ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 103

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 62
18 martie 2019


Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2019/C 103/01

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

1

 

Curtea de Justiție

2019/C 103/02

Decizia Curții de Justiție din 12 februarie 2019 privind zilele de sărbătoare legală și vacanțele judecătorești

2

2019/C 103/03

Repartizarea vicepreședintei la o cameră de cinci judecători

4

2019/C 103/04

Repartizarea vicepreședintei și a președinților de camere de cinci judecători la camere de trei judecători

4

 

Tribunalul

2019/C 103/05

Decizia Tribunalului din 27 februarie 2019 privind vacanțele judecătorești

5


 

V   Anunţuri

 

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

 

Curtea de Justiție

2019/C 103/06

Cauza C-221/18 P: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 13 decembrie 2018 – Électricité de France (EDF)/Comisia Europeană, Republica Franceză (Recurs – Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții – Ajutoare de stat – Prima decizie a Comisiei Europene – Măsură de ajutor de stat incompatibilă cu piața internă – Anulare de către Tribunalul Uniunii Europene – Confirmare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene – A doua decizie a Comisiei – Măsură de ajutor de stat incompatibilă cu piața internă – Respingerea acțiunii în anulare – Articolul 266 TFUE – Încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri a Tribunalului – Denaturarea unor elemente de probă – Încălcarea de către Tribunal a obligațiilor Comisiei de a efectua o investigație diligentă și imparțială – Nemotivare – Calificarea măsurii – Ajutor nou sau ajutor existent)

6

2019/C 103/07

Cauza C-561/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Berlin (Germania) la 4 septembrie 2018 – Solvay Chemicals GmbH/Bundesrepublik Deutschland

6

2019/C 103/08

Cauza C-674/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 30 octombrie 2018 – EM/TMD Friction GmbH

7

2019/C 103/09

Cauza C-675/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 30 octombrie 2018 – FL/TMD Friction EsCo GmbH

9

2019/C 103/10

Cauza C-719/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 15 noiembrie 2018 – Vivendi SA/Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni

11

2019/C 103/11

Cauza C-760/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Monomeles Protodikeio Lasithiou (Grecia) la 4 decembrie 2018 – M.B. alții/Organismos Topikis Aftodioikisis (O.T.A.) Dimos Agiou Nikolaou

12

2019/C 103/12

Cauza C-827/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Kamenz (Germania) la 24 decembrie 2018 – MC/ND

13

2019/C 103/13

Cauza C-17/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franța) la 10 ianuarie 2019 – Bouygues travaux publics, Elco Construct București, Welbond armatures

14

2019/C 103/14

Cauza C-19/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Belgia) la 11 ianuarie 2019 – État belge/Pantochim SA, în lichidare

15

2019/C 103/15

Cauza C-29/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundessozialgerichts (Germania) la 16 ianuarie 2019 – ZP/Bundesagentur für Arbeit

15

2019/C 103/16

Cauza C-30/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Högsta domstolen (Suedia) la 10 ianuarie 2019 – Diskrimineringsombudsmannen/Braathens Regional Aviation AB

16

2019/C 103/17

Cauza C-35/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de première instance de Liège (Belgia) la 21 ianuarie 2019 – BU/État belge

17

2019/C 103/18

Cauza C-46/19 P: Recurs introdus la 25 ianuarie 2019 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 15 noiembrie 2018 în cauza T-316/14, Kurdistan Workers' Party (PKK)/Consiliul

17

2019/C 103/19

Cauza C-69/19 P: Recurs introdus la 29 ianuarie 2019 de Credito Fondiario SpA împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a opta) din 19 noiembrie 2018 în cauza T-661/16, Credito Fondiario/SRB

18

2019/C 103/20

Cauza C-157/17: Ordonanța președintelui Curții din 12 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – X/Staatssecretaris van Financiën, cu participarea: Nederlandse Orde van Belastingadviseurs, Loyens Loeff NV

20

2019/C 103/21

Cauza C-76/18: Ordonanța președintelui Curții din 11 decembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Austria, susținută de: Republica Franceză

20

2019/C 103/22

Cauza C-77/18: Ordonanța președintelui Curții din 11 decembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Austria, susținută de: Republica Franceză

20

2019/C 103/23

Cauza C-79/18: Ordonanța președintelui Curții din 11 decembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Austria, susținută de: Rpublica Franceză

21

2019/C 103/24

Cauza C-206/18: Ordonanța președintelui Curții din 11 decembrie 2018 – Comisia Europeană/ Republica Polonă, susținută de: Regatul Belgiei, Republica Franceză

21

2019/C 103/25

Cauza C-487/18: Ordonanța președintelui Curții din 17 decembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Austria

21

2019/C 103/26

Cauza C-685/18: Ordonanța președintelui Curții din 21 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court (Irlande) – Irlanda) – Minister for Justice and Equality/ND

21

 

Tribunalul

2019/C 103/27

Cauza T-177/16: Hotărârea Tribunalului din 5 februarie 2019 – Mema/OCVV (Braeburn 78 (11078)) [Soiuri de plante – Cerere de protecție comunitară a soiurilor de plante pentru soiul de plante Braeburn 78 (11078) – Desemnarea unui alt oficiu de examinare – Întinderea examinării care trebuie efectuată de camera de recurs – Obligația de motivare]

22

2019/C 103/28

Cauza T-487/16: Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – Arango Jaramillo și alții/BEI (Funcție publică – Personalul BEI – Pensii – Reforma din 2008 – Creșterea nivelului cotizațiilor – Fișe de remunerație subsecvente – Inexistența unui act care lezează – Inadmisibilitate)

22

2019/C 103/29

Cauza T-11/17: Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – RK/Consiliul (Funcție publică – Funcționari – Articolul 42c din Statut – Concediere în interesul serviciului – Egalitate de tratament – Interzicerea discriminării pe criterii de vârstă – Eroare vădită de apreciere – Dreptul de a fi ascultat – Obligația de solicitudine – Răspundere)

23

2019/C 103/30

Cauza T-117/17: Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2019 – Proximus/Consiliul (Contracte de achiziții publice de servicii – Procedură de negociere – Oferta cea mai avantajată din punct de vedere economic – Respingerea ofertei unui ofertant – Marjă de apreciere a autorității contractante – Legalitatea metodei de evaluare – Principiul bunei gestiuni financiare)

24

2019/C 103/31

Cauza T-166/17: Hotărârea Tribunalului din 22 ianuarie 2019 – EKETA/Comisia (Clauză compromisorie – Contract Sensation încheiat în cadrul celui de al șaselea program-cadru – Costuri eligibile – Notă de debit emisă de pârâtă pentru recuperarea sumelor avansate – Fiabilitatea fișelor de pontaj – Conflict de interese)

24

2019/C 103/32

Cauza T-198/17: Hotărârea Tribunalului din 22 ianuarie 2019 – EKETA/Comisia (Clauză compromisorie – Contract Actibio încheiat în cadrul celui de al șaselea program-cadru – Costuri eligibile – Notă de debit emisă de pârâtă pentru recuperarea sumelor avansate – Fiabilitatea fișelor de pontaj – Conflict de interese)

25

2019/C 103/33

Cauza T-215/17: Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – Pear Technologies/EUIPO – Apple (PEAR) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative PEAR – Marca Uniunii Europene figurativă anterioară care reprezintă un măr – Motiv relativ de refuz – Lipsa similitudinii semnelor – Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

26

2019/C 103/34

Cauza T-287/17: Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – Swemac Innovation/EUIPO – SWEMAC Medical Appliances (SWEMAC) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală SWEMAC – Denumirea socială sau numele comercial național anterior SWEMAC Medical Appliances AB – Motiv relativ de refuz – Limitare a drepturilor ca urmare a toleranței – Articolul 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 60 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Risc de confuzie – Articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 61 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001] – Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul 2017/1001] – Elemente de probă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului]

27

2019/C 103/35

Cauza T-290/17: Hotărârea Tribunalului din 30 ianuarie 2019 – Stavytskyi/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Menținerea numelui reclamantului pe listă – Obligația de motivare – Excepție de nelegalitate – Principiul proporționalității – Temei juridic – Eroare vădită de apreciere – Principiul ne bis in idem)

27

2019/C 103/36

Cauza T-336/17: Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 2019 – The GB Foods/EUIPO – Yatecomeré (YATEKOMO) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de nulitate – Marca Uniunii Europene verbală YATEKOMO – Marca naţională figurativă yatecomeré – Admisibilitatea unor noi elemente care urmăresc să susţină exactitatea unui fapt notoriu – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) şi articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 8 alineatul (1) litera (b) şi articolul 60 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

28

2019/C 103/37

Cauza T-461/17: Hotărârea Tribunalului din 6 februarie 2019 – TN/ENISA (Funcție publică – Agenți temporari – Recrutare – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Post de șef de unitate – Înscriere pe lista de rezervă – Acceptarea ofertei de angajare – Retragerea ofertei de angajare – Condiții de angajare – Garanții de moralitate – Articolul 12 din RAA – Eroare vădită de apreciere – Prelucrarea datelor personale – Dreptul de a fi ascultat – Răspundere)

29

2019/C 103/38

Cauza T-549/17: Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – Duym/Consiliul (Funcție publică – Funcționari – Procedură de numire într-un post de șef de unitate – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Respingerea unei candidaturi – Numirea altui candidat – Obligația de motivare – Principiul bunei administrări – Interesul serviciului – Eroare vădită de apreciere – Principiul nediscriminării)

30

2019/C 103/39

Cauza T-559/17: Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – Abdulkarim/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Siriei – Înghețarea fondurilor – Eroare de apreciere – Adaptare în timp a efectelor unei anulări)

30

2019/C 103/40

Cauza T-580/17: Hotărârea Tribunalului din 6 februarie 2019 – Karp/Parlamentul [Funcție publică – Agenți contractuali – Încadrare – Articolul 90 alineatul (2) din statut – Reclamație prematur formulată – Neregularitatea procedurii precontencioase – Inadmisibilitate – Autonomia căilor de atac – Neprelungirea unui contract de agent contractual auxiliar în legătură cu un concediu de maternitate – Obligația de motivare – Contrate succesive pe perioadă determinată – Abuz de drept – Dreptul de a fi ascultat – Răspundere]

31

2019/C 103/41

Cauza T-604/17: Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – Thun/EUIPO (Pește) (Desen sau model industrial comunitar – Desen sau model industrial comunitar înregistrat – Lipsa unei cereri de reînnoire – Radierea modelului industrial la expirarea cererii de înregistrare – Cerere de restitutio in integrum – Condiții cumulative – Obligația de prudență – Delegarea unei atribuții – Pierderea unui drept)

32

2019/C 103/42

Cauza T-656/17: Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – Sumol + Compal Marcas/EUIPO – Jacob (Dr. Jacob’s essentials) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Dr. Jacob’s essentials – Marca internațională verbală anterioară COMPAL ESSENCIAL – Mărcile naționale și internaționale figurative anterioare FRUTA essencial și Compal FRUTA essencial – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001]]

33

2019/C 103/43

Cauza T-667/17: Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – Alkarim for Trade and Industry/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Siriei – Înghețarea fondurilor – Eroare de apreciere – Adaptare în timp a efectelor unei anulări)

33

2019/C 103/44

Cauza T-766/17: Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – Eglo Leuchten/EUIPO – Di-Ka (Corp de iluminat) [Desen sau model industrial comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă un aparat de iluminat – Motiv de nulitate – Desen sau model industrial anterior – Caracter individual – Utilizator avizat – Gradul de libertate a autorului – Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002]

34

2019/C 103/45

Cauza T-767/17: Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – Eglo Leuchten/EUIPO – Briloner Leuchten (Lampe) [Desen sau model industrial comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă un aparat de iluminat – Motiv de nulitate – Desen sau model industrial anterior – Caracter individual – Utilizator avizat – Grad de libertate a creatorului – Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002]

35

2019/C 103/46

Cauza T-785/17: Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2019 – Ilhan/EUIPO – Time Gate (BIG SAM SPORTSWEAR COMPANY) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană – Marca figurativă BIG SAM SPORTSWEAR COMPANY – Marca verbală anterioară SAM – Motiv relativ de refuz – Limitare a drepturilor ca urmare a toleranței – Elemente de probă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului – Articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 61 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001]]

36

2019/C 103/47

Cauza T-789/17: Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – TecAlliance/EUIPO – Siemens (TecDocPower) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale TecDocPower – Mărcile Uniunii Europene verbală și figurativă anterioare TECDOC și TecDoc – Motiv relativ de refuz – Similitudinea produselor și a serviciilor – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Utilizare serioasă a mărcilor anterioare – Articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 47 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2017/1001]]

36

2019/C 103/48

Cauza T-800/17: Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2019 – Brown Street Holdings/EUIPO – Enesan (FIGHT LIFE) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană – Marca verbală FIGHT LIFE – Marca Uniunii Europene verbală anterioară FIGHT FOR LIFE – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Obligația de motivare – Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 94 din Regulamentul 2017/1001)]

37

2019/C 103/49

Cauza T-79/18: Hotărârea Tribunalului din 30 ianuarie 2019 – Bekat/EUIPO – Borbet (ARBET) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative ARBET – Marca națională verbală anterioară BORBET – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Similitudine a semnelor – Articolul 8 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2017/1001]

38

2019/C 103/50

Cauza T-88/18: Hotărârea Tribunalului din 5 februarie 2019 – Gruppo Armonie/EUIPO (ARMONIE) [Marcă a Uniunii Europene – Cererea de marcă a Uniunii Europene figurativă ARMONIE – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]

38

2019/C 103/51

Cauza T-97/18: Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – DeepMind Technologies/EUIPO (STREAMS) [Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene verbale STREAMS – Motive absolute de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) și alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Practică anterioară a EUIPO]

39

2019/C 103/52

Cauza T-181/18: Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2019 – Multifit/EUIPO (TAKE CARE) [Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative TAKE CARE – Motiv relativ de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]

39

2019/C 103/53

Cauza T-256/18: Hotărârea Tribunalului din 30 ianuarie 2019 – Arezzo Indústria e Comércio/EUIPO (SCHUTZ) [Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale SCHUTZ – Motive absolute de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

40

2019/C 103/54

Cauza T-332/18: Hotărârea Tribunalului din 6 februarie 2019 – Marry Me Group/EUIPO (MARRY ME) [Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MARRY ME – Motiv absolut de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]

40

2019/C 103/55

Cauza T-333/18: Hotărârea Tribunalului din 6 februarie 2019 – Marry Me Group/EUIPO (marry me) [Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative marry me – Motiv absolut de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]

41

2019/C 103/56

Cauza T-427/18: Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – Geske/EUIPO (SATISFYERMEN) [Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative SATISFYERMEN – Motive absolute de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 – Obligația de motivare – Articolul 94 prima teză din Regulamentul 2017/1001]

42

2019/C 103/57

Cauza T-149/16: Ordonanța Tribunalului din 30 ianuarie 2019 – Spliethoff’s Bevrachtingskantoor/Comisia (Acțiune în anulare – Asistență financiară în domeniul Mecanismului pentru interconectarea Europei – Transporturi pentru perioada 2014-2020 – Litispendență – Inadmisibilitate)

42

2019/C 103/58

Cauza T-624/16 TO: Ordonanța Tribunalului din 29 ianuarie 2019 – L’Huillier/Gollnisch și Parlamentul (Terță opoziție – Respingerea cererii de intervenție a terțului oponent – Inadmisibilitate)

43

2019/C 103/59

Cauza T-687/18 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 21 ianuarie 2019 – Pilatus Bank/BCE (Procedură de măsuri provizorii – Politica economică și monetară – Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit – Cerere de suspendare a executării – Lipsa urgenței)

43

2019/C 103/60

Cauza T-735/18: Acțiune introdusă la 14 decembrie 2018 – Aquind/ACER

44

2019/C 103/61

Cauza T-741/18: Acțiune introdusă la 18 decembrie 2018 – ZZ/ECB

46

2019/C 103/62

Cauza T-763/18: Acțiune introdusă la 30 decembrie 2018 – Lazarus Szolgáltató és Kereskedelmi/Comisia Europeană

47

2019/C 103/63

Cauza T-13/19: Acțiune introdusă la 8 ianuarie 2019 – Republica Cehă/Comisia

48

2019/C 103/64

Cauza T-25/19: Acțiune introdusă la 11 ianuarie 2019 – AD/ECHA

49

2019/C 103/65

Cauza T-31/19: Acțiune introdusă la 15 ianuarie 2019 – AF/FRA

50

2019/C 103/66

Cauza T-32/19: Acțiune introdusă la 17 ianuarie 2019 – Harrington Padrón/Consiliul

50

2019/C 103/67

Cauza T-38/19: Acțiune introdusă la 21 ianuarie 2019 – Portugalia/Comisia

51

2019/C 103/68

Cauza T-43/19: Acțiune introdusă la 24 ianuarie 2019 – WV/SEAE

52

2019/C 103/69

Cauza T-47/19: Acțiune introdusă la 23 ianuarie 2019 – Dansk Erhverv/Comisia

53

2019/C 103/70

Cauza T-48/19: Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2019 – smart things solutions/EUIPO – Samsung Electronics (smart:)things)

54

2019/C 103/71

Cauza T-49/19: Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2019 – View/EUIPO (CREATE DELIGHTFUL HUMAN ENVIRONMENTS)

55

2019/C 103/72

Cauza T-50/19: Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2019 – Casual Dreams/EUIPO – López Fernández (Dayaday)

55

2019/C 103/73

Cauza T-51/19: Acțiune introdusă la 29 ianuarie 2019 – Laboratorios Ern/EUIPO – SBS Bilimsel Bio Çözümler Sanayi Ve Ticaret (apiheal)

57

2019/C 103/74

Cauza T-53/19: Acțiune introdusă la 31 ianuarie 2019 – SBS Bilimsel Bio Çözümler Sanayi Ve Ticaret/EUIPO – Laboratorios Ern (apiheal)

58

2019/C 103/75

Cauza T-56/17: Ordonanța Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – PO și alții/SEAE

59

2019/C 103/76

Cauza T-479/17: Ordonanța Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – PO/SEAE

59

2019/C 103/77

Cauza T-727/17: Ordonanța Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – PP și alții/SEAE

59

2019/C 103/78

Cauza T-180/18: Ordonanța Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – VJ/SEAE

60

2019/C 103/79

Cauza T-494/18: Ordonanța Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – PO/SEAE

60


RO

 


IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/1


Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2019/C 103/01)

Ultima publicație

JO C 93, 11.3.2019

Publicații anterioare

JO C 82, 4.3.2019

JO C 72, 25.2.2019

JO C 65, 18.2.2019

JO C 54, 11.2.2019

JO C 44, 4.2.2019

JO C 35, 28.1.2019

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu


Curtea de Justiție

18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/2


DECIZIA CURȚII DE JUSTIȚIE

din 12 februarie 2019

privind zilele de sărbătoare legală și vacanțele judecătorești

(2019/C 103/02)

CURTEA,

având în vedere articolul 24 alineatele (2), (4) și (6) din Regulamentul de procedură,

considerând că este necesar, în temeiul acestei dispoziții, să stabilească lista zilelor de sărbătoare legală și să fixeze datele vacanțelor judecătorești,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Lista zilelor de sărbătoare legală în sensul articolului 24 alineatele (4) și (6) din Regulamentul de procedură este stabilită după cum urmează:

Anul Nou;

Lunea Paștelui;

1 mai;

Înălțarea;

Lunea Rusaliilor;

23 iunie;

15 august;

1 noiembrie;

25 decembrie;

26 decembrie.

Articolul 2

Pentru perioada cuprinsă între 1 noiembrie 2019 și 31 octombrie 2020, datele vacanțelor judecătorești în sensul articolului 24 alineatele (2) și (6) din Regulamentul de procedură sunt fixate după cum urmează:

Crăciun 2019: de luni, 23 decembrie 2019, până duminică, 12 ianuarie 2020 inclusiv;

Paște 2020: de luni, 6 aprilie 2020, până duminică, 19 aprilie 2020 inclusiv;

Vara 2020: de joi, 16 iulie 2020, până luni, 31 august 2020 inclusiv.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Luxemburg, 12 februarie 2019.

Grefier

A. CALOT ESCOBAR

Președinte

K. LENAERTS


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/4


Repartizarea vicepreședintei la o cameră de cinci judecători

(2019/C 103/03)

În reuniunea generală din 10 octombrie 2018, Curtea a decis să o repartizeze pe doamna vicepreședintă la o cameră de cinci judecători pentru toate cauzele în care exercită atribuțiile de judecător raportor și care sunt trimise de Curte în fața unui asemenea complet de judecată.

În aplicarea articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, Curtea decide, prin urmare, să o repartizeze pe doamna Silva de Lapuerta la Camera întâi, pentru perioada cuprinsă între 10 octombrie 2018 și 6 octombrie 2021.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/4


Repartizarea vicepreședintei și a președinților de camere de cinci judecători la camere de trei judecători

(2019/C 103/04)

În reuniunea generală din 26 februarie 2019, Curtea a decis, printre altele, să îi repartizeze pe doamna vicepreședintă și pe doamnele și domnii președinți de camere de cinci judecători la camere de trei judecători pentru toate cauzele în care exercită atribuțiile de judecător raportor și care sunt trimise de Curte în fața unui asemenea complet de judecată.

În aplicarea articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, Curtea decide, prin urmare, să îi repartizeze pe doamna Silva de Lapuerta și pe domnul Bonichot la camera a șasea, pe domnul Arabadjiev la camera a șaptea, pe doamna Prechal la camera a opta, pe domnul Vilaras la camera a noua și pe domnul Regan la camera a zecea, pentru perioada cuprinsă între 26 februarie 2019 și 6 octombrie 2021.


Tribunalul

18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/5


DECIZIA TRIBUNALULUI

din 27 februarie 2019

privind vacanțele judecătorești

(2019/C 103/05)

TRIBUNALUL,

având în vedere articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Pentru anul judecătoresc care începe la 1 septembrie 2019, datele vacanțelor judecătorești în sensul articolului 41 alineatele (2) și (6) din Regulamentul de procedură sunt stabilite după cum urmează:

Crăciun 2019: de luni, 23 decembrie 2019, până duminică, 12 ianuarie 2020 inclusiv;

Paște 2020: de luni, 6 aprilie 2020, până duminică, 19 aprilie 2020 inclusiv;

Vara 2020: de joi, 16 iulie 2020, până luni, 31 august 2020 inclusiv.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Luxemburg, 27 februarie 2019.

Grefier

E. COULON

Președinte

M. JAEGER


V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/6


Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 13 decembrie 2018 – Électricité de France (EDF)/Comisia Europeană, Republica Franceză

(Cauza C-221/18 P) (1)

((Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Ajutoare de stat - Prima decizie a Comisiei Europene - Măsură de ajutor de stat incompatibilă cu piața internă - Anulare de către Tribunalul Uniunii Europene - Confirmare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene - A doua decizie a Comisiei - Măsură de ajutor de stat incompatibilă cu piața internă - Respingerea acțiunii în anulare - Articolul 266 TFUE - Încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri a Tribunalului - Denaturarea unor elemente de probă - Încălcarea de către Tribunal a obligațiilor Comisiei de a efectua o investigație diligentă și imparțială - Nemotivare - Calificarea măsurii - Ajutor nou sau ajutor existent))

(2019/C 103/06)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Électricité de France (EDF) (reprezentant: M. Debroux, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, B. Stromsky și D. Recchia, agenți), Republica Franceză

Dispozitivul

1.

Respinge recursul.

2.

Obligă Électricité de France (EDF) la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 182, 28.5.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/6


Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Berlin (Germania) la 4 septembrie 2018 – Solvay Chemicals GmbH/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-561/18)

(2019/C 103/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Solvay Chemicals GmbH

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Prin Ordonanța din 6 februarie 2019, Curtea (Camera întâi) a declarat:

Dispozițiile articolului 49 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) și ale punctului 20, B, din anexa IV la acest regulament sunt lipsite de validitate în măsura în care ele includ în mod sistematic în emisiile provenite de la instalațiile de producere a sodei dioxidul de carbon (CO2) transferat spre o altă instalație în vederea producerii de carbonat de calciu precipitat, indiferent dacă acest dioxid de carbon este sau nu degajat în atmosferă.


(1)  JO 2012, L 181, p. 30.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/7


Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 30 octombrie 2018 – EM/TMD Friction GmbH

(Cauza C-674/18)

(2019/C 103/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamant: EM

Intimată: TMD Friction GmbH

Întrebările preliminare

1)

Articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2001/23/CE (1) a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități – în cazul în care transferul întreprinderii are loc după deschiderea, în cadrul dreptului național, a unei proceduri de insolvență cu privire la activele cedentului, care prevede, în principiu, în cazul unui transfer al întreprinderii, aplicarea articolului 3 alineatele (1) și (3) din Directiva 2001/23/CE inclusiv în ceea ce privește drepturile lucrătorilor la prestații pentru limită de vârstă, invaliditate sau de supraviețuitor, în cadrul sistemelor suplimentare de asigurări sociale la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi –, permite o limitare în sensul că cesionarul nu este răspunzător pentru drepturile dobândite ca urmare a perioadelor lucrate anterior deschiderii procedurii de insolvență?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

În cazul în care transferul întreprinderii are loc după deschiderea procedurii de insolvență cu privire la activele cedentului, măsurile necesare în vederea protejării intereselor lucrătorilor salariați prevăzute la articolul 3 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2001/23/CE cu privire la drepturile care îi îndreptățesc imediat sau în perspectivă să primească prestații de limită de vârstă în cadrul sistemelor suplimentare de asigurări sociale la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi sunt cele impuse de nivelul de protecție prevăzut la articolul 8 din Directiva 2008/94/CE (2) a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului?

3)

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare:

Articolul 3 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2001/23/CE trebuie interpretat în sensul că sunt luate măsurile necesare în vederea protejării intereselor lucrătorilor salariați cu privire la drepturile lor dobândite la prestații pentru limită de vârstă în cadrul sistemelor suplimentare la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi, în cazul în care legislația națională prevede că:

obligația de a acorda în viitor o prestație pentru limită de vârstă lucrătorului care era salariat al întreprinderii la data la care a avut loc transferul acesteia către cesionar este, în principiu, transferată cesionarului,

cesionarul este răspunzător pentru drepturile de pensie viitoare, în măsura în care aceste drepturi se referă la perioadele lucrate în întreprindere după deschiderea procedurii de insolvență,

instituția de garantare în caz de insolvență, stabilită în temeiul legislației naționale, nu este răspunzătoare, în acest caz, pentru partea din drepturile de pensie viitoare dobândită anterior deschiderii procedurii de insolvență, iar

lucrătorul poate invoca, în cadrul procedurii de insolvență, valoarea părții din drepturile sale de pensie viitoare dobândite înainte de deschiderea insolvenței?

4)

În cazul în care dreptul național prevede aplicarea articolelor 3 și 4 din Directiva 2001/23/CE inclusiv în cazul transferului întreprinderii în cadrul unei proceduri de insolvență, articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/23/CE este aplicabil drepturilor la pensie ale lucrătorilor salariați în cadrul sistemelor suplimentare la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi care erau deja dobândite înainte de deschiderea procedurii de insolvență, dar care determină drepturi la plata unor prestații abia la producerea unui eveniment asigurat și deci la o dată ulterioară?

5)

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua sau la a patra întrebare:

Nivelul minim de protecție care trebuie acordat de statele membre conform articolului 8 din Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului cuprinde de asemenea obligația de garantare a drepturilor de pensie dobândite, care nu erau încă legal datorate la data deschiderii procedurii de insolvență și care ajung să fie legal datorate doar pentru că raportul de muncă nu încetează în contextul insolvenței?

6)

În cazul unui răspuns afirmativ la a cincea întrebare:

În ce împrejurări se poate considera că pierderile suferite de fostul salariat din cauza stării de insolvență a angajatorului, în ceea ce privește prestațiile de pensie ocupațională, sunt vădit disproporționate și obligă astfel statele membre să garanteze o protecție minimă în astfel de situații în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2008/94/CE, deși lucrătorul salariat va primi cel puțin jumătate din cuantumul prestațiilor ce vor rezulta din drepturile de pensie dobândite?

7)

În cazul unui răspuns afirmativ la a cincea întrebare:

O protecție a drepturilor de pensie ale lucrătorilor necesară în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2001/23/CE sau cu articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/23/CE – echivalentă celei prevăzute la articolul 8 din Directiva 2008/94/CE – este acordată de asemenea în cazul în care aceasta nu rezultă din dreptul național, ci numai din aplicarea directă a articolului 8 din Directiva 2008/94/CE?

8)

În cazul unui răspuns afirmativ la a șaptea întrebare:

Articolul 8 din Directiva 2008/94/CE are un efect direct, putând fi invocat de un lucrător în fața unei instanțe naționale inclusiv în cazul în care acesta primește cel puțin jumătate din beneficiile rezultate din drepturile sale de pensie dobândite, însă pierderile suferite ca urmare a insolvabilității angajatorului trebuie să fie considerate ca fiind disproporționate?

9)

În cazul unui răspuns afirmativ la a opta întrebare:

Se consideră că un organism de drept privat, desemnat de un stat membru – într-un mod obligatoriu pentru angajatori – ca instituție de garantare a pensiilor ocupaționale în caz de insolvență, supus supravegherii de către autoritatea publică de supraveghere financiară, care, în temeiul dispozițiilor de drept public, colectează de la angajatori contribuțiile necesare pentru garantarea în caz de insolvență și care, la fel ca o autoritate publică, poate stabili condițiile executării silite printr-un act administrativ, este un organism public al statului membru respectiv?


(1)  JO 2001, L 82, p. 16, Ediție specială, 05/ vol. 6, p. 20.

(2)  JO 2008, L 283, p. 36.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/9


Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 30 octombrie 2018 – FL/TMD Friction EsCo GmbH

(Cauza C-675/18)

(2019/C 103/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamant: FL

Intimată: TMD Friction EsCo GmbH

Întrebările preliminare

1)

Articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2001/23/CE (1) a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități – în cazul în care transferul întreprinderii are loc după deschiderea, în cadrul dreptului național, a procedurii de insolvență cu privire la activele cedentului, care prevede, în principiu, în cazul unui transfer al întreprinderii, aplicarea articolului 3 alineatele (1) și (3) din Directiva 2001/23/CE inclusiv în ceea ce privește drepturile lucrătorilor la prestații pentru limită de vârstă, invaliditate sau de supraviețuitor, în cadrul sistemelor suplimentare de asigurări sociale la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi –, permite o limitare în sensul că cesionarul nu este răspunzător pentru drepturile dobândite ca urmare a perioadelor lucrate anterior deschiderii procedurii de insolvență?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

În cazul în care transferul întreprinderii are loc după deschiderea procedurii de insolvență cu privire la activele cedentului, măsurile necesare în vederea protejării intereselor lucrătorilor salariați prevăzute la articolul 3 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2001/23/CE cu privire la drepturile care îi îndreptățesc imediat sau în perspectivă să primească prestații de limită de vârstă în cadrul sistemelor suplimentare de asigurări sociale la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi sunt cele impuse de nivelul de protecție prevăzut la articolul 8 din Directiva 2008/94/CE (2) a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului?

3)

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare:

Articolul 3 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2001/23/CE trebuie interpretat în sensul că sunt luate măsurile necesare în vederea protejării intereselor lucrătorilor salariați cu privire la drepturile lor dobândite la prestații pentru limită de vârstă în cadrul sistemelor suplimentare la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi, în cazul în care legislația națională prevede că:

obligația de a acorda în viitor o prestație pentru limită de vârstă lucrătorului care era salariat al întreprinderii la data la care a avut loc transferul acesteia către cesionar este, în principiu, transferată cesionarului;

cesionarul este răspunzător pentru drepturile de pensie dobândite a căror valoare se stabilește între altele în funcție de durata vechimii în întreprindere și nivelul remunerației la data la care survine evenimentul asigurat, în măsura în care aceste drepturi se referă la perioadele lucrate în întreprindere după deschiderea procedurii de insolvență;

instituția de garantare în caz de insolvență stabilită în temeiul legislației naționale este răspunzătoare, în acest caz, pentru partea din drepturile de pensie dobândite anterior deschiderii procedurii de insolvență, în măsura în care valoarea acestora se calculează în funcție de nivelul remunerației primite de lucrător la data deschiderii procedurii de insolvență, iar

nici cumpărătorul, nici instituția de garantare în caz de insolvență nu sunt răspunzători pentru creșterile drepturilor de pensie dobândite care, deși au loc în urma majorării remunerațiilor ulterioare deschiderii procedurii de insolvență, se referă însă la perioadele serviciului prestat înainte de această dată;

lucrătorul poate însă invoca, în procedura de insolvență a cedentului, această diferență în privința valorii drepturilor sale de pensie dobândite?

4)

În cazul în care dreptul național prevede aplicarea articolelor 3 și 4 din Directiva 2001/23/CE inclusiv în cazul transferului unei întreprinderi în procedură de insolvență, articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/23/CE este aplicabil drepturilor la pensie ale lucrătorilor salariați în cadrul sistemelor suplimentare la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi care erau deja dobândite înainte de deschiderea procedurii de insolvență, dar care determină drepturi la plata unor prestații abia la producerea unui eveniment asigurat și deci la o dată ulterioară?

5)

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua sau la a patra întrebare:

Nivelul minim de protecție care trebuie acordat de statele membre conform articolului 8 din Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului cuprinde de asemenea partea din drepturile de pensie care erau dobândite data deschiderii procedurii de insolvență, pentru că raportul de muncă nu încetează în contextul insolvenței?

6)

În cazul unui răspuns afirmativ la a cincea întrebare:

În ce împrejurări se poate considera că pierderile suferite de fostul lucrător salariat din cauza stării de insolvență a angajatorului, în ceea ce privește prestațiile de pensie ocupațională pentru limită de vârstă, sunt vădit disproporționate și obligă astfel statele membre să garanteze o protecție minimă în astfel de situații în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2008/94/CE, deși fostul lucrătorul salariat primește cel puțin jumătate din cuantumul prestațiilor care rezultă din drepturile sale de pensie dobândite?

7)

În cazul unui răspuns afirmativ la a cincea întrebare:

O protecție a drepturilor de pensie ale lucrătorilor necesară în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2001/23/CE sau cu articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/23/CE – echivalentă celei prevăzute la articolul 8 din Directiva 2008/94/CE – este acordată de asemenea în cazul în care aceasta nu rezultă din dreptul național, ci numai din aplicarea directă a articolului 8 din Directiva 2008/94/CE?

8)

În cazul unui răspuns afirmativ la a șaptea întrebare:

Articolul 8 din Directiva 2008/94/CE are un efect direct, putând fi invocat de un angajat în fața unei instanțe naționale inclusiv în cazul în care acesta primește cel puțin jumătate din beneficiile rezultate din drepturile sale de pensie dobândite, însă pierderile suferite ca urmare a insolvabilității angajatorului trebuie să fie considerate ca fiind disproporționate?

9)

În cazul unui răspuns afirmativ la a opta întrebare:

Se consideră că un organism de drept privat, desemnat de un stat membru – într-un mod obligatoriu pentru angajatori – ca instituție de garantare a pensiilor ocupaționale în caz de insolvență, supus supravegherii de către autoritatea publică de supraveghere financiară, care, în temeiul dispozițiilor de drept public, colectează de la angajatori contribuțiile necesare pentru garantarea în caz de insolvență și care, la fel ca o autoritate publică, poate stabili condițiile executării silite printr-un act administrativ, este un organism public al statului membru respectiv?


(1)  JO 2001, L 82, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 20.

(2)  JO 2008, L 283, p. 36.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/11


Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 15 noiembrie 2018 – Vivendi SA/Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni

(Cauza C-719/18)

(2019/C 103/10)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Vivendi SA

Pârâtă: Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni

Întrebările preliminare

1)

Deși statele membre au posibilitatea de a stabili cazurile în care întreprinderile ocupă o poziție dominantă (cu consecința impunerii unor obligații specifice în sarcina acestora), dispozițiile articolului 43 alineatul 11 din d.lgsl 31.7.2005, n. 177 [Decretul legislativ nr. 177 din 31 iulie 2005], în versiunea în vigoare la data adoptării deciziei atacate, potrivit căruia „[î]ntreprinderile, inclusiv prin intermediul unor societăți controlate sau afiliate, ale căror venituri din sectorul comunicațiilor electronice, astfel cum este definit la articolul 18 din decreto legislativo 1o agosto 2003, n. 259 [Decretul legislativ nr. 259 din 1 august 2003], depășesc 40 % din veniturile totale din acel sector nu pot obține din sistemul integrat al comunicațiilor venituri care să depășească 10 % din veniturile din sistemul respectiv”, sunt sau nu sunt incompatibile cu dreptul Uniunii Europene și, în special, cu principiul liberei circulații a capitalurilor consacrat la articolul 63 TFUE? Cele de mai sus, întrucât – prin trimiterea la articolul 18 din Codice delle comunicazioni elettroniche [Codul comunicațiilor electronice] – sectorul în discuție este limitat la piețele susceptibile de reglementare ex ante, în pofida faptului că experiența comună arată că informațiile (al căror pluralism este urmărit prin această normă) sunt vehiculate într-o măsură tot mai mare prin utilizarea internetului, a calculatoarelor personale și a telefoniei mobile, în așa măsură încât poate face nerezonabilă excluderea din sectorul menționat, în special, a serviciilor cu amănuntul de telefonie mobilă, doar pentru că sunt prestate în regim deplin de concurență. Aceasta ținând seama și de faptul că autoritatea menționată anterior a delimitat granițele sectorului comunicațiilor electronice, în scopul aplicării articolului 43 alineatul 11 citat anterior, chiar cu ocazia procedurii supuse examinării, luând în considerare numai piețele cu privire la care a fost efectuată cel puțin o analiză de la intrarea în vigoare a Codului comunicațiilor electronice, așadar din anul 2003 până în prezent, și cu venituri rezultate din ultima evaluare utilă, efectuată în anul 2015.

2)

Principiile protecției libertății de stabilire și liberei prestări a serviciilor, consacrate la articolele 49 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), articolele 15 și 16 din Directiva 2002/21/CE [privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice] (1), principiile protecției pluralismului și a libertății de exprimare, precum și principiul proporționalității, propriu dreptului Uniunii Europene, se opun aplicării unei reglementări naționale privind serviciile mass-media audiovizuale și radiofonice publice precum reglementarea italiană prevăzută la articolul 43 alineatele 11 și 14, potrivit căreia veniturile relevante pentru determinarea celui de al doilea prag de excludere de 10 % se raportează și la întreprinderi care nu sunt controlate și nici supuse unei influențe dominante, ci sunt doar „afiliate” în sensul articolului 2359 din codice civile [Codul civil] (la care face trimitere alineatul 14 al articolului 43), deși rezultă că nu poate fi exercitată față de acestea din urmă nicio influență cu privire la informațiile care trebuie să fie difuzate?

3)

Principiile libertății de stabilire și liberei prestări a serviciilor, consacrate la articolele 49 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), articolele 15 și 16 din Directiva 2002/21/CE, principiile protecției pluralismului surselor de informare și a concurenței în sectorul radioteleviziunii, prevăzute de Directiva 2010/13/UE privind serviciile mass-media audiovizuale (2) și de Directiva 2002/21/CE, se opun unei reglementări naționale cum este d.lgsl 177/2005 [Decretul legislativ 177/2005], care, la alineatele 9 și 11 ale articolului 43, supune unor praguri de excludere foarte diferite (de 20 % și, respectiv, de 10 %) „entitățile care au obligația să se înscrie în registrul operatorilor de comunicații, creat în temeiul articolului 1 alineatul 6 litera a) punctul 5 din legge 31 luglio 1997, n. 249 [Legea nr. 249 din 31 iulie 1997]” (și anume entitățile care beneficiază de o concesiune sau de o autorizație acordată în temeiul reglementării în vigoare de autoritatea menționată anterior sau de alte administrații competente, precum și concesionarii de publicitate difuzată în orice mod, întreprinderile din sectorul editorial etc. prevăzute la alineatul 9), în raport cu întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectorul comunicațiilor electronice, astfel cum a fost definit anterior (la alineatul 11)?


(1)  Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (JO 2002, L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195).

(2)  Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO 2010, L 95, p. 1).


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/12


Cerere de decizie preliminară introdusă de Monomeles Protodikeio Lasithiou (Grecia) la 4 decembrie 2018 – M.B. alții/Organismos Topikis Aftodioikisis (O.T.A.) „Dimos Agiou Nikolaou”

(Cauza C-760/18)

(2019/C 103/11)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Monomeles Protodikeio Lasithiou (Grecia)

Părțile din procedura principală

Reclamanți: M.B. alții

Pârât: Organismos Topikis Aftodioikisis (O.T.A.) „Dimos Agiou Nikolaou”

Întrebările preliminare

1)

Finalitatea și efectul util ale Acordului-cadru privind munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO [1999,] L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129), sunt repuse în discuție de o interpretare a dispozițiilor de drept național care transpun acordul-cadru în ordinea juridică internă potrivit căreia din definiția contractelor pe durată determinată „succesive”, în sensul clauzei 1 și al clauzei 5 punctul (2) din acordul-cadru, este exclusă prelungirea automată a contractelor de muncă pe durată determinată ale lucrătorilor din sectorul serviciilor municipale de salubrizare, în temeiul unei dispoziții exprese de drept național precum articolul 167 din Legea nr. 4099/2012, pentru motivul că nu reprezintă o încheiere în formă scrisă a unui nou contract de muncă pe durată determinată, ci o prelungire a duratei unui contract de muncă deja existent?

2)

În cazul reglementării și al punerii în aplicare, în cadrul angajării lucrătorilor din sectorul serviciilor municipale de salubrizare, a unei practici incompatibile cu măsurile de prevenire a abuzurilor care rezultă din utilizarea contractelor de muncă pe durată determinată succesive, care sunt prevăzute de măsura de transpunere în dreptul național a clauzei 5 punctul (1) din acordul-cadru, obligația unei instanțe naționale de a interpreta dreptul național în conformitate cu dreptul Uniunii include și aplicarea unei dispoziții de drept național, precum articolul 8 alineatul 3 din Legea nr. 2112/1920, ca măsură legală echivalentă în sensul clauzei 5 punctul (1) din acordul-cadru, care este anterioară, dar încă în vigoare, care ar permite calificarea corectă din punct de vedere juridic drept contracte pe durată nedeterminată a contractelor de muncă pe durată determinată succesive utilizate pentru a face față unor nevoi permanente și cu caracter de continuitate ale autorităților locale în sectorul serviciilor municipale de salubrizare?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, există o restrângere excesivă a obligației instanței naționale de a interpreta dreptul național în conformitate cu dreptul Uniunii atunci când o normă de drept constituțional precum cea prevăzută la articolul 103 alineatele 7 și 8 din Constituția elenă, în urma modificării din anul 2001, interzice în mod absolut, în sectorul public, transformarea contractelor de muncă pe durată determinată încheiate în perioada în care era în vigoare dispoziția menționată în contracte pe durată nedeterminată, făcând imposibilă aplicarea unei măsuri echivalente de drept național în sensul clauzei 5 punctul (1) din acordul-cadru, care este preexistentă, dar încă în vigoare, precum articolul 8 alineatul 3 din Legea nr. 2112/1920, și înlăturând astfel posibilitatea de a recalifica din punct de vedere juridic, în cursul unei proceduri jurisdicționale, drept contracte pe durată nedeterminată contractele de muncă pe durată determinată succesive utilizate pentru a face față unor nevoi permanente și cu caracter de continuitate ale autorităților locale în sectorul serviciilor municipale de salubrizare, inclusiv în cazul în care prin acestea se urmărește obiectivul de a face față unor nevoi permanente și cu caracter de continuitate?


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/13


Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Kamenz (Germania) la 24 decembrie 2018 – MC/ND

(Cauza C-827/18)

(2019/C 103/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Kamenz

Părțile din procedura principală

Reclamant: MC

Pârât: ND

Întrebarea preliminară

Creanța principală în litigiu în valoare de 535 euro, în temeiul unui contract notarial de vânzare-cumpărare din 10 februarie 2016 privind achiziționarea unei locuințe proprietate personală situată în Großröhrsdorf, în circumscripţia Amtsgericht Kamenz (Tribunalul Districtual din Kamenz), care rezultă mai exact din transferul către reclamant, la 1 aprilie 2016, al posesiei și al uzufructului, în conformitate cu articolul 6 din contractul notarial, sub forma unei chirii plătite pârâtei încă din 1 aprilie 2016 de către chiriașul acesteia pentru respectiva locuință proprietate personală [omissis], poate constitui obiectul unei acțiuni în sensul articolului 22 din Convenția de la Lugano (1),

care are ca obiect plata unui drept real imobiliar, precum și chiria datorată ca urmare a închirierii unor imobile,

sau competența internațională a unei instanțe germane trebuie să fie dedusă dintr-o altă dispoziție a Convenției de la Lugano,

sau este justificată competența internațională a instanței elvețiene de pe raza de jurisdicție a domiciliului pârâtei [articolul 2 alineatul (1) coroborat cu articolul 5 punctul 1 din Convenția de la Lugano]?


(1)  Convenţia privind competenţa judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială din 30 octombrie 2007 („Convenţia Lugano II”, JO 2009, L 147, p. 5).


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/14


Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franța) la 10 ianuarie 2019 – Bouygues travaux publics, Elco Construct București, Welbond armatures

(Cauza C-17/19)

(2019/C 103/13)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Reclamante: Bouygues travaux publics, Elco Construct București, Welbond armatures

Întrebarea preliminară

Articolul 11 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (1), în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (2), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 647/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005 (3), și articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (4) trebuie interpretate în sensul că un certificat E 101 eliberat de instituția desemnată de autoritatea competentă a unui stat membru, în temeiul articolului 14 alineatul (1) și alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 647/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005, sau un certificat A 1 eliberat în temeiul articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială obligă instanțele statului membru în care se desfășoară activitatea să stabilească legislația aplicabilă nu numai regimului de securitate socială, ci și dreptului muncii, atunci când această legislație definește obligațiile angajatorilor și drepturile salariaților, astfel încât, în urma dezbaterii contradictorii, aceste instanțe nu pot să înlăture respectivele certificate decât dacă, pe baza examinării elementelor concrete strânse în cursul anchetei judiciare care au permis să se constate că aceste certificate au fost obținute sau invocate în mod fraudulos și pe care instituția emitentă sesizată nu le-a luat în considerare, instanțele menționate apreciază, într-un termen rezonabil, că există o fraudă care constă, în ceea ce privește elementul obiectiv, în nerespectarea condițiilor prevăzute la una dintre dispozițiile citate mai sus ale Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 și ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și, în ceea ce privește elementul subiectiv, în intenția persoanei acuzate de a ocoli sau de a eluda condițiile de eliberare a certificatului respectiv pentru obținerea avantajului care decurge din acesta?


(1)  JO L 74, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 74.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 de modificare și actualizare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 de aplicare a regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 (JO L 28, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 35).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 647/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii nesalariați și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității, precum și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 (JO L 117, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 211).

(4)  JO L 284, p. 1.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/15


Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Belgia) la 11 ianuarie 2019 – État belge/Pantochim SA, în lichidare

(Cauza C-19/19)

(2019/C 103/14)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Recurent: État belge

Intimată: Pantochim SA, în lichidare

Întrebările preliminare

1)

Dispoziția potrivit căreia creanța care face obiectul unei cereri de recuperare „este considerată o creanță a statului membru în care se află sediul autorității solicitate”, astfel cum prevede articolul 6 [al doilea paragraf] din Directiva 2008/55/CE a Consiliului din 26 mai 2008 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor privind anumite cotizații, drepturi, taxe și alte măsuri (1), care se substituie articolului 6 alineatul (2) din Directiva 76/308/CEE a Consiliului din 15 martie 1976 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor privind anumite cotizații, drepturi, taxe și alte măsuri (2), trebuie interpretată în sensul că creanța statului solicitant este asimilată celei a statului solicitat, astfel încât creanța statului solicitant dobândește calitatea de creanță a statului solicitat?

2)

Termenul „privilegiu” prevăzut la articolul 10 din Directiva 2008/55/CE a Consiliului din 26 mai 2008 și, înainte de codificare, la articolul 10 din Directiva 76/308/CEE a Consiliului din 15 martie 1976 trebuie interpretat în sensul de drept de preferință care însoţeşte creanța, care îi conferă acesteia un drept de prioritate în raport cu alte creanțe în caz de concurs sau în sensul de orice mecanism care are ca efect, în caz de concurs, plata preferențială a creanței?

3)

Posibilitatea administrației fiscale de a opera, în condițiile prevăzute la articolul 334 din Legea-program din 27 noiembrie 2004, o compensaţie în caz de concurs trebuie considerată un privilegiu în sensul articolului 10 din directivele citate anterior?


(1)  JO L 150, p. 28.

(2)  JO L 73, p. 18, Ediţie specială, 02/vol. 1, p. 35. Directiva 2008/55/CE indică (nota de subsol nr. 3) că titlul original al Directivei 76/308/CEE a fost modificat prin Directiva 79/1071/CEE (JO L 331, p. 10, Ediţie specială, 02/vol. 2, p. 6), prin Directiva 92/12/CEE (JO L 76, p. 1, Ediţie specială, 09/vol. 1, p. 129) şi prin Directiva 2001/44/CE (JO L 175, p. 17, Ediţie specială, 02/vol. 14, p. 148).


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/15


Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundessozialgerichts (Germania) la 16 ianuarie 2019 – ZP/Bundesagentur für Arbeit

(Cauza C-29/19)

(2019/C 103/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundessozialgericht

Părțile din procedura principală

Reclamant: ZP

Pârâtă: Bundesagentur für Arbeit

Întrebările preliminare

1)

Dispozițiile coroborate ale articolului 62 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (1) și ale articolului 62 alineatul (2) din același regulament trebuie interpretate în sensul că, în cazul șomajului unui lucrător, instituția competentă din statul membru de reședință trebuie să calculeze prestațiile pe baza valorii „salariul[ui]”„primit” de persoana în cauză pentru ultima sa activitate desfășurată pe teritoriul aflat în aria de responsabilitate a respectivei instituții, inclusiv în cazul în care, conform dispozițiilor naționale privind prestațiile de șomaj aplicabile instituției competente, acest salariu nu poate fi luat în considerare din cauza lipsei unei perioade suficiente de primire a acestui salariu, fiind prevăzută în mod subsidiar calcularea fictivă a prestațiilor?

2)

Dispozițiile coroborate ale articolului 62 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și ale articolului 62 alineatul (2) din același regulament trebuie interpretate în sensul că, în cazul șomajului unui lucrător, instituția competentă din statul membru de reședință trebuie să calculeze prestațiile pe baza valorii „salariul[ui]”„primit” de persoana în cauză pentru ultima sa activitate desfășurată pe teritoriul aflat în aria de responsabilitate a respectivei instituții, inclusiv în cazul în care conform dispozițiilor naționale privind prestațiile de șomaj aplicabile instituției competente, acest salariu, nefiind decontat la termen, nu poate fi inclus în perioada de referință, ca bază de calcul a prestațiilor, fiind prevăzută în mod subsidiar calcularea fictivă a prestațiilor?


(1)  Regulamentul (CE) n. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82).


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/16


Cerere de decizie preliminară introdusă de Högsta domstolen (Suedia) la 10 ianuarie 2019 – Diskrimineringsombudsmannen/Braathens Regional Aviation AB

(Cauza C-30/19)

(2019/C 103/16)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta domstolen

Părțile din procedura principală

Reclamant: Diskrimineringsombudsmannen

Pârâtă: Braathens Regional Aviation AB

Întrebarea preliminară

Într-o cauză privind încălcarea unei interdicții prevăzute de Directiva 2000/43/CE (1), în care persoana vătămată solicită o despăgubire pentru discriminare, un stat membru are întotdeauna obligația de a examina, la cererea persoanei vătămate, dacă s-a produs o discriminare — și, dacă este cazul, de a stabili existența unei discriminări —, indiferent dacă persoana acuzată de discriminare recunoaște sau nu existența acesteia, pentru ca cerința unor sancțiuni eficiente, proporționale și care să descurajeze discriminarea, prevăzută la articolul 15, să fie considerată îndeplinită?


(1)  Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO 2000, L 180, p. 2, Ediție specială, 20/vol. 1, p. 19).


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/17


Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de première instance de Liège (Belgia) la 21 ianuarie 2019 – BU/État belge

(Cauza C-35/19)

(2019/C 103/17)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance de Liège

Părțile din procedura principală

Reclamantă: BU

Pârât: État belge

Întrebarea preliminară

Articolul 38 alineatul 1 punctul 4 din C.I.R./92 încalcă articolul 45 și următoarele (principiul liberei circulații a lucrătorilor) și articolul 56 și următoarele (principiul liberei prestări a serviciilor) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prin faptul că acesta nu scutește de la impozitare alocațiile de invaliditate decât dacă aceste alocații sunt plătite de trezorerie, cu alte cuvinte de statul belgian, în temeiul legislației belgiene, creând astfel o discriminare între contribuabilul, rezident belgian, care primește alocații de invaliditate plătite de statul belgian în temeiul legislației sale, care sunt scutite, și contribuabilul, rezident belgian, care primește alocații destinate să compenseze o invaliditate, plătite de o altă țară membră a Uniunii Europene, care nu sunt scutite?


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/17


Recurs introdus la 25 ianuarie 2019 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 15 noiembrie 2018 în cauza T-316/14, Kurdistan Workers' Party (PKK)/Consiliul

(Cauza C-46/19 P)

(2019/C 103/18)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: B. Driessen, S. Van Overmeire, agenți)

Celelalte părți din procedură: Kurdistan Workers' Party (PKK), Comisia Europeană, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile

Recurentul solicită Curții:

anularea hotărârii atacate a Tribunalului;

pronunțarea unei hotărâri definitive în ceea ce privește problemele care constituie obiectul acestui recurs și respingerea cererii formulate de PKK și

obligarea PKK la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu în prezentul recurs și în cauza T-316/14.

Motivele și principalele argumente

Consiliul susține că Tribunalul a săvârșit o eroare în hotărârea atacată cu privire la următoarele aspecte:

primul motiv: Tribunalul a calificat în mod eronat deciziile atacate ca decizii care intră exclusiv sub incidența articolului 1 alineatul (6);

al doilea motiv: Tribunalul a concluzionat în mod eronat că deciziile din Statele Unite nu pot servi drept temei pentru înscrierea inițială pe listă;

al treilea motiv: Tribunalul a constatat în mod eronat că Consiliul nu a explicat motivul pentru care a considerat că deciziile din Statele Unite și ordonanța ministrului de interne din Regatul Unit constituie decizii ale unei autorități competente în sensul articolului 1 alineatul (4) din Poziția comună 2001/931/PESC (1);

al patrulea motiv: Tribunalul a aplicat în mod eronat în speță Hotărârea Curții de Justiție LTTE (2), punctul 55;

al cincilea motiv: Tribunalul a aplicat în mod eronat în speță Hotărârea LTTE, punctul 71;

al șaselea motiv: Tribunalul a aplicat în mod eronat articolul 1 alineatul (4) din Poziția comună 2001/931/PESC și punctul 55 din Hotărârea LTTE;

al șaptelea motiv: Tribunalul a estimat în mod eronat că Consiliul nu putea răspunde la scrisoarea PKK în propria sa scrisoare din 27 martie 2015.


(1)  Poziția comună 2001/931/PESC a Consiliului din 27 decembrie 2001 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului (JO 2001, L 344, p. 93).

(2)  Hotărârea din 26 iulie 2017, Consiliul/LTTE, C-599/14 P, EU:C:2017:583.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/18


Recurs introdus la 29 ianuarie 2019 de Credito Fondiario SpA împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a opta) din 19 noiembrie 2018 în cauza T-661/16, Credito Fondiario/SRB

(Cauza C-69/19 P)

(2019/C 103/19)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Credito Fondiario SpA (reprezentanți: F. Sciaudone, F. Iacovone, S. Frazzani, A. Neri, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comitetul unic de rezoluție

Intervenienți: Republica Italiană, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Anularea ordonanței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

Obligarea Comitetului unic de rezoluție la plata cheltuielilor de judecată din recurs și a celor aferente cauzei T-661/16;

Cu titlu subsidiar, anularea ordonanței atacate în măsura în care Tribunalul a obligat Credito Fondiario să suporte cheltuielile Comitetului unic de rezoluție și să se pronunțe în echitate cu privire la cheltuielile de procedură în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

Recurenta apreciază că ordonanța atacată este afectată de numeroase erori, care constituie atât erori de drept, cât și erori de procedură.

I.   Calificarea eronată a faptelor – Lipsa motivării

Tribunalul a calificat în mod nejustificat faptele în temeiul jurisprudenței potrivit căreia, în lipsa publicării sau a notificării, termenul de recurs începe de la momentul în care persoana interesată are cunoștință în mod exact despre conținutul și motivele actului în cauză, cu condiția să solicite textul integral într-un termen rezonabil.

Mai precis, Tribunalul a estimat în mod eronat că recurenta a luat cunoștință despre cele două decizii ale Comitetului unic de rezoluție prin intermediul a două comunicări ale Banca d’Italia din 3 mai și din 27 mai 2016. În plus, Tribunalul a apreciat în mod eronat că recurenta nu ar fi acționat într-un termen rezonabil pentru a obține cele două decizii ale Comitetului unic de rezoluție. Tribunalul nu a luat în considerare în mod adecvat contextul de insecuritate juridică. În consecință, Tribunalul a constatat în mod eronat tardivitatea acțiunii în lumina împrejurărilor speței.

II.   Interpretarea și aplicarea eronată a jurisprudenței privind „termenul rezonabil”

Aprecierea Tribunalului potrivit căreia acțiunea este tardivă este viciată de asemenea de o eroare de interpretare (și, în consecință, de aplicarea eronată în speță) a jurisprudenței privind durata rezonabilă a termenului în care persoana interesată trebuie să acționeze pentru a obține decizia care urmează să fie atacată.

III.   Încălcarea dreptului la apărare al recurentei – Încălcarea și aplicarea eronată ale articolului 126 din Regulamentul de procedură al Tribunalului

Deși Tribunalul a adoptat numeroase măsuri de cercetare judecătorească și măsuri de organizare a procedurii, nu a invitat părțile să prezinte observații cu privire la aspectul dacă acțiunea a fost introdusă în timp util. Tribunalul a examinat aspectul tardivității pentru prima oară în ordonanță și s-a întemeiat pe acest element pentru a respinge acțiunea, fără să fi dat părților, în special recurentei, posibilitatea de a-și invoca argumentele și de a discuta acest aspect.

În plus, Tribunalul a adoptat ordonanța în temeiul articolului 126 din Regulamentul de procedură, deși, din diferite motive, era evident că motivul de inadmisibilitate pe care este întemeiată ordonanța nu era vădit.

Astfel, Tribunalul a încălcat dreptul la apărare al recurentei.

IV.   Eroare de apreciere privind inadmisibilitatea cererii prezentate în temeiul articolului 277 TFUE

Întrucât Tribunalul a constatat în mod eronat că acțiunea în anulare este inadmisibilă, rezultă în mod automat că ordonanța este ilegală în măsura în care Tribunalul a constatat în aceasta inadmisibilitatea cererii recurentei prin care se urmărea obținerea constatării nelegalității Regulamentului 2015/63 (1). Astfel, Tribunalul a considerat că a doua cerere era în mod necesar un accesoriu al cererii principale de anulare și că, în consecință, inadmisibilitatea vădită a acțiunii în anulare conducea în mod automat la inadmisibilitatea vădită a cererii prin care se urmărea să se obțină constatarea nelegalității regulamentului 2015/63.

V.   Eroare de apreciere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată – Încălcarea și aplicarea eronată a articolelor 134 și 135 din Regulamentul de procedură

Cu titlu subsidiar, recurenta atacă ordonanța în măsura în care Tribunalul a obligat-o să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comitetul unic de rezoluție.

Potrivit recurentei, pentru motive de echitate, Tribunalul ar fi trebuit să aplice articolul 135 din Regulamentul de procedură și să compenseze cheltuielile de judecată în temeiul articolului 135 alineatul (1) din Regulamentul de procedură sau, dacă este cazul, să oblige Comitetul unic de rezoluție să suporte cel puțin o parte din cheltuielile de judecată ale recurentei, în temeiul articolului 135 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.


(1)  Regulamentul delegat (UE) 2015/63 din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/20


Ordonanța președintelui Curții din 12 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – X/Staatssecretaris van Financiën, cu participarea: Nederlandse Orde van Belastingadviseurs, Loyens Loeff NV

(Cauza C-157/17) (1)

(2019/C 103/20)

Limba de procedură: neerlandeza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.


(1)  JO C 168, 29.5.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/20


Ordonanța președintelui Curții din 11 decembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Austria, susținută de: Republica Franceză

(Cauza C-76/18) (1)

(2019/C 103/21)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.


(1)  JO C 112, 26.03.2018


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/20


Ordonanța președintelui Curții din 11 decembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Austria, susținută de: Republica Franceză

(Cauza C-77/18) (1)

(2019/C 103/22)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.


(1)  JO C 112, 26.3.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/21


Ordonanța președintelui Curții din 11 decembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Austria, susținută de: Rpublica Franceză

(Cauza C-79/18) (1)

(2019/C 103/23)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.


(1)  JO C 112, 26.3.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/21


Ordonanța președintelui Curții din 11 decembrie 2018 – Comisia Europeană/ Republica Polonă, susținută de: Regatul Belgiei, Republica Franceză

(Cauza C-206/18) (1)

(2019/C 103/24)

Limba de procedură: polona

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.


(1)  JO C 182, 28.5.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/21


Ordonanța președintelui Curții din 17 decembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Austria

(Cauza C-487/18) (1)

(2019/C 103/25)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.


(1)  JO C 328, 17.9.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/21


Ordonanța președintelui Curții din 21 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court (Irlande) – Irlanda) – Minister for Justice and Equality/ND

(Cauza C-685/18) (1)

(2019/C 103/26)

Limba de procedură: engleza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.


(1)  JO C 16, 14.1.2019.


Tribunalul

18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/22


Hotărârea Tribunalului din 5 februarie 2019 – Mema/OCVV (Braeburn 78 (11078))

(Cauza T-177/16) (1)

([„Soiuri de plante - Cerere de protecție comunitară a soiurilor de plante pentru soiul de plante Braeburn 78 (11078) - Desemnarea unui alt oficiu de examinare - Întinderea examinării care trebuie efectuată de camera de recurs - Obligația de motivare”])

(2019/C 103/27)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Mema GmbH LG (Terlan, Italia) (reprezentanți: B. Breitinger și S. Kirschstein-Freund, avocați)

Pârât: Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (reprezentanți: M. Ekvad, F. Mattina, O. Lamberti și U. Braun-Mlodecka, agenți, asistați de A. von Mühlendahl și H. Hartwig, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei de recurs a OCSP din 15 decembrie 2015 (cauza A 001/2015) privind o cerere de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de plante Braeburn 78

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) din 15 decembrie 2015 (cauza A 001/2015) privind o cerere de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de plante Braeburn 78.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

OCSP este obligat la suportarea cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 211, 13.6.2016.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/22


Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – Arango Jaramillo și alții/BEI

(Cauza T-487/16) (1)

((„Funcție publică - Personalul BEI - Pensii - Reforma din 2008 - Creșterea nivelului cotizațiilor - Fișe de remunerație subsecvente - Inexistența unui act care lezează - Inadmisibilitate”))

(2019/C 103/28)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Oscar Orlando Arango Jaramillo (Luxemburg, Luxemburg) și ceilalți 33 de reclamanți ale căror nume figurează în anexa la hotărâre (reprezentanți: B. Cortese, C. Cortese și F. Spitaleri, avocați)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții (reprezentanți: inițial C. Gómez de la Cruz, T. Gilliams și G. Nuvoli, ulterior T. Gilliams, G. Faedo și J. Klein, agenți, asistați de P.-E. Partsch)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 50a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, având ca obiect, pe de o parte, anularea „deciziilor” BEI, cuprinse în fișele de remunerație ale reclamanților din luna februarie 2011 de creștere a nivelului cotizațiilor lor la sistemul de pensii de la 9 la 10 % și, pe de altă parte, obligarea BEI la plata simbolică a sumei de un euro, pentru repararea prejudiciului moral pe care reclamanții pretind că l-au suferit

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea ca fiind inadmisibilă.

2)

Îl obligă pe domnul Oscar Orlando Arango Jaramillo și pe ceilalți agenți ai Băncii Europene de Investiții (BEI) ale căror nume figurează în anexă la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de BEI și a propriilor cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 211, 16.7.2011 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-58/11 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/23


Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – RK/Consiliul

(Cauza T-11/17) (1)

((„Funcție publică - Funcționari - Articolul 42c din Statut - Concediere în interesul serviciului - Egalitate de tratament - Interzicerea discriminării pe criterii de vârstă - Eroare vădită de apreciere - Dreptul de a fi ascultat - Obligația de solicitudine - Răspundere”))

(2019/C 103/29)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: RK (reprezentanți: inițial L. Levi și A. Tymen, ulterior L. Levi, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtului: Parlamentul European (reprezentanți: A. Troupiotis și J. A. Steele, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei nedatate a Consiliului de plasare a reclamantei în concediu în interesul serviciului în temeiul articolului 42c din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și, în măsura necesară, a deciziei din 27 septembrie 2016 de respingere a reclamației introduse de reclamantă și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

RK suportă 80 % din propriile cheltuieli de judecată.

3)

Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată și 20 % din cheltuielile de judecată efectuate de RK.

4)

Parlamentul European suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 95, 27.3.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/24


Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2019 – Proximus/Consiliul

(Cauza T-117/17) (1)

((„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de negociere - Oferta cea mai avantajată din punct de vedere economic - Respingerea ofertei unui ofertant - Marjă de apreciere a autorității contractante - Legalitatea metodei de evaluare - Principiul bunei gestiuni financiare”))

(2019/C 103/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Proximus SA/NV (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: B. Schutyser, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Jaume și S. Cholakova, agenți, asistați de P. de Bandt, de P. Teerlinck și de M. Gherghinaru, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, având ca obiect anularea deciziei Consiliului din 23 decembrie 2016 de a atribui unui alt ofertant contractul-cadru de prestări de servicii în materie de securitate cibernetică [confidențial].

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Proximus SA/NV la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cele aferente procedurii măsurilor provizorii.


(1)  JO C 151, 15.5.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/24


Hotărârea Tribunalului din 22 ianuarie 2019 – EKETA/Comisia

(Cauza T-166/17) (1)

((„Clauză compromisorie - Contract Sensation încheiat în cadrul celui de al șaselea program-cadru - Costuri eligibile - Notă de debit emisă de pârâtă pentru recuperarea sumelor avansate - Fiabilitatea fișelor de pontaj - Conflict de interese”))

(2019/C 103/31)

Limba de procedură: elena

Părțile

Reclamantă: Ethniko Kentro Erevnas kai Technologikis Anaptyxis (EKETA) (Salonic, Grecia) (reprezentanți: V. Christianos și S. Paliou, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial A Katsimerou, O. Verheecke și J. Estrada de Solà, ulterior A Katsimerou, A. Kyratsou și O. Verheecke, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE având ca obiect constatarea, pe de o parte, a faptului că creanța care figurează pe nota de debit nr. 3241615291 a Comisiei din 29 noiembrie 2016, potrivit căreia reclamantul trebuia să îi restituie suma de 197 799,52 provenind din subvenția pe care a primit-o pentru un studiu cu privire la un proiect de cercetare denumit Sensation este, pentru o valoare de 179 101,34 euro, nefondată și, pe de altă parte, că suma în litigiu corespunde unor costuri eligibile pe care reclamantul nu are obligația să le restituie

Dispozitivul

1)

Obligă Comisia Europeană la plata către Ethniko Kentro Erevnas kai Technologikis Anaptyxis (EKETA) în primul rând, a sumei de 19 522,57 euro, corespunzând unui cost eligibil de personal, majorată cu costurile indirecte aferente acesteia și cu dobânzi de întârziere aferente acestei sume la o rată de 3,50 %, începând de la data de 12 mai 2017 până la plata completă a acesteia, în al doilea rând, a dobânzilor de întârziere aferente sumei de 2 950 de euro la o rată de 3,50 %, calculate începând de la data de 12 mai 2017 până la data de 28 noiembrie 2017 și, în al treilea rând, a dobânzilor de întârziere aferentei sumei de 8 988,21 euro la o rată de 3,50 %, calculate începând cu data de 12 mai 2017 până la plata acestei sume la 2 octombrie 2017.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

EKETA suportă propriile cheltuieli de judecată și nouă zecimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie, aceasta suportând o zecime din propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 151, 15.5.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/25


Hotărârea Tribunalului din 22 ianuarie 2019 – EKETA/Comisia

(Cauza T-198/17) (1)

((„Clauză compromisorie - Contract Actibio încheiat în cadrul celui de al șaselea program-cadru - Costuri eligibile - Notă de debit emisă de pârâtă pentru recuperarea sumelor avansate - Fiabilitatea fișelor de pontaj - Conflict de interese”))

(2019/C 103/32)

Limba de procedură: elena

Părțile

Reclamantă: Ethniko Kentro Erevnas kai Technologikis Anaptyxis (EKETA) (Salonic, Grecia) (reprezentant: V. Christianos și S. Paliou, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Katsimerou, A. Kyratsou și O. Verheecke, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE având ca obiect, pe de o parte, constatarea faptului că creanța care figurează pe nota de debit nr. 3241615335 a Comisiei din 29 noiembrie 2016, potrivit căreia reclamantul trebuia să îi restituie suma de 38 241 de euro provenind din subvenția pe care a primit-o pentru un studiu cu privire la proiectul Actibio este nefondată pentru o valoare de 9 353,56 euro și, pe de altă parte, că această sumă corespunde unor costuri eligibile pe care reclamantul nu are obligația să le restituie

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Ethniko Kentro Erevnas kai Technologikis Anaptyxis (EKETA) la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 151, 15.5.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/26


Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – Pear Technologies/EUIPO – Apple (PEAR)

(Cauza T-215/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative PEAR - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară care reprezintă un măr - Motiv relativ de refuz - Lipsa similitudinii semnelor - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2019/C 103/33)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Pear Technologies Ltd (Macao, China) (reprezentanți: J. Coldham, solicitor și E. Himsworth, QC)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentanţi: M. Fischer și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Apple Inc. (Cupertino, California, Statele Unite) (reprezentanți: J. Olsen și P. Andreottola, solicitors și G. Tritton, barrister)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 18 ianuarie 2017 (cauza R 860/2016-5), privind o procedură de opoziție între Apple şi Pear Technologies

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 18 ianuarie 2017 (cauza R 860/2016-5).

2)

EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Pear Technologies Ltd.

3)

Apple Inc. suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Pear Technologies Ltd.


(1)  JO C 168, 29.5.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/27


Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – Swemac Innovation/EUIPO – SWEMAC Medical Appliances (SWEMAC)

(Cauza T-287/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală SWEMAC - Denumirea socială sau numele comercial național anterior SWEMAC Medical Appliances AB - Motiv relativ de refuz - Limitare a drepturilor ca urmare a toleranței - Articolul 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 60 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Risc de confuzie - Articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 61 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001] - Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul 2017/1001] - Elemente de probă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului”])

(2019/C 103/34)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Swemac Innovation AB (Linköping, Suedia) (reprezentant: G. Nygren, avocat)

Pârât: Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: SWEMAC Medical Appliances AB (Täby, Suedia) (reprezentant: P. Jonsell, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 24 februarie 2017 (cauza R 3000/2014-5), în legătură cu o procedură de declarare a nulității între Swemac Innovation și SWEMAC Medical Appliances

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Swemac Innovation AB la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor indispensabile efectuate de SWEMAC Medical Appliances AB în cadrul procedurii în fața camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).


(1)  JO C 213, 3.7.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/27


Hotărârea Tribunalului din 30 ianuarie 2019 – Stavytskyi/Consiliul

(Cauza T-290/17) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina - Înghețarea fondurilor - Lista persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Menținerea numelui reclamantului pe listă - Obligația de motivare - Excepție de nelegalitate - Principiul proporționalității - Temei juridic - Eroare vădită de apreciere - Principiul ne bis in idem”))

(2019/C 103/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Edward Stavytskyi (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: J. Grayston, solicitor, P. Gjørtler, G. Pandey și D. Rovetta, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: V. Piessevaux și J.-P. Hix, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Paasivirta și L. Baumgart, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei (PESC) 2017/381 a Consiliului din 3 martie 2017 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2017, L 58, p. 34) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 2017/374 al Consiliului din 3 martie 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2017, L 58, p. 1), în măsura în care numele reclamantului a fost inclus pe lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică aceste măsuri restrictive

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia (PESC) 2017/381 a Consiliului din 3 martie 2017 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/374 din 3 martie 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane, entități și persoane având în vedere situația din Ucraina, în măsura în care numele domnului Edward Stavytskyi a fost menținut pe lista persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică aceste măsuri restrictive.

2)

Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de domnul Stavytskyi.

3)

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 231, 17.7.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/28


Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 2019 – The GB Foods/EUIPO – Yatecomeré (YATEKOMO)

(Cauza T-336/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de nulitate - Marca Uniunii Europene verbală YATEKOMO - Marca naţională figurativă yatecomeré - Admisibilitatea unor noi elemente care urmăresc să susţină exactitatea unui fapt notoriu - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) şi articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 8 alineatul (1) litera (b) şi articolul 60 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2019/C 103/36)

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamantă: The GB Foods, SA (L’Hospitalet de Llobregat, Spania) (reprezentanți: M. C. Buganza González și E. Torner Lasalle, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Yatecomeré, SL (Ribadumia, Spania) (reprezentanți: J. C. Erdozain López, V. Arnaiz Medina și L. Montoya Terán, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 13 martie 2017 (cauza R 1506/2016-5), privind o procedură de declarare a nulității între Yatecomeré şi The GB Foods

Dispozitivul

1)

Respinge acţiunea.

2)

Obligă The GB Foods, SA, la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 318, 25.9.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/29


Hotărârea Tribunalului din 6 februarie 2019 – TN/ENISA

(Cauza T-461/17) (1)

((„Funcție publică - Agenți temporari - Recrutare - Anunț pentru ocuparea unui post vacant - Post de șef de unitate - Înscriere pe lista de rezervă - Acceptarea ofertei de angajare - Retragerea ofertei de angajare - Condiții de angajare - Garanții de moralitate - Articolul 12 din RAA - Eroare vădită de apreciere - Prelucrarea datelor personale - Dreptul de a fi ascultat - Răspundere”))

(2019/C 103/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: TN (reprezentanți: L. Levi și A. Blot, avocați)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (reprezentanți: A. Ryan, agent, asistat de D. Waelbroeck și A. Duron, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită, pe de o parte, anularea deciziei din 25 noiembrie 2016 prin care ENISA a retras oferta de angajare în postul de șef al unității „Servicii administrative” prezentată reclamantului, precum și anularea deciziei din 20 aprilie 2017 de respingere a reclamației sale și, pe de altă parte, obligarea ENISA la repararea prejudiciului material și a prejudiciului moral pe care reclamantul le-ar fi suferit ca urmare în special a retragerii nelegale a acestei oferte

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe TN la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 347, 16.10.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/30


Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – Duym/Consiliul

(Cauza T-549/17) (1)

((„Funcție publică - Funcționari - Procedură de numire într-un post de șef de unitate - Anunț pentru ocuparea unui post vacant - Respingerea unei candidaturi - Numirea altui candidat - Obligația de motivare - Principiul bunei administrări - Interesul serviciului - Eroare vădită de apreciere - Principiul nediscriminării”))

(2019/C 103/38)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Frederik Duym (Oostende, Belgia) (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, având ca obiect anularea deciziei comitetului consultativ de selecție, comunicată reclamantului prin mesajul electronic din 7 octombrie 2016, de respingere a candidaturii sale în procedura de selecție a șefului de unitate de limbă neerlandeză din cadrul Serviciului de traducere al Consiliului, precum și a deciziei subsecvente a Autorității împuternicite să facă numiri a Consiliului din 20 decembrie 2016 de a-l numi pe domnul A. în postul menționat.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Domnul Frederik Duym suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.


(1)  JO C 347, 16.10.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/30


Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – Abdulkarim/Consiliul

(Cauza T-559/17) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Eroare de apreciere - Adaptare în timp a efectelor unei anulări”))

(2019/C 103/39)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Mouhamad Wael Abdulkarim (Dubaï, Emiratele Arabe Unite) (reprezentanți: J.-P. Buyle și L. Cloquet, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial M. Veiga și I. Pouli, ulterior I. Pouli și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei (PESC) 2017/917 a Consiliului din 29 mai 2017 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2017, L 139, p. 62), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/907 al Consiliului din 29 mai 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO 2017, L 139, p. 15), a Deciziei (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2018, L 131, p. 16), și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/774 al Consiliului din 28 mai 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO 2018, L 131, p. 1), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant.

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia (PESC) 2017/917 a Consiliului din 29 mai 2017 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei, Decizia (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei și Regulamentul (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/907 al Consiliului din 29 mai 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria și prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/774 al Consiliului din 28 mai 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, în măsura în care aceste acte îl privesc pe domnul Mouhamad Wael Abdulkarim.

2)

Dispune menținerea efectelor Deciziilor 2017/917 și 2018/778 față de domnul Abdulkarim până la data expirării termenului de recurs sau, în cazul în care în acest termen se introduce un recurs, până la eventuala respingere a recursului.

3)

Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de domnul Abdulkarim.


(1)  JO C 347, 16.10.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/31


Hotărârea Tribunalului din 6 februarie 2019 – Karp/Parlamentul

(Cauza T-580/17) (1)

([„Funcție publică - Agenți contractuali - Încadrare - Articolul 90 alineatul (2) din statut - Reclamație prematur formulată - Neregularitatea procedurii precontencioase - Inadmisibilitate - Autonomia căilor de atac - Neprelungirea unui contract de agent contractual auxiliar în legătură cu un concediu de maternitate - Obligația de motivare - Contrate succesive pe perioadă determinată - Abuz de drept - Dreptul de a fi ascultat - Răspundere”])

(2019/C 103/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Kevin Karp (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: N. Lambers și R. Ben Ammar, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: Í. Ní Riagáin Düro și M. Windisch, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită, pe de o parte, anularea deciziei Parlamentului de încadrare a reclamantului în grupa de funcții II gradul 4 treapta 1, în cadrul contractului de agent contractual încheiat la 12 mai 2016 și care a expirat la 11 noiembrie 2016 și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral și material pe care reclamantul pretinde că l-ar fi suferit din cauza încadrării sale și a neprelungirii contractului

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe domnul Kevin Karp la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 412, 4.12.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/32


Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – Thun/EUIPO (Pește)

(Cauza T-604/17) (1)

((„Desen sau model industrial comunitar - Desen sau model industrial comunitar înregistrat - Lipsa unei cereri de reînnoire - Radierea modelului industrial la expirarea cererii de înregistrare - Cerere de restitutio in integrum - Condiții cumulative - Obligația de prudență - Delegarea unei atribuții - Pierderea unui drept”))

(2019/C 103/41)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Thun SpA (Bolzano, Italia) (reprezentant: B. Giordano, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva unei decizii a Camerei a treia de recurs a EUIPO din 9 iunie 2017 (cazul R 1680/2016-3) în legătură cu o cerere de restitutio in integrum.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Thun SpA la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 369, 30.10.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/33


Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – Sumol + Compal Marcas/EUIPO – Jacob (Dr. Jacob’s essentials)

(Cauza T-656/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Dr. Jacob’s essentials - Marca internațională verbală anterioară COMPAL ESSENCIAL - Mărcile naționale și internaționale figurative anterioare FRUTA essencial și Compal FRUTA essencial - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001]”])

(2019/C 103/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sumol + Compal Marcas, SA (Carnaxide, Portugalia) (reprezentant: A. De Sampaio, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Söder și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Ludwig Manfred Jacob (Heidesheim, Germania) (reprezentant: W. Berlit, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 11 iulie 2017 (cauza R 2067/2016-5), referitoare la o procedură de opoziție între Sumol + Compal Marcas și M. Jacob

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 11 iulie 2017 (cauza R 2067/2016-5).

2)

EUIPO suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de Sumol + Compal Marcas, SA.

3)

Domnul Ludwig Manfred Jacob suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 402, 27.11.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/33


Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – Alkarim for Trade and Industry/Consiliul

(Cauza T-667/17) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Eroare de apreciere - Adaptare în timp a efectelor unei anulări”))

(2019/C 103/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Alkarim for Trade and Industry LLC (Tal Kurdi, Siria) (reprezentanți: J.-P. Buyle și L. Cloquet, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: V. Piessevaux și A. Limonet, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2017/1245 a Consiliului din 10 iulie 2017 de punere în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2017, L 178, p. 13), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1241 al Consiliului din 10 iulie 2017 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO 2017, L 178, p. 1), a Deciziei (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2018, L 131, p. 16) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/774 al Consiliului din 28 mai 2018 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) no 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO 2018, L 131, p. 1), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă.

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia de punere în aplicare (PESC) 2017/1245 a Consiliului din 10 iulie 2017 de punere în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei, Decizia (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei și Regulamentul (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1241 al Consiliului din 10 iulie 2017 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria și prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/774 al Consiliului din 28 mai 2018 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, în măsura în care privesc Alkarim for Trade and Industry LLC.

2)

Menține efectele Deciziei de punere în aplicare 2017/1245 și ale Deciziei 2018/778 în ceea ce privește Alkarim for Trade and Industry până la data expirării termenului de recurs sau, dacă un recurs este introdus în acest termen, până la respingerea eventuală a recursului.

3)

Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Alkarim for Trade and Industry.


(1)  JO C 437, 18.12.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/34


Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – Eglo Leuchten/EUIPO – Di-Ka (Corp de iluminat)

(Cauza T-766/17) (1)

([„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă un aparat de iluminat - Motiv de nulitate - Desen sau model industrial anterior - Caracter individual - Utilizator avizat - Gradul de libertate a autorului - Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002”])

(2019/C 103/44)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Eglo Leuchten GmbH (Pill, Austria) (reprezentant: H. Lauf, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Söder, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Di-Ka Vertriebs GmbH & Co. KG (Arnsberg, Germania) (reprezentant: M.-H. Hoffmann, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 26 septembrie 2017 (cauza R 738/2016-3) privind o procedură de declarare a nulității între Eglo Leuchten și Di-Ka Vertriebs

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Eglo Leuchten GmbH la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 22, 22.1.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/35


Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – Eglo Leuchten/EUIPO – Briloner Leuchten (Lampe)

(Cauza T-767/17) (1)

([„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă un aparat de iluminat - Motiv de nulitate - Desen sau model industrial anterior - Caracter individual - Utilizator avizat - Grad de libertate a creatorului - Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002”])

(2019/C 103/45)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Eglo Leuchten GmbH (Pill, Austria) (reprezentant: H. Lauf, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: A. Söder, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Briloner Leuchten GmbH & Co. KG, fostă Briloner Leuchten GmbH (Brilon, Germania) (reprezentant: M.-H. Hoffmann, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 26 septembrie 2017 (cauza R 746/2016-3), privind o procedură de declarare a nulității între Eglo Leuchten și Briloner Leuchten

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Eglo Leuchten GmbH la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 22, 22.1.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/36


Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2019 – Ilhan/EUIPO – Time Gate (BIG SAM SPORTSWEAR COMPANY)

(Cauza T-785/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă BIG SAM SPORTSWEAR COMPANY - Marca verbală anterioară SAM - Motiv relativ de refuz - Limitare a drepturilor ca urmare a toleranței - Elemente de probă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului - Articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 61 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001]”])

(2019/C 103/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Ercan Ilhan (Istanbul, Turcia) (reprezentant: S. Can, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: H. O’Neill și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Time Gate GmbH (Köln, Germania) (reprezentant: R. Kunz-Hallstein, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 13 septembrie 2017 (cauza R 974/2016-5), referitoare la o procedură de declarare a nulității între Time Gate și domnul Ilhan.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe domnul Ercan Ilhan la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 32, 29.1.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/36


Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2019 – TecAlliance/EUIPO – Siemens (TecDocPower)

(Cauza T-789/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale TecDocPower - Mărcile Uniunii Europene verbală și figurativă anterioare TECDOC și TecDoc - Motiv relativ de refuz - Similitudinea produselor și a serviciilor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Utilizare serioasă a mărcilor anterioare - Articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 47 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2017/1001]”])

(2019/C 103/47)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: TecAlliance GmbH (Ismaning, Germania) (reprezentant: P. Engemann, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Siemens AG (München, Germania) (reprezentanţi: V. von Bomhard și J. Fuhrmann, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 14 septembrie 2017 (cauza R 2433/2016-1) privind o procedură de opoziție între TecAlliance și Siemens

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă TecAlliance GmbH la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 42, 5.2.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/37


Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2019 – Brown Street Holdings/EUIPO – Enesan (FIGHT LIFE)

(Cauza T-800/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală FIGHT LIFE - Marca Uniunii Europene verbală anterioară FIGHT FOR LIFE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Obligația de motivare - Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 94 din Regulamentul 2017/1001)”])

(2019/C 103/48)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Brown Street Holdings Ltd (Auckland, Noua Zeelandă) (reprezentanți: inițial C. Hufnagel, M. Kleespies, J. Clayton-Chen și A. Bender, ulterior M. Kleespies și A. Bender, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: D. Walicka și M. Fischer, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Enesan AG (Zurich, Elveția)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 septembrie 2017 (cauza R 36/2017-2) privind o procedură de opoziție între Brown Street Holdings și Enesan

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 26 septembrie 2017 (cauza R 36/2017-2) în măsura în care prin aceasta s-a respins opoziția împotriva cererii de înregistrare a mărcii solicitate pentru produsele din clasa 5 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare.

2)

EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Brown Street Holdings Ltd.


(1)  JO C 42, 5.2.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/38


Hotărârea Tribunalului din 30 ianuarie 2019 – Bekat/EUIPO – Borbet (ARBET)

(Cauza T-79/18) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative ARBET - Marca națională verbală anterioară BORBET - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudine a semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2017/1001”])

(2019/C 103/49)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Arif Oliver Bekat (Esslingen, Germania) (reprezentant: P. Kohl, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: M. Eberl, D. Hanf și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Borbet GmbH (Hallenberg, Germania) (reprezentant: J. Krenzel, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 6 decembrie 2017 (cauza R 1117/2017-4) privind o procedură de opoziție între Borbet și domnul Bekat

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe domnul Arif Oliver Bekat la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 134, 16.4.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/38


Hotărârea Tribunalului din 5 februarie 2019 – Gruppo Armonie/EUIPO (ARMONIE)

(Cauza T-88/18) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cererea de marcă a Uniunii Europene figurativă ARMONIE - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”])

(2019/C 103/50)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Gruppo Armonie SpA (Casalgrande, Italia) (reprezentant: G. Medri, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 15 decembrie 2017 (cauza R 2063/2017-5) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ ARMONIE ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Gruppo Armonie SpA la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 134, 16.4.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/39


Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – DeepMind Technologies/EUIPO (STREAMS)

(Cauza T-97/18) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene verbale STREAMS - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) și alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Practică anterioară a EUIPO”])

(2019/C 103/51)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: DeepMind Technologies Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: T. St Quintin, barrister, K. Gilbert și G. Lodge, solicitors)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: inițial V. Ruzek și D. Walicka, ulterior V. Ruzek și H. O’Neill, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 27 noiembrie 2017 (cauza R 35/2017-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal STREAMS ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă DeepMind Technologies Ltd la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 134, 16.4.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/39


Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2019 – Multifit/EUIPO (TAKE CARE)

(Cauza T-181/18) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative TAKE CARE - Motiv relativ de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”])

(2019/C 103/52)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Multifit Tiernahrungs GmbH (Krefeld, Germania) (reprezentanți: N. Weber și L. Thiel, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Eberl și M. Fischer, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 4 ianuarie 2018 (cauza R 845/2017–5) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ TAKE CARE ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Multifit Tiernahrungs GmbH la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 161, 7.5.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/40


Hotărârea Tribunalului din 30 ianuarie 2019 – Arezzo Indústria e Comércio/EUIPO (SCHUTZ)

(Cauza T-256/18) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale SCHUTZ - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2019/C 103/53)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Arezzo Indústria e Comércio, SA (Belo Horizonte, Brazilia) (reprezentanți: A. Sebastião și J. M. Pimenta, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 12 februarie 2018 (cauza R 661/2017-4) privind înregistrarea semnului verbal SCHUTZ ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Arezzo Indústria e Comércio, SA la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 231, 2.7.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/40


Hotărârea Tribunalului din 6 februarie 2019 – Marry Me Group/EUIPO (MARRY ME)

(Cauza T-332/18) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MARRY ME - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”])

(2019/C 103/54)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Marry Me Group AG (Zug, Elveţia) (reprezentant: G. Theado, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Schäfer și D. Walicka, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 5 martie 2018 (cauza R 806/2017-5) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal MARRY ME ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Marry Me Group AG la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 259, 23.7.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/41


Hotărârea Tribunalului din 6 februarie 2019 – Marry Me Group/EUIPO (marry me)

(Cauza T-333/18) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative marry me - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”])

(2019/C 103/55)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Marry Me Group AG (Zug, Elveţia) (reprezentant: G. Theado, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Schäfer și D. Walicka, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 5 martie 2018 (cauza R 807/2017-5) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ marry me ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Marry Me Group AG la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 259, 23.7.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/42


Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – Geske/EUIPO (SATISFYERMEN)

(Cauza T-427/18) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative SATISFYERMEN - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 - Obligația de motivare - Articolul 94 prima teză din Regulamentul 2017/1001”])

(2019/C 103/56)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: André Geske (Lübbecke, Germania) (reprezentant: R. Albrecht, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Sesma Merino și S. Hanne, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 10 mai 2018 (cauza R 2603/2017-1) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ SATISFYERMEN ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe domnul André Geske la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 301, 27.8.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/42


Ordonanța Tribunalului din 30 ianuarie 2019 – Spliethoff’s Bevrachtingskantoor/Comisia

(Cauza T-149/16) (1)

((„Acțiune în anulare - Asistență financiară în domeniul Mecanismului pentru interconectarea Europei - Transporturi pentru perioada 2014-2020 - Litispendență - Inadmisibilitate”))

(2019/C 103/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Spliethoff’s Bevrachtingskantoor BV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: inițial P. Glazener, ulterior Y. de Vries și D. Coumans și în final Y. de Vries și J. de Kok, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Hottiaux și J. Samnadda, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei de punere în aplicare C(2015) 5274 final a Comisiei din 31 iulie 2015 de stabilire a listei propunerilor selectate pentru acordarea de asistență financiară din partea Uniunii Europene în domeniul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) – Transporturi, ca urmare a cererilor de propuneri lansate la 11 septembrie 2014 în temeiul programului multianual de lucru

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Spliethoff’s Bevrachtingskantoor BV și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 211, 13.6.2016.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/43


Ordonanța Tribunalului din 29 ianuarie 2019 – L’Huillier/Gollnisch și Parlamentul

(Cauza T-624/16 TO) (1)

((„Terță opoziție - Respingerea cererii de intervenție a terțului oponent - Inadmisibilitate”))

(2019/C 103/58)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Terț oponent: Guillaume L’Huillier (Etterbeek, Belgia) (reprezentant: A. Varaut, avocat)

Reclamant în litigiul principal: Bruno Gollnisch (Villiers-le-Mahieu, Franța) (reprezentant: B. Bonnefoy-Claudet, avocat)

Pârât în litigiul principal: Parlamentul European (reprezentanți: M. Ecker și L. Vétillard, agenți)

Obiectul

Cerere de terță opoziție împotriva Hotărârii din 7 martie 2018, Gollnisch/Parlamentul (T 624/16, nepublicată, atacată cu recurs, EU:T:2018:121).

Dispozitivul

1)

Respinge cererea de terță opoziție.

2)

Domnul Guillaume L’Huillier suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Parlamentul European.

3)

Domnul Bruno Gollnisch suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 383, 17.10.2016.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/43


Ordonanța președintelui Tribunalului din 21 ianuarie 2019 – Pilatus Bank/BCE

(Cauza T-687/18 R)

((„Procedură de măsuri provizorii - Politica economică și monetară - Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”))

(2019/C 103/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pilatus Bank plc (Ta’Xbiex, Malta) (reprezentanți: O.H. Behrends, M. Kirchner și L. Feddern, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: E. Yoo, M. Puidokas și A. Karpf, agenți)

Obiectul

CERERE întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE prin care se solicită suspendarea executării unui act al Băncii Centrale Europene cuprins într-un e-mail din 10 septembrie 2018, potrivit căruia BCE a impus ca toate comunicările reclamantei către BCE să fie făcute prin intermediul persoanei numite de Autoritatea pentru Servicii Financiare din Malta sau cu autorizarea acestei persoane

Dispozitivul

1)

Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/44


Acțiune introdusă la 14 decembrie 2018 – Aquind/ACER

(Cauza T-735/18)

(2019/C 103/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Aquind Ltd (Wallsend, Regatul Unit) (reprezentanți: S. Goldberg, E. White și C. Davis, Solicitors)

Pârâtă: Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei A-001-2018 din 17 octombrie 2018 a Comisiei de apel a pârâtei și a Deciziei 05/2018 din 19 iunie 2018 a pârâtei, pe care o confirmă;

soluționarea principalelor probleme juridice invocate în cererea introductivă, referitoare la: (i) faptul că pârâta și Comisia de apel a pârâtei au apreciat în mod eronat că reclamanta trebuia să solicite și să obțină mai întâi o decizie privind alocarea transfrontalieră a costurilor, înainte de a putea fi adoptată o decizie în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (1) (al patrulea motiv); și (ii) neluarea în considerare de către pârâtă și de către Comisia de apel a pârâtei a imposibilității legale ca reclamanta să exploateze interconexiunea propusă în Franța în lipsa unei derogări (al șaselea motiv);

soluționarea în mod individual a fiecăruia dintre motivele invocate în cererea introductivă, pentru a se evita alte dispute cu privire la aceste motive contestate atunci când cererea de derogare este reexaminată de pârâtă; și

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de interpretare a articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 714/2009 prin politica permisivă privind puterea de apreciere a pârâtei în examinarea unei cereri de derogare.

În lumina criteriilor obiective din articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 714/2009, puterea de apreciere a pârâtei ar trebui să fie limitată la examinarea îndeplinirii sau a neîndeplinirii acestor condiții.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de interpretare a Regulamentului nr. 714/2009 atunci când s-a apreciat că o cerere de derogare trebuie să fie admisă doar ca o măsură de ultimă instanță.

Rezultă că nu există niciun temei pentru a se considera că acordarea unei derogări ar trebui să fie o măsură de ultimă instanță.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de apreciere a sarcinii și a nivelului probei necesare pentru acordarea unei derogări în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 714/2009.

Pârâta pare să impună reclamantei o probatio diabolica.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de interpretare a relației dintre articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 714/2009 și articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și, ca urmare a acesteia, pe mizarea pe posibilitatea ca interconexiunea reclamantei să fie eligibilă pentru o procedură de alocare transfrontalieră a costurilor și pe neluarea în considerare a problemelor asociate unei asemenea proceduri.

Este posibil să nu fie corect că o derogare poate fi acordată numai după ce s-a demonstrat că nu există un regim de reglementare conform articolului 12 din Regulamentul nr. 347/2013. Acest regim trebuie să fie voluntar și să nu fie aplicabil atunci când este acordată o derogare.

Este posibil ca abordarea adoptată de pârâtă să nu fi luat în considerare riscurile asociate conformării unui regim reglementat.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului fundamental al securității juridice din dreptul Uniunii și a protecției încrederii legitime, prin refuzul luării în considerare a precedentelor stabilite în determinarea interpretării corecte a Regulamentului nr. 714/2009 și prin adoptarea unei abordări radical diferite.

Reclamanta ar trebui să se poată baza pe practica și pe principiile de reglementare privind evaluarea cererilor de derogare, care au fost stabilite prin deciziile Comisiei Europene.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori în aplicarea articolului 17 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009, prin neluarea în considerare a restricțiilor din dreptul francez aplicabile promotorilor non-TEN ai interconexiunilor pentru energie electrică în Franța.

Întrucât nu s-a dovedit neconformitatea restricțiilor legale franceze cu dreptul Uniunii, reclamantul ar fi trebuit să țină seama de acestea atunci când a apreciat dacă investiția este realizată fără o derogare.

Nu există o limitare cu privire la tipurile de risc care pot fi luate în considerare în aprecierea condiției de la articolul 17 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori în aplicarea articolului 17 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009, prin neluarea în considerare a nevoii unei siguranțe a veniturilor pe termen lung în vederea asigurării finanțării pentru interconexiunea reclamantei.

Riscurile aferente proiectului pot descuraja angajarea fondurilor necesare. Prin urmare, ar fi trebuit să se țină seama de impactul riscurilor asupra abilității reclamantei de a obține finanțarea.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori în aplicarea articolului 17 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009, prin neluarea în considerare a impactului global al riscurilor individuale aferente interconexiunii reclamantei.

Raportul global dintre risc și randament stabilește dacă o investiție va fi realizată. Prin urmare, analizarea în mod individual a fiecărui tip de risc ar trebui să nu fie suficientă.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe neexaminarea cu suficientă atenție a deciziei pârâtei de către Comisia de apel a pârâtei.

Având în vedere sfera competențelor sale și aspectele serioase care urmau a fi abordate, Comisia de apel a pârâtei ar fi trebuit să examineze cu mai multă atenție decizia pârâtei.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 (JO 2009, L 211, p. 15).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009 (JO 2013, L 115, p. 39).


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/46


Acțiune introdusă la 18 decembrie 2018 – ZZ/ECB

(Cauza T-741/18)

(2019/C 103/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: M. Demetriou, QC, D. Piccinin, barrister, E. Poulton, L. Carlisle și R. Molesworth, solicitors)

Pârâtă: Banca central Europeană (BCE)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

anularea deciziei BCE din 10 octombrie 2018 privind propunerea de achiziționare a unei participații calificate la Banca A (ECB-SSM-2018-LV-2);

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe nedovedirea lipsei de transparență a reclamantului în cadrul raporturilor sale cu autoritățile competente.

Reclamantul susține că probele pe care le invocă BCE în decizia atacată nu demonstrează că acesta nu a fost transparent în asemenea măsură încât să fie pusă la îndoială integritatea sa și nu constituie un temei adecvat care să permită BCE să rețină acest lucru.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept comisă atunci când s-a considerat că tranzacțiile pe care reclamantul le-a efectuat cu bună-credință cu un terț pun la îndoială integritatea reclamantului.

Reclamantul susține că BCE a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că raporturile reclamantului cu un terț pun la îndoială integritatea sa în condițiile în care BCE recunoaște, pe de o parte, că reclamantul nu a avut cunoștință de vreun comportament nelegal din partea terțului la acea dată și, pe de altă parte, că reclamantul a fost o victimă nevinovată a acestor comportamente nelegale.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/47


Acțiune introdusă la 30 decembrie 2018 – Lazarus Szolgáltató és Kereskedelmi/Comisia Europeană

(Cauza T-763/18)

(2019/C 103/62)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Lazarus Szolgáltató és Kereskedelmi Kft. (Lazarus Kft.) (Békés, Ungaria) (reprezentant: L. Szabó, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

cu titlu principal, constatarea nulității deciziei Comisiei adoptate la 20 iulie 2011 în cazul SA. 29432 – CP 290/2009 – Ungaria – „Ajutor pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor cu handicap presupus ilegal din cauza caracterului discriminatoriu al reglementării” (denumită în continuare „decizia atacată cu titlu principal”);

cu titlu subsidiar, constatarea nulității deciziei Comisiei adoptate la 25 ianuarie 2017 în cazul SA. 45498 (FC/2016) – „Reclamația OPS Újpest-lift Kft. privind ajutoarele de stat acordate între anii 2006 și 2012 întreprinderilor care au încadrat în muncă lucrători cu handicap” (denumită în continuare „decizia atacată cu titlu subsidiar”);

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale, reclamanta a invocat câte un motiv pentru fiecare concluzie.

1.

Motivul privind concluzia principală: eroare de drept și apreciere eronată a probelor disponibile

Autoritățile maghiare au acordat ajutoare de stat, cu încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, unui număr de 21 de întreprinderi beneficiare, care erau concurente ale reclamantei. Aceste ajutoare nu erau destinate numai costurilor suplimentare ocazionate de încadrarea în muncă a lucrătorilor cu handicap, ci au finanțat și cheltuielile generale ale întreprinderilor beneficiare și, astfel, au denaturat concurența. Prin decizia atacată cu titlu principal, Comisia a arătat că valoarea cumulată a ajutoarelor acordate întreprinderilor beneficiare nu depășește valoarea totală a ajutoarelor care pot fi acordate în temeiul articolelor 41 și 42 din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare (1), prin urmare, în principiu, ajutoarele în litigiu sunt compatibile cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) TFUE. Prin decizia atacată cu titlu principal nu se examinează efectele prejudiciabile pentru reclamantă ale măsurilor naționale prin care se acordă ajutoarele și, în acest fel, se încalcă drepturile procedurale de care beneficiază reclamanta în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE.

2.

Motivul privind concluzia subsidiară: eroare de drept și denaturare vădită a probelor disponibile

Comisia a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit probele disponibile atunci când a arătat, în decizia atacată cu titlu subsidiar, că Reclamația OPS Újpest-lift Kft. nu conține niciun element nou de drept sau de fapt de natură să modifice aprecierea Comisiei în cazul SA. 29432 – CP 290/2009. Prin decizia atacată cu titlu subsidiar nu se examinează efectele prejudiciabile pentru reclamantă ale măsurilor naționale prin care se acordă ajutoarele și, în acest fel, se încalcă drepturile procedurale de care beneficiază reclamanta în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor [107 TFUE] și [108 TFUE] (JO 2008, L 214, p. 3).


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/48


Acțiune introdusă la 8 ianuarie 2019 – Republica Cehă/Comisia

(Cauza T-13/19)

(2019/C 103/63)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Republica Cehă (reprezentant: M. Smolek, J. Vláčil și O. Serdula, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Declararea faptului că Comisia Europeană și-a încălcat obligațiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât, în urma punerii la dispoziție condiționate, de către Republica Cehă, a unor resurse proprii tradiționale în cuantum de 40 482 255 CZK, a omis să declanșeze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Republicii Cehe în această privință sau să ramburseze suma în litigiu, și

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv.

Republica Cehă consideră că obligația Comisiei Europene de a lua măsura de mai sus rezultă din principiul cooperării loiale consacrat la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul Uniunii Europene coroborat cu dreptul la protecție jurisdicțională efectivă în sensul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Ținând seama de faptul că, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție (1), doar Curtea de Justiție are autoritatea de a tranșa, în cadrul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, un litigiu între un stat membru și Comisia Europeană în domeniul resurselor proprii tradiționale, Comisia Europeană trebuie, în privința executării plății condiționate în discuție, să declanșeze această procedură fără o întârziere nejustificată sau să ramburseze acea plată dacă apreciază că nu există niciun temei pentru declanșarea unei astfel de proceduri.

Republica Cehă a plătit suma în discuție în contul Comisiei Europene în anul 2015. Cu toate acestea, Comisia Europeană nu a declanșat procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în acest caz și nu a rambursat suma în discuție plătită sub condiție, chiar dacă Republica Cehă a notificat-o oficial în acest sens. Republica Cehă susține, așadar, că sunt îndeplinite condițiile pentru a se constata că Comisia s-a abținut să acționeze.


(1)  A se compara Hotărârea din 25 octombrie 2017, Slovacia/Comisia (C-593/15 P și C-594/15 P, EU:C:2017:800), și Hotărârea din 25 octombrie 2017, România/Comisia (C-599/15 P, EU:C:207:801).


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/49


Acțiune introdusă la 11 ianuarie 2019 – AD/ECHA

(Cauza T-25/19)

(2019/C 103/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: AD (reprezentant: L. Levi și N. Flandin, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

Anularea deciziei pârâtei din 28 martie 2018 privind nereînnoirea contractului de muncă al reclamantului la ECHA;

anularea anunțului pentru ocuparea unui post vacant publicat la 9 martie 2018 de către ECHA, privind un post de agent contractual GF II, în măsura în care anunțul respectiv propunea un post cu sarcini identice celor pe care reclamantul le efectua în temeiul contractului său de agent temporar;

dacă este cazul, anularea de asemenea a deciziei pârâtei din 1 octombrie 2018, notificată reclamantului la 2 octombrie 2018, de respingere a reclamației sale împotriva deciziei de nereînnoire;

obligarea pârâtei la repararea prejudiciului material și moral suferit de reclamantă,

obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea Work Instructions (instrucțiuni privind desfășurarea activității) stabilite de ECHA cu privire la procesul de reînnoire sau de nereînnoire a contractelor, precum și pe încălcarea principiului egalității de tratament și al nediscriminării.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și în special a dreptului de a fi ascultat.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe neîndeplinirea obligației de solicitudine.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că motivele invocate de ECHA în susținerea nereînnoirii contractului de muncă sunt vădit eronate și demonstrează un abuz de putere.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/50


Acțiune introdusă la 15 ianuarie 2019 – AF/FRA

(Cauza T-31/19)

(2019/C 103/65)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: AF (reprezentanți:: L. Levi și N. Flandin, avocați)

Pârâtă: Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei pârâtei din 9 mai 2018 de stabilire a unei liste a agenților temporari eligibili pentru exercițiul de reîncadrare 2017, în care nu figurează numele reclamantei;

dacă este cazul, anularea de asemenea a deciziei FRA primite de reclamantă la 5 octombrie 2018 prin care a fost respinsă contestația formulată de aceasta împotriva deciziei din 9 mai 2017 menționate mai sus;

obligarea la repararea prejudiciului material suferit de reclamantă;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 54 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”), precum și a articolului 30 din anexa XIII la statut și a articolului 3 din Decizia Consiliului de administrație al FRA nr. 2016/01 de stabilire a dispozițiilor generale de punere în aplicare în ceea ce privește articolul 54 din RAA.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului la bună administrare prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiilor securității juridice și încrederii legitime.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/50


Acțiune introdusă la 17 ianuarie 2019 – Harrington Padrón/Consiliul

(Cauza T-32/19)

(2019/C 103/66)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Katherine Nayarith Harrington Padrón (Caracas, Venezuela) (reprezentant: L. Giuliano și F. Di Gianni, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei (PESC) 2018/1656 a Consiliului din 6 noiembrie 2018 (1) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1653 al Consiliului din 6 noiembrie 2018 (2), în măsura în care dispozițiile acestora o privesc pe reclamantă; și

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe faptul că Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin faptul că a concluzionat că numele reclamantei ar fi trebuit să fie menținut pe listele prevăzute în anexa I la Decizia (PESC) 2017/2074 a Consiliului din 13 noiembrie 2017 (3) și în anexa IV la Regulamentul (UE) 2017/2063 al Consiliului din 13 noiembrie 2017 (4), în pofida faptului că aceasta nu mai este Procuror general adjunct și nu are legătură cu autoritățile venezuelene aflate la conducere.


(1)  Decizia (PESC) 2018/1656 a Consiliului din 6 noiembrie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 10).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1653 al Consiliului din 6 noiembrie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 1).

(3)  Decizia (PESC) 2017/2074 a Consiliului din 13 noiembrie 2017 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2017, L 295, p. 60).

(4)  Regulamentul (UE) 2017/2063 al Consiliului din 13 noiembrie 2017 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2017, L 295, p. 21).


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/51


Acțiune introdusă la 21 ianuarie 2019 – Portugalia/Comisia

(Cauza T-38/19)

(2019/C 103/67)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes, P. Barros da Costa, P. Estêvão și J. Saraiva de Almeida, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei C(2018) 7424 a Comisiei din 16 noiembrie 2018, notificată la 19 noiembrie 2018, de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (1), în măsura în care exclude de la finanțarea de către Uniune suma de 8 703 417,29 euro privind cheltuieli declarate de Republica Portugheză în cadrul ecocondiționalității în exercițiile financiare 2014-2016;

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive cu titlu principal și unul cu titlu subsidiar.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept, întrucât s-a concluzionat că sistemul portughez este prea clement: încălcarea articolului 24 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 (2) și încălcarea articolului 54 alineatul (1) litera (c) al doilea paragraf și a articolului 71 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 (3).

Al doilea motiv:

1)

„calcularea corecției financiare”: eroare de drept, nerespectarea principiilor încrederii legitime și proporționalității și încălcarea articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 de către Comisie.

2)

nerespectarea principiului proporționalității.

Motivul invocat cu titlu subsidiar:

Sancțiune medie și imprecizie tehnică a documentului C(2015) 3675 al Comisiei (anexa A.5): eroare de drept și încălcarea principiului proporționalității.


(1)  Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1841 a Comisiei din 16 noiembrie 2018 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) [notificată cu numărul C(2018) 7424] (JO 2018, L 298, p. 34).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO 2009, L 30, p. 16).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol (JO 2009, L 316, p. 65).


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/52


Acțiune introdusă la 24 ianuarie 2019 – WV/SEAE

(Cauza T-43/19)

(2019/C 103/68)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: WV (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

anularea deciziei de respingere a cererii de despăgubire, adoptată la 28 martie 2018 de AIPN, precum și, dacă este necesar, a deciziei de respingere a reclamației din 26 iunie 2018, adoptată la 26 octombrie 2018;

în consecință, ca urmare a admiterii cererii de despăgubire astfel cum a fost formulată de reclamant în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut și dezvoltată în înscrisul din 29 noiembrie 2017, obligarea SEAE la plata către reclamant a unei despăgubiri, evaluată sub rezerva majorării în cursul procedurii, de 690 000 de euro, cuantum stabilit ex aequo et bono, pentru totalitatea prejudiciilor materiale, morale, aferente atingerii reputației și profesionale, cuantum stabilit la 31 ianuarie 2019, sub rezerva majorării în cursul procedurii și fără a aduce atingere dreptului reclamantului de a solicita o despăgubire pentru pierderea unor venituri viitoare din cauza unei posibile plecări din instituții;

obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată, în conformitate cu articolul 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Uniunii Europene.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv unic întemeiat în special pe încălcarea articolelor 12, 12a, 22b, 24, 25 și 26 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), a articolelor 1 și 2 din anexa IX la statut, precum și a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO 2001, L 8, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 30, p. 142).

Reclamantul invocă de asemenea, pe de o parte, în calitate de motiv, în special încălcarea articolelor 41, 47 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, încălcarea Convenției europene a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și încălcarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialității și a articolului 296 TFUE.

Pe de altă parte, el apreciază că administrația ar fi comis abuzuri de drept și de procedură, pe lângă încălcarea vădită a principiilor încrederii legitime și egalității armelor. Reclamantul consideră că decizia atacată ar încălca principiul care impune administrației să nu adopte o decizie decât în temeiul unor motive admisibile din punct de vedere legal, cu alte cuvinte pertinente și neafectate de erori vădite de apreciere, de fapt sau de drept, precum și principiul proporționalității, obligația de asistență și de solicitudine, principiul termenului rezonabil și principiul bunei administrări.

Prin urmare, decizia atacată ar fi întemeiată pe o apreciere parțială, părtinitoare și tendențioasă a faptelor și a normelor de drept aplicabile.

Reclamantul arată în esență că ar exista în mod indubitabil o legătură de cauzalitate între încălcările comise de AIPN și prejudiciile suferite, din moment ce aceste comportamente culpabile ar aduce atingeri grave integrității profesionale, morale și financiare a reclamantului. Astfel, încălcările comise ar tinde să păteze sau chiar să aneantizeze reputația reclamantului față de interlocutorii săi interni și externi și i-ar cauza o pierdere reală de oportunități de dezvoltare profesională, plasându-l în consecință într-o situație de neputință, care se află la originea unei anxietăți și/sau a unei stări de neliniște și de incertitudine permanente în ceea ce privește viitorul.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/53


Acțiune introdusă la 23 ianuarie 2019 – Dansk Erhverv/Comisia

(Cauza T-47/19)

(2019/C 103/69)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Dansk Erhverv (Copenhaga, Danemarca) (reprezentant: T. Mygind, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Comisiei C(2018) 6315 final din 4 octombrie 2018 privind ajutorul de stat SA.44865 (2016/FC) – Germania – Presupus ajutor de stat în favoarea unor magazine de băuturi situate la granița germană;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv, constând în încălcarea de către Comisie a drepturilor procedurale de care dispune reclamantul ca parte interesată în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE, precum și al articolului 4 alineatul (4), al articolului 12 alineatul (1) și al articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul din procedură (1), întrucât Comisia nu a inițiat procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, în pofida dificultăților serioase rezultate în cadrul aprecierii unor chestiuni privind ajutoare de stat tratate în cadrul unei plângeri având ca obiect o practică administrativă legată de o „declarație de export” și în special scutirea de obligația de a percepe taxa pe ambalaje, care le revine magazinelor situate la graniță, și deci de a plăti TVA pentru ambalaje și privind de asemenea imunitatea la amenzi în cazul încălcării obligațiilor de a percepe taxa pe ambalaje care rezultă din sistemul german privind ambalajele băuturilor în doză. Prin urmare, Comisia a săvârșit erori de drept și erori vădite de apreciere a faptelor, mai întâi în ceea ce privește compatibilitatea practicii privind „declarația de export” cu obligațiile care revin Germaniei în temeiul articolului 4 alineatul (3) TFUE, cu Directiva privind ambalajele (2) și cu principiul poluatorul plătește, precum și cu cerințele în materie de percepere a taxei pe ambalaje prevăzute de reglementarea germană privind ambalajele. În al doilea rând, Comisia a săvârșit o eroare în ceea ce privește efectele de ajutor de stat ale neîncasării de către Germania a unor venituri din TVA ca urmare a practicii legate de „declarația de export”.


(1)  Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9).

(2)  Directiva (UE) 2018/852 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO 2018, L 150, p. 141).


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/54


Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2019 – smart things solutions/EUIPO – Samsung Electronics (smart:)things)

(Cauza T-48/19)

(2019/C 103/70)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: smart things solutions GmbH (Seefeld, Germania) (reprezentant: R. Dissmann, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Samsung Electronics GmbH (Schwalbach am Taunus, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă smart:)things în culorile negru și verde – marca Uniunii Europene nr. 10 914 836

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20 noiembrie 2018 în cauza R 835/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

încălcarea articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/55


Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2019 – View/EUIPO (CREATE DELIGHTFUL HUMAN ENVIRONMENTS)

(Cauza T-49/19)

(2019/C 103/71)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: View, Inc. (Milpitas, Delaware, Statele Unite) (reprezentanți: G. Tritton, Barrister)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii verbale CREATE DELIGHTFUL HUMAN ENVIRONMENTS – Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 381 213

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 27 noiembrie 2018 în cauza R 1625/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

încălcarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/55


Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2019 – Casual Dreams/EUIPO – López Fernández (Dayaday)

(Cauza T-50/19)

(2019/C 103/72)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Casual Dreams, SLU (Manresa, Spania) (reprezentant: A. Tarí Lázaro, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Miguel Ángel López Fernández (Fuensalida, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală figurativă (Dayaday)) – cererea de înregistrare nr. 13 243 563

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 16 noiembrie 2018 în cauza R 2097/2018-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea în parte a Deciziei Camerei a doua de recurs din 27 noiembrie 2018 în cauza R 2097/2018-5, prin care s-a respins în parte calea de atac îndreptată împotriva deciziei diviziei de opoziție a EUIPO nr. B 2 469 545 din 17 decembrie 2015;

anularea în parte a deciziei atacate în temeiul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, în partea în care a confirmat respingerea opoziției și a căii de atac pentru clasele 9, 16 și 24

respingerea cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 13 243 563, introdusă de intervenient pentru următoarele produse:

clasa 9: „Dispozitive optice de amplificare și corecție [optică]; Produse pentru îmbunătățirea vederii; Produse optice; Aparate și instrumente optice; Cristal optic; Lentile (obiective) interschimbabile; Lentile antireflectorizante; Lentile de plastic; Lentile oftalmice; Lentile optice; Obiective; Ochelari de soare; Lentile de corecție; Tocuri pentru ochelari de soare; Lentile de corecție [optică]; Lentile oftalmice de sticlă; Rame pentru ochelari și pentru ochelari de soare; Lanțuri pentru ochelari de soare; Cleme solare pentru ochelari; Șnururi pentru ochelari de soare; Lentile pentru ochelari de soare; Lentile optice pentru ochelari de soare; Rame pentru ochelari de soare; Articole optice pe bază de rețetă; Lanțuri pentru ochelari; Cordoane pentru ochelari; Cristale pentru ochelari; Cristale optice; Recipiente [casete] pentru lentile; Recipiente pentru lentilele de contact; Ochelari [optică]; Ochelari pentru citit; Ochelari pentru copii; Ochelari polarizanți; Rame pentru ochelari; Rame pentru ochelari nemontate; Brațe; Protecții pentru ochelari; Suporturi pentru ochelari; Ochelari; Ochelari [lentile]; Ochelari de corecție; Suporturi de ochelari; Ochelari pentru schi; Ochelari pentru cicliști; Monturi de pince-nez; Pince-nez (Lanţuri pentru); Sport (ochelari pentru); Ochelari (tocuri pentru); Monturi pentru ochelari de soare; Ochelari speciali pentru zăpadă; Ochelari pentru înot; Ochelari de protecție pentru sport; Ochelari pentru sport”

clasa 16: „Adezivi pentru papetărie sau menaj; Obiecte de artă, figurine din mucava și machete arhitecturale din mucava și din carton, Produse de papetărie; Agrafe pentru bancnote; Adezivi pentru papetărie; Saci și pungi din hârtie pentru ambalaj; Agende; Cataloage; Coperte de protecție din piele; Reclame tipărite; Suporturi pentru fotografii; Articole pentru scriere și legătorie; Articole pentru scris și imprimat; Material didactic; Cuțite pentru tăiat hârtie [rechizite de birou]; Agende; Suporturi pentru hârtii; Articole de papetărie; Articole de birou (cu excepția mobilierului; Furnituri de birou; Furnituri școlare; Suporturi laterale pentru cărți; Tăvițe de suport pentru creioane”

clasa 24: „Țesături; Perdele; Huse din material textil pentru mobilă; Articole textile pentru casă; Articole textile de uz casnic din material nețesut; Lenjerie pentru casă; Tapet; Articole textile pentru mobilă; Articole textile de uz casnic din materiale nețesute; Pânze de ranforsare din material textil nețesut; Garnituri pentru pălării; Căptușeli [materiale]; Batiste de buzunar din material textil; Batiste din material textil; Produse din materiale textile necuprinse în alte clase; Batist; Textile din in; Textile din flanel; Materiale textile pentru mobilă; Prosoape de toaletă; Prosoape [din materiale textile] pentru bucătărie; Textile necuprinse în alte clase; Pânze pentru învelit; Molton pe bază de polipropilen; Molton pe bază de poliester; Căptușeli din material textil pentru îmbrăcăminte; Fular [țesătură]; Țesături din bumbac individuale; Articole din materiale textile sintetice individuale; Articole textile (cupoane); Stambă [pânză]; Țesături pentru articole de mobilier; Țesături pentru confecționarea îmbrăcămintei; Materiale textile pentru confecționarea de costume și de taioare; Materiale textile pentru confecționarea articolelor de îmbrăcăminte; Materiale textile pentru confecționarea articolelor pentru casă; Materiale textile pentru fabricarea de îmbrăcăminte de sport; Țesături pentru fabricarea portofelelor; Țesături care imită pielea naturală; Țesături pentru confecționarea de îmbrăcăminte de exterior pentru femei; Material pentru blugi [țesătură]; Țesătură utilizată pentru dispozitive ortopedice; Țesături impermeabile pentru fabricarea de pantaloni; Țesături impermeabile pentru fabricarea de jachete; Țesături impermeabile pentru fabricarea de pălării; Țesături impermeabile pentru fabricarea de mănuși; Țesături utilizate drept căptușeală la îmbrăcăminte; Țesături pentru îmbrăcăminte; țesături impregnate pentru fabricarea articolelor din piele; impregnate pentru fabricarea îmbrăcămintei de ploaie; Materiale textile țesute din imitație de piele; Materiale textile impermeabile la apă dar permeabile la umiditate; Articole textile individuale pentru confecționarea de prosoape”.

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii desfășurate în fața camerei de recurs a EUIPO

Motivul invocat

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/57


Acțiune introdusă la 29 ianuarie 2019 – Laboratorios Ern/EUIPO – SBS Bilimsel Bio Çözümler Sanayi Ve Ticaret (apiheal)

(Cauza T-51/19)

(2019/C 103/73)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Laboratorios Ern, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: S. Correa Rodríguez, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: SBS Bilimsel Bio Çözümler Sanayi Ve Ticaret AŞ (Istambul, Turcia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative care cuprinde elementul verbal „apiheal” – cererea de înregistrare nr. 14 411 557

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 19 noiembrie 2018 în cauza R 1725/2017-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate în ceea ce priveşte admiterea în parte a înregistrării următoarelor produse: „produse de parfumerie; cosmetice; produse mirositoare; deodorante (corporale sau pentru animale); săpunuri; ierburi de baie (fără uz medical); produse pentru îngrijirea dinţilor, paste de dinţi, preparate pentru curăţarea protezelor dentare, preparate pentru înălbirea dinţilor, apă de gură fără uz medical” din clasa 3 şi „produse pentru distrugerea dăunătorilor; fungicide, erbicide” din clasa 5.

respingerea cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr.o14 411 557 „apiheal” pentru produsele menţionate: „produse de parfumerie; cosmetice; produse mirositoare; deodorante (corporale sau pentru animale); săpunuri; ierburi de baie (fără uz medical); produse pentru îngrijirea dinţilor, paste de dinţi, preparate pentru curăţarea protezelor dentare, preparate pentru înălbirea dinţilor, apă de gură fără uz medical” din clasa 3 şi „produse pentru distrugerea dăunătorilor; fungicide, erbicide” din clasa 5

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată şi, dacă este cazul, inclusiv a intervenientei.

Motivul invocat (Motivele invocate)

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/58


Acțiune introdusă la 31 ianuarie 2019 – SBS Bilimsel Bio Çözümler Sanayi Ve Ticaret/EUIPO – Laboratorios Ern (apiheal)

(Cauza T-53/19)

(2019/C 103/74)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: SBS Bilimsel Bio Çözümler Sanayi Ve Ticaret AŞ (Istambul, Turcia) (reprezentant: M. López Camba, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Laboratorios Ern, SA (Barcelona, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative apiheal – cererea de înregistrare nr. 14 411 557

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 19 noiembrie 2018 în cauza R 1725/2017-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate în măsura în care a refuzat înregistrarea pentru produsele din clasele 30 și 5 (primul și al treilea punct din dispozitivul deciziei menționate);

obligarea EUIPO și a Laboratorios Ern, SA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/59


Ordonanța Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – PO și alții/SEAE

(Cauza T-56/17) (1)

(2019/C 103/75)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzei.


(1)  JO C 112, 10.4.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/59


Ordonanța Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – PO/SEAE

(Cauza T-479/17) (1)

(2019/C 103/76)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzei.


(1)  JO C 347, 16.10.2017.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/59


Ordonanța Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – PP și alții/SEAE

(Cauza T-727/17) (1)

(2019/C 103/77)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzei.


(1)  JO C 22, 22.1.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/60


Ordonanța Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – VJ/SEAE

(Cauza T-180/18) (1)

(2019/C 103/78)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzei.


(1)  JO C 161, 7.5.2018.


18.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/60


Ordonanța Tribunalului din 31 ianuarie 2019 – PO/SEAE

(Cauza T-494/18) (1)

(2019/C 103/79)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzei.


(1)  JO C 381, 22.10.2018.