințele pentru schimbul automat de informații privind deciziile fiscale (tax rulings) și de informații financiare ale marilor întreprinderi, pentru fiecare țară în parte [raportare pentru fiecare țară în parte sau CBCR (28)]. Directiva (UE) 2019/1153 a Parlamentului European și a Consiliului (29) reglementează utilizarea informațiilor financiare și de altă natură pentru urmărirea penală a infracțiunilor.

2.12.

Comisia Juncker s-a confruntat cu problema acordurilor secrete ale anumitor state membre cu întreprinderi multinaționale, care le permit acestora să plătească impozite foarte reduse în aceste țări. De asemenea, a reușit să introducă indicatori fiscali în semestrul european. Ultimele recomandări specifice fiecărei țări indică faptul că, în unele state, legislația nu este aplicată în mod satisfăcător în ceea ce privește planificarea fiscală agresivă sau identificarea beneficiarilor reali. Cooperarea dintre statele membre poate fi mult îmbunătățită. În pofida faptului că au fost înregistrate unele progrese, nu se observă o diminuare generalizată a nivelurilor fraudei, spălării banilor și evitării obligațiilor fiscale care cresc în unele cazuri, cum ar fi fluxurile de capital către întreprinderile de tip „cutie poștală”.

2.13.

În ultimii cinci ani, CESE a adoptat 25 de avize cu privire la aceste aspecte. În general, CESE a sprijinit măsurile propuse de Comisie. În unele cazuri, CESE a formulat cerințe suplimentare, în conformitate cu poziția PE.

3.   Observații generale și recomandări

3.1.

Criza provocată de pandemia de coronavirus, cea mai gravă criză de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, trebuie să fie în centrul oricărui proces de reflecție și al tuturor propunerilor cu caracter economic și social. În legătură cu prezentul aviz, pare evident că o reducere drastică a volumului economic al infracțiunilor fiscale și al evitării obligațiilor fiscale ar oferi statelor și Uniunii în sine o parte din resursele financiare necesare pentru a face față impactului sanitar, economic și social al pandemiei. CESE consideră că implicarea instituțiilor europene, a guvernelor naționale și a societății civile în adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru realizarea unei acțiuni permanente și eficiente de combatere a infracțiunilor fiscale și a evitării obligațiilor fiscale este, în prezent, mai mult decât oricând, un imperativ politic și moral esențial și o chestiune urgentă.

3.2.

Prezentul aviz urmărește, în principal, formularea unor propuneri care să contribuie la o combatere mai eficientă a acestor infracțiuni, pe baza unei imagini de ansamblu și a opiniilor exprimate în avizele anterioare ale CESE. Este necesar să se țină seama de relațiile existente între diferitele infracțiuni fiscale și de relația acestora cu evitarea obligațiilor fiscale, prin intermediul unor canale comune care conduc spre paradisurile fiscale.

3.3.

CESE recunoaște voința CE și a PE de a promova inițiativele care vizează combaterea infracțiunilor fiscale, a evaziunii fiscale și a concurenței fiscale neloiale și regretă faptul că unele dintre principalele inițiative, precum cele care privesc impozitul pe profit al societăților, frauda legată de TVA și planificarea fiscală agresivă, sunt blocate sau pot fi restrânse de unele state membre și de lipsa de cooperare între ele.

3.4.

CESE propune promovarea unui pact european pentru combaterea eficientă a fraudei și a evaziunii fiscale, a evitării obligațiilor fiscale și a spălării banilor. CESE face apel la Comisie să promoveze o inițiativă politică în care să fie implicate guvernele naționale și celelalte instituții europene în vederea creării acestui pact. Cooperarea dintre statele membre trebuie să fie unul dintre pilonii pactului.

3.5.

Aplicarea eficientă a pactului ar trebui să le ofere UE și statelor sale membre resurse suplimentare față de cele oferite de creșterea economică, în vederea finanțării planurilor de redresare după criza provocată de pandemie, a transformării ecologice și digitale a economiilor lor și a construirii unui Pilon european al drepturilor sociale solid. CESE solicită factorilor de decizie politică ai UE și guvernelor naționale să ajungă, cu responsabilitatea și generozitatea pe care le impun momentele tragice prin care trecem și cu respectarea suveranității fiscale a statelor membre, la un consens privind conținutul pactului propus de CESE. În opinia CESE, construirea unui consens privind realizarea unui pact european pentru combaterea infracțiunilor fiscale, a evitării obligațiilor fiscale și a spălării banilor și a finanțării terorismului ar trebui să se bazeze pe: (a) angajamentul statelor membre și al instituțiilor europene de a adopta toate măsurile legislative și administrative suplimentare necesare pentru combaterea eficientă a acestor infracțiuni și a practicilor incorecte; (b) consolidarea voinței politice de cooperare între statele membre și cu instituțiile UE, care să conducă la instituirea unor proceduri eficiente de cooperare administrativă, polițienească și judiciară pentru a atinge obiectivele pactului; (c) angajamentul statelor membre de a pune capăt concurenței fiscale neloiale și de a debloca directivele aferente obiectivelor pactului; și (d) implicarea organizațiilor societății civile în realizarea pactului.

3.6.

Participarea organizațiilor societății civile la acest acord și la crearea unei conștiințe sociale avansate în materie fiscală este esențială. Cetățenii europeni așteaptă cu interes alocarea unor resurse suficiente pentru servicii publice de calitate – în prezent, în special pentru sănătate și cercetare – și pentru sisteme de protecție socială adecvate. Majoritatea antreprenorilor care își respectă obligațiile fiscale doresc să pună capăt evaziunii fiscale și evitării obligațiilor fiscale practicate de unele întreprinderi, care le fac concurență neloială.

3.7.

CESE este de acord cu PE atunci când afirmă că „[…] impozitarea echitabilă și lupta hotărâtă împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale, a planificării fiscale agresive și a spălării de bani joacă un rol central în crearea unei societăți echitabile și a unei economii puternice, apărând în același timp contractul social și statul de drept” (30). Prin urmare, este preocupat de amploarea decalajului fiscal pe care aceste infracțiuni și practicile incorecte îl generează în veniturile fiscale, precum și de evoluția recentă a fiscalității, care a transferat incidența fiscală asupra veniturilor salariale și dinspre sectorul financiar către economia reală, în care IMM-urile se confruntă cu o presiune fiscală mai accentuată decât întreprinderile multinaționale.

3.8.

Introducerea indicatorilor fiscali în rapoartele pentru fiecare țară în parte din cadrul semestrului european a reprezentat un progres. Cu toate acestea, evaluarea rezultatelor acestora arată că funcționarea FIU, schimbul automat de informații și cooperarea între autoritățile fiscale nu sunt satisfăcătoare în unele state membre ale UE, atât în ceea ce privește spălarea banilor, cât și în ceea ce privește evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale. CESE propune CE ca indicatorii fiscali să aibă, în cadrul semestrului european, aceeași importanță ca ceilalți și să se stabilească o procedură de evaluare a eficienței, echității, caracterului suficient și a funcționării corespunzătoare a sistemelor fiscale.

3.9.

CESE sprijină noul un plan de acțiune pentru o politică amplă a Uniunii în materie de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului și consideră că acesta ar trebui pus în aplicare de urgență. CESE sprijină crearea unui organism european de supraveghere, care să consolideze la maximum cooperarea dintre autoritățile fiscale și FIU ale statelor membre și să dețină anumite competențe directe de control al entităților care fac obiectul obligațiilor din toate domeniile și de investigare cu privire la acestea și resurse de personal și tehnologice suficiente pentru a se adapta la evoluția constantă a infracțiunilor. Invită Comisia să ia în considerare, ca modalitate optimă în acest sens, crearea unei agenții europene care să combată infracțiunile fiscale, economice și financiare și spălarea banilor și să monitorizeze respectarea legislației și eficiența acțiunilor administrative. CESE consideră necesar ca UE să adopte poziții comune în forurile internaționale, cum ar fi GAFI (OCDE), G20 și ONU. În opinia CESE, CE ar trebui să ajute statele membre prin instituirea unor mecanisme de formare precum Academia fiscală europeană, pe care a propus-o în avizul său privind programul Fiscalis (10/2018) (31).

3.10.

Cadrul juridic împotriva spălării banilor trebuie să permită accesul la informații legate de titularii de conturi, de întreprinderi și de fiducii, respectând normele privind protecția datelor și jurisprudența Curții de Justiție în domeniu. Trebuie asigurată protecția specialiștilor care sunt obligați să denunțe practicile suspecte de spălare a banilor pe care le detectează. CESE salută faptul că planul de acțiune propune un nou regim de protecție a avertizorilor și solicită ca acesta să nu fie amânat până în decembrie 2021. CESE este de acord cu punctul de vedere al CE, conform căruia ar trebui să se asigure că măsurile adoptate implică cele mai mici sarcini administrative și financiare suplimentare pentru statele membre și entitățile obligate.

3.11.

Măsurile de supraveghere a statelor terțe incluse în a cincea Directivă privind combaterea spălării banilor vor fi eficiente numai dacă va exista o listă realistă a țărilor cu risc ridicat. CESE pledează pentru o metodologie transparentă și clară și pentru termene de evaluare mai scurte. Comitetul consideră că noua listă, cu doar 20 de țări și teritorii, ar trebui să fie aprobată cât mai curând posibil și să mai includă alte câteva țări, cum ar fi cele care au fost implicate în scandaluri recente. Regretă obstacolele create de unele țări ale UE în ceea ce privește accesul la informații cu privire la tranzacțiile către paradisurile fiscale.

3.12.

Lista Ecofin (2017) a paradisurilor fiscale în ceea ce privește evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale a fost actualizată în februarie anul trecut. Spre deosebire de alte liste, aceasta are avantajul de a cuprinde atât țările care nu acceptă un schimb automat de informații, cât și pe cele care oferă regimuri fiscale speciale pentru întreprinderi. Este condamnabil faptul că lista europeană exclude existența paradisurilor fiscale în UE. Totuși, în recomandările specifice fiecărei țări din cadrul semestrului european, CE a menționat anumite state membre în legătură cu subminarea bazelor de impozitare ale partenerilor lor din Uniune. Deși amenințarea includerii pe lista neagră are un efect descurajator din punctul de vedere al reputației, sancțiunile nu sunt suficient de eficiente.

3.13.

Pentru ca jurisdicțiile aflate pe listă să întreprindă reformele necesare, CESE propune ca, după următoarea evaluare, să fie reformat regulamentul, pentru a interzice realizarea de tranzacții financiare cu UE celor care nu au adoptat măsurile necesare. Măsurile trebuie să vizeze, de asemenea, întreprinderile care evită plata impozitelor. O măsură eficientă ar fi să nu se acorde ajutoare publice pentru COVID-19 întreprinderilor care efectuează tranzacții nejustificate cu jurisdicțiile enumerate în listă, astfel cum au aprobat unele state membre. CESE solicită, de asemenea, să se ia în considerare excluderea respectivelor întreprinderi de la atribuirea contractelor de achiziții publice.

3.14.

Întreprinderile multinaționale funcționează la nivel mondial având o conducere comună, însă normele fiscale se adoptă la nivel național, fără a se ține seama de interacțiunea acestora cu regimurile altor țări, în cazurile în care concurența fiscală cu acestea nu este loială. Anumite jurisdicții aprobă regimuri fiscale care subminează bazele de impozitare ale altor teritorii. Acest lucru, împreună cu scăderea generalizată a cotelor, a determinat intrarea țărilor într-o cursă fiscală descendentă pentru a atrage investițiile străine directe și a condus la lacune și necorelări juridice. Multe întreprinderi multinaționale își restructurează activitățile pentru a-și reduce drastic factura fiscală. În acest sens, ele apelează la anumite operațiuni în cadrul grupului pentru a transfera artificial o mare parte din cheltuieli către teritoriile cu impozitare medie sau ridicată, în timp ce profitul este declarat în jurisdicții cu impozitare redusă sau nulă, în care au obținut norme fiscale secrete (tax rulings) de la guverne. Transferul profiturilor de către marile întreprinderi din economia digitală este deosebit de simplu în acest context. CESE speră că punerea în aplicare a normelor BEPS și a directivelor ATAD va permite schimbarea acestei situații. Este încă devreme pentru a evalua rezultatele. Pentru ca acestea să fie eficiente, este esențială cooperarea tuturor statelor membre, care reprezintă obiectivul principal al pactului european.

3.15.

UE este un spațiu vulnerabil în ce privește evitarea obligațiilor fiscale (32). Mobilitatea capitalurilor, a bunurilor și a persoanelor pe piața internă contrastează cu lipsa de coordonare a politicilor fiscale. După criza din 2008, progresele înregistrate în ceea ce privește guvernanța economică au pus accentul pe controlul cheltuielilor. Situația s-a schimbat în ultimii ani, dar coordonarea politicilor fiscale este încă insuficientă. Introducerea indicatorilor fiscali în semestrul european constituie un progres care a permis semnalarea ca prejudiciabile a sistemelor fiscale din anumite state membre.

3.16.

În 2009, G20 a inițiat un proces de cooperare pentru combaterea evaziunii și a evitării obligațiilor fiscale. OCDE a aprobat un nou standard global privind schimbul de informații, standardul comun de raportare (SCR), bazat pe schimbul automat de informații (AEOI). Majoritatea jurisdicțiilor din comunitatea internațională s-au angajat să îl pună în aplicare din ianuarie 2018. O evaluare generală a respectării acestuia este în curs de efectuare.

3.17.

În UE, schimbul automat de informații este reglementat prin Directiva privind cooperarea administrativă (DAC), modificată de mai multe ori pentru a se alinia la standardul comun de raportare. DAC a extins obligația schimbului automat de informații la persoanele fizice și juridice și la principalele tipuri de venituri, însă există lacune care trebuie remediate. Problema informațiilor referitoare la beneficiarul real al activelor și al fondurilor, la vehiculele intermediare opace (anumite fiducii sau trusturi, societăți de tip „cutie poștală”, fundații etc.) rămâne nesoluționată, astfel cum a demonstrat scandalul „Panama Papers”. Nu a fost soluționată nici problema anonimatului „acțiunilor la purtător”, al căror beneficiar nu este cunoscut public și care sunt permise în anumite țări. Domeniul de aplicare al DAC ar trebui extins la operele de artă și la alte bunuri de mare valoare aflate în porturi libere și în antrepozite vamale. Ar trebui, de asemenea, rezolvată problema sistemelor instituite de 19 state membre pentru acordarea cetățeniei și a dreptului de ședere în schimbul investițiilor și care, în numeroase cazuri, sunt utilizate pentru săvârșirea de infracțiuni fiscale.

3.18.

Planul de acțiune BEPS al OCDE este inițiativa globală de combatere a erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor. Rapoartele privind desfășurarea fiecăreia dintre cele 15 acțiuni ale sale au o natură juridică diferită. Unele privesc bunele practici, iar altele vizează seria de standarde minime, având capacitatea de a obliga statele să includă conținutul lor în legislația privind întreprinderile. Unele aspecte fundamentale, cum ar fi impozitarea economiei digitale sau repartizarea drepturilor de impunere pe țări, sunt în curs de soluționare la nivel global. Unele țări și organizații ale societății civile au criticat procesul BEPS și au solicitat ca reformarea arhitecturii fiscale internaționale să fie transferată Comitetului de experți în domeniul fiscal al ONU. CESE consideră că OCDE trebuie să își finalizeze activitatea și să colaboreze cu Comitetul ONU, pentru a-și partaja și a-și universaliza concluziile.

3.19.

Directivele ATAD sunt elementele centrale ale strategiei UE împotriva evitării obligațiilor fiscale. Acestea garantează că statele membre pun în aplicare rapoartele BEPS în mod coordonat și consolidează valoarea lor juridică, subordonând respectarea lor controlului din partea CJUE. În unele cazuri, normele împotriva abuzurilor depășesc BEPS, astfel cum este cazul „impozitelor la ieșire”, al normelor privind „întreprinderile străine controlate”, al normelor pentru neutralizarea efectelor tratamentelor neuniforme ale elementelor hibride sau al instituirii unei clauze generale împotriva abuzurilor. Cu toate acestea, clauzele privind investițiile nu au fost incluse din cauza opoziției anumitor țări, deși Comisia și majoritatea statelor membre s-au pronunțat în favoarea acestora.

3.20.

Investigațiile efectuate de CE în legătură cu deciziile fiscale secrete semnate de unele întreprinderi multinaționale mari și de guvernele unor state membre ale UE au evidențiat importanța proceselor de evitare a obligațiilor fiscale facilitate: cote de impozitare cuprinse între 0,05 % și 2 % din profiturile transferate din alte țări europene. Ca răspuns, UE a modificat DAC pentru a institui obligativitatea comunicării automate a oricărei decizii fiscale (tax ruling) transfrontaliere semnate de un stat membru.

3.21.

O reformă mai recentă a DAC a extins schimbul automat la informații de bază cu privire la întreprinderile mari (33), defalcate pentru fiecare țară [rapoarte CBCR (34)], în conformitate cu cerințele prevăzute în acțiunea 13 a BEPS. Însă, în continuare, accesul publicului la aceste informații nu este permis. CE a propus reformarea Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (35) în materie de contabilitate, pentru a permite publicarea rapoartelor pentru fiecare țară în parte. CESE consideră că ar trebui să se aplice cel puțin societăților care beneficiază de ajutoare publice.

3.22.

O propunere foarte importantă a CE în domeniul impozitării întreprinderilor este cea referitoare la armonizarea bazei fiscale a societăților. În prima sa etapă (CCTB), baza fiscală ar urma să fie calculată în conformitate cu norme comune. În a doua etapă (CCCTB), profitul și pierderile pe care diferitele filiale ale unei întreprinderi sau ale unui grup multinațional le-au avut în fiecare stat membru ar fi consolidate în întreaga UE. Soldul net rezultat ar urma să fie distribuit între diferitele țări în care întreprinderea își desfășoară activitatea, impozitul fiind plătit în fiecare dintre acestea conform unei formule prestabilite (active, vânzări și locuri de muncă). Există speranța că, odată cu consolidarea, ar înceta o mare parte a operațiunilor de planificare fiscală agresivă. CESE este de acord ca impozitarea să se bazeze pe o formulă ponderată care să țină seama de locul de vânzare, de ocuparea forței de muncă și de active. Valoarea drepturilor de proprietate intelectuală, a datelor și a altor active necorporale trebuie să fie evaluată în mod riguros.

3.23.

Potrivit CE și OCDE, dificultatea pe care o întâmpină, în unele țări și în diferite situații, normele fiscale în vigoare în ceea ce privește includerea veniturilor noilor modele de afaceri ale economiei digitale a condus la o subimpozitare a întreprinderilor digitale în raport cu cele tradiționale. CE a aprobat (în martie 2018) două propuneri de directivă pentru impozitarea economiei digitale (36), în conformitate cu lucrările OCDE care ar trebui să se încheie în 2020. Una dintre acestea are în vedere o soluție provizorie, iar cealaltă, o soluție definitivă. Soluția provizorie stabilește un impozit de 3 % pe vânzările de servicii digitale ale marilor întreprinderi (și nu pe profit sau acolo unde se creează valoarea). Pentru moment, aceasta este blocată la nivelul Consiliului. Comisia aderă acum la o soluție globală în cadrul lucrărilor OCDE, însă, în cazul în care nu se ajunge la un acord înainte de sfârșitul anului 2020, își va relua inițiativa privind impozitarea marilor întreprinderi digitalizate.

3.24.

Atât CE, cât și CESE (37) s-au pronunțat asupra necesității de a iniția o dezbatere și de a discuta despre condițiile necesare pentru a trece treptat de la votul în unanimitate la votul cu majoritate calificată în chestiunile fiscale. Termenele-limită pentru efectuarea acestei schimbări pot fi mai scurte sau mai lungi, în funcție de importanța pe care o au pentru statele membre chestiunile fiscale asupra cărora se dorește să se intervină.

3.25.

CESE consideră că provocările enorme pe care le implică criza provocată de pandemia de COVID-19 pentru UE și pentru toate statele sale membre sunt incompatibile cu orice tip de relaxare legată de infracțiunile care aduc daune creșterii economice și finanțelor publice. CESE susține, de asemenea, că este necesar să se consolideze cooperarea și solidaritatea între statele membre, instituțiile UE și sectoarele societății civile europene.

4.   Observații și recomandări specifice

4.1.

CESE recomandă extinderea soluției prevăzute în a cincea Directivă privind combaterea spălării banilor la domeniul evaziunii fiscale, pentru a institui obligația țărilor de a înființa un registru centralizat și public al beneficiarilor reali ai societăților și ai fiduciilor și stabilirea unei proceduri adecvate pentru a identifica proprietarul efectiv atunci când acesta se află în spatele unei întreprinderi situate în afara UE. Toate registrele trebuie să funcționeze într-un mod adecvat și proporțional, pentru a facilita activitatea întreprinderilor care trebuie să îndeplinească cerințele și, în special, a IMM-urilor, cărora ar trebui să li se acorde servicii de asistență.

4.2.

Nevoia de a-i identifica pe beneficiarii reali ai tuturor societăților și fiduciilor ar trebui extinsă la deținătorii acțiunilor la purtător. CESE solicită Comisiei să ia în considerare instituirea unei proceduri care să permită acest lucru și, dacă nu este posibil, să procedeze la interzicerea lor în UE.

4.3.

Lacunele pe care le prezintă încă textul DAC trebuie să fie completate pentru a extinde schimbul automat de informații la operele de artă și la alte bunuri de mare valoare aflate în porturi libere, în antrepozite vamale și în zone economice speciale.

4.4.

Statelor membre ar trebui să li se solicite să elimine treptat regimurile de acordare a cetățeniei sau a dreptului de ședere în schimbul investițiilor, care facilitează infracțiunile fiscale. Aceasta este poziția PE, împărtășită de CESE în avizul său SOC/618 (38). Atât timp cât acestea se mențin, trebuie luate măsurile de control necesare pentru a se asigura că investitorii își respectă obligațiile fiscale.

4.5.

Trebuie introduse măsuri convenite la nivelul OCDE și al Cadrului integrat pentru acordarea de asistență tehnică în ceea ce privește alocarea de venituri fiscale către jurisdicții de piață precum India și China. Directiva ATAD ar trebui modificată pentru a include norme privind tratamentul fiscal în legătură cu jurisdicțiile cu nivel de impozitare redus și, în special, cu repatrierea dividendelor sau a câștigurilor de capital provenite de la filialele externe, în cazul în care pentru acestea nu s-a aplicat o cotă de impunere minimă în străinătate.

4.6.

În conformitate cu solicitarea inclusă în Rezoluția PE din martie 2019 (39), CESE invită CE și statele membre să studieze conceptul de impozitare minimă efectivă a profiturilor întreprinderilor și posibila aplicare a acesteia.

4.7.

Trebuie intensificată cooperarea dintre organismele de supraveghere și autoritățile fiscale ale statelor membre, în special în domeniul infracțiunilor fiscale și al spălării banilor, precum și să se promoveze o cooperare mai strânsă între Europol și serviciile naționale de poliție.

4.8.

FIU naționale trebuie să fie sprijinite financiar și tehnic pentru a le permite să își îndeplinească sarcinile în mod eficient.

4.9.

Volumul enorm de capital care circulă prin societățile de tip „cutie poștală” cu sediul în UE necesită un răspuns ferm din partea factorilor de decizie politică. CESE solicită Comisiei să realizeze un studiu privind rolul societăților de tip „cutie poștală” în frauda fiscală, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale (după aplicarea ATAD 1 și 2), precum și în spălarea banilor, și să adopte, în conformitate cu concluziile acestuia, toate măsurile necesare pentru a împiedica săvârșirea, prin intermediul acestui tip de societăți, a infracțiunilor și a practicilor incorecte menționate. Directivele ATAD, Directiva privind cerințele de capital și directiva privind combaterea spălării banilor ar trebui modificate, după caz.

4.10.

CESE propune ca, în cadrul viitoarelor acorduri comerciale, de investiții sau de asociere economică ale UE ori în cadrul revizuirii celor aflate în vigoare, să se ia în considerare, în conformitate cu principiile și cu normele OMC, introducerea unui capitol dedicat fiscalității, care să includă rezultatele programului BEPS al OCDE, clauze pentru combaterea fraudei și a evaziunii fiscale, a planificării fiscale agresive și a spălării banilor, precum și clauze de cooperare între administrațiile fiscale.

---

(1)  Se folosesc, ca și în restul textului, acronimele în limba engleză.

(2)  JO C 353, 18.10. 2019, p. 90

(3)  C(2020) 2800 final.

(4)  Pe lista GAFI a jurisdicțiilor cu risc ridicat sunt incluse numai două state (Coreea de Nord și Iran). Pe lista GAFI a jurisdicțiilor care fac obiectul unei monitorizări sporite sunt incluse 18 țări. Ambele documente au fost actualizate la 21 februarie 2020.

(5)  Pe lista inclusă în Regulamentul delegat (UE) 2020/855 al Comisiei din 7 mai 2020 (JO L 195, 19.6.2020, p. 1) figurează 20 de teritorii cu risc ridicat în ceea ce privește spălarea banilor și finanțarea terorismului. Lista revizuită a jurisdicțiilor necooperante în ceea ce privește evaziunea și evitarea obligațiilor fiscale include 12 țări, la care se adaugă alte 20 care fac obiectul supravegherii.

(6)  Lipton, D.: Shining a Light, p. 4; și Shaxson, N.: Tackling Tax Havens, p. 7, conform Zucman, G. (2017). FMI, F&D, septembrie 2019.

(7)  Bhatt, G.: Editor’s Letter. FMI. Ibidem, p. 2.

(8)  Rezoluția PE din 26 martie 2019 referitoare la infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale, punctul 24.

(9)  PE: Ibidem, punctele 142 și 143.

(10)  Shaxson, N., Tackling Tax Havens (Abordarea paradisurilor fiscale). IMF: ibidem, p. 7.

(11)  PE: Ibidem, punctul 19.

(12)  PE: Ibidem, punctul 328.

(13)  Damgaard, J., Elkjaer, T. Johannesen, N., The Rise of Phantom Investments, p. 11-13. FMI, F&D, septembrie 2019.

(14)  UN: UNODC Money Laundering and Globalization (Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate: Spălarea banilor și globalizarea).

(15)  PE: Ibidem, punctele 236 și 237.

(16)  PE: Ibidem, punctul 235. Financial Times, 23 martie 2020.

(17)  COM(2019) 360 final, 370 final, 371 final și 372 final, din 24 iulie 2019. Un interes deosebit îl prezintă COM(2019) 373 – Raport privind evaluarea unor presupuse cazuri recente de spălare de bani care implică instituții de credit din UE.

(18)  La 11 iunie 2020: https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=53979

(19)  La 2 iulie 2020: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/IP_20_1228

(20)  C(2020) 2800.

(21)  Regulamentul delegat (UE) 2020/855 al Comisiei din 7 mai 2020.

(22)  Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului (JO L 193, 19.7.2016, p. 1) (ATAD) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2020 în statele membre care nu dispuneau de o legislație proprie (și va intra în vigoare în 2024 în celelalte state). Directiva (UE) 2017/952 a Consiliului (JO L 144, 7.6.2017, p. 1) (ATAD 2) va intra în vigoare la 1 ianuarie 2022.

(23)  Directiva (UE) 2017/1852 a Consiliului (JO L 265, 14.10.2017, p. 1).

(24)  Regulamentul (UE) 2018/1672 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 12.11.2018, p. 6).

(25)  În limba engleză: Automatic exchange of information – AEOI.

(26)  Directiva 2011/16/UE a Consiliului (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).

(27)  Directiva (UE) 2018/822 a Consiliului (JO L 139, 5.6.2018, p. 1).

(28)  În limba engleză: Country by country reporting – CBCR.

(29)  JO L 186, 11.7.2019, p. 122.

(30)  PE: ibidem, punctul 328.

(31)  Avizul ECO/470 pe tema „Fiscalis – 2021-2027” (JO C 62, 15.2.2019, p. 118).

(32)  Cobham, A. și Garcia-Bernardo, J.; Time for the EU to close its own tax havens, Tax Justice Network, 4 aprilie 2020.

(33)  Informații referitoare la locul în care se află angajații acestora, la vânzări, la profitul declarat și la impozitele plătite.

(34)  În limba engleză: Country by country reporting – CBCR.

(35)  JO L 182, 29.6.2013, p. 19.

(36)  COM(2018) 147 final, Propunere de directivă de stabilire a normelor de impozitare a societăților în cazul unei prezențe digitale substanțiale; și COM(2018) 148 final, Propunere de directivă privind un sistem comun de impozitare a serviciilor digitale pentru veniturile rezultate din furnizarea anumitor servicii digitale.

(37)  COM(2019) 8, Către un proces decizional mai eficient și mai democratic în domeniul politicii fiscale a UE.

(38)  Avizul CESE „Sisteme din Uniunea Europeană de acordare a cetățeniei și a dreptului de ședere pentru investitori”, SOC/618, (JO C 47, 11.2.2020, p. 81).

(39)  PE: Ibidem, punctele 78-85.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Statul de drept și impactul său asupra creșterii economice”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 429/03)

Raportor:

domnul Jukka AHTELA

Decizia Adunării Plenare	20.2.2020
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	20.7.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	18.9.2020
Sesiunea plenară nr.	554
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	215/2/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Statul de drept a fost supus presiunilor în ultima vreme, atât în interiorul UE, cât și în afara acesteia. Această evoluție este îngrijorătoare, întrucât poate submina respectarea drepturilor omului – precum și a celorlalte valori prevăzute la articolul 2 din TUE.

1.2.

Slăbirea statului de drept va afecta funcționarea societății, a drepturilor fundamentale, a societății civile, precum și a economiei. Întrebarea care se pune, prin urmare, este: încotro ar putea acest tip de regres să ducă UE și modelul economic și social european?

1.3.

Pentru a funcționa în mod adecvat, piața unică trebuie să se bazeze pe un cadru juridic transparent și stabil, care să acopere și asigurarea respectării normelor comune, întrucât instanțele naționale trebuie să aibă încredere că instanțele din alte state membre sunt angajate în egală măsură în susținerea valorilor pe care este fondată UE.

1.4.

Separarea puterilor și, în special, un sistem judiciar independent care are puterea de a controla acțiunile guvernului, sunt esențiale pentru investiții și creșterea economică.

1.5.

CESE solicită Comisiei Europene să depună eforturi pentru a măsura impactul economic al statului de drept. Aceasta include elaborarea unui sistem solid de măsurare, care să țină seama în mod explicit atât de componenta materială a statului de drept, cât și de cea procedurală.

1.6.

Multe țări au legislații perfect compatibile cu statul de drept, dar care sunt imperfect aplicate. Prin urmare, este important să ne axăm pe o implementare adecvată.

1.7.

CESE salută eforturile Comisiei Europene și ale altor instituții de a elabora instrumente adecvate pentru a apăra valorile UE și a promova o cultură a statului de drept. Cu toate acestea, CESE consideră că eficacitatea instrumentelor existente, precum articolul 7 din TUE și Cadrul UE pentru consolidarea statului de drept și procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, tabloul anual de bord privind justiția în Uniunea Europeană și noul mecanism pentru statul de drept, ar putea fi îmbunătățite în continuare și ar trebui să fie completate de măsuri axate pe statul de drept, dar orientate într-o mai mare măsură către considerente economice.

1.8.

În cadrul semestrului european, Comisia ar trebui să accelereze evidențierea relevanței statului de drept ca unul dintre elementele-cheie aflate la baza unei economii competitive și sustenabile. CESE recomandă lansarea unor procese naționale de monitorizare și evaluare a acțiunilor întreprinse, care să includă reprezentanți ai societății civile și ai partenerilor sociali, și ca implicarea generală a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali să fie sporită pe parcursul întregului proces al semestrului.

1.9.

Procesul anual al UE de evaluare a statului de drept ar trebui să fie cât mai deschis cu putință pentru societatea civilă. Constatările și recomandările Comisiei Europene ar trebui să fie discutate în mod public, atât la nivel național, cât și european, și urmate de măsuri specifice care să abordeze incidentele și tendințele negative, inclusiv pentru economie. Societatea civilă, inclusiv partenerii sociali, ar trebui să fie implicată mai îndeaproape, atât în procesul propriu-zis, cât și în monitorizarea acestuia. CESE a propus organizarea unui forum anual al organizațiilor societății civile, care, prin reprezentarea unei game variate de interese, ar aduce o contribuție utilă la ciclul de evaluare.

1.10.

Organizațiile societății civile și mass-media joacă un rol esențial în țările în care guvernele se îndepărtează de statul de drept. Ele fac posibil sistemul de control și echilibru, prin care pot fi trase la răspundere guvernele. CESE solicită un sprijin financiar și material sporit pentru organizațiile implicate în apărarea și promovarea statului de drept și a drepturilor fundamentale.

1.11.

Apartenența la UE este foarte valoroasă pentru toți membrii, câtă vreme nerespectarea normelor de bază este sancționată. Dacă nu se aplică sancțiuni, valoarea apartenenței își pierde din greutate pentru toți membrii care respectă normele.

1.12.

Se pare că, în multe state membre, populația nu este conștientă de importanța crucială a statului de drept atât ca valoare fundamentală, cât și ca element esențial pentru creșterea economică. Prin urmare, CESE solicită derularea unei strategii permanente de sensibilizare pentru avertizarea cetățenilor UE cu privire la caracterul crucial al statului de drept.

2.   Introducere

2.1.

Statul de drept este una dintre valorile pe care este întemeiată Uniunea Europeană (articolul 2 din TUE) și reprezintă o condiție obligatorie pentru respectarea celorlalte valori pe care Uniunea urmărește să le promoveze (1).

2.2.

Cu toate acestea, în ultima vreme, statul de drept a fost supus unor presiuni, atât în interiorul UE, cât și în afara sa. Această evoluție este problematică, întrucât ar putea însemna mai puțin respect pentru celelalte valori menționate la articolul 2.

2.3.

Această presiune are un impact asupra funcționării sistemului judiciar și a încrederii în acesta. Alte implicații sunt resimțite de societatea civilă, dată fiind amenințarea ca sistemul judiciar să își piardă rolul de bastion și gardian al drepturilor fundamentale.

2.4.

După cum a indicat CESE în avizul său (2), „respectarea statului de drept asigură la rândul său certitudine juridică și un mediu echitabil pentru inițiativele de afaceri, inovare și investiții, precum și condiții de concurență loială pe piața internă, în beneficiul consumatorilor și al cetățenilor.”

2.5.

Întrebarea care se pune, prin urmare, este: unde ar putea acest tip de regres să ducă modelul economic și social european? Slăbirea statului de drept ar putea avea un impact asupra funcționării societății, a drepturilor fundamentale, a societății civile, precum și asupra economiei.

2.6.

Dacă amenințările la adresa statului de drept și deteriorarea generală a drepturilor fundamentale nu sunt oprite, ele riscă să afecteze încrederea reciprocă ce susține piața internă și, prin urmare, și creșterea economică din UE.

2.7.

În comunicarea intitulată „Consolidarea statului de drept în cadrul Uniunii” (3), Comisia face referire la activitatea OCDE privind importanța statului de drept pentru dezvoltare și climatul general de afaceri și investiții. În această privință, CESE a subliniat în mod similar nevoia acordării unei atenții sporite aspectelor economice ale statului de drept.

2.8.

Nerespectarea statului de drept împiedică o dezvoltare economică și socială echilibrată, în concordanță cu obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), și atingerea obiectivului general al Uniunii de a promova „pacea, valorile sale și bunăstarea popoarelor sale” (articolul 3 din TUE). Promovarea statului de drept reprezintă una dintre țintele ODD 16.

2.9.

Atunci când au fost abordate deficiențele legate de statul de drept în UE, impactul asupra creșterii economice a beneficiat de mai puțină atenție. Studiile se axează pe impactul guvernanței publice și de stat, în general, asupra creșterii economice, îndeosebi în țările în curs de dezvoltare. Prin urmare, prezentul aviz se concentrează pe impactul economic al statului de drept în UE.

2.10.

Obiectivul prezentului aviz este acela de a ajuta părțile interesate să înțeleagă că, pe lângă valoarea lor intrinsecă, valorile europene consacrate la articolul 2 din TUE reprezintă și o valoare economică.

3.   Definirea statului de drept

3.1.

La nivel european, statul de drept reprezintă un principiu bine stabilit, consacrat în Tratate, bazat pe jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și a Consiliului Europei, precum și pe activitatea relevantă a Comisiei de la Veneția. Statul de drept impune tuturor autorităților publice să acționeze în limitele prevăzute de lege, în conformitate cu valorile democrației și ale drepturilor fundamentale, precum și sub controlul unor instanțe de judecată independente și imparțiale (4).

3.2.

Prin specificarea fiecărei componente a statului de drept, componentele materiale pot fi separate de cele procedurale. Componenta fundamentală și esențială a statului de drept este egalitatea în fața legii, mai exact noțiunea potrivit căreia legea tratează toate persoanele în același mod, și face referire la substanța legii.

3.3.

Egalitatea procedurală în fața legii este o condiție necesară pentru atingerea unui nivel înalt al statului de drept. Cu toate acestea, ea nu este suficientă, fiind necesare atât egalitatea materială, cât și cea procedurală. Pentru a se garanta că litera legii este pusă în aplicare, sunt necesare mai multe componente procedurale. Separarea puterilor este esențială, întrucât contribuie la asigurarea faptului că și guvernul rămâne în limitele legii. Sistemul judiciar va putea menține puterea executivă sub control numai dacă atât judecătorii, cât și procurorii sunt independenți de celelalte două ramuri guvernamentale.

3.4.

În plus, o serie de standarde minime în domeniul aplicării legii trebuie protejate: toți cetățenii trebuie să se bucure de drepturi fundamentale, să aibă dreptul la un proces echitabil etc. În cele din urmă, aplicarea legii trebuie să fie imparțială, ceea ce înseamnă că nimeni nu este discriminat și că sistemul judiciar nu este corupt (5). Conform articolului 2 din TUE, statul de drept și democrația sunt corelate, ca valori fundamentale.

4.   De ce statul de drept duce la creștere economică sustenabilă?

4.1.

Creșterea economică sustenabilă este considerată a fi unul dintre cei mai importanți indicatori ai sănătății unei economii. O creștere economică tot mai amplă este asociată cu o creștere a avuției unei țări și a populației acesteia. În plus, o economie de piață nu poate funcționa în mod adecvat fără norme de bază și proceduri, inclusiv norme referitoare la proprietatea privată și transferul voluntar de proprietate (de exemplu, dreptul contractual). În termeni mai generali, o economie de piață va prospera numai dacă are la bază norme stabile și previzibile, după cum o demonstrează piața internă și uniunea economică și monetară (UEM), ca motoare ale economiei europene.

4.2.

Creșterea economică implică disponibilitatea în timp a unui volum mai mare de bunuri și servicii pe cap de locuitor. Singura modalitate de a o realiza este creșterea productivității. Aceasta, la rândul ei, presupune investiții atât în capital, cât și în educație (denumit și „capital uman”). Pentru a stabili o legătură între statul de drept și creșterea economică, trebuie, prin urmare, să ne întrebăm în ce mod poate statul de drept să afecteze disponibilitatea generală de a face investiții.

4.3.

Investițiile, în special investițiile pe termen lung, au loc numai dacă investitorii potențiali estimează că mediul de investiții va rămâne previzibil și favorabil pe parcursul multor ani. Statul de drept joacă un rol esențial în capacitatea unui guvern de a oferi acest mediu stabil.

4.4.

O putere executivă care nu este constrânsă de celelalte două ramuri ale puterii – cea legislativă și cea judiciară – ar putea face multe promisiuni pentru potențialii investitori în ceea ce privește libertatea lor de a stabili prețurile după cum doresc, de a nu fi supuși unor impozite ridicate (sau de a nu plăti deloc impozite), de a transfera profiturile înapoi în țara lor de origine etc.

4.5.

Un guvern neconstrâns este, în orice caz, incapabil să facă promisiuni obligatorii, mai exact să își asume angajamente credibile. Separarea puterilor și, în special, un sistem judiciar independent care are puterea de a controla acțiunile guvernului și de a asigura respectarea contractelor private, sunt esențiale pentru investiții și creștere economică.

4.6.

La fel ca independența sistemului judiciar, imparțialitatea acestuia este, de asemenea, esențială. Dacă judecătorii pot fi mituiți, adică dacă nu sunt imparțiali, atunci hotărârile, în loc să fie bazate pe principiile statului de drept, sunt pronunțate în favoarea părții care poate (și/sau este dispusă) să plătească o mită de o valoare mai mare. Astfel, corupția este incompatibilă cu statul de drept.

4.7.

Dacă judecătorii discriminează anumite grupuri, atunci legea nu este aplicată în mod egal. Orice tip de părtinire va reduce din securitatea mediului juridic, ceea ce se estimează că va duce nu numai la niveluri mai scăzute de investiții în general, ci și la mai puține tranzacții. Instanțele părtinitoare vor încetini, prin urmare, creșterea economică.

4.8.

Accesibilitatea instanțelor reprezintă un alt factor-cheie. Dacă sunt necesari ani buni pentru a se ajunge la o hotărâre a instanței, această situație ar putea avea o serie de efecte nefavorabile asupra economiei: partenerii contractuali care încalcă contractul ar putea utiliza instanța în mod strategic dacă există percepția generală că pronunțarea unei hotărâri va necesita o perioadă îndelungată. Un act de justiție întârziat – indiferent dacă acest lucru implică întârzieri ale deciziilor sau întârzieri în punerea în aplicare – reduce atractivitatea încheierii de contracte, ducând la mai puține tranzacții și la exact aceleași efecte precum cele determinate de lipsa unui sistem judiciar independent, după cum s-a descris mai sus.

5.   Cum se măsoară statul de drept

5.1.

Pentru a stabili efectele statului de drept asupra creșterii economice, mai întâi acestea trebuie să poată fi măsurate. Acest lucru nu este însă ușor de realizat, întrucât este un concept multidimensional, și trebuie luate diverse decizii de codificare dificile, de exemplu să se stabilească dacă toate dimensiunile ar trebui să primească aceeași pondere.

5.2.

Unele dintre măsurile inițiale s-au bazat mai degrabă pe disponibilitatea datelor, decât pe ipoteze de natură teoretică. Deși există un grad foarte înalt de corelare între aspectele materiale și cele procedurale ale statului de drept (6), componenta materială – egalitatea în fața legii – nu figurează în majoritatea indicatorilor cei mai cunoscuți ai statului de drept. Comisia ar trebui, prin urmare, să elaboreze un sistem solid de măsurare, care să țină seama în mod explicit atât de componenta materială a statului de drept, cât și de cea procedurală.

5.3.

Un alt aspect important referitor la măsurătoare este dacă se măsoară, de fapt, dispozițiile de jure sau punerea lor în aplicare efectivă. Multe țări au legislații perfect compatibile cu statul de drept, dar care sunt aplicate în mod ineficace. Prin urmare, este important să ne axăm pe implementare.

5.4.

Întrebarea privind modalitatea optimă de utilizare a măsurătorilor disponibile este, de asemenea, importantă. Pe de o parte, măsurătorile agregate pot fi utile pentru obținerea unei prime impresii referitoare la ceea ce se întâmplă într-o anumită țară. Pe de altă parte, dacă sunt vizate recomandări cu valoare practică, mai exact analize care pot avea implicații directe la nivelul politicii, măsurătorile agregate nu sunt foarte utile.

5.5.

În pofida dificultății pe care o implică, CESE recomandă Comisiei Europene să exploreze posibilitatea măsurării impactului economic al statului de drept atât în statele membre, cât și în țările candidate, și, eventual, să o coreleze cu ciclul de evaluare a statului de drept.

6.   Ce spun datele existente?

6.1.

Studiile transnaționale care analizează efectele statului de drept asupra creșterii economice au arătat că, în medie, țările care respectă într-o măsură mai mare statul de drept se dezvoltă mai rapid decât țările care îl respectă într-o măsură mai mică (7). Aceasta nu înseamnă că țări individuale care nu respectă statul de drept nu pot atinge niveluri ridicate de creștere economică. Economiștii le numesc „valori aberante”. Astfel de cazuri sunt posibile și se întâmplă, dar cu o frecvență redusă.

6.2.

Pentru estimarea efectelor statului de drept asupra creșterii economice, trebuie luate în considerare și nivelurile respective ale veniturilor. În condițiile în care toate celelalte elemente sunt egale, țările care se bucură deja de un nivel ridicat al venitului pe cap de locuitor tind să obțină mai greu rate ridicate de creștere, comparativ cu țările care încep de la un nivel mai scăzut. Această situație este un indiciu al așa-numitului „efect de convergență”.

6.3.

Măsurătorile agregate ale statului de drept nu sunt foarte utile pentru identificarea unor canale specifice de transmisie prin care acesta ar putea afecta creșterea economică. Din acest motiv, prezenta secțiune se axează pe un număr limitat de componente de bază ale statului de drept.

6.4.

S-a arătat deja mai sus că un sistem judiciar independent pare să fie crucial pentru asigurarea menținerii guvernelor în limitele lor definite la nivel constituțional.

6.5.

Analizând separat efectele indicatorilor de jure și de facto ai independenței sistemului judiciar, se constată că dispozițiile de jure nu au niciun efect asupra creșterii economice. Dispozițiile de facto, pe de altă parte, sunt în strânsă corelație cu o creștere economică mai rapidă (8). Îmbunătățirea nivelurilor de facto ale independenței sistemului judiciar prezintă un avantaj economic: țările care au mers în această direcție au primit un beneficiu suplimentar, și anume au experimentat o creștere economică mai rapidă (9).

6.6.

S-a arătat că independența judiciară și răspunderea judiciară sunt mai degrabă complementare, decât concurente (10). O serie de garanții judiciare, precum dreptul la consiliere, limitează marja de apreciere discreționară a judecătorilor. Ca atare, acestea pot fi interpretate ca asigurând răspunderea judiciară. Fapt interesant, s-a arătat că unele dintre aceste garanții conduc nu numai la răspundere judiciară și, ca atare, la statul de drept, ci și la creștere economică. Acest lucru este valabil în ceea ce privește pronunțarea la timp a hotărârilor instanțelor, cu proceduri scrise – spre deosebire de cele orale – și cu drept la consiliere (11).

6.7.

Corupția nu este doar o infracțiune, ci este și incompatibilă cu statul de drept. Măsurarea corupției este însă foarte dificilă. Întrucât cel care oferă și cel care primește mita nu au, de regulă, niciun interes în a o semnala, este imposibil să se culeagă date obiective. Cea mai mare parte a literaturii de specialitate s-a bazat pe așa-numita „percepție a corupției”, mai exact pe evaluarea subiectivă a amplorii corupției într-o țară anume sau într-un serviciu public specific.

6.8.

Deși este în continuare dificil să se demonstreze că corupția dăunează creșterii economice, numeroase studii indică acest lucru. De exemplu, s-a demonstrat că ea duce la scăderea investițiilor (12). Corupția are și alte efecte de denaturare: de exemplu, ea poate duce la cheltuieli militare mai mari (13). Corupția afectează, de asemenea, structura cheltuielilor publice, interesul îndepărtându-se de la serviciile publice importante, precum sănătatea și educația, și orientându-se către activități mai puțin productive (14). În acest sens, OCDE rezumă observațiile unui studiu recent: „[…] este clar că corupția, atât în sectorul privat, cât și în cel public, are un impact direct asupra costului unui proiect. Efectele indirecte includ deteriorarea imaginii instituțiilor publice, deteriorarea încrederii cetățenilor în guvernul lor, reducând astfel stimulentele pentru inovare, și creșterea inegalităților sociale. De asemenea, ea crește costul desfășurării activităților economice, devenind un fel de impozit pe activitățile economice, care este apoi transferat către utilizatorii finali sau către consumatorii finali ai proiectelor” (15).

6.9.

Procurorii care sunt atât independenți, cât și responsabili determină niveluri ridicate ale statului de drept, deoarece infracțiunile vor fi urmărite penal independent de presiunile politice, de identitatea specifică a unui suspect de o faptă penală și de alți factori similari. S-a demonstrat că procurorii care sunt efectiv independenți sunt asociați cu niveluri de corupție mai scăzute (16). Constatarea că corupția dăunează creșterii poate, prin urmare, să fie interpretată ca dovadă indirectă a faptului că procurorii independenți – ca una dintre componentele statului de drept – favorizează creșterea economică.

6.10.

În cele din urmă, să analizăm eficiența judiciară, amintindu-ne că, așa cum se afirmă frecvent, întârzierea actului de justiție înseamnă refuzarea înfăptuirii justiției. Unul dintre cele mai impresionante studii în domeniu se axează pe India (17). Diferențele între întârzierile în instanțe se răsfrâng asupra măsurătorilor în producția agricolă, industrială și în sectorul serviciilor. Aceasta arată că întârzierile la nivelul procedurilor judiciare au un efect negativ asupra creșterii producției în toate cele trei sectoare ale economiei.

7.   Posibile implicații la nivelul politicilor

Instrumentele UE existente

7.1.

CESE a solicitat ca instrumentele de care dispune UE să fie consolidate pentru a contracara regresele în ceea ce privește valorile fundamentale ale UE (18). CESE salută eforturile Comisiei Europene și ale altor instituții de a dezvolta instrumente adecvate pentru a apăra valorile UE și a promova o cultură a statului de drept. Cu toate acestea, CESE consideră că instrumentele existente, precum articolul 7 din TUE și Cadrul UE pentru consolidarea statului de drept și procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, tabloul anual de bord privind justiția în Uniunea Europeană și noul mecanism pentru statul de drept, ar putea fi îmbunătățite în continuare și ar trebui să fie completate de măsuri axate pe statul de drept, dar orientate într-o mai mare măsură către considerente economice.

7.2.

În cadrul semestrului european, Comisia Europeană a analizat relevanța statului de drept pentru mediul de afaceri, din dorința de a promova reforme structurale care să consolideze creșterea economică în domenii precum sisteme de justiție eficace și combaterea corupției. În prezent, contribuția la tabloul de bord al UE privind justiția provine, în principal, de la cei care furnizează servicii de justiție, cum ar fi ministerele de justiție, asociațiile de judecători, consiliile judiciare etc. În mod ciudat, lipsesc tocmai cei care solicită servicii juridice și care ar putea oferi sugestii valoroase cu privire la modul de îmbunătățire a diferitelor sisteme de justiție. Organizațiile societății civile (OSC), precum și partenerii sociali ar putea juca un rol important în medierea informațiilor. CESE îndeamnă Comisia să accelereze evidențierea relevanței statului de drept ca unul dintre elementele-cheie aflate la baza unei economii competitive și sustenabile. Indicatorii statului de drept ar trebui integrați într-un mod mai vizibil și ar trebui să conțină aspecte precum securitatea juridică și accesul la căi de atac pentru întreprinderi și lucrători. Ar trebui depuse eforturi pentru a îmbunătăți procedura de monitorizare în vederea unei mai bune puneri în aplicare a recomandărilor. CESE recomandă lansarea unor procese naționale de monitorizare și evaluare a acțiunilor întreprinse, care să includă reprezentanți ai societății civile și ai partenerilor sociali, și ca implicarea generală a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali să fie sporită pe parcursul întregului proces al semestrului.

7.3.

Procesul anual al UE de evaluare a statului de drept ar trebui să fie cât mai deschis cu putință pentru a se garanta că concluziile și recomandările Comisiei Europene sunt discutate în mod public, atât la nivel național, cât și european, și urmate de măsuri specifice pentru abordarea incidentelor și a tendințelor negative. Comisia Europeană ar trebui să sporească implicarea organizațiilor societății civile, deoarece acestea sunt adesea primele care suferă atunci când statul de drept este amenințat și, prin urmare, pot servi drept sisteme de alarmă (19). Comisia Europeană ar trebui, de asemenea, să ia măsuri privind represaliile împotriva organizațiilor societății civile care participă la acest proces. CESE a propus un forum anual al organizațiilor societății civile, care ar putea contribui la ciclul de evaluare. Comitetul este pregătit să contribuie la acest proces și să asigure ampla reprezentare a organizațiilor societății civile, inclusiv a acelora care reprezintă interese socioeconomice, cum ar fi partenerii sociali.

7.4.

CESE a salutat deja propunerea Comisiei de protejare a bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre. În această privință, CESE a sprijinit propunerea ca primirea fondurilor UE de către statele membre să fie condiționată de respectarea principiului statului de drept și a considerat că această condiționalitate ar putea fi extinsă la celelalte principii legate de statul de drept prevăzute în tratatele UE (20).

Alte posibile răspunsuri politice

7.5.

Având în vedere că un nivel ridicat al statului de drept este o valoare fundamentală a UE și, în plus, are efecte pozitive asupra creșterii economice, este imperativ ca UE să ia măsuri pentru a proteja statul de drept.

7.6.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis, în ultima vreme, o serie de decizii de referință în apărarea independenței judiciare. Pe lângă motivele de natură juridică oferite de Curte, există și justificări economice privind necesitatea unor măsuri din partea instituțiilor UE. Pentru a funcționa în mod adecvat, piața unică trebuie să se bazeze pe un cadru juridic transparent și stabil, care să acopere și asigurarea respectării normelor comune, întrucât instanțele naționale trebuie să aibă încredere că instanțele din alte state membre sunt angajate în egală măsură în susținerea valorilor pe care este fondată UE.

7.7.

Conceptul de spațiu judiciar european unic este important pentru întreprinderi deoarece permite ca hotărârile instanțelor pronunțate într-un stat membru să fie aplicate în alt stat membru. Pentru ca acest proiect să aibă succes, este esențial ca toate instanțele din Uniunea Europeană să fie independente. Dacă acest lucru nu mai poate fi garantat, spațiul judiciar european unic nu doar că va rămâne incomplet, ci va fi și în declin. Comisia trebuie să se asigure că principiul independenței judiciare este respectat în toate statele membre pentru a putea transforma în realitate ideea unui spațiu judiciar european unic și a liberei circulații a hotărârilor judiciare.

7.8.

Fiecare stat-națiune dorește să fie credibil și favorabil investitorilor, oferind angajamente credibile posibililor investitori. Apartenența la UE oferă beneficii clare tuturor statelor membre întrucât permite tuturor statelor membre, indiferent de istoria lor economică sau politică, să își asume angajamente care sunt mai credibile. În acest sens, apartenența la UE poate fi foarte valoroasă pentru toți membrii, câtă vreme nerespectarea normelor de bază este sancționată. Fără sancțiuni, valoarea apartenenței își va pierde din greutate pentru toți membrii care respectă normele.

7.9.

Cu alte cuvinte, statele membre care nu se conformează creează externalități negative pentru statele membre care își îndeplinesc obligațiile. Acest lucru se datorează faptului că, de fiecare dată când guvernul unui stat membru nu acționează în conformitate cu promisiunile asumate prin aderarea la UE și această neîndeplinire a obligațiilor rămâne nesancționată, credibilitatea legislației UE va suferi în toate statele membre. Prin urmare, valoarea statutului de stat membru al UE va fi redusă, întrucât, în timp, ea nu va mai fi un indicator al credibilității. Insistența asupra respectării valorilor de bază ale UE este, prin urmare, pe deplin justificată.

7.10.

Multe decizii au o relevanță directă pentru toți cetățenii statelor membre ale UE. Dacă drepturile de vot în state membre conduse de potențiali autocrați, care violează în mod sistematic principiul statului de drept, nu sunt suspendate, atunci acestor lideri li se va permite să participe la procesul decizional care afectează direct toți cetățenii UE. Această situație a primit în mod corect denumirea de „celălalt deficit democratic” al Europei (21).

7.11.

Cu alte cuvinte, o altă justificare a intervenției UE este reprezentată de externalitățile negative create de guverne potențial autocrate care nu numai că se extind dincolo de frontierele statelor respectiv, dar afectează fiecare cetățean din statele membre ale UE. În concluzie, intervențiile care vizează susținerea sau restabilirea respectului față de statul de drept sunt pe deplin justificate.

7.12.

O modalitate de a sprijini și a promova statul de drept este aceea de a susține organizațiile societății civile și mass-media. Capacitatea cetățenilor de a crea asociații, de a se întruni și a se exprima liber, precum și libertatea mass-mediei, sunt elemente-cheie ale statului de drept și parte a sistemului de control și echilibru menit a trage guvernele la răspundere. Un spațiu civic tot mai restrâns afectează totodată abilitatea întreprinderilor și a lucrătorilor de a se stabili, de a se asocia liber și de a inova. Organizațiile societății civile reprezintă, de asemenea, un actor economic important, care contribuie cu aproximativ o treime la ocuparea forței de muncă din UE (22) și oferă servicii fundamentale pentru creșterea economică, de exemplu în domeniul educației, sănătății și protecției sociale. CESE își reiterează solicitarea privind un sprijin activ al UE pentru partenerii sociali și organizațiile societății civile din UE și, îndeosebi, instituirea unui fond al UE care să ofere sprijin financiar în cazurile de litigii legate de nerespectarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale, destinat în mod specific organizațiilor societății civile (23).

7.13.

Există multe motive pentru care statul de drept trebuie protejat, atât în statele membre, cât și de către instituțiile UE. Se pare că publicul larg din multe state membre trebuie să devină mai conștient de importanța crucială a statului de drept, atât ca valoare fundamentală, cât și ca ingredient vital al creșterii economice. O modalitate indirectă de a apăra statul de drept ar putea fi, prin urmare, aceea de a sensibiliza publicul larg din diverse state membre cu privire la importanța crucială a acestuia. CESE a solicitat deja derularea unei campanii de sensibilizare sub forma unei strategii de comunicare special concepute (24). UE trebuie să investească în campanii de informare pentru a promova statul de drept și să ia urgent măsuri pentru a sprijini libertatea mass-mediei.

---

(1)  Poziția este împărtășită de Comisie și este menționată explicit în cadrul său pentru consolidarea statului de drept (IP/14/237).

(2)  JO C 62, 15.2. 2019, p. 173.

(3)  COM(2019) 343 final.

(4)  Literatura academică face adesea distincția între abordarea thick (extinsă) și abordarea thin (restrânsă) a definirii statului de drept. Møller, J. (2018). The advantages of a thin view (Avantajele unei abordări restrânse) în Handbook on the Rule of Law (Manualul statului de drept). Edward Elgar Publishing, 21-33 și Bedner, A. (2018). The promise of a thick view (Promisiunea unei abordări extinse) în Handbook on the Rule of Law (Manualul statului de drept). Edward Elgar Publishing, 34-47.

(5)  Voigt, S. (2012). How to measure the rule of law (Cum se măsoară statul de drept). Kyklos, 65(2), 262-284.

(6)  Gutmann, J., & Voigt, S. (2018) The rule of law: Measurement and deep roots (Statul de drept: măsurare și rădăcini profunde), European Journal of Political Economy, 54, 68-82.

(7)  Această legătură de cauzalitate este unul dintre punctele esențiale ale unei subdiscipline economice numite economie instituțională. A se vedea literatura de specialitate: Acemoglu, D. (2008): Introduction to Modern Economic Growth, (Introducere în creșterea economică modernă), Princeton University Press, și o introducere pentru nespecialiști: Voigt, S. (2019): Institutional Economics – An Introduction (Economia instituțională – O introducere), Cambridge University Press.

(8)  Feld, L. P., & Voigt, S. (2003) Economic growth and judicial independence: cross-country evidence using a new set of indicators (Creșterea economică și independența judiciarului: dovezi transnaționale, pe baza unui set nou de indicatori). European Journal of Political Economy, 19(3), 497-527.

(9)  Voigt, S., Gutmann, J., & Feld, L. P. (2015) Economic growth and judicial independence, a dozen years on: Cross-country evidence using an updated set of indicators (Creșterea economică și independența judiciarului doisprezece ani mai târziu: dovezi transnaționale pe baza unui set de indicatori actualizați). European Journal of Political Economy, 38, 197-211.

(10)  Voigt, S. (2008). The economic effects of judicial accountability: cross-country evidence (Efectele economice ale răspunderii judiciare: dovezi transnaționale). European Journal of Law and Economics, 25(2), 95-123.

(11)  Hayo, B., & Voigt, S. (2014). The relevance of judicial procedure for economic growth (Relevanța procedurilor judiciare pentru creșterea economică). CESifo Economic Studies, 60(3), 490-524.

(12)  Mauro, P. (1995). Corruption and growth (Corupția și creșterea economică). The quarterly journal of economics, 110(3), 681-712.

(13)  Gupta, S., De Mello, L., & Sharan, R. (2001). Corruption and military spending (Corupția și cheltuielile militare). European journal of political economy, 17(4), 749-777.

(14)  Mauro, P. (1998). Corruption and the composition of government expenditure (Corupția și structura cheltuielilor publice). Journal of Public economics, 69(2), 263-279.

(15)  Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (2015). Consequences of Corruption at the Sector Level and Implications for Economic Growth and Development(Consecințele corupției la nivel sectorial și implicațiile asupra creșterii economice și a dezvoltării). Paris: OECD Publishing.

(16)  Van Aaken, A., Feld, L. P., & Voigt, S. (2010). Do independent prosecutors deter political corruption? An empirical evaluation across seventy-eight countries (Împiedică procurorii independenți corupția politică? O evaluare empirică la nivelul a 78 de țări). American Law and Economics Review, 12(1), 204-244.

(17)  Chemin, Matthieu (2009). Do judiciaries matter for development? Evidence from India (Influențează sistemele judiciare dezvoltarea? Dovezi din India). Journal of Comparative Economics 37, 230-250.

(18)  JO C 282, 20.8.2019, p. 39.

(19)  Comparația cu patrulele de poliție și sistemele de alarmă în ce privește monitorizarea autorităților a fost propusă de McCubbins, M. D., & Schwartz, T. (1984): Congressional oversight overlooked: Police patrols versus fire alarms, American Journal of Political Science, 165-179.

(20)  JO C 440, 6.12.2018, p. 106.

(21)  Kelemen, R. D. (2017). Europe's other democratic deficit: National authoritarianism in Europe's Democratic Union (Celălalt deficit democratic al Europei: autoritarismul național în uniunea democratică a Europei). Government and opposition, 52(2), 211-238.

(22)  Documentul de lucru nr. 13/2016, cu titlul „The Size and Scope of the European Third Sector” (Dimensiunea și anvergura sectorului terțiar european), p. 8.

(23)  JO C 62, 15.2.2019, p. 178.

(24)  JO C 282, 20.8.2019, p. 39, recomandări 1.11.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Protecția minorilor migranți neînsoțiți în Europa”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 429/04)

Raportor:

Özlem YILDIRIM (FR-II)

Decizia Adunării Plenare	20.2.2020
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	9.7.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	18.9.2020
Sesiunea plenară nr.	554
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	215/1/5

1.   Recomandări și considerații

1.1.

CESE recomandă încă o dată ca principiul „interesului superior al minorului” să primeze asupra oricărui act legislativ în vigoare la nivel național sau internațional.

1.2.

CESE îndeamnă Uniunea Europeană să dezvolte o abordare coerentă și armonizată privind protecția străinilor minori neînsoțiți în Europa.

1.3.

CESE își exprimă profunda preocupare cu privire la situația străinilor minori neînsoțiți, care se numără printre cele mai vulnerabile persoane în contextul migrației și care sunt, în consecință, expuși unui risc sporit de încălcare a drepturilor lor fundamentale.

1.4.

CESE își reiterează solicitarea adresată statelor membre de a se asigura că minorii aflați într-o situație neregulamentară sunt protejați în calitatea lor primordială de minori, în cadrul sistemelor naționale de protecție a copilului.

1.5.

CESE îndeamnă statele membre să prevină orice tip de violență îndreptată împotriva minorilor migranți, prin crearea unor căi de migrație sigure, legale și regulamentare.

1.6.

CESE reamintește din nou (1) interdicția absolută de plasare în detenție a minorilor, indiferent de situația lor administrativă, condamnă ferm această practică și reamintește că încalcă Convenția internațională privind drepturile copilului.

1.7.

În scopul de a-i proteja într-un mod eficient pe străinii minori neînsoțiți, CESE adresează un îndemn puternic statelor membre să aloce resursele necesare serviciilor publice și să ofere servicii adaptate, în special prin intermediul unei formări specializate și al consolidării capacităților specialiștilor în domeniul protecției copilului.

1.8.

CESE solicită Comisiei să elaboreze o directivă privind protecția străinilor minori neînsoțiți care să aibă drept corolar interesul superior al copilului.

1.9.

CESE reamintește că orice străin minor neînsoțit trebuie să fie asistat de un tutore competent, cât mai curând posibil și până la atingerea vârstei majoratului, care va trebui să fie informat cu privire la toate deciziile luate în privința minorului și să îi ofere asistență pe durata procedurilor care îl privesc. Acest tutore va trebui să aibă în permanență capacitatea de a acționa în interesul minorului și să nu se afle într-o situație de conflict de interese cu serviciile naționale de protecție a copilului.

1.10.

CESE reamintește că, în virtutea principiului „prezumției de minorat”, un tânăr care se prezintă ca fiind minor trebuie să fie considerat ca atare, până la emiterea unei hotărâri cu autoritate de lucru judecat.

1.11.

CESE invită statele membre să evalueze minoratul în temeiul mai multor indici, printre care se numără, cu prioritate, declarațiile persoanei interesate, documentele de stare civilă prezentate, interviurile purtate de specialiști cu persoana interesată și, dacă este cazul, verificarea autenticității documentelor de stare civilă.

1.12.

În cazul în care expertizarea prin examinarea oaselor nu este complet fiabilă, CESE invită pur și simplu la abandonarea sa. CESE consideră că nu trebuie să se recurgă la mijloace cunoscute ca fiind aproximative, din simplul motiv că nu există alte modalități de verificare fiabile.

1.13.

Dat fiind că este dificil ca prezentul aviz să abordeze toate chestiunile și principiile legate de străinii minori neînsoțiți, CESE propune să se desfășoare o serie de studii de monitorizare, axate pe subteme specifice.

2.   Context

2.1.

Străinul minor neînsoțit (numit și „străin minor izolat”) este „un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid cu vârsta sub 18 ani”, care fie „intră pe teritoriul statelor membre fără a fi însoțit de o persoană adultă care să fie responsabilă pentru acesta prin lege sau prin practica statului membru în cauză și atât timp cât nu este luat efectiv în îngrijire de o astfel de persoană”, fie „este lăsat neînsoțit după intrarea pe teritoriul statelor membre” (2).

2.2.

Străinii minori neînsoțiți sunt prezenți în toate statele membre ale UE, însă, în 2019, 60 % din numărul total al minorilor neînsoțiți au fost înregistrați în patru țări (Grecia, Germania, Belgia și Țările de Jos). În 2019, 13 800 de solicitanți de azil care solicitaseră protecție internațională în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene (UE) au fost considerați minori neînsoțiți. La nivelul UE, străinii minori neînsoțiți reprezentau 7 % din ansamblul solicitanților de azil cu vârsta sub 18 ani. Majoritatea acestora erau băieți (85 %). Două treimi aveau vârsta de 16 sau 17 ani (și anume, 9 200 de persoane), cei cu vârsta de 14 sau 15 ani reprezentau 22 % dintre minorii neînsoțiți (3 100 de persoane), și, în fine, cei cu vârsta sub 14 ani reprezentau 11 % (1 500 de persoane) (3).

2.3.

Minorii migranți fac parte din grupurile cele mai vulnerabile din societățile noastre. Privați de părinții lor, fapt care implică, în sine, un nivel ridicat de insecuritate și pericol, străinii minori neînsoțiți au parcurs adesea un traseu de migrație lung, haotic, traumatizant și marcat de violență. Aceștia continuă să fie expuși la numeroase pericole și reprezintă o pradă deosebit de vulnerabilă pentru rețelele criminale: în special pentru traficul de minori în scopul exploatării sexuale și al muncii copiilor.

2.4.

CESE recomandă încă o dată ca principiul „interesului superior al minorului” să primeze asupra oricărui act legislativ în vigoare la nivel național sau internațional (4).

2.5.

Afirmă, de asemenea, că situațiile diverse și complicate cu care se confruntă străinii minori neînsoțiți necesită abordări multidisciplinare (juridice, psihologice, medicale și sociale), exhaustive și holistice.

2.6.

Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului (1989, CDC) reprezintă cadrul general pentru protecția minorilor în Europa. Cu toate acestea, nici acest instrument, nici Convenția europeană a drepturilor omului (1950), nici Convenția europeană privind exercitarea drepturilor copiilor (1996) nu prevăd dispoziții specifice care să se aplice direct străinilor minori neînsoțiți.

2.7.

Totuși, la 26 iunie 1997, Consiliul Europei a adoptat primul instrument juridic care tratează în mod specific chestiunea minorilor migranți neînsoțiți. Este vorba, însă, despre o rezoluție fără caracter juridic obligatoriu. Deși există texte europene care fac referire la străinii minori neînsoțiți, precum Directiva privind returnarea sau Directiva 2003/9/CE (5), nu a fost elaborat niciun instrument specific la nivelul întregii UE.

2.8.

Prin urmare, în lipsa unui cadru juridic precis, statele membre se confruntă cu dificultăți majore în gestionarea problemei străinilor minori neînsoțiți într-un mod concertat și coerent. Așadar, se constată că în statele membre situația străinilor minori neînsoțiți se caracterizează prin disparități enorme între legislația care definește modul în care aceștia trebuie tratați și procedurile care le sunt aplicabile (stabilirea vârstei, tutori, drepturi etc.).

2.9.

Astfel, cadrul juridic aplicabil străinilor minori neînsoțiți trebuie consolidat de statele membre. CESE solicită Comisiei să elaboreze o directivă privind protecția străinilor minori neînsoțiți care să aibă drept corolar interesul superior al copilului. Această necesitate este cu atât mai evidentă având în vedere situațiile deplorabile în care se află numeroși străini minori neînsoțiți, denunțate în întreaga Europă de asociațiile pentru protecția drepturilor minorilor.

3.   Observații generale

3.1.

CESE își exprimă profunda preocupare cu privire la situația străinilor minori neînsoțiți, care se numără printre cele mai vulnerabile persoane în contextul migrației și sunt, în consecință, expuși unui risc crescut de încălcare a libertăților și a drepturilor lor fundamentale.

3.2.

CDC impune statelor obligația de a acorda minorilor fără forme legale același tratament oferit „tuturor” minorilor, fără discriminare (6). CESE constată că, în practică, există tensiuni între dispozițiile legislative naționale ce reglementează controlul imigrației și cele referitoare la protecția minorilor. CESE își reiterează solicitarea adresată statelor membre de a se asigura că minorii aflați într-o situație neregulamentară sunt luați în considerare și protejați în calitatea lor primordială de minori, în cadrul sistemelor naționale de protecție a copilului (7).

3.3.

CESE îndeamnă statele membre să prevină orice tip de violență îndreptată împotriva minorilor migranți, prin crearea unor căi de migrație sigure, legale și regulamentare, spre exemplu, proceduri flexibile, rapide și eficiente, în special de reîntregire familială, sporirea cotei de reinstalare a migranților sau acordarea de vize umanitare, fapt care va consolida garanțiile pentru minori și membrii familiilor lor.

3.4.

CESE lansează un apel către statele membre în scopul instituirii unor proceduri specifice și eficace de regularizare a șederii lor, în căutarea unei „soluții durabile” pentru străinii minori neînsoțiți, care să garanteze interesul superior al acestora.

3.5.

CESE reamintește interdicția absolută de plasare în detenție a minorilor, indiferent de situația lor administrativă. Condamnă cu fermitate această practică și reamintește că încalcă în totalitate CDC (articolul 3). Într-adevăr, CESE constată (8) că detenția poate avea consecințe foarte grave asupra sănătății și a dezvoltării minorilor, indiferent de durata sa. Detenția contravine, în orice situație, interesului superior al minorului (9).

3.6.

CESE invită statele membre să adopte legi naționale care să interzică detenția, favorizând dezvoltarea de alternative adaptate vulnerabilității deosebite a străinilor minori neînsoțiți, precum plasarea într-o familie substitutivă sau într-un loc de trai autonom, supravegheat.

3.7.

CESE reamintește importanța garantării respectării dreptului minorilor de a participa la deciziile care îi privesc.

3.8.

CESE recomandă statelor membre să instituie garanții juridice pentru accesul străinilor minori neînsoțiți la procedurile de protecție internațională și garanții privind furnizarea de informații adaptate vârstei lor. În acest scop, este oportun să se creeze centre de azil specializate în oferirea de asistență minorilor migranți și în comunicarea de informații adaptate minorilor, în limba lor maternă, integrând în special luarea în calcul a considerentelor legate de gen și de dimensiunea transculturală în cadrul acestor dispozitive naționale.

3.9.

În scopul protejării străinilor minori neînsoțiți împotriva oricăror forme de exploatare, CESE invită statele membre să le acorde minorilor care fac obiectul exploatării și violențelor statutul de victimă a traficului de persoane, însoțit de obținerea unui permis de ședere. CESE insistă, de asemenea, asupra caracterului urgent al deciziilor adoptate în privința străinilor minori neînsoțiți.

3.10.

Străinii minori neînsoțiți nu trebuie niciodată să fie supuși unor proceduri penale din motive legate exclusiv de statutul lor de migranți sau în cazurile în care participarea lor la activități criminale este un rezultat direct al exploatării lor.

3.11.

În scopul protejării într-o manieră eficientă a străinilor minori neînsoțiți, CESE îndeamnă insistent statele membre și Uniunea Europeană să aloce resursele necesare serviciilor publice și să ofere servicii adaptate, în special prin intermediul unei formări specializate și al consolidării capacităților specialiștilor în domeniul protecției copilului. Această formare trebuie organizată la scară europeană.

3.12.

Protecția străinilor minori neînsoțiți nu încetează la granițele Europei. CESE încurajează UE și statele membre să acorde prioritate nevoilor și drepturilor străinilor minori neînsoțiți în instrumentele și acțiunile externe, în special cu ocazia încheierii de acorduri sau a adoptării de programe de cooperare.

3.13.

CESE reamintește că orice străin minor neînsoțit trebuie să fie asistat de un tutore competent, cât mai curând posibil și până la atingerea vârstei majoratului, care va trebui să fie informat cu privire la toate deciziile luate în privința minorului și să îi ofere asistență pe durata procedurilor care îl privesc. Acest tutore va trebui să aibă în permanență capacitatea de a acționa în interesul minorului și să nu se afle într-o situație de conflict de interese cu serviciile naționale de protecție a copilului.

3.14.

După cum CESE a reamintit deja cu altă ocazie, deși legislația UE recunoaște importanța tutelei legale, aceasta nu definește obligațiile tutorelui legal. Tutorele legal ar trebui să fie un „reprezentant calificat”, care are experiență în lucrul cu minorii și cunoaște legislația națională în privința drepturilor cetățenilor străini și a protecției copilului și care are autoritatea de a-l reprezenta pe minor în toate procesele decizionale (10), cu condiția ca minorul să-și exprime consimțământul în acest sens (11). Procesul de desemnare a tutorilor în Belgia ar putea servi drept sursă de inspirație (12).

3.15.

CESE reamintește că, pe lângă asistența juridică, străinii minori neînsoțiți trebuie să aibă acces și la o protecție socială și un centru de primire și de adăpost temporar de o calitate decentă. Această primire va trebui să fie adaptată la vulnerabilitatea minorilor, fiind însoțită de consilierea acordată de specialiști în problemele tinerilor, de posibilitatea realizării unei evaluări medicale sau psihologice și de accesul la îngrijiri medicale.

3.16.

Totodată, străinii minori neînsoțiți trebuie să aibă acces la educație, cu respectarea opțiunilor lor și, dacă este cazul, ale tutorilor. De asemenea, programele Erasmus și Erasmus+ ar putea facilita participarea străinilor minori neînsoțiți și a foștilor străini minori neînsoțiți care au devenit majori.

3.17.

CESE insistă asupra importanței informării fiecărui minor, în funcție de vârsta sa, cu privire la drepturile pe care i le conferă Convenția Organizației Națiunilor Unite, minorilor care nu dispun de o tutelă adecvată permițându-li-se astfel să solicite protecție.

4.   Observații specifice

4.1.

Articolul 1 din CDC definește minorul ca fiind orice persoană cu vârsta sub 18 ani. Situația sa juridică specială îi conferă o serie de drepturi pe care statele semnatare trebuie să le asigure. Această protecție este tributară condiției sale de minor, fapt care, în practică și în toate statele membre, ridică problema determinării vârstei sale.

4.2.

CESE reamintește că, în virtutea principiului „prezumției de minorat”, un tânăr care se prezintă ca fiind minor trebuie să fie considerat ca atare, până la emiterea unei hotărâri cu autoritate de lucru judecat. Din acel moment, trebuie să i se ofere imediat un adăpost, în condiții demne și compatibile cu vulnerabilitatea sa deosebită.

4.3.

CESE reamintește, de asemenea, că trebuie să se aplice prezumția de valabilitate a actelor de stare civilă străine prezentate de tânăr, care dovedesc minoratul său, și că acestea trebuie să fie primele elemente care vor fi luate în considerare pentru determinarea minoratului. Prezumția de valabilitate a documentelor de stare civilă prezentate ar trebui să poată fi anulată numai în urma unei contestări formale a autenticității respectivelor documente.

4.4.

CESE reamintește că, în virtutea articolului 8 din CDD, „dacă un minor este privat în mod ilegal de elementele constitutive ale identității sale sau de o anumită parte a acestora, statele semnatare vor trebui să îi acorde o asistență și o protecție adecvate, pentru ca identitatea sa să fie restabilită cât mai curând posibil” (13).

4.5.

Or, procedura de verificare a vârstei migrantului nu ar trebui să aibă loc, în principiu, decât în situația în care acesta nu posedă documentele administrative oficiale care să îi dovedească vârsta și în cazul în care există îndoieli justificate (14).

4.6.

CESE constată din nou că nu există coerență la nivelul statelor membre în ceea ce privește metodele de evaluare a vârstei străinilor minori neînsoțiți, întrucât niciuna dintre acestea nu și-a demonstrat fiabilitatea.

4.7.

CESE invită statele membre să evalueze minoratul în temeiul mai multor indici, printre care se numără, cu prioritate, declarațiile persoanei interesate, documentele de stare civilă prezentate, interviurile purtate de specialiști cu persoana interesată și, dacă este cazul, verificarea autenticității documentelor de stare civilă, subliniind faptul că expertizarea medicală a vârstei nu se poate realiza decât în cazul în care există îndoieli persistente și ca ultimă soluție.

4.8.

Ținându-se cont de vulnerabilitatea deosebită a străinilor minori neînsoțiți, CESE reamintește că beneficiul îndoielii trebuie să fie în favoarea acestora.

4.9.

CESE reamintește că expertizarea prin examinarea oaselor, practicată în foarte multe state, este foarte contestată de instituții și experți internaționali (15) din perspectiva fiabilității sale științifice, a nerespectării vieții private a minorului, a potențialelor pericole pentru sănătatea sa (cauzate de utilizarea razelor X), precum și a erorilor posibile.

4.10.

În absența unei fiabilități reale a acestor teste, CESE invită statele membre să înceteze practicarea lor. CESE consideră că nu trebuie să se recurgă la mijloace cunoscute ca fiind aproximative, din simplul motiv că nu există alte modalități de verificare fiabile.

4.11.

CESE lansează un îndemn puternic statelor membre să protejeze străinii minori neînsoțiți, oferindu-le timpul și mijloacele necesare pentru stabilirea identității lor și utilizând, de exemplu, cooperarea diplomatică (sub rezerva acordului tânărului interesat și fără punerea sa în pericol) și punându-se la dispoziție dovezi prima facie, precum rapoarte de expertiză psihosocială, în scopul stabilirii minoratului.

4.12.

CESE propune, ca soluție de ultim resort și în lipsa unor dovezi documentare, precum și în cazul unor îndoieli semnificative privind vârsta minorului, evaluarea vârstei printr-o abordare multidisciplinară, realizată de specialiști independenți, care să dețină competența și cunoștințele adecvate privind originile culturale și etnice ale persoanei. Procedurile aplicate în Anglia ar putea servi drept sursă de inspirație.

4.13.

CESE invită statele membre să instituie o comisie de supraveghere la scară europeană, care să propună o evaluare holistică a vârstei la nivelul tuturor statelor membre și, de asemenea, să monitorizeze protocoalele și practicile în materie de estimare a vârstei.

4.14.

Concluziile oricărei proceduri trebuie să fie obligatoriu motivate și să poată face obiectul unui recurs suspensiv efectiv, rapid și apelabil, în caz contrar acestea putând fi lovite de nulitate.

5.   Observații specifice privind COVID-19

5.1.

Pandemia de COVID-19 evidențiază inevitabil riscurile cu care se confruntă străinii minori neînsoțiți, a căror stare de sănătate este, deseori, deja fragilizată: imposibilitatea respectării măsurilor de izolare, accesul insuficient la alimentație, igienă și apă, lipsa informațiilor adaptate privind măsurile de protecție împotriva virusului și precauțiile ce trebuie luate, precum și dificultatea accesului la îngrijire medicală.

5.2.

CESE face apel la toate instituțiile europene să întreprindă toate acțiunile necesare pentru a se asigura că, în timpul crizei sanitare provocate de pandemia de COVID-19, sunt respectate drepturile tuturor minorilor garantate prin tratatele internaționale, și că aceștia sunt protejați în mod adecvat de consecințele crizei economice iminente.

5.3.

CESE salută recentul transfer al străinilor minori neînsoțiți din Grecia în Luxemburg, Portugalia, Franța, Finlanda și Germania, și solicită insistent statelor membre să considere prioritar și să continue transferul imediat al celor care trăiesc în condiții inacceptabile, în special în Grecia (16).

---

(1)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile, de abrogare a Deciziei-cadru 2004/68/JAI (JO C 48, 15.2.2011, p. 138).

(2)  Articolul 2 din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 (JO L 337, 20.12.2011, p. 9).

(3)  https://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/10774042/3-28042020-AP-FR.pdf/a5951a9e-fe8f-ef1a-64f1-cdedfc925eb2

(4)  A se vedea în acest sens, în special, Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului, Convenția europeană privind exercitarea drepturilor copiilor și Avizul CESE din 15 octombrie 2014 pe tema „Protecția internațională a minorilor neînsoțiți” (JO C 12, 15.1.2015, p. 69).

(5)  Directiva 2008/115/CE din 16 decembrie 2008 (JO L 348, 24.12.2008, p. 98), numită „Directiva privind returnarea”: „Înainte de a decide emiterea unei decizii de returnare pentru un minor neînsoțit, organismele corespunzătoare, altele decât autoritățile care efectuează returnarea, trebuie să furnizeze asistență adecvată, acordând importanța cuvenită interesului superior al copilului.” Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 (JO L 31, 6.2.2003, p. 18) definește termenii principali, printre care și cel de „minor neînsoțit”.

(6)  Articolul 2 din CDC.

(7)  Avizul CESE privind protecția internațională a minorilor neînsoțiți (JO C 12, 15.1.2015, p. 69).

(8)  A se vedea A study of immigration detention practices and the use of alternatives to immigration detention of children („Studiu privind practicile de detenție în contextul migrației și utilizarea de alternative pentru detenția minorilor migranți”), Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Comisia pentru migrație, refugiați și persoane strămutate, 2017.

(9)  Rețeaua europeană a mediatorilor pentru copii (ENOC), Declarația de poziție privind încetarea detenției copiilor în scopuri de imigrație, adoptată la cea de-a 23-a reuniune ENOC, la 27 septembrie 2019.

(10)  A se vedea în acest sens „La protection des mineurs migrants non accompagnés en Europe” („Protecția minorilor migranți neînsoțiți în Europa”), Nisrine Eba Nguema, 2015; https://doi.org/10.4000/revdh.1147

(11)  Convenția de la Haga din 1996.

(12)  Belgia a înființat un serviciu foarte rapid de desemnare a tutorilor. Tuturor străinilor minori neînsoțiți li se desemnează un mentor specific (în urma unei proceduri de selecție și formare), care îi va însoți în toate procedurile: a se vedea https://justice.belgium.be/fr/themes_et_dossiers/enfants_et_jeunes/mineurs_etrangers_non_accompagne. Misiunile sale sunt definite după cum urmează: „În calitate de reprezentant legal responsabil de asigurarea bunăstării generale a minorului, tutorele joacă rolul de persoană călăuzitoare care asigură dezvoltarea competențelor necesare pentru participarea activă în societate.” https://justice.belgium.be/fr/themes_et_dossiers/enfants_et_jeunes/mineurs_etrangers_non_accompagne/tuteur/missions_du_tuteur

(13)  A se vedea și articolul 24 din PIDCP din 1966 și articolul 7 din CDD.

(14)  Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (iulie 2010) și Adunarea parlamentară a Consiliului Europei (15 aprilie 2011) au precizat că evaluarea vârstei nu ar trebui să se realizeze decât în cazul în care există îndoieli.

(15)  Fiabilitatea științifică este pusă în discuție în special de către Parlamentul European (rezoluția din 12 septembrie) și în recomandările Comitetului pentru drepturile copilului din 12 iunie 2009. Colegiul Național al Medicilor din Belgia (avizul din 20 februarie 2010) și Academia Națională de Medicină din Franța neagă fiabilitatea acestor teste. Le Défenseur des Droits din Franța condamnă utilizarea testelor osoase (26 februarie 2016). A se vedea în acest sens raportul platformei Mineurs en exil (Belgia), intitulat „L’estimation de l’âge des MENA en question: problématique, analyse et recommandations” („Estimarea vârstei străinilor minori neînsoțiți în discuție: problematică, analiză și recomandări”), din septembrie 2017.

(16)  A se vedea https://www.unhcr.org/fr/news/press/2020/4/5e980505a/agences-lonu-felicitent-premiere-relocalisation-denfants-accompagnes-grece.html și https://www.eepa.be/?p=3856

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Achizițiile publice ca instrument de creare a valorii și a demnității muncii în serviciile de curățenie și de întreținere a clădirilor”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 429/05)

Raportor:	domnul Diego DUTTO
Coraportor:	domnul Nicola KONSTANTINOU

Decizia Adunării Plenare	20.2.2020
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)
Data adoptării în CCMI	2.9.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	18.9.2020
Sesiunea plenară nr.	554
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	192/7/18

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comisia Europeană, Parlamentul European și statele membre trebuie să dezvolte instrumentele de sprijin necesare prin care să promoveze recurgerea la achiziții publice strategice pentru a stimula utilizarea sistematică a unor criterii strategice durabile, transparente, ambițioase și aplicabile, astfel încât să se garanteze standarde sociale și de calitate mai ridicate în cadrul achizițiilor publice.

1.2.

Pentru a se garanta că serviciile de curățenie pun accentul pe calitate, nu pe preț, principiul transparenței trebuie respectat atât de client, cât și de contractant. Specificațiile contractuale trebuie să fie definite și detaliate, specificând aspecte precum frecvența, durata, sănătatea și securitatea în muncă (SSM) și costurile financiare ale curățeniei (1). Evaluarea aplicării acestor criterii pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului este esențială pentru evaluarea calității serviciilor de curățenie furnizate.

1.3.

Partenerii sociali ar trebui să fie implicați în formarea și profesionalizarea achizitorilor publici, astfel cum este prevăzut în Recomandarea Comisiei Europene din 3 octombrie 2017 (2).

1.4.

Comisia Europeană și statele membre ar trebui să ia inițiativa de a combate munca nedeclarată și să continue să îmbunătățească condițiile de ocupare a forței de muncă în sectorul serviciilor de curățenie. O reglementare consolidată și mecanisme mai stricte de asigurare a respectării dispozițiilor, cum ar fi criteriile salariale și negocierea colectivă sectorială pot contribui la concurența loială, la standarde sociale mai înalte și la calitatea ocupării forței de muncă.

1.5.

CESE solicită Comisiei Europene, Parlamentului European, statelor membre și autorităților regionale și locale să recurgă la curățenia în timpul zilei în toate achizițiile publice, oriunde este posibil.

1.6.

Concurența loială poate fi garantată prin concentrarea asupra aspectelor de calitate și prin respectarea jurisprudenței Curții de Justiție și a normelor naționale privind posibilitatea de a face din respectarea acordurilor colective o condiție de atribuire a contractelor de achiziții publice. Statele membre, împreună cu partenerii sociali și în conformitate cu practicile naționale, ar trebui să promoveze acoperirea acordurilor colective la nivel sectorial în industria națională a serviciilor de curățenie și să se asigure că aceste acorduri sunt puse în aplicare.

1.7.

Forța de muncă a sectorului se compune, în principal, din femei și resortisanți ai unor țări terțe. Prin urmare, aceste persoane pot fi afectate în mod mai direct de politicile administrațiilor publice în materie de achiziții. Ca atare, CESE consideră că, pe lângă contractele colective, ar trebui să se elaboreze garanții suplimentare pentru a asigura respectarea principiului nediscriminării și tratamentului egal al lucrătorilor. CESE sugerează să se introducă puncte suplimentare în criteriile de atribuire a contractelor care să recompenseze formele de integrare, cum ar fi cursurile de formare specifice, serviciile de asistență familială, precum asistența acordată minorilor după orele de curs (after-school) și alte servicii sociale asigurate de întreprinderi.

1.8.

CESE recomandă ca, la revizuirea directivelor UE privind achizițiile publice din 2014, costurile de securitate și formare obligatorie să fie prezentate separat de prețurile de licitație, ca elemente ireductibile și verificabile ale defalcării costurilor care alcătuiesc oferta.

1.9.

CESE recomandă respectarea condițiilor de sustenabilitate, a drepturilor lucrătorilor și a contractelor colective de muncă general aplicabile (prin asumarea responsabilității de către autoritatea contractantă, de contractantul principal și de subcontractanți, fiecare în raport cu partenerul său contractual direct), de-a lungul întregului lanț de subcontractare și pe durata întregii perioade de executare a contractelor.

1.10.

CESE invită statele membre care nu au făcut-o încă, să acorde o atenție deosebită și să verifice în mod eficace respectarea tuturor obligațiilor statutare, contractuale și a chestiunilor legate de securitate și sănătate în muncă privind aspectele sociale, de mediu și de sustenabilitate în faza de execuție a procedurilor de achiziții din sectorul curățeniei.

1.11.

În ceea ce privește obligațiile care revin statelor membre, autorităților contractante și Comisiei, prevăzute la articolele 83-85 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3), CESE solicită tuturor acestor organisme publice să pună la dispoziție fără întârziere datele corespunzătoare, asigurându-se în special că se comunică criteriile de atribuire și ponderea lor relativă pentru contractele de curățenie. Comisia Europeană este invitată să sprijine financiar proiectele de monitorizare și activitățile de cercetare ale partenerilor sociali sectoriali pe tema achizițiilor publice în domeniul serviciilor de curățenie și de infrastructură.

1.12.

Comisia Europeană ar trebui să consolideze arhitectura legislativă și capacitatea de negociere a partenerilor sociali la nivel național, inclusiv prin alocarea de fonduri pentru acțiuni de consolidare a capacităților, în special în țările din Europa de Sud-Est, Europa Centrală și de Est (4).

1.13.

CESE recomandă ca, în cursul revizuirii directivelor europene din 2014 privind achizițiile publice, în cazul serviciilor cu utilizare intensivă a forței de muncă, cum ar fi serviciile de curățenie, aceste directive să solicite sau să impună statelor membre să excludă utilizarea criteriului prețului celui mai scăzut la atribuirea unui contract, să stabilească un plafon de 30 % pentru punctajul care trebuie acordat prețului în raport cu punctajul care trebuie acordat calității, și să asigure, prin intermediul unor clauze sociale specifice, stabilitatea ocupării forței de muncă a personalului angajat în cadrul ofertei – desigur, în conformitate cu Directiva „TUPE” [2001/23/CE (5)] (transferul întreprinderilor – protecția lucrătorilor), așa cum a fost interpretată în jurisprudența europeană, cu organizarea activității întreprinderii și cu contractele colective de muncă.

1.14.

CESE solicită autorităților contractante să își utilizeze propriile estimări ale costurilor pentru serviciile de curățenie, consultând instrumentele sectoriale specializate, precum Ghidul privind selectarea celei mai bune valori (Best Value Guide) și exemplele naționale pentru a evalua în mod adecvat piața din acest sector, precum și alocând o parte a acestor servicii contractelor rezervate, astfel cum se prevede la articolul 20 din Directiva 2014/24/UE, transpusă de statele membre în propriile coduri privind achizițiile publice.

1.15.

Comisia Europeană ar trebui să încurajeze statele membre să inițieze un proces de acreditare sau un sistem de calificare pentru contractanții care doresc să fie luați în considerare pentru contracte de servicii publice de curățenie. Acest proces ar trebui să fie supravegheat de un comitet de evaluare alcătuit din mai multe părți interesate, inclusiv sindicate și un reprezentant al contractanților din sectorul curățeniei.

1.16.

Întrucât riscul de îmbolnăvire cu COVID-19 încă există, riscul de contagiune pe care îl implică COVID-19 sau riscul de contractare a oricărei alte boli similare impune protejarea lucrătorilor și a populației. CESE recomandă Comisiei Europene și statelor membre să elaboreze, cu ajutorul partenerilor sociali, protocoale obligatorii privind sănătatea și securitatea în muncă.

1.17.

De asemenea, CESE solicită statelor membre să ia măsuri și să colaboreze cu partenerii sociali pentru a discuta soluții practice temporare pentru o revenire rapidă la practicile de achiziții publice echitabile și axate pe calitate.

1.18.

Având în vedere criza provocată de pandemia de COVID-19, CESE recomandă statelor membre să promoveze formarea și profesionalizarea personalului de curățenie. Ar trebui puse la dispoziție resurse financiare, astfel încât autoritățile publice și companiile contractante să poată investi în formare și în competențe. Ar trebui încurajată calificarea profesională a lucrătorilor în domeniul serviciilor de curățenie și igienizare, creând condiții pentru îmbunătățirea oportunităților de angajare ale persoanelor vulnerabile pe piața forței de muncă.

1.19.

CESE susține că instituțiile UE, statele membre și autoritățile locale și regionale ar trebui să adopte o abordare cuprinzătoare a achiziționării serviciilor de curățenie. O astfel de abordare nu prevede un compromis între condițiile de mediu și condițiile de muncă, ci promovează coeziunea socială, standardele de muncă, egalitatea de gen și obiectivele de mediu propuse de Pactul verde al Comisiei Europene.

2.   Considerații generale

2.1.

Scopul principal al acestui aviz este de a propune recomandări pentru utilizarea achizițiilor publice în scopul promovării locurilor de muncă de calitate și a demnității la locul de muncă în serviciile de curățenie și de întreținere.

2.2.

Multe dintre aceste recomandări au un caracter general și pot fi aplicate în toate sectoarele economiei. Acesta este cu precădere cazul sectoarelor de servicii cu utilizare intensivă a forței de muncă, cum sunt serviciile private de securitate și alimentația publică.

3.   Cadru și context

3.1.

„În fiecare an, peste 250 000 de autorități publice din UE cheltuiesc aproximativ 14 % din PIB (aproximativ 2 mii de miliarde EUR pe an) pentru achiziționarea de servicii, lucrări și bunuri” (6). Serviciile precum curățenia constituie partea principală a achizițiilor publice. În 2017, valoarea contractelor de servicii a ajuns la 250 de miliarde EUR (7).

3.2.

Achizițiile publice pot sprijini investițiile în economia reală, pot asigura și crea locuri de muncă de bună calitate și pot promova incluziunea și condiții mai bune atât pentru persoanele cu handicap și defavorizate, cât și pentru lucrătorii migranți (8). De asemenea, ele pot încuraja cererea de produse inovatoare, pot urmări obiectivele politicii industriale și pot promova trecerea la o economie circulară eficientă din punctul de vedere al resurselor și energiei (9).

3.3.

În ce privește Directiva 2014/24/UE privind achizițiile publice, utilizarea criteriului „ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic” (Economically Most Advantageous Tender – EMAT) ar trebui să includă toate criteriile strategice abordate la punctul 3.2. Întrucât normele rămân vagi, majoritatea contractelor de achiziții publice continuă să fie atribuite ofertantului cu oferta de preț cea mai scăzută, uneori chiar și cu o ofertă anormal de scăzută (abnormally low tender – ALT) (10).

3.4.

Potențialul directivelor privind achizițiile publice nu este utilizat pe deplin, iar aplicarea directivelor diferă de la un stat membru la altul. În consecință, o autoritate publică trebuie să decidă asupra priorităților sale (11).

3.5.

Este vorba, în primul rând, de o problemă politică și, abia apoi de una tehnică. Decizia care stabilește ce servicii vor fi achiziționate și care vor fi criteriile de atribuire utilizate, precum și ponderea lor relativă, face parte din procesul decizional politic. Astfel de decizii stabilesc cadrul și parametrii fundamentali pentru procedura de atribuire. Neluarea în considerare a drepturilor lucrătorilor, a mediului și a drepturilor sociale ar crea condiții de concurență inegale.

4.   Criza generată de pandemia de COVID-19, sectorul serviciilor de curățenie și al achizițiilor publice

4.1.

Pandemia de COVID-19 a subliniat valoarea fundamentală a muncii agenților de curățenie ca bun public comun. Societățile contractante trebuie să îndeplinească cerințele de calificare, de eficiență și de specializare. În declarația lor comună din 22 aprilie 2020, partenerii sociali europeni EFCI și UNI Europa evidențiază rolul esențial al sectorului serviciilor de curățenie și al lucrătorilor săi în prevenirea răspândirii virusului (12).

4.2.

În 2018, în UE existau 4,11 milioane de agenți de curățenie care lucrau în 283 506 întreprinderi. De la jumătatea anilor 2010, s-a înregistrat o creștere constantă a cifrei de afaceri. În același timp, în 2017, cifra de afaceri per întreprindere a ajuns la 393 000 EUR. Potrivit EFCI, „cifra de afaceri medie per angajat a ajuns la aproape 30 000 EUR”. Cifra de afaceri pe angajat se ridică la 27 400 EUR, iar lucrătorii câștigă un salariu mediu anual de 12 200 EUR. O mare parte a lucrătorilor din sectorul european al serviciilor de curățenie lucrează cu fracțiune de normă. În plus, într-un astfel de sector cu utilizare intensivă a forței de muncă, marjele de profit ale întreprinderilor nu depășesc 3 %. Ca urmare a pandemiei de COVID-19, societățile contractante au avut de suportat cheltuieli suplimentare, pentru a proteja atât interesele clienților, cât și propriii lucrători. Proporția lucrătorilor cu fracțiune de normă, a femeilor și a lucrătorilor imigranți este deosebit de mare în acest sector. Procentul femeilor angajate este întotdeauna peste 50 % (cu excepția Danemarcei), cu vârfuri de peste 80 % în Lituania, Luxemburg, Portugalia și Regatul Unit (13). În întreaga UE, 30 % dintre lucrătorii din sector sunt imigranți (60 % în Belgia).

4.3.

Barierele la intrarea pe piața serviciilor de curățenie și de întreținere a clădirilor sunt reduse sau inexistente. Serviciile de curățenie presupun o utilizare intensivă a forței de muncă, aproximativ 80 % din veniturile întreprinderilor reprezentând costuri cu forța de muncă, iar marjele contractanților sunt foarte reduse. Astfel, decizia clienților publici sau privați privind achiziția serviciilor determină o presiune de sus în jos asupra prețurilor, subminând standardele sociale și demnitatea muncii prestate.

4.4.

Pe durata crizei provocate de COVID-19 și ulterior, valoarea și standardele înalte privind calitatea locurilor de muncă în domeniul serviciilor de curățenie și de întreținere a clădirilor pot fi garantate doar dacă agenții de curățenie au suficiente calificări și dispun de echipamentul tehnic adecvat și dacă există drepturi și obligații clar definite ale angajatorilor și angajaților, ceea ce ar putea impune autorităților publice să plătească un preț mai mare pentru serviciile de curățenie. Într-adevăr, având în vedere suspendarea activităților pe durata crizei provocate de pandemia de COVID-19, mulți furnizori de servicii pentru întreprinderi s-au confruntat cu probleme grave de flux de numerar și au suportat costuri majorate pentru a pune în aplicare măsurile de sănătate și de siguranță necesare pentru a-și proteja atât lucrătorii, cât și clienții. Aceste probleme financiare sunt exacerbate de practicile de contractare necorespunzătoare ale achizitorilor publici și privați. Pentru a sprijini întreprinderile să asigure în continuare sănătatea și siguranța agenților lor de curățenie, precum și menținerea și îmbunătățirea calității condițiilor lor de muncă, CESE solicită achizitorilor publici și privați să garanteze o revenire rapidă la achiziții publice eficace, la practici de contractare echitabile și la o mai bună luare în considerare a criteriilor de calitate (14). Agenții de curățenie lucrează adesea în condiții periculoase și riscante, care le pot pune în pericol propria sănătate (15). Deși unii lucrători preferă să lucreze cu fracțiune de normă, alții doresc să lucreze mai multe ore sau cu normă întreagă. Cu toate acestea, uneori poate fi dificil pentru angajatori să ofere contracte cu normă întreagă. În plus, în pofida angajamentului partenerilor sociali în ceea ce privește efectuarea serviciilor de curățenie pe timpul zilei, aceste servicii sunt efectuate în mod frecvent de lucrători care lucrează singuri pe timp de noapte. Acest lucru se datorează deseori cerințelor clientului. Astfel de practici de angajare contribuie la faptul că munca din sectorul curățeniei rămâne în continuare invizibilă (16), subevaluată și nerecunoscută (17). Din păcate, în unele state membre există încă contracte de muncă de zero ore. Autoritățile publice poartă răspunderea, în măsura în care continuă să gestioneze contractul, să-l monitorizeze și să-i evalueze calitatea. Scopul ar trebui să fie acela de a crește posibilitățile ca lucrătorii să efectueze munca în timpul zilei, într-o singură tură și să fie angajați cu contracte cu normă întreagă pentru a-și putea îmbunătăți calitatea vieții.

4.5.

Utilizarea ofertei cu cel mai scăzut preț ca unic criteriu de atribuire a contractelor publice subminează furnizarea unor servicii de calitate și contribuie la deteriorarea condițiilor de muncă, la neglijarea calității (o calitate mai redusă) și la eludarea sarcinilor (depunerea unui efort mai mic) (18). Întrucât curățenia este o sarcină eterogenă, greu cuantificabilă, calitatea este dificil de evaluat, atât în timpul procesului, cât și ulterior. De aceea, calitatea trebuie să se bazeze pe rezultate, de-a lungul întregului ciclu de viață, și nu pe proces ca atare.

4.6.

Expresia „cel mai scăzut preț” a fost eliminată din textul Directivei 2014/24/UE, însă utilizarea prețului drept „criteriu unic de atribuire” este autorizată [articolul 67 alineatul (2) ultimul paragraf]. Acest lucru înseamnă că unele autorități contractante continuă să atribuie contracte ofertantului cu cel mai scăzut preț și, uneori, chiar și unor prestatori cu oferte anormal de scăzute. Țările care doresc să utilizeze criteriul ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic pentru serviciile cu utilizare intensivă a forței de muncă vor trebui să aplice măsuri suplimentare, direcționând administrațiile către o aplicare eficace a acestui criteriu, prin plafonarea ponderii acordate prețului și utilizarea unor formule care nu exacerbează diferențele de preț dintre oferte. În acest scop, este necesară o formare specifică în vederea profesionalizării responsabililor cu achizițiile publice În plus, următoarea revizuire a directivelor ar trebui să introducă norme obligatorii pentru: (a) identificarea posibilelor oferte anormal de scăzute, stabilindu-se diferența de 20 % față de următoarea ofertă cea mai scăzută ca prag care declanșează obligația de verificare; (b) o verificare detaliată a măsurii în care ofertantul are motive obiective și plauzibile pentru oferta sa scăzută; și (c) excluderea unor astfel de oferte dacă ofertantul nu a prezentat astfel de motive.

4.7.

Astfel, criza reprezintă o oportunitate pentru ca întreprinderile de curățenie și lucrătorii lor să consolideze valoarea și importanța esențială a serviciilor de curățenie în ochii publicului și clienților lor direcți. Ghidul privind selectarea celei mai bune valori (Best Value Guide) (19), elaborat de partenerii sociali europeni din sectorul curățeniei în 2017, poate îndruma organizațiile publice și private care atribuie contracte pentru servicii de curățenie către atribuirea de contracte acelor ofertanți care asigură cea mai bună valoare. Instrumente similare au fost elaborate și de unii parteneri sociali naționali.

4.8.

Digitalizarea creează oportunități și provocări pentru lucrătorii cu un nivel scăzut de calificare din acest sector, iar partenerii sociali din UE consideră că tehnologiile pot fi utilizate pentru a consolida recunoașterea valorii muncii lucrătorilor din serviciile de curățenie și relevanța curățeniei în general și pentru a genera o valoare adăugată suplimentară pentru cumpărătorii de servicii de curățenie (20). Proiectul SK-Clean al EFCI va cartografia nevoile în schimbare ale sectorului în materie de competențe și va deveni un instrument al eforturilor care vizează o mai mare profesionalizare a lucrătorilor (21).

4.9.

Starea de urgență provocată de pandemia de COVID-19 impune ca autoritățile competente să asigure diseminarea informațiilor privind modul de utilizare a echipamentelor individuale de protecție (PPE), precum și furnizarea de echipamente adecvate pentru protecția lucrătorilor și a cetățenilor. Întreprinderile au nevoie de sprijin financiar pentru a acoperi costurile suplimentare în creștere ale măsurilor organizatorice, ale evaluărilor de risc, ale analizelor și ale distribuirii de PPE către lucrători (22). Pe de altă parte, investițiile realizate de întreprinderile contractante sunt esențiale pentru a le putea propune clienților lor soluții de curățenie inovatoare și mai eficiente, bazate pe cercetări în domeniul chimiei și biologiei.

5.   Achizițiile publice și Pactul verde

5.1.

Pactul verde propune ca achizițiile publice să poată fi utilizate pentru a reduce emisiile de carbon. Cu toate acestea, este necesară o abordare cuprinzătoare.

5.2.

Sectorul curățeniei poate contribui la o tranziție verde și la o economie circulară prin intermediul etichetelor ecologice pentru produsele de curățare, săpun, hârtie igienică, prosoape de hârtie ecologice și prin sortarea corespunzătoare a deșeurilor. Acesta este și obiectivul etichetelor ecologice pentru serviciile de curățenie (23) și produsele de curățare (24), chiar dacă eficiența lor în practică nu este evidentă. Utilizarea de produse și proceduri ecologice poate duce la o creștere a costurilor care, dacă nu este acceptată de client, ar crea o presiune mai mare asupra tuturor elementelor de cost. Acest lucru ar putea duce și la o înrăutățire a condițiilor sociale, de lucru și de sănătate și siguranță în muncă. În plus, toate acestea ar putea conduce, de asemenea, la un acces mai restrâns al IMM-urilor la oportunitățile de achiziții (25). Acesta este motivul pentru care este necesară o abordare cuprinzătoare a achizițiilor publice.

5.3.

Cercetările sugerează că criteriile de mediu sunt prea slabe pentru a stimula efectiv furnizorii să schimbe ceva (26). Contractanții de servicii privați care dau dovadă de angajament în ceea ce privește mediul înconjurător sunt împiedicați să își folosească întregul potențial dacă autoritățile contractante nu doresc să plătească costurile suplimentare. Este, prin urmare, nevoie de o mai mare profesionalizare a cumpărătorilor.

6.   Considerente de ordin social și de calitate ale achizițiilor publice

6.1.

Articolul 18 alineatul (2) din Directiva 2014/24/UE prevede că „[s]tatele membre adoptă măsurile adecvate pentru a se asigura că, în executarea contractelor de achiziții publice, operatorii economici respectă obligațiile aplicabile în domeniul mediului, social și al muncii instituite prin dreptul Uniunii, prin dreptul național, prin acorduri colective sau prin dispozițiile internaționale de drept în domeniul mediului, social și al muncii enumerate în anexa X.”

6.2.

Ghidul Comisiei Europene privind achizițiile publice responsabile social (Buying Social Guide) din octombrie 2010 supune atenției autorităților contractante diferite considerații de ordin social precum interzicerea muncii copiilor și a muncii forțate, cerințele în materie de sănătate și siguranță în muncă, obligațiile privind salariul minim, cerințele de securitate socială și, în general, standardele privind munca decentă (27). Acestea sunt obligații statutare și, ca atare, trebuie respectate, indiferent dacă sunt menționate în clauzele de executare a contractului sau nu.

6.3.

Conform considerentului 98 din Directiva 24/14/UE, condițiile de executare a unui contract pot fi, de asemenea, menite să favorizeze punerea în aplicare a măsurilor de promovare a egalității între femei și bărbați la locul de muncă și reconcilierea vieții profesionale cu cea privată.

6.4.

Pentru a evita considerarea costurilor forței de muncă drept un factor concurențial între ofertanți, toți ofertanții (inclusiv subcontractanții) trebuie să respecte standardele minime stabilite la nivel local prin lege sau prin contractele colective de muncă cu caracter obligatoriu și general aplicabile în ceea ce privește costurile forței de muncă și clauzele standard din contractele de achiziții publice. Acordurile colective sectoriale cu caracter obligatoriu și general aplicabile pot asigura condiții de concurență echitabile.

6.5.

Chiar dacă instrumentele precum „Ghidul privind selectarea celei mai bune valori” (Selecting Best Value Guide) pot aduce o contribuție remarcabilă la atenuarea sărăciei persoanelor încadrate în muncă și la îmbunătățirea coeziunii sociale în statele membre ale UE, ele nu contribuie la consolidarea partenerilor sociali de la nivel sectorial sau la capacitatea acestora de a institui sisteme de negociere colectivă la nivel de sector. Statele membre, care sunt competente în acest domeniu, vor trebui să înăsprească normele de aplicare a negocierilor colective în domeniul achizițiilor publice.

6.6.

Instituțiile publice, cum ar fi grădinițele, școlile, centrele de îngrijire și spitalele, au devenit mărci comerciale și intră în concurență cu alte instituții destinate clienților. Prin urmare, în această competiție, „curățenia” și calitatea curățeniei sunt considerate factori distinctivi, care contribuie în mod direct la satisfacția beneficiarilor și la competitivitate.

6.7.

Absența considerentelor sociale și de calitate în domeniul achizițiilor publice are un impact negativ și asupra cifrei de afaceri a forței de muncă, ceea ce duce la o pierdere triplă: pentru angajatori, clienți și lucrători (28).

6.8.

Promovarea educației și formării la locul de muncă asigură calitatea superioară și respectarea drepturilor lucrătorilor în domeniul achizițiilor publice. Educația și formarea profesională, certificarea și recunoașterea oficială a calificărilor contribuie la recunoașterea sectorului. Recunoașterea importanței lor în procesul de licitație le-ar pune în valoare și ar permite o mai bună înțelegere a costurilor pe care le implică pentru întreprinderi, care trebuie să fie suficient recunoscute atât în ceea ce privește prețul, cât și în ceea ce privește salariile. Răspunderea pentru formarea lucrătorilor revine întreprinderii de curățenie; acceptarea celei mai mici oferte creează riscul ca întreprinderile să nu își permită să investească în formare și siguranță (sau în utilaje, în inovare și în instruirea aferentă), în afara cerințelor minime impuse de lege.

---

(1)  http://www.europeancleaningjournal.com/magazine/articles/latest-news/managing-quality-in-german-contract-cleaning

(2)  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32017H1805&from=RO Recomandarea (UE) 2017/1805 a Comisiei (JO L 259, 7.10.2017, p. 28).

(3)  JO L 94, 28.3.2014, p. 65.

(4)  https://www.eurofound.europa.eu/publications/report/2019/representativeness-of-the-european-social-partner-organisations-industrial-cleaning-sector#tab-01

(5)  Directiva 2001/23/CE a Consiliului (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).

(6)  https://ec.europa.eu/growth/single-market/public-procurement_en

(7)  https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2018/631048/IPOL_STU(2018)631048_EN.pdf, p. 14.

(8)  https://ec.europa.eu/info/policies/public-procurement/support-tools-public-buyers/social-procurement_ro

(9)  Comisia Europeană oferă o serie de instrumente de sprijin pentru achizitorii publici, nu numai cel privind achizițiile publice ca atare, și ar trebui luate în considerare toate aceste aspecte: https://ec.europa.eu/info/policies/public-procurement/support-tools-public-buyers_ro

(10)  Acest aspect este abordat în Directiva UE din 2014 privind achizițiile publice, articolul 69.

(11)  Jeremy Prassl, The Future of EU Labour Law („Viitorul legislației europene a muncii”).

(12)  Declarație comună privind impactul COVID-19 asupra sectorului serviciilor de curățenie și de întreținere și măsurile necesare pentru protejarea acestuia, https://www.uni-europa.org/2020/04/22/joint-statement-on-the-covid-19-impact-to-the-industrial-cleaning-and-facility-services-sector-and-the-necessary-measures-to-protect-it/

(13)  Eurofund (2019), Representativeness Study for the Industrial Cleaning Sector („Studiu asupra reprezentativității în sectorul curățeniei industriale”), p. 19: https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef19012en.pdf,

(14)  http://servicealliance.eu/wp-content/uploads/2020/05/EBSA-Statement_Contracting-recommendations-during-COVID_13-5-2020.pdf

(15)  Bergfeld, Mark (2020) The Insanity of Making Sick People work („Absurditatea ideii de a-i pune pe bolnavi să muncească”), Jacobin Magazine: https://jacobinmag.com/2020/03/coronavirus-workers-rights-health-care-cleaners-gig-economy

(16)  Bergfeld, Mark & Ylitalo, Jaana: Putting Europe’s invisible precariat in the spotlight („Scoaterea la lumină a locurilor de muncă precare, invizibile, ale Europei”), Social Europe, 18 aprilie 2019, https://www.socialeurope.eu/europes-invisible-precariat

(17)  When Creativity Meets Value Creation. A Case Study on Daytime Cleaning: Volume VIII: Ergonomics and Human Factors in Manufacturing, Agriculture, Building and Construction (Studiu de caz privind curățenia în timpul zilei: Volumul VIII: Ergonomie și factori umani în sectorul de producție, în agricultură, în sectorul clădirilor și construcțiilor), Sustaina.

(18)  Evidence from Public Administration Review, vol. 79, Iss. 2, p. 193-202.

(19)  http://www.cleaningbestvalue.eu/

(20)  A se vedea EFCI: https://www.efci.eu/wp-content/uploads/2019/02/Digital-transition-in-cleaning-industry-in-FR.pdf, https://www.efci.eu/wp-content/uploads/2019/10/2019-10-29_Joint-statement-on-digitalisation-EFCI-UNI-Europa-29.10.2019.pdf & https://www.efci.eu/wp-content/uploads/2019/10/2019-10-29_Joint-statement-on-digitalisation-EFCI-UNI-Europa-29.10.2019.pdf

(21)  Proiectul SK-Clean.

(22)  Declarația UNI-CoeSS: https://www.uni-europa.org/2020/05/08/private-secruity-joint-declaration-ensuring-business-continuity-and-protection-of-workers-in-the-covid-19-pandemic/

(23)  https://ec.europa.eu/environment/ecolabel/documents/Cleaning_Services_Factsheet_Final.pdf și http://www.ecolabelindex.com/ecolabel/cleaning-industry-management-standard-cims

(24)  http://www.ecolabelindex.com/ecolabels/?st=category,cleaning

(25)  Sofia Lundberg & Per-Olov Marklund (2016): Influence of Green Public Procurement on Bids and Prices („Influența achizițiilor publice ecologice asupra ofertelor și prețurilor”), https://www.nhh.no/globalassets/departments/business-and-management-science/seminars/2016-spring/120516.pdf

(26)  Sofia Lundberg & Per-Olov Marklund (2016): Influence of Green Public Procurement on Bids and Prices („Influența achizițiilor publice ecologice asupra ofertelor și prețurilor”), https://www.nhh.no/globalassets/departments/business-and-management-science/seminars/2016-spring/120516.pdf

(27)  Buying social („Achiziții responsabile social”), p. 47.

(28)  Market Exposure and the Labour Process: The Contradictory Dynamics in Managing Subcontracted Services Work („Expunerea la piață și procesul de ocupare a forței de muncă: dinamica contradictorie în gestionarea serviciilor subcontractate”). REFERINȚE.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Activitatea de extracție digitală în Europa: noi soluții pentru producerea durabilă a materiilor prime”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 429/06)

Raportor:	Marian KRZAKLEWSKI
Coraportoare:	Hilde VAN LAERE

Decizia Adunării Plenare	20.2.2020
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	CCMI
Data adoptării în secțiune	2.9.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	18.9.2020
Sesiunea plenară nr.	554
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	213/0/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Digitalizarea sectorului materiilor prime din UE reprezintă o șansă unică de a îmbunătăți reziliența lanțurilor industriale de aprovizionare de la nivel european, de a îmbunătăți performanța de mediu a sectorului minereurilor, de a crește transparența și de a intensifica dialogurile cu cetățenii și cu comunitățile afectate de activitățile de minerit.

1.2.

Întreprinderile din domeniul mineritului care au început procesul de transformare digitală au înregistrat îmbunătățiri în ceea ce privește siguranța, sustenabilitatea, productivitatea și marjele. Totuși, combinația dintre conectivitatea sporită, mobilitate, învățare automată și operațiunile autonome ridică probleme etice, sociale și de reglementare pe care responsabilii de elaborarea politicilor ar trebui să le analizeze în prealabil.

1.3.

CESE recunoaște că transformarea digitală a sectorului mineritului impune eforturi ambițioase în vederea adoptării modificărilor juridice și în materie de reglementare și că aceste eforturi ar trebui realizate sub egida unor organizații supranaționale și la nivelul dreptului internațional.

1.4.

CESE subliniază că este important să existe o structură globală și cuprinzătoare a rețelei de informații privind mineralele, care să stea la baza transformării digitale și a adoptării unor decizii în cunoștință de cauză la nivelul UE. CESE recunoaște eforturile Centrului Comun de Cercetare (JRC) în stabilirea și menținerea unui sistem european de informații privind materiile prime.

1.5.

CESE consideră că transformarea digitală a sectorului materiilor prime din UE ar trebui să fie însoțită de măsuri privind protecția datelor și recunoaște necesitatea aplicării cu strictețe a unor regimuri de protejare a datelor sensibile.

1.6.

CESE recomandă elaborarea unei foi de parcurs în materie de reglementare la nivelul UE care să abordeze provocările generate de transformarea digitală a sectorului materiilor prime și care să trateze subiecte precum securitatea cibernetică, inteligența artificială, automatizarea, guvernanța pe mai multe niveluri și mineritul marin și spațial.

1.7.

CESE recomandă definirea și adoptarea de standarde ale UE pentru colectarea de date privind resursele minerale și îndeamnă statele membre să colecteze date cuprinzătoare și verificate privind extracția, prelucrarea și reciclarea materiilor prime și să partajeze periodic aceste date cu JRC. Acest demers este important pentru a sprijini punerea în aplicare a Planului de acțiune al UE pentru economia circulară.

1.8.

CESE recomandă instituirea unor măsuri adecvate de sprijin social menite să reducă la minimum impactul negativ pe care îl va avea transformarea digitală asupra forței de muncă din domeniul mineritului, și care să ajute comunitățile miniere în procesul de tranziție al economiilor lor, pentru a preveni agravarea inegalităților sociale existente în rândul persoanelor și al comunităților

1.9.

CESE recomandă dezvoltarea și sprijinirea infrastructurii de cloud din UE, pentru a mări nivelul de securitate al aplicațiilor 5G, al tehnologiei de tip cloud computing și al platformelor pentru internetul industrial al obiectelor.

1.10.

CESE consideră că digitalizarea sectorului materiilor prime minerale este esențială pentru a face față crizei economice cauzate de pandemia de COVID-19 și pentru a promova punerea în aplicare a Pactului verde european și a Planului de redresare al UE. În acest context, este extrem de important să se stimuleze investițiile în digitalizarea extracției și a prelucrării materiilor prime minerale principale (rezultate din extracția minieră) și secundare (rezultate din reciclare).

1.11.

CESE solicită Comisiei Europene să se asigure că partenerii sociali din sectorul extractiv sunt implicați și consultați de instituțiile europene în procesul de elaborare a politicilor și în orice inițiativă a UE care afectează sectorul materiilor prime minerale.

2.   Introducere

2.1.

UE se confruntă cu provocări tehnologice, de natură socială și de mediu în ceea ce privește aprovizionarea cu materii prime esențiale pentru activitatea sa industrială și pentru calitatea vieții populației sale. UE produce mai puțin de 5 % din producția mondială de materii prime minerale (1), iar industria UE reprezintă aproximativ 20 % din consumul mondial de materii prime minerale (2). Dependența UE de importuri este deosebit de ridicată în ceea ce privește metalele rare și elementele necesare în aplicațiile de înaltă tehnologie și pentru tranziția energetică ecologică prevăzută în Pactul verde european [COM(2019) 640]. Această situație a condus la adoptarea Inițiativei privind materiile prime, lansată de Comisie în 2008 [COM(2008) 0699] și la demersurile sale ulterioare în vederea evaluării caracterului critic al aprovizionării și a realizării unei liste a materiilor prime critice; ultima listă a fost publicată în 2017 (3); lista actualizată este inclusă în Comunicarea Comisiei privind materiile prime critice (4).

2.2.

Progresele tehnologice care sporesc eficiența utilizării materialelor și a resurselor și care stimulează reducerea și reciclarea deșeurilor, în conformitate cu Planul de acțiune al UE pentru economia circulară [COM(2015) 0614], actualizat recent prin [COM(2020) 098], sunt, din păcate, insuficiente pentru a răspunde nevoilor societale și creșterii populației globale. În aceste condiții, materiile prime principale (5) vor juca în continuare un rol esențial în economie.

2.3.

Totodată, în numeroase state membre ale UE, publicul se opune din ce în ce mai mult proiectelor de minerit, iar eforturile industriei de a-și reduce amprenta de mediu nu i-au schimbat reputația (negativă). Printre trăsăturile atribuite în mod frecvent industriei miniere, se numără efectele negative asupra mediului, lipsa transparenței și a dialogului și deficiențele în ceea ce privește distribuția beneficiilor economice la nivel local (6).

2.4.

În ultima vreme, utilizarea lanțurilor globale de aprovizionare de către UE a fost afectată de intensificarea naționalismului în ceea ce privește resursele în țările producătoare de materii prime și de pandemia de COVID-19. Guvernele din UE și numeroși producători industriali au înțeles că dependența față de importul de materii prime ar putea distruge industria prelucrătoare din UE [sectorul materiilor prime asigură aproximativ 350 000 de locuri de muncă în UE, dar în industriile prelucrătoare din aval există peste 30 de milioane de locuri de muncă ce depind de accesul fiabil și neîngrădit la materii prime minerale (7)].

2.5.

Progresele tehnologice și în materie de comunicare au impulsionat integrarea tehnologiilor digitale în toate domeniile de activitate, schimbând fundamental modul în care întreprinderile își desfășoară activitatea și oferă valoare clienților. Aceasta este o șansă unică pentru sectorul mineritului din UE: întreprinderile miniere care folosesc instrumente digitale pot atinge noi niveluri de performanță în cadrul lanțului valoric, cu efecte pozitive de lungă durată asupra dimensiunilor socioeconomică, de mediu și socială.

2.6.

Digitalizarea sectorului materiilor prime din UE constituie o oportunitate unică de a îmbunătăți reziliența lanțurilor de aprovizionare, de a aborda aspectele economice extrem de diferite și de a spori excelența operațională, socială și de mediu a sectorului, promovând conceptul de „mină digitală”.

3.   Considerații generale

3.1.

Digitalizarea producției de materii prime se referă la utilizarea de tehnologii ale informației care îmbunătățesc achiziția, organizarea și comunicarea datelor cu scopul de a ameliora performanța spațiilor de producție din punctul de vedere al indicatorilor tehnici, de mediu și societali.

3.2.

Tehnologiile digitale valorifică toate cunoștințele disponibile și permit realizarea de îmbunătățiri permanente, precum și de inovații semnificative. O înțelegere corectă a interacțiunilor de pe parcursul etapelor de producție, atât în cadrul lanțurilor valorice și al forței de muncă, cât și între acestea, permite eficientizarea activităților de producție din punctul de vedere al resurselor, monitorizarea și întreținerea echipamentelor, monitorizarea stării de sănătate și prevenirea riscurilor, realizarea de acțiuni de pregătire și de răspuns la situații de urgență, printre numeroase alte aspecte.

3.3.

Transformarea digitală este identificată în domeniul prioritar „Tehnologii pentru producția de materii prime primare și secundare” al Parteneriatului european pentru inovare privind materiile prime [COM(2014) 0297], în conformitate cu comunicarea Comisiei intitulată O nouă Strategie industrială pentru Europa. În această comunicare, materiile prime sunt definite ca unul dintre principalii factori care facilitează realizarea unei Europe ecologice, digitale și competitive la nivel global.

3.4.

CESE apreciază rolul Consiliului European pentru Inovare și al Institutului European de Inovare și Tehnologie, care vizează să sporească stimularea realizării de servicii și produse noi de către instituțiile europene. Un procent semnificativ dintre acestea se datorează unor inițiative care au vizat materiile prime, iar aceste inițiative, la rândul lor, interacționează cu alte obiective, precum tranziția energetică și în materie de mobilitate, tehnologia avansată, securitatea, alimentația și sănătatea. În special, acestea sunt asociate și cu evoluția digitală a soluțiilor tehnologice.

3.5.

CESE sprijină activitățile grupului de cercetare al UE în vederea creării unei metode de certificare pentru materiile prime. Acest sprijin va constitui un impuls către mineritul sustenabil de minereuri și de metale, necesar pentru a asigura o tranziție energetică curată pentru Europa.

3.6.

Identificarea oportunităților create de transformarea digitală pentru sectorul mineritului din UE constituie o componentă esențială a abordării recomandate de CESE în ceea ce privește strategia digitală. Oportunitățile identificate ar trebui evaluate din punctul de vedere al valorii lor potențiale pentru organizații și societate, precum și din punctul de vedere al fezabilității punerii în aplicare.

3.7.   Aspecte sociale

3.7.1.

Transformarea digitală afectează deja rolurile tradiționale la nivelul forței de muncă din domeniul mineritului, odată cu apariția unor noi funcții, precum cele de specialiști, analiști de date și cercetători științifici în domeniul noilor tehnologii, specialiști în tehnologia volumelor mari de date, specialiști în IA și învățare automată și ingineri de sistem, printre altele. Prin urmare, se preconizează că se vor reduce sarcinile de rutină asociate unor posturi precum cele de operator de instalație, analist pe probleme manageriale și organizaționale și lucrător în sectorul extractiv (8).

3.7.2.

Ca urmare a digitalizării sectorului și transformării sale, angajații trebuie să se formeze în mod corespunzător pentru a putea răspunde provocărilor industriei 4.0 și schimbărilor tehnologice viitoare.

3.7.3.

Schimbările în ceea ce privește natura și componența forței de muncă, alături de punerea în aplicare a unui model de tip „muncă oriunde și oricând”, permis de transformarea digitală, vor avea un impact semnificativ asupra comunităților miniere tradiționale din Europa. Acest lucru necesită o abordare proactivă, bazată pe dialoguri sociale favorabile incluziunii, pentru a ajuta comunitățile să își înțeleagă capacitățile fundamentale și pentru a sprijini tranziția economiilor lor către noi domenii.

3.7.4.

CESE consideră că, având în vedere provocările generate de digitalizarea sectorului minier și amenințările la adresa sectorului cauzate de pandemia de COVID-19, Comisia Europeană ar trebui să sprijine cererile actuale ale partenerilor sociali din sectorul minier de la nivel european prin intermediul dialogului social sectorial existent în cadrul industriilor extractive.

3.7.5.

CESE solicită Comisiei să se asigure că partenerii sociali din sectorul extractiv sunt implicați și consultați de instituțiile europene în procesul de elaborare a politicilor și în orice inițiativă a UE care afectează sectorul.

3.7.6.

Prin urmare, CESE consideră că este necesar ca Comisia, împreună cu partenerii sociali din comitetul de dialog sectorial, să înființeze cât mai curând posibil, la nivel european și național, o rețea de consilii sectoriale pentru competențe și pentru ocuparea forței de muncă în industriile extractive.

4.   Concepte și soluții revoluționare pentru sustenabilitatea explorării, a mineritului și/sau a prelucrării

—

Pentru a îmbunătăți poziția Europei pe scena mondială este nevoie de concepte și de soluții revoluționare pentru explorarea, extragerea și reciclarea materiilor prime minerale. Se preconizează că noile abordări și tehnologii vor facilita accesul Europei la materii prime produse în mod sustenabil, câștigând totodată încrederea societății în metode curate și sigure de extracție și de prelucrare.

—

Cunoștințele privind resursele geologice, zăcămintele de minereuri și exploatarea acestora sunt disparate și variabile, iar complexitatea ciclurilor materialelor, a politicilor, a tendințelor pieței, a tendințelor tehnologice, a aspectelor de mediu și a efectelor societale impune conlucrarea mai multor domenii de expertiză pentru a se putea valorifica beneficiile digitalizării.

4.1.   Metode și instrumente pentru obținerea de informații privind minereurile

4.1.1.   Instituirea unui centru de date geoștiințifice pentru Europa

4.1.1.1.

Disponibilitatea, accesibilitatea și posibilitatea de recuperare a minereurilor, a metalelor, a energiei și a altor resurse subterane reprezintă, mai mult decât oricând, o problemă vitală pentru societatea contemporană. Parlamentul European, Comisia Europeană și mai multe inițiative din domeniile de politică ale UE, de exemplu Inițiativa privind materiile prime (9), Directiva privind apele subterane (10) și Directiva privind captarea și stocarea dioxidului de carbon (11) au nevoie de acces la datele relevante din subsol.

4.1.1.2.

Centrul comun de cercetare al Comisiei Europene elaborează în prezent un sistem de informații privind materiile prime, referitoare, printre altele, la aspectele economice, socioeconomice și de mediu – RMIS 2.0 (Sistemul de informații privind materiile prime 2.0) (12). Cu toate acestea, informațiile furnizate sunt incomplete și nu sunt la fel de detaliate în ceea ce privește toate cele 27 de state membre ale UE.

4.1.1.3.

În prezent, sunt disponibile doar date parțiale și, de cele mai multe ori, acestea nu sunt armonizate și, așadar, nu sunt comparabile între țări. Trebuie standardizate formatele datelor și trebuie dezvoltați algoritmi care să poată fi utilizați ca punte între diferite sisteme de date.

4.1.1.4.

Din punctul de vedere al CESE, integrarea în sistemul RMIS al JRC a unei structuri de tipul unei rețele cuprinzătoare de informații privind minereurile, folosind date fiabile și armonizate este esențială; aceasta ar oferi CE și statelor membre acces la informații și la cunoștințe care să sprijine utilizarea sustenabilă a subsolului UE pentru a face față provocărilor cu care se confruntă Europa.

4.1.1.5.

CESE îndeamnă toate statele membre ale UE să colecteze și să partajeze date privind materiile prime în vederea alimentării periodice a sistemului RMIS al JRC. Pentru a preveni datele incorecte și erorile, CESE consideră că ar trebui evaluată acuratețea datelor furnizate JRC înainte ca acestea să fie incluse în RMIS. JRC ar trebui să primească finanțare pentru a menține și actualiza în mod regulat acest sistem informațional.

4.1.2.   Simularea proceselor

4.1.2.1.

Emisiile, regenerarea, protecția resurselor de apă etc. pot face toate obiectul unor simulări: acestea pot implica simulări paralele multiple folosind diferite ipoteze privind condițiile-limită și punctele de pornire, pentru a oferi estimări de probabilitate referitoare la diferitele rezultate care ar putea fi folosite în vederea controlului și pentru a sprijini procesul decizional.

4.1.2.2.

Dezvoltarea tehnicilor informatice pentru simularea proceselor și disponibilitatea unor volume mari de date (seturi de date cu dimensiuni pe care instrumentele software uzuale nu le pot capta, rafina, gestiona și prelucra într-un interval de timp acceptabil) au îmbunătățit acuratețea simulărilor ce reprezintă relațiile cauzale dintre datele de intrare controlate și datele de ieșire corespunzătoare. Simulările proceselor se pot dovedi relevante în special pentru evaluările de mediu și de siguranță și ar putea facilita transparența și dialogurile în cadrul proceselor de autorizare.

4.1.3.   Teledetecția

4.1.3.1.

Utilizarea datelor de teledetecție puse la dispoziție, de exemplu, de programul Copernicus, care înglobează analiza datelor spațiale și integrarea cu programe software pentru sistemele de informații geografice (GIS), poate furniza o contribuție valoroasă la simulările și crearea „gemenilor digitali” care permit răspunsuri rapide în caz de schimbări și un proces decizional fiabil. Combinarea datelor de teledetecție cu datele din teren colectate de senzori și drone este din ce în ce mai comună în sectorul mineritului. În numeroase operațiuni miniere se efectuează în mod uzual acțiuni de supraveghere la suprafață și subacvatice cu ajutorul dronelor, pentru estimarea stocurilor și a gropilor de deșeuri.

4.1.3.2.

Integrarea datelor de teledetecție cu date din teren (de la senzori locali) în cadrul software-ului GIS poate fi utilizată pentru monitorizarea nivelului apei subterane, a mișcărilor suprafeței terestre, a contaminării apelor de suprafață și pentru obținerea multor alte date în timp real privind mediul înconjurător. Dacă sunt publicate și sunt protejate împotriva manipulărilor (de exemplu, prin tehnologii precum tehnologia blockchain), aceste date ar putea crește încrederea în sectorul mineritului și ar putea facilita dialogurile cu părțile interesate. Ar putea fi luate în considerare și utilizate ca exemple practicile tradiționale de gestionare a datelor și a informațiilor din țările dezvoltate, cu un sector minier puternic, cum ar fi Canada sau Africa de Sud.

4.1.4.   Realitatea virtuală

4.1.4.1.

Numeroase întreprinderi încep să folosească în mod frecvent realitatea virtuală pentru interpretarea modelelor tridimensionale ale minelor pe care le dețin. În viitor, însă, ar putea fi mai importantă realitatea augmentată, care le-ar permite geologilor sau inginerilor, atunci când se află în mină, să folosească un dispozitiv cu ajutorul căruia să vadă modelul suprapus peste elementele pe care le observă la nivel de geologie sau chiar peste întreaga mină. Aceasta ar fi o modalitate avansată și solidă de a valida modelele și de a verifica evoluția dezvoltării minei.

4.1.4.2.

Universitățile și centrele de formare încep să folosească tot mai des realitatea virtuală pentru a-i familiariza pe studenți și pe stagiari cu contexte miniere „din viața reală”. Posibilitatea efectuării de simulări educaționale menite să faciliteze consolidarea cunoștințelor practice în domenii precum răspunsul la accidente este unul dintre principalele avantaje ale acestei tehnologii.

5.   „Mina inteligentă”

—	Digitalizarea este catalizatorul care ajută operațiunile de minerit să devină „mai inteligente”, cu ajutorul instrumentelor și al proceselor digitale grație cărora operațiunile sunt instrumentate, interconectate și inteligente.

—	Prin transformare digitală, minele vor fi proiectate în mod diferit, astfel încât să fie automatizate încă de la început prin metode personalizate și adaptate în funcție de minereu, iar variațiile în execuție vor fi reduse prin automatizare.

—

Transformarea digitală va contribui la eliminarea accidentelor mortale și a vătămărilor în mediile miniere. Aceasta poate conduce la schimbări radicale în ceea ce privește intensitatea capitalului și costurile de funcționare, poate asigura accesul la resurse din zăcăminte minerale care nu au putut fi explorate anterior și poate genera o amprentă de mediu mai scăzută prin mineritul selectiv.

5.1.   Predicția minieră inteligentă

5.1.1.

Predicția înseamnă, printre altele, prognozarea parametrilor de mediu în care își desfășoară activitatea minerii, cu un accent special asupra riscurilor. Sistemele eficace de predicție folosite deja în industria minieră includ întreținerea predictivă pentru a acorda prioritate acțiunilor preventive în locul reparațiilor, prin colectarea de date privind utilizarea echipamentelor și a parametrilor de proces.

5.1.2.

Predicția poate juca un rol important în siguranța operațiunilor miniere. Captarea și integrarea datelor de monitorizare din teren și de la echipamente poate oferi o imagine precisă a mediului operațional care trebuie evaluat cu ajutorul instrumentelor de analiză a proceselor. Aceasta ar constitui o îmbunătățire relevantă a condițiilor de lucru, în special pentru minele subterane. CESE consideră că digitalizarea poate contribui într-o manieră eficace la siguranța operațiunilor miniere și că o mină inteligentă ar trebui să includă sisteme de predicție.

5.2.   Internetul obiectelor

5.2.1.

Dezvoltarea de standarde și de elemente componente pentru o platformă a internetului industrial al obiectelor (IIoT) pentru industria minieră ar putea stimula conectarea sistemelor cibernetice și fizice din minele din UE, în vederea îmbunătățirii proceselor decizionale.

5.2.2.

Platforma IIoT ar trebui să abordeze aspecte legate de sănătate și de siguranță, performanța ecologică, eficiența utilizării resurselor și coordonarea în timp real a operațiunilor. Ar trebui să se acorde prioritate proiectării și promovării unei platforme IIoT a UE pentru sectorul minier.

5.2.3.

Pentru a evita riscurile pentru securitatea cibernetică, CESE sugerează ca elementele constitutive ale platformei IIoT să fie concepute pentru „Intranetele locale ale obiectelor” locale, conectate fie prin transferul de date fizice, fie prin intermediul unor mecanisme securizate de acces la internet.

5.3.   Tehnologia blockchain. Transparența lanțului de aprovizionare

5.3.1.

Tehnologia blockchain este o soluție inovatoare care previne manipularea datelor. Utilizarea tehnologiei blockchain în cadrul lanțurilor de aprovizionare cu materii prime minerale poate îmbunătăți transparența și trasabilitatea lanțului de aprovizionare și, de asemenea, poate reduce costurile administrative. CESE subliniază că tehnologia blockchain facilitează respectarea Regulamentului UE privind aprovizionarea responsabilă cu minerale [Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 (13)].

5.3.2.

Printre alte utilizări ale tehnologiei blockchain se numără colectarea și diseminarea de date privind mediul înconjurător. Îmbunătățind fiabilitatea datelor, tehnologia blockchain ar putea facilita sensibilizarea și implicarea populației din apropierea comunităților miniere.

5.4.   Rețelele 5G și tehnologia de tip cloud computing

5.4.1.

Stocarea datelor brute în cloud devine rapid nepractică (și este, de fapt, inutilă), pe măsură ce volumul de date crește până la ordinul terabyților sau chiar mai mult. În prezent, vitezele transferului de date limitează utilitatea acestuia. Totuși, adoptarea rețelelor 5G va schimba această situație, permițând transmiterea rapidă, prelucrarea și stocarea și recuperarea volumelor mari de date în condiții de eficiență a costurilor.

5.4.2.

Utilizarea stocării în cloud prezintă un risc semnificativ: dacă o întreprindere minieră folosește un serviciu comercial de stocare în cloud, nivelul de securitate pe care îl poate obține depinde exclusiv de gradul de încredere pe care îl are în furnizorul de servicii. Numeroși furnizori folosesc servere de cloud aflate în afara UE, ceea ce poate periclita securitatea sistemelor. CESE consideră că adoptarea 5G în UE ar trebui să fie însoțită de stimulente pentru extinderea ofertei furnizorilor de servicii de cloud din UE.

5.5.   Securitatea cibernetică

5.5.1.

CESE se declară în favoarea unor regimuri a căror respectare să fie asigurată ferm, care să împiedice ieșirea datelor sensibile din limitele de securitate. Securitatea cibernetică poate fi îmbunătățită semnificativ dacă sistemele miniere nu sunt conectate la internet. Într-o „mină inteligentă” se pot folosi toate tehnologiile inteligente, inclusiv internetul obiectelor – diferența constând în faptul că acestea nu vor fi accesibile din exterior. Orice lucru care trebuie să fie conectat la sediul principal al întreprinderii sau la lumea exterioară ar trebui să fie transferat în siguranță din rețeaua minei către un server separat care este conectat la lumea exterioară.

5.6.   Inteligența artificială

5.6.1.

Inteligența artificială acoperă o gamă variată de tehnologii, inclusiv așa-numitele sisteme de învățare profundă. Până în prezent, printre utilizările de nișă ale acesteia se numără prelucrarea imaginilor (de exemplu, pentru explorarea mineralelor) și sistemele de rețea de tip neural pentru identificarea și clasificarea mineralelor. Alte utilizări practice în sectorul minier includ analiza datelor și algoritmii de învățare automată folosiți în simulările proceselor și în sistemele de predicție.

5.7.   Automatizarea integrată

5.7.1.

Tehnologia vehiculelor autonome este dezvoltată rapid de actori care nu au legătură cu industria minieră (precum Tesla sau Google). Totuși, întrucât minele sunt medii controlate, această tehnologie poate fi implementată rapid în mine odată cu introducerea de noi capacități. De asemenea, pot fi introduse rapid și alte forme de automatizare, însă de regulă acestea se concretizează în operațiuni controlate de om de la distanță (și asistate de calculator), mai degrabă decât în operațiuni complet autonome. Din cauza preocupărilor legate de răspundere (și a reglementărilor preconizate), nu este clar dacă dezvoltarea automatizării integrale a tuturor proceselor miniere va fi viabilă din punct de vedere economic pe termen scurt și mediu

6.   Construirea unor parteneriate strategice sustenabile și responsabile cu țările terțe

—	Evaluarea caracterului critic realizată de UE arată că este esențială o diversificare sporită a importurilor de materii prime critice din țările terțe.

—	Este nevoie de îmbunătățirea diplomației economice strategice la nivelul UE pentru a diversifica accesul la resurse, pe baza aprovizionării sustenabile cu materii prime.

6.1.   Cercetare și inovare

6.1.1.

Programele-cadru de cercetare și inovare ale UE promovează deja cooperarea internațională cu țările terțe în cererile de propuneri din domeniul materiilor prime minerale. Totuși, o abordare mai prescriptivă în ceea ce privește colaborarea viitoare cu țări bogate din punctul de vedere al resurselor și avansate din punct de vedere tehnologic în domeniul transformării digitale a mineritului (de exemplu, Australia, Canada, Japonia, Africa de Sud și Statele Unite) ar fi esențială pentru construirea de legături care să sprijine diplomația economică a UE. CESE recomandă adoptarea unei astfel de abordări prescriptive în viitorul program-cadru Orizont.

6.1.2.

De asemenea, educația ar trebui folosită ca instrument de sprijinire a diplomației economice a UE în ceea ce privește aspectele referitoare la materiile prime. Programele educaționale recunoscute la nivel internațional, elaborate în Europa, care oferă conținuturi educaționale revoluționare și inovatoare concentrate pe subiecte legate de digitalizarea minelor ar putea deveni un instrument eficace al diplomației economice a UE.

7.   Noi frontiere

7.1.   Recuperarea metalelor și a minereurilor din resursele marine

7.1.1.

S-au realizat numeroase cercetări în ceea ce privește soluțiile tehnologice pentru extracția și prelucrarea minereurilor și metalelor din resursele marine, inclusiv din apa de mare sărată și/sau de pe fundul mării. CESE consideră că ar trebui evaluat cu strictețe impactul extracției minereurilor și a metalelor din mare asupra mediului înconjurător.

7.2.   Utilizarea resurselor spațiale

7.2.1.

Până în 2025, Agenția Spațială Europeană intenționează să extragă resurse care pot contribui la susținerea șederilor și a cercetării pe lună. Printre potențialele resurse lunare se numără materiale ce pot fi prelucrate, precum substanțe volatile și minerale (pentru construcții și protecție împotriva radiațiilor și a micrometeoriților), dar și structuri geologice precum tuburile de lavă care, combinate, ar putea permite locuirea pe lună.

7.2.2.

Mineritul spațial ridică probleme juridice cărora nu li se poate da în prezent un răspuns clar, întrucât puținele acte de drept internațional aplicabile activităților în spațiu nu țin pasul cu progresele tehnologice din cadrul industriei spațiale. CESE consideră că UE ar trebui să elimine această lacună și să ia inițiativa de a defini un cadru juridic stabil și acceptat la nivel internațional, care să asigure o utilizare echitabilă, sigură, responsabilă și durabilă a spațiului.

8.   Dincolo de criza provocată de pandemia de COVID-19

8.1.

Pandemia globală de COVID-19 evidențiază importanța transformării digitale. În această perioadă tot mai instabilă și imprevizibilă, operațiunile miniere din întreaga lume au fost nevoite să facă față unor amenințări precum închiderea completă sau reducerea forței de muncă. Probabilitatea apariției unor astfel de situații devine din ce în ce mai ridicată odată cu răspândirea noului coronavirus.

8.2.

CESE consideră că, având în vedere provocările generate de digitalizare și de amenințările cauzate de pandemia de COVID-19 la adresa industriei materiilor prime minerale, Comisia Europeană ar trebui să promoveze dialoguri cuprinzătoare între partenerii sociali prin intermediul mecanismului de dialog social sectorial de la nivelul industriilor extractive existent.

8.3.

O problemă majoră care va trebui soluționată în viitor se referă la modalitatea în care întreprinderile miniere folosesc și se implică în tehnologiile digitale, care au devenit un factor interconectat cu modul în care numeroase întreprinderi fac față pandemiei. Numeroși angajați trebuie să lucreze virtual și să se familiarizeze cu noile tehnologii, iar măsurile privind distanțarea socială arată că monitorizarea de la distanță a operațiunilor este mai necesară decât oricând.

8.4.

UE și statele membre trebuie să sprijine în mod activ transformarea digitală a sectorului minier al UE. Este o măsură esențială pentru creșterea rezilienței industriei UE și a lanțului valoric al materiilor prime. Minele care folosesc tehnologii digitale, inclusiv automatizarea integrată, rețelele cognitive și analiza datelor în timp real, sunt mai eficiente, mai curate și mai sigure. Obiectivele de reducere a amprentei de mediu și de realizare a unui mediu mai sigur sunt mai ușor de atins în „minele inteligente”, iar acest lucru este esențial pentru a beneficia de sprijin din partea societății pentru desfășurarea activităților în Europa.

---

(1)  Mineralele agricole (de exemplu, potasa) și mineralele energetice (de exemplu, uraniul și cărbunele) nu sunt incluse în această evaluare.

(2)  Pentru informații suplimentare, a se vedea Eunomia, 2015. Study on the Competitiveness of the EU Primary and Secondary Mineral Raw Materials Sectors(Studiu privind competitivitatea sectoarelor primar și secundar ale materiilor prime minerale) (disponibil la adresa http://www.euromines.org/files/news/ec-report-study-competitiveness-eu-primary-and-secondary-mineral-raw-materials-sectors/study-competitiveness-eu-primary-and-secondary-mrms-april2015.pdf) și Tabloul de bord al UE privind materiile prime 2018, publicat de Comisia Europeană (disponibil la adresa https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/117c8d9b-e3d3-11e8-b690-01aa75ed71a1).

(3)  COM(2020) 474.

(4)  COM(2017) 490 final.

(5)  Materiile prime principale se referă la materiale (minerale/metale) extrase din sol și prelucrate. Materiile prime secundare sunt materialele obținute prin procese de reciclare.

(6)  Cu toate acestea, industria minieră beneficiază de sprijinul comunităților și regiunilor miniere din întreaga Europă.

(7)  Pentru mai multe informații privind valoarea adăugată a materiilor prime și locurile de muncă, a se vedea Tabloul de bord al UE privind materiile prime din 2018 (disponibil aici).

(8)  McKinsey Global Institute, 2018. Skill Shift, Automation and the Future of the Workforce. (Schimbarea competențelor, automatizare și viitorul forței de muncă). Document de dezbatere. McKinsey Global Institute, McKinsey & Company. https://www.mckinsey.com/featured-insights/future-of-work/skill-shift-automation-and-the-future-of-the-workforce (accesat la 3 iunie 2019).

(9)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu „Inițiativa privind materiile prime: satisfacerea necesităților noastre esențiale pentru asigurarea creșterii economice și a locurilor de muncă în Europa” (SEC(2008) 2741) / COM/2008/0699 final.

(10)  Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării (JO L 372, 27.12.2006, p. 19).

(11)  Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 140, 5.6.2009, p. 114).

(12)  A se vedea https://rmis.jrc.ec.europa.eu/.

(13)  JO L 130, 19.5.2017, p. 1.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Către un angajament structurat al tinerilor privind clima și durabilitatea în procesul decizional al UE”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 429/07)

Raportor:

Cillian LOHAN (IE-III)

Decizia Adunării Plenare	20.2.2020
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	8.7.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	18.9.2020
Sesiunea plenară nr.	554
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	216/0/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Aspectul intergenerațional al politicilor de dezvoltare durabilă și din domeniul climei și al mecanismelor de punere în aplicare trebuie să se reflecte într-o implicare intensă și semnificativă a tinerilor în toate etapele proceselor decizionale ale UE, de la elaborarea propunerilor și inițiativelor legislative până la punere în aplicare, monitorizare și supraveghere.

1.2.

Punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă prin intermediul Pactului verde european necesită o nouă abordare care să se îndrepte către un model mai incluziv de guvernanță multipartită, care să pună tinerii în centrul procesului de implicare și să nu se limiteze la ședințe ad-hoc și simplele apeluri la consultare.

1.3.

CESE propune să organizeze, în colaborare cu Comisia Europeană și Parlamentul European, o serie de mese rotunde pentru implicarea tinerilor în domeniul climei și al durabilității.

1.4.

Propune, de asemenea, includerea unui delegat al tinerilor în delegația oficială a UE la ședințele COP ale CCONUSC. În plus, CESE propune includerea unui delegat al tinerilor ca membru suplimentar al delegației CESE, care să dețină statutul de observator la astfel de evenimente.

1.5.

CESE se va strădui să facă auzită vocea tinerilor și ale organizațiilor de tineri, acordându-i o pondere considerabilă în avizele referitoare la climă și durabilitate, căutând în mod proactiv contribuția reprezentanților tinerilor și invitându-i să ia cuvântul la evenimentele CESE; el va solicita, de asemenea, ca reprezentanților tinerilor din celelalte instituții ale UE să li se acorde aceleași oportunități de a se face auziți, de exemplu la Parlamentul European.

2.   Introducere

2.1.

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD-uri) (1) ale ONU reprezintă un moment de cotitură în ceea ce privește modul în care comunitatea internațională a decis să abordeze problemele globale, prin integrarea a trei dimensiuni: economică, de mediu și socială. Agenda 2030 reprezintă un proiect centrat pe oameni, menit să nu lase niciun grup în urmă, iar echitatea intergenerațională reprezintă un concept inerent al durabilității. Tânăra generație nu trebuie pusă în situația de a-și asuma consecințele politicilor nedurabile la a căror elaborare nu a contribuit.

2.2.

Lumea de astăzi se confruntă cu o situație de urgență în domeniul climei. Reacția guvernelor la criza climatică până în prezent nu a fost suficientă, iar lumea nu este pe cale să îndeplinească obiectivele Acordului de la Paris și ODD-urile. Societatea civilă a solicitat cu fermitate o acțiune mai ambițioasă și mai rapidă în domeniul climei. Cele mai dramatice demonstrații ale acestor apeluri sunt grevele tinerilor, organizate în semn de protest la schimbările climatice.

2.3.

Prima jumătate a anului 2020 a fost caracterizată de pandemia generată de COVID-19. Răspunsul fără precedent la acest virus va avea un impact de durată asupra previziunilor economice pe termen scurt și mediu. Proiectarea pachetelor financiare de răspuns nu poate fi ignorată. Pe măsură ce vor intra pe piața forței de muncă, tinerii din ziua de astăzi se vor confrunta multă vreme cu impactul financiar al COVID-19. În plus, ei vor simți în continuare efectele COVID-19 asupra sănătății lor psihice, a educației și a participării lor la viața societății în general. Abordarea dezvoltării durabile privind echilibrarea nevoilor financiare, sociale și de mediu este și mai relevantă în acest context.

2.4.

Susținerea financiară anunțată în vederea redresării economice va constitui o povară pentru generațiile viitoare. Modul în care generațiile folosesc resursele și oportunitățile trebuie să fie echitabil. Sprijinul acordat diverselor sectoare în planurile pentru perioada ce urmează pandemiei de COVID ar trebui să ia în considerare solicitările tinerilor cu privire la climă și dreptul lor la un viitor mai sănătos și mai durabil.

2.5.

Planul de redresare pentru Europa (2), astfel cum a fost anunțat de președinta Comisiei, doamna von der Leyen, a reflectat necesitatea de a garanta că redresarea economică se bazează pe principiile Pactului verde european și că realizează atât obiectivele legate de climă, cât și cele legate de durabilitate. Programul de redresare poate fi un pachet de stimulente care să genereze transformări.

2.6.

Domnul David Boyd, raportor special al ONU în domeniul drepturilor omului și al mediului, a făcut un apel la mijlocul lunii aprilie, declarând că țările nu trebuie să folosească pandemia de COVID-19 ca pretext pentru a slăbi protecția mediului și organismele răspunzătoare de aceasta, după ce mai multe guverne au anunțat planuri de reducere a standardelor de mediu sau de reducere a altor măsuri asociate, cum ar fi monitorizarea și aplicarea cerințelor de mediu (3).

2.7.

Având în vedere criza ecologică de la nivel global anterioară pandemiei de COVID-19, aceste acțiuni sunt iraționale și iresponsabile și pun în pericol drepturile persoanelor vulnerabile și marginalizate. Astfel de decizii privind politica pot avea ca rezultat deteriorarea accelerată a mediului și au un impact negativ asupra unui număr mare de drepturi ale omului, printre care dreptul la viață, sănătate, apă, cultură și hrană, precum și dreptul de a trăi într-un mediu sănătos. COVID-19 a subliniat importanța unui mediu natural sigur, curat și durabil.

2.8.

Faptul că ODD-urile urmează să fie puse în aplicare prin intermediul Pactului verde european impune lansarea unei dezbateri privind o schimbare de paradigmă către un model mai participativ de guvernanță multipartită pentru dezvoltare durabilă. Tinerii ar trebui să facă parte din acest nou model de guvernanță și ar trebui să li se permită să se implice în procesul decizional la nivelul UE într-un mod structurat și formal, dincolo de simpla consultare și de ședințele ad-hoc.

2.9.

Organizațiile tinerilor joacă un rol important în acest context, deoarece reprezintă interesele a milioane de tineri în Europa și la nivel global, prin intermediul unor vaste rețele. Ele sunt factori principali care garantează că tinerii nu sunt numai prezenți în instituții, dar sunt și capabili să contribuie într-un mod semnificativ la procesul decizional.

2.10.

Organizațiile de tineret pot îndeplini multe alte roluri. Munca tinerilor și învățarea non-formală au un impact pozitiv asupra dezvoltării durabile, deoarece scopul acesteia este de a forma tineri competenți, care să contribuie în mod activ la societatea noastră. Organizațiile de tineret pot, de asemenea, să facă auzită vocea tinerilor, astfel încât ei să se unească într-un apel comun privind dezvoltarea durabilă la nivel local, național, regional și global și pentru ca guvernele și instituțiile să își respecte angajamentele.

2.11.

Existența unor mecanisme de bună calitate de participare și reprezentare a tinerilor creează condițiile unui parteneriat între factorii de decizie, tineri și organizațiile tinerilor în elaborarea deciziilor care au impact asupra vieții tinerilor. Este important să ne folosim de această ocazie pentru a asigura, de asemenea, stabilitatea și rezistența democrațiilor noastre, ceea ce necesită imperativ participarea tuturor grupurilor societății la procesele decizionale.

2.12.

Toate aspectele politicii trebuie să ia în considerare impactul asupra tinerilor și perspectivelor lor, inclusiv asupra generațiilor viitoare. De la investițiile cu un impact în domeniul schimbărilor climatice până la strategia „De la fermă la consumator”, rolul tinerilor este deosebit de important atunci când se iau în considerare aspectele sociale și politicile ce trebuie pregătite pentru viitor.

2.13.

Prezentul aviz va analiza modalități formale de implicare a tinerilor, la nivel instituțional. El va pune bazele unei noi abordări structurate a implicării tinerilor la nivelul UE. În cele din urmă, avizul va adresa, de asemenea, câteva recomandări CESE cu privire la modalitățile de a-i integra mai bine pe tineri în activitățile sale, pentru a-i ajuta să-și transmită ideile și făcând astfel ca mesajul CESE să fie mai echitabil într-un context intergenerațional.

3.   Legătura dintre schimbările climatice și nevoia de implicare a tinerilor

3.1.

Tinerii au dreptul de a-și spune cuvântul asupra unor chestiuni care îi privesc. Dreptul de a participa este ancorat în Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU, care recunoaște tinerii drept „agenți critici ai schimbării”, astfel cum se prevede în obiectivele de dezvoltare durabilă.

3.2.

În ultimii ani, nicio altă problemă nu a mobilizat mai mulți tineri în întreaga lume decât schimbările climatice. Tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani reprezintă 16 % din populația lumii și vor ajunge la 1,3 miliarde de persoane până în anul 2030. Deciziile privind schimbările climatice și alte probleme de mediu luate de liderii politici în prezent vor afecta generațiile viitoare. Acest principiu este cunoscut sub numele de echitate intergenerațională.

3.3.

Tinerii dispun de energia, creativitatea și motivația necesare pentru a contesta modelele actuale nedurabile. Schimbarea socială condusă de tineri se extinde dincolo de granițele generaționale, culturale și geografice. Fiind mai puțin legați de structurile ideologice și instituționale, tinerii au demonstrat capacitatea de a gândi neconvențional și de a elabora soluții inovatoare pentru întreaga societate.

3.4.

Întrucât perturbă necesitățile de bază ale vieții – adăpost, hrană și apă – schimbările climatice sunt considerate cea mai mare amenințare a secolului XXI la adresa sănătății omului la nivel global. Copiii și tinerii sunt printre cei mai vulnerabili în ceea ce privește impactul schimbărilor climatice, Organizația Mondială a Sănătății estimând că peste 80 % dintre aceștia vor fi afectați de bolile, accidentele și decesele provocate de schimbările climatice. De asemenea, copiii sunt mai expuși efectelor indirecte ale schimbărilor climatice, cum ar fi lipsa de hrană, conflictele între grupuri, dislocarea economică și migrația. Vulnerabilitatea copiilor a fost pusă în evidență de pandemia de COVID-19, în cursul căreia s-a văzut clar că aceștia sunt mai expuși riscurilor, fiind un grup dependent.

3.5.

Mai mult decât atât, impactul psihosocial al schimbărilor climatice nu rezultă numai din confruntarea directă cu efectele sale, ci și din contemplarea efectelor pe care le produc asupra altora și conștientizarea amenințării pe care o reprezintă pentru viitor. Este evident că schimbările climatice suscită reacții emoționale pe scară largă, chiar și în țările cu venituri mari, care nu suferă încă de efectele directe ale acestora. Sondajele au arătat că mulți tineri încearcă sentimente de frică, tristețe, mânie și de neputință.

3.6.

Mai mult, criza climatică afectează stabilitatea structurilor noastre de susținere economică și socială. Tinerii sunt puși în fața unor grave probleme economice, sociale, culturale, politice și de mediu, moștenite de la generațiile anterioare. Tinerii sunt afectați în mod disproporționat de crizele economice și de măsurile de austeritate conexe. Cei mai defavorizați dintre tineri se confruntă cu precaritatea și sărăcia de durată. La acestea se adaugă și alte obstacole, precum condițiile de viață dificile și barierele în ceea ce privește oportunitățile de muncă, din cauza contextului socioeconomic în care trăiesc, a orientării sexuale, a identității de gen și a exprimării de gen, a etniei sau a rasei, a statutului de migrant, a unei nevoi speciale și/sau a altor factori.

4.   Învățarea din structurile și procesele existente

4.1.

În ultimele optsprezece luni, am văzut copii și tineri din întreaga lume făcând grevă și exprimându-se public pentru a cere o schimbare. Unii sunt inspirați de militanți cunoscuți pe plan mondial sau național; alții se inspiră unii de la ceilalți; alții nu mai pot tolera susținerea de care beneficiază în continuare o societate bazată pe principiul „creșterii economice cu orice preț” sau utilizarea banilor publici pentru a susține practici nedurabile, de exemplu subvențiile pentru combustibili fosili și alte subvenții dăunătoare. De când a început mișcarea „FridaysForFuture”, în august 2018, 13 milioane de oameni din 228 de țări s-au alăturat demonstrațiilor pentru climă (4).

Implicarea tinerilor la nivel național

4.2.

De atunci, anumite țări din UE au creat mecanisme pentru a include vocea reprezentanților tinerilor în elaborarea politicilor privind clima. Consiliul tinerilor privind clima din Danemarca este un consiliu consultativ independent pe lângă ministrul mediului, condus de tineri. El adună contribuții ale tinerilor din toată țara și formulează propuneri de politici concrete, pe care le transmite ministrului. Propunerile sunt apoi incluse în procesele de politică, pentru a le oferi tinerilor un canal prin care să influențeze în mod direct elaborarea politicilor climatice. În plus, în unele orașe din Danemarca, există consilii locale ale tinerilor privind clima (5).

4.3.

Mulți tineri antreprenori se gândesc încă de la început la aspectele ecologice și sociale ale activităților lor. Practicile de afaceri care vizează reducerea impactului asupra mediului ar trebui să fie susținute la nivel național, de exemplu, prin scutiri de impozite și încurajate ca tendințe pozitive de mobilizare a tinerilor antreprenori pentru crearea de modele de afaceri durabile.

4.4.

Sunt importante inițiative precum parlamentele studenților ecologiști din Ungaria, care fac propuneri administrațiilor orașelor cu privire la chestiuni legate de mediu, deoarece ele nu numai că au un aport educațional, ci și oferă școlilor oportunitatea de a consolida legăturile cu locuitorii orașului și cele dintre școală și părinți.

Implicarea tinerilor la nivel european

4.5.

Dialogul UE cu tinerii este un proces participativ al UE care permite tinerilor să comunice cu factorii de decizie pe un anumit subiect, prezentându-și ideile și propunerile legate de politicile pentru tineri din UE. Susține punerea în aplicare a Strategiei UE pentru tineret pentru perioada 2019-2027 și este organizat într-un ciclu de lucru de 18 luni.

4.6.

Consiliul Consultativ pentru Tineret al Consiliului Europei este partenerul neguvernamental în structura de gestionare comună care stabilește standardele și prioritățile de lucru ale sectorului pentru tineret al Consiliului Europei și face recomandări privind prioritățile, programele și bugetele viitoare. Este format din 30 de reprezentanți ai ONG-urilor și rețelelor de tineri din Europa, iar principala sa sarcină este consilierea Comitetului de Miniștri cu privire la toate întrebările referitoare la tineri. Promovează un sistem de gestionare în comun în cadrul proceselor decizionale de la toate nivelurile, fiind un exemplu de bună practică pentru participarea, democrația și incluziunea tinerilor.

Implicarea tinerilor la nivelul ONU

4.7.

La nivelul ONU, Grupul major pentru copii și tineret (the Major Group for Children and Youth – UN MGCY) este un mecanismul autoorganizat, formal, oficial și autorizat de Adunarea Generală a ONU, prin care tinerii pot să se implice în mod semnificativ în activitatea ONU. UN MCGY are structuri de lucru și coordonare responsabile pentru diferite aspecte ale activității sale, precum și mai multe posturi delegate în mod oficial.

4.8.

În ceea ce privește clima, YOUNGO (Mișcarea tineretului pentru climă) este forma de organizare oficială a tinerilor aparținând Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) YOUNGO este formată din organizații și persoane fizice care se identifică ca aparținând categoriei tinerilor. Nu este o organizație, ci mai degrabă un mecanism unificat de participare deschisă pentru grupuri și/sau persoane, care să ofere frecvent o contribuție la procesele CCONUSC într-un mod formalizat, democratic și incluziv.

4.9.

Nevoia unei implicări mai extinse a tinerilor a fost recunoscută în septembrie la Summitul tineretului pentru climă de la New York din 21 septembrie. Angajamentul Kwon-Gesh, care îndeamnă tinerii să-și tragă la răspundere guvernele și liderii, s-a bucurat de sprijinul a peste 50 de țări în timpul summitului.

4.10.

Strategia ONU pentru tineret 2030 își propune să răspundă nevoilor, să-i capaciteze pe tineri și să le promoveze drepturile, garantând implicarea și participarea lor la punerea în aplicare, revizuirea și monitorizarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, precum și a altor agende și cadre relevante la nivel global.

Învățând din experiența altor platforme

4.11.

Platforma multilaterală privind obiectivele de dezvoltare durabilă instituită de Comisie în 2017, la care CESE a participat în mod activ, a jucat un rol important, dar a lăsat, de asemenea, mult loc pentru îmbunătățiri în ceea ce privește resursele pentru activitatea sa, frecvența ședințelor, răspunderea pentru stabilirea agendei, oportunitățile de dezbatere extinsă și implicare în rândul membrilor și facilitarea unor consultări publice mai regulate, mai transparente și mai accesibile.

4.12.

Platforma europeană a părților interesate privind economia circulară (ECESP), care este coordonată în comun de serviciile CESE și ale Comisiei Europene, oferă un spațiu în care o gamă largă de părți interesate pot face schimb de bune practici și de idei și pot crea rețele de contacte valoroase. Faptul că părțile interesate sunt cele care dețin platforma reprezintă principala diferență față de Platforma multilaterală privind obiectivele de dezvoltare durabilă și constituie un model de bună practică bun de urmat în instituirea altor mecanisme participative structurate.

5.   O viziune pentru o implicare semnificativă a tinerilor

Principii

5.1.

Este clar că organizațiile de tineret nu doresc să creeze noi mecanisme de implicare pentru procese pe care, de fapt, nu le consideră semnificative. Criza climatică are rădăcini mai adânci și a propune soluții înseamnă a pune întrebări fundamentale legate de societatea în care dorim să trăim în viitor și de viziunea economică pe care dorim să o elaborăm pentru a susține o societate neutră din punct de vedere climatic. „Dacă obiectivul este schimbarea sistemului de bază, nu a climei, este posibil să fie nevoie de mai mult decât de educarea tinerilor cu privire la schimbările climatice și încurajarea militantismului tinerilor. În schimb, poate este timpul să recunoaștem numeroasele aspecte, forme, spații și expresii ale nemulțumirii tinerilor” (6). Prin urmare, problemele de interes general care sunt în strânsă legătură cu o politică climatică eficientă, precum aspectele monetare, ar trebui să faciliteze, de asemenea, implicarea tinerilor.

5.2.

Pentru ca implicarea să fie semnificativă, tinerii ar trebui să fie incluși în întregul proces instituțional: în fazele pregătitoare, de punere în aplicare, monitorizare și evaluare a inițiativelor și a proceselor politice. Multe canale de consultare au stabilit deja cadrul și duc la dezechilibre de putere. Este important ca tinerii să-și asume răspunderea propriei lor implicări și să fie capabili să elaboreze agenda împreună cu părțile interesate instituționale.

5.3.

Ca punct de plecare, ar fi benefic să se identifice obstacolele din calea participării tinerilor, care ar putea fi de natură legală sau administrativă sau din cauza lipsei de informare sau a lipsei de acces la informații cu privire la mecanismele de participare și reprezentare a tinerilor. Ar trebui, de asemenea, abordate obstacolele sociale, economice și culturale care împiedică participarea tinerilor. Nu ar trebui subestimat rolul discuțiilor informale sociale și culturale și al schimburilor de informații, de exemplu între colegi sau în familie. Participare ar trebui să însemne participarea tuturor.

5.4.

Este de la sine înțeles că sunt necesare resurse pentru a oferi sprijin în dobândirea cunoștințelor și formarea competențelor necesare și pentru a garanta șanse egale în ce privește o participare constructivă, inclusiv pentru tinerii care participă la mecanismele de participare și reprezentare a tinerilor. Guvernele și instituțiile relevante ar trebui să ofere resurse suficiente, structurale, fiabile și durabile și susținerea politică necesară organizațiilor de tineret pentru a se implica în mecanisme de participare și reprezentare a tinerilor.

5.5.

Mișcarea tineretului pentru climă și militanții ei au dreptul să se pronunțe în procesele decizionale care vor avea un impact asupra vieții lor. Aceasta este, de asemenea, o componentă clară a aspectului intergenerațional al justiției climatice.

5.6.

UE trebuie să continue să-și orienteze abordarea către o comunicare inovatoare cu părțile interesate. Ca reprezentant instituțional al societății civile, CESE este un factor intermediar și un partener de la sine înțeles pentru realizarea unei implicări structurate.

O propunere concretă

5.7.

La nivel european, CESE a declarat (7), în repetate rânduri, că implicarea structurată a societății civile este necesară și ar trebui prevăzut un mandat clar pentru participarea societății civile la dezvoltarea, punerea în aplicare și monitorizarea politicilor și a strategiilor care vizează realizarea neutralității climatice. În prezent, UE are ocazia de a crea mecanisme de implicare prin intermediul unui Pact climatic european. Mecanismul de implicare a tinerilor în domeniul climei și al durabilității ar trebui să fie o parte integrantă a acestui pact, facilitat de organizațiile de tineret.

5.8.

Factorii de decizie ai UE ar trebui să creeze un spațiu pentru dialogul regulat și semnificativ cu tinerii cu privire la propunerile de politici și strategiile din domeniul climei și al durabilității. Mesele rotunde pentru implicarea tinerilor în domeniul climei și al durabilității, facilitate de prim-vicepreședintele executiv al Comisiei Europene, ar trebui să aibă loc de două ori pe an, la Bruxelles.

5.9.

Ele ar trebui să fie organizate de CESE, în colaborare cu Comisia Europeană și Parlamentul European.

5.10.

Contribuțiile tinerilor la mesele rotunde ar trebui sintetizate și trimise în mod oficial către PE și CE, ambele instituții oferind un răspuns scris, precizând care dintre propuneri pot fi puse în aplicare și care nu și de ce. Mesele rotunde nu trebuie să devină un „for de discuții”, ci să demonstreze o implicare și răspunsuri pertinente din partea factorilor de decizie.

5.11.

În plus, la ședința cu Comisia Europeană și Parlamentul European ar putea fi invitate și președințiile relevante, ceea ce va garanta că tinerii pot intra în dialog cu Consiliul UE. Mesele rotunde ar putea fi programate pentru a se potrivi cu rotația președințiilor, astfel încât tinerii să poată avea un impact real asupra agendei președinției.

5.12.

Pentru a crea un canal de comunicare cu tinerii, facilitatorii Mesei rotunde pentru implicarea tinerilor în domeniul climei și al durabilității ar trebui să compună o „listă de discuții pentru dialogul privind implicarea tinerilor în domeniul climei și al durabilității”, bazându-se pe exemplul modului de organizare a tinerilor la ONU. Lista de discuții ar fi deschisă tuturor părților interesate, reprezentante ale tinerilor, din domeniul climei și ar facilita o bună comunicare și un bun schimb de informații în cadrul grupului și cu instituțiile.

5.13.

Factorii de decizie ai UE ar trebui să asigure o implicare de înaltă calitate a organizațiilor de tineret în elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea diferitelor mecanisme de implicare structurată a tinerilor în procesele decizionale ale UE în domeniul climei și al durabilității. Acest lucru va ajuta la o implicare a tinerilor menită să le stimuleze creativitatea și ideile, și va asigura, în același timp, faptul că aceste idei sunt transpuse în politici.

6.   Implementarea practică a viziunii de către toate instituțiile UE

Instituțiile UE

6.1.

Zeci de delegați angajați ai tinerilor din întreaga lume participă la conferințele anuale privind clima, făcând recomandări, adresând îndemnuri delegaților, urmărind progresele, organizând și participând la evenimente în marja conferințelor și constituind rețele. Adăugarea unui delegat al tinerilor la Delegația UE privind clima care participă la COP CCONUSC ar demonstra că instituțiile UE iau în serios o implicare semnificativă a tinerilor.

6.2.

Convenția de la Aarhus, la care participă și Uniunea Europeană, ar trebui pusă pe deplin în aplicare, acordând oportunități tinerilor și organizațiilor de tineret și susținându-le accesul la justiție în fața Curții de Justiție a UE, în vederea apărării dreptului de a primi informații despre mediu din partea autorităților publice sau dreptul de a participa la deciziile privind mediul (8).

6.3.

Tinerii și organizațiile lor ar trebui să participe la elaborarea măsurilor care se adoptă în continuu ca reacție la criza generată de COVID-19 și să lucreze la transformarea fundamentală, bazată pe principiile dezvoltării durabile, a sistemelor noastre sociale, economice și politice. Pachetul de măsuri de răspuns, de peste 500 de miliarde EUR, anunțat în aprilie 2020, trebuie să garanteze că aceste principii se află în centrul punerii sale în aplicare. Aceasta este o oportunitate care apare o dată la o generație, de a remedia inegalitățile sistemice și de a ne îndepărta de practicile nedurabile.

6.4.

Este important ca organizațiile de tineret să beneficieze de măsuri de consolidare a capacităților care le ajută să se orienteze în mediile administrative și de reglementare. Consolidarea capacităților, susținerea politică și financiară, precum și facilitarea rețelelor și a conexiunilor, îi vor capacita pe tineri și le va facilita participarea la procesele decizionale.

CESE

6.5.

CESE ar trebui să dea un exemplu prin includerea delegatului UE al tinerilor în delegația COP a CCONUSC, care deține statutul de observator în cadrul delegației UE. Acesta ar trebui să participe la ședințele bilaterale ale CESE și la evenimentele din marja conferințelor. El ar putea comunica cu privire la proces și rezultate cu organizațiile și rețelele tinerilor, inclusiv cu rețeaua Mesei rotunde pentru implicarea tinerilor în domeniul climei și al durabilității. Delegatul ar trebui să beneficieze pentru aceste misiuni de susținerea secretariatului CESE.

6.6.

CESE s-ar putea angaja să comunice cu un reprezentant al tinerilor în legătură cu fiecare aviz al CESE privind clima și durabilitatea. Această persoană ar furniza raportorului o contribuție în ceea ce privește punctele de vedere ale tinerilor și ar fi invitată să prezinte această contribuție la o audiere, o ședință a grupului de studiu sau la o ședință a secțiunii, după caz. Reprezentantul tinerilor ar putea fi selectat de raportorul CESE pe baza unei recomandări din partea facilitatorilor Dialogului privind implicarea tinerilor în domeniul climei și al durabilității. Rolul său ar putea fi definit pe baza unui acord informal de tip „raportor din umbră”.

6.7.

CESE a început deja să ofere oportunități reprezentanților tinerilor pentru ca aceștia să vorbească în mod regulat în cadrul evenimentelor publice axate pe climă și durabilitate. În cursul următorului mandat, această practică ar trebui extinsă la toate evenimentele publice care privesc chestiuni legate de viitor și unde ar fi benefică o contribuție a tinerilor.

6.8.

Summitul european al tineretului pentru climă, organizat în comun de CESE și Parlamentul European, ar putea deveni un eveniment anual al tinerilor. Acest eveniment poate contribui la îmbunătățirea apărării drepturilor tinerilor, la consolidarea capacităților lor de intervenție și la emanciparea lor, precum și la crearea de conexiuni între instituțiile UE, ceea ce ar fi crucial pentru implicarea semnificativă, structurată și durabilă a tinerilor în procesul decizional al UE.

6.9.

CESE solicită ca Parlamentul European să stabilească, de asemenea, un proces formal de consultare cu reprezentanții tinerilor atunci când își elaborează pozițiile cu privire la propunerile de politici referitoare la climă și durabilitate.

6.10.

CESE și-ar putea pregăti viitorul asigurând o reprezentare suficientă a organizațiilor tinerilor în cadrul său și un schimb de experiențe și cunoștințe cu filialele de tineret ale organizațiilor membre. Multe organizații membre ale CESE au secțiuni de tineret; ar trebui încurajați în mod activ mai mulți membri să stabilească contacte cu potențiali viitori membri din aceste secțiuni ale organizațiilor lor. CESE continuă să promoveze angajamentul tinerilor prin intermediul excelentei manifestări „Europa ta, părerea ta” și, în ciuda amânării ediției din acest an din cauza pandemiei de COVID-19, ea va continua anul viitor, cu o ediție care va pune accentul pe climă și durabilitate.

7.   Adoptarea unei viziuni pozitive pentru viitor

7.1.

Cele mai grave consecințe ale crizei climatice sunt încă departe de preocupările majorității europenilor. Pandemia de COVID-19 ne oferă un exemplu practic despre ceea ce se poate întâmpla atunci când nu se ține seama de avertismentele oamenilor de știință și experților. De asemenea, a demonstrat că elaborarea unei politici bazate pe date științifice exacte poate fi eficientă pentru a face față unei crize. Această lecție trebuie aplicată în cazul crizei climatice: mai avem încă timp să evităm unele dintre cele mai grave consecințe și să ne pregătim pentru celelalte.

7.2.

Conceperea și aplicarea măsurilor de redresare în urma impactului economic al pandemiei trebuie să mențină în prim-plan, în procesul de elaborare a politicilor, angajamentele de acțiune în domeniul climei și durabilității. Agenda 2030 a ONU și Acordul de la Paris constituie coloana vertebrală a multilateralismului internațional în tratarea acestor probleme, iar Pactul verde european trebuie consolidat pentru a garanta o societate viitoare durabilă, cu zero emisii de carbon, care va respecta angajamentele intergeneraționale.

7.3.

Mișcarea tineretului a demonstrat o mare adaptabilitate în timpul măsurilor de izolare aplicate în timpul pandemiei. Mesajul tinerilor s-a făcut auzit prin intermediul mobilizării online și al modalităților inovatoare de a-și transmite mesajul folosind toate formele de comunicare, de la solicitări de natură politică până la umor. Această abordare inovatoare și ambițioasă pentru proiectarea viitorului nostru trebuie recunoscută și preluată.

7.4.

Dincolo de efectele devastatoare ale pandemiei de COVID-19, s-a întrevăzut o viziune pozitivă asupra viitorului. Lucrătorii cu cea mai mică remunerație din economia noastră au fost recunoscuți ca fiind esențiali. Forța noastră de muncă este mai flexibilă decât am fi crezut. Legătura cu familia și cei apropiați a fost extrem de benefică și valoroasă. A devenit evident cât de utilă este conexiunea cu natura pentru sănătate și bunăstare. Avem acum ocazia de a face ca învățămintele pozitive ale crizei să devină elemente esențiale ale noii normalități.

---

(1)  Obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU

(2)  Comisia Europeană: Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație COM(2020) 456 final și documentul de însoțire Un buget al UE care capacitează puterea de acțiune a planului de redresare pentru Europa

(3)  https://news.un.org/en/story/2020/04/1061772

(4)  Sursa: Fridays for future: statisticile privind marșurile pentru climă

(5)  Sursa: ONU – Consiliul tinerilor privind clima

(6)  Sursa: Ecology and Society: Exploring youth activism on climate change: dutiful, disruptive, and dangerous dissent („Ecologia și societatea. Explorarea militantismului tinerilor în domeniul schimbărilor climatice: un dezacord angajat, perturbator și periculos”).

(7)  Ref: Avizul CESE pe tema „Stimularea acțiunii climatice a actorilor nestatali: Un cadru al UE pentru încurajarea mai multor acțiuni, de calitate mai bună” (JO C 227, 28.6.2018, p. 35), și avizul CESE pe tema „Pactul european privind Pactul climatic european” (JO C 364, 28.10.2020, p. 67).

(8)  Avizul CESE privind accesul la justiție la nivel național în raport cu măsurile de punere în aplicare a legislației de mediu a UE (JO C 129, 11.4.2018, p. 65).

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Către o strategie a UE privind consumul durabil”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 429/08)

Raportor:

domnul Peter SCHMIDT

Decizia Adunării Plenare	20.2.2020
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	8.7.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	18.9.2020
Sesiunea plenară nr.	554
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	212/2/5

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea lanțurilor de aprovizionare. Refacerea economiei după criză va reprezenta o oportunitate de a regândi societatea noastră și a dezvolta un nou model de prosperitate. Redirecționarea priorităților către moduri de producție, de distribuție și de consum mai durabile și sporirea rezilienței la crize a tuturor actorilor din lanțurile de aprovizionare nu mai reprezintă o opțiune, ci o necesitate. Reziliența agricultorilor care ne procură hrana sau a lucrătorilor care ne produc hainele este la fel de importantă ca reziliența companiilor importatoare, a producătorilor, a distribuitorilor angro, a IMM-urilor sau a lanțurilor de magazine cu amănuntul din Europa.

1.2.

CESE solicită o strategie cuprinzătoare a UE pentru consum durabil. Alegerea cea mai durabilă ar trebui să fie alegerea cea mai ușoară pentru cetățeni. Ea implică o schimbare sistematică a modului în care producem și consumăm. Responsabilitatea producătorilor (1) de a combate consumul nedurabil trebuie să beneficieze cu precădere de o mai mare recunoaștere. Întrucât piețele nu vor produce rezultate durabile în mod automat, este necesară o strategie pentru a crea contextul de reglementare și direcția strategică atât pentru sectorul privat (inclusiv prin modele de afaceri circulare și durabile), cât și pentru autoritățile publice (de exemplu, prin achiziții publice).

1.3.

Dimensiunea socială trebuie să fie integrată pe deplin în strategie alături de dimensiunile economică și ecologică, pentru a atinge coerența politică atât de necesară dezvoltării durabile. UE s-a concentrat prea mult timp pe soluții bazate pe piață și a neglijat dimensiunea cetățenilor și a lucrătorilor. Îmbunătățirea condițiilor de muncă, a salariilor minime, a protecției sociale, a investițiilor în servicii publice, inclusiv a guvernanței, a echității fiscale etc., ar trebui să fie considerate criterii de durabilitate. Acest lucru ar contribui la transformarea sistemelor noastre de producție și de consum în unele mai echitabile și mai durabile pe termen lung. De asemenea, ar contribui la implementarea Agendei 2030 a ONU.

1.4.

O strategie a UE privind consumul durabil ar trebui să acorde o atenție deosebită impactului asupra populațiilor vulnerabile și a gospodăriilor cu venituri mici, care au fost – și vor continua să fie – extrem de afectate de criza actuală, luând în considerare totodată impactul asupra actorilor vulnerabili din lanțurile de aprovizionare, inclusiv a agricultorilor și a lucrătorilor. Produsele și serviciile durabile ar trebui să fie accesibile și abordabile din punct de vedere financiar pentru toți.

1.5.

Pe termen scurt și mediu, toate instrumentele de politică relevante (de exemplu, achiziții publice, etichetare, impozitare etc.) ar trebui să fie coordonate mai bine și direcționate spre această viziune. Este necesară o abordare mai armonizată, pentru a depăși fragmentarea actuală a politicilor UE și abordarea compartimentată.

1.6.

În contextul redresării post-COVID, CESE solicită Comisiei, Parlamentului și statelor membre să colaboreze îndeaproape cu el pentru dezvoltarea unui program substanțial și coordonat de politici integrate care va contribui la „reconstrucția îmbunătățită” a Europei și care va crea condiții pentru o strategie cuprinzătoare a UE pentru consum durabil. CESE recomandă următoarele acțiuni specifice în vederea punerii în aplicare: — introducerea de norme privind produsele și de interdicții care încurajează durabilitatea, și anume cele care promovează durata de exploatare și durabilitatea produsului; — interzicerea practicilor comerciale neloiale; — îmbunătățirea normelor în materie de concurență pentru inițiativele colective care promovează durabilitatea în lanțurile de aprovizionare; — punerea în aplicare a clauzelor sociale și de mediu în acordurile comerciale; — îmbunătățirea responsabilității întreprinderilor și creșterea gradului de sensibilizare a lor cu privire la aspectele de mediu (de exemplu EMAS) și aspectele sociale; — transferarea presiunii fiscale aplicate muncii către utilizarea resurselor; — promovarea achizițiilor publice verzi și echitabile, cu criterii obligatorii minime; — îmbunătățirea transparenței, prin introducerea unor norme de etichetare obligatorii privind originea, durabilitatea și dimensiunea socială; — încurajarea inițiativelor ascendente și a intervențiilor-pilot; — abordarea publicității și a marketingului; — promovarea educației pentru consum durabil.

2.   Introducere

2.1.

Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea lanțurilor de aprovizionare și necesitatea unei transformări urgente și sistematice. Investițiile insuficiente în sectoarele sănătății și îngrijirii, dependența excesivă de lanțurile de aprovizionare globale și de sisteme economice subordonate unor procese de producție liniare și consumul incompatibil cu limitele planetare au pus în pericol capacitatea guvernelor de a adopta măsuri rapide și decisive pentru a proteja sănătatea publică. Redirecționarea priorităților către moduri de producție, de distribuție și de consum mai durabile și sporirea rezilienței la crize a tuturor actorilor din lanțurile de aprovizionare nu mai reprezintă o opțiune, ci o necesitate (2). Pandemia a adus protecția socială, serviciile publice, persoanele cu un nivel scăzut de calificare, securitatea și sănătatea la locul de muncă, precum și condițiile de muncă în centrul dezbaterii politice și al mijloacelor de comunicare în masă.

2.2.

UE s-a angajat pe deplin în realizarea Agendei 2030 a ONU și a celor 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) ale acesteia. Totuși, punerea în aplicare a ODD 12 privind consumul și producția durabile este încă dificilă în Europa (3), dar totodată esențială pentru realizarea Agendei 2030 în ansamblu. În realitate, modurile în care majoritatea oamenilor consumă în prezent – cantități mari într-un ritm accelerat, de-a lungul unei traiectorii liniare și cu o risipă semnificativă (de tipul „iei-produci-arunci”) – nu sunt durabile. În plus, cetățenii au fost considerați, înainte de orice, consumatori individuali, ceea ce a plasat asupra lor responsabilitatea propriilor alegeri, fără a li se oferi alte opțiuni accesibile sau abordabile din punct de vedere financiar.

2.3.

CESE a solicitat anterior UE să propună o nouă viziune a prosperității cetățenilor și planetei, bazată pe principiile sustenabilității mediului, dreptului la o viață decentă și protecției valorilor sociale (4). O abordare a UE sistematică a consumului durabil este unul dintre elementele constitutive esențiale ale viziunii strategice a CESE pentru o economie a bunăstării, durabilă, care nu lasă pe nimeni în urmă.

2.4.

UE trebuie să profite de puternicul impuls politic al prezentului pentru a adopta măsuri decisive în direcția acestei viziuni. Pactul verde – și social – european are un potențial imens de a reconstrui economia după criza provocată de pandemia de COVID-19 pe o bază mai durabilă, de a contribui la crearea unui nou model de prosperitate și de a asigura o tranziție justă (5).

2.5.

Noul plan de acțiune al UE pentru economia circulară (CEAP) include, în special, o acțiune specifică privind capacitarea consumatorilor pentru tranziția ecologică și mai multe inițiative care ar putea contribui la actualizarea responsabilității autorităților de reglementare și companiilor. Planul de acțiune pentru economia circulară ar trebui să extindă domeniul de aplicare al „Noilor avantaje pentru consumatori” adoptate în 2018, care s-au axat în principal pe protecție și punere în aplicare, mai degrabă decât pe capacitare. Punerea în aplicare a strategiei „De la fermă la consumator” și a Strategiei UE în domeniul biodiversității are o dublă importanță, deoarece criza provocată de pandemia de COVID-19 a făcut ca sporirea rezilienței și durabilității sistemelor alimentare globale și ale UE să devină mai stringentă ca niciodată. Cel de al optulea Program de acțiune pentru mediu ar trebui să reprezinte o oportunitate de a aborda consumul durabil într-un mod mai decisiv.

2.6.

Prezentul aviz va contribui la reflecția asupra redresării post-COVID-19, prin oferirea de recomandări concrete pentru o strategie cuprinzătoare a UE privind consumul durabil, ca parte a Pactului verde european și ca o completare la noul plan de acțiune pentru economia circulară.

3.   Provocări – analiza situației actuale

3.1.

Europa este încă departe de a trăi în limitele resurselor oferite de planetă. Diverse studii care au aplicat metodologii diferite de evaluare a modelelor de consum ale UE au ajuns la aceeași concluzie (6), inclusiv un raport recent al Agenției Europene de Mediu (AEM) și al Oficiului Federal Elvețian pentru Mediu (FOEN) (7).

3.2.

Consumul de produse și servicii este un factor determinant direct și indirect al presiunilor, cum ar fi schimbarea destinației terenurilor, emisiile și eliberarea de substanțe chimice toxice în mediul înconjurător, generând la rândul lor o serie de efecte asupra mediului, inclusiv schimbări climatice, epuizarea resurselor de apă dulce și poluare, precum și pierderea biodiversității. Această „amprentă ecologică” a consumului este ridicată în Europa, de fapt este una dintre cele mai ridicate din lume. Datele sugerează că am avea nevoie de aproximativ trei globuri pământești pentru a susține economia globală dacă fiecare persoană de pe planetă ar consuma ca un european mediu (8), (9).

3.3.

Pentru a menține aceste niveluri ridicate de consum, Europa depinde de resurse extrase în alte locuri. Prin urmare, Europa își externalizează, într-o mare măsură, presiunile asupra principalelor aspecte de mediu în alte părți ale lumii (10). În ansamblu, acest model nu mai este compatibil cu un viitor sigur și durabil (11).

3.4.

Deși exportul amprentei de mediu a UE prin comerț nu poate fi considerat durabil, este necesar să se recunoască, de asemenea, că comerțul cu UE joacă un rol important în dezvoltarea socioeconomică a multor țări, în special a țărilor cel mai puțin dezvoltate. De fapt, UE promovează în mod activ comerțul ca instrument de stimulare a durabilității la nivel global și în rândul țărilor care sunt parteneri comerciali. Principiile echității, circularității și consumului mai durabil trebuie, prin urmare, să se coreleze atent cu comerțul, creând oportunități atât pentru UE, cât și pentru partenerii săi comerciali (12).

3.5.

Modelele de consum europene actuale ridică, de asemenea, mai multe semne de întrebare referitoare la echitatea socială. În timp ce anumite părți din Europa au cele mai ridicate amprente materiale din lume (13), alte regiuni europene nu își pot permite un nivel de trai considerat acceptabil în general. Nivelul sărăciei variază extrem de mult pe teritoriul UE, în aceeași măsură ca nivelul de tensiune economică (14). Prin urmare, consumul este strâns legat de agendele politice privind, de exemplu, nutriția, sărăcia și inegalitatea (15). Un consum mai durabil în Europa în ansamblu poate determina o creștere a utilizării resurselor pentru unii și o scădere a utilizării resurselor pentru alții – în general un echilibru mai bun în accesul la resurse și consolidarea echității resurselor (16).

3.6.

Consumul nesustenabil este determinat de o interacțiune complexă a unei serii de factori diverși. Modelul de afaceri dominant este liniar, creșterea înregistrată de cele mai multe întreprinderi bazându-se încă pe cumpărarea de tot mai multe produse de către tot mai muți oameni. Durata de viață efectivă a multor bunuri de consum se micșorează (17), în timp ce repararea acestora devine din ce în ce mai dificilă (adesea intenționat) (18). Alternativele modelului economic „iei-produci-arunci”, cum ar fi cele bazate pe circularitatea, întreținerea sau folosirea în comun a materiilor prime, ar putea contribui la o reducere a consumului global de materii prime, însă rămân în plan secundar și de cele mai multe ori nu pot concura cu soluțiile liniare în condițiile actuale (19). De fapt, produsele secundare (reutilizate/refabricate/reciclate) sunt adesea vândute pe lângă produsele primare (noi), având ca rezultat efecte asupra mediului datorate atât producției primare, cât și celei secundare (20). Promovarea circularității fără a promova schimbări sistematice la nivelurile mai extinse ale producției (în special în proiectarea produselor), ale consumului și ale prevenirii generării de deșeuri nu înseamnă, prin urmare, decât soluționarea unei părți a problemei. Consumatorii ar trebui să beneficieze de un veritabil „drept la reparație”.

3.7.

Prețul este unul dintre cei mai importanți factori determinanți ai cererii (21) și, atât timp cât prețul produselor și al serviciilor nu reflectă cu exactitate costurile lor reale, o tranziție globală la modele de consum durabil nu va fi posibilă. Costurile economice ale efectelor externe sociale și de mediu ale producției și consumului sunt suportate în mod normal în prezent de contribuabili și de viitoarele generații, nu de companiile care comercializează produsele și serviciile în cauză. Produsele și serviciile care oferă soluții alternative cu impact mai scăzut sunt încă, adeseori, mai costisitoare și mai greu de accesat, în pofida impactului dovedit al efectelor externe negative mai scăzute prin opțiuni de consum mai durabil, cum ar fi produsele organice și produsele provenite din comerțul echitabil (22).

3.8.

Între timp, se acordă o atenție sporită metodelor de contabilizare a costurilor reale, iar studiile s-au înmulțit de când economistul Pigou a inventat termenul „costuri de externalizare” (23). CE a publicat în 2008 o strategie privind internalizarea costurilor externe (24), identificând impozitarea, taxele (sau taxele de utilizare) și, în anumite circumstanțe, comercializarea certificatelor de emisii ca fiind principalele instrumente economice de internalizare a costurilor externe. Totuși, tendința pe termen lung în Europa este scăderea veniturilor din taxele „de mediu” ca o cotă-parte din încasările fiscale totale (25).

3.9.

O altă provocare este reprezentată de interpretarea care domină în prezent dreptul concurenței, prin adoptarea unui concept foarte restrâns de bunăstare a consumatorului, care acordă prioritate prețurilor scăzute la raft pentru consumator în detrimentul durabilității produselor și a modului în care au fost fabricate. În 2013, autoritatea de concurență din Țările de Jos a hotărât, în cazul „acordului privind energia”, că un acord multipartit privind energia pentru creștere durabilă încheiat cu angajatori, sindicate, organizații de mediu și alte entități pentru conservarea energiei, stimularea energiei din surse regenerabile și crearea de locuri de muncă nu era în conformitate cu cerințele dreptului concurenței. În 2014, autoritatea de concurență din Țările de Jos a considerat, în cazul „Chicken of Tomorrow” (Puii de mâine), că un acord multipartit pentru creșterea bunăstării puilor de găină, cum ar fi tratarea cu mai puține antibiotice și mai mult spațiu, precum și alte măsuri de mediu suplimentare, limita concurența.

3.10.

Orientările Comisiei privind articolul 101 alineatul (3) prevăd că obiectivul articolului 101 este de a proteja concurența pe piață „ca mijloc de creștere a bunăstării consumatorilor și de asigurare a unei alocări eficiente a resurselor”, fără a indica dacă trebuie să se țină seama de considerații neeconomice sau în ce mod. Mulți operatori ar dori să progreseze în termeni de proiecte durabile, însă investițiile sunt prea ridicate pentru a le suporta prin propriile mijloace. Orientările privind legislația concurenței ar trebui să ofere mai multă claritate operatorilor cu privire la modul în care se pot implica în cooperarea pentru durabilitate.

3.11.

Un studiu recent al Fundației Fairtrade arată că „un peisaj juridic neclar în jurul potențialei colaborări în legătură cu prețurile scăzute la poarta fermei împiedică progresele în ce privește colaborarea pentru a asigura salarii și venituri de subzistență sigure de-a lungul lanțurilor de aprovizionare”. Raportul menționează că „mai multă claritate din partea autorităților de concurență în ceea ce privește modul în care o colaborare preconcurențială privind chestiunea prețurilor scăzute la poarta fermei ar fi evaluată în conformitate cu legislația concurenței ar contribui în mare măsură la progrese” (26).

3.12.

Un obstacol în calea unei abordări coerente a consumului durabil este fragmentarea actuală a politicilor UE. De exemplu, în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei UE din 2014 privind achizițiile publice (27), mai multe direcții generale ale Comisiei lucrează separat la documente de orientare pentru autoritățile contractante (Manualul „Să achiziționăm produse ecologice!” elaborat de Direcția Generală Mediu (28), Ghidul „Achizițiile orientate social” coordonat de Direcția Generală Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri (29) – în curs de actualizare), deși există și un alt document al CE, intitulat „Orientările privind achizițiile publice de soluții inovatoare” (30). Acest lucru poate fi foarte confuz pentru autoritățile contractante din UE care doresc să adopte o abordare integrată a achizițiilor durabile, astfel cum se prevede în ODD 12.3.

4.   Viziune – Către o strategie cuprinzătoare a UE privind consumul durabil

4.1.

Politicile care abordează durabilitatea proceselor de producție (de exemplu, proiectarea ecologică), a produselor și a serviciilor, și care se ocupă de materialele care devin deșeuri, au reprezentat pentru o perioadă lungă de timp piatra de temelie a politicii UE, un cadru de politică relativ bine stabilit fiind deja în vigoare. Totuși, această abordare nu mai este suficientă pentru a obține nivelul de schimbare necesar în perioada disponibilă – trebuie să se acorde mai multă atenție rolului consumului în atingerea obiectivului de dezvoltare durabilă.

4.2.

Politicile de la nivelul UE care vizează consumul s-au axat până în prezent pe rolurile cetățenilor în calitate de consumatori și pe instrumentele de politică bazate pe informații, pentru a încerca să influențeze comportamentul consumatorilor. Printre exemple-cheie se numără etichetarea ecologică a produselor, campaniile de sensibilizare și criteriile privind achizițiile publice ecologice voluntare.

4.3.

Aceste instrumente de politică au avut un efect limitat asupra consumului nedurabil. De fapt, există puține dovezi care să indice că informațiile îmbunătățite referitoare la performanța de mediu a produselor, cum ar fi etichetele ecologice, au ca rezultat schimbări în viața reală în comportamentul de cumpărare, cu atât mai puțin la scara necesară. Acesta este rezultatul diferitelor efecte de recul, rutine și obiceiuri subconștiente (31). Alegerile noastre în calitate de consumatori (indiferent că sunt în gospodărie, în sectorul privat sau cel public) sunt determinate în continuare în mare măsură de preț și de ușurința utilizării (32). Totuși, este important să se sublinieze că responsabilitatea pentru aceste alegeri în sistemul existent nu le revine consumatorilor, ci mai degrabă producătorilor (33). Logica capitalistă și dezechilibrul de putere din lanțul de aprovizionare au fost cele care duc la „uniformizare în sens descendent”, acordând prioritate prețului în detrimentul durabilității.

4.4.

Este, de asemenea, problematic ca cetățenii să fie considerați responsabili pentru realizarea unui consum mai durabil, în timp ce majoritatea produselor și serviciilor nu reflectă costurile lor reale, iar pârghiile societale și ale pieței rămân reglate pe încurajarea consumului material tot mai mare. Responsabilitatea sectoarelor privat și public de a aborda nevoile de consum nedurabil trebuie să fie mai mult recunoscută și trebuie să se adopte instrumente care să garanteze – în mod echilibrat și transparent – că, cu cât alegerea este mai sănătoasă, mai durabilă și mai sigură, cu atât este mai ușoară și mai abordabilă din punct de vedere financiar pentru cetățeni. CE ar trebui să sprijine în continuare campaniile paneuropene conduse de societatea civilă privind consumul durabil, concentrându-se nu numai asupra deciziilor individuale ale consumatorilor.

4.5.

O parte a motivului naturii politicii de la nivelul UE până în prezent este echilibrul distribuirii responsabilităților între UE și statele sale membre. Instrumentele de politică ce pot fi utilizate pentru a încerca reglementarea cererii, cum ar fi impozitele, țin în mare măsură de competența statelor membre. Totuși, UE are un rol central în a garanta că Europa trăiește în limitele resurselor planetei și că dispune de mai multe mijloace prin care poate să acționeze asupra consumului nedurabil. Unele state membre ar putea beneficia, de asemenea, de orientări suplimentare (setul de instrumente) din partea UE.

4.6.

Abordările unice, de exemplu, de natură echitabilă sau circulară sunt importante, dar insuficiente pentru a realiza durabilitatea. În plus, există riscul ca elaborarea de răspunsuri politice separate la consumul nedurabil să creeze probleme neprevăzute pe parcurs. Este necesară o abordare cuprinzătoare și coordonată care să reflecte complexitatea chestiunii în discuție și să asigure o contribuție coerentă din partea diferitelor domenii de politică, începând de la cercetare, inovare, politici sectoriale și industriale, până la educație, bunăstare și ocuparea forței de muncă (34). Un aspect important este acela că o strategie a UE trebuie să completeze – și nu să compromită – intervențiile de reglementare ambițioase acolo unde acestea sunt necesare.

4.7.

O strategie la nivelul UE pentru consum durabil ar trebui să ofere statelor membre și sectorului privat un cadru ambițios care să vizeze atât consumul gospodăriilor, cât și consumul din sectorul public. Piețele nu vor produce rezultate durabile în mod automat. Este necesară o strategie pentru a crea contextul de reglementare și direcția strategică ce determină inițiative ambițioase deschizătoare de drumuri atât pentru produse, cât și pentru servicii (deoarece economia serviciilor nu este neapărat durabilă).

4.8.

O strategie a UE ar rezona, de asemenea, cu cererile consumatorilor europeni ca UE să asigure schimbări structurale și cu crearea de noi infrastructuri, pentru a permite consumatorilor să adopte stiluri de viață mai durabile (35).

4.9.

Integrarea rolului consumului la nivelul UE poate contribui, de asemenea, la evitarea efectelor de recul și a altor efecte neprevăzute ale politicii revizuite și/sau noi și la sprijinirea unei schimbări culturale pe termen lung a modului în care percepem conceptul de suficiență și rolul consumului în realizarea Agendei 2030.

4.10.

O strategie a UE privind consumul durabil ar trebui să includă obiective pentru o reducere absolută a amprentei asupra materiilor prime a consumului european. Obiectivele la nivelul UE pot oferi direcție, impuls și coerență atât pentru alte niveluri de guvernanță, cât și pentru inovatorii publici și privați, pentru a contribui la crearea economiei bunăstării (36).

4.11.

Mai mult, componenta echitabilă a utilizării resurselor este crucială și a fost neglijată timp îndelungat în politica UE (37). O strategie pentru consum durabil trebuie să fie o strategie orientată către oameni, menită să facă accesibile alegerile durabile ale consumatorului, abordabile din punct de vedere financiar și atrăgătoare pentru toți. Strategia ar trebui să acorde o atenție deosebită impactului asupra populațiilor vulnerabile și a gospodăriilor cu venituri mici. Grupurile sociale cu un nivel ridicat al cheltuielilor ar trebui, de asemenea, să fie abordate în consecință.

4.12.

Lucrătorii și agricultorii joacă un rol-cheie în promovarea consumului durabil, deoarece ei sunt atât consumatori la sfârșitul lanțului de aprovizionare, cât și producători la începutul lanțului Prin urmare, este esențial ca politicile pentru consum durabil să includă o abordare echilibrată privind distribuirea de valoare în cadrul și de-a lungul lanțului de aprovizionare, cum ar fi promovarea veniturilor de subzistență ale lucrătorilor și a veniturilor rezonabile pentru agricultori, atât la nivelul UE cât și în Sudul global, mai degrabă decât să vizeze exclusiv obținerea de prețuri mici pe termen scurt pentru consumatori. Lucrătorii, sindicatele, grupurile agriculturilor și organizațiile societății civile pot juca, de asemenea, un rol-cheie în monitorizarea conformității standardelor privind durabilitatea și drepturile omului în cadrul lanțurilor valorice globale.

4.13.

Comerțul cu amănuntul poate juca, de asemenea, un rol important în încurajarea consumului durabil prin impulsionarea consumatorilor în direcția unor alegeri mai sănătoase și mai durabile. În cadrul acestui sector, modelul întreprinderii cooperative de consumatori trebuie remarcat în mod special datorită formei sale antreprenoriale specifice, care pune imaginea membrului consumator în centrul afacerii sale și al structurii guvernanței democratice.

4.14.

O strategie a UE ar trebui să includă inițiative pentru a asigura fluxuri de informații transparente și fiabile cu scopul de a sprijini consumul durabil, profitând de oportunitățile create de soluțiile digitale noi și emergente. Aceasta ar putea sprijini, de asemenea, întreprinderile dispuse să aducă inovații, dar cărora le lipsesc în prezent indicatori și date care să permită o evaluare fiabilă a impactului ecologic și social al consumului zilnic. IMM-urile, întreprinderile nou-înființate și cooperativele, care sunt inovatori și platforme-pilot esențiale, se confruntă în special cu această provocare. UE are, de asemenea, un rol deosebit de important în armonizarea și verificarea mențiunilor „ecologic” revendicate pe piața internă. În prezent, volumul ridicat al acestor alegații, cu date eterogene care să le susțină, creează confuzie și poate diminua încrederea consumatorilor în legitimitatea oricărora dintre aceste alegații. Prin urmare, CESE salută ambiția Comisiei, în cadrul punerii în aplicare a noului plan de acțiune pentru economia circulară, de a prezenta o propunere legislativă menită să asigure că întreprinderile își justifică mențiunile „ecologic”.

4.15.

O strategie la nivelul UE privind consumul durabil ar trebui să recunoască și să încurajeze sinergiile cu alte domenii de politică. De exemplu, 45 % din emisiile totale de carbon din Europa provin din modul în care fabricăm și utilizăm produsele și din modul în care producem alimente (38). Sistemele alimentare pot fi o sursă de restaurare și de creștere a rezilienței, dacă produsele alimentare sunt cultivate, prelucrate și consumate în mod diferit. În mod aproape sigur, acest lucru presupune hrănirea animalelor de fermă în mod corespunzător în funcție de specie și o dietă mai echilibrată pentru consumatori, cu un consum mai redus de carne, ceea ce are beneficii atât din punctul de vedere al climei, cât și din cel al sănătății (39). Consumul și cererea joacă un rol crucial în capacitatea noastră de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. În mod similar, principala provocare pentru abordarea pierderii biodiversității și a degradării ecosistemului din Europa este stilul nostru de viață, care are nevoie de resursele mai multor planete (40). CESE își reiterează solicitarea de a recunoaște drepturile naturii, astfel încât să se asigure paritatea cu drepturile indivizilor și ale corporațiilor (41).

5.   De la viziune la punere în aplicare – Oportunități de acțiune la nivelul UE și al statelor membre

5.1.

În contextul redresării post-COVID, CESE solicită Comisiei, Parlamentului și statelor membre să colaboreze îndeaproape cu el pentru dezvoltarea unui program substanțial și coordonat de politici integrate care va contribui la „reconstrucția îmbunătățită” a Europei și care va crea condiții pentru o strategie cuprinzătoare a UE pentru consum durabil. Planurile de redresare ecologică ar trebui să impulsioneze schimbarea sistematică necesară în domeniile mobilității, nutriției, locuințelor, activităților de agrement, sistemelor energetice și grupelor de produse cu impact ridicat (42), luând în considerare impactul consumului UE atât la nivelul UE, cât și în țările Sudului global. El oferă câteva propuneri ca bază de pornire a acestui demers.

5.2.    Instrumente juridice sau de reglementare

5.2.1.

Introducerea de norme privind produsele (regulamente) și de interdicții privind produsele (interdicții) care încurajează durabilitatea, și anume cele care promovează longevitatea produsului. CESE a acționat ca deschizător de drumuri și a solicitat deja interzicerea totală a obsolescenței programate în avizul său din 2013 (43) privind durata de viață a produselor și informarea consumatorilor, precum și în avize ulterioare. El a subliniat că ar fi utilă punerea în aplicare a unui sistem care să garanteze o durată de viață minimă pentru produsele achiziționate. Un raport recent elaborat de Comisia IMCO a Parlamentului European merge în aceeași direcție (44). În acest context, implicațiile comerțului electronic în creștere, de exemplu în timpul crizei provocate de pandemia de COVID, ar trebui luate în considerare.

5.2.2.

Interzicerea practicilor comerciale neloiale, nu numai în cadrul lanțurilor de aprovizionare alimentare, astfel cum prevede noua Directivă împotriva practicilor comerciale neloiale în lanțurile de aprovizionare alimentare (45), dar și în alte sectoare, cum ar fi sectorul textilelor, care se bazează pe practici comerciale neloiale extinse la scară largă, a fost intensificată de criza provocată de pandemia de COVID-19 (46). CESE solicită o punere în aplicare echilibrată a Directivei privind practicile comerciale neloiale, pentru a evita protejarea marilor producători de marcă ce își utilizează necorespunzător puterea de negociere pentru a genera marje de profit generoase.

5.2.3.

Legislația concurenței. Permiterea negocierilor colective dintre furnizori și cumpărători asupra prețului (și a condițiilor de livrare a) bunurilor esențiale, în mod specific pe interfețele care afișează diferențe mari în nivelurile de concentrare a elementelor succesive din lanțul valoric (de exemplu, furnizori fragmentați care se regăsesc în relație cu cumpărători concentrați). În revizuirea CE în curs a orientărilor privind înțelegerea orizontală, ar trebui să fie reintrodusă o secțiune referitoare la acordurile sectoriale privind durabilitatea, urmând modelul prevăzut în secțiunea referitoare la acordurile de mediu din Orientările (47) din 2001 anterioare și adaptându-le la contextul actual, inclusiv acordând atenție Pactului verde european, Acordului de la Paris și ODD 12.

5.2.4.

Normele comerciale. Asigurarea aplicării clauzelor sociale și de mediu în acordurile comerciale, cu sancțiuni (cum ar fi tarife-țintă majorate destinate sectoarelor strategice, excluzând sectoarele în care impunerea de tarife ar putea conduce la creșterea nivelului de sărăcie în țările cel mai puțin dezvoltate) în cazul nerespectării.

5.2.5.

Responsabilitatea întreprinderilor. Obligația de vigilență pentru cumpărători de-a lungul întregului lor lanț de aprovizionare (crearea unei obligații) pentru lanțuri de aprovizionare durabile, ca parte a asigurării responsabilității întreprinderilor. Mai degrabă decât o abordare bazată pe o „listă de verificare”, companiile ar trebui să își revizuiască practicile de achiziționare, conform recomandării OCDE (48), și să fie constrânse prin legi mai stricte în ceea ce privește activitatea de lobby. Ar trebui să se ia măsuri împotriva dezinformării ecologice.

5.2.6.

Utilizarea obligatorie a unui instrument standard pentru a identifica și a urmări informațiile referitoare la operațiunile derulate de-a lungul lanțului valoric – cine, când, unde, în ce condiții sociale și de mediu (oferă mijloacele tehnice pentru a îndeplini obligația). Societatea civilă și sindicatele ar trebui să se implice în dezvoltarea și monitorizarea standardelor sociale și de mediu.

5.3.    Instrumente economice și financiare

5.3.1.

Transferarea presiunii fiscale aplicate muncii către utilizarea resurselor. Utilizarea revizuirii în curs a Regulamentului privind TVA pentru a oferi criterii clare privind modul în care statele membre pot introduce cote reduse de TVA pentru produsele fabricate în mod durabil și pentru servicii care pot reduce efectele negative ale consumului, cum ar fi serviciile de reparații sau de partajare. Promovarea de măsuri pentru a împiedica concurența fiscală și o „uniformizare în sens descendent” în rândul statelor membre și un tratament fiscal mai echitabil pentru capitalul și sectoarele cele mai profitabile.

5.3.2.

Principiul „poluatorul plătește”. CE a început să acorde o atenție mai mare abordării bazate pe internalizarea externalităților, confirmând, de exemplu, că energia din surse regenerabile este dezavantajată atât timp cât costurile externe ale resurselor fosile nu se reflectă integral în prețul pieței sau încercând să pună în aplicare principiul „poluatorul plătește” în sectorul transporturilor. Între timp, ar trebui să se recunoască că aceste abordări reconciliază dimensiunea ecologică cu cea economică a durabilității, dar nu încorporează dimensiunea socială (49).

5.3.3.

Achiziții publice verzi și echitabile. ODD 12.7 menționează importanța propunerii de planuri de acțiune privind achizițiile publice durabile. Diferite acțiuni naționale privind planurile referitoare la Principiile directoare ale ONU privind drepturile omului se referă la achizițiile publice și există o serie de bune practici la nivel național. De exemplu, Danemarca a experimentat tranziția în bucătăriile sale din sectorul public către un nivel mai ridicat de produse ecologice, unde constrângerile bugetare sunt luate în considerare. Autoritățile locale pentru durabilitate (ICLEI) promovează în prezent o inițiativă pentru a solicita achiziții durabile, progresive și obligatorii de alimente în toate școlile și grădinițele europene. În noul plan de acțiune pentru economia circulară, CE a anunțat că achizitorii publici vor fi încurajați să participe la viitoarea inițiativă intitulată „Achizitori publici pentru climă și mediu”, care va reuni achizitorii care și-au asumat angajamentul de a pune în aplicare achiziții publice verzi. CESE solicită CE să includă criterii de durabilitate mai extinse, cum ar fi considerentele sociale și privind comerțul echitabil. CESE sprijină, de asemenea, planurile CE de a propune criterii și obiective minime obligatorii privind achizițiile publice verzi în legislația sectorială și de a introduce progresiv raportarea obligatorie în scopul monitorizării nivelului de utilizare a achizițiilor publice verzi.

5.3.4.

Dezvoltarea de politici de cooperare pentru sprijinirea exploatațiilor agricole de dimensiuni reduse, a IMM-urilor și a cooperativelor de consum.

5.4.    Instrument voluntar sau bazat pe informații

5.4.1.

Etichetarea produselor poate contribui la intensificarea eforturilor anumitor întreprinderi în materie de durabilitate, însă etichetele nu trebuie să fie utilizate niciodată ca o scuză pentru a nu reglementa comportamente și practici care nu sunt acceptabile. De exemplu, una dintre opțiunile luate în considerare de CE ca urmare a comunicării UE privind intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial este implementarea unei etichete pe produsele care nu implică defrișări. Totuși, acest lucru ar putea conduce la percepția că UE tolerează, de fapt, produse pe piața UE care nu protejează pădurile, ceea ce ar crea foarte multe confuzii. CESE solicită CE să continue dezvoltarea etichetelor de excelență ecologică existente care acoperă întregul ciclu de viață al produselor, cum ar fi eticheta ecologică a UE, și să le extindă pentru a acoperi dimensiunea socială. În special, punerea în aplicare a unui sistem de etichetare clară privind originea și mijloacele de producție ar facilita alegerile consumatorilor (50).

5.4.2.

Inițiative ascendente și guvernanță pe mai multe niveluri. Descentralizarea acțiunii la nivel local prin actori de încredere, cum ar fi administrațiile și asociațiile din orașe, reprezintă un mod eficient de a concepe acțiuni locale, mergând aproape de cetățeni și implicându-i într-un mod util. Tot mai multe autorități locale au strategii solide privind durabilitatea, CE stimulându-le prin premii cum ar fi premiul „Capitala europeană verde”, „Acordul privind orașele verzi” (Green City Accord) sau premiul „Orașe ale UE în favoarea unui comerț echitabil și etic”. Este probabil ca aceste modele și tendințe să fie influențate de răspunsurile actuale la criza provocată de pandemia de COVID-19. Intervențiile-pilot în contextele din viața reală pot fi foarte utile în cadrul informării cu privire la conceperea și punerea în aplicare a strategiei UE pentru un consum durabil și, prin urmare, ar trebui să fie sprijinite.

5.4.3.

Publicitate și marketing. Rolul publicității și al marketingului ar trebui abordat astfel încât să își piardă caracterul puternic consumerist și să se concentreze pe aspectele legate de durabilitatea produselor și pe posibilitatea unei noi utilizări, interzicând totodată practicile de publicitate înșelătoare.

5.4.4.

Educație. Ar trebui să fie prezentate propuneri pentru a include educația pentru consum durabil în programa școlară de la o vârstă fragedă, și de încurajare a inițiativelor educative din sectorul privat (de exemplu, cele promovate de cooperativele de consum), pentru a încuraja implicarea cetățenilor și schimbarea culturală.

---

(1)  Producătorilor le revine responsabilitatea în toate sectoarele, dar situația specifică a fermierilor trebuie recunoscută.

(2)  Rezoluția CESE privind redresarea după criza provocată de pandemia de COVID-19.

(3)  Eurostat, Dezvoltarea durabilă în UE, 2020.

(4)  JO C 106, 31.3.2020, p. 1.

(5)  JO C 47, 11.2.2020, p. 30.

(6)  AEM SOER 2020.

(7)  AEM.

(8)  Global Footprint Network.

(9)  Vandermaesen, T. et al. (2019) EU overshoot day – Living beyond nature's limits (Ziua supraexpunerii UE – A trăi dincolo de limitele naturii). WWF.

(10)  SOER 2020.

(11)  Steffen, W. et al., 2015.

(12)  Kettunen, M., Gionfra, S. și Monteville, M. (2019). EU circular economy and trade (Economia circulară și comerțul în UE), IEEP Bruxelles/Londra.

(13)  AEM.

(14)  Eurostat.

(15)  UNECE (2018).

(16)  Rijnhout L., Stoczkiewicz M., Bolger M. (2018). Necessities for a Resource Efficient Europe (Necesități pentru o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor).

(17)  AEM (2018) Waste prevention in Europe (Prevenirea generării de deșeuri în Europa).

(18)  Biroul European pentru Mediu (2019) Cool products don't cost the earth (Produsele inteligente nu afectează planeta).

(19)  OCDE (2019).

(20)  Zink, T. și Geyer, R. (2017).

(21)  Sondaj Eurobarometru privind siguranța alimentară, iunie 2019.

(22)  The external costs of banana production (Costurile externe ale producției de banane).

(23)  Pigou, A. C. (1920). The Economics of Welfare (Economia bunăstării).

(24)  CE Strategie pentru punerea în aplicare a internalizării costurilor externe, COM(2008) 435 final.

(25)  Eurostat.

(26)  Competition Policy and Sustainability: A study of industry attitudes towards multi-stakeholder collaboration in the UK grocery sector (Politica în domeniul concurenței și durabilitatea: un studiu al atitudinii industriei față de colaborarea multipartită în sectorul alimentar din Regatul Unit) – Fundația Fairtrade. Londra, Regatul Unit; aprilie 2019.

(27)  Directiva 2014/24/UE.

(28)  Ghidul CE „Să achiziționăm produse ecologice!”.

(29)  Ghidul CE „Achiziții responsabile social”.

(30)  Comunicarea CE – Orientări privind achizițiile publice în domeniul inovării (2018).

(31)  Este vorba de schimbări comportamentale concrete, spre deosebire de bunăvoința oamenilor de a-și schimba comportamentul [cercetări cu privire la această din urmă temă au fost rezumate de LE Europe et al. (2018)].

(32)  LE Europe, VVA Europe, Ipsos, ConPolicy și Trinomics (2018).

(33)  A se vedea nota de subsol 1.

(34)  AEM.

(35)  Organizația Europeană a Consumatorilor (BEUC) (2020).

(36)  JO C 106, 31.3.2020, p. 1.

(37)  Rijnhout, Stoczkiewicz, Bolger (2018).

(38)  Fundația Ellen MacArthur (2019).

(39)  JO C 190, 5.6.2019, p. 9.

(40)  Gerritsen, E. și Underwood, E. (2019) What the Green Deal means for Europe's biodiversity (Ce înseamnă Pactul verde pentru biodiversitatea Europei). Allen, B. și Charveriat, C. (2018)

A meaty challenge (O provocare de substanță). IEEP, Bruxelles.

(41)  JO C 81, 2.3.2018, p. 22.

(42)  IEEP & FEPS.

(43)  JO C 67, 6.3.2014, p. 23.

(44)  Raportul IMCO.

(45)  JO C 440, 6.12.2018, p. 165.

(46)  Rapoarte ale OCDE, ale societății civile și ale sindicatelor.

(47)  JO C 3, 6.1.2001, p. 2.

(48)  Ghidul OCDE privind diligența necesară pentru lanțurile de aprovizionare responsabile din sectorul confecțiilor și încălțămintei.

(49)  JO C 47, 11.2.2020, p. 30.

(50)  JO C 190, 5.6.2019, p. 9.