Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2019/C 65/01)

Ultima publicație

JO C 54, 11.2.2019

Publicații anterioare

JO C 44, 4.2.2019

JO C 35, 28.1.2019

JO C 25, 21.1.2019

JO C 16, 14.1.2019

JO C 4, 7.1.2019

JO C 455, 17.12.2018

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 decembrie 2018 – Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene/Gascogne Sack Deutschland GmbH, fostă Sachsa Verpackung GmbH, Gascogne SA, Comisia Europeană (C-138/17), Gascogne Sack Deutschland GmbH, Gascogne SA /Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Comisia Europeană (C-146/17)

(Cauzele conexate C-138/17 P și C-146/17 P) (1)

((Recurs - Acțiune în despăgubire - Articolul 340 al doilea paragraf TFUE - Durata excesivă a procedurii în două cauze în fața Tribunalului Uniunii Europene - Repararea prejudiciului pretins suferit de recurente - Prejudiciu material - Comisioane de constituire a garanției bancare - Legătură de cauzalitate - Dobânzi de întârziere - Prejudiciu moral))

(2019/C 65/02)

Limba de procedură: franceza

Părțile

(Cauza C-138/17 P)

Recurentă: Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: J. Inghelram și Á.M. Almendros Manzano, agenți)

Celelalte părți din procedură: Gascogne Sack Deutschland GmbH, fostă Sachsa Verpackung GmbH, Gascogne SA (reprezentanți: F. Puel și E. Durand, avocați) Comisia Europeană (reprezentanți: C. Urraca Caviedes, S. Noë și F. Erlbacher, agenți)

(Cauza C-146/17 P)

Recurente: Gascogne Sack Deutschland GmbH, Gascogne SA (reprezentanți: F. Puel și E. Durand, avocați)

Celelalte părți din procedură: Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: J. Inghelram și Á.M. Almendros Manzano, agenți), Comisia Europeană

Dispozitivul

1)	Anulează punctul 1 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 10 ianuarie 2017, Gascogne Sack Deutschland și Gascogne/Uniunea Europeană (T-577/14, EU:T:2017:1).

2)	Respinge recursul în cauza C-146/17 P introdus de Gascogne Sack Deutschland GmbH și de Gascogne SA.

3)

Respinge acțiunea în despăgubire formulată de Gascogne Sack Deutschland GmbH și de Gascogne SA în măsura în care are ca obiect obținerea unei despăgubiri în cuantum de 187 571 de euro pentru pretinsul prejudiciu material care constă în plata unor comisioane de constituire a garanției bancare după expirarea termenului rezonabil de soluționare în cauzele în care s-au pronunțat Hotărârile din 16 noiembrie 2011, Groupe Gascogne/Comisia (T-72/06, nepublicată, EU:T:2011:671) și Sachsa Verpackung/Comisia (T-79/06, nepublicată, EU:T:2011:674).

4)	Gascogne Sack Deutschland GmbH și Gascogne SA suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, totalitatea celor efectuate de Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cadrul prezentelor recursuri, precum și propriile cheltuieli de judecată în primă instanță.

5)	Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță.

6)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, atât în procedura în primă instanță, cât și în cadrul recursului în cauza C-138/17 P.

---

(1)  JO C 151, 15.5.2017.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 decembrie 2018 – Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene/Kendrion NV, Comisia Europeană

(Cauza C-150/17 P) (1)

((Recurs - Acțiune în despăgubire - Articolul 340 al doilea paragraf TFUE - Durata excesivă a procedurii în cadrul unei cauze în fața Tribunalului Uniunii Europene - Repararea prejudiciului pretins suferit de recurentă - Prejudiciu material - Comisioane de constituire a garanției bancare - Legătură de cauzalitate - Dobânzi de întârziere - Prejudiciu moral))

(2019/C 65/03)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Recurentă: Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: J. Inghelram și E. Beysen, agenți)

Celelalte părți din procedură: Kendrion NV (reprezentanți: Y. de Vries, T. Ottervanger și E. Besselink, advocaten), Comisia Europeană (reprezentanți: C. Urraca Caviedes, S. Noë și F. Erlbacher, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează punctul 1 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 1 februarie 2017, Kendrion/Uniunea Europeană (T-479/14, EU:T:2017:48).

2)	Respinge recursul incident declarat de Kendrion NV.

3)

Respinge acțiunea în despăgubire formulată de Kendrion NV în măsura în care are ca obiect repararea prejudiciului material care constă în plata unor comisioane de constituire a garanției bancare după expirarea termenului rezonabil de soluționare în cauza în care s-a pronunțat Hotărârea din 16 noiembrie 2011, Kendrion/Comisia (T-54/06, nepublicată, EU:T:2011:667).

4)	Kendrion NV suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, totalitatea celor efectuate de Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cadrul prezentului recurs, precum și propriile cheltuieli de judecată în primă instanță.

5)	Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță.

6)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate atât în primă instanță, cât și în cadrul prezentului recurs.

---

(1)  JO C 161, 22.5.2017.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 decembrie 2018 – Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene/Plásticos Españoles, SA (ASPLA), Armando Álvarez, SA, Comisia Europeană (C-174/17 P), Plásticos Españoles, SA (ASPLA), Armando Álvarez, SA/Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Comisia Europeană (C-222/17 P)

(Cauzele conexate C-174/17 P și C-222/17 P) (1)

((Recurs - Acțiune în despăgubire - Articolul 340 al doilea paragraf TFUE - Durata excesivă a procedurii în două cauze în fața Tribunalului Uniunii Europene - Repararea prejudiciului pretins suferit de recurente - Prejudiciu material - Comisioane de constituire a garanției bancare - Legătură de cauzalitate - Dobânzi de întârziere))

(2019/C 65/04)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

(Cauza C-174/17 P)

Recurentă: Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: inițial de J. Inghelram, Á.M. Almendros Manzano și P. Giusta, agenți, ulterior de J. Inghelram, Á.M. Almendros Manzano, agenți)

Celelalte părți din procedură: Plásticos Españoles, SA (ASPLA), Armando Álvarez, SA (reprezentanți: M. Troncoso Ferrer, C. Ruixó Claramunt și S. Moya Izquierdo, avocați), Comisia Europeană (reprezentanți: C. Urraca Caviedes, S. Noë, F. Erlbacher și F. Castilla Contreras agenți)

(Cauza C-222/17 P)

Recurente: Plásticos Españoles, SA (ASPLA), Armando Álvarez, SA (reprezentanți: S. Moya Izquierdo și M. Troncoso Ferrer, avocați)

Celelalte părți din procedură: Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: inițial de J. Inghelram, Á.M. Almendros Manzano și P. Giusta, agenți, ulterior de J. Inghelram, Á.M. Almendros Manzano, agenți), Comisia Europeană

Dispozitivul

1)	Anulează punctul 1 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 17 februarie 2017, ASPLA și Armando Álvarez/Uniunea Europeană (T-40/15, EU:T:2017:105).

2)	Respinge recursul în cauza C-222/17 P introdus de Plásticos Españoles SA (ASPLA) și de Armando Álvarez SA.

3)

Respinge acțiunea în despăgubire formulată de Plásticos Españoles SA (ASPLA) și de Armando Álvarez SA în măsura în care are ca obiect obținerea unei despăgubiri în cuantum de 3 495 038,66 euro cu titlu de prejudiciu material suferit ca urmare a depășirii termenului rezonabil de soluționare în cauzele în care s-au pronunțat Hotărârile din 16 noiembrie 2011, ASPLA/Comisia (T-76/06, nepublicată, EU:T:2011:672) și Álvarez/Comisia (T-78/06, nepublicată, EU:T:2011:673).

4)

Plásticos Españoles SA (ASPLA) și Armando Álvarez SA suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, totalitatea celor efectuate de Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cadrul prezentelor recursuri, precum și propriile cheltuieli de judecată în primă instanță.

5)	Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță.

6)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, atât în procedura în primă instanță, cât și în cadrul recursului în cauza C-174/17 P.

---

(1)  JO C 161, 22.5.2017

JO C 213, 3.7.2017

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 19 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato – Antitrust, Coopservice Soc. coop. arl/Azienda Socio-Sanitaria Territoriale della Vallecamonica – Sebino (ASST), Azienda Socio-Sanitaria Territoriale del Garda (ASST), Azienda Socio-Sanitaria Territoriale della Valcamonica (ASST)

(Cauza C-216/17) (1)

([Trimitere preliminară - Directiva 2004/18/CE - Articolul 1 alineatul (5) - Articolul 32 alineatul (2) - Atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii - Acorduri-cadru - Clauză de extindere a acordului-cadru la alte autorități contractante - Principiile transparenței și egalității de tratament al operatorilor economici - Nedeterminarea volumului contractelor de achiziții publice ulterioare sau determinare prin referire la necesitățile obișnuite ale autorităților contractante nesemnatare ale acordului-cadru - Interdicție])

(2019/C 65/05)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelante: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato – Antitrust, Coopservice Soc. coop. arl

Intimate: Azienda Socio-Sanitaria Territoriale della Vallecamonica – Sebino (ASST), Azienda Socio-Sanitaria Territoriale del Garda (ASST), Azienda Socio-Sanitaria Territoriale della Valcamonica (ASST)

cu participarea: Markas Srl, ATI – Zanetti Arturo & C. Srl e in proprio, Regione Lombardia

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (5) și articolul 32 alineatul (2) al patrulea paragraf din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretate în sensul că:

—	o autoritate contractantă poate acționa pentru sine și pentru alte autorități contractante desemnate în mod clar care nu sunt direct părți la un acord-cadru, cu condiția ca cerințele de publicitate și de securitate juridică și, prin urmare, de transparență să fie respectate și

—

este exclus ca autoritățile contractante nesemnatare ale acestui acord-cadru să nu determine volumul prestațiilor care vor putea fi solicitate la momentul încheierii de către ele a unor contracte în executarea acestuia sau să îl determine prin referire la necesitățile lor obișnuite, în caz contrar încălcându-se principiile transparenței și egalității de tratament al operatorilor economici interesați de încheierea acordului-cadru menționat.

---

(1)  JO C 277, 21.8.2017.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Silvio Berlusconi, Finanziaria d'investimento Fininvest SpA (Fininvest)/Banca d'Italia, Istituto per la Vigilanza Sulle Assicurazioni (IVASS)

(Cauza C-219/17) (1)

([Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit - Achiziție a unei participații calificate într-o instituție de credit - Procedură reglementată de Directiva 2013/36/UE, precum și de Regulamentele (UE) nr. 1024/2013 și nr. 468/2014 - Procedură administrativă compozită - Putere de decizie exclusivă a Băncii Centrale Europene (BCE) - Acțiune introdusă împotriva actelor pregătitoare adoptate de autoritatea națională competentă - Pretinsă încălcare a autorității de lucru judecat a unei hotărâri naționale])

(2019/C 65/06)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Silvio Berlusconi, Finanziaria d'investimento Fininvest SpA (Fininvest)

Pârâți: Banca d'Italia, Istituto per la Vigilanza Sulle Assicurazioni (IVASS)

cu participarea: Ministero dell’Economia e delle Finanze, Banca Mediolanum SpA, Holding Italiana Quarta SpA, Fin. Prog. Italia di E. Doris & C. s.a.p.a., Sirefid SpA, Ennio Doris

Dispozitivul

Articolul 263 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca instanțele naționale să exercite un control de legalitate asupra actelor de inițiere, pregătitoare sau de propunere fără caracter obligatoriu adoptate de autoritățile naționale competente în cadrul procedurii prevăzute la articolele 22 și 23 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, la articolul 4 alineatul (1) litera (c) și la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, precum și la articolele 85-87 din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene din 16 aprilie 2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate (Regulamentul-cadru privind MUS). În această privință, este indiferentă împrejurarea că o instanță națională a fost sesizată pe calea unei acțiuni specifice în declararea nulității pentru o pretinsă încălcare a autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești naționale.

---

(1)  JO C 283, 28.8.2017.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 13 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – France Télévisions SA/Playmédia, Conseil supérieur de l’audiovisuel (CSA)

(Cauza C-298/17) (1)

([Trimitere preliminară - Directiva 2002/22/CE - Rețele și servicii de comunicații electronice - Serviciul universal și drepturile utilizatorilor - Întreprindere care administrează o rețea de comunicații electronice utilizată pentru difuzarea publică a emisiunilor de radio sau de televiziune - Întreprindere care propune vizionarea de programe de televiziune în flux continuu și în direct pe internet - Obligații de difuzare (must carry)])

(2019/C 65/07)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: France Télévisions SA

Pârâte: Playmédia, Conseil supérieur de l’audiovisuel (CSA)

cu participarea: Ministre de la Culture et de la Communication

Dispozitivul

1)

Articolul 31 alineatul (1) din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, trebuie interpretat în sensul că o întreprindere care propune vizionarea de programe de televiziune în flux continuu și în direct pe internet nu trebuie considerată, numai din acest motiv, o întreprindere care administrează o rețea de comunicații electronice utilizată pentru difuzarea pentru public a canalelor de televiziune și a posturilor de radio.

2)

Dispozițiile Directivei 2002/22, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca un stat membru să impună, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, o obligație de difuzare (must carry) întreprinderilor care, fără să furnizeze rețele de comunicații electronice, propun vizionarea de programe de televiziune în flux continuu și în direct pe internet.

---

(1)  JO C 256, 7.8.2017.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundespatentgericht – Germania) – S/EA, EB, EC

(Cauza C-367/17) (1)

([Trimitere preliminară - Agricultură - Regulamentul (CE) nr. 510/2006 - Articolul 4 alineatul (2) litera (e) - Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 - Articolul 7 alineatul (1) litera (e) - Protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine - Cerere de modificare a caietului de sarcini - Șuncă provenită din regiunea Pădurea Neagră, Germania („Schwarzwälder Schinken”) - Clauze privind ambalarea în regiunea de producție - Aplicabilitatea Regulamentului (CE) nr. 510/2006 sau a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012])

(2019/C 65/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundespatentgericht

Părțile din procedura principală

Solicitantă: S

Oponente: EA, EB, EC

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare coroborat cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1898/2006 al Comisiei din 14 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 510/2006, precum și articolul 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare trebuie interpretate în sensul că cerința de ambalare a unui produs acoperit de o indicație geografică protejată în aria sa geografică de producție este justificată în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (e) menționat dacă aceasta constituie un mijloc necesar și proporțional de păstrare a calității produsului, de garantare a originii acestuia sau de a asigura controlul caietului de sarcini al indicației geografice protejate. Revine instanței naționale sarcina de a aprecia dacă această cerință este justificată în mod corespunzător, prin unul dintre obiectivele menționate mai sus, în ceea ce privește indicația geografică protejată „Schwarzwälder Schinken”.

---

(1)  JO C 293, 4.9.2017.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Finanzamt B/A-Brauerei

(Cauza C-374/17) (1)

([Trimitere preliminară - Ajutoare de stat - Articolul 107 alineatul (1) TFUE - Impozit pe achizițiile imobiliare - Scutire - Transferuri ale proprietății asupra unui imobil intervenite ca urmare a unor operațiuni de reorganizare efectuate în cadrul anumitor grupuri de societăți - Noțiunea de ajutor de stat - Condiție referitoare la selectivitate - Justificare])

(2019/C 65/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Pârâtă în primă instanță și recurentă în recurs („Revision”): Finanzamt B

Reclamantă în primă instanță și intimată în recurs („Revision”): A-Brauerei

cu participarea: Bundesministerium der Finanzen

Dispozitivul

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că nu îndeplinește condiția privind selectivitatea avantajului în cauză, prevăzută de această dispoziție, un avantaj fiscal precum cel în discuție în litigiul principal, care constă în scutirea de impozitul pe achizițiile imobiliare a transferului proprietății unui imobil intervenit ca urmare a unei operațiuni de reorganizare care implică în mod exclusiv societăți din același grup legate printr-un raport de participație de cel puțin 95 % în cursul unei perioade minime și neîntrerupte de cinci ani anteriori respectivei operațiuni și de cinci ani ulteriori acesteia.

---

(1)  JO C 309, 18.9.2017.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Stanley International Betting Ltd, Stanleybet Malta Ltd/Ministero dell'Economia e delle Finanze, Agenzia delle Dogane e dei Monopoli

(Cauza C-375/17) (1)

((Trimitere preliminară - Articolele 49 și 56 TFUE - Libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor - Jocuri de noroc - Concesionarea gestionării serviciului privind jocul de loto automatizat și alte jocuri numerice cu cotă fixă potrivit modelului cu concesionar unic - Restricție - Motive imperative de interes general - Proporționalitate))

(2019/C 65/10)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelante: Stanley International Betting Ltd, Stanleybet Malta Ltd

Intimați: Ministero dell'Economia e delle Finanze, Agenzia delle Dogane e dei Monopoli

cu participarea: Lottomatica SpA, Lottoitalia Srl

Dispozitivul

1)

Articolele 49 și 56 TFUE trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede, pentru concesionarea gestionării serviciului privind jocul de loto automatizat și alte jocuri numerice cu cotă fixă, un model cu concesionar unic, spre deosebire de celelalte jocuri, concursuri de pronosticuri și pariuri, în cazul cărora se aplică un model cu concesionari multipli, în măsura în care instanța națională stabilește că reglementarea națională urmărește efectiv, în mod coerent și sistematic obiectivele legitime invocate de statul membru în cauză.

2)

Articolele 49 și 56 TFUE, precum și principiile nediscriminării, transparenței și proporționalității trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale și actelor adoptate în vederea aplicării acesteia, precum cele în discuție în cauza principală, care prevăd, pentru concesionarea gestionării serviciului privind jocul de loto automatizat și alte jocuri numerice cu cotă fixă, o valoare de bază ridicată a contractului, cu condiția ca această valoare să fie exprimată în mod clar, precis și univoc și să fie justificată în mod obiectiv, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale.

3)

Articolele 49 și 56 TFUE trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unei dispoziții precum cea în discuție în litigiul principal, conținută într-un model de contract de concesiune care însoțește o cerere de ofertă și care prevede decăderea din dreptul la concesiune pentru gestionarea serviciului privind jocul de loto automatizat și alte jocuri numerice cu cotă fixă: — în cazul oricărei infracțiuni cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată și pe care autoritatea contractantă, având în vedere natura acesteia, gravitatea sa, modalitățile sale de executare și legătura sa cu obiectul activității atribuite în concesiune, o consideră de natură să excludă fiabilitatea, profesionalismul și adecvarea morală a concesionarului, — sau în cazul în care concesionarul încalcă reglementarea privind sancționarea jocului neregulamentar, ilicit și clandestin, în special atunci când, în nume propriu sau prin intermediul unor societăți controlate sau afiliate, indiferent de locul unde sunt situate, comercializează alte jocuri asimilabile jocului de loto automatizat și altor jocuri numerice cu cotă fixă fără să fi obținut titlul necesar în acest scop, cu condiția ca aceste clauze să fie justificate, să se dovedească proporționale cu obiectivul urmărit și să fie conforme cu principiul transparenței, aspecte pe care instanța națională are sarcina de a le verifica în lumina indicațiilor cuprinse în prezenta hotărâre.

---

(1)  JO C 330, 2.10.2017.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 13 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Arbeitsgericht Verden – Germania) – Torsten Hein/Albert Holzkamm GmbH & Co.

(Cauza C-385/17) (1)

([Trimitere preliminară - Politica socială - Organizarea timpului de lucru - Directiva 2003/88/CE - Dreptul la concediul anual plătit - Articolul 7 alineatul (1) - Reglementare a unui stat membru care permite să se prevadă printr-o convenție colectivă luarea în considerare a perioadelor de șomaj parțial pentru calcularea remunerației plătite cu titlu de concediu anual - Efectul în timp al hotărârilor de interpretare])

(2019/C 65/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Arbeitsgericht Verden

Părțile din procedura principală

Reclamant: Torsten Hein

Pârâtă: Albert Holzkamm GmbH & Co.

Dispozitivul

1)

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, precum și articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite, în vederea calculării indemnizației de concediu plătit, să se prevadă printr-o convenție colectivă luarea în considerare a reducerii veniturilor care rezultă din existența în perioada de referință a unor zile în care, din cauza unui șomaj parțial, nu s-a efectuat nicio muncă efectivă, ceea ce are drept consecință faptul că lucrătorul încasează, pentru durata concediului minim anual de care beneficiază în temeiul acestui articol 7 alineatul (1), o indemnizație de concediu plătit mai mică decât remunerația obișnuită pe care o încasează în perioadele de muncă. Revine instanței de trimitere sarcina să interpreteze reglementarea națională, în măsura posibilului, în litera și în spiritul Directivei 2003/88, astfel încât indemnizația de concediu plătit acordată lucrătorilor în temeiul concediului minim prevăzut la articolul 7 alineatul (1) menționat să nu fie mai mică decât media remunerației obișnuite încasată de aceștia în perioadele de muncă efectivă.

2)

Nu este necesară limitarea în timp a efectelor prezentei hotărâri și dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune ca instanțele naționale să protejeze, în temeiul dreptului național, încrederea legitimă a angajatorilor în menținerea jurisprudenței celor mai înalte instanțe naționale care a confirmat legalitatea dispozițiilor privind concediile plătite din Convenția colectivă din domeniul construcțiilor.

---

(1)  JO C 318, 25.9.2017.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Germania) – Bundesrepublik Deutschland/Touring Tours und Travel GmbH (C-412/17), Sociedad de Transportes SA (C-474/17)

(Cauzele conexate C-412/17 și C-474/17) (1)

([Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Regulamentul (CE) nr. 562/2006 - Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) - Articolele 20 și 21 - Eliminarea controalelor la frontierele interne ale spațiului Schengen - Verificări în interiorul teritoriului unui stat membru - Măsuri care au un efect echivalent cu cel al verificărilor la frontiere - Reglementare a unui stat membru care impune unui operator de transport cu autocarul care operează linii care trec frontiere interne ale spațiului Schengen să controleze pașapoartele și permisele de ședere ale pasagerilor - Sancțiune - Amenințare cu impunerea unei penalități cu titlu cominatoriu])

(2019/C 65/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Pârâtă și recurentă: Bundesrepublik Deutschland

Reclamantă și intimată: Touring Tours und Travel GmbH (C-412/17), Sociedad de Transportes SA (C-474/17)

Dispozitivul

Articolul 67 alineatul (2) TFUE, precum și articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013, trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații a unui stat membru precum cea în discuție în litigiile principale, care obligă orice întreprindere de transport cu autocarul care asigură un serviciu regulat transfrontalier în interiorul spațiului Schengen având ca destinație teritoriul acestui stat membru să controleze pașaportul și permisul de ședere ale pasagerilor înainte de trecerea unei frontiere interne, în scopul de a preveni transportul unor resortisanți ai unor țări terțe care nu sunt în posesia documentelor de călătorie către teritoriul național, și care permite, în scopul asigurării respectării acestei obligații de control, ca autoritățile de poliție să adopte o decizie de interdicție a unor astfel de transporturi, însoțită de o amenințare cu penalități cu titlu cominatoriu împotriva unor întreprinderi de transport cu privire la care s-a constatat că au transportat pe acest teritoriu resortisanți ai unor țări terțe care nu sunt în posesia documentelor de călătorie menționate.

---

(1)  JO C 330, 2.10.2017

JO C 382, 13.11.2017

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší správní soud – Republica Cehă) – AREX CZ a.s./Odvolací finanční ředitelství

(Cauza C-414/17) (1)

([Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctele (i) și (iii) - Articolul 3 alineatul (1) - Achiziții intracomunitare de bunuri supuse accizelor - Articolul 138 alineatul (1) și alineatul (2) litera (b) - Livrări intracomunitare - Operațiuni în lanț cu un transport unic - Atribuirea transportului - Transport în regim suspensiv de accize - Incidență asupra calificării unei achiziții intracomunitare])

(2019/C 65/13)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší správní soud

Părțile din procedura principală

Reclamantă: AREX CZ a.s.

Pârâtă: Odvolací finanční ředitelství

Dispozitivul

1)

Articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că se aplică achizițiilor intracomunitare de produse supuse accizelor, pentru care accizele sunt exigibile pe teritoriul statului membru de destinație, efectuate de o persoană impozabilă ale cărei alte achiziții nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată în temeiul articolului 3 alineatul (1) din această directivă.

2)

Articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că, atunci când există un lanț de operațiuni succesive care au ocazionat doar un singur transport intracomunitar de produse supuse accizelor în regim suspensiv de accize, achiziția efectuată de operatorul obligat la plata acestor accize în statul membru de destinație nu poate fi calificată drept achiziție intracomunitară supusă taxei pe valoarea adăugată în temeiul acestei dispoziții atunci când respectivul transport nu poate fi atribuit acestei achiziții.

3)

Articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că, atunci când există un lanț de achiziții succesive care privesc aceleași produse supuse accizelor și care a ocazionat doar un singur transport intracomunitar al acestor produse în regim suspensiv de accize, împrejurarea că aceste produse sunt transportate în regimul menționat nu constituie o împrejurare determinantă pentru a stabili cărei achiziții trebuie să îi fie atribuit transportul în vederea supunerii sale la plata taxei pe valoarea adăugată în temeiul acestei dispoziții.

---

(1)  JO C 300, 11.9.2017.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Szef Krajowej Administracji Skarbowej/Skarpa Travel sp. z o.o.

(Cauza C-422/17) (1)

([Trimitere preliminară - Armonizarea legislațiilor fiscale - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Faptul generator al taxei - Regimul special pentru agențiile de turism - Articolele 65 și 308 - Marjă realizată de o agenție de turism - Stabilirea marjei - Plăți în avans efectuate înainte de prestarea de servicii de turism de către agenția de turism - Costul efectiv suportat de agenția de turism])

(2019/C 65/14)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Recurent: Szef Krajowej Administracji Skarbowej

Intimată: Skarpa Travel sp. z o.o.

Dispozitivul

1)

Articolele 65 și 306-310 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care o agenție de turism căreia i se aplică regimul special prevăzut la aceste articole 306-310 încasează un avans din plata pentru serviciile turistice pe care aceasta le va presta clientului, taxa pe valoarea adăugată (TVA) este exigibilă, în conformitate cu articolul 65 menționat, din momentul încasării acestui avans, cu condiția ca în acel moment serviciile turistice care vor fi prestate să fie determinate cu precizie.

2)

Articolul 308 din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45, trebuie interpretat în sensul că marja agenției de turism – și, în consecință, baza sa de impozitare – este constituită prin diferența dintre valoarea totală, fără taxa pe valoarea adăugată (TVA), ce este achitată de client și costul efectiv suportat în amonte de agenția de turism pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii asigurate de alte persoane impozabile, în cazul în care operațiunile respective sunt direct în beneficiul clientului. Atunci când valoarea plății în avans corespunde prețului total al serviciului turistic sau unei părți semnificative a acestuia, iar agenția nu a suportat încă niciun cost efectiv sau a suportat doar o parte limitată a costului total individual al acestui serviciu ori atunci când costul efectiv individual al călătoriei, suportat de agenție, nu poate fi stabilit în momentul plății avansului, marja de profit poate fi stabilită pe baza unei estimări a costului efectiv pe care agenția va trebui să îl suporte în final. În vederea unei asemenea estimări, agenția trebuie să ia în considerare, dacă este cazul, costurile pe care le-a suportat deja în mod efectiv în momentul încasării avansului. În vederea calculării marjei, din prețul total al călătoriei se scade costul efectiv total estimat, iar baza de impozitare pentru TVA-ul care trebuie plătit cu ocazia încasării avansului este obținută prin înmulțirea sumei acestui avans cu procentul reprezentat de marja de profit previzibilă stabilită în acest mod în prețul total al călătoriei.

---

(1)  JO C 357, 23.10.2017.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 13 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Tübingen – Germania) – Südwestrundfunk/Tilo Rittinger, Patric Wolter, Harald Zastera, Dagmar Fahner, Layla Sofan, Marc Schulte

(Cauza C-492/17) (1)

([Trimitere preliminară - Ajutoare acordate de state - Articolul 107 alineatul (1) TFUE - Articolul 108 alineatul (3) TFUE - Organisme publice de radiodifuziune - Finanțare - Reglementare a unui stat membru care obligă toate persoanele majore care dețin o locuință pe teritoriul național să plătească o redevență organismelor publice de radiodifuziune])

(2019/C 65/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Tübingen

Părțile din procedura principală

Creditoare și apelantă/intimată în apelul incident: Südwestrundfunk

Debitori și intimați/apelanți în apelul incident: Tilo Rittinger, Patric Wolter, Harald Zastera, Dagmar Fahner, Layla Sofan, Marc Schulte

Dispozitivul

1)

Articolul 1 litera (c) din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [108 TFUE] trebuie interpretat în sensul că o modificare a regimului de finanțare a serviciilor publice de radiodifuziune ale unui stat membru care, precum cea în discuție în litigiul principal, constă în înlocuirea unei redevențe audiovizuale datorate pentru deținerea unui aparat de recepție audiovizuală cu o contribuție audiovizuală datorată în special ca urmare a ocupării unei locuințe sau a unei unități profesionale nu constituie o modificare a unui ajutor existent, în sensul acestei dispoziții, care trebuie notificată Comisiei Europene în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE.

2)

Articolele 107 și 108 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care conferă organismului public de radiodifuziune competențe derogatorii de la dreptul comun și care îi permit să întreprindă el însuși executarea silită a creanțelor neachitate cu titlu de contribuție audiovizuală.

---

(1)  JO C 402, 27.11.2017.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 11 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverfassungsgericht – Germania) – procedură inițiată de Heinrich Weiss și alții

(Cauza C-493/17) (1)

([Trimitere preliminară - Politică economică și monetară - Decizia (UE) 2015/774 a Băncii Centrale Europene - Validitate - Program de achiziționare de active din sectorul public de pe piețele secundare - Articolele 119 și 127 TFUE - Atribuțiile BCE și ale Sistemului European al Băncilor Centrale - Menținerea stabilității prețurilor - Proporționalitate - Articolul 123 TFUE - Interdicția de finanțare monetară a statelor membre din zona euro])

(2019/C 65/16)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverfassungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Heinrich Weiss, Jürgen Heraeus, Patrick Adenauer, Bernd Lucke, Hans-Olaf Henkel, Joachim Starbatty, Bernd Kölmel, Ulrike Trebesius, Peter Gauweiler, Johann Heinrich von Stein, Gunnar Heinsohn, Otto Michels, Reinhold von Eben-Worlée, Michael Göde, Dagmar Metzger, Karl-Heinz Hauptmann, Stefan Städter, Markus C. Kerber

cu participarea: Bundesregierung, Bundestag, Deutsche Bundesbank

Dispozitivul

1)

Examinarea primei-a celei de a patra întrebări nu a revelat niciun element de natură să afecteze validitatea Deciziei (UE) 2015/774 a Băncii Centrale Europene din 4 martie 2015 privind un program de achiziționare de active [din] sectorul public de pe piețele secundare, astfel cum a fost modificată prin Decizia (UE) 2017/100 a Băncii Centrale Europene din 11 ianuarie 2017.

2)	Cea de a cincea întrebare preliminară este inadmisibilă.

---

(1)  JO C 402, 27.11.2017

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour d'appel de Liège – Belgia) – executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui Marin-Simion Sut

(Cauza C-514/17) (1)

((Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie penală - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Mandat european de arestare - Articolul 4 punctul 6 - Motiv de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare - Infracțiune aflată la originea condamnării la o pedeapsă privativă de libertate în statul membru emitent care este sancționată numai cu pedeapsa amenzii în statul membru de execut))

(2019/C 65/17)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Liège

Partea din procedura principală

Marin-Simion Sut

Dispozitivul

Articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care, precum în cauza principală, persoana care face obiectul unui mandat european de arestare emis în vederea executării unei pedepse privative de libertate este rezident în statul membru de executare și prezintă cu acesta legături familiale, sociale și profesionale, autoritatea judiciară de executare poate, pentru considerații legate de reinserția socială a respectivei persoane, să refuze executarea acestui mandat, deși infracțiunea pe care se întemeiază mandatul menționat se sancționează, în conformitate cu dreptul statului membru de executare, numai cu pedeapsa amenzii, din moment ce, în conformitate cu același drept național, această împrejurare nu se opune ca pedeapsa privativă de libertate aplicată persoanei căutate să fie efectiv executată în acest stat membru, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

---

(1)  JO C 347, 16.10.2017.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 decembrie 2018 – Mykola Yanovych Azarov/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-530/17 P) (1)

((Recurs - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina - Înghețare a fondurilor și a resurselor economice - Listă a persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Includerea numelui recurentului - Decizie a unei autorități a unui stat terț - Obligația Consiliului să verifice că această decizie a fost luată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă))

(2019/C 65/18)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Mykola Yanovych Azarov (reprezentanți: A. Egger și G. Lansky, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix și F. Naert, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 7 iulie 2017, Azarov/Consiliul (T-215/15, EU:T:2017:479).

2)

Anulează Decizia (PESC) 2015/364 a Consiliului din 5 martie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/357 al Consiliului din 5 martie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, în măsura în care acestea îl privesc pe domnul Mykola Yanovych Azarov.

3)	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în procedura în primă instanță, cât și în procedura de recurs.

---

(1)  JO C 374, 6.11.2017.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Alpenchalets Resorts GmbH/Finanzamt München Abteilung Körperschaften

(Cauza C-552/17) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Armonizarea legislațiilor fiscale - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Regimul special pentru agențiile de turism - Furnizarea unei reședințe de vacanță închiriate de la alte persoane impozabile - Prestații suplimentare - Caracter principal sau accesoriu al unei prestații - Cote reduse ale taxei - Cazare pusă la dispoziție de o agenție de turism în nume propriu])

(2019/C 65/19)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Alpenchalets Resorts GmbH

Pârât: Finanzamt München Abteilung Körperschaften

Dispozitivul

1)

Articolele 306-310 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că simpla punere la dispoziție de către o agenție de turism a unei reședințe de vacanță închiriate de la alte persoane impozabile sau o astfel de punere la dispoziție a unei reședințe de vacanță însoțită de prestații suplimentare, independent de importanța acestor prestații suplimentare, constituie, fiecare, un serviciu unic care intră sub incidența regimului special pentru agențiile de turism.

2)

Articolul 98 alineatul (2) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că prestarea de servicii ale agențiilor de turism care constau în cazarea pentru vacanță, care intră sub incidența articolului 307 din această directivă, nu poate fi supusă unei cote reduse sau uneia dintre cotele reduse care figurează la această primă dispoziție.

---

(1)  JO C 437, 18.12.2017.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Högsta domstolen – Suedia) – Procedură penală privind pe Imran Syed

(Cauza C-572/17) (1)

([Trimitere preliminară - Drept de autor și drepturi conexe - Directiva 2001/29/CE - Articolul 4 alineatul (1) - Dreptul de distribuire - Contrafacere - Mărfuri care poartă un motiv protejat printr-un drept de autor destinate vânzării - Depozitare în scopuri comerciale - Depozit separat de locul de vânzare])

(2019/C 65/20)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta domstolen

Partea din procedura penală principală

Imran Syed

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că depozitarea de către un comerciant a unor mărfuri pe care este aplicat un motiv protejat printr-un drept de autor pe teritoriul statului membru de depozitare poate constitui o atingere adusă dreptului exclusiv de distribuire, astfel cum este definit de această dispoziție, atunci când acest comerciant oferă spre vânzare într-un magazin, fără autorizarea titularului dreptului de autor menționat, mărfuri identice cu cele pe care le depozitează, cu condiția ca mărfurile depozitate să fie efectiv destinate vânzării pe teritoriul statului membru în care acest motiv este protejat. Distanța dintre locul de depozitare și locul de vânzare nu poate fi, în sine, un element decisiv pentru a stabili dacă mărfurile depozitate sunt destinate vânzării pe teritoriul acestui stat membru.

---

(1)  JO C 412, 4.12.2017.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 19 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Commissione Tributaria Provinciale di Cagliari – Italia) – Francesca Cadeddu/Agenzia delle Entrate – Direzione provinciale di Cagliari, Regione autonoma della Sardegna, Regione autonoma della Sardegna – Agenzia regionale per il lavoro

(Cauza C-667/17) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 - Articolul 2 punctul 4 - Noțiunea „beneficiar” - Articolul 80 - Interdicția de a proceda la deducere sau la reținere din sumele plătite - Altfel de taxă specifică sau cu efect echivalent - Noțiune - Bursă de studii cofinanțată de Fondul Social European - Asimilare cu veniturile din activitatea salariată - Reținere cu titlu de impozit anticipat pe venit, majorată cu taxe regionale și locale suplimentare])

(2019/C 65/21)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione Tributaria Provinciale di Cagliari

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Francesca Cadeddu

Pârâte: Agenzia delle Entrate – Direzione provinciale di Cagliari, Regione autonoma della Sardegna, Regione autonoma della Sardegna – Agenzia regionale per il lavoro

Dispozitivul

Articolul 80 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 coroborat cu articolul 2 punctul 4 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări fiscale naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care supune impozitului pe venitul persoanelor fizice sumele care le sunt acordate ca burse de studii de organismul public responsabil de punerea în aplicare a proiectului selecționat de autoritatea de gestionare a programului operațional în cauză, în sensul articolului 2 punctul 3 din regulamentul menționat, și finanțat prin intermediul fondurilor structurale europene.

---

(1)  JO C 52, 12.2.2018.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 19 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Mureş – România) – Procedură penală privind pe Virgil Mailat, Delia Elena Mailat, Apcom Select SA

(Cauza C-17/18) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxă pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolele 19 şi 29, precum și articolul 135 alineatul (1) litera (l) - Transfer al tuturor activelor sau al unei părţi a acestora - Scutirea închirierii de bunuri imobile - Contract de închiriere având ca obiect un bun imobil afectat unei exploatări comerciale şi bunuri mobile necesare acestei exploatări - Prestaţii referitoare la bunul imobil care a determinat deducerea TVA-ului - Regularizare])

(2019/C 65/22)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Mureş

Părțile din procedura penală principală

Virgil Mailat, Delia Elena Mailat, Apcom Select SA.

Dispozitivul

1)

Noțiunea „transfer al tuturor activelor sau al unei părţi a acestora”, în sensul articolului 19 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, trebuie interpretată în sensul că nu acoperă operaţiunea prin care un bun imobil care servea unei exploatări comerciale este închiriat, împreună cu mijloacele fixe și cu obiectele de inventar necesare acestei exploatări, chiar dacă locatarul continuă activitatea locatorului sub aceeaşi denumire.

2)

Articolul 135 alineatul (1) litera (l) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că un contract de închiriere având ca obiect un bun imobil care servea unei exploatări comerciale, precum și toate mijloacele fixe și obiectele de inventar necesare acestei exploatări constituie o prestaţie unică în care închirierea bunului imobil este prestaţia principală.

---

(1)  JO C 123, 9.4.2018.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 19 decembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Austria

(Cauza C-51/18) (1)

([Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 2 alineatul (1) - Practică administrativă care constă în supunerea la plata TVA-ului a remunerației datorate în temeiul dreptului de suită autorului unei opere de artă originale])

(2019/C 65/23)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: N. Gossement și B.-R. Killmann, agenți)

Pârâtă: Republica Austria (reprezentant: G. Hesse, agent)

Dispozitivul

1)

Prevăzând faptul că remunerația datorată în temeiul dreptului de suită autorului unei opere de artă originale este supusă taxei pe valoarea adăugată, Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.

2)	Obligă Republica Austria la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 112, 26.3.2018.

Hotărârea Curții (Plenul) din 10 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Court of Session (Scotland), Edinburgh – Scoția) – Andy Wightman și alții/Secretary of State for Exiting the European Union

(Cauza C-621/18) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 50 TUE - Notificarea de către un stat membru a intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană - Consecințele notificării - Dreptul de revocare unilaterală a notificării - Condiții))

(2019/C 65/24)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Session (Scotland), Edinburgh

Părțile din procedura principală

Apelanți: Andy Wightman, Ross Greer, Alyn Smith, David Martin, Catherine Stihler, Jolyon Maugham, Joanna Cherry

Intimat: Secretary of State for Exiting the European Union

cu participarea: Chris Leslie, Tom Brake

Dispozitivul

Articolul 50 TUE trebuie interpretat în sensul că, atunci când un stat membru a notificat Consiliului European, în conformitate cu acest articol, intenția sa de a se retrage din Uniunea Europeană, articolul menționat permite acestui stat membru, câtă vreme un acord de retragere încheiat între respectivul stat membru și Uniunea Europeană nu a intrat în vigoare sau, în absența unui astfel de acord, câtă vreme termenul de doi ani prevăzut la alineatul (3) al aceluiași articol, eventual prorogat conform acestui alineat, nu a expirat, să revoce unilateral, în mod univoc și necondiționat, această notificare printr-un înscris adresat Consiliului European, după ce statul membru în cauză a luat decizia de revocare în conformitate cu normele sale constituționale. O asemenea revocare are ca obiect confirmarea apartenenței acestui stat membru la Uniunea Europeană în termeni neschimbați în ceea ce privește statutul său de stat membru, revocarea menționată punând capăt procedurii de retragere.

---

(1)  JO C 445, 10.12.2018.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi (România) la data de 5 iunie 2018 – Uniunea Naţională a Barourilor din România / Marcel – Vasile Holunga

(Cauza C-370/18)

(2019/C 65/25)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Tribunalul de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: Uniunea Naţională a Barourilor din România

Pârât: Marcel – Vasile Holunga

Prin Ordonanța din 13 decembrie 2018, Curtea (Camera opta) a declarat cererea de decizie preliminară vădit inadmisibilă.

Recurs introdus la 21 iunie 2018 de Senetic S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 24 aprilie 2018 în cauza T-207/17, Senetic/EUIPO

(Cauza C-408/18 P)

(2019/C 65/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Senetic S.A. (reprezentant: M. Krekora, adwokat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, HP Hewlett Packard Group LLC

Prin Ordonanța din 13 decembrie 2018, Curtea de Justiție (Camera a zecea) a declarat recursul inadmisibil.

Recurs introdus la 21 iunie 2018 de Senetic S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 24 aprilie 2018 în cauza T-208/17, Senetic/EUIPO

(Cauza C-409/18 P)

(2019/C 65/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Senetic S.A. (reprezentant: M. Krekora, adwokat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, HP Hewlett Packard Group LLC

Prin Ordonanța din 13 decembrie 2018, Curtea de Justiție (Camera a zecea) a declarat recursul inadmisibil.

Recurs introdus la 14 august 2018 de Emcur Gesundheitsmittel aus Bad Ems GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 14 iunie 2018 în cauza T-165/17, Emcur/EUIPO

(Cauza C-533/18 P)

(2019/C 65/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Emcur Gesundheitsmittel aus Bad Ems GmbH (reprezentant: K. Bröcker, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Prin Ordonanța din 8 ianuarie 2019, Curtea de Justiție (Camera a zecea) a declarat recursul inadmisibil.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy w Słupsku (Polonia) la 11 octombrie 2018 – Procedură penală privind pe JI

(Cauza C-634/18)

(2019/C 65/29)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy w Słupsku

Partea din procedura principală

JI

Întrebările preliminare

1)

Norma de drept al Uniunii cuprinsă la articolul 4 alineatul (2) litera (a) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri (1) trebuie interpretată în sensul că nu se opune ca noțiunea „cantitate considerabilă de droguri” să fie interpretată de la caz la caz în cadrul aprecierii individuale a instanței naționale și că această apreciere nu implică aplicarea vreunui criteriu obiectiv, în special că nu este necesar să se constate că autorul infracțiunii deține droguri în vederea săvârșirii unei activități în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din această decizie-cadru, și anume producerea, oferirea, comercializarea, distribuirea, vânzarea, livrarea în orice condiții?

2)

În măsura în care legea poloneză privind combaterea dependenței de droguri nu conține o formulare precisă în privința cantității considerabile de droguri, iar interpretarea acestei chestiuni este lăsată la aprecierea instanței care decide într-o anumită cauză în cadrul exercitării puterii sale discreționare, măsurile de protecție jurisdicțională pentru asigurarea eficacității și a efectivității normelor de drept al Uniunii cuprinse în Decizia-cadru 2004/757/JAI, în special la articolul 4 alineatul (2) litera (a) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (c) din această decizie, sunt suficiente să garanteze cetățenilor polonezi o protecție efectivă rezultată din normele de drept al Uniunii care stabilesc dispozițiile minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și pedepsele în materia traficului ilicit de droguri?

3)

Norma de drept național cuprinsă la articolul 62 alineatul 2 din Legea privind combaterea dependenței de droguri este compatibilă cu dreptul Uniunii, în special cu norma cuprinsă la articolul 4 alineatul (2) litera (a) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Decizia-cadru 2004/757/JAI și, în caz afirmativ, interpretarea dată de instanțele poloneze noțiunii de cantitate considerabilă de substanțe psihotrope și stupefiante nu se opune normelor de drept al Uniunii, potrivit cărora autorul infracțiunii de deținere a unor cantități mari de droguri în scopul săvârșirii infracțiunilor menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Decizia-cadru 2004/757/JAI face obiectul unei răspunderi penale mai severe?

4)

Articolul 62 alineatul 2 din Legea privind combaterea dependenței de droguri, care prevede o răspundere penală mai severă pentru infracțiunea de deținere a unei cantități considerabile de substanțe psihotrope și stupefiante, astfel cum este interpretată de instanțele poloneze, nu se opune principiului egalității și al interzicerii discriminării [articolul 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborate cu articolul 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană]?

---

(1)  JO 2004, L 335, p. 8, Ediție specială, 19/vol. 17, p. 66.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy w Chełmnie (Polonia) la 29 octombrie 2018 – Centraal Justitieel Incassobureau, Ministerie van Veiligheid en Justitie (CJIB)/ZP

(Cauza C-671/18)

(2019/C 65/30)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy w Chełmnie

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Centraal Justitieel Incassobureau, Ministerie van Veiligheid en Justitie (CJIB)

Pârât: ZP

Întrebările preliminare

1)

Articolul 7 alineatul (2) litera (i) punctul (iii) și articolul 20 alineatul (3) din Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare (1), astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 (2), denumită în continuare „decizia-cadru”, ar trebui să fie interpretat în sensul că permite instanței să refuze executarea deciziei unei autorități a statului emitent, alta decât o instanță judecătorească, în cazul în care se constată că această decizie a fost comunicată cu încălcarea dreptului la o apărare efectivă?

2)

În special, se poate motiva refuzul prin constatarea că, deși au fost respectate, în statul emitent, procedurile privind notificarea și termenele prevăzute pentru contestarea unei decizii, în sensul articolului 1 litera (a) punctele (i) și (iii) din Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului, partea domiciliată în statul de executare a deciziei nu a beneficiat, în stadiul procedurii precontencioase, de o posibilitate reală și efectivă de a-și proteja drepturile, având în vedere termenul insuficient pentru a răspunde adecvat la notificarea privind impunerea sancțiunii?

3)	Conform articolului 3 din Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului, protecția juridică acordată persoanelor cărora li se aplică o sancțiune financiară poate depinde de caracterul administrativ, contravențional sau penal al procedurii privind impunerea sancțiunii?

4)

Având în vedere obiectivele și principiile prevăzute în Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului, inclusiv articolul 3, sunt executorii deciziile adoptate de autoritățile extrajudiciare pe baza legislației statului emitent al deciziei, prin care responsabilitatea pentru încălcarea normelor codului rutier este atribuită persoanei pe numele căreia este înmatriculat vehiculul, așadar deciziile adoptate doar pe baza unor informații primite în cadrul schimbului transfrontalier de date privind înmatricularea vehiculelor, fără a se realiza o anchetă în acest caz, în special fără a identifica autorul real al infracțiunii în cauză?

---

(1)  JO L 76, p. 16, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 150.

(2)  Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 de modificare a Deciziilor-cadru 2002/584/JAI, 2005/214/JAI, 2006/783/JAI, 2008/909/JAI și 2008/947/JAI, de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor și de încurajare a aplicării principiului recunoașterii reciproce cu privire la deciziile pronunțate în absența persoanei în cauză de la proces (JO L 81, p. 24).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Bucureşti (România) la data de 6 noiembrie 2018 – TK / Asociaţia de Proprietari bloc M5A-ScaraA

(Cauza C-708/18)

(2019/C 65/31)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Tribunalul Bucureşti

Părţile din acţiunea principală

Reclamant: TK

Pârâtă: Asociaţia de Proprietari bloc M5A-ScaraA

Întrebările preliminare

1)

Articolele 8 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și articolul 7 litera (f) din Directiva (CE) nr. 46/95 (1) privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții naționale precum cea în discuție în litigiul principal, respectiv articolul 5 alineatul (2) din Legea nr. 677/2001 și articolul 6 din Decizia ANSPDCP (Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal) nr. 52/2012, care prevede posibilitatea supravegherii video pentru asigurarea pazei și protecției persoanelor, bunurilor și valorilor și pentru realizarea unor interese legitime, fără consimțământul persoanei vizate?

2)

Articolele 8 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că restrângerea drepturilor și libertăților prin supravegherea video respectă principiul proporționalității, cerința de „a fi necesare” și de a „răspunde obiectivelor de interes general sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți”, în condițiile în care operatorul are posibilitatea de a lua alte măsuri de protejare a interesului legitim vizat?

3)

Articolul 7 litera (f) din Directiva (CE) nr. 46/95 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie interpretat în sensul că „interesul legitim” al operatorului trebuie să fie dovedit, precum și să fie născut și actual prin raportare la momentul prelucrării?

4)

Articolul 6 alineatul (l) litera (e) din Directiva (CE) nr. 46/95 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie interpretat în sensul că o prelucrare (supraveghere video) este excesivă sau nu este adecvată, în condițiile în care operatorul are posibilitatea de a lua alte măsuri de protejare a interesului legitim vizat?

---

(1)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO 1995, L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Timişoara (România) la data de 14 noiembrie 2018 – CT / Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin – Serviciul Inspecţie Persoane Fizice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara – Serviciul Soluţionare Contestaţii 1

(Cauza C-716/18)

(2019/C 65/32)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Timişoara

Părţile din acţiunea principală

Reclamant: CT

Pârâte: Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin – Serviciul Inspecţie Persoane Fizice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara – Serviciul Soluţionare Contestaţii 1

Întrebările preliminare

1)

Dacă, în împrejurări precum cele din litigiu, în care o persoană fizică desfășoară activitate economică prin exercitarea mai multor profesii liberale, precum și prin închirierea unui bun imobil, obținând astfel venituri cu caracter de continuitate, dispozițiile articolului 288 alineatul (1) punctul 4 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 347 din 11 decembrie 2006 (1), impun identificarea unei activități profesionale determinate, ca activitate principală, pentru a se verifica dacă închirierea poate fi calificată ca operațiune accesorie la aceasta, iar în caz afirmativ, pe baza căror criterii ar putea fi identificată acea activitate principală, sau trebuie interpretate în sensul că toate activitățile profesionale prin care se realizează activitatea economică a acelei persoane fizice reprezintă „activitate principală”?

2)

În condițiile în care bunul imobil închiriat de o persoană fizică unui terț nu este destinat și utilizat pentru desfășurarea restului activității economice a acesteia, neputându-se deci stabili legătura dintre acesta și exercitarea diferitelor profesii ale acelei persoane, dispozițiile articolului 288 alineatul (1) punctul 4 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 347 din 11 decembrie 2006, permit calificarea operațiunii de închiriere ca „operațiune accesorie”, cu consecința excluderii acesteia din calculul cifrei de afaceri ce servește drept referință în scopul aplicării regimului special de scutire pentru întreprinderile mici?

3)

În ipoteza descrisă la cea de a doua întrebare, prezintă relevanță pentru calificarea ca „accesorie” a operațiunii de închiriere faptul că aceasta a fost realizată în beneficiul unui terț, persoană juridică în cadrul căreia persoana fizică are calitatea de asociat și administrator, care are sediul stabilit în acel imobil și care desfășoară activități profesionale de aceeași natură cu persoana fizică în discuție?

---

(1)  JO 2006 L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol.3, p. 7

Recurs introdus la 23 noiembrie 2018 de Bank for Development and Foreign Economic Affairs (Vnesheconombank) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 13 septembrie 2018 în cauza T-737/14, Vnesheconombank (VEB)/Consiliul

(Cauza C-731/18 P)

(2019/C 65/33)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Bank for Development and Foreign Economic Affairs (Vnesheconombank) (reprezentanți: J. Viñals Camallonga și J. Iriarte Ángel, avocați)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 13 septembrie 2018 în cauza T-737/14;

—

soluţionarea în mod definitiv a litigiului prin admiterea pretenţiilor recurentei formulate în primă instanţă, şi anume anularea articolului 1 din Decizia 2014/512/PESC (1) din 31 iulie 2014, a articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 833/2014 (2) din 31 iulie 2014, a noului articol 1 potrivit Deciziei 2014/659/PESC (3) din 8 septembrie 2014, şi a noului articol 5 potrivit Regulamentului (UE) nr. 960/2014 (4) din 8 septembrie 2014, în măsura în care o privesc pe VEB, şi eliminarea numelui său din anexele la dispoziţiile citate în cazul în care acesta este menţionat;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul celor două proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă patru motive:

1.	Eroare de drept, întemeiată pe faptul că Tribunalul a afirmat în mod greşit că Consiliul şi-a respectat obligaţia de motivare;

2.	Eroare de drept, întemeiată pe faptul că Tribunalul a afirmat în mod greşit că nu există o eroare vădită de apreciere a faptelor pe care se întemeiază dispoziţiile relevante din actele atacate. Constituie, de asemenea, un abuz de putere;

3.	Eroare de drept, întemeiată pe faptul că Tribunalul a afirmat în mod greşit că dreptul la protecţie jurisdicţională efectivă a fost respectat;

4.	Eroare de drept, întemeiată pe faptul că Tribunalul a afirmat în mod greşit că dreptul de proprietate al VEB a fost respectat. Constituie, de asemenea, o încălcare a principiului egalităţii.

---

(1)  Decizia 2014/512/PESC a Consiliului din 31 iulie 2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina (JO 2014, L 229, p. 13).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 833/2014 al Consiliului din 31 iulie 2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina (JO 2014, L 229, p. 1).

(3)  Decizia 2014/659/PESC a Consiliului din 8 septembrie 2014 de modificare a Deciziei 2014/512/PESC privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina (JO 2014, L 271, p. 54).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 960/2014 al Consiliului din 8 septembrie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 833/2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina (JO 2014, L 271, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Högsta domstolen (Suedia) la 30 noiembrie 2018 – Föreningen Svenska Tonsättares Internationella Musikbyrå u.p.a. (Stim), Svenska artisters och musikers intresseorganisation ek. för. (SAMI)/Fleetmanager Sweden AB, Nordisk Biluthyrning AB

(Cauza C-753/18)

(2019/C 65/34)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta domstolen

Părțile din procedura principală

Recurente: Föreningen Svenska Tonsättares Internationella Musikbyrå u.p.a. (Stim), Svenska artisters och musikers intresseorganisation ek. för. (SAMI)

Intimate: Fleetmanager Sweden AB, Nordisk Biluthyrning AB

Întrebările preliminare

1)

Închirierea de autovehicule care sunt echipate în mod standard cu aparate de radio înseamnă că locatorul autovehiculelor este un utilizator care realizează o comunicare publică în sensul prevederilor articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 (1) și în sensul prevederilor articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115 (2)?

2)	Care este relevanța, dacă există una, a volumului activității de închiriere de autovehicule și a duratei închirierii?

---

(1)  Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2001, L 167, p. 10, Ediție specială 17/vol. 1, p. 230).

(2)  Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale (JO 2006, L 376, p. 28, Ediție specială17/vol. 3, p. 14).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Judecătoria Rădăuţi (România) la data de 3 decembrie 2018 – OF / PG

(Cauza C-759/18)

(2019/C 65/35)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Judecătoria Rădăuţi

Părţile din acţiunea principală

Reclamant: OF

Pârât: PG

Întrebările preliminare

1)

Articolul 3 alineatul (l) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 (1) trebuie interpretat în sensul că neinvocarea de către pârâtă a excepţiei necompetenţei internaţionale a instanţelor române privind judecarea unei cauze având ca obiect „divorţ cu minor” este asimilată acordului tacit al acesteia privind soluţionarea cauzei de către instanţa sesizată de reclamant, în ipoteza în care părţile au reședinţa obișnuită într-un alt stat membru [al Uniunii Europene] (în speţă Italia), iar cererea de divorţ a fost introdusă la instanţa din statul a cărui cetăţenie o au părţile?

2)

Articol[ul] 3 alineatul (1) și [articolul] [17] din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 trebuie interpretate în sensul că instanţa trebuie/poate invoca din oficiu excepţia necompetenţei internaţionale a instanţelor române privind judecarea unei cauze având ca obiect „divorţ cu minor”, în lipsa acordului părţilor cu reședinţa într-un alt stat membru [al Uniunii Europene] (în speţă Italia) privind alegerea instanţei competente (cu consecinţa respingerii cererii ca nefiind de competenţa instanţelor române), cu prioritate faţă de dispoziţiile articolului 915 alineatul (2) din Codul de procedură civilă, în baza cărora se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Rădăuţi (cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București și a soluţionării cauzei pe fond), mai ales că aceste articole sunt mai puţin favorabile decât cel din legislaţia naţională [articolul 915 alineatul (2) din Codul de procedură civilă]?

3)

Expresia cuprinsă în articolul 12 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, respectiv „competenţa instanţelor a fost acceptată […] în orice alt mod neechivoc de către soţi și de către titularii răspunderii părintești, la data sesizării instanţei judecătorești”, trebuie interpretată în sensul că, în ipoteza alegerii de către părţile cu reședinţa obișnuită într-un stat membru [al Uniunii Europene] (în speţă Italia) a instanţei competente să soluţioneze o cerere de divorţ din statul a cărui cetăţenie o au (Judecătoria Rădăuţi din România), aceasta devine automat competentă să soluţioneze și capetele de cerere având ca obiect „exercitarea autorităţii părintești, locuinţa minorului și stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creștere și educare a copilului”?

4)

Noţiunea „răspundere părintească” din cuprinsul articolului 2 punctul 7 și al articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 trebuie interpretată în sensul că aceasta cuprinde și noţiunile „autoritate părintească”, prevăzută de articolul 483 din Codul civil, „locuinţa copilului”, reglementată de articolul 400 din Codul civil, și „contribuţia părinţilor la cheltuielile de creștere și educare a copilului”, reglementată de dispoziţiile articolului 402 din Codul civil?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO 2003 L 338, p.1, Ediţie specială, 19/vol. 6, p. 183)

Recurs introdus la 17 decembrie 2018 de Jean-François Jalkh împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 17 octombrie 2018 în cauza T-26/17, Jalkh/Parlamentul

(Cauza C-792/18 P)

(2019/C 65/36)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Jean-François Jalkh (reprezentant: F. Wagner, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

Concluziile

—	Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a șaptea) din 17 octombrie 2018 (T-26/17); prin urmare:

—	anularea deciziei Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 de adoptare a Raportului nr.oA8-0319/2016 privind cererea de ridicare a imunității și a privilegiilor lui Jean-François JALKH, membru al Parlamentului European;

—	pronunțarea corespunzător dispozițiilor legale cu privire la cuantumul care trebuie acordat recurentului cu titlu de cheltuieli de procedură;

—	obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele de recurs se întemeiază pe încălcarea dreptului Uniunii, pe o eroare de drept și pe o eroare de calificare a naturii juridice a faptelor, precum și pe o eroare vădită de apreciere.

1.   Cu privire la observațiile introductive din hotărâre

Contrar afirmației Tribunalului care figurează la punctul 21 din hotărârea atacată, lipsa ridicării imunității parlamentare nu privează o parte de posibilitatea de a urmări în Franța repararea prejudiciului exclusiv pe plan civil, în temeiul culpei (articolul 1240 din Codul Civil) împotriva unui deputat.

2.   Cu privire la primul motiv analizat de Tribunal

Analiza Tribunalului se bazează pe o confuzie între două dispoziții. Punctul H face parte din raționamentul întemeiat pe articolul 8 din Protocolul nr. 7 privind exprimarea opiniilor, în timp ce Tribunalul își dezvoltă raționamentul cu privire la același subiect la punctele 44-46, în temeiul articolului 9 din Protocolul nr. 7 privind imunitatea, care face trimitere la dispozițiile naționale relevante.

3.   Cu privire la al doilea și la al treilea motiv examinate de Tribunal

O eroare vădită de apreciere constituie cauza pentru care Tribunalul nu conferă valoare juridică Documentului de lucru al Direcției Generale Cercetare a Parlamentului European privind „Imunitatea parlamentară în statele membre ale Comunității Europene și în Parlamentul European, seria Probleme juridice” și nu ține seama de principiile care sunt amintite în acesta, ceea ce îl conduce la o apreciere eronată a articolului 9 din Protocolul nr. 7 în raport cu faptele din speță.

4.   Cu privire la al patrulea motiv examinat de Tribunal

—

Cu privire la jurisprudența existentă Contrar celor declarate de Tribunal, exista o jurisprudență consacrată a Parlamentului „care consta în respingerea cererilor de ridicare a imunității parlamentare întemeiate pe fapte care au legătură cu activitatea politică a deputaților”, care ar fi trebuit să îl conducă la o concluzie diferită cu privire la imunitatea parlamentară.

—

Cu privire la fumus persecutionis Un există niciun control din partea autorităților judiciare în ceea ce privește caracterul partizan sau un al unei asociații, ceea ce Tribunalul ar fi trebuit să ia în considerare prin simpla lectură a Legii din 29 iulie 1881. Tribunalul putea să verifice, prin examinarea comunicatului din partea Bureau National de Vigilance contre l’Antisémitisme (Biroul Național de Vigilență împotriva Antisemitismului) caracterul partizan al acestei asociații care solicită dizolvarea Front National și care, așadar, este efectiv un adversar politic al lui Jean-François Jalkh. Este vorba despre un caz identificat de fumus persecutionis.

Recurs introdus la 17 decembrie 2018 de Jean-François Jalkh împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 17 octombrie 2018 în cauza T-27/17, Jalkh/Parlamentul

(Cauza C-793/18 P)

(2019/C 65/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Jean-François Jalkh (reprezentant: F. Wagner, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

Concluziile

—	Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a șaptea) din 17 octombrie 2018 (T-27/17); prin urmare:

—	anularea deciziei Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 de adoptare a Raportului nr.oA8-0319/2016 privind cererea de ridicare a imunității și a privilegiilor lui Jean-François JALKH, membru al Parlamentului European;

—	pronunțarea corespunzător dispozițiilor legale cu privire la cuantumul care trebuie acordat recurentului cu titlu de cheltuieli de procedură;

—	obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele de recurs se întemeiază pe încălcarea dreptului Uniunii, pe o eroare de drept și pe o eroare de calificare a naturii juridice a faptelor, precum și pe o eroare vădită de apreciere.

1.   Cu privire la observațiile introductive din hotărâre

Contrar afirmației Tribunalului care figurează la punctul 21 din hotărârea atacată, lipsa ridicării imunității parlamentare nu privează o parte de posibilitatea de a urmări în Franța repararea prejudiciului exclusiv pe plan civil, în temeiul culpei (articolul 1240 din Codul Civil) împotriva unui deputat.

2.   Cu privire la primul motiv analizat de Tribunal

Analiza Tribunalului se bazează pe o confuzie între două dispoziții. Punctul H face parte din raționamentul întemeiat pe articolul 8 din Protocolul nr. 7 privind exprimarea opiniilor, în timp ce Tribunalul își dezvoltă raționamentul cu privire la același subiect la punctele 44-46, în temeiul articolului 9 din Protocolul nr. 7 privind imunitatea, care face trimitere la dispozițiile naționale relevante.

3.   Cu privire la al doilea și la al treilea motiv examinate de Tribunal

O eroare vădită de apreciere constituie cauza pentru care Tribunalul nu conferă valoare juridică Documentului de lucru al Direcției Generale Cercetare a Parlamentului European privind „Imunitatea parlamentară în statele membre ale Comunității Europene și în Parlamentul European, seria Probleme juridice” și nu ține seama de principiile care sunt amintite în acesta, ceea ce îl conduce la o apreciere eronată a articolului 9 din Protocolul nr. 7 în raport cu faptele din speță.

4.   Cu privire la al patrulea motiv examinat de Tribunal

—

Cu privire la jurisprudența existentă Contrar celor declarate de Tribunal, exista o jurisprudență consacrată a Parlamentului „care consta în respingerea cererilor de ridicare a imunității parlamentare întemeiate pe fapte care au legătură cu activitatea politică a deputaților”, care ar fi trebuit să îl conducă la o concluzie diferită cu privire la imunitatea parlamentară.

—

Cu privire la fumus persecutionis Un există niciun control din partea autorităților judiciare în ceea ce privește caracterul partizan sau un al unei asociații, ceea ce Tribunalul ar fi trebuit să ia în considerare prin simpla lectură a Legii din 29 iulie 1881. Tribunalul putea să verifice, prin examinarea comunicatului din partea Bureau National de Vigilance contre l’Antisémitisme (Biroul Național de Vigilență împotriva Antisemitismului) caracterul partizan al acestei asociații care solicită dizolvarea Front National și care, așadar, este efectiv un adversar politic al lui Jean-François Jalkh. Este vorba despre un caz identificat de fumus persecutionis.

Recurs introdus la 21 decembrie 2018 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 24 octombrie 2018 în cauza T-29/17, RQ/Comisia

(Cauza C-831/18 P)

(2019/C 65/38)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-P. Keppenne, J. Baquero Cruz, agenți)

Cealaltă parte din procedură: RQ

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a șaptea extinsă) din 24 octombrie 2018 în cauza T-29/17, în măsura în care anulează decizia C(2016)1449 final a Comisiei din 2 martie 2016 privind o cerere de ridicare a imunității de jurisdicție a RQ;

—	Respingerea acțiunii în anulare a intimatei, introdusă la Tribunalul Uniunii Europene și pronunțarea definitivă cu privire la aspectele care fac obiectul prezentei acțiuni sau, dacă acțiunea nu este în stare de judecată în fața Curții, trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului;

—	Obligarea reclamantului în primă instanță să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie atât în primă instanță, cât și cu ocazia prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Comisia invocă trei motive de drept:

1.

În primul rând, contrar Tribunalului, Comisia consideră că decizia de ridicare a imunității nu constituie un act care îl lezează pe reclamant și, prin urmare, nu poate face obiectul unei acțiuni în anulare. Prin urmare, hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept în măsura în care consideră cererea introductivă admisibilă.

2.

În al doilea rând, Comisia consideră că hotărârea atacată cu recurs interpretează incorect dreptul de a fi ascultat, consacrat la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care aceasta se întemeiază pe o interpretare și pe o aplicare eronată a articolului 4 alineatul (3) TUE (principiul cooperării loiale) și a principiului general al încrederii reciproce între organele Uniunii și autoritățile statelor membre.

3.	În al treilea rând, Comisia consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept cu ocazia calificării conduitei Comisiei în speță considerând că aceasta nu a fost suficientă pentru a se respecta dreptul de a fi ascultat al reclamantului.

Hotărârea Tribunalului din 6 decembrie 2018 – Coveris Rigid France/Comisia

(Cauza T-531/15) (1)

([„Concurenţă - Înţelegeri - Piaţa ambalajelor alimentare pentru vânzarea cu amănuntul - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE - Principiul răspunderii personale - Lipsa continuităţii economice - Egalitate de tratament”])

(2019/C 65/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Coveris Rigid France, fostă Coveris Rigid (Auneau) France (Auneau, Franța) (reprezentanți: H. Meyer-Lindemann, C. Graf York von Wartenburg și L. Stammwitz, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Biolan, F. Jimeno Fernández și L. Wildpanner, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, a Deciziei C(2015) 4336 final a Comisiei din 24 iunie 2015 privind o procedură inițiată în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul AT.39563 – Ambalaje alimentare pentru vânzarea cu amănuntul)

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă Coveris Rigid France la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 406, 7.12.2015.

Hotărârea Tribunalului din 6 decembrie 2018 – Tomasz KawałkoTrofeum/EUIPO – Ferrero (KINDERPRAMS)

(Cauza T-115/18) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale KINDERPRAMS - Mărcile naționale figurative anterioare Kinder - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Identitatea sau similitudinea produselor și serviciilor - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”])

(2019/C 65/40)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Tomasz KawałkoTrofeum (Gdynia, Polonia) (reprezentant: P. Moksa, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: S. Bonne și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Ferrero SpA (Alba, Italia) (reprezentanţi: F. Jacobacci și L. Ghedina, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 14 decembrie 2017 (cauza R 1112/2017-4) privind o procedură de opoziție între Ferrero și Tomasz KawałkoTrofeum

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Tomasz KawałkoTROFEUM la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 161, 7.5.2018.

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2018 – GM și alții/Comisia

(Cauza T-539/16) (1)

((„Funcţie publică - Funcţionari - Reforma statutului - Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1023/2013 - Post tip - Norme tranzitorii referitoare la încadrarea în posturile tip - Articolul 31 din anexa XIII la statut - Asistenţi în tranziţie - Promovare, în temeiul articolului 45 din statut, permisă doar pe parcursul unei cariere care corespunde postului tip ocupat - Excluderea funcţionarilor AST 9 de la procedura de promovare - Lipsa unui act cauzator de prejudicii - Act de confirmare - Litispendenţă - Inadmisibilitate vădită - Articolul 129 din Regulamentul de procedură - Excepţie de inadmisibilitate - Articolul 130 din Regulamentul de procedură”))

(2019/C 65/41)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant(ți)(e): GM, GN, GO şi GP (reprezentanți: T. Bontinck și A. Guillerme, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial J. Currall și G. Gattinara, ulterior C. Berardis-Kayser și G. Gattinara și la final G. Berscheid și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect anularea deciziilor Comisiei prin care autoritatea împuternicită să facă numiri a acestei instituţii a încadrat reclamanţii pe postul tip „asistent în tranziţie”, cu consecinţa pierderii, de la data de 1 ianuarie 2014, a vocaţiei lor la promovare într-un grad superior

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea ca fiind vădit inadmisibilă.

2)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată şi este obligată la plata unei jumătăţi din cheltuielile efectuate de GM, de GN, de GO şi de GP.

3)	GM, GN, GO şi GP suportă jumătate din propriile lor cheltuieli.

4)	Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor lor de intervenţie.

---

(1)  JO C 96, 23.3.2015 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-16/15 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

Ordonanța Tribunalului din 11 decembrie 2018 – QC/Consiliul European

(Cauza T-834/16) (1)

((„Acțiune în anulare - Declarația UE-Turcia din 18 martie 2016 - Comunicat de presă - Noțiunea «acord internațional» - Identificarea autorului actului - Sfera de aplicare a actului - Sesiune a Consiliului European - Reuniune a șefilor de stat sau de guvern din statele membre ale Uniunii Europene în incinta Consiliului Uniunii Europene - Calitatea de reprezentanți ai statelor membre ale Uniunii cu ocazia unei întâlniri cu reprezentantul unui stat terț - Articolul 263 primul paragraf TFUE - Necompetență”))

(2019/C 65/42)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: QC (reprezentant: C. Ladis, avocat)

Pârât: Consiliul European (reprezentanți: S. Boelaert, M.-M. Joséphidès și J.-P. Hix, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea unui acord care se pretinde că ar fi fost încheiat între Consiliul European și Republica Turcia la 18 martie 2016, intitulat „Declarația UE-Turcia, 18 martie 2016” și, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 265 TFUE având ca obiect constatarea faptului că Consiliul European s-a abținut în mod nelegal de la a lua măsuri

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	QC și Consiliul European suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 38, 6.2.2017.

Ordonanța Tribunalului din 13 decembrie 2018 – Scandlines Danmark și Scandlines Deutschland/Comisia

(Cauza T-890/16) (1)

((„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Finanțare publică a legăturii fixe de transport feroviar-rutier peste strâmtoarea Fehmarn - Ajutoare individuale - Act care nu este supus căilor de atac - Act pur confirmativ - Act pregătitor - Inadmisibilitate”))

(2019/C 65/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Scandlines Danmark ApS (Copenhaga, Danemarca) și Scandlines Deutschland GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentant: L. Sandberg-Mørch, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Armati și S. Noë, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Danemarcei (reprezentanţi: inițial C. Thorning, ulterior J. Nymann-Lindegren, agenți, asistați de R. Holdgaard, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea scrisorii Comisiei din 30 septembrie 2016 privind ajutorul de stat pus în aplicare de Danemarca pentru finanțarea legăturii fixe de transport feroviar-rutier peste strâmtoarea Fehmarn

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Scandlines Danmark ApS și Scandlines Deutschland GmbH suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Regatul Danemarcei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 63, 27.2.2017.

Ordonanța Tribunalului din 13 decembrie 2018 – Scandlines Danmark și Scandlines Deutschland/Comisia

(Cauza T-891/16) (1)

((„Acțiune în constatarea abținerii de a acționa - Ajutoare de stat - Finanțare publică a legăturii fixe de transport feroviar-rutier peste strâmtoarea Fehmarn - Ajutoare individuale - Luare de poziție a Comisiei - Inadmisibilitate”))

(2019/C 65/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Scandlines Danmark ApS (Copenhaga, Danemarca) și Scandlines Deutschland GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentant: L. Sandberg-Mørch, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Armati și S. Noë, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Danemarcei (reprezentanţi: inițial C. Thorning, ulterior J. Nymann-Lindegren, agenți, asistați de R. Holdgaard, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 265 TFUE și prin care se urmărește să se constate abținerea nelegală a Comisiei de a lua poziție cu privire la măsurile de ajutor privind finanțarea planificării, a construcției și a exploatării legăturii fixe de transport feroviar-rutier peste strâmtoarea Fehmarn

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Scandlines Danmark ApS și Scandlines Deutschland GmbH suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3)	Regatul Danemarcei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 63, 27.2.2017.

Ordonanța Tribunalului din 13 decembrie 2018 – Bowles/BCE

(Cauza T-447/17) (1)

((„Funcție publică - Personalul BCE - Decizie de numire privind postul de consilier al președintelui și coordonator al Consiliului pe lângă Comitetul executiv - Lipsa unui act care lezează - Lipsa interesului de a exercita acțiunea - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată”))

(2019/C 65/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Carlos Bowles (Frankfurt-am-Main, Germania) (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: B. Ehlers și F. Malfrère, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 50a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene având ca obiect, pe de o parte, anularea, în primul rând, a deciziei directorului BCE din 31 ianuarie 2017 de a-l numi pe M. S. pe postul de consilier al președintelui și coordonator al Consiliului pe lângă Comitetul executiv, în al doilea rând, a deciziei de a nu îl fi numit pe reclamant pe acest post și, în al treilea rând, a deciziei de a nu îi fi permis reclamantului să candideze pentru acest post și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pretins suferit de reclamant

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată.

2)	Îl obligă pe domnul Carlos Bowles la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 347, 16.10.2017.

Ordonanța Tribunalului din 11 decembrie 2018 – CheapFlights International/EUIPO – Momondo Group (Cheapflights)

(Cauza T-565/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Cheapflights - Trimiterea cererii de înregistrare a mărcii la examinator spre rejudecare pentru examinarea motivelor absolute de refuz - Contestare de către titularul mărcii anterioare - Motivele deciziei atacate care cuprind o apreciere referitoare la validitatea mărcii anterioare - Contestare de către titularul mărcii anterioare - Inadmisibilitate parțială - Concluzii incidente prezentate în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 216/96 - Retragerea căii de atac aflate pe rolul camerei de recurs - Nepronunțare parțială asupra fondului”])

(2019/C 65/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: CheapFlights International Ltd (Speenoge, Irlanda) (reprezentanți: A. von Mühlendahl și H. Hartwig, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în faţa Tribunalului: Momondo Group Ltd (Londra, Regatul Unit)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Marii Camere de recurs a EUIPO din 1 iunie 2017 (R 1893/2011-G) privind o procedură de opoziție între CheapFlights International și Momondo Group

Dispozitivul

1)

Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei, în măsura în care acțiunea este îndreptată împotriva închiderii procedurii privind calea de atac, dispusă prin decizia din 1 iunie 2017 a Marii Camere de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (cauza R 1893/2011-G), în ceea ce privește produse și servicii care fac parte din clasele 9, 16, 35 și 42, în privința cărora divizia de opoziție a respins opoziția formulată de CheapFlights International Ltd.

2)	Respinge în rest acțiunea ca inadmisibilă.

3)	CheapFlights International suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de EUIPO.

4)	EUIPO suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 347, 16.10.2017.

Ordonanța Tribunalului din 13 decembrie 2018 – Euracoal și alții/Comisia

(Cauza T-739/17) (1)

([„Acțiune în anulare - Mediu - Directiva 2010/75/UE - Concluzii privind cele mai bune tehnici disponibile - Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1442 - Lipsa afectării directe - Inadmisibilitate”])

(2019/C 65/47)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Association européenne du charbon et du lignite (Euracoal) (Woluwe-Saint-Pierre, Belgia), Deutscher Braunkohlen-Industrie-Verein eV (Köln, Germania), Lausitz Energie Kraftwerke AG (Cottbus, Germania), Mitteldeutsche Braunkohlengesellschaft mbH (Zeitz, Germania), eins energie in sachsen GmbH & Co. KG (Chemnitz, Germania) (reprezentanți: W. Spieth și N. Hellermann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Becker și K. Petersen, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2017/1442 a Comisiei din 31 iulie 2017 de stabilire a concluziilor privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) pentru instalațiile de ardere de dimensiuni mari, în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (JO 2017, L 212, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind inadmisibilă.

2)

Nu este necesară pronunțarea cu privire la cererile de intervenție formulate de Polska Grupa Energetyczna S.A. (PGE), de Republica Franceză, de Elektrárny Opatovice, a.s., și Saale Energie GmbH, de Sev.en EC, a.s., de Freistaat Sachsen, de Elektrárna Počerady, a.s., de European Environmental Bureau (EEB) și de Client Earth.

3)

Association européenne du charbon et du lignite (Euracoal), Deutscher Braunkohlen-Industrie – Verein eV, Lausitz Energie Kraftwerke AG, Mitteldeutsche Braunkohlengesellschaft mbH și eins energie in sachsen GmbH & Co. KG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană, cu excepția celor aferente cererilor de intervenție.

4)

Euracoal, Deutscher Braunkohlen-Industrie – Verein, Lausitz Energie Kraftwerke, Mitteldeutsche Braunkohlengesellschaft, eins energie in sachsen, Comisia, PGE, Republica Franceză, Elektrárny Opatovice și Saale Energie, Sev.en EC, Freistaat Sachsen, Elektrárna Počerady, EEB și Client Earth suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de intervenție.

---

(1)  JO C 5, 8.1.2018.

Ordonanța Tribunalului din 11 decembrie 2018 – Hamburg Beer Company/EUIPO (Hamburg BEER COMPANY)

(Cauza T-5/18) (1)

((„Marca Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Hamburg BEER COMPANY - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Acțiune în mod vădit nefondată”))

(2019/C 65/48)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Hamburg Beer Company GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și M. Alber, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 6 septembrie 2017 (cauza R 436/2017-5), privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Hamburg BEER COMPANY ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit nefondată.

2)	Obligă Hamburg Beer Company GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 72, 26.2.2018.

Ordonanța Tribunalului din 11 decembrie 2018 – Hamburg Beer Company/EUIPO (Hamburg Beer Company)

(Cauza T-6/18) (1)

((„Marca Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Hamburg Beer Company - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Acțiune în mod vădit nefondată”))

(2019/C 65/49)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Hamburg Beer Company GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și M. Alber, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 29 septembrie 2017 (cauza R 437/2017-5), privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Hamburg Beer Company ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit nefondată.

2)	Obligă Hamburg Beer Company GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 72, 26.2.2018.

Ordonanța Tribunalului din 13 decembrie 2018 – Sonova Holding/EUIPO (HEAR THE WORLD)

(Cauza T-70/18) (1)

((„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale HEAR THE WORLD - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”))

(2019/C 65/50)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Sonova Holding AG (Stäfa, Elveția) (reprezentanți: R. Pansch și A. Sabellek, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Eberl, D. Hanf și D. Walicka, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 21 noiembrie 2017 (cauza R 1645/2017-5), privind o cerere de înregistrare a semnului verbal HEAR THE WORLD ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Sonova Holding AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 112, 26.3.2018.

Acțiune introdusă la 26 noiembrie 2018 – Durand și alții/Parlamentul

(Cauza T-702/18)

(2019/C 65/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Pascal Durand (Paris, Franța) și alți șapte reclamanți (reprezentanți: O. Brouwer și E. Raedts, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

să declare că Parlamentul nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 226 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolului 198 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, prin faptul că Conferința președinților nu a adresat plenului Parlamentului European o propunere de constituire a unei comisii de anchetă;

—

cu titlu subsidiar, în cazul în care Tribunalul ar considera că scrisoarea din 21 septembrie 2018 a președintelui Parlamentului conține o luare de poziție neechivocă și definitivă care pune capăt abținerii de a acționa, să anuleze decizia cuprinsă în scrisoarea din 21 septembrie 2018 privind refuzul adresării plenului Parlamentului European a unei propuneri de constituire a unei comisii de anchetă;

—	să oblige Parlamentul la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de eventualii intervenienți.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă faptul că, în aplicarea articolului 198 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European și al articolului 226 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Conferința președinților era obligată să formuleze și să adreseze plenului Parlamentului European o propunere de constituire a unei comisii de anchetă privind bunăstarea animalelor în timpul transportului, astfel cum i-au solicitat cei trei 223 de membri al Parlamentului European. O decizie prin care se refuză să se procedeze astfel ar încălca aceste articole.

Acțiune introdusă la 10 decembrie 2018 – AMVAC Netherlands/EFSA

(Cauza T-720/18)

(2019/C 65/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: AMVAC Netherlands BV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: C. Mereu, M. Grunchard și S. Englebert, avocați)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei EFSA din 1 octombrie 2018, notificată reclamantei la 2 octombrie 2018, privind evaluarea cererii de aplicare a regimului de confidențialitate formulate în ceea ce privește cererea de reînnoire a aprobării Ethoprophos ca substanță activă;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe depășirea competențelor — Reclamanta susține că documentele care urmează să fie publicate ca rezultat al deciziei atacate trebuie să fie publicate numai într-o formă epurată, întrucât pârâta a desfășurat o activitate (propunerea clasificării unei substanțe) care este în mod expres în afara competențelor sale.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea unor principii fundamentale ale dreptului Uniunii — Reclamanta susține că decizia atacată este rezultatul unei proceduri în care nu s-a respectat dreptul său la apărare.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 63 din Regulamentul nr. 1107/2009 (1) — Reclamanta susține că o parte dintre documentele care urmează să fie publicate ca rezultat al deciziei atacate conțin informații care sunt rezultatul unei evaluări eronate și parțiale, iar publicarea acestora ar submina interesele comerciale ale reclamantei.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1)

Acțiune introdusă la 7 decembrie 2018 – Intercontinental Exchange Holdings/EUIPO (BRENT)

(Cauza T-725/18)

(2019/C 65/53)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Intercontinental Exchange Holdings, Inc. (Atlanta, Georgia, Statele Unite) (reprezentanți: R. Hoy, Solicitor și J. Bowhill, QC)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale „BRENT” – cererea de înregistrare nr. 16 710 014

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 24 septembrie 2018 în cauza R 624/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 7 decembrie 2018 – Melin/Parlamentul

(Cauza T-726/18)

(2019/C 65/54)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Joëlle Melin (Aubagne, Franța) (reprezentant: F. Wagner, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea ca admisibilă a excepției de nelegalitate și declararea articolelor 33 și 68 din NASD [Normele de aplicare a Statutului deputaţilor] ca nelegale, prin urmare;

—	constatarea lipsei temeiului legal al deciziei Secretarului General din 4 octombrie 2018;

în principal:

—

anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului European din 4 octombrie 2018, notificată prin scrisoarea nr. D316037 din 10 octombrie 2018, adoptată în aplicarea articolului 68 din Decizia 2009/C 159/01 a Biroului Parlamentului European din 19 mai şi din 9 iulie 2008„privind Normele de aplicare a Statutului deputaţilor din Parlamentul European”, cu modificările ulterioare, prin care s-a constatat o creanţă faţă de reclamantă în sumă de 130 339,35 euro cu titlu de sume plătite în mod nejustificat în cadrul asistenței parlamentare și prin care se motivează recuperarea acesteia;

—

anularea notei de debit nr. 2018-1597 prin care se informează reclamanta cu privire la faptul că, prin decizia Secretarului General din 4 octombrie 2018, s-a constatat în privința sa o creanță [și se dispune] „recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat cu titlu de asistență parlamentară [în aplicarea] articolului 68 din NASD și a articolelor 78 şi 79 din Regulamentul Financiar”;

—	obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o excepţie de nelegalitate pentru încălcarea principiilor securităţii juridice şi încrederii legitime prin articolele 33 şi 68 din Normele de aplicare a Statutului deputaţilor adoptate prin decizia din 19 mai şi din 9 iulie 2008 a Biroului Parlamentului European, printre altele ca urmare a lipsei de claritate şi de precizie a acestora.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea unor norme de procedură, în măsura în care decizia atacată nu ar permite o cunoaştere precisă a motivelor de refuz al admisibilităţii unor documente furnizate ca dovezi ale activităţii efectuate. Prin urmare, decizia nu ar fi motivată, cu încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care consacră dreptul la bună administrare.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea drepturilor reclamantei, în măsura în care aceasta din urmă nu a fost ascultată oral de Secretarul General, ci numai pe calea unei proceduri scrise.

Acțiune introdusă la 14 decembrie 2018 – Runnebaum Invest/EUIPO – Berg Toys (Bergsteiger)

(Cauza T-736/18)

(2019/C 65/55)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Runnebaum Invest GmbH (Diepholz, Germania) (reprezentant: W. Prinz, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Berg Toys Beheer BV (Ede, Țările de Jos)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene verbale „Bergsteiger” – cererea de înregistrare nr. 15 145 791

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 22 octombrie 2018 în cauza R 572/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 47 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 11 decembrie 2018 – Dragnea/Comisia

(Cauza T-738/18)

(2019/C 65/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Liviu Dragnea (București, România) (reprezentanți: B. O’Connor, solicitor, și S. Gubel, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei OCM(2018)20575 a Comisiei, comunicată reprezentantului legal al reclamantului prin scrisoarea din data de 1 octombrie 2018;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 9 alineatele (1), (2) și (4) din Regulamentul OLAF (1), precum și a dreptului la apărare al reclamantului în cadrul investigațiilor, inclusiv dreptul de a fi ascultat și respectarea prezumției de nevinovăție.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări în ceea ce privește investigațiile, precum și pe refuzul de a deschide o investigație referitoare la desfășurarea investigației OLAF.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului de acces la documentele privind investigația OLAF.

---

(1)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO 2013, L 248, p. 1).

Acțiune introdusă la 18 decembrie 2018 – Japan Tobacco/EUIPO – I.J. Tobacco Industry (I.J. TOBACCO INDUSTRY)

(Cauza T-743/18)

(2019/C 65/57)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Japan Tobacco, Inc. (Tokyo, Japonia) (reprezentant: J. Gracia Albero, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: I.J. Tobacco Industry FZE (Ras Al Khaimah, Emiratele Arabe Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă în alb și negru I.J. TOBACCO INDUSTRY – cererea de înregistrare nr. 16 003 551

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 15 octombrie 2018 în cauza R 979/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, precum și a cheltuielilor efectuate în procedurile în fața diviziei de opoziție și a Camerei a patra de recurs

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului

Acțiune introdusă la 20 decembrie 2018 – Oakley/EUIPO – Xuebo Ye (Reprezentarea unei elipse discontinue)

(Cauza T-744/18)

(2019/C 65/58)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Oakley, Inc. (Foothill Ranch, California, Statele Unite) (reprezentanți: E. Ochoa Santamaría și I. Aparicio Martínez, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Xuebo Ye (Wenzhou, China)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene nr. 13 088 191 (reprezentarea unei elipse discontinue)

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 22 octombrie 2018 în cauza R 692/2018-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea prezentei acțiuni și a tuturor documentelor aferente;

—	admiterea prezentării probelor propuse;

—	admiterea acțiunii și anularea deciziei atacate lipsind-o de efect;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 72 alineatul (6) din Regulamentul nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2018 – Daimler/EUIPO (ROAD EFFICIENCY)

(Cauza T-749/18)

(2019/C 65/59)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Daimler AG (Stuttgart, Germania) (reprezentant: P. Kohl, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene verbale ROAD EFFICIENCY – cererea de înregistrare nr. 15 814 536

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 23 octombrie 2018 în cauza R 2701/2017-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura căii de atac.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 26 decembrie 2018 – C&A/EUIPO (#BESTDEAL)

(Cauza T-753/18)

(2019/C 65/60)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: C&A AG (Zug, Elveția) (reprezentant: P. Koch Moreno, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative #BESTDEAL de culoare albă – cererea de înregistrare nr. 17 681 826

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 octombrie 2018 în cauza R 1234/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea motivelor acţiunii ca întemeiate şi anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată în cazul înfăţişării în prezenta procedură.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului;

—	încălcarea principiului securităţii juridice şi al egalităţii de tratament.

Ordonanța Tribunalului din 12 decembrie 2018 – Darmanin/EASO

(Cauza T-116/18) (1)

(2019/C 65/61)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a treia a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 152, 30.4.2018.

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2018 – Lidl Stiftung/EUIPO – Shimano Europe (PRO)

(Cauza T-122/18) (1)

(2019/C 65/62)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 142, 23.4.2018.

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2018 – BGC Partners/EUIPO – Bankgirocentralen BGC (BGC PARTNERS)

(Cauza T-520/18) (1)

(2019/C 65/63)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a șaptea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 392, 29.10.2018.

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2018 – BGC Partners/EUIPO – Bankgirocentralen BGC (BGC BROKERAGE)

(Cauza T-521/18) (1)

(2019/C 65/64)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a șaptea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 392, 29.10.2018.

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2018 – BGC Partners/EUIPO – Bankgirocentralen BGC (AUREL BGC)

(Cauza T-522/18) (1)

(2019/C 65/65)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a șaptea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 392, 29.10.2018.

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2018 – BGC Partners/EUIPO – Bankgirocentralen BGC (BGCPRO)

(Cauza T-523/18) (1)

(2019/C 65/66)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a șaptea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 392, 29.10.2018.