ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 364

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 63
28 octombrie 2020


Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

REZOLUŢII

 

Comitetul Economic şi Social European

 

A 553-a sesiune plenară din 15 și 16 iulie 2020, în format hibrid

2020/C 364/01

Rezoluția pe tema Contribuția Comitetului Economic și Social European la programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2021 pe baza activității grupului ad-hoc Contribuția CESE la programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2021

1

 

AVIZE

 

Comitetul Economic şi Social European

 

A 553-a sesiune plenară din 15 și 16 iulie 2020, în format hibrid

2020/C 364/02

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Promovarea unei uniuni bancare mai favorabile incluziunii și mai durabile prin îmbunătățirea contribuției băncilor comunitare la dezvoltarea locală și construirea unui sistem financiar internațional și european responsabil din punct de vedere social (aviz din proprie inițiativă)

14

2020/C 364/03

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Mecanisme fiscale de reducere a emisiilor de CO2 (aviz din proprie inițiativă)

21

2020/C 364/04

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Consolidarea creșterii economice durabile în întreaga UE (aviz din proprie inițiativă)

29

2020/C 364/05

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Stimularea competitivității, a inovării, a creșterii economice și a creării de locuri de muncă prin promovarea la nivel mondial a cooperării în materie de reglementare, prin sprijinirea unui sistem de comerț multilateral reînnoit și prin reducerea subvențiilor care provoacă distorsiuni pe piață (aviz din proprie inițiativă)

37

2020/C 364/06

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Dimensiunea industrială a uniunii securității (aviz din proprie inițiativă)

43

2020/C 364/07

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Introducerea unor măsuri de salvgardare pentru produsele agricole în acordurile comerciale (aviz din proprie inițiativă)

49

2020/C 364/08

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema O urgență după pandemia de COVID-19: conceperea unei noi matrice multilaterale (aviz din proprie inițiativă)

53

2020/C 364/09

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Impozitarea economiei colaborative – cerințe de raportare (aviz suplimentar)

62

2020/C 364/10

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Pactul climatic european (aviz exploratoriu)

67


 

III   Acte pregătitoare

 

Comitetul Economic şi Social European

 

A 553-a sesiune plenară din 15 și 16 iulie 2020, în format hibrid

2020/C 364/11

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Strategia privind egalitatea de gen [COM(2020) 152 final]

77

2020/C 364/12

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea albă privind inteligența artificială — O abordare europeană axată pe excelență și încredere[COM(2020) 65 final]

87

2020/C 364/13

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Un nou Plan de acțiune privind economia circulară pentru o Europă mai curată și mai competitivă[COM(2020) 98 final]

94

2020/C 364/14

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Conturarea viitorului digital al Europei[COM(2020) 67 final]

101

2020/C 364/15

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O nouă Strategie industrială pentru Europa[COM(2020) 102 final]

108

2020/C 364/16

Avizul Comitetului Economic și Social European privind (a) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Plan de acțiune pe termen lung pentru o mai bună implementare și asigurare a respectării normelor privind piața unică [COM(2020) 94 final] — (b) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Identificarea și înlăturarea barierelor din cadrul pieței unice [COM(2020) 93 final]

116

2020/C 364/17

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație[COM(2020) 456 final] – Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor Un buget al UE care capacitează puterea de acțiune a planului de redresare pentru Europa[COM(2020) 442 final] – Propunerea de regulament al Consiliului de instituire a Instrumentului de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma pandemiei de COVID-19[COM(2020) 441 final/2 – 2020/0111 (NLE)] – Propunerea modificată de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027[COM(2020) 443 final – 2018/0166 (APP)] – Propunerea modificată de decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene[COM(2020) 445 final – 2018/0135 (CNS)] – Propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020[COM(2020) 446 final – 2020/0109 (APP)] – Propunerea modificată de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa și de stabilire a normelor sale de participare și de diseminare, de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a programului specific de punere în aplicare a programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa, de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională, de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului[COM(2020) 459 final – 2018/0224 COD]

124

2020/C 364/18

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență [COM(2020) 408 final – 2020/0104 (COD)] Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de sprijin tehnic [COM(2020) 409 final – 2020/0103 (COD)]

132

2020/C 364/19

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului InvestEU [COM(2020) 403 final – 2020/0108 (COD)], propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2015/1017 în ceea ce privește crearea unui Instrument de sprijin pentru solvabilitate [COM(2020) 404 final – 2020/0106 (COD)]

139

2020/C 364/20

Avizul Comitetului Economic și Social European – Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1999 (Legea europeană a climei) [COM(2020) 80 final] – 2020/0036 (COD)]

143

2020/C 364/21

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european al căilor ferate (2021) [COM(2020) 78 final]

149

2020/C 364/22

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor măsuri pentru o piață feroviară durabilă în contextul pandemiei de COVID-19 [COM(2020) 260 final – 2020/0127 (COD)]

158

2020/C 364/23

Avizul Comitetului Economic și Social European – Punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb: 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2018[COM(2019) 455 final]

160


RO

 


I Rezoluții, recomandări și avize

REZOLUŢII

Comitetul Economic şi Social European

A 553-a sesiune plenară din 15 și 16 iulie 2020, în format hibrid

28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 364/1


Rezoluția pe tema „Contribuția Comitetului Economic și Social European la programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2021 pe baza activității grupului ad-hoc «Contribuția CESE la programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2021»”

(2020/C 364/01)

Raportori:

Petr ZAHRADNÍK

Stefano PALMIERI

Jan DIRX

În sesiunea sa plenară din 15 și 16 iulie 2020 (ședința din 16 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezenta rezoluție cu 140 de voturi pentru, 15 împotrivă și 17 abțineri.

1.   Introducere

1.1.

Așa cum a subliniat în rezoluția sa pe tema „Propunerea CESE pentru reconstrucție și redresare după criza provocată de pandemia de COVID-19” (1), CESE salută călduros și sprijină pe deplin propunerile Comisiei Europene: planul privind „New Generation EU” și bugetul general al UE pentru 2021-2027. Comitetul speră și se așteaptă ca direcțiile trasate de către Comisie în aceste planuri, ca urmare a necesității de redresare și reconstrucție după criza generată de coronavirus, să fie prezentate integral și complet în programul de lucru al Comisiei pentru 2021.

1.2.

Pentru CESE, programul de lucru ar trebui să vizeze restructurarea și îmbunătățirea economiei și a societății noastre și să aibă la bază următoarele principii: protejarea drepturilor omului și a drepturilor sociale, a valorilor democratice și a statului de drept; valorificarea întregului potențial al pieței unice; realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), crearea unei economii circulare și realizarea neutralității climatice în UE până cel târziu în 2050, precum și asigurarea bunei guvernanțe și a responsabilității democratice.

1.3.

CESE subliniază faptul că cele șase ambiții emblematice selectate de către Comisie (Un pact verde european, O Europă pregătită pentru era digitală, O economie în serviciul cetățenilor, O Europă mai puternică pe plan internațional, Promovarea modului nostru de viață european și Un nou elan pentru democrația europeană) asigură un cadru solid pentru punerea în aplicare a programului de lucru pentru 2021. Poate că ar trebui să se pună accentul într-o manieră mai explicită pe investiții și pe nevoia de a le accelera, inclusiv prin intermediul măsurilor care sunt în curs de adoptare în prezent. Unele detalii privind viitorul program de lucru pot fi găsite în Comunicarea Comisiei privind planul de redresare al Europei (2), iar propunerile noi vor fi reflectate în discursul din septembrie al președintei Comisiei, dna von der Leyen, privind starea Uniunii și în scrisoarea de intenție adresată Parlamentului European și Consiliului. De asemenea, CESE apreciază programul de lucru ajustat pentru 2020, care ține seama de criza provocată de pandemia de COVID și ar putea indica evoluția în viitorul apropiat.

1.4.

CESE consideră ca fiind binevenită ajustarea de către Comisia Europeană a programului său de lucru pentru 2020 în cadrul acțiunii de redresare a Europei pentru a reacționa la pandemia provocată de coronavirus. Aceasta și-a reorientat activitatea și a stabilit prioritatea acțiunilor necesare pentru a propulsa redresarea și reziliența Europei, fiind totodată dedicată acțiunii de punere în practică a inițiativelor sale reprezentative, și anume Pactul verde european și Strategia digitală, întrucât acestea sunt esențiale pentru relansarea economiei europene și edificarea unei Europe mai reziliente, mai durabile, mai echitabile și mai prospere. Ia act de faptul că nouă inițiative au fost amânate pentru anul 2021.

1.5.

În special acum, când vedem importanța cooperării dintre țări în aceste vremuri de criză, CESE speră că următoarea conferință privind viitorul Europei va conduce la consolidarea și la aprofundarea structurii instituționale a UE, precum și la o veritabilă reînnoire a proiectului UE, care să fie capabil să facă față provocărilor din următoarele decenii. Prin urmare, Comisia poate conta pe sprijinul deplin al Comitetului.

1.6.

CESE este convins că procesul de redresare și de reconstrucție a economiei și a societății va fi realizabil doar cu participarea activă a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali.

1.7.

În capitolele și la punctele următoare, Comitetul formulează propunerile sale concrete privind programul de lucru pentru 2021, urmând traiectoria celor șase ambiții principale ale Comisiei.

2.   Un pact verde european

2.1.   Pactul verde

2.1.1.

Pactul verde european poate fi considerat, de asemenea, drept un instrument eficace pentru relansarea durabilă a economiei prin investiții masive care susțin schimbările structurale necesare cu care se confruntă Europa. Din acest punct de vedere, acesta ar putea fi considerat drept o oportunitate de a susține redresarea economică pe termen mai lung. El presupune stabilirea unui nou consens în Europa pentru a concentra, în acest scop, suficiente surse financiare publice și private și a adopta un nou sistem de guvernanță pentru o punere în practică reușită.

2.1.2.

CESE pledează energic pentru tranziția către economia circulară. CESE a fost și este un susținător ardent al politicilor ambițioase în domeniu prin implicarea sa în Platforma europeană a părților interesate privind economia circulară. Cerințele de lungă durată adresate Comisiei în legătură cu eficiența resurselor includ solicitarea revizuirii legislației privind proiectarea ecologică și a legislației relevante privind politica produselor pentru includerea treptată a cerințelor imperative privind eficiența resurselor în vederea proiectării de produse și pentru noi proceduri de achiziții pentru a încuraja produsele circulare și modelele de afaceri noi, respectând în același timp condițiile economice post-COVID și fezabilitatea reală pentru a realiza schimbările.

2.1.3.

CESE ia act de faptul că revizuirea noii Directive privind prezentarea de informații nefinanciare în vederea îmbunătățirii calității și domeniului de aplicare a prezentării de informații nefinanciare, inclusiv cu privire la aspecte de mediu precum biodiversitatea, a fost amânată pentru anul 2021. CESE consideră că politicile fiscale ar trebui să fie reformate la modul general în concordanță cu ambițiile privind clima și că sistemele fiscale și sistemul de stabilire a prețurilor ar trebui să reflecte costurile de mediu, inclusiv pierderea biodiversității. Acest lucru ar trebui să încurajeze schimbări la nivelul sistemelor fiscale naționale în sensul transferării sarcinii fiscale de la forța de muncă la poluare, resursele subevaluate și alte externalități de mediu. Trebuie aplicate principiile „utilizatorul plătește” și „poluatorul plătește” pentru a preveni și a remedia degradarea mediului.

2.1.4.

CESE apreciază faptul că biodiversitatea va fi integrată în toate domeniile de politică, astfel cum au fost exprimate în Comunicarea privind Strategia în domeniul biodiversității pentru 2030 (3). CESE salută acțiunea Comisiei de a institui un nou cadru de reglementare a biodiversității europene. Acesta va permite definirea unor obligații și angajamente și va prevedea o foaie de parcurs care să orienteze punerea în aplicare. De asemenea, va aduce beneficii atât pentru PAC, cât și pentru sistemul alimentar european și astfel, ar putea să le facă în continuare mai durabile. În cadrul acestui proces de punere în aplicare, Comisia va institui un mecanism de monitorizare și de revizuire având un set clar de indicatori aprobați, ceea ce va permite evaluarea periodică a progreselor înregistrate și trasarea unor măsuri de remediere, dacă este necesar. Acest mecanism trebuie să furnizeze elemente pentru evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu și să contribuie la semestrul european.

2.1.5.

CESE salută Legea europeană a climei, care prevede un obiectiv comun, cu forță juridică obligatorie la nivelul UE, de zero emisii nete de gaze cu efect de seră (GES) până în anul 2050 și stabilește un cadru pentru realizarea acestui obiectiv. Astfel, CESE consideră propunerea de lege europeană a climei ca fiind unul dintre instrumentele prin care se contribuie la această reconstrucție a economiei europene, care reprezintă un deziderat și o necesitate (4). Până în septembrie 2020, Comisia dorește să prezinte o revizuire a obiectivului Uniunii privind clima pentru 2030 prin prisma obiectivului de neutralitate climatică și să exploreze opțiuni pentru un nou obiectiv de reducere a emisiilor cu 50-55 % până în 2030, față de anul 1990, precum și să prezinte propunerile legislative aferente până la jumătatea anului 2021. CESE îndeamnă Comisia să opteze pentru o reducere de minimum 55 % până în 2030, cu prezentarea propunerilor legislative aferente, pentru a contribui, prin acțiunea sa de răspuns, la nevoia globală masivă de reducere a emisiilor (5).

2.1.6.

Participarea tuturor cetățenilor, prin intermediul organizațiilor, al asociațiilor și al rețelelor societății civile, va face posibil procesul de reformare a economiei și a societății. Prin urmare, statele membre și UE trebuie să se asigure că, în acest proces complex, nimeni nu este neglijat, în special persoanele sau grupurile cele mai vulnerabile.

2.1.7.

Acțiunile climatice și angajamentele în materie de durabilitate trebuie să constituie factori determinanți ai politicii de redresare și de reconstrucție, care să nu ancoreze UE în continuare într-un viitor marcat de emisii ridicate de dioxid de carbon.

2.1.8.

CFM va trebui să majoreze fondurile și să aloce fonduri suficiente pentru cerințele de investiții în vederea realizării unei tranziții verzi reale și radicale. De asemenea, este important să se stabilească în continuare prioritatea altor probleme de mediu precum protecția solului, a terenurilor și a mărilor, care nu trebuie să piardă din importanță în urma crizei generate de pandemia de COVID-19 și în pofida acesteia.

2.1.9.

Se impune îmbunătățirea în continuare a securității energetice la toate nivelurile și sporirea rezilienței societății, spre exemplu prin dezvoltarea de programe pentru renovare. Cooperarea transfrontalieră în domeniul energiei și interconexiunile din UE rămân importante, la fel ca și nevoia de a promova o diversificare mai mare a surselor de alimentare cu energie, spre exemplu prin asigurarea mai multor opțiuni de energie din surse regenerabile și de soluții de stocare a energiei.

2.1.10.

O oportunitate favorabilă pentru accelerarea evoluției spre obiectivul de neutralitate climatică al UE este de a crește rata de utilizare a energiei electrice din surse regenerabile și cu emisii scăzute de carbon prin electrificarea sectoarelor care încă recurg la surse de energie bazate pe combustibili fosili. Planurile naționale privind energia și clima constituie un pas important în direcția realizării uniunii energetice și a Pactului verde european.

2.1.11.

În contextul obiectivului stabilit în Legea europeană a climei, și anume faptul că UE va fi neutră din punct de vedere climatic până în 2050, se impune acordarea unei atenții deosebite sectorului transporturilor. Este adevărat că emisiile de CO2 în acest sector cresc în continuare, însă va fi necesară o reducere de 90 % a emisiilor din transport până în anul 2050 pentru a realiza obiectivul de neutralitate climatică.

2.1.12.

CESE solicită actualizarea Strategiei UE pentru păduri pentru perioada de după 2020, în cadrul Pactului verde european. Noua strategie ar putea să reflecte o perspectivă fezabilă pentru 2050. Importanța pădurilor, a silviculturii și a industriilor forestiere pentru realizarea acestor obiective ar trebui să fie recunoscută în toate sectoarele și să conducă la optimizarea cooperării transsectoriale.

2.1.13.

CESE consideră că măsurile de adaptare ar putea contribui în mod semnificativ la asigurarea faptului că tranziția și reconstrucția durabilă ca urmare a pandemiei de COVID-19 sunt puse în aplicare într-o manieră mai justă. Comunitățile și regiunile care sunt afectate mai mult decât ar fi normal de efectele adverse ale schimbărilor climatice ar trebui să fie ajutate să reacționeze la aceste efecte și la riscurile percepute. Acest lucru este valabil în special pentru comunitățile și regiunile ale căror emisii prezente și istorice de GES se situează sub medie.

2.1.14.

CESE apreciază faptul că, în programul de lucru ajustat al Comisiei pentru 2020, tema Pactului verde european este acoperită suficient și desfășurată relativ uniform în cuprinsul secțiunilor sale principale. Acesta subliniază în mod deosebit atenția prioritară acordată finanțării tranziției durabile, în special Planului de investiții al Pactului verde european și Fondului pentru o tranziție justă. De asemenea, celelalte domenii de interes menționate în programul de lucru ajustat, spre exemplu mobilitatea durabilă și inteligentă, producția și consumul durabile, durabilitatea sistemelor alimentare sau decarbonizarea energiei sunt destul de relevante pentru a fi marcate drept priorități pentru acest obiectiv. CESE crede că prioritățile programului de lucru al Comisiei pentru 2021 vor fi, de asemenea, axate pe aceste inițiative.

2.2.   Prioritățile de investiții

2.2.1.

Banii publici investiți în planuri de redresare ar trebui să contribuie nu doar la restabilirea economiei și a societății europene, ci și la reducerea drastică a efectelor șocurilor propagate prin investirea într-o economie rezilientă, favorabilă incluziunii și benefică pentru climă (așa-numita „economie a bunăstării”).

2.2.2.

Taxonomia UE pentru finanțare durabilă ar trebui să direcționeze investițiile publice și private în procesul de redresare pentru a accelera trecerea de la sectoare poluatoare la sectoare verzi.

2.2.3.

Trebuie să se asigure faptul că noul CFM alocă resurse semnificative pentru îndeplinirea ODD și soluționarea problemei schimbărilor climatice, în același timp eliminându-se treptat finanțarea contraproductivă (de exemplu, pentru combustibili fosili).

2.2.4.

Economia europeană a funcționat cu un decalaj în materie de investiții pentru cea mai mare parte a decadei care a urmat crizei, după anul 2009. Pentru a stabili un istoric suficient al realizărilor, este imperativă redresarea investițiilor. Acesta este motivul pentru care CESE apreciază propunerea pentru un plan de redresare, care este reprezentat preponderent de Programul „Next Generation EU” și de pilonii acestuia, precum și de CFM 2021-2027 ajustat. Instrumentul „Next Generation EU” poate fi considerat drept un pas extraordinar, însă totodată necesar și urgent, spre îmbunătățirea mediului de investiții din UE. Acest aspect este prezentat pe larg în avizul CESE ECO/523 (6), spre exemplu.

2.2.5.

CESE observă că investițiile nu reprezintă un obiectiv de politică al Comisiei pentru mandatul său până în 2024 și, de asemenea, în cadrul inițiativelor specifice, acestea nu sunt reprezentate în mod suficient în programul de lucru ajustat pentru 2020. Prin urmare, CESE recomandă includerea inițiativelor bazate pe investiții în programul său de lucru pentru 2021, inclusiv efortul de a mobiliza investiții private în favoarea dezvoltării economice durabile viitoare a UE.

3.   O Europă pregătită pentru era digitală

3.1.

Criza provocată de coronavirus arată că revoluția digitală reprezintă un factor important în sporirea rezilienței societăților noastre în fața situațiilor de criză. Investirea în digitalizarea serviciilor esențiale și extinderea capacității guvernelor, a legiuitorilor și a instituțiilor publice de a-și furniza serviciile în vremuri de criză prezintă o importanță majoră. În același timp, trebuie să înțelegem că tehnologiile digitale sunt un instrument, nu un obiectiv în sine. Trebuie să preluăm controlul public al cadrului asociat tehnologiilor digitale și să îl direcționăm spre standarde înalte de durabilitate, incluzând garanții democratice și tehnologice sigure, la care se adaugă măsuri de sprijinire a costurilor și a cunoștințelor prin care să se asigure că nimeni nu este neglijat. Acest lucru înseamnă, în conformitate cu Actul european privind accesibilitatea, că revoluția digitală trebuie să asigure accesibilitatea celor peste 100 de milioane de persoane cu handicap din UE.

3.2.

Digitalizarea reprezintă atât o oportunitate, cât și un risc pentru redresare. Domeniul inovării este cel care poate plasa UE în avangardă, ca de exemplu în domeniul tehnologiei blockchain, unde UE se află pe o poziție dominantă. Blockchain ca tehnologie (nu bitcoin) este purtătoare de valori democratice și oferă transparență și structuri de guvernanță mai bune. Cu toate acestea, trebuie gestionate riscurile inerente digitalizării, precum creșterea șomajului, marginalizarea digitală și excluziunea socială. Și trebuie găsite moduri de a fructifica oportunitățile și, totodată, de a pune în balanță riscurile pe fondul obiectivului urmărit de UE de a rămâne competitivă pe plan global.

3.3.

Este important să se păstreze modelul european de drepturi, standarde și politici de protecție a consumatorilor. Tocmai acesta conferă Uniunii Europene unicitate. De exemplu, în domeniul digitalizării, codul etic al UE privind inteligența artificială face distincție între abordarea UE de tipul human-in-command și cea a altor regiuni ale lumii. Această abordare bazată pe drepturi și libertăți fundamentale face parte din modelul UE și trebuie păstrată în pofida climatului concurențial mai acerb care se conturează acum.

3.4.

CESE subliniază importanța digitalizării în toate sectoarele societății, în special prin telemuncă și servicii digitale, inclusiv comerțul electronic și e-sănătatea.

3.5.

Pandemia a arătat că digitalizarea în educație nu este abordabilă în aceeași măsură în societate, ceea ce ar putea perpetua problemele legate de performanțele școlare și oportunitățile educaționale. Prin urmare, este necesar să se introducă măsuri care să sprijine grupurile defavorizate și, astfel, să contribuie la prevenirea segregării.

3.6.

Se impune actualizarea permanentă a cadrului juridic pentru inteligența artificială și digitalizare pentru a ține pasul cu progresele tehnice și, în special, pentru problema securității comunicațiilor digitale în ceea ce privește atât rețelele, cât și conținutul.

3.7.

CESE ia act de amânarea până în 2021 de către Comisie a propunerii legislative privind impactul inteligenței artificiale asupra siguranței, a responsabilității, a drepturilor fundamentale și a datelor, printre altele. CESE solicită Comisiei: (i) să stimuleze multidisciplinaritatea în cercetare, prin implicarea altor discipline, precum dreptul, etica, filosofia, psihologia, științele muncii, științele umaniste, economia etc.; (ii) să implice părțile interesate relevante (sindicate, organizații profesionale, organizații de întreprinderi, organizații ale consumatorilor, ONG-uri) în dezbaterea pe marginea IA și în calitate de parteneri egali în proiectele de cercetare și în alte proiecte finanțate de UE, precum parteneriatul public-privat privind IA, dialogurile la nivel sectorial și programul de „Adoptare a IA” în sectorul public și centrul emblematic; și (iii) să educe și să informeze în continuare publicul larg cu privire la oportunitățile și provocările legate de IA. De asemenea, acesta recomandă Comisiei să analizeze într-o manieră mai aprofundată impactul IA asupra întregului spectru al drepturilor și libertăților fundamentale, inclusiv asupra drepturilor la un proces echitabil, la alegeri corecte și libere, la întrunire și participare la demonstrații, precum și asupra dreptului de a nu fi discriminat, printre altele. CESE este în continuare împotriva introducerii oricărei forme de personalitate juridică pentru IA. Aceasta ar anula efectele corective preventive ale dreptului privind responsabilitatea și ar prezenta un risc sever de hazard moral în ceea ce privește dezvoltarea și utilizarea IA, unde aceasta creează posibilități de utilizare abuzivă (7).

3.8.

Datorită utilizării pe scară tot mai largă a smartphone-urilor și introducerii rețelelor 5G, problema interoperabilității aplicațiilor și rețelelor din Uniunea Europeană, în special în situații de urgență, este deosebit de importantă.

3.9.

Date fiind evoluțiile ulterioare în domeniul digitalizării și impactul din ce în ce mai mare al acesteia asupra vieții private, sociale și profesionale și la nivelul tuturor sectoarelor, interesul pentru predarea competențelor digitale și luarea de măsuri împotriva diviziunii digitale a cetățenilor este esențial.

3.10.

Faptul că pregătirea Europei pentru era digitală constituie una dintre prioritățile-cheie, ceea ce este reflectat în mod vizibil și în programul de lucru ajustat pentru 2020, este absolut corect. CESE apreciază efortul intens depus de Comisia Europeană pentru a acționa în domenii precum inteligența artificială, serviciile digitale, securitatea cibernetică, dispozitivele digitale și soluțiile pentru consumatori, precum și finanțele digitale. CESE apreciază în mod deosebit direcția digitală fermă din Noua strategie industrială propusă pentru Europa. Digitalizarea este vizibilă, de asemenea, în Pachetul privind serviciile de transport aerian. De asemenea, CESE apreciază în mod deosebit faptul că digitalizarea este reflectată în domeniile prioritare propuse ale Spațiului european de cercetare.

4.   O economie în serviciul cetățenilor

4.1.

Trebuie să reconstituim guvernanța economică pe baza unui sistem economic european rezilient, durabil și favorabil incluziunii. Ne propunem să realizăm nu numai o redresare economică mecanică, ci, mai degrabă, o schimbare calitativă în ceea ce privește gestionarea și guvernanța politicii economice.

4.2.

Impactul total al crizei încă nu a fost evaluat, iar reconstrucția și redresarea vor presupune eforturi considerabile. Astfel, este imperios necesar să se pună în aplicare cu celeritate propunerile din mai 2020 pentru un instrument de redresare și pentru un CFM consolidat. De asemenea, trebuie să fim pregătiți pentru măsuri și amendamente ulterioare celor deja adoptate dacă situația fluctuantă justifică acest lucru.

4.3.

Comisia este invitată să utilizeze în continuare semestrul ca factor determinant pentru redresare în funcție de prioritățile de investiții și de reformă identificate în cadrul semestrului european. Accentuarea recentă a unei mai bune integrări a chestiunilor sociale și a Pactului verde european este apreciată de către Comitet, la fel ca și punerea în aplicare a Mecanismului de redresare și reziliență prin intermediul semestrului. Pe perioada semestrului, Comisia ar trebui să sprijine statele membre din zona euro să ia toate măsurile necesare pentru a asigura un nivel mai ridicat de convergență și integrare în domeniul economic. Aici se include o atitudine fiscală pozitivă la nivel agregat pentru zona euro în ansamblu pentru a putea ieși din actuala criză.

4.4.

Toate prioritățile și acțiunile prezentate în celelalte domenii de politică de mai sus vor presupune nevoia de a formula un nou cadru de guvernanță economică care să fie la nivelul provocărilor ivite în situația macroeconomică actuală și să permită punerea în aplicare a politicilor în domeniul industrial strategic, al competitivității, social, al mediului și comercial de către Uniune și statele sale membre. La începutul anului 2020, Comisia a lansat o consultare publică amplă pe această temă, însă aceasta a fost întreruptă din cauza crizei generate de coronavirus și a aplicării clauzei derogatorii generale din Pactul de stabilitate și de creștere. Nu putem preconiza că în 2021 vom putea reveni la o aplicare automată a pactului. Așadar, Comisia ar trebui să adauge inițiative noi pentru a promova reforma Pactului de stabilitate și de creștere în vederea asigurării simultane a stabilității și a creșterii.

4.5.

În acest context, CESE solicită o ajustare macroeconomică mai simetrică, atât din partea statelor membre cu deficite, cât și din partea celor cu surplusuri. Toate statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a investi mai mult în servicii publice, deoarece, așa cum a demonstrat această criză, serviciile publice au un rol esențial în salvarea de vieți omenești și în abordarea problemelor generate de pandemie. În plus, liderii europeni ar trebui să țină cont de așa-numita „regulă de aur” atunci când aplică din nou regulile fiscale ale UE, exceptând anumite investiții publice de la calcularea deficitului și luând în calcul durabilitatea gradului existent de îndatorare.

4.6.

În ultimul rând, se pledează de mult timp pentru un mecanism de stabilizare fiscală permanentă a zonei euro, întrucât acesta ar sprijini semnificativ politicile anticiclice ale Uniunii în eventualitatea unor șocuri viitoare. Un astfel de mecanism ar contribui la stabilitatea pe termen lung și la durabilitatea finanțelor publice naționale și ar marca următorii pași care se impun pentru consolidarea uniunii economice și monetare a Europei.

4.7.

Redresarea după pandemia de COVID-19 va depinde în mod crucial de capacitatea piețelor financiare europene de a asigura suficiente lichidități. Pentru sporirea rezilienței economiei europene, este necesară, de asemenea, funcționarea adecvată a piețelor financiare, precum și creșterea capacității de repartizare a riscurilor financiare. Așadar, ar trebui să se continue fără întârziere armonizarea și integrarea ulterioară a piețelor financiare europene, inclusiv finalizarea uniunii bancare și consolidarea uniunii piețelor de capital. La revizuirea regulilor prudențiale bancare pentru a pune în aplicare acordurile rămase ale cadrului de la Basel, trebuie să se țină cont de specificul peisajului bancar european. În plus, este esențial ca piețele financiare să poată sprijini transformarea ecologică și digitală. CESE simte că se impun mai multe eforturi pentru a integra durabilitatea în sectorul financiar; prin urmare, Comitetul apreciază obiectivul Comisiei de a reînnoi Strategia sa privind finanțarea durabilă.

4.8.

CESE are convingerea fermă că, în contextul digitalizării economiei, orice schimbare a normelor privind alocarea între țări a drepturilor de impozitare a profiturilor trebuie să fie coordonată la nivel global și, prin urmare, salută cooperarea strânsă dintre Comisie, statele membre și OCDE/G20 în vederea susținerii dezvoltării unei soluții la nivel internațional. Dacă nu se poate ajunge la o soluție la nivel internațional, UE trebuie să ia în considerare posibilitatea de a acționa pe cont propriu. Combaterea fraudei și evaziunii fiscale, precum și a spălării banilor trebuie să rămână prioritatea maximă pe ordinea de zi.

4.9.

Politica de coeziune va juca un rol esențial în asigurarea unei redresări echilibrate, stimularea convergenței și asigurarea faptului că nimeni nu este neglijat. Flexibilitatea financiară este cu adevărat esențială pentru programele de coeziune și va oferi statelor membre posibilitatea de a transfera fondurile în funcție de necesitățile lor pentru soluționarea crizei. CESE consideră că ar trebui să se stabilească un orizont de timp realist, astfel încât fondurile să fie alocate statelor membre cât mai repede. Competitivitatea economică prin cercetare și inovație, tranziția digitală și agenda Pactului verde european, precum și dezvoltarea durabilă, trebuie să rămână obiective ale politicii de coeziune a UE pentru 2021-2027

4.10.

Criza sanitară și cea economică, care au fost provocate de focarul COVID-19, au exacerbat inegalitățile existente la nivel de venituri și avere și au reflectat clar nevoia de a crea un nou model societal care să contribuie mai mult la coeziunea economică și socială, la productivitate și la o repartizare mai echitabilă a averii. Acum Comisia trebuie să dea curs urgent propunerilor anterioare ale CESE, care ar ajuta la inversarea tendinței de creștere a inegalității, care generează o diviziune a diferite state membre și grupuri sociale și care a contribuit la apariția unor mișcări și partide extreme. În acest scop, se impune luarea de măsuri decisive la nivelul UE, care să completeze eforturile statelor membre pentru a stimula investițiile în infrastructura socială (educație și învățare pe tot parcursul vieții; sănătate, îngrijire pe termen lung și asistență socială; locuințe accesibile ca preț), a dezvolta active publice pentru a elimina decalajele din sistemul comercial, a trece treptat de la venitul fiscal din impozitarea forței de muncă la cel bazat preponderent pe avere; a dezvolta un mecanism transparent pentru monitorizarea și consolidarea datelor privind toate veniturile și averile; a înființa un registru al acționarilor de întreprinderi la nivel european etc.

4.11.

Pe fondul crizei provocate de COVID-19, Comisia ar trebui să dea curs, de asemenea, unor inițiative anterioare de consolidare și promovare a rolului Europei ca actor economic global. Aceasta ar trebui să analizeze și să propună în continuare mai multe modalități și mijloace specifice de consolidare a rolului euro la nivel internațional, de diversificare a lanțurilor de aprovizionare și de promovare a normelor și standardelor europene în anumite sectoare strategice, de asigurare a unui răspuns mai rezilient din partea Europei la sancțiunile extrateritoriale aplicate de țări terțe și de înaintare treptată către o reprezentare europeană unificată în cadrul forumurilor financiare internaționale.

4.12.

Prosperitatea economică trebuie să fie decuplată de degradarea mediului și de epuizarea socială. Modelele precum economia circulară și economia cooperativă și colaborativă oferă noi oportunități pentru ocuparea forței de muncă, responsabilitate și inovație și transformă relațiile dintre producători, distribuitori și consumatori, conferind tuturor actorilor mai multă reziliență în fața crizelor, atunci când acestea sunt reglementate în mod corespunzător. În plus față de punerea în aplicare corectă a noului Plan de acțiune al UE pentru economia circulară și de continuarea Platformei europene a părților interesate privind economia circulară, printre prioritățile-cheie se numără: promovarea unei strategii cuprinzătoare privind consumul durabil, dezvoltarea de noi indicatori pentru a înlocui utilizarea necorespunzătoare a PIB-ului și adaptarea Pactului de stabilitate și de creștere al UE pentru a reprezenta durabilitatea și bunăstarea.

4.13.

Se impune reconstruirea unei societății cu servicii de interes general mai solide, astfel cum sunt consacrate în articolul 14 din TFUE, în special abordarea serviciului de interes economic general, a Protocolului nr. 26 privind serviciile de interes general anexat la TFUE și a Pilonului european al drepturilor sociale, precum și pe servicii de sănătate și sociale, comunicații electronice, transportul în comun, energia, apa și colectarea deșeurilor, precum și un program de investiții pentru sprijin.

4.14.

Conceptele moderne de dezvoltare economică sunt bazate nu doar pe criteriul prosperității, al profitabilității și al eficienței, ci și pe respectarea cerințelor sociale și de mediu, precum și pe eliminarea tuturor tipurilor de externalități negative și de disfuncționalități ale pieței. Ca o lecție învățată în urma celei mai recente crize generate de pandemia de COVID, economia trebuie să fie, de asemenea, rezilientă și suficient de puternică pentru a rezista șocurilor viitoare. În acest scop, se recomandă insistent eliminarea dezechilibrelor structurale.

4.15.

Economia modernă necesită, de asemenea, funcționarea fără probleme a pieței pe toate segmentele sale, inclusiv cele create destul de recent (economia virtuală, partajată, circulară, digitală). Din acest motiv, este potrivit să se asigure, de asemenea, o mai bună funcționare a intermedierii financiare; în contextul UE, aceasta înseamnă în special consolidarea uniunii piețelor de capital și finalizarea uniunii bancare. Pentru a sprijini mai mult trecerea spre o economie mai durabilă, sistemul de impozitare trebuie să fie, de asemenea, ajustat pentru concordanță.

4.16.   Piața unică

4.16.1.

Piața unică este elementul central al construcției europene. O piață unică funcțională stimulează concurența, îmbunătățește eficiența, crește nivelul de calitate și contribuie la reducerea prețurilor. Piața unică europeană este, fără îndoială, una dintre cele mai mari realizări ale UE. Prin urmare, este esențial să analizăm în ce fel funcționarea pieței interne poate stimula sau îngreuna redresarea economică după criza sanitară.

4.16.2.

Coerența și unitatea pieței unice au fost greu puse la încercare în perioada recentei pandemii de COVID-19. Au fost evidențiate unele domenii în care piața unică a fost grav afectată și paralizată, în special în ceea ce privește libera circulație a persoanelor. Continuitatea lanțurilor de aprovizionare transfrontaliere a fost influențată, de asemenea, negativ. Volumul schimburilor comerciale transfrontaliere în UE a scăzut cu valori de două cifre de la an la an. Însă esența a rămas și persistă. Principala provocare pentru aceasta este acum să redreseze toate fluxurile transfrontaliere din interiorul UE și să înlăture obstacolele din calea pieței unice, care a început să ia avânt destul de recent, odată cu punerea în aplicare a unor strategii și concepte naționale după criza anterioară.

4.16.3.

Se întrevede o oportunitate prin promovarea inovării sociale ca model de redresare prin creare, proiectare și producție în mod concertat. Într-un peisaj social complex, cu provocări societale masive, singura cale este de a mobiliza toate resursele din societate, acționând la nivel intersectorial și pluridisciplinar pentru a identifica soluții. Societatea civilă organizată este un catalizator pentru inovarea socială, o mișcare ce a contribuit la proiectarea sistemelor de protecție socială care au generat noi politici, structuri, produse, servicii și metode de lucru. Acum, mai mult ca oricând, este nevoie de participarea societății civile, însă inovarea socială se produce cu adevărat doar atunci când este implicată societatea civilă organizată.

4.16.4.

Strategia privind piața unică se află în centrul proiectului european, permițând persoanelor, serviciilor, bunurilor și capitalului să circule mai liber și oferind oportunități întreprinderilor, consumatorilor și lucrătorilor europeni. Sunt necesare măsuri pentru a valorifica pe deplin potențialul acesteia, cu înlăturarea tuturor obstacolelor. În plus, imediat după criză și ca urmare a altor aspecte ce țin de un mediu schimbător, cum ar fi digitalizarea, piața unică trebuie să se adapteze pe deplin la noile idei și modele de afaceri. Prin urmare, scopul este de a restabili, a revitaliza și a reconstrui piața unică, fiind considerat un instrument de redresare. Printre acțiunile pe termen scurt se numără deschiderea imediată a frontierelor. În plus, avem nevoie de măsuri pe termen scurt în două direcții: aplanarea tensiunilor și relansarea economiei și a productivității.

4.16.5.

Condițiile de concurență inechitabile care se conturează acum prezintă un motiv de mare îngrijorare. Pachetele de stimulente ale statelor membre sunt extrem de variate și, deși vizau, cu bune intenții, absorbirea parțială a șocului pe partea cererii, au dus la apariția unor condiții de concurență inechitabile între statele membre. De asemenea, sprijinul oferit sub formă de ajutoare de stat trebuie abordat și analizat din punct de vedere sectorial, pentru a vedea în ce mod aceste acțiuni vor denatura concurența și vor perturba condițiile de concurență echitabile pe termen scurt și lung.

4.16.6.

Avem nevoie de productivitate în economia reală (aceasta înseamnă locuri de muncă, putere de cumpărare și produse și servicii de bază). Această productivitate poate să capete forme diferite și să fie asigurată prin diverse modele de afaceri, însă trebuie să acționăm în acest domeniu dacă vrem să evităm extinderea decalajelor generate de inegalitate. Această relansare înseamnă pachete de sprijin, dar și un mediu favorabil pentru IMM-uri și pentru industrie. IMM-urile, după cum știm, reprezintă coloana vertebrală a economiei europene și au nevoie de un sprijin specific, însă fără adăugarea de poveri și birocrație. Redresarea pentru IMM-uri va fi posibilă numai dacă se pune la dispoziție sprijin financiar la nivelul UE și la nivel național. În acest context, subvențiile, împrumuturile, asigurarea lichidităților, stimulente fiscale, condiții favorabile pentru păstrarea și angajarea de lucrători, o revizuire a legislației privind falimentul și alte modalități de sprijin vor fi esențiale. În ceea ce privește legislația în domeniul falimentului, UE ar trebui să ia măsuri legislative și să permită firmelor mici care au intrat în faliment din cauza crizei provocate de COVID-19 să se poată relansa rapid. Aceste acțiuni trebuie să fie limitate în timp.

4.17.   Strategia industrială

4.17.1.

Multe dintre aspectele punctate anterior sunt pe deplin valabile, în general, și pentru strategia industrială. Însă industria europeană se confruntă nu doar cu o provocare în ceea ce privește îmbunătățirea pieței unice, ci și, în locul serviciilor, cu schimbări de structură fundamentale, ceea ce este relevant în special pentru industria minieră și industria grea cu o intensitate ridicată a carbonului.

4.17.2.

Esența noii strategii industriale pentru Europa constă în stabilirea coexistenței între o industrie europeană modernă și puternică și provocările asociate cerințelor în materie de climă și mediu. CESE are convingerea că această coexistență este fezabilă și, dacă se reușește acest lucru, aceasta poate produce un avantaj comparativ la nivel global pentru Europa. Pe de altă parte, CESE cunoaște foarte bine și respectă faptul că această tranziție presupune costuri uriașe și susține reducerea și compensarea acestora în mod adecvat și cu respectarea posibilităților economice.

4.18.   Sistemele de sănătate

4.18.1.

Cel mai important, una din principalele lecții pe care le aduce criza provocată de coronavirus este că sistemele de sănătate din aproape toate țările europene trebuie consolidate, insistând în primul rând pe prevenție. Impactul crizei provocate de coronavirus exercită tensiuni uriașe asupra sistemelor de sănătate din Europa. Deși responsabilitatea pentru asistența medicală este o responsabilitate națională, răspândirea virusului nu ține seama de frontiere. Acesta afectează întreaga Europă, atât în interiorul granițelor, cât și dincolo de acestea, iar consecințele sanitare, sociale și economice îndeamnă la o atitudine reactivă comună la nivel european.

4.18.2.

Criza provocată de coronavirus a arătat măsura în care Uniunea Europeană depinde de importurile de produse medicale din țări terțe. Investițiile în protejarea sănătății, asistență medicală și servicii de asistență pe termen lung, în asistență medicală de prevenție și în politici de sănătate și protecția muncii – într-o abordare bazată pe cicluri de viață – sunt necesare și trebuie să fie sprijinite de instituțiile UE.

4.18.3.

Criza provocată de coronavirus dovedește în mod clar puterea considerabilă a multinaționalelor din domeniul farmaceutic. Pentru a crește independența industriei farmaceutice, este necesar să se creeze, de asemenea, un fond european de cercetare de amploare pentru dezvoltarea de noi medicamente și vaccinuri. Instituțiile UE ar trebui să aibă autoritatea necesară pentru a coordona aprovizionarea, distribuția și prețurile echipamentelor medicale și de protecție esențiale în interiorul pieței unice.

4.18.4.

CESE solicită o strategie a substanțelor chimice pentru durabilitate, care să asigure protecția sănătății umane și a mediului, totodată cu reducerea la minimum a expunerii la substanțe chimice periculoase. Noua strategie va trebui să fie în concordanță deplină cu Pactul verde european.

4.18.5.

Se impune restabilirea încrederii călătorilor în transport, cu acordarea unei atenții deosebite transportului în comun. Aceasta presupune, printre alte măsuri, sporirea securității sănătății călătorilor (de exemplu, sisteme de aer condiționat, depistarea persoanelor bolnave, măsuri de curățenie și dezinfecție etc.). În acest context, se impun totodată revizuirea și chiar consolidarea drepturilor călătorilor (de exemplu, rambursarea costurilor pentru călătoriile anulate).

5.   O Uniune Europeană mai puternică pe plan internațional

5.1.

UE trebuie să își consolideze și să își susțină poziția globală, din perspectiva adoptării unui rol mai important și strategic în economia și în politica mondială. Această poziție s-a deteriorat în ultimul deceniu. Economia UE are capacitatea de a-și utiliza mai bine avantajele comparative pe piața globală a comerțului și a investițiilor, în special în ceea ce privește tehnologia avansată și serviciile inovatoare, precum și ambiția de a deveni un lider global. Aceste eforturi ar trebui să fie însoțite de o reprezentare mai bună și mai eficace a UE la nivelul organizațiilor globale esențiale și de necesitatea de a adopta o poziție unitară în cadrul acestora. CESE solicită Comisiei Europene să depună eforturi relevante pentru a reflecta într-o manieră mai concretă, în programul său de lucru pentru 2021, necesitatea de a consolida poziția globală a UE.

5.2.

UE ar trebui să sprijine în continuare o abordare multilaterală în ceea ce privește comerțul. Încorporarea standardelor sociale, de muncă și de dezvoltare durabilă (8) în regulile OMC și ale altor agenții conexe ale ONU ar putea contribui substanțial la construirea unei noi ordini economice și comerciale echitabile și a unei globalizări echitabile și inteligente. Totodată, UE ar trebui să se opună eforturilor de a institui noi bariere și restricții la nivelul economiei globale.

5.3.

Una dintre lecțiile concrete ale crizei provocate de pandemia de COVID este aceea că UE ar trebui să ia în considerare cu mai multă atenție protecția activelor și a investițiilor sale strategice și să își consolideze procesele de evaluare în domeniile în care există riscul de a utiliza în mod necorespunzător, în scopuri politice, o tranzacție de investiții într-o industrie strategică.

5.4.

După Brexit, UE nu ar trebui să se concentreze numai pe consolidarea propriei coerențe și unități, ci, de asemenea, în situații relevante, ar trebui să nu omită să continue procesul de extindere care a înregistrat unele întârzieri în ultima vreme, în pofida anumitor progrese, în special în ceea ce privește aderarea unor țări candidate din Balcanii de Vest. Extinderea ar putea contribui în mod semnificativ la eliminarea incertitudinilor politice și economice și la creșterea stabilității în această parte a Europei.

5.5.

În ultimul deceniu, situația geopolitică s-a înrăutățit, inclusiv în teritoriile mai apropiate de frontierele externe ale UE. Pentru a sprijini stabilitatea și a îmbunătăți relațiile reciproce cu UE, trebuie aplicată în continuare inițiativa privind un parteneriat strategic și o politică de vecinătate favorabilă incluziunii. Aceasta ar trebui să fie adaptată într-un mod flexibil la noile circumstanțe și să se bazeze pe principiul respectului comun și al beneficiilor pentru ambele părți.

5.6.

Situația geopolitică în schimbare și consecințele recentei crize a migrației, precum și deteriorarea relațiilor externe la nivel mondial, cu numeroase noi fenomene riscante, au modificat, de asemenea, spectrul ajutorului și al asistenței pentru dezvoltare oferite de UE. Următorul CFM prevede o majorare semnificativă a resurselor financiare alocate în acest scop și preconizează includerea în cadru a Fondului european de dezvoltare. CESE sprijină această activitate și evidențiază faptul că trebuie acordată o atenție deosebită Africii, pentru a ajuta acest continent să depășească o situație politică, economică, socială și de mediu dificilă.

5.7.

Este necesar să se relanseze rolul geopolitic strategic al UE în promovarea proceselor globale de pace și a oportunităților de dezvoltare economică în vecinătatea UE: Balcanii de Vest, țările din zona mediteraneană și din Parteneriatul estic și din alte zone afectate de conflicte.

6.   Promovarea modului nostru de viață european

6.1.   Măsurile sociale

6.1.1.

Dincolo de aspectele economice și de mediu, programul de lucru al UE pentru 2021 trebuie să fie direcționat de dimensiunea socială. Aceasta înseamnă că angajamentul său pentru o Europă socială și durabilă va constitui o prioritate. În această acțiune, organizațiile societății civile joacă, de asemenea, un rol important. Se întrevede o oportunitate prin promovarea inovării sociale ca model de redresare prin creare, proiectare și producție în mod concertat. Într-un peisaj social complex, cu provocări societale masive, singura cale este de a mobiliza toate resursele din societate, acționând la nivel intersectorial și pluridisciplinar pentru a identifica soluții. Societatea civilă organizată reprezintă un catalizator pentru inovare socială.

6.1.2.

Se impune asigurarea unei înțelegeri mai ample a „tranziției juste” (dincolo de contextul cărbunelui) și punerea în aplicare integrală a Pilonului european al drepturilor sociale, totodată fiind stimulată reformarea sistemelor redistributive, a echilibrului dintre viața profesională și cea privată și a egalității de gen.

6.1.3.

Punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale (PEDS) la nivel european și în toate statele membre este un pas important în lansarea proactivă a unui proces de convergență socială în sens ascendent. Orientările politice ale Comisiei au promis o tranziție justă pentru toată lumea către o economie socială de piață verde. În acest context, Comisia a prezentat o foaie de parcurs privind „O Europă socială puternică pentru tranziții juste”, care a lansat o discuție cu statele, regiunile și partenerii UE cu privire la angajamentele concrete luate în vederea punerii în aplicare a Pilonului pentru a înregistra progrese la nivelul UE, național, regional și local până în noiembrie 2020 (9). Pe baza contribuțiilor primite, Comisia va prezenta un Plan de acțiune la începutul anului 2021 pentru punerea în aplicare a pilonului social. Anexa la foaia de parcurs cuprinde propuneri suplimentare pentru anul 2021. Acestea includ o garanție pentru copii, un plan de acțiune pentru economia socială, o strategie pentru handicap și o viziune pe termen lung pentru zonele rurale (10).

6.1.4.

În contextul foii de parcurs, Comisia a lansat o consultare primară și apoi una secundară cu partenerii sociali cu privire la salarii minime juste (11). CESE se află în așteptarea unei posibile inițiative legislative a Comisie în perioada imediat următoare cu privire la salarii minime juste decente. Obiectivul ar trebui să fie asigurarea faptului că toate salariile minime din toate statele membre le asigură tuturor lucrătorilor un nivel de trai decent. CESE salută gestul Comisiei de recunoaștere a faptului că există posibilitatea de a lua măsuri la nivelul UE pentru promovarea rolului negocierii colective în susținerea caracterului adecvat și a acoperirii salariului minim și că măsurile de susținere a negocierii colective, în special la nivel sectorial, ar trebui să fie incluse în acțiunea UE privind salariile minime (12).

6.1.5.

Complexitatea dimensiunii sociale a UE este de așa natură încât consolidarea acesteia presupune instituirea unor mecanisme de guvernanță care să permită soluționarea problemelor colective prin intermediul a diferiți actori din diferite sectoare. Rolul dialogului social este esențial. O redresare socială profundă înseamnă, de asemenea, un acces mai bun la sindicate și o protecție mai bună. Ar trebui să se susțină negocierea colectivă și democrația la locul de muncă. UE și statele membre trebuie să-i sprijine pe partenerii sociali în creșterea semnificativă a ratei de acoperire a negocierii colective. Se impune consolidarea reprezentativității și a autonomiei, precum și a legăturilor dintre nivelul european și cel național în contextul dialogului social. În plus, se impune îmbunătățirea în continuare a capacității partenerilor sociali și implicarea acestora în procesul de elaborare a politicilor, precum și asigurarea unui cadru de relații industriale stabil și echilibrat. CESE consideră că este necesară revizuirea de către Comisia Europeană a Cadrului de calitate al UE pentru anticiparea schimbărilor și restructurare și propune un temei juridic pentru condițiile-cadru specifice privind participarea lucrătorilor, fără a aduce atingere competențelor naționale (13), în vederea creșterii gradului de implicare a lucrătorilor în gestionarea provocărilor Pactului verde și ale procesului de transformare digitală.

6.1.6.

CESE îndeamnă Comisia să reformeze guvernanța economică a Uniunii Europene. CESE are convingerea că se impun unele schimbări în ceea ce privește: (a) guvernanța, mai exact sunt necesare mecanisme de guvernanță specifice pentru abordarea mai rapidă a problemelor urgente și soluționarea problemelor complexe. Rolul unor astfel de mecanisme ar fi acela de a stabili o legătură între nivelul UE și cel al statelor membre, fără a înlocui capacitatea de acțiune la niciunul dintre aceste niveluri; (b) integrarea ODD în procesele de monitorizare economică și socială și în procesele bugetare ale UE. În acest sens, semestrul european ar putea fi dotat cu indicatori sociali, economici și de mediu noi, îmbunătățiți, cuantificabili și complementari pentru a monitoriza și a urmări toate aspectele și principiile Pilonului european al drepturilor sociale, precum și cele 17 ODD (14).

6.1.7.

CESE salută propunerea anunțată în ceea ce privește îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru lucrătorii pe platforme în 2021. Cu toate acestea, CESE regretă că provocarea mult mai amplă referitoare la o tranziție justă și favorabilă incluziunii nu este abordată în mod direct în comunicarea Comisiei (15). Acesta insistă asupra nevoii de a elabora un plan de acțiune ambițios care să încurajeze statele membre să își respecte promisiunile în ceea ce privește proclamarea Pilonului european al drepturilor sociale (16).

6.1.8.

Redefinirea muncii prezintă o importanță crucială în faza de redresare după criza provocată de COVID-19. În sectorul privat și public de sănătate și asistență, urmărirea creșterii productivității a fost în detrimentul calității serviciilor și a subminat experiența profesională, având efecte dramatice în timpul crizei medicale în majoritatea statelor membre. Trecerea la activități bazate pe servicii ar conduce la o economie cu o utilizare intensivă a forței de muncă, ceea ce ar contrabalansa natura precară a locurilor de muncă din aceste sectoare, cu susținerea unor niveluri mai ridicate de ocupare a forței de muncă și readucerea locurilor de muncă în economia reală. Prin urmare, este esențial să existe politici pentru sprijinirea muncii de calitate în sectoarele care utilizează intensiv forța de muncă și care asigură servicii de înaltă calitate.

6.1.9.

CESE este în continuare îngrijorat de faptul că sărăcia în general și sărăcia persoanelor încadrate în muncă rămân o problemă semnificativă în numeroase state membre. Pe lângă îmbunătățirea nivelului salariilor, este nevoie de o abordare cuprinzătoare la nivelul UE și al statelor membre, inclusiv de măsuri care să asigure scheme privind un venit minim adecvat, standarde minime comune în domeniul asigurărilor de șomaj și scheme eficace pentru o incluziune activă, sprijinite de servicii sociale esențiale și de abilitare. De asemenea, este nevoie de piețe ale muncii, de servicii publice de ocupare a forței de muncă și de politici active pe piața muncii care să fie funcționale (17).

6.1.10.

CESE susține Strategia Comisiei privind egalitatea de gen 2020-2025 și recomandă acesteia să adopte strategii de abordare integratoare a egalității de gen în cadrul tuturor organismelor de programare și de guvernare, precum și o abordare intersecțională a egalității de gen. Strategia ar trebui să fie pusă în aplicare în paralel cu combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 prin răspunsuri politice adaptate și specifice. Comitetul ia act de intenția Comisiei de a propune o inițiativă legislativă privind măsuri obligatorii de transparență a plăților. În abordarea diferențelor de remunerare și a disparităților de gen, ar trebui să se asigure o recunoaștere socială mai bună și să se confere o valoare economică mai mare locurilor de muncă și sectoarelor care angajează în mod tradițional multe femei care sunt deseori plătite insuficient și subapreciate.

6.1.11.

Este important să se abordeze și să se reducă în continuare consecințele socioeconomice ale pandemiei, care sunt deosebit de puternice în domeniile principale ale transporturilor, călătoriilor și turismului.

6.2.   Migrația și perioada post-COVID-19

6.2.1.

Pe fondul apariției pandemiei de COVID-19, al tragediei imense generate de aceasta în sistemele naționale de sănătate și al prăbușirii economiei în toate țările, chestiunea migrației a părut să piardă din atenție și să fie estompată, opinia publică tratând-o cu o oarecare indiferență. Solicitanții de azil nu pot fi abandonați din cauza crizei actuale. Drepturile fundamentale de protecție reprezintă nucleul valorilor europene și nu pot fi abandonate atunci când sunt incomode.

7.   Un nou elan pentru democrația europeană

7.1.

Uniunea Europeană se bazează pe valori europene comune care nu sunt în niciun caz negociabile: respectarea demnității umane și a drepturilor omului, a libertății, a democrației, a egalității și a statului de drept. Aceste valori nu pot fi uitate atunci când UE și statele sale membre se confruntă cu o situație de urgență și cu efectele acesteia în ceea ce privește provocările economice și sociale. Chiar dacă răspunsul la criza actuală trebuie să fie prompt și justifică anumite măsuri temporare excepționale, acestea nu pot contraveni statului de drept și nu pot pune în pericol democrația, separarea puterilor în stat și drepturile fundamentale ale cetățenilor europeni. CESE insistă asupra faptului că toate măsurile de politică adoptate în acest sens trebuie să fie armonizate integral cu valorile noastre comune, astfel cum sunt prevăzute la articolul 2 din TUE.

7.2.

În acest nou proces de redresare și de reconstrucție, CESE speră ca această proximă conferință privind viitorul Europei să constituie o ocazie de a consolida și a aprofunda structura instituțională a UE, precum și de a asigura o veritabilă reînnoire a proiectului UE, capabil să facă față provocărilor din următoarele decenii.

7.3.

Criza provocată de pandemia de COVID-19 a scos la iveală limitele și deficiențele instituționale ale Uniunii Europene, totodată demonstrând nevoia stringentă pentru o Uniune eficace și eficientă. Se impune o nouă structură a Uniunii Europene, care să treacă dincolo de contextul pieței unice UE pentru a conduce la o Europă mai integrată cu o capacitate fiscală reală și al cărei obiectiv principal să fie îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă ale cetățenilor săi. Din aceste motive, CESE consideră că procesul conferinței ar trebui să țină cont de instrumentele de redresare existente ale UE și de solidaritatea care a fost deja instituită, asigurându-se totodată durabilitatea ecologică, dezvoltarea economică, progresul social, securitatea și democrația. CESE subliniază faptul că, în pofida pandemiei, implicarea directă a organizațiilor societății civile, precum și a partenerilor sociali și a reprezentanților aleși trebuie să rămână o prioritate a conferinței și așteaptă cu nerăbdare începerea conferinței în vederea edificării unei Uniuni mai democratice, mai eficace și mai reziliente împreună cu toți cetățenii UE. CESE consideră că domeniul de aplicare al conferinței ar trebui să fie lăsat de către Comisie deschis oricăror rezultate posibile, inclusiv propuneri legislative, inițierea unor schimbări la nivel de tratate sau de altă natură.

7.4.

În opinia CESE, dezinformarea reprezintă o amenințare directă nu numai la adresa capacității cetățenilor de a lua decizii politice în cunoștință de cauză, ci și la adresa proiectului integrării europene și, prin urmare, a unității, prosperității și influenței mondiale a Uniunii Europene. Slăbirea capacităților decizionale democratice ale UE este în interesul mai multor puteri străine și al grupărilor extremiste care se opun cooperării europene și unei coeziuni mai puternice. CESE ar dori să își afirme sprijinul ferm pentru eforturile actuale ale UE de combatere a dezinformării – externe și interne – și îndeamnă Comisia să asigure conformitatea deplină și să monitorizeze acțiunile de reglementare în conformitate cu codul de bune practici privind dezinformarea, continuarea dezvoltării „sistemului de alertă timpurie” instituit recent și a unităților de informații din cadrul STRATCOM, precum și extinderea acțiunilor Serviciului European de Acțiune Externă pentru combaterea dezinformării, în paralel cu extinderea considerabilă a acțiunii UE pentru combaterea dezinformării interne (18).

7.5.

CESE sprijină ferm propunerea Comisiei Europene de dezvoltare a unui „Plan european de acțiune pentru democrație”, care ar trebui să fie cuprinzător și să aibă un caracter permanent și capacitatea de a institui schimbări și care să fie asigurat prin sprijin financiar și prin coordonare interinstituțională. Planul european de acțiune pentru democrație și inițiativele aferente viitoare ar trebui să își fixeze un nivel de ambiție mai mare pentru a asigura existența unei prese libere și pluraliste și a unui jurnalism independent de calitate, pentru reglementarea eficace a platformelor de comunicare socială, în special pentru combaterea dezinformării și inclusiv pentru reglementarea publicității politice online și a responsabilității pentru conținutul aferent, pentru un proces electoral modernizat și pentru includerea grupurilor dezavantajate, în special a persoanelor cu handicap, dar și pentru extinderea educației civice cu privire la Uniunea Europeană și la procesul democratic al acesteia în toate statele membre. CESE reamintește propunerea sa privind o strategie a UE ambițioasă de comunicare, educare și sensibilizare a cetățenilor cu privire la drepturile fundamentale, statul de drept și democrație (19).

7.6.

Se impune luarea de măsuri suplimentare pentru a asigura o presă liberă și pluralistă și un jurnalism independent de calitate, precum și reglementarea platformelor de comunicare socială în vederea combaterii dezinformării, care să includă reglementarea publicității politice online și a responsabilității pentru conținutul aferent publicat online.

7.7.   O mai bună legiferare și vedere prospectivă

7.7.1.

CESE solicită în continuare o Agendă revizuită pentru o mai bună legiferare, care să integreze „o verificare a durabilității” pentru a asigura faptul că toate actele legislative și politicile UE contribuie la realizarea ODD.

7.7.2.

CESE este dedicat acțiunii de contribuire la succesul noii platforme „Pregătiți pentru viitor” (F4F) care înlocuiește platforma REFIT și salută acțiunea de actualizare a rolului CESE în cadrul F4F în ceea ce privește participarea, reprezentarea și contribuția. Această platformă nouă va implica statele membre și reprezentanții societății civile în acțiunea de simplificare și reducere a sarcinii de reglementare inutile, precum și de pregătire a Europei pentru noi provocări care apar în viitor, cum ar fi digitalizarea. Criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat importanța conceperii de politici și a consolidării capacităților, astfel încât acestea să fie pregătite pentru abordarea incertitudinilor viitorului.

7.7.3.

CESE subliniază faptul că o mai bună legiferare nu înlocuiește deciziile politice și nu poate, în niciun caz, să conducă la dereglementare sau să aibă ca efect reducerea nivelului de protecție socială, a mediului, a consumatorilor și a drepturilor fundamentale. CESE invită Comisia să revizuiască orientările și criteriile din setul său de instrumente pentru o mai bună legiferare în vederea integrării obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale Agendei Orizont 2030 în procesele de evaluare. O „verificare a durabilității” ar trebui inclusă în mod explicit în setul de instrumente pentru o mai bună legiferare. CESE își reiterează solicitarea ca ecosistemul european în domeniul evaluării impactului (EI) și al evaluării continue să evolueze în continuare, în vederea îmbunătățirii calității sale și a promovării participării active a societății civile organizate la proiectarea și punerea în aplicare a legislației (20).

7.7.4.

CESE îi sugerează Comisiei să combine consultările publice (din cauza limitărilor acesteia) cu mese rotunde ad-hoc ale părților interesate relevante, cum ar fi partenerii sociali și societatea civilă organizată, pentru a consolida democrația participativă.

7.7.5.

Ar trebui să se consolideze implicarea organizațiilor societății civile în evaluarea impactului și în prospectivele strategice pentru a asigura faptul expertiza și cunoștințele practice ale acestora sunt luate în considerare în proiectarea legislației și a politicilor viitoare în noul context al perioadei care urmează pandemiei de COVID-19.

7.7.6.

Organizațiile societății civile sunt ele însele victime ale inegalităților și ale deficiențelor sistemului. Capacitatea lor actuală și viitoare de a satisface nevoi este amenințată de resursele adesea limitate și fluctuante. Aceste aspecte trebuie rezolvate prin asigurarea unor mecanisme de finanțare pentru OSC. Programul de lucru al Comisiei pentru 2021 ca urmare a crizei reprezintă o oportunitate majoră de a revizui legătura dintre UE și organizațiile societății civile în sensul unui sprijin financiar mai durabil și structural față de finanțarea bazată pe proiecte.

Bruxelles, 16 iulie 2020.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  Rezoluția privind reconstrucția și redresarea după criza provocată de pandemia de COVID-19 (JO C 311, 18.9.2020, p. 1).

(2)  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1590732521013&uri=COM:2020:456:FIN

(3)  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1590574123338&uri=CELEX:52020DC0380

(4)  NAT/784 – Legea europeană a climei (a se vedea pagina 143 din prezentul Jurnal Oficial).

(5)  A se vedea nota de subsol 4.

(6)  A se vedea pagina 124 din prezentul Jurnal Oficial.

(7)  INT/894 – „Cartea albă privind inteligența artificială” (a se vedea pagina 87 din prezentul Jurnal Oficial).

(8)  A se vedea., de exemplu, https://www.ilo.org/global/standards/lang--en/index.htm

(9)  https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/qanda_20_20

(10)  O Europă socială puternică pentru tranziții juste

(11)  https://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=1226&furtherNews=yes&newsId=9696

(12)  SOC/632 – „Salarii minime decente în Europa” este în curs.

(13)  CCMI/124 – Cadrul de calitate al UE pentru anticiparea schimbărilor și restructurare (JO C 19, 21.1.2015, p. 50).

(14)  https://www.eesc.europa.eu/ro/documents/resolution/european-economic-and-social-committees-contribution-2020-commissions-work-programme-and-beyond

(15)  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1600965538199&uri=CELEX:52020DC0102

(16)  INT/897 – Strategia industrială (a se vedea pagina 108 din prezentul Jurnal Oficial).

(17)  Avizul SOC/632 al CESE pe tema „Salarii minime decente în Europa”, în curs de elaborare, avizul SOC/583 al CESE: https://www.eesc.europa.eu/en/our-work/opinions-information-reports/opinions/common-minimum-standards-field-unemployment-insurance-eu-member-states-concrete-step-towards-effective-implementation (JO C 97, 24.3.2020, p. 32) și Avizul CESE intitulat „Pentru o directivă-cadru europeană privind venitul minim” (JO C 190, 5.6.2019, p. 1).

(18)  SOC/630 – „Efectele campaniilor asupra participării la procesul de luare a deciziilor politice” (JO C 311, 18.9.2020, p. 26).

(19)  JO C 282, 20.8.2019, p. 39 și Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu: Consolidarea în continuare a statului de drept în cadrul Uniunii – Situația actuală și posibile etape ulterioare, 3 aprilie 2019.

(20)  INT/886 – „O mai bună legiferare pentru bilanț” (JO C 14, 15.1.2020, p. 72).


AVIZE

Comitetul Economic şi Social European

A 553-a sesiune plenară din 15 și 16 iulie 2020, în format hibrid

28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 364/14


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Promovarea unei uniuni bancare mai favorabile incluziunii și mai durabile prin îmbunătățirea contribuției băncilor comunitare la dezvoltarea locală și construirea unui sistem financiar internațional și european responsabil din punct de vedere social”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 364/02)

Raportor:

Giuseppe GUERINI

Decizia Adunării Plenare

20.2.2020

Temei juridic

Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

 

Aviz din proprie inițiativă

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială

Data adoptării în secțiune

24.6.2020

Data adoptării în sesiunea plenară

16.7.2020

Sesiunea plenară nr.

553

Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)

205/6/6

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Normele adoptate în ultimii ani la nivel internațional și european nu au luat întotdeauna în considerare pe deplin diferitele modele care contribuie la diversitatea bancară în Europa, ceea ce a condus la un impact semnificativ asupra băncilor mai mici și a celor regionale, care sunt adesea organizate sub formă de cooperativă, în special în state membre precum Italia și Spania.

1.2.

Diferitele modele care caracterizează pluralismul și diversitatea sistemului bancar european nu au fost afectate în același mod de acțiunile de reglementare care au urmat crizei financiare din trecut. În unele cazuri, băncile care au contribuit cel mai puțin la criza din 2008 au fost în realitate supuse unor presiuni mai severe în urma normelor adoptate ca răspuns la criză.

1.3.

Deși recunoaște progresele înregistrate de Comisie în ceea ce privește luarea în considerare a instituțiilor bancare mai mici și mai puțin complexe în acțiunile sale de reglementare cele mai recente, CESE consideră utilă sporirea în continuare a proporționalității normelor bancare în raport cu caracteristicile beneficiarilor lor, fără a sacrifica eficacitatea cadrului prudențial. În același timp, principiile și obiectivele generale care stau la baza măsurilor luate de la începutul crizei financiare nu ar trebui puse în pericol sau subminate, întrucât ele s-au dovedit a fi atât necesare, cât și practice. Securitatea, stabilitatea și reziliența sistemului financiar au o importanță capitală.

1.4.

CESE salută amânarea punerii în aplicare a acordului Basel III-plus, decisă recent, încurajând o transpunere, la momentul oportun, a noilor norme privind cerințele de capital care să țină seama în mod corespunzător de diversitatea modelelor de afaceri bancare din Europa și de contribuția acestora la diversificarea și reziliența uniunii bancare.

1.5.

În special, CESE dorește valorificarea rolului special pe care îl joacă băncile regionale și comunitare, adesea organizate sub formă de cooperative în unele state membre, cum ar fi Italia și Spania, în favoarea IMM-urilor și a gospodăriilor la nivel local, acestea reprezentând, în unele cazuri, principala, dacă nu chiar unica sursă de acces la credite pentru mii de cetățeni și întreprinderi din Europa.

1.6.

De asemenea, CESE dorește valorificarea corespunzătoare a contribuției la sistemul bancar european a băncilor cooperatiste de dimensiuni mai mari din țări precum Germania, Austria, Țările de Jos și Franța. În cazurile în care acestea contribuie la riscurile sistemice, acest aspect trebuie luat în considerare în mod corespunzător în procesele de reglementare și supraveghere.

1.7.

De asemenea, trebuie reamintit rolul important pe care îl joacă aceste bănci în promovarea democrației economice, facilitând participarea părților interesate relevante, care nu sunt simpli acționari sau clienți, ci asociați care pot participa pe baza votului lor la stabilirea direcțiilor de guvernanță, care sunt, de fapt, orientate mai degrabă către crearea de valoare pentru respectivele părți interesate, nu crearea de valoare pentru acționari.

1.8.

CESE consideră că băncile europene, inclusiv băncile regionale și cele cooperatiste, vor juca un rol esențial în redresarea economică după criza provocată de pandemia de COVID-19, în sprijinul economiei și al ocupării forței de muncă.

1.9.

Un sistem bancar diversificat, la care participă o pluralitate de părți interesate și care este înrădăcinat în teritoriile și comunitățile locale, reprezintă, de asemenea, o garanție importantă pentru menținerea unei responsabilități sociale comune, cu participarea cetățenilor, a IMM-urilor și a operatorilor economici individuali, printr-o intensă implicare în economia reală.

2.   Observații generale

2.1.

Prezentul aviz din proprie inițiativă reprezintă contribuția CESE la un proiect de uniune bancară în sprijinul obiectivelor de dezvoltare durabilă și de incluziune socială necesare pentru a asigura competitivitatea viitoare a Uniunii Europene în contextul multiplelor provocări globale. În acest sens, CESE ar dori să arate cât de interesată este societatea civilă de realizarea unei uniuni bancare incluzive, diversificate și durabile.

2.2.

Această contribuție vine în continuarea unei serii de alte avize ale CESE privind rolul băncilor locale și cooperative (1) și este cu atât mai necesară astăzi, în contextul crizei globale în domeniul sanitar, umanitar, economic, social și al ocupării forței de muncă, cauzată de pandemia de COVID-19.

2.3.

Înmulțirea constantă a normelor bancare la nivel european și înăsprirea lor progresivă de-a lungul anilor nu au reușit întotdeauna să țină seama de diferitele modele care contribuie la diversitatea bancară în Europa și să ducă la elaborarea unor norme proporționale care să fie adecvate și pentru băncile mai mici și pentru cele regionale.

2.4.

Argumentele care vor fi elaborate în continuare se referă în primul rând la băncile comunitare, care au adesea dimensiuni mici și o structură de conducere simplificată. Acestea se referă, de asemenea, la băncile cooperatiste de diferite tipuri și dimensiuni din Europa. Aceste bănci sunt de mici dimensiuni, sunt numeroase și, în unele țări precum Italia și Spania, au activități exclusiv la nivel local. Pe de altă parte, în state membre precum Germania, Austria și Țările de Jos, ele sunt actori relevanți, dar, funcționând ca niște cooperative, prezintă aceeași trăsătură distinctivă ca alte bănci cooperatiste, fiind preocupate mai degrabă de crearea de valoare pentru părțile interesate decât (în principal) de crearea de valoare pentru acționari. Atunci când sunt organizate într-un grup bancar cotat pe piața bursieră, băncile cooperatiste trebuie să aibă o serie de caracteristici comune cu celelalte societăți cotate la bursă.

2.5.

Abordarea problemei reglementării bancare necesită un dublu angajament: de a rememora, inclusiv dintr-o perspectivă critică, evenimentele care au condiționat în mod progresiv cadrul european de reglementare și de a avea o viziune clară asupra obiectivelor stabilite pentru viitor.

2.6.

În acest sens, trebuie reamintit faptul că actualul cadru în vigoare reprezintă, în mare măsură, un răspuns la criza din 2008. Legiuitorul european a avut ca scop modificarea normelor pentru a remedia lacunele evidențiate de criză și, în principal, pentru a garanta că băncile sunt mai bine dotate și mai reziliente în cazul unor crize viitoare.

2.7.

Deși obiectivele reformelor puse în aplicare au fost și rămân lăudabile, nu există nicio îndoială că abordarea adoptată până în prezent de către organismul de reglementare bancară a avut un impact asimetric asupra diverselor ramuri ale sectorului bancar.

2.8.

Diferitele modele care sunt o sursă de pluralism și diversitate în sistemul bancar european au fost afectate în mod diferit de reformele puse în aplicare. În unele cazuri, modelele de afaceri care au contribuit cel mai puțin la criza din 2008, cum ar fi băncile locale, adesea de dimensiuni mici și mijlocii și în unele state au formă de cooperativă, au fost supuse unei presiuni mai mari ca urmare a acestor norme.

2.9.

Într-o oarecare măsură din cauza normelor care au devenit din ce în ce mai greu de respectat sub diverse aspecte, băncile locale mici și mijlocii au fost supuse unei presiuni normative progresive de a se alătura grupurilor mai mari și de a fuziona, sub sancțiunea ieșirii de pe piață, ceea ce a condus la pierderea diversității sistemului bancar european.

3.   Băncile regionale și reglementarea bancară: observații generale

3.1.

Diferitele reglementări introduse în ultimii ani în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor internaționale și a normelor europene au penalizat băncile mici și mijlocii, în special societățile cooperatiste, regionale și mutuale, din trei motive:

(a)

costurile de conformare care rezultă dintr-o reglementare semnificativă, complexă, foarte detaliată și în continuă schimbare;

(b)

recunoașterea limitată a relevanței sistemice diferite a băncilor locale în ceea ce privește riscul;

(c)

avantajul în ceea ce privește costurile de finanțare de care se bucură băncile sistemice mari.

3.2.

Din aceste motive, CESE consideră că este util ca legiuitorul să sporească rapid proporționalitatea structurată și caracterul adecvat al normelor bancare în raport cu entitățile reglementate. Legiuitorul ar trebui să urmărească realizarea a trei obiective:

(a)

reducerea denaturărilor artificiale ale concurenței în măsura în care acestea sunt induse de norme care nu sunt proporționale sau adecvate în raport cu diferitele caracteristici ale entităților reglementate, inclusiv cu obiectivele de afaceri care le definesc;

(b)

menținerea unei industrii bancare europene diversificate și, ca atare, mai rezistentă la viitoarele crize financiare și economice;

(c)

încurajarea (și nu reducerea) sprijinului pentru credite acordate întreprinderilor mici și mijlocii, sectorul-cheie al economiei din Europa.

3.3.

CESE sprijină amânarea punerii în aplicare a acordului Basel III-plus, decisă recent, încurajând transpunerea, la momentul oportun, în legislația UE, într-un mod care să țină seama în mod corespunzător de diversitatea modelelor de afaceri bancare din Europa.

3.4.

Având în vedere procesul de transpunere a noilor reforme cuprinse în acordurile Basel, CESE consideră util să se reamintească și să se sprijine cele șapte principii stabilite în iunie 2019 de către Comitetul științific al CERS (Comitetul european pentru riscuri sistemice), care au fost elaborate înainte de lansarea finală a evaluării consultative a CERS (2).

(a)

Adaptabilitate : reglementarea financiară trebuie să poată evolua alături de sistemul financiar și să nu devină un obstacol în calea inovării. Acest lucru presupune, de asemenea, să nu se creeze obstacole semnificative în calea intrării în sector a unor bănci noi și să nu se împiedice apariția unor noi modele de afaceri sau menținerea unor modele bancare alternative deja consacrate, cum ar fi cel al cooperativei.

(b)

Diversitate : diversitatea instituțiilor financiare și a practicilor comerciale ar trebui menținută, deoarece această diversitate reprezintă o protecție eficientă împotriva instabilității sistemice. Trebuie evitată omogenizarea excesivă a întreprinderilor și activităților care fac obiectul reglementării: capacitatea de a dezvolta „anticorpi” și diferite forme de reacție/reziliență la ciclurile economice negative sporește, de exemplu, stabilitatea generală a industriei financiare și, în general, a economiei.

(c)

Proporționalitate : sarcina privind reglementarea ar trebui să fie proporțională cu gravitatea imperfecțiunii pieței care trebuie corectată, precum și cu importanța din punct de vedere sistemic a entităților reglementate.

(d)

Posibilitatea de rezoluție : reglementarea ar trebui să le permită instituțiilor care nu sunt viabile din punct de vedere economic să iasă din sistem fără a compromite stabilitatea sistemică. Cu toate acestea, trebuie adoptate politici care să țină seama de structura internă și de complexitatea instituțiilor în cauză.

(e)

Perspectiva sistemică : reglementarea financiară ar trebui să vizeze garantarea furnizării continue a serviciilor financiare esențiale pentru societate. Un sistem de reglementare care încurajează concentrarea activităților către un număr limitat de instituții financiare poate fi mai vulnerabil, deoarece depinde de supraviețuirea financiară a acestor câteva instituții.

(f)

Disponibilitatea informațiilor : fluxurile de informații de la bănci către autoritățile de reglementare, prevăzute în legislația sectorială, ar trebui să permită identificarea rapidă a canalelor de „contagiune” și a zonelor cu vulnerabilități.

(g)

Norme care nu fac parte din cadrul de reglementare : existența cadrului de reglementare nu ar trebui să conducă la eliminarea soluțiilor stabilite în afara domeniilor de reglementare stricte.

4.   Câteva propuneri concrete de transpunere a noilor norme în cadrul de reglementare al uniunii bancare

4.1.

În legislatura europeană 2019-2024, se poate presupune că Comisia Europeană își va revizui programul legislativ ca urmare a situației de urgență provocată de pandemia de COVID-19. În așteptarea anunțării noului program, principalele obiective ale adaptării normative a sistemului bancar european pentru care CESE consideră că este important să se ia măsuri sunt următoarele:

4.2.

Acordul Basel (încheiat în decembrie 2017) trebuie transpuse prin utilizarea într-o măsură mai mare a sferei de interpretare și discreție a UE decât în cazul acordurilor Basel II și Basel III. În general, ar trebui recunoscut faptul că Comisia Europeană a luat unele măsuri în direcția corectă pentru a simplifica normele pentru instituțiile bancare mai mici și cu un grad redus de complexitate în diferite domenii, cum ar fi cerințele de raportare, supravegherea și cerințele de capital (factorul de sprijin al IMM-urilor). Cu toate acestea, este necesar să se continue în această direcție, adaptând, pe cât posibil, normele la diferite modele de afaceri, fără a sacrifica eficacitatea reglementării prudențiale.

4.3.

În special, CESE recunoaște rolul special pe care îl au băncile regionale și comunitare, adesea organizate sub formă de cooperative în unele state membre, cum ar fi Italia și Spania, în raport cu IMM-urile și gospodăriile. De asemenea, CESE apreciază contribuția la sistemul bancar european a băncilor cooperatiste de dimensiuni mai mari din țări precum Germania, Austria și Țările de Jos. În cazurile în care acestea contribuie la riscurile sistemice, acest aspect trebuie luat în considerare în mod corespunzător în procesele de reglementare și supraveghere.

4.4.

Ar fi benefic pentru sistemul economic și bancar european să mergem mai departe de formula [prevăzută la articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene (3)] potrivit căreia băncile aparținând unui grup bancar „semnificativ” devin „semnificative” la rândul lor, în ciuda faptului că ele sunt instituții mici din punctul de vedere al dimensiunii, rolului și vulnerabilității la așa-numitele riscuri sistemice, cu scopul de a recunoaște formele de proporționalitate introduse în mai 2019 de Directiva privind cerințele de capital (CRD V) și Regulamentul privind cerințele de capital (CRR II), așa-numitul „pachet bancar”. Articolul 84 alineatul (4) din CRD V și articolul 4 alineatul (1) punctul 145 din CRR II introduc conceptul de „instituție mică și cu un grad redus de complexitate”, reducând astfel anumite cerințe, în special în ceea ce privește obligația de informare.

4.5.

CESE consideră că definiția noțiunii „instituție mică și cu un grad redus de complexitate” ar putea permite în prezent o abordare sistematică a proporționalității. Simplificarea obligațiilor pentru instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate nu ar trebui să se limiteze la domeniul de aplicare al obligației de informare. Ar trebui să fie posibilă extinderea la alte cerințe prudențiale și de supraveghere. De exemplu, o instituție mică și cu un grad redus de complexitate nu ar trebui supravegheată ca instituție „semnificativă”, atunci când este afiliată unui grup „semnificativ” în temeiul unei norme de drept intern care impune acest lucru. O astfel de situație ar putea conduce, în practică, la un fel de dublă supraveghere a băncilor mai mici la diferite niveluri, cu un impact negativ semnificativ în ceea ce privește atât costurile de asigurare a conformității pentru bănci, cât și cele de reglementare pentru autoritățile bancare.

4.6.

De asemenea, CESE solicită revizuirea normelor și a mecanismelor care reglementează rezoluția și lichidarea băncilor, metoda de calcul a indicatorului CMPE (4), măsurile alternative care pot fi adoptate prin fonduri de garantare specifice ale deponenților (5), constituite de anumite sisteme bancare regionale sau cooperatiste, în conformitate cu Hotărârea „Tercas” a Curții de Justiție a Uniunii Europene din 19 martie 2019 (6).

4.7.

Noua legislație primară, precum și normele de supraveghere privind finanțarea durabilă, nu trebuie să devină o povară suplimentară pentru respectarea legislației, având ca rezultat modele de supraveghere „nesustenabile” pentru băncile de mici dimensiuni și cu forma juridică de cooperativă.

4.8.

CESE sprijină propunerea Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European din 2019 privind oportunitatea introducerii unui „factor ecologic și social de susținere”, care să permită reducerea absorbției capitalului, pentru finanțarea de către bănci a întreprinderilor din economia socială și a celor angajate efectiv în programe de dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii. Având în vedere necesitatea de a asigura reziliența și stabilitatea sectorului financiar, ocazia de a elabora un factor de sprijin ecologic și social ar trebui, prin urmare, să fie examinată și evaluată în mod corespunzător.

4.9.

CESE consideră că este important ca noua reglementare referitoare la uniunea bancară să ofere instrumente concrete pentru a recunoaște că investițiile băncilor în activități cu impact social și de mediu pozitiv ar trebui, de asemenea, încurajate printr-un tratament favorabil din punctul de vedere al mecanismelor de protecție prudențiale impuse de Autoritatea Bancară Europeană (ABE).

4.10.

Această sensibilitate a reglementării ar fi, de asemenea, încurajată de datele care arată riscul mai scăzut al investițiilor realizate de societățile din economia socială, care a condus la un impact aproape irelevant asupra sistemului bancar european din punctul de vedere al creditelor neperformante.

4.11.

Colegiuitorii au ajuns la un compromis în primăvara anului 2019, încredințând ABE [articolul 501 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7), CRR] sarcina de a evalua – după consultarea Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) –, pe baza datelor disponibile și a concluziilor Grupului de experți la nivel înalt privind finanțarea sustenabilă al Comisiei, dacă este justificat un tratament prudențial dedicat expunerilor legate de activități asociate în mod substanțial cu obiectivele de mediu și/sau sociale. CESE speră ca această evaluare să fie efectuată cu atenție și să aibă rezultate pozitive.

5.   Grupuri bancare și supraveghere

5.1.

În ceea ce privește crearea de grupuri bancare cooperatiste impusă de reglementarea europeană, care conduce la agregarea băncilor comunitare și regionale, în special în unele țări, cum ar fi Italia și Spania, pentru a oferi o masă critică mai mare acțiunilor lor, băncile regionale ar trebui să poată gestiona în mod corespunzător absorbția de capital a participațiilor lor la capitalul fiecărei societăți-mamă, astfel încât să nu reducă în mod excesiv activele alocate creditării.

5.2.

În prezent, cadrul juridic prevăzut în legislația europeană privind grupurile bancare respectă trei articole din CRR:

(a)

articolul 10: grupuri bancare formate din bănci afiliate permanent la un organism central, cu garanții încrucișate și competențe de gestionare și coordonare (Italia, Olanda, Finlanda, Portugalia, Luxemburg);

(b)

articolul 113 alineatul (6): grupuri cu competențe de gestionare și coordonare în sarcina societății-mamă, și anume sisteme puternic integrate (Franța);

(c)

articolul 113 alineatul (7: sisteme de protecție instituțională (ISP): Germania, Austria, Spania, provincia Bolzano-Italia.

5.3.

Aceste trei scenarii diferite, de fapt, nu sunt în măsură să recunoască anumite caracteristici specifice care definesc funcționarea băncilor cooperatiste care au fost obligate să se alăture unor grupuri bancare cooperatiste sau sisteme de protecție instituțională după înființarea uniunii bancare.

5.4.

Obligația băncilor cooperatiste de a respecta cerințele privind ajutorul reciproc, de a-și dezvolta activitățile numai în teritoriile în care își au sediul, guvernanța lor democratică, absența unor scopuri lucrative individuale, limitele precise de repartizare a profiturilor și indivizibilitatea activelor nu corespund cadrului de reglementare actual.

5.5.

Acest lucru riscă să le slăbească eficacitatea tradițională ca bănci de dezvoltare teritorială cu funcție anticiclică dovedită.

6.   Cadrul post-COVID-19

6.1.

Impactul pandemiei COVID-19 a devenit perfect vizibil în acest moment. Va trebui să ne obișnuim cu niveluri mult mai ridicate ale datoriei publice, iar pentru a garanta că resursele ajung acolo unde trebuie în timp util, întregul sistem financiar va trebui mobilizat în contextul unui efort general comun care să implice autoritățile publice și actorii privați.

6.2.

În perspectiva a ceea ce va urma după criza de COVID-19, s-a precizat în mod oficial că băncile europene vor trebui să devină „vectori ai intervențiilor publice” pentru a sprijini economia și ocuparea forței de muncă după această situație de urgență sanitară. Prin urmare, „regulile și reglementările privind garanțiile nu vor trebui să împiedice în niciun fel crearea oportunităților necesare în acest scop în bilanțul băncilor” (8).

6.3.

Încă nu se poate ști care va fi evoluția crizei provocate de pandemia de COVID-19 în ceea ce privește economia și care va fi impactul final al acesteia asupra băncilor, însă trebuie făcute unele reflecții în lumina cadrului actual și viitor.

(a)

Din punct de vedere al reglementării, obiectivul principal după criza financiară din 2008 a fost reducerea riscului în bilanțurile bancare. De acum înainte și pentru o perioadă pe care nimeni nu este în măsură să o estimeze, bilanțurile bancare vor cuprinde inclusiv riscurile statelor și ale economiei reale.

(b)

Mecanismul unic de supraveghere (MUS), Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) au adoptat o serie de măsuri în marja de flexibilitate permisă de cadrul de reglementare actual, pentru a suspenda anumite sarcini sau a relaxa anumite cerințe prudențiale.

(c)

Dacă efectele economice și financiare ale crizei vor fi încă prezente într-o manieră semnificativă în bilanțurile bancare în viitor, acest impact va trebui să fie luat în considerare în momentul punerii în aplicare a Acordului de la Basel din decembrie 2017 în UE.

(d)

Decizia Comitetului de la Basel de a amâna punerea în aplicare a acordului din decembrie 2017 este, fără îndoială, adecvată și necesară, pentru a permite băncilor să facă față consecințelor pandemiei, atât pentru a ține seama de efectele crizei de COVID-19 asupra situației financiare a băncilor, cât și pentru a lua mai bine în considerare diversitatea bancară din Europa.

Bruxelles, 16 iulie 2020.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  CESE a emis deja în mai multe rânduri avize privind uniunea bancară (cum ar fi cel pe tema „Rolul băncilor cooperatiste și al caselor de economii în coeziunea teritorială”), însă recomandările cuprinse în acestea nu au fost încă valorificate. În 2014, ca răspuns la propunerea de regulament privind măsurile structurale de ameliorare a rezilienței instituțiilor de credit din UE [COM(2014) 43 final – 2014/0020 (COD)], CESE a făcut recomandări privind sprijinirea economiilor locale și necesitatea unei reglementări bancare care să respecte principiul proporționalității. În 2018, CESE a publicat un studiu intitulat Europe's cooperative banking models (ISBN: 978-92-830-4024-8; număr de catalog: QE-01-18-233-EN-N), care descrie situația și perspectivele sistemului bancar cooperatist în Europa.

(2)  Rapoartele Comitetului consultativ științific – Regulatory Complexity and the Quest for Robust Regulation, nr. 8, iunie 2019.

(3)  JO L 141, 14.5.2014, p. 1.

(4)  CMPE (cerință minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile) este o cerință introdusă de Directiva privind redresarea și rezoluția băncilor europene (BRRD), al cărei scop este de a asigura buna funcționare a mecanismului de recapitalizare internă, sporind capacitatea de absorbție a pierderilor băncii.

(5)  Un astfel de fond, care vizează protecția deponenților, este gestionat de Banche Cooperative Italiane consorziate (BCC-CR) (Consorțiul băncilor cooperatiste italiene). El reprezintă un exemplu util al modului în care a fost instituit, de fapt, un mecanism de protecție a deponenților, complet autofinanțat din resursele proprii ale băncilor, printr-un mecanism mutual în sistem de cooperativă. Fondul intervine: în cazul lichidării forțate a băncilor din consorțiu și, în cazul sucursalelor băncilor cooperatiste comunitare membre care își desfășoară activitatea în Italia, în cazul în care a intervenit sistemul de garantare al statului membru de origine; în cazul rezoluției instituțiilor financiare din consorțiu; în operațiunile privind cedarea de active, pasive, societăți comerciale, sucursale, bunuri și raporturi juridice care pot fi identificate ca întreg; pentru a depăși starea de criză sau riscul de criză al unui membru al consorțiului.

(6)  Această hotărâre anulează de fapt decizia Comisiei potrivit căreia ajutorul acordat de un consorțiu de drept privat în favoarea unuia dintre membrii săi constituie „ajutor acordat de un stat”.

(7)  JO L 176, 27.6.2013, p. 1.

(8)  A se vedea, de exemplu, argumentele fostului președinte al BCE, Mario DRAGHI, Financial Times, 26 martie 2020.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 364/21


Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Mecanisme fiscale de reducere a emisiilor de CO2

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 364/03)

Raportor:

Krister ANDERSSON

Decizia Adunării Plenare

20.2.2020

Temei juridic

Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială

Data adoptării în secțiune

24.6.2020

Data adoptării în sesiunea plenară

16.7.2020

Sesiunea plenară nr.

553

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

209/1/6

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE consideră că există motive întemeiate pentru a stabili norme uniforme la nivelul UE pentru combaterea încălzirii globale și, pe baza acestora, pentru a lansa discuții internaționale cu alte blocuri comerciale.

1.2.

Până în prezent, discuțiile s-au concentrat asupra reglementărilor și a taxelor de mediu, în special asupra taxelor de reducere a emisiilor. CESE susține că încălzirea globală trebuie abordată într-o manieră globală, cuprinzătoare și simetrică, ținând cont de nivelul de CO2 din atmosferă.

1.3.

În activitatea sa de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, Comisia s-a axat pe sistemul de comercializare a certificatelor de emisii. CESE consideră că, în viitor, ar putea fi util și necesar să se elaboreze, de asemenea, noi măsuri fiscale care să poată completa sistemul actual de comercializare a certificatelor de emisii și taxele pe carbon de la nivel național, pentru a realiza un cadru de politică eficace și simetric în vederea gestionării volumului tot mai mare de emisii de CO2.

1.4.

CESE salută abordarea Comisiei, întrucât aceasta pare o măsură adecvată pentru creșterea eficacității procesului de stabilire a tarifelor pentru emisiile de carbon la nivelul întregii economii. Un astfel de instrument ar trebui să fie coordonat cu alte instrumente suplimentare, inclusiv cu o nouă abordare în materie fiscală în cadrul pieței interne a UE, într-un cadru de politică coerent, precum și cu alte instrumente similare puse în aplicare în alte jurisdicții de la nivel mondial.

1.5.

CESE încurajează Comisia Europeană să întreprindă inițiative concrete pentru a institui taxe pe carbon similare în statele membre, cu scopul de a armoniza eforturile în direcția unei reduceri eficace a nivelului de CO2. Un rezultat ideal ar trebui să creeze condiții uniforme la nivelul pieței unice a UE în ceea ce privește emisiile/reducerile ce urmează a fi impozitate, precum și metodele și cotele de impozitare specifice pentru un impact egal asupra nivelului de CO2 din atmosferă.

1.6.

CESE consideră că, inclusiv în condițiile punerii în aplicare a noilor taxe și a măsurilor suplimentare, sunt șanse ca încălzirea globală să continue dacă volumul de CO2 emis deja nu poate fi eliminat din atmosferă.

1.7.

CESE încurajează dezvoltarea, prin investiții dedicate, a tehnologiilor de captare și stocare a dioxidului de carbon (CSC) și de captare, utilizare și stocare a dioxidului de carbon (CUSC), atât la nivelul UE, cât și la nivel național, întrucât acestea contribuie la obiectivul de reducere a impactului emisiilor de CO2 și, la un nivel mai general, la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă promovate de ONU și a obiectivelor Acordului de la Paris privind schimbările climatice.

1.8.

Statele membre ar trebui să adopte, în special, o politică simetrică și cuprinzătoare privind taxa de mediu, care să abordeze efectul CO2 asupra încălzirii globale. Trebuie introduse taxe cu cote atât pozitive, cât și negative. Veniturile obținute din taxele pe CO2 ar trebui folosite pentru finanțarea stimulentelor pentru tehnicile de reducere a CO2 aplicate la nivel local, regional și național.

1.9.

CESE atrage atenția asupra altor instrumente de politică pentru reducerea dioxidului de carbon. Acestea pot lua forme variate, de la noi tehnologii până la practici de amenajare a teritoriului, și ar trebui să fie încurajate și sprijinite atât la nivelul UE, cât și la nivel național. În primul rând, pădurile elimină dioxidul de carbon în mod natural, iar copacii sunt extrem de utili pentru stocarea carbonului eliminat din atmosferă prin fotosinteză. Măsuri precum extinderea, restaurarea și gestionarea corectă a pădurilor pot valorifica puterea fotosintezei de a reduce CO2.

1.10.

Pe lângă faptul că vânzarea de produse forestiere este impozitată la nivelul venitului proprietarului, ar trebui recunoscut faptul că plantarea copacilor și amenajarea de păduri reduc CO2 din atmosferă și, prin urmare, într-o abordare fiscală simetrică în ceea ce privește încălzirea globală, astfel de acțiuni ar trebui să fie încurajate printr-o taxă negativă pe CO2. Aceasta ar constitui o măsură importantă pentru atingerea obiectivelor climatice.

1.11.

CESE ar dori să sublinieze necesitatea punerii în aplicare a unor măsuri eficiente, într-o manieră acceptabilă din punct de vedere social pentru toată lumea.

2.   Observații generale

2.1.

Încălzirea globală reprezintă o preocupare pentru toată lumea, iar guvernele caută metode eficiente de limitare a creșterii globale a temperaturii. Mai mulți factori contribuie la încălzirea globală, însă emisiile de dioxid de carbon (CO2) sunt deosebit de importante.

2.2.

CO2 este gazul cu efect de seră produs cel mai frecvent ca urmare a activităților umane, contribuind la 64 % din încălzirea globală provocată de om (1). Concentrația de gaze cu efect de seră în atmosferă a înregistrat o creștere substanțială în ultimele decenii și, în prezent, este cu 40 % mai mare decât era atunci când a început industrializarea.

2.3.

Temperatura medie a suprafeței Pământului a crescut cu 0,9 grade Celsius de la sfârșitul secolului al XIX-lea (2). Această schimbare a fost determinată de creșterea emisiilor de dioxid de carbon și a altor emisii generate de oameni în atmosferă, care, potrivit mai multor cercetători, sunt responsabile pentru creșterea generală a temperaturii globale.

2.4.

Activitățile umane modifică ciclul dioxidului de carbon atât adăugând CO2 în atmosferă – influențând capacitatea absorbanților naturali, precum pădurile, de a elimina CO2 din atmosferă -, cât și influențând capacitatea solului de a stoca carbon. Principala activitate umană care generează CO2 este arderea combustibililor fosili – cărbune, gaze naturale și petrol – pentru energie și transport, urmată de anumite procese industriale și anumite practici de utilizare a terenurilor.

2.5.

În prezent, Asia este cea mai mare sursă regională de emisii din lume, reprezentând 53 % din emisiile globale, din care 10 miliarde de tone (deci peste un sfert din totalul global) provin din China, în timp ce America de Nord este a doua sursă de emisii (18 % din emisiile globale), urmată îndeaproape de Europa cu 17 % (3).

2.6.

Impactul emisiilor de CO2 asupra temperaturii Pământului și a schimbărilor climatice devine din ce în ce mai relevant pentru opinia publică și pentru societatea civilă, dar și pentru partidele politice, atât la nivel european, cât și la nivel național.

2.7.

Comisia Europeană, la rândul său, a tratat cu prioritate dezvoltarea de inițiative concrete de combatere a schimbărilor climatice în agenda sa politică, de exemplu în Pactul verde european (4), înainte să fie obligată să se concentreze asupra urgenței generate de pandemia de COVID-19 în primele luni ale anului 2020.

2.8.

Pactul verde (5) este o piatră de temelie a noii agende politice a Comisiei Europene. Acesta vizează furnizarea unui răspuns eficace la provocările de mediu întâmpinate în prezent și reprezintă o strategie de creștere menită să asigure reducerea la zero a emisiilor nete de gaze cu efect de seră în UE până în 2050.

2.9.

Pactul verde vizează sectoare majore ale economiei europene, precum transporturile, energia, agricultura, clădirile, dar și industrii specifice, precum industria oțelului, a cimentului, TIC, industria textilă și industria chimică. Comisia lucrează la prima „Lege europeană a climei” și la strategii și investiții suplimentare specifice pentru stimularea creșterii economice verzi. Fondul pentru o tranziție justă este important, dar ar putea avea nevoie de resurse suplimentare (6).

3.   Posibile instrumente de politică ce pot fi folosite pentru reducerea CO2  (7)

3.1.

Multe activități poluează, afectând alți actori din economie. Aceste efecte nu pot fi luate în considerare atunci când se iau decizii cu privire la efectuarea anumitor activități. Astfel, activitatea este desfășurată fără a se ține cont de externalitățile pe care le creează. Cu alte cuvinte, nu se ia în considerare costul social adevărat al activității. Este important ca, atunci când se iau decizii, să se aibă în vedere și costul social al poluării. Acest lucru se poate face prin impunerea unei taxe asupra activității în cauză. Astfel, externalitatea va fi internalizată în decizie și poluarea va fi redusă în funcție de costurile pe care le generează.

3.2.

Cu toate acestea, o activitate poate genera și o reducere a nivelului global al poluării, creând astfel o externalitate pozitivă. Astfel de activități ar trebui stimulate, ca să crească într-o asemenea măsură încât beneficiile aduse să fie recompensate pe deplin. Acest lucru se poate face acordând o subvenție sau o taxă negativă.

3.3.

Întrucât impactul emisiilor de CO2 are un caracter global, prețul poluării ar trebui să fie același pretutindeni în cazul impacturilor negative echivalente. Doar atunci se va putea impune taxa într-o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor. Prin urmare, este necesară o abordare globală (8).

3.4.

Cu toate acestea, este dificil de evaluat exact cât CO2 generează fiecare activitate și nu există o piață globală unde să se poată impune o taxă uniformă pe activitățile generatoare de CO2. Prin urmare, țările s-au văzut nevoite să apeleze la măsuri fragmentate. Este important ca măsurile adoptate să fie extinse la regiuni mai mari și la mai multe activități poluante.

3.5.

CESE consideră că există motive întemeiate pentru a stabili norme uniforme la nivelul UE și, pe baza acestora, pentru a lansa discuții internaționale cu alte blocuri comerciale.

3.6.

Utilizarea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii în UE și în alte regiuni reprezintă o metodă de a aborda necesitatea impunerii unui preț uniform pe tona de CO2 emisă.

3.7.

Totuși, până în prezent, discuțiile s-au concentrat asupra reglementărilor și a taxelor de mediu, în special asupra taxelor de reducere a emisiilor. CESE susține că încălzirea globală trebuie abordată într-o manieră cuprinzătoare și simetrică, ținând cont de nivelul de CO2 din atmosferă.

3.8.

Întrucât reducerea nivelului de CO2 din atmosferă combate încălzirea globală, reducerea emisiilor de CO2 cu o anumită cantitate, pe de o parte, sau eliminarea cantității respective de CO2 din atmosferă, pe de altă parte, au același efect benefic. Prin urmare, acțiunile de creștere sau de reducere a nivelului ar trebui tratate într-o manieră simetrică. Aceasta înseamnă că adăugarea de CO2 în atmosferă (poluare) ar trebui să genereze un cost suplimentar (taxă), în timp ce activitățile care reduc nivelul de CO2 ar trebui să beneficieze de o subvenție (taxă negativă).

3.9.

Totuși, până în prezent, s-a pus accentul aproape exclusiv pe prevenirea emisiilor suplimentare. Inclusiv în condițiile punerii în aplicare a noilor taxe și a măsurilor suplimentare, sunt șanse ca încălzirea globală să continue dacă volumul de CO2 emis deja nu poate fi eliminat din atmosferă. Prin urmare, CESE consideră că statele membre ar trebui să introducă măsuri simetrice.

3.10.

Scopul unei taxe pe emisiile de dioxid de carbon și al unei taxe negative pe reducerea nivelului de CO2 în atmosferă este acela de a influența comportamentul și de a internaliza externalitatea încălzirii globale. Cu toate acestea, taxa/subvenția va afecta producția și oportunitățile de ocupare a forței de muncă în toate sectoarele economice. A priori, nu este evident faptul că cota de impozitare pozitivă și cea negativă ar trebui să aibă aceeași valoare (9).

3.11.

Este deosebit de important să se armonizeze diversele stimulente pentru investițiile durabile, cu condiția justificării externalităților pozitive asociate. O metodologie armonizată pentru indicatorii de emisii scăzute de dioxid de carbon ar trebui să servească drept ghid pentru luarea în calcul a altor influențe.

3.12.

Pentru ca tranziția la o economie fără emisii de dioxid de carbon să devină mai solidă din punct de vedere economic și mai credibilă din punct de vedere politic, ar trebui luate cât mai repede măsuri de reducere a subvențiilor directe și indirecte pentru sectorul combustibililor fosili, care este responsabil pentru costuri de mediu semnificative.

3.13.

Dat fiind că nevoile în materie de finanțare ale Pactului verde european sunt foarte mari, iar resursele bugetare comune ale UE sunt destul de limitate, rolul sectorului privat este considerabil. Un acord privind cadrul financiar multianual trebuie să țină cont de aceste aspecte. Cu toate acestea, taxa pe emisiile de CO2 se datorează în principal nevoii de a schimba comportamentul gospodăriilor, al firmelor și al entităților publice și nu este văzută ca o sursă de venit. CESE ar dori să sublinieze necesitatea punerii în aplicare a unor măsuri eficiente, într-o manieră acceptabilă din punct de vedere social pentru toată lumea.

4.   Sistemele de comercializare a certificatelor de emisii

4.1.

Un posibil instrument de politică pentru reducerea emisiilor de CO2 este sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) (10). Acesta are la bază principiul sistemului de limitare și tranzacționare. Potrivit acestui principiu, se stabilește un plafon al volumului global de anumite gaze cu efect de seră care pot fi emise de instalațiile care fac obiectul sistemului. Plafonul se reduce în timp, astfel încât emisiile totale trebuie să scadă. În limitele acestui plafon, societățile comerciale supuse sistemului primesc sau cumpără certificate de emisii, care pot fi comercializate la nevoie (11).

4.2.

Potrivit comunicării privind Pactul verde european [COM(2019) 640], pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, Comisia va revizui mai multe instrumente de politică relevante legate de climă până în iunie 2021 (12). Această revizuire va viza sistemul ETS actual, inclusiv luând în considerare o posibilă extindere a sistemului existent către noi sectoare, dar și intervenții suplimentare privind: (i) obiectivele statelor membre de a reduce emisiile în sectoarele care nu fac obiectul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii; (ii) Regulamentul privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură.

4.3.

CESE salută abordarea Comisiei, întrucât aceasta pare o măsură adecvată pentru sporirea eficacității procesului de stabilire a tarifelor pentru emisiile de carbon la nivelul întregii economii. Un astfel de instrument ar trebui să fie coordonat cu alte instrumente suplimentare, inclusiv cu o nouă abordare în materie fiscală în cadrul pieței interne a UE, într-un cadru de politică coerent, precum și cu alte instrumente similare puse în aplicare în alte jurisdicții de la nivel mondial.

4.4.

Dintr-o perspectivă internațională, numărul de sisteme de comercializare a certificatelor de emisii din lume a crescut. Pe lângă sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), sunt deja funcționale sau sunt în curs de dezvoltare sisteme naționale sau subnaționale în Canada, China, Japonia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud, Elveția și Statele Unite.

4.5.

CESE salută inițiativele regionale care vizează reducerea substanțială a CO2, ca măsuri necesare pentru a gestiona în mod eficace schimbările climatice generate de emisiile de CO2. În acest sens, CESE încurajează Comisia Europeană să își îmbunătățească în continuare eforturile de a transforma Europa într-o regiune-lider în acest domeniu.

5.   Taxele pe dioxid de carbon

5.1.

Un alt posibil instrument de politică sunt taxele pe dioxid de carbon. Acestea reduc emisiile, în principal, în două moduri: i) majorând costul combustibililor și al energiei electrice pe bază de carbon; ii) motivând, prin urmare, societățile comerciale să treacă la energie curată, de exemplu la energie hidroelectrică, solară sau eoliană.

5.2.

Dacă sunt concepute în mod corect, taxele pe dioxid de carbon respectă principiul „poluatorul plătește”, potrivit căruia poluatorul ar trebui să suporte costul măsurilor necesare pentru reducerea poluării în mod proporțional cu daunele aduse societății, după cum se arată în Declarația de la Rio a ONU (1992) (13) și în Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (14).

5.3.

În activitatea sa de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, Comisia s-a axat pe sistemul de comercializare a certificatelor de emisii. CESE consideră că, în viitor, ar putea fi util și necesar să se elaboreze, de asemenea, noi măsuri fiscale care să poată completa sistemul actual de comercializare a certificatelor de emisii și taxele pe carbon de la nivel național, pentru a realiza un cadru de politică eficace și simetric în vederea gestionării volumului tot mai mare de emisii de CO2. O coordonare a eforturilor la nivel global este extrem de importantă, după cum a explicat FMI (15).

5.4.

În Europa, mai multe țări au impus taxe pe energie sau taxe pe energie bazate parțial pe conținutul de dioxid de carbon. Printre acestea se numără Suedia, Danemarca, Finlanda, Țările de Jos, Norvegia, Slovenia, Elveția și Regatul Unit (16).

5.5.

Suedia aplică cea mai ridicată cotă de impozitare a emisiilor de carbon, de 112,08 EUR pe tona de emisii de dioxid de carbon, și și-a redus emisiile cu 23 % în ultimii 25 de ani. Taxa pe dioxid de carbon a fost instituită în Suedia în 1991, având o valoare inițială de 250 SEK (23 EUR) pe tona de dioxid de carbon fosil emis; ea a crescut treptat până la 1 190 SEK (110 EUR) în 2020 și rămâne un element fundamental al politicii climatice a Suediei (17).

5.6.

Taxa pe dioxid de carbon din Suedia a stimulat reducerea consumului de energie, îmbunătățirea eficienței energetice și creșterea utilizării alternativelor care implică energia din surse regenerabile. Prin majorarea treptată a nivelului taxei, părțile interesate au avut timp să se adapteze, ceea ce a îmbunătățit acceptarea politică a majorărilor taxei de-a lungul timpului.

5.7.

În general, experiența Suediei arată că este posibil să se reducă emisiile, chiar dacă aceasta necesită o transformare substanțială a economiei. În perioada 1990-2017, PIB-ul a crescut cu 78 %, în timp ce emisiile interne de gaze cu efect de seră au scăzut cu 26 % în același interval de timp, astfel încât Suedia ocupă locul al optulea în indicele competitivității globale.

5.8.

Finlanda a fost prima țară din lume care a introdus o taxă pe dioxid de carbon, în 1990. Inițial, taxa era stabilită doar în funcție de conținutul de dioxid de carbon aferent generării de energie termică și de energie electrică. Ulterior, domeniul său de aplicare s-a extins, astfel încât sunt impozitate atât dioxidul de carbon, cât și energia, și au fost incluși, de asemenea, combustibilii folosiți în transporturi.

5.9.

Danemarca a introdus o taxă pe dioxid de carbon în 1992, care viza întregul consum de combustibili fosili (gaze naturale, țiței și cărbune). În Norvegia, peste 55 % din totalul emisiilor sunt supuse taxei pe dioxid de carbon; restul emisiilor fac obiectul sistemului național de comercializare a certificatelor de emisii (18).

5.10.

CESE încurajează Comisia Europeană să întreprindă inițiative concrete pentru a institui taxe pe carbon similare în statele membre, cu scopul de a armoniza eforturile în direcția unei reduceri eficace a nivelului de CO2. Un rezultat ideal ar trebui să creeze condiții uniforme la nivelul pieței unice a UE în ceea ce privește emisiile/reducerile ce urmează a fi impozitate, precum și metodele și cotele de impozitare specifice pentru un impact egal asupra nivelului de CO2 din atmosferă. Obținerea unui astfel de rezultat ar putea, totuși, să necesite timp, în funcție de necesitățile specifice ale fiecărei țări.

5.11.

Adoptarea unor taxe similare pe CO2 la nivelul statelor membre ar trebui folosită pentru a-i influența pe partenerii comerciali să ia măsuri similare, extinzând astfel eforturile la nivel global și limitând impactul asupra competitivității europene. Este necesară o soluție globală, pentru a evita să se ajungă la norme de compensare complicate.

5.12.

În plus, dacă sunt concepute corect, taxele ar putea contribui la creșterea economică, generând, printre altele, investiții productive în noi tehnologii. Acest lucru se întâmplă mai ales în cazul dezvoltării de tehnologii pentru a reduce nivelurile de CO2 existente în atmosferă.

6.   Tehnologiile CSC și CUSC

6.1.

Un alt posibil instrument de politică se referă la utilizarea tehnicilor de reducere a nivelurilor de CO2 existente în atmosferă. Astfel de tehnici sunt necesare ca o completare a ETS și a taxelor pe CO2. Este nevoie de o abordare simetrică. Activitățile care reduc nivelul CO2 aflat deja în atmosferă sunt la fel de benefice pentru limitarea încălzirii globale ca și reducerea activităților care generează CO2.

6.2.

Principalele tehnologii care vizează reducerea nivelurilor de CO2 sunt tehnologia de captare și stocare a carbonului (CSC) și tehnologia de captare, utilizare și stocare a carbonului (CUSC) (19). Ambele tehnologii extrag CO2 din atmosferă, îl comprimă și îl transportă într-un spațiu de stocare. Tehnologiile au un potențial semnificativ de a combate schimbările climatice (20). Există și alte tehnologii și se preconizează că multe altele vor fi dezvoltate în viitorul apropiat.

6.3.

Diferența între CSC și CUSC constă în destinația finală a CO2 captat. În cazul CSC, CO2 captat este transferat într-un loc adecvat pentru stocarea pe termen lung, în timp ce, în cazul CUSC, CO2 captat este transformat în produse comerciale.

6.4.

CUSC se referă la captarea și utilizarea CO2 ca materie primă pentru producerea de minerale, substanțe chimice, combustibili sintetici și materiale de construcții. Această tehnică poate fi folosită pentru a limita emisiile de CO2 prin reciclarea CO2 în produse, sechestrând permanent CO2 în materiale de construcții, de exemplu în beton, precum și recirculând CO2 cu captarea directă a aerului. De asemenea, ea poate oferi opțiuni de stocare a energiei electrice prin producerea de metan sintetic.

6.5.

UE a instituit un cadru de reglementare pentru comercializarea și subvenționarea acestei noi tehnologii, deși costul captării și al stocării reprezintă în continuare un factor advers semnificativ. În prezent, componenta de captare este cel mai costisitor element al procesului.

6.6.

Actualmente, cele mai mari instalații de CSC și CUSC se află în Statele Unite.

6.7.

În Europa, Norvegia folosește tehnici de CSC și CUSC încă din 1996 (21). Milioane de tone de CO2 pe an, provenite din producția de gaze naturale în mai multe instalații dedicate, au fost captate și stocate în locuri adecvate, aceasta fiind cea mai de succes experiență europeană în utilizarea CSC până în prezent. În ultimii ani, au fost dezvoltate alte forme suplimentare de tehnologii CSC și CUSC în Suedia, Țările de Jos, Belgia, Franța și Irlanda (22).

6.8.

CESE încurajează dezvoltarea, prin investiții dedicate, a tehnologiilor CSC și CUSC, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, întrucât acestea contribuie la obiectivul de reducere a impactului emisiilor de CO2 și, la un nivel mai general, la obiectivele de dezvoltare durabilă promovate de ONU și la obiectivele Acordului de la Paris privind schimbările climatice.

6.9.

Dacă se dorește reducerea încălzirii globale într-o manieră eficientă și eficace din punctul de vedere al costurilor, trebuie promovate tehnologiile CSC și CUSC (23). În special, bugetele naționale ar trebui să joace un rol crucial în direcția unei utilizări sporite a acestor tehnologii, promovând investițiile publice și stimulentele fiscale. În acest sens, Comisia Europeană ia în considerare revizuirea orientărilor relevante privind ajutoarele de stat, inclusiv a orientărilor privind energia și mediul înconjurător, care vor fi modificate până în 2021 pentru a oferi statelor membre o flexibilitate sporită.

6.10.

Statele membre ar trebui să adopte, în special, o politică simetrică și cuprinzătoare privind taxa de mediu, care să abordeze efectul CO2 asupra încălzirii globale. Trebuie introduse taxe cu cote atât pozitive, cât și negative. Veniturile obținute din taxele pe CO2 ar putea fi folosite, de preferință, pentru finanțarea stimulentelor pentru tehnicile de reducere a CO2.

6.11.

Fondurile europene dedicate cercetării în domeniul CSC și CUSC ar putea fi consolidate din punct de vedere financiar și ar putea fi orientate strategic în direcția obținerii unor rezultate concrete superioare în ceea ce privește alternativele de captare și de stocare a CO2.

6.12.

Rolul normelor privind achizițiile publice nu ar trebui subestimat (24). Obiectivele verzi și instrumentele ecologice specifice prevăzute în Directiva 2014/24/UE (25), în Directiva 2014/25/UE (26) și în Directiva 2014/23/UE (27) privind achizițiile publice și contractele de concesiune ar trebui să fie exploatate mai mult și mai bine de către guvernele naționale și de către administrațiile publice locale. Astfel, investițiile naționale și cheltuielile publice, pe de o parte, ar putea acționa în sinergie cu măsurile prevăzute în Pactul verde european, pe de altă parte.

7.   Instrumente suplimentare pentru reducerea emisiilor

7.1.

În sfârșit, CESE atrage atenția asupra altor instrumente de politică pentru reducerea dioxidului de carbon. Acestea pot lua forme variate, de la noi tehnologii până la practici de amenajare a teritoriului, și ar trebui să fie încurajate și sprijinite atât la nivelul UE, cât și la nivel național. În primul rând, pădurile elimină dioxidul de carbon în mod natural, iar copacii sunt extrem de utili pentru stocarea carbonului eliminat din atmosferă prin fotosinteză. Măsuri precum extinderea, restaurarea și gestionarea corectă a pădurilor pot valorifica puterea fotosintezei de a reduce CO2.

7.2.

Pe lângă faptul că vânzarea de produse forestiere este impozitată la nivelul venitului proprietarului, ar trebui recunoscut faptul că plantarea copacilor și amenajarea de păduri reduc CO2 din atmosferă și, prin urmare, într-o abordare fiscală simetrică în ceea ce privește încălzirea globală, astfel de acțiuni ar trebui să fie încurajate printr-o taxă negativă pe CO2. Aceasta ar constitui o măsură importantă pentru atingerea obiectivelor climatice.

7.3.

În plus, solurile stochează în mod natural carbon. Ultima PAC a introdus o serie de măsuri de ecologizare menite să majoreze contribuția agriculturii europene la creșterea verde în Europa. Aceste măsuri ar trebui încurajate în măsura în care sunt compatibile cu necesitatea de a mări producția de alimente și cu atingerea obiectivelor de mediu. Economia circulară poate oferi, de asemenea, posibilități sporite în ceea ce privește atingerea obiectivelor în materie de mediu și climă.

Bruxelles, 16 iulie 2020.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  Cauzele schimbărilor climatice, Comisia Europeană (Energie, schimbări climatice, mediu), https://ec.europa.eu/clima/change/causes_ro

(2)  Schimbări climatice globale, NASA, https://climate.nasa.gov/evidence

(3)  Global Carbon Project, Emisiile de CO2, http://www.globalcarbonatlas.org/en/CO2-emissions

(4)  A se vedea Comunicarea Comisiei intitulată „Pactul verde european – Să fim primul continent neutru din punct de vedere climatic”.

(5)  A se vedea avizul CESE intitulat „Planul de investiții al Pactului verde european” (în curs) și avizul CESE (JO C 282, 20.8.2019, p. 51).

(6)  A se vedea avizul CESE intitulat „Fondul pentru o tranziție justă și modificările aduse Regulamentului privind dispozițiile comune” (JO C 311, 18.9.2020, p. 55).

(7)  A se vedea Raportul privind decalajul în materie de emisii 2019 al UNEP privind eforturile globale.

(8)  În cazul în care nu se găsește o soluție cu o reală aplicabilitate globală, chestiunea privind modul în care trebuie tratate produsele din țări terțe devine o problemă și apar necesitatea și consecințele unui mecanism de ajustare fiscală la frontieră.

(9)  S-ar putea susține că subvenția pe tona de reducere a CO2 ar trebui să fie mai mare decât cota de impozitare asupra emisiilor de CO2 întrucât este foarte posibil ca reducerea activităților generatoare de CO2 să conducă la șomaj de lungă durată. De asemenea, probabil că susținerea publicului ar putea fi mai ușor de obținut în cazul unei modificări structurale a economiei, care să conducă la dezvoltarea de noi tehnologii, decât în cazul reducerii metodelor de producție existente.

(10)  A se vedea avizul CESE privind revizuirea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii al UE (ETS) (JO C 71, 24.2.2016, p. 57).

(11)  ETS și stabilirea prețurilor pentru certificate au declanșat multe dezbateri. Numărul de autorizații și ciclul de activitate economică au tendința de a influența în mare măsură prețul certificatelor. Este, de asemenea, probabil ca actuala situație economică, ca urmare a crizei cauzate de pandemia de COVID-19, să conducă la reluarea discuțiilor privind ETS.

(12)  A se vedea avizul CESE intitulat „Planul de investiții pentru o Europă durabilă” (JO C 311, 18.9.2020, p. 63).

(13)  Raportul Conferinței Națiunilor Unite privind Mediul și Dezvoltarea.

(14)  JO L 143, 30.4.2004, p. 56.

(15)  IMF Fiscal Monitor, How to Mitigate Climate Change („Modalități de combatere a schimbărilor climatice”), 2019, potrivit căruia „diferite instrumente de politică prezintă aspecte pozitive și negative, însă criza climatică are un caracter urgent și existențial, iar părțile interesate-cheie trebuie să pună în aplicare toate măsurile de politică adecvate. Miniștrii de finanțe pot gestiona această criză prin stabilirea unei taxe pe dioxid de carbon sau prin politici similare, astfel încât combaterea schimbărilor climatice să devină mai acceptabilă, prin măsuri complementare, în materie fiscală sau de cheltuieli, asigurând o bugetare adecvată pentru investițiile în tehnologii curate și coordonându-și strategiile la nivel internațional”, p. IX.

(16)  Introducerea sau creșterea taxelor pentru emisiile de carbon implică adesea compromisuri dificile. Taxele creează o anumită necesitate de a reforma tehnicile de producție și mijloacele de transport, reformă care poate duce la șomaj în anumite sectoare și la necesitatea unei tranziții către alte tipuri de muncă. Pentru persoanele afectate, costurile sociale pot fi ridicate. Țările au diferite posibilități de a oferi protecție socială, iar acest lucru trebuie să fie luat în considerare pentru a face orice punere în aplicare acceptabilă din punct de vedere social.

(17)  Taxa pe dioxid de carbon din Suedia, Biroul Guvernamental al Suediei, https://www.government.se/government-policy/taxes-and-tariffs/swedens-carbon-tax

(18)  Stabilirea unui preț pentru dioxidul de carbon printr-o taxă – Grupul Băncii Mondiale, https://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/document/SDN/ background-note_carbon-tax.pdf

(19)  The potential for CCS and CCU in Europe („Potențialul tehnologiilor CSC și CUSC în Europa”), Comisia Europeană, https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/iogp_-_report_-_ccs_ccu.pdf

(20)  A se vedea avizul CESE (JO C 341, 21.11.2013, p. 82).

(21)  CSC, Societatea Norvegiană de Petrol, https://www.norskpetroleum.no/en/environment-and-technology/carbon-capture-and-storage

(22)  How European CO2 Transport and Storage Infrastructure can enable an Innovative Industrial Transition („În ce mod infrastructura europeană de transport și de stocare a CO2 poate permite o tranziție industrială inovatoare”), Parlamentul European, https://zeroemissionsplatform.eu/wp-content/uploads/ZEP-Conference-Presentations.pdf

(23)  O comisie guvernamentală din Suedia a concluzionat în 2020 că Suedia ar putea deveni neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon până în 2045, dacă s-ar folosi veniturile din taxele pe CO2 pentru a subvenționa eliminarea CO2 din atmosferă. Cota de impozitare pozitivă și cea negativă ar avea aceeași valoare. A se vedea SOU 2020:4, investigații publice ale guvernului suedez.

(24)  Acest lucru a fost subliniat în publicația „Achiziții publice pentru o economie circulară” a Comisiei Europene, octombrie 2017, https://ec.europa.eu/environment/gpp/circular_procurement_en.htm. Banca Mondială a subliniat, de asemenea, rolul normelor privind achizițiile publice în cadrul propriilor achiziții: https://www.worldbank.org/en/about/corporate-procurement/vendors

(25)  JO L 94, 28.3.2014, p. 65.

(26)  JO L 94, 28.3.2014, p. 243.

(27)  JO L 94, 28.3.2014, p. 1.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 364/29


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Consolidarea creșterii economice durabile în întreaga UE”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 364/04)

Raportor:

Philip VON BROCKDORFF

Decizia Adunării Plenare

20.2.2020

Temei juridic

Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială

Data adoptării în secțiune

24.6.2020

Data adoptării în sesiunea plenară

16.7.2020

Sesiunea plenară nr.

553

Rezultatul votului (voturi pentru/

voturi împotrivă/abțineri)

194/11/12

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Pandemia de COVID-19 a afectat atât Uniunea Europeană, cât și alte țări din întreaga lume. Comisia Europeană a răspuns la această criză printr-un pachet amplu de instrumente menite să atenueze urmările acestui șoc exogen. Printre ele, pachetul cuprinde un nou instrument de sprijin în contextul crizei provocate de pandemie, integrat în Mecanismul european de stabilitate (MES), împrumuturi temporare pentru finanțarea regimurilor naționale de lucru cu program redus și măsuri similare pentru protejarea locurilor de muncă din statele membre ale UE în cadrul inițiativei SURE (Instrumentul european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență). La rândul său, Banca Europeană de Investiții (BEI) a furnizat întreprinderilor un sprijin sub formă de lichidități. Mai recent, Comisia Europeană a propus un nou instrument în valoare de 750 de miliarde EUR, numit „Next Generation EU” și destinat să ajute statele membre să se redreseze în urma crizei economice.

1.2.

În acest context, CESE este de părere că criza COVID-19 nu ar trebui să îndepărteze UE de obiectivele sale pe termen mediu și lung, astfel cum se subliniază în Pactul verde european, în Strategia privind creșterea durabilă 2020 și în Pilonul european al drepturilor sociale. În orice caz, prin aceste obiective este recunoscută necesitatea reconfigurării economiei europene, astfel încât să se asigure o creștere durabilă în anii următori, având la bază durabilitatea mediului, creșterea productivității, echitatea și progresele sociale, precum și stabilitatea macroeconomică.

1.3.

Pentru a proteja lanțurile de aprovizionare, care s-au dovedit a fi vulnerabile pe perioada crizei, CESE consideră că operatorii din UE trebuie să regândească strategiile privind aceste lanțuri, inclusiv diversificarea lor, precum și corelarea lor la nivelul mai multor sectoare. La fel de important este că UE trebuie să joace un rol mai însemnat în comerțul mondial, care este vital pentru societățile comerciale din UE și pentru perspectivele lor comerciale. De asemenea, CESE consideră că ar trebui să se asigure condiții echitabile în ceea ce privește numeroase aspecte (în primul rând, standardele internaționale în materie de muncă, concurența loială și îndeplinirea obiectivelor privind schimbările climatice) în cazul întreprinderilor multinaționale, care își desfășoară activitatea pe piața mondială. Nu poate fi exclus ca întreprinderile din UE să-și relocalizeze unitățile de producție (cel puțin pentru produsele esențiale) pe teritoriul UE, pentru a evita probleme legate de lanțul de aprovizionare.

1.4.

Globalizarea, cu toate efectele colaterale, a dus la realizarea de investiții în mai multe țări, însă scopul acestor investiții nu constă neapărat în a consolida investițiile în capital, ci în a găsi țările cu cele mai scăzute impozite. CESE consideră că problemele economice și alte consecințe ale crizei provocate de pandemia de COVID-19 sugerează că trebuie schimbată modalitatea de funcționare a întreprinderilor din UE și din întreaga lume. În contextul actual, recomandările CESE de a accelera măsurile pentru combaterea evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale au devenit și mai relevante; același lucru este valabil și pentru discuția dintre statele membre cu privire la trecerea treptată la votul cu majoritate calificată și procedura legislativă ordinară în chestiuni fiscale.

1.5.

Politicile guvernamentale și sprijinul public au căpătat o importanță mai mare pe perioada crizei. Politica fiscală, în special, este esențială nu numai pentru stabilitatea economică, ci și pentru a le permite guvernelor să sprijine întreprinderile cu ajutorul stimulentelor, în conformitate cu legislația UE. CESE consideră așadar că orice încercare de a realiza și de a consolida o creștere durabilă necesită îndrumări și reglementări din partea guvernului în toate sectoarele activității economice și în domeniul protecției mediului, punând accentul pe integrarea protecției mediului în activitatea economică. Desigur, un dialog deschis cu partenerii sociali și cu societatea civilă rămâne esențial pentru stabilirea direcției economice.

1.6.

Fără îndoială, nevoia uriașă de finanțare pentru a acorda sprijin pentru venit și garanții pentru împrumuturi întreprinderilor paralizate de restricții în perioada crizei va limita măsura în care guvernele pot oferi stimulente în vederea relansării activității economice. De asemenea, s-ar limita volumul finanțării disponibile pentru a sprijini atât protecția mediului, cât și investițiile productive. Prin urmare, guvernele vor fi nevoite să găsească modalități creative de a acoperi cheltuielile destinate creșterii economice durabile, asigurând totodată sustenabilitatea fiscală pe termen lung.

1.7.

Tranziția către un parcurs economic mai durabil trebuie să implice atât dezvoltarea sectoarelor ecologice, cât și ecologizarea, pe cât posibil, a modelelor și a sectoarelor de afaceri existente, fără a se limita la cele care sunt considerate ecologice în mod tradițional. Astfel, CESE consideră că ajutorul oferit întreprinderilor, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, trebuie să fie condiționat de atingerea obiectivelor prevăzute în Pactul verde european și în Strategia pentru creștere durabilă 2020, precum și de realizarea unor progrese evidente pe plan social.

1.8.

În stabilirea strategiilor necesare pentru redresarea economică, investiții și durabilitate, activarea de către Comisie a clauzei derogatorii generale în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere, care le permite statelor din zona euro să suspende temporar orice ajustări necesare pentru atingerea obiectivelor fiscale pe termen mediu, reprezintă un pas în direcția corectă. Cu toate acestea, CESE consideră că, întrucât se intră în faza de redresare post-COVID, s-ar putea aprecia drept necesară revizuirea normelor existente.

1.9.

CESE consideră că, la temelia creșterii economice durabile în UE trebuie să stea crearea și dezvoltarea unei economii cu adevărat circulare, care maximizează și menține valoarea pe tot parcursul lanțurilor valorice, reducând totodată la minimum deșeurile și asigurând eficiența utilizării resurselor. Modelele de afaceri ale economiei circulare prezintă un potențial semnificativ pentru stimularea competitivității europene, nu numai din perspectiva protejării mediului natural, ci și pentru crearea de locuri de muncă de înaltă calitate și pentru dezvoltarea industriilor auxiliare.

1.10.

Rolul inovării și al digitalizării și investițiile continue în capitalul uman în vederea facilitării tranziției către o creștere durabilă sunt de maximă importanță. Însă, pandemia actuală a evidențiat, încă o dată, cât de important este să se acorde o atenție deosebită sănătății și bunăstării individuale, nu numai productivității și creșterii economice. Productivitatea joacă un rol fundamental în realizarea creșterii economice durabile. CESE este de părere că, pentru ca o economie să poată crește în continuare în mod durabil în viitor, ea trebuie să își sporească capacitatea de creștere, dar numai în măsura în care această creștere adaugă valoare economiei prin creșterea atât a salariilor cât și a excedentului bugetar, ridicând astfel cererea pe piața unică și fără a aduce atingere unor drepturi dobândite, precum protecția socială și negocierea colectivă.

2.   Reziliența în fața șocurilor economice (experiența COVID-19)

2.1.

În concluziile avizului său privind instituirea unei Funcții europene de stabilizare a investițiilor (1) (FESI), CESE a precizat că această funcție, care vizează creșterea stabilității politicilor fiscale naționale în fața șocurilor asimetrice, nu ar fi suficient de eficace, dată fiind dimensiunea fondului, în cazul unei crize economice care ar afecta mai multe state membre. Deși Funcția europeană de stabilizare a investițiilor era considerată un pas către o integrare mai strânsă a zonei euro, CESE a fost de părere că un sistem de asigurare la nivelul Uniunii, bine conceput, care să acționeze ca un stabilizator automat în contextul șocurilor macroeconomice, ar fi mai eficient decât instrumentul FESI propus.

2.2.

În ultimele luni, Uniunea Europeană, ca și alte țări din întreaga lume, a fost afectată de pandemia de COVID-19. Criza a evidențiat încă o dată slăbiciuni inerente la nivelul UE: cel puțin la început, conducerea acesteia a părut incapabilă să răspundă într-o manieră eficace și coordonată consecințelor economice și sociale grave ale crizei provocate de pandemia de COVID-19. Sistemele de sănătate, mai ales în Italia și în Spania, s-au străduit din greu pentru a face față numărului de persoane infectate, iar răspunsul general a urmat, în mod ironic, principiul susținut de curentele naționaliste și de extrema dreaptă, „fiecare națiune pentru ea însăși”.

2.3.

S-ar putea argumenta că această nouă criză este cea mai mare încercare pentru proiectul UE, pentru instituțiile sale și chiar pentru arhitectura care stă la baza monedei euro. În 2008, centrul crizei s-a situat în sectorul bancar. Banca Centrală Europeană (BCE) a injectat lichidități pe piețele financiare și a sprijinit băncile. Instrumentele monetare au fost esențiale atunci, însă criza actuală constituie o provocare complet diferită, impunând măsuri fiscale care să asigure soliditatea sistemelor de sănătate publice și să ofere, totodată, sprijin pentru venit întreprinderilor vulnerabile și angajaților acestora. La rândul său, BCE a sprijinit indirect capacitățile guvernelor de a emite obligațiuni și de a se împrumuta pentru a finanța cheltuielile, inclusiv pe cele destinate dezvoltării sociale și programelor de protecție socială.

2.4.

Impactul economic al pandemiei de COVID-19 i-a afectat pe toți membrii blocului monetar. Cu toate acestea, nu există niciun mecanism care să le permită guvernelor din zona euro să facă față împreună unui astfel de șoc. Rezultatul a fost că politicile adoptate ca reacție la pandemie au avut un caracter național pronunțat, accentuând diferențele, în loc să reunească Europa într-un moment de criză. În fața unui șoc simetric, zona euro a reacționat asimetric. Diferențele dintre statele membre în ceea ce privește condițiile fiscale au generat deja diferențe semnificative la nivelul răspunsurilor politice. În mai multe dintre avizele sale, CESE a subliniat importanța unei convergențe sporite a politicilor economice și sociale și a unei abordări coordonate a politicii fiscale, inclusiv în domeniul impozitării, însă criza actuală a demonstrat din nou că există divergențe substanțiale în ceea ce privește răspunsurile politice de natură fiscală, provocate de diferențele dintre condițiile fiscale din fiecare țară. Economiile mai puternice din zona euro au reacționat cu fermitate în fața pandemiei de COVID-19, majorându-și împrumuturile pentru a finanța pachete de salvare. Economiile mai vulnerabile nu dispun de aceeași marjă de manevră financiară și au răspuns cu un pachet de salvare mai modest. Acest lucru dă măsura diferențelor dintre economiile din zona euro. Cu cât va dura mai mult criza, cu atât aceste diferențe vor deveni mai vizibile.

2.5.

Ca răspuns la criză, BCE a anunțat un nou program extraordinar de achiziție a unor active, pentru stabilizarea piețelor europene. Reacția inițială la nivelul capitalurilor europene a fost previzibilă: odată ce piețele și-au revenit la ritmul normal, iar spreadurile randamentelor obligațiunilor s-au redus între țări, nu s-a mai resimțit aceeași nevoie a unor acțiuni fiscale comune. Fiecare țară și-a îndreptat atenția asupra pachetelor naționale de salvare. Acțiunile ulterioare ale Comisiei, ale Eurogrupului și ale Consiliului European cu privire la planul de redresare au oferit totuși statelor membre stimulentele de care aveau mare nevoie. Rămân însă multe de făcut pentru a răspunde în mod eficient acestei crize, printre altele prin instituirea unui instrument de datorie comună, care să vizeze punerea în comun a investițiilor necesare pentru a relansa economia și a evita pierderea a milioane de locuri de muncă în întreaga UE.

2.6.

Ajungem, astfel, la Mecanismul european de stabilitate (MES) și la capacitatea sa de creditare, în valoare de 410 miliarde EUR. De regulă, statele membre au manifestat unele reticențe în a apela la MES, având în vedere că toate creditele comportă o serie de condiții. În al doilea rând, chiar și în eventualitatea eliminării sau ajustării acestor condiții, după cum s-a întâmplat la reuniunea Eurogrupului din 9 aprilie 2020, obligațiunile „sintetice” ale MES nu pot decât să perpetueze caracterul fragmentat al zonei euro. Fragmentarea nu a fost abordată în cadrul actual privind supravegherea economică și fiscală, în special în reformele pachetelor de șase și, respectiv, două măsuri legislative, aceasta constituind principalul motiv al unei comunicări recente a Comisiei Europene (2). Această evaluare se axează în principal pe măsurile care trebuie adoptate pentru a realiza creșterea economică, menținând totodată caracterul durabil al finanțelor publice și evitând dezechilibrele macroeconomice, printr-o mai bună coordonare a politicilor economice și prin convergența performanței economice a statelor membre. S-ar realiza astfel un pas important în direcția bună, în măsura în care sunt identificate cauzele profunde ale dezechilibrelor, prin intermediul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice sau al semestrului european, cu accent pe politici mai eficiente, inclusiv cele care vizează îmbunătățirea sistemelor de protecție socială.

2.7.

La 9 aprilie 2020, Comisia Europeană a anunțat un pachet amplu de instrumente menite să atenueze efectele grave ale crizei provocate de pandemia de COVID-19 în UE, în valoare de 540 de miliarde EUR. Acesta include un nou instrument de sprijin în contextul crizei provocate de pandemie prin intermediul MES, în valoare de până la 240 de miliarde EUR, care vizează sprijinirea statelor membre ale zonei euro pentru finanțarea națională a costurilor directe și indirecte cu asistența medicală, vindecarea și prevenția legate de criza provocată de pandemia de COVID-19, însă fără a depăși 2 % din PIB-ul fiecărei țări pe 2019. Pachetul include, totodată, împrumuturi temporare în valoare de 100 de miliarde EUR pentru finanțarea regimurilor naționale de lucru cu program redus și a altor măsuri similare, cu scopul de a proteja locurile de muncă din statele membre ale UE în cadrul inițiativei SURE, cu acordarea unor garanții de către statele membre. În plus, Banca Europeană de Investiții (BEI) va furniza sprijin sub formă de lichidități întreprinderilor din întreaga Europă, în special IMM-urilor, în valoare de până la 200 de miliarde EUR. Totodată, la 27 aprilie 2020, Consiliul European a fost de acord, în principiu, cu instituirea unui fond de redresare pentru UE, în valoare de cel puțin 1 000 de miliarde EUR, și a solicitat Comisiei elaborarea unei propuneri privind dezvoltarea și utilizarea unui astfel de fond.

2.8.

O lună mai târziu, la 27 mai 2020, Comisia Europeană a propus un nou instrument în valoare de 750 de miliarde EUR, numit „Next Generation EU” și destinat să ajute statele membre să se redreseze în urma crizei economice accelerate de pandemia de COVID-19. Noul pachet, inclus în următorul buget pe termen lung al UE pentru perioada 2021-2027, reprezintă 500 de miliarde EUR sub formă de granturi și 250 de miliarde EUR sub formă de împrumuturi și va fi finanțat prin împrumuturi pe piețele financiare, ceea ce necesită o creștere temporară a plafonului resurselor proprii ale Comisiei la 2 % din venitul național brut al UE. Programul de redresare include 560 de miliarde EUR pentru sprijinirea investițiilor și reformelor realizate de statele membre în materie de economie ecologică, digitalizare și reziliență economică (subvenții în valoare de 310 miliarde EUR și împrumuturi în valoare de 250 de miliarde EUR), un buget suplimentar de 55 de miliarde EUR pentru a stimula programele existente în domeniul politicii de coeziune și majorarea Fondului pentru o tranziție justă cu 40 de miliarde EUR, precum și suplimentarea Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală cu 15 miliarde EUR. Fondul vizează, de asemenea, relansarea investițiilor private, cu ajutorul unui nou instrument de sprijin pentru solvabilitate destinat întreprinderilor europene, cu un buget de 31 de miliarde EUR, precum și majorarea cu 15,3 miliarde EUR a bugetului programului de investiții al UE și o facilitate suplimentară pentru investiții strategice în valoare de 15 miliarde EUR (o parte din InvestEU), menită să genereze investiții în sectoarele strategice din cadrul UE, legate în principal de consolidarea rezilienței, transformarea ecologică și digitală și lanțurile valorice esențiale.

2.9.

Ținând cont de aceste evoluții, criza recentă nu ar trebui să îndepărteze UE de obiectivele sale pe termen lung, astfel cum sunt evidențiate în Pactul verde european și în Strategia privind creșterea durabilă 2020. În orice caz, aceste scopuri sunt neașteptat de vizionare, întrucât ele recunosc necesitatea reconfigurării economiei europene, astfel încât să se asigure o creștere durabilă în anii următori, având la bază durabilitatea mediului, creșterea productivității, echitatea și progresele sociale, precum și stabilitatea macroeconomică.

3.   Interdependența globală, dimensiunea internațională a UE și viitorul globalizării

3.1.

Deși globalizarea a dus la majorarea investițiilor străine directe (ISD), care au crescut într-un ritm anual mediu de aproximativ 10 % începând cu 1990 (3), comparativ cu creșterea medie de 5 % a comerțului mondial (4), trebuie recunoscute efectele sale secundare, în special în ceea ce privește condițiile sociale și de muncă. Deși este adevărat că globalizarea a stimulat transferul de tehnologie, restructurarea industrială și dezvoltarea întreprinderilor internaționale, adesea această evoluție s-a petrecut în detrimentul drepturilor sociale și al negocierii colective. De asemenea, deși globalizarea a permis întreprinderilor mari să realizeze economii de scară care reduc costurile și prețurile, multe întreprinderi mici din UE care concurează pe piața internă au avut de suferit.

3.2.

În ceea ce privește comerțul internațional, creșterea interdependenței a avut o serie de efecte pozitive; printre altele, aceasta ne-a ajutat să înțelegem că conflictele dintre națiuni vor pune capăt lumii așa cum o știm, ținând cont de capacitățile militare ale unor țări precum China, Statele Unite și Rusia. Aceste aspecte nu reprezintă însă decât o parte a realității. Consecințele negative ale globalizării, precum poluarea în exces și condițiile de muncă abuzive, sunt deseori ignorate. De asemenea, atunci când sunt lovite de criză economii precum China și Statele Unite, sunt afectate de fapt mai multe țări, ceea ce conduce la crearea unor instabilități regionale și globale. Globalizarea generează și alte efecte negative, inclusiv amenințarea reprezentată de firmele multinaționale sau globale la adresa suveranității unei țări, din cauza impactului pe care îl au asupra pieței interne.

3.3.

În această etapă, este important să ne întrebăm în ce măsură va schimba pandemia de COVID-19 modalitatea de funcționare a societăților din sectorul comerțului sau al serviciilor transfrontaliere, unele sectoare – în special sectorul călătoriilor și turismul/aviația – fiind afectate de criza economică mai mult decât altele. Implicațiile financiare ale acestei crize sunt uriașe, societățile – inclusiv cele din sectorul producției – fiind afectate de restricțiile la nivelul lanțurilor de aprovizionare și al exporturilor, dar și de reducerea activității clienților lor, generându-se ceea ce s-ar putea numi un efect multiplicator inversat sau propagarea șocurilor (negative) în cadrul rețelelor de producție. Criza ne-a reamintit că la baza economiei globalizate stă o veritabilă încrengătură de contracte de aprovizionare.

3.4.

Expansiunea comerțului global din ultimul trimestru al secolului al XX-lea a fost permisă de doi factori independenți: dezvoltarea transporturilor intermodale de mărfuri (comerțul containerizat) și renunțarea pe scară largă la controlul asupra capitalurilor la începutul anilor 1980. Întrucât fluxurile de capital sunt mai reglementate în prezent, ele rămân în continuare esența fluxurilor comerciale și de investiții din întreaga lume. Un al treilea motiv al expansiunii comerțului global a constat în liberalizarea comerțului și acordurile comerciale aferente, cel mai important eveniment fiind, poate, aderarea Chinei la OMC. Comerțul este deosebit de important pentru UE în cadrul oricărui demers de stimulare a creșterii economice durabile, iar intensificarea fluxurilor comerciale dintre UE și partenerii săi comerciali prezintă avantaje evidente, însă criza provocată de pandemia de COVID-19 a evidențiat vulnerabilitatea lanțurilor globale de aprovizionare. O perturbare a comerțului poate afecta creșterea economică durabilă. Ținând cont de aceste aspecte, UE trebuie să ia măsuri mai ferme, prin acordurile sale internaționale, pentru a proteja lanțurile de aprovizionare și a reduce la minimum perturbările provocate de șocurile economice. Aceasta ar implica regândirea strategiilor privind lanțurile de aprovizionare, inclusiv diversificarea lor, dar și o recorelare a lor la nivelul mai multor sectoare. Aceasta ar însemna, de asemenea, o formă de deglobalizare sectorială, în cadrul căreia întreprinderi din UE își relocalizează unitățile de producție (cel puțin pentru produsele esențiale) în interiorul UE, pentru a evita probleme legate de lanțul de aprovizionare.

3.5.

Dimensiunea internațională a UE și relațiile acesteia cu actorii globali, în special cu China, cu Statele Unite și cu Rusia, sunt deosebit de importante în acest sens. Întrucât diplomația internațională este esențială pentru perspectivele economice viitoare ale UE și ale monedei sale, UE trebuie să joace un rol mult mai vizibil și mai vizionar în domeniul afacerilor internaționale, inclusiv în negocierile comerciale cu țări concurente. CESE încă susține negocierile comerciale multilaterale și ar trebui să facă în continuare acest lucru, însă este evident că poziția UE privind comerțul multilateral este ignorată de China, de Statele Unite și de Rusia. Dacă dorim ca UE să joace un rol mai vizibil în comerțul mondial, ceea ce este vital pentru societățile din UE și pentru perspectivele lor de afaceri, atunci ea trebuie să depună eforturi sporite pentru a readuce alte națiuni la masa negocierilor multilaterale; dacă nu se întâmplă acest lucru, importanța comerțului bilateral va spori în mod necesar. Într-un viitor post-criză, globalizarea trebuie să asigure condiții de concurență echitabile în ceea ce privește numeroase aspecte (printre altele, concurența fiscală, respectarea standardelor de muncă și îndeplinirea obiectivelor legate de schimbările climatice) în cazul întreprinderilor internaționale, care își desfășoară activitatea pe o piață globală. În caz contrar, UE riscă să devină din ce în ce mai vulnerabilă și mai dependentă de conflictele comerciale dintre Statele Unite și China.

3.6.

În ceea ce privește investițiile transfrontaliere, se pare că scopul acestora nu constă întotdeauna neapărat în a realiza investiții de capital, ci în a găsi țările cu cele mai scăzute impozite (5). Un anumit grad de globalizare poate fi inevitabil după încetarea crizei, însă problemele economice și alte consecințe generate de criză sugerează că trebuie schimbată modalitatea de funcționare a întreprinderilor din UE și din întreaga lume. În contextul actual, au devenit mai relevante recomandările CESE, ca statele membre să accelereze măsurile întreprinse pentru combaterea evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale, același lucru fiind valabil în ceea ce privește votul cu majoritate calificată (VMC). Într-adevăr, Comitetul a sprijinit încă de anul trecut demararea discuțiilor privind trecerea treptată la VMC și procedura legislativă ordinară în chestiuni fiscale, recunoscând, în același timp, că toate statele membre trebuie să dispună, în orice moment, de suficiente posibilități de a participa la procesul decizional.

4.   Regândirea rolului guvernelor

4.1.

Fără îndoială, criza provocată de pandemia de COVID-19 a evidențiat importanța rolului pe care îl joacă guvernele în abordarea crizelor sanitare și economice. Acesta este, totodată, deosebit de important pentru obiectivul de realizare a unei creșteri economice durabile. Niciun cetățean din UE nu mai pune acum sub semnul întrebării rolul guvernelor în furnizarea unor sisteme și programe sanitare eficace, care sprijină în mod direct activitatea economică. De asemenea, nu mai pune nimeni sub semnul întrebării rolul guvernelor în asigurarea respectării reglementărilor bancare și financiare după criza financiară din 2008. Totuși, devine din ce în ce mai evident că guvernele încă joacă un rol esențial în stabilirea direcției economice, cu atât mai mult într-o perioadă de criză. Acest lucru ar trebui să fie valabil și în cazul în care se aplică guvernanța pe mai multe niveluri, în cadrul căreia este esențială implicarea autorităților locale și regionale în politica economică a administrației centrale. După cum s-a explicat anterior, politica fiscală este esențială nu numai pentru stabilitatea economică, ci și pentru a le permite guvernelor să sprijine întreprinderile cu ajutorul stimulentelor, în conformitate cu legislația UE. Orice încercare de a realiza și de a consolida o creștere durabilă necesită îndrumări și reglementări din partea guvernului în toate sectoarele activității economice și în domeniul protecției mediului, punând accentul pe integrarea protecției mediului în activitatea economică. Desigur, un dialog deschis cu partenerii sociali și cu societatea civilă rămâne esențial pentru stabilirea direcției economice.

4.2.

Într-un scenariu post-criză, politica fiscală va dobândi o importanță sporită, inclusiv din cauza împrumuturilor masive, care au depășit cu mult nivelurile prevăzute înainte de criză. Fără îndoială, nevoia uriașă de finanțare pentru a putea acorda sprijin pentru venit și garanții pentru împrumuturi întreprinderilor paralizate de restricțiile impuse ca urmare a pandemiei de COVID-19 va limita măsura în care guvernele pot oferi stimulente în vederea relansării activității economice. De asemenea, s-ar limita volumul finanțării disponibile pentru a sprijini atât protecția mediului, cât și investițiile productive. Prin urmare, guvernele vor fi nevoite să găsească modalități creative de a acoperi cheltuielile destinate creșterii economice durabile, asigurând totodată sustenabilitatea fiscală pe termen lung. Poziția exprimată de Comisie, potrivit căreia redresarea ar trebui să fie aliniată la Pactul verde, reprezintă un pas în direcția corectă și arată că inclusiv răspunsul la situația de criză trebuie să aibă un caracter durabil.

4.3.

Un exemplu de sursă extrabugetară de finanțare a infrastructurii face apel la instituții financiare internaționale și întreprinderi private și funcționează în cadrul parteneriatului public-privat (PPP). În măsura în care sunt gestionate în mod transparent și fac obiectul unui control democratic, parteneriatele public-privat ar putea fi considerate o opțiune într-un scenariu post-criză, pentru a sprijini finanțarea infrastructurii și a proiectelor de mediu, deoarece oferă soluții la probleme legate de finanțare, de finalizarea lucrărilor și de investițiile în proiecte mari, fără a sacrifica finanțele publice pentru politici esențiale.

4.4.

De asemenea, UE ar trebui să vizeze implementarea mai rapidă a instrumentelor și a inițiativelor propuse în cadrul Pactului verde european, care recunoaște în mod explicit rolul fundamental pe care trebuie să îl joace UE și guvernele naționale, în tandem cu sectorul privat, în vederea asigurării acestei transformări într-o Europă cu adevărat durabilă. Acestea includ diverse instrumente de finanțare incluse în Mecanismul pentru o tranziție justă, punând accentul pe IMM-uri și pe sectoarele vulnerabile, pentru a contribui la redresarea lor economică și a le îmbunătăți durabilitatea și reziliența la șocuri viitoare, permițând o oarecare marjă de manevră, de la caz la caz, din punctul de vedere al garanțiilor și al necesităților de finanțare comună, în circumstanțele actuale. În lumina actualei crize provocate de pandemia de COVID-19, acest sentiment devine și mai pregnant și trebuie considerat o șansă de a revigora dezvoltarea socială și economică, ținând cont de principiile Pactului verde. În contextul actual, conceptul de solidaritate paneuropeană nu a fost niciodată mai pertinent.

5.   Strategii de redresare economică, investiții și durabilitate

5.1.

Ajungem, astfel, la identificarea strategiilor necesare de redresare economică, investiții și durabilitate. În condițiile contractării economiilor din cauza restricțiilor impuse de pandemia de COVID-19, ar fi prea mult să ne așteptăm ca ele să își revină la nivelurile anterioare acestei crize. Revenirea zonei euro și a economiilor din UE la un nivel apropiat de cel deținut înaintea crizei va dura cel puțin câteva luni. În plus, în condițiile în care guvernele se împrumută din mai multe surse pentru a acoperi creșterea neașteptată și uriașă a cheltuielilor publice, există posibilitatea ca ele să reducă cheltuielile și, eventual, să introducă din nou măsuri de austeritate, care vor conduce la scăderea consumului și a producției. De exemplu, experiența măsurilor de austeritate din Grecia a îngenuncheat această țară, un sfert din produsul intern brut (PIB) dispărând pe parcursul a opt ani, iar șomajul ridicându-se la peste 27 % (6). Aplicarea din nou a măsurilor de austeritate ar fi contraproductivă. Activarea de către Comisie a clauzei derogatorii generale în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere (PSC), care le permite statelor din zona euro să suspende temporar orice ajustări necesare pentru atingerea obiectivelor fiscale pe termen mediu, reprezintă un pas în direcția corectă. Cu toate acestea, întrucât se intră în faza de redresare post-COVID, poate fi considerată necesară o revizuire a dispozițiilor PSC.

5.2.

Întrucât obiectivele generale, astfel cum au fost evidențiate în Comunicarea Comisiei Europene privind strategia anuală de creștere durabilă (7), sunt considerate esențiale pentru realizarea unei creșteri economice durabile; ele nu pot fi atinse prin aplicarea unor măsuri de austeritate care afectează cele mai vulnerabile grupuri socioeconomice din comunitățile noastre.

5.3.

În schimb, guvernele din UE trebuie să elaboreze strategii de redresare economică în sprijinul unor activități economice mai productive și mai durabile. Scenariul post-COVID-19 prezintă șansa de a restructura sectoarele economice esențiale care s-au dovedit cu precădere a nu fi reziliente. Economia se va baza în continuare într-o măsură semnificativă pe întreprinderile mici și mijlocii, dar poate fi oportun să fie încurajate în continuare întreprinderile nou-înființate și să se regândească rolul întreprinderilor sociale în economie, ca o componentă relevantă a economiei sociale. Deși profiturile nu reprezintă principala motivație a unei întreprinderi sociale, veniturile joacă în continuare un rol esențial în durabilitatea unui astfel de demers. Toate întreprinderile din economia socială pot fi în continuare extrem de profitabile, iar una dintre prioritățile lor constă în reinvestirea profiturilor în activitate, mai degrabă decât în plăți către acționari. În primul rând, o întreprindere din economia socială poate echilibra tensiunea dintre susținerea misiunii sociale a organizației sale și maximizarea productivității afacerii sale, pentru a asigura durabilitatea. Prin urmare, astfel de structuri sunt ideale într-o economie care vizează realizarea și consolidarea unei creșteri economice durabile.

5.4.

Guvernele vor încerca să asigure o redresare rapidă după criză, iar unele sectoare care și-au dovedit reziliența ar trebui să înregistreze un reviriment accelerat. Totuși, guvernele vor fi tentate să stimuleze sectoare care, înainte de criză, fuseseră considerate nedurabile sau care nu respectau obiectivele în materie de mediu și de schimbări climatice evidențiate în Pactul verde european. În schimb, guvernele ar trebui să își propună să investească mai mult în proiecte destinate utilizării eficiente a energiei clasice și a energiei din surse alternative, prin intermediul modelelor de finanțare menționate anterior, creând astfel oportunități de afaceri pentru marile întreprinderi, pentru IMM-uri și pentru întreprinderile din economia socială. Tranziția ecologică trebuie să implice nu numai dezvoltarea sectoarelor verzi, ci și ecologizarea, pe cât posibil, a modelelor și a sectoarelor de afaceri existente, fără a se limita la cele care sunt considerate ecologice în mod tradițional. Astfel, ajutorul oferit întreprinderilor, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, trebuie să fie condiționat de atingerea obiectivelor prevăzute în Pactul verde european și în Strategia privind creșterea durabilă 2020.

5.5.

La temelia creșterii economice durabile în UE trebuie să stea crearea și dezvoltarea unei economii cu adevărat circulare, care maximizează și menține valoarea pe tot parcursul lanțurilor valorice, reducând totodată la minimum deșeurile și asigurând eficiența utilizării resurselor. Modelele de afaceri ale economiei circulare prezintă un potențial semnificativ pentru stimularea competitivității europene, nu numai din perspectiva protejării mediului natural, ci și pentru crearea de locuri de muncă de înaltă calitate și pentru dezvoltarea industriilor auxiliare. În plus, modelele de afaceri din economia circulară contribuie la dezvoltarea rezilienței în fața șocurilor de la nivelul lanțurilor de aprovizionare înregistrate ca urmare a pandemiei de COVID-19, combătând, totodată, volatilitatea prețurilor la materiile prime și a disponibilității acestora, ca urmare a evoluțiilor ecologice și geopolitice, inclusiv a impactului schimbărilor climatice și al conflictelor comerciale. Rolul inovării și al digitalizării, precum și investițiile continue în capitalul uman în vederea facilitării acestei tranziții, prezintă o importanță fundamentală și trebuie asigurat cu eforturi sporite, acordând sprijin pentru cercetare și dezvoltare și punând mai mult accentul pe comercializare. Impactul digitalizării asupra pieței forței de muncă trebuie evaluat totuși pe deplin, pentru a reduce la minimum pierderile de locuri de muncă și pentru a sprijini persoanele afectate în ceea ce privește recalificarea și redistribuirea forței de muncă.

5.6.

Pandemia actuală a evidențiat, încă o dată, cât de important este să se acorde o atenție deosebită sănătății și bunăstării individuale, nu numai productivității și creșterii economice, care, după cum se arată în Strategia de creștere durabilă pentru 2020, nu reprezintă un obiectiv în sine. Îmbunătățirea calității și a accesibilității sistemelor publice de sănătate la nivelul țărilor ar trebui să reprezinte o prioritate principală pentru UE și ar trebui eliminate inegalitățile în accesul la serviciile de sănătate și plățile directe considerabile, care nu fac altceva decât să perpetueze aceste disparități. La fel ca în alte sectoare, ar trebui urmărite, de asemenea, investițiile în digitalizare și în inteligența artificială pentru sistemele publice de sănătate. Declanșarea șocurilor economice la scară largă evidențiază, de asemenea, rolul fundamental pe care îl joacă buna guvernanță în consolidarea rezilienței și în formularea unor răspunsuri adecvate pentru gestionarea situației de declin. Astfel, realizarea unei creșteri economice durabile și echitabile depinde de calitatea instituțiilor naționale și locale din statele membre, iar UE are responsabilitatea de a se asigura în mod activ că țările protejează și promovează principiile democrației, toleranței și respectului pentru statul de drept. Este de apreciat că, în prezent, semestrul european tratează calitatea administrației și a guvernanței publice într-o manieră mult mai sistematică.

5.7.

Ultimul aspect adus în discuție se referă la rolul productivității în realizarea unei creșteri economice durabile. Pentru a se putea dezvolta constant și în mod durabil în viitor, o economie trebuie să își sporească capacitatea de creștere, dar numai în măsura în care pentru economie și oameni această creștere reprezintă o valoare adăugată. Aceasta înseamnă, printre altele, salarii și condiții de muncă mai bune, în special prin negocieri colective și, cu siguranță, nu în detrimentul unei repartizări mai echitabile a veniturilor. Prin urmare, strategiile care vizează consolidarea sustenabilității economice trebuie elaborate în jurul productivității, dar nu în detrimentul drepturilor lucrătorilor și al dezvoltării sociale. Prin urmare, creșterea productivității nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de îmbunătățire a salariilor, de creștere la scară generală a cererii în economiile UE și, prin urmare, de îmbunătățire a nivelului de trai. De asemenea, o productivitate sporită va conduce la dezvoltarea unor produse și servicii noi, de calitate superioară, permițându-le astfel firmelor să treacă la lanțuri valorice superioare de bunuri și servicii și ajutând UE să dețină un avantaj competitiv pe piața globală. Din nou, după cum s-a precizat anterior, productivitatea sporită ar trebui să fie strâns legată de obiectivul realizării unei creșteri economice durabile și nu ar trebui să afecteze condițiile de muncă, dezvoltarea socială sau politicile din domeniul mediului. Dimpotrivă, ar trebui susținute obiectivele generale, astfel cum sunt prevăzute în Pilonul european al drepturilor sociale, în special protecția socială și consolidarea procesului de negociere colectivă. Același lucru este valabil și în cazul obiectivelor stabilite în cadrul Pactului verde european și al țintelor UE în materie de schimbări climatice. De asemenea, un răspuns cu adevărat european la actuala criză provocată de pandemia de COVID-19 și orice încercări unificate de stimulare a creșterii durabile în întreaga UE ar trebui să evite mentalitatea de uniformizare la un nivel inferior remarcată la nivelul concurenței fiscale dintre țări, care nu face altceva decât să descurajeze cooperarea dintre statele membre, încurajând tendințele naționaliste. Accentul ar trebui pus, în schimb, pe sprijinirea țărilor pentru a-și dezvolta capitalul uman și a-și spori productivitatea, abordând disparitățile regionale în ceea ce privește creșterea și oportunitățile de muncă, prin investiții țintite și gestionând totodată deficiențele structurale esențiale care creează obstacole în desfășurarea activității economice.

Bruxelles, 16 iulie 2020.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  JO C 62, 15.2.2019, p.126.

(2)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Evaluarea guvernanței economice – Raport privind aplicarea Regulamentelor (UE) nr. 1173/2011, 1174/2011, 1175/2011, 1176/2011, 1177/2011, 472/2013 și 473/2013 și privind adecvarea Directivei 2011/85/UE a Consiliului”.

(3)  UNCTAD (2019). Raport privind investițiile la nivel mondial 2019.

(4)  Banca Mondială (2020). Exporturi de bunuri și servicii (creștere % anuală). Indicatori de dezvoltare mondială.

(5)  Bénassy-Quéré, A., Fontagné, L., & Lahrèche-Révil, A. (2005). How does FDI react to corporate taxation? International Tax and Public Finance12(5), 583-603.

(6)  https://www.theguardian.com/world/2018/aug/20/greece-emerges-from-eurozone-bailout-after-years-of-austerity.

(7)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Banca Europeană de Investiții – Strategia anuală pentru 2020 privind creșterea durabilă.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 364/37


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Stimularea competitivității, a inovării, a creșterii economice și a creării de locuri de muncă prin promovarea la nivel mondial a cooperării în materie de reglementare, prin sprijinirea unui sistem de comerț multilateral reînnoit și prin reducerea subvențiilor care provoacă distorsiuni pe piață”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 364/05)

Raportor:

Georgi STOEV

Coraportor:

Thomas STUDENT

Decizia Adunării Plenare

20.2.2020

Temei juridic

Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

 

Aviz din proprie inițiativă

Secțiunea competentă

CCMI

Data adoptării în secțiune

26.6.2020

Data adoptării în sesiunea plenară

16.7.2020

Sesiunea plenară nr.

553

Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)

211/1/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Anumite perturbări precum cea provocată de COVID-19 amenință să „înghețe” economia mondială și viața socială. Impactul acestei crize ar putea determina recesiune în SUA, UE, Japonia și alte regiuni ale lumii, o creștere extrem de lentă în China și pierderi imense de producție. Guvernele trebuie să contracareze daunele economice prin politici fiscale și monetare și să facă față schimbărilor preconizate ale paradigmei economice. CESE subliniază necesitatea unor modele de afaceri și mecanisme de apărare comercială eficiente, în special în ceea ce privește Asia, observând că 36 de milioane de locuri de muncă din UE depind de potențialul de export al UE și că ponderea ocupării forței de muncă în UE în domeniul vânzării de bunuri și servicii în restul lumii în totalul ocupării forței de muncă a crescut de la 10,1 % în 2000 la 15,3 % în 2017 (1). Se impune o reacție fiscală, economică și socială la criză pentru a preveni impactul negativ al acesteia asupra acestor sectoare, precum și a altor sectoare.

1.2.

Ca parte a unei reformulări generale a politicii industriale impuse de durabilitatea mediului și de digitalizare, criza COVID-19 ar trebui să determine UE să stimuleze sectoarele care produc echipamente medicale și produse farmaceutice, pentru a asigura suveranitatea comună a UE și autosuficiența în aceste sectoare. Elaborarea acestui aviz a început înainte de izbucnirea unei crize economice și sanitare imprevizibile, care a impus schimbări în economii și în modelele de globalizare pe termen scurt, mediu și lung. Deși această criză nu este tema principală a avizului, ea are și va avea un impact enorm asupra sectoarelor și subiectelor dezbătute în cele ce urmează. Este deja evident că această criză împinge anumite regiuni ale lumii spre un nou val de protecționism și de naționalism economic, atât la nivel mondial, cât și în interiorul UE. Informațiile despre toți acești factori sunt luate în calcul și actualizate, pe cât posibil, în mod orizontal, în acest aviz.

1.3.

CESE împărtășește opinia potrivit căreia întreprinderile și schimburile comerciale internaționale au potențialul de a contribui la creșterea globală datorită gradului mai ridicat de specializare, economiilor de scară, lanțurilor valorice globale avansate și răspândirii cercetării și a tehnologiilor. De asemenea, ar trebui să se aducă în discuție trecerea de la lanțurile valorice la rețele generatoare de valoare, de la linearitate la circularitate și de la tangibilitate la intangibilitate, ceea ce va presupune agilitate din partea industriei pentru a se adapta.

1.4.

CESE evidențiază faptul că politica UE trebuie să prevină situațiile în care participanții la dezvoltare industrială devin victime ale dumping-ului economic, social și ecologic ca practică neloială. Cu privire la politicile urgente care vor fi puse în aplicare, UE se confruntă cu următoarele provocări: piața SUA pentru exporturile UE, potențiala colaborare dintre UE și SUA, rolul viitor al Chinei și necesitatea reformării OMC. Industriile ar trebui să devină catalizatori de soluții pentru provocările societății și cele de mediu, care să creeze valori noi pentru societate.

1.5.

CESE recunoaște că nereglementarea globalizării duce la accentuarea inegalităților, la exercitarea de presiuni în jos asupra întreprinderilor, a salariilor și a condițiilor de muncă, precum și la destabilizarea securității sociale. Acest aspect ar putea deveni o amenințare reală pentru modelele sociale europene. Globalizarea nereglementată are efecte negative și asupra standardelor de calitate a mediului. CESE este îngrijorat că întreprinderile și locurile de muncă din Europa sunt sub presiunea practicilor comerciale neloiale neconforme cu standardele economiei de piață, care nu respectă acordurile internaționale sociale și de mediu. Industria UE ar trebui să se dezvolte pornind de la avantajul său unic, combinând valori europene, noi tehnologii și o abordare în perspectivă. Piața unică este esențială pentru industria europeană și pentru răspândirea inovării, nu doar în privința tehnologiilor digitale, ci și a altor tehnologii-cheie favorizante, precum biotehnologia. De asemenea, pentru a asigura acceptarea din partea societății a transformării industriale, se poate sublinia rolul coeziunii sociale și regionale, precum și al dialogului social.

1.6.

Strategia industrială și politica comercială ale UE nu ar trebui să submineze eforturile acesteia de a acorda asistență pentru dezvoltare țărilor terțe, iar CESE recomandă adoptarea unei abordări echilibrate, care să coordoneze mai bine și să combine ajutoarele naționale de dezvoltare, în raport cu economiile mai fragile. CESE își exprimă îngrijorarea că escaladarea măsurilor luate în caz de neconformare cu cerințele OMC și noile dispoziții netarifare discriminatorii pot duce la impunerea unor sarcini de reglementare reciproce excesive, situație care riscă să devină noua regulă în comerțul mondial. Programele de sprijin și de monitorizare existente ale UE ar trebui reevaluate, în conformitate cu normele UE în materie de concurență, pentru a sprijini statele membre ale UE, partenerii, întreprinderile și angajații UE afectați negativ de criza economică și de războaiele comerciale și a reduce sarcina asupra lor.

1.7.

CESE consideră că, pentru a face față provocărilor externe, piața internă a UE ar trebui să devină „cel mai bun loc pentru investiții”. Noua strategie industrială și toate celelalte pârghii ar trebui evaluate din perspectiva capacității lor de a promova și sprijini investițiile în infrastructura industrială, energetică, de transport și digitală, printr-o abordare extinsă privind conectivitatea. Revizuirea normelor în materie de fuziuni, achiziții și ajutoare de stat ar putea consolida poziția de egalitate a UE față de concurența la nivel mondial. Toate nivelurile de guvernanță ar trebui să asigure distribuirea echitabilă a beneficiilor globalizării și atenuarea efectelor negative la nivel global, regional și local.

Un sistem comun de evaluare a investițiilor străine directe ar contribui la o imagine mai clară a intereselor în active strategice, cum ar fi infrastructurile și tehnologiile critice și securitatea aprovizionării cu factori de producție esențiali. Mai mult ca oricând, sunt necesare instrumente eficiente de apărare a schimburilor comerciale – prin utilizarea directivelor privind achizițiile publice – și o rețea solidă de acorduri de liber schimb (ALS) pentru combaterea practicilor ilicite, accentuarea convergenței în materie de reglementare și promovarea standardelor de durabilitate, fiind astfel reduse distorsiunile pe piață.

1.8.

CESE este preocupat de atitudinea negativă manifestată recent față de comerțul internațional și globalizare, precum și de escaladarea mișcărilor populiste care cer intensificarea naționalismului. În opinia sa, protecționismul și naționalismul nu pot oferi răspunsurile potrivite la probleme economice și sociale. Reforma pe termen mediu și prioritățile de investiții sunt necesare pentru a redresa economiile în vederea unei creșteri durabile și favorabile incluziunii, cu integrarea tranziției ecologice și a transformării digitale. UE ar trebui să ia toate măsurile posibile pentru a menține democrația intactă, în ciuda unor circumstanțe pandemice.

1.9.

CESE consideră că Pactul verde ar trebui să integreze noua strategie industrială și noua politică comercială, alături de politica economică, de reglementare și în domeniul concurenței, într-un efort global de a proteja mediul, fără a crea amenințări la adresa pieței unice, precum și a întreprinderilor și locurilor de muncă din Europa, și să stabilească obiective ambițioase în materie de mediu pentru întreaga industrie.

1.10.

CESE împărtășește opinia potrivit căreia unul dintre mesajele-cheie privind stabilitatea economică este că statele membre ar trebui să acorde o atenție corespunzătoare calității finanțelor publice, promovând investițiile necesare și orientate spre viitor.

2.   Considerații generale

2.1.

Dată fiind presiunea constantă la care este supus sistemul multilateral, întreprinderile din UE cu activități la nivel mondial se confruntă cu o creștere a fricțiunilor și incertitudinilor, cu creșterea protecționismului și cu tensiunile actuale dintre partenerii comerciali ai UE. Lanțurile valorice globale se restrâng, iar tendința generală de revenire la regionalizare se face simțită la nivel mondial. UE se află, împreună cu SUA și China, în centrul acestei dinamici, iar o serie de sectoare-cheie se confruntă cu o presiune considerabilă. Se impune luarea unor decizii fundamentale pentru creșterea posibilității de a evita riscul de marginalizare și pentru menținerea rolului global al UE. Se impune de urgență revizuirea investițiilor pe teritoriul Uniunii și orientarea spre susținerea întreprinderilor, în special a IMM-urilor, cu asigurarea de lichidități și de stabilitate în sectorul financiar, menținerea pieței unice și asigurarea fluxului de bunuri esențiale. Un astfel de obiectiv poate fi realizat doar prin combinarea unor măsuri precum: aplicarea unor reglementări și politici și întreprinderilor din țări terțe care exercită activități în UE, acțiuni în infrastructură, investiții în bunuri publice (inclusiv sănătate, educație, infrastructură digitală), reciprocitate în achiziții publice, o politică comercială eficace, independență digitală.

2.2.

Competitivitatea industriei UE la nivel mondial este îngreunată de întoarcerea la unilateralism, de lipsa unei guvernanțe globale eficiente cu privire la chestiuni economice și comerciale, de asimetria piețelor și de perturbarea acestora din cauza concurenților subvenționați, în special a întreprinderilor de stat, și a crizei. Investițiile întreprinderilor din UE în cercetare și inovare au ca scop corelarea competitivității și a durabilității, dar aceste investiții și riscurile asumate pot deveni ineficiente prin accesul redus la piețele internaționale și prin concurență neloială. În acest cadru, IMM-urile sunt mai vulnerabile decât oricând.

2.3.

În aceste condiții, alianțele pe care UE le promovează ar putea contribui la promovarea intereselor sale în cadrul organizațiilor multilaterale, cum ar fi Organizația Mondială a Comerțului (OMC) și Organizația Națiunilor Unite (ONU). Prin urmare, strategia industrială recent adoptată și raportul anual al Comisiei privind punerea în aplicare a ALS reprezintă un pas către o mai mare transparență, dar oferă și un instrument eficace pentru a furniza societății civile informații de bază obiective cu privire la acordurile comerciale negociate de UE.

În pofida unor elemente pozitive, pachetul global al strategiei industriale recent adoptate nu a convins pe toată lumea că va aduce o diferență perceptibilă pentru întreprinderi, pentru forța de muncă și societatea civilă, care se străduiesc să crească competitivitatea și creșterea economică a Europei.

2.4.

Adoptarea unei politici industriale europene robuste și apărarea intereselor comerciale ale Uniunii sunt compatibile cu obiectivul prioritar al politicii sale externe: consolidarea multilateralismului în jurul instituțiilor sistemului ONU. Reformele necesare legate de acestea ar trebui să facă posibilă trecerea la o lume guvernată de norme echitabile și pe baza unor principii democratice.

3.   Valorificarea potențialului perspectivelor antreprenoriale

3.1.

CESE este de acord cu punctul de vedere al Comisiei conform căruia întreprinderile din UE pot beneficia de strategia industrială și de acordurile comerciale ale UE doar dacă dispun de informații pertinente cu privire la conținutul acestor strategii și acorduri și dacă înțeleg modul în care ele funcționează în practică.

3.2.

CESE constată cu îngrijorare că natura complexă a regulilor privind originea și a formularelor administrative impuse de partenerii comerciali ai UE pentru acordarea de preferințe întreprinderilor din UE și eforturile depuse pentru a dovedi originea preferențială par a fi disproporționate pentru IMM-urile din UE, dacă sunt puse în balanță cu dimensiunea contractelor încheiate de către acestea.

3.3.

CESE propune ca, pentru țările implicate în situații de concurență, de muncă sau de standarde de durabilitate neloiale, să se prevadă și dispoziții pentru explorarea unor aspecte esențiale legate de dezvoltarea unor mecanisme alternative de soluționare a litigiilor și de aplicarea unor mecanisme de soluționare online a litigiilor. CESE consideră ca fiind binevenită procedura provizorie multipartită de arbitraj anunțată recent de către CE ca o soluție temporară de menținere a unei funcții independente și în două etape de soluționare a litigiilor.

3.4.

CESE reamintește că cele mai multe activități comerciale ale IMM-urilor se desfășoară preponderent în cadrul pieței unice (2), doar aproximativ jumătate dintre acestea comercializându-și produsele în afara UE (3), și observă, de asemenea, că activitatea de export a IMM-urilor este puternic concentrată în unele state membre și regiuni, șase state membre (4) reprezentând peste două treimi din totalul activităților și schimburilor comerciale ale IMM-urilor în UE.

3.5.

CESE și CCMI salută activitățile avansate ale Comisiei pe portalul online, care va integra două baze de date (baza de date privind accesul pe piață și serviciul de asistență pentru comerț) și care abordează complexitatea și lipsa de coerență a regulilor de origine și a procedurilor vamale și introduce un calculator gratis online pentru regulile de origine, oferind un sprijin suplimentar IMM-urilor din UE.

3.6.

CESE consideră că Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă, alături de reprezentanțele diplomatice și consulare ale statelor membre, ar putea juca un rol important în promovarea strategiei, serviciilor și schimburilor comerciale ale UE cu țări terțe, pentru a facilita atât investițiile din exterior, cât și oportunitățile de export pentru întreprinderile și forța de muncă din Europa.

3.7.

De asemenea, CESE salută instrumentele utilizate de Comisia Europeană pentru a promova și sprijini IMM-urile din UE în eforturile lor de internaționalizare, astfel încât să devină mai competitive pe plan mondial, și subliniază necesitatea ca aceste instrumente să adopte o abordare ascendentă; Pe lângă aceste inițiative, noua paradigmă poate oferi mai multe oportunități IMM-urilor și altor actori regionali.

3.8.

CESE privește cu îngrijorare situația legată de chestiunile nerezolvate cu partenerii comerciali ai UE, astfel cum sunt prezentate în raportul Comisiei, în special faptul că produsele din UE se confruntă în continuare cu obstacole la accesul pe piețele din țările partenere. Recunoașterea reciprocă nebirocratică a standardelor tehnice ar trebui să reprezinte o prioritate majoră.

3.9.

CESE evidențiază că, așa cum a subliniat un studiu al Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) (5) bazat pe o analiză a fluxurilor comerciale în unele state membre, performanțele la export ale UE sunt strâns corelate cu PIB-ul, iar schimburile comerciale sunt foarte concentrate în câteva state membre.

3.10.

CESE reamintește că impactul teritorial neuniform al globalizării a fost recunoscut de către Comisie în documentele sale de reflecție privind Valorificarea oportunităților oferite de globalizare și Viitorul finanțelor UE, subliniind că, deși beneficiile globalizării sunt răspândite la scară largă, costurile sunt adesea localizate.

3.11.

CESE pune un accent deosebit pe rolul politicii de coeziune în asigurarea unei mai bune competitivități a UE prin investiții specifice în sectoare-cheie cum ar fi infrastructurile de rețea, cercetarea și inovarea, serviciile TI, acțiunile de protecție a mediului și de combatere a schimbărilor climatice, ocuparea forței de muncă de calitate și incluziunea socială.

3.12.

CESE subliniază rolul pe care îl poate juca Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) pentru a-i ajuta pe cei care devin șomeri în urma schimbărilor structurale cauzate de globalizare, digitalizare, migrație și schimbările climatice. Având în vedere amploarea crizei economice și de ocupare a forței de muncă care se profilează, FEAG ar trebui să fie consolidat din punct de vedere financiar, iar normele sale ar trebui să fie mai flexibile, în funcție de natura și amploarea crizei, și legate de Fondul pentru o tranziție echitabilă.

3.13.

CESE este de acord că măsurile flexibile de muncă și telemunca joacă un rol important în păstrarea locurilor de muncă și a producției, însă în pofida eforturilor de a atenua impactul social al crizei, se preconizează că aceasta va determina o creștere semnificativă a șomajului și a inegalităților la nivel de venituri. Politica revizuită a UE privind Pactul verde ar putea juca un rol important în a garanta că globalizarea generează efecte economice, sociale, teritoriale și ecologice pozitive pentru întreprinderi, angajați și pentru societatea civilă și contribuie la reducerea distorsiunilor pe piață.

3.14.

CESE are convingerea că s-ar putea recurge la un mecanism care să abordeze „amprenta de carbon” în producție și ar putea fi depuse eforturi pentru decarbonizarea industriilor pentru a asigura condiții de concurență echitabile; însă observă că o astfel de măsură trebuie să abordeze în mod echilibrat preocupările legate de mediu, schimburi comerciale și echitate pentru a evita distorsiunile pe piață, declanșarea unor măsuri de retorsiune împotriva țărilor UE și astfel daunele asupra industriei UE și a locurilor de muncă din acest sector.

3.15.

CESE împărtășește opinia potrivit căreia este esențial să se reducă decalajul în performanța productivității între economii, regiuni și firme extrem de productive și toate celelalte și că productivitatea ar putea fi sprijinită de către instituții eficace și sisteme fiscale eficiente.

3.16.

Este necesară o nouă politică industrială care să fie orientată spre stimularea activităților cu un conținut mai ridicat de inovare și generarea unei valori adăugate mai mari, acestea fiind indisolubil asociate cu promovarea calității și a locurilor de muncă noi. Dacă este înțelept concepută și corect aplicată, o astfel de politică ar putea contribui la evitarea influențelor negative ale altor scăderi ale PIB-ului, ale fragmentării pieței unice și ale perturbațiilor de la nivelul lanțurilor valorice.

4.   Atenuarea impactului negativ al unor evoluții singulare

4.1.

CESE îi îndeamnă pe toți actorii instituționali principali să revizuiască legăturile dintre UE-27 și Regatul Unit, care vor defini în mare măsură impactul retragerii Regatului Unit asupra economiilor lor; trebuie concepute măsuri adecvate pentru sectoarele care riscă să fie puternic afectate negativ.

4.2.

CESE regretă că decizia SUA de a introduce tarife suplimentare pentru produsele europene, care contracarează ajutorul acordat de UE producătorului Airbus, va afecta în principal produsele agricole și agroalimentare provenite din statele membre ale UE. Eficacitatea măsurilor de salvgardare ale UE în sectorul siderurgic, care se află în mod tradițional în centrul atenției CCMI, ar trebui să fie reevaluată în lumina mediului economic în declin al industriei siderurgice, pentru a evita prejudicierea în continuare a întreprinderilor siderurgice europene și a asigura condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile și forța de muncă din UE.

CESE subliniază că taxele vamale pe care SUA le aplică oțelurilor au dus la deturnări comerciale grave în cazul produselor siderurgice din țările terțe care caută să intre într-o măsură din ce în ce mai mare pe piața europeană, aceste produse fiind utilizate în special în contracte de construcție a infrastructurii publice.

4.3.

CESE observă că, deși nicio țară nu se poate izola de globalizare fără a suporta costuri enorme, riscul prăbușirii sistemului comercial multilateral este real și, prin urmare, UE trebuie să reflecteze asupra acestui aspect. Comitetul salută, în acest sens, programul de lucru al Comisiei pentru 2020, care prezintă o inițiativă de reformare a OMC până la sfârșitul anului 2020, și planul de redresare propus.

4.4.

CESE împărtășește opinia potrivit căreia UE trebuie să adopte o abordare mai hotărâtă pentru a asigura efectiv reciprocitatea în practică și a combate protecționismul în accesul la piețele de achiziții publice din țări terțe.

Piața achizițiilor publice chineze și protecția drepturilor de proprietate intelectuală prezintă divergențe notabile de la standardele internaționale și, în pofida aderării la OMC, China este în continuare o piață în mare măsură protejată. În plus, China nu a aderat încă la Acordul OMC privind achizițiile publice (AAP), în pofida promisiunii făcute când a fost acceptată în organizație. Dezbaterea privind China a devenit mai aprinsă în UE. Programele sale ambițioase, precum inițiativele „O centură, un drum” sau „Made in China 2025” și „Orientările 16+1” (Budapesta 2017, Sofia 2018 și Dubrovnik 2019) (6), au atras atenția unei serii de actori publici și privați, inclusiv instituțiilor UE. Chestiunea 5G a adus securitatea digitală în prim-plan, oferind un teren fertil pentru realizarea de progrese în direcția independenței digitale a UE. Promovarea programelor UE pentru investiții în cercetare și inovare pare a fi abordarea cea mai rațională și susceptibilă de a oferi rezultate în acest sens.

4.5.

Recomandările de politică și măsurile concrete ar trebui să țină seama de două trăsături strategice. Prima este că G20, care ar fi putut deveni un forum politic global, complementar sistemului Națiunilor Unite, astfel încât să abordeze și dezechilibrele și inegalitățile la nivel mondial, a pierdut o mare parte din ponderea sa. A doua, strâns legată de aceasta, este că UE nu dispune de o „politică economică externă” eficientă. Politica industrială și alte politici ale UE care influențează factorii legați de producție, energie, piața internă, cercetare și inovare, transporturi etc. nu se corelează cu dimensiunea externă a comerțului și a serviciilor externe ale UE sau o fac doar în parte, aspect valabil și în cazul agențiilor statelor membre de creditare a exporturilor, care ar trebui să-și reunească eforturile. Confruntarea UE cu principalii actori internaționali este îngreunată de această necorelare, rolul său în forurile multilaterale și internaționale și în prevenirea distorsiunilor pe piață reducându-se.

5.   Impactul crizei generate de pandemia de COVID-19

5.1.

Criza provocată de COVID-19 a avut un impact macroeconomic și fiscal extraordinar, care este încă un fenomen activ. CESE împărtășește opinia potrivit căreia nu au existat soluții alternative la politicile financiare și monetare expansive din UE și de la nivel global anunțate recent. Provocările majore includ o redresare incompletă și neuniformă, precum și o creștere a șomajului. Deși măsurile de politică ar trebui să limiteze creșterea șomajului, măsurile de politică necesare vor genera deficite publice și vor determina creșterea datoriei publice.

5.2.

CESE subliniază faptul că această criză are implicații grave pe termen lung pentru UE. Având în vedere că factorul politic a întârziat implicarea coordonată a UE în combaterea pandemiei, ar putea apărea un fenomen general de pierdere a încrederii în politică.

5.3.

Printre alte riscuri se numără durata mai mare a pandemiei decât s-a presupus, instabilitatea financiară la nivel mondial și în UE, creșterea fenomenului de protecționism, fragmentarea pieței unice și înrădăcinarea unor divergențe structurale.

5.4.

CESE are convingerea că Europa are nevoie urgentă de un nou proiect de integrare internă, de o strategie economică, socială (inclusiv coordonarea în domeniul sănătății publice), fiscală, energetică și de mediu comună și de o politică comercială coerentă. Absența unei strategii europene eficace este alarmantă și trebuie înlocuită de o nouă abordare europeană colectivă.

5.5.

Este nevoie de un pachet masiv de investiții pentru redresare și reconstrucție, pentru a sprijini economia UE după criză, ca parte componentă a noului cadru financiar multianual, în completarea acțiunilor întreprinse deja de Mecanismul european de stabilitate, Banca Europeană de Investiții și Banca Centrală Europeană. Planul necesar de redresare pentru investiții ar fi finanțat în continuare din fondurile și instrumentele financiare existente ale UE și din obligațiuni de redresare, care să fie clar definite sub aspectul problemelor provocate de criza generată de coronavirus și să fie garantate de bugetul UE. În acest context, CESE consideră că planul de redresare prezentat recent de către Comisia Europeană este un prim pas concret în această direcție.

5.6.

CESE subliniază că, în vremuri de criză și în cadrul strategiei UE de ieșire din criză, este esențial, de asemenea, ca schimburile comerciale să fie bazate pe reguli. Statele membre ale UE trebuie să respecte piața unică și să garanteze că nu există bariere interne în calea comerțului intra-UE prin lansarea unor negocieri mai ample cu privire la un acord multilateral care să ducă la condiții echitabile de concurență, inclusiv la posibila liberalizare permanentă a tarifelor privind echipamentele medicale și să contribuie la garantarea funcționării libere a lanțurilor de aprovizionare globale în acest sector crucial. Pe lângă aceste măsuri, liberalizarea tarifelor și finanțarea exporturilor (care ar trebui să fie bine coordonate între respectivele organisme ale UE și statele membre) ar putea reduce presiunea asupra întreprinderilor și ar preveni denaturarea pieței.

Bruxelles, 16 iulie 2020.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2018/november/tradoc_157516.pdf

(2)  EPRS, CETA implementation: SMEs and regions in focus (Punerea în aplicare a CETA: accent asupra IMM-urilor și regiunilor), studiu realizat la solicitarea CoR, 18 noiembrie 2019, disponibil la adresa http://www.europarl.europa.eu/thinktank/en/document.html?reference=EPRS_IDA(2019)644179

(3)  Flash Eurobarometru 42, Internaționalizarea întreprinderilor mici și mijlocii, octombrie 2015.

(4)  Belgia, Germania, Spania, Italia, Țările de Jos și Regatul Unit.

(5)  EPRS, Interactions between trade, investment and trends in EU industry: EU regions and international trade (Interacțiunile dintre comerț și investiții și tendințe în industria UE: regiunile UE și comerțul internațional), studiu realizat la solicitarea CoR, 27 octombrie 2017, disponibil la adresa http://www.europarl.europa.eu/thinktank/ro/document.html?reference=EPRS_STU(2017)608695

(6)  2017: https://www.fmprc.gov.cn/mfa_eng/wjdt_665385/2649_665393/t1514534.shtml;

2018: https://www.fmprc.gov.cn/mfa_eng/wjdt_665385/2649_665393/t1577455.shtml;

2019: https://www.fmprc.gov.cn/mfa_eng/wjdt_665385/2649_665393/t1655224.shtml.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 364/43


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Dimensiunea industrială a uniunii securității”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 364/06)

Raportor:

José CUSTÓDIO LEIRIÃO

Coraportor:

Jan PIE

Decizia Adunării Plenare

20.2.2020

Temei juridic

Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

 

Aviz din proprie inițiativă

Secțiunea competentă

Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)

Data adoptării în CCMI

26.6.2020

Data adoptării în sesiunea plenară

16.7.2020

Sesiunea plenară nr.

553

Rezultatul votului (voturi pentru/

voturi împotrivă/abțineri)

209/3/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Salutăm hotărârea noii Comisii Europene de a întări suveranitatea tehnologică a Uniunii și subliniem importanța sectorului securității în acest sens. Nu există securitate fără tehnologie, iar Europa trebuie să aibă control asupra tehnologiilor care sunt cruciale pentru securitatea sa.

1.2.

Pentru a atinge acest obiectiv, solicităm Comisiei Europene să lanseze o strategie care să consolideze capabilitățile industriale și tehnologice ale Europei în domeniul securității, ceea ce este foarte necesar, în special în zonele vulnerabile, în care dependența de furnizori din afara Europei poate deveni un risc în sine în ce privește securitatea. Strategia trebuie să sprijine obiectivele noii Strategii de securitate internă și să o completeze cu o dimensiune industrială. Ea ar trebui să contribuie la satisfacerea actuală și viitoare a necesităților în materie de capacități și să abordeze principalele provocări cu care se confruntă sectorul în Europa: fragmentarea pieței, lipsa planificării pe termen lung în ce privește capacitățile și tehnologia și incoerența politicilor și a instrumentelor de finanțare ale UE.

1.3.

Strategia industrială de securitate ar trebui să se bazeze pe următoarele principii:

(a)

existența unei industrii de securitate inovatoare este esențială pentru suveranitatea tehnologică și autonomia strategică a Europei;

(b)

securitatea este o problemă de suveranitate, care nu poate fi lăsată doar în seama forțelor pieței. Pentru a menține capacitatea de a dezvolta soluții complexe de securitate bazate pe înaltă tehnologie, este nevoie de voință și acțiune politică;

(c)

având în vedere pandemia de COVID-19, reziliența la dezastre de mare amploare, atât naturale, cât și provocate de om, trebuie să devină o prioritate politică majoră pentru Uniune și poate fi realizată numai cu sprijinul industriei europene în domeniul securității.

Strategia ar trebui dezvoltată ca parte a uniunii securității și ar trebui să sporească eficacitatea politicilor UE în materie de securitate. Ea ar trebui să urmeze o abordare holistică și să includă următoarele obiective:

evaluarea vulnerabilităților Europei și a dependenței critice de sectorul securității civile;

o examinare a tehnologiilor emergente pentru a identifica potențialele implicații în ce privește securitatea;

definirea tehnologiilor esențiale, indispensabile, pentru care Europa, din motive de securitate, nu ar trebui să depindă de furnizori din țări terțe;

identificarea lanțurilor valorice strategice în sectorul securității;

utilizarea agențiilor UE pentru a încuraja planificarea capacităților și armonizarea normelor naționale;

utilizarea instrumentelor UE legate de securitate (FSI, IBMF, Europa digitală, Orizont Europa, RescEU) pentru investiții specifice în tehnologii și aplicații de securitate critice;

utilizarea altor instrumente ale UE (fonduri structurale, InvestEU etc.) pentru investiții relevante pentru securitate (infrastructură), în mod ideal prin crearea unui mecanism de securizare a Europei (analog cu MIE – Mecanismul pentru interconectarea Europei);

utilizarea achizițiilor europene și coordonarea achizițiilor naționale, pentru a sprijini baza industrială relevantă;

utilizarea de instrumente de finanțare orientate spre capacități (precum FSI și IBMF), pentru a stimula preluarea pe piață a cercetării în domeniul securității UE dincolo de Orizont Europa;

identificarea de posibile noi inițiative legislative, cum ar fi o revizuire a directivei PIC sau un posibil instrument privind securitatea urbană;

coordonarea programelor UE relevante (apărare, securitate, spațiu, cibernetică).

Introducere

1.4.

Mediul de securitate al Europei este extrem de complex. Amenințările actuale privind securitatea prezintă adesea mai multe fațete, au caracter transnațional și evoluează rapid, fiind dificil de prevăzut. Ele pot afecta o gamă largă de obiective în întreaga Uniune (de exemplu, evenimente de masă, transport, infrastructuri critice, instituții) și provin dintr-o varietate la fel de largă de amenințări (de exemplu, autori individuali, organizații criminale, grupări teroriste, state naționale), care, din motive și ele foarte diferite (din motive geopolitice, din extremism religios sau politic, din cauza unor interese economice sau financiare sau din cauza unor tulburări psihice), utilizează tot felul de mijloace pentru a-și pune în aplicare planurile răuvoitoare [cum ar fi arme de foc, dispozitive explozive improvizate, materiale chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN), atacuri cibernetice sau dezinformare].

1.5.

Pe lângă amenințările provocate de om la adresa securității, dezastrele naturale, cum ar fi inundațiile, seceta, furtunile sau pandemiile, reprezintă un risc din ce în ce mai mare din cauza schimbărilor climatice, a poluării mediului și a supraexploatării resurselor naturale. Dezastrele naturale sunt, în mod normal, și mai devastatoare decât dezastrele provocate de om și amenință securitatea atât direct, cât și indirect.

1.6.

Amenințările legate de securitate sunt diferite, prin urmare și forțele de securitate și nevoile lor în materie de capacități sunt diferite. În același timp, forțele de securitate adesea cooperează, de exemplu, în intervențiile în caz de dezastru și au nevoie de echipamente interoperabile, cu care să poată face față provocării reprezentate de amenințarea cu care se confruntă.

1.7.

În ciuda naturii lor diverse, amenințările actuale la adresa securității au un element în comun: ele nu pot fi abordate fără sprijin tehnologic. Tehnologia în sine nu poate oferi securitate, însă în societățile noastre complexe și conectate, ea este un catalizator indispensabil în toate domeniile privind securitatea și în toate etapele ciclului de securitate (prevenire, pregătire, răspuns și redresare). Evoluția rapidă și proliferarea noilor tehnologii digitale, cum ar fi inteligența artificială, informatica cuantică și tehnologia de tip blockchain, vor consolida și mai mult importanța tehnologiei în serviciul securității, nu numai prin crearea de oportunități noi, ci și prin multiplicarea vulnerabilităților și posibilităților de a face rău.

1.8.

Fără expertiza unui sector de securitate specializat, este imposibil să se dezvolte tehnologiile de ultimă generație necesare pentru a face față amenințărilor actuale și viitoare la adresa securității. Industria securității este un partener vital, în special în ceea ce privește sistemele de securitate complexe și protecția împotriva unor amenințări sofisticate.

1.9.

În Europa, baza industrială și tehnologică în materie de securitate corespunde, din punctul de vedere al diversității, nevoilor societăților și economiilor moderne în materie de securitate. Din această bază fac parte întreprinderi de toate dimensiunile din întreaga Uniune, cu portofolii și specializări diferite. Multe dintre acestea desfășoară, de asemenea, activități în domeniul apărării, ingineriei aerospațiale sau comerciale sau sunt filiale ale unor grupuri mai mari, active în aceste sectoare. Toate dezvoltă și produc sisteme de înaltă tehnologie și furnizează servicii care sunt necesare pentru a ne proteja societățile, întreprinderile, instituțiile și cetățenii împotriva tuturor tipurilor de amenințări legate de securitate și de dezastre. Cel mai recent studiu cuprinzător estimează că industria securității din UE generează o cifră de afaceri de aproape 200 de miliarde EUR și creează locuri de muncă pentru 4,7 milioane de persoane (1).

2.   Observații generale

2.1.

Uniunea Europeană are un interes economic, dar și unul strategic de a promova o bază industrială europeană dinamică pentru sectorul securității. Cu cât este mai critic un domeniu de securitate, cu atât dependența față de furnizorii din țările terțe poate deveni un risc în sine în materie de securitate. Este esențial să se utilizeze tehnologii, servicii și echipamente dezvoltate de surse de încredere, în special atunci când este vorba de protejarea infrastructurilor critice și a instituțiilor statului împotriva amenințărilor din partea unor actori statali sau sprijiniți de unele state.

2.2.

Evoluția pandemiei de COVID-19 și consecințele sale directe și indirecte au demonstrat, de asemenea, că este necesară o industrie europeană puternică în materie de securitate. Utilizarea masivă a instrumentelor digitale, de exemplu, a avut ca rezultat o creștere dramatică a atacurilor cibernetice îndreptate împotriva unor întreprinderi și operatori de servicii esențiale, provenind atât din partea unor actori nestatali, cât și a unora statali. Consolidarea rezilienței cibernetice și a securității cibernetice în toate procesele digitale ale întreprinderilor și instituțiilor ar trebui, prin urmare, să reprezinte o concluzie importantă trasă din pandemie. De când a izbucnit pandemia, am asistat la campanii de dezinformare, adesea sponsorizate de guverne străine, care nu pot fi combătute în mod eficient fără instrumente tehnologice sofisticate. De asemenea, criza generată de COVID-19 a scos la lumină deficiențe enorme în ceea ce privește capacitățile UE de gestionare a crizelor, cum ar fi absența unui stoc comun de echipamente CBRN. Pe scurt, sunt necesare o multitudine de măsuri pentru a face Europa mai rezilientă la dezastrele pe scară largă. Dat fiind caracterul sensibil al celor mai multe dintre aceste măsuri, este imperativ ca ele să fie puse în aplicare cu sprijinul unor furnizori de încredere și să se asigure securitatea aprovizionării în perioadele de criză.

2.3.

De aceea, Uniunea are un interes strategic de a susține în Europa capacitățile industriale necesare pentru a asigura un nivel adecvat de autonomie și suveranitate tehnologică în domeniile esențiale. În același timp, condițiile actuale ale pieței îngreunează, din nefericire, satisfacerea acestui interes strategic. În schimb, caracteristicile specifice ale pieței de securitate în Europa adesea îngreunează misiunea întreprinderilor de a elabora analize economice viabile pentru tehnologiile în cauză.

2.4.

Pe partea comercială, cererea de produse de securitate costisitoare și de ultimă generație este limitată. Întrucât operatorii de pe piața privată urmăresc în mod constant reduceri de costuri, aceștia limitează în mod normal investițiile în securitate la ceea ce este strict necesar și preferă cel mai ieftin produs de pe piață (adeseori de la furnizori din țări terțe).

2.5.

Pe partea de cerere publică a pieței de securitate, există o mare varietate de cumpărători și utilizatori finali, cei mai mulți cu bugete de achiziții limitate și comenzi mici, care sunt obligați legal să cumpere la cel mai mic preț. Mai mult, marea majoritate a clienților de securitate publică nu au o planificare a dezvoltării capabilităților. Aceștia cumpără din comerț pentru a-și satisface nevoile imediate, fără să se gândească pe termen lung la modul în care amenințările și tehnologiile pot evolua în viitor, cu atât mai puțin la investițiile necesare pregătirii pentru aceste evoluții.

2.6.

Având în vedere caracteristicile specifice ale ambelor părți ale cererii în materie de securitate, există doar o piață mică pentru tehnologiile și aplicațiile critice. Soluțiile complexe de securitate sunt deseori adaptate pentru un singur client sau pentru foarte puțini clienți, ceea ce limitează la minimum volumele de producție și economiile de scară. În cel mai bun caz, tehnologiile utilizate pentru astfel de sisteme pot fi utilizate și pentru alte aplicații, mai puțin sensibile, pentru o piață de clienți comerciali mai largă. De aceea, condițiile actuale ale pieței fac imposibilă susținerea unei baze tehnologice și industriale care să poată extinde capacitățile în materie de securitate de care Europa are nevoie pentru a-și proteja frontierele externe, teritoriul și cetățenii. Acest lucru subminează credibilitatea uniunii securității și necesită acțiuni sporite ale UE.

Stadiul actual al politicilor de securitate ale UE

2.7.

De la lansarea Agendei europene privind securitatea în aprilie 2015, UE a depus eforturi pentru o veritabilă uniune a securității, care să asigure instrumentele, infrastructura și mediul în care autoritățile naționale și cele europene să conlucreze eficient pentru a face față provocărilor comune, protejând în același timp drepturile și libertățile cetățenilor (2). Numărul mare al inițiativelor în acest context demonstrează că securitatea a devenit cu siguranță una dintre prioritățile politice principale ale Uniunii:

Directiva privind combaterea terorismului (3);

norme revizuite privind spălarea banilor (4);

crearea Sistemului de Informații Schengen (SIS) (5);

interoperabilitatea sistemelor de informații ale UE în domeniul securității, al frontierelor și al migrației (6);

crearea Agenției Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA) (7);

Legea privind securitatea cibernetică (8);

consolidarea poliției de frontieră și a gărzii de coastă la nivel european („Frontex”) (9);

Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) (10).

Aceste inițiative se adaugă programelor și instrumentelor de finanțare deja stabilite, cum ar fi Fondul pentru securitate internă.

2.8.

Propunerea Comisiei privind următorul cadru financiar multianual includea o creștere considerabilă a principalelor linii bugetare relevante (de exemplu, 35,3 miliarde EUR pentru migrație și gestionarea frontierelor, 4 miliarde EUR pentru securitatea internă și 15,6 miliarde EUR pentru reziliență și capacitate de răspuns în situații de criză), în comparație cu CFM anterior (11). Uniunea va finanța, de asemenea, în cadrul Orizont Europa, un program de cercetare în domeniul securității care a avut deja o contribuție importantă la proiectarea și dezvoltarea capabilităților viitoare în materie de securitate în cadrul Orizont 2020.

2.9.

În ceea ce privește tehnologiile digitale, Comisia Europeană propune, de asemenea, sporirea semnificativă a nivelului de cheltuieli (de exemplu, pentru Orizont Europa sau programul Europa digitală), pentru a consolida suveranitatea tehnologică a Europei în domenii de importanță strategică. În acest sens, Comisia și-a declarat, de asemenea, intenția de a stimula sinergiile între sectoarele spațial, al apărării și al securității.

2.10.

Suveranitatea tehnologică este, de asemenea, un termen-cheie în „Noua strategie industrială pentru Europa”, în care Comisia subliniază că „transformarea digitală, securitatea și suveranitatea tehnologică viitoare a Europei depind de infrastructurile noastre digitale strategice” și anunță că va „sprijini dezvoltarea tehnologiilor generice esențiale care prezintă o importanță strategică pentru viitorul industrial al Europei” (12).

Observații specifice

2.11.

Competența UE în domeniul securității rămâne limitată și, de cele mai multe ori, nu implică decât un rol de coordonare între autoritățile naționale. De aceea, politicile de securitate rămân fragmentate și deseori ineficiente. Același lucru este valabil și în alte domenii relevante pentru securitate, cum ar fi sănătatea publică.

2.12.

Securitatea în UE reprezintă o prioritate politică, lipsind însă dimensiunea industrială. Există un număr impresionant de politici și instrumente de finanțare legate de securitate, cu bugete considerabile. Cu toate acestea nu există o coordonare a capacităților și nici o politică coerentă care să susțină baza industrială și tehnologică relevantă. Concepte precum competitivitatea industrială, autonomia strategică, planificarea capacităților și tehnologiile critice lipsesc aproape cu desăvârșire din dezbaterea privind uniunea securității și nu sunt niciodată considerate printre obiectivele programelor de finanțare legate de securitate.

2.13.

Planul de acțiune pentru 2012 pentru o industrie a securității inovatoare și competitivă al Comisiei a avut obiective puțin ambițioase și un domeniu de aplicare limitat, rămânând, prin urmare, fără un impact vizibil.

2.14.

Programul UE de cercetare în domeniul securității mobilizează resurse considerabile, dar suferă de deficiențe severe. Preluarea pe piață a rezultatelor cercetării rămâne o provocare majoră, deoarece nu există nici un proces de planificare în comun a capacităților în domeniul securității, care ar contribui la consolidarea cererii din partea utilizatorilor finali din sectorul public, și nici un cadru de utilizare sistematică a altor instrumente de finanțare ale UE axate pe capacități ca mijloace de sprijinire a implementării soluțiilor de securitate.

2.15.

Noua Strategie de securitate internă orientează politicile de securitate ale UE și, prin urmare, ar trebui să încerce să soluționeze aceste deficiențe. Ea ar trebui să abordeze evoluția rapidă a tehnologiei și implicațiile sale din punctul de vedere al securității, să insiste asupra definirii în comun a necesităților în ce privește capacitățile de securitate și să încurajeze cooperarea europeană în vederea satisfacerii lor. Astfel, strategia ar consolida uniunea securității, ar contribui în mod considerabil la crearea unei veritabile piețe interne a securității și la menținerea unei industrii competitive a securității în Europa.

2.16.

Industria este indispensabilă pentru transpunerea tehnologiilor în soluții. Prin urmare, o politică industrială ambițioasă pentru domeniile de bază ale suveranității ar trebui să fie o prioritate politică pentru Uniune. Dezvoltarea unei astfel de politici este deosebit de urgentă pentru sectorul securității, care în prezent suferă din cauza unor grave disfuncționalități ale pieței, ceea ce îngreunează foarte mult susținerea capacităților industriale și tehnologice critice.

2.17.

Prin urmare, solicităm Comisiei Europene să elaboreze o strategie industrială specifică domeniului securității, pentru a sprijini noua Strategie de securitate internă și pentru a spori eficacitatea uniunii securității. Această strategie industrială ar trebui să fie ambițioasă și cuprinzătoare, și să garanteze că toate politicile și instrumentele pertinente contribuie la suveranitatea tehnologică a Uniunii în domeniile critice din punctul de vedere al securității. De asemenea, ar trebui să se asigure că toate instrumentele UE legate de securitate (FSI, IBMF, RescEU) includ o dimensiune industrială și că toate programele legate de tehnologie (Europa digitală, Orizont Europa) includ o dimensiune legată de securitate. Acest lucru ar contribui la satisfacerea nevoilor în materie de securitate ale clienților publici, ar oferi noi oportunități industriei europene și ar facilita abordarea în timp util a implicațiilor noilor tehnologii în materie de securitate.

2.18.

În acest scop, conceptul de suveranitate tehnologică trebuie în continuare definit și operaționalizat. Accentul pus în prezent de Comisie pe tehnologiile digitale este binevenit, dar nu ar trebui să fie exclusiv. Ar trebui să se acorde prioritate tuturor acestor tehnologii în domeniile de bază ale suveranității, și anume securitatea, apărarea și spațiul. Conceptul ar trebui, de asemenea, să fie reexaminat în contextul pandemiei de COVID-19 și să includă reziliența ca obiectiv strategic.

2.19.

„Noua strategie industrială pentru Europa” a Comisiei include elemente importante pentru promovarea suveranității tehnologice în domeniile esențiale în materie de securitate. Ar trebui utilizat în special conceptul de lanțuri valorice strategice drept cadru pentru o abordare cuprinzătoare care acoperă întregul ciclu industrial, de la furnizarea de materiale esențiale, până la industrializare și întreținere, și care coordonează utilizarea tuturor instrumentelor de politică adecvate, inclusiv controlul investițiilor străine directe.

2.20.

Următorul cadru financiar multianual va trebui să fie adaptat la nevoile erei (post-)COVID-19, ca și politicile sprijinite de CFM și de programele sale. Prioritățile și instrumentele definite anterior trebuie să fie revizuite, ținându-se seama de învățămintele desprinse din dificultățile cu care se confruntă Europa în fața pandemiei. Acest lucru este valabil și pentru uniunea securității și noua strategie de securitate internă, care ar trebui să sublinieze necesitatea unei mai mari suveranități și reziliențe tehnologice.

2.21.

Pentru a depăși recesiunea cauzată de pandemie, în următorul ciclu bugetar, UE ar trebui să își concentreze investițiile asupra sectoarelor de înaltă tehnologie, deoarece acestea au valoarea adăugată cea mai mare și efectele de multiplicare cele mai bune pentru economie în general (13). O strategie industrială a UE în domeniul securității care să contribuie la o Europă mai autonomă și mai rezilientă ar fi perfect integrată în această abordare și ar trebui, prin urmare, inițiată în regim de urgență, în conformitate cu planul de redresare a Uniunii în urma COVID-19.

Bruxelles, 16 iulie 2020.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  Având în vedere diversitatea sa, nu există în prezent o definiție clară a sectorului securității și doar estimări aproximative ale dimensiunii pieței. Sunt mai mulți factori care împiedică o clasificare metodologică a acestei industrii: 1) industria securității nu este acoperită ca atare de principalele nomenclaturi statistice (NACE, Prodcom etc.); 2) producția de articole legate de securitate se ascunde sub denumiri foarte diverse, statisticile referitoare la respectivele domenii nefăcând diferența între activitățile legate de securitate și cele care nu au legătură cu securitatea; 3) nu există surse de date statistice disponibile la nivel european din partea industriei înseși. A se vedea studiul privind dezvoltarea datelor statistice referitoare la baza industrială și tehnologică a securității europene, raportul final al Ecorys realizat pentru Comisia Europeană, DG Migrație și afaceri interne, iunie 2015.

(2)  Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a Agendei europene privind securitatea pentru a combate terorismul și a deschide calea către o uniune a securității efectivă și autentică, Bruxelles, 20.4.2016, COM(2016) 230 final https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:9aeae420-0797-11e6-b713-01aa75ed71a1.0021.02/DOC_1&format=PDF

(3)  Directiva privind combaterea terorismului (JO L 88, 31.3.2017, p. 6).

(4)  Directiva privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

(5)  Regulamentul privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontieră (JO L 312, 7.12.2018, p. 14) și Regulamentul privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală (JO L 312, 7.12.2018, p. 56).

(6)  Regulamentul privind interoperabilitatea (în domeniul frontierelor și al vizelor) (JO L 135, 22.5.2019, p. 27) și Regulamentul privind interoperabilitatea (în domeniul cooperării polițienești și judiciare, azilului și migrației) (JO L 135, 22.5.2019, p. 85).

(7)  Regulamentul privind Agenția Europeană pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA) (JO L 295, 21.11.2018, p. 99).

(8)  Regulamentul privind ENISA (Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică) și privind certificarea securității cibernetice pentru tehnologia informației și comunicațiilor (JO L 151, 7.6.2019, p. 15).

(9)  Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european (JO L 295, 14.11.2019, p. 1).

(10)  Regulamentul de instituire a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) (JO L 236, 19.9.2018, p. 1).

(11)  În prețuri curente. A se vedea Comunicarea Comisiei pe tema „Un buget al UE care capacitează puterea de acțiune a planului de redresare pentru Europa”, Bruxelles, 27.5.2020, COM(2020) 442, final: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1601035899164&uri=CELEX%3A52020DC0442

(12)  Comunicarea Comisiei pe tema „O nouă Strategie industrială pentru Europa”, Bruxelles, 10.3.2020, COM(2020) 102 final https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52020DC0102&from=ES

(13)  A se vedea, de exemplu, „Il ruolo dell'innovazione et dell'alta technologia in Italia nel confronto con il contesta internazionale” („Rolul inovației și al tehnologiei de vârf în Italia în contextul concurenței internaționale”), Centro economia digitale, Roma, octombrie 2019.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 364/49


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Introducerea unor măsuri de salvgardare pentru produsele agricole în acordurile comerciale”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 364/07)

Raportor:

Arnold PUECH D’ALISSAC

Decizia Adunării Plenare

20.2.2020

Temei juridic

Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

 

Aviz din proprie inițiativă

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului

Data adoptării în secțiune

29.6.2020

Data adoptării în sesiunea plenară

16.7.2020

Sesiunea plenară nr.

553

Rezultatul votului (voturi pentru/

voturi împotrivă/abțineri)

204/2/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Intensificarea cooperării internaționale reprezintă o condiție necesară pentru asigurarea unor clauze de salvgardare eficiente.

1.1.1.

CESE subliniază faptul că aprovizionarea cu alimente a omenirii este și va rămâne o miză majoră cel puțin până în 2050. Pentru a hrăni între 9 și 10 miliarde de ființe umane, vom avea nevoie de toate agriculturile din lume. FAO estimează faptul că producția mondială va trebui să crească cu 70 % în perioada 2007-2050. Prin urmare, este necesar să protejăm capacitățile de producție ale fiecărei țări, promovând politici agricole și comerciale adecvate, asigurând totodată un comerț internațional organizat pentru a face față atât fluctuațiilor producției, cât și deficiențelor persistente din anumite zone geografice.

1.1.2.

Pentru CESE, armonizarea standardelor de producție, pentru a evita denaturările concurenței și pentru a permite fiecărei țări să producă alimentele de bază, este indispensabilă.

1.2.

Trebuie să se urmărească îmbunătățirea transparenței piețelor.

1.2.1.

Lansată în anul 2011, în cadrul reuniunii miniștrilor Agriculturii din cadrul G20, inițiativa AMIS (Agricultural market information system – sistemul de informații privind piața agricolă), care regrupează principalii producători și importatori mondiali de cereale și oleaginoase, permite cunoașterea situației reale a piețelor și constituie, de asemenea, o instanță de dialog și de coordonare pentru responsabilii guvernamentali, în perioadele caracterizate printr-un grad ridicat de volatilitate al piețelor agricole. Această inițiativă și-a dovedit utilitatea, însă trebuie să fie dezvoltată în continuare în ceea ce privește numărul de țări participante și perimetrul, pentru a acoperi și celelalte produse comercializate pe piețele mondiale.

1.3.

Clauzele de salvgardare agricole ale OMC, dar și cele generale din cadrul acordurilor bilaterale, necesită îmbunătățiri sub aspectul diferitelor criterii pe care CESE le-a menționat în prezentul aviz. Este vorba despre asigurarea unei concurențe echitabile și a sustenabilității filierelor europene, cu garantarea suveranității alimentare în beneficiul tuturor cetățenilor, indiferent că sunt producători sau consumatori. Această nevoie de suveranitate alimentară a fost subliniată pe larg în contextul valului de COVID-19.

1.1.1.   Un răspuns rapid

Clauzele actuale sunt ineficace din cauza duratei de implementare mult prea mari. Cu toate acestea, mulțumită digitalizării economiei, datele pot fi disponibile în decurs de câteva ore. În prezent, monitorizarea volumelor și a prețurilor este eficace și permite un răspuns rapid.

1.1.2.   Un răspuns automat

Atunci când schimburile comerciale sunt cunoscute în detaliu, fluxurile comerciale pot fi reglementate cu ușurință. Implementarea concertată între exportatori și importatori ar putea fi realizată în mod automat, de îndată ce se constată o creștere cu 10 % a volumului schimburilor comerciale pe o perioadă de timp determinată – de exemplu, un an. În cazul în care creșterea este justificată ca urmare a unui eveniment neprevăzut care a dus la o producție mai scăzută, clauza nu ar urma să fie activată. În schimb, în cazul în care creșterea nu este justificată, s-ar aplica o taxă vamală suplimentară pentru a limita această creștere.

1.1.3.   Un răspuns proporțional

Răspunsul trebuie să fie proporțional cu natura și originea creșterii fluxurilor comerciale, pentru a reduce această creștere sau pentru a asigura suspendarea efectivă a fluxurilor destabilizatoare pentru filierele în cauză.

1.1.4.   Un răspuns exhaustiv

Toate fluxurile de import trebuie să fie luate în considerare, indiferent de statutul acestora și fără notificare în prealabil. Contingentele cu taxă redusă sunt acordate în cadrul acordurilor de liber schimb (ALS) tocmai pentru produsele așa-zise sensibile, acestea fiind sectoarele care sunt cel mai rapid destabilizate. Așadar, acestea trebuie să fie supuse și clauzelor de salvgardare.

1.1.5.   Așa-numitele măsuri „în oglindă”

Introducerea de măsuri „în oglindă” în cadrul reglementărilor europene privind importul trebuie, pe de o parte, să asigure același nivel de protecție pentru consumatori, indiferent de originea produselor și, pe de altă parte, să limiteze distorsiunile economice pentru operatorii europeni.

1.1.6.   Luarea în considerare a cadrului pentru aplicarea Acordului de la Paris

Angajamentele privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră reprezintă o miză internațională majoră. Țările care nu le respectă nu ar trebui să beneficieze de avantajele aferente la nivel comercial. În sectorul agroalimentar trebuie să se instituie un mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon. Dată fiind complexitatea acestuia, și în așteptarea aprobării sale, ar trebui să se obțină de la OMC clauze de salvgardare specifice Acordului de la Paris, care să fie incluse în toate acordurile de liber schimb negociate de către Comisia Europeană.

1.1.7.   Luarea în considerare a obiectivelor de dezvoltare durabilă

La fel ca în cazul Acordului de la Paris, ar trebui să se obțină de la OMC clauze de salvgardare, care să fie incluse în toate acordurile semnate de Uniunea Europeană.

2.   Conceptul și istoricul clauzelor de salvgardare

2.1.

OMC prevede clauze specifice pentru sectorul agricol, însă limitează recurgerea la ele.

2.1.1.

Măsurile de salvgardare sunt definite ca măsuri „de urgență” privind creșterea importurilor de anumite produse, atunci când aceste importuri cauzează sau riscă să cauzeze un prejudiciu grav sectorului de producție națională din țara importatoare. Aceste măsuri, care iau în general forma unei suspendări a concesiilor sau a obligațiilor, pot consta în aplicarea de restricții cantitative asupra importului sau în creșterea taxelor la import.

2.1.2.

În domeniul agriculturii, aplicarea tarifelor de salvgardare mai ridicate poate fi declanșată automat atunci când volumul importurilor depășește un anumit nivel sau când prețurile scad cu mult sub un anumit nivel, fără a exista obligația de a demonstra că se aduce un prejudiciu grav sectorului de producție națională.

2.1.3.

Cu toate acestea, clauza de salvgardare specială pentru agricultură poate fi invocată numai pentru produsele pentru care s-a trecut la tarifare și cu condiția ca guvernul să își fi rezervat dreptul de a face acest lucru în lista de angajamente privind agricultura. Mai mult, aceasta nu poate fi invocată pentru importurile care intră sub incidența contingentelor tarifare.

2.1.

Acordurile bilaterale de liber schimb permit și mai mult.

2.1.1.

ALS-urile trebuie să acopere esențialul schimburilor comerciale și să favorizeze liberalizarea schimburilor între țările semnatare, fără a impune obstacole în calea comerțului cu restul lumii. În fața dificultăților procesului de negociere multilaterală din cadrul OMC, în ultimii ani s-au negociat numeroase ALS-uri.

2.2.2.

Uniunea Europeană favorizează această opțiune pentru a încuraja liberalizarea comerțului și pentru a înregistra progrese în ce privește punctele în legătură cu care nu s-a ajuns la consens, cum ar fi capitolele privind dezvoltarea durabilă. Cu toate acestea, ultimele acorduri au arătat limitele acestui sistem și dificultățile în ce privește adoptarea unei abordări comune sau luarea pe deplin în considerare a altor acorduri internaționale, cum ar fi Acordul de la Paris.

2.2.

Comerțul internațional agroalimentar continuă să fie absolut necesar.

2.2.1.

Eforturile de a atinge autosuficiența alimentară se confruntă cu o serie de obstacole, începând cu creșterea demografică, ceea ce face ca recurgerea la importuri să fie deseori indispensabilă. Astfel, schimburile contribuie în mod crucial la securitatea alimentară a planetei. Provocarea pentru state constă în găsirea unui echilibru adecvat între dezvoltarea propriei producții agricole și deschiderea spre comerț. Totodată, ele trebuie să se asigure și de faptul că agricultura lor, atunci când este posibil și în condiții care nu denaturează în mod nejustificat concurența, poate răspunde cererii internaționale și poate exporta produse către țările care se află în incapacitatea de a produce pentru a-și acoperi propriile nevoi.

2.3.2.

Un studiu prospectiv realizat de Institutul național de cercetare pentru agricultură, alimentație și mediu din Franța (INRAE) arată într-adevăr că, până în 2050, concentrarea exporturilor agricole mondiale s-ar putea accentua și mai mult. De o astfel de evoluție ar beneficia în principal un număr redus de țări sau de regiuni – cele în care schimbările climatice ar avea un impact pozitiv asupra agriculturii și care, prin urmare, ar putea crește suprafețele cultivate, precum și productivitatea culturilor.

2.4.

Comerțul agricol este folosit în mod abuziv în diplomație. Sectorul agricol este victima unor negocieri politice care nu îl vizează în mod direct: așa cum se constată în cadrul conflictului sino-american, în cadrul celui dintre Boeing și Airbus sau în cadrul fazei finale a negocierilor comerciale, sectorul agricol a făcut în mod regulat obiectul măsurilor de retorsiune și al ofertelor de contrapartidă în negocieri.

3.   Lipsurile clauzelor de salvgardare actuale

3.1.

Procedurile de salvgardare au o durată prea mare și sunt prea complexe.

3.1.1.

Până în prezent, instituirea clauzelor de salvgardare a fost de lungă durată și complexă, ceea ce a făcut ca acestea să fie ineficiente. Deși Uniunea Europeană face parte dintre membrii OMC care își rezervă dreptul de a invoca această clauză pentru numeroase produse, în practică, nu o aplică aproape niciodată. Astfel, în timpul „deturnării” puiului congelat în saramură (dacă acesta este conservat în saramură, nu necesită congelare) de către Brazilia, faptul că s-a aplicat o taxă vamală redusă a permis creșteri foarte importante ale importurilor de carne de pasăre în perioada 1996-2001, fără a se aplica clauzele de salvgardare.

3.2.

Procedurile actuale nu asigură o concurență echitabilă.

3.2.1.

Avantajul concurențial al producătorilor din țările terțe, care nu sunt obligați să respecte cu strictețe standardele europene, este considerabil. Astfel, în cadrul ultimului acord semnat cu Canada, producătorii canadieni au posibilitatea de a utiliza circa 40 de produse fitosanitare interzise în UE, cum ar fi atrazina, ceea ce le reduce semnificativ costurile de producție. Țările din America folosesc semințe de OMG-uri autorizate pentru comercializare în UE, însă nu și pentru producție, în special pentru cultura de proteine vegetale, cum ar fi soia.

3.2.2.

Consecința acestor deficiențe este creșterea importurilor de produse agricole, în special a materiilor prime agricole. Acest lucru poate pune suveranitatea alimentară europeană sub semnul întrebării. Conform ultimei publicații a Comisiei Europene Agri-food trade statistical factsheet (1), deficitul comercial al UE pentru materiile prime agricole a depășit suma de 20 de miliarde EUR în 2019.

3.3.

Aceste lipsuri afectează și consumatorii. Absența unei reglementări duce la o volatilitate excesivă a prețurilor, care a crescut în ultimii ani. Speculația generată pe piețele agricole accentuează și mai mult această volatilitate, îngreunând accesul la produse alimentare pentru numeroși consumatori cu venituri reduse. Mai mult, destabilizarea industriilor duce la reducerea capacităților de producție, astfel încât aprovizionarea consumatorilor este pusă și mai mult în pericol.

3.4.

Pandemia de COVID-19 a scos în evidență, într-un mod tragic, atât nevoia de comerț agricol, cât și caracterul indispensabil al suveranității alimentare. Prin urmare, în ceea ce privește comerțul internațional, Uniunea Europeană trebuie să adopte instrumentele necesare pentru a spori reziliența UE în fața șocurilor economice, astfel încât să se restabilească încrederea, stabilitatea și o prosperitate împărtășită de toți cetățenii europeni.

Bruxelles, 16 iulie 2020.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  Comisia Europeană: Fișă statistică privind schimburile comerciale cu produse agricole și alimentare


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 364/53


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „O urgență după pandemia de COVID-19: conceperea unei noi matrice multilaterale”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 364/08)

Raportoare:

Emmanuelle BUTAUD-STUBBS

Decizia Adunării Plenare

20.2.2020

Temei juridic

Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

 

Aviz din proprie inițiativă

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru relații externe

Data adoptării în secțiune

16.6.2020

Data adoptării în sesiunea plenară

16.7.2020

Sesiunea plenară nr.

553

Rezultatul votului (voturi pentru/

voturi împotrivă/abțineri)

213/3/3

1.   Concluzii și recomandări

COVID-19 și multilateralismul

1.1.

Impactul economic, social și financiar profund și nemaiîntâlnit al crizei sanitare provocate de pandemia de COVID-19 necesită un răspuns fără precedent, pe termen lung și fără echivoc. UE trebuie să sprijine economia și comerțul internațional pentru a preveni situația în care comerțul mondial trebuie să recupereze decalajul, ca în 1929, și să finanțeze redresarea, protejând, în același timp, întreprinderile, lucrătorii din toate categoriile (inclusiv persoanele cu handicap),grupurile vulnerabile și cetățenii, în spiritul solidarității și responsabilității, fără a lăsa pe nimeni în urmă. Toate întreprinderile, inclusiv cele din economia socială, ca elemente esențiale ale soluției, au nevoie de acces deplin la măsuri de redresare.

1.2.

Redresarea după „marea izolare” trebuie să se bazeze pe sustenabilitate și o creștere ecologică și favorabilă incluziunii. Prin urmare, măsurile din cadrul Pactului verde sunt mai relevante decât oricând (strategia industrială, ajustarea la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon și neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până în 2050).

1.3.

Criza provocată de pandemia de COVID-19 a afectat puternic multilateralismul deja subminat de slăbiciuni structurale, precum suprapunerea organizațiilor, un mod de funcționare învechit, un proces decizional bazat pe unanimitate, cu un număr mare de membri, materializat prin dispariția organului de apel al mecanismului OMC de soluționare a litigiilor și prin înghețarea contribuției financiare, respectiv retragerea ulterioară a Statelor Unite (SUA) din Organizația Mondială a Sănătății (OMS). În plus, restricțiile naționale la export privind materialele medicale esențiale și echipamentul individual de protecție, inclusiv din partea statelor membre ale UE, egoismul național și unele eșecuri în materie de solidaritate și cooperare internațională afectează negativ țările cele mai vulnerabile și întârzie redresarea economiei mondiale.

Este necesară o viziune mai globală

1.4.

Comitetul Economic și Social European (CESE) dorește să-și împărtășească reflecțiile cu privire la o „nouă matrice multilaterală”, pornind de la lista cuprinzătoare de propuneri anterioare [privind reforma OMC, rolul Organizației Internaționale a Muncii (OIM)…] și să prezinte noi soluții pentru perioada post-COVID-19 (1).

1.5.

Desfășurat în timpul crizei, acest proces de reflecție urmărește să inspire noi forme de cooperare și să asigure o mai mare coerență a deciziilor adoptate de organizațiile internaționale, supranaționale și interguvernamentale în ceea ce privește comerțul și investițiile, munca decentă, drepturile sociale și drepturile omului și schimbările climatice. Încurajează țările să respecte principiul cooperării loiale în cadrul acestor organizații și, mai degrabă, să stimuleze sinergiile, decât să exploateze lacunele.

1.6.

După fiecare război mondial, oamenii s-au adresat organizațiilor internaționale pentru a menține pacea și prosperitatea. Această criză mondială sanitară este tocmai momentul de a regândi normele de guvernanță la nivel mondial și de a îngloba spiritul de inovare manifestat în situații fără precedent.

Un set de propuneri concrete

1.7.

Mai multe părți interesate provenind din diverse medii (a se vedea anexa) au contribuit la formularea sugestiilor de către raportoare, ținând seama de constrângerile juridice, politice și organizatorice.

1.8.

Aceste propuneri urmăresc să asigure o mai bună coordonare între:

standardele sociale mondiale, schimbările climatice și angajamentele în materie de protecție a mediului;

normele privind comerțul, schimbările climatice și tratatele privind protecția mediului;

normele privind comerțul și standardele sociale mondiale.

1.9.

Printre propuneri se numără: un acces mai larg la statutul de observator, finanțare pentru promovarea studiilor, crearea de noi grupuri de lucru, consolidarea coordonării între secretariate, politici comune în domeniul cercetării, interpretarea unor dispoziții juridice în vigoare și angajamente politice.

1.10.

CESE este conștient că schimbările trebuie inițiate la nivel politic și crede cu tărie că UE – unul dintre puținii actori globali cu obligații constituționale și mandat pentru o bună guvernanță globală – are un rol esențial în conceperea din interior a unei matrice multilaterale mai eficiente.

2.   Rezultatele timide ale solicitării noastre îndelung repetate de coerență în normele multilaterale

2.1.    O pledoarie din partea principalilor actori ai societății civile

2.1.1.

Numeroase părți interesate au solicitat în mod repetat o mai mare coerență în elaborarea politicilor de către organizații internaționale, supranaționale și interguvernamentale.

2.1.2.

În ceea ce privește comunitatea de afaceri, în special Camera Internațională de Comerț a subliniat că „unul dintre principalele puncte de tensiune din dezbaterea actuală privind globalizarea este disonanța percepută între standardele comerciale, de muncă și de mediu” (2).

2.1.3.

Cu ocazia Summitului G7-L7 din 2019 s-a declarat, de asemenea, că „guvernanța globală ar trebui să ia mai bine în considerare provocările sociale actuale, inclusiv nevoia de noi competențe, de a asigura munca decentă, în conformitate cu standardele internaționale și condițiile pentru întreprinderi de a sprijini productivitatea, salarii mai mari și crearea de locuri de muncă de calitate” (punctul 3).

2.2.    O privire de ansamblu asupra etapelor anterioare

2.2.1.   Înțelegerea complexității globalizării

2.2.1.1.

Organizația Națiunilor Unite (ONU) joacă un rol important în calitate de organizație internațională generală, capabilă să stabilească norme și standarde cu acoperirea geografică cea mai largă. Din acest motiv, CESE sprijină reforma ONU, care trebuie să treacă de la o abordare axată pe proceduri la o abordare bazată pe rezultate. În septembrie 2015, ONU a adoptat 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD), reflectând cele mai mari provocări universale ale umanității. Deși ODD nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, este de așteptat ca guvernele și instituțiile UE să își asume responsabilitatea și să stabilească cadre naționale pentru realizarea lor.

2.2.1.2.

În 2017, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a semnalat că „trebuie să recalibrăm globalizarea, dar [nu] prea știm cum să facem acest lucru” (3). În documentul de politică se menționează politicile însoțitoare (politica socială, piața muncii, educația și competențele, responsabilitatea socială și de mediu a întreprinderilor) și se face referire la „nevoia urgentă de a spori consultarea publică și implicarea părților interesate ale societății civile” în activitățile de stabilire a standardelor ale organizațiilor internaționale.

2.2.2.   Standarde sociale mondiale și norme comerciale multilaterale: povestea unei oportunități ratate

2.2.2.1.

Imediat după tentativa eșuată de a include o clauză socială în regulile sale, în 1996 (4), OMC a clarificat că OIM este „organismul competent să stabilească și să organizeze standardele [fundamentale de muncă]”. De atunci, OIM a adoptat mai multe instrumente principale. La capitolul 5 din Declarația OIM din 1998 se recunoaște că „standardele de muncă nu trebuie utilizate în scopuri comerciale protecționiste și nimic din această declarație și din actele ulterioare nu trebuie invocat sau utilizat în astfel de scopuri; în plus, avantajul comparativ al oricărei țări nu trebuie în niciun caz să fie pus sub semnul întrebării de această declarație și de actele ulterioare”.

2.2.2.2.

În declarația sa din 2019 cu ocazia centenarului, OIM merge și mai departe și se angajează „să își consolideze cooperarea și să încheie acorduri instituționale cu alte organizații pentru a promova coerența politicilor în abordarea viitorului muncii centrate pe factorul uman, recunoscând legăturile puternice, complexe și cruciale dintre politicile sociale, comerciale, financiare, economice și de mediu” (capitolul IV, punctul F).

2.2.2.3.

Deși au un parcurs diferit, OIM și OMC colaborează într-o serie de domenii și produc publicații comune interesante privind comerțul și ocuparea forței de muncă, comerțul și locurile de muncă informale, globalizarea durabilă din punct de vedere social, importanța politicilor de dezvoltare a competențelor, ajutând lucrătorii și întreprinderile să valorifice beneficiile comerțului.

2.2.2.4.

Această politică de cooperare nu a întrecut niciodată limita impusă de Declarația ministerială a OMC de la Singapore din 1996, în care se afirmă: „Respingem utilizarea standardelor de muncă în scopuri protecționiste și suntem de acord că avantajul comparativ al țărilor în curs de dezvoltare, în special al țărilor în curs de dezvoltare cu salarii scăzute, nu trebuie în niciun caz să fie pus sub semnul întrebării. În acest sens, menționăm că secretariatele OMC și OIM își vor continua colaborarea”.

2.2.3.   Integrarea treptată a angajamentelor privind clima și mediul în peisajul multilateral

2.2.3.1.

Din 1994, când a intrat în vigoare Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), guvernele s-au reunit în mod regulat pentru a monitoriza progresele înregistrate printr-un sistem solid de asigurare a transparenței și a răspunderii. Cu toate acestea, abia la sfârșitul anului 2015 a fost adoptat Acordul de la Paris, primul acord universal, obligatoriu din punct de vedere juridic, privind schimbările climatice, care prevede un sistem de contribuții stabilite la nivel național ce urmează să fie monitorizate.

2.2.3.2.

Având statut de observator în cadrul CCONUSC și mandatul de a promova munca decentă și tranziția echitabilă, OIM a adus contribuții substanțiale la lucrările Forumului îmbunătățit privind impactul punerii în aplicare a măsurilor de răspuns (2015-2018). Forumul a examinat, în special, „efectele punerii în aplicare a politicilor, programelor și acțiunilor de atenuare, «cu competență» și «în afara competenței» sau impactul transfrontalier, luate de părți în temeiul Convenției, al Protocolului de la Kyoto și al Acordului de la Paris pentru combaterea schimbărilor climatice”.

2.2.3.3.

În temeiul memorandumului de înțelegere din 2016, OIM a colaborat îndeaproape cu personalul și experții CCONUSC pentru a spori înțelegerea reciprocă: formare privind rolul actorilor sociali, consolidarea capacităților de măsurare a impactului acțiunilor împotriva schimbărilor climatice, ateliere regionale pe tema tranziției echitabile și un forum bianual la nivel mondial.

2.2.3.4.

Principalul canal de acțiune al OIM în domeniul mediului este consorțiul comun cu UNEP, UNDP, UNIDO și UNITAR, denumit Parteneriatul pentru acțiune privind economia ecologică.

2.2.3.5.

O varietate de acorduri multilaterale în domeniul mediului completează această enumerare. Folosite cu precădere de ONU, acordurile acoperă o gamă largă de teme în domeniul mediului: biodiversitatea, solul, mările, deșeurile chimice și periculoase sau atmosfera. UE este parte la aproximativ 30 de astfel de acorduri.

2.2.3.6.

Pe lângă rețeaua ONU, Comitetul pentru comerț și mediu al OMC oferă un forum pentru schimbul de informații, pentru manifestări și pentru schimbul de opinii privind comerțul și durabilitatea (și anume, economia circulară, inițiative voluntare în materie de standarde, reforma subvențiilor pentru combustibilii fosili, materialele plastice etc.).

2.2.3.7.

În conformitate cu jurisprudența OMC, membrii pot lua măsuri pentru a îmbunătăți sănătatea cetățenilor, protecția mediului sau conservarea biodiversității, atât timp cât respectă criteriile stabilite pentru a asigura conformarea cu normele și disciplinele OMC. Aceste derogări, bazate pe articolul XX din GATT, sunt considerate compatibile dacă sunt proporționale și nediscriminatorii. Punerea în aplicare a unor astfel de măsuri nu trebuie să constituie un „mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată” sau o „restricție mascată impusă comerțului internațional”.

2.2.3.8.

Renato RUGGIERO, director general al OMC, a precizat foarte clar limitele acțiunii unui guvern, într-o conferință organizată la Bonn (9 decembrie 1997): „Guvernele pot recurge la orice tip de restricție comercială, inclusiv cote de import și export și interdicții sau impuneri de taxe sau alte tarife la frontiere, cu scopul de a proteja mediul sau de a conserva resursele în jurisdicția lor, atâta timp cât respectă cerințele de bază privind nediscriminarea și restricționarea minimă a comerțului. […] Ceea ce însă o țară nu poate face, în conformitate cu normele OMC, este să aplice restricții comerciale pentru a încerca să schimbe procesul și metodele de producție – sau alte politici – ale partenerilor săi comerciali. De ce? În esență, pentru că aspectul legat de metodele de producție și de prelucrare ține de competența suverană a fiecărei țări”.

2.2.3.9.

Această limită, care împiedică interferența cu metodele de producție și de prelucrare (MPP), constituie un obstacol clar pentru stimulente în domeniul producției și comercializării de bunuri de folosință îndelungată.

2.2.4.   Măsuri corective bilaterale pentru o mai mare coerență între normele economice, sociale și de mediu

2.2.5.   Meritele și limitele capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă

2.2.5.1.

UE a inclus capitole privind comerțul și dezvoltarea durabilă în acordurile de liber schimb (ALS), pentru a se asigura că liberalizarea comerțului și a investițiilor nu conduce la o deteriorare a condițiilor de mediu și de muncă.

2.2.5.2.

În 2017, Curtea Europeană de Justiție (CEJ) a recunoscut „rolul esențial” al dispozițiilor privind dezvoltarea durabilă într-un acord (5).

2.2.5.3.

În 2018 (6), CESE a solicitat un nivel mai ridicat de ambiție și de aplicabilitate pentru capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă, care ar trebui să aibă o pondere egală cu cele care acoperă aspecte comerciale, tehnice sau tarifare.

2.2.5.4.

În 2016, OIM (7) a raportat că 63 % din acordurile cu dispoziții în domeniul muncii au fost adoptate după 2008, ceea ce indică o accelerare, iar 46,8 % dintre acordurile de liber schimb cu dispoziții în domeniul muncii au implicat UE, SUA sau Canada. Textele de referință sunt, în ordine descrescătoare: Declarația privind principiile și drepturile fundamentale din 1998, Convenția OIM nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor, Agenda privind munca decentă și Declarația privind justiția socială.

3.   O nouă perspectivă asupra conceperii unei noi matrice multilaterale

3.1.    Premise generale

3.1.1.

Orice nouă propunere pentru o mai mare coeziune ar trebui să respecte patru principii:

specializarea: „Organizațiile internaționale au doar competențe în măsura în care acestea le-au fost conferite de statele membre” (8);

capacitatea de luare a deciziilor: organizațiile au norme și procese interne clare, care permit organismelor de guvernanță (comisii tehnice sau adunări generale) să acționeze;

transparența: orice schimbare funcțională, cum ar fi introducerea unor grupuri comune, noi statute sau declarații comune, trebuie comunicată în mod transparent, atât intern, cât și extern;

evaluarea: ar trebui încurajată instituirea unei culturi a evaluării funcționării interne.

3.1.2.

CESE sprijină în mod inerent comunicarea și consultarea mai deschise cu societatea civilă cu privire la politicile organizațiilor internaționale și solicită crearea treptată a unor procese de dialog permanent. Având în vedere experiența sa, CESE este pregătit să joace un rol-pilot de facilitator în instituirea unor astfel de proceduri. La fel ca CCONUSC și OCDE, care încurajează un dialog bogat cu o gamă largă de parteneri, OMC și-a consolidat recent angajamentul față de societatea civilă, dincolo de forumul său public anual. Aceste contacte pot contribui în mod semnificativ la o mai mare eficacitate și democrație în sistemul comercial multilateral. CESE își exprimă recunoștința pentru sprijinul acordat de CE pentru ca vocea societății civile să fie mai puternică la nivel multilateral, și salută acțiunea 6 din recentul plan de acțiune în 6 puncte al Grupului de la Ottawa (9).

3.1.3.

Capacitatea de negociere a partenerilor sociali necesită, de asemenea, o mai mare recunoaștere. Declarația tripartită a partenerilor sociali la nivel internațional și rețeaua de acorduri-cadru multinaționale conțin norme și instrumente practice utile (standarde sociale, relații cu furnizorii, dialog social, combaterea muncii copiilor și a muncii forțate).

3.2.    Instrumentul multilateral

Integrarea OMC în sistemul ONU din punct de vedere funcțional

3.2.1.

Sistemul ONU este pilonul ordinii internaționale, cu rețeaua sa de agenții specializate, cum ar fi OIM, UNESCO, OMS, FMI, Banca Mondială și băncile regionale de dezvoltare. Deși normele comerciale trebuie să contribuie la realizarea ODD, OMC a fost instituită ca organizație „de sine stătătoare” și rămâne în afara sistemului ONU. Cu toate acestea, directorul general al OMC participă la Consiliul directorilor executivi ai ONU, cu toți directorii generali ai agențiilor specializate și ai altor organisme principale ale ONU. CESE sugerează ca BCE să fie informată de către OMC cu privire la orice realizare a sistemului de norme comerciale care ar contribui la realizarea ODD.

3.2.2.

Trimiterea explicită la „dezvoltarea durabilă” în preambulul la Acordul OMC din 1994 trebuie să fie interpretată ca incluzând ODD, ceea ce reprezintă noua concretizare a caracterului durabil, universal convenită în dreptul internațional. OMC pare să o accepte deja pe propria pagină de internet ca „element central pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă”.

Conectarea în continuare a diferitelor seturi de norme

3.2.3.   Norme sociale și de mediu mai stricte

3.2.3.1.

În 2018, OIM a condus mai multe studii privind impactul global potențial al Acordului de la Paris, privind chestiunea tranziției ecologice și a competențelor (10) sau privind competențele pentru un viitor mai ecologic și impactul încălzirii asupra condițiilor de muncă (11).

3.2.3.2.

CESE solicită o diseminare mai largă a acestor rapoarte și se pronunță în favoarea organizării unor ateliere regionale finanțate de CE în țările în curs de dezvoltare, în special în țările cel mai puțin dezvoltate și în economiile vulnerabile cel mai afectate din punct de vedere social de efectele brutale ale încălzirii globale.

3.2.3.3.

În 2015, OIM a publicat „Orientări pentru o tranziție justă către economii și societăți durabile din punctul de vedere al mediului pentru toți”. CESE sugerează utilizarea sporită a acestor orientări la nivelul serviciilor Comisiei în cadrul activităților lor de stabilire a standardelor. În plus, actualizarea acestor orientări ar trebui să figureze pe ordinea de zi a organismului director al OIM.

3.2.4.   Alte legături între normele comerciale și standardele sociale

3.2.4.1.

În baza reciprocității, CESE ar dori ca OMC să acorde OIM statutul de observator oficial la reuniunile principalelor organe și comitete ale OMC. Dincolo de participarea oficială a OIM la conferințele ministeriale ale OMC, aceasta ar consolida implicarea OIM în cadrul organismelor interne ale OMC și ar putea contribui la integrarea în cadrul Mecanismului de examinare a politicilor comerciale (TPRM) a respectării standardelor internaționale în domeniul muncii. CESE sugerează crearea unui grup de lucru temporar dedicat, în care să fie reprezentate secretariatele OMC și OIM, pentru a elabora și a prezenta orientări până în iunie 2021.

3.2.4.2.

În plus, Comisia mondială a OIM privind dimensiunea socială a globalizării ar trebui revigorată, având în vedere impactul pandemiei de COVID-19 asupra lanțurilor valorice globale. Pe baza avizului său privind tratatul cu caracter obligatoriu al ONU (12), CESE pledează, în timpul Președinției germane a UE, pentru un cadru de reglementare eficace care să asigure respectarea drepturilor omului și a muncii decente în lanțurile valorice internaționale și să includă un plan de acțiune european cu instrumente legislative și realizări concrete, precum și acțiuni normative ambițioase și eficiente la nivel mondial. Atât OIM, cât și OMC trebuie să contribuie în rolurile lor respective.

3.2.4.3.

În procesul de examinare a acordurilor comerciale regionale și bilaterale, a căror număr și acoperire geografică este în continuă creștere, OMC trebuie să joace un rol nou în domeniul dispozițiilor în materie de muncă. Întrucât majoritatea noilor acorduri de liber schimb conțin dispoziții în domeniul muncii, secretariatul OMC ar trebui să colecteze, să compare și să monitorizeze acest nou corpus. Acest tip de activitate de monitorizare ar putea fi desfășurată în colaborare cu OIM, în cadrul Planului de acțiune al OIM privind munca decentă în lanțurile de aprovizionare globale, și ar putea conduce la o cooperare mai strânsă între OIM și OMC.

3.2.5.   Alte legături între normele și politicile din domeniul comerțului și climei

3.2.5.1.

O așa-numită derogare climatică a OMC, dezbătută deja în mediul academic și de afaceri, ar putea defini „măsurile privind clima”: caracteristici, obiective de interes general și criterii de compatibilitate cu normele OMC. O astfel de derogare ar permite membrilor OMC să introducă măsuri climatice la nivel național (sistemul de comercializare a certificatelor de emisii) sau la frontierele lor, asigurându-se că aceste măsuri nu vor constitui măsuri protecționiste deghizate.

3.2.5.2.

O declarație ministerială a OMC privind comerțul și mediul, în care se recunoaște rolul comerțului, al politicii comerciale și al sistemului comercial multilateral în sprijinirea eforturilor comunității internaționale în direcția realizării ODD și a altor angajamente internaționale comune în materie de mediu, cum ar fi Acordul de la Paris, ar trebui pregătită pentru conferința ministerială nr. 12 din 2021, de către un grup de lucru informal al OMC. CESE încurajează Comisia să își continue eforturile în acest sens.

3.2.5.3.

CESE solicită Comisiei Europene să își clarifice poziția cu privire la eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili în UE și să sprijine pe deplin orice inițiativă emergentă la nivel multilateral în cadrul OMC.

3.2.5.4.

CESE solicită relansarea rapidă a negocierilor multilaterale ale OMC referitoare la un acord privind bunurile de mediu. Acest lucru ar trebui să fie legat în mod mai direct de Acordul de la Paris, de exemplu propunerea Taipei din 2019 referitoare la un acord privind bunurile și serviciile conexe Acordului de la Paris, care să se bazeze pe eliminarea taxelor vamale pentru bunurile și serviciile legate de reducerea emisiilor de dioxid de carbon. „Inițierea unei noi negocieri, precum PAEGSA, cu scopul de a aborda chestiuni relevante, cum ar fi schimbările climatice și liberalizarea comerțului internațional, va fi o realizare esențială pentru sistemul comercial multilateral” (13).

3.2.5.5.

Pentru o mai mare coerență, secretariatele acordurilor multilaterale în domeniul mediului ar trebui să aibă statut de observator într-o serie de comitete ale OMC, nu numai în Comitetul pentru comerț și mediu (comitetele care se ocupă de barierele tehnice și de măsurile sanitare și fitosanitare, de exemplu).

3.2.5.6.

CESE recomandă crearea unui grup de lucru comun pentru Programul ONU pentru mediu, CCONUSC și OMC. Acesta ar aborda problema emisiilor de gaze cu efect de seră și chestiuni legate de comerțul internațional și ar furniza metodologii de măsurare sau sisteme de compensare în cadrul ALS (prin reîmpădurire, de exemplu). Contribuțiile stabilite la nivel național în temeiul Acordului de la Paris ar trebui să ia în considerare astfel de sisteme de compensare convenite cu țările terțe.

4.   Contribuția UE la un nou model de multilateralism durabil

4.1.

Pentru a combate relocarea emisiilor de dioxid de carbon, CESE sprijină un mecanism de ajustare a emisiilor de dioxid de carbon, compatibil cu normele OMC, la frontierele UE, care să asigure condiții echitabile pentru sectoarele care produc multe emisii de CO2 (14). CESE solicită Comisiei Europene să își respecte calendarul inițial care prevede o propunere legislativă în primăvara anului 2021. Recenta evaluare inițială a impactului (foaia de parcurs) a arătat că există sprijin în acest sens, în special din partea unor sectoare precum al oțelului, cimentului, substanțelor chimice și electricității.

4.2.

CESE subliniază importanța unei condiționalități sociale și de mediu cuprinzătoare pentru țările beneficiare în următorul sistem generalizat de preferințe [Regulamentul (UE) nr. 978/2012 (15)].

4.3.    Dispoziții mai stricte privind caracterul durabil în acordurile de liber schimb

4.3.1.

Capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă din acordurile comerciale și de investiții ale UE ar trebui consolidate.

Conform recomandării Parlamentului European, capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă ar trebui să oblige ambii parteneri să ratifice și să pună în aplicare instrumente internaționale de bază privind drepturile omului (și anume, Carta internațională a drepturilor), convenții fundamentale ale OIM, inclusiv Convenția privind cadrul promoțional pentru sănătate și securitate în muncă, Acordul de la Paris și alte acorduri internaționale în domeniul mediului.

Comitetul de monitorizare privind comerțul internațional al CESE consideră că evaluările impactului asupra dezvoltării durabile ar trebui să revizuiască „modelul calculabil de echilibru general (CGE) […] în raport cu modelele alternative și să includă un set mai larg de indicatori de măsurare a impactului asupra drepturilor omului și ale lucrătorilor, a schimbărilor climatice, a biodiversității, a consumatorilor și a mecanismului pentru examinarea investițiilor străine directe. Este nevoie de un set mai larg de indicatori, care să ia în considerare modele alternative”.

CESE solicită o modernizare a mecanismelor privind grupurile de experți, în cadrul cărora avocații specializați în dreptul comercial, dar și experții în domeniul ocupării forței de muncă, al climei sau al drepturilor omului ar putea investiga plângerile în baza capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă. În cazul în care astfel de grupuri de experți identifică infracțiuni, ar trebui să declanșeze în mod automat un mecanism de soluționare a litigiilor între state, care să prevadă sancțiuni financiare sau de altă natură, precum și măsuri reparatorii pentru partea vătămată.

4.3.2.

Viitoarele ALS ale UE ar trebui să includă o trimitere la Acordul de la Paris și să ofere stimulente precum taxa zero pentru bunurile sau serviciile de mediu. Articolul 22 alineatul 3 din CETA, în care părțile se angajează să promoveze fluxurile economice și comerciale care vor contribui la promovarea muncii decente și a protecției mediului, ar trebui aplicat și altor parteneri comerciali (Noua Zeelandă, Australia). Viitoarele ALS ale UE ar trebui, de asemenea, să extindă rolul de monitorizare al grupurilor consultative interne în domeniul mediului, muncii și al afacerilor sociale.

4.3.3.

Orice tratat de investiții negociat de UE, în special cu China, trebuie să conțină dispoziții cuprinzătoare privind:

utilizarea durabilă a resurselor naturale;

aplicarea principiului precauției pentru sănătatea umană, resurse naturale și ecosisteme;

principiul participării publice și accesul la informații și justiție;

principiul integrării și interdependenței, în special în ceea ce privește drepturile omului și obiectivele sociale, economice și de mediu.

4.3.4.

Viitoarea numire a unui responsabil cu aplicarea dispozițiilor în materie comercială la nivelul UE va contribui la asigurarea punerii în aplicare eficace a acordurilor comerciale, inclusiv a drepturilor în materie de muncă, a angajamentelor în materie de mediu și a rolului societății civile.

4.4.    Un rol de lider pentru UE în conceperea unei noi matrice multilaterale

4.4.1.

Uniunea este unul dintre puținii actori mondiali care au o obligație constituțională și mandatul „promovării unui sistem internațional bazat pe o cooperare multilaterală mai puternică și pe o bună guvernare globală” [articolul 21 alineatul (2) litera (h) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE)].

4.4.2.

Cu toate acestea, în calitate de organizație de integrare regională, UE nu a fost în măsură să participe pe deplin la activitatea a numeroase organisme, organe și organizații ale sistemului Organizației Națiunilor Unite (ONU), deoarece trebuie să se bazeze pe statele membre pentru a apăra pozițiile și interesele Uniunii. La peste zece ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, prin care UE se angajează să promoveze „soluții multilaterale pentru problemele comune, în special în cadrul Organizației Națiunilor Unite” [articolul 21 alineatul (1) din TUE], este timpul ca Uniunea, împreună cu statele sale membre, să elaboreze o strategie integrată pentru a obține o poziție consolidată în cadrul sistemului ONU.

Bruxelles, 16 iulie 2020.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  Avizele: REX/509 „Reformarea OMC în vederea adaptării la evoluțiile din comerțul mondial” (JO C 159, 10.5.2019); REX/486 „Rolul politicilor comerciale și de investiții ale UE în consolidarea performanței economice a UE” (JO C 47, 11.2.2020); REX/500 „Capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă (CDD) din acordurile de liber schimb (ALS) încheiate de UE” (JO C 227, 28.6.2018); NAT/760 Documentul de reflecție „Către o Europă durabilă până în 2030” (JO C 14, 15.1.2020)

(2)  Camera Internațională de Comerț: Reforma OMC, octombrie 2019.

(3)  http://www.oecd.org/about/sge/fixing-globalisation-time-to-make-it-work-for-all-9789264275096-en.htm, p. 9.

(4)  Declarația ministerială a OMC de la Singapore din 1996, punctul 4.

(5)  Avizul 2/15 din 16 mai 2017, EU:C:2017:376.

(6)  Avizul CESE – REX 500 „Capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă (CDD) din acordurile de liber schimb (ALS) încheiate de UE” (JO C 227, 28.6.2018) punctul 2.4.

(7)  OIM: Dispoziții legate de muncă în acordurile comerciale: Tendințele recente și relevanța pentru OIM, GB.328/POL/3, punctul 9.

(8)  Jan Wouters, Cedric Ryngaert, Tom Ruys și Geert De Baere: „Dreptul internațional: o perspectivă europeană” (Oxford, Hart Publishing, 2018), p. 259.

(9)  Canada conduce un grup de membri ai OMC, cunoscut sub numele de Grupul de la Ottawa, care abordează provocările specifice sistemului comercial multilateral. Declarația Grupului de la Ottawa din iunie 2020: Concentrarea acțiunilor asupra COVID-19, iunie 2020.

(10)  World employment social outlook 2018 – Greening with jobs (Perspective sociale și asupra ocupării forței de muncă pentru 2018 la nivel mondial – Impactul ecologizării asupra locurilor de muncă), Geneva, OIM, 2018.

(11)  Working on a warmer planet: The impact of heat stress on labour productivity and decent work (Munca pe o planetă mai caldă: Impactul stresului termic asupra productivității muncii și a muncii decente), Geneva, OIM, 2019.

(12)  Avizul CESE REX/518 – Un tratat cu caracter obligatoriu al ONU privind afacerile și drepturile omului (JO C 97, 24.3.2020, p. 9).

(13)  Documentul neoficial JOB/TE/19, 19 ianuarie 2018.

(14)  Avizul CESE CCMI/167 – Perspectiva industrială sectorială a reconcilierii politicii în domeniul climei cu cea energetică (JO C 353, 18.10.2019, p. 59).

(15)  JO L 303, 31.10.2012, p. 1.


ANEXĂ

ȘEDINȚE PREGĂTITOARE ORGANIZATE

Nume

Organizația

Rolul

Elina BARDRAM

CE

Șefă de unitate

Relații internaționale (CLIMA.A.1)

Daniele BASSO

Confederația Europeană a Sindicatelor (CES)

Consilier

John BRYAN

CESE

Membru al Grupului III

Cinzia DEL RIO

CESE

Membră a Grupului II

Dumitru FORNEA

CESE

Membru al Grupului II

Alan HERVÉ

Sciences Po Rennes

Profesor de drept public internațional

Emmanuel JULIEN

OIM

Director adjunct

Departamentul pentru întreprinderi

Bernd LANGE

PE

Președintele Comisiei INTA

Jürgen MAIER

Forumul

pentru mediu și dezvoltare

Director

Jean-Marie PAUGAM

Guvernul francez

Reprezentant permanent al guvernului francez pe lângă OMC

Christophe PERRIN

OIM

Director

Departamentul de cooperare multilaterală

Denis REDONNET

CE

Director

OMC, afaceri juridice și comerțul cu mărfuri (TRADE.DGA2.F)

Lutz RIBBE

CESE

Membru al Grupului III

Victor VAN VUUREN

OIM

Director

Departamentul pentru întreprinderi

Lieve VERBOVEN

OIM

Directoarea Biroului OIM pentru UE

Jan WOUTERS

Universitatea Leuven

Profesor de drept internațional și organizații internaționale


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 364/62


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Impozitarea economiei colaborative – cerințe de raportare”

(aviz suplimentar)

(2020/C 364/09)

Raportoare:

Ester VITALE

Decizia Biroului

18.6.2019

Temei juridic

Articolul 29 din Normele de aplicare (2010)

 

Aviz suplimentar

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială

Data adoptării în secțiune

24.6.2020

Data adoptării în sesiunea plenară

16.7.2020

Sesiunea plenară nr.

553

Rezultatul votului(voturi pentru/

voturi împotrivă/abțineri)

210/1/6

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Impozitarea și politicile fiscale trebuie să se adapteze, în contextul dezvoltării continue a economiei colaborative. În această privință, nu ar trebui elaborate sisteme de impozitare noi sau speciale, CESE considerând că este mai adecvat să se adapteze normele și modelele fiscale existente la contextele economice noi, menținând condiții de concurență echitabile între diverșii operatori implicați.

1.2.

CESE solicită ca sistemele fiscale naționale să ia în considerare fenomenul economiei colaborative și pe cel al platformelor digitale, respectând în acest sector principiile care caracterizează un sistem de impozitare echitabil (anume coerența, previzibilitatea și neutralitatea) și garantând totodată interesul public pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale de către toate părțile interesate.

1.3.

CESE este convins că politicile fiscale care trebuie aplicate digitalizării economiei și dezvoltarea de instrumente și soluții operaționale trebuie să fie coordonate la nivel internațional. Prin urmare, CESE salută cooperarea strânsă dintre Comisie, statele membre și OCDE/G20, recunoscând că formele de cooperare inițiate au avut deja rezultate concrete și vor putea conduce la alte rezultate mai importante în viitor.

1.4.

Este important ca instituțiile internaționale, europene și naționale să acționeze într-un mod eficace și rapid pentru a răspunde provocărilor generate de economia digitală și colaborativă, potrivit unei abordări proactive, și nu sub forma unei simple reacții la apariția unor probleme specifice.

1.5.

Un aspect-cheie în ceea ce privește sistemele de impunere care trebuie aplicate economiei colaborative se referă la obligațiile platformelor digitale de colectare, comunicare către autoritățile fiscale și stocare a informațiilor privind tranzacțiile efectuate (obligații de raportare). Aceste obligații nu ar trebui să constituie o sarcină administrativă exagerată pentru platforme.

1.6.

Schimbul adecvat de informații în cadrul unui sistem de colectare și de schimb de date funcțional și proporțional ar putea într-adevăr, pe de o parte, să faciliteze activitatea autorităților fiscale și, pe de altă parte, să asigure un sistem sigur și previzibil pentru întreprinderi, în beneficiul sectorului economiei colaborative în ansamblu.

1.7.

CESE ar dori elaborarea unui standard european pentru colectarea datelor și informațiilor referitoare la proprii utilizatori, pe care platformele ar trebui să le comunice autorităților fiscale și să le păstreze în timp. Cerințele de raportare ar trebui să fie clare și armonizate între diferitele statele membre. Un standard european ar putea limita acțiunile unilaterale ale statelor membre care ar putea determina un mozaic eterogen și contraproductiv de reglementări și incertitudini în aplicarea pe piața internă.

1.8.

Referitor la principiile generale care ar trebui să ghideze acțiunile de reglementare în domeniul raportării, CESE consideră că este necesar să se adopte o abordare care să respecte principiul proporționalității, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și care să permită realizarea obiectivului de reglementare urmărit, și anume colectarea de informații clare și utile pentru activitatea autorităților fiscale, fără sacrificarea excesivă și nejustificată a interesului privat al platformelor și al utilizatorilor finali.

1.9.

CESE consideră că normele fiscale pentru economia colaborativă, inclusiv normele privind obligațiile de raportare, ar trebui adaptate, de fiecare dată, la diversele sectoare și activități ale economiei colaborative, care sunt adesea diferite unele de altele.

1.10.

CESE consideră că este important să se analizeze dacă viitoarea implementare a Directivei privind anumite cerințe pentru prestatorii de servicii de plată în cererile de informații pentru detectarea fraudelor în materie de TVA poate fi utilizată și în scopuri de impozitare directă în ceea ce privește obligațiile de raportare.

1.11.

Schimbul de informații între entități private și autorități publice ar trebui să se desfășoare bineînțeles în conformitate cu legislația europeană privind protecția vieții private și prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice, în funcție de criterii de necesitate și proporționalitate și cu interpretarea strictă a eventualelor derogări de la principiile generale privind protecția vieții private din motive de asigurare a respectării normelor fiscale.

2.   Introducere și principii generale

2.1.

Elaborarea de politici fiscale eficace în sectorul economiei colaborative reprezintă o provocare atât pentru instituțiile europene și naționale, cât și pentru operatorii din acest sector. În acest sens, este esențial să se asigure condiții de concurență echitabile între diverșii actori din economia colaborativă și între acești operatori și actorii tradiționali care își desfășoară activitatea în aceleași sectoare.

2.2.

CESE consideră că economia colaborativă a crescut constant și considerabil în ultimii ani și reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea în continuare a statelor membre ale UE și în viitor, în măsura în care permite mobilizarea resurselor neutilizate și activarea angajamentului cetățenesc. În același timp, Comitetul recunoaște nevoia de reglementare pentru a asigura protecția consumatorilor, protecția drepturilor lucrătorilor, obligațiile fiscale și concurența loială.

2.3.

Definiția „economiei colaborative” (utilizată în prezentul aviz) se referă la modele de afaceri în care activitățile sunt facilitate de platforme colaborative care permit utilizarea temporară a bunurilor sau a serviciilor furnizate adesea de persoane fizice. În această privință, inclusiv din punct de vedere metodologic, ar fi important să se ajungă la un consens minim între Uniunea Europeană și statele membre cu privire la noțiunea de „economie colaborativă”, astfel încât să se evite orice diferențe semnificative între definițiile diferite aplicate pe piața internă.

2.4.

Economia colaborativă este un fenomen economic complex și dificil de reglementat în mod global, deoarece acoperă diferite domenii ale societății și caracterizează o serie de dispoziții juridice aplicabile în mod tradițional unei diversități de aspecte distincte. De exemplu, dezvoltarea continuă a economiei colaborative influențează normele în domeniul protecției consumatorilor, al dreptului muncii, al securității sociale, al dreptului contractelor, al dreptului la viață privată și al dreptului la servicii publice.

2.5.

CESE subliniază necesitatea ca sistemele fiscale naționale, din moment ce sunt coordonate eficient la nivel european, să țină seama în mod corespunzător de noile modele de activitate legate de fenomenul economiei colaborative. Respectarea principiilor unui sistem fiscal echitabil (coerență, previzibilitate și neutralitate) cu privire la aceste noi modele este necesară pentru toți actorii implicați: autorități publice, întreprinderi și consumatori.

2.6.

Cu toate acestea, normele fiscale tradiționale se confruntă cu dificultăți în a se adapta la evoluția continuă a tehnologiei și se creează adesea asimetrii temporale între ritmul temporal foarte rapid al economiei digitale și cel al normelor fiscale. Prin urmare, este oportun ca adaptarea normelor și a principiilor tradiționale la schimbările în curs să fie punctuală și adecvată, coordonând intervenția legiuitorului european și a diferiților legiuitori naționali.

2.7.

Este deosebit de important ca instituțiile internaționale, europene și naționale să acționeze rapid, eficient și în mod coordonat, pentru a răspunde noilor probleme legate de economia digitală și colaborativă, adoptând o abordare proactivă, și nu printr-o simplă reacție la apariția unor provocări specifice.

2.8.

CESE este convins că, în contextul digitalizării economiei, politicile fiscale și elaborarea unor instrumente și soluții concrete ar trebui să fie coordonate la nivel internațional sau chiar global. Prin urmare, CESE salută cooperarea strânsă dintre Comisie, statele membre și OCDE/G20, recunoscând că această cooperare a avut deja rezultate concrete și va putea conduce la alte rezultate mai importante în viitor.

3.   Obligații de raportare

3.1.

Un aspect-cheie în ceea ce privește sistemele de impunere ale economiei colaborative se referă la obligațiile platformelor digitale de colectare, comunicare către autoritățile fiscale și stocare a informațiilor privind tranzacțiile efectuate. Schimbul adecvat de informații în cadrul unui sistem de colectare și de schimb de date funcțional și proporțional ar putea într-adevăr să faciliteze, pe de o parte, activitatea autorităților fiscale care trebuie să obțină rapid și eficient date și, pe de altă parte, să asigure un sistem previzibil pentru platforme și utilizatorii acestora. Cerințele de raportare nu ar trebui să constituie o sarcină administrativă excesivă pentru platformele și operatorii din domeniu.

3.2.

Există deja mai multe exemple de colaborare eficace între platforme și autoritățile fiscale în sectorul transporturilor, cum ar fi cazul Estoniei, unde au fost adoptate dispoziții care facilitează declararea veniturilor de către conducătorii auto care au aderat la platformele de utilizare în comun a autoturismelor. Un alt exemplu de soluție inovatoare este reprezentat, tot în Estonia, de identificarea unui volum minim și proporțional de date care trebuie comunicate autorităților și de posibilitatea ca operatorii de pe platforme să utilizeze un cont bancar special pentru obligațiile fiscale. Acest cont curent facilitează o relație directă și rapidă între operatori, băncile lor și autoritățile fiscale. Pe de altă parte, în unele regiuni, platformele online sunt foarte puțin dispuse să coopereze cu autoritățile financiare.

3.3.

În acest sens, CESE ar dori elaborarea unui standard european pentru colectarea datelor și informațiilor, pe care platformele ar trebui să le comunice autorităților fiscale și să le păstreze în timp. Într-adevăr, o mulțime de acțiuni unilaterale ale statelor membre și coexistența unor sisteme eterogene pe piața internă – astfel cum se întâmplă deja în parte – sunt menite să genereze dificultăți operaționale și ineficiențe pentru întregul sector al economiei colaborative.

3.4.

Elaborarea unui model european de raportare armonizat ar trebui să se bazeze pe experiența anterioară și pe feedbackul operațional obținut până acum în practică. La nivelul diferitelor state membre funcționează, în prezent, sisteme de raportare diferite, atât din punct de vedere organizatoric, cât și din punctul de vedere al cantității și al tipului de date care trebuie colectate și transmise. În unele state membre, sistemele de raportare sunt foarte greoaie și necesită eforturi considerabile pentru platforme, în timp ce în alte state membre sistemele sunt mai flexibile și cu un impact mai mic asupra operațiunilor curente. Experiența unora dintre statele membre arată și că, în afara cerințelor legale specifice, sistemele neobligatorii și voluntare de raportare nu funcționează eficient.

3.5.

CESE consideră că fragmentarea actuală nu este sustenabilă pe termen lung, dat fiind că poate genera costuri excesive pentru asigurarea conformității și ineficiențe legate de caracterul neomogen al reglementărilor diverselor domenii ale pieței interne. Din acest motiv, trebuie să se găsească o abordare echilibrată și proporțională a raportării, asigurând un sistem simplificat și funcțional. Simplificarea obligațiilor de raportare ar putea încuraja, într-adevăr, platformele digitale să se conformeze normelor.

3.6.

În ceea ce privește principiile generale care ar trebui să ghideze acțiunea de reglementare pentru impozitarea economiei colaborative în general și cerințele de raportare în mod specific, CESE consideră că este necesar să se adopte o abordare care să respecte principiul proporționalității, astfel cum a fost elaborat în jurisprudența Curții de Justiție a UE. Prin urmare, va fi necesar să se poată realiza obiectivul de reglementare urmărit, și anume colectarea de informații clare și utile pentru activitatea autorităților fiscale în interesul public, fără a afecta excesiv interesul privat al platformelor și al utilizatorilor finali.

3.7.

Această abordare ar trebui să asigure norme clare și previzibile pentru operatorii din sector, astfel încât, pe de o parte, să nu genereze costuri excesive de asigurare a conformității (de exemplu, prin solicitări inutile și disproporționate de date) și, pe de altă parte, să asigure colectarea eficientă a informațiilor de către autoritățile fiscale.

3.8.

În plus, un sistem de raportare proporțional și rezonabil ar trebui să identifice, din punct de vedere calitativ, ce date sunt strict necesare și trebuie colectate în scopul asigurării aplicării normelor fiscale, fără a impune obligații excesive platformelor și utilizatorilor lor profesionali sau utilizatorilor finali. De asemenea, o abordare proporțională ar trebui să facă distincția între entitățile profesionale active în economia colaborativă și cele neprofesionale, adaptând în mod corespunzător obligațiile de raportare pentru cele două categorii diferite.

3.9.

Alte aspecte care ar trebui reglementate în mod armonizat la nivel european sunt: i) condițiile generale care reglementează legalitatea prelucrării de către operator; ii) persoanele vizate de prelucrare; iii) entitățile și scopurile în care datele cu caracter personal pot fi divulgate; iv) identificarea metodelor de prelucrare; v) limitarea scopului prelucrării; vi) durata de păstrare a datelor.

3.10.

Schimbul de informații între entități private și autorități publice ar trebui să se desfășoare desigur în conformitate cu legislația europeană privind protecția vieții private și prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice, în funcție de criterii de necesitate și proporționalitate și cu interpretarea strictă a eventualelor derogări de la principiile generale privind protecția vieții private din motive de asigurare a respectării normelor fiscale.

3.11.

În acest sens, ar putea fi util să se îmbunătățească și să se încurajeze inclusiv schimbul de informații între diferitele autorități fiscale naționale, cu scopul de a structura forme de cooperare eficace, de a evita evaziunea și frauda fiscală și pentru a armoniza practicile operaționale ale diverselor autorități.

3.12.

Normele fiscale din economia colaborativă, inclusiv cele din sistemele de raportare, ar trebui să se adapteze oricum la diversele sectoare ale economiei colaborative, deoarece diversele activități care pot fi subsumate acestui sector au adesea trăsături diferite și specifice, care necesită norme specifice și precise.

3.13.

CESE recomandă ca în toate cazurile să se garanteze condiții de concurență echitabile din punct de vedere fiscal pentru activitățile desfășurate prin intermediul economiei colaborative și pentru activitățile tradiționale corespunzătoare, în conformitate cu principiul neutralității fiscale, pentru a evita distorsiuni în funcționarea piețelor pe care se desfășoară concomitent activități bazate pe economia tradițională și activități bazate pe economia colaborativă.

3.14.

În fine, ar putea fi util și favorabil pentru stimularea creșterii economiei colaborative să se identifice pragurile minime sub care anumite activități nu sunt considerate activități profesionale sau nu sunt relevante din punct de vedere economic și, prin urmare, pot fi eligibile pentru scutiri fiscale specifice. Cu toate acestea, este important ca aceste praguri să fie stabilite în mod rezonabil, în urma unei analize aprofundate a impactului reglementărilor.

4.   TVA și economia colaborativă

4.1.

În scopuri de TVA, este esențial să se stabilească cu precizie noțiunea de „persoană impozabilă” și dacă această persoană exercită o activitate economică. În plus, este încă dificil de stabilit ce tratament fiscal ar trebui aplicat tranzacțiilor din domeniul economiei colaborative care nu fac obiectul plăților în numerar, dar care implică totuși o contraprestație sau o contravaloare, bazate de exemplu pe utilizarea de date cu caracter personal ale utilizatorilor și pe extragerea de valoare din aceste date.

4.2.

Mai exact, pentru TVA trebuie făcută distincție între diversele situații în ceea ce privește plata pentru servicii: i) situațiile în care serviciile sunt prestate în schimbul plății unei sume de bani; ii) situațiile în care remunerarea nu se face în bani, ci sub forma altui serviciu sau a unei plăți nemonetare; iii) situațiile în care serviciul este prestat gratuit, fără vreo contraprestație (1).

4.3.

În ceea ce privește situațiile practice care se pot încadra la punctul ii) de mai sus, CESE solicită să se examineze cu atenție dacă activitățile platformelor colaborative se supun sau nu obligațiilor în materie de TVA.

4.4.

În acest sens, CESE consideră util primul studiu realizat de grupul de experți în domeniul TVA al Comisiei Europene intitulat „Tratamentul TVA aplicat economiei colaborative” (VAT treatment of the sharing economy) și dorește o aprofundare suplimentară a acestei chestiuni.

4.5.

Ar fi, de asemenea, oportun ca Comisia Europeană și administrațiile fiscale naționale să promoveze activități corespunzătoare de cooperare și coordonare reciprocă cu privire la aplicarea normelor în materie de TVA în sectorul economiei colaborative, atât cu scopul de a dezvolta practici operaționale armonizate, cât și în vederea schimbului de informații utile pentru activitatea de asigurare a aplicării legislației și pentru a preveni frauda și cazurile de evitare a obligațiilor fiscale.

4.6.

CESE consideră că este important să se analizeze dacă viitoarea punere în aplicare a Directivei privind anumite cerințe pentru prestatorii de servicii de plată în cererile de informații pentru detectarea fraudelor în materie de TVA poate fi utilizată, din perspectiva obligațiilor de raportare, inclusiv în scopuri de impozitare directă, atât pentru plățile online cu cărți de credit, cât și pentru plățile efectuate prin transferuri bancare directe și alte metode rapide de plată.

Bruxelles, 16 iulie 2020.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  Ședința din 1 aprilie 2019 a Grupului de experți în domeniul TVA – taxud.c.1(2019)2026442 – EN, VAT Treatment of the sharing economy, VEG 081


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 364/67


Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Pactul climatic european”

(aviz exploratoriu)

(2020/C 364/10)

Raportor:

Dimitris DIMITRIADIS

Coraportor:

Peter SCHMIDT

Sesizare

Comisia Europeană, 11.3.2020

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului

Data adoptării în secțiune

29.6.2020

Data adoptării în sesiunea plenară

16.7.2020

Sesiunea plenară nr.

553

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

206/4/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Ne aflăm într-o situație de urgență din punct de vedere climatic. În contextul crizei sanitare globale și al iminentelor crize economice provocate de pandemia de COVID-19, UE trebuie să își reafirme angajamentul față de tranziția către o economie a bunăstării, durabilă, rezilientă, neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei și cu un consum eficient de resurse. Avem nevoie de transformări profunde în ceea ce privește cultura, infrastructura, comportamentul, participarea și mijloacele de subzistență, care să aibă impact asupra cetățenilor, dar să îi și capaciteze în numeroase moduri.

1.2.

Schimbările climatice ne amenință pe toți, dar, ca și în cazul pandemiei, au cele mai dăunătoare efecte asupra celor mai vulnerabile și marginalizate persoane. Este esențial ca acest proces de tranziție să nu lase pe nimeni în urmă.

1.3.

CESE subliniază că participarea activă a tuturor membrilor societății – întreprinderi, lucrători, cercetători, consumatori, comunități și cetățeni și organizațiile acestora – este fundamentală pentru accelerarea tranziției către neutralitatea climatică.

1.4.

Prin urmare, CESE sprijină solicitarea ca Uniunea Europeană să se angajeze să atingă neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până în 2050 și, în consecință, să își ajusteze obiectivul de reducere a gazelor cu efect de seră pentru 2030. Raportul din 2019 privind diferențele de emisii al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) indică faptul că trebuie să se reducă emisiile globale cu 7,6 % pe an, începând de acum, pentru a limita încălzirea globală la 1,5 oC. În cifre, aceasta ar însemna o reducere de cel puțin 68 % până în 2030.

1.5.

Este necesară trecerea la un model participativ la toate nivelurile și, în procesul de punere în aplicare a Pactului climatic, Comisia are șansa și, deopotrivă, obligația importantă de a propune o abordare inovatoare, care să reflecte, să sprijine și să inspire acțiunile întreprinse deja la nivelul societății civile, în comunități, în orașe și în regiuni.

1.6.

Modelele participative cu o sferă de aplicare prea restrânsă sau a căror configurare limitează amploarea schimbărilor vizate ori care pot fi ignorate de către instituția care le-a adoptat nu vor face altceva decât să îi distragă și să îi deziluzioneze pe cei care se implică.

1.7.

Europa trebuie să catalizeze schimbarea sistemică în direcția acțiunilor climatice prin inovare (tehnologică și socială), corelând oferta de inovare cu actorii de la nivelul cererii, cu cei care întâmpină dificultăți și cu actorii care manifestă o mare dorință de schimbare. Transformarea digitală ar trebui să fie ghidată de obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), pentru a evita riscurile, inclusiv cele legate de drepturile lucrătorilor (1). Punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, în paralel cu Pactul verde european, oferă oportunitatea de a asigura o tranziție echitabilă, axată pe obiectivul creării de locuri de muncă de calitate pentru toți.

1.8.

Provocările generale identificate de majoritatea actorilor societății civile implicați în acțiuni climatice sunt lipsa accesului la finanțare, lipsa de expertiză, lipsa personalului și lipsa recunoașterii, precum și lipsa unui discurs consecvent din partea UE și a guvernelor naționale.

1.9.

Pentru realizarea obiectivelor climatice ale UE și ale întregii lumi va fi nevoie de resurse financiare semnificative. Bugetul Pactului verde european (fonduri publice și private) și cele 750 de miliarde EUR ale fondului de redresare, inclusiv fondurile alocate pentru procesul semestrului european, ar trebui să se axeze pe redresarea durabilă și pe acțiunile climatice.

1.10.

Planurile de redresare post-COVID în conformitate cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și cu Acordul de la Paris ar trebui să prevadă obligația ca finanțarea să fie condiționată de adoptarea unor practici durabile în toate sectoarele. Măsurile de redresare după criza provocată de pandemia de COVID-19 nu ar trebui să urmărească revenirea la situația precedentă, ci, mai degrabă, progresul către o situație nouă și mai bună.

1.11.

Consolidarea capacităților și asistența tehnică sunt necesare pentru ca toate părțile interesate să facă tranziția la un viitor mai rezilient și mai durabil. Înființarea unui forum al UE pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice ar stimula accesul la finanțare și ar elimina barierele.

1.12.

CESE propune o platformă a părților interesate în cadrul Pactului climatic european, bazată pe principiile incluziunii, transparenței, participării și asumării veritabile de către actorii din domeniul climei de la toate nivelurile.

1.13.

Pactul climatic ar trebui să pună accentul pe capacitarea cetățenilor de a schimba sistemele, prin explorare, experimentare și demonstrație. Perspectivele pe mai multe niveluri, o atitudine vizionară, construirea discursului și privirea în retrospectivă vor fi esențiale. Ar trebui stimulată și facilitată o gamă amplă de inițiative în domeniul climatic.

2.   Introducere

2.1.

Abordarea provocărilor legate de climă și de mediu a devenit o sarcină din ce în ce mai urgentă, impunând schimbări radicale ale abordărilor socioeconomice actuale care nu au un caracter durabil. Pandemia globală de COVID-19 a demonstrat că o simplă ajustare a stilului nostru de viață și a sistemelor nu va fi suficientă. Schimbări fundamentale ale metodelor de producție, care afectau întreprinderile, lucrătorii și organizarea muncii, aveau deja loc înainte de pandemie și ar putea fi, prin urmare, accelerate. Comisia Europeană a adoptat Pactul verde european drept noua strategie pentru modele socioeconomice și financiare ale UE care sunt durabile, mai ecologice, mai sigure și mai sănătoase.

2.2.

În perioada ulterioară crizei provocate de pandemia de COVID-19, acțiunile climatice și angajamentele în materie de durabilitate trebuie să fie factori determinanți ai politicii de redresare și de reconstrucție, precum și ai bugetelor corespunzătoare, pentru a nu condamna în continuare UE la un viitor marcat de emisii ridicate de dioxid de carbon. Măsurile pentru perioada de după criză trebuie concepute astfel încât sistemele să devină reziliente, biodiversitatea să fie protejată și restabilită, iar sănătatea publică să devină o prioritate, fără a lăsa pe nimeni în urmă și deschizând drumul către o economie a bunăstării. În acest context, Pactul verde european nu ar trebui abandonat sau amânat, ci consolidat.

2.3.

Succesul Pactului verde european va depinde în mare măsură de capacitatea UE de a comunica cu cetățenii săi. Ținând cont de aceste aspecte, Comisia pregătește un Pact climatic european care să reunească diferiți actori, inclusiv regiuni, autorități locale, comunități locale, societatea civilă, școli, întreprinderi și persoane.

3.   Necesitatea de a colabora cu societatea civilă și cu cetățenii în domeniul climei

3.1.

Ne aflăm într-o situație de urgență globală din punct de vedere climatic. Reacția guvernelor la criza climatică până în prezent nu a fost suficientă, iar lumea nu este pe cale să îndeplinească obiectivul Acordului de la Paris și ODD-urile. Tinerii care au manifestat în favoarea combaterii schimbărilor climatice și alți actori ai societății civile au solicitat cu fermitate o acțiune mai ambițioasă și mai rapidă în domeniul climei. Decidenții care au semnat Agenda 2030 și Acordul de la Paris au responsabilitatea de a răspunde acestor solicitări, de a lua urgent decizii de politică ferme și ambițioase și de a trece la un nou model de acțiune climatică favorabilă incluziunii, cu implicarea în mod activ a tuturor părților interesate.

3.2.

Prin urmare, CESE sprijină solicitarea ca Uniunea Europeană să se angajeze să atingă neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până în 2050 și, în consecință, să își ajusteze obiectivul de reducere a gazelor cu efect de seră pentru 2030 (2). CESE se așteaptă ca noul obiectiv privind emisiile pentru 2030 să se bazeze pe o analiză amplă și pe o evaluare corespunzătoare a impactului. CESE susține, de asemenea, că există argumente decisive cu privire la obiectivul unei reduceri minime de 55 % până în 2030, pentru ca UE să își aducă propria contribuție la reducerea masivă a emisiilor la nivel global de care este nevoie. De exemplu, Raportul din 2019 privind diferențele de emisii al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) (3) indică faptul că este nevoie de un obiectiv de reducere a emisiilor și mai ambițios pentru 2030, în vederea atingerii obiectivului de 1,5 oC stabilit în Acordul de la Paris (4).

3.3.

Potrivit Eurobarometrului din 2019, 93 % din cetățenii UE consideră că schimbările climatice reprezintă o problemă gravă, iar 79 % apreciază că această problemă este chiar foarte gravă. Marea majoritate a respondenților consideră că este important ca guvernul lor să își stabilească obiective ambițioase de creștere a ponderii energiei din surse regenerabile (92 %) și de îmbunătățire a eficienței energetice (89 %).

3.4.

Pactul climatic trebuie să folosească pe deplin puterea cetățenilor europeni pentru a pune în practică viziunea exprimată în Pactul verde european, și anume construirea unei societăți prospere, favorabile incluziunii și reziliente la schimbările climatice, cu o economie circulară și cu emisii nete nule până în 2050. Raportul IPCC menționează în mod explicit nevoia de „schimbări rapide, de amploare și fără precedent în toate aspectele societății”. Schimbările graduale nu vor fi suficiente. Este contraproductiv ca obiectivele de la nivelul de bază să vizeze doar reducerea emisiilor de CO2; o astfel de atitudine ar restrânge angajamentul și gândirea și ar limita semnificativ schimbările dorite și puse în aplicare. Acum este nevoie de o transformare fundamentală a sistemelor economice, sociale și financiare, care va genera o creștere exponențială a ratelor de decarbonizare și va consolida reziliența climatică. Pentru ca acest lucru să se întâmple, sunt necesare idei motivante, ample și diverse, care să arate motivele pentru care lumea trebuie să se schimbe.

3.5.

Actuala criză mondială cauzată de pandemia de COVID-19 a dovedit capacitatea guvernelor de a lua măsuri drastice pentru a atenua o amenințare existențială, precum și capacitatea persoanelor, cel puțin pe termen scurt, de a se adapta la un nou stil de viață limitat impus de aceste măsuri. Nu trebuie ignorat faptul că comunitățile, întreprinderile, partenerii sociali și alți actori nestatali joacă un rol esențial în răspunsul la pandemie, deseori identificând nevoi, concepând și punând în aplicare intervenții adecvate contextului într-o manieră mai rapidă, mai eficace și mai creativă decât s-a reușit prin intermediul abordărilor descendente.

3.6.

Trecerea în următoarea fază de răspuns la pandemia de COVID-19 este marcată de o șansă uriașă, dar și de un risc uriaș. Măsurile economice și pachetele fiscale elaborate cu scopul de a susține și de a reporni economia europeană trebuie să respecte taxonomia UE pentru investiții durabile și finanțare directă astfel încât să fie puse în aplicare doar cele care sunt durabile sau care pot deveni durabile; de asemenea, se vor asuma angajamente – ulterior monitorizate – în sensul identificării și al adoptării schimbărilor necesare în regim de urgență.

3.7.

Perturbările grave provocate de pandemia de COVID-19, care au condus la suspendarea normelor fiscale, au demonstrat că este posibilă o altă viziune atunci când sunt în pericol viețile oamenilor, economiile noastre și menținerea vieții pe pământ. O perspectivă asupra progresului social care se bazează numai pe urmărirea creșterii produsului intern brut (PIB) nu ia în considerare elemente fundamentale legate de bunăstarea individuală și socială și nu ține seama în mod corespunzător de factorii de ordin social și de mediu. Prin urmare, trebuie să se treacă de la economia bazată pe PIB la o economie a bunăstării (5) (6).

3.8.

O modalitate de creștere a ambițiilor climatice constă în crearea de medii favorabile unor acțiuni mai ferme la nivelul actorilor nestatali, inclusiv la nivelul anumitor tipuri de afaceri, precum întreprinderile mici și mijlocii și microîntreprinderile, investitorii, partenerii sociali, cooperativele, orașele și regiunile, sindicatele, comunitățile locale și grupurile cetățenești, agricultorii, școlile, organizațiile cu profil religios, grupurile de tineret și alte organizații neguvernamentale.

3.9.

Un mediu favorabil impune trecerea de la consultări și de la implicarea în sens descendent la acțiuni de proiectare și de creare în comun, precum și de capacitare. Modelele standard de consultare depășesc rareori limitele unor sectoare ale societății care sunt foarte restrânse și care dispun de resurse considerabile. Persoanele, organizațiile și întreprinderile care au cel mai mult de câștigat de pe urma schimbărilor cu efect transformator și care contribuie la acestea trebuie să beneficieze de oportunități veritabile de a participa la procesul decizional dacă ne dorim să dedice timp și energie acestui proces.

3.10.

În 2018, CESE a solicitat un „dialog european privind acțiunile climatice realizate de actorii nestatali” (7). Obiectivul dialogului ar trebui să constea nu doar în a evidenția și ilustra acțiunile climatice, ci și în a răspunde nevoilor actorilor nestatali, încurajând noi parteneriate între actorii statali și nestatali, facilitând învățarea reciprocă, formarea și schimbul de recomandări, suplimentând fondurile disponibile și înlesnind accesul la acestea.

3.11.

CESE a propus (8) să se instituie un dialog permanent cu cetățenii, ca element pregătitor obligatoriu pentru toate deciziile politice majore și toate inițiativele pertinente, la toate nivelurile.

3.12.

Până în prezent, Comisia nu a urmat aceste recomandări (9). Pactul climatic oferă instituțiilor șansa de a colabora îndeaproape în vederea construirii unui cadru favorabil pentru implicarea societății civile și a cetățenilor, consolidând procesele de consultare existente, însă fără a se rezuma la acestea.

4.   Învățarea pe baza practicilor existente cu privire la implicarea societății civile și a cetățenilor

4.1.

Exemplele de adunări cetățenești, dialoguri cu cetățenii și procese de implicare deliberativă similare, existente la nivel național, regional și municipal (10), demonstrează capacitatea și dorința cetățenilor de a-și asuma răspunderea pentru soluțiile la criza climatică. Deseori, atunci când sunt structurate cu atenție, abordările participative ample generează beneficii semnificative în materie de durabilitate, fără a se axa în mod explicit pe criza climatică. Ele reflectă nu numai nevoia acută de democrație participativă și apetitul pentru aceasta, ci și capacitatea guvernelor de a crea spații favorabile acestui scop și de a urmări, la nivel politic, propunerile ce provin din aceste spații.

4.1.1.

În 2019, 150 de cetățeni francezi selectați aleatoriu au început să delibereze asupra răspunsului la întrebarea „cum putem reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % până în 2030, în spiritul justiției sociale?”. Sesiunile acestei Convenții a cetățenilor se desfășoară la sediul Consiliului Economic și Social din Franța. Guvernul intenționează să abordeze în mod public aceste propuneri și să publice un program provizoriu al punerii lor în aplicare (11).

4.1.2.

Adunarea cetățenească din Irlanda, constituită în 2016, este formată din 100 de cetățeni, selectați în mod aleatoriu, astfel încât să se asigure reprezentativitatea electoratului irlandez. Membrii acestei adunări au primit misiunea de a dezbate pe marginea câtorva subiecte, de la interzicerea avortului prin constituție până la transformarea Irlandei într-un lider în gestionarea schimbărilor climatice. Comisia parlamentară instituită pentru adoptarea recomandărilor acestei adunări privind schimbările climatice a fost cea care a conceput în mare parte Planul de acțiune în domeniul climatic al Irlandei, un document de referință publicat în iunie 2019.

4.1.3.

În cele mai mari două orașe din Spania au fost instituite dialoguri cu cetățenii și forumuri locale pentru a promova o participare mai amplă a cetățenilor și a organizațiilor societății civile (OSC) la procesele decizionale privind elemente ale bugetului local și la dezbateri privind viitorul orașului.

4.1.4.

Consiliul tineretului pentru domeniul climatic, din cadrul Ministerului Energiei, Aprovizionării și Climei din Danemarca, vizează crearea unei noi mentalități la nivelul politicii privind clima și transmite sugestii ministerului cu privire la viitoarele soluții în domeniul climei.

4.1.5.

Orașul Gdańsk din Polonia a organizat trei adunări ale cetățenilor pe tema adaptării la fenomene meteorologice extreme, a reducerii poluării atmosferice și a îmbunătățirii participării cetățenești.

4.1.6.

În Finlanda, primul grup de lucru al cetățenilor privind dezvoltarea durabilă a reunit aproximativ 500 de finlandezi, cu scopul de a evalua situația dezvoltării durabile. Rezultatele vor fi folosite pentru a promova activitatea desfășurată de guvernul și de Parlamentul finlandez în domeniul dezvoltării durabile.

4.1.7.

În Italia, după COP 25, reprezentanții societății civile au formulat o propunere legislativă de instituire a unei adunări a cetățenilor după modelul celei din Franța. Un proces similar a fost lansat în Regatul Unit, prin inițiativa „Adunarea cetățenilor din Regatul Unit în domeniul climei: calea către zero emisii nete” (Climate Assembly UK: the path to net zero).

4.1.8.

La Bologna, în Italia, municipalitatea a creat un „birou al imaginației civice”, în cadrul activității sale mai ample de reimplicare a cetățenilor. Au fost înființate șase „laboratoare”, care desfășoară în mod regulat evenimente vizionare, folosind Open Space și alte instrumente. Atunci când apar idei semnificative pentru proiecte, municipalitatea creează „pacturi” cu comunitatea pentru a se asigura că acestea devin realitate. În ultimii cinci ani au fost încheiate peste 500 de pacturi, de la amplasarea de noi bănci pe străzi până la proiecte mult mai mari și mai ambițioase. De asemenea, acesta este canalul prin intermediul căruia se organizează bugetarea participativă.

4.2.

Numeroase alte inițiative plasate sub responsabilitatea comunităților mobilizează acțiunea locală pentru a crea un viitor mai durabil, cu succese remarcabile și inspiratoare. Amintim, printre altele, inițiativa „Cartiere durabile” din Bruxelles, Rețeaua de acțiune climatică a comunităților scoțiene, formată din aproximativ 120 de grupuri comunitare, Coopérnico, o cooperativă pentru energia din surse regenerabile (RESCoop) din Portugalia, Mișcarea pentru tranziție, care desfășoară demersuri de consolidare a rezilienței la nivel comunitar în peste 50 de țări, inspirând oamenii să își transforme modul de a gândi, de a acționa și de a trăi. Programul de acțiune „Comunități pentru viitor”, care va fi lansat în această vară, poate contribui la stabilirea cadrului instituțional pentru participarea publică.

4.3.

La nivel european, implicarea structurată a societății civile este necesară și ar trebui prevăzut un mandat clar pentru participarea societății civile la dezvoltarea, punerea în aplicare și monitorizarea politicilor și a strategiilor care vizează realizarea neutralității climatice.

4.3.1.

Platforma cu multiple părți interesate pentru obiectivele de dezvoltare durabilă a jucat un rol important, însă îi pot fi aduse îmbunătățiri în ceea ce privește dotarea cu resurse, frecvența întâlnirilor, responsabilitatea pentru stabilirea agendei, oportunitățile de extindere a dezbaterilor și implicarea și facilitarea unor consultări publice mai regulate, transparente și accesibile.

4.3.2.

Platforma europeană a părților interesate privind economia circulară, coordonată în comun de CESE și de Comisie, oferă un spațiu în care o gamă largă de părți interesate pot face schimb de bune practici și de idei și pot crea rețele valoroase. Faptul că părțile interesate sunt cele care dețin platforma reprezintă principala diferență față de Platforma cu multiple părți interesate pentru ODD și constituie un model de bună practică.

4.4.

Obiectivele de la Paris nu vor fi îndeplinite fără o implicare puternică a partenerilor sociali la toate nivelurile și, în special, în industriile și sectoarele care sunt puternic afectate de decarbonizare și digitalizare. Punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, în paralel cu EGD, oferă oportunitatea de a asigura o tranziție echitabilă, prin axarea pe obiectivul creării de locuri de muncă de calitate pentru toți. Dialogul social desfășurat de sindicate și angajatori este unul dintre cele mai bune prilejuri de a crește gradul de sensibilizare cu privire la criza climatică. Ei sunt principalii protagoniști ai strădaniei de a realiza transformarea echitabilă din punct de vedere social, productivă și comercială, pe care o aduce Pactul verde european. Aceste scenarii acoperă o paletă variată de posibilități, de la summiturile pentru dialog social la nivel european până la dialoguri transfrontaliere, esențiale pentru consolidarea integrării sociale europene, sau acorduri colective la nivel de sectoare ori întreprinderi. Implicarea lucrătorilor este parte integrantă a democrației la locul de muncă și oferă lucrătorilor oportunitatea de a juca un rol activ în luarea de decizii la locul de muncă, ceea ce poate contribui în mod pozitiv la acțiunile de combatere a schimbărilor climatice.

4.5.

Comunitatea de cunoaștere și inovare (CCI) pentru climă a Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT) se axează pe proiectarea, executarea și conectarea experimentelor antreprenoriale și pe demonstrarea aprofundată a efectelor acestora asupra factorilor declanșatori ai schimbărilor sistemice. CCI pentru climă a EIT deține un portofoliu format din experimente axate pe generarea unor noi modalități de gândire, valorificând efectele exponențiale ale noilor tehnologii, rețele și forțe comunitare și propunându-și ca ritmul învățării să îl devanseze pe cel al schimbării (12).

5.   Învățarea din răspunsurile oferite de întreprinderi

5.1.

Inovarea se referă la parcurgerea, pe piață sau la nivelul populației, a unor pași suplimentari în dezvoltarea de noi servicii și produse care răspund unor nevoi nesatisfăcute sau rezolvă probleme ce nu existau în trecut. Inovarea tehnologică se axează pe aspectele tehnologice ale unui produs sau serviciu. Inovarea socială se referă la noi practici sociale care vizează satisfacerea nevoilor sociale mai bine decât soluțiile existente, de exemplu, prin condiții de muncă, educație, dezvoltare comunitară sau sănătate. Tehnologia digitală joacă un rol important în inovarea socială prin folosirea unor TIC precum rețelele online și alte instrumente digitale.

5.2.

Procesul de inovare sistemică ar trebui să fie pus la dispoziția tuturor părților interesate la un cost accesibil, acestea trebuind să fie implicate în proiectarea în comun a unor soluții care să impulsioneze tranziția necesară spre durabilitate. Viabilitatea financiară este o cerință prealabilă obligatorie pentru coeziunea socială și pentru realizarea obiectivului de a nu lăsa pe nimeni în urmă în procesul de aplicare a Pactului verde european. Din acest motiv, aspectele schimbărilor sistemice cu caracteristici de bun public ar trebui să fie finanțate sau subvenționate din surse publice care să permită valorificarea în continuare a fondurilor private pentru investiții în vederea gestionării schimbărilor climatice.

5.3.

Comunitățile care reușesc să genereze inovare la nivel sistemic sunt cele care excelează în înțelegerea problemei, în identificarea soluțiilor, în alocarea soluțiilor în funcție de nevoile și resursele specifice ale diferitelor locuri și contexte. Trebuie să abilităm comunitățile europene cu aceste competențe și să creăm mediile favorabile relevante pentru intensificarea acțiunilor din partea actorilor nestatali.

5.4.

Sunt urgent necesare mecanisme inovatoare de finanțare, care să recunoască și să răspundă potențialului și provocărilor inovării sistemice plasate sub responsabilitatea comunităților, pentru a cărei instituire și susținere este nevoie de sprijin fundamental flexibil; de asemenea, proiectele de mai mare anvergură au nevoie de capital de risc pentru pornire, precum și de mentorat și asistență de specialitate. Pactul climatic ar putea crea un itinerar extrem de valoros, prin care inovatorii sociali să ofere feedback privind obstacolele economice și de politică ce îi blochează și îi defavorizează și care zădărnicesc adesea proiectele transformatoare extrem de necesare.

5.5.

Răspunsurile întreprinderilor constituie un aspect foarte important, după cum arată exemplele de mai jos:

corporațiile multinaționale producătoare de îmbrăcăminte care se aruncă după purtare promovează o linie de vânzare de îmbrăcăminte de ocazie ca strategie de reciclare;

mentorat pentru marii producători de petrol și întreprinderile mari din domeniul asigurărilor, care vor trebui să își reorienteze activitatea.

5.6.

Printre răspunsurile semnificative din partea sectorului financiar se numără următoarele:

decizia fondurilor de investiții de a nu investi în proiecte care nu iau în calcul variabila climatică;

Rețeaua pentru ecologizarea sistemului financiar, înființată de opt bănci centrale și autorități de supraveghere, pentru finanțare verde.

6.   Schimbul de informații și sensibilizarea populației cu privire la acțiunile climatice

6.1.

Este nevoie de dialoguri directe cu cetățenii, pentru a crește gradul de conștientizare de către aceștia a importanței tranziției spre societăți mai durabile și comunități locale mai robuste. Astfel de dialoguri au o valoare adăugată maximă atunci când sunt organizate la nivel local, regional sau național. Cu toate acestea, orientarea, coordonarea și sprijinul de la nivelul UE ar fi esențiale.

6.2.

În primul rând, ar trebui ca fiecare țară să dezvolte un sistem de reglementare în domeniul mediului care să se bazeze pe condițiile și pe nevoile locale și care să fie adaptat la dezvoltarea durabilă a țării respective. Recunoașterea drepturilor naturii ar constitui un element important în acest sens (13).

6.3.

Orice intervenție la nivelul UE ar trebui să fie elaborată împreună cu utilizatorii, învățând din abordarea participativă necesară la alte niveluri și, totodată, modelând-o și inspirând-o. Este nevoie de expertiză și de resurse pentru a sprijini proiectarea și facilitarea de spații colaborative inovatoare, construirea unui discurs convingător și utilizarea de tehnologii inovatoare. Capacitatea comunităților implicate de a deveni argumentatori cât mai buni posibil, dând viață cu adevărat viitorului transformat pe care îl promovează, analizând și ținând seama de nevoile și dorințele existente și capacitându-i pe oameni să acționeze este fundamentală pentru succesul Pactului climatic.

6.4.

Un mediu colaborativ, care încurajează și sprijină acțiunile climatice, necesită o platformă online pentru schimbul de practici și de lecții învățate din proiecte și abordări. O astfel de platformă participativă ar putea facilita învățarea colegială și partajarea de recomandări între actori, ajutându-i pe aceștia să depășească obstacolele în materie de reglementare. Aceasta ar putea stimula educația și inovarea oferind cursuri online, seminare online și ateliere.

6.5.

Recunoașterea și comunicarea credibilă a acțiunilor existente pot constitui stimulente solide pentru întreprinderea de acțiuni climatice. Finanțarea și alte resurse, sprijinul de specialitate și capacitatea de a contribui la elaborarea deciziilor ce afectează aceste activități vor permite aplicarea pe scară mai largă a abordărilor demonstrate.

6.6.

Ambasadorii pentru acțiuni climatice ar putea avea misiunea de a facilita cooperarea între actori multipli, de a stabili priorități strategice/tematice, de a organiza evenimente și de a stimula noi acțiuni climatice.

6.7.

Acești ambasadori pentru Pactul climatic ar putea îndeplini funcția de puncte focale pentru diferite sectoare ale economiei. Ar trebui desemnați, de asemenea, ambasadori specifici pentru tineret, pentru comunitățile locale, pentru orașe și regiuni. Ambasadorii de la nivelul UE ar avea alt rol decât ambasadorii de la nivel național/regional/local. Ar trebui asigurată coordonarea între diferitele niveluri.

6.8.

Numirea membrilor CESE și ai CoR drept ambasadori la nivelul UE pentru circumscripțiile pe care le reprezintă ar valorifica rețelele extinse ale acestora de la nivelul societății civile și al autorităților locale și regionale și ar consolida cooperarea între organismele consultative și Comisie.

6.9.

De exemplu, sindicatele și organizațiile de întreprinderi au o perspectivă concretă, de pe teren, și reprezintă în mod democratic lucrătorii din diferite sectoare. Acestea sunt esențiale pentru conceperea diferitelor măsuri astfel încât să fie satisfăcute nevoile lucrătorilor și ale întreprinderilor și să fie identificate provocările. Ambasadorii climatici de la diferite niveluri ale mediului sindical și antreprenorial ar putea valorifica punctele forte ale dialogului social, ar putea încuraja într-o manieră eficace partajarea de informații și ar putea stimula acțiunile climatice. Această activitate necesită un mediu instituțional favorabil drepturilor la locul de muncă.

6.10.

Transformarea digitală modifică organizarea și modelul de producție al societăților, iar numeroase IMM-uri întâmpină dificultăți din cauza deficiențelor grave în ceea ce privește digitalizarea. Numeroși lucrători sunt îngrijorați de impactul digitalizării asupra locurilor lor de muncă, deoarece aceasta ar putea conduce la creșterea șomajului și la accentuarea inegalităților.

6.11.

Pentru „a promova finanțarea și investițiile verzi și a asigura o tranziție justă” în Pactul verde european, Comisia a elaborat o taxonomie pentru stimularea investițiilor la nivelul a opt mari grupuri economice și a 70 de sectoare de activitate, care își vor transforma radical producția, precum și cantitatea și calitatea locurilor de muncă. În acest document, piatra de temelie a Planului de investiții pentru Pactul verde european, există o singură referire la drepturile de muncă prevăzute în standardele fundamentale ale OIM.

7.   Crearea de spații reale și virtuale pentru dezbateri privind clima

7.1.

Pactul climatic ar trebui să pună accentul pe consolidarea capacității persoanelor de a schimba sistemele, prin explorare, experimentare și demonstrație. Este nevoie de programe de educație și de formare care să acopere întregul spectru al societății civile, dar și alți actori nestatali. Este esențial să fie îmbunătățite cunoștințele și informațiile despre provocările climatice, prin acțiuni de aprofundare și de extindere și prin îmbunătățirea calității discuțiilor și a conversațiilor pe marginea acestei probleme între părțile interesate.

7.2.

Pentru a structura și a gestiona provocările și a exploata oportunitățile de inovare și tranziție către durabilitate, va fi nevoie de instrumente pregătite pentru punerea în aplicare. Programul Orizont 2020 al CE a generat și a pilotat multe dintre aceste instrumente. În contextele multidisciplinare, abordarea ar trebui să constea în „învățarea la locul de muncă, prin aplicarea instrumentelor în situațiile specifice în care se află utilizatorii”.

7.3.

Gestionarea părților interesate, perspectiva pe mai multe niveluri, vizionarismul și privirea în retrospectivă, precum și gestionarea nișelor vor fi esențiale pentru mobilizarea Pactului climatic. Această structură este menită să faciliteze procesul de soluționare a problemelor prin trasarea unui parcurs pentru inovarea sistemică în domeniul schimbărilor climatice și pentru punerea în aplicare a Pactului verde european.

7.4.

Succesul Pactului climatic va fi definit parțial prin capacitatea antreprenoriatului și a întreprinderilor de a atrage finanțare prin granturi din surse publice, filantropice și private. Această finanțare ar trebui să își propună să combată eșecurile pieței care au provocat schimbările climatice, să determine schimbări radicale și să atingă o amploare semnificativă. Pentru a atrage miliarde de euro în sprijinul acțiunilor climatice inovatoare, pot fi folosite cadrul multilateral de finanțare al UE, dar și fonduri publice și private europene și internaționale orientate spre misiuni, capabile să genereze schimbări sistemice în domeniul combaterii schimbărilor climatice și al adaptării la acestea. Scopul general ar trebui să fie acela de a mobiliza resurse, experiență și capacități în slujba unor rezultate ferme în materie de reducere a emisiilor și de reziliență climatică sporită, care pot fi multiplicate pentru a accelera schimbarea și a insufla speranță. Pactul climatic ar trebui să salute implicarea sectorului financiar național și internațional, inclusiv a fondurilor multilaterale și private relevante. În plus, sistemul fiscal ar trebui să reflecte principiul de maximizare și susținere a economiei bunăstării.

7.5.

Ar trebui avută în vedere, de asemenea, integrarea spațiilor fizice și virtuale pentru colaborarea în domeniul climatic în asociațiile existente ale societății civile, care ar interacționa prin intermediul Platformei părților interesate privind Pactul climatic european.

7.5.1.

În domeniul muncii, ar fi oportună instituirea unor observatoare de previziune, analiză și interpretare a schimbărilor profesionale, organizaționale și tehnologice, care să acopere cele opt grupuri taxonomice, cu participarea sindicatelor, a angajatorilor și a administrațiilor, la nivel european și la nivelul statelor membre, cu sprijin semnificativ din partea Comisiei.

8.   Consolidarea capacităților pentru facilitarea inițiativelor comunitare

8.1.

Ar trebui definit în mod clar cadrul general, pentru a evita neconformitatea cu Pactul verde european.

8.2.

Provocările generale identificate de majoritatea actorilor societății civile implicați în acțiuni climatice sunt lipsa accesului la finanțare, lipsa know-how-ului, lipsa personalului și lipsa recunoașterii (14), precum și lipsa unui discurs consecvent din partea UE și a guvernelor naționale.

8.3.

Mai multe părți interesate au arătat că complexitatea mediilor administrative și de reglementare reprezintă un obstacol în calea acțiunilor climatice. Organizațiile societății civile și organizațiile plasate sub responsabilitatea comunităților ar putea beneficia de pe urma eforturilor de consolidare a capacităților care le ajută să se orienteze în mediile administrative și de reglementare.

8.4.

Furnizarea de sprijin material (asistență tehnică, consolidarea capacităților, finanțare etc.) și imaterial (recunoaștere, o mai bună vizibilitate etc.), precum și facilitarea colaborării în rețea și a legăturilor cu domenii de politică și procese specifice ar trebui să constituie elemente esențiale ale unei Platforme a părților interesate privind Pactul climatic european care vizează stimularea acțiunilor climatice pe teren.

8.5.

Actorii nestatali se pot confrunta cu diverse provocări în accesarea finanțării pentru inițiativele lor în domeniul climatic, precum: cerințe prohibitive în ceea ce privește dimensiunea proiectului, reticența investitorilor privați de a finanța proiecte, procese și cerințe complicate pentru solicitarea și accesarea fondurilor (15). Alte obstacole pot consta în: lipsa informării cu privire la opțiunile de finanțare în domeniul acțiunilor climatice, capacitatea administrativă și cunoștințele tehnice insuficiente pentru a reuși în atragerea finanțării, constrângeri bugetare și de reglementare, asigurarea bancabilității investițiilor potențiale, constrângeri de natură politică și dificultăți în îndeplinirea criteriilor de eligibilitate mult prea stricte pentru finanțarea din fonduri UE și fonduri internaționale (16).

8.6.

CESE a propus instituirea unui forum de finanțare a acțiunilor climatice, care să reunească părți interesate esențiale în vederea abordării principalelor probleme, a identificării obstacolelor, a proiectării de soluții și a identificării celor mai eficiente mecanisme pentru îmbunătățirea distribuției finanțării în conformitate cu principiul subsidiarității. În prezent, se desfășoară un studiu (17) cu scopul de a propune un plan de acțiune și, în final, de a îmbunătăți accesul la finanțare al actorilor nestatali din domeniul climatic.

9.   Către o platformă a părților interesate privind Pactul climatic european

9.1.

Având în vedere experiențele pozitive înregistrate cu Platforma europeană a părților interesate privind economia circulară, CESE propune instituirea unei platforme similare a părților interesate privind Pactul climatic european.

9.2.

La baza acestei platforme ar trebui să stea principiile incluziunii, transparenței, participării și responsabilizării autentice a actorilor locali în domeniul climei.

9.3.

CESE a solicitat ca tranziția la o economie durabilă, neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon și cu un consum eficient de resurse să fie justă și să nu lase în urmă nicio gospodărie, comunitate, regiune, sector sau minoritate (18). Platforma părților interesate privind Pactul climatic european ar trebui să includă un observator al tranziției către neutralitatea climatică în măsură să monitorizeze punerea în aplicare a politicii în domeniul climei a UE la nivel național și regional și să colecteze date în vederea elaborării de politici la toate nivelurile.

9.4.

CESE sprijină organizarea de adunări ale cetățenilor în statele membre, cu scopul de a informa, a inspira și a stimula înțelegerea și pentru a consilia toate nivelurile de guvernanță cu privire la politicile climatice. Platforma părților interesate privind Pactul climatic european ar putea promova experiențele reușite înregistrate deja și ar putea disemina orientări și bune practici în țările, regiunile și orașele interesate să găzduiască adunări similare.

9.5.

Platforma părților interesate privind Pactul climatic european ar putea fi însărcinată cu organizarea unei adunări a cetățenilor la nivelul UE, găzduită în comun de CESE, CoR și PE, cu sprijinul Comisiei.

9.6.

Un element esențial al platformei ar fi un centru de consolidare a capacităților și de finanțare, care să furnizeze orientări, informații și educație privind politicile și strategiile în domeniul climei și, totodată, să faciliteze accesul la mijloacele de finanțare pentru proiectele de mici dimensiuni. Centrul UE, precum și centrele naționale ar putea fi instituite în cooperare cu autoritățile locale și regionale.

9.7.

Platforma online a părților interesate privind Pactul climatic european ar contribui la crearea de spații pentru partajarea de informații și cunoștințe, facilitarea colaborării în rețea și asumarea de angajamente.

9.8.

Platforma părților interesate privind Pactul climatic european ar necesita instituirea unui grup de coordonare format din reprezentanți ai diverșilor actori. În cadrul selecției membrilor grupului de coordonare se vor aplica criterii transparente și clare, pentru a asigura incluziunea și reprezentativitatea, menținând, totodată, guvernanța eficientă a structurii. Ar trebui să fie reprezentate următoarele părți interesate: instituțiile UE, societatea civilă, inclusiv mediul de afaceri, sindicatele, autoritățile locale și regionale, comunitatea științifică, comunitatea financiară și tineretul. Părților interesate din rândul instituțiilor și sectoarelor cu mai puține resurse ar trebui să li se pună la dispoziție resurse suficiente pentru a participa și a-și asuma un rol decizional.

Bruxelles, 16 iulie 2020.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  Rețeaua de soluții pentru dezvoltare durabilă a ONU, Six Transformations to achieve the Sustainable Development Goals (Șase transformări pentru a îndeplini obiectivele de dezvoltare durabilă).

(2)  Raportorul Parlamentului European pentru Legea europeană a climei [COM(2020) 80], Jytte Guteland, propune „creșterea obiectivului privind clima asumat de Uniune pentru 2030, până la o reducere cu 65 % a emisiilor comparativ cu nivelurile din 1990. Prin urmare, Comisia ar trebui să evalueze, până la 30 iunie 2021, modul în care ar trebui modificată legislația Uniunii care pune în aplicare acest obiectiv mai ridicat”.

(3)  Raportul din 2019 privind diferențele de emisii.

(4)  Raportul din 2019 privind diferențele de emisii al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) indică faptul că trebuie să se reducă emisiile globale cu 7,6 % pe an, începând de acum, pentru a limita încălzirea globală la 1,5 oC. În cifre, aceasta ar însemna pentru UE o reducere de cel puțin 68 % până în 2030.

(5)  Avizul CESE pe tema „Economia durabilă de care avem nevoie” (JO C 106, 31.3.2020, p. 1).

(6)  Economia bunăstării – o ramură a economiei care urmărește să evalueze politicile economice sub aspectul efectelor lor asupra bunăstării comunității. Ea a devenit o ramură bine definită a teoriei economice în secolul al XX-lea.

(7)  Avizul CESE pe tema „Stimularea acțiunii climatice a actorilor nestatali” (JO C 227, 28.6.2018, p. 35).

(8)  Avizul CESE pe tema „Strategia pentru reducerea pe termen lung a emisiilor de gaze cu efect de seră ale UE” (JO C 282, 20.8.2019, p. 51).

(9)  Propuse deja în avizul CESE pe tema „Construirea unei coaliții a societății civile și a autorităților de la nivel subnațional pentru a transpune în fapt angajamentele Acordului de la Paris” (JO C 389, 21.10.2016, p. 20).

(10)  https://www.thersa.org/discover/publications-and-articles/rsa-blogs/2018/07/our-call-for-action-on-deliberative-democracy

(11)  https://www.conventioncitoyennepourleclimat.fr/en

(12)  „Demonstrațiile aprofundate” ale CCI pentru climă a EIT reprezintă o „marjă de creștere” economică potențială, grație căreia cei mai ambițioși „deținători de provocări” din Europa își înțeleg „spațiul problematic”, iar „proiectanții” pot cartografia sistemul și pot crea un portofoliu de poziții de intervenție.

(13)  Avizul CESE privind documentul de reflecție „Către o Europă durabilă până în 2030” (JO C 14, 15.1.2020, p. 95); Avizul CESE pe tema „Justiția climatică” (JO C 81, 2.3.2018, p. 22).

(14)  Studiu al CESE.

(15)  Avizul CESE pe tema „Facilitarea accesului actorilor nestatali la finanțarea combaterii schimbărilor climatice” (JO C 110, 22.3.2019, p. 14).

(16)  Rossi, L., Gancheva, M. și O’Brien, S., 2017.

(17)  Forumul de finanțare a acțiunilor climatice – modalități și prime sarcini, studiu realizat de Milieu Consulting SPRL pentru CESE.

(18)  Avizul CESE pe tema „Să nu lăsăm pe nimeni în urmă la punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă” (JO C 47, 11.2.2020, p. 30).


III Acte pregătitoare

Comitetul Economic şi Social European

A 553-a sesiune plenară din 15 și 16 iulie 2020, în format hibrid

28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 364/77


Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Strategia privind egalitatea de gen”

[COM(2020) 152 final]

(2020/C 364/11)

Raportor:

Giulia BARBUCCI

Coraportor:

Indrė VAREIKYTĖ

Sesizare

Comisia Europeană, 22.4.2020

Temei juridic

articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Decizia Biroului

18.2.2020

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie

Data adoptării în secțiune

17.6.2020

Data adoptării în sesiunea plenară

16.7.2020

Sesiunea plenară nr.

553

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

171/38/7

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE este conștient de faptul că pandemia de COVID-19 are un impact de gen și a subliniat în mod clar dimensiunea de gen a inegalităților sociale și economice. Această chestiune trebuie să fie luată în considerare pe deplin în noua Strategie privind egalitatea de gen. Comisia Europeană ar trebui să pună în aplicare Strategia privind egalitatea de gen în paralel cu combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, prin răspunsuri politice adaptate și specifice.

1.2.

CESE recomandă adoptarea unor strategii de integrare a dimensiunii de gen în toate organismele și infrastructurile de programare și de guvernanță și invită Comisia să încurajeze ferm toate statele membre să adopte aceeași abordare. De asemenea, Comitetul pledează pentru adoptarea unei abordări intersecționale a egalității de gen, inclusiv pentru combaterea multiplelor forme de discriminare.

1.3.

CESE îndeamnă Comisia și statele membre să asigure o participare echilibrată a bărbaților și femeilor în cadrul organismelor consultative și tehnice instituite pentru a discuta măsurile politice de relansare a economiei și pentru a preveni marginalizarea socială și economică, în contextul COVID-19.

1.4.

În plus, CESE încurajează statele membre să se asigure că perspectiva de gen este integrată pe deplin în măsurile de redresare după pandemia de COVID-19, să abordeze inegalitățile de gen pe termen lung prin intermediul unei abordări strategice și structurale și să promoveze și să îmbunătățească participarea femeilor la toate nivelurile pieței forței de muncă.

1.5.

CESE solicită un angajament mai ferm față de egalitatea de gen în următorul cadru financiar multianual 2021-2027. Această abordare trebuie, de asemenea, să fie integrată în Pilonul european al drepturilor sociale și în cele șase priorități ale Comisiei pentru perioada 2019-2024, precum și în recomandările semestrului european.

1.6.

CESE sprijină Strategia privind egalitatea de gen elaborată de Comisia Europeană și solicită Comisiei să instituie un mecanism de coordonare care să implice toate statele membre, partenerii sociali și organizațiile societății civile (OSC).

1.7.

CESE solicită statelor membre să adopte măsuri specifice de îmbunătățire a orientării educaționale și profesionale ca mijloc de consolidare a sensibilizării cu privire la aspectele de gen, și să asigure resurse și instrumente adecvate, de natură să conducă la o abordare care ia în considerare în mai mare măsură dimensiunea de gen și contribuie la reducerea segregării de gen în educație și în ocuparea forței de muncă.

1.8.

CESE solicită luarea de măsuri pentru a elimina decalajul digital dintre femei și bărbați și pentru a integra pe deplin perspectiva de gen în Agenda digitală și în agenda în domeniul inteligenței artificiale, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, prin stabilirea unei agende specifice, însoțită de un mecanism de monitorizare care să țină seama de dimensiunea de gen, susținut de indicatori și de colectarea de date defalcate pe sexe.

1.9.

Diferența de remunerare între femei și bărbați rămâne una dintre cele mai răspândite forme de inegalitate de gen și de discriminare, fiind evidențiată ca atare și de criza provocată de pandemia de COVID-19. CESE solicită Comisiei să dea curs urgent propunerii de a introduce măsuri obligatorii cu privire la transparența remunerării din punctul de vedere al diferenței de remunerare între femei și bărbați, și este pregătit să joace un rol de lider în promovarea unei strategii de integrare a dimensiunii de gen în vederea asigurării egalității salariale.

1.10.

CESE îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze o abordare eficace pentru a preveni orice formă de violență împotriva femeilor și pentru a oferi protecție femeilor. CESE pledează pentru măsuri de sprijinire și adoptare a inițiativelor internaționale și europene de eradicare a violenței împotriva femeilor. CESE poate colabora cu partenerii sociali și OSC, în vederea garantării unei implementări rapide a unor astfel de inițiative.

1.11.

CESE joacă un rol esențial în materie de sensibilizare prin colectarea și diseminarea bunelor practici în rândul partenerilor sociali și al OSC cu privire la instrumentele și infrastructura organizațională pentru a preveni hărțuirea sexuală în familie și la locul de muncă, și pentru a oferi protecție împotriva acesteia.

1.12.

CESE recomandă o abordare sistematică a politicilor de îngrijire, care să includă o serie de alte dimensiuni de politică (transparența salarială, serviciile publice, infrastructura, impozitarea, transportul, Agenda digitală și cea în domeniul IA, și fondurile UE). Statele membre ale UE ar trebui să își continue eforturile de creștere a ofertei, a accesibilității ca preț și a calității locurilor în centrele de educație și îngrijire a copiilor preșcolari.

1.13.

CESE solicită Comisiei să acorde sprijin statelor membre pentru a încuraja participarea pe piața muncii a femeilor cu handicap, punând în aplicare Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD), precum și a altor grupuri vulnerabile de femei (inclusiv femeile rome și femeile migrante).

1.14.

Egalitatea de șanse în materie de participare este esențială pentru democrația reprezentativă de la toate nivelurile – european, național, regional și local. CESE sprijină participarea egală și echilibrul de gen în procesul decizional și în viața politică, economică și socială, inclusiv în structurile de dialog social și civic. Sunt necesare acțiuni pozitive bazate pe măsuri juridice, bugetare, voluntare, organizaționale și culturale, pentru a aborda problema reprezentării și participării scăzute a femeilor în cadrul organelor de decizie

1.15.

CESE solicită din nou Consiliului să continue discuțiile referitoare la Directiva privind îmbunătățirea echilibrului de gen în consiliile de administrație ale întreprinderilor.

1.16.

CESE încurajează mass-media și sectorul publicității să sprijine participarea mai echilibrată a femeilor în funcțiile cu putere de decizie și să contribuie la eliminarea stereotipurilor de gen din conținutul media prin adoptarea unor coduri de conduită și a unor mecanisme de asigurare a echilibrului de gen în cadrul organismelor de decizie.

1.17.

CESE solicită EIGE să includă în următoarea ediție a indicelui egalității de gen o orientare tematică referitoare la egalitatea de gen în mass-media, pentru a evidenția inegalitățile de gen.

2.   Introducere

2.1.

Egalitatea de gen nu este doar o valoare fundamentală a Uniunii Europene (1), ci și un mandat imperativ de a acționa (2). Pentru Comisia Europeană, egalitatea între femei și bărbați este un principiu director și un obiectiv al mandatului său, însă datele (3) (4) (5) arată că progresul în ceea ce privește realizarea egalității de gen în UE este foarte lent. Prezentul aviz al CESE a fost elaborat ca răspuns la Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025, lansată de Comisia Europeană în martie 2020, înainte de răspândirea pandemiei de COVID-19. CESE este conștient de faptul că pandemia de COVID-19 produce un impact de gen, care trebuie luat în considerare în Strategia privind egalitatea de gen. Este important să se sublinieze că această situație de urgență exacerbează inegalitățile de gen care existau deja înainte de criză. Femeile sunt din ce în ce mai expuse riscului de violență, sărăcie, discriminare – sub multiple forme – și dependență economică, motiv pentru care recomandăm Comisiei să ia măsuri prompte pentru punerea în aplicare a Strategiei privind egalitatea de gen, în paralel cu combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 asupra femeilor și fetelor, prin răspunsuri politice adaptate și specifice. Strategia se referă la următoarele domenii de intervenție:

2.1.1.

Violența împotriva femeilor este în continuare una dintre cele mai grave forme de discriminare pe criterii de gen.

2.1.2.

Comisia solicită efectuarea unei analize sistematice, măsuri mai ferme de eliminare a stereotipurilor și de eradicare a violenței bazate pe gen, a hărțuirii, a intimidării și a hărțuirii la locul de muncă, precum și introducerea de măsuri de protejare a victimelor și de tragere la răspundere a făptașilor. Violența în familie a crescut în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19, femeile fiind mai expuse violenței partenerilor lor acasă.

2.1.3.

Ocuparea forței de muncă în rândul femeilor. Dovezile arată că disparitățile de gen în economie și dezechilibrul persistent în ceea ce privește responsabilitățile de îngrijire limitează puternic emanciparea socială și economică deplină a femeilor, precum și accesul la salarii, venituri și pensii echitabile. Riscul de marginalizare economică este determinat și de persistența stereotipurilor, precum și de intersectarea formelor de discriminare. Necorelarea competențelor pe piața forței de muncă este o consecință a mai multor factori structurali, în mare parte legați de aspectele de gen. Acești factori nu numai că limitează impactul politicilor economice, ci și privează societățile și economiile noastre de rezerva de competențe și talente care există în rândul femeilor.

2.1.4.

Echilibrul de gen în participarea la procesul de luare a deciziilor este un obiectiv major, și totodată o deficiență persistentă. Pentru a aborda complexitatea provocărilor economice și sociale, este necesar ca prezența femeilor în funcțiile de conducere să crească. Măsurile legislative sunt una dintre opțiunile disponibile pentru abordarea disparităților de gen pe termen scurt.

2.1.5.

Integrarea dimensiunii de gen este strategia de realizare a egalității de gen prin integrarea unei perspective de gen în toate etapele procesului de elaborare a politicilor. În toate statele membre ale UE, o infrastructură dedicată egalității de gen (6) este responsabilă cu integrarea dimensiunii de gen, precum și cu sprijinirea integrării perspectivei de gen în agenda politică. Astfel de mecanisme instituționale ar trebui să fie mai bine echipate și dotate cu un mandat politic mai puternic și cu competențe sporite pentru a utiliza instrumente relevante (analiză bazată pe dovezi, colectarea sistematică de date defalcate pe sexe, integrarea dimensiunii de gen în buget (7), monitorizare și evaluare care iau în considerare dimensiunea de gen).

2.1.6.

Fondurile UE pentru perioada 2021-2027 reprezintă o oportunitate de a sprijini egalitatea de gen. CESE a emis un aviz (8) în care invită Parlamentul și Consiliul să introducă indicatori noi și adecvați pentru o mai bună monitorizare a contribuției financiare a UE la îndeplinirea obiectivului privind egalitatea de gen. Scopul urmărit este de a crește participarea femeilor pe piața muncii (în special a celor care aparțin unor grupuri vulnerabile (9), cum ar fi femeile cu handicap (10) și femeile expuse unor forme multiple de discriminare) și de a îmbunătăți măsurile, serviciile și infrastructura de îngrijire a copiilor și de îngrijire pe termen lung care să asigure echilibrul între viața profesională și cea privată. Criza provocată de pandemia de COVID-19 subliniază necesitatea de a finanța măsuri în favoarea echilibrului dintre viața profesională și cea privată, de a investi în servicii publice de îngrijire de calitate și accesibile și de a menține nivelurile de ocupare a forței de muncă, precum și sprijinul pentru venit.

2.1.7.

În plus, CESE consideră că fondurile UE ar trebui să fie alocate în așa fel încât să se țină seama în mai mare măsură de dimensiunea de gen, că egalitatea de gen ar trebui să fie un obiectiv de sine stătător, care să nu fie fuzionat cu obiectivele de combatere a discriminării, și că perspectiva de gen ar trebui să fie mai bine integrată în toate celelalte obiective specifice, adoptându-se o abordare multidisciplinară și intersecțională.

3.   Observații generale referitoare la Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025 și propuneri privind punerea în aplicare

3.1.

CESE sprijină abordarea Comisiei de relansare a integrării perspectivei de gen ca strategie pentru realizarea egalității de gen, și cere să se ia în considerare impactul specific asupra femeilor al pandemiei de COVID-19. Abordarea duală – măsurile pozitive și integrarea perspectivei de gen – trebuie să fie pe deplin integrată în guvernanța mecanismelor de programare financiară. Această abordare trebuie, de asemenea, să fie integrată în Pilonul european al drepturilor sociale și în cele șase priorități ale Comisiei pentru perioada 2019-2024 (11), precum și în recomandările semestrului european.

3.2.

Infrastructura instituțională existentă pentru egalitatea de gen la nivelul UE (DG JUST, EIGE, Parlamentul European și instituțiile UE, precum și organele consultative (12) și Grupul operativ pentru egalitate (13), cu sprijinul datelor furnizate de Eurofound și Eurostat), ar trebui să fie mai bine integrată în procesul de guvernanță a politicilor UE. Dincolo de limitele specifice ale egalității de gen, această infrastructură instituțională ar trebui să facă parte integrantă din mecanismul de politici care abordează principalele dosare de actualitate [Agenda digitală, Agenda pentru competențe, Pactul verde european, obiectivele europene pentru tineret (14), printre altele].

3.3.

CESE subscrie la opinia că egalitatea de gen necesită o abordare politică multidisciplinară și intersecțională, care să vizeze factorii sociali și economici care conduc la inegalitatea de gen și să investească în factori care favorizează consolidarea egalității de gen. CESE (15) solicită o abordare strategică pentru a monitoriza integrarea perspectivei de gen în toate obiectivele tematice stabilite în noul cadru de reglementare financiară 2021-2027.

3.4.

Comitetul atrage atenția asupra faptului că încetinirea creșterii economice în UE este deja o realitate, din cauza pandemiei de COVID-19. Este important ca efectele politicilor macroeconomice asupra egalității de gen să fie pe deplin evaluate și luate în considerare la punerea în aplicare a strategiei, astfel încât să se evite agravarea inegalităților de gen existente (16).

4.   Observații specifice

4.1.

CESE solicită Comisiei Europene să utilizeze mecanismul de coordonare existent privind egalitatea de gen pentru monitorizarea punerii în aplicare a strategiei, în vederea raportării realizărilor dintr-o perspectivă de gen. Mecanismul de coordonare ar putea, de asemenea, să abordeze aspectele legate de gen în cadrul Pilonului european al drepturilor sociale și al semestrului european și să asigure integrarea perspectivei de gen în recomandările acestuia.

4.2.

CESE a cerut deja Comisiei Europene să recomande statelor UE să stabilească obiective și indicatori naționali de monitorizare a situației prin intermediul unui tablou de bord anual.

4.3.   Eliminarea violenței bazate pe criterii de gen

4.3.1.

Atât acasă, cât și în mediul de lucru, probabilitatea ca femeile să raporteze o mai mare expunere la comportamente sociale ostile și la violență este încă ridicată (17). CESE poate juca un rol esențial în promovarea unei mai bune cunoașteri a problemei, pentru a preveni orice formă de violență împotriva femeilor. Partenerii sociali și OSC pot să sprijine prevenirea violenței împotriva femeilor și promovarea unei culturi care ia în considerare dimensiunea de gen, prin sensibilizare și prin colectarea și împărtășirea bunelor practici.

4.3.2.

Acordul-cadru european din 2007 al partenerilor sociali privind hărțuirea și violența la locul de muncă reprezintă un instrument de garantare a unui loc de muncă lipsit de hărțuire și violență, urmând să fie aplicat peste tot în Europa și la orice loc de muncă, indiferent de dimensiunea întreprinderii.

4.3.3.

Inițiativele europene și internaționale de eradicare a violenței împotriva femeilor trebuie sprijinite și adoptate. CESE poate oferi un sprijin solid în ceea ce privește Convenția OIM privind eliminarea violenței și hărțuirii sexuale în lumea muncii. Convenția nr. 190 a OIM din 2019 privind violența și hărțuirea trebuie ratificată și pusă în aplicare de toate guvernele la nivel internațional și european, precum și de Uniunea Europeană. CESE salută inițiativa Comisiei de a propune, în 2021, măsuri de realizare a obiectivelor Convenției de la Istanbul.

4.3.4.

Unul dintre obstacolele cu care se confruntă femeile în activitățile online și la socializarea în rețea este hărțuirea cibernetică (18). CESE a solicitat Comisiei Europene să consolideze fostul Grup operativ „Femeile în domeniul digital” și acțiunile întreprinse ca urmare a inițiativei „Digital4her” (19). Comisia Europeană trebuie să alinieze aceste acțiuni voluntare la cadrele legislative privind violența împotriva femeilor.

4.3.5.

CESE a solicitat în repetate rânduri Comisiei să actualizeze Recomandarea privind măsurile de combatere eficace a conținutului ilegal online și Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură în mediul online, care a fost aprobat de Comisia Europeană și de companiile din domeniul IT la nivel mondial, adăugând hărțuirea femeilor în mediul online și la locul de muncă la definiția discursului ilegal de incitare la ură (20).

4.3.6.

CESE propune instituirea unui fond juridic de urgență la nivelul UE, care să ofere sprijin organizațiilor societății civile care contestă în instanță legislația care încalcă drepturile femeilor (21).

4.4.   Eliminarea disparităților de gen

4.4.1.

Educația. Disparitățile de gen în educație persistă și conduc la segregarea de gen pe piața muncii, în ocuparea forței de muncă și la venituri, precum și la necorelarea competențelor (22) (23). Măsurile specifice ar trebui să vizeze sistemul de orientare educațională (24). Educația joacă un rol important în eliminarea stereotipurilor și a prejudecăților, începând cu școala primară.

4.4.2.

Tehnologiile digitale și de IA și competențele necesare trebuie să fie accesibile tuturor, indiferent de gen, vârstă sau mediul socioeconomic de proveniență. Este important să crească numărul de femei și fete în sectoarele STIM și TIC, să se elimine decalajul digital care stă la baza reprezentării lor scăzute și să se ofere mai multe modele de rol feminine în domeniul digital, pentru a depăși stereotipurile, în special având în vedere impactul situației de urgență cauzate de pandemia de COVID-19.

4.4.3.

Creșterea numărului de femei și fete care exercită profesia de programator în sectorul TIC poate contribui la depășirea prejudecăților de gen în ce privește proiectarea anumitor tehnologii. Prin urmare, este esențial să se asigure accesul universal la perfecționarea competențelor în domeniile STIM, TIC și IA, precum și protecția forței de muncă pentru femeile care riscă să își piardă locul de muncă din cauza nivelului scăzut de competență în domeniul TIC.

4.4.4.

Atenție și măsuri specifice ar trebui, de asemenea, dedicate perspectivei de gen în educația financiară.

4.4.5.

Ocuparea forței de muncă. Disparitățile de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă au condus la decalaje pe termen lung în ceea ce privește veniturile, accesul la credite, salarii și pensii și exacerbează riscul de sărăcie, excluziune socială și/sau lipsă de adăpost. În pofida legislației inițiate de UE privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă, diferența de remunerare între femei și bărbați rămâne una dintre formele principale și cele mai răspândite de inegalitate și de discriminare de gen.

4.4.6.

Negocierile colective ar putea juca un rol principal în acest sens. Toate măsurile ar trebui să abordeze disparitățile de gen, în vederea îmbunătățirii accesului la protecție socială, a calității muncii și a robusteții pieței forței de muncă.

4.4.7.

CESE salută inițiativa Comisiei de a introduce măsuri obligatorii cu privire la transparența remunerării din punctul de vedere al diferenței de remunerare între femei și bărbați și consideră că ele trebuie să fie introduse cât mai curând; totodată, declară că poate juca un rol de lider în promovarea unei strategii de integrare a dimensiunii de gen în vederea asigurării egalității salariale. Femeile reprezintă 70 % dintre toți lucrătorii din sectorul sănătății și al asistenței sociale din 104 țări (OMS) și 58,6 % dintre lucrătorii din sectorul serviciilor, la nivel mondial (OIM), și, ca atare, sănătatea lor este în pericol, din cauza pandemiei. Segregarea femeilor cu precădere în sectoarele cu remunerații mai mici și locurile de muncă precare le plasează în prima linie în ceea ce privește riscul pierderii locurilor de muncă și al problemelor de sănătate.

4.4.8.

Locurile de muncă și sarcinile efectuate în sectoarele serviciilor de îngrijire și curățenie, în sectorul comercial și în cel al sănătății aduc o contribuție importantă în cadrul societății și al economiei, după cum s-a subliniat și în timpul crizei provocate de COVID-19. Aceste locuri de muncă și sectoare, care în mod tradițional angajează multe femei, adesea oferă remunerații insuficiente, sunt desconsiderate și caracterizate de condiții de muncă precare. Prin urmare, este esențial să se acorde acestor ocupații o mai mare recunoaștere socială și o valoare economică corespunzătoare, ceea ce ar contribui la reducerea diferenței de remunerare dintre femei și bărbați și a altor diferențe de gen, precum și la creșterea valorii economice și sociale conferite locurilor de muncă respective.

4.4.9.

Creșterea investițiilor în digitalizarea sectorului public facilitează participarea mai amplă și mai bună a femeilor și bărbaților pe piața muncii și poate să sprijine persoanele cu sarcini de îngrijire sau care au nevoie de ajutor la depășirea obstacolelor legate de birocrație și de accesul la serviciile publice (25).

4.4.10.

Femeile antreprenoare reprezintă în continuare doar o mică parte din numărul total de antreprenori din UE. Facilitarea accesului la capitalul de investiții pentru femeile antreprenoare și promovarea echilibrului de gen în funcțiile cu putere de decizie din instituțiile financiare în cadrul cărora se iau decizii privind investițiile (26) sprijină antreprenoriatul în rândul femeilor și egalitatea de gen.

4.4.11.

Activitățile de îngrijire și echilibrul dintre viața profesională și cea privată. Femeilor continuă să le revină o parte mai mare a muncii neremunerate, fie că este vorba de îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă sau de activități casnice (27). Măsurile privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată, fie prin intermediul legislației, fie prin negociere colectivă, pot reconcilia mai bine nevoile atât ale femeilor, cât și ale bărbaților, precum și ale lucrătorilor care sunt și îngrijitori. Pandemia a agravat povara activității de îngrijire neremunerate, în special într-o perioadă în care școlile, grădinițele și locurile de muncă sunt închise din cauza carantinei.

4.4.12.

CESE solicită punerea în aplicare a Directivei privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată, în special în ceea ce privește concediile plătite, pentru a garanta că atât femeile, cât și bărbații pot beneficia de dreptul lor la îngrijire. În plus, CESE încurajează statele membre să depună eforturi suplimentare pentru a atinge obiectivul neatins până în prezent, ca 33 % dintre copiii cu vârsta sub trei ani să fie înscriși în structuri formale de îngrijire, și pentru a adăuga un obiectiv privind îngrijirea copiilor după programul școlar, permițând astfel părinților să lucreze cu normă întreagă dacă doresc. Comisia ar trebui să colaboreze cu statele membre, pentru a se asigura că obiectivele sunt atinse pe deplin.

4.4.13.

CESE solicită statelor membre să utilizeze fondurile UE pentru a crește oferta, accesibilitatea și calitatea serviciilor și a infrastructurii pentru educația și îngrijirea copiilor preșcolari.

4.4.14.

De asemenea, este necesar să se încurajeze participarea pe piața muncii a femeilor cu handicap, punând în aplicare Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD).

4.4.15.

Având în vedere îmbătrânirea populației, ar trebui să se acorde mai multă atenție îngrijirii persoanelor în vârstă, atunci când se elaborează măsuri de reconciliere a nevoilor și de realizare a echilibrului între viața profesională și cea privată.

4.4.16.

Este necesară o abordare sistematică a politicilor de îngrijire, care să includă o serie de alte dimensiuni de politică (infrastructură, impozitare, transport, Agenda digitală, sănătate și competențe, IA și fondurile UE), în cadrul cărora dialogul social, partenerii sociali și organizațiile societății civile pot juca un rol principal.

4.5.   Asigurarea egalității de gen în procesul decizional

4.5.1.

Egalitatea de șanse în materie de participare este esențială pentru democrația reprezentativă de la toate nivelurile – european, național, regional și local. CESE sprijină participarea egală și echilibrul de gen în procesul decizional și în viața politică, economică și socială, inclusiv în structurile de dialog social și civic. Sunt necesare acțiuni pozitive bazate pe măsuri juridice, bugetare, voluntare, organizaționale și culturale, pentru a aborda problema reprezentării și participării scăzute a femeilor în cadrul organelor de decizie.

4.5.2.

Disparitățile de gen pe piața forței de muncă cauzează, de asemenea, un dezechilibru de gen în procesul decizional. În UE, funcțiile de conducere sunt ocupate preponderent de bărbați, raportul dintre numărul bărbaților și cel al femeilor fiind de doi la unu. Femeile sunt subreprezentate în funcțiile de conducere în aproape toate sectoarele economice. Ocuparea funcțiilor de conducere este cea mai echilibrată din punctul de vedere al genului în sectorul public (28).

4.5.3.

Legislația poate fi de folos, însă este puțin probabil ca doar ea să influențeze cultura și mecanismele organizaționale. Echilibrul de gen în procesul decizional și în viața politică, economică și socială poate fi urmărit și prin adoptarea unei abordări de integrare a dimensiunii de gen, care să vizeze asigurarea unor condiții prielnice și a unei mai mari conștientizări a componentei de gen pentru creșterea participării femeilor la nivel decizional.

4.5.4.

CESE solicită Consiliului să continue discuțiile referitoare la Directiva privind îmbunătățirea echilibrului de gen în consiliile de administrație ale întreprinderilor (29). De asemenea, Comitetul solicită întreprinderilor să preia inițiativa și să mărească semnificativ proporția femeilor în funcții cu putere de decizie de nivel superior.

4.5.5.

Comitetul a recomandat (30) să se acorde atenție unor strategii și instrumente eficace (de exemplu, măsuri juridice, bugetare și voluntare, cote de gen) pentru atingerea echilibrului de gen în posturile ocupate prin alegere și prin numire din cadrul principalelor structuri politice; totodată, sugerează Comisiei să sprijine în continuare acțiunile statelor membre în acest domeniu. Comitetul solicită încă o dată (31) Consiliului să-și revizuiască orientările privind numirea membrilor CESE, pentru a ține seama de evoluțiile economice, sociale și demografice din cadrul Uniunii.

4.6.   Integrarea perspectivei de gen

4.6.1.

Abordarea integratoare a egalității de gen este cea mai eficientă abordare pentru integrarea perspectivei de gen în rândul tuturor actorilor, la toate nivelurile, însă dimensiunea sa operațională și modul în care este pusă în aplicare trebuie îmbunătățite.

4.6.2.

Pentru perioada de programare 2021-2027, CESE solicită un angajament mai ferm față de egalitatea de gen. Condițiile favorizante pentru egalitatea de gen stabilite pentru a garanta relevanța și coerența programelor, a proiectelor și a fondurilor trebuie să fie puse în aplicare și evaluate în mod eficace.

4.6.3.

CESE sprijină Strategia privind egalitatea de gen elaborată de Comisie și invită Comisia să recurgă la mecanismele de coordonare existente (Comitetul consultativ pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați, Grupul la nivel înalt pentru integrarea perspectivei de gen și Grupul operativ pentru egalitate), pentru a monitoriza punerea în aplicare corectă a strategiei, pentru a raporta cu privire la realizări și pentru a facilita schimbul de abordări și experiență la nivelul UE.

4.7.   Egalitatea de gen în mass-media

4.7.1.

Impactul mass-mediei asupra egalității de gen a fost subestimat mult timp, deși joacă un rol crucial în modelarea societății. Sectorul mass-media ar trebui să preia inițiativa pentru a garanta că publicitatea are un impact mai degrabă pozitiv decât negativ în ceea ce privește reprezentarea și promovarea egalității de gen în societate.

4.7.2.

Pentru a îmbunătăți egalitatea de gen în sectorul mass-media, este esențial să se consolideze participarea femeilor în funcții cu putere de decizie de nivel superior (32) (33), să se adopte coduri de conduită și alte măsuri (34) (35) care interzic sexismul și stereotipurile, și care sprijină integrarea perspectivei de gen în transformarea organizațională a sectorului mass-media și a conținutului pe care îl pune la dispoziție.

4.7.3.

Este important să se recunoască impactul stereotipurilor de gen din conținutul mass-media. CESE solicită o nouă orientare tematică – mass-media și publicitate – care să fie inclusă în următorul indice al egalității de gen al EIGE.

Bruxelles, 16 iulie 2020.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  Articolul 2 TUE.

(2)  Articolul 8 TFUE: „În toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei.”

(3)  EIGE (2019), Gender Equality Index 2019 in brief: Still far from the finish line („Indicele egalității de gen 2019 pe scurt: Suntem încă departe de linia de sosire”).

(4)  Comisia Europeană (2019), New visions for Gender Quality („Noi viziuni pentru egalitatea de gen”).

(5)  Eurofound (2020), Gender equality at work („Egalitatea de gen la locul de muncă”).

(6)  EIGE (2019), Beijing +25 policy brief: Area H – Institutional mechanisms for the advancement of women: reduced efforts from Member States („Analiză politică – Beijing +25: Domeniul H – Mecanisme instituționale pentru promovarea femeilor: eforturi reduse ale statelor membre”).

(7)  https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/toolkits/gender-budgeting

(8)  JO C 110, 22.3.2019, p. 26, punctul 1.8.

(9)  JO C 110, 22.3.2019, p. 26, punctul 1.6.

(10)  EIGE (2017), The European Pillar of Social Rights as an Opportunity for Gender Equality in the EU („Pilonul european al drepturilor sociale ca oportunitate pentru egalitatea de gen în UE”), p. 6.

(11)  https://ec.europa.eu/info/priorities_ro

(12)  Articolul 300 TFUE.

(13)  Comisia a înființat un grup operativ pentru egalitate, alcătuit din reprezentanți ai tuturor serviciilor Comisiei și ai Serviciului European de Acțiune Externă pentru a asigura punerea în aplicare concretă a integrării dimensiunii de gen la nivel operațional și tehnic, pe lângă acțiunile-cheie enumerate în Strategia privind egalitatea de gen: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/qanda_20_357

(14)  https://youthforeurope.eu/european-youth-goals-2019-2027

(15)  JO C 240, 16.7.2019, p. 3.

(16)  A se vedea nota de subsol 15.

(17)  Eurofound (2020), Gender equality at work („Egalitatea de gen la locul de muncă”), Sondajul european privind condițiile de muncă 2015, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.

(18)  EIGE (2017), Gender equality and youth: opportunities and risks of digitalisation – Main report („Egalitatea de gen și tineretul: oportunitățile și riscurile digitalizării – raportul principal”).

(19)  JO C 440, 6.12.2018, p. 37.

(20)  A se vedea nota de subsol 15.

(21)  A se vedea nota de subsol 15.

(22)  Sursa: Eurostat: Persoane care au părăsit timpuriu sistemul de învățământ și de formare profesională (cod: sdg_04_10); Participarea adulților la activități de învățare (cod: sdg_04_60); Absolvirea învățământului terțiar (cod: sdg_04_20).

(23)  Cedefop (2020) – Indicele european al competențelor 2020.

(24)  Cedefop (2019) Notă de informare: Not just new jobs: digital innovation supports careers („Nu numai locuri de muncă noi: inovarea digitală sprijină carierele”).

(25)  JO C 440, 6.12.2018, p. 37, punctul 1.12.

(26)  Eurofound (2019), Female entrepreneurship: Public and private funding („Antreprenoriatul în rândul femeilor: finanțare publică și privată”), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.

(27)  EIGE (2017), The European Pillar of Social Rights as an Opportunity for Gender Equality in the EU („Pilonul european al drepturilor sociale ca oportunitate pentru egalitatea de gen în UE”), p. 8.

(28)  Eurofound (2018), Women in management: Underrepresented and overstretched? („Femeile în funcții de conducere: subreprezentate și suprasolicitate?”), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.

(29)  A se vedea nota de subsol 15.

(30)  JO C 240, 16.7.2019, p. 1.

(31)  A se vedea nota de subsol 30.

(32)  Indicele egalității de gen, EIGE (2019).

(33)  Baza de date privind statisticile de gen, EIGE (2020).

(34)  https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/denmark/kvinfo-expert-database

(35)  http://www.womeninnews.org/ckfinder/userfiles/files/Gender%20Balance%20Guidebook_FINAL_RGB%20(1).pdf


ANEXĂ

Următoarele propuneri de amendamente, care au întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate, au fost respinse în timpul dezbaterii [articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]:

1.   Punctul 1.9

Se modifică după cum urmează:

1.9.

Diferența de remunerare între femei și bărbați rămâne una dintre cele mai răspândite forme de inegalitate de gen și de discriminare, fiind evidențiată ca atare și de criza provocată de pandemia de COVID-19. CESE solicită Comisiei să țină seama de consecințele dramatice ale crizei provocate de pandemia de COVID-19 pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, să ia în considerare amânarea propunerii legislative cu caracter obligatoriu și să folosească acest interval de timp pentru consultarea adecvată a partenerilor sociali. dea curs urgent propunerii de a introduce măsuri obligatorii cu privire la transparența remunerării din punctul de vedere al diferenței de remunerare între femei și bărbați, și CESE este pregătit să joace un rol de lider în promovarea unei strategii de integrare a dimensiunii de gen în vederea asigurării egalității salariale.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:

70

Voturi împotrivă:

120

Abțineri:

13

2.   Punctul 4.4.7

Se modifică după cum urmează:

4.4.7.

CESE ia notă de salută inițiativa Comisiei de a introduce măsuri obligatorii cu privire la transparența remunerării din punctul de vedere al diferenței de remunerare între femei și bărbațiși consideră că ele trebuie să fie introduse cât mai curând; totodată, declară că poate , care pot juca un rol de principal în promovarea unei strategii de integrare a dimensiunii de gen în vederea asigurării egalității salariale. CESE solicită Comisiei să țină seama de consecințele dramatice ale crizei provocate de pandemia de COVID-19 pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, să ia în considerare amânarea propunerii legislative cu caracter obligatoriu și să folosească acest interval de timp pentru consultarea adecvată a partenerilor sociali. Femeile reprezintă 70 % dintre toți lucrătorii din sectorul sănătății și al asistenței sociale din 104 țări (OMS) și 58,6 % dintre lucrătorii din sectorul serviciilor, la nivel mondial (OIM), și, ca atare, sănătatea lor este în pericol din cauza pandemiei. Segregarea femeilor cu precădere în sectoarele cu remunerații mai mici și locurile de muncă precare le plasează în prima linie în ceea ce privește riscul pierderii locurilor de muncă și al problemelor de sănătate.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:

70

Voturi împotrivă:

121

Abțineri:

12

3.   Punctul 4.4.8

Se modifică după cum urmează:

4.4.8.

Locurile de muncă și sarcinile efectuate în sectoarele serviciilor de îngrijire și curățenie, în sectorul comercial și în cel al sănătății aduc o contribuție importantă în cadrul societății și al economiei, după cum s-a subliniat și în timpul crizei provocate de COVID-19. Condițiile de muncă asociate cu A aceste locuri de muncă și sectoare, care în mod tradițional angajează multe femei, ar putea fi influențate în mod negativ de criza provocată de pandemia de COVID-19 adesea oferă remunerații insuficiente, sunt desconsiderate și caracterizate de condiții de muncă precare. Prin urmare, este esențial să se acorde acestor ocupații o mai mare recunoaștere socială și o valoare economică corespunzătoare, ceea ce ar contribui la reducerea diferenței de remunerare dintre femei și bărbați și a altor diferențe de gen, precum și la creșterea valorii economice și sociale conferite locurilor de muncă respective.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:

68

Voturi împotrivă:

121

Abțineri:

13


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 364/87


Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Cartea albă privind inteligența artificială — O abordare europeană axată pe excelență și încredere”

[COM(2020) 65 final]

(2020/C 364/12)

Raportor:

Catelijne MULLER

Sesizare

Comisia Europeană, 9.3.2020

Temei juridic

articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea responsabilă

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

Data adoptării în secțiune

25.6.2020

Data adoptării în sesiunea plenară

16.7.2020

Sesiunea plenară nr.

553

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

207/0/6

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE felicită Comisia pentru strategia sa, prezentată în Cartea albă privind inteligența artificială (IA), de a încuraja adoptarea tehnologiilor IA, asigurând totodată conformitatea acestora cu normele etice, cerințele legale și valorile sociale europene.

1.2.

CESE salută, de asemenea, obiectivul de a valorifica atuurile europene pe piețele industriale și profesionale și subliniază importanța consolidării investițiilor, infrastructurii, inovării și a competențelor, astfel încât întreprinderile, inclusiv IMM-urile, și societatea în ansamblu să poată valorifica oportunitățile oferite de IA. Inovarea în domeniul IA ar trebui încurajată, pentru a maximiza beneficiile sistemelor de IA, prevenind totodată și reducând la minimum riscurile acestora.

1.3.

Cu toate acestea, consideră că axarea atenției doar pe IA bazată pe date reprezintă o măsură prea limitată pentru a transforma UE într-un lider autentic în domeniul inteligenței artificiale de ultimă generație, fiabile și competitive. CESE îndeamnă Comisia să promoveze, de asemenea, o nouă generație de sisteme de IA bazate pe cunoaștere și pe calcul, care să susțină valorile și principiile umane.

1.4.

CESE solicită Comisiei: (i) să stimuleze multidisciplinaritatea în cercetare, prin implicarea altor discipline, precum dreptul, etica, filosofia, psihologia, științele muncii, științele umaniste, economia etc.; (ii) să implice părțile interesate relevante (sindicate, organizații profesionale, organizații de întreprinderi, organizații ale consumatorilor, ONG-uri) în dezbaterea pe marginea IA și în calitate de parteneri egali în proiectele de cercetare și în alte proiecte finanțate de UE, precum parteneriatul public-privat privind IA, dialogurile la nivel sectorial și programul de „Adoptare a IA” în sectorul public și centrul emblematic; și (iii) să educe și să informeze în continuare publicul larg cu privire la oportunitățile și provocările legate de IA.

1.5.

CESE solicită Comisiei să analizeze într-o manieră mai aprofundată impactul IA asupra întregului spectru al drepturilor și libertăților fundamentale, inclusiv asupra drepturilor la un proces echitabil, la alegeri corecte și libere, la întrunire și participare la demonstrații, precum și asupra dreptului de a nu fi discriminat.

1.6.

CESE se împotrivește în continuare introducerii oricărei forme de personalitate juridică pentru IA. Aceasta ar anula efectul corectiv preventiv al legii privind răspunderea și ar genera un risc semnificativ de hazard moral în ceea ce privește dezvoltarea și utilizarea IA, dând naștere posibilității de utilizare abuzivă a acesteia.

1.7.

CESE solicită o abordare sociotehnică sistematică și continuă, în cadrul căreia tehnologia să fie analizată din toate perspectivele și ținând cont de diverse criterii, în locul unei evaluări prealabile de conformitate unice (sau chiar repetate la intervale regulate) a IA cu risc ridicat.

1.8.

CESE avertizează că cerința privind sectorul „cu risc ridicat” ar putea exclude numeroase aplicații și utilizări ale IA care comportă în mod intrinsec un risc ridicat, pe lângă recunoașterea biometrică și IA folosită la recrutarea de personal. CESE recomandă Comisiei să întocmească o listă a caracteristicilor comune ale aplicațiilor sau utilizărilor IA care sunt considerate intrinsec ca prezentând un risc ridicat, indiferent de sector.

1.9.

CESE sugerează în mod ferm ca orice utilizare a recunoașterii biometrice să fie permisă doar: (i) dacă există un efect demonstrat științific; (ii) în medii controlate; și (iii) în condiții stricte. Utilizarea pe scară largă a recunoașterii biometrice bazate pe IA cu scopul de a supraveghea, a urmări, a evalua sau a clasifica ființele umane sau comportamentele și emoțiile umane ar trebui interzisă.

1.10.

CESE susține implicarea timpurie și îndeaproape a partenerilor sociali în procesul de introducere a sistemelor de IA la locurile de muncă, în conformitate cu normele și practicile naționale aplicabile, pentru a garanta că sistemele sunt utilizabile și respectă drepturile lucrătorilor și condițiile de muncă.

1.11.

De asemenea, CESE susține implicarea timpurie și în procesul de introducere a sistemelor de IA a acelor angajați care vor lucra în cele din urmă cu sistemele de IA și a angajaților cu experiență în domeniile juridic, etic și în științele umaniste, pentru a garanta că sistemele sunt conforme cu legislația și cu cerințele etice, dar se corelează și cu nevoile lucrătorilor, astfel încât lucrătorii să-și păstreze autonomia în ceea ce privește munca lor și că aceste sisteme sunt de așa natură încât să îmbunătățească competențele lucrătorilor și satisfacția lor profesională.

1.12.

Tehnicile și abordările bazate pe IA folosite pentru combaterea pandemiei de COVID-19 ar trebui să fie solide, eficace, transparente și explicabile. De asemenea, ele ar trebui să susțină respectarea drepturilor omului, a principiilor etice și a legislației existente și să aibă un caracter echitabil, favorabil incluziunii și voluntar.

1.13.

CESE solicită Comisiei să își asume un rol de lider, astfel încât să asigure o mai bună coordonare în Europa a soluțiilor aplicate de IA și a abordărilor utilizate pentru combaterea pandemiei de COVID-19.

2.   Cartea albă a UE privind IA

2.1.

CESE se bucură să constate că Comisia Europeană adoptă multe dintre recomandările incluse în avizele anterioare ale CESE și cele ale Grupului de experți la nivel înalt privind IA, încurajând adoptarea tehnologiilor IA și, totodată, asigurând conformitatea acestora cu normele etice, cerințele legale și valorile sociale europene, la baza cărora stă ceea ce Comisia numește un „ecosistem de excelență și de încredere”.

2.2.

CESE salută propunerile care vizează întreprinderile, inclusiv IMM-urile, și societatea în ansamblul său, de a valorifica oportunitățile de dezvoltare și utilizare a IA. CESE subliniază importanța consolidării investițiilor, infrastructurii, inovării și a competențelor pentru a îmbunătăți succesul competitiv al UE la nivel mondial.

Abordarea bazată pe controlul uman (human-in-command)

2.3.

Cu toate acestea, Cartea albă are un ton oarecum „fatalist”, sugerând că IA „ne domină”, astfel încât nu ne rămâne altă opțiune decât să reglementăm utilizarea acesteia. CESE crede cu adevărat în angajamentul UE de a se asigura că Europa acceptă numai IA care este demnă de încredere și, prin urmare, consideră că aceasta ar trebui să îndrăznească să adopte o poziție mult mai fermă în acest sens. Astfel, CESE îndeamnă Comisia să mențină în permanență posibilitatea de a nu accepta deloc (utilizarea unui) anumit tip de IA. Aceasta este în viziunea CESE abordarea bazată pe factorul uman (human-in-command) a IA, pe care trebuie să o cultivăm.

Valorificarea IA în Europa — o definiție orientată către viitor

2.4.

Definiția de lucru a IA din Cartea albă este „un ansamblu de tehnologii care combină date, algoritmi și putere de calcul”. Ulterior, în text, datele și algoritmii sunt definite drept principalele elemente ale IA. Totuși, această definiție s-ar aplica oricărei componente de software elaborate vreodată, nu numai IA. Încă nu există o definiție universal acceptată a IA, acesta fiind un termen generic pentru o gamă de aplicații informatice.

2.5.

Faptul că în Cartea albă se pune accentul pe IA bazată pe date reprezintă o abordare prea limitată pentru a transforma UE într-un lider autentic în domeniul inteligenței artificiale de ultimă generație, fiabile și competitive. Cartea albă nu ia în considerare numeroase sisteme de IA promițătoare și, astfel, acestea nu pot fi guvernate și reglementate. CESE îndeamnă Comisia să promoveze, de asemenea, o nouă generație de sisteme de IA care integrează abordările bazate pe date cu abordări bazate pe cunoaștere și pe calcul, așa-numitele sisteme hibride. Cartea albă recunoaște necesitatea sistemelor hibride în scopul asigurării explicabilității, însă avantajele sistemelor hibride nu se rezumă la explicabilitate: acestea pot accelera și/sau restrânge învățarea și pot valida și verifica modelul învățării automate.

2.6.

Cartea albă se axează doar pe biasul aferent datelor, dar nu orice bias este rezultatul calității inferioare sau al volumului limitat al datelor. Proiectarea oricărui produs reprezintă, în sine, o acumulare de alegeri părtinitoare, de la informațiile introduse până la obiectivele urmărite pentru optimizare. Toate aceste alegeri sunt determinate, într-un fel, de caracterul părtinitor inerent al persoanelor care le fac.

2.7.

Totuși, cel mai important este faptul că sistemele de IA nu sunt doar suma componentelor software din care sunt constituite. Sistemele de IA înglobează și sistemul sociotehnic care le înconjoară. În discuțiile privind guvernanța și reglementarea IA, ar trebui să se pună accentul și pe structurile sociale din jurul acesteia: organizațiile și întreprinderile, diferitele profesii, persoanele și instituțiile care creează, dezvoltă, implementează, folosesc și controlează IA, precum și persoanele afectate de aceasta, cum ar fi cetățenii în relația lor cu guvernele, întreprinderile, consumatorii, lucrătorii sau chiar societatea în ansamblul său.

2.8.

De asemenea, ar trebui menționat că definițiile juridice (în vederea guvernanței și a reglementării) diferă de definițiile pur științifice, fiind necesară îndeplinirea mai multor cerințe, precum caracterul favorabil incluziunii, precizia, permanența, caracterul cuprinzător și caracterul practicabil. Unele dintre aceste cerințe sunt obligatorii din punct de vedere juridic, iar altele sunt considerate bune practici în materie de reglementare.

Reunirea tuturor forțelor

2.9.

CESE salută efortul de abordare a peisajului fragmentat în materie de IA în Europa prin reunirea cercetătorilor în materie de IA, prin concentrarea atenției asupra IMM-urilor și prin colaborarea cu sectoarele privat și public. În plus, CESE ar recomanda: (i) stimularea multidisciplinarității în cercetare, prin implicarea altor discipline, precum dreptul, etica, filosofia, psihologia, științele muncii, științele umaniste, economia etc.; (ii) implicarea părților interesate relevante (sindicate, organizații ale consumatorilor, ONG-uri) în dezbaterea pe marginea IA, dar și în calitate de parteneri egali în cercetarea finanțată de UE și în alte proiecte, precum parteneriatul public-privat privind IA, dialogurile la nivel sectorial, programul de „Adoptare a IA” în sectorul public și centrul emblematic; și (iii) educarea și informarea în continuare a publicului larg cu privire la oportunitățile și provocările IA.

IA și legislația

2.10.

Cartea albă recunoaște că IA nu operează într-o lume lipsită de legi. CESE salută în special evidențierea implicațiilor IA în ceea ce privește drepturile fundamentale și recomandă Comisiei să analizeze, într-o manieră mai aprofundată, impacturile IA asupra unei game ample de drepturi și libertăți fundamentale, precum libertatea de exprimare, dreptul la respectarea vieții private (care nu se rezumă doar la protejarea datelor cetățenilor), dreptul la un proces echitabil, la alegeri corecte și libere, la întrunire și la participare la demonstrații și dreptul de a nu fi discriminat.

2.11.

CESE salută poziția clară adoptată în Cartea albă în ceea ce privește aplicabilitatea regimurilor de răspundere existente la IA, precum și efortul de a valorifica aceste regimuri astfel încât să se abordeze noile riscuri pe care le poate crea IA, gestionând lacunele în ceea ce privește asigurarea respectării legii atunci când operatorul economic responsabil real este greu de stabilit și asigurând adaptabilitatea regimurilor la funcționalitățile în schimbare ale sistemelor de IA.

2.12.

Comisia ar trebui, de asemenea, să recunoască că IA nu cunoaște granițe și că eforturile nu pot și nu trebuie să se limiteze la Europa. Ar trebui să se ajungă la un consens general în întreaga lume, pe baza discuțiilor și a cercetărilor efectuate de experți juridici, în vederea stabilirii unui cadru juridic internațional comun.

2.13.

În orice caz, CESE se împotrivește în continuare cu fermitate introducerii oricărei forme de personalitate juridică pentru IA. Într-adevăr, în acest mod s-ar anula efectele corective preventive ale responsabilității juridice și ar exista un risc semnificativ de hazard moral în ceea ce privește dezvoltarea și utilizarea IA, apărând posibilitatea de utilizare abuzivă a acesteia.

Reglementarea IA cu risc ridicat

2.14.

CESE salută abordarea bazată pe riscuri în ceea ce privește controlul impactului IA. Comisia anunță un cadru de reglementare pentru „IA cu risc ridicat”, care ar trebui să îndeplinească cerințe în materie de soliditate, acuratețe, reproductibilitate, transparență, supraveghere umană și guvernanță a datelor. Potrivit Cărții albe, două elemente cumulate constituie IA cu risc ridicat: (i) un sector cu risc ridicat; și (ii) utilizarea cu risc ridicat a unei aplicații IA. Cartea albă adaugă două exemple de aplicații sau utilizări ale IA care ar putea fi considerate ca având un risc ridicat în mod intrinsec, adică indiferent de sector. De asemenea, Cartea albă califică recunoașterea biometrică drept o aplicație care are în mod intrinsec un risc ridicat. În prezent, lista exhaustivă a sectoarelor cu risc ridicat (cu toate că este revizuită periodic) include următoarele sectoare care pot prezenta un risc ridicat: asistența medicală, transporturile, energia și părți ale sectorului public.

2.15.

Al doilea criteriu, privind utilizarea aplicației IA într-o manieră riscantă, este mai flexibil, sugerând că ar putea fi luate în considerare niveluri de risc diferite. CESE propune să fie incluse aici societatea și mediul înconjurător ca domenii de impact.

2.16.

Conform logicii Cărții albe, o aplicație IA cu risc ridicat folosită într-un sector cu risc scăzut nu va trebui să se supună, în principiu, cadrului de reglementare. CESE subliniază că efectele adverse nedorite ale utilizării IA cu risc ridicat într-un sector cu risc scăzut ar putea conduce la situații în care aplicațiile sau utilizările IA nu trebuie să se supună reglementărilor, creându-se o „fereastră” pentru eludarea normelor; acest lucru se întâmplă, de pildă, în cazul publicității țintite (un sector cu risc scăzut), care poate avea efecte de segregare, de discriminare și de divizare, de exemplu în timpul alegerilor sau în cazul prețurilor personalizate (o utilizare sau un efect cu risc ridicat). CESE recomandă stabilirea caracteristicilor comune ale aplicațiilor și utilizărilor IA care sunt considerate drept având în mod intrinsec un risc ridicat, indiferent de sectorul în care această tehnologie este folosită.

2.17.

Deși CESE recunoaște că IA trebuie supusă unor teste de conformitate, se teme că o evaluare prealabilă a conformității, efectuată o singură dată (sau chiar repetată la intervale regulate), nu va fi suficientă pentru a garanta dezvoltarea, implementarea și utilizarea IA într-o manieră durabilă, în condiții fiabile și având ființa umană în centrul atenției. Pentru o IA fiabilă, este necesară o abordare sociotehnică sistematică și continuă, care să analizeze tehnologia din toate perspectivele și prin prisma mai multor factori. În ceea ce privește elaborarea politicilor, este necesară o abordare multidisciplinară, bazată pe o colaborare permanentă între factorii de decizie politică, cercetători din diferite domenii, parteneri sociali, organizații profesionale, întreprinderi și ONG-uri. În special, în ceea ce privește serviciile de interes public legate de sănătatea, siguranța și bunăstarea oamenilor și bazate pe încredere, trebuie să se garanteze că sistemele de IA sunt adaptate la cerințele practice și nu pot anula responsabilitatea umană.

Recunoașterea biometrică

2.18.

CESE salută invitația Comisiei de a lansa o dezbatere publică privind utilizarea recunoașterii biometrice bazate pe IA. Recunoașterea biometrică a microexpresiilor faciale, a mersului, a (tonului) vocii, a ritmului cardiac, a temperaturii etc. se folosește deja pentru a evalua sau chiar pentru a ne prevedea comportamentul, starea psihică și emoțiile, inclusiv în procesele de recrutare. Trebuie precizat că nu există dovezi științifice solide care să sugereze că emoțiile interioare sau starea psihică a unei persoane pot fi „citite” cu acuratețe pe baza expresiilor faciale, a mersului, a ritmului cardiac, a tonului vocii sau a temperaturii persoanei, cu atât mai puțin că ele ar putea fi folosite pentru a prevedea comportamentele viitoare.

2.19.

De asemenea, ar trebui precizat că RGPD restricționează prelucrarea datelor biometrice doar într-o anumită măsură. RGPD definește datele biometrice drept „date cu caracter personal rezultate din aplicarea unor tehnici de prelucrare specifice referitoare la caracteristicile fizice, fiziologice sau comportamentale ale unei persoane fizice, care permit sau confirmă identificarea unică a respectivei persoane”. Cu toate acestea, numeroase tehnologii de recunoaștere biometrică nu sunt concepute astfel încât să identifice în mod unic o persoană, ci doar pentru a-i evalua comportamentul sau emoțiile. Este posibil ca aceste utilizări să nu se încadreze în definiția datelor biometrice (și a prelucrării acestora) din RGPD.

2.20.

Totodată, recunoașterea biometrică bazată pe IA ne afectează dreptul mai larg la respectarea vieții private, a identității, a autonomiei și a integrității psihologice, creând o situație în care suntem supravegheați, urmăriți și identificați (în permanență). S-ar putea genera un efect psihologic de intimidare, prin care oamenii s-ar putea simți nevoiți să își adapteze comportamentul la o anumită normă. Aceasta constituie o invadare a dreptului nostru fundamental la viață privată (la integritatea morală și psihologică). În plus, recunoașterea biometrică bazată pe IA ar putea afecta alte drepturi și libertăți fundamentale, precum libertatea de întrunire și dreptul de a nu fi discriminat.

2.21.

CESE recomandă ca orice utilizare a recunoașterii biometrice să fie permisă doar dacă există un efect demonstrat științific, în medii controlate și în condiții stricte. Utilizarea pe scară largă a recunoașterii biometrice bazate pe IA cu scopul de a supraveghea, a urmări, a evalua ori a clasifica oamenii sau comportamentul ori emoțiile umane nu ar trebui permisă.

Impactul IA asupra muncii și asupra competențelor

2.22.

CESE constată că în Cartea albă nu este prezentată o strategie privind abordarea impactului IA asupra muncii, deși acesta a fost un element explicit al Strategiei europene privind inteligența artificială din 2018.

2.23.

CESE susține implicarea îndeaproape și timpurie a tuturor categoriilor de lucrători și de furnizori de servicii, inclusiv a lucrătorilor independenți, liber-profesioniști și a lucrătorilor ocazionali — nu numai a persoanelor care concep sau dezvoltă IA, ci și a celor care achiziționează, implementează, lucrează cu sisteme de IA sau sunt influențate de acestea. Dialogul social trebuie să aibă loc înainte de introducerea tehnologiilor IA la locul de muncă, în conformitate cu normele și practicile naționale aplicabile. La locul de muncă, accesul la datele privind lucrătorii și guvernanța acestor date ar trebui să se bazeze pe principii și reglementări negociate de partenerii sociali.

2.24.

CESE ar dori să atragă atenția în mod special asupra IA folosite în procesele de angajare, de concediere și de evaluare a lucrătorilor. Cartea albă menționează folosirea IA în procesul de recrutare ca exemplu de aplicație cu risc ridicat care ar face obiectul reglementării indiferent de sector. CESE recomandă extinderea acestui domeniu de utilizare pentru a include IA utilizată în procesul de concediere și în procesele de evaluare a lucrătorilor, dar și pentru a explora caracteristicile comune ale aplicațiilor IA care ar putea implica o utilizare cu risc ridicat la locul de muncă, indiferent de sector. Aplicațiile IA fără bază științifică, precum detectarea emoțiilor prin recunoaștere biometrică, nu ar trebui să fie permise în mediile profesionale.

2.25.

Pentru ca oamenii să se poată adapta la evoluțiile rapide din domeniul IA, este necesară menținerea la zi sau dezvoltarea competențelor în materie de IA. Totuși, politica și resursele financiare vor trebui să fie îndreptate și către educație și dezvoltarea unor competențe în domenii care nu vor fi amenințate de sistemele de IA (de exemplu, sarcinile în care interacțiunea umană este esențială, cum ar fi serviciile de interes public legate de sănătate, siguranță și bunăstarea oamenilor, bazate pe încredere, în care omul și mașina colaborează, sau sarcini pe care am dori să continuăm să le încredințăm unor ființe umane).

3.   IA și coronavirusul

3.1.

IA poate contribui la o mai bună înțelegere a coronavirusului și a COVID-19, precum și la protejarea oamenilor împotriva expunerii, la găsirea unui vaccin și la analizarea opțiunilor de tratament. Totuși, este important să se stabilească în mod clar și deschis ce poate și ce nu poate face IA.

3.2.

Soliditate și eficacitate: IA bazată pe date pentru previzionarea răspândirii coronavirusului poate fi problematică, deoarece există prea puține date despre coronavirus pentru ca IA să poată prezenta rezultate fiabile. În plus, puținele date care au devenit disponibile sunt incomplete și părtinitoare. Folosirea acestor date pentru abordări de învățare automată ar putea conduce la numeroase rezultate fals negative și fals pozitive.

3.3.

Transparența privind datele și modelele folosite, precum și explicabilitatea rezultatelor, sunt fundamentale. În special în momentul de față, lumea nu își poate permite să ia decizii pe baza unor „cutii negre”.

3.4.

La utilizarea IA pentru combaterea acestei pandemii, respectul pentru drepturile omului, principiile etice și legislația în vigoare sunt mai importante ca oricând. Mai ales atunci când instrumentele bazate pe IA pot încălca drepturile omului, trebuie să existe un interes legitim pentru utilizarea acestora, care trebuie să fie strict necesară, proporțională și, mai ales, limitată în timp.

3.5.

În cele din urmă, trebuie să asigurăm corectitudinea și incluziunea. Sistemele de IA dezvoltate pentru combaterea pandemiei ar trebui să nu fie părtinitoare și să nu discrimineze. De asemenea, ele ar trebui să fie la dispoziția tuturor și să țină cont de diferențele societale și culturale dintre diferitele țări afectate.

Aplicațiile de urmărire și de supraveghere a stării de sănătate

3.6.

Potrivit virusologilor și epidemiologilor, ridicarea măsurilor de izolare pentru societate și economie necesită un sistem eficace de urmărire, monitorizare și protejare a sănătății populației. În prezent, sunt în curs de elaborare numeroase aplicații pentru urmărire și efectuarea de controale medicale, activități desfășurate în general (și în mod tradițional) de profesioniști. La nivel mondial, numeroase guverne au acordat mare încredere aplicațiilor de urmărire, apelând la ele în vederea redeschiderii societăților.

3.7.

Folosirea unor aplicații de acest gen este un pas radical. Prin urmare, este important ca, înainte de a se decide utilizarea acestor aplicații, să fie examinate în mod critic utilitatea, necesitatea și eficacitatea lor, precum și impactul lor la nivel societal și juridic. Trebuie să existe în continuare opțiunea de a nu utiliza aplicațiile, și ar trebui să se acorde prioritate soluțiilor mai puțin invazive.

3.8.

Eficacitatea și fiabilitatea aplicațiilor de urmărire este extrem de importantă, fiindcă lipsa de eficacitate și de fiabilitate poate conduce la numeroase rezultate fals pozitive și fals negative, la o senzație falsă de securitate și, astfel, la un risc mai mare de contaminare. Simulările științifice inițiale ridică mari semne de întrebare cu privire la efectul pozitiv al aplicațiilor de urmărire asupra răspândirii virusului, chiar și în condițiile unei utilizări de 80 % sau 90 %. De asemenea, o aplicație nu poate înregistra circumstanțe specifice, precum prezența plexiglasului și a ferestrelor sau purtarea de echipament individual de protecție.

3.9.

În plus, aceste aplicații conduc la nerespectarea (parțială) a mai multor drepturi și libertăți ale omului, afectându-ne libertatea de asociere, dreptul la siguranță, dreptul de a nu fi discriminați și dreptul la viață privată.

3.10.

Deși este foarte importantă, viața privată nu se rezumă doar la datele noastre cu caracter personal și la anonimitate. Viața privată se referă și la dreptul de a nu fi urmărit, monitorizat și pus sub supraveghere. S-a demonstrat științific că, atunci când oamenii știu că sunt urmăriți, încep să se comporte diferit. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, acest efect de intimidare reprezintă o încălcare a vieții noastre private. Același concept amplu de viață privată ar trebui să fie inclus și în dezbaterea privind IA.

3.11.

Există riscul ca datele colectate (acum sau în viitor) să nu fie folosite doar pentru combaterea pandemiei actuale, ci și pentru crearea de profiluri, pentru clasificarea și evaluarea persoanelor în diferite scopuri. În viitorul mai îndepărtat, ne putem imagina chiar că denaturarea funcțiilor ar putea conduce la crearea unor tipuri nedorite de profiluri în vederea supravegherii, în vederea acceptării pentru încheierea de contracte de asigurări sau pentru primirea de indemnizații sociale, pentru angajare sau concediere etc. Prin urmare, datele colectate cu ajutorul unor astfel de aplicații nu pot fi folosite sub nicio formă pentru crearea de profiluri, pentru evaluarea riscurilor, pentru clasificări sau previziuni.

3.12.

Mai mult, orice soluție de IA implementată în aceste circumstanțe extraordinare și chiar cu cele mai bune intenții va crea un precedent, indiferent dacă ne place sau nu. Crizele precedente au arătat că, în pofida celor mai bune intenții, astfel de măsuri nu vor dispărea niciodată în practică.

3.13.

Astfel, utilizarea IA în timpul acestei pandemii ar trebui să fie măsurată și raportată întotdeauna la o serie de considerații, precum: (i) este eficace și fiabilă? (ii) există soluții mai puțin invazive? (iii) beneficiile sale compensează preocupările de natură societală, etică și în ceea ce privește drepturile fundamentale? și (iv) se poate realiza un compromis responsabil între acele drepturi și libertăți fundamentale care intră în conflict? În plus, astfel de sisteme nu pot fi utilizate în condiții de obligativitate sau de coerciție.

3.14.

CESE îndeamnă factorii politici să nu cedeze prea ușor în fața soluțiilor tehnologice. Având în vedere gravitatea situației, Comitetul recomandă ca aplicațiile asociate unor proiecte menite să contribuie la combaterea pandemiei să aibă la bază cercetări solide în domeniul epidemiologiei, al sociologiei, al psihologiei, al dreptului, al eticii și al științelor sistemelor. Înainte de a decide cu privire la utilizarea acestor sisteme, trebuie efectuate analize și simulări de eficacitate, necesitate și sensibilitate.

Bruxelles, 16 iulie 2020.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 364/94


Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Un nou Plan de acțiune privind economia circulară pentru o Europă mai curată și mai competitivă”

[COM(2020) 98 final]

(2020/C 364/13)

Raportor:

Antonello PEZZINI

Coraportor:

Cillian LOHAN

Sesizare

Comisia Europeană, 22.4.2020

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

Data adoptării în secțiune

25.6.2020

Data adoptării în sesiunea plenară

16.7.2020

Sesiunea plenară nr.

553

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

215/2/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) este convins că sustenabilitatea reprezintă unul dintre pilonii dezvoltării viitoare a Europei, printr-o tranziție înțeleaptă și participativă, sprijinită de cultura economiei circulare.

1.2.

Tranziția către o economie circulară europeană nu poate fi separată de contextul socioeconomic în care aceasta este constrânsă să se dezvolte în prezent, însă provocările crizei sanitare trebuie să devină o oportunitate de a renaște, din noi temelii, în condițiile necesare pentru a accelera implementarea noii abordări circulare.

1.3.

Noua cultură pe care se bazează economia circulară ar trebui să favorizeze accelerarea unui proces inspirat de ideea bunăstării colectivităților teritoriale pe baza unor noi criterii, care să meargă dincolo de PIB (1).

1.4.

Ar trebui să se pună un accent mai mare pe răspândirea unei „culturi circulare” prin educație, consolidarea capacităților și o mai mare responsabilizare, pentru a încuraja oamenii să se adapteze și să își schimbe obiceiurile și comportamentele zilnice.

1.5.

Platforma europeană a părților interesate privind economia circulară (ECESP) merită să fie consolidată și ar putea să propună și să sprijine diverse inițiative politice care ar fi utile pentru a înlesni tranziția către circularitate.

1.6.

Comitetul salută propunerile CEAP (Planul de acțiune al UE pentru economia circulară) și consideră că, la elaborarea planurilor de reconstrucție economică și socială, ca urmare a situației devastatoare create de pandemia de COVID-19, ar trebui luate în considerare măsurile care să facă posibilă realizarea tranziției.

1.7.

Este esențial să se recunoască complementaritatea dintre schimbările climatice, politicile economiei circulare și responsabilitatea socială a întreprinderilor și să se sublinieze caracteristicile circulare ale energiei din surse regenerabile, în special în sectoarele construcțiilor și transporturilor, fără a uita asigurarea sprijinului indispensabil în sectorul agricol și cel alimentar, pentru a reduce risipa.

1.8.

CESE susține că Pactul pentru competențe și ocuparea forței de muncă propus în cadrul Fondului social european Plus reprezintă o oportunitate excelentă de a pune în aplicare programele planificate.

1.9.

Practica proiectării ecologice trebuie să se extindă în continuare, pentru a duce la creșterea duratei de viață a produselor și a înlesni recuperarea planificată a componentelor, cu scopul de a stimula o piață dinamică a materiilor prime secundare, susținută de măsuri obligatorii din punct de vedere juridic, care să prevadă un conținut obligatoriu de materiale reciclate și o urmărire digitală.

1.10.

Ca și în cazul „produselor consumatoare de energie”, Comisia ar trebui, de comun acord cu sectoarele în cauză, să adopte acte delegate de stabilire a caracteristicilor noilor produse care pot interveni în fabricarea altor produse.

1.11.

Procesul de standardizare tehnică a produselor durabile, începând cu sectoarele mari consumatoare de resurse, ar trebui să capete o importanță deosebită în sistemul de „calitate și conformitate”, implicând evaluarea conformității, precum și utilizarea pe scară mai largă a achizițiilor ecologice și a certificării materiilor prime și a materialelor secundare.

1.11.1.

Organismele naționale de standardizare, în cooperare cu instituțiile europene (2), ar trebui să definească cât mai curând posibil practici de referință (3) și standarde armonizate, pentru a facilita tranziția către noua economie a funcționalității.

1.12.

Punerea în practică a economiei circulare va necesita o cooperare strânsă a părților interesate, iar CESE solicită politici clare și sprijin financiar, în special în domeniul publicității, pentru ca aceasta să nu mai aibă un caracter puternic consumerist și pentru a acorda prioritate aspectelor legate de durabilitatea produselor și de posibilitățile de reutilizare, respectând totodată regulile pieței libere.

1.13.

CESE consideră că este esențial să se furnizeze consumatorilor informații și date mai bune privind gestionarea produselor, trasabilitatea și transparența, utilizându-se inclusiv caietele de sarcini ale produselor și tehnologiile digitale, pentru a permite fluxul de informații cu privire la compoziție și la posibilitățile de reparare.

1.14.

CESE consideră că experimentarea practică a proceselor de economie circulară în diferite sectoare, într-un număr semnificativ de orașe europene, poli agro-alimentari și zone rurale ar trebui promovată prin programe europene, pentru a valorifica experiențele semnificative din lanțurile de producție și consum, care vor fi utilizate ca bune practici.

1.15.

CESE consideră că ar trebui să se acorde o marjă de manevră suficientă actorilor publici și privați, la nivel de proximitate teritorială, aceștia putând juca un rol esențial în abordarea noilor oportunități, prin dezvoltarea parteneriatelor public-privat, generând exemple de „responsabilitate socială teritorială” (4) și de responsabilitate socială a întreprinderilor axate pe principiile circularității colaborative.

1.16.

În cele din urmă, CESE solicită ca toate acțiunile propuse să facă obiectul unor evaluări adecvate ale impactului, ținând seama de implicațiile asupra mediului, sociale și economice.

2.   Contextul socioeconomic al trecerii către o economie circulară europeană

2.1.

Întreprinderile și consumatorii din întreaga lume recunosc din ce în ce mai mult daunele aduse dezvoltării durabile, cauzate de modelele economice liniare adoptate până în prezent, caracterizate de un consum ridicat de materiale și resurse, de utilizarea tehnicilor de obsolescență programată și de stimularea achiziționării de produse noi.

2.2.

În 2019, peste 92 de miliarde de tone de materiale au fost extrase și prelucrate, producându-se astfel aproximativ jumătate din emisiile globale de CO2 (5), ceea ce a cauzat probleme majore pentru mediu și sănătatea umană.

2.2.1.

Extracția și prelucrarea resurselor provoacă peste 90 % din pierderile de biodiversitate la nivel mondial (6).

2.2.2.

Aproximativ 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră sunt cauzate de extracția și prelucrarea metalelor și minereurilor nemetalice (7).

2.2.3.

În plus, UE este obligată să importe, cu costuri considerabile, cea mai mare parte a necesarului său de materii prime.

2.3.

Economia circulară, care promovează:

responsabilitatea socială și de mediu a întreprinderilor;

noi locuri de muncă, la nivel local și de înaltă calitate;

eliminarea deșeurilor;

utilizarea continuă și în siguranță a resurselor naturale;

un ciclu circular al sistemului de proiectare-producție-distribuție-consum;

recalificarea și reutilizarea deșeurilor la sfârșitul ciclului de viață;

este în măsură să dezvolte o economie a funcționalității, care poate aduce beneficii semnificative societății.

2.4.

În prezent, doar 8,6 % dintre activitățile mondiale sunt circulare. Însă tranziția către această dimensiune necesită o cooperare puternică a sectorului public și cel privat.

2.5.

Tranziția către o economie circulară europeană nu poate ignora contextul socioeconomic în care aceasta este constrânsă să se dezvolte în prezent, într-un moment în care pandemia de COVID-19 a declanșat cea mai gravă recesiune economică de la Marea Depresiune din 1929.

2.5.1.

Din cauza COVID-19, companiile se confruntă cu pierderi de venituri și cu perturbarea lanțurilor de aprovizionare, în timp ce tot mai multe zone sunt afectate de măsuri precum închiderea fabricilor și șomajul.

2.6.

Triplul risc actual – pandemiile necontrolate, proiectele insuficiente de politică economică, „lebăda neagră” geopolitică (un eveniment absolut imponderabil), ar putea împinge economia globală într-o depresiune persistentă, tocmai în momentul în care toate componentele societății europene conștientizează faptul că, pentru o dezvoltare economică durabilă, este necesar să se recurgă la modalități care să vizeze simultan aspectul tehnologic, creșterea productivității și utilizarea mai eficientă a resurselor.

2.7.

Pe de altă parte, provocările cu care se confruntă planeta pot fi transformate într-o mare oportunitate, pentru a lua totul de la început cu un impuls pentru dezvoltarea durabilă, din temelii noi, cu adoptarea măsurilor necesare pentru a accelera implementarea noilor modalități circulare.

2.8.

CESE a avut ocazia să își exprime în repetate rânduri opiniile cu privire la necesitatea unei creșteri durabile și favorabile incluziunii. Împreună cu Comisia Europeană, acesta a lansat Platforma europeană a părților interesate privind economia circulară (ECESP) (8), subliniind că „există obstacole evidente în calea realizării unei economii circulare, în ciuda succeselor înregistrate până în prezent.

2.9.

Precum a reafirmat grupul de coordonare ECESP, tranziția către o economie incluzivă, neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei și circulară ar trebui să înceapă astăzi (9).

2.10.

CESE a adoptat o declarație comună la 6 aprilie 2020 în care subliniază că „în această perioadă de mare incertitudine, numai un plan european global de redresare economică ar permite să se facă față consecințelor pandemiei de COVID-19 și să reconstruiască o economie europeană mai durabilă”.

3.   Propunerea Comisiei Europene

3.1.

Noul Plan de acțiune pentru economia circulară (CEAP) stabilește o serie de noi inițiative care vizează întregul ciclu de proiectare și de viață al produselor pentru a le permite cetățenilor și întreprinderilor să participe pe deplin la economia circulară.

3.2.

Ca parte a strategiei industriale a UE, se propun măsuri pentru:

asigurarea faptului că produsele durabile devin o cerință standard în Uniune, printr-un act legislativ privind strategia în materie de produse durabile, pentru a se garanta că produsele introduse pe piața UE sunt concepute să dureze mai mult;

responsabilizarea consumatorilor, prin accesul la informații fiabile, asigurându-se în mod real „dreptul la repararea produselor”;

concentrarea asupra sectoarelor care utilizează mai multe resurse și au un potențial ridicat de circularitate, cum ar fi:

electronica și TIC: „Inițiativă pentru circularitate în domeniul electronicii”;

bateriile și vehiculele: noul cadru de reglementare pentru baterii;

ambalajele: noi cerințe obligatorii care definesc ceea ce este permis pe piața UE;

plasticul: noi cerințe obligatorii privind conținutul de materiale reciclate;

produsele textile: o nouă strategie a UE pentru consolidarea competitivității și inovării în acest sector;

construcțiile: o strategie cuprinzătoare pentru un mediu construit sustenabil;

alimentele: o nouă inițiativă legislativă privind reutilizarea, cu scopul de a înlocui ambalajele și vesela în cadrul serviciilor de catering;

reducerea deșeurilor: evitarea generării de deșeuri și transformarea acestora în resurse secundare de calitate;

transformarea economiei circulare în realitate pentru oameni, regiuni și orașe;

consolidarea rolului standardizării;

realizarea de acțiuni transversale: circularitatea ca o condiție prealabilă pentru neutralitatea climatică;

desfășurarea de acțiuni la nivel mondial;

monitorizarea progreselor înregistrate.

Planul cuprinde în jur de 35 de acțiuni pentru o perioadă de trei ani, cuprinsă între jumătatea anului 2020 și jumătatea anului 2023, în domeniul aparaturii electronice, al deșeurilor și al serviciilor destinate persoanelor și mediului.

4.   Observații generale

4.1.

CESE este convins că sustenabilitatea reprezintă unul dintre pilonii dezvoltării viitoare a Europei și că, printr-o tranziție înțeleaptă și participativă către economia circulară, cetățenii, consumatorii, întreprinderile și lucrătorii vor fi în măsură, dacă se fac investiții substanțiale, să facă față provocărilor și să contribuie nu numai la respectarea mediului, ci și la crearea unei societăți deschise și favorabile incluziunii, care să protejeze resursele pentru generațiile viitoare.

4.1.1.

În special, procesele agricole și sistemul alimentar pot beneficia în mare măsură de pe urma economiei circulare, pentru a reduce risipa și pentru a permite o creștere a bunăstării cetățenilor.

4.1.2.

Vor fi necesare investiții importante pentru dezvoltarea tehnologiilor ecologice, a noilor îngrășăminte organice și a biometanului.

4.2.

Comitetul salută setul de măsuri legislative și politice propuse în cadrul CEAP și consideră că ar trebui luate în considerare măsurile care să facă posibilă realizarea tranziției, în special după situația devastatoare creată de pandemia de COVID-19.

5.   Coerența la nivel european

5.1.

CESE consideră că este esențial să se recunoască complementaritatea dintre schimbările climatice și politicile economiei circulare. Este fundamental ca inclusiv resursele energetice să provină din surse regenerabile de energie, și nu lineare, precum combustibilii fosili.

5.1.1.

Circularitatea în utilizarea energiei se reflectă, de asemenea, în atenția acordată economisirii de energie și eficienței energetice, aspecte care devin și mai urgente în sectorul transporturilor.

5.2.

Dezvoltarea capacităților necesare pentru promovarea economiei circulare ar trebui încurajată la toate nivelurile. Pactul pentru competențe și ocuparea forței de muncă propus în cadrul Fondului social european Plus reprezintă o oportunitate excelentă de a pune în aplicare programele planificate.

5.3.

Nu trebuie subestimat rolul achizițiilor publice în realizarea acestei tranziții. Criteriile minime de mediu, deja incluse în directivele privind achizițiile publice (10), însoțite de specificații tehnice corespunzătoare (11), ar trebui să devină obligatorii. Ar trebui să se asigure o formare specifică pentru contractanți, pentru a garanta faptul că sunt oferite toate oportunitățile circulare și pentru a evita eventuale bariere care să împiedice achizițiile publice circulare.

5.4.

Comitetul consideră că este esențial ca numeroasele inițiative care ar trebui puse în aplicare în următoarele de luni să analizeze în mod explicit modalitățile de îmbunătățire a circularității și sustenabilității investițiilor, în special în țările cele mai vulnerabile din punct de vedere structural și financiar.

5.4.1.

Aceste inițiative ar trebui promovate în cooperare cu autoritățile locale și cu forțele sociale, cu un accent deosebit pe crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune.

5.5.

CESE susține instituirea de cerințe legale obligatorii în vederea stimulării pieței de materii prime secundare, în special pentru ambalaje, vehicule, materiale de construcții și baterii.

5.6.

Un element esențial în punerea în aplicare a proceselor circulare este proiectarea ecologică a produselor. Sfera proiectării ecologice trebuie să se extindă în continuare, astfel încât să devină parte integrantă a tuturor etapelor de producție, facilitând recuperarea componentelor pentru stimularea unei piețe dinamice a materiilor prime secundare.

5.6.1.

Având în vedere acest lucru, astfel cum s-a întâmplat deja în cazul „produselor consumatoare de energie” (12), Comisia ar trebui să adopte acte delegate de stabilire a caracteristicilor diferitelor produse de uz comun care, după utilizare, pot deveni elemente componente pentru alte produse.

5.7.

Standardizarea tehnică în domeniul economiei circulare are o importanță deosebită. Având în vedere caracterul transversal puternic și complexitatea subiectului, este esențial să se pună în aplicare o acțiune de coordonare puternică între diferitele părți interesate, activități de standardizare și activitățile legiuitorului.

5.8.

Procesul de standardizare tehnică a produselor durabile, în special în sectoarele mari consumatoare de resurse, are o importanță deosebită, în principal, în procesele de achiziții ecologice și în clasificarea materiilor prime și a materiilor secundare.

5.9.

CESE solicită ca toate acțiunile propuse să facă obiectul unor evaluări adecvate ale impactului, ținând seama de implicațiile asupra mediului, sociale și economice.

5.10.

Dezbaterea actuală privind valoarea principiilor economiei circulare și necesitatea aplicării în continuare a acestora poate fi o ocazie de a aborda cu hotărâre ideea, discutată în repetate rânduri, de a depăși modelul tradițional al PIB-ului, incluzând, pe lângă aspectele de performanță economică utilizate astăzi în cele trei sisteme de calcul (13), noi elemente precum: crearea unor sisteme de solidaritate pentru o societate incluzivă; un mod de viață în limitele planetei; împărțirea echitabilă a bunurilor.

6.   Educație și cultură

6.1.

În opinia CESE, este esențial să se pună un accent mai mare pe răspândirea unei „culturi circulare” prin educație, prin consolidarea capacităților și printr-o mai mare responsabilitate, precum și pe intensificarea dialogului cu societatea civilă, pentru a încuraja oamenii să se adapteze și să își schimbe obiceiurile și comportamentele zilnice. O strânsă cooperare transsectorială este, de asemenea, esențială.

6.1.1.

Responsabilitatea socială a întreprinderilor, ca element concret al unei economii funcționale, se combină perfect cu cultura economiei circulare, deoarece permite o sinergie extraordinară între interesele întreprinzătorilor și cele ale angajaților, uniți pe calea unei dezvoltări durabile, care vizează reducerea risipei și a produselor inutile.

6.2.

Ar trebui să se facă propuneri pentru integrarea principiilor economiei circulare în programele școlare și în programele de învățământ superior, precum și pentru finanțarea educației tehnice de mare capacitate și sprijinirea capacităților creative.

6.3.

Programul Erasmus+ ar fi fost foarte util în promovarea schimbului de cunoștințe privind economia circulară între diferitele țări din Europa.

6.4.

Studiul comandat de CESE (14) și avizul său NAT/764 privind dezvoltarea sinergiilor între diferitele foi de parcurs privind economia circulară, împreună cu rețeaua activă din cadrul Platformei europene pentru economia circulară, oferă o bază solidă pentru schimbul de informații și pentru crearea de cunoștințe de către părțile interesate.

6.5.

Operatorii economici și societatea civilă, inclusiv prin utilizarea unor fonduri adecvate, cum ar fi fondul „Misiuni” din cadrul programului Orizont Europa, ar putea iniția o testare concretă a proceselor de economie circulară în diferite sectoare, într-un număr semnificativ de comune europene adecvate.

6.6.

Cu toate acestea, proiectarea ecologică a produselor este esențială pentru punerea în aplicare a proceselor circulare.

7.   Consumatorii, protagoniștii punerii în aplicare

7.1.

Punerea în practică a economiei circulare va necesita o rețea puternică de părți interesate, care să fie informate, implicate și conectate. Politicile-cheie și sprijinul structural pentru diferitele grupuri interesate ar trebui identificate, revizuite în mod regulat și comunicate în mod eficace.

7.2.

Trebuie abordat, de asemenea, rolul publicității, astfel încât aceasta să își piardă caracterul puternic consumerist și să acorde prioritate aspectelor legate de durabilitatea produselor și de posibilitatea unei noi utilizări, fără practici de publicitate înșelătoare, respectând regulile pieței libere.

7.2.1.

Este important ca publicitatea să se concentreze într-o măsură mai mare pe realism, tendințe și aspecte tipice, arătând exemple concrete în care aspirația către dezvoltarea durabilă și caracteristicile pozitive ale durabilității produselor să apară ca elemente valoroase pentru consumatori și societate.

7.3.

Dreptul de a repara produsele la prețuri echitabile și proporționale trebuie recunoscut și integrat în garanțiile acestora, printre altele prin intermediul unor măsuri fiscale și al unor rețele de servicii de reparații de proximitate, accesibile (15). În această privință, combaterea obsolescenței programate ar trebui să facă parte din noile caracteristici tehnice și standarde ale produselor ecologice, ușor de reparat și de recuperat.

7.4.

CESE recunoaște succesul parteneriatului său cu Comisia Europeană privind dezvoltarea unei platforme interinstituționale inovatoare (CESP) și speră să își extindă mandatul în viitor.

7.4.1.

CESE consideră că ar trebui să se ia în considerare o repartizare diferită a impozitării, reducându-se impozitarea veniturilor salariale și sporindu-se impozitarea resurselor, în special a produselor mai puțin durabile și supuse unei obsolescențe evidente.

7.4.2.

Principiul impozitării mai severe ar trebui aplicat în cazul produselor importate în UE și care par a respecta în mică măsură criteriile economiei circulare.

7.5.

Ar trebui să existe o recunoaștere și un sprijin explicit pentru rolul întreprinderilor sociale în economia circulară, astfel încât activitățile cu experiență în reutilizare, reparații și regenerare să poată beneficia de o valoare socială mai mare, în măsura în care vizează dezvoltarea de competențe în rândul celor mai vulnerabile persoane din societate.

7.6.

CESE subliniază necesitatea de a oferi consumatorilor europeni o mai bună informare în ceea ce privește gestionarea produselor, inclusiv în ceea ce privește avantajele proiectării și fabricării circulare, precum și trasabilitatea și transparența, recurgându-se inclusiv la pașapoarte ale produselor și la tehnologiile digitale, cum ar fi tehnologia blockchain, pentru a permite fluxul de informații privind compoziția, posibilitățile de reparare și ciclul de viață a produselor.

7.7.

Cumpărătorii vor putea lua decizii mai durabile și se va putea reduce riscul de dezinformare ecologică dacă vor fi puse la dispoziție informații fiabile, comparabile și verificabile.

7.8.

Autoritățile locale sunt actori cheie în gestionarea apelor, a deșeurilor și a platformelor pentru materiile prime secundare. Acestea pot lansa experimente în parteneriat, care sunt esențiale pentru dezvoltarea inovării circulare.

7.9.

CESE sprijină dezvoltarea principiilor „responsabilității sociale teritoriale”, subliniate deja în avizele anterioare, care asigură responsabilitatea publică și privată pentru durabilitatea circulară a teritoriului.

Bruxelles, 16 iulie 2020.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  JO C 100, 30.4. 2009, p. 53.

(2)  CEN, CENELEC și ETSI.

(3)  A se vedea UNI Italia și procesele de prestandardizare din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.

(4)  JO C 175, 28.7. 2009, p. 63.

(5)  A se vedea „Circular Economy and Material Value Chains” – Forumul Economic Mondial 2020.

(6)  A se vedea Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), „Natural Resources for the Future We Want”, 2019.

(7)  A se vedea Comisia pentru tranziții energetice, „Mission Possible: Reaching Net-Zero Carbon Emissions”, 2018.

(8)  EESC-2017-02666-05-00-decbur – Mandatul grupului de coordonare.

(9)  Declarația comună a membrilor Grupului de coordonare (GC) al Platformei europene a părților interesate privind economia circulară referitoare la noul Plan de acțiune pentru economia circulară (CEAP), martie 2020.

(10)  Directivele 2014/23/UE (JO L 94, 28.3.2014, p. 1), 2014/24/UE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65) și 2014/25/UE (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).

(11)  A se vedea UNI/PdR: 2019 Orientări pentru verificarea conținutului de materiale reciclate și/sau recuperate și/sau secundare al produselor acoperite de criteriile minime de mediu (CMM).

(12)  A se vedea Directiva 2005/32/CE (JO L 191, 22.7.2005, p. 29), reformată prin Directiva 2009/125/CE (JO L 285, 31.10.2009, p. 10).

(13)  A se vedea SEC 2010 UE.

(14)  https://www.eesc.europa.eu/ro/our-work/publications-other-work/publications/circular-economy-strategies-and-roadmaps-europe-executive-summary

(15)  A se vedea Directiva 1999/85/CE a Consiliului din 22 octombrie 1999 privind posibilitatea de a introduce o cotă redusă de TVA pentru serviciile cu utilizare intensivă a forței de muncă (JO L 277, 28.10.1999, p. 34): serviciile de reparații minore pentru biciclete, încălțăminte și articole din piele, îmbrăcăminte și lenjerie de pat și de masă, lucrările de reparație și renovare destinate locuințelor private, serviciile de îngrijire la domiciliu.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 364/101


Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Conturarea viitorului digital al Europei”

[COM(2020) 67 final]

(2020/C 364/14)

Raportor:

Ulrich SAMM

Coraportor:

Jakob Krištof POČIVAVŠEK

Sesizare

Comisia Europeană, 9.3.2020

Temeiul juridic

articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

Data adoptării în secțiune

25.6.2020

Data adoptării în sesiunea plenară

16.7.2020

Sesiunea plenară nr.

553

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

216/1/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) a salutat deja inițiativele Comisiei de a facilita dezvoltarea unei economii și a unei societăți digitale și își exprimă satisfacția cu privire la faptul că această dinamică este susținută de un pachet de noi inițiative în numeroase domenii.

1.2.

CESE pledează pentru o cale europeană către digitalizare, valorificându-se oportunitățile economice și protejându-se, în același timp, datele cetățenilor pentru a garanta respectarea dreptului la viața privată și la autodeterminare. Abordarea centrată pe oameni adoptată de toate inițiativele Comisiei este foarte bine-venită.

1.3.

CESE consideră că Europa este pe drumul cel bun; călătoria spre economia digitală este însă departe de a se fi încheiat. Digitalizarea avansează rapid, iar legislația europeană trebuie să țină pasul cu ea, ceea ce necesită un cadru de reglementare solid și ambițios, care să includă norme etice obligatorii din punct de vedere juridic și reguli clare privind răspunderea. CESE este convins că o astfel de evoluție dinamică necesită, de asemenea, procese flexibile și adaptabile, care să se bazeze pe un dialog permanent între părțile implicate; el ar trebui să fie obligatoriu mai ales pentru a da lucrătorilor posibilitatea să își exprime punctul de vedere. CESE, în calitate de reprezentant al organizațiilor societății civile, este pregătit să participe la acest proces.

1.4.

Este important să se investească în tehnologiile relevante ale viitorului, să se promoveze formarea profesională și să se creeze un climat de încredere în rândul cetățenilor, încurajându-i să se implice în mod activ în transformarea digitală. Tranziția digitală trebuie să fie justă, durabilă și acceptabilă din punct de vedere social.

1.5.

CESE este de acord cu punctul de vedere al Comisiei, conform căruia trebuie să construim o adevărată piață unică europeană a datelor – un spațiu european al datelor bazat pe norme și valori europene. CESE salută inițiativa privind noua strategie industrială a UE care va stabili acțiuni de facilitare a tranziției către o industrie a UE mai digitalizată, mai curată, mai circulară și mai competitivă la nivel mondial, cu întreprinderi competitive, inclusiv o strategie referitoare la IMM-uri.

1.6.

CESE subliniază că suveranitatea tehnologică europeană nu ar trebui definită prin opoziție cu ceilalți și nu ar trebui să anuleze beneficiile cooperării la nivel mondial. Cu toate acestea, nevoile europenilor și ale modelului social european, care are drept cadru de referință Pilonul european al drepturilor sociale, trebuie și ele luate în considerare în mod corespunzător.

1.7.

Educația și formarea care garantează achiziția de competențe digitale sunt esențiale pentru a ne pregăti pentru o viață digitală. CESE salută accentul pus de Comisia Europeană pe competențele și aptitudinile digitale, dar solicită Comisiei să facă o distincție mai clară între competențele tehnice și cele sociale, chiar dacă ambele au o importanță vitală. Trebuie depuse eforturi suplimentare și puse la dispoziție mijloacele de formare în domeniul digital a persoanelor din categoriile vulnerabile din punct de vedere social.

1.8.

Viitorul digital al Europei se întemeiază pe o abordare centrată pe oameni și va fi încununat de succes numai dacă oamenii au motive să fie încrezători. CESE observă că Comisia intenționează să facă o distincție clară între aplicațiile cu risc ridicat, care ar trebui să facă obiectul unei reglementări stricte, și cele cu risc scăzut, în cazul cărora este suficient să se recurgă la autoreglementare și la mecanisme de piață. CESE salută această abordare generală, subliniind, de asemenea, necesitatea unei analize detaliate și aprofundate a diferitelor aplicații.

1.9.

CESE salută, de asemenea, abordarea centrată pe oameni în ceea ce privește provocările legate de platformele online destinate lucrătorilor. Un cadru juridic consolidat care ar preveni condițiile de muncă precare și ar garanta respectarea drepturilor lucrătorilor în mediul online, inclusiv dreptul de negociere colectivă, reprezintă un aspect important al acestei abordări.

1.10.

CESE consideră că nu a fost acoperită partea referitoare la dezvoltarea serviciilor publice digitale în vederea viitorului digital, în special având în vedere faptul că serviciile de e-guvernare transfrontaliere ar putea consolida piața unică (digitală) și ar putea îmbunătăți reglementarea și coordonarea publică.

1.11.

Odată cu pandemia de COVID-19, recent apărută și încă în desfășurare, societatea a constatat ce înseamnă în realitate utilizarea tehnologiei digitale, ceea ce a generat numeroase provocări noi. Odată cu necesitatea de a comunica, de a studia și de a lucra la distanță s-a dovedit că multe persoane nu sunt pregătite în mod corespunzător pentru utilizarea eficace a celor mai recente tehnologii digitale, iar infrastructura digitală nu este nici ea capabilă să asigure accesul egal și o participare favorabilă incluziunii prin intermediul tehnologiilor digitale.

1.12.

Necesitatea de a schimba obiceiurile ca urmare a măsurilor luate de guvernele naționale pentru a limita răspândirea COVID-19 ar putea avea efecte de durată asupra practicilor consumatorilor și asupra relațiilor de muncă pe termen lung. La elaborarea noilor politici în domeniu, trebuie luate în considerare atât efectele pozitive, cât și cele negative ale acestei schimbări. Transformarea digitală ar trebui să fie monitorizată printr-o cercetare cuprinzătoare, orientată către aspectele legate de muncă și finanțată de Uniunea Europeană, a „digitalizării în beneficiul muncii decente”. CESE este convins că doar cu un design eficient și favorabil angajaților al sistemelor Industry 4.0, digitalizarea va avea succes pe termen lung (1).

2.   Introducere și conținutul comunicării

2.1.

Prin această comunicare, noua Comisie prezintă un document-cadru care descrie o serie de inițiative menite să contribuie la conturarea viitorului digital al Europei. Pentru că Europa trebuie să preia rolul de lider în tranziția justă către o planetă sănătoasă și o nouă lume digitală, este necesar ca abordarea provocărilor legate de transformările ecologice și de cele digitale să meargă mână în mână, astfel încât tehnologiile digitale să sprijine obiectivele Pactului verde european și să respecte obiectivele de dezvoltare durabilă.

2.2.

Comisia a anunțat un pachet de inițiative în acest scop. Diferitele inițiative prezentate și anunțate pentru anul acesta și anul viitor sunt împărțite în trei piloni principali:

O tehnologie în serviciul cetățenilor:

Cartea albă privind inteligența artificială [COM(2020) 65 final/a se vedea avizul INT/894];

Strategia pentru tehnologiile cuantice, tehnologiile de tip blockchain și supercalculul;

Planul de acțiune privind 5G și 6G [prezentat în documentul COM(2020) 50 final/a se vedea avizul TEN/704];

Planul de acțiune pentru educația digitală și o agendă consolidată privind competențele;

Inițiative de îmbunătățire a condițiilor de muncă ale lucrătorilor de pe platformele online;

Standarde pentru fluxuri și servicii de date securizate și fără frontiere în sectorul public.

O economie echitabilă și competitivă:

Strategia europeană privind datele [prezentată în documentul COM(2020) 66 final/a se vedea avizul TEN/708];

Revizuirea adecvării normelor UE în materie de concurență;

Pachetul privind strategia industrială;

Comunicarea privind o impozitare a întreprinderilor adaptată secolului al XXI-lea;

Noua Agendă pentru consumatori.

O societate deschisă, democratică și durabilă:

Norme noi și revizuite pentru aprofundarea pieței interne a serviciilor digitale;