ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 440

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 61
6 decembrie 2018


Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

AVIZE

 

Comitetul Economic şi Social European

 

A 537-a sesiune plenară a CESE, 19.9.2018-20.9.2018

2018/C 440/01

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Inteligența artificială: anticiparea impactului său asupra muncii pentru asigurarea unei tranziții echitabile (aviz din proprie inițiativă)

1

2018/C 440/02

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Încredere, respectarea vieții private și securitate pentru consumatori și întreprinderi în contextul internetului obiectelor (aviz din proprie inițiativă)

8

2018/C 440/03

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Indicatori mai adecvați pentru a evalua obiectivele de dezvoltare durabilă — contribuția societății civile (aviz din proprie inițiativă)

14

2018/C 440/04

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Contribuția zonelor rurale din Europa la Anul European al Patrimoniului Cultural 2018 prin asigurarea sustenabilității și coeziunii dintre zonele urbane și cele rurale (aviz din proprie inițiativă)

22

2018/C 440/05

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Impactul subsidiarității și al suprareglementării asupra economiei și ocupării forței de muncă (Aviz exploratoriu la solicitarea Președinției austriece)

28

2018/C 440/06

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Decalajul digital dintre sexe (aviz exploratoriu solicitat de Parlamentul European)

37

2018/C 440/07

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Contribuția bioeconomiei la îndeplinirea obiectivelor UE în domeniul climei și al energiei, precum și la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite (aviz exploratoriu)

45


 

III   Acte pregătitoare

 

COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN

 

A 537-a sesiune plenară a CESE, 19.9.2018-20.9.2018

2018/C 440/08

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Inteligența artificială pentru Europa [COM(2018) 237 final]

51

2018/C 440/09

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind modalitățile de a face posibilă transformarea digitală a serviciilor de sănătate și de asistență în cadrul pieței unice digitale, autonomizarea cetățenilor și construirea unei societăți mai sănătoase [COM(2018) 233 final]

57

2018/C 440/10

Avizul Comitetului Economic și Social European privind (a) Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE [COM(2018) 184 final – 2018/0089 (COD)] și privind (b) Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, a Directivei 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor UE de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme [COM(2018) 185 final – 2018/0090 (COD)]

66

2018/C 440/11

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor — O agendă europeană reînnoită pentru cercetare și inovare — șansa Europei de a-și modela viitorul (Contribuția Comisiei Europene la reuniunea informală a liderilor UE de la Sofia din 16 mai 2018) [COM(2018) 306 final]

73

2018/C 440/12

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 596/2014 și (UE) 2017/1129 în ceea ce privește promovarea utilizării piețelor de creștere pentru IMM-uri [COM(2018) 331 final – 2018/0165 (COD)]

79

2018/C 440/13

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi [COM(2018) 336 final – 2018/0168 (COD)]

85

2018/C 440/14

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele pentru omologarea de tip a autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate unor astfel de vehicule, în ceea ce privește siguranța generală a acestora și protecția ocupanților vehiculului și a utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor, de modificare a Regulamentului (UE) 2018/… și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 78/2009, (CE) nr. 79/2009 și (CE) nr. 661/2009 [COM(2018) 286 final – 2018/0145 COD]

90

2018/C 440/15

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de completare a legislației UE în materie de omologare de tip în ceea ce privește retragerea Regatului Unit din Uniune [COM(2018) 397 final – 2018/0220 (COD)]

95

2018/C 440/16

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 469/2009 al Consiliului privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente [COM(2018) 317 final – 2018/0161 (COD)]

100

2018/C 440/17

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare și corectare a Regulamentului (UE) nr. 167/2013 privind omologarea și supravegherea pieței vehiculelor agricole și forestiere [COM(2018) 289 final – 2018/0142 (COD)]

104

2018/C 440/18

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Un buget modern pentru o Uniune care protejează, capacitează și apără. Cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027[COM(2018) 321 final], Propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 [COM(2018) 322 final/2 – 2018/0166 (APP)], Propunerea de decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene [COM(2018) 325 final – 2018/0135 (CNS)], Propunerea de regulament al Consiliului privind metodele și procedura de punere la dispoziție a resurselor proprii bazate pe baza fiscală consolidată comună a societăților, pe sistemul Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii și pe deșeurile de ambalaje din plastic care nu sunt reciclate și privind măsurile menite să răspundă necesităților trezoreriei [COM(2018) 326 final – 2018/0131 (NLE)], Propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii Europene [COM(2018) 327 final – 2018/0132 (APP)] și Propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1553/89 privind regimul unitar definitiv de colectare a resurselor proprii provenite din taxa pe valoarea adăugată [COM(2018) 328 final – 2018/0133 (NLE)]

106

2018/C 440/19

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind dispoziții specifice pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg) sprijinit de Fondul european de dezvoltare regională și de instrumentele de finanțare externă [COM(2018) 374 final – 2018/0199 (COD)]

116

2018/C 440/20

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un mecanism de soluționare a obstacolelor juridice și administrative în context transfrontalier [COM(2018) 373 final – 2018/0198 (COD)]

124

2018/C 440/21

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei Autorități Europene a Muncii [COM(2018) 131 final – 2018/0064 (COD)]

128

2018/C 440/22

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de recomandare a Consiliului privind accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă [COM(2018) 132 final]

135

2018/C 440/23

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu Adaptarea politicii comune în domeniul vizelor la noile provocări[COM(2018) 251 final]și privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 810/2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) [COM(2018) 252 final – 2018/0061 (COD)]

142

2018/C 440/24

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă [COM(2018) 171 final – 2018/0081 (COD)]

145

2018/C 440/25

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Recomandarea Consiliului privind consolidarea cooperării în combaterea bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare [COM(2018) 244 final – SWD(2018) 149 final]

150

2018/C 440/26

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 767/2008, a Regulamentului (CE) nr. 810/2009, a Regulamentului (UE) 2017/2226, a Regulamentului (UE) 2016/399, a Regulamentului (UE) 2018/XX (Regulamentul privind interoperabilitatea) și a Deciziei 2004/512/CE și de abrogare a Deciziei 2008/633/JAI a Consiliului [COM(2018) 302 final]

154

2018/C 440/27

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 [privind legislația alimentară generală], a Directivei 2001/18/CE [privind diseminarea deliberată în mediu a OMG-urilor], a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 [privind produsele alimentare și furajele modificate genetic], a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 [privind aditivii din hrana animalelor], a Regulamentului (CE) nr. 2065/2003 [privind aromele de fum], a Regulamentului (CE) nr. a1935/2004 [privind materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1331/2008 [privind procedura comună de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 [privind produsele fitosanitare] și a Regulamentului (UE) 2015/2283 [privind alimentele noi] [COM(2018) 179 final – 2018/0088 (COD)]

158

2018/C 440/28

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente [COM(2018) 173 final]

165

2018/C 440/29

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile de pește din apele occidentale și apele adiacente și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective, de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1139 de stabilire a unui plan multianual pentru Marea Baltică și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007 și (CE) nr. 1300/2008 [COM(2018) 149 final – 2018/0074 (COD)]

171

2018/C 440/30

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un plan multianual de refacere a stocurilor de pește-spadă din Marea Mediterană și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1967/2006 și (UE) 2017/2107 [COM(2018) 229 final – 2018/0109 (COD)]

174

2018/C 440/31

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind promovarea echității și a transparenței pentru furnizorii prin servicii de intermediere online [COM(2018) 238 final – 2018/0112 (COD)]

177

2018/C 440/32

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Combaterea dezinformării online: o abordare europeană[COM(2018) 236 final]

183

2018/C 440/33

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului pentru interconectarea Europei și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1316/2013 și a Regulamentului (UE) nr. 283/2014 [COM(2018) 438 final – 2018/0228 (COD)]

191

2018/C 440/34

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind înființarea unui program de schimb, asistență și formare profesională pentru protecția monedei euro împotriva falsificării pentru perioada 2021-2027 (programul Pericles IV) [COM(2018) 369 final – 2018/0194 (CNS)]

199


RO

 


I Rezoluții, recomandări și avize

AVIZE

Comitetul Economic şi Social European

A 537-a sesiune plenară a CESE, 19.9.2018-20.9.2018

6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/1


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Inteligența artificială: anticiparea impactului său asupra muncii pentru asigurarea unei tranziții echitabile”

(aviz din proprie inițiativă)

(2018/C 440/01)

Raportor:

Franca SALIS-MADINIER

Decizia Adunării Plenare

15.2.2018

Temei juridic

Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

Data adoptării în secțiune

4.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

183/1/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Inteligența artificială (IA) și robotica vor extinde și vor amplifica efectele digitalizării economiei asupra piețelor forței de muncă (1). Progresul tehnic a avut dintotdeauna o influență asupra muncii și asupra ocupării forței de muncă, necesitând noi forme de încadrare la nivel social și societal. CESE este convins că dezvoltarea tehnologică poate contribui la progresul economic și social, însă consideră că ar fi greșit să se neglijeze efectele acesteia asupra societății. Pe piața muncii, IA va extinde și va amplifica domeniul de aplicare al automatizării locurilor de muncă (2). Acesta este motivul pentru care CESE dorește să contribuie la pregătirea transformărilor sociale care vor însoți dezvoltarea IA și a roboticii prin consolidarea și reînnoirea modelului social european.

1.2.

CESE dorește să sublinieze potențialul IA și al aplicațiilor sale, în special în domeniul sănătății, al securității energetice și a transporturilor, al combaterii schimbărilor climatice și al anticipării amenințărilor în materie de securitate cibernetică. UE, guvernele și organizațiile societății civile au un rol important în exploatarea pe deplin a beneficiilor pe care le poate aduce IA, în special persoanelor cu handicap sau cu mobilitate redusă, vârstnicilor și persoanelor cu boli cronice.

1.3.

Cu toate acestea, UE nu dispune de date privind economia digitală și transformarea socială care rezultă din aceasta. CESE recomandă îmbunătățirea instrumentelor statistice și a cercetării, în special în ceea ce privește IA, utilizarea roboților industriali și a celor destinați serviciilor, internetul obiectelor, precum și în ceea ce privește noile modele economice (economia platformelor, noile forme de angajare și de muncă).

1.4.

CESE solicită Comisiei Europene să promoveze și să susțină, la nivelul comitetelor europene de dialog social sectorial, realizarea unor studii privind impactul sectorial al IA și al roboticii și, în general, al digitalizării economiei.

1.5.

Este recunoscut faptul că IA și robotica vor conduce la transferuri și la transformări ale locurilor de muncă, la eliminarea unora dintre acestea și la crearea altora. În orice caz, UE trebuie să asigure accesul la protecție socială tuturor lucrătorilor, indiferent dacă aceștia desfășoară activități salariate, activități independente ori false activități independente, în conformitate cu Pilonul european al drepturilor sociale.

1.6.

Comisia a propus consolidarea Fondului european de ajustare la globalizare astfel încât de acesta să poată beneficia în special lucrătorii disponibilizați și persoanele care desfășoară activități independente a căror activitate a încetat ca urmare a digitalizării economiei (3). CESE consideră că acest lucru este un pas către instituirea unui veritabil Fond european de tranziție, care să contribuie la gestionarea responsabilă din punct de vedere social a transformării digitale.

1.7.

CESE recomandă să se pună în aplicare și să se consolideze principiile, angajamentele și obligațiile menționate în textele existente, adoptate de instituțiile europene și de partenerii sociali, cu privire la informarea și consultarea lucrătorilor, în special atunci când se introduc noi tehnologii, inclusiv IA și robotica (4). CESE solicită un program european care abordează IA într-un mod incluziv, care să fie elaborat în temeiul acestor texte și al Pilonului european al drepturilor sociale și care să implice toate părțile interesate.

1.8.

CESE recomandă ca orientările în materie de etică cu privire la IA pe care le va elabora Comisia să definească o graniță clară în interacțiunea lucrător-mașină inteligentă, pentru ca omul să nu devină niciodată executantul mașinii. În spiritul unei IA favorabile incluziunii, orientările respective trebuie să stabilească principii de participare, de responsabilitate, de asumare a procesului de producție, astfel încât, după cum subliniază Constituția OIM, munca să ofere celor care o desfășoară satisfacția de a da întreaga măsură a competenței și cunoștințelor lor și de a contribui la maximum la binele comun.

1.9.

CESE recomandă, de asemenea, ca aceste orientări să includă atât principii legate de transparența în utilizarea sistemelor de IA pentru recrutarea, evaluarea și controlul managerial al lucrătorilor, cât și principii de sănătate și securitate și de îmbunătățire a condițiilor de muncă. În sfârșit, acestea trebuie să asigure protecția drepturilor și a libertăților cu privire la prelucrarea datelor lucrătorilor, în conformitate cu principiile nediscriminării.

1.10.

Aplicarea orientărilor în materie de etică din domeniul IA trebuie să facă obiectul monitorizării. Acest rol de monitorizare sau de supraveghere ar putea fi încredințat, inclusiv în întreprinderi, unui observator european pentru etica sistemelor IA.

1.11.

CESE recomandă formarea etică a inginerilor și a proiectanților de mașini inteligente pentru crearea de noi forme de „taylorism digital”, în care oamenii ar fi limitați la executarea comenzilor date de mașini. Este necesar să se promoveze difuzarea bunelor practici și schimburile de experiență în acest domeniu.

1.12.

CESE solicită clarificarea principiului răspunderii juridice. În ceea ce privește relația dintre om și mașină, riscurile emergente în materie de sănătate și securitate trebuie să facă obiectul unei abordări mai ambițioase în cadrul Directivei privind răspunderea pentru produsele cu defect (5).

1.13.

În fața riscului de polarizare socială în procesul de transformare digitală, CESE solicită ca instituțiile UE să lanseze o dezbatere privind chestiunea finanțării bugetelor publice și a sistemelor de protecție socială într-o economie în care densitatea robotică crește (6), deși impozitul pe veniturile salariale rămâne principala sursă de venituri fiscale în Europa. Pentru a se aplica principiul echității, ar trebui ca această dezbatere să includă, în mod util, chestiunea redistribuirii beneficiilor realizate ca urmare a digitalizării.

2.   Introducere

2.1.

IA a cunoscut o evoluție inegală de la apariția acestui concept în 1956 și pe tot parcursul celei de a doua jumătăți a secolului al XX-lea și a generat, rând pe rând, mari speranțe și mari deziluzii. Însă, de câțiva ani, IA a înregistrat o nouă dezvoltare semnificativă, care a fost posibilă datorită colectării, organizării și stocării unor volume mari de date („big data”), fără precedent în istoria omenirii, și datorită creșterii exponențiale a puterii de procesare a computerelor și a capacităților algoritmilor.

2.2.

În 2017, CESE a elaborat un aviz privind IA (7), în care sunt abordate numeroase provocări pe care le presupune aceasta. După cum s-a subliniat în respectivul aviz, nu există o definiție clară pentru IA. În sensul prezentului aviz, considerăm IA ca pe o disciplină care vizează utilizarea tehnologiei digitale pentru a crea sisteme capabile să reproducă în mod independent funcțiile cognitive umane, în special interpretarea de date, o formă de înțelegere și adaptare (rezolvarea problemelor, gândirea și învățarea automate).

2.3.

Sistemele IA sunt acum în măsură să rezolve probleme complexe, uneori inaccesibile inteligenței umane. Aplicațiile par nenumărate, atât în sectorul bancar, al asigurărilor, al transporturilor, al îngrijirilor medicale, al educației, al energiei, al marketingului și al apărării, cât și în sectoarele industriei, construcțiilor, agriculturii, artizanatului etc (8). Este de așteptat ca IA să îmbunătățească eficiența proceselor de producție a bunurilor și serviciilor, să sporească rentabilitatea întreprinderilor și să contribuie la creșterea economică.

2.4.

Această nouă dezvoltare a IA ridică, de asemenea, multe întrebări cu privire la rolul său potențial în societate, la gradul său de autonomie și la interacțiunea sa cu ființa umană. După cum s-a subliniat în avizul CESE privind IA adoptat în 2017 (9), aceste aspecte privesc în special etica, securitatea, transparența, respectarea vieții private și standardele de muncă, educația, accesibilitatea, legislația și reglementările, guvernanța și democrația.

2.5.

În discuția privind IA, este necesar să se ia în considerare diferitele abordări pentru a scoate această dezbatere din contextul strict economic în care se blochează uneori. Un astfel de cadru multidisciplinar ar fi util în analiza impactului pe care îl are IA asupra sferei muncii, având în vedere că acesta este unul dintre punctele principale de interacțiune între oameni și mașini. Dintotdeauna, munca a fost afectată de tehnică. Efectele IA asupra ocupării forței de muncă și asupra muncii necesită, prin urmare, o atenție specială la nivel politic, având în vedere că rolul instituțiilor este acela de a asigura durabilitatea socială a proceselor de transformare economică (10).

2.6.

Scopul prezentului aviz din proprie inițiativă este de a evidenția provocările pe care IA le generează în ceea ce privește munca, inclusiv natura, condițiile de muncă și organizarea ei. După cum CESE a subliniat deja (11), sunt necesare statistici și studii mai bune pentru a putea elabora prognoze detaliate legate de evoluția piețelor forței de muncă, precum și indicatori clari privind anumite tendințe, în special în ceea ce privește calitatea muncii, polarizarea ocupării forței de muncă și a veniturilor, condițiile de muncă în procesul de transformare digitală. UE nu dispune de date cu privire la așa-numita „economie colaborativă”, la platformele de lucru la cerere, la noile modele de subcontractare online, și nici de date cu privire la utilizarea roboților industriali și a celor destinați serviciilor personale, la internetul obiectelor, la utilizarea și la diseminarea sistemelor de IA.

3.   IA și evoluția volumului ocupării forței de muncă

3.1.

Problema impactului pe care îl va avea introducerea IA și a roboticii asupra volumului ocupării forței de muncă în procesele de producție este controversată. Numeroase studii au încercat să abordeze această problemă, fără a se ajunge însă la un consens științific. Diversitatea rezultatelor acestor studii (procentajul locurilor de muncă amenințate variind de la 9 % la 54 % (12)) reflectă complexitatea alegerilor metodologice și impactul lor decisiv asupra rezultatelor cercetării.

3.2.

Prognozele sunt incerte, având în vedere că intervin și alți factori, pe lângă potențialul tehnic de automatizare: evoluțiile politice, în materie de reglementare, economice, demografice, precum și acceptabilitatea socială. Nu este suficient ca tehnologia să fie dezvoltată pentru a i se asigura utilizarea și difuzarea.

3.3.

În sfârșit, este imposibil să se estimeze care este bilanțul net al locurilor de muncă ce pot face obiectul automatizării în fiecare sector fără a ține seama de transformarea meseriilor și de ritmul în care se creează locuri de muncă noi. Dezvoltarea sistemelor IA va necesita cu siguranță noi locuri de muncă atât în domeniul ingineriei, informaticii și telecomunicațiilor (ingineri, tehnicieni și operatori), cât și în cel al volumelor mari de date („big data”): responsabili de date (data officers), analiști de date (data analysts), exploratori de date (data miners) etc.

3.4.

Rolul instituțiilor publice va fi acela de a asigura sustenabilitatea acestei transformări digitale pe plan social, care va afecta atât cantitatea, cât și calitatea locurilor de muncă (13). Unul dintre riscurile subliniate de experți este cel al unei polarizări a locurilor de muncă între „superstaruri”, pe de o parte, care dețin competențele utile pentru economia digitală, și „perdanți”, pe de altă parte, ale căror calificări, experiență și know-how vor deveni treptat depășite, ca urmare a acestei transformări. În recenta sa comunicare (14), Comisia Europeană propune o abordare a acestei provocări, care, în esență, se concentrează pe eforturile legate de educare, de formare, de îmbunătățire a competențelor de bază, scris-citit și socotit, precum și a competențelor digitale. Această abordare merită sprijinul actorilor economici și sociali și, în mod deosebit, al partenerilor sociali, în special în cadrul dialogului social național, european, interprofesional și sectorial (15).

3.5.

Cu toate acestea, CESE consideră că aceste eforturi nu sunt suficiente pentru a aborda toate provocările, în special incertitudinea legată de evoluția locurilor de muncă. Trei direcții complementare merită să fie dezvoltate: cea a unei IA „incluzive”, cea a anticipării schimbărilor și, în sfârșit, cea a restructurărilor responsabile și reglementate din punct de vedere social, atunci când este inevitabilă punerea în aplicare a unor planuri sociale.

4.   O IA și o robotizare incluzive și inteligente

4.1.

CESE sprijină principiul unui program incluziv privind IA și robotizarea. Principiul susține că, atunci când în întreprinderi se introduc noi procese care folosesc noile tehnologii, ar fi util ca lucrătorii să fie implicați în modul de desfășurare a acestor procese. Astfel cum subliniază WRR (16), introducerea „incluzivă și inteligentă” a noilor tehnologii, în care lucrătorii sunt în continuare esențiali în cadrul proceselor și participă la îmbunătățirea lor, poate contribui la promovarea îmbunătățirii proceselor de producție (17).

4.2.

Având în vedere că algoritmii influențează condițiile de recrutare, de muncă și de evaluare profesională, CESE susține principiul transparenței în materie de algoritmi, care nu constă în a dezvălui codurile, ci în a face inteligibili parametrii și criteriile deciziilor luate. Intervenția umană trebuie să fie întotdeauna posibilă.

4.3.

O IA care pune lucrătorul în centru ține cont de opiniile celor care vor lucra în contextul noilor procese tehnologice, definește în mod clar sarcinile și responsabilitățile care vor rămâne la latitudinea lucrătorilor, menține formele de asumare a muncii de către lucrători, astfel încât aceștia să nu devină simpli executanți.

4.4.

Este necesar să se clarifice principiul răspunderii juridice. Roboții industriali sau cei destinați serviciilor colaborează din ce în ce mai mult cu oamenii. IA le permite roboților să „iasă din cușcă” și pot apărea accidente (18). Acesta este motivul pentru care trebuie să fie stabilite în mod clar responsabilitățile sistemelor autonome în caz de accident; iar riscurile cu care se confruntă lucrătorii în ceea ce privește sănătatea și securitatea trebuie să poată fi acoperite. Comisia Europeană inițiază o reflecție asupra acestor riscuri emergente în cadrul Directivei privind răspunderea pentru produsele cu defect (19). În ceea ce privește securitatea la locul de muncă, această abordare ar trebui să fie mai ambițioasă.

4.5.

Principiul echității aplicat sferei muncii constă în a nu lăsa lucrătorii fără locuri de muncă. Unii experți subliniază riscul ca IA să contribuie la o formă de decalificare a lucrătorilor. Din acest motiv trebuie să se ia măsuri pentru ca, așa cum formulează Constituția OIM, munca să ofere celor care o desfășoară satisfacția de a da întreaga măsură a competenței și cunoștințelor lor și de a contribui la maximum la binele comun. Din punct de vedere managerial, este și o modalitate de a menține motivația la locul de muncă.

5.   Anticiparea schimbărilor

5.1.

Numeroase studii au subliniat, în ultimii ani, o diminuare a dialogului social la nivel european și, uneori, la nivel național, în pofida dorinței de „relansare” exprimate de Comisie și de Consiliul European. Acest dialog social este totuși unul dintre instrumentele cele mai potrivite pentru a face față provocărilor sociale ale digitalizării. Din acest motiv, CESE susține cu fermitate că, în cadrul întreprinderilor și la toate nivelurile relevante, acest dialog trebuie să constituie o practică constantă în vederea pregătirii transformărilor într-un mod acceptabil din punct de vedere social. CESE reamintește că dialogul social este unul dintre cei mai buni garanți ai păcii sociale și ai reducerii inegalităților. Dincolo de declarațiile politice privind relansarea, instituțiile UE au o responsabilitate importantă în încurajarea și stimularea acestui dialog social.

5.2.

În ceea ce privește introducerea acestor tehnologii, acest dialog ar trebui, în special, să permită cunoașterea perspectivelor de transformare a proceselor de producție la nivelul întreprinderilor și al sectoarelor și să evalueze noile nevoi legate de calificări și de formare, dar și un proces de reflecție în amonte cu privire la utilizarea IA pentru a îmbunătăți procesele organizaționale și de producție, pentru a perfecționa calificările lucrătorilor și pentru a optimiza resursele generate de IA în vederea dezvoltării unor noi produse și servicii sau a îmbunătățirii calității serviciilor furnizate clienților.

5.3.

Restructurări responsabile din punct de vedere social

5.4.

În cazul în care se consideră inevitabilă punerea în aplicare a unor planuri sociale, provocările sunt legate de gestionarea acestor restructurări pe plan social. După cum au subliniat partenerii sociali europeni în „Orientările de referință pentru gestionarea schimbărilor și a consecințelor sociale ale acestora” (20), numeroase studii de caz evidențiază importanța identificării tuturor celorlalte opțiuni posibile – altele decât concedierea –, cum ar fi formarea, reconversia profesională, sprijinul pentru înființarea de întreprinderi.

5.5.

În caz de restructurări, informarea și consultarea lucrătorilor trebuie să permită, în conformitate cu directivele europene relevante (21), încurajarea anticipării riscurilor, facilitarea accesului lucrătorilor la formare în cadrul întreprinderii, flexibilizarea organizării muncii menținând totodată securitatea și promovarea implicării lucrătorilor în funcționarea și viitorul întreprinderii.

5.6.

În sfârșit, după cum a subliniat în mod întemeiat Comisia Europeană, UE trebuie să asigure accesul la protecție socială tuturor cetățenilor, inclusiv salariaților și lucrătorilor care desfășoară activități independente sau false activități independente, indiferent de tipul și de durata relației de muncă, în conformitate cu Pilonul european al drepturilor sociale (22).

6.   IA și evoluția condițiilor de lucru

6.1.

La 25 aprilie 2018, Comisia Europeană a propus o „abordare europeană” pentru a promova politicile de investiții în dezvoltarea IA și pentru a pune în aplicare orientări în materie de etică. CE evidențiază potențialul de transformare al societăților noastre prin tehnologiile IA, în special în sectorul transporturilor, al sănătății și al producției.

6.2.

Acest potențial de transformare se reflectă în procesele de producție și are, de asemenea, un impact asupra conținutului muncii. Acest impact poate fi pozitiv, în special în ceea ce privește modul în care IA poate îmbunătăți aceste procese și calitatea muncii. Aceleași efecte pozitive pot fi resimțite și de organizațiile de lucru „flexibile”, în care este mai importantă partajarea puterii de decizie, dar și autonomia echipelor, polivalența, organizarea orizontală, practicile inovatoare și participative (23).

6.3.

După cum subliniază CESE (24) și Comisia însăși, IA poate ajuta lucrătorii să realizeze sarcinile repetitive, dificile și chiar periculoase, iar anumite aplicații ale IA pot crește nivelul de bunăstare a salariaților și le pot ușura viața de zi cu zi.

6.4.

Însă această viziune implică noi întrebări, în special în ceea ce privește interacțiunea dintre IA și lucrători și evoluția conținutului muncii. În ce măsură vor fi autonome mașinile inteligente în fabrici, întreprinderi și birouri și care vor fi formele de complementaritate cu munca umană? CESE subliniază că pe noua piață a muncii se impune cu prioritate definirea relației dintre om și mașină. O abordare centrată pe controlul omului asupra mașinii este fundamentală (25).

6.5.

A priori, nu este acceptabil din punct de vedere etic ca o ființă umană să fie constrânsă de IA sau să fie considerată un executant al mașinii, care i-ar dicta sarcinile care trebuie îndeplinite, modul de îndeplinire a acestora și termenele până la care ar trebui să fie îndeplinite aceste sarcini. Cu toate acestea, se pare că uneori această graniță etică este depășită (26). Prin urmare, ar trebui să se definească clar această frontieră etică în orientările IA în materie de etică.

6.6.

Pentru UE, trebuie să fie prioritară prevenirea reproducerii în prezent a unor noi forme de „taylorism digital” puse la punct de dezvoltatorii de mașini inteligente. După cum a afirmat recent CESE, acesta este motivul pentru care cercetătorii, inginerii și antreprenorii europeni care contribuie la dezvoltarea și comercializarea sistemelor de IA trebuie să acționeze conform criteriilor de responsabilitate etică și socială. Integrarea eticii și a științelor umane în programa studiilor de inginerie poate fi un răspuns bun la acest imperativ (27).

6.7.

O altă întrebare privește monitorizarea și controlul managerial. Toată lumea este de acord cu necesitatea unei supravegheri rezonabile a proceselor de producție și, prin urmare, a muncii depuse. În prezent, noile instrumente tehnologice permit să se creeze, eventual, sisteme inteligente pentru controlul total al lucrătorilor în timp real, existând riscul ca supravegherea și controlul să devină disproporționate.

6.8.

Problema privind caracterul rezonabil și proporțional al controlului executării muncii și al indicatorilor de performanță, al relației de încredere între manager și subordonat este un subiect care merită, de asemenea, să fie înscris pe ordinea de zi a dialogului social la nivel național, european, interprofesional și sectorial.

6.9.

Chestiunea părtinirii intrinseci algoritmilor și datelor de instruire și cea a posibilelor efecte perverse de discriminare rămân controversate. Pentru unii, algoritmii și alte programe de recrutare predictivă pot reduce discriminările la angajare și ar încuraja recrutările mai „inteligente”. Pentru alții, programele de recrutare pot reflecta în continuare, chiar și neintenționat, prejudecățile programatorilor care au conceput acești roboți de recrutare. Potrivit anumitor experți, modelele algoritmice nu ar fi nimic altceva decât opinii integrate în matematică (28). Din acest motiv, este necesar, în același timp, să se asigure că este posibilă o acțiune umană (în legătură cu principiul transparenței menționat anterior: dreptul de a solicita criterii de decizie) și să se asigure faptul că colectarea datelor și prelucrarea lor respectă principiul proporționalității și al finalității. În orice caz, datele nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele pentru care au fost colectate (29)

6.10.

Posibilitatea pe care o oferă statelor membre regulamentul general privind protecția datelor, de a prevedea, prin lege sau prin intermediul convențiilor colective, norme mai detaliate de asigurare a protecției drepturilor și libertăților cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților, în contextul relațiilor de muncă, este o adevărată pârghie de care statele și partenerii sociali trebuie să profite (30).

6.11.

Trebuie remarcat aici că nu doar lucrătorii salariați sunt expuși la riscuri. Dezvoltarea subcontractării online, a muncii pe platformă, a diferitelor forme de muncă participativă este, de asemenea, însoțită de noi sisteme de gestionare automată a performanțelor și a străduinței, ale căror limite etice par să fie uneori depășite (activarea camerei web a lucrătorului de către platformă, captură de ecran la distanță etc.).

6.12.

Adesea, algoritmii utilizați de aceste platforme, care stabilesc, printre altele, remunerația lucrătorului independent, reputația lui în domeniul digital, posibilitățile sale de acces la sarcini, nu sunt transparenți. Lucrătorilor nu li se explică modul lor de funcționare și nu li se permite accesul la criteriile de funcționare care le sunt aplicate.

7.   Pregătirea unei tranziții echitabile

7.1.

Pe termen mediu, riscul de polarizare socială evidențiat de numeroși experți invită la o reflecție aprofundată asupra viitorului modelelor noastre sociale, inclusiv asupra finanțării acestora. CESE invită Comisia să lanseze o dezbatere privind chestiunea impozitării și a finanțării bugetelor publice și a sistemelor colective de protecție socială într-o economie în care densitatea robotică crește rapid (31), deși impozitul pe veniturile salariale rămâne principala sursă de venituri fiscale în Europa. Această dezbatere ar trebui să includă problema redistribuirii dividendelor rezultate ca urmare a digitalizării.

7.2.

Comisia propune consolidarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) și, printre altele, includerea lucrătorilor salariați ale căror locuri de muncă vor dispărea și a persoanelor care desfășoară activități independente a căror activitate a încetat ca urmare a digitalizării economiei (informatizare, automatizare) (32). CESE consideră că acest lucru este un pas către instituirea unui adevărat Fond european de tranziție care să contribuie la anticiparea și gestionarea responsabilă din punct de vedere social a transformării digitale a restructurărilor pe care le implică.

7.3.

Aspectele sociale și, în general, cele societale ale IA constituie, într-o măsură din ce în ce mai mare, un subiect de dezbatere națională. Discuțiile care au avut loc recent în Parlamentul Regatului Unit (33) și în Senatul Franței au subliniat necesitatea promovării unei abordări etice a IA, care ar avea la bază o serie de principii precum loialitatea, transparența și explicabilitatea sistemelor algoritmice, etica și responsabilitatea aplicațiilor de IA, creșterea gradului de conștientizare, în rândul cercetătorilor, experților și specialiștilor, a potențialului de utilizare abuzivă a rezultatelor cercetării lor. În Franța, raportul Villani urmărește să „dea sens” IA (34). Numeroși experți de la universitățile Yale, Stanford, Cambridge și Oxford avertizează cu privire la „vulnerabilitățile nerezolvate” pe care le prezintă IA și subliniază nevoia imperativă de a le anticipa, de a le preveni și de a le atenua (35). În mod similar, Fondul de cercetare din Quebec (FRQ), în parteneriat cu Universitatea din Montreal, lucrează de câteva luni la un proiect al Observatorului mondial privind impactul societal al IA și al domeniului digital (36).

7.4.

Toate aceste inițiative indică necesitatea de a scoate dezbaterea privind IA din contextul strict economic și tehnic și de a extinde deliberările publice asupra rolului pe care societatea dorește să îl joace IA, inclusiv în domeniul muncii. Astfel de deliberări vor face posibilă evitarea capcanei unei „false dihotomii” între o viziune complet naivă și optimistă asupra IA și a efectelor sale și o viziune catastrofistă (37). Faptul că aceste dezbateri sunt lansate la nivel național este un prim pas util, însă UE joacă, de asemenea, un rol, în special în definirea orientărilor în materie de etică, la care Comisia a început deja să lucreze.

7.5.

Răspunderea punerii în aplicare a acestor orientări ar trebui să revină unui observator dedicat eticii sistemelor de IA. Este vorba despre a pune IA și aplicațiile sale în serviciul bunăstării și al emancipării cetățenilor și a lucrătorilor, cu respectarea drepturilor fundamentale, și de a evita ca acestea să contribuie direct sau indirect la procese de scădere a nivelului de asumare, de învățare, de calificare și la pierderea autonomiei. Principiul „controlului uman” (human-in-command) în toate contextele, inclusiv în domeniul muncii, trebuie să găsească aplicații concrete.

7.6.

Acest principiu ar trebui să se aplice și altor sectoare de activitate, cum ar fi profesiile din domeniul sănătății, care oferă servicii strâns legate de viața, sănătatea, siguranța și calitatea vieții oamenilor. Numai normele etice stricte vor fi în măsură să garanteze că nu doar lucrătorii, ci și consumatorii, pacienții, clienții și alți furnizori de servicii vor putea beneficia pe deplin de noile aplicații ale IA.

Bruxelles, 19 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  Acemoglu, D., Restrepo, P. (2018), „Artificial Intelligence, Automation and Work”, NBER Working Paper 24196, ianuarie 2018. A se vedea, de asemenea: Consiliul consultativ pentru ocuparea forței de muncă (2017), Automatizarea, digitalizarea și ocuparea forței de muncă (volumul 1) (www.coe.gouv.fr).

(2)  Acemoglu, D., op.cit.; Consiliul consultativ pentru ocuparea forței de muncă (2017), op. cit.

(3)  COM(2018) 380 final.

(4)  Directiva 2002/14/CE; Declarația comună de intenție a UNICE-CES-CEEP privind dialogul social și noile tehnologii, 1985; Avizul comun al partenerilor sociali privind noile tehnologii, organizarea muncii și adaptabilitatea pieței forței de muncă, 1991; Orientări de referință pentru gestionarea schimbărilor și a consecințelor sociale ale acestora, 2003.

(5)  COM(2018) 246 final.

(6)  https://ifr.org/ifr-press-releases/news/robots-double-worldwide-by-2020.

(7)  JO C 288, 31.8.2017, p. 1.

(8)  A se vedea, în special: https://www.techemergence.com.

(9)  JO C 288, 31.8.2017, p. 1.

(10)  Eurofound (2018), Automation, digitalisation and platforms: Implications for work and employment, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.

(11)  JO C 13, 15.1.2016, p. 161.

(12)  Frey și Osborne, 2013; Bowles, 2014; Arntz, Gregory și Zierahn, 2016; Le Ru, 2016; McKinsey, 2016; OCDE, 2017; a se vedea și Avizul exploratoriu al CCMI/136 (JO C 13, 15.1.2016, p. 161).

(13)  http://www.oecd.org/fr/emploi/avenir-du-travail/.

(14)  COM(2018) 237 final.

(15)  JO C 367, 10.10.2018, p. 15.

(16)  Consiliul științific neerlandez pentru politici guvernamentale.

(17)  https://english.wrr.nl/latest/news/2015/12/08/wrr-calls-for-inclusive-robot-agenda.

(18)  A se vedea lucrările privind „riscurile emergente” ale Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă (https://osha.europa.eu/fr/emerging-risks). Potrivit agenției, „abordările și standardele tehnice actuale menite să protejeze lucrătorii împotriva riscurilor muncii cu roboți colaborativi vor trebui revizuite din perspectiva acestor evoluții”.

(19)  COM(2018) 246 final.

(20)  Text comun al UNICE, al CEEP, al UEAPME și al CES, 16.10.2003.

(21)  Directiva 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană.

(22)  JO C 303, 19.8.2016, p. 54; JO C 173, 31.5.2017, p. 15; JO C 129, 11.4.2018, p. 7; JO C 434,15.12.2017, p. 30.

(23)  JO C 434, 15.12. 2017, p. 30.

(24)  JO C 367, 10.10.2018, p. 15.

(25)  JO C 288, 31.8.2017, p. 1; JO C 367, 10.10.2018, p. 15.

(26)  Mass-media europeană a relatat, în repetate rânduri, despre condițiile de lucru din anumite centre de logistică în care lucrătorii sunt în totalitate dominați de algoritmi, care le indică sarcinile care trebuie îndeplinite în anumite perioade de timp, și în care performanța le este măsurată în timp real.

(27)  JO C 367, 10.10.2018, p. 15

(28)  Cathy O’Neil, Harvard PhD and data scientist, „Models are opinions embedded in mathematics” (https://www.theguardian.com/books/2016/oct/27/cathy-oneil-weapons-of-math-destruction-algorithms-big-data).

(29)  A se vedea, în special, lucrările CNIL, în Franța („Comment permettre à l’homme de garder la main? Les enjeux éthiques des algorithmes et de l’intelligence artificielle”, https://www.cnil.fr/sites/default/files/atoms/files/cnil_rapport_garder_la_main_web.pdf).

(30)  Regulamentul (UE) 2016/679 (articolul 88).

(31)  https://ifr.org/ifr-press-releases/news/robots-double-worldwide-by-2020.

(32)  COM(2018) 380 final.

(33)  https://www.parliament.uk/ai-committee.

(34)  http://www.enseignementsup-recherche.gouv.fr/cid128577/rapport-de-cedric-villani-donner-un-sens-a-l-intelligence-artificielle-ia.html.

(35)  https://www.eff.org/files/2018/02/20/malicious_ai_report_final.pdf.

(36)  http://nouvelles.umontreal.ca/article/2018/03/29/le-quebec-jette-les-bases-d-un-observatoire-mondial-sur-les-impacts-societaux-de-l-ia/.

(37)  Acemoglu, D., op.cit. A se vedea, de asemenea, Eurofound 2018, Automation, digitalisation and platforms: Implications for work and employment, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, p. 23: „The risks comprise unwarranted optimism, undue pessimism and mistargeted insights”.


6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/8


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Încredere, respectarea vieții private și securitate pentru consumatori și întreprinderi în contextul internetului obiectelor”

(aviz din proprie inițiativă)

(2018/C 440/02)

Raportor:

domnul Carlos TRIAS PINTO

Coraportor:

domnul Dimitris DIMITRIADIS

Decizia Adunării Plenare

15.2.2018

Temei juridic

Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Aviz din proprie inițiativă

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

Data adoptării în secțiune

4.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

182/3/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Dată fiind capacitatea sa de interconectare a persoanelor și obiectelor, internetul obiectelor (IO) prezintă un imens evantai de oportunități pentru cetățeni și întreprinderi, care trebuie să fie însoțite de o serie de garanții și controale menite să garanteze că introducerea IO se va desfășura fără inconveniente.

1.2.

Având în vedere că unul dintre pilonii pe care se întemeiază internetul obiectelor este procesul decizional automatizat, fără intervenție umană, trebuie să se verifice dacă deciziile nu subminează dreptul consumatorilor și nu prezintă niciun risc de implicații de natură etică sau care contravin principiilor fundamentale și drepturilor omului.

1.3.

CESE solicită instituțiilor europene și statelor membre:

1.3.1.

să asigure protecția securității și a vieții private, prin elaborarea unor cadre de reglementare adecvate, care să includă măsuri stricte de monitorizare și control;

1.3.2.

să definească în mod clar răspunderea tuturor operatorilor implicați în lanțul de aprovizionare al produsului și în fluxurile de informații aferente, preîntâmpinând astfel lacunele juridice care apar atunci când mai mulți producători și distribuitori sunt implicați în același timp;

1.3.3.

să prevadă resurse adecvate și mecanisme eficiente de coordonare între Comisia Europeană și statele membre, pentru a asigura o aplicare coerentă și armonizată atât a legislației supuse revizuirii, cât și a noilor reglementări, ținând seama în același timp de contextul internațional;

1.3.4.

să monitorizeze dezvoltarea noilor tehnologii asociate cu internetul obiectelor, pentru a garanta un nivel ridicat de securitate, transparența deplină și accesibilitatea echitabilă;

1.3.5.

să încurajeze inițiativele europene și internaționale de standardizare, pentru a garanta fiabilitatea, disponibilitatea, reziliența și continuitatea produselor;

1.3.6.

să monitorizeze piețele și să mențină condiții de concurență echitabile în implementarea IO, evitându-se concentrarea puterii economice transnaționale la nivelul actorilor din domeniul noilor tehnologii;

1.3.7.

să se angajeze să promoveze acțiuni de sensibilizare și de capacitare în materie de competențe digitale, în concordanță cu cercetarea și inovarea fundamentale din domeniu;

1.3.8.

să garanteze punerea deplină în aplicare și utilizarea efectivă a sistemelor de soluționare alternativă a litigiilor online și offline (SAL și SOL);

1.3.9.

să asigure existența, punerea în aplicare și buna funcționare a unui sistem european de acțiuni colective care să permită desfășurarea de acțiuni în încetare și solicitarea de despăgubiri și în cazul în care utilizarea IO provoacă daune sau prejudicii de natură colectivă, astfel cum ar trebui să se întâmple în contextul Pachetului „Noi avantaje pentru consumatori”;

1.4.

Încrederea consumatorilor va fi determinată de respectarea strictă a legislației aplicabile și de comunicarea bunelor practici ale întreprinderilor în materie de protecție a vieții private și securitate, fiind de datoria instituțiilor să le integreze în strategiile în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor și de investiții responsabile din punct de vedere social.

1.5.

Impactul social și economic al IO va fi cu atât mai benefic cu cât se va îmbina în mod corespunzător cu elaborarea politicilor de mediu în contextul economiei colaborative, al celei circulare sau al economiei funcționalității.

2.   Cadru și context

2.1.

În decursul ultimilor 15 ani, răspândirea internetului a determinat transformări în toate domeniile vieții cotidiene, influențând numeroase comportamente ale consumatorilor. În același timp, se preconizează că, în următorii 10 ani, revoluția internetului obiectelor (IO) se va extinde la sectorul energetic, la cel agricol și la cel al transporturilor, precum și la sectoarele mai tradiționale ale economiei și ale societății, ceea ce implică elaborarea unor politici cuprinzătoare, care să abordeze în mod inteligent această revoluție tehnologică.

2.2.

Noțiunea de „internet al obiectelor” (IO) a apărut în cadrul Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT) și se referă, în principiu, la o lume plină de dispozitive interconectate în totalitate, astfel încât să permită o automatizare în ansamblu a diferitelor procese interoperabile. La rândul său, Uniunea Europeană s-a pregătit să abordeze convergența digitală și noile provocări legate de IO, de la lansarea inițiativei „i2010 – O societate informațională europeană pentru creștere și ocuparea locurilor de muncă” (1), până la recentul Plan de acțiune privind IO (a se vedea documentul „Progresele în domeniul internetului obiectelor în Europa”, care a făcut parte din Comunicarea „Digitalizarea industriei europene – Valorificarea deplină a pieței unice digitale”) (2).

2.3.

CESE s-a pronunțat în repetate rânduri asupra celei de-a patra revoluții industriale, caracterizată de convergența tehnologiilor digitale, fizice și biologice, în special în avizul său din 2017 (3) pe această temă. Astfel, IO este, într-adevăr, terenul ideal de testare a celor mai avansate forme de inteligență artificială, acolo unde principiile definite de CESE sunt puse la încercare, în special cel al „controlului de către oameni” (human in control).

2.4.

Dispozitivele IO nu dispun, adesea, de standardele de autentificare necesare pentru a păstra în siguranță datele utilizatorului. Acest lucru duce la apariția unor probleme, deoarece dispozitivele, datele și partenerii din lanțul de aprovizionare sunt expuși la încălcări ale securității.

2.5.

Tehnologiile emergente, cum este cea blockchain, pot rezolva probleme de securitate și încredere: ele pot fi utilizate pentru a detecta măsurătorile datelor provenite de la senzori, și nu doar pentru a preveni duplicarea cu orice alte date rău intenționate, ci și pentru a conserva integritatea și trasabilitatea modificărilor; tehnologia registrelor distribuite poate permite identificarea dispozitivelor IO, iar senzorii IO pot fi utilizați pentru schimburi de date printr-un blockchain, mai curând decât printr-o terță parte; autonomia dispozitivului este posibilă prin intermediul utilizării unor contracte inteligente și se asigură, de asemenea, identitatea individuală și integritatea datelor, iar costurile de creare și operare se reduc datorită lipsei de intermediari; în sfârșit, dispozitivele IO care funcționează cu tehnologie blockchain oferă un registru al dispozitivelor conectate, foarte util pentru soluționarea eventualelor probleme (4).

2.6.

Pe de altă parte, tehnologiile registrelor distribuite cu sursă deschisă sunt dezvoltate pentru schimburile de informații și valoare între dispozitive în cadrul IO. Ele nu permit extragerea de date, ci utilizează o structură bazată pe un concept matematic numit graf aciclic orientat (directed acyclic graph – DAG), evitându-se astfel comisioanele și permițând creșterea capacității rețelei odată cu sporirea numărului de utilizatori.

2.7.

Pe scurt, ne confruntăm cu o situație cu un mare potențial economic (5) și social, care prezintă oportunități deosebite, dar și provocări importante legate de riscurile implicite, care are caracter multidisciplinar și transversal și care afectează în aceeași măsură întreprinderile, consumatorii, administrațiile și cetățenii. Din acest motiv, este necesar ca această problemă să fie tratată avându-se în vedere o abordare comună care să fie, în același timp, individualizată pentru toate acele aspecte specifice unei anumite situații. În acest sens, este suficient să se precizeze că Organizația Națiunilor Unite estima, pentru anul 2020, existența a 50 de miliarde de dispozitive interconectate, cu aplicații pentru consumatori prin intermediul televizoarelor, al frigiderelor, al camerelor de supraveghere, al vehiculelor etc.

2.8.

Aplicațiile IO generează deja beneficii economice și sociale, în contextul unei lumi globalizate, ceea ce implică, printre altele, mai multe servicii adaptate contextului socioeconomic, cicluri ale feedback-ului mai scurte, reparații de la distanță, asistență în luarea deciziilor, o alocare mai bună a resurselor sau controlul serviciilor de la distanță. Cu toate acestea, există aspecte aferente foarte delicate, precum respectarea vieții private și securitatea, asimetria informativă și transparența tranzacțiilor, responsabilitățile complexe, blocări ale produselor și ale sistemelor, sau, de asemenea, o creștere a numărului de produse hibride, care poate aduce atingere proprietății, expunându-i pe consumatori la aplicarea unor contracte la distanță și la reducerea în consecință a garanțiilor.

2.9.

Marile provocări juridice cu care se confruntă UE și statele sale membre pot fi explicate prin faptul că multe dintre caracteristicile specifice ale IO (nivelurile ridicate de complexitate și înalta interdependență, aspectul autonomiei, componentele de generare și/sau prelucrare a datelor și dimensiunea deschisă) sunt partajate cu alte tehnologii digitale noi, precum tehnologiile blockchain, imprimarea 3D și tehnologia de tip cloud computing. În opinia CESE, documentul de lucru al serviciilor Comisiei Europene (6) privind răspunderea pentru noile tehnologii digitale este un pas în direcția cea bună.

2.10.

În fond, maximizarea beneficiilor și reducerea la minimum a riscurilor asociate cu internetul obiectelor implică furnizarea de informații accesibile, clare, concise și precise, în special prin promovarea incluziunii și conectivității digitale ale celor mai vulnerabili consumatori, prin proiectarea de produse și servicii pe deplin trasabile, care să includă norme integrate referitoare la încredere, respectarea vieții private și securitate.

3.   Încrederea consumatorilor și a antreprenorilor în IO

3.1.

IO reprezintă un ecosistem complex, care permite interconectarea unor dispozitive care provin de la diferiți producători, distribuitori sau dezvoltatori de software, ceea ce poate duce la dificultăți în stabilirea răspunderii în caz de încălcare a reglementărilor sau de pagube materiale ori de alte prejudicii aduse unor terți sau unor sisteme, provocate de produse defectuoase sau de produse utilizate abuziv prin rețea de către terți, alții decât utilizatorii finali. Este posibil chiar ca mulți dintre operatorii implicați în lanțul valoric global al produsului să nu aibă suficiente cunoștințe și experiență în domeniul securității sau al protecției datelor pentru dispozitive în rețea.

3.2.

Prin urmare, este necesară o nouă abordare a responsabilităților, care să garanteze că atât consumatorii, cât și întreprinderile care adoptă aplicațiile IO sunt protejați într-un mediu în care produsele cu o configurație corespunzătoare pot deveni defectuoase și nesigure sau pot fi utilizate în mod neautorizat și abuziv (de exemplu, de către hackeri), sau ca urmare a unor incidente de securitate digitală. Acest mediu ar trebui să permită anticiparea, prevenirea și protejarea împotriva acestor procese decizionale automatizate care ar putea încălca temeiurile etice și drepturile omului universal recunoscute.

3.3.

CESE salută atât revizuirea punerii în aplicare a Directivei din 1985 cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (7), cât și crearea recentă a grupului multipartit de experți privind răspunderea și noile tehnologii, pentru a se asigura un echilibru corect între interesele producătorilor și cele ale consumatorilor. Un nou cadru de răspundere va trebui să prevadă în mod clar trasabilitatea răspunderii și a securității, atât de-a lungul întregului lanț valoric al produsului, cât și pe durata ciclului său preconizat de viață, incluzând durabilitatea ca nou criteriu, ceea ce va face din adaptarea, îmbunătățirea, portabilitatea, compatibilitatea, reutilizarea, repararea sau readaptarea produsului tot atâtea cerințe.

3.4.

La rândul ei, stabilirea răspunderii tuturor profesioniștilor implicați în lanțul de aprovizionare al produsului ar trebui să facă obiectul unor dispoziții specifice pentru internetul obiectelor, evitându-se lacunele juridice atunci când există mai mulți producători și distribuitori. CESE consideră că este esențial să se precizeze clar procedurile pe care consumatorii trebuie să le urmeze în fiecare caz, promovându-se mecanismele de soluționare alternativă a litigiilor (SAL).

3.5.

CESE subliniază importanța informațiilor precontractuale, a transparenței clauzelor contractuale și a unor instrucțiuni clare de utilizare a dispozitivelor, care să conțină avertizări explicite privind posibilele riscuri și prevenirea acestora.

3.6.

Trebuie asigurate interoperabilitatea și compatibilitatea dispozitivelor și a programelor informatice aferente, în vederea evitării problemelor și pentru a permite consumatorilor să compare furnizorii. CESE subliniază că acest factor este, de asemenea, esențial pentru instaurarea unor condiții de concurență echitabile între întreprinderile mari și IMM-uri.

3.7.

În sfârșit, CESE pledează pentru respectarea neutralității rețelei și îndeamnă Comisia să efectueze o monitorizare strictă a comportamentului pe piață.

4.   Respectarea vieții private a consumatorilor în IO

4.1.

Consumatorilor li s-au acordat mai multe posibilități de a-și exercita controlul asupra datelor lor cu caracter personal și asupra preferințelor lor cu privire la respectarea vieții lor private odată cu noul Regulament general privind protecția datelor (RGPD) (8). Utilizatorul unui dispozitiv trebuie să aibă controlul asupra modului în care sunt folosite datele pe care acesta le generează și asupra celor care pot accesa respectivele date, având în vedere că diversitatea datelor, precum și agregarea lor sau legătura cu alte date constituie un risc serios în ceea ce privește respectarea vieții private în cadrul ecosistemului IO.

4.2.

Este necesar să se ia în considerare impactul pe care multitudinea produselor, a serviciilor sau a entităților îl poate avea asupra vieții private și asupra protecției datelor atunci când aceste date sunt transferate în mod automat în baza interconectivității lor. În mod similar, în acele cazuri în care informațiile sunt prelucrate sau reprocesate pe baza unor date considerate inițial inofensive, ar fi posibil să se ajungă la o cunoaștere exactă a obiceiurilor, a situării, a intereselor și a preferințelor persoanelor, ceea ce sporește accesibilitatea și trasabilitatea profilului utilizatorului.

4.3.

Garanțiile juridice ar trebui să asigure utilizatorilor capacitatea deplină de a-și exercita dreptul la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal fără nicio constrângere, evitându-se astfel potențialele prejudicii aduse de practicile discriminatorii, comercializarea invazivă, pierderea confidențialității sau încălcarea securității. Pe de altă parte, consumatorii trebuie să fie informați în legătură cu valoarea economică a datelor lor și să își rezerve dreptul de a le partaja.

4.4.

Potrivit dispozițiilor RGPD, întreprinderile și autoritățile de reglementare trebuie să revizuiască periodic domeniul de aplicare al colectării datelor cu caracter personal și să estimeze în ce măsură datele prelucrate sunt furnizate în vederea prestării serviciului și dacă acest lucru este necesar. Aspectele legate de respectarea vieții private și impactul acesteia trebuie evaluate pe parcursul întregii etape de concepție, de proiectare și de dezvoltare a unui produs conectat, așa cum trebuie să se întâmple și cu ecosistemul în rețea în care operează acesta (protejarea vieții private încă din faza de proiectare). Prin urmare, principiul protejării vieții private încă din faza de proiectare și cel al protejării vieții private în mod implicit trebuie să fie aplicate în mod coerent în IO.

4.5.

Implicit, configurația oricărui produs conectat trebuie stabilită la cel mai înalt nivel de protecție a vieții private (implicită și încă din faza de proiectare), evitându-se monitorizarea nedorită a comportamentului utilizatorilor și a activităților acestora.

4.6.

În orice caz, consumatorii trebuie să cunoască în mod corespunzător datele colectate, cine are acces la acestea și ce utilitate se intenționează să li se dea pe durata în care relația cu produsul sau serviciul rămâne activă, precum și politica aplicabilă referitoare la respectarea vieții private și dacă algoritmii utilizați afectează calitatea, prețul sau accesul la un serviciu.

5.   Securitatea consumatorilor și a antreprenorilor în cadrul IO

5.1.

Interconectivitatea dispozitivelor care caracterizează ecosistemul IO poate încuraja dezvoltarea unor practici tehnologice ilegale sau nedorite și la transformarea acestuia într-un spațiu favorabil unor aspecte vulnerabile și propagării virale a acestora. Prin urmare, este necesar să se asigure în mod integral securitatea tuturor componentelor sistemului și a fiecăreia dintre acestea.

5.2.

Oferta de produse și actualizări referitoare la securitatea cibernetică va trebui să fie justificată și să acopere nu numai dispozitivele individuale, ci să fie extinsă și la riscurile legate de securitate pe care le implică interconectivitatea cu alte dispozitive în cadrul IO, fără a reduce însă, având în vedere numărul acestora, standardele de calitate ale respectivei securități.

5.3.

În acest sens, propunerea de regulament privind Agenția UE pentru securitate cibernetică (9) include un cadru de certificare a tehnologiilor informației și comunicațiilor, care va permite definirea voluntară a sistemelor de certificare de siguranță și etichetare pentru diferite tipuri de produse, printre care și cele din cadrul OI. Deși CESE salută introducerea acestei măsuri, el își exprimă în același timp îngrijorarea cu privire la faptul că ea nu este obligatorie.

5.4.

Măsurile în materie de securitate cibernetică ar trebui să acopere riscurile împotriva oricărui tip de vulnerabilitate și, în special, împotriva pirateriei informatice, a accesului neautorizat sau a utilizării necorespunzătoare, precum și riscurile legate de mijloacele de plată și de frauda financiară. În acest sens, CESE sprijină competențele conferite grupului multipartit de experți privind răspunderea și noile tehnologii.

5.5.

De asemenea, trebuie să se ia în considerare siguranța personală a consumatorilor în fața unor riscuri precum accesarea rețelei din aria de proximitate, benzile de frecvență partajate, expunerea la câmpuri electromagnetice sau posibilele interferențe cu echipamentele esențiale conectate. CESE pledează pentru luarea unor măsuri de supraveghere și de retragere preventivă a unui produs, dacă există riscuri ce pot afecta sănătatea și siguranța consumatorilor sau interesele personale și economice ale acestora.

5.6.

Întreprinderile trebuie să adopte standarde privind bunele practici, precum securitatea în modul de concepție și cea intrinsecă, și trebuie să facă obiectul unor evaluări externe independente. În cazul incidentelor legate de securitate sau al încălcării securității datelor, întreprinderile au obligația de a notifica aceste incidente, inclusiv informațiile legate de răspunderea pentru daune și pentru nerespectarea normelor.

5.7.

Întreprinderile trebuie să furnizeze consumatorilor informații simple și accesibile, care să le permită să ia decizii adecvate și să adopte practici sigure, oferind actualizările legate de securitate care sunt esențiale pe toată durata ciclului de viață al produsului.

5.8.

Trebuie soluționată lipsa de standarde coerente legate de rețelele IO. Este necesar să se dezvolte tehnologii avansate de bandă largă și de ultimă generație care să îmbunătățească infrastructurile existente.

6.   Propuneri de acțiune în cadrul politicilor publice (10)

6.1.

Administrațiile publice, în exercitarea prerogativelor lor în diversele teritorii ale Uniunii Europene, trebuie să fie implicate în mod activ în elaborarea politicilor și planurilor de acțiune pentru internetul obiectelor, cu scopul de a atinge un echilibru între diferitele părți interesate, anticipând problemele și atenuând prudențial posibilele efecte negative. CESE propune:

6.1.1.

crearea unor medii de testare (sand box), adică spații fizice, clustere etc., pentru proiectele-pilot și validările de concept. Acestea ar trebui să urmărească testarea nu doar a tehnologiilor, ci și a modelelor de reglementare (11);

6.1.2.

finanțarea infrastructurilor tehnologice care să permită dezvoltarea unor proiecte inovatoare în domeniul IO în cadrul noului program „Orizont Europa”;

6.1.3.

desemnarea unor institute și agenții independente în calitate de inițiatori și supervizori ai proiectelor IO. CESE salută măsurile prevăzute în acest sens în Regulamentul din 2017 privind securitatea cibernetică și invită Comisia să promoveze în mod eficace procesele de standardizare în industria digitală, utilizând resurse bugetare adecvate (12);

6.1.4.

promovarea unor parteneriate și platforme de colaborare public-privat, care să implice comunitatea științifică, industria și consumatorii;

6.1.5.

încurajarea investițiilor în dezvoltarea unor modele de afaceri locale care să valorifice beneficiile internetului obiectelor și să faciliteze abordarea unor chestiuni atât de complexe precum protecția datelor și proprietatea asupra acestora;

6.1.6.

realizarea unor acțiuni de consolidare a capacităților în mediul de afaceri în perspectiva responsabilității partajate. Ar trebui să se garanteze că securitatea și protejarea vieții private în mod implicit și încă din faza de proiectare sunt integrate în produsele și serviciile TIC, în conformitate cu principiul „obligației de diligență”, pe care o proclamă noul regulament privind securitatea cibernetică. În acest sens, CESE salută faptul că se prevede elaborarea unor proiecte de coduri de conduită, în completarea reglementării;

6.1.7.

încurajarea inițiativelor europene și internaționale de standardizare, pentru a garanta că sistemele de IO dispun de caracteristici esențiale, și anume, fiabilitate, siguranță, disponibilitate, reziliență, continuitate și utilizare. În special, standardizarea este esențială pentru realizarea rapidă a proceselor de fabricație industrială cu înalt grad de digitizare;

6.1.8.

asigurarea faptului că utilizatorii internetului obiectelor, în special cei mai vulnerabili sau care trăiesc în zone slab populate, au acces la prețuri rezonabile și în condiții de calitate ridicată;

6.1.9.

promovarea unor campanii de sensibilizare și programe educaționale, pentru a încuraja adoptarea internetului obiectelor de către întreprinderi și consumatori, înlesnind dobândirea aptitudinilor și competențelor necesare (13), acordând o atenție deosebită grupurilor vulnerabile și diversității;

6.1.10.

lansarea unor inițiative în domeniul educației pentru o prevenire adecvată, având în vedere că mediile digitale fac parte din viața copiilor de la o vârstă timpurie;

6.1.11.

lansarea de analize și studii de diagnosticare a impactului IO în domenii cum ar fi cel al noilor modele de producție și consum durabile;

6.1.12.

garantarea punerii depline în aplicare și a utilizării efective a sistemelor de soluționare alternativă a litigiilor online și offline (SAL și SOL);

6.1.13.

să asigure existența, punerea în aplicare și buna funcționare a unui sistem european de acțiuni colective care să permită desfășurarea de acțiuni în încetare și solicitarea de despăgubiri și în cazul în care utilizarea IO provoacă daune sau prejudicii de natură colectivă, astfel cum ar trebui să se întâmple în contextul Pachetului „Noi avantaje pentru consumatori”;

6.2.

De asemenea, CESE invită Comisia să evalueze normele legate direct sau indirect de IO și, după caz, să îmbunătățească legislația existentă. În acest sens, inițiativa „Noi avantaje pentru consumatori” ar trebui să se axeze și pe dispozitivele conectate, pe rețele și securitatea acestora și pe datele asociate acestor dispozitive.

6.3.

În sfârșit, CESE subliniază importanța instituirii unor mecanisme de cooperare și coordonare între statele membre, pentru o punere în aplicare eficientă și uniformă a reglementărilor prevăzute, precum și pentru convențiile pe care Uniunea Europeană trebuie să le încheie în afara teritoriului său, având în vedere localizarea sediilor întreprinderilor și furnizorilor, cu un accent deosebit pe schimbul de bune practici. Politica internațională privind fluxurile transfrontaliere de date trebuie să fie coordonată, astfel încât țările implicate să poată elabora norme de drept material și de drept procesual care să asigure o protecție de nivel la fel de ridicat în cadrul legislațiilor lor naționale.

Bruxelles, 19 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  COM(2005) 229 final.

(2)  COM(2016) 180 final.

(3)  „Inteligența artificială – Impactul inteligenței artificiale asupra pieței unice (digitale), a producției, a consumului, a ocupării forței de muncă și a societății” (JO C 288, 31.8.2017, p. 1).

(4)  A se vedea Khwaja Shaik, Why blockchain and IoT are best friends, https://www.ibm.com/; în ce privește inovările din sectorul financiar european, a se vedea JO C 246, 28.7.2017, p. 8.

(5)  Digital McKinsey estimează că impactul economic potențial al IO se situează între 3 900 și 11 100 de miliarde USD pe an.

(6)  SWD(2018) 137.

(7)  COM(2018) 246 final.

(8)  În vigoare de la 25 mai 2018.

(9)  A se vedea COM(2017) 477 final.

(10)  A se vedea raportul Grupului Băncii Mondiale – internet of Things: The New Government-to-Business Platform (Internetul obiectelor, noua platformă guvern-întreprinderi).

(11)  A se vedea https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/eu-and-eea-member-states-sign-cross-border-experiments-cooperative-connected-and-automated

(12)  JO C 197, 8.6.2018, p. 17.

(13)  JO C 434, 15.12.2017, p. 36.


6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/14


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Indicatori mai adecvați pentru a evalua obiectivele de dezvoltare durabilă — contribuția societății civile”

(aviz din proprie inițiativă)

(2018/C 440/03)

Raportor:

doamna Brenda KING (UK-I)

Coraportor:

domnul Thierry LIBAERT (FR-III)

Decizia Adunării Plenare

15.2.2018

Temei juridic

Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

 

Aviz din proprie inițiativă

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului

Data adoptării în secțiune

5.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

194/2/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Încă de la adoptarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU de către instituțiile europene în 2015, CESE a îndemnat Comisia să stabilească o strategie europeană cuprinzătoare de dezvoltare durabilă, cu obiective, ținte și acțiuni concrete pentru realizarea celor 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD). În ciuda faptului că UE a jucat un rol important în adoptarea Agendei 2030 și că ODD reflectă valorile fundamentale ale UE care vizează promovarea unei armonii sociale, politice, economice și de mediu sporite, Comisia Europeană nu a reușit să elaboreze o strategie cuprinzătoare. Documentul de reflecție intitulat „Către o Europă durabilă până în 2030”, care urmează să fie publicat până la sfârșitul anului 2018, este o oportunitate de a sublinia importanța adoptării unei strategii europene cuprinzătoare.

1.2.

Lipsa actuală a unei Strategii europene de dezvoltare durabilă reprezintă un risc pentru punerea în aplicare coerentă a Agendei 2030 în UE și la nivel național. Pot apărea divergențe de abordare în ceea ce privește modul de răspuns la ODD, deoarece mai multe state membre își pregătesc deja strategiile naționale de dezvoltare durabilă, deși nu există niciun cadru strategic european sau orientări comune de punere în aplicare.

1.3.

CESE salută primul Raport anual de monitorizare aODD din 2017 al Eurostat (1), care se bazează pe un set de 100 de indicatori care utilizează criterii riguroase de date. Cu toate acestea, CESE a identificat o serie de deficiențe în ceea ce privește actualul set de indicatori, pe care viitoarele publicări ale raportului anual de monitorizare a ODD al Eurostat ar trebui să le ia în considerare.

1.4.

CESE solicită indicatori care să ofere o bază pentru procesele de planificare și elaborare a politicilor. Setul actual de indicatori nu reușește să măsoare distanța până la atingerea obiectivelor sau să furnizeze o revizuire adecvată a progreselor. Trebuie stabilite obiective specifice de politică ale UE pentru ODD, iar indicatorii trebuie să poată monitoriza realizarea lor. În absența unor obiective specifice ale politicii UE, Uniunea ar putea evalua performanța națională în comparație cu performanța cea mai bună și cu cea medie.

1.5.

De asemenea, CESE identifică anumite limitări tehnice care trebuie soluționate pentru a asigura utilizarea celor mai buni indicatori. De exemplu, utilizarea indicatorilor transversali rămâne insuficientă în ceea ce privește furnizarea de informații privind sinergiile și contradicțiile dintre obiective. De asemenea, nu sunt pe deplin integrate în indicatori efectele de propagare asupra țărilor partenere în ceea ce privește dezvoltarea durabilă și monitorizarea coerenței politice dintre obiectivele importante de politică externă și internă.

1.6.

Eurostat și institutele naționale de statistică trebuie să se asigure că aplică un cadru coerent de indicatori. Trebuie să existe un sistem cuprinzător și integrat de indicatori, care să garanteze că exercițiul de monitorizare a implementării ODD la nivel european și național este fiabil.

1.7.

Eurostat și institutele naționale de statistică dispun de resurse umane și financiare limitate pentru colectarea de date noi și, prin urmare, nu este întotdeauna posibil să se producă indicatori noi și mai preciși. CESE solicită asigurarea unor resurse adecvate pentru a depăși această limitare relevantă.

1.8.

CESE solicită implicarea semnificativă a societății civile în definirea indicatorilor și în evaluarea progreselor înregistrate de UE în direcția îndeplinirii obiectivelor. Caracterul transversal al ODD necesită o cooperare integrată între mai multe părți interesate.

1.9.

CESE recomandă ca setul de indicatori să fie completat de un raport calitativ alternativ, elaborat în strânsă colaborare cu organizațiile societății civile, pentru a crește gradul de asumare a ODD de către toate părțile interesate. Informațiile calitative pot evidenția tendințe care altfel nu ar putea fi observate numai cu ajutorul unor măsurători cantitative. CESE propune să preia rolul de coordonare a pregătirii raportului calitativ complementar. În plus, CESE propune Comisiei Europene să coopereze la organizarea unui summit european dedicat ODD, ca un exercițiu de evaluare, care să implice toate părțile interesate relevante.

1.10.

Un cadru strategic coerent necesită, de asemenea, ca alți indicatori UE (de exemplu, indicatorii incluși în tabloul de bord social sau indicatorii europeni privind biodiversitatea) să fie coerenți cu cadrul Agendei 2030. O strategie cuprinzătoare ar trebui să ofere această imagine de ansamblu a legăturilor existente între ODD, politicile UE și diferitele seturi de indicatori.

1.11.

CESE solicită ca actualul sistem de guvernanță al UE să fie adaptat la punerea în aplicare a Agendei 2030. O strategie europeană de dezvoltare cuprinzătoare și durabilă, aliniată pe deplin la Agenda 2030, ar garanta integrarea ODD în toate politicile UE și ar oferi cadrul pentru coordonarea și monitorizarea punerii în aplicare a ODD la nivelul UE și la nivel național. De exemplu, mecanismul semestrului european ar trebui să monitorizeze și să contribuie la punerea în aplicare a ODD. În plus, formularea și evaluarea politicilor UE (de exemplu, Agenda pentru o mai bună reglementare) ar trebui adaptate pentru a include ODD pe deplin în cadrul ciclului de politică. Tuturor propunerilor de acte legislative și de politică ar trebui să li se aplice un test de durabilitate, pentru a estima impactul asupra ODD și pentru a decide cu privire la caracterul adecvat al propunerii.

1.12.

CESE recomandă ca, în cadrul Comisiei, un vicepreședinte cu o echipă dedicată, cu un buget specific și cu o structură de lucru în colaborare cu toți comisarii și cu toate departamentele Comisiei, să se ocupe de integrarea ODD în cadrul politicilor UE. În plus, președintele Comisiei Europene ar trebui să prezinte progresele realizate și să sublinieze acțiunile suplimentare necesare pentru punerea în aplicare a ODD în discursul său anual privind starea Uniunii Europene.

1.13.

În cele din urmă, CESE solicită un acord privind un buget al UE al cărui obiectiv principal să fie dezvoltarea durabilă. CESE reamintește că cadrul financiar multianual (CFM) final pentru perioada 2021-2027 va indica dacă UE va fi în măsură să își îndeplinească angajamentele prevăzute în Agenda 2030. Propunerea Comisiei din mai 2018 se îndreaptă în direcția corectă, dar în cele din urmă ratează ocazia de a face din Agenda 2030 o prioritate a agendei europene.

2.   Lipsa unei strategii a UE

2.1.

UE ar trebui să își asume într-o mai mare măsură rolul său de lider în asigurarea și promovarea dezvoltării durabile. De fapt, Agenda 2030 a ONU este corelată în mod direct cu scopul fundamental al Uniunii Europene, acela de a promova o armonie socială, politică, economică și de mediu sporită, atât în Europa, cât și în întreaga lume. Cu toate acestea, deși UE și statele sale membre au semnat Agenda globală, Europa a rămas în urmă. Până în prezent, UE și o serie de state membre nu au reușit să pună în aplicare o strategie de dezvoltare durabilă care să asigure realizarea ODD.

2.2.

Reamintind articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, într-o referire la dezvoltarea durabilă se afirmă: „În relațiile sale cu restul comunității internaționale, Uniunea […] contribuie la […] dezvoltarea durabilă a planetei […]”. Deși există anumite elemente de durabilitate tot mai pronunțate în diverse politici UE, cum ar fi politica industrială, transporturile și energia, există în continuare o lipsă de ambiție și de finanțare. În ansamblu, CESE regretă lipsa evidentă de strategie, de coerență politică și de integrare în coordonarea generală a politicilor UE.

2.3.

CESE este singura instituție la nivel european care a făcut din dezvoltarea durabilă o prioritate principală. Parlamentul European nu are nicio structură funcțională care să vizeze dezvoltarea durabilă, deși unele grupuri politice includ Agenda 2030 în rândul priorităților lor politice pentru alegerile europene din mai 2019. Între timp, Comisia Europeană a creat o platformă multipartită destinată punerii în aplicare a ODD, care reprezintă un pas în direcția corectă, dar nu este clar dacă această platformă va continua după mandatul actualei Comisii. În plus, în trecut, CESE s-a declarat în favoarea unui forum al societăți civile mai ambițios și mai extins decât cel care a fost creat în cele din urmă (2).

2.4.

La nivel național, gradul de planificare și punere în aplicare a ODD nu este similar (3). Unele state membre au adoptat deja strategii naționale cuprinzătoare de dezvoltare durabilă și, în unele cazuri, autoritățile regionale și locale, precum și părțile interesate implicate desfășoară, de asemenea, inițiative de sensibilizare privind ODD. Există riscul de incoerență între abordările naționale, deoarece nu există un cadru european. CESE solicită integrarea dezvoltării durabile în politicile naționale și implicarea deplină a societății civile organizate în conceperea și punerea în aplicare a acestora, în conformitate cu o strategie europeană cuprinzătoare.

3.   Ce ne așteaptă în continuare

3.1.

La 13 septembrie 2017, președintele Juncker a anunțat un document de reflecție intitulat „Către o Europă durabilă până în 2030, privind urmărirea obiectivelor ONU de dezvoltare durabilă, inclusiv în ceea ce privește Acordul de la Paris privind schimbările climatice”, care va fi publicat în cursul iernii 2018. În faza de pregătire, Comisia ia în considerare punctele de vedere ale membrilor platformei multipartite privind ODD. Membrii platformei prezintă sugestii privind modalitățile de îmbunătățire a guvernanței UE în ceea ce privește ODD (de exemplu, adoptarea unei strategii cuprinzătoare), recomandări politice și modul în care un set de instrumente UE ar trebui să evolueze în vederea coordonării politicilor, a monitorizării și a responsabilizării.

3.2.

Punerea în aplicare a ODD include obiective economice, sociale, politice și de mediu care vor necesita schimbări fundamentale în societățile europene și în cadrul instituțiilor UE.

3.3.

Dezbaterile privind viitorul Europei înainte de alegerile europene din 2019 sunt esențiale pentru sensibilizarea cetățenilor cu privire la dezvoltarea durabilă. Partidele politice europene trebuie să adopte o poziție și să abordeze dezvoltarea durabilă în cadrul programelor lor electorale.

3.4.

În plus, CESE consideră că viitoarea Comisie Europeană și noul Parlament European, care vor lua naștere în urma alegerilor europene din 2019, ar trebui să facă o prioritate din mai buna integrare a ODD în politicile UE. CESE îndeamnă Parlamentul European să își consolideze capacitatea de a monitoriza și de a supraveghea progresele ODD și să își asume responsabilitatea pentru realizarea obiectivelor. În ceea ce privește Comisia, se recomandă consolidarea rolului de conducere al vicepreședintelui responsabil de dezvoltarea durabilă și restructurarea portofoliilor direcțiilor generale, pentru a se clarifica cine poartă responsabilitatea pentru fiecare dintre ODD.

3.5.

Decizia finală privind cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027 va indica dacă UE va putea să își îndeplinească angajamentele prevăzute în Agenda 2030. CFM este crucial pentru asigurarea integrării ODD. Propunerea Comisiei Europene, publicată în mai 2018, se îndreaptă în direcția corectă, dar ratează ocazia de a face din Agenda 2030 prioritatea agendei europene. Dincolo de modesta propunerea de a crește obiectiivul-țintă în materie de integrare a aspectelor legate de schimbările climatice în ansamblui politicilor, noul CFM ar trebui să aloce resurse financiare relevante pentru dezvoltarea durabilă și, de asemenea, să se asigure că nicio finanțare nu subminează punerea în aplicare a ODD. Finanțarea trebuie să fie pusă la dispoziția responsabililor cu punerea în aplicare a ODD, categorie care cuprinde statele membre, autoritățile locale, întreprinderile și ONG-urile care urmăresc proiecte inovatoare, care pot fi extinse.

3.6.

UE traversează o criză politică și instituțională majoră și se confruntă cu provocări, cum ar fi creșterea inegalităților sociale, probleme de mediu și pierderea încrederii în guvern și în UE (4). Pentru a depăși această situație, UE trebuie să conceapă un nou discurs, care să fie capabil să ofere soluții concrete la provocările cu care se confruntă societățile noastre. Dezbaterile privind viitorul Europei, care sunt în desfășurare, ar trebui să contribuie la acest nou discurs, luând în considerare Agenda 2030 și cel de al șaselea scenariu privind Europa (5), astfel încât UE să devină un motor al durabilității. Este necesar ca șefii de stat europeni să își manifest autoritatea în mai mare măsură și ca ODD să devină o parte centrală a discursului lor politic și a viziunii lor pentru Europa.

3.7.

Agenda 2030 se bazează pe valorile europene fundamentale ale democrației și participării, justiției sociale, solidarității și durabilității, respectării statului de drept și a drepturilor omului, atât în Europa, cât și în întreaga lume. Noul discurs privind dezvoltarea durabilă ar trebui să ofere cetățenilor răspunsuri asupra modului în care administrațiile publice și societatea civilă organizată intenționează să abordeze aspirațiile lor privind bunăstarea economică, socială și a mediului.

4.   Problema indicatorilor

4.1.

CESE consideră că abordarea adoptată în raport cu indicatorii UE privind ODD trebuie să depășească simpla evaluare, contribuind la formularea și la elaborarea politicilor, și nu să fie doar un instrument de raportare. Indicatorii ar trebui să ajute factorii de decizie de la nivelul UE în ceea ce privește definirea viitoarelor politici și planificarea modalităților de a îndeplini mai bine ODD. De asemenea, indicatorii trebuie să ajute factorii de decizie să identifice abaterile de la progresele înregistrate în direcția ODD și să introducă la timp modificările de politică necesare în vederea îndeplinirii obiectivelor până în 2030.

4.2.

Din punctul de vedere al CESE, raportul Eurostat din 2017 de monitorizare a obiectivelor de dezvoltare durabilă în contextul UE este un început bun, dar mai există loc pentru îmbunătățiri. Acest demers trebuie dezvoltat în continuare pe baza îmbunătățirii indicatorilor. Metoda actuală de evaluare a progresului (adică o schimbare pozitivă de 1 %) în absența unor obiective cuantificabile ale UE este potențial înșelătoare, deoarece nu oferă informații referitoare la distanța până la îndeplinirea ODD, spre deosebire de alte rapoarte. De exemplu, în timp ce Eurostat concluzionează că se înregistrează un progres semnificativ în Europa în ceea ce privește ODD 12 (6), dar alte surse, cum ar fi OCDE, ajung la concluzii diferite (7). Este necesar ca raportul de monitorizare să clarifice mai bine caracterul integrat al agendei, în care eforturile trebuie să consolideze fiecare obiectiv, nu să submineze vreunul dintre acestea. Deși valoroasă, utilizarea indicatorilor transversali rămâne insuficientă în ceea ce privește furnizarea de informații privind sinergiile și contradicțiile dintre obiectivelor. În plus, raportul ar trebui să evalueze efectele de propagare asupra dezvoltării durabile a țărilor partenere și să monitorizeze coerența politicilor din perspectiva obiectivelor importante ale politicilor externe și interne. În sfârșit, indicatorii ar trebui să poată prezenta comparații între țările europene, să identifice divergențele în punerea în aplicare la nivelul statelor membre și să fie actualizați frecvent, astfel încât să se bazeze pe cele mai bune cunoștințe și informații disponibile.

4.3.

Pentru a dispune de un set coerent de indicatori care să ofere o imagine de ansamblu clară a punerii în aplicare a ODD la nivelul UE, este esențial să se creeze un sistem cuprinzător de indicatori, care să acopere nivelul european și național. În primul rând, indicatorii actuali utilizați pentru diferite domenii de politică la nivelul UE trebuie să fie armonizați sau cel puțin interconectați cu indicatorii UE privind ODD. De exemplu, seturile relevante de indicatori, cum ar fi indicatorii incluși în tabloul de bord social sau indicatorii europeni privind biodiversitatea, trebuie să fie asociați cu indicatorii UE privind ODD, iar relația dintre aceștia trebuie să fie clar definită. În al doilea rând, strategiile naționale de dezvoltare durabilă ar trebui să utilizeze aceiași indicatori sau cel puțin indicatori comparabili cu indicatorii UE privind ODD. În caz contrar, va exista un risc ridicat de incoerență între diferitele abordări adoptate de statele membre. În al treilea rând, UE trebuie să asigure un proces cuprinzător de raportare către Forumul politic la nivel înalt pentru dezvoltare durabilă al ONU. Comisia Europeană ar trebui să poată oferi o imagine de ansamblu clară a punerii în aplicare a ODD la nivelul UE și în toate statele membre.

4.4.

CESE consideră că este necesar să se abordeze anumite limitări în ceea ce privește procesul de definire a indicatorilor. Eurostat și institutele naționale de statistică dispun de resurse umane și financiare limitate pentru colectarea de date noi și, prin urmare, nu este întotdeauna posibil să se producă indicatori noi și mai bine orientați. Conform raportului anual din 2017 al Comitetului consultativ european pentru guvernanță statistică către Parlamentul European, costul sistemului statistic european se ridică la 0,02 % din PIB, iar în urma reducerilor de resurse umane legate de austeritatea bugetară, numărul de membri ai personalului nu a revenit la nivelurile de dinainte de criza economică (8). Pentru îmbunătățirea setului de indicatori, trebuie să se acorde o mai mare prioritate dezvoltării indicatorilor de durabilitate și trebuie să se aloce fonduri adecvate către Eurostat și institutele naționale de statistică pentru indicatorii de durabilitate, în conformitate cu obiectivul 17 din cadrul ODD. Acest lucru va permite adăugarea de noi indicatori care ar putea necesita colectarea de date suplimentare.

4.5.

Cu privire la setul actual de indicatori ai Eurostat, CESE identifică o serie de deficiențe care trebuie abordate, în mod ideal, prin publicarea raportului de monitorizare al Eurostat din 2018 privind înregistrarea progreselor către realizarea ODD. Domeniile în care se impun îmbunătățiri includ:

o prezentare mai obiectivă și mai vizuală a rezultatelor generale, pentru a evita crearea unei impresii greșite, potrivit căreia Europa ar fi în cea mai mare parte pe drumul cel bun în ceea ce privește ODD, ceea ce contrazice alte cercetări calitative sau tematice, precum și percepțiile cetățenilor;

o atenție sporită acordată efectelor de propagare ale modelului actual de dezvoltare al Europei, de exemplu, prin continuarea activității existente a Eurostat cu privire la amprentele de mediu, precum și prin contribuția Europei la sprijinirea țărilor partenere în realizarea ODD;

o abordare mai inovatoare în ceea ce privește valorificarea caracterului indivizibil al agendei privind ODD, dincolo de indicatorii transversali, care nu indică, ca atare, dezechilibre și contradicții între diferitele dimensiuni ale durabilității și nu dispun de un cadru adecvat pentru evaluarea coerenței politicilor;

mai multe date privind performanța întreprinderilor, a autorităților locale și a ONG-urilor;

mai multe informații privind performanța statelor membre în ceea ce privește ODD, deoarece valorile medii oferă o imagine incompletă. Și furnizarea de informații de la nivel național este importantă, având în vedere că statele membre au competență exclusivă în ceea ce privește o serie de ODD;

indicatori mai buni de responsabilitate pentru rezultatele obținute în direcția realizării ODD, în conformitate cu ODD 16 (9) și 17 (10), de exemplu în ceea ce privește spațiul societății civile în Europa (11) și parteneriatele inovatoare;

în cazul în care nu există un obiectiv european, o metodologie mai solidă de măsurare a progreselor înregistrate în direcția ODD, de exemplu prin compararea performanței medii cu cea mai bună performanță în rândul statelor membre sau cu obiectivele conexe derivate din alte angajamente internaționale sau din cercetarea disponibilă.

4.6.

Deși seriile de indicatori pe termen lung sunt utile, indicatorii ar trebui să fie revizuiți și îmbunătățiți pe baza identificării de provocări noi și a evoluției cunoștințelor științifice, inclusiv a datelor noi. Eforturile Eurostat de a include noi indicatori în 2018 merg în direcția corectă, însă claritatea în ceea ce privește procesul și termenele pentru includerea indicatorilor „în așteptare” este crucială. De exemplu, ar trebui să se indice un plan de acțiune și un calendar pentru indicatorul propus „Amploarea lipsei de adăpost în UE”, recomandat de FEANTSA (Federația europeană a organizațiilor naționale care lucrează cu persoanele fără adăpost), care, în prezent, figurează ca fiind „în așteptare”.

4.7.

Rolul societății civile organizate în legătură cu raportul anual al Eurostat trebuie consolidat. Eurostat ar trebui să consulte mai mult societatea civilă în ceea ce privește procesul de definire a indicatorilor și de evaluare a progresului acestora. În general, societatea civilă trebuie să fie consultată destul de timpuriu în cadrul procesului pentru ca recomandările să poată fi luate în considerare, iar Eurostat trebuie să explice motivele pentru care recomandările societății civile au fost sau nu acceptate.

4.8.

Ceea ce este monitorizat și ceea ce nu este monitorizat, în special conceperea și alegerea indicatorilor, generează implicații politice substanțiale (12). Prin urmare, procesul prin care Eurostat pregătește raportul anual ar trebui să permită societății civile să contribuie cu o interpretare calitativă a indicatorilor. Aceasta ar trebui să fie însoțită de un sondaj Eurobarometru efectuat în mod frecvent, pentru a evalua percepțiile cetățenilor cu privire la progresele înregistrate.

4.9.

CESE este conștient că societatea civilă are o capacitate prea limitată în materie de statistică pentru a propune noi indicatori care să poată îndeplini criteriile de robustețe statistică ale Eurostat. Societatea civilă este însă capabilă să definească indicatori utili, care utilizează alte surse, diferite de datele Eurostat. Un exemplu în acest sens sunt indicatorii elaborați de Rețeaua de soluții pentru dezvoltare durabilă. Cu toate acestea, CESE consideră că este necesar ca organizațiile societății civile să fie sprijinite prin măsuri de consolidare a capacităților, pentru a se asigura faptul că pot contribui mai bine la discuția cu Eurostat.

4.10.

Pentru a asigura noul discurs solid, bazat pe dezvoltarea durabilă menționată anterior, CESE face apel la îmbunătățirea modului în care Comisia Europeană și Eurostat comunică cu privire la progresele înregistrate pe calea ODD. Raportul Eurostat nu poate fi parcurs ușor și nu a fost comunicat pe scară largă; prin urmare, ar trebui explorate noi modalități de a-l face mai bine cunoscut publicului și cetățenilor nespecializați. De asemenea, ar trebui explorate și alte produse de cercetare și comunicare, ca parte a unei strategii ambițioase de sensibilizare. De exemplu, crearea unei secțiuni privind „monitorizarea din partea societății civile” pe site-ul internet al Eurostat consacrat ODD ar permite o asumare comună interactivă în ceea ce privește monitorizarea obiectivelor.

4.11.

CESE recunoaște faptul că raportul anual al Eurostat nu include și nu poate include informații calitative. Pentru a acoperi această lacună (precum și pentru a spori gradul de implicare a societății civile), CESE propune ca monitorizarea punerii în aplicare a ODD să fie completată de un raport calitativ alternativ, separat și independent, care să fie elaborat în strânsă colaborare cu părțile interesate din cadrul societății civile. Acest raport alternativ ar trebui să se concentreze asupra: a) furnizării unei reflecții asupra raportului Eurostat și analizării acestuia; b) completării raportului Eurostat cu informații calitative provenite de la societatea civilă organizată; și c) furnizării unei interpretări a societății civile organizate în ceea ce privește progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a ODD. În prezent, CESE realizează un studiu privind implicarea societății civile în monitorizarea ODD (care se preconizează că va fi finalizat până în noiembrie 2018), care va analiza în mod specific și va propune o abordare metodologică pentru pregătirea acestui raport complementar al raportului anual al Eurostat.

4.12.

În centrul agendei privind ODD se află responsabilitatea. O strategie ambițioasă privind ODD trebuie să fie completată de un cadru solid al responsabilității, în care societatea civilă organizată joacă un rol esențial. Acest lucru necesită creșterea gradului de sensibilizare a cetățenilor din întreaga Uniune, precum și anchete de opinie și alte mecanisme de feedback din partea cetățenilor. În acest sens, Comisia Europeană (în colaborare cu CESE) ar trebui să organizeze un summit dedicat ODD în vederea desfășurării unui eveniment de evaluare anuală împreună cu statele membre, Parlamentul European, societatea civilă, întreprinderile și autoritățile regionale și locale și să se angajeze să desfășoare un dialog participativ și periodic cu părțile interesate. Nu în ultimul rând, ar trebui promovat schimbul de bune practici privind implicarea societății civile în evaluarea ODD. CESE ar putea juca un rol esențial în sprijinirea organizațiilor societății civile în ceea ce privește realizarea schimbului de astfel de experiențe, crearea de sinergii, aprofundarea cunoștințelor și sensibilizare, precum și promovarea colaborării.

5.   Integrarea ODD în guvernanța UE

5.1.

Actualul sistem de guvernanță al UE ar trebui adaptat astfel încât să contribuie la punerea în aplicare a Agendei 2030. Pentru a realiza acest lucru, toate instituțiile UE ar trebui să ia măsuri pentru a asigura o activitate coordonată în ceea ce privește progresele în direcția realizării ODD.

5.2.

În pofida impulsului vicepreședintelui Comisiei Europene, este evident că există un nivel redus de angajament din partea mai multor departamente ale Comisiei, ceea ce împiedică progresul. Același lucru este valabil și în cazul Parlamentului, care trebuie să stabilească un proces credibil în cadrul tuturor comisiilor pentru a discuta punerea în aplicare a ODD. În fine, Grupul de lucru pentru ODD din cadrul Consiliului European, care este bine-venit, trebuie să asigure integrarea adecvată a ODD în toate chestiunile de care se ocupă Consiliul European, cum ar fi, de exemplu, cele privind viitorul PAC, politica de coeziune, politica în domeniul transporturilor (13), relațiile externe (14) și următorul CFM pentru perioada 2021-2027.

5.3.

O viitoare strategie europeană cuprinzătoare de dezvoltare durabilă ar trebui să joace un rol crucial în integrarea ODD în toate politicile UE și să ofere cadrul pentru coordonarea și monitorizarea punerii în aplicare a ODD la nivelul UE și la nivel național. După cum s-a menționat, strategia ar trebui să stabilească obiective, mijloacele de realizare a acestora și un set coerent de indicatori care să fie utilizați pentru monitorizarea progreselor. CESE este de acord cu Consiliul în privința necesității de a dezvolta „un cadru de indicatori de referință” (15).

5.4.

După cum s-a menționat, acest cadru de indicatori de referință ar trebui să integreze toți indicatorii europeni relevanți utilizați în prezent în diferite domenii de politică și să definească legăturile existente dintre indicatorii existenți și indicatorii privind ODD. De exemplu, Comisia Europeană ar trebui să asigure o aliniere și o coerență completă între tabloul de bord social și indicatorii UE privind ODD. În prezent, dintre cei 12 indicatori din tabloul de bord social, opt sunt incluși complet sau parțial în setul privind ODD ale UE.

5.5.

Coordonarea și monitorizarea ODD ar trebui să fie integrate în procesul semestrului european, astfel cum CESE a solicitat în mod repetat (de exemplu, avizele CESE NAT/693 (16), NAT/700 (17), SC/047 (18), SC/050 (19)). Acest demers ar trebui să includă un proces de control al gradului de adecvare a strategiilor de punere în aplicare a ODD la nivelul statelor membre. Autoritățile naționale ar trebui să primească orientări comune și ar trebui să fie monitorizate, astfel încât toate eforturile să se îndrepte în aceeași direcție. În plus, ar trebui promovat schimbul de bune practici între statele membre. Semestrul european ar trebui să își extindă pe deplin domeniul de aplicare dincolo de dimensiunea economică tradițională și să integreze complet dimensiunea socială și pe cea de mediu la același nivel de importanță, în contextul unei strategii viitoare cuprinzătoare de dezvoltare durabilă. În consecință, recomandările specifice fiecărei țări ar trebui să fie coerente cu ODD, precum și cu analiza efectuată în rapoartele de țară în cadrul procesului semestrului european.

5.6.

Programul de sprijin pentru reforme structurale (PSRS), creat recent, vizează să ajute statele membre să pună în aplicare reforme instituționale, structurale și administrative. Se preconizează că PSRS va juca un rol relevant în următorii ani. După cum CESE a subliniat deja (20) și în raportul Falkenberg (21), PSRS ar trebui să presupună ca orice reformă susținută să fie coerentă cu Agenda 2030 și cu ODD.

5.7.

Pentru a se asigura integrarea ODD în toate politicile UE, Agenda pentru o mai bună reglementare trebuie să fie adaptată în consecință, astfel încât să asigure o abordare cuprinzătoare și holistică a ODD. CESE consideră că principiile privind ODD ar trebui menționate în mod explicit în orientările și seturile de instrumente privind o mai bună reglementare. În plus, metodologiile pentru o mai bună reglementare ar trebui revizuite pentru a se asigura faptul că sunt capabile să evalueze obiectivele pe termen lung și să măsoare distanța până la realizarea ODD. În cele din urmă, o atenție sporită trebuie acordată coerenței politicilor ca instrument de punere în aplicare a ODD, utilizând, de exemplu, cadrul OCDE privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării durabile (CPDD).

5.8.

Atunci când propune noi inițiative legislative sau politice, Comisia Europeană ar trebui să indice în mod clar care dintre ODD este vizat și să efectueze un test de durabilitate pentru a evalua impactul preconizat asupra ODD (ca parte a procesului de evaluare a impactului, care are ca scop evaluarea dimensiunilor economice, sociale și de mediu ale propunerilor). Ar trebui identificate principalele probleme legate de punerea în aplicare a ODD, pe care politica propusă intenționează să le abordeze. De asemenea, monitorizarea și evaluarea politicilor UE în curs de desfășurare trebuie adaptate pentru a măsura progresele înregistrate în direcția realizării ODD și pentru a recomanda modificări ale politicilor, care au un impact mai mare în promovarea ODD.

5.9.

Programul Comisiei privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) ar trebui să integreze, de asemenea, perspectiva dezvoltării durabile. Activitatea programului REFIT ar trebui să garanteze că orice simplificare și actualizare propusă a legislației UE este coerentă cu ODD și contribuie la realizarea acestora.

Bruxelles, 19 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  „Sustainable development in the European Union: Monitoring report on progress towards the SDGs in an EU context. 2017 edition” (Dezvoltarea durabilă în Uniunea Europeană, Raport de monitorizare privind progresele înregistrate în direcția ODD în contextul UE, ediția 2017).

(2)  Avizul CESE pe tema „Următorii pași către un viitor european durabil” (JO C 345, 13.10.2017, p. 91).

Avizul CESE pe tema „Un forum european al societății civile pentru dezvoltarea durabilă” (JO C 303, 19.8.2016, p. 73).

(3)  CESE lucrează la cartografierea inițiativelor de dezvoltare durabilă la nivel național. Un rezumat de țară pentru fiecare stat membru va fi disponibil pe site-ul internet al CESE.

(4)  Avizul CESE pe tema „Următorii pași către un viitor european durabil”, SC/047 (JO C 81, 2.3.2018, p. 44).

(5)  http://www.foeeurope.org/sites/default/files/other/2017/6th_scenario_future_of_europe.pdf

(6)  ODD 12. Consum și producție responsabile.

(7)  A se vedea, de exemplu, OCDE. 2017. Measuring Distance to the SDG Targets: an assessment of where OECD countries stand (Măsurarea distanței față de îndeplinirea obiectivelor ODD: o evaluare a stadiului în care se află țările OCDE).

(8)  Raportul anual al CCEGS, 2017, p. 25.

(9)  ODD 16. Pace, justiție și instituții puternice.

(10)  ODD 17. Parteneriate pentru obiective.

(11)  Dezvoltarea metodologiilor existente, cum ar fi CIVICUS monitor, https://civicus.org/index.php/what-we-do/innovate/civicus-monitor

(12)  Avizul CESE pe tema „Următorii pași către un viitor european durabil”, NAT/700 (JO C 345, 13.10.2017, p. 91).

(13)  Avizul CESE pe tema „Rolul transporturilor în realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă și implicațiile asupra procesului de elaborare a politicilor UE” (JO C 367, 10.10.2018, p. 9).

(14)  Avizul CESE pe tema „Un parteneriat reînnoit cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific”, REX/485 (JO C 129, 11.4.2018, p. 76).

(15)  http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10370-2017-INIT/ro/pdf

(16)  Avizul CESE pe tema „Dezvoltarea durabilă: o privire de ansamblu asupra politicilor interne și externe ale UE”, NAT/693 (JO C 487, 28.12.2016, p. 41).

(17)  Avizul CESE pe tema „Următorii pași către un viitor european durabil”, NAT/700 (JO C 345, 13.10.2017, p. 91).

(18)  Avizul CESE pe tema „Următorii pași către un viitor european durabil”, SC/047 (JO C 81, 2.3.2018, p. 44).

(19)  Avizul CESE pe tema „Analiza anuală a creșterii pentru 2018”, SC/50 (JO C 227, 28.6.2018, p. 95).

(20)  Avizul CESE pe tema „Programul de sprijin pentru reforme structurale”, ECO/398 (JO C 177, 18.5.2016, p. 47).

(21)  Durabilitate, acum! Note strategice CESP. Numărul 18 (2016) https://www.eesc.europa.eu/sites/default/files/files/rapport_kff.pdf


6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/22


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Contribuția zonelor rurale din Europa la Anul European al Patrimoniului Cultural 2018 prin asigurarea sustenabilității și coeziunii dintre zonele urbane și cele rurale”

(aviz din proprie inițiativă)

(2018/C 440/04)

Raportor:

domnul Tom JONES

Decizia Adunării Plenare

15.2.2018

Temei juridic

Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

 

Aviz din proprie inițiativă

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului

Data adoptării în secțiune

5.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

201/2/7

1.   Concluzii și recomandări

Concluzii

1.1.

CESE sprijină pe deplin desemnarea anului 2018 drept An European al Patrimoniului Cultural și salută toate eforturile depuse de promotori și de organizatori, la toate nivelurile, pentru a spori vizibilitatea patrimoniului cultural divers și bogat al Europei și pentru a-l sărbători (1).

1.2.

CESE încurajează toate părțile implicate și toți participanții să adopte o definiție a culturii cât mai cuprinzătoare cu putință și să îi includă pe toți cetățenii.

1.3.

Ar trebui ca anul acesta să fie nu doar al sărbătoririi trecutului, ci și al promovării unor expresii noi, provocatoare și în continuă evoluție ale inspirației și competențelor umane, care izvorăsc adesea din tradițiile înscrise în patrimoniul cultural rural al fiecărei țări.

1.4.

Douăsprezece luni înseamnă puțin timp, dar se speră că aceste eforturi și investiții suplimentare îi vor stimula pe cetățeni să se concentreze asupra oportunităților legate de patrimoniul cultural din zonele rurale. Acest lucru ar trebui să le permită să construiască o rezervă prețioasă de bunăstare revigorată, estetică, socială și economică, pentru generațiile actuale și cele viitoare. La jumătatea drumului, peste 3 500 de proiecte au primit eticheta Anului European al Patrimoniului Cultural, procentul proiectelor rurale fiind variabil de la o regiune la alta.

1.5.

CESE sprijină solicitarea Alianței Europene pentru Cultură și Arte, din ianuarie 2018, ca instituțiile europene și statele membre să asigure „un sprijin substanțial în cadrul financiar multianual post-2020 (CFM)”. De asemenea, Comitetul salută propunerea de angajament față de cultură a Comisiei Europene, din proiectul său de buget din mai 2018, și angajamentele asumate prin noua agendă europeană pentru cultură (2).

Recomandări

1.6.

Patrimoniul cultural rural, cu toată bogăția și diversitatea sa, ar trebui să fie recunoscut în mod oficial pentru valoarea sa artistică intrinsecă și pentru contribuția sa economică și socială la bunăstarea tuturor cetățenilor europeni (3).

1.7.

Investițiile realizate de finanțatorii publici ar trebui să fie „testate în mediul rural”, astfel încât, atunci când sunt proiectate noi fluxuri de finanțare, acestea să includă și sprijinul acordat pentru contribuția constantă a familiilor de agricultori și a angajaților din sectorul agricol, precum și sprijinul pentru organizațiile neguvernamentale din care fac parte creatori individuali, dar și pentru grupuri folclorice, grupuri de acțiune locală sau ferme sociale. În acest context, trebuie luate pe deplin în considerare măsurile necesare pentru îmbunătățirea infrastructurii patrimoniului rural.

1.8.

Fluxurile de finanțare ale UE existente, inclusiv programul de dezvoltare rurală, ar trebui să considere tot mai mult cultura drept o valoare orizontală și ar trebui să sprijine proiectele culturale, inclusiv pe cele care protejează, promovează și consolidează peisajele caracterizate de biodiversitate. Restaurarea agriculturii pastorale și a caselor țărănești îndepărtate din Pirinei, podgoriile din Santorini, protejarea pășunilor comune din Șeica Mare (România) sunt exemple demne de urmat, la fel ca și proiectul cultural Leader din Lesbos (Grecia) pentru sprijinirea integrării migranților. Programele agroecologice ar trebui să continue să construiască habitate specifice zonelor agricole, iar mediul construit ar trebui să atingă standarde mai înalte de proiectare, respectând modelele culturale tradiționale și pretându-se totodată unei utilizări moderne.

1.9.

Zonele împădurite durabile, pădurile și căile navigabile merită măsuri de sprijin pentru a se evita degradarea și poluarea. Trebuie prevăzute mijloace de menținere a centurilor de protecție din arbori și arbuști amenajate în trecut în zonele rurale (de exemplu în Polonia, conform concepției lui Dezydery Chłapowski), care limitează eroziunea solului, reduc emisiile de CO2, contribuie la creșterea producției și înfrumusețează peisajul.

1.10.

Contribuția pe care o reprezintă zilele porților deschise organizate de ferme, vizitele școlare în zonele rurale, spectacolele, activitățile meșteșugărești și alte târguri și festivaluri culturale îi ajută pe cetățenii din zonele urbane să înțeleagă și să aprecieze mai bine zonele rurale și merită sprijin financiar public, la fel ca și măsurile necesare pentru construirea de punți între cetățenii din mediul rural și cei din mediul urban prin proiecte culturale.

1.11.

Ar trebui încurajate măsurile prin care noilor generații le sunt prezentate cultura și tradițiile rurale prin intermediul unor limbaje moderne și inovatoare și, de asemenea, ar trebui măsurate beneficiile economice și sociale, prin schimbul de bune practici și punerea acestora în lumină. Artiștii și alți actori culturali care reprezintă o sursă de inspirație, uneori din alte zone, ar trebui să fie sprijiniți pentru a ajuta comunitățile să valorifice întregul potențial al patrimoniului cultural local.

1.12.

Pierderea gravă a competențelor meșteșugărești trebuie remediată prin creșterea investițiilor în formare, astfel încât transferurile între generații să aibă loc pe baza cunoștințelor anterioare și prin încurajarea inovării. Școlile din mediul rural ar trebui să le prezinte elevilor potențialul pe care îl are patrimoniul rural în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, precum și oportunitățile de carieră în exterior. Există o provocare specifică, nu numai pentru tinerii agricultori, ci pentru toți tinerii din mediul rural, de a adopta o atitudine întreprinzătoare în rolul lor de păstrători ai patrimoniului.

1.13.

Patrimoniul cultural rural ar trebui promovat în mod durabil, printre altele în scopuri turistice, dar și pentru a-i determina pe cetățenii din mediul urban să aprecieze valorile culturale din mediul rural și să opteze mai ușor pentru case în mediul rural și pentru locuri de muncă aflate în așezări mai îndepărtate.

1.14.

Este necesar să se promoveze comercializarea produselor culturale rurale, inclusiv patrimoniul gastronomic, și să se protejeze statutul de marcă geografică, oferind asigurări cetățenilor cu privire la calitate și trasabilitate.

1.15.

Voluntarii, comunitățile și întreprinderile sociale, precum și întreprinderile private din mediul rural ar trebui încurajate să își dezvolte și să își împărtășească activitățile culturale, printre care și promovarea diversității limbilor și dialectelor, în beneficiul tuturor cetățenilor. Comunitățile rurale „inteligente” ar trebui să facă din valoarea și potențialul patrimoniului cultural local un motiv de preocupare și să profite de ocazia de a coopera cu grupuri de populație similare, din alte zone, pentru promovarea relațiilor cu acestea, inclusiv prin creșterea beneficiilor economice generate de posibilitățile sporite în materie de turism.

1.16.

Deși este probabil ca proiectele care marchează Anul European al Patrimoniului Cultural 2018 să continue în viitor, este important să se realizeze un bilanț și o evaluare clară a investițiilor și rezultatelor cuantificabile, ținând seama de factorii economici, sociali și culturali. Aproximativ 8 milioane EUR au fost alocate Anului European al Patrimoniului Cultural, ca urmare a negocierilor din cadrul trilogului între Parlamentul European și Consiliu în 2017. Ar fi oportun ca o proporție cuantificabilă din acest sprijin să fie pusă la dispoziția zonelor rurale.

1.17.

Sunt necesare mai multe cercetări pentru a cuantifica și a măsura calitatea beneficiilor patrimoniului și a activității culturale curente pentru bunăstarea cetățenilor și pentru a sprijini soluțiile pentru acțiunile viitoare. Apărătorii îndârjiți ai patrimoniului au nevoie de sprijin pentru a accepta noi migranți și diferite tradiții culturale.

1.18.

Sunt necesare acțiuni urgente în favoarea conectivității transportului și a infrastructurii digitale, care este esențială pentru stabilirea persoanelor în zonele rurale și pentru dezvoltarea turismului cultural.

2.   Introducere

2.1.

Prezentul aviz se concentrează în special asupra gamei largi de atuuri și talente pe care le au zonele rurale și cetățenii lor, pe contribuția acestora la patrimoniul cultural al Europei și pe modul în care această definiție amplă a culturii contribuie la crearea unor zone rurale mai viabile și mai prospere. Sprijinim Carta paneuropeană a patrimoniului rural, care promovează dezvoltarea spațială durabilă (4) și referința din Declarația de la Cork 2.0, din 2016: „Amenajarea teritoriului are un rol esențial în interfața dintre cetățeni și mediu. Politicile trebuie să stimuleze furnizarea de bunuri publice de mediu, inclusiv conservarea patrimoniului natural și cultural al Europei”.

2.2.

Această inițiativă trebuie să facă obiectul unei „testări în mediul rural”, iar CESE este îngrijorat de faptul că grupurile mici comunitare din sate și din orașele mici nu vor dobândi la timp cunoștințe suficiente despre Anul European al Patrimoniului Cultural pentru a se pregăti și a pune în lumină gama largă de bogății culturale din jurul lor. Ar trebui ca anul acesta să fie nu doar al sărbătoririi trecutului, ci și al promovării unor expresii noi, provocatoare și în continuă evoluție ale inspirației și competențelor umane, care izvorăsc adesea din tradițiile înscrise în patrimoniul cultural rural al fiecărei țări.

2.3.

Afișarea activităților culturale existente și desprinderea de învățăminte din proiectele de succes au o valoare reală, însă festivitățile din 2018 ar trebui să includă și evenimente culturale noi, inovatoare, care să se bazeze pe experiențele anterioare și care să transfere patrimoniul cultural către noile generații într-un mod contemporan, oferind noi oportunități pentru zonele rurale. Europa creativă are două proiecte rurale, „Roots and Roads” („Rădăcini și drumuri”) și „Food is Culture” („Hrana înseamnă cultură”), care, în cazul în care vor avea succes, ar putea contribui la învățare și dezvoltare.

2.4.

Deși este dificil să se cuantifice beneficiile economice și sociale ale activității culturale (peste 300 000 de locuri de muncă direct legate de cultura europeană), OCDE consideră că cultura ar trebui utilizată ca indicator al bunăstării și este important ca organizatorii Anului European al Patrimoniului Cultural 2018 să efectueze o analiză care să poată justifica investițiile publice viitoare. Ar trebui să se prezinte în mod clar câte succese au fost înregistrate în cursul anului în ceea ce privește gradul de acoperire a zonelor rurale și îndepărtate și modul în care moștenirea bunelor practici, cum ar fi proiectele AlpFootway (5) și Terract (6), poate fi pusă în valoare pentru ierarhizarea viitoare a priorităților la nivel european și regional.

3.   Observații generale și specifice

3.1.

Peisajele rurale, mozaicul structurilor geologice naturale și amprenta activității umane asupra agriculturii, silviculturii, lacurilor, râurilor și așezărilor construite constituie, probabil, cel mai mare patrimoniu cultural. De la parcurile naționale și siturile din cadrul Natura 2000 până la spațiile verzi periferice din zonele urbane, frumusețea capătă forme variate admirabile, o sursă de inspirație pentru generații de artiști, muzicieni, literați, dansatori și pentru noi toți care nu ne încadrăm în niciuna dintre aceste categorii. Noua agendă europeană pentru cultură a Comisiei este destul de succintă în ceea ce privește perspectivele rurale. Cu toate acestea, precizează că „restaurarea și actualizarea patrimoniului cultural și natural contribuie la potențialul de creștere și la durabilitate. Gestionarea integrată a activelor culturale și naturale încurajează oamenii să le descopere și să participe la ambele.” Populația Mayangna din Nicaragua utilizează același cuvânt pentru natură și cultură. Aceasta înseamnă cetățenie ecologică.

3.2.

Comunitățile rurale chiar adaugă valoare peisajelor. Administratorii de ferme și de păduri, angajații și meșteșugarii – bărbați și femei – sunt cei care au configurat aceste peisaje. Generații de persoane calificate au valorificat terenurile și apele pentru alimente, adăpost și pentru a genera venituri. De exemplu, în Polonia, în secolul al XIX-lea, au fost dezvoltate conceptele de centuri verzi și de plantații de arbuști menite să protejeze solul, care au conferit recent peisajului un aspect specific. Acești oameni au delimitat câmpurile cu pietre și crengi, au construit hambare și ateliere. De asemenea, au avut grijă, de-a lungul generațiilor, de rase autohtone de animale adaptate la specificul terenurilor și la climă și au gestionat vegetația. Ei au contribuit la dezvoltarea unor tradiții gastronomice și folclorice specifice, la nivel local. Am moștenit și un bogat patrimoniu de clădiri frumoase – vile, castele, biserici, dar și case țărănești, mici mori și magazine specifice zonelor rurale, cum ar fi cele restaurate cu grijă la St Fagan Folk Museum din Țara Galilor. Întreținerea unei arhitecturi istorice similare este adesea suportată de investiții private, cu un anumit nivel de sprijin public și caritabil esențial. Un proiect inovator din Țara Galilor utilizează energia din surse regenerabile de pe fundul mării pentru încălzire și, prin urmare, reduce costurile pentru Plas Newydd, o casă boierească deținută de organizația National Trust (7). Sărbătorirea trecutului și a prezentului ar trebui să fie un demers de căutare a justului echilibru dintre dimensiunea ideală și cea reală a luptei și eforturilor ființei umane.

3.3.

Apreciem toate eforturile de a păstra cu grijă acest patrimoniu, inclusiv pe cele depuse de European Heritage Alliance. Restaurarea presupune și nevoia de autorități de planificare, în măsură să acorde sprijinul necesar pentru asigurarea unei reconversii responsabile a clădirilor. Proiectul REVAB, cofinanțat prin programul Erasmus, oferă cursuri de formare pentru a spori potențialul de reutilizare a clădirilor agricole redundante, împiedicând astfel distrugerea lor.

3.4.

Populația din mediul rural și-a creat propria cultură, reflectând provocările cu care se confruntă în ceea ce privește activitatea profesională, petrecerea timpului liber și domeniul social, în toate formele de artă, în activitățile sportive și în activitatea generală a comunității. Zonele rurale sunt adesea importante rezervoare pentru diversitatea limbilor și a dialectelor minorităților. Denumirile satelor, fermelor și terenurilor au o semnificație deosebită, care merită să fie înțeleasă și respectată. Ele au și creează în continuare o moștenire de valoare pentru societate, în general.

3.5.

Cu toate acestea, și activitățile lor economice evoluează și uneori dispar. Nu toate peisajele sunt virgine. Unele sunt martore ale exploatării industriale, ale războaielor și ale jafurilor, ale ravagiilor provocate de secetă, inundații sau incendii sau chiar ale exploatării excesive, rezultat al unor activități turistice intensive și concentrate. Toate au o poveste de spus, oferind lecții de învățat. Atenuarea impactului schimbărilor climatice va necesita o intervenție pozitivă pentru a menține diversitatea și o paletă întreagă de experiențe. Menținerea legăturilor cu trecutul este denumită „furnizare de bunuri publice”, iar peisajele se degradează dacă nu există o biodiversitate durabilă, o planificare sensibilă și un acces gestionat. Chiar și manifestarea culturală artistică este diluată, pe măsură ce populațiile din mediul rural scad sub niveluri sustenabile.

3.6.

Eurostat 2017 arată că peste o treime dintre europeni nu participă la activități culturale, motiv pentru care dezvoltarea turismului cultural-rural, legat de activități de sănătate și de agrement reprezintă și va reprezenta o punte majoră între populația din mediul urban și cea din mediul rural. Orașul Galway este un bun exemplu în ceea ce privește parteneriatele culturale rural-urbane, iar inițiativa „Capitalele europene ale culturii” (de exemplu, Plovdiv, Bulgaria, și Matera, Italia, în 2019) ar trebui să aibă în vedere întotdeauna atât caracteristici culturale rurale, cât și urbane. În Țara Galilor, Heritage Statutory Body, CADW, a lansat o inițiativă privind ușile deschise, în cadrul unui proiect în care sunt implicate 50 de țări, care are scopul de a-i ajuta pe cetățeni să urmărească pașii schimbării, pentru a-și înțelege mai bine propria ființă – „pentru a-ți planifica viitorul, trebuie să îți înțelegi trecutul”.

3.7.

Un alt exemplu de schimb de cunoștințe îl reprezintă Art Farm (8) din Grecia, proiect dezvoltat de Sotiris Marinis. În satul Megali Mantineia din partea de vest a Peninsulei Mani, acesta a construit case în copaci și un centru de formare, care funcționează pe principiul „o experiență aici te învață despre patrimoniul nostru rural și cultural”.

3.8.

Turismul cultural din mediul rural este un furnizor de resurse economice și sociale existent și în plină ascensiune și reprezintă baza investițiilor comune. Responsabilitatea de a proteja și de a sprijini patrimoniul cultural al Europei este o competență națională, regională și locală, iar sentimentul public de mândrie este un element esențial. Instituțiile europene pot promova un sentiment al valorilor comune europene și pot stimula și promova bunele practici și schimbul de experiențe (9). Rețetele culinare regionale tradiționale, berea și vinul, costumele și muzica tradiționale, expuse în cadrul Săptămânii Verzi de la Berlin (10), atrag anual mii de vizitatori din toată lumea și contribuie la conectarea prezentului cu trecutul. Produsele alimentare și artizanale pot fi conectate direct cu producătorii rurali și consumatorii prin intermediul piețelor agricultorilor și prin vânzarea pe internet, care este din ce în ce mai populară – de exemplu, grupurile locale de produse alimentare REKO din Finlanda.

3.9.

Asigurarea unor locuri în care să te poți bucura de singurătate, să poți asculta și privi păsările și să poți cunoaște viața pădurii – diversitatea acesteia, precum și speciile de plante pentru uz medical – toate contribuie la creșterea curiozității, a dorinței de a explora și a bunăstării cetățenilor. Lărgirea gamei de oportunități și de activități de explorare ar trebui să contribuie la evitarea unei concentrări excesive a vizitelor la siturile vulnerabile. Acest lucru produce valoare adăugată în domeniul economic și în cel al ocupării forței de muncă, bazată pe principalele bogății din mediul rural, în zone mai îndepărtate, valoare apreciată deja de satele și comunitățile inteligente. În zonele montane din Lombardia, proiectul AttivAree întărește sentimentul de apartenență al cetățenilor prin consolidarea patrimoniului natural prin artă. De asemenea, proiectul prevede renovarea pensiunilor și promovarea disponibilității în sate îndepărtate, precum Lavenone (11). Agențiile de turism ar trebui încurajate să lucreze în parteneriat cu întreprinzătorii și cu întreprinderile sociale din regiunile îndepărtate care promovează turismul cultural durabil.

3.10.

Diseminarea și prezentarea informațiilor culturale prin utilizarea tehnologiei digitale va reduce, în mod creativ, diferențele de creștere dintre orașe și sate, dintre generațiile tinere și cele mai în vârstă. Sunt bine-venite proiecte precum YourAlps (12), care reînvie interesul tinerilor pentru patrimoniul montan. Există numeroase noi exemple de metode inovatoare de reprezentare a tradițiilor culturale, cum ar fi proiectul artistic utilizat în Aasted, Danemarca, și în satul Pfyn din Elveția. Acestea sunt proiecte inspirate de inițiative locale și de nevoile locale identificate și care utilizează procese participative, care, la rândul lor, fac parte din tradiția culturală a Europei. Pentru a accelera investițiile în inițiative similare, la nivel european, de stat și regional, ar trebui să fie disponibile resurse publice și private.

3.11.

De asemenea, sunt utilizate tot mai mult noi instrumente digitale, de exemplu, în zone de conflict – din trecut sau actuale –, pentru a recrea importante situri istorice distruse în urma abandonului sau a războiului. Tehnologia este utilizată pentru a citi cu o precizie mai mare pietrele funerare și manuscrisele aflate în stare de degradare (13). Salutăm planurile Comisiei pentru o „strategie Digital4Culture” și ne așteptăm ca aceasta să ia în considerare aspectele rurale relevante. De exemplu, proiectul MEMOLA utilizează scanări 3D din zone de irigare vechi pentru a institui noi procese de irigare.

3.12.

Trebuie depuse mai multe eforturi în domeniul cercetării pentru a înțelege în ce măsură este importantă activitatea culturală pentru cetățeni și care sunt avantajele sale pentru sănătatea oamenilor de toate vârstele, dar mai ales a celor care suferă de boli fizice sau mintale (14), în timp ce programele Erasmus+ existente, cum ar fi TEMA Masters, finanțează în prezent bune oportunități de cercetare. Conferința la nivel înalt Orizont 2020 din cadrul Anului European al Patrimoniului Cultural, intitulată „Inovație și patrimoniu cultural” (15), a solicitat să se depună eforturi suplimentare pentru desfășurarea unor activități de cercetare cu scopul de a identifica prioritățile și cele mai bune practici în promovarea activităților culturale.

3.13.

Inițiativele sprijinite de fundațiile caritabile și filantropice au contribuit în mod semnificativ la conservarea siturilor naturale și la sprijinirea activităților, deseori prin intermediul întreprinderilor sociale, care stimulează dezvoltarea zonelor rurale într-un mod durabil. Fundația Culturală Finlandeză sprijină cercetarea în domeniul măsurilor de prevenire a generării de reziduuri agricole care afectează calitatea apei în Marea Baltică. Aceasta cooperează cu fermierii și consideră că o mai mare biodiversitate echivalează cu un peisaj mai bogat. Sunt bine-venite și alte inițiative caritabile, cum ar fi Wales Schools’ Cultural Heritage Trust, care promovează competițiile culturale interșcolare ce îi implică pe tineri în definirea și în alegerea activității culturale (16). Un exemplu de inițiativă care le permite tinerilor să își exploreze moștenirea culturală este școala din Piscu (17), România, care este atât un centru de patrimoniu specializat, cât și un organizator de ateliere și conferințe. În martie 2018, CESE a întâmpinat elevi din școli de pe întreg teritoriul Europei pentru a discuta despre prioritățile lor culturale, în cadrul manifestării „Europa ta, părerea ta!” (18). În concluzie, aceștia au afirmat: „[v]reau să trăiesc într-o Europă care pune preț pe cultură și o protejează, sub toate formele ei […] vrem să evităm elitismul și să răspândim cultura […] dar și să avem ocazia de a ne crea propria cultură […]”. În Giffoni, un sat din sudul Italiei, aproximativ 300 de studenți au pregătit filme și videoclipuri pentru a-și promova regiunea.

3.14.

Investițiile realizate de finanțatorii publici ar trebui să fie „testate în mediul rural”, astfel încât, atunci când sunt proiectate noi fluxuri de finanțare, acestea să includă și sprijinul acordat pentru contribuția constantă a familiilor de agricultori și a angajaților din sectorul agricol, precum și sprijinul pentru organizațiile neguvernamentale din care fac parte creatori individuali, dar și pentru grupuri folclorice, grupuri de acțiune locală sau ferme sociale. În acest context, trebuie luate pe deplin în considerare măsurile necesare pentru îmbunătățirea infrastructurii patrimoniului rural.

3.15.

Există posibilitatea stabilirii unor legături tematice și geografice mai puternice, precum și o cerere din partea turiștilor culturali pentru astfel de legături. Proiectele comune de branding și de acces comun sunt bine-venite. Spectacolele agricole și evenimentele naționale din satele și orașele mici, cum ar fi Royal Welsh din Builth Wells (19), care atrage aproximativ 240 000 de vizitatori, precum și festivalul literar Hay on Wye, care aduce aproximativ 21 de milioane de lire sterline într-o mică zonă rurală, sunt contribuitori economici și sociali semnificativi. Zilele porților deschise pentru ferme, târgurile, festivalurile culturale, cum ar fi Llangollen International Eisteddfod, concertele, procesiunile, cum ar fi cea din Veurne, în Belgia, căile ferate înguste pentru trenurile cu aburi, marșul nordic și trupele de dansuri tradiționale contribuie într-o măsură extrem de mare la menținerea și promovarea patrimoniul cultural rural. Contribuția voluntarilor la aceste evenimente, de-a lungul mai multor generații, este ea însăși o parte semnificativă a moștenirii noastre culturale. Activitatea Centrului European de Voluntariat și a organizațiilor naționale și regionale de voluntariat în promovarea voluntariatului cultural de calitate este aplaudată, acestea fiind încurajate să își continue eforturile valoroase, inclusiv să ofere cursuri de formare în ceea ce privește sănătatea și siguranța pentru a garanta experiențe sigure și plăcute atât pentru voluntari, cât și pentru turiști.

3.16.

Cu toate acestea, există o lipsă tot mai mare de artizani calificați care să transmită cunoștințele și care să formeze o nouă generație cu privire la modalitățile de protejare și dezvoltare a acestui patrimoniu diversificat. Inițiativa JEMA (20), care își are originea în Franța, promovează în mod regulat activitatea meșteșugarilor și necesitatea de a forma noile generații. Abordarea acestei nevoi este o ocazie bună pentru a stabili legături între generații prin intermediul culturii și în scopuri culturale. O formare practică mai intensă și recunoașterea competențelor dobândite sunt esențiale în cadrul programelor existente la nivelul UE și la nivel național/regional, care să se concentreze nu numai asupra competențelor meșteșugărești și de mediu existente, ci și asupra mentoratului, a dezvoltării de noi tehnici și a antreprenoriatului în domeniul culturii. Este necesară sprijinirea activităților de colaborare între artiști și alți profesioniști, pe de o parte, și școlile rurale și urbane locale, pe de altă parte, inclusiv transmiterea unor idei culturale între generații și între grupurile etnice.

3.17.

Patrimoniul cultural rural este, de asemenea, legat de democrația participativă. Există o puternică tradiție europeană de solidaritate comună și de combatere a izolării și a dezavantajelor prin intermediul activităților comunitare, dintre care multe se bazează pe cultură. Consolidarea unei conduceri locale durabile și realizarea priorităților locale printr-o dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC) și prin metoda Leader adaugă valoare unei moșteniri a grupurilor și mișcărilor civile organizate. Activitățile sociale și culturale contribuie la stabilirea de legături între cetățenii din zonele geografice cu servicii publice și private limitate. Intervenția tradițională a sectorului voluntariatului, uneori ca soluție de ultimă instanță, susține peisajele sensibile și vulnerabile în care oamenii pot supraviețui. Sprijinul public pentru astfel de activități este esențial.

Bruxelles, 19 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  Avizul CESE pe tema „O nouă agendă europeană pentru cultură” (nu a fost încă publicat în Jurnalul Oficial).

(2)  https://ec.europa.eu/culture/news/new-european-agenda-culture_en

(3)  Conferința CESE din 20 și 21 iunie 2016.

(4)  Rezoluția nr. 2 a Conferinței europene a miniștrilor responsabili cu amenajarea spațială/regională din statele membre ale Consiliului Europei (CEMAT), referitoare la Carta paneuropeană a patrimoniului rural: Promovarea amenajării spațiale durabile – „Patrimoniul rural ca factor de coeziune teritorială”, adoptată în cadrul celei de a 15-a sesiuni a CEMAT, Moscova, Federația Rusă, 9 iulie 2010.

(5)  http://www.alpine-space.eu/projects/alpfoodway/en/home

(6)  http://www.terract.eu/fr/

(7)  https://www.bangor.ac.uk/studentlife/studentnews/gift-s-marine-renewable-visit-to-plas-newydd-18421

(8)  https://www.facebook.com/agroktima.artfarm/

(9)  Avizul CESE pe tema „O nouă agendă europeană pentru cultură” (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(10)  https://www.gruenewoche.de/

(11)  AttivAree project in the Lombardy region

(12)  http://www.alpine-space.eu/projects/youralps/en/home

(13)  Proiectul lui Andrew Skerrett, prezentat în cadrul audierii grupului de studiu din 24 iulie 2018, la Cardiff.

(14)  Innovate Trust – rezultate pozitive ale zilelor petrecute „pe teren” în cadrul proiectului dedicat horticulturii.

(15)  https://ec.europa.eu/info/events/innovation-and-cultural-heritage-2018-mar-20_en

(16)  https://jamesprotheroe.wordpress.com/Darren Park Primary School, Ferndale

(17)  http://piscu.ro/piscu-school/#

(18)  https://www.eesc.europa.eu/en/our-work/civil-society-citizens-participation/your-europe-your-say

(19)  http://www.rwas.wales/royal-welsh-show/

(20)  Journées Européennes des Métiers d’Art https://www.journeesdesmetiersdart.fr/


6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/28


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Impactul subsidiarității și al suprareglementării asupra economiei și ocupării forței de muncă”

(Aviz exploratoriu la solicitarea Președinției austriece)

(2018/C 440/05)

Raportor:

Dimitris DIMITRIADIS

Coraportor:

Wolfgang GREIF

Sesizare

Președinția austriacă a Consiliului, 12.2.2018

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

Data adoptării în secțiune

4.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

192/1/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută solicitarea Președinției austriece a Consiliului Uniunii Europene referitoare la un aviz exploratoriu pe tema „Impactul subsidiarității și al suprareglementării asupra economiei și ocupării forței de muncă”. Acesta îmbunătățește și completează dezbaterea în curs privind o mai bună reglementare, care își propune să ofere securitate juridică și norme clare și să garanteze „că sarcinile de reglementare pentru întreprinderi, cetățeni și administrațiile publice sunt menținute la un nivel minim” (1). Nivelul actual de protecție a cetățenilor, consumatorilor, lucrătorilor, investitorilor și mediului în statele membre nu trebuie pus sub semnul întrebării atunci când se pune în aplicare legislația UE.

1.2.

CESE își reiterează cererea potrivit căreia problemele legate de viitor, inclusiv dezbaterile privind competențele și nivelul reglementărilor, trebuie abordate la nivel național și european, cu participarea deplină a partenerilor sociali și a altor organizații ale societății civile. O astfel de abordare reprezintă o manifestare fundamentală a democrației participative pe mai multe niveluri și, ca atare, trebuie consolidată în UE și în statele membre.

1.3.

CESE subliniază importanța deosebită a principiilor subsidiarității și proporționalității pentru a se asigura o legiferare europeană cuprinzătoare și solidă. El subliniază că UE ar trebui să se concentreze asupra domeniilor în care legislația UE aduce o valoare adăugată semnificativă. Prin urmare, Comisia Europeană (CE) ar trebui să identifice problemele care se cer cu adevărat abordate la nivelul UE, într-un mod cât mai eficient. Ori de câte ori deciziile impun să se țină seama într-un mod corespunzător de caracteristicile naționale, regionale și locale, autoritățile respective ar trebui să dispună de spațiu de manevră pentru a le specifica, cu implicarea activă a părților interesate relevante, inclusiv a partenerilor sociali.

1.4.

Există opinii diferite în cadrul CESE cu privire la termenul „suprareglementare”, care reflectă diferențe în privința punctelor de vedere ale diferiților actori. Deși nu există nicio definiție clară, termenul „suprareglementare” face referire, în general, la o situație în care, în cursul transpunerii în legislația națională, statele membre introduc cerințe mai stricte decât cerințele minime stabilite în legislația UE (în principal, în directive). CE ar trebui să stabilească orientări pentru a ajuta statele membre să transpună corect cerințele respective ale unui act juridic, respectând în același timp principiile proporționalității, subsidiarității și nediscriminării, precum și condițiile de concurență echitabile.

1.5.

CESE observă că – în special în lumina subsidiarității și a proporționalității și în conformitate cu legislația UE – statele membre sunt singurele competente pentru a introduce măsuri suplimentare pe lângă cele prevăzute de cerințele (minime) ale UE, cu scopul de a reflecta propriile caracteristici specifice. Aceste decizii ar trebui adoptate în mod transparent, după consultarea cu partenerii sociali și cu părțile interesate, și ar trebui să fie conforme cu legislația UE. În această privință, CESE nu contestă suveranitatea, libertatea și responsabilitatea statelor membre în stabilirea legilor și a practicilor naționale.

1.6.

CESE solicită instituțiilor europene și statelor membre să își consolideze eforturile de reducere a sarcinilor administrative inutile pentru a stimula creșterea și crearea de locuri de muncă durabile.

1.6.1.

În cadrul pregătirii cadrului financiar multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027, CESE îndeamnă CE să ia rapid măsuri pentru a soluționa problema sarcinilor administrative inutile care împiedică în mare măsură investițiile din fondurile ESI – ajutorul de stat, conformitatea procedurii de achiziții publice, practicile de audit și adoptarea întârziată sau chiar retroactivă a orientărilor detaliate universale.

1.6.2.

CESE subliniază că sarcinile administrative și de reglementare inutile reprezintă obstacole în calea maximizării beneficiilor și minimizării costurilor de reglementare pentru întreprinderi, cetățeni și autorități publice. El reafirmă necesitatea unei reglementări simplificate, coerente și de o mai bună calitate, care ar trebui să fie bine înțeleasă și pusă în aplicare, cu implicarea, indispensabilă în aceeași măsură, a celor patru niveluri de guvernanță – UE, național, regional și local.

1.6.3.

La fel ca în avizele sale precedente (2), CESE recomandă efectuarea unui test IMM în evaluările impactului efectuate de CE.

1.7.

CESE reiterează că standardele minime europene, în special în contextul politicilor UE în domeniul social, al consumatorilor, al mediului, vizează o apropiere a condițiilor de viață și de muncă în întreaga UE, în vederea unei convergențe ascendente. Standardele minime din directivele UE nu ar trebui înțelese ca „nivelul maxim”, care nu trebuie să fie niciodată depășit în cursul transpunerii lor în sistemele juridice naționale. Cu toate acestea, în opinia CESE, acceptarea de către public a procesului de integrare europeană nu ar trebui să fie pusă în pericol printr-o concurență în materie de reglementare, sub forma coborârii standardelor. Toate deciziile trebuie adoptate în mod transparent și în cadrul unui dialog deschis cu partenerii sociali și cu organizațiile societății civile.

2.   Introducere

2.1.

Președinția austriacă a Consiliului UE a solicitat un aviz exploratoriu din partea CESE pe tema „Impactul subsidiarității și al suprareglementării asupra economiei și ocupării forței de muncă”.

2.2.

CESE observă că solicitarea abordează atât principiul subsidiarității, cât și suprareglementarea și extinde dezbaterea actuală privind o mai bună reglementare, asupra căreia CESE și-a exprimat opiniile în mai multe avize adoptate recent (3).

2.3.

Problema subsidiarității a dobândit recent o nouă relevanță, nu în ultimul rând prin Cartea albă privind viitorul Europei. Grupul operativ privind subsidiaritatea și proporționalitatea, înființat în noiembrie 2017 de președintele Comisiei, domnul Juncker, a prezentat un raport însoțit de recomandări de îmbunătățire a aplicării principiului subsidiarității (4).

CESE consideră că raportul este limitat sub anumite aspecte și că acest lucru reflectă componența limitată a grupului operativ. Prin urmare, recomandă insistent ca în evenimentele ulterioare să fie incluși în mod activ reprezentanții societății civile. Comitetul consideră că este urgent să se abordeze chestiunea proporționalității acțiunii europene și, mai important, domeniile în care UE ar trebui să intensifice, să reducă sau chiar să își înceteze acțiunile, în conformitate cu interesele cetățenilor, ale economiei și cu alte interese societale.

2.4.

Pentru CESE, aceste chestiuni legate de viitor trebuie abordate la nivel național și la nivelul UE, cu participarea partenerilor sociali și a altor organizații ale societății civile. Dacă aceștia ar fi implicați în aceeași măsură ca și nivelul local și regional în pregătirea și punerea în aplicare a politicilor naționale și ale UE, s-ar contribui în mod direct la practicarea vizibilă a subsidiarității orizontale.

2.5.

CESE salută faptul că Președinția austriacă recunoaște valoarea includerii expertizei vaste a partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile în elaborarea, implementarea și evaluarea măsurilor de politică la nivel național și la nivelul UE. O astfel de abordare reprezintă o manifestare fundamentală a democrației participative pe mai multe niveluri și, ca atare, trebuie consolidată în UE și în statele membre.

2.6.

În acest sens, CESE solicită grupului operativ să ia în considerare în mod corespunzător avizele sale privind subsidiaritatea și proporționalitatea, care reprezintă, de asemenea, baza observațiilor și a recomandărilor din prezentul aviz.

3.   Principiul subsidiarității

3.1.

Principiul subsidiarității, consacrat în articolul 5 din TUE, are rolul de a garanta că acțiunea UE nu merge mai departe de ceea ce este necesar pentru a realiza obiectivele tratatului și că UE intervine doar în acele domenii care nu sunt de competența sa exclusivă, în cazul în care obiectivele unei măsuri legislative pot fi realizate mai eficient la nivelul UE decât la cel național, regional sau local.

3.2.

CESE subliniază importanța deosebită a acestor principii într-o comunitate supranațională, cum este UE, și salută în mod expres instrumentele instituite prin Tratatul de la Lisabona pentru conformitatea cu principiul subsidiarității – de la examinarea subsidiarității înainte de adoptarea unui act legislativ până la plângeri referitoare la subsidiaritate formulate de organele legislative naționale.

3.3.

De asemenea, CESE subliniază că toate domeniile prevăzute de TFUE necesită o Europă funcțională și că principiul subsidiarității nu trebuie utilizat pentru a contracara acțiunea UE, care are o valoare adăugată europeană clară, pentru a acorda prioritate a priori abordărilor naționale sau chiar pentru a retrage UE anticipat din domenii-cheie de politică. Ar trebui adoptate doar norme cu o reală valoare adăugată europeană. CESE consideră că provocările cu care se confruntă continentul în prezent nu necesită renaționalizarea către „mai puțină” Europă, ci, mai degrabă, pași îndrăzneți către o Europă mai bună și mai adaptată la nevoile cetățenilor, care, în plus, să promoveze coeziunea.

3.4.

CESE recunoaște că rolul statelor membre în punerea în aplicare a legislației UE este fundamental, în special în cazul transpunerii directivelor, care au caracter obligatoriu cu privire la rezultatul care trebuie atins, dar lasă la latitudinea autorităților naționale alegerea formei și a metodelor de punere în aplicare, precum și decizia – în conformitate cu legislația UE – de a îmbunătăți standardele în cazul în care acest lucru este considerat util. În același timp, transpunerea nu ar trebui să afecteze condițiile de concurență loială între toți actorii pieței interne, condiție esențială a funcționării corecte a acesteia.

3.5.

Deși statele membre sunt responsabile de transpunerea directivelor în mod corect și la timp, rolul Comisiei Europene, în calitate de gardian al tratatelor, este acela de a asigura o punere în aplicare adecvată la nivel național. Această „responsabilitate comună” ar trebui să fie vizibilă în mod clar încă de la începutul procesului legislativ: buna punere în aplicare depinde de o evaluare a impactului clară, transparentă și cuprinzătoare ca bază pentru o nouă legislație a UE, de un limbaj clar și simplu al propunerii și de termene realiste de punere în aplicare.

3.6.

Cu toate acestea, CESE avertizează că, chiar și atunci când cerințele de mai sus sunt respectate, punerea în aplicare la nivel național, regional și local se poate dovedi insuficientă și/sau ineficientă. În acest sens, îndeamnă încă o dată CE să-și consolideze în mod sistematic eforturile în conformitate cu competențele de care dispune, pentru a soluționa mai rapid și mai riguros cazurile în care statele membre transpun în mod incorect legislația UE sau nu reușesc deloc să o transpună (5), după ce va fi explorat toate opțiunile de cooperare.

3.7.

CESE observă că o serie de angajamente juridice și politice au fost percepute ca o depășire a competențelor instituțiilor UE și ca o interferență cu domeniile și opțiunile statelor membre (de exemplu, în ce privește reglementările naționale în materie de relații de muncă și inițiative sindicale, pensii, sănătate și alte sisteme de securitate socială sau reglementări profesionale, cum ar fi criteriile de calificare în sectorul sănătății).

Prin urmare, CESE se opune nu numai unei astfel de depășiri a competențelor UE, ci și transferului către nivelul național, sub pretextul subsidiarității, al unor domenii importante de reglementare din TFUE, cum ar fi, de exemplu, protecția consumatorilor, standardele de protecție a mediului și politica socială europeană.

4.   Evitarea sarcinilor administrative și de reglementare inutile – a suprareglementării

4.1.   Dezbaterea privind „suprareglementarea”

4.1.1.

În procesul de transpunere a legislației UE, uneori, statele membre introduc măsuri mai stricte sau mai avansate decât cele prevăzute de cerințele din legislația UE (în principal în directive) sau nu valorifică posibilitățile de simplificare oferite de directiva respectivă. Acest fenomen este numit în numeroase documente „suprareglementare”. În primul caz, se vorbește de „suprareglementare activă”, iar în al doilea de „suprareglementare pasivă”.

4.1.2.

În cadrul CESE există puncte de vedere diferite referitoare la „suprareglementare”, care reflectă și diferențele de opinii ale diferiților actori. Pentru unele părți interesate, aceasta este văzută ca „un exces de norme, orientări și proceduri acumulate la nivel național, regional și local, care creează o sarcină administrativă inutilă și interferează cu obiectivele de politică preconizate, care trebuie realizate de reglementarea transpusă”. Alte părți interesate consideră însă că utilizarea termenului stigmatizant de „suprareglementare” ar risca să pună sub semnul întrebării standardele avansate ale unor state membre, adoptate în mod democratic și introduse în sistemele lor juridice, în special în domeniul legislației muncii, al protecției consumatorilor și al mediului, precum și în ceea ce privește profesiile liberale.

4.1.3.

CESE pledează pentru o abordare pragmatică și echilibrată, iar în cazul prezentului aviz, se va concentra pe o terminologie neutră și mai precisă, în conformitate cu Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din mai 2016.

4.2.   Definiția noțiunii de „suprareglementare”

4.2.1.

CESE propune definirea cu mai mare precizie a noțiunii de „suprareglementare”. Pentru cazurile în care statele membre transpun conținutul legislației UE într-un mod mai ambițios (pe fond sau procedural) sau se străduiesc să fie în concordanță cu legislația națională, ar putea fi utilizate expresii precum „dispoziții mai avansate”, „dispoziții mai stricte” sau „cerințe mai ridicate”. Termenul „suprareglementare” ar trebui limitat la cazurile de adăugiri nerezonabile și inutile la legislația UE în cursul transpunerii acesteia în dreptul național, care nu pot fi justificate prin prisma unuia sau mai multor obiective ale măsurii propuse sau care produc sarcini administrative suplimentare inutile. În orice caz, termenul de „suprareglementare” este foarte general, iar traducerea sa în multe dintre limbile naționale este înșelătoare, motiv pentru care ar trebui înlocuit cu un termen mult mai concret.

4.2.2.

Indiferent de terminologie (și chiar și atunci când poate fi utilizat termenul „suprareglementare”), CESE reafirmă că acest concept nu ar trebui să facă referire, în special, la:

restricționarea standardelor stabilite în domenii precum legislația muncii, legislația socială, a protecției consumatorilor și a mediului în cursul transpunerii și punerii în aplicare a legislației UE;

măsurile naționale care nu au nicio legătură (obiectivă sau temporală) cu transpunerea legislației UE;

consolidarea dispozițiilor generale ale legislației UE în cursul transpunerii acesteia (de exemplu, stabilirea de sancțiuni juridice concrete în cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor);

aplicarea uneia dintre opțiunile explicite pentru transpunerea legislației UE;

dispozițiile naționale avansate care merg mai departe de standardele minime bazate pe „clauzele de menținere a nivelului de protecție” din legislația UE;

aplicarea conținutului unei directive cazurilor similare, pentru a asigura coerența și consecvența legislațiilor naționale.

4.2.3.

CESE reiterează faptul că principiul subsidiarității permite statelor membre să introducă măsuri mai stricte, exercitându-și dreptul de a asigura realizarea diverselor obiective (de exemplu, economice, sociale sau de mediu) și să-și demonstreze angajamentul privind un nivel ridicat de protecție, caracterul specific al instrumentelor juridice, cum ar fi „directivele”, precum și anumite limite de competențe. CESE subliniază că astfel de angajamente mai stricte ar trebui luate doar după un proces transparent și cuprinzător de dezbatere cu partenerii sociali și cu părțile interesate și într-un spirit de înțelegere reciprocă și de proces decizional echilibrat.

4.3.   „Suprareglementarea” și o mai bună reglementare

4.3.1.

În contextul Agendei pentru o mai bună reglementare, CE recunoaște dreptul statelor membre de a depăși standardele stabilite în legislația UE („suprareglementare”), dar este preocupată de lipsa de transparență în această privință. Regatul Unit, Țările de Jos, Belgia, Germania și Austria au instituit sisteme proprii pentru a identifica cazurile de suprareglementare. În Regatul Unit și în Țările de Jos, suprareglementarea este reglementată de politici oficiale centralizate, care vizează promovarea creșterii economice.

4.3.2.

În niciun caz CESE nu pune sub semnul întrebării dispozițiile existente ale tratatului, în special competențele UE sau ale statelor membre, ci reiterează importanța respectării „principiilor generale ale dreptului Uniunii, cum ar fi legitimitatea democratică, subsidiaritatea și proporționalitatea, precum și certitudinea juridică”. Acest lucru înseamnă, printre altele, respectarea suveranității democratice, a libertății și a responsabilității statelor membre de a elabora acte legislative și practici naționale, care să țină seama în mod corespunzător de rolul partenerilor sociali în această privință. CESE a solicitat întotdeauna promovarea simplității, a clarității și a coerenței în elaborarea legislației Uniunii, precum și o mai mare transparență a procesului legislativ.

4.3.3.

CESE a subliniat în repetate rânduri că „legislația europeană este un factor esențial de integrare și nu reprezintă o sarcină sau un cost ce trebuie reduse. Dimpotrivă, dacă are proporțiile cuvenite, este echilibrată și nediscriminatorie, ea devine o garanție importantă de protecție, de promovare și de securitate juridică pentru toți actorii și cetățenii europeni” (6). CESE își reiterează opinia potrivit căreia legislația este esențială pentru a atinge obiectivele tratatului și pentru a crea mediul potrivit pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, de care să beneficieze publicul, întreprinderile și cetățenii (7). În conformitate cu articolul 3 din TFUE, legislația contribuie la sporirea bunăstării cetățenilor, la protejarea interesului general și a drepturilor fundamentale, la promovarea unui nivel ridicat de protecție socială și a mediului și la asigurarea securității și previzibilității juridice. De asemenea, ea ar trebui să împiedice denaturarea concurenței și dumpingul social (8).

4.3.4.

În cursul transpunerii directivelor, statele membre adaugă uneori elemente care nu au nicio legătură clară cu legislația respectivă a UE. CESE consideră că aceste adăugiri ar trebui scoase în evidență fie prin legislația de transpunere, fie prin documentele conexe. Legitimitatea statelor membre de a completa actele UE în vederea unei armonizări minime trebuie să fie, în general, recunoscută, atât timp cât acest lucru se face în mod transparent și respectând principiile nediscriminării și proporționalității. Există multe exemple de transpuneri neminimaliste ale directivelor în statele membre, care pot fi considerate drept cazuri de suprareglementare.

4.3.5.

Acolo unde armonizarea este minimă, CESE subliniază că statele membre pot elabora dispoziții care să vizeze crearea de locuri de muncă, condiții mai bune de viață și de muncă, o protecție socială adecvată, o rată mare și durabilă de ocupare a forței de muncă și combaterea excluziunii (articolul 151 din TFUE), promovarea și dezvoltarea IMM-urilor și a unor standarde înalte pentru protecția sănătății și a consumatorilor (articolele 168 și 169 din TFUE), precum și pentru protecția în domeniul mediului (articolul 191 din TFUE) – fără a crea, totuși, obstacole inutile de reglementare și administrative.

4.4.

CESE consideră că următoarele măsuri vor ajuta la evitarea sarcinilor administrative și de reglementare inutile:

În cadrul procesului legislativ european, Comisia Europeană ar trebui să efectueze evaluări integrate ale impactului (EI) care să țină seama în mod corespunzător de sarcinile inutile și de orice alt impact, în cazul oricărui text de reglementare substanțial;

actele legislative ale UE trebuie să fie evaluate pe baza meritelor proprii, de la caz la caz, pentru a ajunge la armonizarea vizată, care permite, în funcție de circumstanțe, o formă de armonizare care este avansată în anumite domenii și mai puțin în altele. Prin intermediul evaluării impactului, CE este cea care ar trebui să sugereze nivelul cel mai adecvat de armonizare, ținând seama de necesitatea unui nivel ridicat de protecție;

când transpun legislația UE la nivel național și regional, statele membre ar trebui să fie pe deplin transparente cu privire la orice cerință suplimentară care ar putea afecta în mod negativ piața unică, competitivitatea și creșterea;

faptul că un stat membru impune norme mai stricte decât un altul nu înseamnă automat că normele acestuia din urmă nu sunt proporționale sau sunt incompatibile cu dreptul UE. Statului membru îi revine responsabilitatea de a efectua o evaluare de la caz la caz, ținând seama de punctul de vedere al tuturor părților interesate și de întregul context de reglementare. Evaluarea impactului ar putea fi un instrument important în acest sens;

orice cerință suplimentară în cursul transpunerii directivelor ar trebui însoțită de documente în care se indică în mod transparent motivele specifice ale acestei adăugiri.

4.5.

Pentru a evita plasarea întreprinderilor și a altor părți interesate într-o poziție de dezavantaj concurențial față de omologii lor din alte state membre, CE ar trebui să stabilească orientări pentru a ajuta statele membre să transpună corect cerințele unui act juridic, respectând în același timp principiile proporționalității, subsidiarității și asigurând condiții de concurență echitabile. În această privință, CESE își reiterează apelul la o implicare cât mai mare a partenerilor sociali și a reprezentanților altor interese relevante în aceste exerciții de transpunere, precum și la o implicare puternică a statelor membre și a parlamentelor naționale și regionale în evaluările ex post respective (9).

4.6.

Recomandările CESE pentru transpunerea eficientă:

4.6.1.

statele membre ar trebui să acorde atenție termenelor de punere în aplicare respective, pentru a prevedea suficient timp pentru consultări cu toate părțile interesate relevante:

la pregătirea pozițiilor-cadru naționale pentru negocierile inițiale în cadrul organismelor de lucru ale statelor membre, trebuie să se acorde atenție termenului-limită de transpunere;

statele membre ar trebui să verifice dacă directivele UE prevăd două termene-limită, unul pentru elaborarea legislației naționale de punere în aplicare, și altul pentru data până la care legislația trebuie să intre în vigoare;

termenul de transpunere trebuie respectat și monitorizat de-a lungul întregului proces legislativ;

planurile de punere în aplicare ale CE oferă sprijin și asistență.

4.6.2.

Consultări:

la nivelul UE, asistența CE în timpul procesului de punere în aplicare, cum ar fi recomandările și discuțiile în cadrul grupurilor de experți, poate fi utilă și poate contribui la o înțelegere comună în rândul statelor membre;

Comisia Europeană ar trebui să ajusteze metodologia (orientările) de transpunere actuală, nu doar pentru a se asigura că transpunerea directivelor nu este contradictorie cu legislația europeană, ci și pentru a asigura eficacitatea transpunerii;

furnizarea de către CE de platforme web specializate (precum interfața de notificare electronică deja existentă) sau a unei baze de date electronice pentru acte legislative specifice ale UE, în vederea partajării „celor mai bune practici”, ar putea fi dezvoltate în continuare. Guvernanța pe mai multe niveluri ar trebui să fie promovată și să includă toate părțile interesate relevante.

4.6.3.

Terminologie și acte delegate:

statele membre sunt încurajate să verifice formulările exacte asupra cărora s-a convenit pe durata întregului proces de negociere în cadrul Consiliului;

termenii și definițiile de bază trebuie să fie formulate în mod clar cât mai repede posibil, într-o etapă timpurie a negocierilor;

CE trebuie să ia în considerare sensurile diferite ale termenilor și definițiilor în statele membre;

definițiile dintr-un anumit act legislativ ar trebui să fie coerente cu cele din alte acte legislative ale UE;

actele delegate ar trebui să facă obiectul cerințelor prevăzute la articolul 290 din TFUE, oferind definiții clare și explicite în textul legislativ de bază;

actele delegate ar trebui să fie luate în considerare numai pentru elementele neesențiale ale actului legislativ, acestea fiind singurele părți care pot fi completate sau modificate (10).

5.   Domenii sensibile specifice

5.1.   Fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI)

5.1.1.

Politica europeană de coeziune, și anume, în special, fondurile structurale și, îndeosebi, Fondul social european, care sunt puse în aplicare într-un mediu administrativ, instituțional și de reglementare complex, reprezintă un domeniu specific în care transpunerea inutilă și împovărătoare poate avea un efect negativ asupra politicilor UE. În acest context, normele naționale și/sau regionale reprezintă adesea „adăugiri” la cerințele (europene) minimale, în loc să asigure numai acoperirea acestora. Multe dintre aceste norme duc la sarcini administrative suplimentare. Ar trebui observat că cerințele suplimentare se bazează, adesea, pe presupunerea că sunt importante, utile și necesare și că rezultă în urma unui proces democratic.

5.1.2.

În cadrul pregătirii CFM pentru perioada 2021-2027, CESE îndeamnă CE să ia rapid măsuri pentru a soluționa problema sarcinii administrative inutile care împiedică în mare măsură investițiile din fondurile ESI – ajutorul de stat, conformitatea procedurii de achiziții publice, practicile de audit și adoptarea întârziată sau chiar retroactivă a orientărilor detaliate universale. Reducerea sau evitarea sarcinii administrative inutile este o responsabilitate comună a tuturor actorilor.

5.1.3.

Practicile inadecvate ar putea duce la o lipsă de încredere în întreg sistemul de punere în aplicare a fondurilor ESI. Acestea includ o abordare caracterizată de aversiunea față de risc la toate nivelurile, lipsa coerenței în interpretarea răspunsurilor din partea diferitelor DG din cadrul CE, lacunele persistente din armonizarea normelor privind fondurile ESI la nivel național, local și regional, frica de neconformitate cu normele privind ajutoarele de stat, abordări diferite în ceea ce privește politica de achiziții publice la nivelul UE (accent pe transparență) și la nivel național (accent pe oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic) și culturi naționale administrative divergente.

5.1.4.

De asemenea, practicile inadecvate ar putea afecta în mod negativ beneficiarii și organele din cadrul programului și ar putea crește costurile administrative și sarcina administrativă a punerii în aplicare a fondurilor ESI, făcând ca acestea să fie mai puțin atractive. Din cauza absenței sistemelor alternative de soluționare a litigiilor, companiile și, în special, IMM-urile ar putea fi afectate negativ de întârzierea efectuării plăților, supraîncărcarea administrativă, controlul necorespunzător, refuzarea proiectelor, excluderea din acțiuni colective, etc. Din aceste motive, CESE solicită crearea unor sisteme speciale de soluționare a litigiilor.

5.1.5.

Recomandări de măsuri viitoare pentru perioada 2021-2027:

5.1.5.1.

Reducerea sarcinilor administrative în domeniul gestiunii și al controlului:

acțiuni rapide la nivelul UE și la nivel național pentru a identifica și, dacă este posibil, pentru a elimina practicile, procesele și procedurile redundante și pentru a recomanda soluții mai eficiente bazate pe bune practici;

„gestiunea partajată” este o cauză semnificativă a complexității fondurilor ESI; ar trebui aplicată „abordarea integrată”, în care administrarea și controlul fondurilor ESI se realizează pe baza standardelor naționale („gestionare deconcentrată”);

realizarea unor autoanalize de către statele membre a sistemelor lor de audit, de management și de control, în vederea identificării și eliminării reglementării excesive și a suprapunerilor, asigurând, în același timp, o utilizare corectă a fondurilor UE;

o mai bună luare în considerare de către CE a intensității ajutorului și a specificităților diferitelor modele și mecanisme de punere în aplicare (de exemplu, granturi, instrumente financiare, costuri simplificate etc.) în elaborarea de norme și proceduri relevante.

5.1.5.2.

CESE solicită simplificarea și raționalizarea normelor privind ajutoarele de stat, inclusiv prin eliminarea tuturor surselor de incertitudine în cadrul aplicării acestora. Ar trebui luate în considerare posibile modificări, inclusiv ale normelor aplicabile, după caz, astfel încât proiectele similare cu fondurile ESI să fie tratate în același mod precum cele finanțate prin FEIS și programele gestionate direct de CE, cum ar fi Orizont 2020. În același timp, CESE avertizează că notele de interpretare și orientare și documentele care au la bază întrebări și răspunsuri trebuie limitate, astfel încât să nu devină un alt strat al legislației de facto. CESE recomandă înlocuirea acestora cu o difuzare la scară largă a bunelor practici și evitarea aplicării retroactive. CESE solicită CE să evite pregătirea unor orientări valabile pentru toate statele membre pe baza unei solicitări sau pe baza unor probleme apărute în unul sau în câteva state membre.

5.1.5.3.

Pentru a ține seama de diferitele abordări în ceea ce privește normele de achiziții publice, CESE sugerează să se creeze un grup operativ comun, compus din reprezentanții DG-urilor și fondurilor relevante, care să interpreteze în mod coerent normele, după caz, și să furnizeze o consiliere coerentă și o abordare uniformă referitoare la corecțiile financiare.

5.1.5.4.

CESE consideră că subsidiaritatea ar trebui să fie aplicată mai bine în punerea în aplicare a fondurilor ESI, lăsând verificarea respectării normelor naționale în sarcina autorităților naționale. CESE invită statele membre să utilizeze pe deplin opțiunile de simplificare puse la dispoziție în noua perioadă de programare, să evite suprareglementarea, care se referă aici la toate normele, orientările și procedurile de punere în aplicare care pot fi considerate inutile în ceea ce privește obiectivele de politică stabilite de autoritățile de management, și să elimine sarcinile administrative inutile.

5.2.   Spre o mai bună reglementare

5.2.1.

CESE subliniază că sarcinile administrative și de reglementare inutile reprezintă obstacole pentru întreprinderi, cetățeni și autorități publice. El reafirmă nevoia unei reglementări simplificate, coerente și de o mai bună calitate, care ar trebui să fie bine înțeleasă și pusă în aplicare, într-un mod transparent, cu implicarea, indispensabilă în aceeași măsură, a celor patru niveluri de guvernanță – UE, național, local și regional.

5.2.2.

În unele state membre există comitete naționale în fața cărora guvernele trebuie să justifice o reglementare mai strictă decât nivelurile minime prevăzute de legislația UE („suprareglementarea”). În statele membre în care nu există astfel de organisme, nu este necesar să se creeze noi organisme administrative, dar procesul de adoptare a oricărei cerințe ce depășește standardele UE în aceste țări ar trebui să fie transparent.

5.2.3.

Ca și în avizele precedente (11), CESE recomandă să se realizeze, într-un mod mai eficient, teste IMM în cadrul evaluărilor de impact referitoare la propunerile de noi acte legislative europene. CESE solicită statelor membre să utilizeze opțiunile de acordare de derogări pentru microîntreprinderi cu privire la anumite norme, în conformitate cu legislația UE. CESE își reafirmă opinia potrivit căreia obiectivele de reducere a sarcinii de reglementare ar trebui să se bazeze pe o evaluare cuprinzătoare care să includă societatea civilă și dialogul cu părțile interesate. Nivelul actual de protecție a cetățenilor, consumatorilor, lucrătorilor, investitorilor și mediului în statul membru nu trebuie pus sub semnul întrebării atunci când se pune în aplicare legislația UE (12).

5.2.4.

CESE reiterează paritatea și omogenitatea diferitelor obiective ale politicilor UE, așa cum sunt prevăzute în tratat, subliniind în special obiectivul unei economii de piață responsabile sub aspect social, foarte competitivă, care să urmărească ocuparea integrală a forței de muncă și progresul social, precum și un nivel ridicat de protecție și de îmbunătățire a calității mediului.

5.2.5.

CESE invită CE, ori de câte ori este rezonabil sau justificat, să ia în considerare utilizarea modelor bazate pe stimulente și a standardelor și orientărilor internaționale.

6.   Impactul asupra standardelor privind ocuparea forței de muncă, protecția consumatorilor și mediul

6.1.

În ultimele decenii, au fost stabilite o serie de standarde minime în întreaga UE în ceea ce privește protecția consumatorilor, a mediului și a lucrătorilor, care vizează să realizeze convergența ascendentă a condițiilor de viață și de muncă în Uniune, altfel spus un grad mai mare de convergență socială, în temeiul articolului 151 din TFUE.

6.2.

Legiuitorul UE a lăsat, în mod intenționat, spațiu de manevră pentru ca standardele minime să fie puse în aplicare de statele membre în conformitate cu principiile din Tratatul UE și, în special, cu respectarea proporționalității. Prin urmare, directivele prevăd ca statele membre să poată ține seama de cele mai înalte standarde ale lor în procesul de punere în aplicare. CESE subliniază că, ori de câte ori statele membre decid să adopte standarde de protecție mai ambițioase, s-ar putea lua în considerare, printre altele, principiile unei mai bune reglementări.

6.3.

Aceste standarde naționale sunt rezultatul proceselor de negociere democratică, în care sunt implicați într-o măsură considerabilă partenerii sociali europeni și naționali, și sunt benefice pentru angajați, consumatori și companii. În conformitate cu obiectivele Tratatului UE, stabilirea unor astfel de standarde minime ar trebui să vizeze asigurarea unei mai bune funcționări a pieței unice și, în același timp, să nu afecteze în mod negativ nivelurile mai ridicate de protecție de la nivel național. Deseori; standardele minime din dreptul UE prevăd în mod explicit „clauze de menținere a nivelului de protecție”, conform cărora punerea în aplicare a directivei nu poate fi folosită drept justificare pentru coborârea unor eventuale standarde naționale mai ridicate la nivelul standardului european. Acest lucru nu înseamnă, însă, că standardele naționale sunt definitive și nu pot fi modificate.

6.4.

În cadrul transpunerii legislației UE la nivel național, statele membre ar putea utiliza evaluări ale impactului pentru a verifica efectele sociale, economice și de altă natură.

6.5.

În politica socială, precum și în cea referitoare la protecția consumatorilor și a mediului, legislația UE s-a asigurat că standardele mai ridicate din statele membre nu sunt subminate și ar trebui să fie păstrate, incluzând toate părțile interesate în evaluările impactului. În acest sens, CESE și-a exprimat în mod repetat opinia potrivit căreia Agenda pentru o mai bună reglementare ar trebui să ducă la acte legislative ale UE de înaltă calitate, fără să submineze obiectivele-cheie de politică sau să creeze o presiune de dereglementare în privința standardelor de protecție socială și de mediu, precum și a drepturilor fundamentale (13).

6.6.

CESE reiterează că standardele minime europene, în special în contextul politicii sociale a UE, vizează o apropiere a condițiilor de viață și de muncă în întreaga UE în vederea unei convergențe sociale ascendente. Standardele minime prevăzute de directivele UE nu ar trebui înțelese ca „nivelul maxim”, care nu trebuie depășit în cursul transpunerii lor în sistemele juridice naționale.

6.7.

CESE sprijină procesul „O mai bună reglementare” și recunoaște valoarea adăugată a acestuia. Totodată, atrage atenția că acesta nu ar trebui să fie folosit ca pretext pentru reducerea nivelului cerințelor, în special în domenii precum dreptul muncii, al mediului și al consumatorilor, ci trebuie să promoveze prosperitatea, creșterea economică și crearea de locuri de muncă durabile. CESE atrage atenția asupra riscului de creștere a euroscepticismului în rândul unor largi categorii ale populației. În opinia CESE, acceptarea de către public a procesului de unificare nu ar trebui pusă în pericol printr-o concurență în materie de reglementare, sub forma coborârii standardelor.

Bruxelles, 19 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  https://ec.europa.eu/info/law/law-making-process/planning-and-proposing-law/better-regulation-why-and-how_ro

(2)  JO C 197, 8.6.2018, p. 1.

(3)  JO C 434, 15.12.2017, p 11; JO C 13, 15.1.2016, p. 192; JO C 303, 19.8.2016, p. 45; JO C 487, 28.12.2016, p. 51; JO C 262, 25.7.2018, p. 22.

(4)  https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/report-task-force-subsidiarity-proportionality-doing-less-more-efficiently_1.pdf

(5)  JO C 262, 25.7.2018, p. 22 și JO C 18, 19.1.2017, p. 10.

(6)  A se vedea, printre altele, punctul 1.2 din Avizul CESE pe tema „REFIT” (JO C 303, 19.8.2016, p. 45).

(7)  COM(2012) 746 final, p. 2.

(8)  JO C 303, 19.8.2016, p. 45, punctul 2.1.

(9)  JO C 262, 25.7.2018, p. 22, punctul 1.2.

(10)  CES248-2013 (Raport de informare) (JO C 13, 15.1.2016, p. 145).

(11)  JO C 197, 8.6.2018, p. 1.

(12)  JO C 262, 25.7. 2018, p. 22, punctele 4.7.1 și 4.8.3.

(13)  JO C 262, 25.7.2018, p. 22 (punctele 1.1 și 3.4.); JO C 303, 19.8.2016, p. 45 (punctele 2.1-2.2, 2.5); JO C 13, 15.1.2016, p. 192 (punctul 2.4).


6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/37


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Decalajul digital dintre sexe”

(aviz exploratoriu solicitat de Parlamentul European)

(2018/C 440/06)

Raportor:

doamna Giulia BARBUCCI

Aviz exploratoriu la solicitarea Parlamentului European

Scrisoarea din 19.4.2018

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie

Data adoptării în secțiune

19.7.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

176/2/6

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Cauzele decalajului digital dintre sexe sunt multiple și, de aceea, trebuie întreprinse acțiuni în diverse domenii: sistemul de învățământ, din copilărie până la vârsta adultă, piața muncii, echilibrul dintre viața profesională și cea privată, serviciile publice și decalajul digital în general. Se recomandă o abordare multidisciplinară, care să cuprindă diferite aspecte ale inovării (tehnologice, sociale, culturale etc.).

1.2.

Decalajul digital dintre sexe nu este numai o chestiune tehnologică, ci și de natură economică, socială și culturală, care trebuie abordată prin politici globale, pe mai multe niveluri, pentru a aborda cauzele sociale și culturale cele mai profunde ale inegalității de gen.

1.3.

Este important să se ia măsuri pentru ca numărul femeilor din domeniile științelor, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) să crească, deoarece acest lucru poate îmbunătăți și condițiile oferite în alte sectoare, precum și în economie și societate, în general. În același timp, este esențial să se recunoască importanța tot mai mare a formării în domeniul TIC, precum și a competențelor transversale, antreprenoriale, digitale și non-tehnice (de exemplu, empatia, creativitatea și capacitatea de soluționare a problemelor complexe) în era digitală, în toate sectoarele. Învățământul interdiscliplinar și un set de competențe centrate pe ființa umană vor fi esențiale, iar sistemele de învățământ ar trebui să ia în considerare aceste aspecte.

1.4.

Este esențial să se asigure alfabetizarea și educația digitală a tuturor, în special a fetelor, cu scopul de a elimina din rădăcină decalajul digital dintre sexe. Existența unor modele de rol feminine în domeniul digital este de o importanță covârșitoare pentru depășirea stereotipurilor.

1.5.

Trebuie încurajată ocuparea de către femei a unor locuri de muncă cu profil tehnic și a posturilor de conducere, prin depășirea barierelor și stereotipurilor educaționale și profesionale și, totodată, prin garantarea învățării digitale pe tot parcursul vieții, pentru a se evita excluderea femeilor de pe piața muncii.

1.6.

Cadrele didactice și formatorii ar trebui să dispună de instrumente adecvate pentru utilizarea TIC la toate nivelurile activității de predare, promovând o abordare democratică și sisteme de educație și formare mai incluzive și mai personalizate.

1.7.

Pentru a preveni spirala feminizării sărăciei, trebuie garantate condiții de muncă echitabile și accesul la protecție socială (1). Acest aspect este relevant în mod special în așa-numita „economie la cerere” (gig economy(2). Dialogul social și negocierea colectivă joacă un rol fundamental în această privință.

1.8.

Prezența femeilor pe posturi de dezvoltatori în domeniul TIC poate ajuta la depășirea prejudecăților de gen ce se pot regăsi în proiectarea unei anumite tehnologii.

1.9.

Spiritul antreprenorial al femeilor trebuie să fie sprijinit prin eliminarea obstacolelor care împiedică accesul femeilor la activități independente și prin îmbunătățirea accesului la măsurile de protecție socială și a calității acestora (3).

1.10.

„Munca inteligentă” și munca la distanță ar trebui monitorizate pentru a se evita estomparea limitelor dintre sarcinile de îngrijire, viața profesională și cea privată.

1.11.

Este important să se consolideze participarea la piața muncii a femeilor cu handicap, prin punerea în aplicare a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) (4).

1.12.

Digitizarea sectorului public reprezintă o oportunitate excepțională pentru facilitarea participării femeilor pe piața muncii și pentru sprijinirea femeilor cu sarcini de îngrijire, precum și pentru depășirea obstacolelor legate de birocrație și de accesul la serviciile publice.

1.13.

Este important să se combată stereotipurile de gen: subiectul trebuie analizat în orice domeniu de politică și în orice sector și ar trebui abordate rădăcinile sale sociale și culturale cele mai profunde.

1.14.

Unul dintre principalele obstacole cu care se confruntă femeile în cadrul activităților pe care le desfășoară online și pe rețelele de socializare este hărțuirea pe internet. Trebuie ratificată și aplicată Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

1.15.

Toate politicile de la nivel național, european și internațional ar trebui să ia în considerare discriminarea față de femei în domeniul digital, care are și un impact negativ asupra economiei și societății în general.

1.16.

Politicile publice ar trebui concepute luând în considerare aspectele de gen (integrare). Integrarea dimensiunii de gen în buget și „lentila de gen” pot fi instrumente utile în acest sens.

1.17.

CESE încurajează Comisia Europeană să consolideze Grupul operativ „Femeile în domeniul digital” și inițiativa „Digital4Her”. Este important să se creeze și să se dezvolte rețele europene de femei în domeniul digital, care să promoveze participarea fetelor și femeilor la programe de formare și la o carieră în domeniul digital, pe întreg teritoriul UE.

1.18.

Comisia Europeană ar trebui să recomande ca țările UE să stabilească obiective și indicatori la nivel național pentru monitorizarea situației (un tablou de bord anual). Ar trebui măsurate progresele sau regresul și prin studii efectuate de Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE). Statele membre ar putea primi recomandări specifice fiecărei țări în acest domeniu, în cadrul procesului semestrului european.

1.19.

Partenerii sociali de la nivelurile adecvate s-au angajat să consolideze egalitatea de gen în sistemul de învățământ și pe piața forței de muncă și le revine un rol esențial în acest sens, în vederea combaterii decalajului digital dintre sexe. În special rolul negocierii colective este crucial în învățarea pe tot parcursul vieții și pe piața muncii, în abordarea rolurilor de gen, în promovarea rolului femeilor în procesul decizional și în diverse organisme, în sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată și în combaterea diferențelor de remunerare dintre femei și bărbați (5).

1.20.

CESE sugerează Parlamentului European să sprijine aceste recomandări pentru viitoarea legislatură a PE, acest subiect fiind fundamental pentru dezvoltarea viitoare a Europei.

2.   Introducere

2.1.   Inegalitatea de gen

2.1.1.

În discursul său din Parlamentul European privind prioritățile politice ale Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a afirmat că, în Uniunea Europeană, nu ar trebui să existe discriminare și a declarat că domeniul justiției și al drepturilor fundamentale se numără printre cele zece priorități politice ale activității Comisiei. Egalitatea de gen face parte din acest domeniu, deși Carta drepturilor fundamentale joacă deja un rol important în acest sens, prevăzând că „egalitatea între femei și bărbați trebuie asigurată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește încadrarea în muncă, munca și remunerarea” (6). Mariya Gabriel, comisarul pentru economie digitală și societate digitală, a evidențiat recent o serie de acțiuni întreprinse în cadrul strategiei sale, ce vizează facilitarea unei mai mari participări a femeilor în sectorul digital. Prin urmare, este necesar să se asigure monitorizarea aplicării declarației Digital4Her, semnată de întreprinderile din sectorul IT, care vizează o cultură și un mediu de muncă favorabile incluziunii și echilibrate din perspectiva egalității de gen.

2.1.2.

Femeile sunt în continuare discriminate pe piața muncii și în societate, în general. Indicele egalității de gen, care măsoară inegalitatea în ceea ce privește munca, timpul, remunerarea, cunoștințele, puterea, violența și sănătatea, indică faptul că progresele în aceste domenii sunt lente: indicele a crescut de la 62 de puncte în 2005 la 65 de puncte în 2012 și la 66,2 puncte în 2017 (7). Cauzele discriminării sunt multiple. Pentru a depăși dezechilibrele care decurg din această discriminare, primul capitol din Pilonul european al drepturilor sociale se referă la egalitatea de șanse și la accesul pe piața muncii, ca o recunoaștere a faptului că egalitatea de gen și egalitatea de șanse sunt domeniile în care discriminarea este mai frecventă.

2.1.3.

Decalajul digital dintre sexe este o formă de inegalitate ce decurge din discriminarea față de femei și care poate constitui o piedică de netrecut în calea participării femeilor la viața societății, la nivel european și global. Acesta încetinește dezvoltarea viitoare a economiei europene, caracterizată prin digitizare. În prezent, 68 % dintre bărbați și 62 % dintre femei folosesc calculatorul și internetul în mod regulat, 33 % dintre bărbați și 18 % dintre femei își instalează programe pe aparate, iar 47 % dintre bărbați și 35 % dintre femei folosesc servicii bancare online (8). În plus, chiar dacă reprezintă peste jumătate din numărul total al absolvenților, femeile sunt în continuare subreprezentate în cadrul cursurilor din domeniul științei și al tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC): ele reprezintă circa o treime din numărul total de angajați din acest sector, procentele variind în funcție de specificul locului de muncă (8 % în software, iar 54 % – pe posturi cu un nivel mai scăzut de calificare, în rândul operatorilor IT). Prezentul aviz își propune să formuleze recomandări și propuneri pentru depășirea dezechilibrelor legate de sistemul educațional și piața forței de muncă.

2.1.4.

Femeile se confruntă, de asemenea, cu mai multe dificultăți în desfășurarea de activități online din cauza agresiunilor la care sunt expuse pe internet: fetele reprezintă într-o mai mare măsură o țintă a practicilor de hărțuire online (conform datelor EIGE, 51 % dintre femei se confruntă cu practici de hărțuire online, față de 42 % dintre bărbați) (9). Trebuie ratificată și aplicată Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

2.2.   Digitizarea și decalajul digital

2.2.1.

Digitizarea nu este doar un proces tehnologic, ci unul economic, social, societal și cultural.

2.2.2.

Conform unui studiu al Comisiei Europene (10), digitizarea ar putea contribui cu 415 miliarde EUR anual la PIB-ul UE, iar creșterea numărului de femei care lucrează în sectorul digital ar putea duce la o creștere anuală a PIB-ului UE cu 16 miliarde EUR. În același timp, întreprinderile se confruntă cu dificultăți în recrutarea de specialiști în domeniul TIC, ceea ce înseamnă că se pot crea mai multe locuri de muncă și se poate asigura o educație mai bună în domeniul digital.

2.2.3.

Decalajul digital include nu doar accesul limitat la o conexiune la internet, ci și lipsa de competențe de bază necesare pentru folosirea instrumentelor TIC. Un aspect al decalajului digital este decalajul digital dintre sexe. Conform datelor, repartizate în funcție de gen, referitoare la economiile a 91 de țări, furnizate de Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, în 2017 accesul general la internet este de 44,9 % pentru femei, în comparație cu 50,9 % pentru bărbați; potrivit datelor Eurostat, în 2017, 71 % dintre femei se conectau zilnic la internet, față de 74 % dintre bărbați, și 49 % dintre femei efectuau operațiuni bancare online, față de 54 % dintre bărbați (11). Este important ca acest subiect să fie abordat atât din punctul de vedere al pieței muncii (digitizarea îi privește pe toți lucrătorii), cât și din punctul de vedere al utilizatorului (oricine este un utilizator de tehnologie).

2.2.4.

Adesea decalajul digital se întrepătrunde cu alte tipuri de discriminare: apartenența la o minoritate etnică, faptul de a locui într-o zonă rurală, de a fi imigrant, invalid, sărac etc. Tehnologia poate ajuta la depășirea acestor bariere, făcând ca lumea să devină mai incluzivă pentru toți, dar poate să le și agraveze, dacă actorii sociali nu preiau conducerea în acest proces.

2.2.5.

Decalajul digital dintre sexe este o chestiune de ordin economic, social, societal și cultural, care trebuie abordată prin politici globale, pe mai multe niveluri, deoarece duce la creșterea inegalității de gen. În plus, inegalitatea de gen trebuie să fie luată în considerare în cadrul fiecărei politici și al fiecărui domeniu și ar trebui abordată începând cu cauzele sale sociale și culturale cele mai profunde.

2.2.6.

Impactul calitativ al digitizării asupra nevoilor de competențe este interesant și dintr-o perspectivă de gen, deoarece femeile sunt mai bine reprezentate în anumite locuri de muncă și subreprezentate în altele, inclusiv în domeniile STIM (științe, tehnologie, inginerie și matematică). Sunt necesare măsuri pentru a spori numărul femeilor în aceste domenii.

2.2.7.

Este însă esențial să se recunoască și importanța din ce în ce mai mare a competențelor non-tehnice în era digitală, în toate sectoarele: principala caracteristică a inteligenței artificiale (IA) și a internetului obiectelor este că mașinile devin mai sensibile și mai inteligente, ceea ce face ca forța de muncă umană să fie de neînlocuit doar dacă este competitivă pe baza unor competențe umane reale, cum ar fi capacitatea de a se adapta la schimbări și de a coopera. În societatea actuală, în contextul procesului de predare, empatia, creativitatea și capacitatea de a soluționa probleme complexe sunt competențe orientate mai adesea către fete, care le dezvoltă mai degrabă decât băieții (12). Se recomandă o abordare multidisciplinară, care să combine diferite aspecte ale inovării (tehnologice, sociale, culturale etc.), în încercarea de a combate riscurile, și, totodată, de a profita de oportunitățile pe care le oferă digitizarea femeilor.

2.2.8.

Trebuie să se acorde o atenție deosebită persoanelor cu handicap, în special femeilor, aflate într-o situație care „nu este doar mai dificilă decât cea a femeilor fără handicap (13)”. Acesta este motivul pentru care este important să se asigure „un acces egal al femeilor și fetelor cu handicap la diferite componente ale facilităților TIC și la societatea informațională” (14).

3.   Decalajul digital dintre sexe în sistemul de învățământ

3.1.

Sistemul de învățământ este principalul domeniu de politică care trebuie abordat. Față de 2011, se înregistrează o scădere a numărului femeilor care beneficiază de un nivel superior de pregătire în domeniul TIC (15). Este esențială îmbunătățirea, la toate nivelurile, a alfabetizării și competențelor digitale în rândul femeilor, pentru a le permite să participe activ la dezvoltarea societății și să beneficieze de oportunitățile oferite de digitizare, astfel încât să țină pasul cu mersul societății. Femeile cu handicap ar trebui să aibă dreptul la o educație incluzivă și de calitate. Trebuie combătute stereotipurile de natură culturală și lingvistică prin diferite modele de rol care să le fie oferite fetelor, în special în sectorul mijloacelor de comunicare. În plus, instrumentele TIC pot fi utilizate în activitățile de predare-învățare.

3.2.

În învățământul primar, este esențial să se asigure alfabetizarea și educația digitală pentru toți, pentru a se garanta capacitatea de adaptare a viitorilor bărbați și femei la tehnologiile cu evoluție rapidă. Potrivit Programului privind evaluarea internațională a elevilor (PISA), care măsoară progresele educaționale ale tinerilor de 15 ani în țările OCDE, aproape de patru ori mai mulți băieți decât fete aspiră la o carieră în domeniul STIM (16). Conform unui studiu efectuat de EIGE, între 3 și 15 % dintre adolescenții din întreaga UE aspiră să lucreze ca specialiști în domeniul TIC, în timp ce în doar patru țări ale UE manifestă această dorință între 1 și 3 % dintre adolescente. Mai mult, chiar dacă competențele digitale ale tinerilor din UE sunt egale între băieți și fete, tot băieții au mai multă încredere în competențele lor digitale: aceasta este – din nou – o problemă de percepție eronată și de stereotipuri de gen (17). „CESE reamintește statelor membre nevoia de a investi în sisteme de învățământ nediscriminatorii și favorabile incluziunii” (18).

3.3.

Este importantă formarea formatorilor în ceea ce privește utilizarea TIC ca instrumente de predare. Este de o importanță primordială ca fetele să se afle în centrul măsurilor menite să elimine din rădăcină decalajul digital între sexe și să promoveze sisteme de educație și formare mai incluzive și mai personalizate. Instrumentele digitale pot fi folositoare și pentru reducerea sarcinii administrative a profesorilor și a formatorilor (19).

3.4.

În învățământul interdisciplinar secundar și terțiar, numărul fetelor care participă la cursuri STIM est în continuare mai mic decât cel al băieților: mai puțin de unul din cinci absolvenți în domeniul TIC sunt femei (20). Educația interdisciplinară și competențele non-tehnice interumane vor fi, de asemenea, esențiale.

3.5.

Formarea în alternanță și educația și formarea profesională (EFP) ar trebui să fie consolidate și să ia în considerare accesul fetelor la învățare în domeniul tehnic și la locul de muncă (21).

4.   Decalajul digital dintre sexe pe piața muncii

4.1.

Este necesar să se încurajeze participarea femeilor la locurile de muncă tehnice și cu un nivel înalt de calificare, prin răsturnarea barierelor și a stereotipurilor educaționale și profesionale. Prezența sporită a femeilor în domeniul TIC ar putea aduce beneficii acestui sector și întregii economii și societăți.

4.2.

Pentru a depăși decalajul digital dintre sexe pe piața muncii, rolul jucat de partenerii sociali la nivelul întreprinderilor, la nivel național și european este de o deosebită importanță. Dialogul social și negocierea colectivă pot propune soluții acceptabile, luând în considerare nevoile angajatorilor și ale lucrătorilor deopotrivă (22). Creșterea nivelului de ocupare de către femei a posturilor de conducere din domeniile STIM poate contribui, de asemenea, la reducerea diferențelor de remunerare între femei și bărbați.

4.3.

Învățarea pe tot parcursul vieții este esențială pentru a preveni excluderea de pe piața forței de muncă și acest lucru este cu atât mai important în ce privește femeile. Partenerii sociali joacă un rol esențial în acest sens.

4.4.

Polarizarea pieței forței de muncă și „economia la cerere” (gig economy). Chiar dacă, din punct de vedere tehnic, mașinile ar putea înlocui locurile de muncă cu un nivel scăzut de calificare (muncă manuală și intelectuală, grație internetului obiectelor, senzorilor, tehnologiilor IA), dacă aceste locuri de muncă sunt precare și nu se asigură respectarea drepturilor, întreprinderilor le poate fi mai ușor să angajeze oameni la un cost scăzut decât să investească în mașini noi. Aceasta este deja realitatea așa-numitei „economii la cerere” (gig economy). În aceste situații, nu se asigură nicio protecție socială după modelul celei asigurate în cadrul formelor standard de muncă (23): din cauza naturii informale a acestui tip de muncă, femeile riscă să se îndepărteze de formele tradiționale de încadrare în muncă, care beneficiază de prestații sociale, îndreptându-se către locuri de „muncă la cerere”, disponibile mai repede și uneori mai ușor de gestionat în ceea ce privește programul de lucru. Pentru a preveni spirala feminizării sărăciei (24), trebuie să se garanteze condiții de muncă echitabile și toate părțile interesate să promoveze un model de dezvoltare bazat pe calitate. Din acest punct de vedere, rolul partenerilor sociali și al negocierii colective este fundamental (25).

4.5.

Tehnologia nu este neutră: un program sau un algoritm ar trebui să reducă subiectivitatea pe care omul o introduce în cadrul unui proces sau al unei decizii, dar, dacă în algoritm se introduce o prejudecată culturală (ca, de exemplu, o prejudecată de gen), el va reproduce întotdeauna acest tip de discriminare în mod structural (nu doar ocazional). Din acest motiv, oamenii care lucrează la proiectarea acestor sisteme trebuie să fie cât mai diferiți. În prezent, doar 17 % din cele 8 milioane de persoane care lucrează în TIC sunt femei (26); mai mult, în întreaga UE, doar 20 % dintre femeile în vârstă de cel puțin 30 de ani care dețin diplome în domeniul TIC decid să rămână în industria tehnologiei (27). Creșterea participării femeilor la aceste locuri de muncă și, astfel, a diversității, poate sprijini depășirea prejudecăților ce pot interveni în proiectarea unei anumite tehnologii.

4.6.

Spargerea „plafonului de sticlă” pentru a dispune de un sistem economic mai digital: doar 32 % dintre liderii economici sunt femei (28), deși s-a dovedit că întreprinderile care au femei pe posturi de decizie au stiluri de guvernanță mai bune, care sunt adesea mai „orizontale” și încurajează diversitatea și gândirea creativă și inovatoare. Prin urmare, dacă elaborează politici de gen pentru a promova femeile în ierarhia superioară a organizației, întreprinderile vor avea de câștigat în ceea ce privește capacitatea de inovare. Aplicat la scară largă, acest lucru va aduce beneficii, la rândul său, întregului sistem economic.

4.7.

Sistemul de producție european este alcătuit în mare parte din IMM-uri care se confruntă cu mai multe dificultăți atunci când investesc în noile tehnologii. În același timp, tehnologiile digitale facilitează microantreprenoriatul: prin intermediul unor instrumente digitale (cum ar fi comerțul electronic), este posibil ca microîntreprinderile să aibă acces la piețele globale și, în termeni generali, să înlăture barierele ce împiedică accesul la activitățile independente. „Potrivit celei de a doua inițiative de monitorizare europene a întreprinderilor nou-înființate, doar 14,8 % dintre fondatorii de întreprinderi noi sunt femei” (29). Această problemă este legată de rețelele de întreprinderi mai slabe, de stereotipuri și de sprijinul financiar inadecvat. Digitizarea poate crea un mediu propice pentru dezvoltarea antreprenoriatului în rândul femeilor. Învățământul și serviciile de sprijin trebuie garantate pentru a le permite femeilor să își deschidă propriile întreprinderi, folosind tehnologiile digitale disponibile.

5.   Digitizarea și echilibrul dintre viața profesională și cea privată

5.1.

Potrivit unui studiu al EIGE, locurile de muncă din domeniul TIC sunt asociate cu un program de lucru mai lung decât în alte sectoare (30). Primul aspect care trebuie abordat este, prin urmare, împărțirea sarcinilor de îngrijire între bărbați și femei: este important să se ia măsuri pentru o partajare mai echitabilă a sarcinilor de îngrijire între sexe, printre altele prin adoptarea propunerii de directivă privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor (31).

5.2.

„Munca inteligentă” și munca la distanță sunt adesea percepute ca instrumente pentru concilierea vieții profesionale și a vieții private, luând în considerare atât riscurile, cât și oportunitățile. Munca inteligentă poate ajuta lucrătorii să își gestioneze viața privată (în special prin înlăturarea „timpilor morți” de pe traseul de acasă la locul de muncă și înapoi), însă la fel de adevărat este și că, dacă nu este bine gestionată poate duce la estomparea limitelor dintre timpul alocat sarcinilor de îngrijire sau muncii și timpul liber. Munca inteligentă trebuie gestionată prin intermediul unor contracte colective specifice la nivel de întreprindere, pentru adaptarea la contextul cultural, mijloacele de producție și organizarea muncii. Pe termen mai lung, munca inteligentă poate schimba și modul în care trăiesc oamenii în orașe (și zonele rurale) și în spațiile sociale.

5.3.

Și instrumentele digitale pot reprezenta o oportunitate pentru cei excluși de pe piața muncii. Aceste instrumente pot facilita, de asemenea, participarea femeilor pe piața forței de muncă. Femeile cu handicap sunt însă excluse într-o măsură mult mai mare de pe piața forței de muncă (32). Prin urmare, este foarte important să se pună în aplicare Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Handicap (33).

6.   Digitizarea sectorului public

6.1.

Având în vedere creșterea speranței de viață și scăderea ratei de natalitate, populația europeană îmbătrânește și povara sarcinilor de îngrijire ce cade pe umerii femeilor de vârstă medie este în creștere. Este esențial să se asigure o repartizare justă a sarcinilor de îngrijire între bărbați și femei, dar la fel de important este și să se recunoască faptul că digitizarea în sectorul public – și, în special, robotica – reprezintă o oportunitate importantă pentru a facilita participarea femeilor pe piața muncii și pentru a le sprijini în eventualele lor sarcini de îngrijire.

6.2.

Robotica poate automatiza și – și mai important – ușura unele dintre sarcinile cele mai anevoioase ale muncii de îngrijire (cum ar fi deplasarea unei persoane invalide), poate ajuta la reabilitarea persoanelor cu vătămări corporale, la prevenirea unor boli etc. Aceste tehnologii pot îmbunătăți calitatea vieții întregii societăți, în special calitatea vieții femeilor și participarea lor pe piața muncii, în două moduri: ar putea ușura munca din sectorul serviciilor de îngrijire a persoanelor, unde femeile sunt majoritare, și ar putea aduce beneficii femeilor care desfășoară activități de îngrijire neremunerate, cu condiția ca aceste tehnologii să fie disponibile și garantate pentru toate persoanele care au nevoie de ele.

6.3.

Tehnologiile digitale pot avea, de asemenea, un impact semnificativ asupra tuturor procedurilor administrative legate de serviciile publice. Unele țări aplică deja acest tip de tehnologii pe scară largă, creând o identitate digitală unică pentru toate procedurile legate de sectorul public (impozite, sistemul de sănătate, educație etc.). Extinderea acestui proces ar putea îmbunătăți calitatea vieții, însă este totodată important să se aibă în vedere și să se evite riscurile legate de controlul datelor de către un singur actor (chiar dacă este vorba despre o autoritate publică), de confidențialitate, securitate cibernetică, transparență și etică (34).

6.4.

Administrația publică ar trebui să pregătească bugete care să integreze dimensiunea de gen pentru toate serviciile și activitățile, să promoveze egalitatea și să analizeze impactul politicilor asupra femeilor. Orice decizie privind investițiile ar trebui luată utilizându-se „lentila de gen” în trei domenii: egalitatea de gen la locul de muncă, accesul femeilor la capital și produsele și serviciile care sunt în beneficiul femeilor.

6.5.

În timp ce, în unele țări, digitizarea sectorului public a atins deja un nivel avansat, în altele este doar la început, acest lucru reprezentând o oportunitate pentru a forma și a angaja mai multe femei în sectorul public, luându-se în considerare dimensiunea de gen.

6.6.

Pentru dezvoltarea digitizării ar trebui pusă la dispoziție, fără discriminare geografică, infrastructura necesară, cum ar fi banda largă, tehnologia 5G etc.

Bruxelles, 19 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  SOC/581 – Avizul CESE pe tema „Accesul la protecția socială” (a se vedea p. 135 din Jurnalul Oficial).

(2)  The Social Protection of Workers in the Platform Economy [Protecția socială a lucrătorilor în cadrul economiei platformelor], Parlamentul European, 7 decembrie 2017.

(3)  JO C 173, 31.5.2017, p. 45.

(4)  Avizul CESE pe tema „Situația femeilor cu handicap” (JO C 367, 10.10.2017, p. 20).

(5)  A Toolkit for Gender Equality in Practice [Un set de instrumente pentru egalitatea de gen în practică], elaborat de partenerii sociali europeni din cadrul CES, BusinessEurope, CEEP și UEAMPE.

(6)  Titlul III articolul 23.

(7)  EIGE, Raportul pe 2017 privind indicele egalității de gen.

(8)  Cf. Rezoluția PE din 17 aprilie 2018.

(9)  EIGE, Youth, digitalisation and gender equality: opportunities and risks of digital technologies for girls and boys [EIGE, Tineretul, digitizarea și egalitatea de gen: oportunitățile și riscurile tehnologiilor digitale la care sunt expuși tinerii, fete și băieți], 2018 (în curs de apariție).

(10)  Vessela Karloukovska, DG-CNECT, Grupul operativ „Femeile în domeniul digital”, Comisia Europeană.

(11)  Date ale Eurostat.

(12)  Martha Ochoa (UNi Global Union), „The path to genderless digitalisation” [Calea către o digitalizare neutră din punctul de vedere al genului].

(13)  Avizul CESE pe tema «Situația femeilor cu handicap» (JO C 367, 10.10.2017, p. 20).

(14)  Idem, punctul 5.3.6.

(15)  „Femeile în era digitală”, Comisia Europeană, 2018.

(16)  Dr. Konstantina Davaki, autoare a studiului „The underlying causes of the digital gender gap and possible solutions for enhanced digital inclusion of women and girls” [Cauzele subiacente ale decalajului digital dintre sexe și soluții posibile pentru consolidarea incluziunii digitale a femeilor și a fetelor].

(17)  Lina Salanauskaite, Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE).

(18)  Avizul CESE „Planul de acțiune al UE 2017-2019 – Combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați”, punctul 4.4, (JO C 262, 25.7.2018, p. 101).

(19)  Ekaterina Efimenko, Comitetul Sindical European pentru Educație (ETUCE).

(20)  Vessela Karloukovska, DG-CNECT, Grupul operativ „Femeile în domeniul digital”, Comisia Europeană.

(21)  JO C 13, 19.8.2016, p. 161, JO C 434, 15.12.2017, p. 36.

(22)  Avizul CESE pe tema „Concepte ale UE pentru gestionarea tranziției într-un mediu de lucru digitalizat” (JO C 367, 10.10.2018, p. 15).

(23)  Avizele CESE „Pentru o directivă-cadru europeană privind un venit minim” (care urmează să fie adoptat în sesiunea plenară din decembrie) și „Accesul la protecția socială” (a se vedea p. 135 din Jurnalul Oficial).

(24)  Mary Collins, European Women’s Lobby (EWL) (Lobby-ul European al Femeilor) (JO C 129, 11.4.2018, p. 7).

(25)  Consultați, spre exemplu, acordurile partenerilor sociali europeni, propunerea de directivă privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată și Pilonul european al drepturilor sociale.

(26)  Vessela Karloukovska, DG-CNECT, Grupul operativ „Femeile în domeniul digital”, Comisia Europeană.

(27)  Mary Collins, Lobby-ul European al Femeilor (EWL).

(28)  Vessela Karloukovska, DG-CNECT, Grupul operativ „Femeile în domeniul digital”, Comisia Europeană.

(29)  „Femeile în era digitală”, studiu pentru PE.

(30)  Lina Salanauskaite, Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE).

(31)  COM(2017) 253 final.

(32)  Avizul CESE pe tema „Situația femeilor cu handicap” (JO C 367, 10.10.2017, p. 20), punctul 5.4.1.

(33)  Avizul CESE pe tema „Situația femeilor cu handicap” (JO C 367, 10.10.2017, p. 20), punctul 1.2, Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap.

(34)  Digital Public Services (e-Government and e-Health) (Servicii publice digitale – e-guvernare și e-sănătate).


6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/45


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Contribuția bioeconomiei la îndeplinirea obiectivelor UE în domeniul climei și al energiei, precum și la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite”

(aviz exploratoriu)

(2018/C 440/07)

Raportor:

doamna Tellervo KYLÄ-HARAKKA-RUONALA

Coraportor:

domnul Andreas THURNER

Sesizare

Președinția austriacă a Consiliului, 12.2.2018

Temei juridic

Articolul 302 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Aviz exploratoriu

Decizia Adunării Plenare

13.3.2018

Secțiunea responsabilă

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului

Data adoptării în secțiune

5.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

180/1/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE consideră că bioeconomia se referă la crearea de valoare adăugată pentru societate prin producerea, transformarea și utilizarea resurselor naturale biologice. Tranziția către economia neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon și circularitate va acționa tot mai mult ca un factor determinant pentru bioeconomie, întrucât o bioeconomie durabilă are potențialul de a genera simultan beneficii economice, sociale și climatice.

1.2.

CESE subliniază că bioeconomia contribuie la atenuarea schimbărilor climatice în mai multe moduri: prin captarea dioxidului de carbon din atmosferă în biomasă, prin stocarea carbonului în bioproduse și prin substituirea materiilor prime și a produselor bazate pe combustibili fosili cu unele bazate pe conceptul bio.

1.3.

De asemenea, Comitetul subliniază că bioeconomia contribuie la realizarea obiectivelor UE privind clima și energia, prin înlocuirea combustibililor fosili cu bioenergie în producția de electricitate, în încălzire și răcire și în transporturi. De asemenea, aceasta contribuie la eficiența energetică și la siguranța alimentării cu energie.

1.4.

CESE este convins că bioeconomia joacă un rol esențial în realizarea obiectivelor economice, de mediu și sociale globale, prevăzute în Agenda 2030 a ONU (obiectivele de dezvoltare durabilă sau ODD). Rolul bioeconomiei este strâns legat de obiectivele referitoare la industrie și agricultură și la crearea de locuri de muncă în aceste domenii.

1.5.

Comitetul solicită adaptarea strategiei UE în domeniul bioeconomiei pentru a asigura, în acord cu principiile sustenabilității economice, de mediu și sociale, cele mai favorabile condiții pentru ca bioeconomia europeană să devină un avantaj competitiv pentru UE.

1.6.

CESE subliniază că factorii de decizie trebuie să promoveze producția și mobilizarea durabilă de biomasă în UE și să asigure un cadru stabil, fiabil și coerent pentru investițiile în bioeconomie de-a lungul lanțurilor valorice. În plus, factorii de decizie politică ar trebui să stimuleze cererea de produse ecologice prin intermediul achizițiilor publice și să adopte un cadru coerent de norme tehnice, de siguranță și privind ajutoarele de stat, care să asigure condiții de concurență echitabile pentru bioproduse.

1.7.

CESE consideră că cercetarea și inovarea sunt esențiale pentru dezvoltarea unei bioeconomii care să facă față mizelor viitorului. Prin urmare, eforturile de inovare promovate de strategia în domeniul bioeconomiei ar trebui să continue, incluzând întreprinderea comună pentru bioindustrii (întreprinderea comună BBI).

1.8.

Comitetul subliniază rolul crucial al educației, al serviciilor de consiliere, al transferului de cunoștințe, pentru a garanta că lucrătorii și antreprenorii dețin informațiile și competențele necesare. Cetățenii ar trebui să fie informați cu privire la bioeconomie și să devină conștienți de responsabilitățile care le revin, astfel încât să poată fi consumatori activi și să ia decizii de consum durabile.

1.9.

CESE subliniază că o infrastructură adecvată este o condiție prealabilă pentru bioeconomie și necesită finanțare adecvată. Este nevoie de sisteme de transport eficiente, care să permită accesul la materii prime și distribuirea de produse către piețe.

1.10.

CESE recomandă ca UE să depună toate eforturile în vederea instituirii unui sistem global de stabilire a prețurilor pentru emisiile de carbon, care ar reprezenta un mod neutru și eficient de promovare a bioeconomiei și de cooptare a tuturor actorilor de pe piață în vederea atenuării schimbărilor climatice.

1.11.

CESE este convins că este deosebit de important ca societatea civilă să fie implicată în inițiativele privind bioeconomia și în procesele de luare a deciziilor. Comitetul subliniază că este esențial să se garanteze că tranziția către o economie cu emisii scăzute de carbon are loc în mod echitabil.

1.12.

CESE subliniază că o bioeconomie sustenabilă poate reuși doar prin adoptarea unei abordări intersectoriale. Prin urmare, este necesar să existe coerență și coordonare între diferitele politici și obiective ale UE. De asemenea, este important să se asigure că măsurile sunt coerente la nivelul statelor membre.

2.   Context general

2.1.

Președinția austriacă a Consiliului a solicitat CESE să elaboreze un aviz exploratoriu privind rolul bioeconomiei în îndeplinirea obiectivelor UE în domeniul climei și energiei, precum și în realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite (ODD). În același timp, CESE pregătește în prezent un aviz din proprie inițiativă privind noile oportunități pe care bioeconomia durabilă și favorabilă incluziunii le oferă economiei europene (CCMI/160).

2.2.

În același timp, Comisia Europeană actualizează Strategia europeană în domeniul bioeconomiei din 2012. CESE monitorizează acest proces și salută eforturile Comisiei. Comisia a definit bioeconomia drept „producția de resurse biologice regenerabile și conversia acestor resurse și a fluxurilor de deșeuri în produse cu valoare adăugată, cum ar fi alimentele, furajele, bioprodusele și bioenergia”.

2.3.

Vorbind în general, bioeconomia implică înlocuirea combustibililor fosili și a materiilor prime bazate pe combustibili fosili cu materii prime și energie bazate pe conceptul bio. Bioeconomia implică activități economice bazate pe producția, extracția, conversia și utilizarea resurselor naturale biologice. Fluxurile de deșeuri, produsele secundare și reziduurile pot reprezenta o altă sursă principală de aprovizionare cu materii prime.

2.4.

Agricultura și silvicultura, împreună cu pescuitul, joacă un rol fundamental în producția de biomasă pentru noi utilizări. O varietate mare de industrii, precum cea forestieră, alimentară, chimică, a energiei, textilă și a construcțiilor, transformă biomasa, inclusiv materiile prime secundare, în bunuri de larg consum sau produse intermediare destinate altor utilizări. De obicei, bioeconomia are la bază lanțuri de valori ample – inclusiv transportul, comerțul și alte servicii legate de activitățile menționate mai sus. În plus, serviciile ecosistemice fac parte din bioeconomie.

2.5.

UE s-a angajat să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990 (1), cu obiective și norme separate pentru sectoarele de comercializare a certificatelor de emisii și pentru alte sectoare. În plus, exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (sectorul LULUCF) au fost integrate în cadrul 2030, cu cerința ca acest sector să nu genereze emisii nete, ci să contribuie la obiectivul de dezvoltare a absorbanților de carbon pe termen lung. Acest lucru reflectă cerințele prevăzute la articolul 4.1 din Acordul de la Paris, care solicită un „echilibru între emisiile antropice prin surse și absorbțiile prin absorbanți ale gazelor de efect de seră în a doua jumătate a acestui secol” (2).

2.6.

În conformitate cu obiectivele UE privind energia pentru 2030, eficiența energetică ar trebui să crească cu 32,5 % comparativ cu previziunile, iar ponderea energiei din surse regenerabile în mixul energetic global ar trebui să fie de 32 %, ambele exprimate ca obiective comune ale UE, mai degrabă decât ca obiective ale statelor membre (3).

2.7.

Cele 17 obiective de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD) acoperă diferitele aspecte ale provocărilor economice, sociale și de mediu care există la nivel global. Deși niciunul dintre aceste ODD nu se concentrează în mod special pe bioeconomie, aceasta este, totuși, legată de mai multe dintre aceste obiective.

3.   Contribuția bioeconomiei la obiectivele UE în domeniul climei și energiei

3.1.

Tranziția către neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon reprezintă o provocare uriașă și necesită o reducere semnificativă a emisiilor, precum și o creștere a stocării dioxidului de carbon. Utilizarea sustenabilă a resurselor naturale biologice este un element-cheie în acest context.

3.2.

Bioeconomia contribuie la atenuarea schimbărilor climatice prin câteva mecanisme: captarea CO2 din atmosferă în biomasă prin fotosinteză; stocarea carbonului în bioproduse și substituirea materiilor prime și produselor bazate pe combustibili fosili cu unele bazate pe conceptul bio.

3.2.1.

Absorbția efectivă a dioxidului de carbon necesită creșterea durabilă a biomasei. O gestionare activă și sustenabilă a pădurilor și utilizarea lemnului sunt elemente esențiale pentru realizarea obiectivelor climatice (după cum s-a evidențiat deja în avizul NAT/655 (4) privind implicațiile politicii privind clima și energia și în avizul NAT/696 (5) privind repartizarea eforturilor și sectorul LULUCF). Un m3 de lemn captează aproximativ 1000 kg de CO2. Întrucât doar biomasa are capacitatea de a absorbi CO2, este fundamental să nu se stabilească limite referitoare la utilizarea pădurilor, cu condiția ca indicele de exploatare să nu depășească rata de replantare și creștere a pădurilor și să se utilizeze practici durabile de gestionare a pădurilor.

3.2.2.

Există mai multe tipuri de bioproduse și sunt în curs de dezvoltare produse noi. Astfel de produse pot stoca dioxid de carbon, împiedicând pătrunderea acestuia în atmosferă. Produsele din lemn durabile, cum ar fi clădirile și mobilierul de înaltă calitate, sunt cel mai eficient mod de stocare a dioxidului de carbon. Atât timp cât bioprodusele cu durată de viață mai scurtă sunt reciclate, nici acestea nu își vor elibera conținutul de dioxid de carbon. În plus, la sfârșitul duratei lor de viață, bioprodusele pot fi utilizate sub formă de bioenergie și, prin urmare, pot înlocui sursele de energie fosile.

3.3.

Bioenergia contribuie, de asemenea, la obiectivul UE privind eficiența energetică. Încălzirea centralizată în cadrul comunităților și producția în centralele de cogenerare (CHP) constituie bune exemple în acest sens. Întrucât clădirile consumă o cantitate semnificativă de energie, eficiența energetică a clădirilor, împreună cu sursele de energie utilizate, capătă o importanță majoră.

3.4.

Transportul joacă un rol decisiv în realizarea obiectivelor privind clima. Prin urmare, sunt necesare toate tipurile de măsuri care contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, ținând seama de diferitele nevoi și caracteristici ale diferitelor moduri de transport (astfel cum este evidențiat în câteva avize ale CESE, printre care TEN/609 (6) privind decarbonizarea transporturilor).

3.4.1.

Electrificarea transportului pare să fie o tendință ascendentă. Pentru a avea un impact pozitiv asupra schimbărilor climatice, electricitatea trebuie să fie produsă folosind surse de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, printre care sursele de energie bazate pe conceptul bio.

3.4.2.

Combustibilii fosili din sectorul transporturilor sunt înlocuiți, parțial, de biocombustibili durabili. În pofida creșterii gradului de electrificare a autoturismelor, aviația și transportul maritim, precum și transportul rutier greu și mașinile fără destinație rutieră rămân în mare măsură dependente de combustibili. În acest sens, biocombustibilii avansați sunt deosebit de promițători.

3.5.

Pe lângă beneficiile privind clima, utilizarea bioenergiei contribuie la accesibilitatea surselor energetice și la siguranța alimentării cu energie. Dacă este bine gestionată, bioenergia va juca un rol semnificativ în realizarea obiectivelor de bază stabilite în politica energetică europeană.

4.   Contribuția bioeconomiei la Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD)

4.1.

ODD ne încurajează să evaluăm rolul bioeconomiei nu doar din perspectiva climei și a energiei, ci și în general, din punct de vedere economic, social și de mediu și plasându-ne totodată într-o perspectivă pe termen lung. Având în vedere perspectiva amplă a bioeconomiei, există interconexiuni cu aproape toate cele 17 ODD. Cu toate acestea, bioeconomia contribuie, în special, la următoarele ODD: 1, 2, 6, 7, 8, 9, 11, 12, 13, 14 și 15.

4.2.

Bioeconomia are potențialul de a genera creștere economică și locuri de muncă, nu doar în zonele urbane, ci și în regiunile rurale. Prin urmare, ea joacă un rol semnificativ în realizarea ODD 1 (eradicarea sărăciei).

4.3.

ODD 2 urmărește eradicarea foametei. Biomasa este o resursă limitată și există interconexiuni între producția de alimente, furaje și fibre. Se impune o abordare responsabilă a bioeconomiei sustenabile, care să permită o producție suficientă în diferite scopuri – disponibilitatea alimentelor fiind prioritară – și să asigure ecosisteme solide. Principiile eficienței resurselor și circularității, precum și transferul către regimuri alimentare pe bază de legume sunt modalități de realizare a acestor obiective.

4.4.

O bioeconomie sustenabilă contribuie la ODD 6 (apă potabilă și instalații sanitare), de exemplu prin menținerea unei bune funcționări a ecosistemelor forestiere, o condiție prealabilă pentru asigurarea apei curate.

4.5.

ODD 7 (energie la prețuri accesibile și din surse sigure) se află în centrul bioeconomiei. Utilizarea fluxurilor secundare și a fluxurilor de deșeuri furnizează energie curată și reduce dependența de surse de energie fosile.

4.6.

În ansamblu, bioeconomia joacă un rol fundamental în consolidarea obiectivelor economice și sociale. Aceasta joacă un rol semnificativ în realizarea ODD 8 (muncă decentă și creștere economică). În plus, bioeconomia UE poate ajuta la reducerea semnificativă a dependenței de importuri de materii prime fosile, stimulând în același timp, valoarea adăugată internă și sprijinind lanțurile de valori locale.

4.7.

ODD 9 prevede o creștere semnificativă a ponderii industriei în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și PIB-ul, precum și retehnologizarea industriilor pentru a le face mai sustenabile, împreună cu o eficiență sporită a utilizării resurselor și un nivel mai mare de adoptare a tehnologiilor și a proceselor industriale curate și ecologice. Bioeconomia este strâns legată de toate aceste obiective, iar utilizarea durabilă a biomasei poate consolida poziția UE de lider în sectorul industrial. De asemenea, ea are un potențial ridicat de a promova creșterea IMM-urilor și de a le integra în lanțuri de valori.

4.8.

Bioeconomia poate juca un rol important în realizarea ODD 11 (orașe și comunități durabile). Conceptul de orașe inteligente (7) din punctul de vedere al mediului și bunăstarea din zonele urbane sunt strâns legate de soluțiile oferite de bioeconomie (de exemplu, construcția pe bază de lemn sau transportul cu emisii reduse și încălzirea centralizată).

4.9.

Bioeconomia este în măsură să contribuie la ODD 12 (consum și producție responsabile). Prin optimizarea utilizării materiilor prime, proiectare ecologică și fabricarea de produse cu durată de viață lungă și reciclabile, bioeconomia joacă un rol deosebit în tranziția către economia circulară. Cu toate acestea, creșterea gradului de sensibilizare a consumatorilor este considerată o condiție prealabilă importantă pentru a adopta modele de consum informate și responsabile și a favoriza producția sustenabilă.

4.10.

Bioeconomia poate contribui în mod semnificativ la atenuarea schimbărilor climatice la nivel global, astfel cum este prevăzut în ODD 13 (acțiuni climatice) și cum s-a subliniat deja în capitolul 3. Pe lângă acțiunile desfășurate pe plan intern, UE poate avea un impact global deosebit prin exportul bioproduselor, al soluțiilor și al expertizei în domeniul climei.

4.11.

În sfârșit, bioeconomia are impact asupra ODD 14 (viața subacvatică) și asupra ODD 15 (viața pe pământ). Prin urmare, în centrul bioeconomiei trebuie să se afle utilizarea responsabilă, eficace și durabilă a resurselor naturale.

5.   Condiții prealabile pentru dezvoltarea bioeconomiei

5.1.

Deși bioeconomia contribuie în numeroase moduri la realizarea obiectivelor atât în domeniul climei și al energiei, cât și al ODD, condițiile trebuie să fie favorabile în acest sens. Pe de o parte, ODD sprijină și consolidează condițiile necesare pentru a ajuta bioeconomia să evolueze, în timp ce, pe de altă parte, anumite ODD impun cerințe pe care bioeconomia trebuie să le respecte.

5.2.

Strategia UE în domeniul bioeconomiei trebuie adaptată la noile piețe pentru a asigura, în acord cu principiile sustenabilității economice, de mediu și sociale, cele mai favorabile condiții pentru bioeconomia europeană, care evoluează și se extinde rapid.

5.3.

În primul rând, factorii de decizie politică trebuie să promoveze producția și mobilizarea sustenabilă a biomasei în UE, iar politica UE de dezvoltare regională ar trebui să ofere un sprijin suficient pentru a asigura dezvoltarea de întreprinderi rurale. Factorii de decizie politică trebuie, de asemenea, să asigure un cadru stabil, fiabil și coerent pentru investiții în domeniul bioeconomiei, de-a lungul lanțurilor valorice.

5.4.

Factorii de decizie politică ar trebui să adopte un cadru coerent de norme tehnice, de siguranță și privind ajutoarele de stat care să asigure condiții de concurență echitabile pentru bioproduse. Sectorul public joacă, de asemenea, un rol important în ceea ce privește cererea de bioproduse prin intermediul achizițiilor publice. Inițiativele precum „Săptămâna europeană a bioeconomiei” ar putea ajuta la absorbția pe piață a acestor produse și la schimburile dintre diferite proiecte.

5.5.

Cercetarea și inovarea sunt esențiale pentru dezvoltarea unei bioeconomii care să facă față viitorului, ceea ce ar putea reprezenta un avantaj competitiv pentru UE. Acest aspect ar trebui luat în considerare în lumina potențialului uriaș oferit de noile tipuri de bioproduse, de la alimente tradiționale și produse cu fibre până la noile tipuri de materiale de construcții și de ambalaje, textile și materiale biochimice și bioplastice. Același lucru se aplică și pentru potențialul tehnicilor de ameliorare a plantelor și al utilizării diferitelor substanțe ca materii prime pentru bioproduse (de exemplu, lignoceluloza, plantele oleaginoase, amidonul, zahărul, proteina).

5.6.

Eforturile de inovare promovate de strategia UE în domeniul bioeconomiei ar trebui să continue, incluzând întreprinderea comună pentru bioindustrii (8). Centrul de cunoaștere pentru bioeconomie (9) ar trebui, de asemenea, să joace un rol important în promovarea utilizării cunoștințelor pentru a ajuta la creșterea bioeconomiei. În plus, inițiativele și programele de cercetare și inovare ar trebui să devină mai atractive și pentru întreprinderi.

5.7.

Rolul educației, al serviciilor de consiliere, al transferului de cunoștințe și al instruirii este fundamental pentru a asigura că lucrătorii și antreprenorii dețin informațiile și competențele necesare, ceea ce conduce la creșterea durabilității întreprinderilor actuale și la exploatarea de noi oportunități în domeniul bioeconomiei.

5.8.

În același timp, cetățenii ar trebui să fie informați cu privire la bioeconomie și să devină conștienți de responsabilitățile care le revin, astfel încât să poată fi consumatori activi și să ia decizii de consum durabile, ținându-se seama de disponibilitățile diferite ale diferitelor categorii de vârstă în ceea ce privește adaptarea și schimbarea comportamentului. În acest sens, ar trebui să se organizeze campanii de informare care să consolideze încrederea consumatorilor în bioeconomie și bioproduse.

5.9.

Accesul la materiile prime este una dintre cerințele prealabile de bază pentru bioeconomie. Prin urmare, un mediu de afaceri adecvat pentru agricultură și silvicultură este necesar pentru a stimula disponibilitatea și mobilizarea biomasei. Gestionarea sustenabilă a pădurilor, a terenurilor și a resurselor marine, astfel cum este prevăzută în ODD 14 și 15, contribuie într-un mod esențial la siguranța aprovizionării cu materii prime. În acest context, ar trebui să fie recunoscut și promovat cadrul legislativ și nelegislativ pentru materiile prime sustenabile din surse regenerabile în UE. Utilizarea tot mai mare a fluxurilor secundare și a reziduurilor ca materii prime pentru noi utilizări ajută, de asemenea, la asigurarea disponibilității biomasei. În cazul structurilor la scară mică, cooperativele sau organizațiile de producători pot juca un rol important.

5.10.

O altă condiție prealabilă pentru bioeconomie este o infrastructură fizică adecvată și, în acest sens, este nevoie de o finanțare adecvată a infrastructurii energetice, de transport și digitale. Este nevoie de sisteme de transport eficiente care să permită accesul la materii prime și distribuirea de produse către piețe.

5.11.

În ceea ce privește piețele globale, bioeconomia este strâns legată de ODD 17, care vizează consolidarea parteneriatului global pentru dezvoltarea durabilă. Acest obiectiv prevede promovarea unui sistem comercial multilateral universal, bazat pe norme, deschis, nediscriminatoriu și echitabil în cadrul OMC. Acest sistem este important pentru comerț, atât pentru produsele bioeconomice agricole, cât și industriale. Între timp, cooperarea de-a lungul lanțurilor valorice regionale ar trebui să fie consolidată în vederea stimulării dezvoltării regionale.

5.12.

Pentru a stimula dezvoltarea bioeconomiei într-un mod neutru, UE ar trebui să depună toate eforturile în vederea instituirii unui sistem global de stabilire a prețurilor pentru emisiile de dioxid de carbon, care ar urma să coopteze toți actorii de pe piață și să asigure condiții de concurență echitabile.

5.13.

Implicarea societății civile în structurile inițiativelor privind bioeconomia și ale proceselor de luare a deciziilor este de o deosebită importanță în vederea consolidării cooperării dintre diferiții actori din cadrul societății și pentru a spori gradul de sensibilizare a publicului referitoare la bioeconomia sustenabilă.

5.14.

Deși tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și circulară este o provocare imensă și implică schimbări structurale profunde referitoare la locurile de muncă implicate, este important să se asigure că tranziția se realizează într-un mod echitabil.

5.15.

O bioeconomie sustenabilă poate reuși doar prin adoptarea unei abordări intersectoriale. Prin urmare, este necesar să se asigure coerența și coordonarea între diferitele politici și obiective ale UE, în special în domeniul climei, al mediului, al sectorului alimentar, al agriculturii, al silviculturii, al industriei, al energiei, al economiei circulare și al cercetării și inovării. În acest sens, ar trebui înființat și aprobat de președintele Comisiei un grup la nivel înalt compus din diferite părți interesate privind bioeconomia circulară.

5.16.

Progresele înregistrate în realizarea ODD sunt măsurate și monitorizate prin intermediul a 232 de indicatori. Acești indicatori includ indicatori legați de climă și energie, dar nu există niciun indicator specific legat de bioeconomie. Prin urmare, Comisia ar trebui să dezvolte cei mai relevanți indicatori, pentru a obține o imagine realistă și informativă a dezvoltării bioeconomiei UE.

Bruxelles, 19 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  A se vedea cadru de politici privind clima și energia pentru 2030, disponibil la adresa https://ec.europa.eu/clima/policies/strategies/2030_en

(2)  A se vedea articolul 4.1 din Acordul de la Paris, disponibil la adresa https://unfccc.int/sites/default/files/paris_agreement_english_.pdf

(3)  A se vedea declarația Comisiei Europene din 19 iunie 2018, disponibil la adresa http://europa.eu/rapid/press-release_STATEMENT-18-3997_en.htm

(4)  A se vedea NAT/655 „Implicațiile politicii privind clima și energia asupra sectoarelor agricol și forestier” (JO C 291, 4.9.2015, p. 1).

(5)  A se vedea NAT/696 „Partajarea eforturilor în contextul Cadrului pentru 2030 și al exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii (LULUCF)” (JO C 75, 10.3.2017, p. 103).

(6)  A se vedea TEN/609 Decarbonizarea transporturilor (JO C 173, 31.5.2017, p. 55).

(7)  http://www.climatesmartcities.org/

(8)  https://www.bbi-europe.eu

(9)  https://biobs.jrc.ec.europa.eu


III Acte pregătitoare

COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN

A 537-a sesiune plenară a CESE, 19.9.2018-20.9.2018

6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/51


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Inteligența artificială pentru Europa

[COM(2018) 237 final]

(2018/C 440/08)

Raportor:

Giuseppe GUERINI

Coraportor:

Gonçalo LOBO XAVIER

Sesizare

Comisia Europeană, 12.7.2018

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

Data adoptării în secțiune

4.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

199/1/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE consideră că inteligența artificială („IA”) și procesele de automatizare au un potențial enorm de îmbunătățire a societății europene în ceea ce privește inovarea și transformarea pozitivă, dar că dau naștere totodată unor provocări, riscuri și preocupări semnificative. Prin urmare, este esențial ca instituțiile europene să ia rapid măsuri cuprinzătoare, menite să dezvolte și să reglementeze pe deplin IA.

1.2.

O abordare avansată a IA în Europa trebuie să acopere mai multe domenii, printre care: (i) investițiile publice și private în cercetare și dezvoltare și în infrastructuri digitale avansate; (ii) punerea în aplicare a unor noi norme legislative sau adaptarea normelor aplicabile existente; (iii) dezvoltarea unor cunoștințe adecvate și conștientizarea corespunzătoare în rândul cetățenilor și al consumatorilor; și (iv) programe de formare specifice pentru lucrători.

1.3.

În special provocările în materie de responsabilitate care apar în contextul noilor tehnologii digitale emergente ar trebui să fie identificate și abordate în mod sistematic la nivel internațional, la nivelul UE și la nivelul statelor membre, iar CESE dorește să colaboreze îndeaproape cu instituțiile UE în cadrul analizei și evaluării întregii legislații a UE privind responsabilitatea, siguranța produselor și răspunderea civilă, care necesită modificări corespunzătoare.

1.4.

CESE este de acord cu obiectivul comunicării Comisiei, și anume de a consolida capacitatea industrială și tehnologică a UE în scopul unei utilizări tot mai ample a IA în cadrul întregii piețe interne. Efortul necesar pentru a ține pasul cu alți actori globali este atât de substanțial, încât este foarte mare nevoie de coordonarea tuturor instrumentelor și finanțărilor disponibile la nivel european și național.

Acestea fiind spuse, valorile și principiile UE nu ar trebui să fie sacrificate în numele competitivității globale.

1.5.

În ceea ce privește obiectivul Comisiei de „a aduce IA la toți potențialii utilizatori, cu accent pe întreprinderile mici și mijlocii”, CESE consideră că abordarea provocării competitivității globale impune ca IA să fie accesibilă cât mai multor entități. Prin urmare, este esențial ca ea să fie pusă la dispoziția tuturor formelor diferite de întreprinderi active de pe piața unică europeană, inclusiv a IMM-urilor, fermierilor, întreprinderilor sociale, cooperativelor, întreprinderilor individuale și asociațiilor de protecție a consumatorilor.

1.6.

Comisia Europeană și statele membre ar trebui să conlucreze pentru a elabora orientări privind etica inteligenței artificiale și să implice în aceste eforturi toate părțile interesate publice și private relevante. Aceste orientări vor trebui să includă principii privind transparența în ce privește utilizarea sistemelor de IA pentru angajarea de lucrători sau pentru controlul și evaluarea performanțelor acestora. În plus față de principiile etice, CESE sugerează că ar trebui dezvoltat la nivel european un cadru juridic clar, armonizat și obligatoriu, pentru a reglementa în mod corespunzător IA și a actualiza normele existente afectate de IA, în special cele referitoare la răspunderea producătorului și protecția consumatorilor. CESE ar dori să colaboreze îndeaproape cu instituțiile UE în cadrul analizei și evaluării legislației UE relevante, care va necesita, pe viitor, modificări ca urmare a dezvoltării IA.

1.6.1.

Totodată, Comisia Europeană va trebui să întreprindă o evaluare atentă a efectelor IA asupra pieței forței de muncă. Această examinare trebuie să țină seama atât de posibila înlocuire a unora dintre lucrători cu dispozitive electronice sau cu roboți, cât și de faptul că anumite funcții, deși nu complet automatizate, vor fi profund schimbate de noile tehnologii.

1.7.

Din acest motiv, CESE recomandă ca dorința declarată conform căreia „nimeni nu trebuie lăsat în urmă” să nu rămână o simplă propunere sau un îndemn, ci să se traducă în fapte concrete.

1.8.

Este important să se sublinieze rolul programelor de formare educațională în protejarea lucrătorilor din Europa care operează într-un mediu profund schimbat de apariția progresivă a IA. Cetățenii Europei ar trebui să aibă acces la informații adecvate, care să le permită să fie utilizatori responsabili și informați ai dispozitivelor și aplicațiilor puse la dispoziție de dezvoltarea tehnologică rapidă.

1.9.

În cazurile în care noile măsuri permit administrațiilor publice să utilizeze tehnologia pentru a lua decizii organizaționale și a face alegeri mai repede, va fi necesar să se abordeze chestiunea responsabilității juridice efective în privința acestor decizii într-un cadru legislativ clar, care să garanteze responsabilitatea deplină a administrației față de cetățeni.

1.10.

O atenție deosebită ar trebui acordată rolului societății civile și al organizațiilor economiei sociale în creșterea participării active a cetățenilor la procesele economice și sociale care, datorită inteligenței artificiale, vor spori gradul de participare la viața societăților noastre. Organizațiile societății civile și întreprinderile sociale pot juca un rol important în promovarea înțelegerii și a acceptării tehnologiilor de către cetățeni, în special prin mecanisme de colaborare care să permită implicarea oamenilor în transformarea digitală în curs de desfășurare.

1.11.

Actuala revoluție tehnologică nu poate și nu trebuie să fie concretizată fără o includere activă și semnificativă a lucrătorilor, a consumatorilor și a organizațiilor sociale, iar evoluțiile tehnologice în curs trebuie direcționate în așa fel încât să asigure o participare mai amplă și mai responsabilă a unor cetățeni pe deplin informați. Din acest motiv, CESE recomandă ca, la înființarea Alianței europene pentru inteligența artificială, Comisia Europeană să țină seama de necesitatea de a crea o platformă incluzivă, multiprofesională și reprezentativă pentru diferitele părți interesate care îi reprezintă pe cetățenii europeni, inclusiv reprezentanții lucrătorilor, întrucât aceștia vor trebui să interacționeze cu mașini inteligente (1).

2.   Observații generale

2.1.

Zi de zi, dispozitivele digitale și echipamentele de învățare automată la scară largă sporesc capacitatea algoritmilor de a lucra cu cantități uriașe de date, fiind de așteptat ca această capacitate să crească și mai mult în viitor, datorită „rețelelor de tip neural” (utilizate deja, de exemplu, de telefoanele inteligente pentru recunoașterea vizuală a obiectelor, fețelor și imaginilor).

2.2.

Asemenea evoluții transformă modul obișnuit de „învățare” pe care se bazau până acum dispozitivele IA, care nu se mai limitează la învățarea prin extragerea de reguli din date, ci dezvoltă, de asemenea, o capacitate de învățare flexibilă și adaptivă. Acest proces va spori capacitatea IA de a învăța și de a acționa în lumea reală.

2.3.

Având în vedere schimbările tehnologice foarte rapide în curs de desfășurare, este esențial ca Comisia Europeană și statele membre să conlucreze pentru a efectua o examinare aprofundată a provocărilor care se prefigurează ca urmare a dezvoltării rapide a IA și să implice în acest proces toate părțile interesate publice și private relevante, fără a submina oportunitățile în materie de progres și dezvoltare tehnologică.

2.4.

Comunicarea COM(2018) 237 a Comisiei urmărește să consolideze capacitatea industrială și tehnologică a UE și să încurajeze utilizarea tot mai amplă a IA în întreaga economie europeană – atât în sectorul privat, cât și în administrația publică. După cum a menționat anterior într-unul dintre avizele sale din proprie inițiativă (2), CESE sprijină inițiativa Comisiei, care, de fapt, include în comunicarea sa numeroase sugestii formulate anterior de Comitet, însă îndeamnă Comisia să acționeze prompt și decisiv.

2.5.

Adoptarea unei abordări europene eficace față de IA implică încurajarea unor investiții semnificative în cercetare și inovare, inclusiv în infrastructurile digitale – investiții necesare pentru pregătirea confruntării societăților și piețelor europene cu provocările socioeconomice majore pe care progresele în domeniul noilor tehnologii le vor genera în următorii ani.

2.6.

Comisia Europeană și statele membre ar trebui să conlucreze pentru a elabora o serie de orientări privind etica inteligenței artificiale și să implice în acest proces toate părțile interesate publice și private relevante.

2.7.

Totodată, trebuie adoptat un cadru legislativ armonizat la nivel european, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a UE și cu principiile consacrate în tratatele UE. Noul cadru de reglementare ar trebui să conțină norme precise, care să abordeze riscurile pe care le implică învățarea automată, cum ar fi lipsa de transparență a pieței, lipsa concurenței, discriminarea, practicile comerciale neloiale, amenințările la adresa securității cibernetice și a siguranței produselor.

În special, măsurile reglementare de protecție ar trebui să fie stricte în situațiile în care datele după care se conduc sistemele de inteligență artificială sunt preluate automat în cursul utilizării de dispozitive electronice și de calculatoare.

2.8.

CESE constată că documentul de lucru al serviciilor Comisiei [SWD(2018) 137 final] anexat la comunicarea Comisiei analizează în mod corespunzător implicațiile IA asupra legislației UE și descrie provocările în materie de responsabilitate care apar în contextul noilor tehnologii digitale.

2.9.

În plus, vor fi necesare planuri de acțiune cuprinzătoare pentru: i) sprijinirea modernizării sistemelor de educație și formare profesională prin dezvoltarea noilor competențe necesare pe piața forței de muncă din viitor și ii) garantarea unui nivel ridicat de protecție pentru cetățeni și lucrători în raport cu provocările preconizate (3).

2.10.

CESE încurajează Comisia să ia cât mai curând măsuri suplimentare în materie de reglementare și de promovare a investițiilor: actualul ritm rapid al schimbărilor necesită o adaptare promptă.

3.   Propunerea Comisiei Europene: sprijin și investiții europene în materie de inteligență artificială

3.1.

Comisia anunță în comunicarea sa că va sprijini difuzarea IA în ce privește atât domeniul cercetării de bază, cât și cel al aplicațiilor industriale. În acest sens, CESE subliniază importanța implicării în cadrul unui astfel de proces a tuturor tipurilor de actori, inclusiv a IMM-urilor, a societăților de servicii, a întreprinderilor sociale, a fermierilor, a cooperativelor, a asociațiilor de protecție a consumatorilor și a asociațiilor reprezentative ale persoanelor în vârstă.

3.2.

În ceea ce privește obiectivul Comisiei de „a aduce IA la toți potențialii utilizatori, cu accent pe întreprinderile mici și mijlocii”, CESE consideră că abordarea provocării legate de competitivitatea globală impune ca IA să fie accesibilă cât mai multor entități. În plus față de ceea ce Comisia a planificat deja pentru a dezvolta o „platformă de IA la cerere”, este, de asemenea, important să se stabilească forme adecvate de implicare și consultare a diferitelor părți interesate, inclusiv a IMM-urilor, a rețelelor economiei sociale și a organizațiilor societății civile (acestea din urmă având un rol esențial în implicarea cetățenilor europeni într-un mod informat și activ).

3.3.

Comisia a anunțat că va sprijini inovarea bazată pe inteligența artificială printr-un proiect-pilot instituit de Consiliul European pentru Inovare, cu un buget de 2,7 miliarde EUR pentru perioada 2018-2020.

3.4.

CESE consideră că această inițiativă ar putea fi utilă pentru dezvoltarea IA, dar subliniază în același timp că finanțarea cercetării ar trebui să treacă rapid de la faza de experimentare la etapa structurală. De asemenea, este important ca Comisia să încurajeze diferitele centre de cercetare aflate în prezent în statele membre, pentru a dezvolta o rețea de colaborare la nivel european dedicată inteligenței artificiale.

3.5.

CESE ia act de intenția Comisiei de a majora investițiile în IA în cadrul programului Orizont 2020 la aproximativ 1,5 miliarde EUR până la sfârșitul anului 2020. Dacă va fi adoptată rapid în cadrul parteneriatelor public-privat actuale, această abordare ar putea genera investiții suplimentare de 2,5 miliarde EUR în decurs de doi ani. Aceeași abordare trebuie să fie adoptată și în viitorul program-cadru Orizont Europa.

3.6.

Din altă perspectivă, este un semn bun că Comisia Europeană și Fondul european pentru investiții strategice – care ar trebui să joace un rol de coordonare central în sprijinul dezvoltării IA în UE – au lansat programul „VentureEU”, un fond cu capital de risc de 2,1 miliarde EUR, pentru a stimula investițiile în firme inovatoare pe întregul teritoriu al Europei.

3.7.

Cu toate acestea, efortul necesar pentru a ține pasul cu alți actori globali este atât de amplu, încât este foarte mare nevoie de coordonarea și sinergia tuturor instrumentelor și finanțărilor disponibile la nivel european și național. Este clar că, pentru a concura cu China și Statele Unite în domeniul IA, se impune reunirea forțelor tuturor actorilor publici și privați care operează la nivel european, pentru a se garanta că UE joacă un rol de lider pe plan mondial.

3.8.

Pentru a permite UE să devină un actor competitiv în ceea ce privește IA, va fi, de asemenea, important să se realizeze investiții adecvate în resurse corespunzătoare de echipamente informatice hardware și software și în infrastructuri digitale capabile să garanteze UE un rol credibil în acest sens.

3.9.

Investițiile în IA ar trebui să ia în considerare faptul că întreprinderile europene sunt deosebit de puternice în domeniile automatizării și roboticii. Astfel de sectoare, care fac parte din IA în sens larg, ar putea, prin urmare, să se dovedească cu adevărat importante pentru a garanta că UE joacă un rol semnificativ pe scena mondială în ceea ce privește dezvoltarea tehnologică în curs de desfășurare și, ca atare, merită o atenție specială.

4.   Inteligența artificială și impactul său asupra oamenilor și a lucrătorilor

4.1.

Este incontestabil faptul că dezvoltarea IA avansează într-un ritm foarte rapid. Din acest motiv, instituțiile europene, atunci când evaluează impactul fiecărei măsuri de reglementare privind inteligența artificială, trebuie să adopte o abordare pluridisciplinară care să ia în considerare nu numai aspectele administrative, juridice și economice, ci și considerații antropologice, psihologice, sociologice și tehnologice.

4.2.

Pentru a susține aceste inovații, dar mai ales pentru a le orienta într-o direcție care să garanteze că ființele umane vor deține în continuare un rol central, este important ca Uniunea Europeană să acționeze pentru a atinge un nivel ridicat de competitivitate tehnologică fără a pierde din vedere considerațiile etice, sociale și umane esențiale.

4.3.

CESE consideră, prin urmare, că este esențial ca: (i) protecția vieții private a persoanelor și prelucrarea responsabilă a datelor acestora să fie reglementate de o legislație adecvată, de exemplu prin lansarea efectivă a noului Regulament general privind protecția datelor, care va trebui, după caz, să fie actualizat în mod constant pentru a ține pasul cu dezvoltarea rapidă a IA; (ii) o serie de acte importante ale legislației UE aplicabile să fie evaluate și, după caz, adaptate noilor scenarii generate de IA; și (iii) să fie dezvoltate competențele și abilitățile de care oamenii, administrațiile și întreprinderile din Europa au nevoie pentru a beneficia cu adevărat de avantajele oferite de inteligența artificială.

4.4.

Ca punct de plecare al analizei preconizate, merită observat faptul că IA se bazează pe utilizarea și prelucrarea unor cantități mari de date, care constituie fundamentul oricărei aplicații bazate pe tehnologii noi. În aceste condiții, principala provocare pentru autoritatea europeană de reglementare este instituirea unui acces transparent și reglementat la datele utilizatorilor finali.

4.5.

Cu cât calitatea datelor prelucrate este mai bună, cu atât mai mare este precizia și performanța sistemelor IA. Cu toate acestea, nu trebuie uitat faptul că datele referitoare la persoane trebuie să fie dobândite în mod legal și să fie utilizate în moduri cunoscute celor vizați în mod direct, pentru a garanta o utilizare a datelor personale în scopurile predeterminate și transparente pentru care utilizatorul și-a dat anterior consimțământul în mod adecvat și în cunoștință de cauză.

4.6.

Trebuie remarcat faptul că, pentru a proteja consumatorii finali, ar putea fi necesar să se schimbe și să se adapteze în mod corespunzător mai multe părți importante din legislația europeană – cum ar fi cele privind publicitatea online, practicile comerciale neloiale, siguranța produselor și răspunderea, drepturile consumatorilor, clauzele contractuale abuzive, vânzările și garanțiile, asigurările și indicațiile de prețuri – la noile scenarii declanșate de utilizarea mai extinsă și mai rafinată a inteligenței artificiale.

4.7.

Aspectul decisiv legat de siguranța produselor și de răspunderea pentru produse a fost luat în considerare în mod corespunzător de Comisie în documentul său de lucru SWD(2018) 137 final, prin analiza unor studii de caz și prin prezentarea unei liste de acte legislative ale UE care merită să facă obiectul unor analize și evaluări mai aprofundate. CESE încurajează Comisia să continue aceste eforturi și este dispus să își aducă propria contribuție în acest sens.

4.8.

Este important să se sublinieze rolul formării culturale, educaționale și academice, pe de o parte, și al furnizării unor informații adecvate destinate publicului larg, pe de altă parte, pentru protejarea drepturilor cetățenilor europeni în contextul progreselor înregistrate de IA. În special, este important să se asigure transparența și corectitudinea în gestionarea algoritmilor de IA și a bazelor de date de care depinde funcționarea lor.

4.9.

Prin urmare, este esențial ca cetățenii Europei să beneficieze de o formare adecvată, precum și de informații simple și ușor de înțeles, care să le permită să fie utilizatori responsabili și informați ai dispozitivelor și aplicațiilor puse la dispoziție de evoluția tehnologică rapidă de la ora actuală, care devine din ce în ce mai răspândită la toate nivelurile.

4.10.

Date fiind toate aceste solicitări, UE și statele membre trebuie să ofere soluții clare și eficiente, în special prin promovarea unui sistem modern de învățământ și prin extinderea continuă a formării pe tot parcursul vieții pe piața muncii și în rândul societății civile.

4.11.

Comisia Europeană va trebui să efectueze o evaluare atentă a efectelor IA asupra pieței forței de muncă. Aceasta este o preocupare majoră pentru mulți lucrători europeni care au avansat în carieră, dar sunt încă departe de vârsta de pensionare, și care se uită cu neîncredere și teamă la schimbările care au loc. Examinarea trebuie să țină seama atât de posibila înlocuire a unora dintre lucrători cu dispozitive electronice sau cu roboți, cât și de faptul că anumite funcții, deși nu complet automatizate, vor fi profund schimbate de noile tehnologii. Prin urmare, examinarea și evaluarea ar trebui să se concentreze nu numai pe schimbările inevitabile și așteptate ale liniilor de producție, ci și pe regândirea proceselor organizaționale și a obiectivelor de afaceri, în urma desfășurării unui dialog social adecvat cu lucrătorii.

4.12.

În anumite situații, astfel cum se întâmplă și s-a întâmplat în cazul multor alte tehnologii, este recomandabil să se testeze IA în etape și grade succesive de adaptare, înainte de utilizarea deplină, pentru a le permite celor implicați să se simtă în siguranță atunci când utilizează noile tehnologii – inclusiv prin parcursuri de instruire adecvate – și pentru a remedia eventualele erori de adaptare în timpul procesului (4).

4.13.

Introducerea de noi tehnologii în întreprinderi necesită desfășurarea unui dialog social între diferiții parteneri implicați. În această privință, organizațiile lucrătorilor și sindicatele vor trebui să fie informate și consultate în mod constant.

5.   Inteligența artificială, administrația publică și societatea civilă

5.1.

IA este o inovație tehnologică și socială capabilă să transforme radical întreaga societate și să schimbe în bine sectorul public și relația dintre cetățeni și administrația publică. Posibilitățile oferite de inteligența artificială ar putea crește atât eficiența administrativă, cât și satisfacția cetățenilor în ce privește serviciile oferite de administrația publică și buna funcționare a acesteia.

5.2.

Pentru ca aceste obiective să fie atinse, este esențial ca și funcționarii publici să fie pregătiți, la rândul lor, să facă față schimbărilor și provocărilor pe care le va genera IA în societatea europeană. Angajatorii publici și personalul de conducere din administrații – împreună cu profesorii, formatorii și personalul universitar, menționați mai sus – trebuie să fie capabili să înțeleagă pe deplin fenomenul IA și să decidă ce instrumente noi să introducă în procedurile administrative.

5.3.

Introducerea IA în sectorul public și în cel privat necesită elaborarea unor proceduri care să stimuleze înțelegerea și acceptarea tehnologiilor de către utilizatori, prin mecanisme de cooperare care să le permită cetățenilor să contribuie, pe cât posibil prin sisteme de guvernanță participativă, la dezvoltarea tehnologiilor bazate pe IA.

5.4.

Pentru a obține rezultate semnificative în această direcție, ar putea fi utilă dezvoltarea unor moduri de colaborare și parteneriate din ce în ce mai fiabile între sectorul public și cel privat, care să vizeze valorificarea oportunităților care decurg din aplicațiile tehnologice, inteligența artificială și robotică.

5.5.

Provocarea pentru administrațiile publice este deosebit de dificilă din perspectiva juridică și a legitimității, deoarece trebuie găsit echilibrul adecvat între interesele publice (care implică exercitarea puterii publice) și cele individuale (manifestarea specifică a libertății individului). În acest sens, de exemplu, utilizarea IA de către administrațiile publice va necesita ca principiul transparenței și publicării documentelor administrative să fie reconciliat cu protecția datelor cu caracter personal și cu dreptul la viață privată, într-un cadru de reglementare clar și explicit.

5.6.

În cazurile în care noile măsuri permit administrațiilor publice să utilizeze tehnologia pentru a lua decizii organizatorice și a face alegeri mai repede – cum ar fi selectarea unui contractant în cadrul unei licitații, gestionarea unei liste de așteptare pentru anumite servicii sau recrutarea de noi lucrători în administrația publică – va fi necesar să se abordeze chestiunea responsabilității juridice efective în privința acestor decizii într-un cadru legislativ clar, care să garanteze responsabilitatea deplină a administrației față de cetățeni.

5.7.

Organizațiile societății civile și întreprinderile sociale au un rol important de jucat în promovarea înțelegerii tehnologiilor și acceptarea lor de către cetățeni, în special prin mecanisme de colaborare care să permită implicarea în procesele de transformare digitală. Ceea ce este important aici este posibilitatea de a crea sisteme de guvernanță participativă – de exemplu, sub forma unor cooperative – pentru aceste instrumente, începând cu platformele digitale care sunt deja folosite pentru a structura noi forme de relații economice în gestionarea muncii.

5.8.

Autoritățile administrative responsabile cu mecanismele de monitorizare a pieței ar trebui să aibă expertiza și competențele de a proteja concurența loială, drepturile consumatorilor, precum și siguranța și drepturile lucrătorilor. Ar trebui ca responsabilitatea în ce privește auditul algoritmilor să fie încredințată unor organisme publice sau independente. În același timp, întreprinderile ar trebui să instituie mecanisme eficace pentru auditarea utilizării datelor de către IA.

Bruxelles, 19 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  A se vedea avizul INT/845 adoptat de CESE – „Inteligența artificială: anticiparea impactului său asupra muncii pentru asigurarea unei tranziții echitabile” (aviz din proprie inițiativă); raportoare: Franca Salis-Madinier (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).

(2)  Avizul INT/806 din 31 mai 2017 pe tema „Impactul inteligenței artificiale asupra pieței unice (digitale), a producției, a consumului, a ocupării forței de muncă și a societății” (JO C 288, 31.8.2017, p. 1).

(3)  CESE a adoptat avizul SOC/578 – „Gestionarea tranziției într-un mediu de lucru digitalizat” (JO C 367, 10.10.2018, p. 15).

(4)  A se vedea avizul INT/845 adoptat de CESE – „Inteligența artificială: anticiparea impactului său asupra muncii pentru asigurarea unei tranziții echitabile” (aviz din proprie inițiativă); raportoare: Franca Salis-Madinier (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).


6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/57


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind modalitățile de a face posibilă transformarea digitală a serviciilor de sănătate și de asistență în cadrul pieței unice digitale, autonomizarea cetățenilor și construirea unei societăți mai sănătoase

[COM(2018) 233 final]

(2018/C 440/09)

Raportor:

domnul Diego DUTTO

Coraportor:

domnul Thomas KATTNIG

Sesizare

Comisia Europeană, 18.6.2018

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

Data adoptării în secțiune

4.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

193/0/3

1.   Concluzii

1.1.

În cursul schimbărilor generate de transformarea digitală, cetățenii trebuie să se afle în centrul activității serviciilor de asistență.

1.2.

Procesele de digitalizare trebuie să-i ajute pe profesioniștii din domeniul sănătății să petreacă mai mult timp cu pacienții. Trebuie să se asigure pentru profesiile din domeniul sănătății dotarea corespunzătoare cu personal calificat, care să dispună de competențe digitale adecvate.

1.3.

Tranziția digitală schimbă natura muncii în serviciile de sănătate și de asistență. Toate părțile implicate ar trebui să abordeze această transformare cu profesionalism și într-un spirit de deschidere, pentru a se ajunge la standarde de înaltă calitate.

1.4.

La nivel european, trebuie consolidat dialogul social referitor la spitale, asistență medicală și servicii sociale. Sunt necesare programe de educație și formare continuă, trebuie să fie îmbunătățite condițiile de lucru și calitatea locurilor de muncă și să fie consolidată protecția datelor personalului.

1.5.

CESE este conștient de faptul că responsabilitatea organizării și furnizării de asistență medicală și socială revine statelor membre. În conformitate cu Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (Directiva 2011/24/UE), trebuie instituită o rețea online de asistență medicală (rețeaua de e-sănătate), pentru a promova interoperabilitatea soluțiilor de e-sănătate.

1.6.

Instrumentele digitale trebuie să acționeze ca pârghii de dezvoltare a unor noi forme de organizare în sistemele de sănătate și de asistență. Acestea sprijină potențialul persoanelor fizice, al comunităților locale și al economiilor sociale. Prin intermediul unor investiții publice adecvate, trebuie reafirmat că la baza acestor sisteme stau valori cum ar fi solidaritatea și universalitatea.

1.7.

Procesele de digitalizare nu trebuie interpretate greșit, ca un pachet de măsuri de economisire pentru bugetele de sănătate. Ele nu trebuie să genereze reduceri de personal sau de servicii. Asistența trebuie considerată un serviciu personal și, în special odată cu îmbătrânirea populației, trebuie dezvoltate noi concepte de îngrijire pe termen lung.

1.8.

CESE este de acord cu viziunea prezentată în comunicare, și anume, promovarea sănătății, prevenirea și combaterea bolilor, contribuția la găsirea unui răspuns la problemele nerezolvate ale pacienților și facilitarea accesului egal al cetățenilor la asistența de înaltă calitate prin utilizarea adecvată a inovațiilor digitale și a economiei sociale.

1.9.

Alfabetizarea în materie de sănătate, în context social și digital, se referă la capacitatea unei persoane de a dobândi, de a înțelege și de a utiliza în mod responsabil informațiile pentru a-și promova bunăstarea și a-și menține sănătatea.

1.10.

Cetățenii ar trebui să aibă dreptul de a accesa propriile date referitoare la sănătate. Ei decid dacă și când difuzează datele care îi privesc. Este esențial să se țină seama de Regulamentul general privind protecția datelor, care le garantează cetățenilor controlul asupra utilizării datelor lor cu caracter personal, în special a datelor medicale.

1.11.

CESE sugerează că „dreptul la copiere (gratuită)” s-ar putea dovedi o formă activă de protecție. Acest drept privește toate datele generate de utilizatori atunci când interacționează cu platformele digitale de sănătate și permite cetățenilor să își reutilizeze propriile date.

1.12.

Datele originale ale utilizatorilor sunt utile pentru algoritmi și platforme; ele trebuie să fie considerate ca un produs original, generat de utilizatori, și să fie protejate în conformitate cu legislația privind proprietatea intelectuală.

1.13.

„Dreptul la copiere (gratuită)” ajută și la protecția și promovarea concurenței, care, la ora actuală, este greu încercată de sistemele utilizate în prezent de platformele digitale pentru a-și însuși date și istorice personale.

1.14.

CESE sprijină procesul bazat pe patru piloni (1) pentru activitățile comune transfrontaliere privind transformarea digitală în serviciile de sănătate și de asistență, inclusiv în evaluările clinice comune, în consultările științifice comune, în identificarea noilor tehnologii medicale și în cooperarea voluntară dintre statele membre.

1.15.

CESE propune luarea unor măsuri adecvate pentru a investiga noile cadre etice, legislative și sociale care iau în considerare riscurile asociate cu extragerea de date.

1.16.

CESE recomandă promovarea cercetării și inovării privind integrarea tehnologiilor digitale, pentru a reînnoi procesele medicale, de exemplu, inteligența artificială, internetul obiectelor și interoperabilitatea. CESE susține pe deplin publicul în ceea ce privește accesul transfrontalier securizat la date fiabile în materie de sănătate, pentru a progresa în activitatea de cercetare și de prevenire a bolilor.

1.17.

CESE susține, de asemenea, sprijinul acordat de UE întreprinderilor mici și mijlocii și întreprinderilor sociale care dezvoltă soluții digitale pentru asistența centrată pe persoană și pentru feedbackul pacientului.

1.18.

CESE sprijină „reechilibrarea” asimetriei socioeconomice din economiile bazate pe date, prin promovarea dezvoltării de platforme securizate și prin sprijinirea organizațiilor cooperative fără scop lucrativ care să stocheze, să gestioneze și să difuzeze copii digitale ale tuturor datelor cu caracter personal.

2.   Context și observații generale

2.1.

La 25 aprilie 2018, Comisia Europeană a publicat Comunicarea privind modalitățile de a face posibilă transformarea digitală a serviciilor de sănătate și de asistență în cadrul pieței unice digitale (2), care se referă la reformele și soluțiile inovatoare necesare pentru ca sistemele de sănătate și de asistență să devină mai reziliente, mai accesibile și mai eficace în ceea ce privește furnizarea de asistență de calitate pentru cetățenii europeni și să creeze o societate mai sănătoasă. Dacă sunt concepute corespunzător și implementate într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, soluțiile digitale în materie de sănătate și de asistență pot spori bunăstarea a milioane de cetățeni și pot îmbunătăți radical eficiența cu care le sunt furnizate pacienților servicii de sănătate și de asistență. Digitalizarea poate sprijini continuitatea asistenței transfrontaliere (Directiva 2011/24/UE), un factor important pentru cei care petrec timp în străinătate în scopuri profesionale sau de agrement. Digitalizarea poate contribui, de asemenea, la promovarea sănătății, inclusiv a sănătății la locul de muncă, și la prevenirea bolilor. Ea poate sprijini reforma sistemelor de sănătate și tranziția lor către noi modele de asistență, pe baza nevoilor cetățenilor, și poate permite trecerea de la sisteme axate pe spitale la dotări sociale integrate și bazate mai mult pe comunitate. În cursul schimbărilor, trebuie să se ia toate măsurile pentru ca cetățenii să se afle în centrul preocupărilor serviciilor de asistență. Procesele de digitalizare ar trebui să-i ajute pe profesioniștii din domeniul sănătății să petreacă mai mult timp cu pacienții. Prin urmare, trebuie să se asigure pentru profesiile din domeniul sănătății dotarea corespunzătoare cu personal calificat, care să dispună de competențe digitale adecvate.

2.2.

Tranziția către servicii digitale de sănătate și asistență transformă natura muncii în aceste domenii. Acest lucru poate fi realizat numai cu un standard de înaltă calitate, dacă toți cei implicați abordează transformarea cu profesionalism și într-un spirit de deschidere. Dialogul social la nivel european în sectorul sănătății și al serviciilor sociale trebuie, prin urmare, să fie în continuare consolidat, astfel încât să se extindă în mod corespunzător educația și formarea continuă și să fie îmbunătățite condițiile de lucru, în special echilibrul dintre viața profesională și cea privată, protecția datelor personalului și calitatea locurilor de muncă.

2.3.

Comisia Europeană subliniază faptul că sistemele europene de sănătate și de asistență socială se confruntă cu provocări majore, cum ar fi îmbătrânirea populației, multimorbiditatea, vaccinurile, lipsa profesioniștilor din domeniul sănătății din cauza condițiilor de muncă dificile și problema tot mai mare a bolilor netransmisibile care pot fi prevenite, cauzate de factori de risc cum ar fi tutunul, alcoolul și obezitatea, precum și alte boli, inclusiv bolile neurodegenerative și bolile rare. Bolile infecțioase reprezintă o amenințare suplimentară tot mai mare, din cauza rezistenței crescute la antibiotice și a agenților patogeni noi sau reemergenți. Costurile publice legate de sănătate și de îngrijirea de lungă durată sunt în creștere în statele membre ale UE și se preconizează că această tendință va continua. Este deosebit de important ca costurile asociate să fie folosite pentru a îmbunătăți calitatea muncii profesioniștilor din domeniul sănătății, evitându-se încurajarea remunerării reduse și a unor condiții de muncă oneroase. Odată cu îmbătrânirea populației, trebuie dezvoltate noi concepte de îngrijire de lungă durată.

2.4.

Chiar dacă sunt disponibile, datele medicale depind adesea de tehnologii care nu sunt interoperabile, ceea ce constituie un obstacol în calea utilizării lor la scară largă.

2.5.

Acesta este motivul pentru care sistemele de sănătate nu dețin informații esențiale pentru a-și optimiza serviciile, iar furnizorilor de servicii le este greu să creeze economii de scară și astfel să ofere soluții digitale eficiente în materie de sănătate și de asistență și să sprijine utilizarea transfrontalieră a serviciilor de sănătate. Rezultatele cuantificate bazate pe date medicale trebuie să genereze informații personalizate privind starea de sănătate și să fie accesibile medicilor generaliști, medicilor specialiști și oamenilor de știință, astfel încât să poată servi la realizarea de clustere și modelare predictivă și la utilizarea celor mai bune practici.

2.6.

După cum a conchis raportul intitulat „Starea sănătății în UE”, utilizarea de date medicale orientate către pacient nu este încă suficient dezvoltată în UE.

2.7.

Responsabilitatea organizării și furnizării de asistență medicală și socială revine statelor membre. În unele state membre, în special în cele care dispun de sisteme federale, autoritățile regionale sunt responsabile pentru finanțarea și furnizarea asistenței medicale.

2.8.

În conformitate cu Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (Directiva 2011/24/UE), a fost instituită o rețea online de asistență medicală (rețeaua de e-sănătate), pentru a promova interoperabilitatea soluțiilor de e-sănătate.

2.9.

De asemenea, s-au dezvoltat structuri de cooperare: de exemplu, parteneriatul european pentru inovare privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate, programul comun pentru sprijinirea unei vieți active și autonome (programul pentru autonomie activă asistată) și parteneriate public-privat, cum ar fi inițiativa privind medicamentele inovatoare și cea în materie de „Componente și sisteme electronice pentru o poziție de lider a Europei”. Strategiile regionale și naționale de specializare inteligentă joacă și ele un rol esențial în dezvoltarea unor ecosisteme regionale mai puternice în domeniul asistenței medicale. Începând din 2004, două planuri de acțiune privind e-sănătatea au oferit un cadru politic pentru statele membre și Comisie, iar Grupul părților interesate din domeniul e-sănătății a jucat un rol important.

2.10.

Referindu-se din nou la pozițiile sale prezentate în avizele (3) anterioare, CESE consideră că ar trebui sprijinită acțiunea propusă de Comisie în trei domenii. Acestea sunt: accesul securizat al cetățenilor la datele medicale și comunicarea acestora la nivel transfrontalier; creșterea fiabilității datelor pentru a dezvolta cercetarea, prevenirea bolilor și asistența medicală personalizată; instrumente digitale pentru autonomizarea cetățenilor și pentru asistența orientată către pacient. Astfel cum s-a menționat anterior, trebuie să existe certitudinea că procesele de digitalizare nu sunt interpretate în mod eronat ca reprezentând un pachet de economii pentru bugetele de asistență medicală și că nu conduc la reduceri de personal sau la reduceri ale serviciilor. Lipsa de personal determină o asistență precară și un risc crescut de morbiditate. Nu trebuie uitat faptul că transformarea digitală este un fenomen bidimensional, care cuprinde direcția și procesul. În ceea ce privește direcția, ne concentrăm asupra factorilor externi pentru organizații, analizând în mod constant „conținutul” supus transformării digitale. În ceea ce privește procesul, accentul se pune pe gândirea din cadrul organizațiilor, acordând o atenție deosebită „modului” în care se realizează transformarea digitală. Prin urmare, această abordare trebuie să fie neapărat luată în considerare atunci când se examinează subiectul avizului, pentru a garanta o abordare orientată către pacient.

2.11.

Tocmai din acest motiv – subliniază CESE, la fel ca și într-un aviz (4) anterior al său –, pentru a profita de transformarea digitală, rețelele UE și măsurile de sprijin planificate ar trebui să utilizeze instrumente digitale pentru a pune în aplicare și a consolida drepturile noastre fundamentale în materie de sănătate și asistență, nu pentru a le diminua. Instrumentele digitale trebuie să sprijine dezvoltarea potențialului individual și pe cel al comunităților locale și al economiei sociale; ele trebuie să fie o pârghie puternică a promovării drepturilor și a dezvoltării unor noi forme de organizare și guvernanță în domeniul sănătății și al asistenței și trebuie să contribuie la reafirmarea valorilor solidarității și universalității, care stau la baza sistemului nostru de sănătate. Acest lucru ar trebui asigurat prin intermediul unor investiții publice adecvate, după cum se afirmă într-un aviz anterior (5).

2.12.

Ca și în avizele sale anterioare, CESE consideră că accesul egal la servicii de asistență medicală, care reprezintă un obiectiv esențial al politicilor în materie de sănătate, poate beneficia de pe urma digitalizării dacă sunt îndeplinite anumite condiții:

o acoperire teritorială egală, care să țină cont de zonele slab deservite de către operatorii din domeniul digital (acces, viteză);

reducerea decalajului digital dintre cetățeni, cadrele medicale și actorii din cadrul sistemelor de asigurări de sănătate, în ceea ce privește utilizarea;

interoperabilitatea la nivelul întregii arhitecturi digitale (baze de date, dispozitive medicale), pentru a facilita continuitatea serviciilor de asistență medicală, în interiorul structurilor și între acestea;

protecția datelor din domeniul asistenței medicale, care nu pot fi în niciun caz utilizate în detrimentul pacienților;

distribuția electronică a informațiilor privind medicamentele aprobate de către agențiile de reglementare a medicamentelor, pentru a îmbunătăți accesul (astfel cum se menționează într-un aviz (6) anterior al CESE).

2.13.

Expansiunea rapidă a telemedicinei, a dispozitivelor conectate și a nanotehnologiei, a biotehnologiei, a tehnologiei informației și a științelor cognitive (NBIC) nu înseamnă că pacienții trebuie considerați drept simple organisme conectate care pot fi analizate, monitorizate și supravegheate de la distanță printr-un program informatic atotputernic. Dezvoltarea tehnică a serviciilor de sănătate încurajează, de fapt, contrariul: aceasta reașază relațiile interpersonale și legăturile sociale în centrul practicii și asistenței medicale.

3.   Efectele transformării digitale

3.1.   Efectele transformării digitale asupra domeniului sănătății și al asistenței

3.1.1.

Comunicarea Comisiei ilustrează modul în care UE poate contribui la realizarea obiectivelor concluziilor Consiliului, și anume prin dezvoltarea cooperării și a infrastructurii necesare în UE, ajutând astfel statele membre să își îndeplinească angajamentul politic în aceste domenii. Acțiunile propuse sprijină, de asemenea, angajamentul Comisiei de a atinge obiectivul de dezvoltare durabilă al ONU, „Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor, la toate vârstele”, și de a pune în aplicare principiile Pilonului european al drepturilor sociale.

3.1.2.

CESE este de acord cu viziunea prezentată în comunicare, și anume, promovarea sănătății, prevenirea și combaterea bolilor, contribuția la găsirea unui răspuns la problemele nerezolvate ale pacienților și facilitarea accesului egal al cetățenilor la asistența de înaltă calitate, prin utilizarea adecvată a inovațiilor digitale și a întreprinderilor sociale.

3.1.3.

CESE consideră că este esențial să crească sustenabilitatea sistemelor europene de sănătate și de asistență, contribuind la maximizarea potențialului pieței unice digitale prin utilizarea mai intensă a produselor și serviciilor digitale în domeniul sănătății și al asistenței. Un alt obiectiv al acțiunilor propuse trebuie să fie stimularea creșterii economice și promovarea industriei europene în acest sector, precum și a întreprinderilor – cu sau fără scop lucrativ – care concep și gestionează serviciile de sănătate și de asistență.

3.1.4.

Transformarea digitală permite, în special, accesul la date și exploatarea datelor care fac posibilă reducerea costurilor de asistență medicală, pe măsură ce crește populația și speranța de viață, sprijinind optimizarea acțiunilor guvernamentale la nivel național și european.

3.1.5.

Digitalizarea serviciilor de sănătate va contribui nu numai la reducerea timpului petrecut în spital, cu impact pozitiv direct asupra asistenței medicale în spitale, ci și la recuperarea pacienților. În contextul recunoașterii internaționale, Organizația Mondială a Sănătății, în cooperare cu Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT), a propus un set de instrumente pentru strategiile naționale în domeniul e-sănătății (National eHealth Strategy Toolkit), care oferă, în esență, o metodă de îmbunătățire și dezvoltare a strategiilor naționale din acest domeniu, planuri de acțiune și cadre de monitorizare.

3.2.   Efectele transformării digitale asupra cetățenilor

3.2.1.

Transformarea digitală le oferă cetățenilor posibilitatea de a accesa pe scară largă cunoștințe, infrastructuri și servicii personalizate de asistență medicală, inovatoare și mai eficiente, și de a contribui – în calitate de prestatori de servicii, producători de informații și furnizori de date – la îmbunătățirea stării de sănătate a celorlalți.

3.2.2.

Se poate lua, în considerare și faptul că cetățenii au dreptul de a-și accesa propriile date medicale și de a decide dacă și când să comunice aceste date. De asemenea, CESE consideră că este esențial să se țină seama de Regulamentul general privind protecția datelor, care a intrat în vigoare la 25 mai 2018 și care va garanta cetățenilor controlul asupra utilizării datelor lor cu caracter personal, inclusiv a datelor medicale. În plus, ar trebui să se țină seama de poziția Asociației Medicale Mondiale privind considerentele etice referitoare la bazele de date din domeniul sănătății și la băncile biologice, poziție exprimată în Declarația de la Taipei, care a fost adoptată de cea de a 53-a Adunare generală a AMM, la Washington DC, SUA, în octombrie 2002, și revizuită de cea de-a 67-a Adunare generală a AMM, Taipei, Taiwan, în octombrie 2016.

3.2.3.

În acest sens, este esențial să se răspundă riscului de adâncire a diferențelor în ceea ce privește nivelul de alfabetizare digitală a cetățenilor. Alfabetizarea în materie de sănătate, în context social și digital, se referă la capacitatea unei persoane de a dobândi, de a înțelege și de a utiliza în mod responsabil informațiile pentru a-și promova bunăstarea și a-și menține sănătatea. În acest scop, este necesar să se garanteze un nivel de competențe și de cunoaștere a noilor instrumente care să le permită cetățenilor să își îmbunătățească propria bunăstare și pe cea a comunității prin măsuri de îmbunătățire a stilului de viață și a condițiilor de trai.

3.2.4.

Dat fiind faptul că utilizatorii se află în centrul proiectării și al serviciilor, datele pe care le generează ar trebui considerate, de asemenea, esențiale, stabilindu-se reglementări corespunzătoare privind proprietatea asupra datelor și dreptul utilizatorului și al altor părți de a le utiliza. Întrebările care ar trebui ridicate sunt „cine deține datele?”, „cine are dreptul să le utilizeze?”, „în ce condiții pot utiliza datele alte părți prestatoare de servicii?”, „utilizatorul poate utiliza datele în mod liber?” etc. În acest sens, ar trebui să se facă o distincție importantă între tipurile de date: datele brute, pe de o parte, și datele generate de algoritmi și serviciile de inteligență artificială, pe de altă parte. În cazul în care o altă parte generează noi date agregate utilizând algoritmi de proprietate, cum ar trebui gestionată proprietatea asupra informațiilor? În ce mod sunt concepute modelele de afaceri pentru a gestiona prezența mai multor părți interesate, fiecare dintre ele furnizând o parte fundamentală a serviciului? De asemenea, ar trebui să se facă distincție între modelele de afaceri bazate numai pe servicii (mai tradiționale, de exemplu, sprijin pentru activitățile din viața de zi cu zi) și cele bazate pe date orientate către pacienți, cu posibilitatea de a dezvolta noi servicii de sănătate la distanță (de exemplu, servicii de prevenire, de sprijin și de adaptare în cadrul tratamentului).

3.2.5.

Datele autentice, adică originale, ale fiecărui utilizator sunt singurele valori utile pentru algoritmi, servicii și platforme, ceea ce înseamnă că ele pot/trebuie să fie considerate drept un produs original generat de utilizatori (și doar de aceștia și de caracteristicile lor biologice, cognitive, culturale și comportamentale) și, ca atare, reprezintă o „contribuție originală”, care trebuie protejată în conformitate cu norme similare, chiar dacă acestea se bazează ad hoc pe proprietatea intelectuală. O soluție ar putea consta într-o formă activă de protecție printr-un „drept la copiere (gratuită)” a tuturor datelor generate de utilizatori la interacțiunea cu platformele digitale de sănătate, astfel încât să li se permită reutilizarea lor – dacă se consideră oportun – prin reagregarea lor prin intermediul altor servicii/algoritmi. „Dreptul la copiere (gratuită)” oferă, de asemenea, soluții la o altă problemă, care implică protecția și promovarea concurenței, care, la ora actuală, este greu încercată de sistemele utilizate în prezent de platformele digitale – pe bază de contracte sau în alt mod – pentru a-și însuși date și istorice personale.

3.2.6.

UE însăși a abordat problema menționată la punctul 3.2.5 cu diverse ocazii și, în unele cazuri, a optat pentru dreptul de a pune la dispoziție date (copiere) (a se vedea articolul 9 din Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică: „la cererea consumatorilor finali, datele înregistrate de contoare privind producția sau consumul de energie electrică al acestora sunt puse la dispoziția lor sau a unei părți terțe care acționează în numele consumatorilor finali, într-un format ușor de înțeles pe care îl pot utiliza pentru a compara diferite oferte în condiții identice”).

3.2.7.

CESE propune crearea unei infrastructuri TI conectate, astfel încât pacienții cu o boală rară să poată fi contactați rapid și să își poată pune la dispoziție datele medicale și privind starea de sănătate pentru o cercetare globală non-profit. Uniunea Europeană promovează crearea unui sistem de evidență electronică a datelor medicale prin sprijinirea schimbului de informații și a standardizării, precum și a dezvoltării unor rețele de schimb de informații între furnizorii de asistență medicală, în vederea coordonării acțiunilor în cazul unor riscuri în materie de sănătate publică.

3.2.8.

Acest lucru le-ar facilita persoanelor/cetățenilor/pacienților/utilizatorilor redobândirea controlului deplin asupra identității lor digitale. De asemenea, le-ar permite să participe la dobândirea de cunoștințe obținute din datele medicale agregate pentru medicina personalizată și prevenire și, totodată, să se bucure de avantajele economice considerabile care rezultă din aceste date agregate.

3.3.   Efectele transformării digitale asupra sistemelor sociale și de sănătate

3.3.1.

CESE sprijină [așa cum se menționează în avizul CESE (7)] procesul bazat pe patru piloni pentru o activitate comună transfrontalieră privind transformarea digitală în domeniul sănătății și al asistenței.

3.3.1.1.

Propunerea instituie un grup de coordonare, alcătuit din reprezentanți ai organismelor statelor membre responsabile de evaluarea tehnologiilor medicale (ETM) și descrie cei patru piloni ai cooperării viitoare. Activitatea comună ar fi condusă de statele membre prin intermediul grupului de coordonare și ar cuprinde:

evaluări clinice comune;

consultări științifice comune;

identificarea tehnologiilor medicale emergente;

cooperarea voluntară între statele membre.

3.3.1.1.1.

Evaluările clinice comune se referă la cele mai inovatoare tehnologii, cum ar fi: (i) medicamentele aflate în procesul de autorizare pentru introducerea pe piață; și (ii) anumite clase de dispozitive medicale și dispozitive de diagnosticare in vitro, care fac posibilă abordarea unor chestiuni medicale nesoluționate, potențialul impact asupra pacienților, sănătății publice sau sistemelor de sănătate publică și o dimensiune transfrontalieră semnificativă. Astfel de evaluări ar trebui să fie redactate și definite de organismele responsabile de ETM ale statelor membre, de companiile farmaceutice sau de producătorii de dispozitive medicale („dezvoltatori”), precum și de pacienți, experți în domeniul clinic și alte părți interesate. Odată verificat de către Comisie, raportul urmează să fie publicat și apoi utilizat de statele membre.

3.3.1.1.2.

Consultările științifice comune, denumite și „dialoguri timpurii”, ar permite unui dezvoltator de tehnologii medicale să solicite consultanță din partea organismelor responsabile de ETM privind datele și dovezile care ar putea fi necesare în cadrul unei viitoare evaluări clinice comune. Dezvoltatorii ar avea posibilitatea de a solicita o consultare științifică comună din partea grupului de coordonare. Odată aprobate de grupul de coordonare, rapoartele privind consultările științifice comune ar fi adresate dezvoltatorului tehnologiilor medicale, dar nu ar fi publicate.

3.3.1.1.3.

„Scrutarea perspectivelor” sau identificarea tehnologiilor medicale emergente (tehnologii medicale care nu au fost încă adoptate în sistemul de sănătate) ar contribui la asigurarea faptului că tehnologiile medicale despre care se preconizează că vor avea un impact major asupra pacienților, sănătății publice sau sistemelor de sănătate sunt identificate într-o fază incipientă a dezvoltării lor și sunt incluse în activitatea comună.

3.3.1.1.4.

Statele membre ar avea posibilitatea să coopereze în mod voluntar în continuare, la nivelul Uniunii, în domeniile care nu fac obiectul cooperării obligatorii. Aceasta ar permite, printre altele, ETM în cazul altor tehnologii medicale decât medicamentele sau dispozitivele medicale (cum ar fi procedurile chirurgicale), precum și evaluări ale aspectelor neclinice (de exemplu, impactul dispozitivelor medicale asupra organizării asistenței).

3.3.2.

Implementarea unor soluții noi de asistență medicală, care sunt posibile datorită transformării digitale, ridică o serie de probleme multidisciplinare importante, inclusiv probleme de ordin etic, juridic și social. Deși există deja un cadru juridic pentru protecția datelor și siguranța pacienților, trebuie abordate și alte aspecte, cum ar fi accesul la bandă largă, riscurile asociate cu extragerea de date și sistemul automat de luare a deciziilor, garantarea unor standarde și a unei legislații corespunzătoare, pentru a asigura o calitate adecvată a serviciilor de e-sănătate sau m-sănătate, precum și accesibilitatea și calitatea serviciilor. În mod similar, în ceea ce privește serviciile, deși la nivelul UE și la nivel național există norme care reglementează achizițiile publice, concurența și piața internă, ar trebui discutate și adoptate noi abordări, care să ia în considerare transformarea digitală.

3.3.3.

Transformarea digitală va atrage după sine reorganizarea sistemului de sănătate, cu noi metode și standarde de prestare a serviciilor (de exemplu, utilizarea roboților alături de îngrijitori). De asemenea, îngrijitorii trebuie să participe la programe de formare specifice și adecvate (inclusiv în domeniul social, medical sau tehnic) și să fie pregătiți pentru noi profiluri ale locului de muncă și transformări ale mediului profesional. Acest lucru va conduce la definirea unor noi modele de servicii, politici de sprijin, certificări și standarde potrivite pentru introducerea serviciilor și tehnologiilor digitale în contexte și pe piețe de asistență reale. Proiectarea și dezvoltarea lor ar trebui să respecte principiile proiectării centrate pe utilizator, ale proiectării inginerești orientate către utilizare, ale proiectării universale etc., punând utilizatorii și nevoile lor în centrul procesului și evitând crearea de decalaje digitale și excluderea cetățenilor de la accesul la servicii.

3.3.4.

CESE susține eforturile Comisiei de a sprijini elaborarea și adoptarea formatului european de schimb electronic de dosare medicale și de a elabora măsuri comune de identificare și autentificare, astfel cum se prevede la articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2011/24/UE.

3.4.   Efectele transformării digitale asupra pieței digitale

3.4.1.

Provocarea este aceea de a „reechilibra asimetria socioeconomică într-o economie bazată pe date” (8) prin următoarele mijloace:

un drept legal la o copie digitală a tuturor datelor cu caracter personal (medicale si nemedicale); portabilitatea datelor (articolul 20, Directiva UE privind protecția datelor cu caracter personal);

o platformă sigură și securizată, unde cetățenii să poată stoca, gestiona și partaja în mod activ date, în propriile lor condiții;

o structură organizatorică de cooperare non-profit de platforme de date cu caracter personal, astfel încât să fie deținute de cetățeni;

venituri obținute din utilizarea secundară a datelor controlată de cetățeni, care să fie investite în proiecte și servicii în beneficiul membrilor și al societății, în general.

3.4.2.

Evaluările clinice comune ar facilita accesul mai rapid, ar evita duplicarea la nivel național și ar oferi o mai mare coerență, claritate și predictibilitate pentru toți cei implicați în acest proces. Industria dispozitivelor medicale este în general mai sceptică față de propunere. Cooperarea obligatorie privind ETM clinice poate, mai degrabă, să încetinească accesul dispozitivelor pe piață, decât să îl eficientizeze.

3.4.3.

Odată cu răspândirea pe scară tot mai largă a dispozitivelor mobile, soluțiile de e-sănătate sau m-sănătate vor oferi servicii noi, cu procese optimizate. Procesele vor include facilitarea mobilității pentru profesioniștii din domeniul sănătății și al asistenței.

3.4.4.

Transformarea digitală va promova dezvoltarea unor noi modele de afaceri dinamice, va încuraja participarea la activitatea economică a diferitelor părți interesate și va aduce beneficii din cuantificarea experiențelor utilizatorilor. Succesul său depinde de axarea pe client (sau pe utilizator), astfel încât să existe certitudinea faptului că perspectiva utilizatorului este luată în considerare chiar de la începutul procesului de proiectare (gândire proiectivă).

3.4.5.

Transformarea digitală va permite utilizarea pe scară largă a datelor de sănătate și sociale, promovând integrarea sistemelor și dispozitivelor cu serviciile de învățare automată și creând nevoia interoperabilitate și de o capacitate de interacțiune mașină către mașină (machine to machine – M2M) care trebuie să țină seama atât de varietatea cerințelor și preferințelor utilizatorilor, de dezvoltarea unor sisteme „care să treacă proba timpului”, de posibilitatea integrării în infrastructura existentă și în activitatea prestatorilor locali de servicii, cât și de orice tehnologie disruptivă sau neplanificată și serviciu care prezintă noi cerințe de standardizare.

3.4.6.

Noile tehnologii generice esențiale, cum ar fi 5G, vor crea oportunități pentru produse și servicii mobile în bandă largă îmbunătățite, sprijinind astfel implementarea a milioane de conexiuni pentru dispozitivele internetului obiectelor (IO), la scară largă. Odată cu proliferarea strategiilor 5G și IO, strategiile de transformare digitală sunt esențiale pentru multe părți interesate care își desfășoară activitatea în domeniul sănătății, în special deoarece noile comportamente și nevoi ale consumatorilor vor necesita noi oferte digitalizate.

3.4.7.

CESE sprijină serviciile legate de: informare în materie de sănătate, prevenirea bolilor, dezvoltarea unor sisteme de consiliere la distanță, prescrierea online, îndrumarea pacienților și rambursarea cheltuielilor medicale. Platformele existente, cum ar fi Alfred, Big White Wall, Medicine Patient Portal, Empower etc., sunt în măsură să permită transformarea digitală pe piața unică digitală. Este interesant de semnalat că, la 29 mai 2018, s-a anunțat că European Open Science Cloud urmează să sprijine câștigarea poziției de lider mondial a științei din UE, prin crearea unui mediu de încredere pentru găzduirea și prelucrarea datelor din cercetare. Cloud urmează să fie o federație largă, paneuropeană de excelente infrastructuri existente și emergente, care respectă mecanismele de guvernanță și de finanțare ale părților sale componente; apartenența la această federație urmează să fie voluntară; iar structura de guvernanță ar include ministere, părți interesate și oameni de știință din statele membre.

3.5.   Efectele transformării digitale asupra prestatorilor de servicii

3.5.1.

În acest context, CESE își exprimă acordul cu următoarele obiective:

concentrarea asupra furnizorilor de asistență medicală;

concentrarea asupra pacienților la intrarea acestora în sistemul de sănătate;

transferul eficient de date în cadrul asistenței medicale primare (e-sănătate, dosarul electronic al pacientului);

pacienții își acordă consimțământul pentru ca datele lor să fie utilizate în scopuri de cercetare; stimulente pentru furnizarea de date suplimentare (m-sănătate);

reducerea dificultăților asociate implicării pacienților în activitățile de cercetare.

3.5.2.

Studiile tehnologice, sociale și economice recente subliniază că inteligența artificială, internetul obiectelor și robotica vor face posibilă proiectarea și dezvoltarea unor noi abordări în domenii precum medicina personalizată și de precizie, fragilitatea cognitivă și roboții cooperativi. Valorificarea lor în domeniul asistenței medicale va însemna adaptarea și dezvoltarea tuturor proceselor legate de proiectarea, furnizarea și evaluarea serviciilor. În acest context, transformarea digitală reprezintă un factor fundamental, dar și un factor promotor (sau „accelerator”) pentru integrarea tehnologiilor inovatoare în domeniul asistenței medicale.

3.5.3.

Transformarea digitală are potențialul de a pune la dispoziție un volum mare de date care să permită căutarea și dezvoltarea unor soluții noi și ambițioase în materie de servicii bazate pe inteligență artificială. Acest lucru ar putea constitui baza pentru crearea unui cadru pentru cuantificarea obiectivă a bolilor cronice și pentru identificarea de posibilități în diagnosticarea precoce și monitorizarea terapiei. În plus, progresele recente în domeniul inteligenței artificiale urmează să profite de disponibilitatea datelor pentru a dezvolta sisteme care să poată să învețe modurile în care evoluează bolile și să se adapteze apoi la ele.

3.5.4.

Utilizarea pe scară largă a datelor și capacitatea părților interesate de a le folosi și a le transforma în funcție de nevoile utilizatorilor deschid noi scenarii pentru schimbul de date, cunoștințe și expertiză, acest lucru fiind deja încurajat de rețelele europene de referință, care vor asigura o structură de guvernanță pentru schimbul de cunoștințe și coordonarea asistenței medicale în întreaga UE în domeniul bolilor rare. În cazul în care într-un anumit loc (zonă sau țară) nu există expertiză cu privire la o anumită boală, rețeaua poate ajuta medicii să obțină cunoștințe de la alte centre de expertiză, din alte locuri. În mod similar, spitalele de pe întreg teritoriul Europei pot utiliza sistemele de conectare digitală pentru a face schimb de cunoștințe și pentru a-și oferi sprijin reciproc.

3.5.5.

O consecință evidentă a punctelor anterioare este că securitatea cibernetică reprezintă o prioritate-cheie. Astfel cum s-a subliniat în „Raportul privind situația amenințărilor pe 2017: 15 amenințări și tendințe informatice majore” al Agenției Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA Threat Landscape Report 2017: 15 Top Cyber-Threats and Trends), complexitatea atacurilor și nivelul de sofisticare al acțiunilor rău intenționate din spațiul cibernetic continuă să crească. În domeniul asistenței medicale, în care sunt conectate multe sisteme generalizate și în care sunt implicate mize semnificative, cum ar fi viața pacientului, informații personale sensibile, resurse financiare etc., securitatea informațiilor reprezintă un aspect esențial. În contextul transformării digitale, sunt necesare noi metode și orientări pentru modelarea cadrelor de evaluare a securității cibernetice, a contramăsurilor organizatorice și a conformității interoperabilității, bazate pe securitatea cibernetică.

3.5.6.

CESE susține, de asemenea, sprijinul acordat de UE întreprinderilor mici și mijlocii care dezvoltă soluții digitale pentru asistența centrată pe persoană și feedbackul pacientului. Cooperarea va implica, desigur, autoritățile publice și alte părți interesate care se angajează să promoveze principiile comune sau recunoscute reciproc pentru validarea și certificarea soluțiilor digitale în vederea adoptării lor în cadrul sistemelor de sănătate (de exemplu, m-sănătate și autonomia).

3.5.7.

CESE consideră, de asemenea, că inițiativele anterioare de a emite carduri de sănătate de către statele membre europene trebuie să continue prin prisma transformării digitale a domeniului sănătății și al asistenței pe piața digitală. Având în vedere natura sensibilă a datelor medicale care pot fi stocate pe astfel de carduri de e-sănătate, acestea trebuie să ofere o protecție solidă a vieții private.

Bruxelles, 19 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  JO C 283, 10.8.2018, p. 28.

(2)  COM(2018) 233 final.

(3)  JO C 434, 15.12.2017, p. 1; JO C 13, 15.1.2016, p. 14 și JO C 458, 19.12.2014, p. 54.

(4)  JO C 434, 15.12.2017, p. 1.

(5)  JO C 173, 31.5.2017, p. 33.

(6)  JO C 13, 15.1.2016, p. 14.

(7)  JO C 283, 10.8.2018, p. 28.

(8)  Forumul Economic Mondial – Raportul privind tehnologia informației la nivel mondial 2014.


6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/66


Avizul Comitetului Economic și Social European privind (a) Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE

[COM(2018) 184 final – 2018/0089 (COD)]

și privind (b) Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, a Directivei 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor UE de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme

[COM(2018) 185 final – 2018/0090 (COD)]

(2018/C 440/10)

Raportor:

Jarosław MULEWICZ

Coraportor:

Antonio LONGO

Sesizare

(a)

Parlamentul European, 2.5.2018

(a)

Consiliu, 22.5.2018

(b)

Parlamentul European, 2.5.2018

(b)

Consiliu, 22.5.2018

Temei juridic

Articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

Data adoptării în secțiune

4.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

20.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

155/1/5

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE ia notă de propunerea Comisiei Europene în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor UE de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme și de obiectivul de actualizare a normelor existente pentru a se ține seama de noile obiceiuri de consum și a le adapta la evoluția pieței unice digitale. Cu toate acestea, conform recomandărilor prevăzute în avizul CESE privind fragilitatea consumatorilor față de practicile comerciale (1), încă este necesară abordarea preocupărilor legate de nerespectarea normelor existente.

1.2.

CESE împărtășește opinia Comisiei Europene cu privire la necesitatea de a moderniza și simplifica politica UE privind protecția consumatorilor și consideră că noul pachet legislativ poate contribui la reducerea decalajului creat de creșterea exponențială a comerțului electronic, care subminează încrederea consumatorilor și provoacă denaturări ale pieței unice.

1.3.

În general, Comitetul consideră că armonizarea legislației în materie de protecție a consumatorului nu ar trebui să reducă nivelul de protecție a consumatorilor din statele membre, asigurând, în același timp, securitate juridică pentru comercianți. CESE ia notă de concluziile REFIT potrivit cărora normele de protecție a consumatorilor sunt adecvate scopului, dar ia act, de asemenea, de faptul că un număr tot mai mare de consumatori sunt afectați de practici comerciale agresive și înșelătoare de comercializare.

1.4.

CESE sprijină propunerea de a extinde drepturile consumatorilor la toate serviciile digitale „aparent gratuite” pentru care utilizatorii își oferă datele cu caracter personal și nepersonal. El sprijină, de asemenea, sporirea transparenței și responsabilității platformelor online.

1.5.

În ceea ce privește revizuirea Directivei 2011/83/UE privind protecția drepturilor consumatorilor, Comitetul are rezerve cu privire la două aspecte diferite. Comercianții sunt în favoarea actualizării, simplificării și adaptării informațiilor precontractuale, în vreme ce consumatorii consideră că acest lucru le-ar reduce nivelul de protecție.

1.6.

CESE consideră că dispozițiile privind conținutul digital, serviciile digitale și vânzările online ar trebui aliniate la legislația privind piața unică digitală.

1.7.

CESE consideră dreptul de retractare ca fiind un instrument eficient de protecție a consumatorilor, care nu ar trebui să fie subminat. Membrii Comitetului au opinii diferite cu privire la propunerea Comisiei. Comercianții, în special IMM-urile, au nevoie de o securitate juridică suplimentară privind bunurile testate în mod necorespunzător și privind rambursarea anticipată. Consumatorii resping modificarea situației actuale și solicită ca aceasta să fie menținută. Comitetul invită Comisia să reconsidere această dispoziție importantă pentru a oferi un compromis între interesele contrare.

1.8.

CESE consideră că măsurile de protecție a consumatorilor împotriva „produselor cu dublu standard de calitate” sunt justificate și sprijină propunerea Comisiei de a garanta o mai mare transparență.

1.9.

Comitetul sprijină utilizarea mecanismelor de soluționare alternativă a litigiilor și de soluționare online a litigiilor, cum ar fi medierea sau arbitrajul, care ar trebui promovate la nivel european și național.

1.10.

CESE solicită Comisiei să garanteze punerea în aplicare efectivă și respectarea normele existente de protecție a consumatorilor de către statele membre, să sprijine armonizarea normelor de protecție a consumatorilor, să promoveze cooperarea transfrontalieră a autorităților naționale prin intermediul Sistemului de cooperare pentru protecția consumatorilor (SCPS) și să lanseze o campanie de comunicare pentru a înlesni respectarea legislației în domeniul protecției consumatorilor de către IMM-uri.

1.11.

CESE invită statele membre să adopte norme mai stricte pentru a asigura respectare a legislației existente în domeniul protecției consumatorilor, a combate încălcările naționale și transfrontaliere și a menține nivelul existent de protecție.

1.12.

CESE sprijină propunerea privind instituirea unor criterii specifice pentru stabilirea de amenzi, ca instrument eficace de protecție a consumatorilor. Este important să existe sancțiuni cu adevărat disuasive pentru societățile care încalcă normele, reprezentând un procent semnificativ din cifra lor de afaceri anuală și ținând seama de încălcările la nivelul UE.

1.13.

CESE ia notă de propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE. Cu toate acestea, Comitetul regretă că recomandările din avizul CESE privind un cadru la nivel european pentru acțiunile colective (2) nu au fost luate în considerare la elaborarea propunerii legislative.

1.14.

Ar trebui garantat tuturor cetățenilor UE un acces ușor și rapid la justiție. Consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a obține despăgubiri în cazul în care au suferit un prejudiciu ca urmare a încălcării contractului. Prin urmare, este bine-venit un sistem adaptat de măsuri reparatorii pentru prejudiciul colectiv. Acesta ar trebui să fie pragmatic, eficient din punctul de vedere al costurilor, să ofere garanțiile relevante și să țină seama de sistemele judiciare naționale existente.

1.15.

CESE ia notă de eforturile Comisiei de a identifica entitățile calificate să poată solicita despăgubiri colective, în conformitate cu principiul subsidiarității și cu legislația națională.

1.16.

În plus, statele membre ar trebui să sprijine crearea unor fonduri de soluționare a litigiilor pentru entitățile calificate. În cazurile în care prejudiciul este de valoare scăzută și este imposibilă identificarea tuturor persoanelor care au avut de suferit, CESE sprijină propunerea Comisiei de a orienta aceste fonduri spre scopuri publice; cu toate acestea, Comitetul îndeamnă la clarificarea naturii acestora (de exemplu, asistență a consumatorilor, programe de informare și educare, fonduri pentru litigii etc.).

1.17.

În sfârșit, o garanție importantă care ar trebui inclusă în directivă este posibilitatea de a opta pentru participarea sau neparticiparea la o acțiune colectivă. În conformitate cu recomandarea din avizul CESE privind un cadru la nivel european pentru acțiunile colective (3), consumatorii ar trebui să fie liberi să decidă dacă doresc să participe sau să nu participe la o acțiune colectivă.

2.   Informații generale și introducere

2.1.

La 11 aprilie 2018, Comisia Europeană a publicat un pachet legislativ intitulat „Noi avantaje pentru consumatori”. Acest pachet conține o propunere de directivă (Directiva omnibus) de modificare a Directivei 93/13/CEE (4), a Directivei 98/6/CE (5), a Directivei 2005/29/CE (6) și a Directivei 2011/83/UE (7) în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor UE de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme și o propunere de directivă privind acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE.

Directiva Omnibus

2.2.

Propunerea Comisiei COM(2018) 185 în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor UE de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme este menită să completeze mecanismele existente pentru protecția consumatorilor, încălcările transfrontaliere și comerțul electronic, precum și pentru reducerea sarcinii suportate de comercianți. Propunerea reprezintă o continuare a verificării adecvării legislației UE în materie de protecție a consumatorilor și de marketing (8), efectuată în contextul Programului REFIT, și a evaluării Directivei 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor.

2.3.

În special, propunerea de directivă Omnibus conține:

2.3.1.

introducerea, într-un mod coordonat, a unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive pentru încălcările atât de la nivel național, cât și transfrontalier;

2.3.2.

o mai mare transparență în cadrul pieței unice digitale cu obligații de transparență pentru platformele online;

2.3.3.

extinderea protecției consumatorilor în domeniul serviciilor digitale, în special în cazul celor pentru care consumatorii nu plătesc, ci furnizează date cu caracter personal și nepersonal care au o valoare economică, ele neputând fi, prin urmare, considerate ca fiind „gratuite”;

2.3.4.

reducerea sarcinilor pentru întreprinderi, permițând profesioniștilor să folosească noile mijloace de comunicare online, cum ar fi formularele web sau chat-urile, ca alternativă la e-mail;

2.3.5.

revizuirea anumitor aspecte referitoare la dreptul de retractare. În special, comerciantul are posibilitatea de a rambursa consumatorului numai după ce a inspectat mărfurile și a verificat dacă consumatorul nu a „utilizat” mărfurile în loc să se limiteze la testarea acestora;

2.3.6.

posibilitatea acordată statelor membre de a restricționa practicile agresive și înșelătoare nesolicitate în contextul vânzării la domiciliu și al excursiilor în scop comercial;

2.3.7.

includerea explicită a „produselor cu dublu standard de calitate” și toate acțiunile de marketing legate de aceasta, inclusiv practicile comerciale înșelătoare, deosebit de răspândite în sectorul agroalimentar.

Directiva privind acțiunile de reprezentare

2.4.

Propunerea Comisiei COM(2018) 184 privind acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor stabilește bazele pentru un mecanism european de recurs colectiv împotriva încălcării pe scară largă a legislației în materie de protecție a consumatorilor. Acest instrument, deja disponibil în unele state membre ale UE, ar trebui să fie extins la toate statele membre. Cu toate acestea, trebuie să se aplice principiul subsidiarității, pentru a le permite statelor membre să definească acest sistem la nivel național, menținându-se, în același timp, cele deja existente.

2.5.

Numai entitățile competente la nivel național ar trebui să fie în măsură să acționeze în numele consumatorilor și ar trebui să respecte unele dintre cerințele minime introduse de Comisia Europeană.

2.6.

Mecanismul de compensare presupune existența unei decizii judecătorești. Entitățile calificate ar trebui să fie în măsură să inițieze o procedură de acțiune colectivă în despăgubire numai după ce o instanță sau o autoritate administrativă a constatat o încălcare a drepturilor consumatorilor. Directiva se aplică infracțiunilor comise la nivel național și european, permițând acțiuni colective transfrontaliere pentru consumatori.

2.7.

În ceea ce privește despăgubirea pentru prejudiciile suferite de consumatori, propunerea face distincție între pierderile cu valoare scăzută, caz în care fondurile obținute ca reparație sunt direcționate spre un scop public și pierderile substanțiale, pentru care consumatorii afectați sunt compensați în mod direct.

3.   Observații generale privind directiva Omnibus

3.1.

CESE ia notă de propunerea Comisiei Europene în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor UE de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme și de obiectivul de actualizare a normelor existente, pentru a se ține seama de noile obiceiuri de consum și a le adapta la evoluția pieței unice digitale. Cu toate acestea, așa cum se arată și în avizul CESE privind fragilitatea consumatorilor față de practicile comerciale (9), trebuie soluționată mai întâi chestiunea nepunerii în aplicare a normelor existente.

3.2.

CESE dorește să facă trimitere la raportul de informare privind legislația privind protecția consumatorilor și marketingul (10) care urmărește să evalueze modul în care organizațiile societății civile din UE percep punerea în aplicare a legislației UE privind protecția consumatorilor și marketingul și la Raportul de informare al CESE privind Directiva privind drepturile consumatorilor (11), care evaluează punerea în aplicare a directivei. Aceste rapoarte de informare s-au bazat pe trei instrumente diferite de colectare a datelor: un chestionar, o audiere a experților și nouă misiuni de informare desfășurate la Riga, Roma, Varșovia, Madrid, Paris, Atena, Vilnius, Lisabona și Bruxelles.

3.3.

CESE remarcă faptul că propunerea Comisiei ține seama de rapoartele de informare, solicitând o mai mare sensibilizare și eforturi sporite de formare și coordonare în ceea ce privește politica în domeniul protecției consumatorilor și reglementarea platformelor online și a economiei digitale. Cu toate acestea, CESE este îngrijorat în ce privește armonizarea politicii în domeniul protecției consumatorilor; fragmentarea eforturilor naționale de a asigura respectarea legislației, necesitatea finanțării unor campanii de sensibilizare; promovarea formării pe tot parcursul vieții; sprijinirea IMM-urilor; simplificarea informațiilor oferite consumatorilor și promovarea mecanismelor de soluționare alternativă a litigiilor, autoreglementarea și codurile de conduită nu sunt abordate în mod corespunzător în propunere.

3.4.

CESE recunoaște faptul că consumatorii se pot confrunta cu situații în care sunt induși în eroare sau sunt forțați în mod agresiv să încheie contracte. Au fost semnalate probleme specifice cu privire la centre de intermediere telefonică care vând contracte de furnizare a energiei, a serviciilor de telecomunicații sau a apei, care induc în eroare consumatorii. De asemenea, vânzări similare sub presiune au fost semnalate pe durata excursiilor organizate pentru a vinde produse anumitor categorii de consumatori vulnerabili. În aceste situații, consumatorii ar trebui să aibă dreptul să se retragă din contractul de vânzare și/sau să fie despăgubiți pentru prejudiciul suferit.

3.5.

După cum se recomandă în avizul CESE privind fragilitatea consumatorilor față de practicile comerciale, consumatorilor ar trebui să li se ofere măsuri reparatorii individuale adecvate, cum ar fi rambursarea, înlocuirea sau rezilierea contractului de vânzare. Măsurile reparatorii ar trebui să fie, de asemenea, adaptate situației fiecărui consumator, permițându-le acestora să opteze pentru soluții personalizate.

3.6.

De asemenea, CESE consideră că armonizarea atinsă de legislația UE privind protecția consumatorilor nu ar trebui diminuată. Un pas înapoi nu creează condiții de concurență echitabile; acest lucru nu este în beneficiul consumatorilor sau al comercianților.

3.7.

CESE subliniază că tacticile de vânzări agresive și înșelătoare sunt deja interzise prin Directiva 2005/29/CE de armonizare completă a Directivei privind practicile comerciale neloiale. CESE încurajează Comisia Europeană să asigure cu mai multă strictețe respectarea normelor existente de către statele membre.

3.8.

În ce privește propunerea Comisiei de a limita anumite metode de distribuție, părerile Comitetului sunt împărțite. Comercianții consideră că aceste măsuri nu ar trebui să se limiteze la vânzarea la domiciliu, stigmatizând un întreg sector, ci să vizeze toate practicile agresive; consumatorii sprijină posibilitatea ca statele membre să restricționeze anumite metode de vânzare pentru categorii determinate de bunuri (cum ar fi medicamente, arme și produse farmaceutice), din motive de sănătate și siguranță.

3.9.

În acest sens, cooperarea dintre autoritățile de protecție a consumatorilor din statele membre în cadrul Regulamentului CPC este esențială pentru combaterea eficientă a practicilor necinstite, fără a sancționa operatorii legali. Consumatorii ar trebui să aibă acces la informații cu privire la comercianți și ar trebui să se promoveze campanii de sensibilizare la nivel național și la nivelul UE.

3.10.

În ceea ce privește revizuirea Directiva 2011/83/UE privind protecția drepturilor consumatorilor, în cadrul Comitetului au apărut două poziții și două motive de preocupare diferite. Comercianții sunt în favoarea actualizării, simplificării și adaptării informațiilor precontractuale, în vreme ce consumatorii consideră că acest lucru le-ar reduce nivelul de protecție. Comitetul este în favoarea unei abordări echilibrate între protecția consumatorilor și certitudinea juridică a comercianților. CESE consideră că dispozițiile privind conținutul digital, serviciile digitale și vânzările online ar trebui aliniate la legislația privind piața unică digitală.

3.11.

În ceea ce privește platformele online, ar trebui să prevaleze transparența cu privire la identificarea lor și responsabilitatea. CESE consideră că este esențial ca un consumator să obțină toate informațiile relevante despre partenerul său în momentul semnării unui contract. În plus, transparența platformelor online este un factor-cheie în dezvoltarea pieței unice digitale, atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderi (B2B) (12).

3.12.

Mai mult, CESE sprijină, de asemenea, propunerea de a extinde drepturile consumatorilor la toate serviciile digitale „gratuite” pentru care utilizatorii își oferă datele cu caracter personal sau nepersonal. Întrucât astfel de date au o valoare comercială, ar fi nedrept față de consumatori ca serviciile respective să fie considerate „gratuite” și să nu se asigure protecția corespunzătoare. Setul de măsuri propuse de Comisia Europeană face posibilă reechilibrarea, cel puțin parțial, a relațiilor dintre principalii actorii mondiali ai platformelor online și utilizatorii individuali.

3.13.

CESE se pronunță în favoarea introducerii unor mecanisme moderne de schimb de informații între comercianți și consumatori (adică chatbot-uri, formulare online). Comitetul consideră că aceste mecanisme ar trebui să simplifice dialogul între părți, cu condiția includerii unor garanții adecvate pentru consumatori, cum ar fi posibilitatea de a urmări schimbul de informații, de a obține informații suplimentare și de a depune plângeri. În special, ar trebui să fie întotdeauna posibil să se utilizeze formele tradiționale de contact (precum centrele de intermediere telefonică, de exemplu).

3.14.

CESE sprijină conceptul de drept de retragere și recunoaște rolul său de instrument eficient de protecție a consumatorilor, care nu ar trebui să fie subminat. Propunerea Comisiei riscă să limiteze drepturile consumatorilor, fără a furniza dovezi adecvate cu privire la încălcările sistematice și larg răspândite ale acestor drepturi. Pe de altă parte, comercianții, în special IMM-urile, au nevoie de o certitudine juridică suplimentară privind bunurile testate nejustificat și rambursarea anticipată. Comitetul invită Comisia să reconsidere această chestiune importantă pentru a atinge un compromis echilibrat.

3.15.

CESE salută clarificările referitoare la produsele cu dublu standard de calitate, deoarece se pare că anumite produse, în special produsele alimentare, au fost etichetate în mod identic, chiar dacă compoziția lor era diferită, cu riscul de a induce în eroare consumatorii. Pentru a se asigura transparența, descrierea și etichetarea înșelătoare a produselor ar trebui interzisă.

3.16.

CESE sprijină propunerea privind instituirea unor criterii specifice pentru stabilirea de amenzi, ca instrument eficace de protecție a consumatorilor. Astfel cum a arătat Grupul consultativ european al consumatorilor, este important să existe sancțiuni disuasive pentru societățile care încalcă normele, sancțiuni care să reprezinte un procent semnificativ din cifra lor de afaceri anuală, și ținând seama de dimensiunea europeană a încălcării. Comisia ar trebui să examineze posibilitatea alinierii propunerii la dispozițiile din Regulamentul general privind protecția datelor.

3.17.

CESE sprijină, de asemenea, utilizarea mecanismelor de soluționare alternativă a litigiilor și de soluționare online a litigiilor (13), cum ar fi medierea sau arbitrajul, care ar trebui promovate la nivel național. Soluționările extrajudiciare pot constitui o opțiune înaintea acțiunilor instanței și ar trebui să fie susținute, dacă acest lucru este relevant. Instanțele ar trebui să rămână ultimul recurs. Propunerea Comisiei Europene ar trebui să sprijine în continuare aceste opțiuni pentru rezolvarea problemelor legate de protecția consumatorilor.

3.18.

Pe scurt, CESE consideră că durabilitatea și calitatea ar trebui să se afle în centrul lanțului de aprovizionare, pentru a asigura protecția consumatorilor pe parcursul întregului ciclu de viață al producției.

4.   Observații specifice privind acțiunile colective în UE

4.1.

CESE ia notă de propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE (14). Cu toate acestea, CESE regretă că niciuna dintre recomandările din seria de avize ale CESE privind un cadru la nivel european pentru acțiunile colective (15) nu au fost luate în considerare la elaborarea propunerii legislative.

4.2.

Evaluarea din cadrul verificării adecvării REFIT a demonstrat că, având în vedere globalizarea și digitalizarea economică, riscul producerii unor încălcări ale dreptului Uniunii, care să afecteze interesele colective ale consumatorilor, este din ce în ce mai mare. În plus, o serie de state membre nu prevăd mecanisme colective eficiente de despăgubire adaptate situațiilor de prejudiciu colectiv și nu au pus în aplicare măsurile de protecție prevăzute în Recomandarea Comisiei Europene din 2013 privind acțiunile colective (16).

4.3.

Ar trebui garantat tuturor cetățenilor UE un acces ușor și rapid la justiție. Consumatorii ar trebui să aibă dreptul să obțină despăgubiri în cazul unui prejudiciu suferit ca urmare a unei încălcări a contractului. Totuși, același lucru se aplică și comercianților care nu ar trebui să fie ținta litigiilor necorespunzătoare. Acțiunile colective sunt un instrument judiciar, un drept procedural, un drept fundamental care permite apărarea în justiție a intereselor difuze, colective și individuale omogene, în temeiul articolului 81 din TFUE; aceste acțiuni ar trebui să fie neutre și să nu se limiteze la consumatori (mediu, lucrători, IMM-uri, energie, economia colaborativă, economia circulară, platforme, toate drepturile digitale etc.).

4.4.

Prin urmare, este bine-venit un sistem adaptat de măsuri reparatorii pentru prejudiciul colectiv. Acesta ar trebui să fie pragmatic, eficient din punctul de vedere al costurilor, să ofere garanțiile relevante și să țină seama de sistemele judiciare naționale existente (ca în Norvegia sau Danemarca). Directiva UE ar trebui să definească principalele orientări pentru acțiunea colectivă armonizată la nivelul UE; indicând în mod clar elementele care ar trebui reglementate de un instrument juridic la nivelul UE și cele care ar trebui lăsate la latitudinea statelor membre, în conformitate cu principiul subsidiarității, să garanteze faptul că punerea în aplicare a unui astfel de sistem contribuie la o aplicare mai eficientă, rapidă, accesibilă și echitabilă a justiției; să creeze condițiile de acordare a unor compensații efective și integrale pentru daune și să asigure durabilitatea acestui mecanism, printr-o finanțare adecvată. Actuala propunere a Comisiei nu îndeplinește aceste obiective.

4.5.

CESE ia notă de efortul Comisiei de a identifica entitățile calificate să poată solicita despăgubiri colective, în conformitate cu principiul subsidiarității. De asemenea, ar trebui să se precizeze că locul de stabilire a entității calificate ar trebui să fie locul de jurisdicție și ar trebui să determine legea aplicabilă. De asemenea, CESE consideră că Comisia ar trebui să abordeze mai detaliat rolul judecătorului, înzestrat cu competențe sporite de a decide asupra coerenței reclamației, sarcina probei și prezentarea probelor, regimul de „decizie” – „inter partes” sau „erga omnes” și regimul căilor de atac.

4.6.

Toate cheltuielile de judecată ale acțiunilor colective ar trebui să fie acoperite în conformitate cu sistemele de asistență judiciară naționale.

4.7.

Organizațiile consumatorilor sau ale societății civile ar trebui să poată beneficia de o finanțare adecvată și de consiliere juridică pentru a putea solicita măsuri reparatorii. Fondurile specifice ar trebui să ajute entitățile calificate să remunereze consilierul juridic. Statele membre ar trebui să sprijine crearea unor fonduri de soluționare a litigiilor pentru entitățile calificate.

4.8.

În ceea ce privește compensațiile, legislația propusă nu abordează pe deplin necesitatea de a oferi o compensație reală consumatorilor pentru prejudiciul suferit. Propunerea ar trebui să se refere în mod clar la compensarea sumelor totale pierdute de consumatori, indiferent de prejudiciul suferit.

4.9.

CESE este preocupat de protecția drepturilor antreprenorilor, inclusiv de protejarea secretelor comerciale. Fără a aduce atingere protecției consumatorilor care au avut de suferit, CESE salută introducerea unor mecanisme care să confirme garantarea confidențialității informațiilor furnizate, nu numai în etapa procedurilor, ci și în etapa deciziilor finale.

4.10.

De asemenea, comercianții ar saluta posibilitatea de a soluționa un caz într-un termen scurt, inclusiv prin mecanismele alternative de soluționare a litigiilor menționate mai sus.

4.11.

CESE invită Comisia să integreze în propunerea de acțiuni colective în despăgubire o recomandare adresată statelor membre de a utiliza inovații tehnologice, așa cum au făcut deja entitățile SAL și SOL cele mai avansate din punct de vedere tehnologic, în special în ceea ce privește strângerea de participanți la o acțiune colectivă. Această măsură ar trebui să permită economii semnificative de costuri pentru organizatorii de acțiuni colective și pentru organizațiile de consumatori care decid să li se alăture. Comisia ar trebui, de asemenea, să încurajeze schimbul de bune practici, cu un accent special pe colectarea datelor cu privire la toate cazurile care fac obiectul unei acțiuni colective.

4.12.

În conformitate cu recomandarea din avizul CESE privind un cadru la nivel european pentru acțiunile colective (17), Comitetul consideră că consumatorii ar trebui să fie liberi să decidă dacă doresc să participe sau să nu participe la o acțiune colectivă. În special, CESE consideră că ar fi oportun o clauză de participare pentru cazurile care implică un număr limitat de victime care au suferit prejudicii grave, în timp ce o clauză de neparticipare ar fi mai adecvată pentru cazurile care implică un număr mare de victime care au suferit prejudicii limitate.

Bruxelles, 20 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  JO C 12, 15.1.2015, p. 1.

(2)  JO C 170, 5.6.2014, p. 68.

(3)  JO C 170, 5.6.2014, p. 68.

(4)  Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29).

(5)  Directiva 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor (JO L 80, 18.3.1998, p. 27).

(6)  Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).

(7)  Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).

(8)  SWD(2017) 208 final și SWD(2017) 209 final, publicate la 23.5.2017.

(9)  JO C 12, 15.1.2015, p. 1.

(10)  Raportul de informare al CESE prezentat în sesiunea plenară la 14/12/2016 (INT/796).

(11)  Raportul de informare al CESE prezentat în sesiunea plenară la 14/12/2016 (INT/795).

(12)  Avizul CESE TEN/662 – „Echitate și transparență pentru furnizorii prin servicii de intermediere online și motoare de căutare”(a se vedea pagina 177 din prezentul Jurnal Oficial).

(13)  Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 63).

(14)  Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor (JO L 110, 1.5.2009, p. 30).

(15)  JO C 170, 5.6.2014, p. 68.

(16)  Recomandarea Comisiei din 11 iunie 2013 privind principii comune aplicabile acțiunilor colective în încetare și în despăgubire introduse în statele membre (JO L 201, 26.7.2013, p. 60).

(17)  JO C 170, 5.6.2014, p. 68.


6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/73


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor — O agendă europeană reînnoită pentru cercetare și inovare — șansa Europei de a-și modela viitorul

(Contribuția Comisiei Europene la reuniunea informală a liderilor UE de la Sofia din 16 mai 2018)

[COM(2018) 306 final]

(2018/C 440/11)

Raportor:

domnul Ulrich SAMM

Coraportor:

domnul Stefano PALMIERI

Sesizare

Comisia Europeană, 18.6.2018

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

 

 

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

Data adoptării în secțiune

4.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

196/1/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută faptul că, în contextul cadrului financiar multianual 2021-2027, Comisia a exprimat, de asemenea, cu claritate necesitatea ca cercetarea și inovarea să continue să fie o prioritate esențială a UE.

1.2.

CESE salută faptul că inovarea ar trebui să aibă o pondere mai mare și își reiterează opinia că politicile viitoare de finanțare trebuie să fie echilibrate pentru întregul lanț al cercetării și inovării, pornind de la cercetarea fundamentală până la cea orientată spre produse. Inovarea constituie un factor esențial al creșterii economice, iar noile instrumente vor crea avantaje, îndeosebi pentru IMM-uri. CESE reiterează importanța investițiilor publice în cercetare și dezvoltare ca factor esențial pentru producerea și menținerea unui efect de propagare asupra economiilor statelor membre.

1.3.

CESE salută, de asemenea, obiectivul de continuare a simplificării normelor privind ajutorul de stat pentru a facilita combinarea mai multor fonduri, ceea ce poate fi esențial pentru depășirea disparităților semnificative dintre statele membre și regiuni în ceea ce privește numărul de proiecte de cercetare și inovare de succes.

1.4.

Programul Orizont Europa trebuie să investească în zone în care există o valoare adăugată europeană deosebită. Proiectele de cercetare colaborativă ar trebui să reprezinte o prioritate, deoarece îndeplinesc această cerință mai bine decât orice alt program.

1.5.

CESE își exprimă convingerea că multe dintre provocările societale majore pot fi soluționate doar la nivel european și că este nevoie, în acest sens, de eforturi concertate ale mai multor actori, ceea ce depășește sfera de aplicare a proiectelor individuale de cercetare colaborativă. Acesta este motivul pentru care se susține ideea de misiuni.

1.6.

Un alt element esențial în procesul de consolidare a Spațiului european de cercetare este sprijinirea mobilității cercetătorilor prin intermediul acțiunilor Marie Skłodowska-Curie, în timp ce politicile UE și cele naționale trebuie să încerce să instituie condiții de muncă adecvate și atractive pentru profesioniști, pentru a se evita fenomenul de „exod al creierelor” care este contraproductiv pentru realizarea coerenței în UE.

1.7.

CESE consideră că este necesar să se ridice volumul investițiilor UE menite să-i ajute pe lucrătorii europeni să fie la curent cu evoluțiile și să obțină calificări pentru profesii în domeniul digital.

1.8.

CESE consideră că inițiativele de sprijinire a IMM-urilor care să fructifice și să valorifice rezultatele cercetării și inovării ar trebui sprijinite mai eficace.

2.   Introducere

2.1.

La reuniunea informală a liderilor UE de la Sofia din data de 16 mai 2018, Comisia Europeană i-a invitat pe cei prezenți să discute și să prezinte orientări strategice în perspectiva viitorului cadru financiar multianual, în general, precum și în ceea ce privește necesitatea prioritizării cercetării și inovării, în special. În comunicarea sa, CE a propus priorități și noi inițiative în acest sens (1).

2.2.

Această propunere constituie, de asemenea, un prim pas spre definirea viitorului program-cadru (FP9 sau Orizont Europa) care vizează continuarea și îmbunătățirea programului de succes Orizont 2020 (2).

2.3.

De asemenea, în cadrul strategiei reînnoite pentru politica industrială a UE, se propun activități de sprijinire a inovării și de stimulare a poziției de lider în sectorul industrial (3).

3.   Sinteza propunerii

3.1.

Propunerea Comisiei Europene este menită să garanteze faptul că cercetarea și inovarea continuă să rămână în viitor una dintre politicile esențiale ale UE și una dintre prioritățile de finanțare ale UE, în cadrul mai multor instrumente bugetare. Se pune mai mult accent pe inovare pentru poziționarea Europei ca lider în inovarea creatoare de piețe.

3.2.

Comisia propune majorarea investițiilor în domeniul cercetării și inovării printr-o alocare bugetară de aproximativ 100 de miliarde EUR pentru viitorul program Orizont Europa și pentru programul de cercetare și formare Euratom (4).

3.3.

De asemenea, Comisia a propus mobilizarea unui buget de aproximativ 11 miliarde EUR pentru instrumente de piață, inclusiv pentru instrumente financiare și garanții bugetare într-o fereastră dedicată din Fondul InvestEU, care ar mobiliza la rândul său investiții private în valoare de 200 de miliarde EUR pentru sprijinirea cercetării și inovării.

3.4.

Statele membre sunt îndemnate să depună eforturile necesare pentru a-și majora cheltuielile în domeniul cercetării și inovării în scopul atingerii obiectivului de 3 % din PIB.

3.5.

Demararea primei serii de misiuni de cercetare și inovare la nivelul UE, cu obiective îndrăznețe și ambițioase, cu o valoare adăugată europeană semnificativă. Misiunile vor încuraja investițiile și participarea în multe sectoare din cadrul lanțurilor valorice, al domeniilor de politică (de exemplu, energie și climă, transport, producție avansată, sănătate și alimentație, sectorul digital), al disciplinelor științifice (inclusiv științe sociale și umaniste).

3.6.

Se propune ca, în momentul revizuirii politicii și legislației prevăzute în cadrele de reglementare europene și naționale, să se aplice principiul inovării, asigurându-se evaluarea deplină a impactului asupra inovării.

3.7.

Se va înființa un Consiliu european pentru inovare (EIC) pentru a identifica și a amplifica inovarea revoluționară și perturbatoare, care se va concentra pe inovațiile cu evoluție rapidă, cu risc ridicat, care prezintă un potențial mare de a crea piețe complet noi.

3.8.

Măsurile de creștere a investițiilor private în domeniul cercetării și inovării și inițiativele de amplificare:

punerea în aplicare a unui program privind un fond de fonduri paneuropean de capital de risc (VentureEU);

transpunerea Directivei (5) privind cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie.

3.9.

Continuarea simplificării normelor privind ajutorul de stat pentru a facilita combinarea armonioasă a mai multor fonduri și utilizarea mai eficientă a standardelor comune de evaluare aplicabile proiectelor de cercetare și inovare.

3.10.

Comisia militează pentru un sistem fiscal (6) care să sprijine inovarea, permițând deducerea fiscală a costurilor investițiilor în cercetare și inovare, cu indemnizații suplimentare acordate întreprinderilor nou-înființate.

3.11.

Introducerea unei etichete de știință deschisă pentru universități și organizații publice de cercetare pentru a dezvolta caracterul antreprenorial și interdisciplinar al acestora.

4.   Observații generale

4.1.

CESE salută faptul că, în contextul cadrului financiar multianual 2021-2027, Comisia a exprimat clar necesitatea ca cercetarea și inovarea să continue să fie o prioritate esențială a UE. Un program solid și de succes, care reunește excelența, infrastructurile comune de cercetare, colaborarea transfrontalieră și sinergiile între mediul academic, sectorul industrial, IMM-uri și organizațiile din domeniul cercetării, reprezintă un instrument de politică esențial menit să contribuie la obținerea unei creșteri economice și a unei competitivități europene durabile și la abordarea provocărilor majore cu care se confruntă societatea europeană.

4.2.

CESE salută faptul că inovarea ar trebui să aibă o pondere mai mare și își reiterează opinia că politicile de finanțare viitoare trebuie să fie echilibrate pentru întregul lanț al cercetării și inovării, pornind de la cercetarea fundamentală până la cea orientată spre produse (7). Inovarea constituie un factor esențial al creșterii economice, iar noile instrumente vor crea avantaje, îndeosebi pentru IMM-uri. CESE reiterează importanța investițiilor publice în cercetare și dezvoltare ca factor esențial pentru producerea și menținerea unui efect de propagare asupra economiilor statelor membre.

4.3.

În ceea ce privește nivelul ridicat al așteptărilor legate de impactul programului Orizont Europa și de rolul său în garantarea competitivității europene, CESE recomandă o finanțare în valoare de 120 miliarde EUR, după cum a propus și Parlamentul European. Instituțiile europene trebuie să demonstreze faptul că au înțeles importanța capitală a cercetării și inovării pentru viitorul competitivității UE.

4.4.

CESE consideră că este necesar să crească volumul investițiilor UE menite să îi ajute pe lucrătorii europeni să fie la curent cu evoluțiile și să obțină calificări pentru profesii în domeniul digital. În plus, CESE consideră că inițiativele de sprijinire a IMM-urilor care să fructifice și să valorifice rezultatele cercetării și inovării ar trebui sprijinite mai eficace.

5.   Observații specifice

5.1.   Cercetarea de-a lungul întregului lanț valoric

5.1.1.

Fondurile structurale și de investiții europene ar trebui utilizate pentru a integra regiunile în economia inovării. Ar trebui create sinergii între programul Orizont Europa, Fondul InvestEU, Fondul social european, programul Erasmus+, programul Europa Digitală, politica agricolă comună și alte programe.

5.1.2.

UE este spațiul cel mai deschis pentru cercetare și inovare din lume. Pe lângă faptul că încurajează implicarea organizațiilor de cercetare din întreaga lume în proiectele sale, colaborează, de asemenea, la scară largă, cu parteneri internaționali în cadrul unor programe comune. Programul Orizont Europa trebuie să investească în domenii în care există o valoare adăugată europeană deosebită. Proiectele de cercetare colaborativă (8) ar trebui să reprezinte o prioritate, deoarece îndeplinesc această cerință la un nivel mult mai mare decât o face orice alt program: pentru a face progrese în ceea ce privește provocările societale care nu pot fi soluționate la nivel național, aceste proiecte reunesc cei mai buni oameni de știință și cele mai inovatoare IMM-uri și părți interesate din sectorul industrial din Europa. Prin combinarea abilităților și a competențelor lor la nivel interdisciplinar, proiectele de cercetare colaborativă oferă avantaje valoroase cetățenilor europeni.

5.1.3.

CESE își exprimă convingerea că multe dintre provocările societale majore pot fi soluționate doar la nivel european și că este nevoie, în acest sens, de eforturi concertate ale mai multor actori, ceea ce depășește sfera de aplicare a proiectelor individuale de cercetare colaborativă. Acesta este motivul pentru care se susține ideea de misiuni. CESE recunoaște că obiectivele ambițioase comune au potențialul de a inspira și de a impulsiona, și anume prin dorința de implicare în cadrul mai multor comunități, inclusiv în rândul publicului. Misiunile ar trebui să ofere o perspectivă pe termen lung în ceea ce privește finanțarea pe tot parcursul perioadei de finanțare a programului Orizont Europa. Este esențial ca misiunile să fie conceptualizate în principal ca misiuni de cercetare la scară largă, chiar dacă integrează diferite părți interesate în subproiectele lor. Pentru a îndeplini obiectivele ambițioase ale misiunilor, acestea trebuie să acopere întregul lanț al inovării și să includă activități de cercetare pe toate nivelurile de maturitate tehnologică. CESE îndeamnă să se evite supraevaluarea conceptului misiunilor, dar să li se aloce fonduri suficiente, necesare pentru îndeplinirea obiectivelor asumate. Aceste obiective ar trebui să fie realizabile și concrete.

5.1.4.

Unul dintre punctele forte ale programelor-cadru de cercetare europene este angajamentul concret asumat la nivelul UE de a promova un spațiu european de cercetare deschis tuturor statelor membre. Crearea unor sinergii între următorul program-cadru și fondurile structurale ar putea contribui la această deschidere. Eliminarea mai eficientă a decalajelor dintre regiuni reprezintă una dintre provocările politice majore pentru următorii ani, iar una dintre soluții ar putea fi parteneriatele eficiente dintre institutele de cercetare.

5.1.5.

Un instrument important în acest context sunt inițiativele emblematice în domeniul FET. Acestea se caracterizează printr-un accent puternic pe dezvoltarea de tehnologii inovatoare. Acesta este un punct forte unic. Europa trebuie să-și permită realizarea unor proiecte la scară largă și pe termen lung, care să poată suporta un anumit nivel de incertitudine și care să fie atât inovatoare, cât și orientate spre viitor. Prin urmare, inițiativele emblematice în domeniul FET ar trebui să se distingă în mod clar de misiuni. Este esențial ca viitoarele inițiative emblematice în domeniul FET să înceapă conform planificării și să fie în continuare finanțate cu prioritate.

5.1.6.

Asigurarea accesibilității infrastructurii de cercetare pe întregul teritoriu al UE și în afara UE este una dintre poveștile de succes ale programelor-cadru. Infrastructura de cercetare de vârf atrage, fără îndoială, cei mai buni oameni de știință și, în cele mai multe cazuri, rezultatele inovatoare pot fi obținute numai prin accesul la infrastructura de cercetare. Infrastructura de cercetare necesită, așadar, majorarea de urgență a finanțării la nivel european, și nu reducerea alocării bugetare pe care Comisia Europeană a prevăzut-o în propunerea sa. Asigurarea accesului utilizatorilor din țările UE13 ar trebui să reprezinte o preocupare prioritară.

5.1.7.

Un alt element esențial în procesul de consolidare a Spațiului european de cercetare și de creare a impactului care nu se poate realiza la nivel național este sprijinirea mobilității cercetătorilor prin intermediul acțiunilor Marie Skłodowska-Curie. CESE salută orice inițiativă menită să sprijine mobilitatea cercetătorilor care lucrează în IMM-uri. CESE este, cu toate acestea, îngrijorat de fenomenul de „exod al creierelor”, care ar putea fi consolidat prin finanțarea mobilității și, prin urmare, solicită ca politicile UE și cele naționale să se concentreze pe asigurarea unor condiții de muncă adecvate și atractive pentru profesioniști pentru a evita această tendință, care este contraproductivă pentru realizarea coerenței în UE.

5.1.8.

Trebuie remarcat faptul că părțile interesate din mediul academic, din cadrul instituțiilor finanțate din surse publice, în mai multe state membre, nu au voie să se împrumute. Prin urmare, Orizont Europa ar trebui să se concentreze în continuare, în primul rând, pe cofinanțare, și nu pe împrumuturi.

5.1.9.

CESE susține solicitarea adresată statelor membre de a depune eforturile necesare pentru a majora cheltuielile în domeniul cercetării și inovării în scopul îndeplinirii obiectivului de 3 % din PIB.

5.2.   Cercetarea și inovarea dedicată noilor piețe și coeziunii în Europa

5.2.1.

Potrivit celui de al șaptelea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, cercetarea și inovarea în UE rămân foarte concentrate într-un număr limitat de regiuni. În statele membre din nord-vestul Europei, bunele legături interregionale, o forță de muncă cu un înalt nivel de calificare și un mediu de afaceri atractiv au permis valorificarea cercetării și inovării ca vectori tangibili de susținere a competitivității economice și a coeziunii sociale. În statele membre din sudul și din estul Europei, performanța în materie de inovare este mai redusă, iar regiunile din apropierea centrelor de inovare – în principal capitalele – nu beneficiază de această proximitate. Acest lucru necesită elaborarea de politici care să stabilească legături între întreprinderi, centre de cercetare și serviciile comerciale specializate ale diferitelor regiuni. CESE consideră că continuarea simplificării normelor privind ajutorul de stat pentru a facilita combinarea armonioasă a mai multor fonduri poate fi un instrument esențial pentru atingerea acestui obiectiv.

5.2.2.

Programele de cercetare și inovare post-2020 trebuie să țină seama de dimensiunile economice, sociale și teritoriale specifice regiunilor UE, evitând punerea în aplicare a strategiilor bazate pe un model nediferențiat. Această abordare poate fi sprijinită prin punerea în aplicare a strategiilor bazate pe modelul „inovării deschise”. În ceea ce privește dimensiunea teritorială a politicilor în domeniul cercetării și inovării, este important să se creeze noi programe și priorități, ținând seama de aspectele economice și sociale specifice teritoriilor în care sunt puse în aplicare măsurile.

5.2.3.

Politicile și programele post-2020 în domeniul cercetării și inovării ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele programului „Economia pentru bunăstarea comună – EBC”, un model economic durabil menit să contribuie la coeziunea socială. EBC este un proces de „inovare socială” și spirit antreprenorial pozitiv, util pentru a promova și sprijini noi idei, care să soluționeze nevoile sociale, să creeze noi relații sociale și, în același timp, să consolideze crearea de valoare economică.

5.2.4.

Contrar angajamentelor ample asumate în cadrul procesului de punere în aplicare a programelor din perioada 2014-2020, accesul IMM-urilor la oportunitățile de creștere bazate pe inovare a avut un impact redus în ceea ce privește competitivitatea și crearea de locuri de muncă. Sistemul de sprijin pentru cercetare și inovare în anumite regiuni prezintă încă un grad de complexitate prea ridicat, ceea ce descurajează microîntreprinderile și întreprinderile mici să participe la proiectele UE. Prin urmare, CESE salută înființarea unui Consiliu european pentru inovare (EIC) care ar trebui să accelereze comercializarea și dezvoltarea produselor inovatoare furnizate de întreprinderile nou-înființate prin proiectele din cadrul programului Orizont Europa. EIC ar putea deveni un mecanism mai rapid de realizare a etapelor finale ale procesului de eliminare a decalajelor în materie de inovare.

5.2.5.

Pentru a transforma oportunitățile de cercetare și inovare în factori de competitivitate și de dezvoltare economică, este esențială sprijinirea cooperării între IMM-uri și instituțiile din domeniul cercetării, dezvoltării și inovării și întreprinderile nou-înființate, cu ajutorul transferului de cercetare și inovare, prin îndrumare și activități de strângere de fonduri. CESE consideră că este important să se sprijine transferul și capitalizarea modelului „elice cvintuplă” (9) pentru a stimula parteneriatele publice și private.

5.2.6.

IMM-urile ar putea deveni lideri în domeniul „inovațiilor sociale deschise”, în care cunoștințele umane pentru crearea de rețele și capacitățile de creare, de proiectare în comun și de inovare în comun sunt fundamentale pentru realizarea completă a inovării sociale în întreaga Europă. Este necesar să se promoveze politici de inovare adecvate pentru IMM-uri, pe modelul a ceea ce s-a realizat deja în cadrul inițiativei Eureka. Această sarcină ar putea fi îndeplinită în mod specific de instituții precum camerele de comerț, care pot sprijini direct IMM-urile să se implice în dezvoltarea de afaceri și inovare.

5.2.7.

În vederea respectării principiului subsidiarității și a competențelor considerabile ale regiunilor și ale statelor membre în domeniul sprijinirii IMM-urilor, CESE insistă, totuși, să se acorde importanță valorii adăugate europene. Aceasta poate consta în sprijinirea colaborării între cel puțin două întreprinderi inovatoare europene sau în acordarea de capital pentru întreprinderile inovatoare care prezintă concepte cu un nivel prea ridicat de risc pentru a putea fi sprijinite la nivel național. În plus, raționalizarea instrumentelor menționate anterior ar trebui să ducă la o mai mare eficientizare a peisajului de finanțare. Prin urmare, ar fi de așteptat ca EIC să necesite o alocare bugetară mai mică din programul Orizont Europa decât instrumentele financiare prevăzute în programul Orizont 2020, și nu o majorare substanțială astfel cum se prevede în propunerea CE. În cadrul programelor post-2020 în domeniul cercetării și inovării ar trebui să se acorde un sprijin mai mare aspectelor calitative ale obiectivelor.

5.2.8.

Caracterul „inteligent” al sistemului socioeconomic nu se poate cuantifica exclusiv pe baza unor indicatori cantitativi, cum ar fi cheltuielile pentru cercetare și inovare; ar trebui să se utilizeze, de asemenea, indicatori calitativi, cum ar fi tipul inovațiilor realizate, avantajele pentru societatea civilă și numărul de locuri de muncă nou-create. Prin urmare, CESE își exprimă deplina adeziune.

5.2.9.

CESE salută faptul că, în cadrul noului CFM, Comisia a inclus accesibilitatea ca o „condiție preliminară”. Toate finanțările UE și naționale în materie de cercetare și informare trebuie să îndeplinească pe deplin criteriile de accesibilitate, astfel încât rezultatele să aducă beneficii tuturor grupurilor sociale, inclusiv persoanelor cu handicap, care reprezintă 15 % din populația UE.

Bruxelles, 19 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  COM(2018) 306 final.

(2)  A se vedea JO C 34, 2.2.2017, p. 66 și „Evaluarea Programului Orizont 2020” (raport de informare).

(3)  JO C 197, 8.6.2018, p. 10.

(4)  Alocarea bugetară propusă de 100 miliarde EUR pentru perioada 2021-2027 include un buget de 97,6 miliarde EUR pentru Orizont Europa (din care 3,5 miliarde EUR vor fi alocate prin Fondul InvestEU) și un buget de 2,4 miliarde EUR pentru programul de cercetare și formare Euratom.

(5)  COM(2016) 723 final.

(6)  Preconizat în cadrul bazei fiscale consolidate comune a societăților (CCCTB).

(7)  JO C 34, 2.2.2017, p. 66.

(8)  Cercetarea colaborativă cu cel puțin trei parteneri din state membre diferite permite unirea forțelor pentru a face față provocărilor care nu pot fi abordate de o singură țară și generează sinergii în peisajul cercetării din UE, creând astfel o valoare adăugată europeană semnificativă, cum ar fi cele concepute și puse în aplicare de Eureka.

(9)  Quintuple Helix and how do knowledge, innovation and the environment relate to each other? A proposed framework for a trans-disciplinary analysis of sustainable development and social ecology (Elicea cvintuplă și modul e interconectare a cunoașterii, inovării și mediului. Propunere de cadru pentru o analiză transdisciplinară a dezvoltării durabile și ecologiei sociale), International Journal of Social Ecology and Sustainable Development, vol. 1, nr. 1, p. 41-69.


6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/79


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 596/2014 și (UE) 2017/1129 în ceea ce privește promovarea utilizării piețelor de creștere pentru IMM-uri

[COM(2018) 331 final – 2018/0165 (COD)]

(2018/C 440/12)

Raportor:

domnul Mihai IVAȘCU

Sesizare

Parlamentul European, 11.6.2018

Consiliul, 21.6.2018

Temei juridic

Articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

Data adoptării în secțiune

4.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

196/1/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE sprijină propunerea Comisiei prin care piețele de capital devin o alternativă credibilă de finanțare și consideră că ar trebui să se urmărească un echilibru între cele trei obiective principale ale propunerii: dezvoltarea piețelor pentru IMM-uri, reducerea sarcinilor și îmbunătățirea nivelului de lichiditate. Comisia Europeană (CE) nu trebuie să suprareglementeze, ci să mențină obstacolele la un nivel care să descurajeze întreprinderile nepregătite.

1.2.

CESE își exprimă convingerea că propunerea actuală, deși reprezintă un pas în direcția cea bună, nu este suficientă pentru a înlătura obstacolele existente pe piețele de creștere pentru IMM-uri. Deși există, într-adevăr, necesitatea unei abordări globale, fiecărei etape îi revine o importanță proprie.

1.3.

În comparație cu întreprinderile din Statele Unite, cele din UE continuă într-un număr mult mai mare să apeleze la împrumuturi bancare ca opțiune de finanțare, uneori chiar cu acceptarea unor costuri suplimentare semnificative. Este nevoie în continuare de educație financiară, în condițiile în care piețele publice ale UE au întâmpinat dificultăți în atragerea de noi emitenți, iar numărul de oferte publice inițiale nu a crescut în mod semnificativ.

1.4.

CESE își menține pozițiile exprimate potrivit cărora nivelurile scăzute de comunicare (1) și abordările birocratice (2) sunt obstacole semnificative; trebuie depuse mult mai multe eforturi pentru depășirea acestora. Comunicarea Comisiei ar trebui să vizeze întotdeauna baza lanțului – adică IMM-urile –, prin implicarea asociațiilor de IMM-uri, a partenerilor sociali, a camerelor de comerț etc.

1.5.

Propunerea de menținere doar a listelor permanente de persoane care au acces la informații privilegiate pentru IMM-uri și propunerea de prelungire cu două zile a termenului pentru publicarea tranzacțiilor efectuate de personalul de conducere sunt foarte bine-venite. În ceea ce privește aceste aspecte, CESE sugerează Comisiei să continue să exploreze și alte metode de eliminare a sarcinilor impuse IMM-urilor și de a le transfera către alte părți interesate, cum ar fi autoritățile naționale competente (ANC).

1.6.

Prospectul simplificat reduce, într-adevăr, sarcina administrativă într-un mod considerabil, dar CESE consideră că ar trebui examinate și alte posibilități pentru a simplifica treptat prospectul de transfer pentru societățile care și-au dovedit maturitatea, fiind listate pe piețele de creștere pentru IMM-uri un număr semnificativ de ani.

1.7.

CESE este în favoarea modificărilor propuse în ceea ce privește regimul de sondare a pieței și are rezerve în legătură cu solicitările de explicații prea detaliate sau prea prescriptive din partea ANC.

1.8.

CESE recomandă Comisiei Europene să analizeze posibilitatea de a atrage investitori instituționali, cum ar fi fonduri de pensii private, pentru a investi în aceste piețe de creștere pentru IMM-uri, oferind stimulente, în special în ceea ce privește tratamentul fiscal. Statele membre ar trebui să aibă în vedere introducerea de noi scheme atractive de sprijinire a investițiilor la nivel național.

1.9.

Contractele de furnizare a lichidităților sunt extrem de bine-venite, în special pentru piețele subdezvoltate. CESE consideră că cel de al 29-lea regim privind contractele de furnizare de lichidități elaborat de Comisia Europeană va crea o opțiune suplimentară pentru emitenți, în paralel cu legislația națională.

1.10.

CESE ar dori să sublinieze că o evaluare aprofundată și periodică a impactului este justificată. Dacă sunt efectuate anual, aceste evaluări ar putea oferi informații valoroase pentru viitoarele modificări ale cadrului de reglementare.

2.   Propunerea Comisiei Europene

2.1.

Această propunere de regulament face parte din agenda uniunii piețelor de capital și se axează pe modificări specifice ale funcționării piețelor de creștere pentru IMM-uri, care au fost reglementate începând cu ianuarie 2018. UE a realizat progrese considerabile în ceea ce privește extinderea surselor de finanțare, în paralel cu extinderea treptată a întreprinderilor, și în ceea ce privește facilitarea accesului la surse de finanțare bazate pe piață în întreaga UE. Sunt deja în vigoare noi norme care vizează stimularea investițiilor realizate de fondurile UE cu capital de risc (EuVECA) în întreprinderile nou-înființate și în întreprinderile mijlocii. Împreună cu Fondul european de investiții, Comisia Europeană a lansat, de asemenea, un program paneuropean privind un fond de fonduri cu capital de risc (PanEuropean Venture Capital Funds-of-Funds – VentureEU).

2.2.

Scopul principal al propunerii este de a ajuta întreprinderile mici și mijlocii să fie cotate la bursă și să folosească piețele de capital pentru a-și finanța propria creștere. Propunerea include o ajustare a cadrului inițial, care reprezintă un pas înainte spre un regulament îmbunătățit și mai eficient.

2.3.

Propunerea se va aplica tuturor societăților cotate pe piețele de creștere pentru IMM-uri, indiferent dacă sunt IMM-uri sau nu. În primul rând, acest lucru garantează că întreprinderile cu creștere rapidă nu sunt penalizate pentru performanța lor economică pozitivă și – în al doilea rând – că aceste piețe vor avea capacitatea de a atrage și întreprinderi mari. Prin introducerea acestor noi norme, Comisia se așteaptă ca mai multe sisteme multilaterale de tranzacționare (MTF) să se înregistreze ca piețe de creștere pentru IMM-uri (până acum doar 3 din 40 au făcut acest lucru).

2.4.

Propunerea include simplificări care ar urma:

să reducă sarcina IMM-urilor în ceea ce privește obligațiile de ținere a unei evidențe și de publicare, păstrând în același timp integritatea pieței și un flux cuprinzător de informații către investitori;

să creeze reguli comune privind contractele de furnizare de lichidități pe piețele de creștere pentru IMM-uri, permițând o creștere a lichidității acțiunilor;

să permită emitenților să elaboreze un prospect simplificat atunci când încearcă să treacă pe o piață reglementată (o categorie nouă de prospect de transfer va permite emitenților cotați de cel puțin trei ani să se mute cu mai multă ușurință pentru a avea acces la principalele burse de valori, țintind – prin urmare – o lichiditate mai bună și un număr mai mare de investitori).

3.   Observații generale

3.1.

IMM-urile reprezintă 99,8 % din societățile nefinanciare din UE, generând aproximativ 58 % din valoarea adăugată totală și angajând peste 90 de milioane de persoane. Cu toate acestea, în fiecare an, în jur de 200 000 de IMM-uri intră în faliment, ceea ce afectează peste 1,7 milioane de lucrători (3).

3.2.

Conform studiului BEI privind investițiile 2016/2017, IMM-urile depind de regulă de fondurile interne pentru investiții (peste 60 %) (4). În ceea ce privește restul, ele depind, în mare majoritate, de instrumente bancare. Finanțarea bazată pe piață- nu își atinge potențialul. CESE consideră că îmbunătățirea acestui aspect este fundamentală pentru societățile inovatoare sau pentru cele cu un profil de risc-randament ridicat.

Tabelul 1

Surse de finanțare a investițiilor în ultimul exercițiu financiar, UE-28  (5)

%

 

Microîntreprinderi %

Întreprinderi mici %

Întreprinderi mijlocii %

Întreprinderi mari %

Fonduri proprii sau beneficii nedistribuite

71

64

59

57

Finanțare externă

28

35

38

38

Împrumuturi bancare

60

60

57

54

Alte finanțări bancare

11

8

10

11

Leasing

18

23

24

23

Factoring

2

3

3

4

Împrumuturi de la familie/prieteni

4

2

1

1

Granturi

4

3

4

3

Obligațiuni

0

0

1

4

Capitaluri proprii

0

0

0

1

Altele

1

1

1

1

Finanțare intragrup

0

1

3

5

Notă: Toate întreprinderile care au investit în ultimul exercițiu financiar (cu excepția celor fără nicio opinie/care au refuzat să răspundă).

3.3.

CESE ar dori să sublinieze reticența IMM-urilor în a încerca să obțină finanțare pe piețele de capital și disponibilitatea lor de a suporta costuri sporite de finanțare prin intermediul creditelor bancare. Această caracteristică culturală este unul dintre principalii factori care diferențiază piața UE de piețele de capital din SUA, cu rezultate mai bune și o dependență mai redusă a întreprinderilor americane de împrumuturi bancare. Educația financiară este în continuare de o importanță crucială.

3.4.

În alte avize, CESE a menționat deja părerea sa conform căreia „abordarea birocratică și complexitatea normelor administrative predomină încă în politicile UE privind IMM-urile și în actualele mecanisme de sprijin, în pofida eforturilor constante de la nivelul UE de a reduce sarcina administrativă” (6).

3.5.

CESE și-a exprimat anterior sprijinul pentru alte propuneri menite să reducă sarcina administrativă legată de obligația tuturor emitenților de a întocmi prospecte, în special pentru IMM-uri, emitenți frecvenți de titluri de valoare și de emisiuni secundare (7). În plus, CESE a explicat că „în timp ce împrumuturile bancare sunt o realitate, accesul la capital de risc ca instrument financiar este la fel de necesar, însă nu este suficient de dezvoltat în Europa din pricina regimurilor de impozitare punitive, a absenței unei culturi a capitalului de risc, a alfabetizării financiare reduse și a fragmentării regimurilor de insolvență” (8).

3.6.

CESE este în favoarea inițiativei Comisiei Europene de a reduce sarcina administrativă impusă IMM-urilor, inițiativă care le permite să aibă mai ușor acces la piețele de capital și să își diversifice sursele de finanțare. De asemenea, CESE sprijină obiectivul declarat al propunerii, și anume acela de a crește lichiditatea acțiunilor emise de emitenții de pe piețele de creștere pentru IMM-uri.

3.7.

Deși avantajele cotării IMM-urilor pe piețele dedicate sunt evidente și deși acest lucru le îmbunătățește și diversifică oportunitățile de finanțare, piețele publice din UE au avut dificultăți să atragă noi emitenți, iar numărul ofertelor publice inițiale nu a înregistrat o creștere semnificativă. Doar 3 000 din peste 20 de milioane de IMM-uri existente sunt cotate și, în raport cu perioada dinaintea crizei financiare, doar jumătate din ele au făcut obiectul unei oferte publice inițiale. O lichiditate insuficientă pe aceste piețe se traduce prin costuri mai ridicate pentru emitenții care doresc să mobilizeze capital și prin reticența deținătorilor de capital de a investi. Aceasta înseamnă că intermediarii de pe piață sunt mai puțin dispuși să sprijine societățile mici cotate în bursă.

3.8.

Finanțarea prin capitaluri proprii este esențială pentru întreprinderile inovatoare care creează valoare și creștere și, în special, pentru întreprinderile cu un profil de risc-randament ridicat. Finanțarea prin capitaluri proprii în etapa de lansare și la început poate impulsiona crearea și dezvoltarea întreprinderilor, în timp ce alte instrumente de capital, precum platformele specializate pentru cotarea publică a IMM-urilor, pot oferi resurse financiare pentru IMM-uri inovatoare și orientate spre creștere. În plus, finanțarea prin capitaluri proprii poate fi mai potrivită decât finanțarea prin îndatorare pentru IMM-urile care nu dispun de garanții colaterale, au fluxuri de lichidități negative sau neregulate sau au nevoie de scadențe mai lungi pentru ca investițiile lor să dea rezultate (9).

3.9.

Piețele UE continuă să fie fragmentate și nu par să poată sprijini un număr mare de oferte publice inițiale. Aparent, Europa are o poziție favorabilă creșterii societăților de înaltă tehnologie inovatoare, însă în momentul în care aceste societăți au nevoie de investiții solide de capital, de regulă, intră în faliment. Societățile cu creștere rapidă părăsesc adesea piața UE în favoarea Statelor Unite, căutând scheme mai accesibile de opțiuni de cumpărare de acțiuni.

3.10.

Societățile cotate sunt mai puțin dependente de finanțarea bancară, pot avea acces la o bază de investiții mai mare și au o vizibilitate publică sporită. În ciuda acestui aspect, trebuie să se depună mai multe eforturi pentru dezvoltarea unui cadru de reglementare mai favorabil sprijinirii accesului la finanțare publică pentru întreprinderile mici și mijlocii, în special prin promovarea etichetei „piață de creștere pentru IMM-uri”. De asemenea, echilibrul just între protecția investitorilor și integritatea pieței ar trebui asigurat prin intermediul unor reglementări potrivite.

3.11.

IMM-urile cu surse de finanțare diversificate sunt mai solide și mai competitive, beneficiind de pe urma reducerii costurilor și a perspectivelor mai bune de dezvoltare. Astfel, piața locurilor de muncă devine mai puternică, oferind mai multe oportunități cetățenilor în căutarea unui loc de muncă, indiferent de nivelul lor de formare.

3.12.

CESE recomandă Comisiei Europene să ia în considerare norme și cerințe mai puțin restrictive în ceea ce privește piețele de creștere pentru IMM-uri, astfel încât ele să se distingă mai clar de piețele reglementate și să devină mai atractive în calitate de piețe de intrare.

4.   Observații specifice

4.1.

CESE sprijină pe deplin eforturile care se depun pentru a face din piețele de capital o alternativă credibilă de finanțare, în cadrul agendei privind uniunea piețelor de capital. Cu toate acestea, continuă să pară puțin probabil că eforturile actuale sunt suficiente pentru a reduce obstacolele considerabile care există în prezent pe piață. IMM-urile nu par să își schimbe comportamentul în ceea ce privește finanțarea; prin urmare, sunt necesare măsuri suplimentare. Comisia Europeană a recunoscut că acțiunile întreprinse constituie doar un pas înainte și nu o soluție completă la toate problemele de pe piețele de capital.

Tabelul 2

Tipuri de finanțări pe care IMM-urile doresc să le regăsească mai des în oferta de finanțare în următorii trei ani, UE-28 (10)

Image

4.2.

Deși rămâne de văzut dacă într-adevăr vor diminua costurile de conformare, vor atenua sarcinile și vor promova lichiditatea pieței – având în vedere că toate aceste obiective sunt destul de ambițioase – CESE consideră că măsurile propuse sunt un pas în direcția potrivită.

4.3.

CESE consideră că numărul scăzut de IMM-uri care au acces la finanțarea bazată pe piață se datorează și lipsei comunicării de bază. Mesajele și instrumentele de la nivelul UE nu ajung la baza lanțului – adică la IMM-urile vizate. Acest lucru se datorează mai multor motive, în special unei insuficiente comunicări și interacțiuni proactive între Bruxelles, statele membre și asociațiile de IMM-uri, partenerii sociali sau camerele de comerț. CESE a avertizat asupra acestor aspecte într-un aviz anterior (11), însă progresele de până acum sunt nesemnificative.

4.4.

Pe de altă parte, numărul redus de investitori instituționali pe piețele de acțiuni și obligațiuni pentru IMM-uri se poate explica prin lipsa de stimulente acordate acestor investitori, în special în ceea ce privește regimurile de impozitare. CESE recomandă Comisiei să analizeze această posibilitate.

4.5.

CESE salută prelungirea cu două zile a termenului acordat pentru a face publice tranzacțiile efectuate de personalul de conducere. Acesta este un instrument important pentru păstrarea transparenței și a simetriei piețelor junior, însă termenul de trei zile reprezenta o constrângere majoră pentru IMM-uri. CESE consideră că modificarea propusă va avea drept rezultat o procedură mai simplificată în perioade mai dificile sau aglomerate pentru întreprinderi. CESE recomandă Comisiei să examineze posibilitățile de eliminare a sarcinii administrative a întreprinderilor și transferarea acesteia altor actori, precum autoritățile naționale competente.

4.6.

CESE și-a exprimat deja sprijinul deplin pentru simplificarea și raționalizarea cerințelor aferente prospectelor publicate atunci când sunt oferite titluri de valoare pe piețele reglementate, făcându-le mai rentabile și mai utile investitorilor în ceea ce privește conținutul de informații (12). Orice propunere nouă în sensul acestui obiectiv este mai mult decât bine-venită. Având în vedere cantitatea mare de informații pe care întreprinderile trebuie să le divulge pe piețele de creștere pentru IMM-uri, în conformitate cu Regulamentul privind abuzul de piață și Directiva 2014/65/UE, CESE consideră că un prospect de transfer simplificat este suficient pentru întreprinderile care doresc să treacă la o piață reglementată.

4.7.

În plus, CESE ar sprijini simplificarea treptată a prospectului pentru transferul la o piață reglementată pentru întreprinderile care au fost cotate pentru un număr rezonabil de ani pe o piață de creștere pentru IMM-uri.

4.8.

CESE salută propunerea de menținere a listelor permanente de persoane care au acces la informații privilegiate pentru întreprinderile listate pe piețele de creștere pentru IMM-uri, dat fiind că numărul de angajați care au acces la aceste informații este limitat, fiind vorba, în mare, de aceleași persoane. Aceasta reprezintă o reducere semnificativă a sarcinii administrative.

4.9.

CESE sprijină modificările aduse regimului de sondare a pieței, deoarece modificările propuse vor facilita emisiunea de obligațiuni corporative de către emitenții de pe piața de creștere pentru IMM-uri. În ceea ce privește justificările care trebuie furnizate de emitenții de pe piața de creștere pentru IMM-uri atunci când publicarea informațiilor privilegiate este amânată, CESE consideră că explicațiile solicitate ad hoc de către ANC, ca urmare a notificării de către emitent, nu ar trebui să fie prea detaliate sau prea prescriptive.

4.10.

Regulamentul privind abuzul de piață generează costuri administrative și juridice și poate fi perceput de către emitenții din afara UE ca fiind un obstacol în calea listării lor pe piețele UE. CESE recomandă introducerea de modificări suplimentare, pentru a adapta cerințele pentru piețele de creștere pentru IMM-uri.

4.11.

Deși contractele de furnizare de lichidități sunt bine-venite, în special pentru piețele nedezvoltate, o propunere la nivel european ar crea condiții de concurență echitabile, care să permită o dezvoltare adaptată condițiilor locale. CESE consideră că cel de al 29-lea regim privind contractele de furnizare de lichidități, la care lucrează în prezent Comisia Europeană, va da emitenților de pe piață posibilitatea de a încheia un astfel de contracte fie pe baza legislației naționale, dacă aceasta există, fie pe baza unei reglementări europene.

4.12.

Propunerea CE reprezintă un pas hotărâtor în direcția cea bună. Cu toate acestea, CESE sugerează că ar trebui să existe evaluări periodice ale impactului, cu un acces cuprinzător la date și analize neconfidențiale, bazate pe indicatori cantitativi.

Bruxelles, 19 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  JO C 345, 13.10.2017, p. 15.

(2)  JO C 345, 13.10.2017, p. 15.

(3)  Marcin Szczepanski, „Helping European SMEs to grow: Start-up and scale-up initiatives for business ventures in the EU” (Marcin Szczepanski, „Să ajutăm IMM-urile europene să crească – inițiative în favoarea întreprinderilor nou-înființate și a extinderii întreprinderilor în cadrul UE”).

(4)  „EIBIS 2016/2017: Surveying Corporate Investment Activities, Needs and Financing in the EU” („EIBIS 2016/2017: Sondaj privind activitățile, nevoile și finanțarea în ceea ce privește investițiile corporative în cadrul UE”), Banca Europeană de Investiții, 2017.

(5)  Apostolos Thomadakis, „Developing EU Capital Markets for SMEs: Mission impossible?” (Apostolos Thomadakis, „Dezvoltarea piețelor de capital ale UE pentru IMM-uri: misiune imposibilă?”), ECMI Commentary Nr. 46, 4 septembrie 2017.

(6)  JO C 345, 13.10.2017, p. 15.

(7)  JO C 177, 18.5.2016, p. 9.

(8)  JO C 288, 31.8.2017, p. 20.

(9)  Iota Kaousar Nassr și Gert Wehinger, „Opportunities and limitations of public equity markets for SMEs” („Oportunități și limitări ale piețelor publice de capital pentru IMM-uri), OECD Journal: Financial Market Trends 2015/1, 49-84.

(10)  Apostolos Thomadakis, „Developing EU Capital Markets for SMEs: Mission impossible?”, (Apostolos Thomadakis, „Dezvoltarea piețelor de capital ale UE pentru IMM-uri: misiune imposibilă?”), ECMI Commentary Nr. 46, 4 septembrie 2017.

(11)  JO C 345, 13.10.2017, p. 15.

(12)  JO C 177, 18.5.2016, p. 9.


6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/85


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi

[COM(2018) 336 final – 2018/0168 (COD)]

(2018/C 440/13)

Raportor:

Christophe LEFÈVRE

Sesizare

Consiliu, 6.6.2018

Parlamentul European, 11.6.2018

Temei juridic

Articolul 114 alineatul (1) din TFUE

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

Data adoptării în secțiune

4.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

191/0/6

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută propunerile Comisiei de modificare a Directivei privind „Asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi”. Comitetul își exprimă însă regretul cu privire la faptul că Comisia nu a valorificat posibilitatea de a anticipa evoluțiile din sectorul vehiculelor autonome, în pofida observațiilor formulate în evaluarea impactului care însoțește propunerea (1).

1.2.

În ceea ce privește îmbunătățirea protecției victimelor accidentelor rutiere în cazul în care asigurătorul este insolvabil, Comitetul consideră pertinentă propunerea care vizează despăgubirea victimelor de către organismul din statul membru de reședință al victimei. Cu toate acestea, Comisia exclude prezentarea unei cereri de despăgubire la organismul respectiv, în cazul în care victima și-a prezentat cererea direct asigurătorului sau a inițiat o acțiune în justiție împotriva acestuia. Prin urmare, Comitetul recomandă ca această excludere să nu se aplice dacă, între timp, apare o dificultate economică (faliment, lichidare) a asigurătorului sau dacă victima autorizează subrogarea organismului în exercitarea căilor de atac, pentru a fi despăgubită mai repede. Comitetul recomandă ca nivelul de reparare a prejudiciului (clasificarea prejudiciilor) să corespundă celui mai favorabil pentru victimă, aplicat în țara în care s-a produs accidentul sau în țara de reședință.

1.3.

În ceea ce privește îmbunătățirea recunoașterii atestărilor privind istoricul daunelor, Comitetul recomandă să se precizeze numele conducătorului auto implicat și gradul său de responsabilitate în producerea accidentului (totală, parțială sau nulă). Comitetul pune în discuție conținutul atestării în cadrul unei legislații naționale care s-ar aplica unui vehicul, indiferent de conducătorul auto al acestuia, versus o legislație care prevede asigurarea unui vehicul cu un conducător auto declarat, căruia să i se aplice tarife în funcție de profilul individual de risc și de rata daunei, sau a titularului permisului de conducere, indiferent de vehiculul utilizat. Comitetul solicită Comisiei să impună eliberarea pe suport securizat a certificatelor de asigurare și a atestărilor privind istoricul daunelor și să permită, pentru verificarea valabilității acestora, utilizarea unei baze de date interconectate, care să poată fi consultată de forțele de ordine.

1.4.

În ceea ce privește controalele privind asigurarea pentru a combate conducerea fără asigurare, Comitetul salută propunerea de utilizare a tehnologiilor de recunoaștere a plăcuțelor de înmatriculare pentru a controla vehiculele, în cadrul unui dispozitiv național, fără a fi necesară oprirea acestora. În cazul în care nu a fost încheiat un contract de asigurare, Comitetul recomandă imobilizarea vehiculului până la emiterea unui certificat de asigurare valabil.

1.5.

În ceea ce privește armonizarea sumelor minime asigurate, Comitetul recomandă Comisiei să stabilească un termen-limită pentru finalizarea punerii în aplicare a pragurilor minime pentru despăgubiri.

1.6.

În ceea ce privește domeniul de aplicare al directivei, Comitetul salută clarificarea noțiunii de mijloc de transport utilizat pe teren public sau privat, în staționare sau în mișcare, cu exceptarea cazurilor în care vehiculele identificate au fost utilizate exclusiv în scopuri agricole. Cu toate acestea, este necesar să se garanteze că vehiculele agricole care circulă pe drumuri publice intră sub incidența directivei.

1.7.

În fine, în ceea ce privește coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat, Comitetul observă, de asemenea, că propunerile Comisiei sprijină libera circulație a persoanelor și a bunurilor și principiile pieței interne, garantând libertatea de a presta servicii și libertatea de stabilire a asigurătorilor.

2.   Informații generale și introducere

2.1.

Comisia propune o modificare a directivei intitulate „Asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi”, prin modificarea Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2).

2.2.

Comisia Europeană urmărește să îmbunătățească protecția, insuficientă în prezent, a victimelor accidentelor auto, să reducă diferențele de tratament la nivelul UE pentru deținătorii de polițe de asigurare în ceea ce privește sistemul bonus-malus și să integreze hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate după punerea în aplicare a primei directive a UE privind asigurarea auto, adoptată în 1972.

2.3.

Această directivă este un instrument juridic esențial pentru buna funcționare a pieței unice în ceea ce privește libertatea de circulație, pe baza unei prime unice, fără a fi nevoie să se încheie un contract de asigurare suplimentar pentru a călători în alt stat membru; directiva urmărește, de asemenea, asigurarea unui nivel ridicat de convergență în ceea ce privește protecția victimelor accidentelor rutiere.

2.4.

Fundamentele legislației se regăsesc în Sistemul Internațional Carte Verde, care nu intră sub incidența UE și la care participă 48 de țări. Principalele elemente ale Directivei 2009/103/CE includ:

obligația ca autovehiculele să dețină o poliță de asigurare de răspundere civilă auto, valabilă pe întreg teritoriul UE, pe baza unei prime unice;

sume minime asigurate, pe care trebuie să le furnizeze obligatoriu astfel de contracte de asigurare (statele membre pot solicita o acoperire mai mare la nivel național);

interdicția ca statele membre să efectueze controale sistematice ale asigurării vehiculelor care staționează în mod obișnuit în alt stat membru;

obligația statelor membre de a crea fonduri de garantare pentru despăgubirea victimelor accidentelor cauzate de vehicule neasigurate sau neidentificate;

protecția victimelor accidentelor auto într-un alt stat membru decât statul lor membru de reședință („victime implicate în accidente în străinătate”);

dreptul titularilor de polițe de a obține de la asigurător o atestare privind istoricul daunelor din ultimii cinci ani.

2.5.

În 2017, a fost efectuată o evaluare (3) a Directivei 2009/103/CE, în cadrul programului de lucru al Comisiei pentru 2016 și al planului de acțiune privind serviciile financiare din martie 2017 și, în același an, au fost pronunțate două hotărâri ale CJUE. Aceste elemente au determinat Comisia să adopte o poziție.

2.5.1.   Îmbunătățirea protecției victimelor accidentelor rutiere în cazul în care asigurătorul este insolvabil

2.5.1.1.

Comisia propune autorizarea unui organism, în fiecare stat membru, care să despăgubească părțile vătămate care își au reședința obișnuită pe teritoriul lor, cel puțin în limitele obligației de asigurare, pentru vătămările corporale sau pentru pagubele materiale cauzate de un vehicul asigurat, în cazul în care, în termen de trei luni, nu a fost furnizat un răspuns motivat la argumentele prezentate într-o cerere de despăgubire sau în cazul falimentului sau al lichidării organismului de asigurare sau de reasigurare. Sunt exceptate cazurile în care victima a prezentat deja o cerere de despăgubire în mod direct asigurătorului sau a inițiat o acțiune în justiție care este încă pendinte.

2.5.1.2.

Comisia prevede ca acest organism să poată beneficia de rambursare din partea organismului din țara de reședință a persoanei responsabile.

2.5.2.   Îmbunătățirea recunoașterii atestărilor privind istoricul daunelor, în special în context transfrontalier

2.5.2.1.

Directiva impune eliberarea unei atestări privind istoricul daunelor din contractul de asigurare auto pentru ultimii cinci ani. Asigurătorii nu au obligația de a o lua în considerare în momentul calculării primelor.

2.5.2.2.

Comisia recomandă standardizarea conținutului și a formei acestor atestări privind istoricul daunelor, care ar trebui să precizeze elementele care să permită adaptarea tarifelor în funcție de rata daunei și securizarea atestării.

2.5.3.   Controale ale asigurării pentru a combate conducerea fără asigurare

2.5.3.1.

Comisia recomandă utilizarea tehnologiilor de recunoaștere a plăcuțelor de înmatriculare pentru a controla vehiculele fără oprirea acestora, în cadrul unui sistem general de control național, procedură care nu împiedică libera circulație a persoanelor și a vehiculelor.

2.5.3.2.

Comisia precizează că această verificare a asigurării vehiculelor care intră pe teritoriul național necesită schimburi de date între statele membre.

2.5.4.   Armonizarea sumelor minime asigurate

2.5.4.1.

În plus, Comisia observă că nivelurile minime ale despăgubirii variază de la o țară la alta, în special ca urmare a faptului că țările nu au ajustat aceste niveluri în perioada de tranziție. Comisia recomandă armonizarea sumelor minime asigurate, însă fiecare stat membru poate impune praguri minime superioare.

2.5.5.   Domeniul de aplicare al directivei

2.5.5.1.

Integrând trei hotărâri ale CJUE (4), Comisia precizează domeniul de aplicare al obligației de asigurare de răspundere civilă auto, excluzând accidentele în care vehiculul a fost utilizat exclusiv în scopuri agricole: toate activitățile care corespund funcționării normale a unui vehicul, ca mijloc de transport pe un drum public sau pe un teren privat, indiferent dacă vehiculul staționează sau este în mișcare.

2.6.   Coerența cu alte politici ale Uniunii

2.6.1.

Comisia subliniază că propunerile sale țin cont de libera circulație a persoanelor și a bunurilor și de principiile pieței interne, garantând libertatea de a presta servicii și libertatea de stabilire a asigurătorilor.

3.   Observații

3.1.

CESE salută propunerile Comisiei de modificare a Directivei privind „Asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi”. Propunerea de directivă este rezultatul experiențelor practice prevăzute în cadrul legislativ, dar și al evaluării impactului și al consultărilor publice sau al integrării jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene.

3.2.   Îmbunătățirea protecției victimelor accidentelor rutiere în cazul în care asigurătorul este insolvabil

3.2.1.

Comitetul consideră pertinentă propunerea de despăgubire a victimelor de către organismul din statul membru de reședință, pentru a compensa nerespectarea obligațiilor de către asigurător sau în cazul nefurnizării unui răspuns motivat într-un termen rezonabil, și salută faptul că organismul din țara de reședință a victimei poate solicita reparații financiare organismului din țara terță de reședință a persoanei asigurate responsabile.

3.2.2.

Având în vedere că propunerea de directivă exclude totuși despăgubirea victimei de către organismul de administrare în cazul în care aceasta a contactat în mod direct asigurătorul sau dacă o procedură judiciară se află în curs de desfășurare, Comitetul recomandă ca această excludere să nu se aplice în următoarele cazuri:

dacă, între timp, apare o dificultate economică (faliment, lichidare) a asigurătorului;

în cazul retragerii autorizației de către autoritățile de supraveghere;

dacă victima autorizează subrogarea organismului în exercitarea căilor de atac pentru a fi despăgubită foarte repede.

Comitetul recomandă ca nivelul de reparare a prejudiciului (clasificarea prejudiciilor) să corespundă celui mai favorabil pentru victimă, aplicat în țara în care s-a produs accidentul sau în țara de reședință.

3.3.   Îmbunătățirea recunoașterii atestărilor privind istoricul daunelor, în special în context transfrontalier

3.3.1.

Comitetul salută emiterea sistematică a unei atestări standardizate privind istoricul daunelor, care să certifice existența sau absența daunelor în ultimii cinci ani.

3.3.2.

Comitetul recomandă să se precizeze, în plus, numele conducătorului auto implicat și gradul său de responsabilitate în producerea accidentului (totală, parțială sau nulă).

3.3.3.

Comitetul pune în discuție conținutul atestării în cadrul unei legislații naționale care s-ar aplica unui vehicul, indiferent de conducătorul auto al acestuia, versus o legislație care prevede asigurarea unui vehicul cu un conducător auto declarat, căruia să i se aplice tarife în funcție de profilul individual de risc și de rata daunei, sau a titularului permisului de conducere, indiferent de vehiculul utilizat.

3.3.4.

Comitetul pune totuși în discuție situația autovehiculelor fără conducători auto sau, eventual, noțiunea de „conducător auto” în ceea ce privește răspunderea, atunci când autovehiculul este dirijat de la distanță.

3.3.5.

Comitetul subliniază faptul că Comisia nu prevede să legifereze cu privire la fraudarea documentelor legată de atestările privind istoricul daunelor sau de certificatele de asigurare.

3.3.6.

Comitetul solicită Comisiei să impună eliberarea certificatelor de asigurare și a atestărilor privind istoricul daunelor pe suport securizat și să permită, pentru verificarea valabilității acestora, utilizarea unei baze de date interconectate, care să poată fi consultată de forțele de ordine.

3.3.7.

Comitetul constată că Comisia nu menționează finanțarea introducerii acestor sisteme de interconectare la nivel transfrontalier.

3.4.   Controale privind asigurarea pentru a combate conducerea fără asigurare

3.4.1.

Comitetul salută propunerea de utilizare a tehnologiilor de recunoaștere a plăcuțelor de înmatriculare pentru a controla vehiculele fără imobilizarea acestora, în condițiile în care controalele efectuate fac parte dintr-un sistem național general de controale, nu sunt discriminatorii și nu necesită oprirea vehiculului.

3.4.2.

În schimb, Comisia nu menționează deloc situația în care se vor afla vehiculele identificate ca fiind neprotejate printr-un contract de asigurare. Comitetul recomandă imobilizarea vehiculului până la eliberarea unui certificat de asigurare valabil sau cu un termen de valabilitate mai mic de o lună.

3.4.3.

Comisia precizează că această verificare a asigurării vehiculelor la intrarea pe teritoriul național necesită schimburi de date între statele membre și că este necesară garantarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime ale persoanelor vizate de aceste date, în temeiul Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD).

3.4.4.

Cu toate acestea, Comisia nu se pronunță asupra operatorului care administrează datele și nici asupra finanțării costurilor de creare și de gestionare a unei baze de date interconectate privind contractele de asigurare valabile sau a căror perioadă de valabilitate a expirat.

3.5.   Armonizarea sumelor minime asigurate

3.5.1.

Comitetul este de acord cu analiza Comisiei privind pragurile minime neuniforme și, mai ales, neconforme, care se situează sub pragurile stabilite de directivă în aproape jumătate din statele membre ale UE.

3.5.2.

Dincolo de simpla recomandare de armonizare a pragurilor (5), Comitetul recomandă Comisiei să stabilească un nou termen-limită pentru punerea în aplicare, care ar putea fi sfârșitul anului 2019, pentru a finaliza stabilirea pragurilor minime pentru despăgubiri, dat fiind că termenul-limită inițial a fost deja depășit.

3.5.3.

Comitetul recomandă ca nivelul de reparare a prejudiciului (clasificarea prejudiciilor) să corespundă celui mai favorabil pentru victimă, aplicat în țara în care s-a produs accidentul sau în țara de reședință.

3.6.   Domeniul de aplicare al directivei

3.6.1.

Comitetul salută clarificarea noțiunii de mijloc de transport utilizat pe teren public sau privat, în staționare sau în mișcare, cu exceptarea cazurilor în care vehiculul a fost utilizat exclusiv în scopuri agricole. Cu toate acestea, este necesar să se garanteze că vehiculele agricole care circulă pe drumuri publice intră sub incidența directivei.

3.7.   Coerența cu dispozițiile deja existente în domeniul de politică vizat

3.7.1.

Comitetul subliniază, de asemenea, că propunerile Comisiei țin cont de libera circulație a persoanelor și a bunurilor și de principiile pieței interne, garantând libertatea de a presta servicii și libertatea de stabilire a asigurătorilor.

Bruxelles, 19 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/10102/2018/EN/SWD-2018-247-F1-EN-MAIN-PART-1.PDF

(2)  JO L 263, 7.10.2009, p. 11.

(3)  https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/initiatives/ares-2017-3714481_ro

(4)  Hotărârile în cauzele Vnuk (2014, C-162/13), Rodrigues de Andrade (2017, C-514/16) și Torreiro (2017, C-334/16).

(5)  Directiva 84/5/CEE, modificată de Directiva 2005/14/CE.


6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/90


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele pentru omologarea de tip a autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate unor astfel de vehicule, în ceea ce privește siguranța generală a acestora și protecția ocupanților vehiculului și a utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor, de modificare a Regulamentului (UE) 2018/… și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 78/2009, (CE) nr. 79/2009 și (CE) nr. 661/2009

[COM(2018) 286 final – 2018/0145 COD]

(2018/C 440/14)

Raportor:

domnul Raymond HENCKS

Sesizare

Parlamentul European, 28.5.2018

Consiliul, 4.6.2018

Temei juridic

Articolul 114 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Comisia competentă

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

Data adoptării în secțiune

4.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

193/1/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

În ultimele decenii, siguranța rutieră în Uniunea Europeană s-a îmbunătățit în mod considerabil datorită consolidării codului rutier, a cerințelor privind comportamentul conducătorilor auto și a condițiilor de muncă și de formare a conducătorilor auto profesioniști, datorită îmbunătățirii infrastructurilor rutiere și a performanțelor serviciilor de intervenție în caz de urgență, precum și înăspririi cerințelor legislative ale UE în ceea ce privește siguranța vehiculelor, la care industria auto a știut să răspundă întotdeauna prin soluții tehnice inovatoare.

1.2.

Cu toate acestea, numărul deceselor rezultate în urma accidentelor rutiere în UE depășește în continuare, în mare măsură, obiectivul stabilit de UE în Cartea albă privind transporturile din 2011, în special în ceea ce privește apropierea de obiectivul „zero decese” până în 2050 și reducerea la jumătate a numărului de accidente rutiere mortale până în 2020.

1.3.

Majoritatea accidentelor rutiere sunt exclusiv rezultatul erorii umane, cel mai adesea legată de viteza excesivă, de distragerea atenției sau de conducerea sub influența alcoolului. Prin urmare, va fi necesar ca cetățenii UE să fie încurajați și chiar constrânși să își asume responsabilitatea principală pentru propria lor siguranță și pentru siguranța celorlalți utilizatori ai drumurilor din Uniune, adoptând un comportament adecvat.

1.4.

Ar trebui adoptată, așadar, o abordare integrată a siguranței rutiere, care să vizeze comportamentul conducătorilor auto, condițiile de lucru și competențele conducătorilor auto profesioniști, precum și infrastructurile. Sistemele de siguranță prevăzute la bordul vehiculelor, capabile să prevină sau să corecteze erorile umane sunt un alt factor esențial în ceea ce privește siguranța.

1.5.

CESE salută intenția Comisiei de a introduce, în mod obligatoriu, pentru toate vehiculele, o nouă serie de măsuri de siguranță avansate, sub forma unor echipamente standard pentru vehiculele rutiere, în special sisteme de monitorizare a presiunii în pneuri, de asistență inteligentă pentru viteză, de monitorizare a somnolenței și a atenției conducătorului auto, de recunoaștere a stării de distragere a atenției acestuia, de detectare a marșarierului, de semnal pentru oprirea de urgență și de frânare de urgență.

1.6.

CESE este de acord și cu faptul că vehiculele grele de transport de mărfuri și autobuzele trebuie să fie dotate, în mod obligatoriu, cu un sistem de detectare și avertizare a utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor în imediata apropiere a vehiculului pe partea din față și pe cea care corespunde direcției de mers, precum și cu faptul că acestea trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să îmbunătățească observarea utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor din poziția scaunului conducătorului auto și să fie dotate cu un sistem de avertizare la trecerea involuntară peste liniile de separare a benzilor de circulație. În plus, CESE salută obligația suplimentară privind proiectarea și construirea de autobuze care să fie accesibile și persoanelor cu mobilitate redusă, inclusiv utilizatorilor de scaune rulante.

1.7.

Cu toate acestea, CESE se întreabă de ce Comisia nu impune sistemele antidemaraj cu etilotest și se limitează să prevadă numai facilitarea instalării unor astfel de sisteme. CESE consideră că montarea unui etilotest trebuie să fie o obligație, și nu o opțiune.

1.8.

În plus, CESE recomandă să se prevadă un dispozitiv de înregistrare a evenimentelor (accidentelor) și în cazul camioanelor, al vehiculelor grele de transport marfă și al autobuzelor, având în vedere că, deși tahografele furnizează deja o parte din datele referitoare la conducere, ele nu memorează datele esențiale în timpul și după producerea unui accident.

1.9.

În sfârșit, CESE își exprimă regretul cu privire la faptul că sistemele de siguranță mai stricte decât cele impuse de legislația europeană, pe care producătorii le instalează în mod voluntar, se limitează adesea numai la modelele de vârf, în detrimentul modelelor mai ieftine, pentru care măsurile de securitate avansate nu sunt obligatorii. În consecință, nu toți cetățenii UE au acces la autoturisme care oferă același nivel de siguranță. Pentru a remedia acest lucru, CESE recomandă Comisiei Europene ca, în ceea ce privește reglementarea și, ca regulă generală, să impună adaptarea normelor europene la evoluțiile tehnologice într-un termen mai scurt.

1.10.

Acest lucru este valabil și pentru vehiculele grele de transport de mărfuri și pentru autobuze, în special în ceea ce privește sistemul de detectare și avertizare a utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor în imediata apropiere a vehiculului pe partea din față și pe cea care corespunde direcției de mers, a cărui instalare este prevăzută de propunerea de regulament examinată aici, dar care ar trebui, de asemenea, să devină obligatorie într-un termen mai scurt.

2.   Introducere

2.1.

În ultimele decenii, siguranța rutieră în Uniunea Europeană s-a îmbunătățit în mod semnificativ, în principal datorită sistemelor de siguranță prevăzute la bordul autoturismelor, îmbunătățirii infrastructurilor rutiere, consolidării dispozițiilor din cadrul codului rutier, campaniilor de sensibilizare a conducătorilor auto, precum și vitezei de reacție și competenței serviciilor de intervenție în caz de urgență.

2.2.

Cu toate acestea, persistă diferențe semnificative între diferitele state membre, în pofida eforturilor depuse de Comisia Europeană care, prin intermediul diferitelor sale programe și orientări, urmărește armonizarea normelor de siguranță în întreaga Uniune Europeană.

2.3.

Astfel, de exemplu:

semnalizarea rutieră și vârsta minimă pentru a conduce nu sunt peste tot aceleași;

utilizarea telefonului mobil la volan cu ajutorul unui kit „mâini libere” este permisă în unele țări;

nivelul maxim admis al concentrației de alcool din sânge variază, în funcție de statele membre, de la o toleranță zero la o anumită abordare permisivă;

limitele de viteză diferă;

echipamentele de siguranță impuse pentru bicicliști (căști) și pentru automobiliști (veste de securitate fluorescente, triunghi de avertizare pentru pericole, trusă de prim ajutor, extinctor) nu sunt peste tot aceleași.

2.4.

În 2017, 25 300 de persoane și-au pierdut viața în accidente rutiere pe teritoriul UE, ceea ce înseamnă o scădere de 2 % pe an (1), scădere insuficientă pentru reducerea semnificativă a numărului de accidente rutiere mortale (2), în vederea apropierii de obiectivul „zero decese” până în 2050 în domeniul transportului rutier.

2.5.

Aproximativ 135 000 de persoane au suferit vătămări grave anul trecut (3), printre care numeroși pietoni, bicicliști și motocicliști, considerați de Comisie ca fiind utilizatori deosebit de „vulnerabili”.

2.6.

Potrivit Comisiei Europene, costul socioeconomic al accidentelor rutiere este estimat la 120 de miliarde de euro pe an (tratamente medicale, incapacitate de muncă etc.).

3.   Propunerea Comisiei

3.1.

Prezenta inițiativă face parte din al treilea pachet privind mobilitatea din seria „Europa în mișcare”, prin care se urmărește atât ca mobilitatea europeană să devină mai sigură și mai accesibilă, industria europeană să devină mai competitivă, locurile de muncă europene să devină mai sigure, cât și o mai bună adaptare la imperativul de combatere a schimbărilor climatice, în special prin consolidarea cerințelor de siguranță în vehiculele rutiere.

3.2.

Având în vedere că dispozițiile actuale privind procedura de omologare UE de tip a vehiculelor din cadrul reglementărilor privind siguranța pietonilor și siguranța hidrogenului sunt, în mare măsură, depășite de evoluțiile tehnologice, Regulamentele (CE) nr. 78/2009 (protecția pietonilor), (CE) nr. 79/2009 (autovehicule pe bază de hidrogen) și (CE) nr. 661/2009 (cerințe de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor) sunt abrogate și înlocuite cu dispozițiile echivalente din regulamentele ONU și cu amendamentele la acestea pentru care Uniunea a votat favorabil sau pe care Uniunea le aplică, în conformitate cu Decizia 97/836/CE.

3.3.

În general, domeniul de aplicare al Regulamentului general privind siguranța generală a vehiculelor (GSR) este păstrat, dar, la nivelul elementelor de siguranță aplicabile în prezent la autovehicule și al excepțiilor aferente, domeniul de aplicare este extins pentru a include toate categoriile de vehicule și pentru a elimina excepțiile legate de vehiculele sportive utilitare SUV (sport utility vehicle) și de camionete.

3.4.

Proiectul de regulament stabilește cerințele tehnice generale pentru omologarea de tip a vehiculelor, a sistemelor, a componentelor și a unităților tehnice separate și furnizează o listă de domenii de siguranță pentru care normele detaliate sunt dezvoltate în continuare (sau trebuie să fie dezvoltate) în legislația secundară. Toate regulamentele ONU privind siguranța rutieră care se aplică în mod obligatoriu în UE sunt incluse într-o anexă la proiectul de regulament care face obiectul prezentului aviz.

3.5.

Prezenta propunere prevede delegarea către Comisie a competenței de a modifica și stabili norme și specificații tehnice prin acte delegate.

3.6.

Domeniul de aplicare actual al cerinței care prevede ca autoturismele să fie dotate cu un sistem de monitorizare a presiunii în pneuri este extins la toate categoriile de vehicule.

3.7.

Se prevede introducerea obligatorie, pentru toate vehiculele, a unei serii de elemente de siguranță avansate, precum sistemul de asistență inteligentă pentru viteză, sistemele de monitorizare a somnolenței și a atenției conducătorului auto sau de recunoaștere a stării de distragere a atenției acestuia, detectarea marșarierului, semnalul pentru oprirea de urgență, sistemul avansat de frânare de urgență și sistemul antidemaraj cu etilotest.

3.8.

În plus, va trebui ca autoturismele și vehiculele utilitare ușoare să fie dotate cu:

un dispozitiv de înregistrare a datelor privind evenimentele (accidentele);

un sistem de menținere a benzii de circulație; și

protecție frontală proiectată și construită astfel încât să asigure o zonă de protecție la impact frontal extinsă pentru utilizatorii vulnerabili ai drumurilor.

Camioanele și vehiculele grele de transport de mărfuri (categoriile N2 și N3), precum și autobuzele (categoriile M2 și M3) trebuie să fie dotate cu:

un sistem de detectare și avertizare a prezenței utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor în imediata apropiere a vehiculului pe partea din față și pe cea care corespunde direcției de mers și să fie proiectate și construite astfel încât să îmbunătățească observarea utilizatorilor vulnerabili ai drumului din poziția scaunului conducătorului auto; și

un sistem de avertizare la trecerea involuntară peste liniile de separare a benzilor de circulație.

În plus, autobuzele trebuie proiectate și construite astfel încât să fie accesibile persoanelor cu mobilitate redusă, inclusiv utilizatorilor de scaune rulante.

Vehiculele pe bază de hidrogen trebuie să respecte cerințele stabilite în anexa V la regulamentul examinat aici.

În ceea ce privește vehiculele automatizate, trebuie să fie dezvoltate în continuare norme detaliate și dispoziții tehnice ca bază pentru implementarea vehiculelor automatizate.

4.   Observații generale

4.1.

CESE felicită Comisia pentru demersul său privind introducerea, în mod obligatoriu, a unei serii de măsuri de siguranță avansate sub forma unor echipamente standard pentru vehiculele rutiere. Cu toate acestea, CESE consideră că trebuie reamintit faptul că, pe lângă revizuirile standardelor minime obligatorii pentru autoturismele noi vândute pe piața europeană, este necesar ca cetățenii UE să fie încurajați sau chiar constrânși să-și asume responsabilitatea principală, printr-un comportament adecvat, pentru siguranța proprie și a celorlalți utilizatori ai drumurilor din UE.

4.2.

În sine, noile măsuri privind elementele de siguranță la bordul vehiculelor, oricât de utile și de indispensabile ar fi, riscă să aibă un efect limitat asupra reducerii prevăzute a accidentelor rutiere grave, în absența altor măsuri complementare privitoare la comportamentul utilizatorilor, condițiile de muncă și competențele conducătorilor auto profesioniști, precum și a măsurilor destinate infrastructurii rutiere. Persistența unui număr mare de accidente rutiere care au ca rezultat un număr ridicat de decese și de vătămări grave necesită o ajustare suplimentară dinamică a politicii privind siguranța rutieră care, pe lângă consolidarea cerințelor legate de dispozitivele de siguranță în vehiculele rutiere și de măsurile preventive, ar trebui să aibă în vedere și măsuri disuasive pentru toți cei care nu respectă normele și care pun în pericol viața lor și a altora.

4.3.

ESE consideră că, deși tehnologiile de interacțiune între conducătorii auto, precum și sistemele de transport inteligente (STI) trebuie promovate, nu ne putem aștepta ca mobilitatea viitoare, în special a sistemelor de transport inteligente și de conducere pe deplin automatizată, să facă față, pe termen scurt și mediu, provocărilor care apar în prezent.

4.4.

Potrivit Comisiei, cadrul revizuit va fi mai bine adaptat pentru a îmbunătăți protecția utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor. Articolul 3 alineatul (1) din regulament definește utilizatorul vulnerabil ca fiind un „utilizator al drumului care utilizează un vehicul cu două roți motorizat sau un utilizator nemotorizat al drumului, precum un biciclist sau un pieton”. CESE consideră că această definiție nu acoperă în mod necesar toate categoriile cu „grad ridicat de risc”, printre altele, persoanele cu o fragilitate intrinsecă datorată vârstei (copii, persoane în vârstă) sau invalidității.

4.5.

Este bine cunoscut faptul că riscurile cu care se confruntă utilizatorii drumurilor sunt, în principal, provocate de comportamentul conducătorilor auto (excesul de viteză, abuzul de alcool sau de droguri, utilizarea de dispozitive electronice portabile în timpul conducerii unui vehicul, momente de distragere a atenției, starea psihică a conducătorilor auto, timpul de conducere prea îndelungat, nerespectarea perioadelor de odihnă) și de infrastructurile inadecvate (lipsa facilităților pentru pietoni, lipsa iluminării adaptate în funcție de situație).

4.6.

Prin urmare, CESE aprobă dispoziția Comisiei care, pentru a preveni o parte dintre aceste pericole, impune ca autoturismele noi să fie prevăzute, în mod sistematic, cu:

un sistem adaptiv și inteligent de adaptare a vitezei care, pe lângă aspectul legat de siguranță, stimulează conducerea în condiții de economie de carburant și, prin urmare, reducerea poluării;

un sistem de monitorizare a presiunii în pneuri;

sisteme avansate de monitorizare pentru somnolența șoferului și recunoașterea distragerii.

4.7.

Cu toate acestea, CESE se întreabă de ce propunerea de regulament nu impune sistemele antidemaraj cu etilotest și se limitează să prevadă facilitarea instalării unor astfel de sisteme. Potrivit unui studiu realizat de „Verband der TÜV e.V” (4), 11 % dintre accidentele care au avut loc în 2016 se datorează conducătorilor auto aflați sub influența alcoolului. Având în vedere faptul că numărul cazurilor nedepistate de conducere sub influența alcoolului este de 1 la 600, numărul accidentelor rezultate ca urmare a abuzului de alcool este estimat la peste 25 %. CESE consideră că montarea unui etilotest nu ar trebui să fie limitată numai la recidiviștii al căror permis este suspendat prin hotărârea unei instanțe pentru conducere sub influența alcoolului sau sub influența drogurilor, ci ar trebui să fie general obligatorie.

4.8.

CESE recomandă să se prevadă un dispozitiv de înregistrare a evenimentelor (accidentelor) și în cazul camioanelor și al autobuzelor, având în vedere că, deși tahografele cu care sunt prevăzute aceste vehicule furnizează deja o parte din date privind conducerea, acestea nu memorează datele esențiale în timpul și după producerea unui accident.

4.9.

Conform evaluării impactului realizate de Comisie, publicată în anexa propunerii de regulament, pe parcursul unei perioade de 16 ani, introducerea noilor elemente de siguranță analizate ar trebui să contribuie la reducerea accidentelor mortale cu până la 24 794 de cazuri și a vătămărilor grave cu până la 140 740 de cazuri. CESE se întreabă dacă astfel de estimări care mimează exactitatea nu riscă să fie considerate puțin credibile și să afecteze valoarea adăugată a studiului de impact.

4.10.

În sfârșit, CESE atrage atenția asupra faptului că producătorii dezvoltă, în mod voluntar, vehicule cu standarde mai ridicate de siguranță decât cele impuse de legislația europeană. Din nefericire, aceste îmbunătățiri sunt adesea limitate la modelele de vârf de pe piețele principale ale statelor membre, în detrimentul modelelor mai ieftine, pentru care măsurile de siguranță avansate nu au caracter obligatoriu. În consecință, nu toți cetățenii UE au acces la autoturisme care oferă același nivel de siguranță. Pentru a remedia acest lucru, CESE recomandă Comisiei Europene să impună adaptarea normelor europene la evoluțiile tehnologice într-un termen mai scurt.

Acest lucru este valabil și pentru vehiculele grele de transport de mărfuri și pentru autobuze, în special în ceea ce privește sistemul de detectare și avertizare a utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor în imediata apropiere a vehiculului pe partea din față și pe cea care corespunde direcției de mers (unghiul mort), a cărui instalare ar trebui, de asemenea, să devină obligatorie într-un termen mai scurt.

Bruxelles, 19 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  Comunicatul de presă al Comisiei din 10 aprilie 2018 IP/18/2761.

(2)  Comunicatul de presă al Comisiei din 10 aprilie 2018 IP/18/2761.

(3)  Comunicatul de presă al Comisiei din 10 aprilie 2018 IP/18/2761.

(4)  https://etsc.eu/wp-content/uploads/5_VdTÜV_DeVol_Brussels.PPT_17.06.18.pdf


6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/95


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de completare a legislației UE în materie de omologare de tip în ceea ce privește retragerea Regatului Unit din Uniune

[COM(2018) 397 final – 2018/0220 (COD)]

(2018/C 440/15)

Raportor:

domnul Séamus BOLAND

Sesizare

Parlamentul European, 2.7.2018

Consiliu, 03/07/2018

Temei juridic

Articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

Data adoptării în secțiune

4.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

198/0/7

1.   Concluzii

1.1.

CESE salută propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de completare a legislației UE în materie de omologare de tip în ceea ce privește retragerea Regatului Unit din Uniune.

1.2.

CESE consideră că propunerea se axează pe măsurile practice necesare pentru a aborda consecințele reale asupra sectorului producției și distribuției de automobile și asupra consumatorilor, ca urmare a modificărilor juridice inevitabile în materie de omologări de tip emise de autoritățile din Regatul Unit pe baza legislației UE.

1.3.

În acest context, CESE consideră că această propunere ar trebui să funcționeze ca un model pentru multe alte acorduri similare pe care le impune Brexitul.

1.4.

CESE recomandă ca un acord privind prezenta propunere să recunoască faptul că aplicarea deplină a noului sistem necesită în prealabil un interval de timp rezonabil. În general, 29 martie este un termen limită prea restrictiv și ar trebui extins, conform unor modalități definite de comun acord de Regatul Unit și de UE.

1.5.

CESE acceptă că, în urma ieșirii Regatului Unit din UE, autoritățile de omologare de tip nu mai pot certifica vehicule în temeiul legislației UE și că producătorii din Regatul Unit vor avea obligația de a solicita aprobare din partea oricăreia dintre cele 27 de agenții din UE. Luând act de faptul că guvernul Regatului Unit consideră că agenția sa ar trebui recunoscută, după criterii internaționale, ca agenție de omologare de tip, CESE recomandă să se clarifice orice confuzie legată de acest aspect.

1.6.

CESE constată că această propunere va fi pusă în aplicare în parametrii stabiliți în acordul general de încetare a calității de stat membru, care face obiectul negocierilor. Prin urmare, recomandă ca această propunere să nu fie denaturată în niciun fel.

1.7.

CESE ia act de faptul că, în cadrul UE, pot exista modificări și amendamente ale directivelor determinate de noile tehnologii, noile informații etc. Prin urmare, recomandă să se asigure, în cadrul acordurilor, flexibilitatea necesară, astfel încât negocierile să se desfășoare în condiții corespunzătoare.

1.8.

CESE recomandă ca toate acordurile globale privind comerțul și încetarea calității de stat membru să țină seama de piața enormă care există în UE și Regatul Unit și ca toate acordurile să asigure că nu se produce o perturbare cu efecte nocive a acestei piețe.

1.9.

CESE recomandă cu insistență ca sistemele necesare de informații, cursurile de formare și serviciile de consultanță să dispună de resurse adecvate și să fie puse în mod transparent la dispoziția tuturor componentelor sectorului, inclusiv a consumatorilor și a părților interesate din domeniul mediului.

1.10.

CESE este de acord cu faptul că, deși „drepturile fundamentale” nu sunt afectate de prezenta propunere, drepturile consumatorilor vor fi întotdeauna un motiv de preocupare și recomandă, în consecință, ca acest lucru să fie recunoscut în procesul de punere în aplicare.

2.   Dispoziții generale

2.1.

La 23 iunie 2016, în urma unui referendum privind apartenența la UE, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a decis să se retragă din Uniunea Europeană. Această decizie include Gibraltarul.

2.2.

Regatul Unit a prezentat, la 29 martie 2017, notificarea intenției sale de a se retrage din Uniune în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Acest pas a declanșat un proces de negociere privind încetarea calității de stat membru al UE, în vederea gestionării cu succes a unor noi și complexe dispozitive juridice.

2.3.

După încheierea acordului, se preconizează că, începând din 30 martie 2019, Regatul Unit nu va mai fi membru al UE și va deveni o țară terță, cu excepția cazului în care acordul propune o nouă dată de intrare în vigoare.

2.4.

Se admite faptul că, odată cu retragerea Regatului Unit, va fi necesar să se rezolve numeroase probleme practice legate de reglementarea UE în materie de bunuri și servicii. În special, agențiile de omologare de tip situate în Regatul Unit nu vor mai avea un rol de reglementare la nivelul UE după data încetării calității de stat membru. Acest lucru are, la rândul său, consecințe asupra reglementării existente și viitoare privind mărfurile, inclusiv cele deja omologate.

2.5.

Ar trebui totuși remarcat faptul că poziția exactă a Regatului Unit în ceea ce privește agenția britanică de omologare de tip va face obiectul acordului general, în prezent în curs de negociere.

2.6.

Printre numeroasele consecințe, se va număra întreruperea lanțurilor de aprovizionare cu diverse produse, care sunt ajustate în mod foarte precis pentru a livra bunuri la timp și într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor în toate statele membre, inclusiv în Regatul Unit.

2.7.

Propunerea are pe deplin în vedere, de asemenea, nevoia de a menține toate standardele de calitate și de a garanta că standardele de mediu și cele privind consumatorii nu sunt afectate.

2.8.

Prezenta propunere ar putea servi drept model pentru alte acorduri similare și, în acest context, este esențial să se bucure de sprijinul tuturor părților interesate și al publicului larg.

2.9.

Ea declară că nu există consecințe asupra protecției drepturilor fundamentale. Cu toate acestea, CESE dorește să sublinieze că modificarea structurilor de reglementare care au legătură cu produsele va avea întotdeauna implicații asupra consumatorilor.

2.10.

Prezentul aviz se va concentra pe situația sistemului de omologare de tip a motoarelor, vehiculelor utilizate în transportul de mărfuri, precum și a motoarelor destinate utilajelor fixe.

3.   Sinteza propunerii Comisiei

3.1.

Propunerea Comisiei încearcă să rezolve problema cadrului legislativ al UE care reglementează sistemul de omologare de tip aplicabil anumitor produse, dar care nu se va mai aplica Regatului Unit odată cu încetarea apartenenței la Uniune.

3.2.

Mai precis, și sub rezerva unor dispoziții tranzitorii care ar putea figura în acordul de încetare a calității de stat membru, propunerea Comisiei menționează următoarele texte legislative care vor fi afectate:

Directiva 2007/46/CE privind omologarea de tip a autovehiculelor și remorcilor (urmează să fie înlocuită de un regulament aplicabil începând cu 1 septembrie 2020);

Regulamentul (UE) nr. 168/2013 privind omologarea de tip pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri;

Regulamentul (UE) nr. 167/2013 privind omologarea de tip pentru vehiculele agricole și forestiere;

Regulamentul (UE) 2016/1628 privind omologarea de tip pentru motoarele pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră.

3.3.

<