ANEXA I

Acte relevante ale Uniunii în domeniul competențelor, educației și formării

---

(1)  JO C 191, 1.7.2011, p. 1.

(2)  JO C 398, 22.12.2012, p. 1.

(3)  JO C 417, 15.12.2015, p. 25.

(4)  JO C 484, 24.12.2016, p. 1.

(5)  JO C 189, 15.6.2017, p. 15.

(6)  JO C 423, 9.12.2017, p. 1.

(7)  JO L 112, 2.5.2018, p. 42.

(8)  JO C 189, 4.6.2018, p. 1.

(9)  JO C 195, 7.6.2018, p. 7.

(10)  JO C 444, 10.12.2018, p. 1.

(11)  JO C 189, 5.6.2019, p. 23.

(12)  JO C 389, 18.11.2019, p. 1.

(13)  13432/19.

(14)  COM(2019) 650 final.

ANEXA II

Cadrul EQAVET

Partea A. Descriptori orientativi EQAVET

În prezenta anexă se propun descriptori orientativi care au ca scop sprijinirea statelor membre și a furnizorilor de EFP, dacă acest lucru este considerat adecvat, atunci când implementează cadrul EQAVET. Ei sunt structurați în funcție de etapele ciclului de calitate: Planificare – Implementare – Evaluare – Reexaminare. Acești descriptori pot fi aplicați atât în cazul EFP inițiale, cât și în cel al EFP continue, precum și tuturor mediilor de învățare: învățarea în școli și învățarea la locul de muncă, inclusiv schemele de ucenicie.

Criterii de calitate	Descriptori orientativi la nivel de sistem EFP	Descriptori orientativi la nivel de furnizor de EFP
Planificarea reflectă o viziune strategică împărtășită de părțile interesate relevante și include scopuri/obiective și acțiuni explicite, precum și indicatori expliciți	Scopurile/obiectivele EFP sunt descrise pe termen mediu și lung și sunt legate de obiectivele de dezvoltare durabilă europene, ținând seama de considerentele de durabilitate a mediului. Partenerii sociali și toate celelalte părți interesate relevante participă la stabilirea scopurilor și obiectivelor EFP la diferite niveluri. Țintele sunt stabilite și monitorizate prin intermediul indicatorilor specifici (criterii de succes). Au fost instituite mecanisme și proceduri pentru a identifica nevoile în materie de formare ale pieței muncii și ale societății.	Scopurile/obiectivele politicii europene, naționale și regionale în domeniul EFP se reflectă în țintele locale stabilite de furnizorii de EFP. Sunt stabilite și monitorizate scopuri/obiective și ținte explicite, iar programele sunt concepute pentru a le îndeplini. Au loc consultări continue cu partenerii sociali și cu toate celelalte părți interesate relevante, pentru identificarea nevoilor locale/individuale specifice. Au fost împărțite în mod explicit responsabilitățile în ceea ce privește managementul și dezvoltarea calității. Există o implicare timpurie a personalului în planificare, inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea calității.
	A fost elaborată o politică de informare pentru a asigura prezentarea optimă a rezultatelor/efectelor în materie de calitate, sub rezerva respectării cerințelor naționale/regionale privind protecția datelor. Au fost definite standarde și orientări pentru recunoașterea, validarea și certificarea competențelor individuale. Calificările EFP sunt descrise folosind rezultatele învățării. Sunt stabilite mecanisme pentru asigurarea calității concepției, evaluării și reexaminării calificărilor. Programele EFP sunt concepute pentru a permite parcursuri de învățare flexibile și pentru a răspunde rapid nevoilor în schimbare ale pieței muncii.	Furnizorii planifică inițiative de cooperare cu părțile interesate relevante. Părțile interesate relevante participă la procesul de analizare a nevoilor locale. Furnizorii de EFP dețin un sistem explicit și transparent de asigurare a calității. Sunt desemnate măsuri pentru a asigura respectarea normelor de protecție a datelor.
Planurile de punere în aplicare sunt elaborate în consultare cu părțile interesate și includ principii explicite	Planurile de punere în aplicare sunt stabilite în colaborare cu partenerii sociali, cu furnizorii de EFP și cu alte părți interesate relevante de la diferitele niveluri implicate. Planurile de punere în aplicare includ analizarea resurselor necesare, a capacităților utilizatorilor și a instrumentelor și orientărilor necesare pentru sprijin. Au fost elaborate orientări și standarde privind punerea în aplicare la diferite niveluri. Aceste orientări și standarde includ evaluarea, validarea și certificarea calificărilor. Planurile de punere în aplicare includ sprijin specific pentru formarea profesorilor și a formatorilor, inclusiv în ceea ce privește competențele digitale și durabilitatea mediului.	Resursele sunt pregătite/alocate intern în mod corespunzător, pentru a se atinge obiectivele stabilite în planurile de punere în aplicare. Parteneriatele relevante și incluzive, inclusiv cele încheiate între profesori și formatori, sunt sprijinite în mod explicit pentru a pune în aplicare acțiunile planificate. Planul strategic pentru dezvoltarea competențelor personalului specifică nevoile de formare ale profesorilor și ale formatorilor. Personalul participă la activități periodice de formare și dezvoltă cooperarea cu părțile interesate externe relevante pentru a sprijini dezvoltarea capacităților și îmbunătățirea calității și pentru a spori performanțele.
	Responsabilitățile furnizorilor de EFP în cadrul procesului de punere în aplicare sunt descrise în mod explicit și sunt transparente. A fost creat un cadru național și/sau regional pentru asigurarea calității, care include orientări și standarde de calitate la nivelul furnizorilor de EFP, pentru promovarea ameliorării continue și a autoreglementării.	Programele furnizorilor de EFP permit cursanților să obțină rezultatele preconizate ale învățării și să fie implicați în procesul de învățare. Furnizorii de EFP răspund nevoilor de învățare ale fiecărei persoane prin utilizarea unei abordări centrate pe cursanți, care permite acestora din urmă să obțină rezultatele preconizate ale învățării. Furnizorii de EFP promovează inovarea în domeniul metodelor de predare și de învățare, atât la școală, cât și la locul de muncă, cu ajutorul tehnologiilor digitale și a instrumentelor de învățare online. Furnizorii de EFP utilizează metode valabile, precise și fiabile de evaluare a rezultatelor învățării fiecărei persoane.
Se realizează în mod regulat o evaluare a rezultatelor și a proceselor, care este sprijinită prin măsurare.	A fost creată o metodologie de evaluare, cuprinzând evaluarea internă și externă. Implicarea părților interesate în procesul de evaluare și de monitorizare este convenită și descrisă clar. Standardele și procesele naționale/regionale pentru îmbunătățirea și asigurarea calității sunt relevante și proporționale cu nevoile din sectorul respectiv. Sistemele sunt supuse autoevaluării, reexaminării interne și externe, după caz.	Se realizează periodic o autoapreciere/autoevaluare în temeiul reglementărilor/cadrelor naționale și regionale sau la inițiativa furnizorilor de EFP, care să includă, de asemenea, pregătirea digitală și aspectele legate de durabilitatea mediului în instituțiile EFP. Evaluarea și reexaminarea acoperă procesele și rezultatele/efectele educației și formării, incluzând evaluarea satisfacției cursantului, precum și a performanței și satisfacției personalului.
	Sunt implementate sisteme de avertizare timpurie. Se aplică indicatori de performanță. Se colectează regulat date relevante și coerente pentru măsurarea succesului și identificarea domeniilor unde sunt necesare îmbunătățiri. Sunt create metodologii corespunzătoare de colectare a datelor, de exemplu chestionare și indicatori/unități metrice.	Evaluarea și reexaminarea includ colectarea și utilizarea de date, precum și mecanisme adecvate și eficace de implicare a părților interesate interne și externe. Sunt implementate sisteme de avertizare timpurie.
Reexaminarea	Sunt definite și utilizate proceduri, mecanisme și instrumente pentru realizarea reexaminărilor, în vederea îmbunătățirii calității furnizării la toate nivelurile. Procesele sunt reexaminate periodic și se elaborează planuri de acțiune. Sistemele sunt adaptate în consecință. Informațiile privind rezultatele evaluării sunt făcute publice.	Se înregistrează feedback-ul cursanților cu privire la experiențele lor individuale de învățare și la mediul de învățare și de predare. Împreună cu feedback-ul din partea profesorilor, a formatorilor și a tuturor celorlalte părți interesate relevante, acesta este utilizat ca informații pentru acțiuni suplimentare. Informațiile privind rezultatele reexaminării sunt puse la dispoziția publicului larg. Procedurile referitoare la feedback și la reexaminare fac parte dintr-un proces de învățare strategic din cadrul organizației, sprijină dezvoltarea furnizării de servicii de înaltă calitate și îmbunătățesc oportunitățile pentru cursanți. Rezultatele/efectele procesului de evaluare sunt discutate cu părțile interesate relevante și sunt elaborate planuri de acțiune corespunzătoare.

Partea B. Setul de indicatori EQAVET de referință

Prezenta secțiune propune un set de indicatori de referință care pot fi utilizați pentru a sprijini evaluarea și îmbunătățirea calității sistemelor EFP naționale/regionale și/sau a furnizorilor de EFP atunci când implementează cadrul EQAVET.

Indicator	Tip de indicator	Scopul politicii
Indicatori generali pentru asigurarea calității
Numărul 1
Relevanța sistemelor de asigurare a calității pentru furnizorii de EFP: (a) proporția furnizorilor care aplică sisteme interne pentru asigurarea calității definite prin lege/din proprie inițiativă; (b) proporția furnizorilor de EFP acreditați.	Indicator de context/de intrare	Promovarea unei culturi de îmbunătățire a calității la nivelul furnizorilor de EFP Sporirea transparenței cu privire la calitatea formării Îmbunătățirea încrederii reciproce în ceea ce privește furnizarea serviciilor de formare
Numărul 2
Investiția în formarea profesorilor și a formatorilor: (a) numărul profesorilor și al formatorilor care participă la activități de formare continuă; (b) cuantumul fondurilor investite, inclusiv pentru competențe digitale.	Indicator de intrare/de proces	Promovarea responsabilizării profesorilor și a formatorilor în procesul dezvoltării calității EFP Îmbunătățirea capacității EFP de a răspunde cererilor în schimbare ale pieței muncii Dezvoltarea capacităților individuale de învățare Îmbunătățirea rezultatelor cursanților
Indicatori de sprijin al obiectivelor de calitate pentru politicile EFP
Numărul 3
Rata participării la programele EFP: Numărul participanților la programele de EFP (1), în funcție de tipul de program și de criteriile individuale (2)	Indicator de intrare/de proces/de ieșire	Obținerea de informații de bază privind atractivitatea EFP, la nivel de sistem EFP și la nivel de furnizor EFP Sprijinirea obiectivului de sporire a accesului la EFP, inclusiv pentru grupurile defavorizate
Numărul 4
Rata de finalizare a programelor EFP: Numărul persoanelor care au încheiat cu succes/au abandonat programele EFP, în funcție de tipul de program și de criteriile individuale	Indicator de proces/de ieșire/de rezultat	Obținerea de informații de bază privind realizările educaționale și calitatea proceselor de formare Calcularea ratelor de abandon comparativ cu ratele de participare Sprijinirea finalizării cu succes ca unul din obiectivele principale privind calitatea în cadrul EFP Sprijinirea furnizării de servicii de formare adaptate, inclusiv pentru grupurile defavorizate
Numărul 5
Rata de plasare după finalizarea programelor EFP: (a) destinația cursanților EFP într-un anumit moment de la încheierea perioadei de formare, în funcție de tipul de program și de criteriile individuale (3); (b) proporția cursanților angajați într-un anumit moment de la încheierea perioadei de formare, în funcție de tipul de program și de criteriile individuale.	Indicator de rezultat	Sprijinirea angajabilității Îmbunătățirea capacității EFP de a răspunde cererilor în schimbare de pe piața muncii Sprijinirea furnizării de servicii de formare adaptate, inclusiv pentru grupurile defavorizate
Numărul 6
Utilizarea competențelor dobândite la locul de muncă: (a) informații privind ocupația persoanelor după încheierea perioadei de formare, în funcție de tipul de program și de criteriile individuale; (b) nivelul de satisfacție a persoanelor și a angajatorilor față de aptitudinile/competențele dobândite.	Indicator de rezultat (mix de date calitative și cantitative)	Sporirea angajabilității Îmbunătățirea capacității EFP de a răspunde cererilor în schimbare de pe piața muncii Sprijinirea furnizării de servicii de formare adaptate, inclusiv pentru grupurile defavorizate
Informații contextuale
Numărul 7
Rata șomajului (4) în funcție de criterii individuale	Indicator de context	Informații contextuale privind procesul decizional politic la nivel de sistem EFP
Numărul 8
Prevalența grupurilor vulnerabile: (a) procentajul participanților la EFP clasificați ca grupuri dezavantajate (într-o regiune sau arie de proveniență definită) în funcție de vârstă și de gen; (b) rata succesului grupurilor dezavantajate în funcție de vârstă și de gen.	Indicator de context	Informații contextuale privind procesul decizional politic la nivel de sistem EFP Sprijinirea accesului la EFP al grupurilor dezavantajate Sprijinirea furnizării unor servicii de formare adaptate pentru grupurile defavorizate
Numărul 9
Mecanisme de identificare a nevoilor de formare de pe piața muncii: (a) informații privind mecanismele instituite pentru identificarea cererilor în schimbare la diferite niveluri; (b) dovezi privind utilizarea acestor mecanisme și eficacitatea lor.	Indicator de context/de intrare (informație calitativă)	Îmbunătățirea capacității EFP de a răspunde cererilor în schimbare de pe piața muncii Sprijinirea angajabilității
Numărul 10
Scheme utilizate pentru promovarea unui acces mai bun la EFP și pentru a oferi îndrumare cursanților (potențiali) din cadrul EFP: (a) informații privind schemele existente la diferite niveluri; (b) dovezi ale eficacității acestora.	Indicator de proces (informație calitativă)	Promovarea accesului la EFP, inclusiv pentru grupurile defavorizate Furnizarea de îndrumare cursanților (potențiali) pentru programe de EFP Sprijinirea furnizării unor servicii de formare adaptate

---

(1)  În cazul FPI: pentru ca un cursant să fie considerat participant, este necesară o perioadă de șase săptămâni de formare. Pentru învățarea de-a lungul vieții: procentajul populației admise la programele EFP formale.

(2)  În afara informațiilor de bază privind genul și vârsta, pot fi aplicate și alte criterii sociale, de exemplu persoanele care părăsesc timpuriu școala, cel mai ridicat nivel de studii finalizat, migranții, persoanele cu handicap, durata șomajului etc.

(3)  În cazul FPI: inclusiv informații privind destinația cursanților care au abandonat studiul.

(4)  Definiție potrivit OIM: persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 74 de ani fără un loc de muncă, care caută activ un loc de muncă și sunt pregătite să înceapă să lucreze.

ANEXĂ

Listă de abrevieri

AFIA – administratori de fonduri de investiții alternative;

instrumente AT1 – instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, menționate la articolul 52 alineatul (1) din CRR;

BRRD – Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/879 a Parlamentului European și a Consiliului (2);

BRRD I – Directiva 2014/59/UE, fără modificări;

CBR – cerința amortizorului combinat, astfel cum este definită la articolul 128 alineatul (6) din CRD;

fonduri proprii CET1 – fondurile proprii de nivel 1 de bază menționate la articolul 50 din CRR;

CRD – Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/878 a Parlamentului European și a Consiliului (4);

CRR – Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului (6);

ABE – Autoritatea Bancară Europeană;

ESMA – Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe;

MREL externă – cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile aplicabilă entităților de rezoluție și menționată la articolul 45e din BRRD;

G-SII – instituție de importanță sistemică globală;

MREL internă – cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile aplicabilă filialelor unei entități de rezoluție sau ale unei entități dintr-o țară terță, dar care nu sunt ele însele entități de rezoluție, astfel cum este menționată la articolul 45f din BRRD;

M-MDA – suma maxim distribuibilă aferentă cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, menționată la articolul 16a din BRRD;

MiFID – Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7);

MPE – mai multe puncte de intrare;

MREL – cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile;

NCWO – niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat prin rezoluție în raport cu procedura obișnuită de insolvență;

SEL – datorie subordonată eligibilă care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 72a din CRR, cu excepția celor prevăzute la articolul 72a alineatul (1) litera (b), și pe cele prevăzute la articolul 72b alineatele (3)-(5) din CRR;

SRB – Comitetul Unic de Rezoluție;

MUR – mecanismul unic de rezoluție;

RMUR – Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (8), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/877 al Parlamentului European și al Consiliului (9);

RMUR I – Regulamentul (UE) nr. 806/2014, fără modificări;

TEM – indicatorul de măsurare a expunerii totale, calculat în conformitate cu articolele 429 și 429a din CRR;

instrumente T2 – instrumente de fonduri proprii de nivel 2, menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 73 din BRRD;

TLAC – capacitatea totală de absorbție a pierderilor;

cerința minimă TLAC – nivelul minim armonizat al standardului TLAC pentru G-SII menționat la articolele 92a și 92b din CRR și la articolul 45d alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) litera (a) din BRRD;

standardul TLAC – lista termenilor și condițiilor TLAC publicată de Consiliul pentru Stabilitate Financiară în noiembrie 2015;

bănci de prim rang – entitățile de rezoluție ale grupurilor de rezoluție cu active de peste 100 de miliarde EUR menționate la articolul 45c alineatul (5) din BRRD;

TREA – cuantumul total al expunerii la risc, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din CRR;

OPCVM – organisme de plasament colectiv în valori mobiliare.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, toate trimiterile la dispoziții juridice din prezenta anexă ar trebui înțelese ca trimiteri la dispozițiile juridice din BRRD.

A.   ÎNTREBĂRI LEGATE DE DEFINIȚII

1.   Întrebare (articolul 2)

„Instrumentele eligibile subordonate” definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 71b includ și „datoriile eligibile subordonate” menționate la articolul 44a?

Răspuns

„Datoriile eligibile subordonate” menționate la articolul 44a din BRRD sunt incluse în conceptul de „instrumente eligibile subordonate” definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 71b din BRRD. Acest din urmă concept este mai larg decât primul, deoarece „instrumentele eligibile subordonate” includ și instrumentele T2 care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 72a alineatul (1) litera (b) din CRR.

2.   Întrebare (articolul 2)

Ce entități din țări terțe ar trebui incluse în grupul de rezoluție atunci când se aplică definiția „grupului de rezoluție” prevăzută la articolul 2 alineatul (1) punctul 83b și în ce condiții ar trebui acestea să fie incluse?

Răspuns

Includerea sau nu a entităților din țări terțe într-un grup de rezoluție depinde de strategia de rezoluție prevăzută în planul de rezoluție a grupului. Această strategie este determinată de decizia autorității de rezoluție relevante, în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (3) și cu articolul 45e alineatul (2) in fine.

Dacă planul de rezoluție a grupului prevede că, în cazul intrării în dificultate a filialei dintr-o țară terță, întreprinderea-mamă din Uniune ar oferi sprijin filialei respective, aceasta ar trebui să fie inclusă în grupul de rezoluție condus de întreprinderea-mamă din Uniune. Dacă, pe de altă parte, în conformitate cu planul de rezoluție a grupului, intrarea în dificultate a filialei din țara terță ar fi tratată de către autoritățile relevante din țara terță printr-o procedură de rezoluție dintr-o țară terță sau prin alte proceduri din țara terță, filiala nu ar trebui inclusă în grupul de rezoluție condus de întreprinderea-mamă din Uniune.

3.   Întrebare (articolul 2)

Care este scopul trimiterii la articolul 7 în definiția noțiunii de „filială” de la articolul 2 alineatul (1) punctul 5?

Răspuns

Definiția noțiunii de „filială” din BRRD a fost modificată la articolul 2 alineatul (1) punctul 5 prin Directiva (UE) 2019/879 pentru a clarifica tratamentul aplicat instituțiilor de credit care sunt afiliate în mod permanent unui organism central, organismului central însuși și filialelor lor respective, luând în considerare structura specifică a grupului.

Prin introducerea unei a doua părți în definiția noțiunii de „filială”, se clarifică faptul că, atunci când se aplică articolele 7, 12, 17, 18, 45-45m, 59-62, 91 și 92, orice trimitere la „filială” ar trebui interpretată ca incluzând și entitățile care fac parte din grupurile de rezoluție menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 83b litera (b) – și anume instituțiile de credit care sunt afiliate în mod permanent unui organism central, organismul central însuși și filialele lor respective. Având în vedere structura specifică de proprietate a acestor grupuri, de obicei aceste entități nu se încadrează în prima parte a definiției noțiunii de „filială”. Totuși, această extindere a domeniului de aplicare al termenului „filială” ar trebui să aibă loc numai dacă este cazul și în măsura în care este cazul, ținând seama de faptul că entitățile care aparțin acestor grupuri de rezoluție ar trebui să respecte articolul 45e alineatul (3), în conformitate cu decizia autorității de rezoluție.

Trimiterea la articolul 7 din a doua parte a definiției noțiunii de „filială” clarifică faptul că această dispoziție care prevede elaborarea unor planuri de redresare a grupului ce identifică măsuri care pot fi puse în aplicare la nivelul întreprinderii-mamă din Uniune și al fiecărei filiale în parte se aplică, de asemenea, entităților care fac parte din grupurile de rezoluție menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 83b litera (b). Deși planurile de redresare se elaborează cu privire la întregul grup, și nu la grupurile de rezoluție identificate de autoritatea de rezoluție în planurile de rezoluție a grupului, intenția legislativă a fost de a clarifica faptul că trimiterile la „filială” de la articolul 7 pot include, de asemenea, dacă este cazul și în măsura în care este cazul, entitățile care aparțin grupurilor de rezoluție menționate mai sus.

4.   Întrebare (articolul 2)

Care este definiția „organismului central” prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul 5 din BRRD?

Răspuns

BRRD nu prevede o definiție a „organismului central”, deoarece acest concept poate varia în funcție de legislația națională a statelor membre. Fiecare stat membru poate defini un organism central în conformitate cu legislația sa, cu condiția ca mai multe instituții să fie afiliate acestuia. Deși caracteristicile menționate la articolul 10 alineatul (1) din CRR și reflectate la articolul 45g literele (a)-(d) din BRRD pot fi utilizate ca referință, acestea nu prevăd o definiție a „organismului central”, ci mai degrabă caracteristicile unei afilieri la un organism central. Aceasta înseamnă, în practică, că entitățile care ar putea fi considerate organisme centrale în temeiul legislației naționale nu pot beneficia de derogările prevăzute în dispozițiile respective decât dacă sunt îndeplinite condițiile menționate.

Trimiterile la organismele centrale nu sunt noi, dat fiind că BRRD I conținea deja aceste trimiteri, în special la articolul 4 alineatele (8) și (9).

B.   ÎNTREBĂRI LEGATE DE COMPETENȚA DE A INTERZICE ANUMITE DISTRIBUIRI PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 16A DIN BRRD

5.   Întrebare (articolul 16a)

Cum ar trebui aplicat articolul 16a entităților al căror plan de rezoluție prevede lichidarea acestora în cadrul procedurii obișnuite de insolvență și în cazul în care MREL a acestora este stabilită la un nivel care depășește cuantumul pentru absorbția pierderilor prevăzut la articolul 45c alineatul (2) al doilea paragraf?

Răspuns

Conform articolului 16a alineatul (1) din BRRD, competența de a restricționa anumite distribuiri este disponibilă în situația în care entitatea respectă CBR în plus față de cerințele de fonduri proprii menționate la articolul 141a alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din CRD, dar nu respectă CBR în plus față de cerințele menționate la articolele 45c și 45d din BRRD (cu alte cuvinte MREL). Această dispoziție se aplică și entităților menționate la articolul 45c alineatul (2) al doilea paragraf din BRRD, având în vedere că aceste entități nu sunt excluse din domeniul de aplicare al articolului 16a alineatul (1) din BRRD.

6.   Întrebare (articolul 16a)

Articolul 16a le conferă autorităților de rezoluție o competență discreționară de a interzice distribuirile care depășesc M-MDA numai în cazul în care instituția în cauză nu respectă CBR atunci când această cerință este evaluată în combinație cu MREL calculată pe baza TREA.

Această situație include și cazurile în care o entitate nu respectă CBR în combinație cu țintele intermediare pentru MREL stabilite în temeiul articolului 45m alineatul (1) al doilea paragraf? Ar trebui ca această competență să fie aplicabilă numai în cazul în care entitatea nu respectă CBR în combinație cu ținta finală pentru MREL?

Răspuns

Competența autorităților de rezoluție de a restricționa anumite distribuiri ale entităților, prevăzută la articolul 16a alineatul (1), poate fi exercitată numai atunci când entitatea respectă CBR în combinație cu cerințele de fonduri proprii relevante, dar nu și în combinație cu MREL. Având în vedere faptul că ținta intermediară pentru MREL menționată la articolul 45m alineatul (1) al doilea paragraf este obligatorie pentru entitate în conformitate cu dispoziția respectivă, competența autorităților de rezoluție prevăzută la articolul 16a alineatul (1) poate fi exercitată și atunci când entitatea respectă CBR în combinație cu cerințele de fonduri proprii relevante, dar nu și în combinație cu ținta intermediară pentru MREL. Această competență este discreționară și face obiectul condițiilor prevăzute la articolul 16a alineatele (2) și (3).

7.   Întrebare (articolul 16a)

Aplicarea articolului 16a alineatul (1) litera (b) implică faptul că obligațiile de a plăti o remunerație variabilă nu pot fi interzise dacă au fost create înainte ca entitatea să nu fi respectat CBR în situația menționată în dispoziția respectivă?

Răspuns

În cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea competenței autorităților de rezoluție de a interzice anumite distribuiri, autoritatea de rezoluție poate interzice entității să distribuie mai mult decât M-MDA prin:

—	efectuarea unor distribuiri aferente fondurilor proprii CET1;

—	plata unei remunerații variabile sau a unor beneficii discreționare de tipul pensiilor;

—	efectuarea de plăți legate de instrumente AT1.

Articolul 16a alineatul (1) litera (b) prevede explicit faptul că restricțiile se aplică unor noi obligații de a plăti o remunerație variabilă sau unor obligații existente de a plăti o remunerație variabilă „dacă obligația de plată a fost creată într-un moment când entitatea nu îndeplinea cerința amortizorului combinat”. Prin urmare, dacă obligația de a plăti o remunerație variabilă a fost creată înainte ca entitatea să nu fi respectat CBR, o astfel de plată nu face obiectul restricțiilor prevăzute la articolul 16a alineatul (1).

C.   ÎNTREBĂRI LEGATE DE PLANIFICAREA REZOLUȚIEI

8.   Întrebare (articolul 12)

Articolul 12 alineatul (3) litera (e) din BRRD prevede că planul de rezoluție a grupului trebuie „[să stabilească] măsuri suplimentare, care nu sunt prevăzute în prezenta directivă, pe care autoritățile de rezoluție relevante intenționează să le ia în cazul entităților din cadrul fiecărui grup de rezoluție”. Ce tipuri de măsuri fac obiectul acestei dispoziții?

Răspuns

Măsurile suplimentare prevăzute în planul de rezoluție a grupului menționate la articolul 12 alineatul (3) litera (e) din BRRD se referă în general la instrumentele și competențele prevăzute în legislația națională care nu decurg din BRRD în temeiul articolului 1 alineatul (2) și al articolului 37 alineatul (9) din BRRD.

Acest element al planului de rezoluție a grupului era deja prevăzut în BRRD I. Modificările aduse de Directiva (UE) 2019/879 articolului 12 alineatul (3) litera (e) au adăugat doar trimiterea la grupurile de rezoluție.

9.   Întrebare (articolele 17 și 18)

Articolele 17 și 18 din BRRD, cu privire la competențele autorităților de rezoluție de a aborda sau de a înlătura obstacolele din calea posibilităților de rezoluție, au fost modificate de Directiva (UE) 2019/879 prin înlocuirea trimiterilor la „instituție” cu trimiteri la „entitate”.

Având în vedere că noțiunea de „instituție” se referă numai la instituțiile de credit și la firmele de investiții, iar „entitate” se referă la toate entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din BRRD, aceasta înseamnă că articolele 17 și 18 modificate din BRRD prevăd în prezent aplicarea competențelor de a aborda sau de a înlătura obstacolele din calea posibilităților de rezoluție în raport cu orice entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din BRRD?

Răspuns

Modificarea prevăzută în Directiva (UE) 2019/879 a extins domeniul de aplicare al articolelor 17 și 18 și, în prezent, permite autorităților de rezoluție să aplice dispozițiile acestora entităților menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(d) (și anume instituții, instituții financiare și anumite societăți holding).

10.   Întrebare (articolul 17)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (3), în cazul în care unei entități i s-au notificat obstacole semnificative în calea posibilității de rezoluție, entitatea în cauză trebuie să propună autorității de rezoluție posibile măsuri de abordare sau de înlăturare a acestor obstacole. Autoritatea de rezoluție trebuie să evalueze apoi dacă măsurile propuse abordează sau înlătură în mod eficace obstacolul semnificativ în cauză.

Dacă sunt acceptate de autoritatea de rezoluție, măsurile propuse sunt obligatorii pentru entitate și executorii de către autoritatea de rezoluție?

Răspuns

BRRD nu precizează în mod explicit care ar trebui să fie efectul juridic al măsurilor propuse de o entitate pentru a aborda sau a înlătura obstacolele semnificative din calea posibilităților de rezoluție identificate de autoritatea de rezoluție, după ce autoritatea de rezoluție a evaluat măsurile respective ca fiind eficace.

Cu toate acestea, pentru a se asigura că obstacolele semnificative sunt abordate sau înlăturate în mod eficace, măsurile propuse de către entitate trebuie să fie obligatorii și executorii într-un mod echivalent cu măsurile alternative identificate de autoritatea de rezoluție în temeiul articolului 17 alineatele (4) și (5). Prin urmare, autoritatea de rezoluție ar trebui să poată solicita entității să remedieze orice implementare incorectă sau insuficientă a măsurilor propuse de entitate.

BRRD nu specifică modul în care ar trebui asigurată punerea în aplicare. Prin urmare, această chestiune este lăsată la latitudinea legiuitorilor naționali. De exemplu, un stat membru poate să prevadă în legislația națională de transpunere a BRRD faptul că măsurile propuse de entitate devin obligatorii atunci când sunt acceptate de către autoritatea de rezoluție. Alternativ, legislația națională poate solicita autorităților de rezoluție să adopte o decizie administrativă adresată entităților în cauză în care să se aprobe măsurile propuse și să se impună punerea lor în aplicare.

11.   Întrebare (articolul 17)

Articolul 17 alineatul (4) prevede că, atunci când ia în considerare anumite măsuri de înlăturare a obstacolelor din calea posibilității de rezoluție, „autoritatea de rezoluție ține seama de amenințarea pe care aceste obstacole la posibilitatea de soluționare o reprezintă pentru stabilitatea financiară și de efectul măsurilor asupra activității economice a entității, asupra stabilității acesteia și a capacității sale de a contribui la economie”.

Care sunt măsurile menționate la articolul 17 alineatul (4) al doilea paragraf ultima teză de care trebuie să țină seama autoritatea de rezoluție: măsurile de înlăturare a obstacolelor din calea posibilităților de rezoluție propuse inițial de către entitate sau măsurile alternative propuse de autoritatea de rezoluție?

Răspuns

„Măsurile” menționate la articolul 17 alineatul (4) al doilea paragraf ultima teză, de ale căror efecte asupra activității și stabilității entității în cauză și asupra capacității sale de a contribui la economie trebuie să țină seama autoritatea de rezoluție, se referă la măsurile alternative pe care autoritatea de rezoluție trebuie să le identifice în temeiul primei teze a aceleiași dispoziții. Articolul 17 alineatul (4) al doilea paragraf se aplică identificării de măsuri alternative de către autoritatea de rezoluție.

12.   Întrebare (articolul 18)

În ceea ce privește înlăturarea obstacolelor din calea posibilităților de rezoluție la nivel de grup, articolul 18 alineatul (4) a doua teză se referă la „autoritățile de rezoluție ale grupului”. Această trimitere vizează și includerea autorității de rezoluție a entității de rezoluție relevante?

Răspuns

Articolul 18 alineatul (4) a doua teză include autoritățile de rezoluție ale întreprinderii-mamă și ale tuturor entităților care sunt filiale ale grupului ce intră în domeniul de aplicare al BRRD. Autoritățile de rezoluție ale entităților de rezoluție care nu sunt ele însele întreprinderi-mamă din Uniune sunt incluse prin trimiterea la „autoritățile de rezoluție ale filialelor”.

13.   Întrebare (articolul 18)

În conformitate cu articolul 18 alineatele (6), (6a) și (7), care se referă la înlăturarea obstacolelor din calea posibilităților de rezoluție la nivel de grup, dacă, la finalul perioadei relevante pentru a se ajunge la o decizie comună menționată la alineatul (5) din articolul respectiv, o autoritate de rezoluție a adus în atenția ABE o problemă menționată la alineatul (9) din respectivul articol în vederea medierii cu caracter obligatoriu, autoritatea de rezoluție a grupului, autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție și autoritatea de rezoluție a filialei, după caz, trebuie să își amâne decizia și să aștepte decizia luată de ABE.

Problemele menționate la articolul 18 alineatul (9) pot fi aduse în atenția ABE de către orice autoritate de rezoluție, inclusiv de către cea care trebuie să ia decizia în absența unei decizii comune?

Răspuns

Deciziile menționate la articolul 18 alineatele (6), (6a) și (7) trebuie să fie suspendate în cazul în care o autoritate de rezoluție a adus în atenția ABE o problemă menționată la articolul 18 alineatul (9) în vederea medierii cu caracter obligatoriu în termenul menționat la articolul 18 alineatul (5). Autoritatea de rezoluție respectivă poate fi orice autoritate de rezoluție, inclusiv cea care ia deciziile menționate la articolul 18 alineatul (6), (6a) sau (7) în absența unei decizii comune.

14.   Întrebare (articolele 13, 16, 18 și 45h)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (4), cu articolul 16 alineatul (3) și cu articolul 18 alineatul (1), adoptarea planului de rezoluție a grupului, evaluarea posibilităților de rezoluție a grupului și adoptarea de măsuri pentru abordarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative din calea posibilităților de rezoluție se realizează printr-o decizie comună unică luată la nivelul întregului grup.

Pe de altă parte, articolul 45h prevede că deciziile comune privind MREL sunt luate la nivelul grupului de rezoluție, dar întotdeauna cu implicarea autorității de rezoluție a grupului, inclusiv dacă aceasta este diferită de autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție.

Aceasta înseamnă că, în cazul grupurilor cu o strategie în materie de MPE, autoritățile de rezoluție responsabile pentru filialele care nu fac parte dintr-un grup de rezoluție nu sunt implicate în deciziile comune privind MREL pentru respectivul grup de rezoluție?

Răspuns

Modificările aduse BRRD de Directiva (UE) 2019/879 au stabilit o altă procedură de luare a deciziilor pentru planurile de rezoluție și pentru determinarea MREL în cazul grupurilor MPE (cu alte cuvinte, atunci când un grup are mai mult de o entitate de rezoluție).

În conformitate cu articolul 12 alineatul (3) literele (a) și (aa), planurile de rezoluție a grupului trebuie să stabilească măsurile de rezoluție care urmează să fie luate pentru fiecare entitate de rezoluție cuprinsă în grupul respectiv. În consecință, articolul 13 alineatul (4) prevede că planurile de rezoluție a grupului trebuie să fie adoptate printr-o decizie comună a autorității de rezoluție a grupului și a autorităților de rezoluție ale filialelor și că planificarea măsurilor de rezoluție pentru fiecare entitate de rezoluție a grupului trebuie inclusă în decizia comună respectivă. Prin urmare, există un singur plan de rezoluție a grupului, care este adoptat printr-o singură decizie comună, indiferent de numărul de grupuri de rezoluție. Acest lucru este valabil și pentru evaluarea posibilităților de rezoluție a grupului prevăzută la articolul 16 și pentru adoptarea măsurilor de abordare sau de înlăturare a obstacolelor din calea posibilităților de rezoluție menționate la articolul 18.

Cu toate acestea, pentru stabilirea MREL, procedura de luare a deciziilor se modifică: în loc să se bazeze pe structura generală a grupului, aceasta se bazează pe structura fiecărui grup de rezoluție. Într-adevăr, articolul 45h alineatul (1) prevede că MREL a fiecărei entități de rezoluție și a filialelor sale care fac parte din același grup de rezoluție ar trebui să fie stabilită printr-o decizie comună. Decizia comună respectivă ar trebui să fie adoptată de autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție, de autoritatea de rezoluție a grupului (în cazul în care aceasta este diferită de cea dintâi) și de autoritățile de rezoluție responsabile de filialele unui grup de rezoluție care fac obiectul MREL la nivel individual. Prin urmare, în cazul unei strategii MPE, deși autoritatea de rezoluție a grupului este întotdeauna implicată în procedura de luare a deciziei comune pentru MREL aferentă fiecărui grup de rezoluție, autoritățile de rezoluție ale filialelor care aparțin unui alt grup de rezoluție nu fac parte din această procedură.

D.   ÎNTREBĂRI LEGATE DE PROCEDURILE DE INSOLVENȚĂ ÎN CEEA CE PRIVEȘTE INSTITUȚIILE ȘI ENTITĂȚILE CARE NU FAC OBIECTUL MĂSURILOR DE REZOLUȚIE

15.   Întrebare (articolul 32b)

Articolul 32b prevede că o instituție sau o entitate trebuie lichidată în mod ordonat, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, în cazul în care aceasta este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate și atunci când măsurile alternative din sectorul privat sau măsurile de supraveghere nu împiedică acest lucru în timp util, iar acțiunea de rezoluție nu este considerată a fi de interes public.

La articolul 32b se face trimitere la condițiile de la articolul 32 alineatul (1) literele (a)-(c), în ceea ce privește entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) și (d). Cu toate acestea, articolul 32 alineatul (1) se aplică numai instituțiilor [și anume entităților menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (a)]. Articolul 32 alineatul (1) se aplică entităților menționate la literele (b), (c) și (d) numai indirect, ca urmare a menționării acestei dispoziții la articolul 33. Pentru entitățile respective, ar trebui ca trimiterea de la articolul 32b să fie la articolul 33, și nu la articolul 32?

Răspuns

Articolul 32b se referă numai la condițiile menționate la articolul 32 alineatul (1) literele (a)-(c), nu la întregul articolul 32 alineatul (1). Articolul 32 alineatul (1) este trimiterea corectă, deoarece condițiile menționate în această dispoziție se aplică și entităților menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), prin trimiterea la acestea de la articolul 33.

16.   Întrebare (articolul 32b)

Cum ar trebui să pună în aplicare statele membre articolul 32b din BRRD în dreptul lor intern și care este interacțiunea dintre articolul respectiv și retragerea autorizației unei entități?

Răspuns

Formularea articolului 32b din BRRD este cuprinzătoare pentru a reflecta diferențele dintre legislațiile naționale care reglementează insolvența instituțiilor și a altor entități financiare menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din BRRD. Prin urmare, în absența unui interes public pentru rezoluția unei entități aflate în dificultate, procedura de insolvență disponibilă la nivel național ar trebui să se aplice în măsura în care această procedură:

—	îndeplinește criteriile definite la articolul 2 punctul 47 din BRRD privind noțiunea de procedură obișnuită de insolvență și

—	conduce la lichidarea entității în conformitate cu articolul 32b din BRRD.

În ceea ce privește retragerea autorizației unei entități care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 32b din BRRD, această dispoziție nu prevede nicio cerință specifică de retragere a autorizației după îndeplinirea condițiilor respective și nici nu modifică dispozițiile care reglementează retragerea autorizației. Prin urmare, temeiul pentru retragerea autorizației rămâne cel care a existat înainte de intrarea în vigoare a articolului 32b din BRRD – și anume articolul 18 din CRD și orice dispoziții naționale aplicabile.

Este de competența statelor membre să evalueze dacă lipsa unei retrageri a autorizației împiedică punerea în aplicare corectă a articolului 32b din BRRD și dacă în acest sens sunt posibile și necesare măsuri la nivel național.

E.   ÎNTREBĂRI LEGATE DE COMPETENȚA DE A SUSPENDA OBLIGAȚIILE DE PLATĂ SAU DE LIVRARE PREVĂZUTĂ LA ARTICOLELE 33A ȘI 69

17.   Întrebare (articolul 33a)

Articolul 33a alineatul (1) obligă statele membre să „se [asigure] că autoritățile de rezoluție, după consultarea autorităților competente, care răspund în timp util, au competența de a suspenda orice obligații de plată sau de livrare”.

În plus, articolul 45d alineatul (4) prevede că „în cazul în care mai multe entități din categoria G-SII aparținând aceleiași instituții din categoria G-SII sunt entități de rezoluție, autoritățile de rezoluție relevante calculează cuantumul menționat la alineatul (3)”.

În cazul unei instituții financiare transfrontaliere sau al unui grup financiar transfrontalier, BRRD ar putea impune statelor membre ca în legislația de transpunere să prevadă o cerință obligatorie pentru autoritățile competente sau autoritățile de rezoluție aflate în afara jurisdicției unui stat membru?

Răspuns

La transpunerea BRRD, obligațiile unui stat membru se limitează la ceea ce este posibil în cadrul jurisdicției și al competențelor jurisdicționale ale respectivului stat membru.

Prin urmare, articolul 33a alineatul (1) și articolul 45d alineatul (4) nu impune unui stat membru să prevadă obligațiile respective autorităților din afara jurisdicției sale.

18.   Întrebare (articolul 33a)

Articolul 33a din BRRD le conferă autorităților naționale de rezoluție competența de a suspenda anumite obligații (moratoriu) după declarația potrivit căreia o entitate este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate. În temeiul articolului 33a alineatul (3), statele membre pot să prevadă că autoritățile de rezoluție trebuie să se asigure că deponenții au acces la un cuantum zilnic adecvat.

În funcție de modul în care articolul 33a este transpus la nivel național, dreptul intern poate fie să reglementeze modul în care ar trebui exercitată competența de a asigura accesul la un cuantum zilnic, inclusiv cuantificarea acestui cuantum în mod direct în legislație, fie să stabilească criterii pentru ca autoritatea de rezoluție să definească acest cuantum zilnic în fiecare caz. Autoritatea de rezoluție ar trebui apoi să respecte aceste criterii atunci când își exercită competența.

În contextul MUR, pentru instituțiile aflate sub directa responsabilitate a SRB, autoritățile naționale de rezoluție ar trebui să își exercite competența privind moratoriul pentru a pune în aplicare toate deciziile care le sunt adresate de către SRB.

În statele membre care transpun articolul 33a alineatul (3) într-un mod care împuternicește autoritățile de rezoluție să decidă dacă și în ce măsură ar trebui să asigure cuantumul zilnic pentru depozite, ce autoritate ar lua aceste decizii pentru entitățile care țin de competența directă a SRB: autoritățile naționale de rezoluție sau SRB însuși?

Răspuns

Atunci când articolul 33a este transpus într-un mod care acordă autorității de rezoluție competența de a decide dacă să asigure accesul deponenților la un cuantum zilnic și care ar trebui să fie acest cuantum, această competență poate fi exercitată de SRB în conformitate cu procedurile disponibile în RMUR pentru entitățile care țin de competența directă a SRB. În orice caz, această dispoziție nu împiedică SRB să delege autorităților naționale de rezoluție decizia cu privire la cuantumul zilnic, fără a fi nevoie de un acord suplimentar din partea SRB în ceea ce privește cuantumul.

Având în vedere, de asemenea, caracterul specific al acestei sarcini și luând în considerare faptul că stabilirea cuantumului adecvat depinde de particularitățile naționale, SRB ar trebui să coopereze cu autoritățile naționale de rezoluție la stabilirea cuantumului relevant, în conformitate cu articolul 30 din RMUR.

19.   Întrebare (articolele 33a și 69)

Potrivit articolului 33a alineatul (3) și articolului 69 alineatul (5) al treilea paragraf, „[s]tatele membre pot să prevadă că, în cazul în care competența de a suspenda obligațiile de plată sau de livrare este exercitată în ceea ce privește depozitele eligibile, autoritățile de rezoluție se asigură că deponenții au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective”. Cum ar trebui calculat acest cuantum zilnic?

În plus, la paginile 3 și 4 din Avizul ABE din 30 octombrie 2019 privind plățile din schema de garantare a depozitelor, se face următoarea precizare: „O modificare a cadrului juridic al UE este de dorit pentru a se asigura că deponenții care nu au acces la depozite scadente și exigibile, dar ale căror depozite nu au fost considerate indisponibile, au acces la un cuantum zilnic adecvat din propriile depozite. Furnizarea unui asemenea cuantum zilnic adecvat nu ar trebui efectuată utilizând fonduri SGD, ci ar trebui efectuată cu fondurile instituției.” Aceasta înseamnă că nu este posibil să se utilizeze fonduri din schema de garantare a depozitelor pentru a plăti cuantumurile zilnice menționate la articolele 33a și 69?

Răspuns

Este de datoria statului membru să definească stabilirea cuantumului zilnic. Acest lucru poate fi realizat fie printr-o indicare mai precisă a acestui cuantum în legea de transpunere, fie prin delegarea către autoritatea de rezoluție a sarcinii de a lua o decizie pentru fiecare caz în mod individual.

Principiul care stă la baza furnizării unui cuantum zilnic constă în a le permite deponenților să își mențină accesul la o parte din depozitele lor din cadrul instituției în cursul procedurii de rezoluție. Prin urmare, fondurile pentru sprijinirea acestei plăți ar trebui să provină de la instituție, în limita cuantumului disponibil în contul deponentului. La articolul 11 din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului (10) nu pare să existe un temei care să sprijine o intervenție a schemei de garantare a depozitelor pentru a finanța plata cuantumului zilnic în cursul rezoluției unei instituții.

20.   Întrebare (articolul 33a)

Articolul 33a alineatul (8) include și cazurile în care s-a stabilit că o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) (instituții financiare sau anumite societăți holding) este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate?

Răspuns

Articolul 33a, inclusiv alineatul (8), se aplică entităților menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) și (d). În ceea ce privește stabilirea faptului că aceste entități sunt în curs de a intra în dificultate sau sunt susceptibile de a intra în dificultate, articolul 33a alineatul (8) se referă la condiția prevăzută la articolul 32 alineatul (1) litera (a), care se aplică și acestor entități prin trimiterea de la articolul 33.

F.   ÎNTREBĂRI LEGATE DE VÂNZAREA DATORIILOR ELIGIBILE SUBORDONATE CĂTRE CLIENȚII DE RETAIL

21.   Întrebare (articolul 44a)

SEL pot fi vândute de orice persoană care are dreptul de a vinde astfel de datorii și care le deține, de exemplu o entitate nefinanciară sau o persoană fizică. În acest caz, toate aceste entități și persoane trebuie să respecte dispozițiile articolului 44a alineatele (1)-(4)?

Răspuns

Articolul 44a din BRRD se aplică firmelor de investiții în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din MiFID, instituțiilor de credit, societăților de administrare a OPCVM și AFIA care furnizează servicii de investiții sau desfășoară activități de investiții care conduc la transferul unei SEL către clienții de retail. Astfel de entități sunt „vânzători” în sensul articolului 44a din BRRD, având în vedere faptul că numai astfel de entități sunt calificate să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 44a, în special să efectueze un test de adecvare în conformitate cu articolul 44a alineatul (1) (a se vedea întrebarea 10 din comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2020). Prin urmare, vânzările de SEL către clienți de retail care nu implică niciuna dintre aceste instituții în calitate de vânzători nu se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 44a alineatele (1)-(4) și, în acest caz, vânzătorii de SEL nu fac obiectul cerințelor prevăzute de acesta.

22.   Întrebare (articolul 44a)

Întrebarea 10 din comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2020 include în conceptul de „vânzător” menționat la articolul 44a alineatul (1) din BRRD – „societățil[e] de administrare a OPCVM și AFIA care furnizează servicii de investiții sau desfășoară activități de investiții care conduc la transferul unei datorii eligibile subordonate (SEL – subordinated eligible liability) către clienții de retail”. Confirmați faptul că acesta se referă numai la cazurile în care societățile de administrare a OPCVM și AFIA oferă servicii MiFID clientului de retail individual, și nu atunci când oferă o administrare colectivă a portofoliului?

Răspuns

Articolul 44a din BRRD se aplică firmelor de investiții în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din MiFID, instituțiilor de credit, societăților de administrare a OPCVM și AFIA care furnizează servicii de investiții sau desfășoară activități de investiții care conduc la transferul unei SEL către clienții de retail. Astfel de entități sunt „vânzători” în sensul articolului 44a din BRRD (a se vedea întrebarea 10 din comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2020).

În acest context, pentru a intra sub incidența articolului 44a alineatele (1)-(4) din BRRD, vânzătorii astfel definiți ar trebui să furnizeze servicii de investiții sau să efectueze activități de investiții legate de un client de retail, inclusiv atunci când sunt contrapărți în cadrul unei vânzări de SEL către un client de retail.

23.   Întrebare (articolul 44a)

În ceea ce privește interpretarea termenului „vânzător” în întrebarea 10 din comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2020, cum pot statele membre să impună obligațiile prevăzute la articolul 44a alineatele (1)-(4) firmelor de investiții, societăților de administrare a OPCVM și AFIA, având în vedere că acestea nu intră în domeniul de aplicare al BRRD, astfel cum este prevăzut la articolul 1, și că aceste obligații nu sunt cuprinse în actele juridice care se aplică acestor entități?

Răspuns

Articolul 44a nu se referă la o autoritate specifică responsabilă cu punerea sa în aplicare. Aceasta înseamnă că statele membre pot desemna orice autoritate sau autorități corespunzătoare pentru asigurarea respectării articolului 44a, inclusiv autoritățile desemnate în temeiul MiFID (autoritățile responsabile în ceea ce privește comportamentul pe piață). Autoritățile responsabile cu aplicarea articolului 44a ar trebui să aplice toate măsurile și sancțiunile de care dispun pentru a asigura aplicarea efectivă a articolului 44a de către vânzători și clienții lor de retail. Aceste sancțiuni ar trebui să fie proporționale și să respecte drepturile fundamentale prevăzute în legislația Uniunii. A se vedea, de asemenea, întrebarea 13 din comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2020.

24.   Întrebare (articolul 44a)

Răspunsul la întrebarea 10 din comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2020 prevede că articolul 44a din BRRD se aplică mai multor entități, inclusiv firmelor de investiții, dar nu include „intermediarii de servicii de investiții financiare”. Persoanele exonerate de la aplicarea MiFID în temeiul articolului 3 din această directivă fac obiectul articolului 44a din BRRD?

Răspuns

Persoanele care sunt exonerate de aplicarea MiFID în temeiul articolului 3 din această directivă intră sub incidența unui regim național și nu beneficiază în temeiul MiFID de libertatea de a presta servicii sau de a desfășura activități de stabilire a unor sucursale în alte state membre. Acest regim național trebuie să fie cel puțin similar regimului MiFID în ceea ce privește, printre alte dispoziții, evaluarea caracterului adecvat prevăzută la articolul 25 alineatul (2) din MiFID.

În ceea ce privește în mod specific SEL, aceste cerințe privind caracterul adecvat au fost înăsprite prin articolul 44a din BRRD. Prin urmare, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a investitorilor în conformitate cu articolul 3 din MiFID, statele membre ar trebui să impună la rândul lor persoanelor exceptate de la aplicarea MiFID (intermediari de servicii de investiții financiare), atunci când aceste persoane vând SEL către clienți de retail, cerințe care să fie cel puțin similare cerințelor mai stricte prevăzute la articolul 44a din BRRD.

25.   Întrebare (articolul 44a)

Articolul 44a alineatul (1) al doilea paragraf oferă statelor membre opțiunea de a extinde dispozițiile articolului respectiv la alte instrumente care se califică drept fonduri proprii sau datorii care pot face obiectul recapitalizării interne.

În cazul în care, în transpunerea la nivel național a BRRD, un stat membru exercită opțiunea prevăzută la articolul 44a alineatul (1) pentru a include acțiunile în domeniul de aplicare al dispoziției respective, ce s-ar întâmpla în cazul în care o instituție de credit invită acționarii existenți să preia o emisiune de drepturi de subscriere prin care subscriitorii ar prelua acțiuni noi, în loc să primească dividende? În acest caz, vânzătorul ar avea obligația de a supune acești subscriitori testului de adecvare prevăzut la articolul 44a alineatul (1)?

Răspuns

Articolul 44a alineatul (1) al doilea paragraf prevede o opțiune prin care statele membre pot extinde domeniul de aplicare al acestei dispoziții la fondurile proprii sau la alte datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 71 (a se vedea întrebarea 14 din comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2020). Domeniul de aplicare al articolului 44a alineatul (1) ar putea fi extins pentru a include acțiunile. În acest sens, considerentul 16 din Directiva (UE) 2019/879 prevede următoarele:

„În plus, statele membre ar trebui să aibă, de asemenea, posibilitatea de a restricționa și mai mult comercializarea și vânzarea anumitor instrumente către anumiți investitori.”

Prin urmare, orice tranzacție care conduce la un transfer de acțiuni către un client de retail ar putea fi acoperită de domeniul de aplicare extins al articolului 44a alineatul (1), cu respectarea drepturilor economice și de proprietate ale acționarilor.

26.   Întrebare (articolul 44a)

Care este procedura de urmat în cazul în care un vânzător stabilește, în momentul evaluării caracterului adecvat prevăzută la articolul 44a alineatul (1) din BRRD sau mai târziu, că informațiile furnizate de clientul de retail în temeiul alineatului (3) din articolul respectiv sunt inexacte? Având în vedere că testul de adecvare este efectuat în conformitate cu dispozițiile MiFID, ar fi oportun să se urmeze procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (3) din MiFID, ceea ce ar însemna că vânzătorul ar avea doar obligația de a avertiza clientul că firma de investiții nu este în măsură să determine dacă serviciul sau produsul vizat este adecvat pentru aceasta, dar că ar putea totuși să presteze serviciul?

Ar fi posibil ca statele membre să impună măsuri mai stricte, și anume refuzul de a furniza serviciul, în cazul nerespectării de către clientul de retail a articolului 44a alineatul (3) sau articolul 44a alineatul (3) din BRRD implică faptul că autoritățile competente ar trebui să sancționeze clienții de retail pentru nerespectarea obligației ce le revine de a furniza informații exacte vânzătorului?

Răspuns

În conformitate cu articolul 44a alineatul (1) litera (b) din BRRD, vânzarea de SEL către clienți de retail poate avea loc numai dacă vânzătorul are certitudinea că aceste datorii sunt adecvate pentru clientul de retail după efectuarea unui test de adecvare în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din MiFID (a se vedea răspunsul la întrebarea 15 din comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2020).

În temeiul articolului 44a alineatul (2) din BRRD, vânzătorul trebuie să se asigure că investițiile clienților de retail în SEL nu depășesc anumite limite.

Prin urmare, în cazul în care informațiile furnizate de clientul de retail nu sunt exacte sau suficiente pentru a efectua fie testul de adecvare, fie verificarea limitelor menționate la articolul 44a alineatul (2) din BRRD, vânzătorului nu ar trebui să i se permită să procedeze la vânzarea de SEL către un client de retail.

Normele privind caracterul adecvat nu prevăd impunerea de sancțiuni clienților de retail. Vânzătorul trebuie să ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că informațiile colectate cu privire la clienți în ceea ce privește evaluarea caracterului adecvat sunt fiabile. Acest lucru include asigurarea faptului că:

—	clienții sunt conștienți de importanța furnizării de informații exacte și actualizate;

—	toate instrumentele de evaluare a cunoștințelor și a experienței clientului sunt adecvate scopului și sunt concepute în mod corespunzător pentru a fi utilizate de clienții lor;

—	este probabil ca întrebările să fie înțelese de clienți și

—	se iau măsuri pentru a se asigura coerența între informațiile clienților, de exemplu prin luarea în considerare a existenței unor inexactități vădite.

Articolul 54 din Regulamentul delegat (UE) 2017/565 al Comisiei (11) indică, de asemenea, consecințele în cazurile în care firma nu primește informațiile necesare: întreprinderea nu trebuie să recomande clientului sau clientului potențial servicii de investiții sau instrumente financiare.

În plus, Ghidul ESMA (12) cu privire la anumite aspecte ale evaluării caracterului adecvat prevăzute în MiFID oferă informații suplimentare referitoare la modul în care autoevaluarea de către clienți ar trebui să fie contrabalansată de criterii obiective aplicate de firme:

„(…) firmele trebuie să adopte măsuri rezonabile pentru a verifica fiabilitatea, exactitatea și coerența informațiilor colectate cu privire la clienți. Firmele rămân responsabile pentru asigurarea faptului că dețin informațiile necesare pentru efectuarea unei evaluări a adecvării. În acest sens, orice acord semnat de client sau divulgare făcută de firmă, care ar viza limitarea responsabilității firmei în ceea ce privește evaluarea adecvării, nu ar fi considerat conform cu cerințele relevante din MiFID II și din Regulamentul delegat asociat.”

27.   Întrebare (articolul 44a)

Potrivit articolului 44a alineatul (2), vânzătorul de SEL trebuie să se asigure că investiția în SEL efectuată de un client de retail nu depășește o anumită limită a portofoliului său de instrumente financiare.

În temeiul articolului 44a alineatul (4), în portofoliul de instrumente financiare al clientului de retail sunt incluse depozitele în numerar și instrumentele financiare, cu excepția oricăror instrumente financiare depuse ca colateral. Termenul „instrumente financiare care au fost depuse ca colateral” include instrumentele financiare pe care clientul le-a depus ca colateral sau și instrumentele financiare pe care clientul le-a primit ca colateral?

Răspuns

Sensul termenului „colateral depus” de la articolul 44a alineatul (4) se referă la instrumentele financiare depuse ca colateral pentru clientul de retail.

Instrumentele financiare depuse ca colateral de un terț pentru clientul de retail ar trebui să fie excluse din portofoliul lor de instrumente financiare în scopul limitării deținerii de SEL în temeiul articolului 44a alineatul (2). Dacă există o pierdere legată de aceste instrumente financiare, acest lucru nu va afecta direct situația financiară a clientului de retail, deoarece instrumentele depuse ca colateral constituie doar un activ-suport care garantează datoria terțului față de clientul de retail. Prin urmare, colateralul depus pentru clientul de retail ar trebui să fie exclus din portofoliul de instrumente financiare în scopul calculării limitelor permise pentru investițiile în SEL.

Cu toate acestea, instrumentele financiare depuse de clientul de retail drept colateral pentru garantarea propriei datorii către un terț nu ar trebui să fie excluse din portofoliul financiar al unui client de retail, deoarece orice pierdere legată de aceste instrumente este asumată direct de clientul de retail. Aceste instrumente vor trebui să fie returnate clientului de retail după stingerea datoriei clientului de retail față de un terț. Prin urmare, colateralul depus de clientul de retail este relevant în scopul calculării limitelor permise pentru investițiile în SEL.

28.   Întrebare (articolul 44a)

Opțiunile de la articolul 44a alineatele (1)-(4) și alineatul (5) pot fi combinate în momentul transpunerii BRRD în legislația națională? De exemplu, poate fi făcut mai strict cuantumul nominal minim menționat la alineatul (5) prin adăugarea condiției ca investiția să nu depășească 10 % din portofoliul total de investiții, astfel cum se menționează la articolul 44a alineatul (2) litera (b)?

Răspuns

Considerentul 16 din Directiva (UE) 2019/879 clarifică faptul că articolul 44a alineatele (1)-(4) și articolul 44a alineatul (5) din BRRD nu ar trebui să fie transpuse cumulativ, ci prezintă două opțiuni alternative. Cu toate acestea, pentru a îmbunătăți protecția investitorilor de retail, un stat membru poate prevedea pentru cuantumul nominal minim al SEL o sumă mai mare de 50 000 EUR în cazul în care decide să transpună articolul 44a alineatul (5) (a se vedea, de asemenea, răspunsul la întrebarea 16 din comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2020).

29.   Întrebare (articolul 44a)

Cuantumul nominal minim de cel puțin 50 000 EUR menționat la articolul 44a alineatul (5) se referă la o singură datorie sau la un grup de datorii (ca valoare per pachet)?

Răspuns

Regula privind cuantumul nominal minim se aplică fiecărui instrument financiar care se califică drept SEL. Justificarea acestei reguli este prevăzută în considerentul 16 din Directiva (UE) 2019/879:

„Pentru ca investitorii de retail să nu investească în mod excesiv în anumite instrumente de datorie care sunt eligibile pentru MREL, statele membre ar trebui să se asigure că valoarea nominală minimă a unor astfel de instrumente este relativ ridicată (…) (subliniere adăugată).”

30.   Întrebare (articolul 44a)

În cazul în care un stat membru optează pentru transpunerea articolului 44a alineatul (6), nu ar fi permis să se transpună și cerințele de la alineatele (1), (2) litera (a), (3) și (4) din același articol?

Răspuns

Opțiunea prevăzută la articolul 44a alineatul (6) este disponibilă numai în cazul în care este atins pragul de 50 de miliarde EUR prevăzut de acesta (a se vedea întrebarea 19 din comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2020). În cadrul acestei opțiuni, statul membru trebuie să aplice numai cerința privind cuantumul inițial investit de minimum 10 000 EUR menționată la articolul 44a alineatul (2) litera (b), pe lângă normele generale de protecție a investitorilor prevăzute în MiFID.

Cu toate acestea, statul membru în cauză poate aplica anumite cerințe suplimentare prevăzute la articolul 44a alineatele (1)-(5), de exemplu, testul de adecvare menționat la articolul 44a alineatul (1) sau regula privind cuantumul nominal minim mai mic de 50 000 EUR pentru SEL. Acest lucru este justificat de argumentul conform căruia articolul 44a alineatul (6) prevede o protecție mai scăzută a clienților de retail în comparație cu cele două opțiuni alternative principale disponibile la articolul 44a alineatele (1)-(4) și la articolul 44a alineatul (5).

În același timp, această opțiune trebuie să fie aplicată împreună cu una dintre opțiunile menționate la articolul 44a alineatele (1)-(4) sau la articolul 44a alineatul (5) pentru SEL emise de entități stabilite în alt stat membru care nu beneficiază de tratamentul prevăzut în opțiunea menționată la articolul 44a alineatul (6) (a se vedea întrebarea 12 din comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2020).

31.   Întrebare (articolul 44a)

În cazul în care un stat membru optează pentru transpunerea articolului 44a alineatul (6) din BRRD, orice client care dorește să achiziționeze o SEL este un client în sensul articolului 44a alineatul (2) litera (b)?

Răspuns

În cazul în care cumpărătorul de SEL nu este un client de retail, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 11 din MiFID, articolul 44a alineatul (6) nu se aplică, deoarece vânzările către clienți care nu sunt clienți de retail nu intră în domeniul de aplicare al articolului 44a alineatul (1), de la care derogă articolul 44a alineatul (6). În plus, se aplică și cerințele în materie de protecție a investitorilor prevăzute în MiFID.

32.   Întrebare (articolul 44a)

La articolul 44a alineatul (6), pragul de 50 de miliarde EUR se calculează în funcție de valoarea activelor totale ale entităților înainte de rezoluție, la momentul intrării în rezoluție sau la momentul emiterii de SEL?

Răspuns

Articolul 44a alineatul (6) din BRRD prevede o opțiune specifică de transpunere mai limitată, concepută pentru statele membre cu piețe mici și mai puțin lichide, astfel cum se reflectă în pragul de 50 de miliarde EUR prevăzut la acest alineat. Acest prag ar trebui evaluat de statul membru în momentul transpunerii Directivei (UE) 2019/879. Întrucât această opțiune de transpunere face obiectul condiționalității pragului, este, prin urmare, de datoria statelor membre să monitorizeze și să evalueze periodic dacă piețele lor respectă pragul de 50 de miliarde EUR și dacă utilizarea opțiunii prevăzute la articolul 44a alineatul (6) din BRRD se justifică în continuare. În cazul în care pragul nu mai este respectat, statul membru respectiv ar trebui să aleagă între cele două posibilități alternative principale de transpunere a articolului 44a din BRRD și să stipuleze normele respective în legislația națională (a se vedea întrebarea 20 din comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2020).

G.   ÎNTREBĂRI LEGATE DE CERINȚA MINIMĂ DE FONDURI PROPRII ȘI DATORII ELIGIBILE

(a)    Datorii eligibile

33.   Întrebare (articolele 45b și 45f)

Articolele 45b și 45f din BRRD precizează criteriile aplicabile datoriilor eligibile pentru entitățile de rezoluție și, respectiv, pentru filialele entităților de rezoluție care nu sunt ele însele entități de rezoluție. Care sunt criteriile de eligibilitate care se aplică entităților al căror plan de rezoluție prevede lichidarea acestora în cadrul procedurii obișnuite de insolvență? Cum ar trebui să fie tratate cerințele de fonduri proprii suplimentare prevăzute la articolul 104a din CRD atunci când se stabilește ținta MREL pentru entitățile respective în condițiile în care astfel de cerințe de fonduri proprii suplimentare nu au fost stabilite în mod individual pentru entitatea respectivă?

Răspuns

BRRD prevede doar două seturi de criterii de eligibilitate în scopul respectării MREL:

—	articolul 45b alineatele (1)-(3) din BRRD stabilește criteriile de eligibilitate aplicabile entităților de rezoluție și

—	articolul 45f alineatul (2) din BRRD stabilește criteriile de eligibilitate aplicabile instituțiilor care sunt filiale ale unei entități de rezoluție sau ale unei entități dintr-o țară terță, dar care nu sunt ele însele entități de rezoluție.

În absența unor criterii de eligibilitate specifice pentru entitățile al căror plan de rezoluție prevede lichidarea acestora în conformitate cu articolul 45c alineatul (2) al doilea paragraf din BRRD, cele două seturi de criterii ar trebui să se aplice în mod corespunzător. Pentru entitățile care nu sunt filiale ale unei entități de rezoluție, s-ar aplica criteriile prevăzute la articolul 45b alineatele (1)-(3) din BRRD. Acest lucru este relevant pentru entitățile care sunt întreprinderi-mamă, nu fac parte dintr-un grup supus supravegherii pe bază consolidată sau sunt filiale ale unei întreprinderi-mamă al cărei plan de rezoluție prevede, de asemenea, lichidarea sa. Pentru entitățile care sunt filiale ale unei entități de rezoluție, ar trebui aplicate criteriile prevăzute la articolul 45f alineatul (2) din BRRD.

În fiecare caz, criteriile de eligibilitate ar trebui aplicate în funcție de circumstanțele specifice ale cazului. De exemplu, pentru entitățile care nu sunt filiale ale unei entități de rezoluție, s-ar putea să nu se aplice criteriul prevăzut la articolul 72b alineatul (2) litera (b) punctul (i) din CRR [aplicabil prin articolul 45b alineatul (1) din BRRD], care nu permite ca datoriile eligibile să fie deținute de entități incluse în același grup de rezoluție, întrucât, în acest caz, entitatea de lichidare nu face parte dintr-un grup de rezoluție. În mod similar, pentru entitățile care sunt filiale ale unei entități de rezoluție, restricțiile prevăzute la articolul 45f alineatul (2) din BRRD privind deținerea de datorii eligibile de către entitatea de rezoluție și de către acționarii existenți și de fonduri proprii de către terți nu sunt relevante. În aceste situații, necesitatea de a se asigura că exercitarea competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie nu afectează controlul filialei de către entitatea de rezoluție nu este aplicabilă, întrucât filiala va fi lichidată în caz de intrare în dificultate.

În cazul în care autoritatea competentă nu a impus cerințe de fonduri proprii suplimentare în temeiul articolului 104a din CRD pe aceeași bază pe care va fi luată decizia privind MREL, autoritățile de rezoluție ar trebui să considere că cerințele de fonduri proprii suplimentare pentru entitatea respectivă sunt egale cu zero. Cu toate acestea, în cazul în care autoritățile de rezoluție consideră că stabilirea MREL numai ținând seama de cerințele prudențiale aplicabile pe bază individuală nu ar reflecta într-o măsură suficientă, printre altele, modelul de afaceri sau profilul de risc al entității, astfel cum se menționează la articolul 45c alineatul (1) litera (d) din BRRD, acestea pot, în conformitate cu articolul 45c alineatul (2) din BRRD, să evalueze dacă MREL ar trebui să se limiteze la cuantumul pentru absorbția pierderilor și să majoreze MREL astfel încât să reflecte în mod adecvat partea relevantă din cerința de fonduri proprii suplimentare consolidată stabilită de autoritatea competentă în temeiul articolului 104a din CRD. A se vedea, de asemenea, răspunsul la întrebarea 35 inclusă în anexa la comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2020 (13).

34.   Întrebare (articolul 45b)

Care este interacțiunea, dacă există, între posibilitatea reducerii cerinței privind 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, prevăzută la articolul 45b alineatul (4) din BRRD și posibilitatea de a utiliza datoriile cu rang prioritar de până la 3,5 % pentru a îndeplini cerința minimă TLAC prevăzută la articolul 72b alineatul (3) din CRR? Este adevărat că, pentru G-SII, ambele posibilități trebuie întotdeauna să fie acordate împreună, chiar dacă doar parțial în cazul celei de a doua, dacă evaluarea NCWO permite acest lucru?

Răspuns

Posibilitatea de a utiliza datoriile cu rang prioritar până la 3,5 % din TREA pentru îndeplinirea cerinței minime TLAC, prevăzută la articolul 72b alineatul (3) din CRR, și reducerea cerinței minime de subordonare menționate la articolul 45b alineatul (4) din BRRD pot fi acordate împreună.

Motivele pentru ambele posibilități sunt aceleași, și anume condițiile menționate la articolul 72b alineatul (3) literele (a)-(c) din CRR, care se referă la absența riscului de încălcare a principiului NCWO. Cu toate acestea, cele două posibilități se aplică unor cerințe diferite, ceea ce s-ar putea traduce în cuantumuri nominale diferite. Prin urmare, este posibil ca, deși condițiile prevăzute la articolul 72b alineatul (3) din CRR să poată fi îndeplinite pentru una dintre cerințe, acestea să nu poată fi îndeplinite sau să poată fi îndeplinite doar parțial pentru cealaltă cerință.

În consecință, deși posibilitățile pot fi într-adevăr acordate atât pentru respectarea cerinței minime TLAC prevăzute la articolul 92a din CRR, cât și, respectiv, pentru determinarea nivelului de subordonare aplicabil în temeiul articolului 45b alineatul (4) din BRRD, respectiv, BRRD nu impune ca acestea să fie acordate împreună. Condițiile statutare aplicabile menționate la articolul 72b alineatul (3) literele (a)-(c) din CRR trebuie îndeplinite în ambele cazuri.

35.   Întrebare (articolul 45b)

BRRD utilizează acum exclusiv expresia „totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii”, deși înainte la articolul 45 alineatul (1) din BRRD I s-a utilizat expresia „totalul pasivelor și al fondurilor proprii”. Această schimbare a fost exclusiv semantică sau reprezintă o modificare substanțială a modului în care ar trebui calculate cuantumurile?

Răspuns

În versiunea în limba română a BRRD I, articolul 45 alineatul (1) includea expresia „totalul pasivelor și al fondurilor proprii”, dar această formulare a fost înlocuită în Directiva (UE) 2019/879. Prin Directiva (UE) 2019/879, formularea a devenit consecventă cu celelalte dispoziții atât ale BRRD I, cât și ale BRRD, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/879, în care se utilizează expresia „totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii”. Această modificare nu modifică sensul expresiei respective, care, prin urmare, ar trebui să fie interpretată în același mod în cadrul BRRD.

(b)    Determinarea MREL

36.   Întrebare (articolul 45c)

Confirmați faptul că expresia „funcții economice critice” utilizată la articolul 45c nu este un termen nou și că are același sens ca și expresia „funcții critice” deja utilizată și definită în alte dispoziții ale BRRD?

Răspuns

Expresia „funcții economice critice” utilizată la articolul 45c alineatul (3) al optulea paragraf și la articolul 45c alineatul (7) al optulea paragraf ar trebui interpretată în același mod ca și expresia „funcții critice” utilizată în cadrul BRRD, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 35.

37.   Întrebare (articolul 45c)

Articolul 45c alineatul (2) prevede că, atunci când lichidarea este strategia de rezoluție preferată, autoritatea de rezoluție trebuie „[să evalueze] dacă este justificată limitarea” MREL la cuantumul pentru absorbția pierderilor.

Atunci când autoritatea de rezoluție apreciază că nu se justifică limitarea MREL a entităților respective la cuantumul pentru absorbția pierderilor, este corect faptul că articolul 45c alineatul (2) nu impune ca strategia din planul de rezoluție să fie schimbată de la lichidare la rezoluție, ci permite autorității de rezoluție să stabilească o cerință privind MREL mai mare decât cuantumul pentru absorbția pierderilor?

Răspuns

Al doilea și al treilea paragraf de la articolul 45c alineatul (2) prevăd modalitatea de stabilire a MREL pentru entitățile al căror plan de rezoluție prevede lichidarea în cazul intrării în dificultate.

În conformitate cu dispoziția respectivă, autoritatea de rezoluție trebuie să evalueze dacă, pentru entitățile respective, este justificată limitarea MREL la cuantumul pentru absorbția pierderilor menționat la articolul 45c alineatul (2) primul paragraf litera (a). În cadrul acestei evaluări, autoritățile de rezoluție trebuie, în special, să evalueze orice impact posibil al unei astfel de MREL asupra stabilității financiare și asupra riscului de contagiune a sistemului financiar. În cazul în care, în urma evaluării respective, autoritatea de rezoluție concluzionează că nu se justifică limitarea MREL a entităților respective la cuantumul pentru absorbția pierderilor, aceasta poate determina o MREL care depășește cuantumul care ar rezulta din articolul 45c alineatul (3) litera (a) punctul (i) și litera (b) punctul (i) sau din articolul 45c alineatul (7) litera (a) punctul (i) și litera (b) punctul (i). A se vedea, de asemenea, întrebarea 37 din comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2020 (14).

38.   Întrebare (articolul 45c)

Articolul 45c alineatul (2) al doilea paragraf prevede obligația ca autoritățile de rezoluție să evalueze dacă este justificată limitarea MREL, pentru entitățile care urmează să fie lichidate în temeiul procedurii obișnuite de insolvență, la cuantumul pentru absorbția pierderilor. La al treilea paragraf din dispoziția respectivă se prevede, în plus, obligația autorităților de rezoluție de a aprecia orice posibil impact asupra stabilității financiare și asupra riscului de contaminare în cadrul sistemului financiar.

Această evaluare ar trebui să fie efectuată prin:

—

o abordare generală, în cadrul căreia se calculează o singură majorare, care este apoi adăugată la cuantumul pentru absorbția pierderilor aferent fiecărei entități în privința căreia se preconizează lichidarea prin procedura obișnuită de insolvență din jurisdicția respectivei autorități de rezoluție, sau

—	o abordare specifică, în care deciziile privind stabilirea unei majorări și calibrarea acestei majorări se iau pentru fiecare caz în mod individual?

Răspuns

Al doilea și al treilea paragraf de la articolul 45c alineatul (2), care prevăd modalitatea de stabilire a MREL pentru entitățile al căror plan de rezoluție prevede lichidarea în cazul intrării în dificultate, ar trebui aplicate pentru fiecare caz în mod individual. Acesta este principiul general care stă la baza dispozițiilor din BRRD referitoare la stabilirea MREL.

Aceasta nu aduce atingere posibilității ca autoritățile de rezoluție să aibă politici interne în această privință, care să fie apoi aplicate pentru fiecare caz în mod individual.

39.   Întrebare (articolul 45c)

La calcularea cuantumului recapitalizării, este posibil din punct de vedere juridic să se stabilească plafoane stricte pentru reducerea posibilă a TREA și TEM după rezoluție în sensul articolului 45c alineatul (3) al cincilea paragraf sau ar trebui ca TREA și TEM să fie calculate întotdeauna pe baza reducerii de facto din bilanț, ținând cont de cuantumul pentru absorbția pierderilor?

Răspuns

În conformitate cu articolul 45c alineatul (3) primul paragraf, cuantumului recapitalizării ar trebui să restabilească conformitatea cu cerințele privind rata fondurilor proprii și privind indicatorul efectului de levier după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate.

La stabilirea cuantumului recapitalizării în cadrul calibrării MREL, articolul 45c alineatul (3) al cincilea paragraf prevede obligația ca TREA și TEM să fie ajustate pentru orice modificare rezultată în urma măsurilor de rezoluție prevăzute în planul de rezoluție [care pot fi decizia de a supune instituția unei proceduri de rezoluție, aplicarea unui instrument de rezoluție sau exercitarea uneia sau a mai multor competențe de rezoluție, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 40].

Din această dispoziție rezultă că orice ajustare a cuantumului recapitalizării ar trebui să fie efectuată pentru fiecare caz în mod individual și să fie consecventă cu orice modificări care rezultă din măsurile de rezoluție planificate. La momentul planificării rezoluției și al calibrării MREL, ajustarea cuantumului recapitalizării trebuie să se bazeze pe estimări ale nevoilor de recapitalizare de după rezoluție (cu alte cuvinte pe estimări ale eventualelor creșteri sau scăderi ale dimensiunii bilanțului și pe alți factori determinanți ai unor modificări la nivelul cerințelor de fonduri proprii și ale cerințelor privind indicatorul efectului de levier de după rezoluție). Prin urmare, aplicarea articolului 45c alineatul (3) într-un mod care să fie în concordanță cu intenția legislativă și cu structura cerinței MREL ar necesita ca, la calcularea cuantumului recapitalizării, pierderile așteptate din rezoluție care conduc la o diminuare a bilanțului, astfel cum se menționează la al cincilea paragraf litera (a), să fie echivalente cu cuantumul pentru absorbția pierderilor calculat în conformitate cu primul paragraf litera (a) punctul (i) și litera (b) punctul (i).

40.   Întrebare (articolul 45c)

În conformitate cu articolul 45c alineatele (3) și (7), calibrarea MREL externe este identică cu cea a MREL interne. Pentru entitățile care intră în jurisdicția unei autorități de rezoluție, este posibil din punct de vedere juridic ca respectiva autoritate de rezoluție să includă numai în cazuri specifice cuantumul de asigurare a încrederii pieței menționat la al șaselea paragraf de la dispoziția respectivă (de exemplu recurgând la criterii având legătură cu utilizarea de către filială a finanțării interbancare)?

Răspuns

La calibrarea atât a cerinței MREL interne, cât și a celei externe, articolul 45c alineatele (3) și (7) prevede că autoritatea de rezoluție are competența de a majora cuantumului recapitalizării calculat pe baza TREA cu un cuantum suficient pentru a menține încrederea pieței. În conformitate cu aceste dispoziții, aceasta este o putere discreționară, care ar trebui aplicată de către autoritatea de rezoluție pentru fiecare caz în mod individual. Aceasta nu aduce atingere posibilității ca autoritățile de rezoluție să aibă politici interne în această privință, care să fie apoi aplicate pentru fiecare caz în mod individual.

41.   Întrebare (articolul 45c)

Ați putea clarifica modul în care autoritatea de rezoluție ar trebui să țină cont de criteriile menționate la articolul 45c alineatul (6) atunci când evaluează dacă să aplice cerințele prevăzute la alineatul (5) de la articolul respectiv unei entități de rezoluție care nu este o instituție din categoria G-SII, nu face parte dintr-o instituție din categoria G-SII și nu este o bancă de prim rang?

Răspuns

Atunci când decide dacă să aplice cerințele prevăzute la articolul 45c alineatul (5) unei entități de rezoluție care nu este o instituție din categoria G-SII, nu face parte dintr-o instituție din categoria G-SII și nu face parte dintr-un grup de rezoluție ale cărui active totale depășesc 100 de miliarde EUR (cu alte cuvinte o bancă de prim rang), elementul esențial pentru decizia autorității de rezoluție este dacă se consideră rezonabil de probabil ca entitatea de rezoluție în cauză să prezinte un risc sistemic în cazul intrării în dificultate.

Pe lângă această evaluare, autoritatea de rezoluție trebuie de asemenea să țină cont de următoarele criterii:

—	prevalența depozitelor și absența instrumentelor de datorie în modelul de finanțare;

—	măsura în care accesul la piețele de capital pentru datoriile eligibile este limitat;

—	măsura în care entitatea de rezoluție recurge la fonduri proprii CET1 pentru a-și îndeplini MREL.

Având în vedere faptul că decizia care trebuie luată de autoritatea de rezoluție are drept consecință faptul că entitatea de rezoluție în cauză va fi supusă unor cerințe mai stricte în ceea ce privește calibrarea MREL [articolul 45c alineatul (5)] și subordonarea [articolul 45b alineatele (4), (7) și (8)]], aceste criterii contribuie la asigurarea faptului că decizia este proporțională cu obiectivele urmărite și ține cont de caracteristicile entității în cauză. Prin urmare, s-ar putea considera că, în cazurile în care criteriile menționate mai sus (cu alte cuvinte prevalența depozitelor în cadrul finanțării, accesul limitat la piețele datoriilor și recurgerea la CET1 pentru îndeplinirea MREL) sunt îndeplinite în ceea ce privește o entitate de rezoluție, autoritatea de rezoluție nu ar trebui să aplice cerințele prevăzute la articolul 45c alineatul (5) unei astfel de entități dacă acest lucru ar conduce la o cerință MREL disproporționată. Această concluzie nu ar trebui să fie automată și ar trebui să depindă de situația specifică a fiecărui caz concret.

Cele trei criterii menționate mai sus se regăsesc și la articolul 45m alineatul (7), unde sunt utilizate pentru a stabili, în general, perioade de tranziție care să aibă o durată proporțională. Criteriile prevăzute la articolul 45m alineatul (7) sunt menționate la articolul 45m alineatul (1) al treilea paragraf și se aplică inclusiv la stabilirea unor perioade de tranziție care se termină după 1 ianuarie 2024. Cu toate acestea, în această decizie specifică de prelungire a perioadei de tranziție după 1 ianuarie 2024, autoritățile de rezoluție au, de asemenea, obligația de a ține cont de următoarele elemente:

—	evoluția situației financiare a entității;

—	eventualitatea ca entitatea să fie în măsură să asigure într-un interval de timp rezonabil conformitatea cu MREL și cu componenta subordonată a acesteia;

—	capacitatea de a înlocui instrumentele de datorie care nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate sau de scadență relevante și, în caz de incapacitate, dacă incapacitatea este de natură specifică sau este cauzată de perturbări la nivelul întregii piețe.

Prin urmare, stabilirea unor perioade de tranziție care se termină după 1 ianuarie 2024, în conformitate cu articolul 45m alineatul (1) al treilea paragraf, nu împiedică, în sine, autoritatea de rezoluție să decidă să aplice entității de rezoluție în cauză cerințele prevăzute la articolul 45c alineatul (5). În mod similar, o entitate de rezoluție căreia i-au fost aplicate cerințele prevăzute la articolul 45c alineatul (5) poate dispune de o perioadă de tranziție care se termină după 1 ianuarie 2024, astfel cum a fost stabilită în conformitate cu articolul 45m alineatul (7).

42.   Întrebare (articolul 45c)

În sensul articolului 45c alineatul (10), ar trebui ca autoritățile de rezoluție și autoritățile competente să se consulte reciproc sau ar trebui ca autoritățile de rezoluție să solicite informațiile necesare de la instituția în cauză?

Răspuns

Articolul 45c alineatul (1) precizează că cerința MREL, a cărei calibrare este detaliată la alineatele următoare de la articolul 45c, trebuie determinată de autoritatea de rezoluție după consultarea autorității competente. În plus, pentru a putea calibra cerința MREL, autoritățile de rezoluție au capacitatea de a solicita informațiile necesare de la autoritățile competente pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul BRRD, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) și cu articolul 90 alineatul (1).

(c)    Stabilirea MREL pentru entitățile de rezoluție din categoria G-SII

43.   Întrebare (articolul 45d)

Care este înțelesul expresiei „face parte dintr-o instituție din categoria G-SII” de la articolul 45d alineatul (1)?

Răspuns

Instituțiile din categoria G-SII sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 83c din BRRD, prin trimitere la articolul 4 alineatul (1) punctul 133 din CRR. Respectiva dispoziție definește o G-SII drept o G-SII care a fost identificată în conformitate cu articolul 131 alineatele (1) și (2) din CRD. Articolul 131 alineatul (1) din CRD prevede obligația statelor membre de a desemna autoritatea însărcinată cu identificarea, pe o bază consolidată, a instituțiilor din categoria G-SII din jurisdicția lor. Articolul 131 alineatul (2) prevede o metodologie în acest scop.

Articolul 131 alineatul (1) din CRD prevede că G-SII este una dintre următoarele entități:

(a)	un grup condus de o instituție-mamă din UE, de o societate financiară holding-mamă din UE sau de o societate financiară holding mixtă-mamă din UE; sau

(b)	o instituție care nu este o filială a unei instituții-mamă din UE, a unei societăți financiare holding-mamă din UE sau a unei societăți financiare holding mixte-mamă din UE.

Posibilitatea menționată la litera (b) de mai sus a fost inclusă pentru a reglementa cazul teoretic în care o G-SII ar fi o bancă separată. Prin urmare, o entitate de rezoluție care „face parte dintr-o instituție din categoria G-SII” este o entitate care nu este ea însăși o G-SII în conformitate cu articolul 131 alineatul (1) litera (b) din CRD, dar care face parte din consolidarea prudențială a unei G-SII în conformitate cu litera (a) de la dispoziția respectivă. În practică, acest lucru devine relevant atunci când nu numai entitatea menționată la articolul 131 alineatul (1) litera (a) din CRD, ci și o altă entitate din grupul G-SII a fost identificată drept entitate de rezoluție, cu alte cuvinte când se vizează o strategie de rezoluție MPE. Într-un astfel de caz, ambele entități de rezoluție ar trebui să intre sub incidența articolului 45d din BRRD.

44.   Întrebare (articolele 45d și 45h)

Ce este o „entitate din categoria G-SII aparținând aceleiași instituții din categoria G-SII”, astfel cum este menționată la articolul 45d alineatul (4) și la articolul 45h alineatul (2) din BRRD?

Răspuns

Instituțiile din categoria G-SII sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 83c din BRRD și la articolul 4 alineatul (1) punctul 133 din CRR, prin trimitere la articolul 131 alineatele (1) și (2) din CRD.

Articolul 4 alineatul (1) punctul 136 din CRR definește o entitate G-SII drept „o entitate care are personalitate juridică și care este o G-SII sau care face parte dintr-o G-SII sau dintr-o G-SII din afara UE”.

Aceste definiții sunt relevante atunci când se aplică articolul 45d alineatul (4) și articolul 45h alineatul (2) din BRRD. În practică, aceste dispoziții reglementează situațiile în care un grup condus de o G-SII cuprinde mai mult de o entitate de rezoluție (de obicei este vorba de G-SII însăși și de una sau mai multe alte entități), cu alte cuvinte situațiile în care se vizează o strategie de rezoluție MPE.

45.   Întrebare (articolul 45d)

Care este semnificația termenului „entitatea-mamă din Uniune” de la articolul 45d alineatul (4) litera (b)? Este vorba de întreprinderea-mamă din Uniune sau de instituția-mamă din Uniune?

Răspuns

„Entitatea-mamă din Uniune” menționată la articolul 45d alineatul (4) litera (b) este întreprinderea-mamă din Uniune, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 85.

(d)    Aplicarea MREL interne în cazul entităților care nu sunt ele însele entități de rezoluție

46.   Întrebare (articolul 45f)

În conformitate cu articolul 45f alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din BRRD, pentru a fi eligibilă pentru conformitate cu MREL internă, o datorie trebuie să îndeplinească criteriile de subordonare de la articolul 72b alineatul (2) litera (d) din CRR.

În același timp, articolul 45f alineatul (2) litera (a) punctul (iii) din BRRD prevede că datoriile eligibile pentru MREL internă trebuie să „se [situeze], în procedura obișnuită de insolvență, sub instrumentele de datorie care nu îndeplinesc condiția menționată la punctul (i) și care nu sunt eligibile pentru cerințele de fonduri proprii”.

Cu toate acestea, criteriul de la punctul (i) nu se referă la rangul de prioritate al unui instrument în cadrul procedurilor de insolvență. Acesta se referă la datoriile „care sunt emise pentru entitatea de rezoluție și sunt achiziționate de către aceasta, direct sau indirect, prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție care au achiziționat instrumentele de datorie de la entitatea care face obiectul prezentului articol sau sunt emise pentru un acționar existent care nu face parte din același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acesta, în măsura în care exercitarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu articolele 59-62 nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei”. Prin urmare, datoriile menționate la articolul 45f alineatul (2) litera (a) punctul (i) pot avea practic orice rang.

Este corectă interpretarea potrivit căreia rangul la care se face referire la articolul 45f alineatul (2) litera (a) punctul (iii) din BRRD depinde de rangul instrumentelor care nu îndeplinesc criteriul de la punctul (i) de la aceeași dispoziție, cu alte cuvinte rangul necesar pentru instrumentele aferente MREL interne depinde de rangul unor instrumente pe care filiala le-a emis în afara grupului de rezoluție? Aceasta ar avea implicația că rangul necesar pentru îndeplinirea nevoilor aferente MREL interne trebuie să fie evaluat de fiecare instituție pentru fiecare caz în mod individual.

Răspuns

Lectura combinată a punctelor (i), (ii) și (iii) de la articolul 45f alineatul (2) litera (a) din BRRD face să reiasă următoarele cerințe referitoare la rangul de prioritate al datoriilor eligibile în cadrul procedurilor de insolvență pentru MREL internă:

—

acestea trebuie să îndeplinească criteriul general de subordonare prevăzut la articolul 72b alineatul (2) litera (d) din CRR, cu alte cuvinte subordonare față de pasivele excluse menționate la articolul 72a alineatul (2) din CRR, în temeiul articolului 45f alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din BRRD;

—

acestea trebuie să îndeplinească un criteriu de subordonare suplimentar în temeiul articolului 45f alineatul (2) litera (a) punctele (i) și (iii) din BRRD, în sensul că trebuie să fie subordonate tuturor instrumentelor de datorie care nu sunt eligibile pentru MREL internă și care nu sunt fonduri proprii.

Rațiunea care stă la baza cerinței specifice de subordonare este asigurarea faptului că datoriile eligibile pentru MREL internă nu au un rang egal cu alte datorii subordonate care nu sunt eligibile pentru MREL internă în conformitate cu articolul 45f alineatul (2) litera (a) punctul (i). Acest lucru va reduce riscul de creanțe de tip NCWO în cazul în care datorii eligibile pentru MREL interne sunt reduse sau convertite în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) litera (a) și alineatul (1a), independent de măsura de rezoluție (cu alte cuvinte la atingerea punctului de neviabilitate), întrucât numai acele datorii eligibile ar putea fi reduse sau convertite în acel caz.

47.   Întrebare (articolul 45f)

Cuantumurile capitalului CET1 și ale celorlalte fonduri proprii menționate la articolul 45f alineatul (2) litera (b) din BRRD exclud deducerile efectuate în conformitate cu articolele 36, 56 și 66 din CRR?

Răspuns

În scopul asigurării conformității atât cu MREL externă, cât și cu MREL internă, trimiterile la „fonduri proprii” ar trebui interpretate în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 38 din BRRD, care face trimitere la definiția de la articolul 4 alineatul (1) punctul 118 din CRR, cu condiția respectării anumitor condiții suplimentare care au fost prevăzute în BRRD, cum ar fi cele de la articolul 45f alineatul (2) litera (b) punctul (ii).

În acest context, articolul 4 alineatul (1) punctul 118 din CRR prevede că „fonduri proprii” înseamnă suma fondurilor proprii de nivel 1 și a fondurilor proprii de nivel 2. La rândul lor, dispozițiile corespunzătoare din CRR privind calcularea fondurilor proprii de nivel 1 (articolul 25) și a fondurilor proprii de nivel 2 (articolul 71) prevăd în mod clar că respectivele cuantumuri sunt exprimate după aplicarea deducerilor prevăzute la articolul 56, respectiv la articolul 66 din CRR.

În plus, articolul 2 alineatul (1) punctul 68a din BRRD definește „fondurile proprii de nivel 1 de bază” prin trimitere la articolul 50 din CRR, în care se precizează că fondurile proprii CET1 se calculează după aplicarea deducerilor prevăzute la articolul 36 din CRR.

48.   Întrebare (articolul 45f)

Care este diferența dintre alineatele (3) și (4) de la articolul 45f?

Răspuns

Distincția dintre alineatele (3) și (4) de la articolul 45f are legătură cu relația de proprietate dintre filiala pentru care se acordă o derogare de la MREL internă și întreprinderea-mamă intermediară sau întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang.

Alineatul (3) se referă la posibilitatea de a acorda o derogare de la MREL internă în cazul în care filiala și entitatea de rezoluție sunt situate în același stat membru și prevede condițiile pentru aplicarea unei astfel de derogări.

Alineatul (4) se referă la posibilitatea de a acorda o derogare de la MREL internă în cazul în care filiala și o întreprindere-mamă intermediară sunt situate în același stat membru, dar întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang (entitatea de rezoluție) este situată într-un alt stat membru. Prin urmare, alineatul (3) prevede o structură de proprietate directă, în timp ce alineatul (4) prevede o structură „în lanț”, care implică mai mult de un stat membru.

49.   Întrebare (articolul 45f)

În conformitate cu articolul 45f, autoritatea de rezoluție poate acorda o derogarea de la aplicarea MREL interne în două cazuri:

—	când entitatea de rezoluție și filiala sunt stabilite în același stat membru [alineatul (3)];

—	când filiala și întreprinderea sa mamă sunt stabilite în același stat membru, chiar dacă entitatea de rezoluție nu este stabilită în același stat membru, cu condiția ca întreprinderea-mamă să fie conformă, printre altele, cu MREL internă la nivel subconsolidat [alineatul (4)].

Cu toate acestea, acordarea garanțiilor prevăzute la articolul 45f alineatul (5) este avută în vedere în cadrul BRRD numai în prima situație, cu alte cuvinte în cazul în care entitatea de rezoluție și filiala sunt situate în același stat membru.

Nu este clar de ce, în cazul unor grupuri de rezoluție transfrontaliere, este posibilă acordarea unor derogări (ceea ce poate fi considerată o abordare mai riscantă), dar nu este posibil să se permită conformarea la MREL internă cu o garanție (care este o abordare mai puțin riscantă).

Este posibil ca autoritatea de rezoluție a unei filiale să permită îndeplinirea integrală sau parțială a cerinței prevăzute la articolul 45 alineatul (1) cu o garanție furnizată de întreprinderea sa mamă în condițiile de la articolul 45f alineatul (5), chiar dacă entitatea de rezoluție nu este stabilită în același stat membru ca filiala?

Răspuns

Articolul 45f alineatul (3) se referă la acordarea de derogări privind MREL internă într-o situație în care între filială și entitatea de rezoluție există o relație de proprietate directă în același stat membru, în timp ce articolul 45f alineatul (4) se referă la acordarea de derogări privind MREL internă într-o situație în care filiala și întreprinderea-mamă intermediară sunt situate în același stat membru, dar este posibil ca entitatea de rezoluție să fie sau să nu fie în același stat membru.

În ceea ce privește posibilitatea ca filiala să se conformeze parțial sau integral la MREL internă cu garanții acoperite cu garanții reale [articolul 45f alineatul (5)], dispoziția se referă în mod explicit la situația unei relații de proprietate directă între filială și entitatea de rezoluție din același stat membru, dar nu include o mențiune echivalentă pentru situația în care o filială și întreprinderea-mamă intermediară a acesteia sunt situate în același stat membru.

Cu toate acestea, utilizarea de garanții acoperite cu garanții reale pentru conformarea la MREL internă ar trebui să fie posibilă și în acest al doilea caz. Dacă o derogare poate fi utilizată între o filială și întreprinderea-mamă intermediară a acesteia din același stat membru, o garanție acoperită cu garanții reale ar trebui să fie disponibilă în împrejurări similare, mai ales întrucât acest lucru ar asigura filialei o protecție mai mare în ceea ce privește primirea resurselor relevante decât o derogare integrală de la cerința MREL.

50.   Întrebare (articolul 45f)

La evaluarea criteriilor pentru acordarea de derogări de la cerințele MREL interne menționate la articolul 45f alineatul (3) litera (b) și la articolul 45f alineatul (4) din BRRD sau a celui pentru utilizarea garanțiilor acoperite cu garanții reale prevăzut la articolul 45f alineatul (5), care este nivelul țintei MREL în raport cu care trebuie evaluată conformitatea în cursul perioadei de acumulare în vederea MREL care va avea loc până în 2024? Conformitatea ar trebui evaluată prin raportare la nivelul final al țintei MREL pentru 2024 sau la nivelul intermediar din 2022?

În cursul eventualelor perioade de tranziție care ar putea fi stabilite, are autoritatea de rezoluție voie să permită îndeplinirea MREL interne cu garanții dacă toate celelalte condiții (cu excepția conformării la nivelul țintei privind MREL externă) sunt îndeplinite?

Răspuns

La evaluarea conformității entității de rezoluție sau a întreprinderii-mamă cu cerința MREL de la articolul 45e și articolul 45 alineatul (1), prevăzută la articolul 45f alineatul (3) litera (b), respectiv la articolul 45f alineatul (4) litera (b), ar trebui să se țină cont de perioadele de tranziție prevăzute la articolul 45m.

Prin urmare, până în 2024, conformitatea cu articolul 45f alineatul (3) litera (b) și cu alineatul (4) litera (b) ar trebui evaluată în raport cu nivelul țintei obligatorii intermediare stabilite în conformitate cu articolul 45m alineatul (1) al doilea paragraf.

Aceasta înseamnă că o derogare de la MREL internă ar putea fi acordată unei filiale care nu este o entitate de rezoluție, dacă entitatea de rezoluție sau întreprinderea-mamă a acesteia respectă cerința intermediară pe bază consolidată, iar toate celelalte condiții prevăzute la articolul 45f alineatul (3) sau (4) sunt respectate la momentul luării deciziei de acordare a derogării.

Același lucru este valabil în ceea ce privește conformitatea cu condiția de la articolul 45f alineatul (3) litera (b), atunci când se evaluează posibilitatea de a permite ca o parte din MREL internă sau întreaga MREL internă să fie respectată cu garanții acoperite cu garanții reale, în conformitate cu articolul 45f alineatul (5) primul paragraf.

51.   Întrebare (articolul 45f)

Articolul 45f alineatele (3) și (4) indică o serie de condiții care ar permite acordarea derogării de la aplicarea articolului 45f. Cu toate acestea, din textul directivei nu reiese cu claritate dacă aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ sau individual.

Condițiile indicate la articolul 45f alineatele (3) și (4) sunt cumulative sau îndeplinirea oricăreia dintre condițiile indicate la aceste dispoziții este suficientă pentru a acorda derogarea de la aplicarea articolului 45f unei filiale care nu este o entitate de rezoluție?

Răspuns

Pentru a asigura un nivel satisfăcător de prudență și de garanții la acordarea unei derogări pentru MREL internă sau la autorizarea utilizării de garanții acoperite cu garanții reale, condițiile prevăzute la articolul 45f alineatele (3), (4) și (5) trebuie respectate cumulativ.

52.   Întrebare (articolul 45f)

Puteți explica rațiunea care stă la baza condițiilor prevăzute la articolul 45f alineatul (5) pentru utilizarea de garanții acoperite cu garanții reale pentru îndeplinirea MREL interne?

Răspuns

Articolul 45f alineatul (5) dă autorității de rezoluție a unei filiale posibilitatea de a permite ca MREL internă a acesteia din urmă să fie îndeplinită parțial sau integral cu o garanție furnizată de respectiva entitate de rezoluție dacă entitatea de rezoluție și filiala sunt stabilite în același stat membru și fac parte din același grup de rezoluție și dacă entitatea de rezoluție este conformă cu MREL externă (a se vedea, de asemenea, răspunsul la întrebarea 49 de mai sus, pentru cazurile în care o filială și întreprinderea-mamă intermediară a acesteia sunt situate în același stat membru).

Articolul 45f alineatul (5) prevede o serie de condiții pe care trebuie să le respecte garanțiile pentru a se asigura faptul că astfel de garanții pot contribui în mod eficace la absorbirea pierderilor filialei și la recapitalizarea acesteia atunci când sunt activate, indiferent dacă entitatea de rezoluție se află sau nu ea însăși în proces de rezoluție în acel moment. În conformitate cu aceste condiții:

—	cuantumul garanției trebuie să fie echivalent cu cuantumul MREL interne pe care o înlocuiește [litera (a)];

—	garanția trebuie să fie acoperită cu garanții reale pentru cel puțin 50 % din cuantumul garantat [litera (c)];

—

garanția poate fi activată atât discreționar (cu alte cuvinte atunci când s-a stabilit că filiala nu mai este viabilă – s-a atins punctul de neviabilitate), cât și automat (cu alte cuvinte când filiala este în imposibilitatea de a-și achita datoriile sau alte obligații la scadență), aplicându-se criteriul care este îndeplinit mai devreme [litera (b)];

—

sunt acceptate numai garanțiile financiare astfel cum sunt definite în Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15), cu alte cuvinte contractele de garanție financiară cu transfer de proprietate sau contractele de garanție financiară fără transfer de proprietate (gajurile). Aceasta asigură un nivel sporit de protecție pentru beneficiarul garanției, întrucât, în conformitate cu directiva menționată, astfel de garanții sunt executabile chiar dacă entitatea de rezoluție este insolvabilă sau supusă unei proceduri de rezoluție [litera (c)];

—	garanția trebuie să aibă o calitate ridicată (să fie negrevată de sarcini, să facă obiectul unor marje de ajustare) [literele (d) și (e)];

—	scadența efectivă a garanției trebuie să îndeplinească aceeași condiție referitoare la scadență ca și datoriile eligibile [litera (f)]; și

—	nu există obstacole în calea transferului garanției, inclusiv în cazul în care entitatea de rezoluție face obiectul unei măsuri de rezoluție [litera (g)].

53.   Întrebare (articolele 45f și 45g)

Este corect să se considere că termenul „prompt” utilizat la articolul 45f alineatul (3) litera (c) și alineatul (4) litera (c), precum și la articolul 45g litera (f) se aplică nu doar transferului de fonduri proprii, ci și rambursării datoriilor de către entitatea de rezoluție către filială?

Răspuns

Condiția pentru acordarea unei derogări pentru MREL internă prevăzută la articolul 45f alineatul (3) litera (c) și alineatul 4 litera (c), precum și la articolul 45g litera (f) impune să nu existe obstacole actuale sau preconizate (de natură practică sau juridică) în calea transferului prompt de fonduri proprii către filială sau a rambursării prompte a datoriilor acesteia de către entitatea de rezoluție sau de către întreprinderea-mamă intermediară.

(e)    Procedura de stabilire a MREL

54.   Întrebare (articolul 45h)

Articolul 45h alineatul (1) prevede că autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție, autoritatea de rezoluție a grupului, în cazul în care este diferită de cea dintâi, și autoritățile de rezoluție responsabile pentru filialele unui grup de rezoluție care face obiectul cerinței menționate la articolul 45f la nivel individual fac tot posibilul pentru a ajunge la o decizie comună. În cazul grupurilor transfrontaliere, ar fi oportună includerea în legislația națională de transpunere a unei dispoziții prin care să se permită autorității naționale de rezoluție să coopereze cu toate autoritățile relevante?

Răspuns

Articolul 88 alineatul (5) al doilea paragraf prevede deja că membrii care participă la colegiul de rezoluție trebuie să coopereze strâns. Această obligație are drept obiect toate sarcinile indicate la articolul 88 alineatul (1), care includ stabilirea MREL [litera (i) de la dispoziția citată].

Prin urmare, o dispoziție care ar permite autorităților naționale de rezoluție să coopereze cu alte autorități relevante nu ar fi contrară normelor existente din BRRD.

55.   Întrebare (articolul 45h)

Articolul 45h alineatul (2) din BRRD face trimitere la articolul 12 din CRR. Cu toate acestea, modificările introduse în CRR prin Regulamentul (UE) 2019/876 au eliminat respectivul articol 12.

Puteți vă rog confirma că articolul 45h alineatul (2) din BRRD ar trebui să facă trimitere la articolul 12a din CRR?

Răspuns

Trimiterea la articolul 12 din CRR de la articolul 45h alineatul (2) din BRRD ar trebui interpretată ca o trimitere la articolul 12a din CRR.

56.   Întrebare (articolul 45h)

Articolul 45h alineatele (4) și (5) se aplică deciziilor autorităților de rezoluție în cazul unui dezacord privind o cerință MREL consolidată care se aplică grupului de rezoluție (MREL externă), respectiv privind cerința MREL aplicată individual entităților dintr-un grup de rezoluție (MREL internă).

Articolul 45h alineatul (6) se aplică dacă nu există o decizie comună simultană privind niciuna dintre cerințele menționate mai sus?

Răspuns

Articolul 45h alineatul (6) reglementează situația în care există un dezacord între autoritățile de rezoluție în ceea ce privește atât nivelul cerinței consolidate care se aplică grupului de rezoluție, cât și nivelul cerinței aplicabile filialelor care nu sunt entități de rezoluție. Într-un astfel de caz, autoritățile de rezoluție ale filialelor vor lua o decizie privind nivelul individual al cerinței MREL aplicabile filialelor în conformitate cu alineatul (5) (cu alte cuvinte ținând cont în mod corespunzător de opiniile autorității de rezoluție a entității de rezoluție). De asemenea, autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție va lua o decizie privind cerința care se aplică grupului consolidat în conformitate cu etapele prevăzute la alineatul (4).

(f)    Dispoziții tranzitorii și dispoziții ulterioare rezoluției

57.   Întrebare (articolul 45m)

În conformitate cu articolul 45m alineatul (8), autoritățile de rezoluție pot ulterior revizui perioada de tranziție și nivelul țintelor în materie de MREL planificate. Această dispoziție se referă doar la țintele în materie de MREL planificate prevăzute la articolul 45m alineatul (6) sau este posibil ca perioada de tranziție stabilită inițial în conformitate cu articolul 45m alineatul (1) să fie la rândul ei revizuită ulterior?

Răspuns

Autoritățile de rezoluție pot revizui și perioada de tranziție stabilită inițial în conformitate cu articolul 45m alineatul (1), nu doar MREL planificată comunicată în conformitate cu articolul 45m alineatul (6).

Mențiunea „Sub rezerva alineatului (1)” de la începutul articolului 45m alineatul (8) a fost introdusă pentru a se asigura faptul că autoritatea de rezoluție respectă, atunci când revizuiește perioada de tranziție, normele și criteriile prevăzute la dispoziția respectivă.

58.   Întrebare (articolul 45m)

Este posibil ca nivelurile țintei intermediare stabilite în conformitate cu articolul 45m alineatul (1) al doilea paragraf să fie prelungite dacă autoritățile de rezoluție stabilesc o perioadă de tranziție care se termină după 1 ianuarie 2024, în conformitate al treilea paragraf de la dispoziția citată?

Răspuns

Nivelul țintei intermediare prevăzut la articolul 45m alineatul (1) al doilea paragraf trebuie atins de entitățile relevante la 1 ianuarie 2022, termen care nu poate fi prelungit de autoritatea de rezoluție. Posibilitatea stabilirii unei perioade tranziție care se termină după 1 ianuarie 2024, prevăzută la articolul 45m alineatul (1) al treilea paragraf, se aplică numai în cazul MREL finale.

Cu toate acestea, ar trebui remarcat că nivelul țintei intermediare ar trebui să asigure, de regulă, o acumulare liniară a fondurilor proprii și a datoriilor eligibile în direcția îndeplinirii MREL. Prin urmare, prelungirea perioadei de tranziție pentru MREL finală dincolo de 1 ianuarie 2024 afectează ținta intermediară care trebuie stabilită de autoritățile de rezoluție, întrucât conduce la un nivel mai scăzut al țintei intermediare care ar fi fost stabilită dacă perioada de tranziție s-ar fi terminat la 1 ianuarie 2024.

59.   Întrebare (articolul 45m)

În conformitate cu articolul 45m alineatul (1) al doilea paragraf, „[n]ivelurile țintei intermediare asigură, de regulă, o acumulare liniară de fonduri proprii și de datorii eligibile în direcția nivelului cerinței”.

Confirmați că, în această dispoziție, termenul „cerinței” se referă nu doar la cerința cantitativă globală, ci și la subordonare?

Răspuns

În conformitate cu articolul 45m alineatul (1) al doilea paragraf prima teză, nivelurile țintei intermediare care trebuie stabilite de autoritatea de rezoluție se referă la cerințele de la articolul 45e sau 45f (MREL externă sau internă) și la cerințele care rezultă din aplicarea articolului 45b alineatul (4), (5) sau (7) (privind subordonarea), după caz.

Dispoziția prin care se impune autorităților de rezoluție să asigure o acumulare liniară se aplică tuturor nivelurilor țintei intermediare care trebuie stabilite de autoritatea de rezoluție. Prin urmare, nivelul țintei intermediare având legătură cu calibrarea globală a MREL ar trebui să asigure o acumulare liniară în direcția îndeplinirii MREL externe sau interne finale stabilite de autoritatea de rezoluție. În mod similar, în cazul subordonării, nivelul țintei intermediare subordonate ar trebui stabilit ținând cont de nivelul țintei privind instrumentele subordonate stabilit de autoritatea de rezoluție. Trebuie să se țină, de asemenea, cont de cerința minimă privind TLAC, precum și de nivelul minim al cerințelor prevăzute la articolul 45c alineatul (5) sau (6), care trebuie respectate până la 1 ianuarie 2022, întrucât nivelul țintei intermediare nu poate fi stabilit la o valoare mai scăzută decât respectivele cerințe minime. (Nivelul țintei intermediare ar putea fi stabilit la o valoare mai mare decât respectivele cerințe minime, în temeiul normei privind acumularea liniară.)

H.   ÎNTREBĂRI LEGATE DE RECUNOAȘTEREA CONTRACTUALĂ A RECAPITALIZĂRII INTERNE

60.   Întrebare (articolul 55)

Articolul 55 alineatul (1) primul paragraf prevede că datoriile care nu sunt excluse de la aplicarea recapitalizării interne și sunt reglementate de dreptul unei țări terțe trebuie să includă o clauză contractuală prin care contrapartea recunoaște că datoria respectivă poate face obiectul competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie ale autorităților de rezoluție din UE și este de acord să se supună măsurilor luate în temeiul acestor competențe.

Articolul 55 alineatul (1) al doilea paragraf conferă autorităților de rezoluție competența de a acorda o derogare de la această cerință entităților în cazul cărora cerința MREL este egală cu cuantumul pentru absorbția pierderilor, cu condiția ca datoriile relevante să nu fie luate în considerare pentru îndeplinirea cerințelor MREL.

Marja de apreciere a autorității de rezoluție prevăzută la articolul 55 alineatul (1) al doilea paragraf ar trebui aplicată pentru fiecare caz în mod individual sau la nivel general tuturor entităților care îndeplinesc criteriile relevante?

Răspuns

Evaluarea menționată la articolul 55 alineatul (1) al doilea paragraf ar trebui efectuată pentru fiecare caz în mod individual. Această dispoziție le oferă autorităților de rezoluție marja de apreciere („pot decide”) pentru a aplica derogarea entităților care intră în categoria relevantă menționată la dispoziția respectivă.

În plus, derogarea poate fi acordată numai dacă instituția în cauză își poate îndeplini cerința MREL cu datoriile rămase. Acest element trebuie verificat înainte de acordarea derogării, iar efectuarea acestei verificări nu pare posibilă decât pentru fiecare caz în mod individual.

61.   Întrebare (articolul 55)

Data menționată la articolul 55 alineatul (1) litera (d) se referă la Directiva (UE) 2019/879 sau la BRRD I?

Răspuns

Articolul 55 alineatul (1) litera (d) se referă la BRRD I, care conținea deja articolul 55, întrucât se referă la transpunerea secțiunii din BRRD care conține acest articol, nu la transpunerea articolului însuși. Noul articol 55 introdus prin Directiva (UE) 2019/879 înlocuiește fostul articolul 55 cu o nouă versiune a acestei dispoziții, dar nu înlocuiește întreaga secțiune căreia îi aparține articolul 55.

62.   Întrebare (articolul 55)

Cum ar trebui înțeles termenul de „categorie” de la articolul 55 alineatul (2) al cincilea paragraf? Este vorba de rangul de prioritate al datoriilor în cadrul procedurilor de insolvență sau la tipul de instrument financiar în cauză?

De asemenea, mențiunea „categorie” de la articolul 45b alineatul (5) ar trebui interpretată ca având același sens ca cea de la articolul 55 alineatul (2)?

Răspuns

Termenul „categorie” de la articolul 55 alineatul (2) al cincilea paragraf se referă la rangul de prioritate al datoriilor în cadrul procedurii de insolvență. Această interpretare corespunde înțelesului și utilizării termenului în alte dispoziții ale BRRD [de exemplu la articolul 34 alineatul (1) litera (f), care se referă principiul NCWO]. Din acest motiv, mențiunea „categorie” de la articolul 45b alineatul (5) ar trebui interpretată în consecință.

63.   Întrebare (articolul 55)

Articolul 55 alineatul (2) al cincilea paragraf prevede că în cazul în care autoritatea de rezoluție, fie în contextul evaluării posibilității de rezoluție, fie în orice alt context, constată că, într-o categorie de datorii, valoarea datoriilor care beneficiază de derogarea din motive de imposibilitate și a datoriilor care sunt excluse sau care este susceptibil să fie excluse de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu articolul 44 alineatele (2) și (3) se ridică la peste 10 % din categoria respectivă, autoritatea de rezoluție trebuie să evalueze fără întârziere impactul acestui fapt asupra posibilității de rezoluție a entității respective. Cu toate acestea, în dispoziția respectivă nu există nicio referire la datoriile pentru care instituția nu include clauza contractuală [cu alte cuvinte pentru care nu se respectă obligația prevăzută la articolul 55 alineatul (1)] atunci când evaluează dacă este depășit pragul de 10 %.

Ar fi corect să se transpună BRRD astfel încât să nu se includă datoriile pentru care instituția nu a inclus clauza contractuală la calcularea pragului de 10 %?

Răspuns

Formularea de la articolul 55 alineatul (2) al cincilea paragraf este limitată la datoriile în privința cărora autoritatea de rezoluție permite neincluderea clauzei contractuale din motive de imposibilitate, precum și la datoriile care sunt excluse sau sunt susceptibile să fie excluse de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu articolul 44 alineatele (2) și (3). Prin urmare, obligația specifică de a evalua impactul asupra posibilității de rezoluție în temeiul acestui paragraf poate fi transpusă numai cu referire la aceste datorii.

Cu toate acestea, BRRD nu împiedică statele membre să efectueze o transpunere extinsă a dispoziției și să includă și datoriile pentru care banca nu a inclus clauza respectivă. Această abordare ar fi conformă cu obiectivele rezoluției din BRRD, întrucât ar face să crească controlul asupra posibilității de rezoluție a instituției.

În plus, obligația din această dispoziție nu aduce atingere obligației generale a autorității de rezoluție de a asigura posibilitatea de rezoluție a instituției care decurge din articolul 17. În contextul evaluării generale a posibilității de rezoluție, autoritatea de rezoluție ar trebui să țină cont și de impactul aferent datoriilor care nu includ clauza contractuală pentru că instituția sau entitatea respectivă nu a respectat obligația prevăzută la articolul 55 alineatul (1).

64.   Întrebare (articolul 55)

În ce condiții poate o autoritate de rezoluție să decidă că este în dezacord cu evaluarea caracterului imposibil efectuată de către o firmă? Pot apărea anumite dificultăți atunci când s-a încheiat un contract, iar autoritatea de rezoluție stabilește ulterior că trebuie introdusă clauza contractuală prevăzută la articolul 55 alineatul (1).

De asemenea, dacă o entitate ajunge la concluzia că introducerea unei clauze contractuale este imposibilă și notifică autorității de rezoluție această concluzie, în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) primul paragraf, în ce moment poate entitatea respectivă să încheie contractul în cauză?

Răspuns

Criteriile de evaluare a caracterului imposibil vor fi specificate într-un regulament delegat de stabilire a unor standarde tehnice de reglementare, care sunt în curs de elaborare de către ABE, în temeiul competenței acordate la articolul 55 alineatul (6).

În ceea ce privește momentul în care poate fi încheiat contractul, instituția nu poate încheia acest contract înainte de transmiterea unei notificări către autoritatea de rezoluție. Cu toate acestea, instituția poate încheia contractul fără să aștepte răspunsul autorității de rezoluție cu privire la existența unei situații de imposibilitate, deoarece articolul 55 alineatul (2) al doilea paragraf prevede că obligația includerii clauzei este suspendată din momentul transmiterii notificării de către instituție.

65.   Întrebare (articolul 55)

Cum ar trebui înțeleasă exprimarea „într-un interval de timp rezonabil” de la articolul 55 alineatul (2)?

În particular, în primul paragraf de la dispoziția citată, mențiunea „interval de timp rezonabil” se referă la entitate (care trebuie să furnizeze informațiile solicitate de autoritatea de rezoluție în respectivul interval de timp) sau la autoritatea de rezoluție (care trebuie să solicite informațiile în acel interval de timp)?

Răspuns

„Intervalul de timp rezonabil” se aplică solicitării de către autoritatea de rezoluție a informațiilor necesare [la articolul 55 alineatul (2) primul paragraf] și a includerii unei clauze contractuale (la al treilea paragraf de la același alineat).

Articolul 55 alineatul (2) primul paragraf permite o marjă de apreciere la nivel național pentru definirea intervalului de timp rezonabil în care autoritatea de rezoluție să solicite informațiile necesare de la entitate. În orice caz, este de dorit ca un astfel de interval de timp să fie consecvent cu termenul care va fi stabilit în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) al treilea paragraf, referitor la solicitarea de includere a clauzei contractuale. Acest element va fi precizat într-un regulament delegat bazat pe un standard tehnic de reglementare care este în curs de elaborare de către ABE, în temeiul mandatului acordat la articolul 55 alineatul (6).

66.   Întrebare (articolele 55 și 59)

Articolul 55 alineatul (2) al cincilea paragraf face trimitere la articolul 73 „atunci când se aplică competențele de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor eligibile”. Articolul 73 stabilește mecanisme de siguranță pentru acționari în caz de „transfer parțial” și „aplicare a instrumentului de recapitalizare internă”.

Această dispoziție ar trebui interpretată în sensul că mecanismele de siguranță de la articolul 73 se aplică inclusiv la reducerea valorii contabile a datoriilor eligibile și la conversia acestora „independent de măsura de rezoluție” prevăzută la articolul 59 alineatul (1) litera (a) și alineatul (1a)?

Răspuns

Articolul 73 se aplică numai instrumentului de recapitalizare internă, care reprezintă una dintre aplicațiile posibile ale competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie și este exercitat în legătură cu „pasivele unei instituții aflate în rezoluție”.

Cu toate acestea, principiul consacrat la articolul 73 alineatul (1) litera (b) – care privește aplicarea principiului NCWO – se aplică și când reducerea valorii contabile sau conversia se efectuează independent de rezoluție, în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) litera (a). În particular, articolul 59 alineatul (1) al treilea paragraf prevede că „[d]upă exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile relevante independent de măsura de rezoluție, este efectuată evaluarea prevăzută la articolul 74 și se aplică articolul 75”. Atât articolul 74, cât și articolul 75 implică aplicarea principiului NCWO.

I.   ÎNTREBĂRI LEGATE DE REDUCEREA VALORII CONTABILE SAU CONVERSIA INSTRUMENTELOR DE CAPITAL ȘI A DATORIILOR ELIGIBILE

67.   Întrebare (articolul 59)

Care sunt „circumstanțele excepționale” menționate la articolul 59 alineatul (1b) care ar permite o abatere de la planul de rezoluție?

Răspuns

În considerentul 54 și la articolul 87 litera (j) din BRRD se precizează că, atunci când adoptă măsuri de rezoluție, autoritățile de rezoluție ar trebui să urmărească măsurile prevăzute în planurile de rezoluție, cu excepția cazului în care consideră, pe baza circumstanțelor cazului concret, că obiectivele rezoluției ar fi îndeplinite cu mai mare eficacitate prin adoptarea de măsuri care nu sunt prevăzute în planul de rezoluție. Astfel, „circumstanțele excepționale” menționate la articolul 59 alineatul (1b) ar trebui înțelese în lumina considerentului 54 și a articolului 87 litera (j). Acest lucru este relevant atât în cazurile în trebuie luate măsuri având legătură numai cu o filială, cât și în cazurile în care este necesară o schemă de rezoluție a grupului, după cum se precizează la articolul 91 alineatul (6) litera (a).

68.   Întrebare (articolul 59)

În conformitate cu modificările aduse articolului 59 din BRRD, datoriile eligibile care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 45f alineatul (2) litera (a) din BRRD, cu excepția condiției referitoare la scadența reziduală a instrumentelor de datorie, astfel cum se prevede la articolul 72c alineatul (1) din CRR, pot face obiectivul reducerii valorii contabile sau al conversiei la atingerea punctului de neviabilitate.

Competența de reducere a valorii contabile sau de conversie este aplicabilă numai în situațiile în care filiala emitentă a entității de rezoluție face parte din același grup de rezoluție ca și entitatea de rezoluție în cauză sau respectiva competență poate fi aplicată și în situațiile în care filiala însăși este o entitate de rezoluție și, ca atare, nu face parte din același grup de rezoluție ca entitatea-mamă și în situațiile în care filiala – fără să facă obiectul unei MREL interne – deține instrumente care îndeplinesc cerințele pentru o MREL internă?

Răspuns

Competența de reducere a valorii contabile sau de conversie a datoriilor eligibile la atingerea punctului de neviabilitate prevăzută la articolul 59 alineatul (1a) din BRRD este disponibilă numai în ceea ce privește entitățile care nu sunt ele însele entități de rezoluție.

Acest lucru reiese cu claritate din articolul 59 alineatul (1a) din BRRD, care impune să fie îndeplinite condițiile de la articolul 45f alineatul (2) litera (a), cu excepția condiției referitoare la scadența reziduală a instrumentelor de datorie. Articolul 45f se aplică numai entităților care nu sunt ele însele entități de rezoluție.

Într-adevăr, teza introductivă a articolului 45f alineatul (2) din BRRD precizează că dispozițiile respective se aplică entităților menționate la articolul 45f alineatul (1) din BRRD. Această din urmă dispoziție stabilește domeniul de aplicare al MREL interne și precizează că MREL internă nu se aplică entităților de rezoluție.

Prin urmare, datoriile eligibile ale filialelor care sunt entități de rezoluție pot fi reduse sau convertite numai în cadrul rezoluției, prin utilizarea instrumentului de recapitalizare internă, și nu la atingerea punctului de neviabilitate.

J.   ÎNTREBĂRI LEGATE DE RECUNOAȘTEREA CONTRACTUALĂ A COMPETENȚELOR DE SUSPENDARE ÎN CAZ DE REZOLUȚIE

69.   Întrebare (articolul 71a)

Articolul 71a alineatul (2) oferă statelor membre opțiunea de a solicita ca întreprinderile-mamă din Uniune să se asigure că filialele lor din țări terțe includ, în anumite contracte financiare, clauze contractuale care să excludă ca exercitarea competențelor de rezoluție să constituie un motiv pentru rezilierea anticipată sau pentru alte măsuri de executare având drept obiect respectivele contracte. Această cerință se poate aplica în legătură cu filialele din țări terțe care sunt instituții de credit, firme de investiții (sau care ar fi firme de investiții dacă ar avea sediul central în statul membru în cauză) ori instituții financiare.

Atunci când exercită această opțiune, pot statele membre să aleagă să aplice cerința de la articolul 71a alineatul (2) primul paragraf numai la una sau două dintre categoriile de entități indicate (de exemplu numai filialelor din țări terțe care sunt instituții de credit)?

Răspuns

Articolul 71a alineatul (2) poate fi transpus prin impunerea obligației ca includerea clauzei menționate la dispoziția respectivă să aibă loc numai în cazul unora dintre categoriile indicate la al doilea paragraf literele (a)-(c), cu condiția ca acest lucru să nu intre în conflict cu alte dispoziții ale BRRD.

K.   ÎNTREBĂRI REFERITOARE LA ALTE DISPOZIȚII ALE BRRD

70.   Întrebare (articolul 33)

Trimiterea de la articolul 33 alineatul (4) ar trebui să fie la alineatul (2) de la același articol, în loc de alineatul (3)? Articolul 33 alineatul (2) prevede că măsurile de rezoluție destinate entităților prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (c) sau (d) ar trebui luate numai când sunt îndeplinite condițiile de la articolul 32 alineatul (1), în timp ce alineatul (4) reprezintă o excepție de la această dispoziție.

Răspuns

Mențiunea „[î]n temeiul dispozițiilor alineatului (3)” de la articolul 33 alineatul (4) înseamnă că, dacă este cazul, condițiile de la articolul 33 alineatul (3) trebuie să fie respectate în contextul aplicării articolului 33 alineatul (4).

Mai concret, dacă filialele unui holding cu activitate mixă sunt deținute direct sau indirect de către o societate financiară holding intermediară și dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 33 alineatul (4) literele (b) și (c), entitatea menționată la condiția (a) din dispoziția respectivă ar trebui considerată a fi societatea financiară holding, nu holdingul cu activitate mixtă. Astfel, mențiunea „[î]n temeiul dispozițiilor alineatului (3)” este o clarificare necesară, întrucât articolul 1 alineatul (1) literele (c) și (d) vizează ambele tipuri de societăți holding.

71.   Întrebare (articolul 36)

La articolul 36 alineatul (11) litera (a), mențiunea „instrumente de capital” ar trebui înlocuită cu „instrumente de capital și datorii eligibile”?

Răspuns

La articolul 36 alineatul (11) litera (a), menționarea „datoriilor eligibile” nu este necesară, deoarece dispoziția respectivă se referă la posibilitatea reducerii creanțelor numai după aplicarea instrumentului de recapitalizare internă, nu și după aplicarea competențelor de reducere a valorii contabile sau de conversie prevăzute la articolul 59.

În orice caz, în urma unei evaluări definitive, majorarea valorii contabile a instrumentelor care au făcut obiectul unei reduceri a valorii în conformitate cu articolele 59-62 este posibilă, în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) și articolul 60 alineatul (2) litera (a).

72.   Întrebare (articolul 47)

Articolul 47 prevede normele privind tratamentul acționarilor în cadrul recapitalizării interne, al reducerii valorii contabile sau al conversiei instrumentelor de capital. Cu toate acestea, Directiva (UE) 2018/879 a extins competențele de reducere a valorii contabile și de conversie prevăzute la articolul 59 pentru a include și anumite datorii eligibile. De ce nu a fost această modificare reflectată în articolul 47?

Răspuns

Articolul 47 se aplică în ceea ce îi privește pe „acționari și pe deținătorii altor instrumente de proprietate” în contextul aplicării instrumentului de recapitalizare internă și a competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie prevăzute la articolul 59.

Directiva (UE) 2018/879 a extins domeniul de aplicare al competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie pentru a include deținătorii anumitor datorii eligibile. Cu toate acestea, întrucât respectivii deținători nu pot fi considerați, pe baza definițiilor de la articolul 2 alineatul (1) punctele 61 și 62, ca fiind „acționari și deținători ai altor instrumente de proprietate”, nu este necesară ajustarea domeniului de aplicare al articolului 47.

În mod similar, deținătorii unor instrumente de capital relevante (deja incluși în domeniul de aplicare al articolului 59 din BRRD I) nu sunt afectați de dispozițiile de la articolul 47, întrucât, în conformitate cu definițiile menționate mai sus, aceștia nu sunt „acționari și deținători ai altor instrumente de proprietate”.

În ceea ce privește menționarea la articolul 47 alineatul (1) litera (b) punctul (i) a diluării acționarilor prin conversia instrumentelor de capital relevante în temeiul competenței menționate la articolul 59 alineatul (2), aceasta ar trebui interpretată, de asemenea, ca incluzând conversia datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 59. De fapt, articolul 60 alineatul (1), privind succesiunea operațiunilor de reducere a valorii și de conversie a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile relevante, face referire, la litera (a), la necesitatea de a lua una sau ambele măsuri prevăzute la articolul 47 alineatul (1), atunci când sunt reduse fondurile proprii de nivel 1 de bază, înainte să fie afectate alte tipuri de instrumente.

73.   Întrebare (articolul 108)

Articolul 108 alineatul (2) litera (c) din BRRD prevede că „documentele contractuale relevante și, după caz, prospectul care se referă la emisiunea acestor instrumente de datorie precizează în mod explicit rangul inferior acordat în temeiul prezentului alineat”. Ar trebui ca măsurile naționale de transpunere a articolului 108 alineatul (2) litera (c) în legislația națională să impună emitenților obligația de a face trimitere la respectivele măsuri naționale de transpunere sau la articolul 108 alineatul (2) din BRRD?

Răspuns

Trimiterea din documentele contractuale la rangul inferior, impusă prin articolul 108 alineatul (2) litera (c), ar trebui să se refere la măsurile naționale de transpunere a articolului 108 alineatul (2) în statul membru al emitentului instrumentelor de datorie. Cu toate acestea, menționarea, în plus, a articolului 108 alineatul (2) din BRRD în cadrul clauzei contractuale relevante nu ar contraveni dispozițiilor BRRD.

74.   Întrebare (aspecte generale)

Termenul „entitate”, atunci când nu este utilizat împreună cu termenul „instituție” [și anume în expresia „instituția sau entitatea menționată la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) și (d)”] se referă la instituțiile menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (a), în plus față de entitățile menționate la literele (b)-(d) de la dispoziția respectivă?

De asemenea, la articolul 16a alineatul (1), termenul „entitate” se referă la o instituție sau la o societate financiară holding care trebuie să respecte cerințele prudențiale pe bază consolidată?

Răspuns

Sensul specific al termenului „entitate” depinde de dispoziția în care este utilizat și de cine este supus obligațiilor subiacente din respectiva dispoziție sau din dispozițiile menționate în aceasta. La stabilirea acestui sens ar trebui să se țină cont de domeniul de aplicare al BRRD, astfel cum este prevăzut la articolul 1 alineatul (1). Termenul s-ar putea referi la toate entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(d), inclusiv la instituțiile menționate la litera (a), sau la o parte dintre aceste entități.

În cazul articolului 16a, termenul „entitate” cuprinde toate entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(d) care trebuie să se conformeze CBR și MREL în temeiul articolului 45, indiferent dacă acest lucru este valabil la nivel individual sau pe bază consolidată (cu alte cuvinte MREL externă și internă).

L.   ÎNTREBĂRI LEGATE DE RMUR

75.   Întrebare (articolul 3 din RMUR)

Definiția termenului „entitate de rezoluție” de la articolul 3 alineatul (1) punctul 24a din RMUR se referă doar la SRB, nu și la autoritățile naționale de rezoluție. Această definiție este utilizată la mai multe articole din RMUR (de exemplu la articolele 12k, 16, 21 și 27). Pot fi aplicate dispozițiile din RMUR care conțin expresia „entitate de rezoluție” unor entități de rezoluție și unor grupuri menționate la articolul 7 alineatul (3) care nu care nu țin de competență directă a SRB?

Răspuns

Articolul 3 alineatul (24a) din RMUR [dispoziția care reflectă articolul 2 punctul 83a din BRRD] nu conferă SRB competența de a identifica o entitate ca fiind o entitate de rezoluție. Aceasta este o consecință a faptului că respectivul plan de rezoluție prevede măsuri de rezoluție referitoare la acea entitate.

Articolul 9 alineatul (1) din RMUR prevede obligația autorităților naționale de rezoluție de a elabora și a adopta planuri de rezoluție pentru entitățile menționate la articolul 7 alineatul (3) din RMUR, în conformitate cu articolul 8 alineatele (5)-(13) din RMUR. Obligația ca planul de rezoluție să prevadă măsurile de rezoluție care ar putea să fie aplicate în caz de intrare în dificultate este prevăzută la articolul 8 alineatul (6) din RMUR. În plus, obligația de a identifica, pentru fiecare grup, entitățile și grupurile de rezoluție este prevăzută la articolul 8 alineatul (10) al doilea paragraf din RMUR.

76.   Întrebare (articolul 10a din RMUR)

În conformitate cu articolul 10a alineatul (1) din RMUR, în cazul în care o entitate se află în situația în care respectă CBR, însă nu respectă MREL externă sau internă atunci când aceasta este calculată pe baza TREA, SRB are competența de a interzice entității să distribuie mai mult decât M-MDA. Competența SRB acordată prin dispoziția respectivă se referă la toate entitățile care intră sub incidența RMUR sau doar la cele pentru care SRB este direct responsabil în conformitate cu articolul 7 alineatul (2), alineatul (4) litera (b) și alineatul (5) din RMUR?

De asemenea, cum ar trebui SRB să aplice competențele de la articolul 10a din RMUR? Mai concret, în acest caz, ar trebui ca autoritățile naționale de rezoluție să pună în aplicare și instrucțiunile SRB în conformitate cu articolul 29 din RMUR?

Răspuns

În conformitate cu repartizarea sarcinilor prevăzută la articolul 7 din RMUR, SRB nu își poate exercita competențele conferite de articolul 10a din RMUR decât asupra entităților din domeniul său de competență directă [cu alte cuvinte asupra entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (2) din RMUR și asupra entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și articolul 7 alineatul (5) din RMUR în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de aplicare a acestor alineate]. În cazul celorlalte entități menționate la articolul 7 alineatul (3), autoritățile naționale de rezoluție ar trebui să fie cele care exercită competențele de restrângere a distribuirilor.

Articolul 10a din RMUR nu indică în mod explicit cui ar trebui să se adreseze decizia SRB de a interzice anumite distribuiri care depășesc M-MDA. Cu toate acestea, această decizie este strâns legată de aplicarea MREL, întrucât competența prevăzută la articolul 10a RMUR este una dintre măsurile prin care ar trebui abordată nerespectarea MREL, în conformitate cu articolul 12j alineatul (1) litera (b) din RMUR. Decizia respectivă este, de asemenea, strâns legată de eliminarea obstacolelor semnificative din calea posibilităților de rezoluție, având în vedere faptul că articolul 10 alineatul (9) al doilea paragraf din RMUR identifică situația în care o instituție respectă CBR împreună cu cerința privind fondurile proprii, dar nu și CBR simultan cu MREL drept un posibil obstacol semnificativ în calea posibilității de rezoluție. În ambele cazuri, deciziile SRB se adresează autorităților naționale de rezoluție, care au obligația să le pună în aplicare în conformitate cu articolul 29 din RMUR – a se vedea articolul 12 alineatul (5) și articolul 10 alineatele (10)-(12) din RMUR.

Prin analogie cu aceste dispoziții și în lumina rațiunii care stă la baza interacțiunilor dintre SRB și autoritățile naționale de rezoluție, articolul 10a din RMUR ar trebui interpretat în sensul că deciziile SRB prevăzute la dispoziția respectivă ar trebui adresate autorităților de rezoluție naționale, care ar trebui să le pună în aplicare în conformitate cu articolul 29 din RMUR.

77.   Întrebare (articolul 10a din RMUR)

În cazul în care o entitatea este în situația de a nu respecta CBR în combinație cu cerințele MREL, SRB are competența de a interzice entității să distribuie mai mult decât M-MDA, în temeiul articolului 10a din RMUR, prin oricare dintre măsurile menționate la acel articol.

Cu toate acestea, articolul 10a din RMUR se referă numai la SRB, nu și la autoritățile naționale de rezoluție. În plus, articolul 10a din RMUR nu este indicat la articolul 7 alineatul (3) al treilea paragraf din RMUR. Pot autoritățile naționale de rezoluție să ia măsuri în temeiul articolului 10a din RMUR în legătură cu entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (3) din RMUR?

Răspuns

Din cauza repartizării sarcinilor prevăzute la articolul 7 din RMUR, SRB nu își poate exercita competențele conferite de articolul 10a din RMUR decât asupra entităților din domeniul său de competență directă [cu alte cuvinte asupra entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (2) din RMUR și asupra entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și articolul 7 alineatul (5) din RMUR în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de aplicare a acestor alineate] (a se vedea, de asemenea, răspunsul la întrebarea 80). În pofida faptului că articolul 10a din RMUR nu este inclus în lista dispozițiilor de la articolul 7 alineatul (3) al patrulea paragraf din RMUR, autoritățile naționale de rezoluție sunt totuși împuternicite să aplice competența de a interzice anumite distribuiri în temeiul transpunerii naționale a articolului 16a din BRRD.

Deși articolul 10a din RMUR nu este inclus în lista dispozițiilor de la articolul 7 alineatul (3) al patrulea paragraf din RMUR, ar trebui remarcat faptul că există trimiteri la acest articol în alte dispoziții care sunt aplicabile în mod explicit autorităților naționale de rezoluție în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din RMUR:

—	articolul 10 alineatul (9) al doilea paragraf punctul (i) din RMUR include circumstanțele descrise la articolul 10a alineatul (1) din RMUR drept o situație care ar da naștere la un obstacol semnificativ în calea posibilității de rezoluție;

—	articolul 12j alineatul (1) litera (b) din RMUR enumeră competențele menționate la articolul 10a din RMUR drept una din măsurile de tratare a nerespectării MREL.

78.   Întrebare (articolul 12k din RMUR)

În conformitate cu articolul 12k alineatul (1) din RMUR, SRB trebuie să stabilească niveluri ale țintei intermediare pentru cerințele prevăzute la articolul 12f sau 12g din RMUR sau pentru cerințele care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7), după caz, pe care entitățile menționate la articolul 12 alineatele (1) și (3) din RMUR trebuie să le îndeplinească la 1 ianuarie 2022.

Această dispoziție ar trebui interpretată ca impunând SRB obligația de a stabili nivelurile țintei intermediare inclusiv pentru entitățile menționate la articolul 7 alineatul (3) din RMUR pentru care MREL este stabilită de autoritățile naționale de rezoluție [cu alte cuvinte entitățile menționate la articolul 12 alineatul (3) din RMUR]?

Răspuns

În cazul entităților menționate la articolul 12 alineatul (3) din RMUR, nivelurile țintelor intermediare menționate la articolul 12k alineatul (1) al doilea paragraf din RMUR ar trebui stabilite de autoritatea națională de rezoluție, având în vedere repartizarea sarcinilor prevăzută la articolul 7 alineatul (3) din RMUR.

79.   Întrebare (articolul 18 din RMUR)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (1a) din RMUR, SRB are competența de a adopta o schemă de rezoluție în ceea ce privește un organism central și toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent acestuia care fac parte din același grup de rezoluție atunci când respectivul grup de rezoluție îndeplinește în ansamblul său condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1) primul paragraf din RMUR.

Cu toate acestea, articolul 18 alineatul (1a) din RMUR se referă numai la SRB, nu și la autoritățile naționale de rezoluție. În plus, articolul 18 alineatul (1a) din RMUR nu este indicat la articolul 7 alineatul (3) al patrulea paragraf din RMUR. Au autoritățile naționale de rezoluție competența, în temeiul RMUR, să adopte o schemă de rezoluție în ceea ce privește un organism central și instituțiile de credit afiliate permanent acestuia care fac parte din același grup de rezoluție?

Răspuns

Articolul 7 alineatul (3) al patrulea paragraf din RMUR nu include o trimitere la articolul 18 alineatul (1a) din RMUR în ceea ce privește aplicarea unor măsuri de rezoluție în legătură cu un organism central și cu toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent acestuia și care fac parte din același grup de rezoluție.

Cu toate acestea, autoritățile naționale de rezoluție au competența de a lua măsuri de rezoluție în condițiile menționate la articolul 18 alineatul (1a) din RMUR, întrucât articolul 7 alineatul (3) litera (e) din RMUR impune obligația ca autoritățile naționale de rezoluție să adopte măsuri de rezoluție și să aplice instrumente de rezoluție în conformitate cu procedurile și garanțiile relevante în ceea ce privește entitățile și grupurile aflate în domeniul lor de competență directă. Articolul 18 alineatul (1a) din RMUR poate fi considerat un caz specific al condițiilor prevăzute la articolul 18 alineatul (1) din RMUR.

În plus, dispoziția națională de transpunere a articolului 32a din BRRD ar fi de asemenea aplicabilă, deoarece aceasta nu ar fi în contradicție cu RMUR.

80.   Întrebare (articolul 33 din BRRD)

De ce articolul 33 alineatul (3) din BRRD nu a fost reflectat în RMUR și care sunt consecințele posibile ale acestui fapt?

Răspuns

Situația era deja aceeași în cazul RMUR I și BRRD I.

În conformitate cu articolul 33 alineatul (3) din BRRD, în cazul în care instituțiile-filiale ale unei societăți holding cu activitate mixtă sunt deținute de o societate financiară holding intermediară, măsurile de rezoluție pentru rezoluția grupului trebuie luate în ceea ce privește societatea financiară holding intermediară, nu în ceea ce privește societatea holding cu activitate mixtă. Acest articol a fost modificat prin Directiva (UE) 2019/879, dar aceasta doar pentru a adăuga că, în cursul fazei de planificare a rezoluției, societatea financiară holding intermediară trebuie identificată ca fiind entitate de rezoluție.

Societățile holding cu activitate mixtă sunt incluse în domeniul de aplicare al BRRD în temeiul menționării lor la articolul 1 alineatul (1) litera (c). Cu toate acestea, articolul 2 din RMUR nu face nicio referire la societățile holding cu activitate mixtă, ceea ce înseamnă că acestea nu intră în domeniul de aplicare al RMUR. Prin urmare, nu era necesară reflectarea articolului 33 alineatul (3) din BRRD în RMUR. Ar trebui remarcat faptul că articolul 17 alineatul (5) litera (k) din BRRD, care le permite autorităților de rezoluție să solicite societăților holding cu activitate mixtă înființarea unei societăți financiare holding separate pentru a aborda sau a înlătura obstacolele semnificative din calea posibilităților de rezoluție, nu a fost nici el reflectat în articolul 10 alineatul (11) din RMUR.

81.   Întrebare (articolul 45b)

În ceea ce privește răspunsul furnizat la întrebarea 34 din comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2020, puteți clarifica sensul exprimării „entitățile care intră în domeniul de aplicare al RMUR”?

De asemenea, dacă statele membre exercită opțiunea prevăzută la articolul 45b alineatul (8) ultimul paragraf din BRRD prin stabilirea unui procentaj mai mare de 30 %, acest procentaj se va aplica entităților menționate la articolul 7 alineatul (3) din RMUR care se află în domeniul de competență directă al autorităților naționale de rezoluție?

Răspuns

Entitățile care intră în domeniul de aplicare al RMUR sunt entitățile menționate la articolul 2 din RMUR. Pentru evaluarea entităților care intră în domeniul de aplicare al RMUR, repartizarea sarcinilor între SRB și autoritățile naționale de rezoluție prevăzută la articolul 7 din RMUR nu este relevantă.

Dacă un stat membru participant exercită opțiunea prevăzută la articolul 45b alineatul (8) al patrulea paragraf din BRRD și majorează procentajul cu mai mult de 30 %, o astfel de majorare ar fi aplicabilă numai entităților care sunt în afara domeniului de aplicare al RMUR, astfel cum este prevăzut la articolul 2 din RMUR. Acest lucru se datorează faptului că RMUR este aplicabil tuturor entităților din domeniul său de aplicare, indiferent de repartizarea sarcinilor între SRB și autoritățile naționale de rezoluție. Atunci când o autoritate națională de rezoluție își exercită sarcinile în ceea ce privește o entitate menționată la articolul 7 alineatul (3) din RMUR, aceasta trebuie să aplice normele din RMUR folosind competențele care i-au fost acordate prin normele naționale de transpunere a BRRD. Acest lucru reiese cu claritate din articolul 7 din RMUR, mai exact din articolul 7 alineatul (3) primul paragraf litera (d) și articolul 7 alineatul (3) al patrulea paragraf.

Într-adevăr, dispozițiile RMUR, pe lângă faptul că îi conferă SRB o competență de rezoluție centralizată, vizează și să adapteze normele și principiile BRRD la particularitățile MUR și să se asigure că SRB și autoritățile naționale de rezoluție aplică aceleași norme de fond atunci când adoptă decizii în temeiul RMUR. Această abordare este descrisă în mod explicit în considerentele 18, 21 și 23 și, mai ales, în considerentul 28 din RMUR, a cărui ultimă teză prevede că „în anumite circumstanțe, autoritățile naționale de rezoluție ar trebui să-și îndeplinească sarcinile în temeiul și în conformitate cu prezentul regulament, făcând în același timp uz de competențele care le-au fost încredințate prin transpunerea în dreptul intern a Directivei 2014/59/UE și în conformitate cu dreptul intern respectiv, atât timp cât nu intră în conflict cu prezentul regulament”. Această abordare decurge, de asemenea, din primul paragraf de la articolul 1 din RMUR, care prevede că RMUR „instituie norme uniforme și o procedură uniformă pentru rezoluția entităților” care intră în domeniul de aplicare al RMUR.

Prin urmare, în cazurile în care există divergențe între RMUR și normele naționale de transpunere a BRRD, RMUR trebuie să prevaleze în ceea ce privește entitățile incluse în domeniul său de aplicare, astfel cum este prevăzut la articolul 2 din RMUR.

---

(1)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

(2)  Directiva (UE) 2019/879 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și a Directivei 98/26/CE (JO L 150, 7.6.2019, p. 296).

(3)  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(4)  Directiva (UE) 2019/878 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Directivei 2013/36/UE în ceea ce privește entitățile exceptate, societățile financiare holding, societățile financiare holding mixte, remunerarea, măsurile și competențele de supraveghere și măsurile de conservare a capitalului (JO L 150, 7.6.2019, p. 253).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(6)  Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește indicatorul efectului de levier, indicatorul de finanțare stabilă netă, cerințele privind fondurile proprii și pasivele eligibile, riscul de credit al contrapărții, riscul de piață, expunerile față de contrapărți centrale, expunerile față de organisme de plasament colectiv, expunerile mari și cerințele referitoare la raportare și la publicarea informațiilor, și a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 150, 7.6.2019, p. 1).

(7)  Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1).

(9)  Regulamentul (UE) 2019/877 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (JO L 150, 7.6.2019, p. 226).

(10)  Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO L 173, 12.6.2014, p. 149).

(11)  Regulamentul delegat (UE) 2017/565 al Comisiei din 25 aprilie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele organizatorice și condițiile de funcționare aplicabile firmelor de investiții și termenii definiți în sensul directivei menționate (JO L 87, 31.3.2017, p. 1).

(12)  Ghid din 6 noiembrie 2018 cu privire la anumite aspecte ale cerințelor MiFID II privind adecvarea, ESMA35-43-1163.

(13)  Comunicarea Comisiei privind interpretarea anumitor dispoziții legislative din cadrul revizuit de rezoluție bancară ca răspuns la întrebările adresate de autoritățile statelor membre (JO C 321, 29.9.2020, p. 1).

(14)  Comunicarea Comisiei privind interpretarea anumitor dispoziții legislative din cadrul revizuit de rezoluție bancară ca răspuns la întrebările adresate de autoritățile statelor membre (JO C 321, 29.9.2020, p. 1).

(15)  Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanție financiară (JO L 168, 27.6.2002, p. 43).