—

președinția Tribunalului va fi asigurată de domnul președinte Jaeger;

—

vicepreședinția Tribunalului va fi asigurată de domnul vicepreședinte van der Woude;

—

președințiile camerelor de cinci și de trei judecători vor fi asigurate de doamnele și de domnii președinți de cameră Pelikánová, Prek, Frimodt Nielsen, Kanninen, Gratsias, Berardis, Tomljenović, Collins și Gervasoni;

—

decizia de repartizare a judecătorilor pe camere, astfel cum a fost modificată ultima dată prin decizia din 20 martie 2019 (JO 2019, C 139, p. 2), deciziile din 13 iulie 2016 privind compunerea Marii Camere și modul de desemnare a judecătorului care îl înlocuiește pe judecătorul aflat într-un caz de împiedicare (JO 2016, C 296, p. 2) și decizia din 11 mai 2016 privind criteriile de atribuire a cauzelor camerelor (JO 2016, C 296, p. 2) vor continua să se aplice.

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 10 ianuarie 2019 în cauza T-832/17,

—

admiterea primului și a celui de al treilea capăt de cerere,

—

obligarea Oficiului la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Primul motiv este întemeiat pe o apreciere eronată, în opinia sa, a caracterului distinctiv al mărcii solicitate „achtung !” (verbală și figurativă) în raport cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 (1). Ea apreciază că, în hotărârea atacată, Tribunalul a considerat, în mod eronat, că un semn este lipsit de orice caracter distinctiv atunci când poate fi perceput în una dintre semnificațiile sale posibile ca un mesaj promoțional. Mai mult, obiectul aprecierii caracterului distinctiv de către Tribunal nu l-a constituit semnul depus „achtung !”, ci termenul „Achtung”. La aprecierea caracterului distinctiv, Tribunalul s-a întemeiat în plus pe elemente de fapt inexacte fără a dispune vreo măsură de cercetare judecătorească cu privire la chestiunile utile pentru soluționarea litigiului.

Al doilea motiv constă de asemenea o apreciere eronată din punct de vedere juridic a caracterului distinctiv în raport cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001. Ea consideră că, în hotărârea atacată, Tribunalul a considerat în mod eronat că respectiva capacitate a produselor și serviciilor de a face „obiectul unor mesaje publicitare” constituie o caracteristică comună pertinentă care justifică să se conteste în bloc caracterul distinctiv în raport cu produsele și serviciile desemnate în cerere.

Al treilea motiv privește încălcarea principiilor egalității de tratament și bunei administrări. Ea consideră că Tribunalul a omis în mod eronat să examineze dacă respectiva cameră de recurs a luat în considerare în suficientă măsură înregistrările anterioare relevante ale recurentei și a statuat examinând aspectul dacă decizia sa trebuia sau nu să fie în același sens. Lipsa totală de luare în considerare a înregistrărilor anterioare identice la EUIPO constituie o eroare de drept.

1)

Atunci când o normă națională, precum articolul 2 alineatul 2 litera a) din Orden TAS/2865/2003 [Ordinul TAS nr. 2865/2003] prevede obligația de radiere din cadrul unui sistem de securitate socială pentru a se putea subscrie la o asigurare voluntară sau facultativă continuă, este necesar ca radierea respectivă să privească un sistem spaniol de securitate socială sau, dimpotrivă, conform principiului asimilării situației de fapt prevăzut la articolul 5 litera (b) din Regulamentul nr. 883/2004 (1), instituția spaniolă competentă trebuie să ia în considerare radierea dintr-un sistem de securitate socială similar din alt stat membru?

2)

Atunci când o normă națională precum articolul 3 alineatul 3 din Orden TAS/2865/2003 [Ordinul TAS nr. 2865/2003] prevede obligația de a face dovada perioadelor de contribuție pentru a putea subscrie la o asigurare voluntară sau facultativă continuă, este necesar ca solicitantul să fi fost supus legislației spaniole în trecut sau, conform articolului 6 din Regulamentul nr. 883/2004, instituția spaniolă competentă trebuie să ia în considerare perioadele de contribuție care s-au efectuat potrivit legislației oricărui alt stat membru, ca și când ar fi vorba de perioade de contribuție efectuate în Spania?

1)

Principiul neobligativității prevăzut la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 (1) trebuie interpretat în sensul că împiedică validitatea unui acord de modificare a unei clauze abuzive încheiat între consumator și profesionist într-un context în care: (a) clauza abuzivă, la data încheierii acordului respectiv, nu a fost declarată nulă, nu a fost recunoscută lipsa ei de validitate și consumatorul nu a fost avertizat cu privire la posibilitatea declarării, în cele din urmă, a caracterului ei abuziv și în care (b) acest acord de modificare nu are un caracter tranzacțional? Într-o astfel de situație, este relevant, pentru validitatea respectivului acord, faptul că consumatorul a negociat conținutul modificării?

2)

Articolul 3 alineatul (1) și articolul 4 din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că o clauză stabilită prin intermediul unui acord încheiat între un consumator și un profesionist prin care se modifică o clauză anterioară abuzivă impune, pentru a fi considerată transparentă, informarea consumatorului, în momentul încheierii acordului de modificare, cu privire la caracterul abuziv al clauzei inițiale sau, dacă este cazul, cu privire la posibilitatea declarării acestui caracter abuziv? În legătură cu acest aspect, faptul că noua clauză a fost negociată în mod individual exclude, în orice caz, controlul caracterului ei abuziv?

1)

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE (1) trebuie interpretat în sensul că, subsecvent constatării caracterului abuziv al unei clauze care definește mecanismul de stabilire a ratei dobânzii variabile după formula „marjă fixă și o dobândă de referință practicată de bancă ale cărei criterii nu sunt transparente” într-un contract de credit cu dobândă fixă limitată la primul an și variabilă ulterior, conform formulei menționate, permite instanței naționale să adapteze contractul prin stabilirea unui mod de calcul al dobânzii variabile în funcție de indicatori de referință transparenți (LIBOR/EURIBOR) și de marja fixă a băncii, pornind de la datele de fapt ale contractului de credit, pentru a asigura o protecție mai bună consumatorului?

2)

Dacă răspunsul la această întrebare este negativ, articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul că, subsecvent constatării caracterului abuziv al unei clauze precum cea menționată anterior, permite instanței naționale, pe cale jurisprudențială, să stabilească o dobândă fixă, prin raportare la marja fixă stabilită pentru al doilea an de derulare a contractului sau la dobânda fixă din primul an?

3)

Dacă răspunsul la această întrebare este negativ, articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE și principiul efectivității trebuie interpretate în sensul că, subsecvent constatării caracterului abuziv al unei clauze precum cea menționată anterior, se opune ca instanța națională să trimită părțile la negocieri în vederea stabilirii noului nivel al dobânzii fără stabilirea unor repere?

4)

Dacă răspunsul la această întrebare este negativ, care ar fi posibilele remedii pentru asigurarea protecției consumatorului care să fie în acord cu prevederile articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE?

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 12 februarie 2019 pronunțate în cauza T-201/17, Printeos S.A./Comisia Europeană;

—

judecarea pe fond a cauzei și respingerea în întregime a acțiunii prin:

—

Primul motiv: Tribunalul a încălcat dreptul la apărare al Comisiei Europene și normele de procedură referitoare la principiul non ultra petita întrucât a modificat în mod nelegal obiectul și substanța litigiului, după ce a invitat reclamanta să își modifice, în cadrul ședinței, calificarea juridică a pretențiilor din cererea sa introductivă.

—

Al doilea motiv: Tribunalul a interpretat eronat articolul 266 TFUE prin faptul că a declarat că acest articol impune o obligație absolută și necondiționată de a plăti dobânzi moratorii în cazul anulării unei decizii prin care se aplică o sancțiune sau o amendă, cu efecte retroactive de la data plății provizorii.

—

Al treilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a interpretat articolul 266 TFUE în lumina Hotărârilor IPK (2) și Coru (3) s și a Ordonanței Holcim (4) fără a lua în considerare noul cadru normativ aplicabil sancțiunilor în materie de concurență.

—

Al patrulea motiv: Tribunalul a comis o eroare de drept prin faptul că a reținut că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile privind angajarea răspunderii extracontractuale.

—

Al cincilea motiv: Tribunalul a încălcat principiile legalității și securității juridice prin faptul că nu a aplicat în prezenta cauză articolul 90 din Regulamentul delegat nr. 1268/2012 în pofida caracterului definitiv al unei decizii anterioare prin care s-a statuat în acest sens.

—

să se declare, potrivit articolului 258 TFUE, că întrucât nu a adoptat norme naționale în materie de instalare a unor contoare individuale de consum în ceea ce privește încălzirea, răcirea și apa caldă ale imobilelor, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (1), Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor menționate din Directiva 2012/27/UE;

—

obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

—

Anularea hotărârii atacate;

—

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Uniunii Europene;

—

soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

—

în primul rând, Comisia consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a concluzionat că examinarea efectuată pentru a se stabili dacă un regim fiscal special acordă un avantaj beneficiarilor săi impune nu numai analizarea criteriilor inerente și bine stabilite ale regimului examinat, care pot plasa beneficiarii într-o poziție mai favorabilă în comparație cu alte întreprinderi supuse regimului general, ci această apreciere impune de asemenea analizarea elementelor nefavorabile cauzate de circumstanțe externe regimului și variabile în cadrul fiecărui exercițiu fiscal, chiar și atunci când elementele nefavorabile respective sunt aleatorii și nu pot neutraliza în mod sistematic avantajul și ca, în plus, acestea să nu poată fi prevăzute în cadrul unei examinări ex ante a regimului.

—

în al doilea rând, inclusiv pe baza acestei aprecieri eronate a noțiunii de avantaj, Tribunalul interpretează în mod eronat obligația de diligență a Comisiei în cadrul examinării existenței unei scheme de ajutor și săvârșește o eroare de drept cu privire la sarcina probei care îi revine Comisiei pentru a demonstra existența unui avantaj în acest caz.

1)

Articolul 35 alineatul (4) din Directiva 2009/72/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE poate fi interpretat, în special în lumina considerentului (33) al acesteia, în sensul că se opune ca într-un stat membru, în contextul modificării măsurilor de transpunere a directivei menționate, atribuția de a numi și de revoca președintele autorității de reglementare să fie exclusă din competența președintelui Republicii, ales în mod direct de cetățeni, și să fie conferită guvernului, transfer care ar restabili situația de drept existentă înainte de transpunerea directivei?

2)

Articolul 35 alineatul (5) din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE poate fi interpretat, în special în lumina considerentului (34) al acesteia, în sensul că se opune unei reglementări interne care, pentru a asigura protecția interesului public, permite participarea unor ministere la procedura de reglementare tarifară în cadrul autorității de reglementare?

—

Anularea în parte a Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 12 martie 2019 în cauza T-26/18, Franța/Comisia;

—

soluționarea definitivă a litigiului prin anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2017/2014 a Comisiei din 8 noiembrie 2017 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (1), în măsura în care aceasta aplică Franței corecții forfetare de 100 % ca urmare a deficiențelor din sistemul de control al ajutoarelor pe suprafață în Corsica Superioară;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțată la 19 martie 2019 în cauzele conexate:

T-98/16 „Republica Italiană/Comisia Europeană”

T-196/16 „Banca Popolare di Bari S.C.p.A./Comisia Europeană”

T-198/16 „Fondul interbancar de tutela dei depoziti/Comisia Europeană”

—

respingerea acțiunilor introduse în primă instanță, în măsura în care contestă faptul că decizia atacată demonstrează că sunt îndeplinite condițiile privind imputabilitatea în sarcina statului a măsurilor în cauză și privind finanțarea lor prin intermediul resurselor de stat;

—

trimiterea cauzei Tribunalului pentru examinarea celorlalte motive ale acțiunii în primă instanță și

—

soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată aferente procedurii în primă instanță și aferente recursului.

—

În primul rând, Comisia consideră că Tribunalul a încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE pentru două motive:

—

În al doilea rând, concluziile Tribunalului sunt încă afectate de inexactități materiale grave în ceea ce privește faptele și interpretarea dreptului italian pertinent, care rezultă din documentele cauzei.

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Remag Metallhandel GmbH și pe domnul Werner Jaschinsky la plata cheltuielilor de judecată.

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe domnul Alexandru Negru la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de Sky Ltd în legătură cu procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Dentsply De Trey GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă J. García Carrión SA la plata cheltuielilor de judecată.

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Arçelik AS la plata cheltuielilor de judecată.

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Sintokogio Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2019/87 a Consiliului din 21 ianuarie 2019 (1), în măsura în care îl privește pe reclamant,

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (PESC) 2019/85 al Consiliului din 21 ianuarie 2019 (2), în măsura în care îl privește pe reclamant și

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea de către pârât a unei erori vădite de apreciere a faptelor atunci când a afirmat că reclamantul ar sprijini regimul sirian și ar profita de pe urma acestuia, deși această opinie ar fi complet nefondată.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului general al proporționalității și pe faptul că efectele măsurilor adoptate în actele atacate ar determina considerarea acestora ca disproporționate în sine. Consecințele economice ale sancțiunilor aplicate împotriva reclamantului ar fi dezastruoase și disproporționate în raport cu scopurile pe care ar trebuie să le atingă actele atacate.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare disproporționată a dreptului de proprietate și a dreptului la muncă, întrucât măsurile contestate ar împiedica folosința netulburată de către reclamant a proprietății sale și libertatea sa economică, prin încălcarea Primului protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe un abuz de putere. Actele atacate ar fi fost adoptate cu scopul atingerii altor obiective decât cele menționate în acestea, și anume vizarea reclamantului însuși în locul regimului, pentru motive care nu îi sunt cunoscute, și, prin urmare, ar fi viciate de un abuz de putere.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o încălcare a obligației de motivare prevăzute la articolul 296 alineatul (2) TFUE. Motivarea actelor atacate ar fi, în realitate, doar o formalitate și probabil nu ar fi fost analizată cu atenție de pârât.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe o încălcare a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil. Reclamantul nu ar fi putut să obțină o audiere înainte de impunerea măsurilor restrictive contestate și, prin urmare, nu ar fi putut să își exercite în mod corect dreptul la apărare, inclusiv dreptul la un proces echitabil, garantate în special prin articolul 6 paragraful 3 din Convenția europeană a drepturilor omului și prin articolul 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2019/87 a Consiliului din 21 ianuarie 2019 (1), în măsura în care îl privește pe reclamant,

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (PESC) 2019/85 al Consiliului din 21 ianuarie 2019 (2), în măsura în care îl privește pe reclamant și

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea de către pârât a unei erori vădite de apreciere a faptelor atunci când a afirmat că reclamantul ar sprijini regimul sirian și ar profita de pe urma acestuia, deși această opinie ar fi complet nefondată.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului general al proporționalității și pe faptul că efectele măsurilor adoptate în actele atacate ar determina considerarea acestora ca disproporționate în sine. Consecințele economice ale sancțiunilor aplicate împotriva reclamantului ar fi dezastruoase și disproporționate în raport cu scopurile pe care ar trebuie să le atingă actele atacate.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare disproporționată a dreptului de proprietate și a dreptului la muncă, întrucât măsurile contestate ar împiedica folosința netulburată de către reclamant a proprietății sale și libertatea sa economică, prin încălcarea Primului protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe un abuz de putere. Actele atacate ar fi fost adoptate cu scopul atingerii altor obiective decât cele menționate în acestea, și anume vizarea reclamantului însuși în locul regimului, pentru motive care nu îi sunt cunoscute, și, prin urmare, ar fi viciate de un abuz de putere.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o încălcare a obligației de motivare prevăzute la articolul 296 alineatul (2) TFUE. Motivarea actelor atacate ar fi, în realitate, doar o formalitate și probabil nu ar fi fost analizată cu atenție de pârât.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe o încălcare a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil. Reclamantul nu ar fi putut să obțină o audiere înainte de impunerea măsurilor restrictive contestate și, prin urmare, nu ar fi putut să își exercite în mod corect dreptul la apărare, inclusiv dreptul la un proces echitabil, garantate în special prin articolul 6 paragraful 3 din Convenția europeană a drepturilor omului și prin articolul 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2019/87 a Consiliului din 21 ianuarie 2019 (1), în măsura în care o privește pe reclamantă,

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (PESC) 2019/85 al Consiliului din 21 ianuarie 2019 (2), în măsura în care o privește pe reclamantă și

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea de către pârât a unei erori vădite de apreciere a faptelor atunci când a afirmat că reclamanta ar sprijini regimul sirian și ar profita de pe urma acestuia, deși această opinie ar fi complet nefondată.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului general al proporționalității și pe faptul că efectele măsurilor adoptate în actele atacate ar determina considerarea acestora ca disproporționate în sine. Consecințele economice ale sancțiunilor aplicate împotriva reclamantei ar fi dezastruoase și disproporționate în raport cu scopurile pe care ar trebuie să le atingă actele atacate.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare disproporționată a dreptului de proprietate și a dreptului de a desfășura o activitate economică, întrucât măsurile contestate ar împiedica folosința netulburată de către reclamantă a proprietății sale și libertatea sa economică, prin încălcarea Primului protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe un abuz de putere. Actele atacate ar fi fost adoptate cu scopul atingerii altor obiective decât cele menționate în acestea, și anume vizarea reclamantei înseși în locul regimului, pentru motive care nu îi sunt cunoscute, și, prin urmare, ar fi viciate de un abuz de putere.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o încălcare a obligației de motivare prevăzute la articolul 296 alineatul (2) TFUE. Motivarea actelor atacate ar fi, în realitate, doar o formalitate și probabil nu ar fi fost analizată cu atenție de pârât.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe o încălcare a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil. Reclamanta nu ar fi putut să obțină o audiere înainte de impunerea măsurilor restrictive contestate și, prin urmare, nu ar fi putut să își exercite în mod corect dreptul la apărare, inclusiv dreptul la un proces echitabil, garantate în special prin articolul 6 paragraful 3 din Convenția europeană a drepturilor omului și prin articolul 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

1.

anularea articolului 5 alineatele (8) și (9) din anexa I și a articolului 5 alineatele (8) și (9) din anexa II la Decizia nr. 02/2019 a pârâtei din21 februarie 2019;

2.

anularea articolului 10 alineatul (4) teza a doua și alineatul (5) și a articolului 16 alineatul (2) a doua frază și alineatul (3) litera (d) punctul (vii) din anexa I, precum și a articolului 17 alineatul (3) litera (d) punctul (vii) din anexa II la Decizia nr. 02/2019 a pârâtei din 19 februarie 2019;

3.

în subsidiar, în cazul în care Curtea consideră că dispozițiile contestate menționate la punctul 1 ale anexelor I și II sunt indisolubil legate de alte dispoziții ale articolelor corespondente sau ale anexelor sau de Decizia 02/2019 a pârâtei din 21 februarie 2019 în ansamblul său, anularea articolului corespondent sau a anexei ori a deciziei în ansamblul său;

4.

în subsidiar, în cazul în care Curtea consideră că dispozițiile contestate menționate la punctul 2 ale anexelor I și II sunt indisolubil legate de alte dispoziții ale articolelor corespondente sau ale anexelor sau de Decizia 02/2019 a pârâtei din 21 februarie 2019 în ansamblul său, anularea articolului corespondent sau a anexei ori a deciziei în ansamblul său;

5.

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 14-16 ale viitorului Regulament privind piața internă a energiei electrice, coroborate cu articolul 13 alineatul (2) TUE și a principiului general al securității juridice

În cadrul primului motiv se susține că, prin clarificarea de la articolul 5 alineatul (8) literele (b) și (c) din anexele I și II la Decizia nr. 02/2019, care este un element critic de rețea, se încalcă structura de bază a articolelor 14-16 din Regulament privind piața internă a energiei electrice, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2020. Articolele 14-16 din Regulament privind piața internă a energiei electrice ar reglementa modul în care congestiile interne vor fi luate în considerare la calcularea capacităților de tranzacționare transfrontaliere. Articolului 16 alineatul (8) din Regulament privind piața internă a energiei electrice instituie o prezumție absolută că nu există discriminare în fluxurile transfrontaliere de energie electrică în cazul în care, pe elementele de rețea internă sau transfrontalieră, cel puțin 70 % din capacitatea elementului de rețea în discuție este disponibilă pentru comerțul transfrontalier. Articolului 16 alineatul (4) din Regulament privind piața internă a energiei electrice prevede că măsurile de redispecerizare nu trebuie să depășească capacitatea minimă. În plus, cu respectarea capacității minime, o zonă de ofertare poate fi reconfigurată numai cu acordul statului membru interesat. Mai mult, capacitatea minimă de 70 % urmează să fie inițial sub forma unei traiectorii lineare progresive. Capacitatea minimă de 70 % și traiectoria liniară vor lua în considerare faptul că extinderea rețelei interne are nevoie de timp. Această structură de bază este răsturnată de articolul 5 alineatul (8) literele (b) și (c) din anexele I și II la decizie, în condițiile în care capacitatea minimă de 70 % poate fi aplicată elementelor de rețea internă numai dacă operatorii de transport și de sistem pot demonstra că o reconfigurare a zonei de ofertare sau mai multă redispecerizare sau o mai mare extindere a rețelei ar fi mai puțin eficiente. Mai mult, criteriul eficienței prevăzut la articolul 5 alineatul (8) litera (c) din anexele I și II eludează capacitatea minimă de 70 %, întrucât în practică este imposibil de atins.

Luarea în considerare timpurie a unor măsuri de remediere în temeiul articolului 10 alineatul (4) teza a doua și alineatul (5), al articolului 16 alineatul (2) fraza a doua și al articolului 3 litera (d) punctul (vii) din anexa I și al articolului 17 alineatul (3) litera (d) punctul (vii) din anexa II încalcă articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul privind piața internă a energiei electrice, potrivit căruia operatorilor trebuie să li se pună la dispoziție capacitatea maximă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a Regulamentului (CE) nr. 714/2009 (1)

În cadrul acestui motiv se susține că decizia restrânge ilegal cele trei excepții existente de la luarea în considerare a elementelor de rețea internă în temeiul punctului 1.7 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 714/2009, în condițiile în care aceasta prevede numai criteriul eficienței pe care îl aplică incorect.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a Regulamentului (UE) 2015/1222 (2)

În cadrul acestui motiv se susține că criteriul eficienței prevăzut la articolul 5 alineatul (8) litera (c) din anexele I și II la decizie încalcă procedura de verificare a zonei de ofertare prevăzută la articolul 32 și următoarele din Regulamentul (UE) 2015/1222 și regula luării în considerare a elementelor de rețea în calculul capacităților potrivit articolului 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) 2015/1222.

4.

Al patrulea motiv, prin care se invocă o încălcare a principiului proporționalității

În cadrul acestui motiv se susține că excluderea elementelor de rețea internă care depășesc principiul eficienței în temeiul articolului 5 alineatul (8) litera (c) din anexele I și II la decizie încalcă principiul proporționalității, întrucât această excludere pune în pericol securitatea sistemului și nu este cea mai puțin oneroasă metodă.

5.

Al cincilea motiv, prin care se invocă un viciu de formă

În cadrul acestui motiv se susține că decizia încalcă articolele 2 și 4 din Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 17, 6.10.1958, p. 385, Ediție specială, 001/vol. 1, p. 3), întrucât publicarea și notificarea acesteia a avut loc numai în limba engleză. În plus, aceasta încalcă obligația de motivare și a fost adoptată de agenție cu depășirea competențelor sale.

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea pârâtului și a eventualului copârât la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

anularea Deciziei C(2018) 9209 final a Comisiei din 8 ianuarie 2019 privind ajutorul de stat în cazul SA. 45765 (2018-NN) — Lituania — Sprijin pentru centralele electrice care produc energie din surse regenerabile de energie;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

—

Reclamantele susțin că toate dovezile indică faptul că, în speță, Comisia ar fi trebuit să aibă îndoieli cu privire la compatibilitatea ajutorului de stat și a metodei de finanțare a acestuia cu piața internă și cu dreptul Uniunii. Prin urmare, ar fi trebuit să deschidă procedura oficială de investigare.

—

Reclamantele fac trimitere la un ansamblu vast de dovezi, printre care se numără durata fazei de prenotificare și repartizarea disproporționată a termenelor între acestă fază și procedura de examinară preliminară, alte circumstanțe în care a fost adoptată decizia atacată și pretinsele vicii din cuprinsul deciziei, care, potrivit reclamantelor, ar fi insuficient motivată și ar fi afectată de erori grave de apreciere sau de lipsa unei aprecieri. Aceste elemente ar demonstra că Comisia a făcut o analiză insuficientă a aspectelor relevante și nu ar fi avut la dispoziție toate informațiile necesare pentru a declara că ajutorul de stat și metoda de finanțare a acestuia sunt compatibile cu piața internă și dreptul Uniunii.

—

În special, reclamantele susțin că (i) Comisia ar fi săvârșit erori în aprecierea sa referitoare la pretinsa schemă autonomă de Surse Regenerabile de Energie (SRE) și la scutirea SRE, interpretând în mod eronat cadrul juridic din Lituania și cererile reclamantelor; (ii) Comisia nu ar fi analizat ajutorul pentru investiții acordat generatoarelor SRE și, în consecință, analiza sa pe fond ar fi incompletă și insuficientă; (iii) Comisia ar fi făcut o apreciere eronată a scutirilor de taxă potrivit articolului 107 alineatul (1) TFUE; (iv) aprecierea Comisiei cu privire la compatibilitatea schemei SRE cu piața internă ar fi neadecvată și eronată și (v) aprecierea cu privire la caracterul conform al metodei de finanțare cu dreptul Uniunii ar fi eronată și insuficientă.

—

anularea Deciziei (PESC) 2019/354 a Consiliului (1), în măsura în care aceasta îl privește pe reclamant;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/352 al Consiliului (2), în măsura în care acesta îl privește pe reclamant;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

—

anularea Deciziei (PESC) 2019/354 a Consiliului (1), în măsura în care aceasta îl privește pe reclamant;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/352 al Consiliului (2), în măsura în care acesta îl privește pe reclamant;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

—

Anularea deciziei emise de Comisie la 2 august 2018;

—

obligarea Comisiei la plata sumei de 21 440 euro;

—

obligarea Comisiei la plata dobânzilor de întârziere începând cu 23 ianuarie 2017 până la plata principalului;

—

despăgubirea sa pentru daunele suferite în cuantum de 500 000 de euro, sau un cuantum diferit stabilit în mod echitabil;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

—

obligarea Comisiei să recunoască aplicarea în speță a ipotezei prevăzute la articolul 10 din reglementarea (în vigoare anterior anului 2006), rambursând suma solicitată în principal;

—

obligarea Comisiei să solicite avizul comisiei medicale potrivit articolelor 20 și 22 din reglementarea comună (ulterioară anului 2006).

1.

Raportul medicului curant al reclamantului și rezultatul obținut nu lasă să planeze îndoieli asupra caracterului urgent și necesar al curelor acestuia în sensul articolul 10 din reglementare;

2.

Încălcarea principiului bunei administrări din cauza documentației incomplete furnizate expertului, la care a recurs medicul desemnat de administrație, prevăzut la articolul 23, precum și din cauza comportamentului în mod neobișnuit nedeontologic, al celor trei medici care au intervenit în această fază, printre alte motive și nerecunoașterea funcțiilor nazale de bază și mai ales a protecției antiinfecțioase a aparatului respirator al reclamantului, afectat de boala profesională, și deci nerecunoașterea efectelor benefice ale închiderii rănii deschise;

3.

Refuzul de către AIPN de a aplica prin analogie articolul 22 din reglementarea comună în cazul reclamantului în locul articolului 23, care în mod notoriu nu își găsește o aplicare, deși însăși AIPN a solicitat Președintelui Curții de Justiție aplicarea articolului 22 pentru desemnarea din oficiu a „celuilalt medic”: intervenția comisiei medicale ar garanta reclamantului atât formularea corectă a mandatului, cât și caracterul complet al dosarului.

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 94 alineatul (1) teza întâi din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

anularea Regulamentului nr. 2019/474 atacat, în special articolul 1 alineatul (1) din acesta și articolul 2 a doua teză și declararea faptului că, drept consecință a acestei nulități, Directiva 2019/475 este lipsită de efecte în măsura în care este legată funcțional de regulamentul atacat;

—

în așteptarea pronunțării hotărârii, suspendarea aplicării regulamentului atacat și a Directivei 2019/475 până la pronunțarea hotărârii Tribunalului;

—

în așteptarea pronunțării hotărârii, dispunerea suspendării punerii în aplicare a tuturor măsurilor de punere în aplicare pe care le conține Regulamentul nr. 2019/474 și Directiva 2019/475, în special a celor referitoare la înmatricularea autovehiculelor prevăzute de Legea nr. 132 din 1 decembrie 2018 (Legea de aprobare a Decretului-lege nr. 113 din 4 octombrie 2018);

—

admiterea eventuală a mărturiilor pe care reclamantul își rezervă dreptul de a le propune pentru a confirma circumstanțele de fapt descrise în cererea introductivă;

—

în orice caz, obligarea Consiliului Uniunii Europene și a Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în litigiu.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului internațional.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la liberă circulație a cetățenilor europeni.