COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

27.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 401/3

COMUNICAREA COMISIEI

de modificare a anexei la Comunicarea Comisiei către statele membre privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul asigurării creditelor la export pe termen scurt

(2019/C 401/03)

I. Introducere

Comunicarea Comisiei către statele membre privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul asigurării creditelor la export pe termen scurt (1) (denumită în continuare „comunicarea”) prevede, la punctul 13, că asigurătorii de stat (2) nu pot furniza servicii de asigurare a creditelor la export pe termen scurt pentru riscurile asigurabile pe piața privată. Riscurile asigurabile pe piața privată sunt definite la punctul 9 ca riscuri comerciale și politice cu o perioadă maximă a riscului de mai puțin de doi ani, stabilite pentru cumpărători din sectorul public și din afara sectorului public din țările enumerate în anexa la respectiva comunicare.

Dat fiind că sectorul privat nu dispunea de capacitatea de asigurare sau reasigurare a creditelor necesare pentru acoperirea exporturilor către Grecia, Comisia a modificat comunicarea eliminând temporar Grecia de pe lista țărilor cu riscuri asigurabile pe piața privată în 2013 (3). Această modificare a fost prelungită de mai multe ori până în prezent (4). Ultima prelungire urmează să expire la 31 decembrie 2019. Prin urmare, de la data de 1 ianuarie 2020, Grecia ar urma să fie considerată din nou o țară cu riscuri asigurabile pe piața privată.

În conformitate cu punctul 36 din comunicare, cu mai multe luni înainte de expirarea ultimei modificări, Comisia a început să analizeze capacitatea de asigurare și reasigurare a creditelor de care dispune sectorul privat pentru a acoperi exporturile către Grecia, în scopul de a stabili dacă actualele condiții de pe piață justifică reintroducerea Greciei pe lista țărilor cu riscuri asigurabile pe piața privată de la 1 ianuarie 2020 sau dacă este necesar să se prelungească excluderea de pe lista țărilor cu riscuri asigurabile pe piața privată, întrucât piața nu dispune încă de o capacitate suficientă pentru a acoperi toate riscurile justificabile din punct de vedere economic.

II. Analiză

În temeiul secțiunii 5.2 din comunicare, evaluarea efectuată de Comisie se bazează pe criteriile stabilite la punctul 33: capacitatea sectorului privat de asigurare a creditelor, ratingul suveran și performanța sectorului întreprinderilor (în special cazurile de insolvență).

Pentru a stabili dacă lipsa unei capacități suficiente a sectorului privat de a acoperi toate riscurile justificabile din punct de vedere economic constituie o justificare pentru prelungirea perioadei de excludere temporară a Greciei de pe lista țărilor cu riscuri asigurabile pe piața privată, Comisia a consultat statele membre, asigurătorii de credite din sectorul privat și alte părți interesate și le-a solicitat informații. La data de 23 septembrie 2019, Comisia a publicat o cerere de informații privind disponibilitatea serviciilor de asigurare a creditelor la export pe termen scurt pentru exporturile către Grecia (5). Termenul pentru trimiterea răspunsurilor a fost 18 octombrie 2019. Comisia a primit 22 de răspunsuri din partea statelor membre, iar celelalte părți interesate nu au trimis niciun răspuns.

Informațiile furnizate Comisiei în contextul cererii publice de informații nu au revelat elemente care să dovedească o contractare a capacității sectorului privat de asigurare a creditelor pentru exporturile către Grecia. Asigurătorii de stat au înregistrat o scădere a numărului de polițe de asigurare a creditelor pentru exporturile către Grecia, ceea ce sugerează că sunt disponibile suficiente asigurări private. Dintre statele membre altele decât Grecia, numai cinci au solicitat în mod explicit o prelungire a actualei excluderi a Greciei de pe lista țărilor cu riscuri asigurabile pe piața privată, în timp ce alte trei state membre au susținut că Grecia ar trebui să fie din nou inclusă pe lista țărilor cu riscuri asigurabile pe piața privată. Celelalte 13 răspunsuri nu au exprimat o poziție clară cu privire la această chestiune. Merită menționat îndeosebi că Grecia însăși și-a afirmat cu tărie dorința de a fi reînscrisă pe lista țărilor cu riscuri asigurabile pe piața privată, invocând argumentul că economia elenă se află în ultima vreme pe o traiectorie de creștere constantă.

Conform celor mai recenți indicatori macroeconomici, Grecia înregistrează o redresare economică, iar previziunile arată că aceasta va continua în viitorul apropiat. După aproape un deceniu de contracție și stagnare, în 2017 economia și-a reluat creșterea; în 2019, potrivit estimărilor, PIB-ul real va crește cu 1,8 %, iar condițiile de pe piața muncii se vor îmbunătăți. Creșterea economică a continuat în prima jumătate a anului 2019, iar compoziția specifică a exporturilor Greciei a atenuat consecințele pe care degradarea situației de pe piețele sale de export le-ar fi putut avea asupra economiei. Redresarea la care asistăm se reflectă, de asemenea, în evoluțiile pozitive de pe piața forței de muncă; astfel, rata șomajului a înregistrat o scădere continuă, fiind de 16,7 % în august 2019. Această scădere va continua și în următorii ani, potrivit previziunilor economice ale Comisiei Europene din toamna anului 2019 (6).

În ceea ce privește finanțele publice, randamentele obligațiunilor de stat au cunoscut o scădere accentuată, cel pe 10 ani scăzând de la aproximativ 3,4 % în luna mai la 1,5 % în septembrie 2019, în contextul tendinței descrescătoare înregistrate atât de ratele dobânzii fără risc, cât și de marja de țară, ceea ce indică reducerea riscului pe care îl prezintă investiția în obligațiuni emise de statul elen.

Situația ratingurilor suverane ale Greciei s-a îmbunătățit considerabil de la începutul crizei, iar agențiile de rating consideră că perspectivele sunt stabile sau pozitive. Cu toate acestea, obligațiunile suverane ale Greciei au în continuare ratinguri inferioare categoriei investment grade. În ultimele 6 luni nu s-au înregistrat evoluții negative în ceea ce privește ratingurile de credit ale sectorului suveran din Grecia. În general, se preconizează că ratingurile se vor îmbunătăți și mai mult pe măsură ce va continua creșterea economică.

10.

Performanța sectorului întreprinderilor nu s-a deteriorat în ultimele 6 luni. Ponderea împrumuturilor neperformante acordate întreprinderilor este în scădere din 2017, dar se menține la un nivel ridicat, de 42,6 % în T2 2019, din cauza nivelului de pornire ridicat și a contracției generale a împrumuturilor. Valoarea totală a împrumuturilor neperformante acordate întreprinderilor înregistrează o scădere mai rapidă (– 16 % în T2 2019 comparativ cu același trimestru al anului precedent) și se preconizează că va scădea în continuare ca urmare a schemei „Hercules” de securitizare a creditelor neperformante, care a fost aprobată de Comisie în octombrie 2019. Standardele de creditare pentru sectorul întreprinderilor au rămas neschimbate în primul trimestru al anului 2019 și nu va interveni nicio schimbare nici în T2, conform sondajului privind acordarea creditelor bancare.

11.

În acest context, ținând seama de rezultatul consultării publice și în special de contribuția transmisă de Grecia, precum și de semnele globale de îmbunătățire a economiei elene și de previziunile pozitive, Comisia decide să includă din nou Grecia, de la 1 ianuarie 2020, pe lista țărilor cu riscuri asigurabile pe piața privată.

MODIFICAREA COMUNICĂRII

12.

De la data de 1 ianuarie 2020 se va aplica următoarea modificare a Comunicării Comisiei către statele membre privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul asigurării creditelor la export pe termen scurt:

—

anexa se înlocuiește cu următorul text:

„Lista țărilor cu riscuri asigurabile pe piața privată:

Belgia	Cipru	Slovacia
Bulgaria	Letonia	Finlanda
Republica Cehă	Lituania	Suedia
Danemarca	Luxemburg	Regatul Unit
Germania	Ungaria	Australia
Estonia	Malta	Canada
Irlanda	Țările de Jos	Islanda
Grecia	Austria	Japonia
Spania	Polonia	Noua Zeelandă
Franța	Portugalia	Norvegia
Croația	România	Elveția
Italia	Slovenia	Statele Unite ale Americii”

(1) JO C 392, 19.12.2012, p. 1.

(2) Un asigurător de stat este definit în comunicare ca o societate sau o altă organizație care oferă servicii de asigurare a creditelor la export cu sprijinul sau în numele unui stat membru ori un stat membru care oferă servicii de asigurare a creditelor la export.

(3) JO C 398, 22.12.2012, p. 6.

(4) În 2013, JO C 372, 19.12.2013, p. 1, la începutul anului 2015, JO C 28, 28.1.2015, p. 1, în iunie 2015, JO C 215, 1.7.2015, p. 1, în iunie 2016, JO C 244, 5.7.2016, p. 1, în iunie 2017, JO C 206, 30.6.2017, p. 1, în iunie 2018, JO C 225, 28.6.2018, p. 1 și, cel mai recent, în decembrie 2018, JO C 457, 19.12.2018, p. 9.

(5) https://ec.europa.eu/competition/consultations/2019_export_greece/index_en.html

(6) https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/economy-finance/ip115_en_0.pdf

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

27.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 401/5

Rata de schimb a monedei euro (1)

26 noiembrie 2019

(2019/C 401/04)

1 euro =

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,1020
JPY	yen japonez	120,09
DKK	coroana daneză	7,4720
GBP	lira sterlină	0,85715
SEK	coroana suedeză	10,5808
CHF	franc elvețian	1,0993
ISK	coroana islandeză	135,40
NOK	coroana norvegiană	10,0968
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	25,505
HUF	forint maghiar	336,16
PLN	zlot polonez	4,3015
RON	leu românesc nou	4,7766
TRY	lira turcească	6,3255
AUD	dolar australian	1,6251
CAD	dolar canadian	1,4663
HKD	dolar Hong Kong	8,6256
NZD	dolar neozeelandez	1,7165
SGD	dolar Singapore	1,5057
KRW	won sud-coreean	1 296,87
ZAR	rand sud-african	16,3384
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,7576
HRK	kuna croată	7,4355
IDR	rupia indoneziană	15 538,08
MYR	ringgit Malaiezia	4,6097
PHP	peso Filipine	56,016
RUB	rubla rusească	70,5445
THB	baht thailandez	33,297
BRL	real brazilian	4,6915
MXN	peso mexican	21,4669
INR	rupie indiană	78,8165

(1) Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI

27.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 401/8

Publicarea unei cereri de înregistrare a unei denumiri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

(2019/C 401/06)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1) în termen de trei luni de la data prezentei publicări.

CAIETUL DE SARCINI AL UNEI SPECIALITĂȚI TRADIȚIONALE GARANTATE

„WATERCRESS”/„CRESSON DE FONTAINE”/„BERROS DE AGUA”/„AGRIÃO DE ÁGUA”/„WATERKERS”/„BRUNNENKRESSE”

Nr. UE: TSG-GB-0062 – 6.12.2010

„Regatul Unit”

1. Denumirea (denumirile) propusă (propuse) pentru înregistrare

„Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse”

2. Tipul de produs

Clasa 1.6. Fructe, legume și cereale în stare proaspătă sau prelucrate

3. Motive pentru înregistrare

3.1. Indicați dacă produsul:

☒ rezultă în urma unui proces de producție, de prelucrare sau a unei compoziții care corespunde practicii tradiționale pentru produsul sau alimentul respectiv;

☐ este produs din materiile prime sau ingredientele utilizate în mod tradițional.

„Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” este cultivat în mod natural în apă curgătoare, după o metodă tradițională de producție comercială utilizată de peste 200 de ani.

3.2. Indicați dacă denumirea:

☐ a fost utilizată în mod tradițional pentru a desemna produsul specific;

☒ arată caracterul tradițional sau caracterul specific al produsului.

Timp de secole, chiar înainte ca producția comercială să înceapă în Europa, acum peste 200 de ani, denumirea „water-cress” în Regatul Unit, „cresson de fontaine” în Franța, „berros de agua” în Spania, „agrião de água” în Portugalia, dar și „waterkers” în Țările de Jos și „Brunnenkresse” în Germania a fost folosită pentru a specifica acest soi din familia cresonului, care este cultivat și recoltat în apă curgătoare. Cresonul (cress) este denumirea plantei, iar apa (water) este descriptorul.

4. Descriere

4.1. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1, inclusiv principale caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice ale produsului, care demonstrează caracterul specific al acestuia [articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament]

„Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse”, care are denumirea botanică Nasturtium officinale, este o plantă perenă acvatică sau semiacvatică, cu o creștere rapidă, originară din Europa, America și Asia, fiind una dintre cele mai vechi legume cu frunze cunoscute și consumate de om. În prezent, face parte din familia Brassicaceae.

Sinonimele botanice ale denumirii Nasturtium officinale sunt Rorippa nasturtium-aquaticum, Nasturtium nasturtium-aquaticum și Sisymbrium nasturtium-aquaticum L. Acestea reflectă natura cu adevărat acvatică a plantei și modul în care crește aceasta.

Produsul prezentat clienților are, sub formă de legătură, o lungime totală cuprinsă între aproximativ 15 cm și 18 cm și frunze între 2 cm și 5 cm, iar pentru varianta ambalată, o lungime totală cuprinsă între aproximativ 5 cm și 12 cm și frunze între 1 cm și 3 cm.

Planta cultivată în mod tradițional este tăiată din apa curgătoare și este caracterizată de frunze moi, umede, de o culoare verde medie, cu marginile întregi și forma ovală. Tulpinile sunt fragile, ușor mai deschise la culoare și pot avea unele rădăcini laterale care se extind de la mănunchiurile de frunze către tulpină.

Proprietăți microbiologice:

Derivate din mediul în care este cultivată planta; cultivată în scopuri comerciale în apă de izvor curgătoare, cultura dobândește o populație microbiană epifită, cu un înalt nivel caracteristic de Pseudomonad sp. benign. Planta este cultivată în apă curgătoare pură, de o înaltă calitate microbiologică.

Caracteristici fizice:

—	Frunzele alterne, cu o structură penată cu 3-11 frunzulițe de formă alungită spre oval, sunt strălucitoare, de culoare verde închis, rotunjite la vârf, netede, fără zimți, sau cu margini cu striații ondulate. Culoarea variază de la verde (Hex triplet 008000) la verde închis (Hex triplet 006400).

—	Tulpini cățărătoare sau plutitoare, care sunt suculente sau cărnoase.

—	Rădăcini fibroase netede, care permit înrădăcinarea oriunde de-a lungul tulpinii scufundate, în primul rând la nivelul nodurilor.

—

Planta produce flori albe cu 4 petale cu o lungime cuprinsă între 3 mm și 5 mm, în racemele terminale și în racemele din axilele frunzelor superioare. Flori mici albe și verzi sunt produse în mănunchiuri. Ca parte a ciclului natural de viață a plantelor, florile apar la începutul lunilor de vară, când durata zilei se apropie de maximum.

—	Comparativ, Landcress este din genul Barberea Verna, produce frunze verzi unice, cu structură penată pe tulpină, iar în timpul perioadei de înflorire produce flori galbene.

Compoziția chimică:

—

Planta „Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” este bogată în glucozinolați și unică în ceea ce privește nivelul înalt de glucozinolat B-feniletil glucozinolat, care eliberează feniletil izotiocianat (PEITC) în procent de 10 mg/100 g FW. PEITC este eliberat în timpul mestecării și este responsabil de aroma înțepătoare caracteristică. Gustul piperat caracteristic se datorează uleiurilor de muștar inerente plantei. Stresul afectează nivelurile de PEITC din plantă. În cazul în care recolta este supusă stresului printr-un nivel scăzut sau ridicat al temperaturii ori este supusă unui deficit de apă, planta produce niveluri diferite de PEITC.

Caracteristici organoleptice:

Testarea comparativă a „Watercress” cu cresonul cultivat pe sol a arătat că „Watercress” are o culoare mai închisă/mai verde decât cea a cresonului cultivat pe sol, un gust semnificativ mai piperat și o textură mai moale.

O altă evaluare senzorială a fost efectuată în 2009 și a indicat, de asemenea, o aromă mai slabă și mai puțin piperată a năsturelului crescut pe sol. Au fost consemnate și unele observații privind frunzele de o culoare mai închisă și textura mai moale a plantei crescute în apă.

Aceste două evaluări au demonstrat că, în ambele ocazii, o examinare profesionistă a culturilor pe sol și a celor în apă curgătoare a identificat diferențe și, atunci când a fost urmărită preferința, „Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” a fost identificat drept superior numai din motive legate de calitățile organoleptice.

În mod caracteristic, „Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” are un gust rezidual de muștar; este piperat, iute și ușor amar.

4.2. Descrierea metodei de producție a produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1, metodă pe care producătorii trebuie să o urmeze, inclusiv, după caz, natura și caracteristicile materiilor prime sau ale ingredientelor utilizate, precum și metoda de preparare a produsului [articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament]

„Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” trebuie cultivat și recoltat din apă curgătoare folosind semințe de Nasturtium officinale. Totuși, semințele pot fi semănate pe un substrat adecvat în cadrul unei unități de reproducere, răsadurile fiind transferate în răzoarele de producție.

Cultura poate crește de-a lungul întregului an, în răzoare construite în mod special, parțial protejate împotriva temperaturilor scăzute din timpul iernii de apa curgătoare care izvorăște din izvoare sau guri naturale, de regulă cu o temperatură cuprinsă între 10 și 18 °C, iar vara împotriva temperaturii mai scăzute a apei comparativ cu temperatura ambientală. Cultura va suferi pagube fizice dacă temperaturile scad sub 5 °C, în aceste situații fiind necesară o formă de protecție.

Pentru a avea niveluri relativ uniforme și consecvente de PEITC (și, prin urmare, o aromă relativ uniformă), cultura trebuie să fie stabilă, în condiții de creștere fără stres cauzat de temperatură, alimentarea cu apă și îngrășăminte. Cultivarea bazată pe apă, în care apa curgătoare este furnizată constant pe parcursul întregului ciclu de viață a plantei, reprezintă modalitatea ideală de a menține temperatura; apa curgătoare oferă culturii răcoare în zilele toride și o încălzește în zilele reci.

Prin comparație, o cultură cultivată pe sol nu dispune de un control al temperaturilor. Temperaturile la nivelul solului și al frunzelor pot atinge 40 °C în zilele toride de vară, iar pe vreme geroasă frunzele pot fi afectate de îngheț. Aceste niveluri variabile ale stresului vor conduce la o producție neregulată de PEITC în plantă și, prin urmare, la o aromă variabilă.

Aprovizionarea cu apă:

În mod tradițional, sursa de apă provine din izvoare naturale sau fântâni adânci și bogate în minerale, fie prin flux natural, fie pompată, însă alte surse sunt acceptabile dacă prezintă o calitate microbiologică înaltă adecvată (nivel zero Ecoli, toleranță de 100 cfu/100 ml; nivel zero listeria, toleranță de 100 cfu/100 ml, nivel zero Salmonella, nivel zero STEC) și apa de suprafață necontaminată. Apa trebuie să aibă o calitate adecvată pentru producția unor alimente minim prelucrate, însemnând că pot fi consumate fără a fi gătite.

Structura răzorului:

Poziționarea geografică a răzoarelor de producție va fi dictată, de regulă, de sursa de apă și de evacuarea către cursul de apă sau râul învecinat. Răzoarele de producție sunt construite cu laturi impermeabile, pe o pantă de aproximativ 1 la 300 de la punctul în care apa intră în răzor și astfel încât să fie împiedicată apa de suprafață sau deversările dintr-un teren învecinat. În mod tradițional, apa care intră este canalizată și dirijată către răzoare individuale prin supape, robinete sau simple deschizături în peretele dispozitivului de alimentare. Fermele mai moderne au fost construite astfel încât să permită sisteme de alimentare cu apă presurizate. Zona de răzoare variază în funcție de loc și țară, dar, de regulă, ar putea avea o lățime de 10 metri și o lungime de 100 de metri. Nu trebuie permisă intrarea apei de suprafață sau a apei deversate în zona de cultivare, folosindu-se în acest scop șanțuri sau diguri amplasate înaintea gardurilor. Nu trebuie să existe zone noroioase permanente, care ar putea constitui un habitat pentru melci.

Metode de producție:

Cel puțin anual, o nouă cultură ar trebui creată din semințe pentru a se preveni apariția virusurilor, unele dintre acestea fiind purtate de semințe. Semințele sunt fie semănate direct în răzoare, fie, mai frecvent, în compost sau material similar, în cadrul unei unități de reproducere și crescute până în stadiul primei frunze adevărate (cu o înălțime aproximativă cuprinsă între 3 cm și 5 cm). Cultivarea la începutul verii va necesita noi culturi din semințe pentru a se depăși perioada de înflorire naturală, care are loc în această perioadă a anului. În alte luni, produsul poate fi recoltat din creșteri ulterioare, proces ce permite regenerarea plantei recoltate pentru o nouă cultură. În cazul unei culturi de răsaduri, se vizează plantarea a 8 000-10 000 de plante pe metru pătrat, cu o densitate de recoltare de aproximativ 2 000. Mulți crescători își produc propriile semințe, lăsând unele culturi să înflorească și să producă semințe, însă acestea sunt disponibile la întreprinderile producătoare de semințe.

Însămânțarea directă poate fi realizată manual sau mecanic pe răzoare de producție; în egală măsură, răsadurile produse într-o zonă de reproducere pot fi plantate manual sau mecanic pentru a obține densitățile menționate mai sus la baza răzorului, care poate reține umiditatea bogată în nutrienți ce permite infiltrarea și ancorarea timpurie a rădăcinilor.

Ulterior, apa îmbogățită cu nutrienți este lăsată să curgă la bază, culturile obținând astfel mineralele necesare și oligoelementele esențiale pentru creștere; fluxul de apă este crescut pe măsură ce cultura se apropie de maturitate, pentru a răspunde nevoilor culturii.

Îngrășămintele horticole standard, cu un conținut ridicat de fosfat, sunt utilizate pentru a completa nutrienții din apă și de la baza răzoarelor și sunt aplicate după caz, în funcție de cerințele culturii.

Pentru a fi cultivată în mod tradițional, planta trebuie cultivată în apă curgătoare pură. Cresonul crescut pe sol, care a intrat pe piață în ultimii ani, este cultivat sub folii de plastic sau sticlă în același mod în care se poate cultiva salata verde sau orice alt tip de salată. Deși metoda de producție este complet diferită de „Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” cultivat în apă, cresonul cultivat pe sol este denumit „Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” deoarece arată similar cu acesta și poate trece drept „Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” cultivat în apă. Totuși, acesta nu a fost produs în același mod tradițional; nu este un produs de specialitate obținut în mod tradițional, ci numai una dintre numeroasele tipuri de salate cu frunze produse în mod convențional.

Recoltarea:

„Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” este tăiat pentru vânzare atunci când planta are o lungime cuprinsă între 10 cm și 18 cm și este vândut la legătură, nespălat ori spălat și ambalat. Produsul tradițional în legătură este caracterizat de tulpini pale fără frunze și rădăcină, de 5-6 cm, legate cu o bandă de cauciuc sau o clemă, deasupra căreia frunzele, cu o dimensiune de 2-5 cm, formează „capul” legăturii. Pachetele mai populare de plante spălate conțin tulpini separate de „Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” și sunt, în general, mai puțin mature decât în cazul legăturii, având frunzele mai mici, între 1 cm și 3 cm, aranjate aleatoriu pentru a forma un amestec de tulpini, pețioluri și frunze.

4.3. Descrierea principalelor elemente care conferă caracterul tradițional al produsului [articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament]

Caracterul tradițional al „Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” este dat de metoda sa de producție și a fost asociat cu apa curgătoare timp de mii de ani; de-a lungul istoriei, cultura a fost întotdeauna asociată cu producția acvatică și a rămas nemodificată de selecție și creștere în ceea ce privește morfologia și aroma. Astăzi, arată în continuare identic cu ilustrațiile plantei care datează din vremurile romane.

Conform datelor consemnate, Hipocrate, fondatorul medicinei moderne, a ales amplasamentul primului spital al lumii pe insula Kos, în apropierea unui curs de apă adecvat pentru cultivarea plantei, pe care o considera esențială pentru tratarea pacienților săi. Romanii au cultivat, de asemenea, „Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” în apă curgătoare.

Nicholas Culpeper, în cartea sa intitulată „Complete Herbal”, publicată în 1653, descrie năsturelul ca fiind „cultivat în mici pârâuri de apă curgătoare”.

Prima cultivare comercială a „Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” a fost înregistrată în Regatul Unit, în 1808, plata fiind crescută în mare parte în apele curate, liber curgătoare din sudul Angliei în anii 1800. Este o metodă de producție comercială care s-a menținut, în esență, nemodificată, deși metoda cultivării „Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” în apă curgătoare datează din vremuri romane. În Franța, producția a fost descrisă de Adolphe Chatin în 1866 astfel: „Aceste șanțuri erau o cultură imensă de creson, această cultură fiind realizată de mai mulți ani în surse de apă”.

La sfârșitul anilor 1800, „Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” reprezenta o sursă semnificativă de locuri de muncă și venit, recolta fiind furnizată marilor conurbații din tot nordul Europei. De exemplu, în Regatul Unit, linia de cale ferată a fost extinsă către Alresford, Hampshire, pentru a furniza peste 30 de tone pe săptămână pentru piețele Londrei. Calea ferată cu abur restaurată încă este cunoscută și astăzi drept „Linia năsturelului”.

Există mai multe înregistrări cinematografice din anii 1930, care arată „Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” crescând în ape curgătoare.

În toate țările, planta „Watercress”/„Cresson de Fontaine”/„Berros De Agua”/„Agrião de Água”/„Waterkers”/„Brunnenkresse” tradițională trebuie cultivată în apă curgătoare. Apa de izvor pură care izvorăște din straturile subterane conține toate mineralele necesare pentru cultivare, însă, în mod normal, există o lipsă de fosfor. În nordul Europei, acesta a fost accidental disponibil ca îngrășământ cu fosfat cu eliberare lentă sub formă de zgură alcalină, un produs secundar al procesului tradițional de fabricare a oțelului. Timp de aproape 200 de ani, cultura a fost realizată cu apă de izvor pură, completată cu aplicări la baza răzoarelor de zgură alcalină, care a furnizat îngrășământul cu fosfat și oligoelementele pe care cultura nu le putea găsi în apa curgătoare. În prezent, procesul de fabricare a oțelului s-a schimbat și zgura alcalină nu mai este disponibilă. Prin urmare, în prezent se folosesc îngrășăminte comerciale cu fosfat cu eliberare lentă.

Cultivată în mod tradițional, planta este tăiată din apa curgătoare pură și este caracterizată de frunze moi, umede, cu o culoare verde medie și formă ovală. Tulpinile sunt crocante și pot avea unele rădăcini laterale care se extind din mănunchiurile de frunze către tulpină. Plantele au un gust rezidual caracteristic de muștar; piperat, iute și ușor amar.

(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 401

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 62 27 noiembrie 2019

Cuprins		Pagina
	II Comunicări
	COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2019/C 401/01	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.9599 – Cobepa/Socotec) ( 1 )	1
2019/C 401/02	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.9597 – Cinven/Stichting Barentz Beheer/Barentz) ( 1 )	2
2019/C 401/03	Comunicarea Comisiei de modificare a anexei la Comunicarea Comisiei către statele membre privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul asigurării creditelor la export pe termen scurt	3

	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2019/C 401/04	Rata de schimb a monedei euro — 26 noiembrie 2019	5

	V Anunțuri
	PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI
	Comisia Europeană
2019/C 401/05	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.9618 – La Poste/BRT) Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	6
	ALTE ACTE
	Comisia Europeană
2019/C 401/06	Publicarea unei cereri de înregistrare a unei denumiri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare	8

	Rectificări
	Rectificare la Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.9621 – Suez/Itochu/SFC/EDCO) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( JO C 395, 22.11.2019 )	13


	(1) Text cu relevanță pentru SEE.