(1)   În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord sau în dreptul Uniunii pus în aplicare prin prezentul acord, orice trimitere din prezentul acord la Regatul Unit sau la teritoriul său se interpretează ca fiind o trimitere la:

(2)   În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord sau în dreptul Uniunii pus în aplicare prin prezentul acord, orice trimitere din prezentul acord la statele membre sau la teritoriul acestora se interpretează ca incluzând teritoriile statelor membre cărora li se aplică tratatele, astfel cum se prevede la articolul 355 din TFUE.

(1)   Dispozițiile din prezentul acord și dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul acord produc, în privința și pe teritoriul Regatului Unit, aceleași efecte juridice pe care le produc în Uniune și în statele sale membre.

În consecință, persoanele juridice sau fizice pot, în special, invoca în mod direct dispozițiile cuprinse sau la care se face trimitere în prezentul acord și care îndeplinesc condițiile pentru a avea efect direct în temeiul dreptului Uniunii.

(2)   Regatul Unit asigură respectarea alineatului (1), inclusiv în ceea ce privește competențele necesare autorităților sale judiciare și administrative pentru a nu aplica dispoziții interne contradictorii sau incompatibile, prin intermediul legislației primare naționale.

(3)   Dispozițiile prezentului acord care fac trimitere la dreptul Uniunii sau la noțiuni sau dispoziții din cadrul acestuia se interpretează și se aplică în conformitate cu metodele și principiile generale ale dreptului Uniunii.

(4)   Dispozițiile prezentului acord care fac trimitere la dreptul Uniunii sau la noțiuni sau dispoziții din cadrul acestuia se interpretează, în cadrul punerii în aplicare și executării lor, în conformitate cu jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată înainte de încheierea perioadei de tranziție.

(5)   La interpretarea și executarea prezentului acord, autoritățile judiciare și administrative ale Regatului Unit țin seama în măsura cuvenită de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată după încheierea perioadei de tranziție.

(1)   Cu excepția părților a patra și a cincea, în absența unor dispoziții contrare în prezentul acord, toate trimiterile din prezentul acord la dreptul Uniunii se interpretează ca trimiteri la dreptul Uniunii, inclusiv astfel cum a fost modificat sau înlocuit și cum era aplicabil în ultima zi a perioadei de tranziție.

(2)   În cazul în care, în prezentul acord, se face trimitere la acte ale Uniunii sau la dispoziții ale acestora, trimiterea respectivă se interpretează, după caz, ca fiind o trimitere la dreptul Uniunii sau la dispozițiile acestuia care, deși au fost înlocuite sau abrogate de actul menționat, continuă să se aplice în conformitate cu actul în cauză.

(3)   În sensul prezentului acord, trimiterile la dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul acord se interpretează ca incluzând trimiterile la actele relevante ale Uniunii care completează sau pun în aplicare dispozițiile respective.

(1)   În sensul prezentului acord, toate trimiterile la statele membre și la autoritățile competente ale statelor membre cuprinse în dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul acord se interpretează ca incluzând Regatul Unit și autoritățile sale competente, mai puțin în ceea ce privește:

(2)   În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord, orice trimitere la Uniune se interpretează ca incluzând Euratom.

(1)   Fără a aduce atingere titlului III, prezenta parte se aplică următoarelor persoane:

(2)   Persoanele care intră sub incidența articolului 3 alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 2004/38/CE a căror ședere a fost facilitată de statul-gazdă în conformitate cu legislația sa națională înainte de încheierea perioadei de tranziție în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din directiva menționată își păstrează dreptul de ședere în statul-gazdă în conformitate cu prezenta parte, cu condiția ca acestea să continue să își aibă reședința în statul-gazdă după încheierea perioadei de tranziție.

(3)   Alineatul (2) se aplică, de asemenea, persoanelor care intră sub incidența articolului 3 alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 2004/38/CE care au solicitat facilitarea intrării și șederii înainte de încheierea perioadei de tranziție și a căror ședere este facilitată de statul-gazdă în conformitate cu legislația națională după încheierea perioadei de tranziție.

(4)   Fără a aduce atingere vreunui drept de ședere pe care persoanele în cauză îl pot avea în nume propriu, statul-gazdă, în conformitate cu legislația sa națională și în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2004/38/CE, facilitează intrarea și șederea partenerului cu care persoana menționată la alineatul (1) literele (a)-(d) de la prezentul articol are o relație durabilă, atestată corespunzător, în cazul în care partenerul respectiv și-a avut reședința în afara statuluigazdă înainte de încheierea perioadei de tranziție, cu condiția ca relația să fi fost durabilă înainte de încheierea perioadei de tranziție și să continue în momentul în care partenerul solicită dreptul de ședere în temeiul prezentei părți.

(5)   În cazurile menționate la alineatele (3) și (4), statul-gazdă efectuează o examinare amănunțită a situației personale a persoanelor în cauză și justifică eventualul refuz al intrării sau șederii acestor persoane.

(1)   Cetățenii Uniunii și resortisanții Regatului Unit au drept de ședere în statul-gazdă în conformitate cu limitările și condițiile prevăzute la articolele 21, 45 sau 49 din TFUE și la articolul 6 alineatul (1), la articolul 7 alineatul (1) litera (a), (b) sau (c), la articolul 7 alineatul (3), la articolul 14, la articolul 16 alineatul (1) sau la articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE.

(2)   Membrii de familie care sunt fie cetățeni ai Uniunii, fie resortisanți ai Regatului Unit au drept de ședere în statul-gazdă astfel cum se prevede la articolul 21 din TFUE și la articolul 6 alineatul (1), la articolul 7 alineatul (1) litera (d), la articolul 12 alineatul (1) sau (3), la articolul 13 alineatul (1), la articolul 14, la articolul 16 alineatul (1) sau la articolul 17 alineatele (3) și (4) din Directiva 2004/38/CE, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute în dispozițiile respective.

(3)   Membrii de familie care nu sunt nici cetățeni ai Uniunii, nici resortisanți ai Regatului Unit au drept de ședere în statul-gazdă în temeiul articolului 21 din TFUE și astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (2), la articolul 7 alineatul (2), la articolul 12 alineatul (2) sau (3), la articolul 13 alineatul (2), la articolul 14, la articolul 16 alineatul (2), la articolul 17 alineatul (3) sau (4) ori la articolul 18 din Directiva 2004/38/CE, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute în dispozițiile respective.

(4)   Statul-gazdă nu poate impune alte limitări sau condiții decât cele prevăzute în prezentul titlu pentru dobândirea, păstrarea sau pierderea drepturilor de ședere de către persoanele menționate la alineatele (1), (2) și (3). Nu se prevede, în aplicarea limitărilor și a condițiilor prevăzute în prezentul titlu, nicio altă marjă de discreție decât cea în favoarea persoanei în cauză.

(1)   Cetățenii Uniunii și resortisanții Regatului Unit, membrii de familie ai acestora și alte persoane care își au reședința pe teritoriul statului-gazdă în conformitate cu condițiile stabilite în prezentul titlu au dreptul de a părăsi statul-gazdă și dreptul de a intra în statul-gazdă, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2004/38/CE, cu un pașaport valabil sau cu o carte de identitate națională, în cazul cetățenilor Uniunii și al resortisanților Regatului Unit, și cu un pașaport valabil în cazul membrilor de familie ai acestora și al altor persoane care nu sunt cetățeni ai Uniunii sau resortisanți ai Regatului Unit.

La cinci ani după încheierea perioadei de tranziție, statul-gazdă poate decide să nu mai accepte cărți de identitate naționale în scopul intrării sau al ieșirii de pe teritoriul său dacă astfel de cărți de identitate nu includ un cip care respectă standardele aplicabile ale Organizației Aviației Civile Internaționale privind identificarea biometrică.

(2)   Titularii unui document valabil eliberat în conformitate cu articolul 18 sau 26 nu au nevoie de viză de ieșire, de viză de intrare sau de o altă formalitate echivalentă.

(3)   În cazul în care, după încheierea perioadei de tranziție, statul-gazdă le impune membrilor de familie care se alătură cetățeanului Uniunii sau resortisantului Regatului Unit să dețină o viză de intrare, statul-gazdă le acordă acestor persoane toate facilitățile pentru obținerea vizelor necesare. Aceste vize se eliberează gratuit, în cel mai scurt termen și pe baza unei proceduri accelerate.

(1)   Cetățenii Uniunii, resortisanții Regatului Unit și membrii de familie ai acestora care și-au avut reședința legală în statul-gazdă în conformitate cu dreptul Uniunii pentru o perioadă continuă de cinci ani sau pentru perioada precizată la articolul 17 din Directiva 2004/38/CE au drept de ședere permanentă în statul-gazdă în condițiile prevăzute la articolele 16, 17 și 18 din Directiva 2004/38/CE. Perioadele de ședere legală sau de muncă derulate în conformitate cu dreptul Uniunii înainte și după încheierea perioadei de tranziție se includ în calculul perioadei de vechime necesare pentru dobândirea dreptului de ședere permanentă.

(2)   Continuitatea șederii în scopul dobândirii dreptului de ședere permanentă se stabilește în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) și cu articolul 21 din Directiva 2004/38/CE.

(3)   Odată dobândit, dreptul de ședere permanentă se pierde numai în cazul unei absențe din statul-gazdă pentru o perioadă care depășește cinci ani consecutivi.

(1)   Dreptul cetățenilor Uniunii, al resortisanților Regatului Unit și al membrilor de familie ai acestora de a invoca în mod direct prezenta parte nu este afectat atunci când statutul acestora se schimbă, de exemplu de la student la lucrător, lucrător independent sau persoană inactivă din punct de vedere economic. Persoanele care, la încheierea perioadei de tranziție, beneficiază de drept de ședere în calitate de membri de familie ai unor cetățeni ai Uniunii sau ai unor resortisanți ai Regatului Unit nu pot să devină persoane dintre cele menționate la articolul 10 alineatul (1) literele (a)-(d).

(2)   Drepturile prevăzute în prezentul titlu pentru membrii de familie care se află în întreținerea cetățenilor Uniunii sau a resortisanților Regatului Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție sunt menținute inclusiv după ce acestea încetează a mai fi în întreținere.

(1)   Statul-gazdă poate impune cetățenilor Uniunii sau resortisanților Regatului Unit, membrilor de familie ai acestora și altor persoane care își au reședința pe teritoriul său în conformitate cu condițiile stabilite în prezentul titlu să solicite un nou statut de rezident care să le confere drepturile prevăzute în prezentul titlu și un document care să ateste acest statut, care poate fi sub formă digitală.

Solicitarea statutului de rezident face obiectul următoarelor condiții:

(2)   În cursul perioadei menționate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol și al eventualei sale prelungiri cu un an prevăzută la litera (c) de la alineatul menționat, se consideră că toate drepturile prevăzute în prezenta parte se aplică cetățenilor Uniunii sau resortisanților Regatului Unit, membrilor de familie ai acestora și altor persoane care își au reședința în statul-gazdă, în conformitate cu condițiile și sub rezerva restricțiilor prevăzute la articolul 20.

(3)   Până la adoptarea unei decizii finale de către autoritățile competente cu privire la cererile menționate la alineatul (1) și în așteptarea unei hotărâri definitive pronunțate în cazul unei căi de atac judiciare împotriva respingerii unei astfel de cereri de către autoritățile administrative competente, se consideră că solicitantului i se aplică toate drepturile prevăzute în prezenta parte, inclusiv articolul 21 privind garanțiile și dreptul la o cale de atac, sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul 20 alineatul (4).

(4)   În cazul în care un stat-gazdă a hotărât să nu impună cetățenilor Uniunii sau resortisanților Regatului Unit, membrilor de familie ai acestora și altor persoane care își au reședința pe teritoriul său în conformitate cu condițiile stabilite în prezentul titlu solicitarea noului statut de rezident menționat la alineatul (1) drept condiție pentru șederea legală, persoanele eligibile pentru acordarea dreptului de ședere în temeiul prezentului titlu au dreptul să obțină, în conformitate cu condițiile prevăzute în Directiva 2004/38/CE, un document de ședere care poate fi în formă digitală și care include o declarație în care se atestă faptul că a fost eliberat în conformitate cu prezentul acord.

(1)   În cursul perioadei de tranziție, un stat-gazdă poate permite ca cererile de solicitare a statutului de rezident sau a unui document de ședere, astfel cum sunt menționate la articolul 18 alineatele (1) și (4), să fie depuse în mod voluntar de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

(2)   Deciziile de a accepta sau de a refuza astfel de cereri se iau în conformitate cu articolul 18 alineatele (1) și (4). Deciziile adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (1) nu au efect până după încheierea perioadei de tranziție.

(3)   În cazul în care o cerere depusă în temeiul articolului 18 alineatul (1) este acceptată înainte de încheierea perioadei de tranziție, statul-gazdă nu poate retrage decizia de acordare a statutului de rezident înainte de încheierea perioadei de tranziție invocând orice alte motive decât cele prevăzute în capitolul VI și la articolul 35 din Directiva 2004/38/CE.

(4)   În cazul în care o cerere este refuzată înainte de încheierea perioadei de tranziție, solicitantul poate depune din nou o cerere în orice moment înainte de expirarea perioadei prevăzute la articolul 18 alineatul (1) litera (b).

(5)   Fără a aduce atingere alineatului (4), căile de atac prevăzute la articolul 18 alineatul (1) litera (r) sunt disponibile începând cu data oricărei decizii prin care se refuză o cerere menționată la alineatul (2) de la prezentul articol.

(1)   Conduita cetățenilor Uniunii sau a resortisanților Regatului Unit, a membrilor de familie ai acestora și a altor persoane care își exercită drepturile în temeiul prezentului titlu, în cazul în care această conduită a avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție, este analizată în conformitate cu capitolul VI din Directiva 2004/38/CE.

(2)   Conduita cetățenilor Uniunii sau a resortisanților Regatului Unit, a membrilor de familie ai acestora și a altor persoane care își exercită drepturile în temeiul prezentului titlu, în cazul în care această conduită a avut loc după încheierea perioadei de tranziție, poate constitui un motiv pentru restrângerea dreptului de ședere de către statul-gazdă sau a dreptului de intrare în statul de desfășurare a activității profesionale, în conformitate cu legislația națională.

(3)   Statul-gazdă sau statul de desfășurare a activității profesionale poate adopta măsurile necesare pentru a refuza, a anula sau a retrage orice drept conferit prin prezentul titlu în caz de abuz de drept sau fraudă, astfel cum se prevede la articolul 35 din Directiva 2004/38/CE. Astfel de măsuri fac obiectul garanțiilor procedurale prevăzute la articolul 21 din prezentul acord.

(4)   Statul-gazdă sau statul de desfășurare a activității profesionale îi poate îndepărta de pe teritoriul său pe solicitanții care au depus cereri frauduloase sau abuzive, în conformitate cu condițiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE, în special articolele 31 și 35, chiar înainte ca o hotărâre judecătorească definitivă să fi fost pronunțată în cazul unei căi de atac judiciare împotriva respingerii unei astfel de cereri.

(1)   În conformitate cu articolul 24 din Directiva 2004/38/CE, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute în prezentul titlu și la titlurile I și IV din prezenta parte, toți cetățenii Uniunii sau resortisanții Regatului Unit care își au reședința pe teritoriul statului-gazdă în baza prezentului acord se bucură de egalitate de tratament cu resortisanții statului respectiv în domeniul de aplicare al prezentei părți. Beneficiază de acest drept și membrii de familie ai cetățenilor Uniunii sau ai resortisanților Regatului Unit care au drept de ședere sau drept de ședere permanentă.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), statul-gazdă nu este obligat să acorde dreptul la prestații de asistență socială în timpul perioadelor de ședere în baza articolului 6 sau a articolului 14 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2004/38/CE și nici nu este obligat ca, înainte de dobândirea dreptului de ședere permanentă în conformitate cu articolul 15 din prezentul acord, să acorde ajutoare pentru studii, inclusiv pentru formare profesională, constând în burse de studiu sau împrumuturi pentru studenți, unor persoane altele decât lucrători, lucrători independenți, persoane care își mențin acest statut și membri de familie ai acestora.

(1)   Sub rezerva limitărilor prevăzute la articolul 45 alineatele (3) și (4) din TFUE, lucrătorii în statul-gazdă și lucrătorii frontalieri în statul sau statele de desfășurare a activității profesionale se bucură de drepturile garantate de articolul 45 din TFUE și de drepturile conferite prin Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (8). Aceste drepturi includ:

(2)   În cazul în care un descendent direct al unui lucrător care nu își mai are reședința în statul-gazdă este școlarizat în statul respectiv, părintele care asigură îngrijirea efectivă a descendentului în cauză are dreptul de ședere în statul respectiv până când descendentul ajunge la vârsta majoratului și după această dată, în cazul în care descendentul continuă să aibă nevoie de prezența și de îngrijirea părintelui care asigură îngrijirea efectivă pentru a-și continua și finaliza școlarizarea.

(3)   Lucrătorii frontalieri salariați se bucură de dreptul de intrare și de ieșire din statul de desfășurare a activității profesionale în conformitate cu articolul 14 din prezentul acord și își păstrează drepturile de care au beneficiat ca lucrători în statul respectiv, cu condiția să îndeplinească una din condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (3) literele (a), (b), (c) și (d) din Directiva 2004/38/CE, chiar dacă nu își mută reședința în statul de desfășurare a activității profesionale.

(1)   Sub rezerva limitărilor prevăzute la articolele 51 și 52 din TFUE, lucrătorii independenți beneficiază în statul-gazdă, iar lucrătorii frontalieri independenți beneficiază în statul-gazdă sau în statul de desfășurare a activității profesionale de drepturile garantate de articolele 49 și 55 din TFUE. Aceste drepturi includ:

(2)   Articolul 24 alineatul (2) se aplică descendenților în linie directă ai lucrătorilor independenți.

(3)   Articolul 24 alineatul (3) se aplică lucrătorilor frontalieri independenți.

(1)   Recunoașterea de către statul-gazdă sau de către statul de desfășurare a activității profesionale, înainte de încheierea perioadei de tranziție, a calificărilor profesionale, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 litera (b) din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), ale cetățenilor Uniunii sau ale resortisanților Regatului Unit, precum și ale membrilor de familie ai acestora, își păstrează efectele în statul respectiv, inclusiv dreptul de a-și exercita profesia în aceleași condiții ca și resortisanții statului respectiv, în cazul în care o astfel de recunoaștere s-a efectuat în conformitate cu oricare dintre următoarele dispoziții:

(2)   Recunoașterea calificărilor profesionale în sensul alineatului (1) litera (a) de la prezentul articol include:

(1)   În ceea ce privește cererile în curs menționate la articolul 28, Regatul Unit și statele membre cooperează pentru a facilita aplicarea articolului 28. Cooperarea poate cuprinde schimbul de informații, inclusiv informații privind măsurile disciplinare sau sancțiunile penale adoptate sau orice alte circumstanțe grave și specifice care pot avea consecințe asupra desfășurării activităților care intră sub incidența directivelor menționate la articolul 28.

(2)   Prin derogare de la articolul 8, pentru o perioadă care nu depășește nouă luni de la încheierea perioadei de tranziție, Regatul Unit are dreptul să utilizeze Sistemul de informare al pieței interne în ceea ce privește cererile menționate la articolul 28, în măsura în care acestea se referă la proceduri de recunoaștere a calificărilor profesionale în scopul stabilirii în temeiul articolului 4d din Directiva 2005/36/CE.

(1)   Prezentul titlu se aplică următoarelor persoane:

(2)   Persoanele menționate la alineatul (1) beneficiază de acoperire atât timp cât continuă, fără întrerupere, să se afle într-una dintre situațiile prevăzute la alineatul respectiv, care implică în același timp atât un stat membru, cât și Regatul Unit.

(3)   Prezentul titlu se aplică, de asemenea, persoanelor care nu intră sau care nu mai intră sub incidența alineatului (1) literele (a)-(e) de la prezentul articol, dar care intră sub incidența articolului 10 din prezentul acord, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora.

(4)   Persoanele menționate la alineatul (3) beneficiază de acoperire atât timp cât continuă să aibă drept de ședere în statul gazdă în temeiul articolului 13 din prezentul acord sau dreptul la muncă în statul de desfășurare a activității profesionale în temeiul articolului 24 sau 25 din prezentul acord.

(5)   Atunci când prezentul articol face trimitere la membrii de familie și urmași, aceste persoane intră sub incidența prezentului titlu numai în măsura în care le revin drepturi și obligații în această calitate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004.

(1)   Normele și obiectivele prevăzute la articolul 48 din TFUE, în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și în Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (15) se aplică persoanelor care intră sub incidența prezentului titlu.

Uniunea și Regatul Unit țin seama în mod corespunzător de deciziile și recomandările Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială de pe lângă Comisia Europeană, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004 („Comisia administrativă”), enumerate în partea I din anexa I la prezentul acord.

(2)   Prin derogare de la articolul 9 din prezentul acord, în sensul prezentului titlu se aplică definițiile de la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

(3)   În ceea ce îi privește pe resortisanții țărilor terțe care îndeplinesc condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 859/2003, precum și pe membrii de familie sau pe urmașii acestora care intră sub incidența prezentului titlu, trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și la Regulamentul (CE) nr. 987/2009 din prezentul titlu se interpretează ca trimiteri la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului (16) și, respectiv, la Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului (17). Trimiterile la dispozițiile specifice din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și Regulamentul (CE) nr. 987/2009 se interpretează ca trimiteri la dispozițiile corespunzătoare din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 și Regulamentul (CEE) nr. 574/72.

(1)   În situațiile enumerate în continuare în limitele stabilite la prezentul articol, în măsura în care se referă la persoane care nu intră, sau care nu mai intră, sub incidența articolului 30, se aplică următoarele norme:

(2)   Dispozițiile de la titlul III capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 în ceea ce privește prestațiile de boală se aplică persoanelor care beneficiază de prestații în temeiul alineatului (1) litera (a) de la prezentul articol.

Prezentul alineat se aplică mutatis mutandis în ceea ce privește prestațiile familiale acordate în temeiul articolelor 67, 68 și 69 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

(1)   Dispozițiile prezentului titlu aplicabile cetățenilor Uniunii se aplică resortisanților Islandei, Principatului Liechtenstein, Regatului Norvegiei și Confederației Elvețiene, cu condiția ca:

(2)   După ce este notificat de Regatul Unit și Uniunea Europeană cu privire la data intrării în vigoare a acordurilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, Comitetul mixt înființat prin articolul 164 („Comitetul mixt”) stabilește data de la care dispozițiile prezentului titlu se aplică resortisanților Islandei, Principatului Liechtenstein, Regatului Norvegiei și Confederației Elvețiene, după caz.

(1)   Prin derogare de la articolul 7 și de la articolul 128 alineatul (1), de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Regatul Unit are statut de observator în cadrul Comisiei administrative. În cazul în care punctele de pe ordinea de zi care au legătură cu prezentul titlu se referă la Regatul Unit, acesta poate trimite un reprezentant care să fie prezent, cu rol consultativ, la reuniunile Comisiei administrative și la reuniunile organismelor menționate la articolele 73 și 74 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 în care sunt discutate aceste puncte.

(2)   Prin derogare de la articolul 8, Regatul Unit participă la Schimbul electronic de informații privind securitatea socială (EESSI) și suportă costurile aferente.

(1)   În cazul în care Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 sunt modificate sau înlocuite după încheierea perioadei de tranziție, trimiterile din prezentul acord la aceste regulamente se interpretează ca trimiteri la regulamentele respective modificate sau înlocuite, în conformitate cu actele enumerate în partea II din anexa I la prezentul acord.

Comitetul mixt revizuiește partea II din anexa I la prezentul acord și o aliniază la orice act care modifică sau înlocuiește Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 de îndată ce Uniunea adoptă un astfel de act. În acest scop, cât mai curând posibil după adoptare, Uniunea informează Regatul Unit în cadrul Comitetului mixt cu privire la actele care modifică sau înlocuiesc regulamentele respective.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) al doilea paragraf, Comitetul mixt evaluează efectele unui act care modifică sau înlocuiește Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 în cazul în care actul respectiv:

În evaluarea sa, Comitetul mixt examinează cu bună-credință amploarea modificărilor menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, importanța menținerii bunei funcționări a Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 între Uniune și Regatul Unit, precum și importanța existenței unui stat competent în ceea ce privește persoanele fizice care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 883/2004.

În cazul în care Comitetul mixt decide astfel în termen de șase luni de la primirea informațiilor furnizate de Uniune în temeiul alineatului (1), partea II din anexa I la prezentul acord nu este aliniată la actul menționat la primul paragraf de la prezentul alineat.

În sensul prezentului alineat:

(3)   În sensul prezentului acord, Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 se interpretează ca incluzând adaptările enumerate în partea III din anexa I la prezentul acord. În cel mai scurt termen posibil după adoptarea oricăror modificări ale dispozițiilor interne relevante pentru partea III din anexa I la prezentul acord, Regatul Unit informează Uniunea cu privire la aceste modificări în cadrul Comitetului mixt.

(4)   În sensul prezentului acord, deciziile și recomandările Comisiei administrative se interpretează ca incluzând deciziile și recomandările enumerate în partea I din anexa I. Comitetul mixt modifică partea I din anexa I pentru a reflecta orice nouă decizie sau recomandare adoptată de Comisia administrativă. În acest scop, în cel mai scurt termen posibil după adoptarea deciziilor și recomandărilor Comisiei administrative, Uniunea informează Regatul Unit cu privire la aceste modificări în cadrul Comitetului mixt. Comitetul mixt efectuează aceste modificări la propunerea Uniunii sau a Regatului Unit.

(1)   Prezenta parte nu aduce atingere actelor cu putere de lege și actelor administrative aplicabile într-un stat-gazdă sau în statul de desfășurare a activității profesionale care ar fi mai favorabile persoanelor în cauză. Prezentul alineat nu se aplică titlului III.

(2)   Articolul 12 și articolul 23 alineatul (1) nu aduc atingere zonei comune de călătorie dintre Regatul Unit și Irlanda în ceea ce privește tratamentul mai favorabil care poate rezulta din aceste dispoziții pentru persoanele în cauză.

(1)   Mărfurile care au fost introduse legal pe piață în Uniune sau în Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție:

(2)   În ceea ce privește mărfurile menționate la alineatul (1), se aplică cerințele prevăzute la articolele 34 și 35 din TFUE și dreptul relevant al Uniunii care reglementează comercializarea mărfurilor, inclusiv condițiile de comercializare a mărfurilor aplicabile mărfurilor în cauză.

(3)   Alineatul (1) se aplică tuturor mărfurilor existente și identificabile în mod individual în sensul titlului II partea a treia din TFUE, cu excepția circulației între piața Uniunii și piața Regatului Unit sau viceversa, a următoarelor produse:

(4)   În ceea ce privește circulația animalelor vii sau a materialului germinativ între un stat membru și Regatul Unit sau viceversa, se aplică dispozițiile din dreptul Uniunii enumerate în anexa II, cu condiția ca data plecării să fi fost anterioară încheierii perioadei de tranziție.

(5)   Prezentul articol nu aduce atingere posibilității ca Regatul Unit, un stat membru sau Uniunea să adopte măsuri pentru a interzice sau a restrânge punerea la dispoziție pe piață a unei mărfi menționate la alineatul (1) sau a unei categorii de astfel de mărfuri, în cazul și în măsura în care dreptul Uniunii permite acest lucru.

(6)   Dispozițiile prezentului titlu nu aduc atingere normelor aplicabile referitoare la modalitățile de vânzare, proprietatea intelectuală, regimurile vamale, tarifele și taxele.

(1)   Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre și autoritățile de supraveghere a pieței din Regatul Unit își transmit fără întârziere informațiile relevante colectate, în contextul activităților lor de supraveghere a pieței, în ceea ce privește mărfurile menționate la articolul 41 alineatul (1). În special, acestea își comunică reciproc și transmit Comisiei Europene informațiile privind mărfurile care prezintă un risc grav, precum și măsurile luate cu privire la mărfurile neconforme, inclusiv informațiile relevante obținute din rețelele, sistemele de informații și bazele de date constituite în temeiul dreptului Uniunii sau al legislației Regatului Unit în legătură cu mărfurile respective.

(2)   Statele membre și Regatul Unit transmit fără întârziere orice solicitare din partea autorităților de supraveghere a pieței din Regatul Unit sau, respectiv, dintr-un stat membru către un organism de evaluare a conformității stabilit pe teritoriul lor, în cazul în care această solicitare se referă la o evaluare a conformității efectuată, înainte de încheierea perioadei de tranziție, de organismul respectiv în calitatea sa de organism notificat. Statele membre și Regatul Unit se asigură că aceste solicitări sunt tratate prompt de organismul de evaluare a conformității respectiv.

(1)   La cererea motivată a unui stat membru sau a Agenției Europene pentru Medicamente, Regatul Unit pune fără întârziere la dispoziție dosarul autorizației de comercializare a unui medicament autorizat de o autoritate competentă din Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție, în cazul în care dosarul respectiv este necesar pentru evaluarea unei cereri de autorizație de comercializare în conformitate cu articolele 10 și 10a din Directiva 2001/83/CE sau cu articolele 13 și 13a din Directiva 2001/82/CE.

(2)   La cererea motivată a Regatului Unit, un stat membru pune fără întârziere la dispoziție dosarul autorizației de comercializarea unui medicament autorizat de o autoritate competentă dintr-un stat membru înainte de încheierea perioadei de tranziție, în cazul în care dosarul respectiv este necesar pentru evaluarea unei cereri de autorizație de comercializare în Regatul Unit în conformitate cu cerințele legislative ale Regatului Unit, în măsura în care cerințele legislative respective reproduc circumstanțele prevăzute la articolele 10 și 10a din Directiva 2001/83/CE sau la articolele 13 și 13a din Directiva 2001/82/CE.

(1)   Regatul Unit se asigură că informațiile deținute de un organism de evaluare a conformității stabilit în Regatul Unit în legătură cu activitățile sale în calitate de organism notificat în temeiul dreptului Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție sunt puse fără întârziere, la cererea deținătorului certificatului, la dispoziția unui organism notificat stabilit într-un stat membru indicat de deținătorul certificatului.

(2)   Statele membre se asigură că informațiile deținute de un organism notificat stabilit într-un stat membru în legătură cu activitățile sale înainte de încheierea perioadei de tranziție sunt puse fără întârziere, la cererea deținătorului certificatului, la dispoziția unui organism de evaluare a conformității stabilit în Regatul Unit indicat de deținătorul certificatului.

(1)   Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (23) se aplică în ceea ce privește mărfurile unionale menționate la articolul 5 punctul 23 din regulamentul respectiv, în cazul în care mărfurile respective circulă de pe teritoriul vamal al Regatului Unit pe teritoriul vamal al Uniunii sau viceversa, cu condiția ca această circulație să fi început înainte de încheierea perioadei de tranziție și să se încheie după această perioadă. O circulație de mărfuri care a început înainte de încheierea perioadei de tranziție și care se încheie după această perioadă este tratată ca o circulație în interiorul Uniunii în ceea ce privește cerințele în materie de acordare a licențelor de import și export prevăzute de dreptul Uniunii.

(2)   În sensul alineatului (1), prezumția statutului vamal de mărfuri unionale menționată la articolul 153 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 nu se aplică. Statutul vamal de mărfuri unionale al mărfurilor respective, precum și faptul că circulația menționată la alineatul (1) a început înainte de încheierea perioadei de tranziție trebuie să fie dovedite pentru fiecare circulație de către persoana în cauză prin oricare dintre tipurile de dovadă menționate la articolul 199 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (24). Dovada începerii circulației se face cu ajutorul unui document de transport referitor la mărfuri.

(3)   Alineatul (2) nu se aplică în cazul mărfurilor unionale care sunt transportate pe cale aeriană și care au fost încărcate sau transbordate pe un aeroport situat pe teritoriul vamal al Regatului Unit pentru a fi transportate către teritoriul vamal al Uniunii ori care au fost încărcate sau transbordate pe un aeroport situat pe teritoriul vamal al Uniunii pentru a fi transportate către teritoriul vamal al Regatului Unit, în cazul în care aceste mărfuri sunt transportate în baza unui document de transport unic eliberat în oricare dintre teritoriile vamale în cauză, cu condiția ca circulația pe cale aeriană să fi început înainte de încheierea perioadei de tranziție și să se încheie după această perioadă.

(4)   Alineatul (2) nu se aplică în cazul mărfurilor unionale care sunt transportate pe cale maritimă și care au fost transportate între porturi situate pe teritoriul vamal al Regatului Unit și porturi situate pe teritoriul vamal al Uniunii de un serviciu de transport maritim regulat, astfel cum se menționează la articolul 120 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (25), cu condiția ca:

(5)   Atunci când, în timpul călătoriei menționat la alineatul (4) litera (a), nava care prestează serviciul de transport maritim regulat face escală într-unul sau mai multe porturi de pe teritoriul vamal al Regatului Unit după încheierea perioadei de tranziție:

(1)   Regulamentul (UE) nr. 952/2013 se aplică în ceea ce privește declarațiile sumare de intrare care au fost depuse, înainte de încheierea perioadei de tranziție, la un birou vamal de primă intrare în conformitate cu titlul IV capitolul I din regulamentul menționat, iar declarațiile respective produc aceleași efecte juridice pe teritoriul vamal al Uniunii și pe teritoriul vamal al Regatului Unit după încheierea perioadei de tranziție.

(2)   Regulamentul (UE) nr. 952/2013 se aplică în ceea ce privește declarațiile prealabile la ieșire care au fost depuse în conformitate cu titlul VIII capitolul I din regulamentul menționat înainte de încheierea perioadei de tranziție și, după caz, dacă mărfurile au fost eliberate în conformitate cu articolul 194 din regulamentul menționat înainte de încheierea perioadei de tranziție. Declarațiile respective produc aceleași efecte juridice pe teritoriul vamal al Uniunii și pe teritoriul vamal al Regatului Unit după încheierea perioadei de tranziție.

(1)   Regulamentul (UE) nr. 952/2013 se aplică în ceea ce privește mărfurile neunionale care, la încheierea perioadei de tranziție, se aflau în depozitare temporară, astfel cum este menționată la articolul 5 punctul 17 din regulamentul respectiv, și în ceea ce privește mărfurile care făceau obiectul unuia dintre regimurile vamale menționate la articolul 5 punctul 16 din regulamentul respectiv pe teritoriul vamal al Regatului Unit la încheierea perioadei de tranziție, până la încetarea respectivei depozitări temporare, până la descărcarea unuia dintre regimurile vamale speciale, până la punerea în liberă circulație a mărfurilor sau până la scoaterea mărfurilor din teritoriu, cu condiția ca aceste evenimente să aibă loc după încheierea perioadei de tranziție, dar nu mai târziu de termenul corespunzător menționat în anexa III.

Cu toate acestea, articolul 148 alineatul (5) literele (b) și (c) și articolul 219 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 nu se aplică în ceea ce privește circulația mărfurilor între teritoriul vamal al Regatului Unit și teritoriul vamal al Uniunii care se încheie după încheierea perioadei de tranziție.

(2)   Regulamentul (UE) nr. 952/2013, Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului (26), Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014 al Consiliului (27) și Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului (28) se aplică în ceea ce privește datoriile vamale generate, după încetarea perioadei de tranziție, începând din momentul încetării depozitării temporare sau al descărcării menționate la alineatul (1).

(3)   În ceea ce privește cererile de a beneficia de contingentele tarifare care au fost acceptate de autoritățile vamale pe teritoriul vamal al Regatului Unit și în cazul cărora documentele justificative solicitate au fost furnizate, în conformitate cu articolul 50 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, de către autoritățile vamale de pe teritoriul vamal al Regatului Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție se aplică titlul II capitolul 1 secțiunea 1 din regulamentul menționat, care se aplică și în ceea ce privește anularea cererilor și returnarea cantităților alocate neutilizate din cadrul acestor cereri.

(1)   Directiva 2006/112/CE a Consiliului (29) se aplică în ceea ce privește mărfurile expediate sau transportate de pe teritoriul Regatului Unit pe teritoriul unui stat membru și viceversa, cu condiția ca expedierea sau transportul să fi început înainte de încheierea perioadei de tranziție și să se încheie după această perioadă.

(2)   În ceea ce privește drepturile și obligațiile persoanei impozabile în legătură cu tranzacțiile având un element transfrontalier dintre Regatul Unit și un stat membru care au avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție și în ceea ce privește tranzacțiile prevăzute la alineatul (1), Directiva 2006/112/CE continuă să se aplice cinci ani după încheierea perioadei de tranziție.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2) și de la articolul 15 din Directiva 2008/9/CE a Consiliului (30), cererile de rambursare care se referă la TVA care a fost plătită într-un stat membru de către o persoană impozabilă stabilită în Regatul Unit sau care a fost plătită în Regatul Unit de către o persoană impozabilă stabilită într-un stat membru se depun în conformitate cu condițiile prevăzute de directiva respectivă până cel târziu la 31 martie 2021.

(4)   Prin derogare de la alineatul (2) și de la articolul 61 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului (31), modificările aduse declarațiilor de TVA care au fost depuse în conformitate cu articolul 364 sau cu articolul 369f din Directiva 2006/112/CE fie în Regatul Unit, în ceea ce privește serviciile furnizate în statele membre de consum înainte de încheierea perioadei de tranziție, fie într-un stat membru, în ceea ce privește serviciile furnizate în Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție, se depun până cel târziu la 31 decembrie 2021.

(1)   Titularul oricăruia dintre următoarele drepturi de proprietate intelectuală care au fost înregistrate sau acordate înainte de încheierea perioadei de tranziție devine, fără nicio reexaminare, titularul unui drept de proprietate intelectuală înregistrat și executoriu comparabil în Regatul Unit în temeiul legislației Regatului Unit:

(2)   În cazul în care o indicație geografică, o denumire de origine sau o specialitate tradițională garantată în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (36), o indicație geografică, o denumire de origine sau o mențiune tradițională pentru vin în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (37), o indicație geografică în înțelesul Regulamentului (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (38) sau o indicație geografică în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 251/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (39) este protejată în Uniune în ultima zi a perioadei de tranziție în temeiul acestor regulamente, persoanele îndreptățite să utilizeze indicația geografică, denumirea de origine, specialitatea tradițională garantată sau mențiunea tradițională pentru vin în cauză au dreptul, începând de la încheierea perioadei de tranziție, fără nicio reexaminare, să utilizeze indicația geografică, denumirea de origine, specialitatea tradițională garantată sau mențiunea tradițională pentru vin în cauză în Regatul Unit, căreia i se acordă cel puțin același nivel de protecție în temeiul legislației Regatului Unit ca cel de care dispune în temeiul următoarelor dispoziții ale dreptului Uniunii:

În cazul în care o indicație geografică, o denumire de origine, o specialitate tradițională garantată sau o mențiune tradițională pentru vin menționată la primul paragraf încetează să mai fie protejată în Uniune după încheierea perioadei de tranziție, primul paragraf încetează să se aplice în ceea ce privește indicația geografică, denumirea de origine, specialitatea tradițională garantată sau mențiunea tradițională pentru vin în cauză.

Primul paragraf nu se aplică în cazul în care protecția în Uniune decurge din acordurile internaționale la care Uniunea este parte.

Prezentul alineat se aplică cu excepția cazului în care și până în momentul în care intră în vigoare sau devine aplicabil un acord menționat la articolul 184 care înlocuiește prezentul alineat.

(3)   În pofida alineatului (1), dacă în Uniune un drept de proprietate intelectuală menționat la alineatul respectiv este declarat nevalid sau este revocat sau, în cazul unui drept comunitar de proprietate asupra unui soi de plante, este declarat nul și neavenit sau este retras ca urmare a unei proceduri administrative sau judiciare în curs de desfășurare în ultima zi a perioadei de tranziție, dreptul corespunzător din Regatul Unit, la rândul său, este declarat nevalid sau este revocat sau este declarat nul și neavenit sau este retras. Data de la care declarația, revocarea sau retragerea produce efecte în Regatul Unit este aceeași ca data de la care aceasta produce efecte în Uniune.

Prin derogare de la primul paragraf, Regatul Unit nu are obligația să declare nevalid sau să revoce dreptul corespunzător în Regatul Unit în cazul în care motivele nevalidității sau ale revocării mărcii Uniunii Europene ori ale desenului sau modelului industrial comunitar înregistrat nu se aplică în Regatul Unit.

(4)   O marcă sau un drept asupra unui desen sau model înregistrat generat în Regatul Unit în conformitate cu alineatul (1) litera (a) sau (b) are ca dată de primă reînnoire data de reînnoire a dreptului de proprietate intelectuală corespunzător înregistrat în conformitate cu dreptul Uniunii.

(5)   În ceea ce privește mărcile din Regatul Unit menționate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, se aplică următoarele dispoziții:

(6)   În ceea ce privește drepturile asupra desenelor sau modelelor înregistrate și drepturile de proprietate asupra unui soi de plante în Regatul Unit, menționate la alineatul (1) literele (b) și (c), se aplică următoarele dispoziții:

(1)   Înregistrarea, acordarea sau protecția în temeiul articolului 54 alineatele (1) și (2) din prezentul acord se efectuează gratuit de către entitățile relevante din Regatul Unit, utilizând datele disponibile în registrele Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, ale Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante și ale Comisiei Europene. În sensul prezentului articol, anexa III la Regulamentul (CE) nr. 110/2008 este considerată registru.

(2)   În sensul alineatului (1), titularii drepturilor de proprietate intelectuală menționate la articolul 54 alineatul (1) și persoanele îndreptățite să utilizeze o indicație geografică, o denumire de origine, o specialitate tradițională garantată sau o mențiune tradițională pentru vin menționată la articolul 54 alineatul (2) nu au obligația să depună o cerere sau să efectueze o anumită procedură administrativă. Titularii drepturilor de proprietate intelectuală menționate la articolul 54 alineatul (1) nu sunt obligați să aibă o adresă de corespondență în Regatul Unit în primii trei ani de după încheierea perioadei de tranziție.

(3)   Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante și Comisia Europeană pune la dispoziția entităților relevante din Regatul Unit informațiile necesare pentru înregistrarea, acordarea sau protecția în Regatul Unit în temeiul articolului 54 alineatul (1) sau (2).

(4)   Prezentul articol nu împiedică aplicarea de taxe de reînnoire la reînnoirea drepturilor și nici nu aduce atingere posibilității titularilor în cauză de a renunța la drepturile lor de proprietate intelectuală în Regatul Unit în conformitate cu procedura aplicabilă în temeiul legislației Regatului Unit.

(1)   Titularul unui drept legat de o bază de date referitoare la Regatul Unit în conformitate cu articolul 7 din Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului (43), generat înainte de încheierea perioadei de tranziție, își menține, în legătură cu baza de date respectivă, un drept de proprietate intelectuală executoriu în Regatul Unit, în temeiul legislației Regatului Unit, care îi oferă același nivel de protecție ca cel prevăzut în Directiva 96/9/CE, cu condiția ca titularul dreptului respectiv să continue să respecte cerințele articolului 11 din directiva respectivă. Durata protecției acestui drept în temeiul legislației Regatului Unit este cel puțin egală cu perioada de protecție rămasă prevăzută la articolul 10 din Directiva 96/9/CE.

(2)   Se consideră că următoarele persoane și întreprinderi îndeplinesc cerințele articolului 11 din Directiva 96/9/CE:

(1)   În cazul în care o persoană a depus o cerere pentru o marcă a Uniunii Europene ori pentru un desen sau model industrial comunitar în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și în cazul în care cererii respective i s-a acordat o dată de depunere, persoana respectivă are dreptul de a depune în Regatul Unit, în termen de nouă luni de la încheierea perioadei de tranziție, o cerere pentru aceeași marcă în ceea ce privește bunuri sau servicii care sunt identice sau incluse în cele pentru care a fost depusă cererea în Uniune sau pentru același desen sau model. Se consideră că o cerere depusă în temeiul prezentului articol are aceeași dată de depunere și aceeași dată de prioritate ca și cererea corespunzătoare depusă în Uniune și, după caz, beneficiază de senioritatea unei mărci a Regatului Unit revendicată în temeiul articolului 39 sau 40 din Regulamentul (UE) 2017/1001.

(2)   În cazul în care o persoană a depus, înainte de încheierea perioadei de tranziție, o cerere pentru a obține un drept comunitar de proprietate asupra unui soi de plante în conformitate cu dreptul Uniunii, persoana respectivă are, în vederea depunerii unei cereri pentru același drept de proprietate asupra unui soi de plante în Regatul Unit, un drept ad-hoc de prioritate în Regatul Unit pentru o perioadă de șase luni de la încheierea perioadei de tranziție. Grație dreptului de prioritate, data de prioritate a cererii pentru obținerea dreptului comunitar de proprietate asupra unui soi de plante este considerată a fi data de depunere a cererii pentru obținerea dreptului de proprietate asupra unui soi de plante în Regatul Unit în scopul stabilirii distinctivității, noutății și îndreptățirii de a beneficia de acest drept.

(1)   Regulamentele (CE) nr. 1610/96 (44) și (CE) nr. 469/2009 (45) ale Parlamentului European și ale Consiliului se aplică în ceea ce privește cererile pentru obținerea unor certificate suplimentare de protecție pentru produsele fitosanitare și pentru medicamente, precum și cererile de prelungire a duratei acestor certificate, dacă cererile respective au fost depuse la o autoritate din Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție în cazurile în care procedura administrativă de acordare a certificatului în cauză sau a prelungirii se afla în desfășurare la încheierea perioadei de tranziție.

(2)   Certificatele acordate în temeiul alineatului (1) oferă un nivel de protecție identic cu cel prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1610/96 sau în Regulamentul (CE) nr. 469/2009.

(1)   În Regatul Unit, precum și în statele membre în situații care implică Regatul Unit, următoarele acte se aplică după cum urmează:

(2)   Autoritățile competente ale Regatului Unit pot continua să participe la echipele comune de anchetă la care participau înainte de încheierea perioadei de tranziție, în cazul în care aceste echipe de anchetă au fost constituite fie în conformitate cu articolul 13 din Convenția cu privire la asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, elaborată de Consiliu în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană, fie în conformitate cu Decizia-cadru 2002/465/JAI a Consiliului (60).

Prin derogare de la articolul 8 din prezentul acord, pentru o perioadă de cel mult un an de la încheierea perioadei de tranziție, Regatul Unit are dreptul de a utiliza aplicația de rețea pentru schimbul securizat de informații (SIENA) în măsura strict necesară pentru schimbul de informații în cadrul echipelor comune de anchetă menționate la primul paragraf de la prezentul alineat. Regatul Unit rambursează Uniunii costurile efectiv suportate de Uniune pentru a facilita utilizarea aplicației SIENA de către Regatul Unit. Uniunea comunică cuantumul acestor costuri Regatului Unit până la 31 martie 2021. În cazul în care cuantumul comunicat al costurilor efectiv suportate diferă considerabil de suma calculată drept cea mai bună estimare care a fost comunicată de Uniune Regatului Unit înainte de semnarea prezentului acord, Regatul Unit plătește fără întârziere Uniunii suma calculată drept cea mai bună estimare, iar Comitetul mixt stabilește cum urmează să fie rezolvată diferența dintre costurile efectiv suportate și suma ce corespunde celei mai bune estimări.

(3)   La cererea Regatului Unit și sub rezerva respectării articolului 26a alineatul (7) litera (a) și a articolului 27 din Decizia 2002/187/JAI a Consiliului (61), Eurojust poate furniza informații, inclusiv date cu caracter personal, din sistemul său de gestionare a cazurilor, dacă acest lucru este necesar pentru finalizarea procedurilor aflate în desfășurare menționate la alineatul (1) literele (a), (b), (c), (e) și (l) de la prezentul articol sau a activităților echipelor comune de anchetă menționate la alineatul (2) de la prezentul articol. La cerere, autoritățile competente ale Regatului Unit pot furniza Eurojust informațiile pe care le dețin, dacă acest lucru este necesar pentru finalizarea procedurilor aflate în desfășurare menționate la alineatul (1) literele (a), (b), (c), (e) și (l) de la prezentul articol sau a activităților echipelor comune de anchetă menționate la alineatul (2) de la prezentul articol. În cazul în care aplicarea prezentului alineat generează cheltuieli cu caracter excepțional, Comitetul mixt cum urmează să fie rezolvată problema acestor cheltuieli.

(1)   În Regatul Unit, precum și în statele membre în situații care implică Regatul Unit, următoarele acte se aplică după cum urmează:

(2)   Prin derogare de la articolul 8, pentru o perioadă de cel mult un an de la încheierea perioadei de tranziție, Regatul Unit este autorizat să utilizeze aplicația de rețea pentru schimbul securizat de informații (SIENA) în măsura strict necesară pentru finalizarea procedurilor în curs de desfășurare menționate la alineatul (1) literele (c), (d), (f) și (g) de la prezentul articol. Regatul Unit rambursează Uniunii costurile efectiv suportate de Uniune pentru a facilita utilizarea aplicației SIENA de către Regatul Unit. Uniunea comunică Regatului Unit cuantumul acestor costuri până la 31 martie 2021. În cazul în care cuantumul comunicat al costurilor efectiv suportate diferă considerabil de suma calculată drept cea mai bună estimare care a fost comunicată de Uniune Regatului Unit înainte de semnarea prezentului acord, Regatul Unit plătește fără întârziere Uniunii suma calculată drept cea mai bună estimare, iar Comitetul mixt stabilește cum urmează să fie rezolvată diferența dintre costurile efectiv suportate și suma ce corespunde celei mai bune estimări.

(1)   Autoritatea competentă emitentă sau solicitantă poate cere o confirmare de primire a unei decizii judiciare sau a uneia dintre cererile menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (a), literele (c)(e), litera (f) punctul (i) și literele (h)-(l) și la articolul 63 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii), litera (b) punctele (i)-(v) și (vii), (viii) și (ix) și literele (c), (d), (f) și (g), în termen de 10 zile de la încheierea perioadei de tranziție, în cazul în care are îndoieli cu privire la faptul că autoritatea de executare sau autoritatea căreia i se adresează cererea au primit decizia judiciară sau cererea în cauză înainte de încheierea perioadei de tranziție.

(2)   În cazurile menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (b), dacă autoritatea judiciară emitentă are îndoieli cu privire la faptul că persoana căutată a fost arestată în temeiul articolului 11 din Decizia-cadru 2002/584/JAI înainte de încheierea perioadei de tranziție, aceasta poate solicita autorității judiciare de executare competente o confirmare a arestării în termen de 10 zile de la încheierea perioadei de tranziție.

(3)   În cazul în care confirmarea nu a fost deja transmisă în conformitate cu dispozițiile aplicabile ale dreptului Uniunii, autoritatea de executare sau autoritatea căreia i se adresează cererea, menționată la alineatele (1) și (2), răspunde la o cerere de confirmare de primire sau de confirmare a arestării în termen de 10 zile de la primirea cererii.

(1)   În Regatul Unit, precum și în statele membre în situațiile care implică Regatul Unit, pentru acțiunile judiciare intentate înainte de încheierea perioadei de tranziție și pentru procedurile sau acțiunile care sunt legate de aceste acțiuni judiciare în temeiul articolelor 29, 30 și 31 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (73) sau în temeiul articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 sau în temeiul articolelor 12 și 13 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului (74), se aplică următoarele acte sau dispoziții:

(2)   În Regatul Unit, precum și în statele membre în situațiile care implică Regatul Unit, pentru recunoașterea și executarea hotărârilor, deciziilor, actelor autentice, tranzacțiilor și altor acorduri judiciare se aplică actele sau dispozițiile menționate în continuare, după cum urmează:

(3)   În Regatul Unit, precum și în statele membre în situații care implică Regatul Unit, se aplică următoarele dispoziții după cum urmează:

(1)   În Regatul Unit, precum și în statele membre în situații care implică Regatul Unit, următoarele acte se aplică după cum urmează:

(2)   Alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) litera (a) de la articolul 67 din prezentul acord se aplică, de asemenea, în ceea ce privește dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 aplicabile în temeiul Acordului dintre Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (88).

(3)   Articolul 68 litera (a) din prezentul acord se aplică, de asemenea, în ceea ce privește dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1393/2007 aplicabile în temeiul Acordului dintre Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind notificarea și comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (89).

(1)   Dreptul Uniunii în materie de protecție a datelor cu caracter personal se aplică în Regatul Unit în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor vizate din afara Regatului Unit, cu condiția ca datele cu caracter personal:

(2)   Alineatul (1) nu se aplică în măsura în care prelucrarea datelor cu caracter personal menționată anterior beneficiază de un nivel de protecție adecvat, astfel cum este stabilit în deciziile aplicabile în temeiul articolului 45 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 sau al articolului 36 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/680.

(3)   În măsura în care o decizie menționată la alineatul (2) nu mai este aplicabilă, Regatul Unit asigură un nivel de protecție a datelor cu caracter personal care este echivalent în esență cu cel asigurat de dreptul Uniunii în materie de protecție a datelor cu caracter personal în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor vizate menționate la alineatul (1).

(1)   Dispozițiile din dreptul Uniunii în materie de protecție a informațiilor UE clasificate și a informațiilor clasificate ale Euratom se aplică în ceea ce privește informațiile clasificate care au fost obținute de Regatul Unit fie înainte de încheierea perioadei de tranziție, fie în baza prezentului acord sau care au fost obținute de la Regatul Unit de către Uniune sau de către un stat membru fie înainte de încheierea perioadei de tranziție, fie în baza prezentului acord.

(2)   Obligațiile care rezultă din dreptul Uniunii în materie de securitate industrială se aplică Regatului Unit în cazurile în care procedura de ofertare, de contractare sau de acordare de granturi pentru contractul clasificat, subcontractul clasificat sau acordul de grant clasificat a fost inițiată înainte de încheierea perioadei de tranziție.

(3)   Regatul Unit se asigură că produsele criptografice care utilizează algoritmi criptografici clasificați dezvoltați sub controlul autorității de aprobare criptografică a unui stat membru sau a Regatului Unit și evaluați și aprobați de această autoritate, care au fost aprobați de Uniune până la încheierea perioadei de tranziție și care sunt prezenți în Regatul Unit, nu sunt transferate într-o țară terță.

(4)   Acestor produse li se aplică toate cerințele, limitările și condițiile stabilite în aprobarea produselor criptografice la nivelul Uniunii.

(1)   Normele relevante se aplică:

(2)   Fără a aduce atingere aplicării vreunei restricții în conformitate cu dreptul Uniunii, autoritățile contractante și entitățile contractante respectă principiul nediscriminării în privința ofertanților sau, după caz, a persoanelor îndreptățite într-un alt mod să prezinte cereri din statele membre și din Regatul Unit în legătură cu procedurile menționate la alineatul (1).

(3)   Se consideră că o procedură menționată la alineatul (1) a fost inițiată în cazul în care o invitație la o procedură concurențială de ofertare sau orice altă invitație de depunere a cererilor a fost lansată în conformitate cu normele relevante. În cazul în care normele relevante permit utilizarea unor proceduri care nu necesită recurgerea la o invitație la o procedură concurențială de ofertare sau la alte invitații de a depune cereri, se consideră că procedura a fost inițiată atunci când autoritatea contractantă sau entitatea contractantă a contactat operatori economici în legătură cu procedura în cauză.

(4)   Se consideră că o procedură menționată la alineatul (1) este finalizată:

(5)   Prezentul articol nu aduce atingere normelor Uniunii sau ale Regatului Unit privind domeniul vamal, circulația mărfurilor, prestarea de servicii, recunoașterea calificărilor profesionale sau a proprietății intelectuale.

(1)   Regatului Unit îi revine exclusiv responsabilitatea de a se asigura că toate minereurile, materiile brute și materialele fisionabile speciale reglementate de Tratatul Euratom și prezente pe teritoriul Regatului Unit la încheierea perioadei de tranziție sunt tratate în conformitate cu tratatele și convențiile internaționale relevante și aplicabile, inclusiv, dar nu în mod exhaustiv, tratatele și convențiile internaționale privind securitatea nucleară, controlul securității, neproliferarea și protecția fizică a materialelor nucleare, precum și tratatele și convențiile internaționale privind gospodărirea în siguranță a combustibilului uzat și gospodărirea în siguranță a deșeurilor radioactive.

(2)   Regatului Unit îi revine exclusiv responsabilitatea de a se asigura că își respectă obligațiile internaționale care rezultă din calitatea sa de membru al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică sau care rezultă din Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare sau din orice alte tratate ori convenții internaționale aplicabile la care Regatul Unit este parte.

(1)   Materialele fisionabile speciale prezente pe teritoriul Regatului Unit cărora li s-a aplicat articolul 86 din Tratatul Euratom până la încheierea perioadei de tranziție încetează să mai fie proprietatea Comunității la încheierea perioadei de tranziție.

(2)   Materialele fisionabile speciale menționate la alineatul (1) devin proprietatea persoanelor sau a întreprinderilor care aveau dreptul nelimitat de utilizare și de consum al acestor materiale la încheierea perioadei de tranziție, în conformitate cu articolul 87 din Tratatul Euratom.

(3)   În cazul în care dreptul de utilizare și de consum al materialelor fisionabile speciale menționate la alineatul (2) (denumite în continuare „materialele vizate”) aparține unui stat membru sau unor persoane ori întreprinderi stabilite pe teritoriul unui stat membru, în scopul de a proteja integritatea politicii comune de aprovizionare instituite în temeiul titlului II capitolul 6 din Tratatul Euratom și a pieței nucleare comune instituite în temeiul capitolului 9 din titlul menționat, inclusiv în ceea ce privește nivelul de control de securitate aplicabil materialelor în cauză, se aplică următoarele dispoziții:

(4)   Statele membre, persoanele sau întreprinderile care au dreptul nelimitat de utilizare și de consum asupra materialelor fisionabile speciale prezente pe teritoriul Regatului Unit la încheierea perioadei de tranziție își păstrează acest drept.

(1)   Echipamentele și alte bunuri ale Comunității în legătură cu asigurarea garanțiilor în temeiul Tratatului Euratom și situate în Regatul Unit la încheierea perioadei de tranziție, astfel cum se prevede în anexa V, devin proprietatea Regatului Unit. Regatul Unit rambursează Uniunii valoarea echipamentelor și a celorlalte bunuri în cauză, calculată pe baza valorii atribuite echipamentelor și celorlalte bunuri în conturile consolidate pentru exercițiul 2020.

(2)   Regatul Unit își asumă toate drepturile, răspunderile și obligațiile Comunității aferente echipamentelor și celorlalte bunuri menționate la alineatul (1).

(1)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene este în continuare competentă în ceea ce privește toate procedurile inițiate de Regatul Unit sau împotriva acestuia înainte de încheierea perioadei de tranziție. Această competență se aplică tuturor etapelor procedurale, inclusiv procedurilor de recurs în fața Curții de Justiție și procedurilor în fața Tribunalului, în cazul în care cauza este trimisă spre rejudecare Tribunalului.

(2)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene este în continuare competentă să se pronunțe cu privire la cererile de decizie preliminară introduse de instanțe judecătorești din Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție.

(3)   În sensul prezentului capitol, o procedură este considerată ca fiind inițiată în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, iar o cerere de decizie preliminară este considerată ca fiind introdusă, în momentul în care actul de sesizare a fost înregistrat de grefa Curții de Justiție sau a Tribunalului, după caz.

(1)   În cazul în care Comisia Europeană consideră că Regatul Unit nu și-a îndeplinit o obligație care îi revine în temeiul tratatelor sau în temeiul părții a patra din prezentul acord înainte de încheierea perioadei de tranziție, Comisia Europeană poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în termen de patru ani de la încheierea perioadei de tranziție, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 258 din TFUE sau la articolul 108 alineatul (2) al doilea paragraf din TFUE, după caz. Aceste cauze sunt de competența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(2)   În cazul în care Regatul Unit nu se conformează unei decizii menționate la articolul 95 alineatul (1) din prezentul acord sau nu conferă efecte juridice în ordinea juridică a Regatului Unit unei decizii menționate de respectiva dispoziție care a fost adresată unei persoane fizice sau juridice care își are reședința sau este stabilită în Regatul Unit, Comisia Europeană poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene în termen de patru ani de la data deciziei în cauză, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 258 din TFUE sau la articolul 108 alineatul (2) al doilea paragraf din TFUE, după caz. Aceste cauze sunt de competența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(3)   La adoptarea unei decizii de sesizare în temeiul prezentului articol, Comisia Europeană aplică în privința Regatul Unit aceleași principii ca în privința oricărui stat membru.

(1)   Hotărârile și ordonanțele Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate înainte de încheierea perioadei de tranziție, precum și hotărârile și ordonanțele pronunțate după încheierea perioadei de tranziție în cadrul procedurilor menționate la articolele 86 și 87 au caracter obligatoriu în toate elementele lor pentru Regatul Unit și pe teritoriul acestuia.

(2)   În cazul în care, printr-o hotărâre menționată la alineatul (1), Curtea de Justiție a Uniunii Europene constată că Regatul Unit nu și-a îndeplinit o obligație care îi revine în temeiul tratatelor sau al prezentului acord, Regatul Unit ia măsurile necesare pentru a se conforma acestei hotărâri.

(3)   Articolele 280 și 299 din TFUE se aplică în Regatul Unit în ceea ce privește executarea hotărârilor și ordonanțelor Curții de Justiție a Uniunii Europene menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 88, în cazul în care, înainte de încheierea perioadei de tranziție, un avocat autorizat să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit a reprezentat sau a asistat o parte în cadrul unei proceduri în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene sau în legătură cu cereri de decizii preliminare introduse înainte de încheierea perioadei de tranziție, avocatul respectiv poate continua să reprezinte sau să asiste partea respectivă în cadrul procedurilor în cauză sau în legătură cu cererile respective. Acest drept se aplică în toate etapele procedurale, inclusiv procedurilor de recurs în fața Curții de Justiție și procedurilor în fața Tribunalului după ce cauza este trimisă spre rejudecare Tribunalului.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 88, avocații autorizați să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit pot să reprezinte sau să asiste o parte în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele menționate la articolul 87 și la articolul 95 alineatul (3). De asemenea, avocații autorizați să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit pot să reprezinte sau să asiste Regatul Unit în cadrul procedurilor prevăzute la articolul 90 în care Regatul Unit a decis să intervină sau să participe.

(3)   Atunci când reprezintă sau asistă o parte în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele menționate la alineatele (1) și (2), avocații autorizați să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit beneficiază, sub toate aspectele, de același tratament ca avocații autorizați să profeseze în fața instanțelor judecătorești din statele membre care reprezintă sau asistă o parte în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(1)   Instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt în continuare competente în ceea ce privește procedurile administrative care au fost inițiate înainte de încheierea perioadei de tranziție având ca obiect:

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (3), în sensul prezentului capitol, o procedură administrativă este considerată ca fiind inițiată în momentul în care a fost înregistrată oficial la instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii.

(3)   În sensul prezentului capitol:

(4)   Uniunea pune la dispoziția Regatului Unit, în termen de trei luni de la încheierea perioadei de tranziție, o listă a tuturor procedurilor administrative individuale aflate în desfășurare care intră sub incidența alineatului (1). Prin derogare de la prima teză, în cazul procedurilor administrative individuale aflate în desfășurare ale Autorității Bancare Europene, Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe și Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale, Uniunea pune la dispoziția Regatului Unit, o listă a acestor proceduri administrative aflate în desfășurare în termen de o lună de la încheierea perioadei de tranziție.

(5)   Într-o procedură administrativă în materie de ajutoare de stat reglementată de Regulamentul (UE) 2015/1589, Comisia Europeană este obligată față de Regatul Unit să respecte jurisprudența și cele mai bune practici aplicabile, ca și cum Regatul Unit ar fi încă stat membru. Comisia adoptă în special, într-un termen rezonabil, una dintre următoarele decizii:

(1)   În ceea ce privește ajutoarele acordate înainte de încheierea perioadei de tranziție, pentru o perioadă de patru ani de la încheierea perioadei de tranziție, Comisia Europeană are competența de a iniția, cu privire la Regatul Unit, noi proceduri administrative privind ajutoarele de stat reglementate de Regulamentul (UE) 2015/1589.

Comisia Europeană are competența de a iniția astfel de proceduri și după încheierea perioadei de patru ani în cazul procedurilor inițiate înainte de încheierea perioadei respective.

Dispozițiile articolului 92 alineatul (5) din prezentul acord se aplică mutatis mutandis.

Comisia Europeană informează Regatul Unit cu privire la orice noi proceduri administrative în materie de ajutor de stat care au fost inițiate în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat, în termen de trei luni de la data inițierii acestora.

(2)   Fără a aduce atingere articolelor 136 și 138 din prezentul acord, pentru o perioadă de patru ani de la încheierea perioadei de tranziție, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a iniția noi investigații, reglementate de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (114), cu privire la:

OLAF are competența de iniția astfel de proceduri și după încheierea perioadei de patru ani în cazul procedurilor inițiate înainte de încheierea perioadei respective.

OLAF informează Regatul Unit cu privire la orice noi investigații inițiate în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat, în termen de trei luni de la data inițierii lor.

(1)   Dispozițiile din dreptul Uniunii care reglementează diferitele tipuri de proceduri administrative care intră sub incidența prezentului capitol se aplică procedurilor menționate la articolele 92, 93 și 96.

(2)   Atunci când reprezintă o parte sau îi acordă asistență în legătură cu procedurile administrative menționate la articolele 92 și 93, avocații care au dreptul să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit beneficiază, sub toate aspectele, de același tratament ca avocații care au dreptul să pledeze în fața instanțelor judecătorești din statele membre și care reprezintă o parte sau îi acordă asistență în legătură cu astfel de proceduri administrative.

(3)   Articolul 128 alineatul (5) se aplică, în măsura în care acest lucru este necesar, tuturor procedurilor menționate la articolele 92 și 93, după încheierea perioadei de tranziție.

(1)   Deciziile adoptate de instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție sau cele adoptate, după încheierea perioadei de tranziție, în cadrul procedurilor menționate la articolele 92 și 93 și care sunt adresate Regatului Unit sau persoanelor fizice și juridice care își au reședința sau sunt stabilite în Regatul Unit au caracter obligatoriu pentru Regatul Unit și pe teritoriul acestuia.

(2)   Cu excepția cazului în care se convine altfel între Comisia Europeană și autoritatea națională de concurență desemnată din Regatul Unit, Comisia Europeană are în continuare competența de a monitoriza și de a asigura respectarea angajamentelor asumate sau a măsurilor corective impuse în Regatul Unit sau cu privire la Regatul Unit, în legătură cu orice procedură având ca obiect aplicarea articolului 101 sau 102 din TFUE, desfășurată de Comisia Europeană în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1/2003, sau în legătură cu orice procedură desfășurată de Comisia Europeană în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 referitoare la controlul concentrărilor economice între întreprinderi. În cazul în care se convine astfel între Comisia Europeană și autoritatea națională de concurență desemnată din Regatul Unit, Comisia Europeană transferă autorității naționale de concurență desemnate din Regatul Unit sarcina de a monitoriza și de a asigura respectarea în Regatul Unit a unor astfel de angajamente sau măsuri corective.

(3)   Controlul legalității deciziei menționate la alineatul (1) de la prezentul articol revine exclusiv Curții de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 263 din TFUE.

(4)   Articolul 299 din TFEU se aplică în Regatul Unit în ceea ce privește executarea deciziilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol care impun obligații pecuniare persoanelor fizice și juridice care își au reședința sau sunt stabilite în Regatul Unit.

(1)   Examinările tehnice efectuate de către oficiile de examinare din Regatul Unit în cooperare cu Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2100/94 care se aflau în desfășurare în ziua anterioară datei intrării în vigoare a prezentului acord continuă și se încheie în conformitate cu regulamentul respectiv.

(2)   Articolul 12 alineatele (2a) și (3) și articolele 14, 15 și 16 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (115) se aplică Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în ceea ce privește gazele cu efect de seră emise în ultimul an al perioadei de tranziție.

(3)   Articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (116) și articolele 26 și 27 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (117) se aplică Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în ceea ce privește raportarea datelor pentru ultimul an al perioadei de tranziție.

(4)   Articolul 8 alineatele (1), (2), (3) și (7) din Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (118) și anexa II la regulamentul respectiv, articolul 8 alineatele (1), (2), (3), (8) și (10) din Regulamentul (UE) 510/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (119) și anexa II la regulamentul respectiv, precum și articolele 2-5, articolul 7 și articolul 8 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1014/2010 al Comisiei și articolele 3-6, articolul 8 și articolul 9 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 293/2012 al Comisiei (120) se aplică Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în ceea ce privește monitorizarea și raportarea emisiilor relevante de dioxid de carbon provenite de la vehicule emise în ultimul an al perioadei de tranziție.

(5)   Articolele 5, 7, 9 și 10, articolul 11 alineatul (3), articolul 17 alineatul (1) literele (a) și (d) și articolele 19, 22 și 23 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (121) și articolele 3, 7 și 11 din Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (122) se aplică Regatului Unit în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră emise în 2019 și 2020, iar articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 389/2013 al Comisiei (123) se aplică Regatului Unit până la încheierea celei de a doua perioade de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto.

(6)   Prin derogare de la articolul 8 din prezentul acord:

La cererea Regatului Unit, pentru o perioadă care se încheie la un an după încheierea perioadei de tranziție, Uniunea furnizează informațiile necesare pentru ca Regatul Unit:

(1)   Procedurile de cooperare administrativă dintre un stat membru și Regatul Unit prevăzute în anexa VI care au fost inițiate în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție se finalizează de către statul membru în cauză și de către Regatul Unit în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul Uniunii.

(2)   Procedurile de cooperare administrativă dintre un stat membru și Regatul Unit prevăzute în anexa VI care au fost inițiate în termen de trei ani de la încheierea perioadei de tranziție, dar care privesc fapte care au avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție se finalizează de către statul membru în cauză și de către Regatul Unit în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul Uniunii.

(1)   Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului (126) se aplică pe o perioadă de până la patru ani după încheierea perioadei de tranziție în ceea ce privește cooperarea dintre autoritățile competente responsabile cu aplicarea legislației în materie de TVA în statele membre și în Regatul Unit în ceea ce privește operațiunile care au avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție și în ceea ce privește operațiunile care intră sub incidența articolului 51 alineatul (1) din prezentul acord.

(2)   Regulamentul (UE) nr. 389/2012 al Consiliului (127) se aplică pe o perioadă de până la patru ani după încheierea perioadei de tranziție în ceea ce privește cooperarea dintre autoritățile competente responsabile cu aplicarea legislației în materie de accize în statele membre și în Regatul Unit în ceea ce privește deplasările de produse accizabile care au avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție și în ceea ce privește deplasările de produse accizabile care intră sub incidența articolului 52 din prezentul acord.

(3)   Prin derogare de la articolul 8, Regatul Unit are acces, în măsura strict necesară pentru a-i putea permite să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul prezentului articol, la rețelele, sistemele de informații și bazele de date enumerate în anexa IV. Regatul Unit rambursează Uniunii costurile efective suportate de Uniune ca urmare a facilitării acestui acces. Uniunea comunică Regatului Unit cuantumul acestor costuri până la data de 31 martie a fiecărui an până la încheierea perioadei menționate în anexa IV. În cazul în care cuantumul comunicat al costurilor efectiv suportate diferă considerabil de suma calculată drept cea mai bună estimare care a fost comunicată de Uniune Regatului Unit înainte de semnarea prezentului acord, Regatul Unit plătește fără întârziere Uniunii suma calculată drept cea mai bună estimare, iar Comitetul mixt stabilește cum urmează să fie rezolvată diferența dintre costurile efectiv suportate și suma ce corespunde celei mai bune estimări.

(1)   Directiva 2010/24/UE a Consiliului (128) se aplică pe o perioadă de până la cinci ani după încheierea perioadei de tranziție între statele membre și Regatul Unit în ceea ce privește creanțele aferente unor sume care au devenit exigibile înainte de încheierea perioadei de tranziție, creanțele aferente tranzacțiilor care au avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție, dar care au devenit exigibile după această perioadă, precum și creanțele aferente tranzacțiilor care intră sub incidența articolului 51 alineatul (1) din prezentul acord sau deplasărilor produselor accizabile care intră sub incidența articolului 52 din prezentul acord.

(2)   Prin derogare de la articolul 8, Regatul Unit are acces, în măsura strict necesară pentru a-i putea permite să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul prezentului articol, la rețelele, sistemele de informații și bazele de date enumerate în anexa IV. Regatul Unit rambursează Uniunii costurile efective suportate de Uniune ca urmare a facilitării acestui acces. Uniunea comunică Regatului Unit cuantumul acestor costuri până la data de 31 martie a fiecărui an până la încheierea perioadei menționate în anexa IV. În cazul în care cuantumul comunicat al costurilor efectiv suportate diferă considerabil de suma calculată drept cea mai bună estimare care a fost comunicată de Uniune Regatului Unit înainte de semnarea prezentului acord, Regatul Unit plătește fără întârziere Uniunii suma calculată drept cea mai bună estimare, iar Comitetul mixt stabilește cum urmează să fie rezolvată diferența dintre costurile efectiv suportate și suma ce corespunde celei mai bune estimări.

(1)   În sensul prezentului titlu, „membri ai instituțiilor” înseamnă, indiferent de cetățenia lor, președintele Consiliului European, membrii Comisiei Europene, judecătorii, avocații generali, grefierii și raportorii adjuncți ai Curții de Justiție a Uniunii Europene, membrii Curții de Conturi, membrii organelor Băncii Centrale Europene, membrii organelor Băncii Europene de Investiții, precum și toate celelalte persoane asimilate oricăreia dintre aceste categorii de persoane în temeiul dreptului Uniunii în sensul Protocolului (nr. 7) privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene (denumit în continuare „Protocolul privind privilegiile și imunitățile”). Termenul „membri ai instituțiilor” nu include membrii Parlamentului European.

(2)   Regulamentul (Euratom, CECO, CEE) nr. 549/69 al Consiliului (129) se aplică pentru a stabili categoriile de funcționari și de alți agenți care intră sub incidența articolelor 110-113 din prezentul acord.

(1)   Articolul 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în Regatul Unit în privința reprezentanților statelor membre și ai Regatului Unit care participă la activitățile instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii și în privința consilierilor și experților tehnici ai acestora, precum și a membrilor organelor consultative ale Uniunii, indiferent de cetățenia lor, în cea ce privește participarea lor la astfel de activități:

(2)   Articolul 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în Uniune în privința reprezentanților Regatului Unit care participă la activitățile instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii și în privința consilierilor și experților tehnici ai acestora în ceea ce privește participarea lor la astfel de activități:

(1)   Articolul 11 litera (a) din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în Regatul Unit în ceea ce privește actele îndeplinite, inclusiv în ceea ce privește declarațiile lor verbale sau scrise, de către membri ai instituțiilor, funcționari și alți agenți ai Uniunii, inclusiv de către foști membri, foști funcționari și foști alți agenți, de orice cetățenie, în calitatea lor oficială:

(2)   Primul, al doilea și al treilea paragraf de la articolul 3 din Protocolul (nr. 3) privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene se aplică în Regatul Unit în privința judecătorilor Curții de Justiție a Uniunii Europene și a avocaților generali până când deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene în toate procedurile și cererile de decizii preliminare menționate la articolele 86 și 87 din prezentul acord devin definitive și se aplică ulterior, inclusiv în privința foștilor judecători și a foștilor avocați generali, în ceea ce privește toate actele îndeplinite de aceștia în calitatea lor oficială, inclusiv declarațiile lor verbale sau scrise, înainte de încheierea perioadei de tranziție sau având legătură cu procedurile menționate la articolele 86 și 87.

(3)   Articolul 11 literele (b)-(e) din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în Regatul Unit în privința funcționarilor și a celorlalți agenți ai Uniunii de orice cetățenie, precum și în privința soților/soțiilor și a membrilor de familie aflați în întreținerea lor, indiferent de cetățenie, dacă funcționarii sau ceilalți agenți în cauză au intrat în serviciul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție, până când aceste persoane s-au reinstalat în Uniune.

(1)   Articolul 13 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în privința membrilor instituțiilor, a funcționarilor și a celorlalți agenți ai Uniunii, de orice cetățenie, care au intrat în serviciul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție, precum și, indiferent de cetățenie, în privința soților/soțiilor lor care nu desfășoară activități profesionale proprii și a copiilor aflați în întreținerea acestor membri, funcționari sau alți agenți.

(2)   Alineatul (1) se aplică numai persoanelor care și-au stabilit reședința într-un stat membru exclusiv în scopul exercitării funcțiilor lor în serviciul Uniunii și care și-au avut domiciliul fiscal în Regatul Unit în momentul intrării în serviciul Uniunii și persoanelor care și-au stabilit reședința în Regatul Unit exclusiv în scopul exercitării funcțiilor lor în serviciul Uniunii și care și-au avut domiciliul fiscal într-un stat membru la data intrării în serviciul Uniunii.

(1)   Articolele 17 și 18 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică privilegiilor, imunităților și facilităților acordate prin prezentul titlu.

(2)   Atunci când adoptă, în temeiul articolului 17 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile, o decizie cu privire la ridicarea imunității la cererea autorităților Regatului Unit, Uniunea acordă acestei cereri aceeași importanță ca cea acordată cererilor primite de la autoritățile statelor membre în situații comparabile.

(3)   La cererea autorităților din Regatul Unit, Uniunea informează aceste autorități cu privire la statutul oricărei persoane care este relevant pentru dreptul persoanei în cauză la un privilegiu sau la o imunitate în temeiul prezentului titlu.

(1)   Prezentul titlu se aplică în privința Băncii Centrale Europene (BCE), a membrilor organelor sale, a personalului său și a reprezentanților băncilor centrale naționale din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) care participă la activitățile BCE.

(2)   Articolul 22 al doilea paragraf din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în privința BCE, a membrilor organelor sale, a personalului său, a reprezentanților băncilor centrale naționale din cadrul SEBC care participă la activitățile BCE, precum și în privința oricăror bunuri, active și operațiuni ale BCE din Regatul Unit deținute, gestionate sau desfășurate în temeiul Protocolului (nr. 4) privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene.

(3)   Alineatul (2) se aplică în ceea ce privește:

(1)   Prezentul titlu se aplică în privința Băncii Europene de Investiții (BEI), a membrilor organelor sale, a personalului său și a reprezentanților statelor membre care participă la activitățile sale, precum și a oricăror filiale sau a altor entități înființate de BEI înainte de încheierea perioadei de tranziție în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din Protocolul (nr. 5) privind Statutul Băncii Europene de Investiții, în special Fondul European de Investiții.

(2)   Articolul 21 al doilea paragraf din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în privința BEI, a membrilor organelor sale, a personalului său și a reprezentanților statelor membre care participă la activitățile sale, precum și a oricăror filiale sau a altor entități înființate de BEI înainte de încheierea perioadei de tranziție în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din Protocolul (nr. 5) privind Statutul Băncii Europene de Investiții, în special Fondul European de Investiții.

(3)   Alineatul (2) se aplică în ceea ce privește:

(1)   În sensul dispozițiilor dreptului Uniunii privind accesul la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, toate trimiterile la statele membre și la autoritățile acestora se interpretează ca incluzând Regatul Unit și autoritățile acestuia în ceea ce privește documentele întocmite sau obținute de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii:

(2)   Articolul 5 și articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (132) și articolul 5 din Decizia BCE/2004/3 a Băncii Centrale Europene (133) se aplică în Regatul Unit în ceea ce privește toate documentele care intră sub incidența dispozițiilor menționate, obținute de Regatul Unit:

(1)   Articolul 9.1, articolul 17 și articolele 35.1, 35.2 și 35.4 din Protocolul (nr. 4) privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene se aplică în privința BCE, a membrilor organelor sale, a personalului său, a reprezentanților băncilor centrale naționale din cadrul SEBC care participă la activitățile BCE, precum și în privința oricăror bunuri, active și operațiuni ale BCE din Regatul Unit deținute, gestionate sau desfășurate în temeiul protocolului menționat. BCE este scutită de cerințele de înregistrare în Regatul Unit sau de obținere a oricărei forme de licență, permis sau altă autorizație ori permisiune din partea Regatului Unit pentru desfășurarea operațiunilor sale.

(2)   Alineatul (1) se aplică în ceea ce privește:

(1)   Articolul 13, articolul 20 alineatul (2), articolul 23 alineatele (1) și (4), articolul 26 și articolul 27 primul paragraf din Protocolul (nr. 5) privind Statutul Băncii Europene de Investiții se aplică în privința BEI, a membrilor organelor sale, a personalului său și a reprezentanților statelor membre care participă la activitățile sale, precum și a oricăror filiale sau a oricăror alte entități înființate de BEI, înainte de încheierea perioadei de tranziție, în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din protocolul menționat, în special în privința Fondului European de Investiții. BEI și Fondul European de Investiții sunt scutite de cerințele de înregistrare în Regatul Unit sau de obținere a oricărei forme de licență, permis sau altă autorizație ori permisiune din partea Regatului Unit pentru desfășurarea operațiunilor lor. În scopul acestor operațiuni, moneda Regatului Unit rămâne liber transferabilă și convertibilă, sub rezerva articolului 23 alineatul (2) din Protocolul (nr. 5) privind Statutul Băncii Europene de Investiții în ceea ce privește convertibilitatea monedei Regatului Unit într-o monedă a unui stat care nu este membru.

(2)   Alineatul (1) se aplică în ceea ce privește:

(1)   Regatului Unit îi revin obligații în temeiul Convenției privind definirea statutului școlilor europene (134), precum și al Regulamentului privind școlile europene acreditate adoptat de Consiliul superior al școlilor europene, până la sfârșitul anului școlar care este în curs la încheierea perioadei de tranziție.

(2)   Regatul Unit se asigură, în ceea ce îi privește pe elevii care, înainte de 31 august 2021, au obținut o diplomă de bacalaureat european și pe elevii înscriși într-un ciclu de studii secundare la o școală europeană înainte de 31 august 2021 care obțin o diplomă de bacalaureat european după această dată, că acești elevi beneficiază de drepturile prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din Convenția privind definirea statutului școlilor europene.

(1)   În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord, în cursul perioadei de tranziție dreptul Uniunii se aplică Regatului Unit și pe teritoriul acestuia.

Cu toate acestea, următoarele dispoziții ale tratatelor și actele adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii nu se aplică Regatului Unit și nici pe teritoriul acestuia în cursul perioadei de tranziție:

(2)   În cazul în care Uniunea și Regatul Unit ajung la un acord care să reglementeze relațiile lor viitoare în domeniul politicii externe și de securitate comune și în cel al politicii de securitate și apărare comune, iar acest acord devine aplicabil în cursul perioadei de tranziție, titlul V capitolul 2 din TUE și actele adoptate pe baza acestor dispoziții încetează să se aplice Regatului Unit de la data aplicării acordului menționat.

(3)   În cursul perioadei de tranziție, dreptul Uniunii aplicabil în temeiul alineatului (1) produce, în privința și pe teritoriul Regatului Unit, aceleași efecte juridice pe care le produce în Uniune și în statele sale membre și se interpretează și se aplică în conformitate cu aceleași metode și principii generale ca cele aplicabile în Uniune.

(4)   Regatul Unit nu participă la nicio cooperare consolidată:

(5)   În cursul perioadei de tranziție, în ceea ce privește măsurile care modifică, dezvoltă sau înlocuiesc o măsură existentă adoptată în temeiul părții a treia titlul V din TFUE care are caracter obligatoriu pentru Regatul Unit înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, continuă să se aplice, mutatis mutandis, articolul 5 din Protocolul (nr. 19) privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene și articolul 4a din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție. Cu toate acestea, Regatul Unit nu are dreptul de a își notifica dorința de a participa la aplicarea unor noi măsuri, în temeiul părții a treia titlul V din TFUE, altele decât cele menționate la articolul 4a din Protocolul nr. 21.

Pentru a sprijini continuarea cooperării dintre Uniune și Regatul Unit, în condițiile stabilite pentru cooperarea cu țările terțe în cadrul măsurilor relevante, Uniunea poate invita Regatul Unit să coopereze în legătură cu noile măsuri adoptate în temeiul părții a treia titlul V din TFUE.

(6)   În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord, în cursul perioadei de tranziție, orice trimitere la statele membre în dreptul Uniunii aplicabil în temeiul alineatului (1), inclusiv astfel cum este pus în aplicare și executat de statele membre, se interpretează ca incluzând Regatul Unit.

(7)   Prin derogare de la alineatul (6):

(1)   În pofida articolului 127, articolul 7 se aplică în cursul perioadei de tranziție.

(2)   În sensul tratatelor, în cursul perioadei de tranziție, Parlamentul Regatului Unit nu este considerat drept parlamentul național al unui stat membru, mai puțin în ceea ce privește articolul 1 din Protocolul (nr. 1) privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană și, în cazul propunerilor care țin de domeniul public, articolul 2 din acest protocol.

(3)   În cursul perioadei de tranziție, dispozițiile din tratate care acordă drepturi instituționale ce le permit statelor membre să prezinte propuneri, inițiative sau solicitări instituțiilor se interpretează ca neincluzând Regatul Unit (136).

(4)   În scopul participării la dispozițiile instituționale prevăzute la articolele 282 și 283 din TFUE și în Protocolul (nr. 4) privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, cu excepția articolului 21.2 din respectivul protocol, în cursul perioadei de tranziție, Banca Angliei nu este considerată drept bancă centrală națională a unui stat membru.

(5)   Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol și de la articolul 7, în cursul perioadei de tranziție, reprezentanții sau experții Regatului Unit sau experții desemnați de Regatul Unit pot, dacă sunt invitați, să asiste în mod excepțional la reuniuni sau la părți ale reuniunilor comitetelor menționate la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, la reuniuni sau la părți ale reuniunilor grupurilor de experți ale Comisiei, la reuniuni sau la părți ale reuniunilor altor entități similare și la reuniuni sau la părți ale reuniunilor organelor, oficiilor sau agențiilor, în cazul în care și atunci când reprezentanți sau experți ai statelor membre sau experți desemnați de statele membre iau parte, dacă este îndeplinită una dintre condițiile următoare:

În cursul acestor reuniuni sau părți ale reuniunilor, reprezentanții sau experții Regatului Unit sau experții desemnați de Regatul Unit nu au drept de vot, iar prezența lor este limitată la punctele specifice de pe ordinea de zi care îndeplinesc condițiile prevăzute la litera (a) sau (b).

(6)   În cursul perioadei de tranziție, Regatul Unit nu acționează în calitate de autoritate principală pentru evaluări de risc, examinări, aprobări sau autorizații la nivelul Uniunii sau la nivelul statelor membre care acționează împreună astfel cum se menționează în actele și dispozițiile enumerate în anexa VII.

(7)   În cursul perioadei de tranziție, atunci când proiectele de acte ale Uniunii identifică sau menționează în mod direct autorități, proceduri sau documente specifice ale unui stat membru, Regatul Unit este consultat de către Uniune cu privire la aceste proiecte, pentru a se asigura punerea în aplicare și aplicarea corespunzătoare a actului în cauză de către Regatul Unit și pe teritoriul acestuia.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 127 alineatul (2), în cursul perioadei de tranziție, Regatului Unit îi revin obligațiile care rezultă din acordurile internaționale încheiate de Uniune, de statele membre acționând în numele acesteia sau de Uniune și statele membre ale acesteia acționând împreună, astfel cum se menționează la articolul 2 litera (a) punctul (iv) (*1).

(2)   În cursul perioadei de tranziție, reprezentanții Regatului Unit participă la activitățile organismelor înființate prin acorduri internaționale încheiate de Uniune sau de state membre care acționează în numele acesteia sau de către Uniune și statele membre ale acesteia acționând împreună numai dacă:

(3)   În conformitate cu principiul cooperării loiale, Regatul Unit se abține, în cursul perioadei de tranziție, de la orice acțiune sau inițiativă care ar putea aduce atingere intereselor Uniunii, în special în cadrul oricărei organizații, agenții, conferințe sau forum internațional la care Regatul Unit este parte de sine stătătoare.

(4)   În pofida alineatului (3), în cursul perioadei de tranziție, Regatul Unit poate negocia, semna și ratifica acorduri internaționale încheiate în nume propriu în domeniile de competență exclusivă a Uniunii, cu condiția ca acordurile în cauză să nu intre în vigoare sau să nu se aplice în cursul perioadei de tranziție, mai puțin în cazul în care Uniunea autorizează acest lucru.

(5)   Fără a aduce atingere articolului 127 alineatul (2), ori de câte ori apare necesitatea unei coordonări, Regatul Unit poate fi consultat, de la caz la caz.

(6)   În urma unei decizii a Consiliului care se circumscrie domeniului de aplicare al titlului V capitolul 2 din TUE, Regatul Unit poate prezenta o declarație oficială Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate în care să indice faptul că, „din rațiuni vitale de politică națională pe care le prezintă”, în respectivele cazuri excepționale nu va aplica decizia. În spiritul solidarității reciproce, Regatul Unit se abține de la orice acțiune care ar putea intra în conflict sau ar împiedica acțiunea Uniunii întemeiată pe decizia respectivă, iar statele membre respectă poziția Regatului Unit.

(7)   În cursul perioadei de tranziție, Regatul Unit nu pune la dispoziție comandanți ai operațiilor civile, șefi de misiune, comandanți ai operațiilor sau comandanți ai forțelor pentru misiuni sau operații desfășurate în temeiul articolelor 42, 43 și 44 din TUE, nu asigură comandamentul de operații pentru astfel de misiuni sau operații și nici nu acționează în calitate de națiune-cadru pentru grupurile tactice de luptă ale Uniunii. În cursul perioadei de tranziție, Regatul Unit nu asigură rolul de șef pentru nicio acțiune operațională în temeiul articolului 28 din TUE.

(1)   În ceea ce privește stabilirea posibilităților de pescuit în sensul articolului 43 alineatul (3) din TFUE pentru orice perioadă cuprinsă în perioada de tranziție, Regatul Unit este consultat în legătură cu posibilitățile de pescuit care îl privesc, inclusiv în contextul pregătirii consultărilor și negocierilor internaționale relevante.

(2)   În sensul alineatului (1), Uniunea oferă Regatului Unit posibilitatea de a prezenta observații privind Comunicarea anuală a Comisiei Europene privind posibilitățile de pescuit, avizele științifice ale organismelor științifice relevante și propunerile Comisiei Europene privind posibilitățile de pescuit pentru orice perioadă cuprinsă în perioada de tranziție.

(3)   În pofida articolului 129 alineatul (2) litera (b), pentru a permite Regatului Unit să își pregătească viitoarea aderare la forurile internaționale relevante, Uniunea poate, în mod excepțional, să invite Regatul Unit să asiste, în cadrul delegației Uniunii, la consultările și negocierile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, în măsura permisă statelor membre și autorizată de forul respectiv.

(4)   Fără a aduce atingere articolului 127 alineatul (1), se mențin principiile de stabilitate relativă pentru alocarea posibilităților de pescuit menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

(1)   În pofida articolului 126, Comitetul mixt poate adopta, înainte de 1 iulie 2020, o decizie unică de prelungire a perioadei de tranziție cu până la unul sau doi ani (*2).

(2)   În cazul în care Comitetul mixt adoptă o decizie în temeiul alineatului (1), se aplică următoarele:

(3)   Decizia Comitetului mixt adoptată în temeiul alineatului (1):

(1)   Pentru exercițiile 2019 și 2020, în conformitate cu partea a patra, Regatul Unit contribuie și participă la execuția bugetelor Uniunii.

(2)   Prin derogare de la partea a patra, modificările Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 (137) sau ale Deciziei 2014/335/UE, Euratom care sunt adoptate la data intrării în vigoare a prezentului acord sau ulterior nu se aplică Regatului Unit în măsura în care modificările în cauză au un impact asupra obligațiilor financiare ale Regatului Unit.

(1)   Dreptul Uniunii aplicabil în materie de resurse proprii ale Uniunii pentru exercițiile financiare de până în 2020 continuă să se aplice Regatului Unit după 31 decembrie 2020, inclusiv în cazul în care resursele proprii în cauză trebuie să fie puse la dispoziție, corectate sau supuse unor ajustări după această dată.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 135 alineatul (2), dreptul Uniunii menționat la alineatul (1) de la prezentul articol include în special următoarele acte și dispoziții, inclusiv orice modificare a acestora, indiferent de data adoptării, intrării în vigoare sau aplicării modificării:

(3)   Prin derogare de la alineatele (1) și (2), Regatului Unit i se aplică normele următoare după 31 decembrie 2020:

(1)   În conformitate cu partea a patra, programele și activitățile Uniunii pentru care au fost angajate credite în temeiul cadrului financiar multianual pentru anii 2014-2020 (denumit în continuare „CFM 2014-2020”) sau în temeiul perspectivelor financiare anterioare sunt puse în aplicare în 2019 și 2020 în ceea ce privește Regatul Unit pe baza dreptului aplicabil al Uniunii.

Pentru anul de cerere 2020, Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (145), astfel cum se va aplica în anul 2020, nu se aplică în Regatul Unit. Cu toate acestea, articolul 13 din regulamentul menționat se aplică în ceea ce privește schema de plăți directe din Regatul Unit pentru anul de cerere 2020, cu condiția ca această schemă să fie echivalentă cu schema prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, astfel cum se va aplica în anul 2020.

(2)   Prin derogare de la partea a patra, Regatul Unit și proiectele situate în Regatul Unit sunt eligibile doar pentru operațiuni financiare efectuate în cadrul instrumentelor financiare gestionate în mod direct sau indirect în temeiul titlului X din Regulamentul financiar sau pentru operațiuni financiare garantate de bugetul Uniunii în cadrul Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) instituit prin Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului (146) și al Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD) instituit prin Regulamentul (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului (147), cu condiția ca aceste operațiuni financiare să fi fost aprobate de către entitățile și organismele, inclusiv BEI și Fondul European de Investiții (denumit în continuare „FEI”), sau de către persoanele cărora li s-a încredințat punerea în aplicare a unei părți din aceste acțiuni înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, chiar dacă semnarea acestor operațiuni financiare a avut loc după data respectivă. În ceea ce privește operațiunile financiare aprobate după data intrării în vigoare a prezentului acord, entitățile stabilite în Regatul Unit beneficiază de același tratament ca entitățile situate în afara Uniunii.

(1)   În ceea ce privește punerea în aplicare a programelor și activităților Uniunii angajate în temeiul CFM 2014-2020 sau al perspectivelor financiare anterioare, dreptul aplicabil al Uniunii, inclusiv normele privind corecțiile financiare și verificarea conturilor, continuă să se aplice Regatului Unit după 31 decembrie 2020 până la încheierea respectivelor programe și activități ale Uniunii.

(2)   Dreptul aplicabil al Uniunii menționat la alineatul (1) include în special următoarele dispoziții, inclusiv orice modificări aduse acestora, indiferent de data adoptării, a intrării în vigoare sau de aplicare a modificării:

(3)   Prin derogare de la articolul 7, reprezentanții sau experții Regatului Unit sau experții desemnați de Regatul Unit pot, dacă sunt invitați, să participe în mod excepțional și fără drept de vot la reuniunile comitetelor care asistă Comisia Europeană în punerea în aplicare și gestionarea programelor instituite prin dreptul Uniunii menționat la alineatul (1) sau instituite de Comisia Europeană în ceea ce privește punerea în aplicare a respectivelor dispoziții legislative, în măsura în care lucrările acestor comitete se referă la exercițiile financiare de până în 2020.

(4)   Prin derogare de la articolul 8, Regatul Unit are acces, în măsura strict necesară pentru punerea în aplicare a programelor și activităților menționate la alineatul (2) litera (b), la rețelele, sistemele de informații și bazele de date constituite în temeiul actelor de bază relevante sau prin normele de punere în aplicare conexe care derivă din aceste acte de bază.

(5)   La propunerea Comitetului privind dispozițiile financiare, menționat la articolul 165 alineatul (1) litera (f), Comitetul mixt poate adopta, în conformitate cu normele stabilite la articolul 166, măsuri tehnice pentru a facilita încheierea programelor și a activităților menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sau pentru a scuti Regatul Unit de obligația de a lua măsuri, pe durata sau după încheierea programelor și a activităților respective, care nu sunt relevante pentru un fost stat membru, cu condiția ca aceste măsuri tehnice să respecte principiul bunei gestiuni financiare și să nu constituie un avantaj în favoarea Regatului Unit sau a beneficiarilor din Regatul Unit în comparație cu statele membre sau cu țările terțe care participă la aceleași programe și activități finanțate din bugetul Uniunii.

(1)   În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord, Regatul Unit are obligații față de Uniune cu privire la cota care îi revine Regatului Unit din angajamentele bugetare ale bugetului Uniunii și ale bugetelor agențiilor descentralizate ale Uniunii care sunt restante la 31 decembrie 2020, precum și cu privire la cota care îi revine Regatului Unit din angajamentele asumate în 2021 pe baza reportărilor de credite de angajament din bugetul pentru 2020.

Primul paragraf nu se aplică următoarelor angajamente restante la 31 decembrie 2020:

În ceea ce privește agențiile descentralizate ale Uniunii, valoarea angajamentelor acestora menționate la primul paragraf nu se ia în considerare decât proporțional cu partea pe care o reprezintă contribuțiile de la bugetul Uniunii în veniturile lor totale pentru perioada 2014-2020.

(2)   Uniunea calculează valoarea angajamentelor menționate la alineatul (1) la 31 decembrie 2020. Aceasta comunică suma respectivă Regatului Unit până la 31 martie 2021, adăugând o listă care conține cheia de referință pentru fiecare angajament, liniile bugetare aferente și suma pentru fiecare linie bugetară asociată.

(3)   Până la data de 31 martie a fiecărui an, începând cu 2022, Uniunea transmite Regatului Unit, în ceea ce privește angajamentele menționate la alineatul (1):

(4)   Suma anuală care trebuie să fie plătită se calculează ca fiind cota care îi revine Regatului Unit din estimarea menționată la alineatul (3) litera (b), ajustată cu diferența dintre plățile efectuate de Regatul Unit în exercițiul anterior și cota care îi revine Regatului Unit din plățile efectuate de Uniune în exercițiul anterior pe baza angajamentelor restante menționate la alineatul (1), din care se deduc, pe de o parte, valoarea corecțiilor financiare nete legate de programele și activitățile finanțate în temeiul CFM 2014-2020 sau al perspectivelor financiare anterioare și, pe de altă parte, veniturile obținute din procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor care au drept obiect nepunerea la dispoziție, de către un stat membru, a resurselor proprii aferente exercițiilor financiare de până în 2020, cu condiția ca sumele respective să fi fost primite la buget în cursul exercițiului anterior și să fie definitive. Suma anuală care trebuie să fie plătită de către Regatul Unit nu se ajustează în cursul exercițiului respectiv.

În 2021, din suma anuală care trebuie să fie plătită de către Regatul Unit se deduc cota care îi revine Regatului Unit din finanțarea de la bugetul pentru 2020 a valorii creditelor de plată reportate din 2020 în 2021 în conformitate cu articolele 12 și 13 din Regulamentul financiar și, respectiv, cota care îi revine Regatului Unit din valoarea totală a resurselor proprii tradiționale puse la dispoziția Uniunii în ianuarie și februarie 2021 pentru care drepturile Uniunii au fost stabilite în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 în noiembrie și decembrie 2020. De asemenea, Uniunea rambursează Regatului Unit cota care îi revine Regatului Unit din valoarea totală a resurselor proprii tradiționale puse la dispoziție de statele membre după 31 decembrie 2020 pentru mărfurile puse în liberă circulație la încheierea sau descărcarea regimului vamal de depozitare temporară sau a altor regimuri vamale menționate la articolul 49 alineatul (2) care au început la data menționată sau anterior respectivei date.

(5)   La cererea Regatului Unit, înaintată cel mai devreme după 31 decembrie 2028, Uniunea efectuează o estimare a sumelor care mai trebuie să fie plătite de către Regatul Unit în temeiul prezentului articol, aplicând o regulă care ia în considerare valoarea angajamentelor restante la încheierea exercițiului și o estimare a sumelor dezangajate din angajamentele restante respective, a oricăror corecții financiare și a oricăror venituri obținute din procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor după sfârșitul anului. După ce Regatul Unit confirmă Comitetului privind dispozițiile financiare, menționat la articolul 165 alineatul (1) litera (f), și Comitetului mixt că acceptă propunerea, Regatul Unit plătește suma estimată, ajustată în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol, în raport cu plățile efectuate de Regatul Unit în anul precedent. Prin plata sumelor menționate la prezentul alineat se sting obligațiile restante ale Regatului Unit sau ale Uniunii în temeiul prezentului articol.

(1)   În ceea ce privește o amendă decisă de Uniune la data de 31 decembrie 2020 sau anterior acestei date, care a devenit definitivă și nu constituie venituri alocate, Uniunea rambursează Regatului Unit cota care îi revine acestuia din cuantumul amenzii colectate de Uniune, cu excepția cazului în care această sumă a fost deja înregistrată ca venit bugetar în bugetul Uniunii la data de 31 decembrie 2020 sau anterior acestei date.

(2)   În ceea ce privește o amendă decisă de Uniune după 31 decembrie 2020 în cadrul unei proceduri menționate la articolul 92 alineatul (1), Uniunea rambursează Regatului Unit cota care îi revine acestuia din cuantumul amenzii colectate de Uniune odată ce amenda respectivă a devenit definitivă.

(1)   Regatul Unit are obligații față de Uniune cu privire la cota sa din finanțarea datoriilor Uniunii contractate până la 31 decembrie 2020, cu excepția următoarelor:

(2)   În special, Regatul Unit are obligații cu privire la cota care îi revine din datoriile Uniunii legate de drepturile la pensie și de drepturile la alte prestații legate de exercitarea unei activități profesionale, acumulate la 31 decembrie 2020 sau anterior acestei date. Plățile în legătură cu aceste datorii se efectuează în conformitate cu alineatele (5) și (6).

(3)   Uniunea comunică Regatului Unit, până la data de 31 martie a fiecărui an, începând cu 2022, plățile efectuate în exercițiul precedent aferente datoriilor neachitate la 31 decembrie 2020 și cuantumul contribuției Regatului Unit la aceste plăți.

(4)   Până la data de 31 martie a fiecărui an, începând cu 2022, Uniunea transmite Regatului Unit un document specific privind pensiile referitor la situația la data de 31 decembrie a exercițiului precedent în ceea ce privește datoriile menționate la alineatul (2), care indică:

Documentul respectiv poate fi actualizat până la data de 30 septembrie a aceluiași an pentru a reflecta cifrele definitive pentru exercițiul precedent.

(5)   Referitor la obligațiile Regatului Unit privind drepturile la pensie și drepturile la alte prestații legate de exercitarea unei activități profesionale menționate la alineatul (2) în ceea ce privește pensiile membrilor și ale înalților funcționari ai UE care intră sub incidența Regulamentului nr. 422/67/CEE, nr. 5/67/Euratom al Consiliului (148), a Deciziei 2005/684/CE, Euratom a Parlamentului European (149) și a Regulamentului (UE) 2016/300 al Consiliului (150), Regatul Unit contribuie la aceste obligații, astfel cum sunt înregistrate în conturile consolidate ale Uniunii pentru exercițiul financiar 2020, în 10 tranșe, începând cu 31 octombrie 2021.

(6)   Referitor la obligațiile Regatului Unit privind drepturile la pensie și drepturile la alte prestații legate de exercitarea unei activități profesionale menționate la alineatul (2) în ceea ce privește pensiile funcționarilor Uniunii, stabilite în conformitate cu articolele 77-84 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, și în ceea ce privește pensiile personalului temporar, ale agenților contractuali și ale asistenților parlamentari, stabilite în conformitate cu articolele 33-40, cu articolele 101-114 și, respectiv, cu articolul 135 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, Regatul Unit contribuie anual la plățile nete efectuate de la bugetul Uniunii pentru fiecare beneficiar și la contribuția aferentă din bugetul Uniunii la Sistemul comun de asigurări de sănătate pentru fiecare beneficiar sau persoană căreia îi revin drepturi prin intermediul unui beneficiar. Plățile pentru această contribuție încep la 30 iunie 2022.

Pentru pensiile menționate la primul paragraf, plata din partea Regatului Unit constă din suma plăților nete efectuate din bugetul Uniunii în exercițiul precedent pentru fiecare beneficiar, înmulțită cu cota care îi revine Regatului Unit și cu un procent care este specific pentru fiecare beneficiar („procent specific”). Procentul specific se stabilește după cum urmează:

În cazul unui beneficiar al unei pensii de urmaș sau al unei pensii de urmaș pentru copii orfani stabilită în conformitate cu Statutul funcționarilor Uniunii Europene, calculul se efectuează pe baza carierei persoanei care intră sub incidența Statutului funcționarilor, care reprezintă temeiul pensiei de urmaș sau al pensiei de urmaș pentru copii orfani.

Atât timp cât nu au fost stinse obligațiile care îi revin în temeiul prezentului alineat, în orice an dat („anul N”), Regatul Unit poate trimite Uniunii, înainte de data de 1 martie a anului N, o cerere de plată a datoriei neachitate la data de 31 decembrie a anului N. Uniunea stabilește cuantumul datoriei neachitate în ceea ce privește pensiile și beneficiile post-angajare în cadrul Sistemului comun de asigurări de sănătate, utilizând aceeași metodologie ca cea utilizată la alineatul (4) litera (d). Dacă este de acord, Regatul Unit plătește cuantumul respectiv în cinci tranșe, prima plată fiind efectuată în anul N+1. Regatul Unit își îndeplinește obligațiile și pentru anul N prin procedura prevăzută la prezentul alineat. După efectuarea plății respective și cu condiția efectuării plăților menționate la alineatul (5), obligațiile rămase în temeiul prezentului articol se sting. Comitetul privind dispozițiile financiare menționat la articolul 165 alineatul (1) litera (f) și Comitetul mixt sunt informate cu privire la această situație.

(1)   Regatul Unit are obligații față de Uniune cu privire la cota care îi revine din datoriile financiare contingente ale Uniunii care rezultă din operațiunile financiare care au fost:

La 31 iulie 2019, Uniunea transmite Regatului Unit un raport specific privind operațiunile financiare în cauză, care oferă, pentru fiecare tip de instrument, informații privind:

În conturile consolidate ale Uniunii referitoare la exercițiile 2019 și 2020, plățile efectuate, din provizioanele menționate la al doilea paragraf litera (b), între data intrării în vigoare a prezentului acord și data de 31 decembrie 2019 și, respectiv, 31 decembrie 2020 sunt prezentate pentru aceleași operațiuni financiare menționate la prezentul alineat, dar care sunt decise la data intrării în vigoare a prezentului acord sau după data respectivă.

Obligațiile Regatului Unit față de Uniune în legătură cu operațiunile financiare menționate la prezentul alineat nu sunt afectate de restructurările acestor operațiuni financiare. În special, expunerea financiară a Regatului Unit nu crește, în termeni nominali, față de situația imediat anterioară restructurării.

(2)   În ceea ce privește operațiunile financiare menționate la alineatul (1), Uniunea are obligații față de Regatul Unit pentru cota care îi revine din:

Pentru veniturile provenite din gestionarea activelor aferente provizionării instrumentelor pentru care se constituie provizioane, Uniunea calculează un procent din venituri ca raportul dintre veniturile nete provenite din gestionarea activelor din exercițiul precedent și provizionarea totală existentă la încheierea exercițiului precedent. Valoarea obligațiilor față de Regatul Unit pentru veniturile provenite din gestionarea activelor aferente provizionării o reprezintă cuantumul obținut prin înmulțirea provizionării curente a Regatului Unit, astfel cum este menționată la alineatul (5), cu respectivul procent din venituri.

(3)   Până la 31 martie 2021, pentru fiecare instrument menționat la alineatul (1) care prevede provizionarea de la bugetul Uniunii, Uniunea comunică Regatului Unit:

(4)   La data de 31 martie a fiecărui an, începând cu 2021, până la amortizarea, expirarea sau încheierea operațiunilor financiare menționate la alineatul (1), Uniunea comunică Regatului Unit informații privind operațiunile financiare respective. Informațiile conțin, pentru fiecare tip de instrument:

(5)   Până la data de 31 martie a fiecărui an, pentru fiecare instrument menționat la alineatul (1) în cazul căruia actul de bază stabilește provizionarea de la bugetul Uniunii, Uniunea:

(6)   În fiecare an începând cu 2022:

(7)   În cazul în care, după ce au fost stinse obligațiile aferente operațiunilor financiare ale Uniunii legate de un instrument și menționate la alineatul (1), provizionarea curentă a Regatului Unit este pozitivă, Uniunea are obligații față de Regatul Unit pentru valoarea provizionării curente a Regatului Unit, calculată în conformitate cu alineatul (5).

(8)   După 31 decembrie 2020, în cazul în care se efectuează plăți de la bugetul Uniunii pentru operațiunile financiare menționate la alineatul (1) în legătură cu un instrument pentru care actul de bază nu stabilește provizionare, Regatul Unit are obligații față de Uniune, cu privire la instrumentul respectiv, pentru partea sa din plățile efectuate, comunicate în conformitate cu alineatul (4) litera (b).

(9)   În sensul prezentului articol, în cazul în care datoriile financiare, plățile, recuperările sau alte sume au legătură cu operațiunile financiare menționate la alineatul (1), dar nu se poate determina în mod direct dacă acestea rezultă dintr-o anumită operațiune financiară ca urmare a aplicării mutualizării riscurilor sau a mecanismelor de subordonare, aceste datorii financiare, plăți, recuperări sau alte sume care trebuie determinate pentru aplicarea prezentului articol se calculează pe o bază proporțională, utilizându-se raportul dintre valoarea operațiunilor financiare decise sau aprobate înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord la data de 31 decembrie a anului anterior efectuării calculului și valoarea totală a operațiunilor financiare la această din urmă dată.

(10)   În cazul în care operațiunile financiare menționate la alineatul (1) sunt operațiuni fără amortizare, după 10 ani se consideră că acestea pot fi amortizate în mod proporțional cu amortizarea operațiunilor de amortizare rămase.

(1)   De la data intrării în vigoare a prezentului acord până la amortizarea completă a operațiunilor financiare menționate la litera (a) de la prezentul paragraf, Uniunea identifică operațiunile financiare care:

La 31 iulie 2019, în raportul menționat la articolul 143 alineatul (1) al doilea paragraf, Uniunea furnizează următoarele informații privind instrumentele financiare executate în cadrul gestiunii directe sau indirecte care sunt finanțate prin programele din CFM 2014-2020 sau în cadrul perspectivelor financiare anterioare:

Obligațiile Uniunii față de Regatul Unit în ceea ce privește operațiunile financiare menționate la prezentul alineat nu sunt afectate de restructurarea acestor operațiuni financiare, în măsura în care o astfel de restructurare nu mărește expunerea financiară față de contraparte, în termeni nominali, astfel cum era aceasta imediat înainte de restructurare.

(2)   La data de 31 martie a fiecărui an, începând cu 2021, pentru fiecare dintre instrumentele financiare menționate la alineatul (1), până la amortizarea, expirarea sau încheierea lor, Uniunea comunică Regatului Unit informațiile disponibile privind operațiunile financiare menționate la alineatul (1) care au fost decise sau aprobate înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord și privind operațiunile financiare care au fost decise sau aprobate la această dată sau după această dată. Pentru fiecare instrument, informațiile conțin:

(3)   Uniunea are obligații față de Regatul Unit cu privire la cota care îi revine Regatului Unit din sumele menționate la alineatul (2) literele (d)-(g).

(4)   În sensul prezentului articol, în cazul în care datoriile financiare, plățile, recuperările sau alte sume sunt legate de operațiunile financiare menționate la alineatul (1), dar nu se poate determina în mod direct dacă acestea rezultă dintr-o anumită operațiune financiară ca urmare a aplicării mutualizării riscurilor sau a mecanismelor de subordonare, aceste datorii financiare, plăți, recuperări sau alte sume care trebuie determinate pentru aplicarea prezentului articol se calculează în mod proporțional, utilizându-se raportul menționat la alineatul (2) litera (c).

(1)   Regatul Unit are obligații cu privire la cota care îi revine din plățile necesare pentru achitarea datoriilor contingente ale Uniunii care devin scadente în cauzele juridice privind interesele financiare ale Uniunii legate de buget și, în special, în ceea ce privește Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 sau cauzele juridice inițiate ca urmare a executării programelor și a politicilor Uniunii, cu condiția ca faptele care fac obiectul acestor cauze să fi avut loc cel târziu la 31 decembrie 2020.

Uniunea are obligații față de Regatul Unit cu privire la cota care îi revine acestuia din valoarea sumelor recuperate ulterior, legate de plățile menționate la primul paragraf.

(2)   Uniunea comunică Regatului Unit, până la data de 31 martie a fiecărui an, sumele menționate la alineatul (1).

(1)   Datele de referință pentru plățile care trebuie efectuate de Regatul Unit către Uniune sau de Uniune către Regatul Unit după 31 decembrie 2020 sunt datele de 30 iunie și 31 octombrie ale fiecărui an pentru sumele:

Plățile se efectuează în patru tranșe lunare egale, în cazul plăților care au data de referință 30 iunie, și în opt tranșe lunare egale, în cazul plăților care au data de referință 31 octombrie. Toate plățile se efectuează până în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, cu începere de la data de referință sau, în cazul în care data de referință nu este o zi lucrătoare, de la ultima zi lucrătoare anterioară datei de referință.

(2)   Atât timp cât încă există plăți de efectuat de Uniune către Regatul Unit sau de Regatul Unit către Uniune, Uniunea comunică Regatului Unit, la data de 16 aprilie și 16 septembrie a fiecărui an, pe baza cursului de schimb aplicat de Banca Centrală Europeană în prima zi lucrătoare a lunii, un document în care se specifică sumele care trebuie plătite, exprimate în euro și în lire sterline. Uniunea sau Regatul Unit plătește sumele nete până la datele menționate la alineatul (1).

(3)   Pentru întârzierile în efectuarea plăților datorate de Regatul Unit Uniunii sau de Uniune Regatului Unit, se plătește dobândă, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.

(1)   Regatul Unit are în continuare obligații, astfel cum se prevede la prezentul articol, cu privire la operațiunile financiare aprobate de BEI înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, astfel cum se specifică la alineatul (2) („operațiunile financiare ale BEI”), chiar dacă expunerea financiară rezultată este asumată la data intrării în vigoare a prezentului acord sau după această dată, și are în continuare obligații cu privire la alte riscuri asumate de BEI, astfel cum se prevede la al doilea paragraf.

Obligațiile Regatului Unit includ operațiunile financiare ale BEI, riscul gestionării activelor și datoriilor și riscurile operaționale care pot fi atribuite operațiunilor financiare ale BEI, în conformitate cu alineatul (6). Pentru alte astfel de riscuri care nu sunt asociate unor operațiuni financiare specifice și care nu pot fi atribuite stocului de operațiuni financiare constituit după data intrării în vigoare a prezentului acord, valoarea obligațiilor Regatului Unit este proporțională cu raportul dintre expunerea rămasă rezultată din operațiunile financiare ale BEI și valoarea totală a operațiunilor financiare în momentul angajării obligațiilor Regatului Unit în conformitate cu alineatul (6).

Punerea în aplicare a unei eventuale strategii de creștere elaborată de BEI după retragere nu se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului articol.

(2)   Operațiunile financiare ale BEI includ împrumuturi, garanții, investiții de fonduri, investiții de capital, obligațiuni și alte produse de substituție pentru credite, precum și orice alte operațiuni de finanțare, cu contrapărți sau cu privire la proiecte pe teritoriul statelor membre și în afara acestuia, inclusiv operațiuni garantate de părți terțe, de statele membre sau de Uniune.

Obligațiile care îi revin Regatului Unit cu privire la operațiunile financiare ale BEI se aplică atunci când expunerea financiară a BEI:

În scopul stabilirii limitelor obligațiilor care îi revin Regatului Unit în temeiul alineatelor (3) și (5), expunerea BEI rezultată din operațiunile financiare ale BEI care, dată fiind natura lor, nu fac obiectul amortizării, în special investițiile de tipul celor de capital, mandatele reînnoibile acordate FEI, precum și participarea la capitalul FEI și al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, se consideră că se amortizează după cum urmează: pentru o perioadă de 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, cuantumul expunerii neamortizabile aferente operațiunii financiare a BEI se consideră că rămâne la cuantumul aprobat de BEI înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord, din care se scad toate cedările efectuate de BEI după această dată. După această perioadă, cuantumul se consideră că diminuează proporțional cu amortizarea expunerii amortizabile rămase rezultate din operațiunile financiare ale BEI.

(3)   În sensul alineatului (1), Regatul Unit are obligații în ceea ce privește cota sa parte din capitalul subscris nevărsat al BEI, astfel cum se prezenta aceasta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord. Regatul Unit efectuează plăți către BEI, până la valoarea obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului alineat, atunci când obligațiile sale sunt angajate în conformitate cu alineatul (6).

Obligațiile totale care îi revin în temeiul prezentului alineat nu depășesc în niciun moment valoarea cotei părți a Regatului Unit din capitalul subscris nevărsat al BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord.

În cazul în care cuantumul expunerii rămase a BEI rezultate din operațiunile financiare ale BEI menționate la alineatul (1) este mai mic decât cuantumul total al capitalului subscris al BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, valoarea obligațiilor Regatului Unit în temeiul prezentului alineat se limitează, în orice moment, la cuantumul obținut prin aplicarea raportului dintre capitalul subscris de Regatul Unit la BEI și capitalul total subscris al BEI, astfel cum erau acestea imediat înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord („cota parte a Regatului Unit din capitalul subscris”), la diferența dintre cuantumul expunerii rămase la momentul respectiv și capitalul total subscris și vărsat al BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord.

(4)   BEI plătește Regatului Unit, în numele Uniunii, un cuantum egal cu cota parte a Regatului Unit din capitalul subscris și vărsat al BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord. Plata se efectuează în conformitate cu Protocolul (nr. 5) privind Statutul Băncii Europene de Investiții. Aceasta se efectuează în 12 tranșe anuale. Primele 11 tranșe, fiecare egală cu 300 000 000 EUR, sunt scadente la data de 15 decembrie a fiecărui an începând cu 2019. Soldul de 195 903 950 EUR este scadent la 15 decembrie 2030. Plățile efectuate în conformitate cu prezentul alineat nu exonerează Regatul Unit de obligațiile care îi revin în temeiul alineatului (5).

(5)   În plus față de obligațiile care îi revin în temeiul alineatului (3), în sensul alineatului (1), Regatul Unit are obligații cu privire la cota sa parte din capitalul subscris și vărsat al BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord. Regatul Unit efectuează plăți către BEI, până la valoarea obligațiilor care îi revin în conformitate cu prezentul alineat, atunci când obligațiile sale sunt angajate în temeiul alineatului (6).

Obligațiile totale care îi revin în temeiul prezentului alineat nu depășesc în niciun moment valoarea capitalului subscris și vărsat de Regatul Unit către BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord.

În cazul în care expunerea rămasă a BEI rezultată din operațiunile financiare ale BEI menționate la alineatul (1) este mai mică decât capitalul total subscris și vărsat al BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, valoarea obligațiilor Regatului Unit în temeiul prezentului alineat se limitează, în orice moment, la cuantumul obținut prin aplicarea raportului dintre cota parte a Regatului Unit din capitalul subscris și cuantumul expunerii rămase la momentul respectiv.

(6)   Obligațiile care îi revin Regatului Unit în temeiul prezentului articol sunt angajate, în condiții de egalitate cu statele membre, în cazul în care BEI solicită statelor membre să efectueze plăți în contul capitalului subscris nevărsat sau atunci când se utilizează capitalul subscris și vărsat al statelor membre.

În cazul în care obligațiile Regatului Unit sunt angajate în temeiul alineatului (3), Regatul Unit plătește suma datorată BEI în aceleași condiții ca și cele aplicate statelor membre (inclusiv în ceea ce privește calendarul și condițiile plății), conform deciziei Consiliului de administrație al BEI la momentul respectiv. Decizia BEI de a solicita statelor membre să efectueze plăți în contul capitalului lor subscris nevărsat poate, în special, să aibă legătură cu natura riscurilor subiacente și cu poziția financiară a BEI, ținând seama de obligațiile sale de plată, de starea activelor și a datoriilor sale, de poziția sa pe piețele de capital și de dispozițiile planului său de urgență și de redresare, după caz, la momentul respectiv.

În cazul în care obligațiile Regatului Unit sunt angajate în temeiul alineatului (5), Regatul Unit plătește suma datorată BEI în euro, în termen de 30 de zile de la prima cerere din partea BEI și sub rezerva dispozițiilor celui de al patrulea paragraf de la prezentul alineat.

Obligațiile Regatului Unit angajate în temeiul alineatului (5) se acoperă din cota parte a Regatului Unit din capitalul subscris și vărsat al BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, până la suma neplătită încă Regatului Unit în conformitate cu alineatul (4). Cuantumul tranșelor anuale menționate la alineatul (4) se reduce în consecință. În cazul în care obligațiile Regatului Unit nu pot fi acoperite integral prin utilizarea acestei metode, Regatul Unit plătește BEI suma rămasă datorată.

În fiecare caz, BEI atribuie, în numele Uniunii, evenimentele subiacente angajării obligațiilor Regatului Unit stocului relevant de operațiuni financiare sau riscuri și stabilește suma pe care Regatul Unit este obligat să o plătească BEI, după cum urmează:

(7)   Cu excepția plăților prevăzute la alineatul (4), BEI nu este obligată să efectueze alte plăți, rambursări sau remunerații ca urmare a faptului că Regatul Unit nu va mai fi membru al BEI sau ca urmare a menținerii de către Regatul Unit a unor obligații în conformitate cu prezentul articol.

(8)   La 31 iulie 2019, BEI comunică Regatului Unit expunerea Regatului Unit în cadrul operațiunilor financiare ale BEI și limita obligațiilor Regatului Unit în conformitate cu alineatele (3) și (5), reflectând situația financiară a BEI și obligațiile Regatului Unit la data intrării în vigoare a prezentului acord.

La data de 31 martie a fiecărui an, începând cu 2020, până la stingerea obligațiilor Regatului Unit în conformitate cu prezentul articol, BEI comunică Regatului Unit expunerea rămasă a Regatului Unit în cadrul operațiunilor financiare ale BEI și limita obligațiilor Regatului Unit în conformitate cu alineatele (3) și (5), reflectând situația financiară a BEI și obligațiile Regatului Unit la data de 31 decembrie a anului precedent. Raportul prezintă, de asemenea, orice modificări semnificative care, în opinia BEI, au un impact semnificativ asupra obligațiilor Regatului Unit. De asemenea, BEI furnizează în timp util informații în cazul în care astfel de modificări apar pe parcursul anului.

BEI furnizează Regatului Unit în timp util informații privind orice eventuală angajare a obligațiilor Regatului Unit în temeiul prezentului articol, în conformitate cu informațiile furnizate statelor membre. Informațiile respective includ informații privind natura evenimentului care angajează obligațiile și calcularea sumelor care trebuie plătite. Regatul Unit tratează aceste informații ca fiind strict confidențiale până când BEI elimină natura confidențială a informațiilor sau până la angajarea obligațiilor Regatului Unit, în funcție de evenimentul care are loc mai întâi.

(1)   Regatul Unit rămâne parte la Fondul european de dezvoltare („FED”) până la închiderea celui de al 11-lea FED și a tuturor FED anterioare neînchise și, în acest sens, își asumă aceleași obligații ca și statele membre în temeiul acordului intern prin care a fost instituit fondul („Acordul intern privind cel de al 11-lea FED”) (157) și își asumă obligațiile care rezultă din FED anterioare până la închiderea acestora, inclusiv orice astfel de obligații care rezultă din Regulamentele (UE) 2015/322 (158) și (UE) 2015/323 (159) ale Consiliului, sub rezerva condițiilor prevăzute în prezentul acord. Regatul Unit este obligat să respecte deciziile Consiliului care stabilesc contribuțiile anuale ale statelor membre, adoptate în temeiul articolului 21 din Regulamentul (UE) 2015/323. Beneficiarii din Regatul Unit rămân eligibili să participe la proiecte în cadrul celui de al 11-lea FED și al FED anterioare în aceleași condiții ca și înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord.

(2)   Prin derogare de la articolul 7 din prezentul acord, Regatul Unit poate participa, în calitate de observator fără drept de vot, la Comitetul FED, astfel cum a fost constituit în conformitate cu articolul 8 din Acordul intern privind cel de al 11-lea FED, și la Comitetul Facilității pentru investiții, astfel cum a fost constituit în conformitate cu articolul 9 din Acordul intern privind cel de al 11-lea FED.

(3)   Țările și teritoriile de peste mări menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (e) beneficiază de cel de al 11-lea FED până la închiderea sa și de FED anterioare până la închiderea acestora.

(4)   Cota care îi revine Regatului Unit din Facilitatea pentru investiții a FED din perioadele succesive ale FED se rambursează Regatului Unit pe măsură ce investițiile ajung la maturitate. Metoda pentru efectuarea acestei rambursări este aceeași cu metoda stabilită la articolul 144. Cu excepția cazului în care se convine altfel, partea de capital a Regatului Unit nu se reangajează după încheierea perioadei de angajament a celui de al 11-lea FED și nu se reportează pentru perioade ulterioare.

(1)   Regatul Unit își onorează angajamentele asumate înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord în ceea ce privește Fondul fiduciar de urgență al Uniunii Europene pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor de persoane în Africa, instituit prin Decizia Comisiei din 20 octombrie 2015 (167), în ceea ce privește orice viitor fond fiduciar al Uniunii Europene creat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord și în ceea ce privește Instrumentul pentru refugiații din Turcia, instituit prin Decizia Comisiei din 24 noiembrie 2015 (168) și orice modificare adusă acestui act, adoptată înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord.

(2)   Regatul Unit poate participa la organismele relevante legate de Instrumentul pentru refugiații din Turcia, respectând normele stabilite pentru donatori în conformitate cu articolul 234 alineatul (4) din Regulamentul financiar.

(1)   Pe baza conturilor agențiilor, în măsura în care obligațiile relevante nu au fost provizionate la 31 decembrie 2020, Regatul Unit plătește cota care îi revine din următoarele obligații în conformitate cu cheia sa de contribuție pentru fiecare dintre aceste agenții, pe baza conturilor lor auditate la 31 decembrie 2020:

(2)   Plata aferentă obligațiilor menționate la alineatul (1) se efectuează până la 30 iunie 2021.

(1)   În cazul în care, într-o cauză care a început în primă instanță în termen de opt ani de la încheierea perioadei de tranziție în fața unei instanțe judecătorești din Regatul Unit, apare o întrebare privind interpretarea părții a doua din prezentul acord și în cazul în care instanța respectivă consideră că este necesară o decizie cu privire la această întrebare pentru a-i permite să se pronunțe în cauza respectivă, acea instanță poate solicita Curții de Justiție a Uniunii Europene să pronunțe o decizie preliminară cu privire la întrebarea în cauză.

Cu toate acestea, în cazul în care obiectul cauzei din fața instanței judecătorești din Regatul Unit îl constituie o decizie privind o cerere prezentată în temeiul articolului 18 alineatul (1) sau (4) sau în temeiul articolului 19, se poate introduce o cerere de decizie preliminară numai în cazul în care cauza a fost inițiată în primă instanță în termen de opt ani de la data de la care se aplică articolul 19.

(2)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la cererile introduse în temeiul alineatului (1). Efectele juridice în Regatul Unit ale acestor decizii preliminare sunt aceleași cu efectele juridice ale deciziilor preliminare pronunțate în temeiul articolului 267 din TFUE în Uniune și în statele sale membre.

(3)   În cazul în care Comitetul mixt adoptă o decizie în conformitate cu articolul 132 alineatul (1), perioada de opt ani menționată la alineatul (1) al doilea paragraf se prelungește automat cu numărul corespunzător de luni cu care se prelungește perioada de tranziție.

(1)   În Regatul Unit, punerea în aplicare și executarea părții a doua este monitorizată de o autoritate independentă („Autoritatea”), care dispune de competențe echivalente celor ale Comisiei Europene acționând în temeiul tratatelor, pentru a efectua anchete din proprie inițiativă privind presupuse încălcări ale părții a doua de către autoritățile administrative ale Regatului Unit și pentru a primi plângeri din partea cetățenilor Uniunii și a membrilor familiei acestora în scopul efectuării acestor anchete. În urma unor astfel de plângeri, Autoritatea are, de asemenea, dreptul de a introduce o acțiune în justiție în fața unei instanțe competente din Regatul Unit în cadrul unei proceduri judiciare adecvate, în vederea obținerii unei reparații adecvate.

(2)   Comisia Europeană și Autoritatea informează anual Comitetul specializat privind drepturile cetățenilor menționat la articolul 165 alineatul (1) litera (a) cu privire la punerea în aplicare și executarea părții a doua în Uniune și, respectiv, în Regatul Unit. Informațiile furnizate includ, în special, măsurile luate pentru a pune în aplicare sau pentru a respecta partea a doua, precum și numărul și natura plângerilor primite.

(3)   Comitetul mixt evaluează funcționarea Autorității cel mai devreme la opt ani de la încheierea perioadei de tranziție. În urma unei astfel de evaluări, acesta poate decide, cu bună-credință, în temeiul articolului 164 alineatul (4) litera (f) și al articolului 166, că Regatul Unit poate desființa Autoritatea.

(1)   În cazul în care o instanță judecătorească dintr-un stat membru sesizează Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la interpretarea prezentului acord în vederea pronunțării unei decizii preliminare, decizia instanței naționale care conține întrebarea respectivă îi este notificată Regatului Unit.

(2)   Dispozițiile din dreptul Uniunii care reglementează procedurile în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în conformitate cu articolul 267 din TFUE se aplică mutatis mutandis cererilor de pronunțare a unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene introduse în temeiul articolului 158 din prezentul acord.

Dispozițiile din dreptul Uniunii care reglementează procedurile în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene se aplică în ceea ce privește procedurile în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene și cererile de pronunțare a unei decizii preliminare introduse în conformitate cu articolul 160 din prezentul acord.

(3)   În cauzele cu care este sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene în conformitate cu alineatul (1), cu articolele 158 și 160 din prezentul acord și cu articolul 12 din Protocolul privind zonele de suveranitate:

(1)   Se înființează un comitet mixt, alcătuit din reprezentanți ai Uniunii și ai Regatului Unit. Comitetul mixt este coprezidat de Uniune și de Regatul Unit.

(2)   Comitetul mixt se reunește la cererea Uniunii sau a Regatului Unit și, în orice caz, cel puțin o dată pe an. Comitetul mixt își stabilește programul și ordinea de zi a reuniunii de comun acord. Activitatea Comitetului mixt este reglementată de regulamentul de procedură prevăzut în anexa VIII la prezentul acord.

(3)   Comitetul mixt este responsabil de punerea în aplicare și executarea prezentului acord. Uniunea și Regatul Unit pot sesiza Comitetul mixt cu privire la orice aspect referitor la punerea în aplicare, executarea și interpretarea prezentului acord.

(4)   Comitetul mixt:

(5)   Comitetul mixt poate:

(6)   Comitetul mixt publică un raport anual privind funcționarea prezentului acord.

(1)   Se înființează următoarele comitete specializate:

În componența acestor comitete specializate intră reprezentanți ai Uniunii și reprezentanți ai Regatului Unit.

(2)   Activitatea comitetelor specializate este reglementată de regulamentul de procedură prevăzut în anexa VIII la prezentul acord.

În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord sau dacă nu se decide altfel de către copreședinți, comitetele specializate se întrunesc cel puțin o dată pe an. La cererea Uniunii, a Regatului Unit sau a Comitetului mixt, se pot organiza reuniuni suplimentare. Acestea sunt coprezidate de reprezentanți ai Uniunii și ai Regatului Unit. Comitetele specializate își stabilesc programul și ordinea de zi a reuniunii de comun acord. Comitetele specializate pot elabora proiecte de decizii și recomandări și le pot transmite spre adoptare Comitetului mixt.

(3)   Uniunea și Regatul Unit se asigură că reprezentanții lor respectivi în cadrul comitetelor specializate au expertiza corespunzătoare cu privire la chestiunile aflate în discuție.

(4)   Comitetele specializate informează Comitetul mixt cu privire la programul și ordinea de zi cu suficient timp înaintea reuniunilor acestora și raportează Comitetului mixt cu privire la rezultatele și concluziile fiecărei reuniuni. Înființarea sau existența unui comitet specializat nu împiedică Uniunea sau Regatul Unit să sesizeze direct Comitetul mixt cu privire la orice aspect.

(1)   În sensul prezentului acord, Comitetul mixt are competența de a adopta decizii cu privire la toate aspectele pe care le prevede prezentul acord și de a formula recomandări adecvate adresate Uniunii și Regatului Unit.

(2)   Deciziile adoptate de Comitetul mixt sunt obligatorii pentru Uniune și pentru Regatul Unit, iar Uniunea și Regatul Unit pun în aplicare deciziile respective. Deciziile au același efect juridic ca și prezentul acord.

(3)   Comitetul mixt își adoptă deciziile și își formulează recomandările de comun acord.

(1)   Uniunea și Regatul Unit depun eforturi pentru a soluționa orice litigiu legat de interpretarea și executarea dispozițiilor prezentului acord prin inițierea de consultări în cadrul Comitetului mixt, cu bună credință, cu scopul de a ajunge la o soluție care să fie agreată de toate părțile. O parte care dorește să inițieze consultări transmite o notificare scrisă Comitetului mixt.

(2)   Orice comunicare sau notificare între Uniune și Regatul Unit prevăzută în prezentul titlu se efectuează în cadrul Comitetului mixt.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 160, în cazul în care nu s-a ajuns la nicio soluție agreată de toate părțile în termen de trei luni de la transmiterea unei notificări scrise Comitetului mixt în conformitate cu articolul 169 alineatul (1), Uniunea sau Regatul Unit poate solicita instituirea unei comisii de arbitraj. O astfel de cerere se adresează în scris celeilalte părți și Biroului Internațional al Curții Permanente de Arbitraj. În cerere se identifică obiectul litigiului care urmează să fie supus atenției comisiei de arbitraj, precum și un rezumat al argumentelor juridice în sprijinul cererii.

(2)   Uniunea și Regatul Unit pot conveni ca instituirea unei comisii de arbitraj să poată fi solicitată înainte de expirarea termenului prevăzut la alineatul (1).

(1)   Comitetul mixt întocmește, cel târziu până la încheierea perioadei de tranziție, o listă cu 25 de persoane care doresc și sunt capabile să fie membre ale unei comisii de arbitraj. În acest scop, Uniunea și Regatul Unit propun fiecare zece persoane. Uniunea și Regatul Unit propun, de asemenea, în comun o listă cu cinci persoane care să exercite funcția de președinte al comisiei de arbitraj. Comitetul mixt se asigură că în orice moment lista respectă aceste cerințe.

(2)   Lista întocmită în conformitate cu alineatul (1) conține numai persoane care prezintă toate garanțiile de independență, care dețin calificările necesare pentru a fi numite în cadrul celui mai înalt for judiciar din țările lor respective sau care sunt jurisconsulți a căror competență este recunoscută și care dețin cunoștințe specializate sau au experiență în dreptul Uniunii și în dreptul internațional public. Lista respectivă nu conține persoane care au statut de membri, funcționari sau alți agenți ai instituțiilor Uniunii, ai autorităților publice ale unui stat membru sau ai guvernului Regatului Unit.

(3)   O comisie de arbitraj este alcătuită din cinci membri.

(4)   Comisia de arbitraj se instituie în conformitate cu alineatele (5) și (6) în termen de 15 zile de la data prezentării unei cereri în conformitate cu articolul 170.

(5)   Uniunea și Regatul Unit numesc fiecare doi membri dintre persoanele de pe lista întocmită în conformitate cu alineatul (1). Președintele este selectat prin consens de către membrii comisiei din rândul persoanelor propuse în comun de Uniune și de Regatul Unit pentru a exercita funcția de președinte.

În cazul în care membrii comisiei nu pot ajunge la un acord cu privire la selecția președintelui în termenul prevăzut la alineatul (4), Uniunea sau Regatul Unit poate solicita Secretarului General al Curții Permanente de Arbitraj să selecteze președintele prin tragere la sorți dintre persoanele propuse în comun de către Uniune și Regatul Unit pentru a exercita funcția de președinte.

(6)   Secretarul General al Curții Permanente de Arbitraj selectează președintele astfel cum se menționează la alineatul (5) al doilea paragraf în termen de cinci zile de la primirea cererii menționate la alineatul (5). Reprezentanții Uniunii și ai Regatului Unit au dreptul de a fi prezenți cu ocazia efectuării acestei selecții.

(7)   Data instituirii comisiei de arbitraj este data la care procedura de selecție este încheiată.

(8)   În cazul în care lista menționată la alineatul (1) nu a fost întocmită până la expirarea termenului prevăzut la alineatul (4), Uniunea și Regatul Unit propun fiecare, în termen de cinci zile, două persoane ca membri ai comisiei. În cazul în care au fost propuse persoane în conformitate cu alineatul (1), membrii sunt nominalizați din rândul persoanelor respective. Președintele este apoi numit în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (5). În cazul în care, în termen de alte cinci zile, Uniunea și Regatul Unit nu au propus în comun cel puțin o persoană care să exercite funcția de președinte, Secretarul General al Curții Permanente de Arbitraj are la dispoziție cinci zile pentru a propune, în consultare cu Uniunea și cu Regatul Unit, un președinte care să îndeplinească cerințele de la alineatul (2). Cu excepția cazului în care fie Uniunea, fie Regatul Unit prezintă obiecții cu privire la propunerea respectivă în termen de cinci zile, se numește persoana propusă de Secretarul General al Curții Permanente de Arbitraj.

(9)   În cazul în care nu se instituie o comisie de arbitraj în termen de trei luni de la data prezentării cererii în temeiul articolul 170, Secretarul General al Curții Permanente de Arbitraj, în urma unei cereri prezentate fie de Uniune, fie de Regatul Unit, are la dispoziție 15 zile de la data prezentării cererii pentru a numi în calitate de membri ai comisiei de arbitraj, după consultarea Uniunii și a Regatului Unit, persoanele care îndeplinesc cerințele de la alineatul (2) de la prezentul articol.

(1)   Comisia de arbitraj notifică hotărârea sa Uniunii, Regatului Unit și Comitetului mixt în termen de 12 luni de la data instituirii comisiei de arbitraj. În cazul în care comisia de arbitraj consideră că nu poate respecta acest termen, președintele său notifică acest lucru în scris Uniunii și Regatului Unit, precizând motivele întârzierii și data la care comisia intenționează să își încheie activitatea.

(2)   În termen de 10 zile de la instituirea comisiei de arbitraj, Uniunea sau Regatul Unit poate prezenta o cerere motivată invocând caracterul urgent al cazului. În acest caz, comisia de arbitraj pronunță o hotărâre privind caracterul urgent al cazului în termen de 15 zile de la primirea unei astfel de cereri. În cazul în care a constatat caracterul urgent al cazului, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a notifica hotărârea sa Uniunii și Regatului Unit în termen de șase luni de la data instituirii sale.

(1)   În cazul în care un litigiu supus spre soluționare comisiei de arbitraj în conformitate cu prezentul titlu ridică o problemă de interpretare a unui concept de drept al Uniunii, o problemă de interpretare a unei dispoziții din dreptul Uniunii menționate în prezentul acord sau o problemă referitoare la respectarea de către Regatul Unit a obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 89 alineatul (2), comisia de arbitraj nu se pronunță cu privire la o astfel de problemă. Într-un astfel de caz, comisia de arbitraj solicită Curții de Justiție a Uniunii Europene să se pronunțe cu privire la problema în cauză. Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să pronunțe o astfel de hotărâre, care este obligatorie pentru comisia de arbitraj.

Comisia de arbitraj prezintă cererea menționată la primul paragraf după audierea părților.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1) primul paragraf prima teză, în cazul în care consideră că trebuie prezentată o cerere în conformitate cu alineatul (1), Uniunea sau Regatul Unit poate sesiza comisia de arbitraj în acest sens. În acest caz, comisia de arbitraj transmite cererea mai departe în conformitate cu alineatul (1), cu excepția cazului în care problema ridicată nu se referă la interpretarea unui concept de drept al Uniunii, la interpretarea unei dispoziții din dreptul Uniunii menționată în prezentul acord sau la respectarea de către Regatul Unit a obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 89 alineatul (2). Comisia de arbitraj își motivează evaluarea. În termen de 10 zile de la această evaluare, oricare dintre părți poate solicita comisiei de arbitraj să își revizuiască evaluarea și se organizează o audiere în termen de 15 zile de la cererea adresată părților de a fi audiate pe această temă. Comisia de arbitraj își motivează evaluarea.

(3)   În cazurile menționate la alineatele (1) și (2), termenele prevăzute la articolul 173 se suspendă până la pronunțarea hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene. Comisia de arbitraj nu are obligația să se pronunțe într-un termen mai scurt de 60 de zile de la data la care Curtea de Justiție a Uniunii Europene și-a pronunțat hotărârea.

(4)   Articolul 161 alineatul (2) primul paragraf și articolul 161 alineatul (3) se aplică mutatis mutandis procedurilor inițiate în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în conformitate cu prezentul articol.

(1)   În termen de cel mult 30 de zile de la data la care comisia de arbitraj a notificat hotărârea Uniunii și Regatului Unit, în cazul în care comisia s-a pronunțat în favoarea reclamantului, pârâtul informează reclamantul cu privire la perioada de timp pe care o consideră necesară pentru respectarea hotărârii („perioada rezonabilă de timp”).

(2)   În cazul în care există un dezacord între Uniune și Regatul Unit cu privire la perioada rezonabilă de timp necesară pentru respectarea hotărârii comisiei de arbitraj, reclamantul poate solicita comisiei inițiale de arbitraj, în scris, în termen de 40 de zile de la notificarea efectuată de pârât în temeiul alineatului (1), să stabilească durata perioadei rezonabile de timp. Această cerere se notifică, în același timp, pârâtului. În termen de 40 de zile de la data prezentării cererii, comisia de arbitraj notifică Uniunii și Regatului Unit decizia sa referitoare la perioada de timp necesară pentru respectarea hotărârii.

(3)   În cazul în care comisia inițială de arbitraj sau unii dintre membrii acesteia nu pot să se întrunească din nou pentru a analiza o cerere prezentată în temeiul alineatului (2), se instituie o nouă comisie de arbitraj, în conformitate cu articolul 171. Termenul pentru notificarea deciziei este de 60 de zile de la data instituirii noii comisii de arbitraj.

(4)   Pârâtul informează în scris reclamantul asupra progreselor înregistrate pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj menționate la articolul 173 cu cel puțin o lună înainte de expirarea perioadei rezonabile de timp.

(5)   Perioada rezonabilă de timp poate fi prelungită prin acordul comun al Uniunii și al Regatului Unit.

(1)   Pârâtul informează reclamantul, înainte de sfârșitul perioadei rezonabile de timp, cu privire la orice măsură pe care a adoptat-o pentru respectarea hotărârii comisiei de arbitraj.

(2)   În cazul în care, la încheierea perioadei rezonabile de timp, reclamantul consideră că pârâtul nu a respectat hotărârea comisiei de arbitraj menționată la articolul 173, reclamantul poate solicita în scris comisiei inițiale de arbitraj să se pronunțe în această privință. Comisia de arbitraj notifică Uniunii și Regatului Unit hotărârea sa în termen de 90 de zile de la data prezentării cererii.

(3)   În cazul în care comisia inițială de arbitraj sau unii dintre membrii acesteia nu pot să se întrunească din nou pentru a analiza o cerere prezentată în temeiul alineatului (2), se instituie o nouă comisie de arbitraj, în conformitate cu articolul 171. Termenul pentru notificarea hotărârii este de 60 de zile de la data instituirii noii comisii de arbitraj.

(4)   În cazul în care un caz sesizat comisiei de arbitraj în temeiul alineatului (2) ridică o problemă de interpretare a unui concept de drept al Uniunii sau o problemă de interpretare a unei dispoziții din dreptul Uniunii la care se face referire în prezentul acord, articolul 174 se aplică mutatis mutandis.

(1)   În cazul în care comisia de arbitraj hotărăște, în conformitate cu articolul 177 alineatul (2), că pârâtul nu a respectat hotărârea comisiei de arbitraj menționată la articolul 173, la cererea reclamantului, comisia de arbitraj poate impune reclamantului plata unei sume forfetare sau a unei penalități cu titlu cominatoriu. La stabilirea sumei forfetare sau a penalității cu titlu cominatoriu, comisia de arbitraj ține seama de gravitatea nerespectării și a încălcării inițiale a obligațiilor, precum și de durata perioadei nerespectării și a încălcării inițiale a obligațiilor.

(2)   În cazul în care, la o lună de la hotărârea comisiei de arbitraj menționată la alineatul (1), pârâtul nu a plătit niciun fel de sumă forfetară sau penalitate cu titlu cominatoriu care i-a fost impusă sau în cazul în care, la șase luni de la hotărârea comisiei de arbitraj menționată la articolul 177 alineatul (2), pârâtul continuă să nu respecte hotărârea comisiei de arbitraj menționată la articolul 173, reclamantul are dreptul, după notificarea pârâtului, să suspende îndeplinirea obligațiilor care decurg din:

În notificare se precizează dispozițiile pe care reclamantul intenționează să le suspende. Înainte de a decide să suspende dispoziții dintr-un acord menționat la litera (b), reclamantul analizează mai întâi dacă suspendarea dispoziției din prezentul acord în conformitate cu litera (a) ar reprezenta un răspuns adecvat la încălcarea respectivă. Orice suspendare trebuie să fie proporțională cu încălcarea obligației în cauză, ținând seama de gravitatea încălcării și de drepturile în cauză și, în cazul în care suspendarea se bazează pe faptul că pârâtul continuă să nu respecte hotărârea comisiei de arbitraj menționată la articolul 173, ținând seama dacă a fost impusă sau nu o penalitate cominatorie și dacă aceasta a fost plătită ori este în curs de a fi plătită.

Reclamantul poate aplica suspendarea în orice moment, dar nu mai devreme de 10 zile de la data notificării, cu excepția cazului în care pârâtul a solicitat aplicarea procedurii de arbitraj în temeiul alineatului (3).

(3)   În cazul în care consideră că amploarea suspendării prevăzute în notificarea menționată la alineatul (2) nu este proporțională, pârâtul poate solicita în scris comisiei inițiale de arbitraj să pronunțe o hotărâre în această privință. O astfel de cerere se notifică reclamantului înainte de expirarea termenului de 10 zile menționat la alineatul (2). Comisia de arbitraj notifică hotărârea sa Uniunii și Regatului Unit în termen de 60 de zile de la data prezentării cererii. Obligațiile nu se suspendă până când comisia de arbitraj nu și-a notificat hotărârea, iar orice suspendare trebuie să se conformeze hotărârii comisiei de arbitraj.

(4)   În cazul în care comisia de arbitraj inițială sau unii dintre membrii acesteia nu pot să se întrunească din nou pentru a analiza o cerere formulată în temeiul alineatului (2), se instituie o nouă comisie de arbitraj, în conformitate cu articolul 171. Într-un astfel de caz, termenul pentru notificarea hotărârii este de 90 de zile de la data instituirii noii comisii de arbitraj.

(5)   Suspendarea îndeplinirii obligațiilor este temporară și se aplică numai până în momentul retragerii sau al modificării oricărei măsuri considerate incompatibile cu dispozițiile prezentului acord, astfel încât să se asigure conformitatea cu dispozițiile prezentului acord, sau până când Uniunea și Regatul Unit convin să soluționeze în alt mod litigiul.

(1)   În cazul în care reclamantul și-a suspendat îndeplinirea unor obligații în conformitate cu articolul 178 sau în cazul în care comisia de arbitraj a impus pârâtului plata unei penalități cominatorii în conformitate cu articolul 178 alineatul (1), pârâtul îi notifică reclamantului orice măsură pe care a adoptat-o pentru a respecta hotărârea comisiei de arbitraj și cererea sa cu privire la încetarea suspendării de către reclamant a îndeplinirii obligațiilor sale sau cu privire la încetarea plății penalității cu titlu cominatoriu.

(2)   În cazul în care Uniunea și Regatul Unit nu ajung la un acord cu privire la eficacitatea măsurii notificate de a asigura respectarea de către pârât a dispozițiilor prezentului acord în termen de 45 de zile de la data transmiterii notificării, oricare dintre părți poate solicita în scris comisiei inițiale de arbitraj să pronunțe o hotărâre în această privință. Această cerere se notifică, în același timp, celeilalte părți. Hotărârea comisiei de arbitraj se notifică Uniunii și Regatului Unit, precum și Comitetului mixt în termen de 75 de zile de la data prezentării cererii.

În cazul în care comisia de arbitraj hotărăște că pârâtul respectă dispozițiile prezentului acord sau în cazul în care, în termen de 45 de zile de la transmiterea notificării menționate la alineatul (1), reclamantul nu solicită comisiei inițiale de arbitraj să se pronunțe cu privire la această chestiune:

(3)   În cazul în care comisia inițială de arbitraj sau unii dintre membrii acesteia nu pot să se întrunească din nou pentru a analiza o cerere formulată în temeiul alineatului (2), se instituie o nouă comisie de arbitraj, în conformitate cu articolul 171. În acest caz, termenul pentru notificarea hotărârii este de 90 de zile de la data instituirii noii comisii de arbitraj.

(4)   În cazul în care un caz sesizat comisiei de arbitraj în temeiul alineatului (2) ridică o problemă de interpretare a unui concept de drept al Uniunii sau o problemă de interpretare a unei dispoziții din dreptul Uniunii la care se face referire în prezentul acord, articolul 174 se aplică mutatis mutandis.

(1)   Comisia de arbitraj depune toate eforturile necesare pentru ca deciziile sale să fie luate prin consens. Cu toate acestea, în cazul în care nu poate lua o decizie prin consens, chestiunea în cauză se decide prin vot majoritar. În nicio situație însă opiniile divergente ale membrilor comisiei de arbitraj nu se dau publicității.

(2)   Orice hotărâre a comisiei de arbitraj este obligatorie pentru Uniune și pentru Regatul Unit. Hotărârea prezintă constatările de fapt, aplicabilitatea dispozițiilor relevante din prezentul acord și justificarea oricăreia dintre constatările și concluziile sale. Uniunea și Regatul Unit pun la dispoziția publicului în întregime hotărârile și deciziile comisiei de arbitraj, sub rezerva protejării informațiilor confidențiale.

(1)   Membrii comisiei de arbitraj sunt independenți, își exercită funcția în nume propriu, nu acceptă instrucțiuni de la nicio organizație sau administrație centrală și au obligația să se conformeze codului de conduită prevăzut în partea B a anexei IX. Comitetul mixt poate aduce modificări codului de conduită.

(2)   Membrii comisiei de arbitraj beneficiază, din momentul instituirii acesteia, de imunitate de jurisdicție în Uniune și în Regatul Unit pentru actele îndeplinite de aceștia în exercitarea funcțiilor lor în cadrul comisiei de arbitraj.

Articolul 1

Obiective și raportul cu acordul ulterior

Articolul 2

Acordul ulterior

Articolul 3

Prelungirea perioadei de tranziție

După luarea în considerare a progreselor realizate în direcția încheierii acordului menționat la articolul 1 alineatul (4) și la articolul 2 alineatul (1) din prezentul protocol, Regatul Unit poate solicita, în orice moment înainte de 1 iulie 2020, prelungirea perioadei de tranziție menționate la articolul 126 din Acordul de retragere. În cazul în care Regatul Unit prezintă această solicitare, perioada de tranziție poate fi prelungită în conformitate cu articolul 132 din Acordul de retragere.

Articolul 4

Drepturile persoanelor fizice

Articolul 5

Zona comună de călătorie

Articolul 6

Teritoriul vamal unic, circulația mărfurilor

Articolul 7

Protecția pieței interne a Regatului Unit

Articolul 8

Reglementări tehnice, evaluări, înregistrări, certificate, aprobări și autorizații

Articolul 9

TVA și accize

Dispozițiile din dreptul Uniunii enumerate în anexa 6 la prezentul protocol referitoare la bunuri se aplică Regatului Unit și în Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord.

În cadrul Comitetului mixt au loc discuții periodice privind punerea în aplicare a prezentului articol și, dacă este cazul, acesta adoptă măsurile necesare pentru aplicarea sa corespunzătoare.

Articolul 10

Agricultură și mediu

Dispozițiile din dreptul Uniunii enumerate în anexa 5 la prezentul protocol se aplică, în condițiile stabilite în anexa respectivă, Regatului Unit și în Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord.

Articolul 11

Piața unică a energiei electrice

Dispozițiile din dreptul Uniunii care reglementează piețele de comercializare cu ridicata a energiei electrice, enumerate în anexa 7 la prezentul protocol, se aplică, în condițiile stabilite în anexa respectivă, Regatului Unit și în Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord.

Articolul 12

Ajutoare de stat

Articolul 13

Alte domenii de cooperare nord-sud

Articolul 14

Punerea în aplicare, aplicarea, monitorizarea și asigurarea respectării

Articolul 15

Dispoziții comune

Articolul 16

Comitetul specializat

Comitetul privind aspectele referitoare la punerea în aplicare a Protocolului privind Irlanda/Irlanda de Nord, înființat prin articolul 165 din Acordul de retragere („Comitetul specializat”):

Articolul 17

Grupul de lucru consultativ mixt

Articolul 18

Măsuri de salvgardare

Articolul 19

Protecția intereselor financiare

Uniunea și Regatul Unit combat fraudele și orice alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii sau interesele financiare ale Regatului Unit.

Articolul 20

Reexaminare

În cazul în care, în orice moment după încheierea perioadei de tranziție, Uniunea sau Regatul Unit consideră că prezentul protocol nu mai este, integral sau parțial, necesar pentru realizarea obiectivelor stabilite la articolul 1 alineatul (3) și ar trebui să înceteze să se aplice, integral sau parțial, Uniunea sau Regatul Unit poate notifica cealaltă parte, precizând motivele.

În termen de șase luni de la această notificare, Comitetul mixt se reunește la nivel ministerial pentru a analiza notificarea, ținând cont de toate obiectivele menționate la articolul 1. Comitetul mixt poate solicita un aviz din partea instituțiilor create prin Acordul din 1998.

În cazul în care, în urma analizei menționate la al doilea paragraf și cu respectarea deplină a articolului 5 din Acordul de retragere, Uniunea și Regatul Unit decid de comun acord, în cadrul Comitetului mixt, că protocolul, integral sau parțial, nu mai este necesar pentru realizarea obiectivelor sale, protocolul încetează să se aplice, integral sau parțial. Într-un astfel de caz, Comitetul mixt adresează Uniunii și Regatului Unit recomandări cu privire la măsurile necesare, ținând cont de obligațiile părților la Acordul din 1998.

Articolul 21

Anexe

Anexele 1-10 fac parte integrantă din prezentul protocol.

ANEXA 1

DISPOZIȚIILE DIN DREPTUL UNIUNII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 4 ALINEATUL (1)

(1)  JO L 373, 21.12.2004, p. 37.

(2)  JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

(3)  JO L 180, 19.7.2000, p. 22.

(4)  JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(5)  JO L 180, 15.7.2010, p. 1.

(6)  JO L 6, 10.1.1979, p. 24.

ANEXA 2

ANEXA 3