Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2019/C 255/01)

Ultima publicație

JO C 246, 22.7.2019

Publicații anterioare

JO C 238, 15.7.2019

JO C 230, 8.7.2019

JO C 220, 1.7.2019

JO C 213, 24.6.2019

JO C 206, 17.6.2019

JO C 187, 3.6.2019

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší správní soud, Conseil du Contentieux des Étrangers — Republica Cehă, Belgia) — M/Ministerstvo vnitra (C-391/16), X (C-77/17), X (C-78/17)/Commissaire général aux réfugiés et aux apatrides

(Cauzele conexate C-391/16, C-77/17 și C-78/17) (1)

(Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Politica privind azilul - Protecție internațională - Directiva 2011/95/UE - Statutul de refugiat - Articolul 14 alineatele (4)-(6) - Refuzul acordării sau revocarea statutului de refugiat în caz de amenințare pentru siguranța sau pentru societatea statului membru gazdă - Validitate - Articolul 18 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 78 alineatul (1) TFUE - Articolul 6 alineatul (3) TUE - Convenția de la Geneva)

(2019/C 255/02)

Limba de procedură: ceha și franceza

Instanța de trimitere

Nejvyšší správní soud, Conseil du Contentieux des Étrangers

Părțile din procedura principală

Reclamanți: M (C-391/16), X (C-77/17), X (C-78/17)

Pârânți: Ministerstvo vnitra (C-391/16), Commissaire général aux réfugiés et aux apatrides (C-77/17), (C-78/17)

Dispozitivul

Examinarea articolului 14 alineatele (4)-(6) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate nu a revelat niciun element de natură să afecteze validitatea acestor dispoziții în raport cu articolul 78 alineatul (1) TFUE și cu articolul 18 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

---

(1)  JO C 350, 26.9.2016

JO C 144, 8.5.2017

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 21 mai 2019 — Comisia Europeană/Ungaria

(Cauza C-235/17) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 63 TFUE - Libera circulație a capitalurilor - Articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Drept de proprietate - Reglementare națională care desființează ex lege și fără despăgubire drepturile de uzufruct asupra unor terenuri agricole și forestiere dobândite anterior de persoane juridice sau de persoane fizice care nu pot dovedi o legătură de rudenie apropiată cu proprietarul)

(2019/C 255/03)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Malferrari și L. Havas, agenți)

Pârâtă: Ungaria (reprezentant: M.Z. Fehér, agent)

Dispozitivul

1)

Prin adoptarea articolului 108 alineatul (1) din mező- és erdőgazdasági földek forgalmáról szóló 2013. évi CXXII. törvénnyel összefüggő egyes rendelkezésekről és átmeneti szabályokról szóló 2013. évi CCXII. törvény (Legea nr. CCXII din 2013 privind dispoziții diverse și măsuri tranzitorii referitoare la Legea nr. CXXII din 2013 privind vânzarea terenurilor agricole și forestiere) și prin desființarea ex lege, în acest mod, a drepturilor de uzufruct asupra unor terenuri agricole și forestiere situate în Ungaria, deținute, în mod direct sau indirect, de resortisanții altor state membre, Ungaria a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor coroborate ale articolului 63 TFUE și ale articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2)	Obligă Ungaria la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 412, 4.12.2017.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 15 mai 2019 — Republica Elenă/Comisia Europeană

(Cauza C-341/17 P) (1)

(Recurs - Fondul european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), secțiunea „Garantare”, Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) - Cheltuieli excluse de la finanțarea Uniunii Europene - Cheltuieli efectuate de Republica Elenă - Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 - Regulamentul (CE) nr. 796/2004 - Schemă de ajutoare pe suprafață - Noțiunea de „pășuni permanente” - Corecții financiare forfetare - Deducerea corecției anterioare)

(2019/C 255/04)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Republica Elenă (reprezentanți: G. Kanellopoulos, A. Vasilopoulou și E. Leftheriotou, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Triantafyllou și A. Sauka, agenți)

Intervenient în susținerea reclamantei: Regatul Spaniei (reprezentant: M. A. Sampol Pucurull, agent)

Dispozitivul

1)

Anulează punctele 2 și 3 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 30 martie 2017, Grecia/Comisia (T 112/15, EU:T:2017:239), în măsura în care, pe de o parte, Tribunalul a respins acțiunea Republicii Elene limitându-și examinarea la corecția pentru anul de cerere 2008 imputată în cadrul exercițiului financiar 2009 în ceea ce privește corecția financiară de 5 % aplicată ajutoarelor din al doilea pilon al politicii agricole comune (PAC), consacrat dezvoltării rurale, și neexaminând corecția pentru anul de cerere 2008 imputată în cadrul exercițiului financiar 2010, în valoare de 5 496 524,54 euro, în ceea ce privește corecția financiară de 5 % aplicată ajutoarelor din al doilea pilon al PAC, consacrat dezvoltării rurale, și, pe de altă parte, în măsura în care s a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată.

2)	Respinge în rest recursul.

3)

Anulează Decizia de punere în aplicare 2014/950/UE a Comisiei din 19 decembrie 2014 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii „Garantare” a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în măsura în care privește luarea în considerare a Deciziei de punere în aplicare 2013/214/UE a Comisiei din 2 mai 2013 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli contractate de statele membre în cadrul secțiunii „Garantare” a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) la calculul valorii corecției de 5 496 524,54 euro, a deducerii de 270 175,45 euro și a incidenței financiare de 5 226 349,09 euro, în privința cheltuielilor efectuate de Republica Elenă în sectorul dezvoltării rurale FEADR Axe 2 (2007-2013, măsuri legate de suprafață) și impuse în cadrul exercițiului financiar 2010 din cauza neregulilor referitoare la sistemul de identificare a parcelelor agricole (LPIS) și la controalele la fața locului (al doilea pilon, anul de cerere 2008).

4)	Republica Elenă și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii în primă instanță și recursului.

5)	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 249, 31.7.2017.

Hotărârea Curții (Camera treia) din 16 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Arbeidshof te Antwerpen — Belgia) — Christa Plessers/PREFACO NV, Belgische Staat

(Cauza C-509/17) (1)

(Trimitere preliminară - Transferuri de întreprinderi - Directiva 2001/23/CE - Articolele 3-5 - Menținerea drepturilor lucrătorilor - Excepții - Procedură de insolvență - Procedură de reorganizare judiciară prin transfer sub autoritatea instanței - Salvarea totală sau parțială a întreprinderii - Legislație națională care autorizează cesionarul, după transfer, să preia lucrătorii aleși de acesta)

(2019/C 255/05)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Arbeidshof te Antwerpen

Părțile din procedura principală

Apelantă: Christa Plessers

Intimate: PREFACO NV, Belgische Staat

Dispozitivul

Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități, în special articolele 3-5 din aceasta, trebuie interpretată în sensul că se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care, în cazul transferului unei întreprinderi intervenit în cadrul unei proceduri de reorganizare judiciară prin transfer sub autoritatea instanței, aplicată în vederea menținerii integrale sau parțiale a cedentului sau a activităților sale, prevede, pentru cesionar, dreptul de a alege lucrătorii pe care dorește să îi preia.

---

(1)  JO C 374, 6.11.2017.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 15 mai 2019 — VM Vermögens-Management GmbH/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), DAT Vermögensmanagement GmbH

(Cauza C-653/17 P) (1)

(Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Regulamentul (UE) 2015/2424 - Procedură de declarare a nulității - Marca verbală Vermögensmanufaktur - Declarare a nulității - Dreptul la un proces echitabil - Examinare din oficiu a faptelor - Retroactivitate - Competența Tribunalului - Motivarea hotărârilor)

(2019/C 255/06)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: VM Vermögens-Management GmbH (reprezentanți: T. Dolde și P. Homann, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: S. Hanne, agent), DAT Vermögensmanagement GmbH

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	VM Vermögens-Management GmbH suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 94, 12.3.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Centrale Raad van Beroep — Țările de Jos) — Domul Çoban/Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen

(Cauza C-677/17) (1)

(Trimitere preliminară - Acordul de asociere CEE Turcia - Protocol adițional - Articolul 59 - Decizia nr. 3/80 - Securitatea socială a lucrătorilor migranți - Eliminarea clauzelor de reședință - Articolul 6 - Prestație de invaliditate - Retragere - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Prestații speciale în numerar de tip necontributiv - Condiția privind reședința - Directiva 2003/109/CE - Statutul de rezident pe termen lung)

(2019/C 255/07)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Centrale Raad van Beroep

Părțile din procedura principală

Apelant: Domnul Çoban

Intimat: Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Decizia nr. 3/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind aplicarea regimurilor de securitate socială ale statelor membre ale Comunităților Europene în raport cu lucrătorii turci și cu membrii familiilor acestora coroborat cu articolul 59 din Protocolul adițional semnat la 23 noiembrie 1970 la Bruxelles și încheiat, aprobat și confirmat în numele Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2760/72 al Consiliului din 19 decembrie 1972 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziții naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care elimină beneficiul unei prestații complementare acordat unui resortisant turc care se întoarce în țara sa de origine și care este titular, la data plecării sale din statul membru gazdă, al statutului de rezident pe termen lung, în sensul Directivei 2003/109 a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung.

---

(1)  JO C 94, 12.3.2018.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht München I — Gemania) — Conti 11. Container Schiffahrts-GmbH & Co. KG MS „MSC Flaminia”/Land Niedersachsen

(Cauza C-689/17) (1)

(Trimitere preliminară - Mediu - Transfer de deșeuri - Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 - Deșeuri care fac obiectul procedurii de notificare și de acord scrise prealabile - Transferuri în interiorul Uniunii Europene - Articolul 1 alineatul (3) litera (b) - Excludere din domeniul de aplicare - Deșeuri produse la bordul unor nave - Deșeuri produse la bordul unei nave ca urmare a unei avarii)

(2019/C 255/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht München I

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Conti 11. Container Schiffahrts-GmbH & Co. KG MS „MSC Flaminia”

Pârât: Land Niedersachsen

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri trebuie interpretat în sensul că reziduuri sub formă de deșeuri și de apă de stingere a incendiilor amestecată cu nămol și cu reziduuri de încărcătură, precum cele în discuție în litigiul principal, cauzate de o avarie survenită la bordul unei nave, trebuie considerate deșeuri produse la bordul navelor, în sensul acestei dispoziții, care sunt, prin urmare, excluse din domeniul de aplicare al regulamentului menționat până în momentul în care acestea sunt descărcate pentru a fi recuperate sau eliminate.

---

(1)  JO C 94, 12.3.2018.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 15 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas — Lituania) — AB „Achema”, AB „Orlen Lietuva”, AB „Lifosa”/Valstybinė kainų ir energetikos kontrolės komisija (VKEKK)

(Cauza C-706/17) (1)

(„Trimitere preliminară - Ajutoare de stat - Noțiunea de „ajutoare acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat” - Măsuri pentru compensarea prestatorilor de servicii de interes public din sectorul energiei electrice - Noțiunile „ajutoare care afectează schimburile comerciale dintre statele membre” și „care denaturează sau amenință să denatureze concurența” - Noțiunea de „avantaj selectiv” - Serviciu de interes economic general - Compensarea costurilor inerente executării unor obligații de serviciu public)

(2019/C 255/09)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Apelante: AB „Achema”, AB „Orlen Lietuva”, AB „Lifosa”

Intimată: Valstybinė kainų ir energetikos kontrolės komisija (VKEKK)

Cu participarea: Lietuvos Respublikos energetikos ministerija, UAB „Baltpool”

Dispozitivul

1)	Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că fondurile destinate finanțării unei scheme de servicii de interes public, precum serviciile de interes public în sectorul energiei electrice, constituie resurse de stat, în sensul acestei dispoziții.

2)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că, atunci când operatorii de rețele de distribuție și de transport beneficiază de fonduri destinate finanțării serviciilor de interes public în sectorul energiei electrice pentru compensarea pierderilor suportate ca urmare a obligației de a achiziționa energia electrică de la anumiți producători de energie electrică la un tarif fix și de echilibrare a acesteia, compensarea menționată constituie un avantaj, în sensul acestei dispoziții, acordat producătorilor de energie electrică.

3)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că, într-o situație precum cea din litigiul principal, trebuie să se considere că fonduri precum fondurile destinate anumitor prestatori de servicii de interes public din sectorul energiei electrice le acordă acestora un avantaj selectiv, în sensul acestei dispoziții, și sunt de natură să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre.

4)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că o intervenție a statului precum schema de servicii publice în sectorul energiei electrice nu trebuie considerată o compensație care reprezintă contraprestația serviciilor prestate de întreprinderile beneficiare în executarea obligațiilor de serviciu public, în sensul Hotărârii din 24 iulie 2003, Altmark Trans și Regierungspräsidium Magdeburg (C-280/00, EU:C:2003:415), în afară de cazul în care în care instanța de trimitere constată că unul sau altul dintre serviciile de interes public din sectorul energiei electrice îndeplinește în mod efectiv cele patru condiții enunțate la punctele 88-93 din această hotărâre.

5)	Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că trebuie să se considere că o intervenție a statului precum schema de servicii de interes public în sectorul energiei electrice denaturează sau este de natură să denatureze concurența.

---

(1)  JO C 94, 12.3.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 23 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Norderstedt — Germania) — Christian Fülla/Toolport GmbH

(Cauza C-52/18) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 1999/44/CE - Neconformitatea bunului livrat - Articolul 3 - Dreptul consumatorului la repunerea în conformitate a bunului, gratuit, într-un termen rezonabil și fără niciun inconvenient semnificativ - Stabilirea locului în care consumatorul are obligația de a pune un bun cumpărat la distanță la dispoziția vânzătorului pentru repunerea sa în conformitate - Noțiunea de repunere în conformitate, „gratuit”, a bunului - Dreptul consumatorului la rezoluțiunea contractului)

(2019/C 255/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Norderstedt

Părțile din procedura principală

Reclamant: Christian Fülla

Pârâtă: Toolport GmbH

Dispozitivul

1)

Articolul 3 alineatul (3) din Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe trebuie interpretat în sensul că statele membre rămân competente pentru a stabili locul în care consumatorul are obligația să pună un bun cumpărat la distanță la dispoziția vânzătorului pentru repunerea sa în conformitate, în temeiul acestei dispoziții. Acest loc trebuie să fie de natură să asigure o repunere în conformitate gratuit, într-un termen rezonabil și fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, ținând seama de natura bunului și de scopul pentru care consumatorul a solicitat bunul în cauză. În această privință, instanța națională are obligația să efectueze o interpretare conformă cu Directiva 1999/44, inclusiv, dacă este cazul, să modifice o jurisprudență consacrată dacă aceasta se întemeiază pe o interpretare a dreptului național incompatibilă cu obiectivele acestei directive.

2)

Articolul 3 alineatele (2)-(4) din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că dreptul consumatorului la o repunere în conformitate, „gratuit”, a bunului cumpărat la distanță nu include obligația vânzătorului de a plăti în avans cheltuielile de transport al acestui bun spre sediul respectivului vânzător în vederea repunerii în conformitate menționate atât timp cât plata în avans a acestor cheltuieli de către consumator nu constituie o sarcină de natură să îl descurajeze să își invoce drepturile, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale.

3)

Dispozițiile articolului 3 alineatul (3) coroborate cu cele ale articolului 3 alineatul (5) a doua liniuță din Directiva 1999/44 trebuie interpretate în sensul că, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, consumatorul care a informat vânzătorul cu privire la neconformitatea bunului cumpărat la distanță al cărui transport spre sediul vânzătorului risca să prezinte pentru acesta un inconvenient semnificativ și care a pus acest bun la dispoziția vânzătorului la domiciliul său pentru repunerea sa în conformitate are dreptul la rezoluțiunea contractului ca urmare a unei lipse a despăgubirii într-un termen rezonabil în cazul în care vânzătorul nu a luat nicio măsură adecvată pentru a repune în conformitate bunul menționat, inclusiv cea de a informa consumatorul cu privire la locul în care acest bun trebuie să fie pus la dispoziția sa pentru respectiva repunere în conformitate. În această privință, revine instanței naționale sarcina ca, prin intermediul unei interpretări conforme cu Directiva 1999/44, să garanteze dreptul acestui consumator la rezoluțiunea contractului.

---

(1)  JO C 152, 30.4.2018.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Nacional — Spania) — Federación de Servicios de Comisiones Obreras (CCOO)/Deutsche Bank SAE

(Cauza C-55/18) (1)

(Trimitere preliminară - Politica socială - Protecția securității și a sănătății lucrătorilor - Organizarea timpului de lucru - Articolul 31 alineatul (2) de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Directiva 2003/88/CE - Articolele 3 și 5 - Repaus zilnic și săptămânal - Articolul 6 - Timp de lucru maxim săptămânal - Directiva 89/391/CEE - Securitatea și sănătatea lucrătorilor la locul de muncă - Obligația de a institui un sistem care să permită măsurarea duratei timpului de lucru zilnic efectuat de fiecare lucrător)

(2019/C 255/11)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Nacional

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Federación de Servicios de Comisiones Obreras (CCOO)

Pârâtă: Deutsche Bank SAE

cu participarea: Federación Estatal de Servicios de la Unión General de Trabajadores (FES-UGT), Confederación General del Trabajo (CGT), Confederación Solidaridad de Trabajadores Vascos (ELA), Confederación Intersindical Galega (CIG)

Dispozitivul

Articolele 3, 5 și 6 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, citite în lumina articolului 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a articolului 4 alineatul (1), a articolului 11 alineatul (3) și a articolului 16 alineatul (3) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru care, potrivit interpretării care este dată acesteia de către jurisprudența națională, nu impune angajatorilor obligația de a institui un sistem care să permită măsurarea duratei timpului de lucru zilnic efectuat de fiecare lucrător.

---

(1)  JO C 152, 30.04.2018.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 15 mai 2019 — Comisia Europeană/Sabine Tuerck

(Cauza C-132/18 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Pensii - Transferul drepturilor de pensie dobândit într-un sistem de pensii național către sistemul de pensii al Uniunii Europene - Deducerea aprecierii care a intervenit între data la care a fost depusă cererea de transfer și data realizării efective a transferului)

(2019/C 255/12)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara, B. Mongin și L. Radu Bouyon, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Sabine Tuerck (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 161, 7.5.2018.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 16 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Vestre Landsret — Danemarca) — Skatteministeriet/Estron A/S

(Cauza C-138/18) (1)

(Trimitere preliminară - Tariful vamal comun - Clasificare tarifară - Conectori pentru aparate auditive - Părți și accesorii - Nomenclatura combinată - Subpozițiile 85444290, 90214000 și 90219010)

(2019/C 255/13)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamant: Skatteministeriet

Pârâtă: Estron A/S

Dispozitivul

1)

Nota 2 litera (a) din capitolul 90 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1031/2008 al Comisiei din 19 septembrie 2008, coroborată cu regulile generale 1 și 6 pentru interpretarea Nomenclaturii combinate trebuie interpretată în sensul că expresia „părțile și accesoriile care constau din articolele menționate la una dintre pozițiile acestui capitol sau de la capitolele 84, 85 sau 91”, pe care o conține, se referă doar la pozițiile cu patru cifre din aceste capitole.

2)	Revine instanței de trimitere sarcina de a efectua clasificarea tarifară a conectorilor pentru aparate auditive în discuție în litigiul principal în raport cu elementele furnizate de Curte ca răspuns la întrebările care i-au fost adresate de instanța de trimitere.

3)

Nota 1 litera (m) din secțiunea XVI din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul nr. 2658/87, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1031/2008, trebuie interpretată în sensul că, dacă o marfă se încadrează în capitolul 90 din Nomenclatura combinată, ea nu se poate încadra și în capitolele 84 și 85 din aceasta.

---

(1)  JO C 166, 14.5.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 mai 2019 — CJ/Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)

(Cauza C-170/18 P) (1)

(„Recurs - Funcție publică - Agent contractual - Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor - Contract pe perioadă determinată - Reziliere a contractului - Executarea unei hotărâri a Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene - Autoritate de lucru judecat printr-o hotărâre de anulare - limite”)

(2019/C 255/14)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent(ă): CJ (reprezentant: V. Kolias, dikogoros)

Cealaltă parte din procedură: Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) (reprezentanți: J. Mannheim și A. Daume, agenți, aistați de D. Waelbroeck și A. Duron, avocați)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Îl obligă pe CJ la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 301, 27.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 16 mai 2019 — Asociación de la pesca y acuicultura del entorno de Doñana y del Bajo Guadalquívir (Pebagua)/Comisia Europeană

(Cauza C-204/18 P) (1)

(Recurs - Mediu - Prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive - Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1141 - Adoptare a unei liste a speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune - Includerea speciei Procambarus clarkii)

(2019/C 255/15)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Asociación de la pesca y acuicultura del entorno de Doñana y del Bajo Guadalquívir (Pebagua) (reprezentant: A. Uceda Sosa, abogado)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Němečková și C. Hermes, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Asociación de la pesca y acuicultura del entorno de Doñana y del Bajo Guadalquivir (Pebagua) la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 268, 30.07.2018.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 22 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Hamburg — Germania) — Krohn & Schröder GmbH/Hauptzollamt Hamburg-Hafen

(Cauza C-226/18) (1)

(Trimitere preliminară - Uniunea vamală - Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 - Articolul 212a - Proceduri de import - Datorie vamală - Scutire - Dumping - Subvenții - Importuri de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză - Regulamentele de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 și (UE) nr. 1239/2013 de instituire a unei taxe antidumping și a unui taxe compensatorii - Scutiri)

(2019/C 255/16)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Krohn & Schröder GmbH

Pârât: Hauptzollamt Hamburg-Hafen

Dispozitivul

1)

Articolul 212a din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 648/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005, trebuie interpretat în sensul că se aplică scutirilor de taxe antidumping și de taxe compensatorii prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse pentru importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză și, respectiv, la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză.

2)

Articolul 212a du Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 648/2005, trebuie interpretat în sensul că, atunci când se aplică unei datorii vamale care a luat naștere în temeiul articolului 204 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat, ca urmare a depășirii termenului prevăzut la articolul 49 alineatul (1) din regulamentul menționat, condiția prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 nu este îndeplinită în cazul în care societatea afiliată celei cuprinse în enumerarea din anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE a Comisiei din 4 decembrie 2013 de confirmare a acceptării unui angajament oferit în legătură cu procedurile antidumping și antisubvenție privind importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză pentru perioada de aplicare a măsurilor definitive, care a fabricat, a expediat și a facturat mărfurile în cauză, nu a acționat în calitate de importator al acestor mărfuri și nu le-a pus în liberă circulație, deși avea intenția de a face acest lucru și a recepționat efectiv mărfurile menționate.

---

(1)  JO C 268, 30.7.2018.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 15 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny — Polonia) — Vega International Car Transport and Logistic — Trading GmbH/Dyrektor Izby Skarbowej w Warszawie

(Cauza C-235/18) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 135 alineatul (1) litera (b) - Livrare de bunuri - Scutiri pentru alte activități - Acordare și negociere de credite - Carduri de carburant)

(2019/C 255/17)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Recurentă: Vega International Car Transport and Logistic — Trading GmbH

Intimat: Dyrektor Izby Skarbowej w Warszawie

Dispozitivul

Articolul 135 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele din cauza principală, punerea la dispoziția filialelor a unor carduri de carburant de către o societate mamă, ceea ce face posibilă pentru filiale alimentarea cu carburant a vehiculelor al căror transport îl asigură, poate fi calificată drept serviciu de acordare de credite scutit de taxa pe valoarea adăugată potrivit acestei dispoziții.

---

(1)  JO C 231, 2.7.2018.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 15 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Krajský soud v Ostravě — pobočka v Olomouci — Republica Cehă) — KORADO, a.s./Generální ředitelství cel

(Cauza C-306/18) (1)

(Trimitere preliminară - Tariful vamal comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura combinată - Piese din oțel sudate - Radiatoare pentru încălzirea centrală, cu încălzire neelectrică - Pozițiile 7307 și 7322 - Noțiunile de „părți” de radiatoare și „accesorii de țevărie” - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/23 - Validitate)

(2019/C 255/18)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Krajský soud v Ostravě — pobočka v Olomouci

Părțile din procedura principală

Reclamantă: KORADO, a.s.

Pârâtă: Generální ředitelství cel

Dispozitivul

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1101/2014 al Comisiei din 16 octombrie 2014, trebuie interpretată în sensul că piesele din oțel sudate precum cele în discuție în litigiul principal trebuie, sub rezerva aprecierii de către instanța de trimitere a tuturor elementelor de fapt de care dispune, să fie clasificate la poziția 7307 din Nomenclatura combinată ca „accesorii de țevărie”.

---

(1)  JO C 240, 9.7.2018.

Recurs introdus la 18 decembrie 2018 de FCA US LLC împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 18 octombrie 2018 în cauza T-109/17, FCA US/EUIPO — Busbridge

(Cauza C-795/18 P)

(2019/C 255/19)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: FCA US LLC (reprezentant: C. Morcom, QC)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Prin Ordonanța din 20 iunie 2019, Curtea de Justiție (Camera a șaptea) a declarat recursul inadmisibil.

Recurs introdus la 18 decembrie 2018 de Saga Furs Oyj împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a treia) din 12 octombrie 2018 în cauza T-313/18, Saga Furs/EUIPO — Support Design

(Cauza C-805/18 P)

(2019/C 255/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Saga Furs Oyj (reprezentant: J. Kaulo, luvan saanut oikeudenkäyntiavustaja)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Support Design AB

Prin Ordonanța din 12 iunie 2019, Curtea de Justiție (Camera a opta) a declarat recursul inadmisibil.

Recurs introdus la 21 decembrie 2018 de OY împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 octombrie 2018 în cauza T-605/16, OY/Comisia

(Cauza C-816/18 P)

(2019/C 255/21)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: OY (reprezentanți: S. Rodrigues și N. Flandin, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Prin Ordonanța din 12 iunie 2019, Curtea de Justiție (Camera a opta) a declarat recursul inadmisibil.

Recurs introdus la 27 decembrie 2018 de Linak A/S împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 18 octombrie 2018 în cauza T-368/17, Linak/EUIPO — ChangZhou Kaidi Electrical

(Cauza C-820/18 P)

(2019/C 255/22)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Linak A/S (reprezentant(ți): V. von Bomhard și J. Fuhrmann, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Prin Ordonanța din 19 iunie 2019 Curtea de Justiție (Camera a zecea) a reținut că recursul era inadmisibil.

Recurs introdus la 27 decembrie 2018 de Linak A/S împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 18 octombrie 2018 în cauza T-367/17, Linak/EUIPO — ChangZhou Kaidi Electrical

(Cauza C-821/18 P)

(2019/C 255/23)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Linak A/S (reprezentanți: V. von Bomhard și J. Fuhrmann, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Prin Ordonanța din 19 iunie 2019 Curtea de Justiție (Camera a zecea) a reținut că recursul era inadmisibil.

Recurs introdus la 27 decembrie 2018 de Aldo Supermarkets împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 25 octombrie 2019 în cauza T-359/17, Aldo Supermarkets/EUIPO — Aldi Einkauf

(Cauza C-822/18 P)

(2019/C 255/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Aldo Supermarkets (reprezentant: M. Thewes, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Aldi Einkauf GmbH & Co. OHG

Prin Ordonanța din 4 iunie 2019, Curtea de Justiție (Camera a șasea) a declarat recursul inadmisibil.

Recurs introdus la 15 aprilie 2019 de Boudewijn Schokker împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 8 februarie 2019 în cauza T-817/17, Schokker/AESA

(Cauza C-310/19 P)

(2019/C 255/25)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Boudewijn Schokker (reprezentanți: T. Martin, S. Orlandi, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Uniunii Europene pentru Siguranță a Aviației (AESA)

Concluziile recurentului

—	Anularea Ordonanței din 8 februarie 2019 în cauza T-817/17, Schokker/AESA;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—	amânarea pronunțării cu privire la cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit recurentului, în primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a respins acțiunea pentru un motiv pe care l-a invocat din oficiu și l-a calificat eronat drept „vădit”. Astfel, Tribunalul a încălcat articolul 126 din Regulamentul său de procedură și dreptul la apărare al recurentului.

Recurentul susține, în al doilea rând, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că nu ar fi relevant să se controleze motivele retragerii ofertei de muncă în litigiu întrucât o ofertă de muncă poate fi retrasă în orice moment și fără nicio condiție.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Hamburg (Germania) la 19 aprilie 2019 — eurocylinder systems AG/Hauptzollamt Hamburg

(Cauza C-324/19)

(2019/C 255/26)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: eurocylinder systems AG

Pârât: Hauptzollamt Hamburg

Întrebarea preliminară

Este valid Regulamentul (CE) nr. 926/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile anumitor țevi și tuburi fără sudură, din fier sau oțel, originare din Republica Populară Chineză (1)?

---

(1)  JO 2009, L 262, p. 19.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 23 aprilie 2019 — Staatssecretaris van Financiën/X

(Cauza C-331/19)

(2019/C 255/27)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Recurent: Staatssecretaris van Financiën

Intimat: X

Întrebările preliminare

1)

Noțiunea „alimente destinate consumului uman”, utilizată la punctul 1 din anexa III la Directiva 2006/112/CE (1), trebuie interpretată în sensul că, în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (2) al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, aceasta include orice substanță sau produs, indiferent dacă este prelucrat, parțial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevăzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni? În cazul unui răspuns negativ la această întrebare, în acest caz, cum trebuie definită în mod concret această noțiune?

2)	În cazul în care produse comestibile sau de băut nu pot fi considerate alimente destinate consumului uman, pe baza căror criterii trebuie, în acest caz, să se aprecieze dacă asemenea produse pot fi considerate ca fiind produse utilizate în mod normal pentru a completa sau înlocui alimentele?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO 2002, L 31, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 68).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Înalta Curte de Casație și Justiție (România) la data de 25 aprilie 2019 — SC Romenergo SA, Aris Capital SA/Autoritatea de Supraveghere Financiară

(Cauza C-339/19)

(2019/C 255/28)

Limba de procedură: română

Instanța de trimitere

Înalta Curte de Casație și Justiție

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: SC Romenergo SA, Aris Capital SA

Pârâtă: Autoritatea de Supraveghere Financiară

Întrebarea preliminară

Prevederile articolului 63 și următoarele TFUE coroborate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (2) din Directiva 2004/25/CE (1) și cu dispozițiile articolului 87 din Directiva 2001/34/CE (2) trebuie interpretate în sensul că se opun cadrului legislativ național [în cazul de față dispozițiile articolului 2 alineatul (3) litera j) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006] prin care este instituită o prezumție legală de concertare a deținerilor în cadrul unor societăți ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și prin care sunt asimilate unor fonduri de investiții alternative (denumite societăți de investiții financiare — S.I.F.) cu privire la:

1.	persoane care au derulat sau care derulează operațiuni economice împreună, cu sau fără legătură cu piața de capital, și

2.	persoane care în derularea unor operațiuni economice utilizează resurse financiare având aceeași sursă sau care provin de la entități diferite care sunt persoane implicate?

---

(1)  Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare (JO 2004, L 142, p. 12, Ediție specială 17/vol. 2, p. 44).

(2)  Directiva 2001/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori și informațiile care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare (JO 2001, L 184, p. 1, Ediție specială 06/vol. 4, p. 43).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 30 aprilie 2019 — MH Müller Handels GmbH/MJ

(Cauza C-341/19)

(2019/C 255/29)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Pârâtă, apelantă și recurentă: MH Müller Handels GmbH

Reclamantă, intimată în apel și intimată în recurs: MJ

Întrebările preliminare

1)

O discriminare indirectă constatată pe motive de apartenență religioasă în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78/CE (1) și care se bazează de o normă internă a unei întreprinderi private are caracter adecvat numai dacă această normă interzice purtarea tuturor semnelor vizibile care exprimă convingeri religioase, politice sau filozofice, și nu numai a celor ostentative și de mari dimensiuni?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: a) Articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78/CE trebuie interpretat în sensul că drepturile prevăzute la articolul 10 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 9 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale trebuie să fie luate în considerare pentru a examina dacă o discriminare indirectă pe motive de apartenență religioasă are caracter adecvat în temeiul unei norme interne a unei întreprinderi private care interzice purtarea unor semne ostentative și de mari dimensiuni care exprimă convingeri religioase, politice sau filozofice? b) Articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78/CE trebuie interpretat în sensul că dispozițiile constituționale naționale care protejează libertatea de religie trebuie să fie luate în considerare ca dispoziții mai favorabile în sensul articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE, pentru a examina dacă o discriminare indirectă pe motive de apartenență religioasă are caracter adecvat în temeiul unei norme interne a unei întreprinderi private care interzice purtarea unor semne ostentative și de mari dimensiuni care exprimă convingeri religioase, politice sau filozofice?

3)

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare literele a) și b):   La examinarea unei instrucțiuni în temeiul unei norme interne a unei întreprinderi private care interzice purtarea unor semne ostentative și de mari dimensiuni care exprimă convingeri religioase, politice sau filozofice, dispozițiile constituționale naționale care protejează libertatea de religie trebuie să rămână neaplicate în virtutea dreptului primar al Uniunii, chiar dacă dreptul primar al Uniunii, precum articolul 16 din cartă, recunoaște normele juridice și practicile naționale?

---

(1)  Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7)

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Düsseldorf (Germania) la 16 aprilie 2019 — EUflight.de GmbH/Eurowings GmbH

(Cauza C-345/19)

(2019/C 255/30)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: EUflight.de GmbH

Pârâtă: Eurowings GmbH

Întrebările preliminare

1)

Articolele 4, 5, 6 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) trebuie interpretate în sensul că pasagerii transportați cu zborul rezervat spre destinația finală cu mai mult de o oră mai devreme decât ora de plecare prevăzută inițial au dreptul la plata unei compensații în temeiul aplicării prin analogie a articolului 7 din acest regulament?

2)	Această compensație poate fi redusă în temeiul articolului 7 alineatul (2) din regulamentul menționat în funcție de distanța de zbor, dacă ora de sosire este anterioară întârzierilor la sosire prevăzute de această dispoziție sau chiar anterioară orei de sosire prevăzute inițial?

3)	Posibilitatea reducerii compensației este exclusă dacă diferența dintre ora de plecare a zborului și ora de plecare inițial prevăzută depășește limitele stabilite la articolul 7 alineatul (2) pentru întârzieri (cu alte cuvinte, mai mult de două, de trei sau de patru ore)?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Köln (Germania) la 6 mai 2019 — Interseroh Dienstleistungs GmbH/Land Nordrhein-Westfalen

(Cauza C-353/19)

(2019/C 255/31)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Köln (Germania)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Interseroh Dienstleistungs GmbH

Pârât: Land Nordrhein-Westfalen (Germania)

Întrebările preliminare

1)

a) Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (1), în special anexa III la acesta coroborată cu rubrica B3020 din anexa IX la Convenția de la Basel (2) trebuie interpretat în sensul că liniuțele cuprinse la această rubrică reprezintă diferite rubrici unice în sensul Regulamentului nr. 1013/2006? b) În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1) litera a):   Rubrica B 3020 conține deșeuri amestecate de hârtie și carton, care — precum deșeurile în discuție în litigiul principal — pe lângă ambalajele ușoare din hârtie și carton cuprinde și ambalaje pentru lichide din carton lipite/laminate?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1) litera b): a) Rubrica B 30 20, în special a patra liniuță a acesteia, trebuie interpretată în sensul că deșeurile respective nu trebuie să conțină nicio materie străină, cu alte cuvinte că un deșeu nu poate fi încadrat la această rubrică dacă conține alte materii decât deșeuri și resturi de hârtie sau carton (materii străine), indiferent de cantitatea și de periculozitatea acestora? b) În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 2) litera a):   Prezența unor materii străine într-un deșeu se poate opune, din cauza, în special, a cantității lor, ca acest deșeu să se încadreze la rubrica B3020, în special la a patra liniuță a acesteia, chiar și atunci când condițiile prevăzute la așa-numitul „chapeau” al anexei III la Regulamentul nr. 1013/2006 nu sunt întrunite, cu alte cuvinte acest deșeu este contaminat de alte materii într-o măsură care nu crește riscurile asociate acestui deșeu astfel încât acesta să trebuiască să fie supus procedurii de notificare și de consimțământ scrise prealabile, ținând seama de criteriile de pericol care figurează la anexa III la Directiva 2008/98/CE (3) și care nu împiedică ca acest deșeu să fie recuperat ecologic rațional?

3)

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1) litera b): a) Punctul 3 litera (g) din anexa IIIA la Regulamentul nr. 1013/2006 trebuie interpretat în sensul că amestecurile de deșeuri respective nu trebuie să conțină nicio materie străină, cu alte cuvinte că un amestec de deșeuri nu se poate încadra la acest punct dacă conține alte deșeuri decât deșeurile enumerate la primele trei liniuțe ale rubricii B 3020 (materii străine), indiferent de cantitatea și de periculozitatea acestora? b) În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 3) litera a):   Materiile străine a căror prezență nu exclude în orice caz încadrarea la punctul 3 litera (g) din anexa IIIA la Regulamentul nr. 1013/2006 cuprind și deșeuri care, luate în considerare în mod separat, s-ar încadra la a patra liniuță a rubricii B 3020?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO 2006, L 190, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 172).

(2)  Convenția de la Basel din 22 martie 1989 privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora.

(3)  Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO 2008, L 312, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sofiyski rayonen sad (Bulgaria) la 8 mai 2019 — „BOSOLAR” EOOD/„CHEZ ELEKTRO BULGARIA” AD

(Cauza C-366/19)

(2019/C 255/32)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Sofiyski rayonen sad

Părțile din procedura principală

Reclamantă: „BOSOLAR” EOOD

Pârâtă:„CHEZ ELEKTRO BULGARIA” AD

Întrebările preliminare

1)

Articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care reglementează dreptul la libertatea de a desfășura o activitate comercială în cadrul ordinii juridice a Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții de drept național, cum ar fi articolul 18 din Prehodni i zaklyuchitelni razporedbi na Zakona za izmenenie i dopalnenie na zakona za Energetikata (Dispoziții tranzitorii și finale ale legii de modificare și de completare a legii privind energia, denumită în continuare „PZR ZIDZE”), potrivit căruia, în pofida contractului încheiat și a raportului contractual existent, care fac obiectul dispozițiilor speciale din dreptul aplicabil, unul dintre elementele contractuale principale (prețul) este modificat, printr-un act legislativ, în favoarea uneia dintre părțile contractante?

2)

Principiul securității juridice trebuie interpretat în sensul că se opune unei noi reglementări a raporturilor juridice create în temeiul dispozițiilor speciale între particulari sau între stat și particulari, în cazul în care această nouă reglementare are un efect negativ asupra așteptărilor legitime ale particularilor și asupra drepturilor deja dobândite de aceștia?

3)

Principiul protecției încrederii legitime, unul dintre principiile fundamentale ale dreptului Uniunii având în vedere Hotărârea Curții de Justiție din 10 septembrie 2009, Plantanol (C-201/08, EU:C:2009:539), trebuie interpretat în sensul că un stat membru nu poate modifica regimul juridic aplicabil pentru producția de energie electrică din surse regenerabile fără o garantare suficientă a predictibilității, prin faptul că revocă înainte de termen măsurile legale prevăzute în vederea stimulării producerii de energie electrică din surse regenerabile, măsuri care sunt legate de contractele de cumpărare de energie electrică pe termen lung, contrar condițiilor în care actorii privați au făcut investiții în producerea de energie electrică din surse regenerabile și au încheiat contracte de cumpărare de energie electrică pe termen lung cu întreprinderi de furnizare de energie electrică reglementate de stat?

4)

Articolele 3 și 4 din Directiva 2009/28/CE (1) privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, având în vedere considerentele (8) și (14) ale directivei, trebuie interpretate în sensul că acestea obligă statele membre ca, prin măsurile naționale de transpunere a directivei, să garanteze securitatea juridică pentru investitori în domeniul producerii de energie electrică produse din surse regenerabile, inclusiv de energie solară? În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare: potrivit articolelor 3 și 4, coroborat cu considerentele (8) și (14) ale Directivei 2009/28/CE, este admisibilă o normă națională precum articolul 18 din PZR ZIDZE, care modifică în mod substanțial condițiile preferențiale privind achiziționarea energiei electrice produse din surse regenerabile, de asemenea în ceea ce privește contractele pe termen lung de cumpărare a energiei electrice provenite din astfel de surse, care au fost deja încheiate în conformitate cu măsurile naționale adoptate inițial în scopul transpunerii directivei?

5)

Cum trebuie să fie interpretată noțiunea de „stat membru”, în scopul punerii în aplicare a dreptului Uniunii la nivel național? Luând în considerare Hotărârea Curții de Justiție din 12 iulie 1990, Foster și alții (C-188/89, EU:C:1990:313), precum și hotărârile ulterioare ale Curții de Justiție în cadrul acestei linii a jurisprudenței, include această noțiune, de asemenea, prestatorul unui serviciu de interes economic general (furnizarea de energie electrică), cum este întreprinderea pârâtă în procedura judiciară pendinte, căreia îi este transferată, în condițiile stabilite prin lege, prestarea acestui serviciu în temeiul unui act al unei autorități publice și sub supravegherea autorității respective?

---

(1)  Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO 2009, L 140, p. 16).

Cerere de decizie preliminară introdusă de International Protection Appeals Tribunal (Irlanda) la 16 mai 2019 — R.A.T. și D.S./Minister for Justice and Equality

(Cauza C-385/19)

(2019/C 255/33)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

International Protection Appeals Tribunal

Părțile din procedura principală

Reclamanți: R.A.T. și D.S.

Pârât: Minister for Justice and Equality

Întrebările preliminare

1)	Articolul 15 din Directiva 2013/33/UE (1) are în vedere categorii distincte de „solicitanți”?

2)	Ce tip de comportamente conduc la o întârziere care poate fi atribuită solicitantului în sensul articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2013/33/UE?

---

(1)  Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO 2013, L 180, p. 96).

Acțiune introdusă la 23 mai 2019 — Comisia Europeană/Ungaria

(Cauza C-400/19)

(2019/C 255/34)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Sipos, A. Lewis și E. Manhaeve, agenți)

Pârâtă: Ungaria

Concluziile reclamantei

Comisia solicită Curții:

—

declararea faptului că, prin limitarea stabilirii libere a prețurilor de vânzare a produselor agricole și alimentare, având în vedere în special articolul 3 alineatul 2 litera u) din mezőgazdasági és élelmiszeripari termékek vonatkozásában a beszállítókkal szemben alkalmazott tisztességtelen forgalmazói magatartás tilalmáról szóló, 2009. évi XCV. törvény (Legea XCV din 2009 privind interzicerea practicilor comerciale neloiale ale furnizorilor în legătură cu produsele agricole și alimentare), Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 34 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și l Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole (1);

—	obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Legea XCV din 2009 privind interzicerea practicilor comerciale neloiale ale furnizorilor în legătură cu produsele agricole și alimentare (denumită în continuare „Tfmtv”) a introdus dispoziții sectoriale referitoare la stabilirea prețurilor de vânzare cu amănuntul a produselor în discuție.

Comisia consideră că articolul 3 alineatul 2 litera u) din Tfmtv nu se referă la caracteristicile produselor agricole și alimentare, ci exclusiv la modalitățile de vânzare a acestora, motiv pentru care trebuie să fie considerată ca referindu-se la modalități de vânzare în sensul Hotărârii Keck și Mithouard (a se vedea Hotărârea din 24 noiembrie 1993, Keck și Mithouard, cauzele conexate C-267/91 și C-268/91, EU:C:1993:905). Analiza efectelor acestei măsuri permite să se afirme că ea este o restricție cantitativă în privința schimburilor comerciale între statele membre în sensul articolului 34 TFUE.

În opinia Comisiei, articolul 3 alineatul 2 litera u) din Tfmtv nu afectează, în realitate, în mod asemănător vânzarea produselor naționale și a celor importate și nu reprezintă o măsură proporțională prin raportare la niciun obiectiv legitim cu care este asociată.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și l Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour du travail de Liège (Belgia) la 24 mai 2019 — LM/Centre public d'action sociale de Seraing

(Cauza C-402/19)

(2019/C 255/35)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour du travail de Liège

Părțile din procedura principală

Reclamant: LM

Pârât: Centre public d'action sociale de Seraing

Întrebarea preliminară

„Articolul 57 alineatul 2 primul paragraf punctul 1o din Legea organică belgiană din 8 iulie 1976 privind centrele publice de acțiune socială este contrar articolelor 5 și 13 din Directiva 2008/115/CE (1), coroborate cu articolul 19 alineatul (2) și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cu articolul 14 alineatul (1) litera (b) din această directivă și cu articolele 7 și [21] din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum au fost interpretate prin Hotărârea Curții din 18 decembrie 2014, Abdida (C-562/13):

—

primo, întrucât acesta conduce la privarea unui străin resortisant al unui stat terț aflat în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru de suportarea, în măsura în care este posibil, a nevoilor sale de bază în timpul exercitării acțiunii în anulare și în suspendare introduse, în nume propriu și [în calitatea sa] de reprezentant al copilului său pe atunci încă minor, împotriva unei decizii prin care li s-a impus să părăsească teritoriul unui stat membru,

—

în timp ce, secundo, pe de o parte, copilul respectiv astăzi major suferă de o boală gravă, pe care executarea acestei decizii îl poate expune unui risc serios de deteriorare gravă și ireversibilă a stării sale de sănătate și, pe de altă parte, prezența acestui părinte alături de copilul său major este considerată esențială de corpul medical, din cauza vulnerabilității sale care decurge din starea sa de sănătate (crize drepanocitare recidivante și necesitatea unei intervenții chirurgicale pentru a evita paralizia)?”

---

(1)  Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO 2008, L 348, p. 98).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supreme Court of the United Kingdom (Regatul Unit) la 27 mai 2019 — The Software Incubator Ltd v Computer Associates (UK) Ltd

(Cauza C-410/19)

(2019/C 255/36)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court of the United Kingdom

Părțile din procedura principală

Reclamantă: The Software Incubator Ltd

Pârâtă: Computer Associates (UK) Ltd

Întrebările preliminare

1)

Atunci când copiile unui program informatic sunt furnizate clienților unui comitent pe cale electronică, iar nu pe un suport material, acestea constituie „produse” în sensul noțiunii respective astfel cum apare în definiția agentului comercial de la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 86/653/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislației statelor membre referitoare la agenții comerciali independenți? (1)

2)

Dacă programul informatic este furnizat clienților unui comitent prin acordarea unei licențe perpetue către client pentru utilizarea unei copii a programului informatic respectiv, aceasta constituie o „vânzare […] a produselor” în sensul noțiunii menționate astfel cum apare în definiția agentului comercial de la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 86/653?

---

(1)  JO 1986, L 382, p. 17, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 176.

Recurs introdus la 6 iunie 2019 de Pometon SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 28 martie 2019 în cauza T-433/16, Pometon/Comisia

(Cauza C-440/19 P)

(2019/C 255/37)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Pometon SpA (reprezentanți: E. Fabrizi, V. Veneziano, A. Molinaro, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

în principal, anularea hotărârii atacate întrucât prin aceasta s-au respins motivele acțiunii privind anularea deciziei atacate în totalitate și, în consecință, anularea deciziei atacate;

în subsidiar:

—

anularea hotărârii atacate, în care Tribunalul a exclus în mod injust întreruperea pretinsei participări a Pometon la înțelegerea în litigiu în perioada 18 noiembrie 2005 — 20 martie 2007 și, prin urmare, reducerea, în exercitarea competenței sale de fond, a sancțiunii pecuniare impuse în sarcina Pometon;

—	reducerea, în orice caz, în exercitarea competenței sale de fond, a sancțiunii pecuniare impuse în sarcina Pometon, pentru motivul că Tribunalul a încălcat principiul egalității de tratament;

în orice caz, obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în prezenta procedură și în procedura desfășurată la Tribunal.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă patru motive.

1.

Primul motiv: Tribunalul a aplicat în mod eronat principiile fundamentale care stau la baza ordinii juridice a Uniunii Europene, și anume principiul prezumției de nevinovăție și principiul imparțialității procedurii, prin faptul că nu a constatat încălcarea de către Comisie a principiilor fundamentale menționate.

2.

Al doilea motiv: Tribunalul a încălcat principiile în materie de sarcină a probei și nu a aplicat principiul prezumției de nevinovăție prin faptul că a confirmat concluziile Comisiei potrivit cărora Pometon ar fi participat la presupusa înțelegere; acesta ar fi formulat în plus o motivare contradictorie sau insuficientă în această privință. Tribunalul a statuat în sensul culpabilității recurentei pe baza unor supoziții și a unor „plauzibilități”, referindu-se, pe de altă parte, în mod generic la documentele pe care s-au bazat astfel de prezumții.

3.

Al treilea motiv: Tribunalul a aplicat în mod eronat principiile în materie de sarcină a probei și nu a aplicat principiul prezumției de nevinovăție, declarând că Comisia a demonstrat corespunzător cerințelor legale faptul că Pometon nu a întrerupt participarea sa la încălcare în perioada de aproximativ 16 luni cuprinsă între 18 noiembrie 2005 și 20 martie 2007, chiar dacă nu dispunea de dovezi privind existența unor practici coluzorii în această perioadă; de asemenea, a formulat o motivare contradictorie sau insuficientă în această privință.

4.

Al patrulea motiv: Tribunalul a încălcat principiul egalității de tratament prin stabilirea cuantumului amenzii aplicate Pometon și a formulat o motivare contradictorie sau insuficientă în acest sens. Mai exact, Tribunalul a modificat cuantumul sancțiunii impuse recurentei aplicând un procent de reducere a cuantumului de bază al sancțiunii care nu este coerent cu procentele de reducere aplicate de Comisie celorlalte părți și nu a oferit nicio justificare obiectivă pentru un astfel de tratament.

Hotărârea Tribunalului din 5 iunie 2019 — Bank Saderat/Consiliul

(Cauza T-433/15) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Iranului - Înghețarea fondurilor - Restricție în materie de admitere pe teritoriile statelor membre - Repararea prejudiciului pretins suferit de reclamantă în urma includerii sau a menținerii numelui său pe lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică măsurile restrictive în cauză - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor”)

(2019/C 255/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bank Saderat plc (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: S. Jeffrey, S. Ashley, A. Irvine, solicitors, M. Demetriou, QC, și R. Blakeley, barrister)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial M. Bishop și N. Rouam, ulterior M. Bishop și H. Marcos Fraile, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial M. Konstantinidis și D. Gauci, ulterior M. Konstantinidis, A. Tizzano și C. Zadra, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se solicită repararea prejudiciilor pe care reclamanta pretinde că le-ar fi suferit din cauza înscrierii numelui său în lista persoanelor și entităților desemnate care figurează în Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului din 19 aprilie 2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2007, L 103, p. 1), Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO 2010, L 281, p. 1) și Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO 2012, L 88, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Bank Saderat plc suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 320, 28.9.2015.

Hotărârea Tribunalului din 6 iunie 2019 — Dalli/Comisia

(Cauza T-399/17) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Investigație a OLAF - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor - Prejudiciu moral - Legătură de cauzalitate”)

(2019/C 255/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: John Dalli (St. Julians, Malta) (reprezentanți: L. Levi și S. Rodrigues, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-P. Keppenne și J. Baquero Cruz, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE și având ca obiect repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-ar fi suferit ca urmare a unor comportamente pretins nelegale ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), legate de încetarea funcției sale de membru al Comisiei la 16 octombrie 2012

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul John Dali suportă propriile cheltuieli de judecată precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 277, 21.8.2017.

Hotărârea Tribunalului din 6 iunie 2019 — BEI/Siria

(Cauza T-539/17) (1)

(„Clauză compromisorie - Acordul de împrumut «Al Thawra» nr. 16405 - Neexecutarea acordului - Rambursarea sumelor plătite în avans - Dobânzi de întârziere - Procedură de judecare în lipsă”)

(2019/C 255/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Banca Europeană de Investiții (reprezentanți: inițial P. Chamberlain, T. Gilliams, F. Oxangoiti Briones și J. Shirran, ulterior F. Oxangoiti Briones, J. Klein și J. Shirran, agenți, asistați de D. Arts, avocat, și T. Cusworth, solicitor)

Pârâtă: Republica Arabă Siriană

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE și având ca obiect obligarea Republicii Arabe Siriene la rambursarea sumelor datorate în cadrul acordului de împrumut „Al Thawra” nr. 16405, majorate cu dobânzi de întârziere.

Dispozitivul

1)	Obligă Republica Arabă Siriană la rambursarea către Uniunea Europeană, reprezentată de Banca Europeană de Investiții (BEI), sumele de 404 792,06 euro, de 954 331,07 lire sterline (GBP), de 29 130 433,00 de yeni japonezi (JPY) și de 1 498 184,58 dolari USA (USD).

2)	Sumele menționate sunt purtătoare de dobânzi de întârziere, la rata anuală de 4,52 % asupra principalului și dobânzilor contractuale, de la data de 9 august 2017 până la data plății

3)	Respinge în rest acțiunea.

4)	Obligă Republica Arabă Siriană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 369, 30.10.2017.

Hotărârea Tribunalului din 6 iunie 2019 — BEI/Siria

(Cauza T-540/17) (1)

(„Clauză compromisorie - Acordul de împrumut «Electricity Distribution Project» nr. 20948 - Neexecutarea acordului - Rambursarea sumelor plătite în avans - Dobânzi de întârziere - Procedură de judecare în lipsă”)

(2019/C 255/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Banca Europeană de Investiții (reprezentanți: inițial P. Chamberlain, T. Gilliams, F. Oxangoiti Briones și J. Shirran, ulterior F. Oxangoiti Briones, J. Klein și J. Shirran, agenți, asistați de D. Arts, avocat, și T. Cusworth, solicitor)

Pârâtă: Republica Arabă Siriană

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE și având ca obiect obligarea Republicii Arabe Siriene la rambursarea sumelor datorate în cadrul acordului de împrumut „Electricity Distribution Project” nr. 20948, majorate cu dobânzi de întârziere.

Dispozitivul

1)	Obligă Republica Arabă Siriană la rambursarea către Uniunea Europeană, reprezentată de Banca Europeană de Investiții (BEI), suma de 52 657 141,77 euro.

2)

Suma menționată este purtătoare de dobânzi de întârziere, aferente principalului și dobânzilor contractuale, calculate potrivit metodei prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din acordul de împrumut „Electricity Distribution Project” nr. 20948, încheiat între BEI și Republica Arabă Siriană la 5 februarie 2001 și modificat prin scrisorile din 3 octombrie 2003, din 28 februarie 2006, din 9 mai și din 8 octombrie 2007, de la data de 9 august 2017 până la data plății.

3)	Respinge în rest acțiunea.

4)	Obligă Republica Arabă Siriană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 369, 30.10.2017.

Hotărârea Tribunalului din 6 iunie 2019 — BEI/Siria

(Cauza T-541/17) (1)

(„Clauză compromisorie - Acordul de împrumut «Electricity Transmission Project» nr. 20868 - Neexecutarea acordului - Rambursarea sumelor plătite în avans - Dobânzi de întârziere - Procedură de judecare în lipsă”)

(2019/C 255/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Banca Europeană de Investiții (reprezentanți: inițial P. Chamberlain, T. Gilliams, F. Oxangoiti Briones și J. Shirran, ulterior F. Oxangoiti Briones, J. Klein și J. Shirran, agenți, asistați de D. Arts, avocat, și de T. Cusworth, solicitor)

Pârâtă: Republica Arabă Siriană

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE și având ca obiect obligarea Republicii Arabe Siriene la rambursarea sumelor datorate în cadrul acordului de împrumut „Electricity Transmission Project” nr. 20868, majorate cu dobânzi de întârziere.

Dispozitivul

1)	Obligă Republica Arabă Siriană la rambursarea către Uniunea Europeană, reprezentată de Banca Europeană de Investiții (BEI), sumele de 38 934 400,51 euro și de 3 383 971,66 franci elvețieni (CHF).

2)

Sumele menționate sunt purtătoare de dobânzi de întârziere, calculate potrivit metodei prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din acordul de împrumut „Electricity Transmission Project” nr. 20868, încheiat între BEI și Republica Arabă Siriană la 14 decembrie 2000 și modificat la 20 decembrie 2004, aferente principalului și dobânzilor contractuale, de la data de 9 august 2017 până la data plății.

3)	Respinge în rest acțiunea.

4)	Obligă Republica Arabă Siriană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 369, 30.10.2017.

Hotărârea Tribunalului din 6 iunie 2019 — Bonnafous/EACEA

(Cauza T-614/17) (1)

(„Funcție publică - Agenți contractuali - Concediere la încheierea perioadei de probă - Condiții normale de probă - Hărțuire morală - Principiul bunei administrări - Obligația de solicitudine - Dreptul la apărare - Dreptul de a fi ascultat - Eroare vădită de apreciere - Abuz de putere - Răspundere”)

(2019/C 255/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Laurence Bonnafous (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Blot, avocați)

Pârâtă: Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (reprezentanți: H. Monet și V. Kasparian, agenți, asistați de D. Waelbroeck și de A. Duron, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei de concediere din 14 noiembrie 2016, precum și a deciziei de respingere a reclamației reclamantei din 2 iunie 2017 adoptate de EACEA și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pretins suferit de reclamantă ca urmare a acestor decizii

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe doamna Laurence Bonnafous la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 374, 6.11.2017.

Hotărârea Tribunalului din 5 iunie 2019 — Sergio/Consiliul

(Cauza T-616/17 RENV) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Încetarea funcțiilor - Cerere de pensionare - Modificarea dispozițiilor statutare ulterior cererii - Retragerea unei decizii anterioare - Răspundere”)

(2019/C 255/44)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Sergio Siragusa (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: T. Bontinck și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial M. Bauer și M. Veiga, ulterior M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtului: Parlamentul European (reprezentanți: inițial M. Rantala și Í. Ní Riagáin Düro, ulterior I. Lázaro Betancor și C. González Argüelles, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect, pe de o parte, anularea Deciziei din 12 noiembrie 2014 a Consiliului privind retragerea unei decizii anterioare a Consiliului de validare a cererii reclamantului de pensionare anticipată din 11 iulie 2013 și, pe de altă parte, repararea prejudiciilor financiar și moral pe care reclamantul le-ar fi suferit din cauza adoptării acestei decizii

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia din 12 noiembrie 2014 privind retragerea deciziei anterioare a Consiliului de validare a cererii de pensionare anticipată din 11 iulie 2013 a domnului Sergio Siragusa.

2)	Obligă Consiliul la plata către domnul Siragusa a sumei de 5 000 de euro plus dobânzi moratorii calculate de la data pronunțării până la plata integrală, la nivelul stabilit de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru operațiunile sale principale de refinanțare, majorat cu două puncte procentuale.

3)	Respinge în rest cererea de despăgubiri.

4)	Obligă Consiliul să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Siragusa, inclusiv cele aferente cauzelor F-124/15 și T-678/16 P

5)	Parlamentul European suportă propriile cheltuieli de judecată, inclusiv pe cele aferente cauzelor F-124/15 și T-678/16 P

---

(1)  JO C 414, 14.12.2015 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-124/15 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

Hotărârea Tribunalului din 6 iunie 2019 — Rietze/EUIPO — Volkswagen (Autovehiculul VW Bus T 5)

(Cauza T-43/18) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând autovehiculul VW Bus T 5 - Desen sau model industrial comunitar anterior - Motiv de nulitate - Caracter individual - Utilizator avizat - Impresie globală diferită - Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002”)

(2019/C 255/45)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Rietze GmbH & Co. KG (Altdorf, Germania) (reprezentant: M. Krogmann, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Volkswagen AG (Wolfsburg, Germania) (reprezentant: C. Klawitter, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 21 noiembrie 2017 (cauza R 1204/2016-3) privind o procedură de declarare a nulității între Rietze și Volkswagen

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Rietze GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 104, 19.3.2018.

Hotărârea Tribunalului din 6 iunie 2019 — Rietze/EUIPO — Volkswagen (Autovehiculul VW Caddy Maxi)

(Cauza T-191/18) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat ce reprezintă autovehiculul VW Caddy Maxi - Desen sau model industrial comunitar anterior - Motiv de nulitate - Caracter individual - Utilizator avizat - Impresie globală diferită - Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Sarcina probei ce incumbă părții care solicită declararea nulității - Cerințe legate de reproducerea desenului sau modelului industrial anterior”)

(2019/C 255/46)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Rietze GmbH & Co. KG (Altdorf, Germania) (reprezentant: M. Krogmann, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Volkswagen AG (Wolfsburg, Germania) (reprezentant: C. Klawitter, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 11 ianuarie 2018 (cauza R 1203/2016-3) privind o procedură de declarare a nulității între Rietze și Volkswagen

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Rietze GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 161, 7.5.2018.

Hotărârea Tribunalului din 6 iunie 2019 — Rietze/EUIPO — Volkswagen (Autovehiculul VW Caddy)

(Cauza T-192/18) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Desen sau model industrial comunitar înregistrat ce reprezintă autovehiculul VW Caddy - Desen sau model industrial comunitar anterior - Motiv de nulitate - Caracter individual - Utilizator avizat - Impresie globală diferită - Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Sarcina probei ce incumbă părții care solicită declararea nulității - Cerințe legate de reproducerea desenului sau modelului industrial anterior”)

(2019/C 255/47)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Rietze GmbH & Co. KG (Altdorf, Germania) (reprezentant: M. Krogmann, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Volkswagen AG (Wolfsburg, Germania) (reprezentant: C. Klawitter, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 11 ianuarie 2018 (cauza R 1244/2016-3) privind o procedură de declarare a nulității între Rietze și Volkswagen

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Rietze GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 161, 7.5.2018.

Hotărârea Tribunalului din 6 iunie 2019 — Porsche/EUIPO — Autec (autoturisme)

(Cauza T-209/18) (1)

(„Desen sau model comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model comunitar înregistrat reprezentând un autoturism - Desen sau model comunitar anterior - Motiv de declarare a nulității - Lipsa caracterului individual - Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002”)

(2019/C 255/48)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG (Stuttgart, Germania) (reprezentant: C. Klawitter, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Autec AG (Nuremberg, Germania) (reprezentant: M. Krogmann, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 19 ianuarie 2018 (cauza R 945/2016–3), privind o procedură de declarare a nulității între Autec AG și Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 166, 14.5.2018.

Hotărârea Tribunalului din 6 iunie 2019 — Porsche/EUIPO — Autec (Autovehicule)

(Cauza T-210/18) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă un autovehicul - Desen sau model industrial comunitar anterior - Cauză de nulitate - Lipsa caracterului individual - Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002”)

(2019/C 255/49)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG (Stuttgart, Germania) (reprezentant: C. Klawitter, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Autec AG (Nürnberg, Germania) (reprezentant: M. Krogmann, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 19 ianuarie 2018 (cauza R 941/2016-3), privind o procedură de declarare a nulității între Autec AG și Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 166, 14.5.2018.

Hotărârea Tribunalului din 6 iunie 2019 — Torrefazione Caffè Michele Battista/EUIPO — Battista Nino Caffè (Battistino)

(Cauza T-220/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă Battistino - Marca Uniunii Europene verbală anterioară BATTISTA - Declararea nulității parțiale - Dovada utilizării serioase a mărcii anterioare - Articolul 57 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 255/50)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Torrefazione Caffè Michele Battista Srl (Triggiano, Italia) (reprezentanți: V. Franchini, F. Paesan și R. Bia, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Battista Nino Caffè Srl (Triggiano, Italia) (reprezentant: D. Russo, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 22 ianuarie 2018 (cauza R 400/2017-5) privind o procedură de declarare a nulității între Battista Nino Caffè și Torrefazione Caffè Michele Battista

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 22 ianuarie 2018 (cauza R 400/2017-5).

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă EUIPO și Battista Nino Caffè Srl la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cursul procedurii în fața Tribunalului.

---

(1)  JO C 190, 4.6.2018.

Hotărârea Tribunalului din 6 iunie 2019 — Torrefazione Caffè Michele Battista/EUIPO — Battista Nino Caffè (BATTISTINO)

(Cauza T-221/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală BATTISTINO - Marca Uniunii Europene verbală anterioară BATTISTA - Declararea nulității - Dovada utilizării serioase a mărcii anterioare - Articolul 57 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 255/51)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Torrefazione Caffè Michele Battista Srl (Triggiano, Italia) (reprezentanți: V. Franchini, F. Paesan și R. Bia, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Battista Nino Caffè Srl (Triggiano, Italia) (reprezentant: D. Russo, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 22 ianuarie 2018 (cauza R 402/2017-5) privind o procedură de declarare a nulității între Battista Nino Caffè și Torrefazione Caffè Michele Battista

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 22 ianuarie 2018 (cauza R 402/2017-5).

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă EUIPO și Battista Nino Caffè Srl la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cursul procedurii în fața Tribunalului.

---

(1)  JO C 190, 4.6.2018.

Hotărârea Tribunalului din 5 iunie 2019 — Biolatte/EUIPO (Biolatte)

(Cauza T-229/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Biolatte - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 255/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Biolatte Oy (Turku, Finlanda) (reprezentant: J. Ikonen, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: J. Crespo Carrillo și H. O’Neill, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 6 februarie 2018 (cauza R 351/2017-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Biolatte ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Biolatte Oy la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 190, 4.6.2018.

Hotărârea Tribunalului din 15 iunie 2019 — EBM Technologies/EUIPO (MobiPACS)

(Cauza T-272/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MobiPACS - Motiv absolut de refuz - Slogan - Nivelul atenției publicului relevant - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 255/53)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: EBM Technologies, Inc. (Taipei, Taiwan) (reprezentanți: J. Liesegang, M. Jost și N. Lang, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: K. Markakis, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 19 februarie 2018 (cauza R 2145/2017-2) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal MobiPACS ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 19 februarie 2018 (cauza R 2145/2017-2).

2)	Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 221, 25.6.2018.

Hotărârea Tribunalului din 5 iunie 2019 — Bernaldo de Quirós/Comisia

(Cauza T-273/18) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Regim disciplinar - Acte contrare demnității funcției - Anchetă administrativă - Mandat încredințat - Principiul imparțialității - Principiul bunei administrări - Dreptul la apărare - Procedură disciplinară - Principiul egalității armelor - Sancțiunea disciplinară a mustrării - Proporționalitate - Prejudiciu moral”)

(2019/C 255/54)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Belén Bernaldo de Quirós (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Berscheid, B. Mongin și R. Striani, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei din 6 iulie 2017 a Comisiei prin care se aplică reclamantei sancțiunea mustrării în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (b) din anexa IX la Statutul funcționarilor Uniunii Europene și, în măsura în care este necesar, a deciziei din 31 ianuarie 2018 de respingere a reclamației introduse de reclamantă împotriva deciziei menționate și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pretins suferit de reclamantă ca urmare a acestor decizii

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe doamna Belén Bernaldo de Quirós la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 240, 9.7.2018.

Ordonanța Tribunalului din 11 iunie 2019 — Dickmanns/EUIPO

(Cauza T-538/18) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Contract pe perioadă determinată însoțit de o clauză de reziliere - Clauză de încetare a contractului în ipoteza în care numele agentului nu este înscris în lista de rezervă a unui concurs - Act pur confirmativ - Termen de introducere a căii de atac - Inadmisibilitate”)

(2019/C 255/55)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Sigrid Dickmanns (Gran Alcant, Spania) (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Lukošiūtė, agent, asistat de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei din 14 decembrie 2017 și, în măsura în care este necesar, a deciziilor din 28 noiembrie 2013 și din 4 iunie 2014 ale EUIPO prin care se pune capăt contractului de muncă al reclamantei la 30 iunie 2018 și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care aceasta l-ar fi suferit.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind vădit inadmisibilă.

2)	O obligă pe doamna Sigrid Dickmanns la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de EUIPO.

---

(1)  JO C 399, 5.11.2018.

Ordonanța Tribunalului din 12 iunie 2019 — Durand și alții/Parlamentul

(Cauza T-702/18) (1)

(„Acțiune în constatarea abținerii de a acționa și acțiune în anulare - Politica agricolă - Regulamentul (CE) nr. 1/2005 - Bunăstarea animalelor - Cerere a unor deputați din Parlamentul European de constituire a unei comisii de anchetă - Luare de poziție a Parlamentului - Act care nu este supus căilor de atac - Act informativ - Inadmisibilitate”)

(2019/C 255/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pascal Durand (Paris, Franța) și alți șapte reclamanți ale căror nume figurează în anexa la ordonanță (reprezentanți: O. Brouwer și E. Raedts, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: N. Lorenz și S. Alonso de León, agenți)

Obiectul

Cu titlu principal, cerere întemeiată pe articolul 265 TFUE prin care se solicită să se constate că Parlamentul, prin decizia Conferinței președinților Parlamentului, s-a abținut în mod nelegal să se pronunțe asupra unei cereri din 17 iulie 2018 prin care se solicita constituirea unei comisii de anchetă și, cu titlu subsidiar, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea deciziei conținute în scrisoarea președintelui Parlamentului din 21 septembrie 2018

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Îi obligă pe domnul Pascal Durand și pe ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 65, 18.2.2019.

Ordonanța Tribunalului din 7 iunie 2019 — Hebberecht/SEAE

(Cauza T-171/19) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Procedură disciplinară - Suspendare - Reținere din remunerație - Nerespectarea cerințelor de formă - Inadmisibilitate vădită”)

(2019/C 255/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Chantal Hebberecht (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: K. Bicard, avocat)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (reprezentanți: S. Marquardt și R. Spac, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și având ca obiect, pe de-o parte, anularea deciziei SEAE comunicată reclamantei la 20 septembrie 2018 prin care s-a respins reclamația acesteia îndreptată împotriva deciziei SEAE de a o suspenda din funcție și de aplica o reținere din salariul său lunar și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-ar fi suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind vădit inadmisibilă.

2)	Doamna Chantal Hebberecht suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 172, 20.5.2019.

Acțiune introdusă la 24 mai 2019 — Gollnisch/Parlamentul

(Cauza T-319/19)

(2019/C 255/58)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Bruno Gollnisch (Villiers-le-Mahieu, Franța) (reprezentant: B. Bonnefoy-Claudet, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Biroului Parlamentului European din data de 10 decembrie 2018, împreună cu Decizia din 26 martie 2019 a președintelui Parlamentului European de respingere a recursului grațios formulat în fața acestuia împotriva respectivei decizii;

—	raportarea tuturor actelor, modificărilor, notificărilor, deciziilor și prelevărilor făcute ca urmare a acestei decizii;

—	atribuirea în favoarea reclamantului a sumei de 6 500 de euro cu titlu de cheltuieli efectuate pentru pregătirea prezentei acțiuni;

—	obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șase motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 27 din Statutul deputaților. Dispoziția menționată ar împiedica biroul să aducă atingere drepturilor dobândite sau viitoare ale parlamentarilor.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 76 alineatul (3) din Normele de aplicare a Statutului deputaților. Potrivit reclamantului, articolul 27 citat anterior din Statutul deputaților ar avea ca efect să garanteze integritatea dispozițiilor Normelor de aplicare a Statutului cu privire la Fondul de pensii, împiedicând orice modificare a conținutului acestora.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 223 alineatul (2) TFUE și pe necompetența Biroului, în măsura în care Biroul ar fi creat un impozit pe plata pensiilor foștilor deputați pe care nu avea competența să îl instituie, întrucât orice decizie în materie de fiscalitate în ceea ce îi privește pe parlamentari este de competența Consiliului.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice și încrederii legitime. Actul atacat ar fi fost adoptat cu încălcarea angajamentelor și a textelor care constituie asigurări și garanții fiabile ale faptului că nu va mai interveni nicio modificare în regimul fondului de pensii facultativ.

5.	Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității. Parlamentul, singurul responsabil de situația financiară creată, ar fi adoptat măsuri insuficiente și inechitabile sub pretextul de a o regulariza.

6.	Al șaselea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului egalității. Decizia atacată ar crea o inegalitate de tratament între deputații care cotizează și deputații care nu cotizează, precum și între deputații care beneficiază deja de pensie și cei care nu beneficiază de aceasta.

Acțiune introdusă la 30 mai 2019 — Mubarak/Consiliul

(Cauza T-327/19)

(2019/C 255/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Mohamed Hosni Elsayed Mubarak (Cairo, Egipt) (reprezentanți: B. Kennelly QC, J. Pobjoy, Barrister, G. Martin, C. Enderby Smith și F. Holmey, Solicitors)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2019/468 a Consiliului din 21 martie 2019 (1) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/459 al Consiliului din 21 martie 2019 (2), în măsura în care acestea se aplică reclamantului; și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că pârâtul a omis să verifice dacă autoritățile egiptene au respectat drepturile fundamentale ale reclamantului, întemeiate în special pe articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în contextul procedurii și anchetelor pe care s-a întemeiat pârâtul.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că pârâtul a săvârșit erori vădite de apreciere prin faptul că a considerat că criteriul pentru includerea reclamantului în articolul 1 din Decizia 2011/172/PESC (3) și în articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 270/2011 al Consiliului din 21 martie 2011 (4) era îndeplinit.

---

(1)  Decizia (PESC) 2019/468 a Consiliului din 21 martie 2019 de modificare a Deciziei 2011/172/PESC privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Egipt (JO L 80, 22.3.2019, p. 40).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/459 al Consiliului din 21 martie 2019 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 270/2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Egipt (JO L 80, 22.3.2019, p. 1).

(3)  Decizia 2011/172/PESC a Consiliului din 21 martie 2011 privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Egipt (JO L 76, 22.3.2011, p. 63).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 270/2011 al Consiliului din 21 martie 2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Egipt (JO L 76, 22.3.2011, p. 4).

Acțiune introdusă la 4 iunie 2019 — Google și Alphabet/Comisia

(Cauza T-334/19)

(2019/C 255/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Google LLC (Mountain View, California, Statele Unite), Alphabet Inc. (Mountain View) (reprezentanți: C. Jeffs, lawyer, J. Staples, Solicitor, D. Beard QC și J. Williams, Barrister)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	Anularea (în întregime sau în parte) a deciziei Comisiei din 20 martie 2019 în cauza COMP/AT.40411 — Google Search (AdSense);

—	în consecință sau în subsidiar, anularea sau reducerea, în virtutea competenței de fond a Tribunalului, a amenzii impuse reclamantelor și

—	în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante în legătură cu prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe eroarea de apreciere care viciază decizia atacată în definirea pieței și, așadar, a dominării. În decizia atacată, Comisia a apreciat în mod greși, în special, că: — nu există concurență între reclamele care au legătură cu căutările on-line și cele care nu au legătură cu căutările on-line; — nu există concurență între reclamele vândute în mod direct și reclamele vândute prin intermediari.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe eroarea care viciază decizia atacată prin aceea că Comisia a decis că clauza denumită de exclusivitate a Google (Clauza de exclusivitate a site-ului) era abuzivă. Decizia atacată: — denaturează clauza de exclusivitate a site-ului calificând-o drept obligație de furnizare exclusivă; — apreciază în mod greșit că Comisia nu era obligată să cerceteze dacă clauza de exclusivitatea site-ului era susceptibilă să aibă efecte nefaste asupra concurenței; — nu demonstrează că clauza de exclusivitate a site-ului calificată astfel era totuși susceptibilă să restrângă concurența.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe eroarea care viciază decizia atacată prin aceea că Comisia a apreciat că plasarea premium și clauza de publicitate minimală ale Google („clauza de plasare”) era abuzivă. Decizia atacată: — denaturează clauza de plasare; — nu demonstrează că clauza de plasare era susceptibilă să restrângă concurența.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe eroarea care viciază decizia atacată prin aceea că Comisia a apreciat că clauza publicitară care echivala cu o autorizare a Google (clauza de modificare) era abuzivă. Decizia atacată: — nu demonstrează că clauza de modificare era susceptibilă să restrângă concurența; — în subsidiar, nu ține seama, în mod greșit, de faptul că clauza de modificare era justificată în mod obiectiv prin aceea că proteja utilizatorii site-ului, editorii și agențiile de publicitate și Google sau nu ține seama, în mod greșit, de faptul că orice efect de excludere era compensat de avantajele clauzei.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe eroarea care viciază decizia atacată prin aceea că Comisia a impus o amendă și a calculat în mod greșit această amendă. Decizia atacată: — nu ia în considerare lipsa dolului sau a unei culpe grave a Google și Comisia a ales cauza pentru a obține angajamente; — în subsidiar calculează amenda în mod eronat; — și, mai subsidiar, încalcă principiul proporționalității.

Acțiune introdusă la 31 mai 2019 — BZ/Comisia

(Cauza T-336/19)

(2019/C 255/61)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: BZ (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 25 iulie 2018 a Comisiei Europene având ca obiect concedierea reclamantei ca urmare a unui raport de stagiu anticipat;

—

obligarea Comisiei să îi plătească reclamantei următoarele despăgubiri distincte: — 5 000 de euro pentru prejudiciul moral cauzat prin decizia de concediere; — 5 000 de euro pentru prejudiciul adus reputației cauzat prin decizia de concediere; — 10 000 de euro pentru prejudiciul material cauzat de efectele nefaste asupra stării de sănătate a reclamantei ca urmare a concedierii sale; — 58 900 de euro pentru prejudiciul material legat de pierderea unor venituri ca urmare a concedierii sale nelegale;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 87 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe încălcarea garanțiilor procedurale în materie de anchete administrative și disciplinare, pe încălcarea dreptului la apărare și pe încălcarea prezumției de nevinovăție.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 84 alineatele (1) și (3) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, pe încălcarea drepturilor privind stagiul și pe o eroare vădită de apreciere a administrației.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 84 alineatul (2) din Regimul aplicabil celorlalți agenți și a principiului proporționalității.

4.	Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament.

5.	Al cincilea motiv este întemeiat pe o cerere de despăgubire specială ca urmare a nelegalităților menționate mai sus.

Acțiune introdusă la 6 iunie 2019 — Martínez Albainox/EUIPO — Taser International (TASER)

(Cauza T-341/19)

(2019/C 255/62)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Martínez Albainox, SL (Albacete, Spania) (reprezentant: J. Carbonell Callicó, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Taser International, Inc. (Scottsdale, Arizona, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă TASER în culorile negru, galben și roșu — marca Uniunii Europene nr. 12 817 052

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20/03/2019 în cauza R 1577/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate prin declararea expresă a validității mărcii Uniunii Europene figurative nr. 12 817 052 TASER pentru toate produsele înregistrate în clasa 8;

—	obligarea EUIPO și partea intervenientă, Taser International, Inc., la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în fața Tribunalului, inclusiv a cheltuielilor de judecată referitoare la procedura în fața camerei de recurs.

Motivul invocat (Motivele invocate)

—	încălcarea articolului 60 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 60 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 6 iunie 2019 — Martínez Albainox/EUIPO — Taser International (TASER)

(Cauza T-342/19)

(2019/C 255/63)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Martínez Albainox, SL (Albacete, Spania) (reprezentant: J. Carbonell Callicó, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Taser International, Inc. (Scottsdale, Arizona, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii Europene „TASER” în culorile negru, galben și roșu — marca Uniunii Europene nr. 11 710 134

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20 martie 2019 în cauza R 1576/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate, declarând în mod expres validitatea mărcii Uniunii Europene nr. 11 710 134„TASER” pentru toate bunurile înregistrate în clasele 18 și 25;

—	obligarea EUIPO și a intervenientei, Taser International, Inc., la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în fața Tribunalului, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii desfășurate în fața Camerei de recurs.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 60 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 7 iunie 2019 — Decathlon/EUIPO — Athlon Custom Sportswear (athlon custom sportswear)

(Cauza T-349/19)

(2019/C 255/64)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Decathlon (Villeneuve-d’Ascq, Franța) (reprezentanți: A. Cléry și C. Devernay, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Athlon Custom Sportswear P.C. (Kallithea, Grecia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale athlon custom sportswear — cererea de înregistrare nr. 16 162 596

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 27 martie 2019 în cauza R 1724/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Admiterea acțiunii;

—	anularea deciziei atacate;

—	confirmarea deciziei de opoziție din 6 iulie 2018 în cauza nr. B 002879164;

—	refuzul înregistrării mărcii athlon custom sportswear nr. 016162596;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii căii de atac.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 11 iunie 2019 — Bontempi și alții/EUIPO — Sand Cph (WhiteSand)

(Cauza T-350/19)

(2019/C 255/65)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Emanuela Bontempi (Montemarciano, Italia) și alți șase reclamanți (reprezentanți: S. Rizzo și O. Musco, lawyers)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Sand Cph A/S (Copenhaga, Danemarca)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative WhiteSand — cererea de înregistrare nr. 16 416 596

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 2 aprilie 2019 în cauza R 1913/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului

Acțiune introdusă la 10 iunie 2019 — Gamma-A/EUIPO — Piejūra (Ambalaje pentru produse alimentare)

(Cauza T-352/19)

(2019/C 255/66)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Gamma-A SIA (Riga, Latvia) (reprezentant: M. Liguts, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Piejūra SIA (Nīcas novads, Letonia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 2022 772-0001 (Ambalaje pentru alimente)

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 25/03/2019 în cauza R 2516/2017-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și declararea ca valabil a modelului sau a desenului industrial în cauză;

—	obligarea EUIPO și a titularei acțiunii în anulare la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 10 iunie 2019 — Gamma-A/EUIPO — Piejūra (Ambalaje pentru produse alimentare)

(Cauza T-353/19)

(2019/C 255/67)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Gamma-A SIA (Riga, Letonia) (reprezentant: M. Liguts, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Piejūra SIA (Nīcas novads, Letonia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 1819 558-0002 (Ambalaje pentru alimente)

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 12/03/2019 în cauza R 2543/2017-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și declararea desenului ca fiind valabil;

—	obligarea EUIPO și a titularei acțiunii în anulare la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 11 iunie 2019 — Palacio Domecq/EUIPO — Domecq Bodega Las Copas (PALACIO DOMECQ 1778)

(Cauza T-354/19)

(2019/C 255/68)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Palacio Domecq, SL (Madrid, Spania) (reprezentant A. Otero Iglesias, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Domecq Bodega Las Copas, SL (Jerez de la Frontera, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene PALACIO DOMECQ 1778 — cererea de înregistrare nr. 11 499 506

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 28 martie 2019 în cauza R 867/2018-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

admiterea acțiunii și anularea deciziei atacate în sensul de a se admite în totalitate calea de atac formulată de reclamantă împotriva deciziei diviziei de opoziție a EUIPO, respingerea în totalitate a acțiunii incidente introduse de persoana care a formulat opoziția și, în consecință, respingerea în totalitate a opoziției formulate de intervenientă;

—	cu titlu subsidiar, dacă este cazul, anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei în fața camerei de recurs a EUIPO pentru ca aceasta să emită o nouă decizie;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurilor care s-au aflat pe rolul Tribunalului și, respectiv, al camerei de recurs;

—	obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată suportate de Palacio Domecq, SL în cadrul procedurii de opoziție și în cadrul procedurii căii de atac în fața camerei de recurs.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului și a articolului 25 alineatul (5) și a articolului 25 alineatul (5) din Regulamentul delegat.

Acțiune introdusă la 13 iunie 2019 — CE/Comitetul Regiunilor

(Cauza T-355/19)

(2019/C 255/69)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: CE (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocat)

Pârât: Comitetul Regiunilor

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	să declare că prezenta cerere este admisibilă și întemeiată;

—	să anuleze decizia din 16 aprilie 2019 și, în subsidiar, să anuleze decizia din 16 mai 2019;

—	să dispună repararea prejudiciului material care se ridică la suma de 19 200 de euro fără TVA și repararea prejudiciului moral estimat la suma de 83 208,24 euro;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe un abuz de procedură și pe o încălcare a articolelor 47 și 49 din Regimul aplicabil celorlalți agenți și a articolelor 23 și 24 din anexa IX la Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la condiții de muncă juste și echitabile și pe încălcarea principiului bunei administrări și al interzicerii tuturor formelor de hățuire morală.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe o inexactitate substanțială și pe existența unei erori vădite de apreciere.