ISSN 1977-1029 |
||
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103 |
|
Ediţia în limba română |
Comunicări şi informări |
Anul 63 |
Cuprins |
Pagina |
|
|
IV Informări |
|
|
INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE |
|
|
Curtea de Justiție a Uniunii Europene |
|
2020/C 103/01 |
|
V Anunţuri |
|
|
PROCEDURI JURISDICŢIONALE |
|
|
Curtea de Justiție |
|
2020/C 103/02 |
||
2020/C 103/03 |
||
2020/C 103/04 |
||
2020/C 103/05 |
||
2020/C 103/06 |
||
2020/C 103/07 |
||
2020/C 103/08 |
||
2020/C 103/09 |
||
2020/C 103/10 |
||
2020/C 103/11 |
||
2020/C 103/12 |
||
2020/C 103/13 |
||
2020/C 103/14 |
||
2020/C 103/15 |
||
2020/C 103/16 |
||
2020/C 103/17 |
||
2020/C 103/18 |
||
2020/C 103/19 |
||
2020/C 103/20 |
||
2020/C 103/21 |
||
2020/C 103/22 |
||
2020/C 103/23 |
||
|
Tribunalul |
|
2020/C 103/24 |
||
2020/C 103/25 |
||
2020/C 103/26 |
||
2020/C 103/27 |
||
2020/C 103/28 |
||
2020/C 103/29 |
||
2020/C 103/30 |
||
2020/C 103/31 |
||
2020/C 103/32 |
||
2020/C 103/33 |
||
2020/C 103/34 |
||
2020/C 103/35 |
||
2020/C 103/36 |
||
2020/C 103/37 |
||
2020/C 103/38 |
||
2020/C 103/39 |
||
2020/C 103/40 |
||
2020/C 103/41 |
||
2020/C 103/42 |
||
2020/C 103/43 |
||
2020/C 103/44 |
||
2020/C 103/45 |
Cauza T-33/20: Acțiune introdusă la 17 ianuarie 2020 – IE/ECDC |
|
2020/C 103/46 |
||
2020/C 103/47 |
||
2020/C 103/48 |
Cauza T-65/20: Acțiune introdusă la 4 februarie 2020 – Kneissl Holding GmbH/EUIPO – LS 9 (KNEISSL) |
|
2020/C 103/49 |
||
2020/C 103/50 |
Cauza T-74/20: Acțiune introdusă la 7 februarie 2020 – IJ/Parlamentul |
|
2020/C 103/51 |
||
2020/C 103/52 |
Cauza T-76/20: Acțiune introdusă la 7 februarie 2020 – Republica Cehă/Comisia |
|
2020/C 103/53 |
Cauza T-80/20: Acțiune introdusă la 7 februarie 2020 – IM/BEI și FEI |
RO |
|
IV Informări
INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
Curtea de Justiție a Uniunii Europene
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/1 |
Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2020/C 103/01)
Ultima publicație
Publicații anterioare
Aceste texte sunt disponibile pe
EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu
V Anunţuri
PROCEDURI JURISDICŢIONALE
Curtea de Justiție
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/2 |
Hotărârea Curții (Camera a noua) din 13 februarie 2020 – Republica Elenă/Comisia Europeană și Regatul Spaniei
(Cauza C-252/18 P) (1)
(„Recurs - Fondul european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), secțiunea «Garantare», Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) - Cheltuieli excluse de la finanțarea de către Uniunea Europeană - Cheltuieli efectuate de Republica Elenă - Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 - Regulamentul (CE) nr. 796/2004 - Schemă de ajutoare pe suprafață - Noțiunea de «pășuni permanente» - Corecții financiare forfetare”)
(2020/C 103/02)
Limba de procedură: elena
Părțile
Recurentă: Republica Elenă (reprezentanți: G. Kanellopoulos, E. Leftheriotou, A. Vasilopoulou și E. Chroni, agenți)
Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Triantafyllou și A. Sauka, agenți), Regatul Spaniei (reprezentanți: S. Jiménez García, agent)
Dispozitivul
1) |
Anulează punctele 1 și 2 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 1 februarie 2018, Grecia/Comisia (T 506/15, nepublicată, EU:T:2018:53), în măsura în care, pe de o parte, Tribunalul a respins acțiunea Republicii Elene având ca obiect corecția forfetară de 25 % impusă prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1119 a Comisiei din 22 iunie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), pentru anii de cerere 2009-2011, pentru carențele în definirea și în controlul pășunilor permanente, și, pe de altă parte, a statuat cu privire la cheltuielile de judecată. |
2) |
Respinge în rest recursul. |
3) |
Anulează Decizia de punere în aplicare 2015/1119, întrucât impune Republicii Elene o corecție financiară forfetară de 25 % aplicată ajutoarelor pe suprafață pentru anii de cerere 2009-2011, pentru carențele în definirea și în controlul pășunilor permanente. |
4) |
Republica Elenă și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii în primă instanță și recursului. |
5) |
Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii în primă instanță și recursului. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/3 |
Hotărârea Curții (Camera a şasea) din 13 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Spetsializiran nakazatelen sad – Bulgaria) – Procedură penală privind pe TX, UW
(Cauza C-688/18) (1)
(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie penală - Directiva (UE) 2016/343 - Prezumția de nevinovăție și dreptul de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale - Articolul 8 alineatele (1) și (2) - Condiții impuse de o reglementare națională pentru desfășurarea unui proces în lipsă - Neprezentarea persoanelor acuzate la anumite ședințe pentru motive fie dependente, fie independente de voința lor - Dreptul la un proces echitabil)
(2020/C 103/03)
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Spetsializiran nakazatelen sad
Părțile din procedura penală principală
TX, UW
Dispozitivul
Articolul 8 alineatele (1) și (2) din Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede, în situația în care persoana acuzată a fost informată în timp util cu privire la desfășurarea procesului său, precum și cu privire la consecințele neprezentării la acest proces și în care această persoană a fost reprezentată de un avocat mandatat pe care l a desemnat, că dreptul acesteia de a asista la proces nu este încălcat atunci când:
— |
a decis în mod neechivoc să nu se prezinte la una dintre ședințele organizate în cadrul procesului său sau |
— |
nu s a prezentat pentru un motiv independent de voința sa la una dintre aceste ședințe în cazul în care, în urma acestei ședințe, a fost informată cu privire la actele efectuate în lipsa sa și, în cunoștință de cauză, a adoptat o decizie prin care a declarat fie că nu va invoca lipsa sa pentru a contesta legalitatea acestor acte, fie că dorea să participe la aceste acte, determinând instanța națională sesizată să refacă actele menționate, în special prin efectuarea unei audieri suplimentare a unui martor, la care persoana acuzată a avut posibilitatea de a participa pe deplin. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/4 |
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Spetsializiran nakazatelen sad – Bulgaria) – Procedură penală privind pe Nikolay Kolev şi alţii
(Cauza C-704/18) (1)
(Trimitere preliminară - Articolul 267 TFUE - Punere în aplicare a unei decizii preliminare a Curții - Competența unei instanțe superioare de a adresa ordine cu privire la modalitățile de punere în aplicare - Autonomia procedurală a statelor membre - Principiul efectivității - Respectarea dreptului la apărare)
(2020/C 103/04)
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Spetsializiran nakazatelen sad
Părțile din procedura penală principală
Nikolay Boykov Kolev, Stefan Georgiev Kostadinov, Nasko Dimitrov Kurdov, Plamen Georgiev Drenski, Georgi Atanasov Zlatanov, Dimitar Atanasov Dimitrov
Dispozitivul
Având în vedere interpretarea articolului 6 alineatul (3) și a articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale reținută de Curte la punctul 2 din dispozitivul Hotărârii Kolev și alții (C 612/15, EU:C:2018:392), articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei norme de drept procedural național care obligă instanța de trimitere în cauza în care s a pronunțat această hotărâre să se conformeze unui ordin care îi este adresat de o instanță superioară de a trimite cauza spre reexaminare procurorului, ca urmare a închiderii fazei jurisdicționale a procedurii penale, în vederea remedierii neregularităților procedurale săvârșite în faza preliminară a acestei proceduri, în măsura în care aceste dispoziții ale dreptului Uniunii, astfel cum au fost interpretate de Curte la punctul 2 din dispozitivul hotărârii respective, sunt respectate în cadrul fazei preliminare a procedurii penale sau în cel al fazei jurisdicționale ulterioare a acesteia.
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/4 |
Recurs introdus la 9 august 2018 de PJ împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a patra) din 30 mai 2018 în cauza T-664/16, PJ/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
(Cauza C-529/18 P)
(2020/C 103/05)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurent: PJ (reprezentanți: J. Lipinsky şi C. von Donat, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Erdmann & Rossi GmbH
Concluziile recurentului
Recurentul solicită Curții:
— |
anularea dispozitivului Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 30 mai 2018 în cauza T-664/16 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului; |
— |
obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurentul invocă trei motive.
1. |
Încălcarea articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene [coroborat cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului] Tribunalul a încălcat articolul 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție [coroborat cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului], întrucât a aplicat în mod eronat obligația ce revine părților în temeiul acestei dispoziții de a fi „reprezentate de un avocat”. Tribunalul a extins cerințele referitoare la independența avocatului. Modul de redactare și sensul articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție nu justifică interpretarea Tribunalului. Interpretarea Tribunalului nu are susținere nici în jurisprudența Curții de Justiție. Aceasta nu este previzibilă și încalcă principiul securității juridice. |
2. |
Încălcarea articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție [coroborat cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului] Ordonanța atacată încalcă articolul 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție [coroborat cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului] și prin faptul că Tribunalul, în scopul stabilirii lipsei de independență a avocatului recurentului, s-a bazat pe prezumții care nu ar fi susținute de fapte și nu a apreciat fapte în mod vădit incontestabile. Așadar, Tribunalul a dedus consecințe în mod vădit eronate din situația de fapt a cauzei sau a denaturat această situație de fapt. |
3. |
Încălcarea articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene Ordonanța atacată încalcă articolul 47 primul și al doilea paragraf din cartă, întrucât Tribunalul a adoptat o interpretare largă a noțiunii de „independență” a avocatului reclamantului, care nu se poate deduce din modul de redactare a articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, cu consecința privării recurentului de o protecție jurisdicțională efectivă. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/5 |
Recurs introdus la 10 august 2018 de PC împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a patra) din 30 mai 2018 în cauza T-664/16, PJ/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
(Cauza C-531/18 P)
(2020/C 103/06)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: PC (reprezentanți: J. Lipinsky și C. von Donat, avocați)
Celelalte părți din procedură: PJ, Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Erdmann & Rossi GmbH
Concluziile recurentei
— |
anularea dispozitivului Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 30 mai 2018 în cauza T-664/16 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului; |
— |
obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive.
1. |
Încălcarea articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție [coroborat cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului] Constatarea din ordonanța atacată referitoare la nepronunțarea asupra fondului cererii de substituire a recurentei se întemeiază pe o considerație eronată în drept cu privire la inadmisibilitatea acțiunii în cauza T-664/16, precum și pe o considerație eronată în drept cu privire la relevanța legăturii dintre recurentă și reclamant. Tribunalul a respins ca inadmisibilă acțiunea în cauza T-664/16, încălcând articolul 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, întrucât a aplicat în mod eronat obligația ce revine părților în temeiul acestei dispoziții de a fi „reprezentate de un avocat”. Tribunalul a extins cerințele referitoare la independența avocatului. Modul de redactare și sensul articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție nu justifică interpretarea Tribunalului. Interpretarea Tribunalului nu are susținere nici în jurisprudența Curții de Justiție. Aceasta nu este previzibilă și încalcă principiul securității juridice. |
2. |
Încălcarea articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție [coroborat cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului] În continuare, ordonanța atacată încalcă articolul 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție [coroborat cu articolul 175 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului] deoarece Tribunalul a considerat, aplicând în mod eronat această dispoziție, că recurenta nu a fost reprezentată de un avocat independent în cadrul cererii sale de substituire, care astfel este inadmisibilă. Interpretarea pe care se întemeiază Tribunalul în ceea ce privește cerința independenței avocatului nu este justificată nici de modul de redactare, nici de sensul articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție [coroborat cu articolul 175 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului]. |
3. |
Încălcarea articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene În sfârșit, ordonanța atacată încalcă articolul 47 primul și al doilea paragraf din cartă, întrucât Tribunalul a adoptat o interpretare largă a noțiunii de „independență” a avocatului reclamantului, care nu se poate deduce din modul de redactare a articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, cu consecința privării recurentei de o protecție jurisdicțională efectivă. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/6 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Trgovački sud u Zagrebu (Croaţia) la 18 martie 2019 – EOS Matrix d.o.o./Entazis d.o.o.
(Cauza C-234/19)
(2020/C 103/07)
Limba de procedură: croata
Instanța de trimitere
Trgovački sud u Zagrebu
Părțile din procedura principală
Reclamantă: EOS Matrix d.o.o.
Pârâtă: Entazis d.o.o.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate de Trgovački sud u Zagrebu (Tribunalul Comercial din Zagreb, Croația).
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/7 |
Recurs introdus la 29 mai 2019 de Silgan Closures GmbH, Silgan Holdings, Inc. împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a cincea) din 15 martie 2019 în cauza T-410/18, Silgan Closures GmbH, Silgan Holdings, Inc./Comisia Europeană
(Cauza C-418/19 P)
(2020/C 103/08)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurente: Silgan Closures GmbH, Silgan Holdings, Inc. (reprezentanți: H. Wollmann, D. Seeliger, R. Grafunder şi V. Weiss, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Prin Ordonanța din 29 ianuarie 2020, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera a zecea) a respins recursul ca fiind în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat și a obligat recurentele să suporte propriile cheltuieli de judecată.
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/7 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hamburg (Germania) la 12 august 2019 – Flightright GmbH/Iberia LAE SA Operadora Unipersonal
(Cauza C-606/19)
(2020/C 103/09)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Amtsgericht Hamburg
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Flightright GmbH
Pârâtă: Iberia LAE SA Operadora Unipersonal
Prin Ordonanța din 13 februarie 2020, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera a șasea) a declarat că articolul 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1) trebuie interpretat în sensul că „locul de executare”, în sensul acestei dispoziții, atunci când este vorba despre un zbor caracterizat printr-o rezervare unică confirmată pentru întreaga călătorie și împărțit în mai multe segmente, poate fi constituit de locul de plecare al primului segment de zbor, atunci când transportul pe aceste segmente de zbor este efectuat de doi operatori de transport aerian diferiți, iar acțiunea în despăgubire introdusă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 are la origine anularea ultimului segment de zbor și este îndreptată împotriva operatorului de transport aerian însărcinat cu efectuarea acestui din urmă segment.
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/8 |
Recurs introdus la 29 august 2019 de BS împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 17 iunie 2019 în cauza T-593/18, BS/Parlamentul
(Cauza C-642/19 P)
(2020/C 103/10)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurent: BS (reprezentanți: M. Maes, J.-N. Louis, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European
Prin Ordonanța din 15 ianuarie 2020, Curtea (Camera a noua) a respins recursul.
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/8 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Općinski sud u Velikoj Gorici (Croaţia) la 7 noiembrie 2019 – RE/Privredne banke Zagreb d.d.
(Cauza C-820/19)
(2020/C 103/11)
Limba de procedură: croata
Instanța de trimitere
Općinski sud u Velikoj Gorici
Părțile din procedura principală
Reclamant: RE
Pârâtă: Privredne banke Zagreb d.d.
Radiază cauza C-820/19 din registrul Curții prin Ordonanța din 6 decembrie 2019.
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/8 |
Recurs introdus la 11 noiembrie 2019 de ruwido austria GmbH împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șasea) din 11 septembrie 2019 în cauza T-649/18, ruwido austria GmbH/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
(Cauza C-823/19 P)
(2020/C 103/12)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: ruwido austria GmbH (reprezentant: A. Ginzburg, Rechtsanwalt)
Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
Prin Ordonanța din 13 februarie 2020, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera de admitere în principiu a recursurilor) nu a admis recursul și a decis ca recurenta să suporte propriile cheltuieli de judecată.
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/9 |
Recurs introdus la 25 noiembrie 2019 de NHS, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 19 septembrie 2019 în cauza T-378/18, NHS/EUIPO
(Cauza C-858/19 P)
(2020/C 103/13)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: NHS, Inc. (reprezentanți: P. Olson, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
Prin Ordonanța din 6 februarie 2020, Curtea de Justiție (Camera de admitere în principiu a recursurilor) a decis că recursul nu este admis în principiu și că NHS, Inc. suportă propriile cheltuieli de judecată.
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/9 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Općinski sud u Osijeku (Croaţia) la 4 decembrie 2019 – S.B./Kliničkog bolničkog centra Osijek
(Cauza C-889/19)
(2020/C 103/14)
Limba de procedură: croata
Instanța de trimitere
Općinski sud u Osijeku
Părțile din procedura principală
Reclamant: S.B.
Pârât: Klinički bolnički centar Osijek
Radiază cauza C-889/19 din registrul Curții prin Ordonanța din 6 decembrie 2019.
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/9 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag, sediul din 's-Hertogenbosch (Țările de Jos) la 16 decembrie 2019 – LH/Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid
(Cauza C-921/19)
(2020/C 103/15)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Rechtbank Den Haag, sediul din 's-Hertogenbosch
Părțile din procedura principală
Reclamant: LH
Pârât: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid
Întrebările preliminare
1) |
Faptul că autoritatea decizională a unui stat membru consideră că documentele originale nu pot constitui niciodată elemente sau date noi atunci când autenticitatea acestor documente nu poate fi stabilită este compatibil cu articolul 40 alineatul (2) din Directiva privind procedurile (1) coroborat cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva privind standardele (2), precum și cu articolele 47 și 52 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene? În măsura în care nu există compatibilitate, mai prezintă relevanță faptul că, în cadrul cererii ulterioare, solicitantul depune copii de documente sau documente care provin dintr-o sursă care nu poate fi verificată în mod obiectiv? |
2) |
Articolul 40 din Directiva privind procedurile coroborat cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva privind standardele trebuie interpretat în sensul că autorității decizionale a unui stat membru îi este permis ca, pentru examinarea documentelor și recunoașterea valorii probante a acestora, să distingă după cum documentele au fost prezentate în cadrul unei cereri inițiale sau al unei cereri ulterioare? Unui stat membru îi este permis ca, la prezentarea documentelor în cadrul unei cereri ulterioare, să nu mai respecte obligația de cooperare dacă autenticitatea acestor documente nu poate fi stabilită? |
(1) Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO 2013, L 180, p. 60).
(2) Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO 2011, L 337, p. 9).
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/10 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 17 decembrie 2019 – Stichting Waternet/MG
(Cauza C-922/19)
(2020/C 103/16)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Hoge Raad der Nederlanden
Părțile din procedura principală
Recurentă: Stichting Waternet
Intimat: MG
Întrebările preliminare
1) |
Articolul 9 din Directiva privind vânzarea la distanță (1) și articolul 27 din Directiva privind drepturile consumatorilor (2) coroborate cu articolul 5 alineatul (5) și cu anexa I punctul 29 la Directiva privind practicile comerciale neloiale trebuie interpretate în sensul că există o furnizare nesolicitată de apă potabilă în sensul acestor dispoziții atunci când practica comercială a furnizorului de apă potabilă constă în următoarele aspecte:
|
2) |
Articolul 9 din Directiva privind vânzarea la distanță și articolul 27 din Directiva privind drepturile consumatorilor coroborate cu articolul 5 alineatul (5) și cu anexa I punctul 29 din Directiva privind practicile comerciale neloiale (3) se opun recunoașterii existenței unui contract de furnizare a apei potabile între furnizorul de apă potabilă și consumator atunci când (i) consumatorul – asemenea consumatorului neerlandez mediu – știe că furnizarea apei potabile implică costuri, (ii) consumatorul consumă totuși apă potabilă, în mod sistematic, pe o perioadă îndelungată, (iii) consumatorul continuă să consume apă și după primirea din partea furnizorului de apă potabilă a unei scrisori de bun venit, a unor facturi și a unor notificări și, (iv) după ce a obținut o autorizație judiciară de închidere a racordului de apă potabilă al locuinței, consumatorul comunică faptul că ar dori totuși să încheie un contract cu furnizorul de apă potabilă? |
(1) Directiva 97/7/CE a Parlamentului European Și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor cu privire la contractele la distanță (JO 1997, L 144, p. 19, Ediție specială, 15/vol. 4, p. 160).
(2) Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO 2011, L 304, p. 64).
(3) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260).
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/11 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 17 decembrie 2019 – Van Ameyde España S.A./GES Seguros y Reaseguros S.A.
(Cauza C-923/19)
(2020/C 103/17)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Tribunal Supremo
Părțile din procedura principală
Pârâtă-recurentă: Van Ameyde España S.A.
Reclamantă-intimată: GES Seguros y Reaseguros S.A.
Întrebarea preliminară
Articolul 3 ultimul paragraf din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (1), coroborat cu articolul 1 din aceeași directivă, se opune unei interpretări a legislației naționale [articolul 5 alineatul 2 din Ley sobre responsabilidad civil y seguro en la circulación de vehículos a motor (Legea privind răspunderea civilă și asigurarea auto)] care, în împrejurări precum cele din litigiul principal, consideră că pagubele produse semiremorcii sunt excluse de la acoperirea asigurării auto obligatorii a tracto-camionului sau a capului tractor întrucât semiremorca este asimilată lucrurilor transportate în tracto-camion ori în capul tractor sau întrucât semiremorca este considerată, din perspectiva pagubelor materiale, că formează un vehicul unic cu tracto-camionul sau cu capul tractor?
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/12 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Berlin (Germania) la 24 decembrie 2019 – Energieversorgungscenter Dresden-Wilschdorf GmbH & Co. KG/Bundesrepublik Deutschland
(Cauza C-938/19)
(2020/C 103/18)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Verwaltungsgericht Berlin
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Energieversorgungscenter Dresden-Wilschdorf GmbH & Co. KG
Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland
Întrebările preliminare
1) |
Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE (1) trebuie interpretat în sensul că este compatibilă cu acesta o reglementare precum cea prevăzută în prima teză a alineatului (4) al articolului 2 din TEHG 2011 [Legea privind comercializarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră], potrivit căreia o instalație autorizată potrivit Legii federale privind protecția împotriva imisiunii (Bundesimmissionsschutzgesetz) este inclusă în ETS, chiar dacă autorizația include de asemenea instalații auxiliare, care nu generează emisii de gaze cu efect de seră? |
2) |
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: Din criteriile prevăzute în formularul (template) elaborat de Comisia Europeană și indicate statelor membre pentru calcularea cotei corectate („corrected eligibility ratio”) în ceea ce privește căldura importată de la instalațiile care nu sunt incluse în ETS, reiese că această cotă se aplică căldurii produse în instalația inclusă în ETS chiar și atunci când căldura importată poate fi atribuită în mod clar unuia dintre fluxurile de căldură identificabile și măsurate separat și/sau consumului intern de căldură al instalației? |
3) |
Articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf din Decizia 2011/278/UE a Comisiei (2) trebuie interpretat în sensul că procesul relevant de producere a căldurii de către subinstalația căldurii de referință privește un sector sau subsector considerat a fi expus unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, stabilit de Decizia 2010/2/UE a Comisiei (3), în cazul în care această căldură este utilizată pentru producția de elemente de răcire, iar elementele de răcire sunt consumate de o instalație care nu este inclusă în ETS într-un sector sau într-un subsector care este expus unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon? În ceea ce privește aplicabilitatea articolului 6 alineatul (1) al treilea paragraf din Decizia 2011/278/UE a Comisiei, este relevant aspectul dacă producția de elemente de răcire se realizează în cadrul limitelor instalației incluse în ETS? |
(1) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO 2003, L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78).
(2) Decizia 2011/278/UE a Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolul 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, în special articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf (JO 2011, L 130, p. 1).
(3) Decizia 2010/2/UE a Comisiei din 24 decembrie 2009 de stabilire, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unei liste a sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon (JO 2010, L 1, p. 10).
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/13 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Aragón (Spania) la 31 decembrie 2019 – Servicio Aragones de la Salud/LB
(Cauza C-942/19)
(2020/C 103/19)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Tribunal Superior de Justicia de Aragón
Părțile din procedura principală
Reclamant: Servicio Aragones de la Salud
Pârâtă: LB
Întrebările preliminare
1) |
Clauza 4 din Acordul-cadrul cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, anexat la Directiva 1999/70 (1), trebuie interpretat în sensul că dreptul, care rezultă din încadrarea în muncă în sectorul public, la recunoașterea unei anumite situații administrative în cadrul postului, tot în sectorul public, care a fost ocupat până la acea dată reprezintă o condiție de încadrare în muncă, cu privire la care nu există un tratament diferențiat între lucrătorii cu contract pe durată determinată și cei cu contract pe durată nedeterminată? |
2) |
Clauza 4 din Acordul-cadrul cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, anexat la Directiva 1999/70, trebuie interpretată în sensul că justificarea unui tratament diferențiat din motive obiective între lucrătorii cu contract pe durată determinată și cei cu contract pe durată nedeterminată include obiectivul de a evita disfuncții și prejudicii importante legate de instabilitatea personalului într-un domeniu atât de sensibil precum furnizarea de asistență medicală, în contextul dreptului constituțional la protecția sănătății, astfel încât să poată fundamenta constitui baza refuzului de a acorda concediu lucrătorilor care obțin un post temporar, dar nu și celor care obțin un post pe durată nedeterminată? |
3) |
Clauza 4 din Acordul-cadrul cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, anexat la Directiva 1999/70 se opune unei norme, precum cea prevăzută la articolul 15 din R[eal] D[ecreto] (Decretul regal) 365/1995, care exclude ocuparea de posturi în care sunt repartizați funcționari interimari sau agenți contractuali temporari din situațiile care permit obținerea concediului pentru prestarea de servicii în sectorul public, atunci când această situație trebuie recunoscută persoanelor care acced la un post permanent în sectorul public, și este mai avantajoasă pentru angajatul public decât alte situații administrative alternative în care acesta ar trebui să solicite încadrarea pentru a putea obține un nou loc de muncă pentru care a fost numit? |
(1) Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – JO 1999, L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129.
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/13 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Višje sodišče v Ljubljani (Slovenia) la 20 ianuarie 2020 – ALPINE BAU GMBH, Salzburg – Podružnica Celje – în faliment
(Cauza C-25/20)
(2020/C 103/20)
Limba de procedură: slovena
Instanța de trimitere
Višje sodišče v Ljubljani
Părțile din procedura principală
Reclamantă: ALPINE BAU GMBH, Salzburg – Podružnica Celje – în faliment
Întrebarea preliminară
Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1346/2000 (1) trebuie interpretat în sensul că cererii de admitere a creanțelor în cadrul unei proceduri secundare – depusă de lichidatorul din procedura principală de insolvență – i se aplică dispozițiile referitoare la termenele de declarare a creanțelor creditorilor și la consecințele declarării tardive a creanțelor potrivit legii statului în care se desfășoară procedura secundară?
(1) Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență (JO 2000, L 160, p. 1, Ediție specială 19/vol. 1, p. 143)
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/14 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein oikeus (Finlanda) la 24 ianuarie 2020 – Syyttäjä/A
(Cauza C-35/20)
(2020/C 103/21)
Limba de procedură: finlandeza
Instanța de trimitere
Korkein oikeus
Părțile din procedura principală
Reclamant: Syyttäjä
Pârât: A
Întrebările preliminare
1) |
Dreptul Uniunii, în special articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE (1), articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 (2) (Codul Frontierelor Schengen) sau [OR 14] dreptul cetățenilor Uniunii de a circula liber pe teritoriul Uniunii se opune aplicării unei dispoziții de drept intern care impune unei persoane (indiferent dacă aceasta este sau nu cetățean al Uniunii), sub sancțiunea aplicării unei pedepse, obligația de a deține un pașaport valabil sau un alt document de călătorie valabil atunci când se deplasează cu o ambarcațiune de agrement, traversând apele internaționale, dintr-un stat membru în altul, fără a intra pe teritoriul unui stat terț? |
2) |
Dreptul Uniunii, în special articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE, articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 (Codul Frontierelor Schengen) sau dreptul cetățenilor Uniunii de a circula liber pe teritoriul Uniunii se opune aplicării unei dispoziții de drept intern care impune unei persoane (indiferent dacă aceasta este sau nu cetățean al Uniunii), sub sancțiunea aplicării unei pedepse, obligația de a deține un pașaport valabil sau un alt document de călătorie valabil, în cazul în care intră în statul membru respectiv din alt stat membru cu o ambarcațiune de agrement, traversând apele internaționale, fără a intra pe teritoriul unui stat terț? |
3) |
În cazul în care din dreptul Uniunii nu rezultă un obstacol în sensul primelor două întrebări: sancțiunea aplicată în mod obișnuit, în zile-amendă, în Finlanda pentru trecerea frontierei de stat finlandeze fără a deține un document de călătorie valabil este compatibilă cu principiul proporționalității care decurge din articolul 27 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE? |
(1) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, Ediție specială, 5/vol. 7, p. 56).
(2) Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO 2006, L 105, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 8, p. 5).
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/15 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal d’arrondissement (Luxembourg) la 24 ianuarie 2020 – WM/Luxembourg Business Registers
(Cauza C-37/20)
(2020/C 103/22)
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Tribunal d’arrondissement
Părțile din procedura principală
Reclamant: WM
Pârâtă: Luxembourg Business Registers
Întrebările preliminare
Întrebarea nr. 1: cu privire la noțiunea de „circumstanțe excepționale”
1) a) |
Articolul 30 alineatul (9) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE (2), în măsura în care condiționează limitarea accesului la informațiile cu privire la beneficiarii economici de existența unor „circumstanțe excepționale care urmează să fie stabilite în dreptul intern”, poate fi interpretat în sensul că permite dreptului național să stabilească noțiunea de „circumstanțe excepționale” numai ca echivalent al „unui risc disproporționat, riscului de fraudă, de răpire, de șantaj, de extorcare, de hărțuire, de violență sau de intimidare”, noțiuni care constituie deja o condiție de aplicare a limitării accesului prin redactarea articolului 30 alineatul (9) citat anterior? |
1) b) |
În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1) a) și în ipoteza în care dreptul național de transpunere nu a definit noțiunea de „circumstanțe excepționale” în alt mod decât printr-o trimitere la noțiunile inoperante de „[…] risc disproporționat, risc[…] de fraudă, de răpire, de șantaj, de extorcare, de hărțuire, de violență sau de intimidare”, articolul 30 alineatul (9) citat anterior trebuie interpretat în sensul că permite instanței naționale să facă abstracție de condiția „circumstanțelor excepționale” sau trebuie să compenseze carența legiuitorului național prin stabilirea pe cale pretoriană a domeniului de aplicare al noțiunii de „circumstanțe excepționale”? În această din urmă ipoteză, în ceea ce privește, conform formulării articolului 30 alineatul (9) citat anterior, o condiție al cărei conținut este stabilit de dreptul național, este posibil ca Curtea de Justiție a Uniunii Europene să orienteze instanța națională în misiunea sa? În cazul unui răspuns afirmativ la această din urmă întrebare, care sunt liniile directoare care trebuie să orienteze instanța națională la stabilirea conținutului noțiunii de „circumstanțe excepționale”? |
Întrebarea nr. 2: cu privire la noțiunea de „risc”
2) a) |
Articolul 30 alineatul (9) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE, în măsura în care condiționează limitarea accesului la informații cu privire la beneficiarii economicii de existența „unui risc disproporționat, riscului de fraudă, de răpire, de șantaj, de extorcare, de hărțuire, de violență sau de intimidare”, trebuie interpretat în sensul că se referă la un ansamblu de opt situații, dintre care prima răspunde unui risc general supus condiției disproporției, iar următoarele șapte unor riscuri specifice cărora nu li se aplică condiția disproporției sau în sensul că se referă la un ansamblu de șapte de situații, fiecare dintre acestea răspunzând unui risc specific supus condiției disproporției? |
2) b) |
Articolul 30 alineatul (9) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE, în măsura în care condiționează limitarea accesului la informații cu privire la beneficiarii economici de existența „unui risc”, trebuie interpretat în sensul că limitează aprecierea existenței și a amplorii acestui risc doar la legăturile pe care beneficiarul economic le are cu entitatea juridică în privința căreia acesta solicită în mod specific limitarea accesului la informațiile privind calitatea sa de beneficiar economic sau în sensul că implică luarea în considerare a legăturilor pe care beneficiarul economic în cauză le are cu alte entități juridice? În cazul în care trebuie să se țină seama de legăturile existente cu alte entități juridice, este necesar să se țină seama exclusiv de calitatea de beneficiar economic în raport cu alte entități juridice sau este necesar să se țină seama de orice legătură cu alte entități juridice? În cazul în care trebuie să se țină seama de orice legătură existentă cu alte entități juridice, aprecierea existenței și a amplorii riscului este afectată de natura acestei legături? |
2) c) |
Articolul 30 alineatul (9) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE, în măsura în care condiționează limitarea accesului la informații privind beneficiarii economici de existența „unui risc”, trebuie interpretat în sensul că exclude beneficiul protecției care decurge dintr-o limitare a accesului atunci când aceste informații, respectiv alte elemente invocate de beneficiarul economic pentru a demonstra existența și amploarea „riscului” suportat, sunt accesibile cu ușurință terților prin alte căi de informare? |
Întrebarea nr. 3: cu privire la noțiunea de risc „disproporționat”
3) |
Care sunt interesele divergente care trebuie luate în considerare în cadrul aplicării articolului 30 alineatul (9) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE, în măsura în care condiționează limitarea accesului la informații cu privire la un beneficiar economic de existența unui risc „disproporționat”? |
(1) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO 2015, L 141, p. 73).
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/17 |
Recurs introdus la 14 februarie 2020 de Yieh United Steel Corp. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 3 decembrie 2019 în cauza T-607/15, Yieh United Steel/Comisia
(Cauza C-79/20 P)
(2020/C 103/23)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Yieh United Steel Corp. (reprezentant: D. Luff, avocat)
Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Eurofer, Association Européenne de l'Acier, AISBL
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
— |
declararea recursului ca fiind admisibil și fondat; |
— |
anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 3 decembrie 2019 în cauza T-607/15, Yieh United Steel Corporation Ltd (Yusco)/Comisia |
— |
în conformitate cu articolul 61 din Statutul Curții de Justiție, pronunțarea unei decizii definitive, admițând cererile formulate de Yusco în fața Tribunalului și, în consecință, anularea taxei antidumping impuse recurentei în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1429 al Comisiei din 26 august 2015 de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de produse plate din oțeluri inoxidabile laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și Taiwan (1) (denumit în continuare „regulamentul atacat” sau „regulamentul privind taxa antidumping definitivă”), în măsura în care o privește pe recurentă; |
— |
obligarea Comisiei și a intervenientelor la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a tuturor cheltuielilor de judecată cauzate recurentelor în cadrul prezentei proceduri și al procedurii de pe rolul Tribunalului. |
Motivele și principalele argumente
Recurenta susține că hotărârea atacată ar trebui anulată pentru următoarele trei motive de recurs rezumate mai jos.
În primul rând, Tribunalul a încălcat articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 (2) (denumit în continuare „regulamentul de bază”) întrucât în mod eronat a înlăturat aplicarea acestei dispoziții.
În al doilea rând, Tribunalul a încălcat articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, întrucât nu a evaluat comparativ în mod corespunzător interesele Comisiei în cadrul anchetei sale și dreptul recurentei ca propriile documente contabile să fie luate în considerare.
În al treilea rând, Tribunalul a încălcat articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, întrucât în mod eronat a statuat că respingerea unei vânzări interne în temeiul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază nu impune cercetarea unei intenții sau a unei cunoașteri specifice din partea vânzătorului cu privire la exportul final al produselor în cauză.
(2) Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21).
Tribunalul
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/18 |
Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2020 – Amisi Kumba/Consiliul
(Cauza T-163/18) (1)
(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Reînnoirea includerii numelui reclamantului în lista persoanelor vizate - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Obligația Consiliului de a comunica elementele noi care justifică reînnoirea măsurilor restrictive - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere - Drept de proprietate - Proporționalitate - Prezumția de nevinovăție - Excepție de nelegalitate”)
(2020/C 103/24)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Gabriel Amisi Kumba (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois și A. Guillerme, avocați)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, H. Marcos Fraile și S. Van Overmeire, agenți)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2017, L 328, p. 19), în ceea ce îl privește pe reclamant
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Îl obligă pe domnul Gabriel Amisi Kumba la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/18 |
Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2020 – Kampete/Consiliul
(Cauza T-164/18) (1)
(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democrată Congo - Înghețarea fondurilor - Prelungirea înscrierii numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Obligația Consiliului de a comunica elementele noi care justifică reînnoirea măsurilor restrictive - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere - Proporționalitate - Articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură - Excepție de nelegalitate”)
(2020/C 103/25)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Ilunga Kampete (Kinshasa, Republica Democrată Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois și A. Guillerme, avocați)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, H. Marcos Fraile și S. Van Overmeire, agenți)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2017, L 328, p. 19), în măsura în care îl privește pe reclamant
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Îl obligă pe domnul Ilunga Kampete la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/19 |
Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2020 – Kahimbi Kasagwe/Consiliul
(Cauza T-165/18) (1)
(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democrată Congo - Înghețarea fondurilor - Prelungirea înscrierii numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Obligația Consiliului de a comunica elementele noi care justifică reînnoirea măsurilor restrictive - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere - Drept de proprietate - Dreptul la respectarea vieții private și de familie - Proporționalitate - Prezumția de nevinovăție - Excepție de nelegalitate”)
(2020/C 103/26)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Delphin Kahimbi Kasagwe (Kinshasa, Republica Democrată Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois și A. Guillerme, avocați)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, H. Marcos Fraile și S. Van Overmeire, agenți)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2017, L 328, p. 19), în măsura în care îl privește pe reclamant
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Îl obligă pe domnul Delphin Kahimbi Kasagwe la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/20 |
Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2020 – Ilunga Luyoyo/Consiliul
(Cauza T-166/18) (1)
(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democrată Congo - Înghețarea fondurilor - Prelungirea înscrierii numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Obligația Consiliului de a comunica elementele noi care justifică reînnoirea măsurilor restrictive - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere - Drept de proprietate - Dreptul la respectarea vieții private și de familie - Proporționalitate - Prezumția de nevinovăție - Excepție de nelegalitate”)
(2020/C 103/27)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Ferdinand Ilunga Luyoyo (Kinshasa, Republica Democrată Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois şi A. Guillerme, avocaţi)
Pârât: Consiliul European (reprezentanți: J.-P. Hix, H. Marcos Fraile şi S. Van Overmeire, agenţi)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2017, L 328, p. 19), în măsura în care îl privește pe reclamant
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Îl obligă pe domnul Ferdinand Ilunga Luyoyo la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/20 |
Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2020 – Kanyama/Consiliul
(Cauza T-167/18) (1)
(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democrată Congo - Înghețarea fondurilor - Prelungirea înscrierii numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Obligația Consiliului de a comunica elementele noi care justifică reînnoirea măsurilor restrictive - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere - Drept de proprietate - Dreptul la respectarea vieții private și de familie - Proporționalitate - Prezumția de nevinovăție - Excepție de nelegalitate”)
(2020/C 103/28)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Célestin Kanyama (Kinshasa, Republica Democrată Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois şi A. Guillerme, avocaţi)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, H. Marcos Fraile şi S. Van Overmeire, agenţi)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2017, L 328, p. 19), în măsura în care îl privește pe reclamant
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Îl obligă pe domnul Célestin Kanyama la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/21 |
Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2020 – Numbi/Consiliul
(Cauza T-168/18) (1)
(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Prelungire a includerii numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Obligația Consiliului de a comunica elementele noi care justifică reînnoirea măsurilor restrictive - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere - Dreptul de proprietate - Proporționalitate - Prezumția de nevinovăție - Excepție de nelegalitate”)
(2020/C 103/29)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: John Numbi (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois şi A. Guillerme, avocaţi)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, H. Marcos Fraile şi S. Van Overmeire, agenţi)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE şi având ca obiect anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2017, L 328, p. 19), în măsura în care îl privește pe reclamant
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Îl obligă pe domnul John Numbi la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/22 |
Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2020 –Kibelisa Ngambasai/Consiliul
(Cauza T-169/18) (1)
(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democrată Congo - Înghețarea fondurilor - Prelungirea înscrierii numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Obligația Consiliului de a comunica elementele noi care justifică reînnoirea măsurilor restrictive - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere - Proporționalitate - Articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură - Excepție de nelegalitate”)
(2020/C 103/30)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Roger Kibelisa Ngambasai (Kinshasa, Republica Democrată Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois şi A. Guillerme, avocaţi)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, H. Marcos Fraile şi S. Van Overmeire, agenţi)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2017, L 328, p. 19), în măsura în care îl privește pe reclamant
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Îl obligă pe domnul Roger Kibelisa Ngambasai la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/22 |
Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2020 – Kande Mupompa/Consiliul
(Cauza T-170/18) (1)
(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democrată Congo - Înghețarea fondurilor - Prelungirea înscrierii numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Obligația Consiliului de a comunica elementele noi care justifică reînnoirea măsurilor restrictive - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere - Drept de proprietate - Dreptul la respectarea vieții private și de familie - Proporționalitate - Prezumția de nevinovăție - Excepție de nelegalitate - Adaptarea concluziilor”)
(2020/C 103/31)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Alex Kande Mupompa (Kinshasa, Republica Democrată Congo) (représentants: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois şi A. Guillerme, avocaţi)
Pârât: Consiliul European (reprezentanți: J.-P. Hix, S. Lejeune şi H. Marcos Fraile, agenţi)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2017, L 328, p. 19), a Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2018/569 a Consiliului din 12 aprilie 2018 privind punerea în aplicare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2018, L 95, p. 21), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/566 al Consiliului din 12 aprilie 2018 privind punerea în aplicare a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2018, L 95, p. 9), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Îl obligă pe domnul Alex Kande Mupompa la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/23 |
Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2020 – Boshab/Consiliul
(Cauza T-171/18) (1)
(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democrată Congo - Înghețarea fondurilor - Prelungirea înscrierii numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Obligația Consiliului de a comunica elementele noi care justifică reînnoirea măsurilor restrictive - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere - Drept de proprietate - Dreptul la respectarea vieții private și de familie - Proporționalitate - Prezumția de nevinovăție - Excepție de nelegalitate”)
(2020/C 103/32)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Évariste Boshab (Kinshasa, Republica Democrată Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois şi A. Guillerme, avocaţi)
Pârât: Consiliul European (reprezentanți: J.-P. Hix, S. Lejeune şi H. Marcos Fraile, agenţi)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2017, L 328, p. 19), în măsura în care îl privește pe reclamant
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Îl obligă pe domnul Évariste Boshab la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/24 |
Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2020 – Akili Mundos/Consiliul
(Cauza T-172/18) (1)
(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Prelungire a includerii numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate de măsuri restrictive adoptate de Uniune în mod autonom - Prima includere a numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate de Comitetul pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Obligația Consiliului de a comunica elementele noi care justifică reînnoirea măsurilor restrictive - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere - Dreptul de proprietate - Proporţionalitate - Prezumţia de nevinovăţie - Excepție de nelegalitate”)
(2020/C 103/33)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Muhindo Akili Mundos (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanţi: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois şi A. Guillerme, avocaţi)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, S. Lejeune şi H. Marcos Fraile, agenţi)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2017, L 328, p. 19), a Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2018/202 a Consiliului din 9 februarie 2018 privind punerea în aplicare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2018, L 38, p. 19) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/197 al Consiliului din 9 februarie 2018 privind punerea în aplicare a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2018, L 38, p. 2), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Îl obligă pe domnul Muhindo Akili Mundos la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/25 |
Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2020 – Ramazani Shadary/Consiliul
(Cauza T-173/18) (1)
(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Reînnoirea includerii numelui reclamantului în lista persoanelor vizate - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Obligația Consiliului de a comunica elementele noi care justifică reînnoirea măsurilor restrictive - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere - Drept de proprietate - Proporționalitate - Prezumția de nevinovăție - Excepție de nelegalitate”)
(2020/C 103/34)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Emmanuel Ramazani Shadary (Kinshasa, Republica Democrată Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois și A. Guillerme, avocați)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, S. Lejeune și H. Marcos Fraile, agenți)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2017, L 328, p. 19), în ceea ce îl privește pe reclamant
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Îl obligă pe domnul Emmanuel Ramazani Shadary la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/25 |
Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2020 – Mutondo/Consiliul
(Cauza T-174/18) (1)
(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Prelungire a includerii numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Obligația Consiliului de a comunica elementele noi care justifică reînnoirea măsurilor restrictive - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere - Dreptul de proprietate - Proporționalitate - Prezumția de nevinovăție - Excepție de nelegalitate”)
(2020/C 103/35)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Kalev Mutondo (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois și A. Guillerme, avocați)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, S. Lejeune și H. Marcos Fraile, agenți)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE şi având ca obiect anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2017, L 328, p. 19), în măsura în care îl privește pe reclamant
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Îl obligă pe domnul Kalev Mutondo la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/26 |
Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2020 – Ruhorimbere/Consiliul
(Cauza T-175/18) (1)
(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Prelungire a includerii numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Obligația Consiliului de a comunica elementele noi care justifică reînnoirea măsurilor restrictive - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere - Dreptul de proprietate - Dreptul la respectarea vieții private și de familie - Proporționalitate - Prezumția de nevinovăție - Excepție de nelegalitate”)
(2020/C 103/36)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Éric Ruhorimbere (Mbuji-Mayi, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois și A. Guillerme, avocați)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, S. Lejeune și H. Marcos Fraile, agenți)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE şi având ca obiect anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2017, L 328, p. 19), în măsura în care îl privește pe reclamant
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Îl obligă pe domnul Éric Ruhorimbere la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/27 |
Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2020 – Mende Omalanga/Consiliul
(Cauza T-176/18) (1)
(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democratică Congo - Înghețarea fondurilor - Prelungire a includerii numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Obligația Consiliului de a comunica elementele noi care justifică reînnoirea măsurilor restrictive - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere - Dreptul de proprietate - Dreptul la respectarea vieții private și de familie - Proporţionalitate - Prezumţia de nevinovăţie - Excepție de nelegalitate - Adaptarea concluziilor”)
(2020/C 103/37)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Lambert Mende Omalanga (Kinshasa, Republica Democrată Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois și A. Guillerme, avocați)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, S. Lejeune și H. Marcos Fraile, agenți)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2017, L 328, p. 19), a Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2018/569 a Consiliului din 12 aprilie 2018 privind punerea în aplicare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2018, L 95, p. 21) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/566 al Consiliului din 12 aprilie 2018 privind punerea în aplicare a articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2018, L 95, p. 9), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Îl obligă pe domnul Lambert Mende Omalanga la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/27 |
Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2020 – Kazembe Musonda/Consiliul
(Cauza T-177/18) (1)
(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Republica Democrată Congo - Înghețarea fondurilor - Prelungirea înscrierii numelui reclamantului pe lista persoanelor vizate - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Obligația Consiliului de a comunica elementele noi care justifică reînnoirea măsurilor restrictive - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere - Proporționalitate - Articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură - Excepție de nelegalitate”)
(2020/C 103/38)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Jean-Claude Kazembe Musonda (Lubumbashi, Republica Democrată Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois și A. Guillerme, avocați)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, S. Lejeune și H. Marcos Fraile, agenți)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2017, L 328, p. 19), în măsura în care îl privește pe reclamant
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Îl obligă pe domnul Jean-Claude Kazembe Musonda la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/28 |
Hotărârea Tribunalului din 13 februarie 2020 – Delta-Sport/EUIPO – Delta Enterprise (DELTA SPORT)
(Cauza T-387/18) (1)
(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative DELTA SPORT - Marcă spaniolă verbală anterioară COLCHON DELTA - Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară DELTA - Motiv relativ de refuz - Similitudinea produselor - Similitudinea semnelor - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)
(2020/C 103/39)
Limba de procedură: engleza
Părţile
Reclamantă: Delta-Sport Handelskontor GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentant: M. Krogmann, avocat)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: J. Ivanauskas şi H. O’Neill, agenţi)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Delta Enterprise Corp. (New York, New York, Statele Unite) (reprezentant: M. Decker, avocată)
Obiectul
Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 17 aprilie 2018 (cauza R 1894/2017-5) privind o procedură de opoziție între Delta Enterprise și Delta-Sport Handelskontor
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Obligă Delta-Sport Handelskontor GmbH la plata cheltuielilor de judecată efectuate de EUIPO și de Delta Enterprise Corp. aferente prezentei proceduri. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/29 |
Hotărârea Tribunalului din 13 februarie 2020 – Repsol/EUIPO (INVENTEMOS EL FUTURO)
(Cauza T-8/19) (1)
(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale INVENTEMOS EL FUTURO - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)
(2020/C 103/40)
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Reclamantă: Repsol, SA (Madrid, Spania) (reprezentanţi: J.-B. Devaureix şi J. C. Erdozain López, avocaţi)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: S. Palmero Cabezas și H. O’Neill, agenți)
Obiectul
Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 23 octombrie 2018 (cauza R 1173/2018-2) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal INVENTEMOS EL FUTURO ca marcă a Uniunii Europene
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Obligă Repsol, SA, la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/29 |
Ordonanța Tribunalului din 29 ianuarie 2020 – WV/SEAE
(Cauza T-388/18) (1)
(„Acțiune în anulare - Funcție publică - Funcționari - Articolul 24 din statut - Cerere de asistență - Respingerea cererii - Articolul 90 alineatele (1) și (2) din statut - Tardivitate - Eroare scuzabilă - Inadmisibilitate”)
(2020/C 103/41)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: WV (reprezentant: É. Boigelot, avocat)
Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (reprezentanţi: S. Marquardt şi R. Spac, agenţi)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită anularea, pe de o parte, a unei decizii implicite a SEAE pretins adoptate la 4 septembrie 2017 de respingere a cererii de asistență formulate de reclamant și, pe de altă parte, a deciziei SEAE din 28 martie 2018 de respingere a reclamației formulate de reclamant la 29 noiembrie 2017 împotriva deciziei implicite de respingere
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea ca inadmisibilă. |
2) |
Îl obligă pe WV la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/30 |
Ordonanța Tribunalului din 29 ianuarie 2020 – WV/SEAE
(Cauza T-471/18) (1)
(„Acțiune în anulare - Funcție publică - Funcționari - Reținere din remunerație - Absențe nejustificate - Articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură - Nerespectarea cerințelor de formă - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată”)
(2020/C 103/42)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: WV (reprezentant: É. Boigelot, avocat)
Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (reprezentanţi: S. Marquardt şi R. Spac, agenţi)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită anularea, pe de o parte, a deciziei SEAE din 27 noiembrie 2017 care cuprinde o reținere din salariu până la concurența a 72 de zile calendaristice și, pe de altă parte, în măsura în care este necesar, a deciziei SEAE din 2 mai 2018 de respingere a reclamației formulate de reclamant la data de 3 ianuarie 2018
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea ca fiind în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată. |
2) |
Îl obligă pe WV la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/30 |
Ordonanța Tribunalului din 31 ianuarie 2020 – Irish Wind Farmers’ Association şi alţii/Comisia
(Cauza T-6/19) (1)
(„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Avantaje fiscale acordate de Irlanda producătorilor de combustibili fosili - Scrisoare din partea Comisiei - Act care nu este supus căilor de atac - Inadmisibilitate”)
(2020/C 103/43)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamante: Irish Wind Farmers’ Association Clg (Kilkenny, Irlanda), Carrons Windfarm Ltd (Shanagolden, Irlanda), Foyle Windfarm Ltd (Dublin, Irlanda), Greenoge Windfarm Ltd (Bunclody, Irlanda) (reprezentanți: M. Segura Catalán şi M. Clayton, avocate)
Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Grønfeldt, K. Herrmann şi S. Noë, agenţi)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea scrisorii Comisiei din 25 octombrie 2018 privind pretinsul ajutor de stat acordat de Irlanda în favoarea producătorilor de combustibili fosili
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea drept inadmisibilă. |
2) |
Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/31 |
Ordonanța Tribunalului din 29 ianuarie 2020 – WV/SEAE
(Cauza T-43/19) (1)
(„Acțiune în despăgubire - Funcție publică - Funcționari - Tardivitate - Inadmisibilitate”)
(2020/C 103/44)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: WV (reprezentant: É. Boigelot, avocat)
Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (reprezentanţi: S. Marquardt şi R. Spac, agenţi)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită, pe de o parte, anularea deciziei SEAE din 28 martie 2018 de respingere a cererii de despăgubire a reclamatului și, în măsura în care este necesar, a deciziei SEAE din 26 octombrie 2018 de respingere a reclamației formulate de reclamant la 26 iunie 2018, precum și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pretins suferit de reclamant ca urmare a comportamentelor SEAE în privința sa
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea ca inadmisibilă. |
2) |
Îl obligă pe WV la plata cheltuielilor de judecată. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/32 |
Acțiune introdusă la 17 ianuarie 2020 – IE/ECDC
(Cauza T-33/20)
(2020/C 103/45)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamant: IE (reprezentanți: L. Levi și A. Champetier, avocați)
Pârât: Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
— |
Anularea raportului de evaluare al reclamantului corespunzător anului 2018; |
— |
anularea deciziei din 7 octombrie 2019 de respingere a contestației reclamantului din 6 iunie 2019; |
— |
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.
1. |
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârât a articolului 43 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 20 al ECDC privind evaluarea agenților temporari ai ECDC. |
2. |
Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către pârât a unor erori vădite de apreciere. |
3. |
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârât a obligației de diligență. |
4. |
Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârât a dreptului reclamantului de a fi ascultat. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/32 |
Acțiune introdusă la 27 ianuarie 2020 – Chanel/EUIPO – Huawei Technologies (Reprezentarea unui cerc conținând două linii curbe întrepătrunse)
(Cauza T-44/20)
(2020/C 103/46)
Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza
Părțile
Reclamantă: Chanel (Neuilly-sur-Seine, Franţa) (reprezentant: J. Passa, avocat)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: x
Datele privind procedura în fața EUIPO
Solicitantul mărcii în litigiu:cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs
Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative (Reprezentarea unui cerc conținând două linii curbe întrepătrunse) – cererea de înregistrare nr. 17 248 642
Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție
Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 28/11/2019 în cauza R 1041/2019-4
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea deciziei atacate în măsura în care aceasta a considerat că semnele în conflict, în poziția în care sunt depuse, nu sunt similare; |
— |
anularea deciziei în măsura în care aceasta a refuzat în principiu să efectueze compararea respectivelor semne în situația în care semnul acoperit de cererea de înregistrare în litigiu a făcut obiectul unei rotații la 90 de grade în raport cu sensul în care a fost depus; |
— |
obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivul invocat
Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/33 |
Acțiune introdusă la 3 februarie 2020 – Enosi Mastichoparagogon Chiou/EUIPO (MASTIHACARE)
(Cauza T-60/20)
(2020/C 103/47)
Limba de procedură: greaca
Părțile
Reclamantă: Enosi Mastichoparagogon Chiou (Chios, Grecia) (reprezentant: A. Malami, avocat)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
Datele privind procedura în fața EUIPO
Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii verbale „MASTIHACARE” – cererea de înregistrare nr. 1388895
Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 25 noiembrie 2019 în cauza R 629/2019-1
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
Declararea admisibilității prezentei acțiuni; |
— |
anularea deciziei atacate a Camerei întâi de recurs din 2 decembrie 2019; |
— |
admiterea înregistrării internaționale care desemnează Uniunea Europeană a mărcii „MASTIHACARE” – cererea nr. 1388895 – pentru toate produsele din clasa 3; |
— |
obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu articolul 190 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. |
Motivele invocate
— |
încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 (1) al Parlamentului European și al Consiliului; |
— |
încălcarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001; |
— |
încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 pentru lipsa motivării deciziei atacate. |
(1) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/34 |
Acțiune introdusă la 4 februarie 2020 – Kneissl Holding GmbH/EUIPO – LS 9 (KNEISSL)
(Cauza T-65/20)
(2020/C 103/48)
Limba în care a fost formulată acțiunea: germana
Părțile
Reclamantă: Kneissl Holding GmbH (Ebbs, Austria) (reprezentanţi: O. Nilgen şi A. Kockläuner, avocați)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: LS 9 GmbH (München, Germania)
Datele privind procedura în fața EUIPO
Titularul mărcii în litigiu: reclamanta
Marca în litigiu: marca verbală a Uniunii Europene KNEISSL – marca Uniunii Europene nr. 291 377
Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității
Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 8 noiembrie 2019 în cauza R 2265/2018-220
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea deciziei atacate în măsura în care declară că titularul mărcii Uniunii Europene nr. 291 377 KNEISSL este decăzut din drepturile sale cu privire la această marcă pentru produsele cuprinse în clasa 18 „saci de sport”, precum și pentru produsele cuprinse în clasa 25 „îmbrăcăminte de sport, îmbrăcămintea de agrement, îmbrăcăminte de ploaie, combinezon de ski, pantaloni de ski; hanorace de ski; lenjerie de corp, articole pentru acoperirea capului” și respingerea cererii de decădere corespunzătoare; |
— |
obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivul invocat
— |
Încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/35 |
Acțiune introdusă la 4 februarie 2020 – Metamorfoza/EUIPO – Tiesios kreivės (MUSEUM OF ILLUSIONS)
(Cauza T-70/20)
(2020/C 103/49)
Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza
Părțile
Reclamantă: Metamorfoza d.o.o. (Zagreb, Croaţia) (reprezentant: A. Bijelić, avocat)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Tiesios kreivės (Vilnius, Lituania)
Datele privind procedura în fața EUIPO
Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta
Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative care cuprinde elementele verbale „MUSEUM OF ILLUSIONS” – cererea de înregistrare nr. 17 263 336
Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție
Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 2 decembrie 2019 în cauza R 663/2019-2
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
examinarea cauzei și anularea deciziei atacate. |
Motivele invocate
— |
încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului; |
— |
încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/35 |
Acțiune introdusă la 7 februarie 2020 – IJ/Parlamentul
(Cauza T-74/20)
(2020/C 103/50)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: IJ (reprezentanţi: L. Levi, M. Vandenbussche şi A. Champetier, avocates)
Pârât: Parlamentul European
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și fondată; |
în consecință:
— |
anularea deciziei Parlamentului European din 10 octombrie 2018 în măsura în care îi aplică reclamantei clauza de rezervă prevăzută de articolul 100 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene; |
— |
în măsura în care este nevoie, anularea deciziei Parlamentului European din 29 octombrie 2019 în măsura în care respinge reclamația reclamantei din 8 ianuarie 2019; |
— |
obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.
1. |
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 100 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene („RAA”). Reclamanta susține că aplicarea clauzei de rezervă în cazul său încalcă articolul 100 din RAA care trebuie interpretat în mod restrictiv și conform principiului liberei circulații a lucrătorilor prevăzut de articolul 45 TFUE. Articolul 100 din RAA trebuie, de asemenea, să fie interpretat în conformitate cu articolele 34 și 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și cu articolele 12 și 13 din Carta socială europeană. Cu titlu subsidiar, reclamanta invocă o excepție de nelegalitate a articolului 100 din RAA, pentru motivul că această dispoziție ar încălca articolul 45 TFUE, articolele 34 și 35 din cartă și articolele 12 și 13 din Carta socială europeană. |
2. |
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării consacrat la articolul 1d din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și la articolul 21 din cartă. Reclamanta apreciază că aplicarea în privința sa a clauzei de rezervă o privează, pentru o perioadă de cinci ani, de anumite elemente ale beneficiului oricărei prestații de invaliditate și constituie, de pe altă parte, o discriminare interzisă de articolul 1d din statut și de articolul 21 din cartă. |
3. |
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului solicitudinii. Administrația ar fi încălcat obligația de solicitudine care îi incumba în condițiile în care această obligație era accentuată ca urmare a stării de sănătate fragile a agentului în cauză. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/36 |
Acțiune introdusă la 10 februarie 2020 – Abitron Germany/EUIPO – Hetronic International (NOVA)
(Cauza T-75/20)
(2020/C 103/51)
Limba în care a fost formulată acțiunea: germana
Părțile
Reclamantă: Abitron Germany GmbH (Langquaid, Germania) (reprezentant: T. Matschke, Rechtsanwalt)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Hetronic International, Inc. (Oklahoma City, Oklahoma, Statele Unite)
Datele privind procedura în fața EUIPO
Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs
Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „NOVA” – marca Uniunii Europene nr. 13 711 718
Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității
Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 10 decembrie 2019 în cauza R 521/2019-4
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea deciziei atacate; |
— |
anularea mărcii Uniunii Europene NOVA nr. 13 711 718; |
— |
obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele invocate
— |
încălcarea articolului 60 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului; |
— |
încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului. |
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/37 |
Acțiune introdusă la 7 februarie 2020 – Republica Cehă/Comisia
(Cauza T-76/20)
(2020/C 103/52)
Limba de procedură: ceha
Părțile
Reclamantă: Republica Cehă (reprezentanţi: M. Smolek, J. Pavliš, O. Serdula și J. Vláčil, agenți)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea Deciziei de punere în executare (UE) CCI 2014CZ06RDNP001 a Comisiei din 29 noiembrie 2019 de suspendare a plăților intermediare aferente Programului de dezvoltare rurală al Republicii Cehe pentru perioada 2014-2020 și referitoare la cheltuielile efectuate în perioadele cuprinse între 16 octombrie 2018 și 31 decembrie 2018, pe de o parte, și între 1 ianuarie 2019 și 31 martie 2019, pe de altă parte [notificată cu numărul C(2019) 8647 final]; |
— |
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.
1. |
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 41 alineatul (1) din Regulamentul (UE) al Parlamentului European și al Consiliului nr. 1306/2013 (1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1306/2013”). Comisia a considerat în mod eronat că granturile la care se raportează cheltuielile în discuție au fost acordate cu încălcarea dreptului național. Totuși, nu a putut fi constatată nicio încălcare a legislației naționale, întrucât aceasta nu se aplică categoriilor de granturi vizate de suspendarea plăților. |
2. |
Al doilea motiv, întemeiat de asemenea pe încălcarea articolului 41 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1306/2013. Chiar dacă legislația națională ar trebui să se aplice acelor categorii de granturi (qud non), o parte a plăților suspendate privesc proiecte în raport cu care nu se aplică legislația în cauză ratione temporis. |
(1) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549).
30.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 103/38 |
Acțiune introdusă la 7 februarie 2020 – IM/BEI și FEI
(Cauza T-80/20)
(2020/C 103/53)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: IM (reprezentant: D. Giabbani, avocat)
Pârâte: Banca Europeană de Investiții și Fondul european de investiții
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
— |
declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă; |
— |
admiterea pe fond a prezentei acțiuni; |
— |
declararea că IM a fost exclus din procesul de recrutare în mod nelegal și prin abuz de putere; |
— |
declararea că procedura de recrutare a noului director general este afectată de nulitate, astfel încât, prin extensie, numirea noului director general notificată la 13 decembrie 2019 trebuie de asemenea declarată nulă; |
— |
prin urmare, anularea numirii noului director general al Fondului european de investiții; |
— |
obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.
1. |
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 20 din Statutul Fondului european de investiții, potrivit căruia „directorul general este numit pentru un mandat de cel mult cinci ani și este reeligibil”. |
2. |
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea scrisorii din 5 martie 2014 de angajare a reclamantului și a actului adițional la aceasta, pentru motivul că din documentele menționate și din extinderea mandatului reclamantului dincolo de 15 martie 2017 reiese un acord care îi permite să lucreze până la 67 ani și chiar și după. |
3. |
Al treilea motiv, întemeiat pe discriminarea directă pe motive de vârstă a reclamantului. Reclamantul consideră că, prin respingerea candidaturii sale doar pentru motivul vârstei acestuia, comisia de recrutare a încălcat principiul nediscriminării. |
4. |
Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea datelor confidențiale și personale ale reclamantului. Reclamantul susține că, prin invocarea conținutului scrisorii de angajare pentru a-și întemeia decizia, comisia de recrutare admite că a luat cunoștință de un document care nu trebuia să se afle în posesia sa și care conținea date personale referitoare la reclamant. |