INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 2 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Provincial de Tarragona – Spania) – Procédure engagée par Ministerio Fiscal

(Cauza C-207/16) (1)

((„Trimitere preliminară - Comunicații electronice - Prelucrarea datelor cu caracter personal - Directiva 2002/58/CE - Articolele 1 și 3 - Domeniu de aplicare - Confidențialitatea comunicațiilor electronice - Protecție - Articolul 5 și articolul 15 alineatul (1) - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 7 și 8 - Date prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice - Accesul autorităților naționale la date în scopuri de anchetă - Pragul de gravitate a infracțiunii susceptibil să justifice accesul la date”))

(2018/C 436/02)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Tarragona

Părțile din procedura principală

Ministerio Fiscal

Dispozitivul

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, citit în lumina articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că accesul unor autorități publice la datele care vizează identificarea titularilor cartelelor SIM activate cu un telefon mobil furat, cum ar fi numele, prenumele și, dacă este cazul, adresa acestor titulari, implică o ingerință în drepturile fundamentale ale acestora din urmă, consacrate la articolele menționate din Carta drepturilor fundamentale, care nu prezintă o asemenea gravitate încât să fie necesar ca acest acces să fie limitat, în materie de prevenire, de investigare, de detectare și de urmărire penală a infracțiunilor, la combaterea infracționalității grave.

(1) JO C 251, 11.7.2016.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/3

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad – Varna – Bulgaria) – Nikolay Kantarev/Balgarska Narodna Banka

(Cauza C-571/16) (1)

([Trimitere preliminară - Sisteme de garantare a depozitelor - Directiva 94/19/CE - Articolul 1 punctul 3 subpunctul (i) - Articolul 10 alineatul (1) - Noțiunea „depozit indisponibil” - Răspunderea unui stat membru pentru prejudicii cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii - Încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii - Autonomia procedurală a statelor membre - Principiul cooperării loiale - Articolul 4 alineatul (3) TUE - Principiile echivalenței și efectivității])

(2018/C 436/03)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad – Varna

Părțile din procedura principală

Reclamant: Nikolay Kantarev

Pârât: Balgarska Narodna Banka

Dispozitivul

Articolul 1 punctul 3 și articolul 10 alineatul (1) din Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2009, trebuie interpretate în sensul că se opun, pe de o parte, unei legislații naționale potrivit căreia constatarea indisponibilității depozitelor depinde de insolvența instituției de credit și de revocarea autorizației bancare a acestei instituții și, pe de altă parte, derogării de la termenele prevăzute de aceste dispoziții pentru a constata indisponibilitatea depozitelor și pentru a rambursa aceste depozite, pentru motivul că ar fi necesar ca instituția de credit să fie plasată sub supraveghere specială.

Articolul 1 punctul 3 subpunctul (i) din Directiva 94/19, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/14, trebuie interpretat în sensul că indisponibilitatea depozitelor în sensul acestei dispoziții trebuie constatată printr-un act explicit al autorității naționale competente și nu poate fi dedusă din alte acte, precum decizia Balgarska Narodna Banka (Banca Națională a Bulgariei) de a plasa Korporativna Targovska Banka sub supraveghere specială, și nici prezumată din circumstanțe precum cele din litigiul principal.

Articolul 1 punctul 3 subpunctul (i) din Directiva 94/19, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/14, trebuie interpretat în sensul că constatarea indisponibilității unui depozit bancar, în sensul acestei dispoziții, nu poate fi supusă condiției ca titularul acestui depozit să fi formulat în prealabil, la instituția de credit în cauză, o cerere de retragere a fondurilor căreia nu i s a dat urmare.

Articolul 1 punctul 3 subpunctul (i) din Directiva 94/19, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/14, are efect direct și constituie o normă de drept care urmărește să confere drepturi particularilor care permit deponenților să intenteze o acțiune în repararea prejudiciului cauzat de rambursarea tardivă a depozitelor. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica, pe de o parte, dacă neconstatarea indisponibilității depozitelor în termenul de cinci zile lucrătoare prevăzut în această dispoziție, în pofida faptului că erau întrunite condițiile enunțate în mod clar în respectiva dispoziție, constituie, în circumstanțele cauzei principale, o încălcare suficient de gravă, în sensul dreptul Uniunii, și, pe de altă parte, dacă există o legătură de cauzalitate directă între această încălcare și prejudiciul suferit de un deponent precum domnul Nikolay Kantarev.

Articolul 4 alineatul (3) TUE, precum și principiile echivalenței și efectivității trebuie interpretate în sensul că, în lipsa unei proceduri specifice în Bulgaria pentru angajarea răspunderii acestui stat membru privind prejudiciile rezultate dintr-o încălcare a dreptului Uniunii de către o autoritate națională:

—

nu se opun unei reglementări naționale care prevede două căi de atac diferite care țin de competența unor instanțe diferite și sunt prevăzute cu condiții diferite, în măsura în care instanța de trimitere stabilește dacă, având în vedere dreptul național, răspunderea unei autorități naționale precum Banca Națională a Bulgariei trebuie angajată în temeiul Zakon za otgovornostta na darzhavata i obshtinite za vredi (Legea privind răspunderea statului și a comunelor pentru prejudicii) sau al Zakon za zadalzheniata i dogovorite (Legea privind obligațiile și contractele) și fiecare dintre cele două căi de atac respectă principiile echivalenței și efectivității;

—	se opun unei reglementări naționale care subordonează dreptul particularilor de a obține repararea prejudiciului condiției suplimentare întemeiate pe caracterul intenționat al prejudiciului cauzat de autoritatea națională în cauză;

—

nu se opun unei reglementări naționale care subordonează dreptul particularilor de a obține repararea prejudiciului obligației particularului de a face dovada existenței unei vinovății, în măsura în care, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere, noțiunea „vinovăție” nu depășește noțiunea „încălcare suficient de gravă”;

—

nu se opun unei reglementări naționale care prevede plata unor taxe simple sau proporționale cu valoarea litigiului, în măsura în care, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere, plata unei taxe simple sau proporționale cu valoarea litigiului nu este contrară principiului efectivității, având în vedere cuantumul și mărimea taxei, aspectul dacă aceasta este sau nu de natură să constituie eventual un obstacol insurmontabil pentru accesul la justiție, caracterul său obligatoriu, precum și posibilitățile de scutire, și

—

nu se opun unei reglementări naționale care subordonează dreptul particularilor de a obține repararea prejudiciului condiției anulării prealabile a actului administrativ aflat la originea prejudiciului, în măsura în care, aspect a cărui apreciere revine instanței de trimitere, această cerință poate fi în mod rezonabil impusă persoanei vătămate.

(1) JO C 38, 06.2.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/4

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad – Bulgaria) – Nigyar Rauf Kaza Ahmedbekova, Rauf Emin Ogla Ahmedbekov/Zamestnik-predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite

(Cauza C-652/16) (1)

((„Trimitere preliminară - Politica comună în domeniul dreptului de azil și al protecției subsidiare - Standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională - Directiva 2011/95/UE - Articolele 3, 4, 10 și 23 - Cereri de protecție internațională depuse separat de membrii aceleiași familii - Evaluare individuală - Luare în considerare a amenințărilor cu care se confruntă un membru de familie în cadrul evaluării individuale a cererii unui alt membru de familie - Standarde mai favorabile care pot fi menținute sau adoptate de statele membre pentru a extinde azilul sau protecția subsidiară la membrii de familie ai beneficiarului unei protecții internaționale - Evaluarea motivelor persecuției - Participarea unui resortisant azer la introducerea unei acțiuni împotriva țării sale la Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Standarde comune de procedură - Directiva 2013/32/UE - Articolul 46 - Dreptul la o cale de atac efectivă - Examinare deplină și ex nunc - Motivele persecuției sau elementele de fapt trecute sub tăcere în fața autorității decizionale, dar invocate în cadrul acțiunii introduse împotriva deciziei luate de această autoritate”))

(2018/C 436/04)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Nigyar Rauf Kaza Ahmedbekova, Rauf Emin Ogla Ahmedbekov

Pârât: Zamestnik-predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite

Dispozitivul

Articolul 4 din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate trebuie interpretat în sensul că este necesar, în cadrul evaluării individuale a unei cereri de protecție internațională, să se țină seama de amenințările de persecuție și de vătămări grave cu care se confruntă un membru de familie al solicitantului pentru a stabili dacă acesta din urmă este el însuși expus unor asemenea amenințări din cauza legăturii sale de familie cu respectiva persoană amenințată.

Directiva 2011/95 și Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca cererile de protecție internațională depuse separat de membri ai aceleiași familii să facă obiectul unor măsuri de gestionare a oricărei eventuale conexități, însă se opun ca aceste cereri să facă obiectul unei evaluări comune. Acestea se opun de asemenea ca evaluarea uneia dintre cererile menționate să fie suspendată până la încheierea procedurii de examinare referitoare la o alta dintre aceste cereri.

Articolul 3 din Directiva 2011/95 trebuie interpretat în sensul că permite unui stat membru să prevadă, în cazul în care se acordă protecție internațională, în temeiul regimului instituit prin această directivă, unui membru al unei familii, extinderea beneficiului acestei protecții la alți membri ai acestei familii, cu condiția ca aceștia să nu intre sub incidența unei cauze de excludere prevăzute la articolul 12 din aceeași directivă și ca situația lor să prezinte, datorită necesității de menținere a unității familiei, o legătură cu logica protecției internaționale.

Motivul de inadmisibilitate prevăzut la articolul 33 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2013/32 nu acoperă o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care o persoană majoră depune, pentru ea și pentru copilul său minor, o cerere de protecție internațională care se întemeiază în special pe existența unei legături de familie cu o altă persoană, care a depus separat o cerere de protecție internațională.

Participarea solicitantului de protecție internațională la introducerea unei acțiuni împotriva țării sale de origine la Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu poate în principiu să fie considerată, în cadrul evaluării motivelor de persecuție, prevăzută la articolul 10 din Directiva 2011/95, ca dovedind apartenența acestui solicitant la un „anumit grup social”, în sensul alineatului (1) litera (d) al acestui articol, ci trebuie considerată ca fiind un motiv de persecuție în temeiul „opiniilor politice”, în sensul alineatului (1) litera (e) al articolului menționat, dacă există motive întemeiate de a se teme că participarea la introducerea acestei acțiuni este percepută de țara respectivă ca un act de dizidență politică împotriva căruia aceasta ar putea preconiza exercitarea de represalii.

Articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32 coroborat cu trimiterea la procedura privind calea de atac conținută în articolul 40 alineatul (1) din această directivă trebuie interpretat în sensul că instanța sesizată cu o cale de atac împotriva unei decizii de refuz al protecției internaționale este în principiu obligată să aprecieze, cu titlu de „noi declarații” și după ce a solicitat o examinare a acestora de către autoritatea decizională, motivele de acordare a protecției internaționale sau elementele de fapt care, deși se referă la evenimente sau la amenințări pretins survenite înainte de adoptarea deciziei de refuz menționate sau chiar înainte de depunerea cererii de protecție internațională, sunt invocate pentru prima dată în cursul procedurii privind calea de atac. Această instanță nu este, în schimb, obligată în acest sens dacă constată că aceste motive sau aceste elemente au fost invocate într-o fază tardivă a procedurii privind calea de atac sau nu sunt prezentate într-un mod suficient de concret pentru a putea fi examinate în mod corespunzător sau, atunci când este vorba despre elemente de fapt, dacă ea constată că acestea nu sunt semnificative sau sunt insuficient de distincte de elementele de care autoritatea decizională a putut deja ține seama.

(1) JO C 86, 20.3.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/6

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 octombrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-668/16) (1)

([Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2006/40/CE - Emisii provenite de la sistemele de climatizare ale autovehiculelor - Articolul 5 alineatele (4) și (5) - Directiva 2007/46/CE - Omologarea autovehiculelor - Articolele 12, 29, 30 și 46 - Vehicule neconforme cu cerințele tehnice - Răspunderea autorităților naționale])

(2018/C 436/05)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Hermes, D. Kukovec și C. Becker, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și D. Klebs, agenți)

Dispozitivul

Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin:

—

în temeiul Directivei 2006/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind emisiile provenite de la sistemele de climatizare ale autovehiculelor și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului, precum și al articolelor 12 și 30 din Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă cadru), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 371/2010 al Comisiei din 16 aprilie 2010, prin neluarea, în termenul prevăzut de avizul motivat, a măsurilor necesare pentru restabilirea conformității cu tipurile lor omologate a 133 713 vehicule de tipurile 246, 176 și 117, comercializate de Daimler AG de la 1 ianuarie la 26 iunie 2013, în condițiile în care acestea nu erau echipate cu agentul refrigerant R1234yf declarat pentru aceste tipuri omologate, ci cu un agent refrigerant al cărui potențial de încălzire globală era de peste 150, cu încălcarea plafonului prevăzut la articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2006/40, și

—

în temeiul Directivei 2006/40, precum și al dispozițiilor coroborate ale articolelor 46, 5 și 18 din Directiva 2007/46, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 371/2010, prin neluarea măsurilor necesare pentru punerea în practică a sancțiunilor prevăzute la articolul 46 din această din urmă directivă în termenul prevăzut de avizul motivat, pentru a face astfel încât producătorii să respecte articolele 5 și 18 din directiva menționată, referitoare la conformitatea producției și la eliberarea unui certificat de conformitate.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

4)	Comisia Europeană suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 70, 6.3.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/7

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 4 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Cluj – Roumânia) –Tribunalul Botoşani, Ministerul Justiţiei/Maria Dicu

(Cauza C-12/17) (1)

((Trimitere preliminară - Politica socială - Organizarea timpului de lucru - Directiva 2003/88/CE - Dreptul la concediu anual plătit - Directiva 2010/18/UE - Acordul cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului - Concediu pentru creșterea copilului neconsiderat perioadă de muncă efectivă))

(2018/C 436/06)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Cluj

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Tribunalul Botoşani, Ministerul Justiţiei

Pârâtă: Maria Dicu

Cu participarea: Curtea de Apel Suceava, Consiliul Superior al Magistraturii

Dispozitivul

Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziții naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care, la stabilirea drepturilor la concediu anual plătit garantat de acest articol unui lucrător într-o perioadă de referință, nu consideră durata concediului pentru creșterea copilului efectuat de acest lucrător în perioada respectivă ca fiind o perioadă de muncă efectivă.

(1) JO C 104, 3.4.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/7

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de l’Administrativen sad Sofia-grad – Bulgaria) – Bahtiyar Fathi/Predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite

(Cauza C-56/17) (1)

([„Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Frontiere, azil și imigrare - Regulamentul (UE) nr. 604/2013 - Articolul (3) - Determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe - Examinarea unei cereri de protecție internațională fără o decizie explicită cu privire la determinarea statului membru responsabil de examinare - Directiva 2011/95/UE - Articolele 9 și 10 - Motive de persecuție întemeiate pe religie - Probă - Legislația iraniană privind apostazia - Directiva 2013/32/UE - Articolul 46 alineatul (3) - Cale de atac eficientă”])

(2018/C 436/07)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din procedura principală

Reclamant: Bahtiyar Fathi

Pârât: Predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid trebuie interpretat, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în sensul că nu se opune ca autoritățile unui stat membru să efectueze examinarea pe fond a unei cereri de protecție internațională în sensul articolului 2 litera (d) din acest regulament în lipsa unei decizii explicite a acestor autorități care să stabilească, pe baza criteriilor prevăzute de regulamentul menționat, că responsabilitatea de a efectua o astfel de analiză revenea acestui stat membru.

Articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale trebuie interpretat, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în sensul că, în cadrul unei acțiuni formulate de un solicitant de protecție internațională împotriva unei decizii prin care se considera nefondată cererea sa de protecție internațională, instanța competentă dintr-un stat membru nu are obligația de a examina din oficiu dacă criteriile și mecanismele de determinare a statului membru responsabil de examinarea cererii respective, astfel cum sunt prevăzute de Regulamentul 604/2013, au fost aplicate în mod corect.

Articolul 10 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate trebuie interpretat în sensul că un solicitant de protecție internațională care invocă în susținerea cererii sale un risc de persecuție din motive întemeiate pe religie nu trebuie să prezinte, pentru a și susține afirmațiile cu privire la credințele sale religioase, declarații sau documente referitoare la toate elementele noțiunii „religie”, vizată la dispoziția menționată. Cu toate acestea, revine reclamantului sarcina de a susține în mod credibil respectivele afirmații, prin prezentarea unor elemente care să permită autorității competente să se asigure de veridicitatea acestora.

Articolul 9 alineatele (1) și (2) din Directiva 2011/95 trebuie interpretat în sensul că interzicerea, sub sancțiunea execuției sau a pedepsei cu închisoarea, a unor acțiuni împotriva religiei de stat din țara de origine a solicitantului de protecție internațională poate constitui un „act de persecuție” în sensul articolului menționat, cu condiția ca această interdicție să fie însoțită, în practică, de astfel de sancțiuni din partea autorităților acestei țări, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

(1) JO C 112, 10.4.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/8

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 2 octombrie 2018 – Republica Franceză/Parlamentul European

(Cauza C-73/17) (1)

([Acțiune în anulare - Drept instituțional - Protocolul privind stabilirea sediilor unor instituții și ale anumitor organe, oficii, agenții și servicii ale Uniunii Europene - Parlamentul European - Noțiunea „sesiune bugetară” care are loc la Strasbourg (Franța) - Articolul 314 TFUE - Exercitarea competenței bugetare într-o perioadă de sesiune plenară suplimentară la Bruxelles (Belgia)])

(2018/C 436/08)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: F. Alabrune, D. Colas, B. Fodda și E. de Moustier, agenți)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: R. Crowe și U. Rösslein, agenți)

Intervenient în susținerea reclamantei: Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentanți: D. Holderer și C. Schiltz, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Franceză să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Parlamentul European.

3)	Marele Ducat al Luxemburgului suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 104, 3.4.2017

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/9

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de l’Administrativen sad – Varna – Bulgaria) – Komisia za zashtita na potrebitelite/Evelina Kamenova

(Cauza C-105/17) (1)

((Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 2005/29/CE - Articolul 2 literele (b) și (d) - Directiva 2011/83/UE - Articolul 2 punctul 2 - Noțiunile „comerciant” și „practici comerciale”))

(2018/C 436/09)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad – Varna

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Komisia za zashtita na potrebitelite

Pârâtă: Evelina Kamenova

Cu participarea: Okrazhna prokuratura – Varna

Dispozitivul

Articolul 2 literele (b) și (d) din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („directiva privind practicile comerciale neloiale”) și articolul 2 punctul 2 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului trebuie interpretate în sensul că o persoană fizică care publică pe un site internet, în mod concomitent, un anumit număr de anunțuri pentru vânzarea unor bunuri noi și second hand, precum pârâta din litigiul principal, nu poate fi calificată drept „comerciant”, iar o astfel de activitate nu poate constitui o „practică comercială” decât dacă această persoană acționează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere, în raport cu toate circumstanțele pertinente ale speței.

(1) JO C 144, 8.5.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/10

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Bundeskammer für Arbeiter und Angestellte/ING-DiBa Direktbank Austria Niederlassung der ING-DiBa AG

(Cauza C-191/17) (1)

((„Directiva 2007/64/CE - Servicii de plată în cadrul pieței interne - Noțiunea «cont de plăți» - Eventuală includere a unui cont de economii care îi permite utilizatorului său să efectueze plăți și retrageri prin intermediul unui cont curent deschis pe numele său”))

(2018/C 436/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamanta: Bundeskammer für Arbeiter und Angestellte

Pârâta: ING-DiBa Direktbank Austria Niederlassung der ING-DiBa AG

Dispozitivul

Articolul 4 punctul 14 din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE, trebuie interpretat în sensul că nu intră sub incidența noțiunii „cont de plăți” un cont de economii care permite să se dispună de sumele depuse la vedere și din care nu pot fi efectuate operațiuni de plată și de retragere decât prin intermediul unui cont curent.

(1) JO C 239, 24.7.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/10

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Legatoria Editoriale Giovanni Olivotto (LEGO) SpA/Gestore dei servizi energetici (GSE) SpA, Ministero dell'Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Ministero dello Sviluppo Economico, Ministero delle Politiche Agricole e Forestali

(Cauza C-242/17) (1)

((Trimitere preliminară - Mediu - Promovarea utilizării energiei din surse regenerabile - Biolichide utilizate pentru o instalație termoelectrică - Directiva 2009/28/CE - Articolul 17 - Criterii de durabilitate pentru biolichide - Articolul 18 - Sisteme naționale de certificare a durabilității - Decizia de punere în aplicare 2011/438/UE - Sisteme voluntare de certificare a durabilității biocarburanților și a biolichidelor, aprobate de Comisia Europeană - Reglementare națională care prevede obligația operatorilor intermediari de a prezenta certificatele de durabilitate - Articolul 34 TFUE - Libera circulație a mărfurilor))

(2018/C 436/11)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Legatoria Editoriale Giovanni Olivotto (LEGO) SpA

Pârâți: Gestore dei servizi energetici (GSE) SpA, Ministero dell'Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Ministero dello Sviluppo Economico, Ministero delle Politiche Agricole e Forestali

Dispozitivul

Articolul 18 alineatul (7) din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE, coroborat cu Decizia de punere în aplicare 2011/438/UE a Comisiei din 19 iulie 2011 privind recunoașterea schemei ISCC (International Sustainability and Carbon Certification) în vederea demonstrării conformității cu criteriile de durabilitate în temeiul Directivelor 2009/28/CE și 2009/30/CE ale Parlamentului European și Consiliului trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care impune operatorilor economici condiții specifice pentru certificarea durabilității biolichidelor, diferite și mai ample decât cele prevăzute de un sistem voluntar de certificare a durabilității, cum este schema ISCC, recunoscută prin decizia de punere în aplicare menționată, adoptată de Comisia Europeană în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din directiva respectivă, întrucât această schemă a fost aprobată numai pentru biocarburanți, iar condițiile amintite nu privesc decât biolichidele.

Dreptul Uniunii, în special articolul 34 TFUE și articolul 18 alineatele (1) și (3) din Directiva 2009/28, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal să impună un sistem național de verificare a durabilității biolichidelor care prevede că toți operatorii economici care intervin în lanțul de aprovizionare al produsului, chiar și atunci când este vorba despre intermediari care nu intră în posesia fizică a loturilor de biolichide, sunt supuși anumitor obligații de certificare, de comunicare și de informare care decurg din sistemul menționat.

(1) JO C 283, 28.8.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/11

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de l’Sąd Okręgowy w Szczecinie – Polonia) – Feniks Sp. z o.o./Azteca Products & Services SL

(Cauza C-337/17) (1)

([Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Competențe speciale - Articolul 7 punctul 1 litera (a) - Noțiunea „materie contractuală” - Acțiune pauliană])

(2018/C 436/12)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Okręgowy w Szczecinie

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Feniks Sp. z o.o.

Pârâtă: Azteca Products & Services SL

Dispozitivul

Într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, o acțiune pauliană, prin care titularul unui drept de creanță izvorât dintr-un contract solicită declararea inopozabilității față de el a actului, pretins prejudiciabil în privința drepturilor sale, prin care debitorul său a cedat un bun unui terț, intră sub incidența normei de competență internațională prevăzute la articolul 7 punctul 1 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.

(1) JO C 300, 11.9.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/12

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Procédure engagée par Società Immobiliare Al Bosco Srl

(Cauza C-379/17) (1)

((Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Termen prevăzut în dreptul statului membru solicitat pentru executarea unei ordonanțe de instituire a sechestrului asigurător - Aplicabilitatea acestui termen în privința unui titlu de sechestru asigurător obținut în alt stat membru și declarat executoriu în statul membru solicitat))

(2018/C 436/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Società Immobiliare Al Bosco Srl

Dispozitivul

Articolul 38 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o reglementare a unui stat membru cum este cea în discuție în litigiul principal, care prevede aplicarea unui termen pentru executarea unei ordonanțe de instituire a sechestrului asigurător, să se aplice în prezența unei asemenea ordonanțe adoptate în alt stat membru și având caracter executoriu în statul membru solicitat.

(1) JO C 318, 25.9.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/12

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Szombathelyi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – Dooel Uvoz-Izvoz Skopje Link Logistic N&N/Budapest Rendőrfőkapitánya

(Cauza C-384/17) (1)

((Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Transport rutier - Dispoziții fiscale - Directiva 1999/62/CE - Aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri - Taxa de trecere - Obligația statelor membre de a institui sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare - Amendă forfetară - Principiul proporționalității - Aplicabilitate directă a directivei))

(2018/C 436/14)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szombathelyi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Dooel Uvoz-Izvoz Skopje Link Logistic N&N

Pârât: Budapest Rendőrfőkapitánya

Dispozitivul

Cerința proporționalității, prevăzută la articolul 9a de Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2011/76/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2011, nu poate fi considerată ca având efect direct.

Instanța națională, în temeiul obligației sale de a lua toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura îndeplinirea dispoziției menționate, trebuie să interpreteze dreptul național în mod conform cu aceasta sau, dacă o astfel de interpretare conformă nu este posibilă, să lase neaplicată orice dispoziție națională în măsura în care aplicarea sa, în împrejurările speței, ar conduce la un rezultat contrar dreptului Uniunii.

(1) JO C 318, 25.9.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/13

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 octombrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-416/17) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolele 49 și 63 TFUE, precum și articolul 267 al treilea paragraf TFUE - Impozitare în lanț - Diferență de tratament în funcție de statul membru de reședință al subfilialei - Restituirea impozitului anticipat pe bunuri mobile prelevat în mod nejustificat - Cerințe referitoare la probele care justifică o astfel de restituire - Plafonarea dreptului la restituire - Discriminare - Instanță națională de ultim grad de jurisdicție - Obligația de trimitere preliminară))

(2018/C 436/15)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland și W. Roels, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză (reprezentanți: E. de Moustier, A. Alidière și D. Colas, agenți)

Dispozitivul

Prin faptul că a refuzat să ia în considerare, pentru calcularea rambursării impozitului anticipat pe bunuri mobile plătit de o societate rezidentă pentru distribuirea de dividende plătite de o societate nerezidentă prin intermediul unei filiale nerezidente, impozitarea aplicată acestei a doua societăți asupra profiturilor subiacente respectivelor dividende, în condițiile în care mecanismul național de prevenire a dublei impuneri economice permite, în cazul unui lanț de participare pur intern, să se neutralizeze impozitarea aplicată dividendelor distribuite de o societate la fiecare nivel al acestui lanț de participare, Republica Franceză nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 49 și 63 TFUE.

Întrucât Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța) a omis să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 267 al treilea paragraf TFUE, pentru a se stabili dacă era necesar să refuze să ia în considerare, pentru calculul rambursării impozitului anticipat pe bunuri mobile plătit de o societate rezidentă pentru distribuirea de dividende plătite de o societate nerezidentă prin intermediul unei filiale nerezidente, impozitarea aplicată acestei a doua societăți asupra profiturilor subiacente respectivelor dividende, în condițiile în care interpretarea pe care a reținut o a dispozițiilor dreptului Uniunii în hotărârea din 10 decembrie 2012, Rhodia (FR:CESSR:2012:317074.20121210), și în hotărârea din 10 decembrie 2012, Accor (FR:CESSR:2012:317075.20121210), nu se impunea cu o asemenea evidență încât să nu lase loc niciunei îndoieli rezonabile, Republica Franceză nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 267 al treilea paragraf TFUE.

3)	Respinge în rest acțiunea.

4)	Comisia Europeană și Republica Franceză suportă, fiecare, propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 293, 4.9.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/14

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Cluj – România) – IQ/JP

(Cauza C-478/17) (1)

([Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Competență în materia răspunderii părintești - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 - Articolul 15 - Trimitere la o instanță mai bine plasată pentru a soluționa cauza - Domeniu de aplicare - Articolul 19 - Litispendență])

(2018/C 436/16)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Cluj

Părțile din procedura principală

Reclamant: IQ

Pârât: IQ

Dispozitivul

Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, trebuie interpretat în sensul că nu este aplicabil într-o situație precum cea în discuție în cauza principală, în care cele două instanțe sesizate sunt competente pe fond, în temeiul articolelor 12 și, respectiv, 8 din acest regulament.

(1) JO C 347, 16.10.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/14

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 4 octombrie 2018 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-599/17) (1)

([Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva de punere în aplicare (UE) 2015/2392 - Raportarea către autoritățile competente a încălcărilor efective sau potențiale ale Regulamentului privind abuzul de piață - Necomunicare sau netranspunere în termenul prevăzut])

(2018/C 436/17)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Rius și T. Scharf, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentant: S. Jiménez García, agent)

Dispozitivul

Prin neadoptarea în termenul prevăzut a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei de punere în aplicare (UE) 2015/2392 a Comisiei din 17 decembrie 2015 privind Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește raportarea către autoritățile competente a încălcărilor efective sau potențiale ale regulamentului menționat și prin necomunicarea către Comisia Europeană a textului dispozițiilor adoptate pentru a asigura transpunerea acestei directive de punere în aplicare, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei de punere în aplicare menționate și în special al articolului 13 primul paragraf din aceasta;

2)	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 5, 8.1.2018

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 2 august 2018 – NH/Associazione Avvocatura per i diritti LGBTI – Rete Lenford

(Cauza C-507/18)

(2018/C 436/20)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurent: NH

Intimată: Associazione Avvocatura per i diritti LGBTI – Rete Lenford

Întrebările preliminare

Articolul 9 din Directiva 2000/78/CE (1) trebuie interpretat în sensul că o asociație formată din avocați specializați în protejarea în justiție a unei categorii de persoane cu orientare sexuală diferită, care declară în statut obiectivul de a promova cultura și respectarea drepturilor categoriei respective, este considerată automat reprezentantă a unui interes colectiv și constituie o asociație cu orientare ideologică fără scop lucrativ, având calitate procesuală de a acționa în justiție, inclusiv printr-o cerere de despăgubire, atunci când au loc fapte considerate discriminatorii pentru categoria menționată?

Articolele 2 și 3 din Directiva 2000/78/CE trebuie interpretate în sensul că intră în domeniul de aplicare al protecției împotriva discriminării prevăzute de această directivă o declarație de exprimare a unei opinii împotriva categoriei persoanelor homosexuale, prin care, în cadrul unui interviu transmis în cursul unei emisiuni radiofonice de divertisment, persoana intervievată a declarat că nu ar recruta niciodată și nici nu ar vrea să recurgă la o colaborare în biroul său profesional cu persoanele menționate, deși nu era nicidecum în curs, nici programată de aceasta o selecție pentru ocuparea unui loc de muncă?

(1) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione Tributaria Provinciale di Palermo (Italia) la 3 august 2018 – Autoservizi Giordano società cooperativa/Agenzia delle Dogane e dei Monopoli – Ufficio di Palermo

(Cauza C-513/18)

(2018/C 436/21)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione Tributaria Provinciale di Palermo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Autoservizi Giordano società cooperativa

Pârâtă: Agenzia delle Dogane e dei Monopoli – Ufficio di Palermo

Întrebările preliminare

Articolul 7 din Directiva 2003/96/CE (1) trebuie interpretat în sensul că în domeniul său de aplicare intră toate întreprinderile și entitățile, publice sau private, care își desfășoară activitatea în sectorul transportului de persoane cu autobuzul, inclusiv prin închirierea de autobuze cu șofer, iar această dispoziție se opune reglementării interne de transpunere a directivei, în măsura în care nu include printre entitățile care utilizează motorină de uz comercial și pe cele care desfășoară activitatea de închiriere de autobuze cu șofer?

Marja de apreciere recunoscută statelor, la care se referă alineatul (2) al articolului 7 din Directiva 2003/96/CE citată anterior („Statele membre pot să stabilească o diferențiere între utilizarea comercială și utilizarea privată a combustibilului gazos folosit [a se citi «motorinei folosite»] drept carburant, cu condiția să fie respectate ratele minime comunitare, iar rata stabilită pentru combustibilul gazos folosit [a se citi «motorina folosită»] drept carburant să nu scadă sub rata națională de impozitare aflată în vigoare la 1 ianuarie 2003”), face ca dispoziția prin care în motorina de uz comercial este inclusă și cea destinată „transportului ocazional de persoane” să nu fie imediat efectivă și necondiționată?

3)	Articolul 7 din directiva citată anterior este, din punctul de vedere al conținutului său, pe de o parte, suficient de precis și, pe de altă parte, necondiționat, astfel încât să poată fi invocat în mod direct de un justițiabil față de autoritățile statului membru în cauză?

(1) Directiva 2003/96/CE a Consiliului din27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO 2003, L 283, p. 51, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 98).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per la Sardegna (Italia) la 6 august 2018 – Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato/Regione autonoma della Sardegna

(Cauza C-515/18)

(2018/C 436/22)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per la Sardegna

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato

Pârâtă: Regione autonoma della Sardegna

Întrebările preliminare

Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 (1) din 23 octombrie 2007 trebuie interpretat în sensul că îi impune autorității competente care intenționează să recurgă la atribuirea directă a contractului să ia măsurile necesare pentru a publica sau pentru a comunica tuturor operatorilor potențial interesați de gestionarea serviciului informațiile necesare pentru întocmirea unei oferte serioase și rezonabile?

Articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 din 23 octombrie 2007 trebuie interpretat în sensul că, înainte de a recurge la atribuirea directă a contractului, autoritatea competentă trebuie să evalueze comparativ toate ofertele de gestionare a serviciului eventual primite după publicarea anunțului de intenție prevăzut la același articol 7 alineatul (4)?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO 2007, L 315, p. 1).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 7 august 2018 – TB/Bevándorlási és Menekültügyi Hivatal

(Cauza C-519/18)

(2018/C 436/23)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamant: TB

Pârât: Bevándorlási és Menekültügyi Hivatal

Întrebările preliminare

Articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2003/86/CE (1) a Consiliului privind dreptul la reîntregirea familiei trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care un stat membru autorizează, în temeiul articolului menționat, intrarea unui membru al familiei care nu figurează printre cei menționați la articolul 4, se poate aplica, în ceea ce privește respectivul membru al familiei, numai condiția prevăzută la articolul 10 alineatul (2) ([ca membrul familiei] să se afle „în întreținerea refugiatului”)?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare preliminară: calitatea de persoană aflată „în întreținere” („dependency”), reglementată la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din directivă, implică o situație de fapt în care trebuie întrunite, în mod cumulativ, diversele componente ale dependenței, sau este suficient să existe oricare dintre componentele respective, în funcție de circumstanțele speciale ale fiecărei cauze, pentru ca această calitate să poată fi recunoscută? În acest context, este conformă cu condiția prevăzută la articolul 10 alineatul (2) (să se afle „în întreținerea refugiatului”) o dispoziție națională care exclude o analiză individualizată și ia în considerare numai un singur element de fapt (un aspect care indică dependența: „se află în incapacitatea obiectivă de a se întreține singuri ca urmare a stării lor de sănătate”) drept cerință pentru îndeplinirea condiției respective?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare preliminară și, prin urmare, dacă statul membru poate aplica condiții suplimentare față de cea prevăzută la articolul 10 alineatul (2) ([ca membrul familiei] să se afle „în întreținerea refugiatului”), statul membru este îndreptăţit să stabilească, dacă consideră necesar, orice condiție, inclusiv pe cele privind alți membri ai familiei, prevăzute la articolul 4 alineatele (2) și (3), sau poate acesta aplica în mod exclusiv condiția menționată la articolul 4 alineatul (3) din directivă? În acest caz, ce situație de fapt este implicată de condiția „objectively unable to provide for their own needs on account of their state of health” [„se află în incapacitatea obiectivă de a se întreține singuri ca urmare a stării lor de sănătate”]? Aceasta trebuie interpretată în sensul că respectivii membri ai familiei nu au posibilitatea „de a se întreține singuri”, ori în sensul că „se află în incapacitatea” de a se întreține „singuri”, sau trebuie eventual interpretată în mod diferit?

(1) Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (JO L 251, 3.10.2003, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 8, p. 70)

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 6 august 2018 – Pegaso Srl Servizi Fiduciari și alții/Poste Tutela SpA

(Cauza C-521/18)

(2018/C 436/24)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamante: Pegaso Srl Servizi Fiduciari, Sistemi di Sicurezza Srl, YW

Pârâtă: Poste Tutela SpA

Întrebările preliminare

Având în vedere caracteristicile menționate anterior, societatea Poste Italiane s.p.a. trebuie să fie calificată „organism de drept public” în sensul articolului 3 alineatul 1 litera d) din Decretul legislativ nr. 50 din 2016 și al directivelor relevante ale Uniunii (2014/23/UE (1), 2014/24/UE (2) și 2014/25/UE (3))?

Această calificare se extinde la societatea Poste Tutela s.p.a., deținută în totalitate de cea dintâi și a cărei fuziune cu aceasta a fost de altfel deja decisă și se află în curs, ținând seama de considerentul (46) al Directivei 2014/23/UE cu privire la persoanele juridice controlate [a se vedea în acest sens și Hotărârea din 5 octombrie 2017, LitSpecMet (C-567/15, EU:C:2017:736): obligația societăților controlate de administrația publică de a organiza o procedură de cerere de ofertă, precum și hotărârea Consiglio di Stato [Consiliul de Stat], Secția a patra, nr. 6211 din 24 noiembrie 2011]?

Societățile menționate sunt ținute să organizeze proceduri de achiziții publice numai pentru atribuirea contractelor care au legătură cu activitatea pe care o desfășoară în sectoarele speciale, în temeiul Directivei 2014/25/UE, în calitate de entități contractante, în privința cărora aceeași natură de organisme de drept public ar trebui considerată absorbită în normele din partea II din Codul achizițiilor publice, în timp ce, dimpotrivă, ar dispune de autonomie contractuală deplină și ar fi supuse exclusiv normelor de drept privat pentru activitatea contractuală care nu privește sectoarele respective, ținând seama de principiile enunțate în considerentul (21) al Directivei 2014/23/UE și la articolul 16 din aceasta?

În schimb, pentru contractele care trebuie considerate fără legătură cu materia proprie sectoarelor speciale, aceleași societăți, atunci când îndeplinesc cerințele referitoare la organismele de drept public, rămân supuse dispozițiilor Directivei generale 2014/24/UE (și, prin urmare, normelor privind achizițiile publice), chiar și în cazul în care desfășoară activități cu caracter comercial și în regim de concurență, întrucât au evoluat în raport cu momentul în care au fost înființate?

Indiferent de situație, în birouri cu utilizare mixtă, în care se desfășoară atât activități inerente serviciului universal, cât și activități fără legătură cu acesta, legătura instrumentală – în ceea ce privește serviciul de interes public special – poate fi considerată exclusă pentru contractele referitoare atât la întreținerea obișnuită, cât și la cea extraordinară, la curățenie și la mobilier, precum și la serviciul de pază și de supraveghere a birourilor respective?

În sfârșit, în cazul în care s ar aprecia că teza formulată de Poste Italiane s.p.a. poate fi acceptată, trebuie considerată incompatibilă cu principiul consacrat al încrederii legitime a participanților la procedura de cerere de ofertă recurgerea printr-o simplă autolimitare – care nu este supusă tuturor garanțiilor de transparență și de egalitate de tratament prevăzute de Codul achizițiilor publice – la organizarea unei proceduri de cerere de ofertă, corespunzător publicată, fără alte avertismente în această privință, în Gazzetta Ufficiale della Repubblica Italiana [Jurnalul Oficial al Republicii Italiene] și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene?

(1) Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO 2014, L 94, p. 1).

(2) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65).

(3) Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO 2014, L 94, p. 243).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 21 august 2018 – AS/Deutsches Patent- und Markenamt

(Cauza C-541/18)

(2018/C 436/25)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: AS

Pârât: Deutsches Patent- und Markenamt

Întrebările preliminare

Un semn are caracter distinctiv dacă există în practică posibilități semnificative și evidente de a-l utiliza ca indicație de origine pentru bunuri sau servicii, chiar dacă aceasta nu este cea mai probabilă formă de utilizare a semnului (1)?

(1) Interpretarea articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 2008, L 299, p. 25).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Upper Tribunal (Regatul Unit) la 20 august 2018 – HM Revenue & Customs/HD

(Cauza C-544/18)

(2018/C 436/26)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal

Părțile din procedura principală

Apelantă: HM Revenue & Customs

Intimată:: HD

Întrebarea preliminară

Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că o astfel de persoană, care încetează să desfășoare o activitate independentă în situația în care se confruntă cu constrângeri fizice care apar în ultima perioadă a sarcinii și în perioada ulterioară nașterii, își păstrează statutul de „lucrător care desfășoară activități independente”, în sensul acestui articol, cu condiția să reia activitatea economică sau să caute un loc de muncă într-o perioadă rezonabilă după nașterea copilului?

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Saarländisches Oberlandesgericht (Germania) la 23 august 2018 – BGL BNP Parisbas SA/TeamBank AG Nürnberg

(Cauza C-548/18)

(2018/C 436/27)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Saarländisches Oberlandesgericht

Părțile din procedura principală

Pârâtă și apelantă: BGL BNP Parisbas SA

Reclamantă și intimată: TeamBank AG Nürnberg

Întrebările preliminare

1)	Articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Regulamentul Roma I) (1) este aplicabil efectelor față de terți, în cazul unor cesiuni multiple de creanțe?

2)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, care este, în acest caz, legea aplicabilă efectelor față de terți?

3)	În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, dispoziția în discuție se aplică mutatis mutandis?

4)	În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare, care este legea aplicabilă, în acest caz, efectelor față de terți?

(1) JO 2008, L 177, p. 6.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/21

Acțiune introdusă la 27 august 2018 – Comisia Europeană/Irlanda

(Cauza C-550/18)

(2018/C 436/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, T. Scharf, G. von Rintelen, agenți)

Pârâtă: Irlanda

Concluziile reclamantei

—

declararea faptului că, în ceea ce privește Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO 2015, L 141, p. 73), Irlanda nu a adoptat cel târziu până la data de 26 iunie 2017 toate dispozițiile necesare pentru transpunerea acestei directive sau, în orice caz, nu a comunicat Comisiei aceste dispoziții, neîndeplinindu-și astfel obligațiile care îi revin în temeiul articolului 67 alineatul (1) din această directivă;

—	obligarea Irlandei, în temeiul articolului 260 alineatul (3) TFEU, la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 17 190,60 euro, de la data pronunțării hotărârii Curții, pentru neîndeplinirea obligației de comunicare a măsurilor de transpunere a Directivei (UE) 2015/849;

—	obligarea Irlandei, în temeiul articolului 260 alineatul (2) al doilea paragraf TFEU, la plata unei sume forfetare în cuantum de 4 701,20 euro pe zi, înmulțit cu numărul de zile în care a continuat neîndeplinirea obligațiilor, suma forfetară minimă fiind de 1 685 000 de euro și

—	obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 67 alineatul (1) din Directiva (UE) 2015/849, statele membre trebuie să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 26 iunie 2017 și trebuie să comunice de îndată Comisiei textul acestor dispoziții. Întrucât această directivă nu a fost încă transpusă, Comisia a decis să sesizeze Curtea de Justiție.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 29 august 2018 – Indaco Service Soc. coop. sociale, Coop. sociale il Melograno/Ufficio Territoriale del Governo Taranto

(Cauza C-552/18)

(2018/C 436/29)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelante: Indaco Service Soc. coop. sociale, Coop. sociale il Melograno

Intimat: Ufficio Territoriale del Governo Taranto

Întrebarea preliminară

Dreptul Uniunii Europene, mai precis articolul 57 alineatul (4) din Directiva 2014/24/UE (1) privind achizițiile publice, coroborat cu considerentul (101) al aceleiași directive și cu principiile proporționalității și egalității de tratament, se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în speță, care definește drept motiv de excludere obligatorie a unui operator economic „abaterea profesională gravă” și care precizează că, în cazul în care abaterea profesională a cauzat rezilierea anticipată a unui contract de achiziții publice, operatorul poate fi exclus numai dacă rezilierea nu este contestată sau este confirmată în urma unei proceduri judiciare?

(1) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Hamburg (Germania) la 31 august 2018 – Eurowings GmbH/JJ și KI

(Cauza C-557/18)

(2018/C 436/30)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Pârâtă și apelantă: Eurowings GmbH

Reclamanți și intimați: JJ, KI

Întrebarea preliminară

Pentru calcularea compensației în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218), se ia în considerare întreaga distanță de zbor și în cazul în care un pasager ca urmare a întârzierii/anulării numai a zborului de legătură are o întârziere de peste trei ore la destinația finală, zborul anterior celui de legătură fiind însă punctual, cele două zboruri fiind operate de companii aeriene diferite, iar confirmarea rezervării fiind făcută de un operator de turism, care a combinat zborurile pentru clienții săi?

(1) Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Baden-Württemberg (Germania) la 4 septembrie 2018 – TDK-Lambda Germany GmbH/Hauptzollamt Lörrach

(Cauza C-559/18)

(2018/C 436/31)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Baden-Württemberg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: TDK-Lambda Germany GmbH

Pârât: Hauptzollamt Lörrach

Întrebarea preliminară

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1218/2012 al Comisiei din 12 decembrie 2012 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (2) trebuie interpretată în sensul că convertizoare statice precum cele în speță trebuie clasificate la subpoziția 8504 4030 numai în cazul în care sunt în principal utilizate la „aparate de telecomunicații, mașini automate de prelucrare a datelor și unități ale acestora” sau este suficient, pentru a îndeplini caracteristica „[d]e tipul celor folosite”, ca respectivele convertizoare, conform caracteristicilor obiective ale acestora, să poată avea, pe lângă alte domenii de utilizare, și o utilizare în combinație cu aparate de telecomunicații, mașini automate de prelucrare a datelor și unități ale acestora?

(1) JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3.

(2) JO 2012, L 351, p. 36.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 7 septembrie 2018 – LH/Bevándorlási és Menekültügyi Hivatal

(Cauza C-564/18)

(2018/C 436/32)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere:

Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamant: LH

Pârât: Bevándorlási és Menekültügyi Hivatal

Întrebările preliminare

Dispozițiile articolului 33 din Directiva 2013/32/UE (1) privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (reformare) (denumită în continuare „Directiva privind procedurile”), referitoare la cererile inadmisibile, pot fi interpretate în sensul că nu se opun reglementării unui stat membru în temeiul căreia o cerere este inadmisibilă în cadrul procedurii de azil în cazul în care solicitantul a ajuns în statul membru respectiv – Ungaria – printr-o țară în care nu este expus unei persecuții sau unui risc de vătămare gravă ori în care este garantat un nivel de protecție adecvat?

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 31 din Directiva privind procedurile – ținând seama și de dispozițiile articolelor 6 și 13 din Convenția europeană a drepturilor omului – pot fi interpretate în sensul că reglementarea unui stat membru este conformă [acestor dispoziții] în cazul în care prevede un termen imperativ de 8 zile pentru procedura jurisdicțională administrativă referitoare la cererile declarate inadmisibile în cadrul procedurilor de azil?

(1) Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO 2013, L 180, p. 60).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/24

Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione Tributaria Regionale per la Lombardia (Italia) la 6 septembrie 2018 – Société Générale S.A./Agenzia delle Entrate – Direzione Regionale Lombardia Ufficio Contenzioso

(Cauza C-565/18)

(2018/C 436/33)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione Tributaria Regionale per la Lombardia

Părțile din procedura principală

Apelantă: Société Générale S.A.

Intimată: Agenzia delle Entrate – Direzione Regionale Lombardia Ufficio Contenzioso

Întrebarea preliminară

Articolele 18, 56 și 63 TFUE se opun unei reglementări naționale care aplică tranzacțiilor financiare, independent de statul de reședință al operatorilor financiari și al intermediarului, o taxă care este suportată de părțile contractante la tranzacție, care este egală cu un cuantum fix progresiv pe tranșe valorice ale tranzacțiilor și variabil în funcție de tipul de instrument tranzacționat și de valoarea contractului și care este datorată în funcție de faptul că operațiunile supuse taxei au ca obiect tranzacționarea unui instrument derivat bazat pe un titlu emis de o societate rezidentă în statul care instituie taxa în cauză?

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/24

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 11 septembrie 2018 – Caseificio Cirigliana Srl și alții/Ministero delle Politiche agricole, alimentari e forestali și alții

(Cauza C-569/18)

(2018/C 436/34)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamante în primă instanță și în prezent apelante: Caseificio Cirigliana Srl, Mail Srl, Sorì Italia Srl

Pârâte în primă instanță și în prezent intimate: Ministero delle Politiche agricole, alimentari e forestali, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Ministero della Salute

Întrebarea preliminară

Articolele 3, 26, 32, 40 și 41 TFUE și articole 1, 3, 4, 5 și 7 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 (1) de stabilire a normelor privind denumirile de origine protejate, care impun statelor membre să asigure atât o concurență liberă a produselor în cadrul Uniunii, cât și protecția sistemelor de calitate pentru a sprijini zonele agricole defavorizate, trebuie interpretate în sensul că se opun ca, în temeiul dreptului național (articolul 4 din Decretul-lege nr. 91 din 24 iunie 2014, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 116 din 11 august 2014) să se impună o restricție cu privire la activitatea de producție a mozzarella di bufala Campana Dop, care trebuie să se desfășoare în unități destinate exclusiv unei astfel de producții și în care este interzisă deținerea și depozitarea laptelui provenind de la exploatații agricole care nu sunt incluse în sistemul de control al Dop mozzarella di bufala Campana?

(1) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO 2012, L 343, p. 1).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/25

Recurs introdus la 13 septembrie 2018 de thyssenkrupp Electrical Steel GmbH, thyssenkrupp Electrical Steel Ugo împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a șasea) din 2 iulie 2018 în cauza T-577/17, thyssenkrupp Electrical Steel GmbH, thyssenkrupp Electrical Steel Ugo/Comisia Europeană

(Cauza C-572/18 P)

(2018/C 436/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: thyssenkrupp Electrical Steel GmbH, thyssenkrupp Electrical Steel Ugo (reprezentanți: M. Günes, L. C. Heinisch, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurentele solicită Tribunalului:

—	anularea Ordonanței Tribunalului din 2 iulie 2018 în cauza T-577/17 – thyssenkrupp Electrical Steel GmbH și thyssenkrupp Electrical Steel Ugo/Comisia;

—	declararea ca fiind admisibilă a acțiunii în anulare;

—	trimiterea cauzei Tribunalului în vederea continuării procedurii pe fondul cauzei;

—	obligarea Comisiei să suporte cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri de recurs.

Motivele și principalele argumente

Recurentele au contestat ordonanța atacată pentru motivul că se bazează pe erori de drept semnificative. Recurentele invocă cinci argumente în ceea ce privește erorile de drept:

—	În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare afirmând că Codul vamal al Uniunii (1) și regulamentele delegate și de punere în aplicare aferente nu conferă Comisiei competența de a adopta decizii care sunt obligatorii pentru autoritățile vamale naționale în examinarea condițiilor economice.

—	În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare afirmând că rolul Comisiei în examinarea condițiilor economice are o natură pur procedurală.

—

În al treilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare considerând Hotărârea din 11 mai 2006, Friesland Coberco Dairy Foods (C-11/05, EU:C:2006:312) ca un precedent obligatoriu din punct de vedere juridic pentru interpretarea articolului 259 alineatul (5) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 (2).

—

În al patrulea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare neconsiderând acordul administrativ din luna septembrie 2016 privind aplicarea articolului 211 alineatul (6) din Codul vamal al Uniunii și a articolului 259 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 ca element de probă a naturii obligatorii a concluziilor Comisiei privind condițiile economice.

—	În al cincilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare neconsiderând că recurentele erau vizate în mod direct și individual de concluziile Comisiei privind condițiile economice.

(1) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (UCC) (OJ 2013, L 269, p. 1).

(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO 2015, L 343, p. 558).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Nacional (Spania) la 20 septembrie 2018 – Federación de Trabajadores Independientes de Comercio (FETICO), Federación Estatal de Servicios, Movilidad y Consumo de la Unión General de Trabajadores (FESMC-UGT), Federación de Servicios de Comisiones Obreras (CC.OO.)/Grupo de Empresas DIA S.A. și Twins Alimentación S.A.

(Cauza C-588/18)

(2018/C 436/36)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Nacional

Părțile din procedura principală

Reclamante: Federación de Trabajadores Independientes de Comercio (FETICO), Federación Estatal de Servicios, Movilidad y Consumo de la Unión General de Trabajadores (FESMC-UGT), Federación de Servicios de Comisiones Obreras (CC.OO.)

Pârâte: Grupo de Empresas DIA S.A. și Twins Alimentación S.A.

Întrebările preliminare

Articolul 5 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (1) trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale care permite suprapunerea perioadei de repaus săptămânal cu concedii plătite efectuate în alte scopuri decât cel de odihnă?

Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale care permite suprapunerea concediului de odihnă anual cu concedii plătite efectuate în alte scopuri decât cele de odihnă, de destindere și de recreere?

(1) JO 2003, L 299, p. 9, Ediţie specială, 05/vol. 7, p. 3.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/27

Cerere de decizie preliminară introdusă de College van Beroep voor het Bedrijfsleven (Țările de Jos) la 21 septembrie 2018 – Darie BV/Staatssecretaris van Infrastructuur en Milieu

(Cauza C-592/18)

(2018/C 436/37)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het Bedrijfsleven

Părțile din procedura principală

Apelantă: Darie BV

Intimat: Staatssecretaris van Infrastructuur en Milieu

Întrebările preliminare

Noțiunea „produs biocid” prevăzută la articolul 3 din Regulamentul 528/2012 (1) trebuie interpretată în sensul că aceasta privește și produse compuse din unul sau mai multe tipuri de bacterii, enzime sau alte elemente, având în vedere că, datorită modului lor de acțiune specific, acestea nu acționează direct asupra organismelor dăunătoare împotriva cărora sunt destinate, ci asupra apariției, respectiv menținerii mediului potențial propice acestui organism dăunător, și, dacă este cazul, care sunt cerințele pe care trebuie să le îndeplinească o asemenea acțiune?

2)	Este relevant, pentru răspunsul la întrebarea 1, faptul că un astfel de produs este aplicat într-o situație în care nu există organismul dăunător și, în caz afirmativ, în baza cărui criteriu trebuie să se evalueze dacă este vorba despre o astfel de situație?

3)	Este relevant, pentru răspunsul la întrebarea 1, în ce termen acționează produsul?

(1) Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO 2012, L 167, p. 1).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/27

Recurs introdus la 21 septembrie 2018 de ABB Ltd, ABB AB împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 12 iulie 2018 în cauza T-445/14, ABB Ltd, ABB AB/Comisia Europeană

(Cauza C-593/18 P)

(2018/C 436/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: ABB Ltd, ABB AB (reprezentanți: I. Vandenborre, advocaat, S. Dionnet, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea hotărârii sau adoptarea oricărei alte măsuri necesare și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

Primul motiv se întemeiază pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept concluzionând că Comisia a respectat sarcina probei care îi revenea în stabilirea unei încălcări din partea recurentei, care privea toate cablurile de energie subterane și accesoriile cu tensiune cuprinsă între 110 kV și 220 kV. Tribunalul nu a verificat dacă decizia (1) a identificat încălcarea cu „suficientă precizie” și corespunzător cerințelor legale. De asemenea, Tribunalul nu a aplicat corespunzător criteriile pentru a stabili o cunoaștere suficientă în vederea concluzionării în sensul participării la încălcare a recurentei.

Al doilea motiv se întemeiază pe faptul că Tribunalul nu a aplicat principiul egalității de tratament și prezumția de nevinovăție atunci când a confirmat constatările Comisiei potrivit cărora perioada încălcării a început la 1 aprilie 2000 pentru recurentă.

Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că Tribunalul și-a încălcat obligația de motivare suficientă în legătură cu aprecierea sa privind motivul recurentei legat de diferența de tratament, concluzionând în mod eronat că recurenta a acceptat o astfel de distincție în timpul procedurii administrative și considerând această acceptare drept un factor important în cadrul aprecierii sale.

(1) Decizia Comisiei din 2 aprilie 2014 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul AT.39610 – Cabluri de energie) (JO 2014, C 319, p. 10).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/28

Recurs introdus la 21 septembrie 2018 de Silec Cable SAS, General Cable Corp. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 12 iulie 2018 în cauza T-438/14, Silec Cable, General Cable/Comisia Europeană

(Cauza C-599/18 P)

(2018/C 436/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Silec Cable SAS, General Cable Corp. (reprezentanți: I. Sinan, Barrister, C. Renner, Rechtsanwältin)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	anularea articolului 1 din decizie (1) în ceea ce privește Silec Cable și General Cable;

—	în subsidiar, modificarea articolului 2 din decizie și reducerea cuantumului amenzii impuse Silec Cable și General Cable în lumina argumentelor dezvoltate în susținerea prezentului recurs;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât nu a aplicat în mod corect normele referitoare la probe și a denaturat elementele de probă care i-au fost prezentate în ceea ce privește participarea recurentei Silec la presupusa încălcare.

Tribunalul a utilizat în mod incorect criteriul distanțării explicite și publice pentru a inversa sarcina probei referitoare la stabilirea presupusei încălcări a recurentei Silec. De asemenea, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că s-a bazat exclusiv pe percepția subiectivă a altor participanți la presupusa încălcare pentru a dovedi participarea recurentei Silec la încălcare. Recurentele consideră în plus că Tribunalul a denaturat elementele de probă care i-au fost prezentate și a încălcat și obligația păstrării secretului profesional (articolul 339 TFUE) atunci când a constatat că recurenta Silec a participat la presupusa încălcare.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a încălcat principiul egalității de tratament atunci când a refuzat să califice participarea recurentei Silec la presupusa încălcare drept cea a unui „actor marginal”.

Recurentele susțin că Tribunalul a luat în considerare în mod nelegal comportamentul Safran/Sagem/Sagem Communications atunci când a analizat participarea individuală a recurentei Silec în vederea analizării cuantumului amenzii. În plus, recurentele susțin că însuși Tribunalul prezintă o motivare vădit contradictorie în această privință. Recurentele susțin în continuare că Tribunalul compară aspecte de fapt greșite atunci când concluzionează că Comisia nu discriminează recurenta Silec prin faptul că refuză să o califice drept un actor marginal.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/29

Cerere de decizie preliminară introdusă de Szombathelyi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 24 septembrie 2018 – UTEP 2006. SRL/Vas Megyei Kormányhivatal Hatósági Főosztály, Hatósági, Építésügyi és Oktatási Osztály

(Cauza C-600/18)

(2018/C 436/40)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szombathelyi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: UTEP 2006. SRL

Pârâtă: Vas Megyei Kormányhivatal Hatósági Főosztály, Hatósági, Építésügyi és Oktatási Osztály

Întrebarea preliminară

Prevederile articolului 92 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei interpretări a articolului 12/A din kis- és középvállalkozásokról, fejlődésük támogatásáról szóló 2004. [évi] XXXIV. törvény (Legea XXXIV din 2004 privind întreprinderile mici și mijlocii și ajutoarele pentru dezvoltarea lor, denumită în continuare „Legea KKV”) și practicii autorităților în raport cu aceasta potrivit căreia nu este posibilă aplicarea articolului 12/A din Legea KKV în cazul întreprinderilor (entități juridice) care nu sunt înregistrate în Ungaria, ci într-un alt stat membru, dar care prin restul caracteristicilor se încadrează în definiția întreprinderii mici și mijlocii stabilită de legea în cauză?

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/30

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal d'instance d’Épinal (Franța) la 1 octombrie 2018 – Cofidis SA/YU, ZT

(Cauza C-616/18)

(2018/C 436/42)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal d'instance d’Épinal

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Cofidis SA

Pârâţi: YU, ZT

Întrebarea preliminară

Protecția pe care Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (1) o asigură consumatorilor se opune unei dispoziții naționale care, în cadrul unei acțiuni introduse de un profesionist împotriva unui consumator și întemeiate pe un contract de credit încheiat între ei, interzice instanței naționale, la expirarea unui termen de prescripție de cinci ani care începe să curgă de la încheierea contractului, să invoce și să sancționeze, din oficiu sau în urma unei excepții ridicate de consumator, o încălcare a dispozițiilor referitoare la obligația de a verifica solvabilitatea consumatorului prevăzute la articolul 8 din directivă, a celor referitoare la informațiile care trebuie să figureze în mod clar și concis în contractele de credit prevăzute la articolul 10 și următoarele din directivă, și, mai general, a tuturor dispozițiilor de protecție a consumatorilor prevăzute de directiva menționată?

(1) JO L 133, p. 66.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/30

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franța) la 4 octombrie 2018 – AR/Cooper International Spirits LLC, Établissements Gabriel Boudier SA, St Dalfour SAS

(Cauza C-622/18)

(2018/C 436/43)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Recurent: AR

Intimate: Cooper International Spirits LLC, Établissements Gabriel Boudier SA, St Dalfour SAS

Întrebarea preliminară

Articolul 5 alineatul (1) litera (b), articolele 10 și 12 din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (1) trebuie interpretate în sensul că titularul, care nu a utilizat niciodată marca sa și a fost decăzut din drepturile asupra acesteia la expirarea perioadei de cinci ani de la data publicării înregistrării sale, poate obține repararea unui prejudiciu pentru contrafacere, invocând o atingere adusă funcției esențiale a mărcii sale, cauzată de utilizarea de către un terț, înainte de data producerii efectelor decăderii, a unui semn similar cu marca respectivă pentru a desemna produse sau servicii identice sau similare cu cele pentru care a fost înregistrată această marcă?

(1) JO L 299, p. 25.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/31

Recurs introdus la 11 octombrie 2018 de Apple Distribution International împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 27 iulie 2018 în cauza T-101/17, Apple Distribution International/Comisia Europeană

(Cauza C-633/18 P)

(2018/C 436/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Apple Distribution International (reprezentanți: S. Schwiddessen, H. Lutz, Rechtsanwälte, N. Niejahr, Rechtsanwältin, A. Patsa, Advocate)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

—	anularea în întregime a ordonanței atacate;

—	constatarea faptului că Apple este afectată în mod direct și individual prin decizia atacată;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, pentru ca acesta să se pronunțe asupra fondului și

—	obligarea Comisiei la plata propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor de judecată efectuate de Apple în legătură cu prezenta procedură și cu procedura în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Apple susține că ordonanța atacată este afectată de erori de drept:

—	În primul rând, Tribunalul a denaturat și nu a luat în considerare probe relevante atunci când a apreciat dacă poziția concurențială a Apple pe piața furnizării de servicii de divertisment video la domiciliu în Germania este afectată în mod semnificativ prin decizia atacată (1).

—

În al doilea rând, Tribunalul a aplicat în mod eronat criteriul juridic de apreciere a afectării individuale atunci când a considerat că Apple nu aparține unui grup închis de întreprinderi care erau identificabile la data adoptării deciziei atacate în funcție de criterii specifice membrilor acelui grup.

—

În al treilea rând, Tribunalul a încălcat articolul 119 din Regulamentul său de procedură și articolul 36 din Statutul Curții de Justiție, întrucât nu a precizat motivele care conduc la concluzia că: (i) probele prezentate de Apple pentru evaluarea impactului pe care l-ar putea avea ajutorul asupra poziției sale concurențiale pe piața furnizării de servicii de divertisment video la domiciliu în Germania sunt insuficiente; și (ii) existența unei afectări individuale trebuie să fie stabilită prin raportare la momentul în care măsura atacată a fost concepută, adoptată și implementată la nivel național.

—	În al patrulea rând, Tribunalul a încălcat dreptul la apărare al Apple prin faptul că s-a bazat pe observațiile transmise de Comisie ca răspuns la întrebările adresate de Tribunal, cu privire la care Apple nu a avut posibilitatea de a prezenta comentarii.

(1) Decizia (UE) 2016/2042 a Comisiei din 1 septembrie 2016 privind schema de ajutoare SA.38418 – 2014/C (ex 2014/N) pe care Germania intenționează să o pună în aplicare în vederea finanțării producției și distribuției de filme (JO 2016, L 314, p. 63).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/32

Acțiune introdusă la 11 octombrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-635/18)

(2018/C 436/45)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Hermes și A. C. Becker, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin depășirea în mod sistematic și persistent începând cu anul 2010 a valorii-limită anuale pentru dioxidul de azot (NO2) în 26 de zone pentru evaluarea și gestionarea calității aerului (DEZBXX0001A aglomerarea Berlin, DEZCXX0007A aglomerarea Stuttgart, DEZCXX0043S districtul administrativ Tübingen, DEZCXX0063S districtul administrativ Stuttgart, DEZCXX0004A aglomerarea Freiburg, DEZCXX0041S districtul administrativ Karlsruhe [fără aglomerări], DEZCXX0006A aglomerarea Mannheim/Heidelberg, DEZDXX0001A aglomerarea München, DEZDXX0003A aglomerarea Nürnberg/Fürth/Erlangen, DEZFXX0005S zona III centru și nord Hessen, DEZFXX0001A aglomerarea I [Rin-Main], DEZFXX0002A aglomerarea II [Kassel], DEZGLX0001A aglomerarea Hamburg, DEZJXX0015A Grevenbroich [bazinul renan de lignit], DEZJXX0004A Köln, DEZJXX0009A Düsseldorf, DEZJXX0006A Essen, DEZJXX0017A Duisburg, Oberhausen, Mülheim, DEZJXX0005A Hagen, DEZJXX0008A Dortmund, DEZJXX0002A Wuppertal, DEZJXX0011A Aachen, DEZJXX0016S zone urbane și spațiu rural în Renania de Nord-Westfalia, DEZKXX0006S Mainz, DEZKXX0007S Worms/Frankenthal/Ludwigshafen, DEZKXX0004S Koblenz/Neuwied) precum și a valorii-limită orare pentru NO2 în două dintre aceste zone (DEZCXX0007A aglomerarea Stuttgart, DEZFXX0001A aglomerarea I [Rin-Main]), Republica Federală Germania și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 alineatul (1) coroborat cu anexa XI la Directiva 2008/50/CE (1);

—

constatarea faptului că, începând cu 11 iunie 2010, Republica Federală Germania nu și-a respectat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 23 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf coroborat cu secțiunea A din anexa XV la aceeași directivă, în special obligația de a menține perioada de depășire în cele 26 de zone în cauză cât mai scurtă cu putință;

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Republica Federală Germania a depășit începând cu anul 2010 valoarea-limită anuală și orară pentru NO2 stabilite în anexa XI în 26 și, respectiv, 2 zone. Aceasta ar fundamenta o încălcare a articolului 13 alineatul (1) coroborat cu anexa XI la Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa.

Contrar prevederilor articolului 23 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf coroborat cu anexa XV la aceeași directivă, Republica Federală Germania a omis, începând cu 11 iunie 2010, să ia măsuri în cadrul planurilor pentru calitatea aerului cu privire la cele 26 de zone, care să fie adecvate pentru a menține perioada de depășire cât mai scurtă cu putință. Lipsa caracterului adecvat al măsurilor ar reieși în special din durata, din evoluția și din gravitatea depășirilor valorilor-limită, precum și din reexaminarea planurilor pentru calitatea aerului întocmite pentru zonele în cauză.

(1) JO 2008, L 152, p. 1.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/33

Acțiune introdusă la 17 octombrie 2018 – Ungaria/Parlamentul European

(Cauza C-650/18)

(2018/C 436/46)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Ungaria (reprezentanți: M.Z. Fehér, G. Tornyai și Zs. Wagner, agenți)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

—

Anularea Rezoluţiei Parlamentului European din 12 septembrie 2018 referitoare la o propunere prin care invită Consiliul să stabilească, în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, existența unui risc clar de încălcare gravă de către Ungaria a valorilor pe care se întemeiază Uniunea.

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, guvernul maghiar invocă patru motive:

Guvernul maghiar consideră că prin votarea rezoluției atacate, Parlamentul European a încălcat în mod grav dispozițiile articolului 354 TFUE și propriul regulament de procedură. Dintre voturile exprimate de membrii Parlamentului European în cadrul procedurii de vot, s-au luat în calcul numai voturile pentru și împotrivă, excluzându-se abținerile, ceea ce este contrar dispozițiilor articolului 354 TFUE și articolului 178 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European. Dacă s-ar fi luat în calcul și abținerile, rezultatul votului ar fi fost diferit (primul motiv).

În al doilea rând, președintele Parlamentului European nu a solicitat avizul Comisiei Afaceri Constituționale a Parlamentului European (AFCO) în legătură cu interpretarea regulamentului de procedură, în pofida faptului că anterior votului, s-au exprimat îndoieli întemeiate cu privire la modul de luare în calcul a voturilor. În consecință, el a încălcat principiul securității juridice, având în vedere că atât anterior, cât și ulterior votului, exista sau subzista o incertitudine cu privire la interpretarea regulamentului de procedură (al doilea motiv).

În al treilea rând, guvernul maghiar susține că în procedura de vot cu privire la rezoluția atacată, au fost încălcate drepturile democratice ale deputaților din Parlamentul European și principiile fundamentale ale egalității de tratament al deputaților și ale democrației directe. Deputații nu și-au putut exercita drepturile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor lor de reprezentare a poporului conform principiului democrației, care include și posibilitatea abținerii (al treilea motiv).

În al patrulea rând, guvernul maghiar consideră că rezoluția atacată încalcă principiul fundamental al cooperării loiale între instituțiile Uniunii și statele membre, prevăzut la articolul 4 alineatul (3) și principiile de drept al Uniunii, precum principiul cooperării loiale între instituțiile Uniunii, principiul încrederii legitime și principiul securității juridice, având în vedere că rezoluția menționată conține afirmații care fac trimitere la proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de către un stat membru deja încheiate sau aflate încă în curs de desfășurare (al patrulea motiv).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/34

Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2018 – Vereniging Gelijkberechtiging Grondbezitters și alții/Comisia

(Cauza T-79/16) (1)

((„Ajutoare de stat - Schemă de ajutoare referitoare la achiziţia subvenţionată sau la punerea la dispoziţie cu titlu gratuit de arii naturale - Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piaţa internă la capătul fazei preliminare de examinare - Lipsa unei proceduri formale de examinare - Calitate procesuală activă - Noţiune de parte interesată - Admisibilitate - Încălcarea drepturilor procedurale - Dificultăţi serioase - Afectare substanţială a poziţiei concurenţiale a întreprinderilor concurente”))

(2018/C 436/47)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamanţi: Vereniging Gelijkberechtiging Grondbezitters (Hoenderloo, Țările de Jos) și alţi 21 de reclamanţi ale căror nume figurează în anexa I la hotărâre (reprezentanți: H. Viaene, D. Gillet și T. Ruys, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P.-J. Loewenthal și S. Noë agenți)

Intervenienţi în susținerea pârâtei: Vereniging tot Behoud van Natuurmonumenten in Nederland (‘s-Graveland, Țările de Jos) şi alţi 12 intervenienţi ale căror nume figurează în anexa II la hotărâre (reprezentanți: P. Kuypers și M. de Wit, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2015) 5929 final a Comisiei din 2 septembrie 2015 privind ajutorul de stat SA.27301 (2015/NN) – Țările de Jos privind achiziţia subvenţionată sau punerea la dispoziţie gratuită a unor arii naturale, al cărei rezumat a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO 2016, C 9, p. 1)

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia C(2015) 5929 final a Comisiei din 2 septembrie 2015, privind ajutorul de stat SA.27301 (2015/NN) – Țările de Jos privind achiziţia subvenţionată sau punerea la dispoziţie gratuită a unor arii naturale.

2)	Obligă Comisia Europeană să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Vereniging Gelijkberechtiging Grondbezitters și de către celelalte părți reclamante ale căror nume figurează în anexa I.

3)	Vereniging tot Behoud van Natuurmonumenten in Nederland și ceilalţi intervenienţi ale căror nume figurează în anexa II suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 118, 4.4.2016.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/35

Hotărârea Tribunalului din 18 octombrie 2018 – ArcelorMittal Tubular Products Ostrava și alții/Comisia

(Cauza T-364/16) (1)

((„Dumping - Importuri de anumite țevi și tuburi fără sudură din fier sau din oțel originare din China - Modificarea codului adițional TARIC pentru o societate - Acțiune în anulare - Act supus căilor de atac - Afectare directă - Afectare individuală - Admisibilitate - Efectele unei hotărâri de anulare - Regula paralelismului formelor”))

(2018/C 436/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ArcelorMittal Tubular Products Ostrava a.s. (Ostrava-Kunčice, Republica Cehă), și ceilalți doisprezece reclamanți ale căror nume figurează în anexa Hotărârii (reprezentanți: G. Berrisch, avocat și B. Byrne, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Demeneix și J. F. Brakeland, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei Comisiei din 3 iunie 2016 de a elimina Hubei Xinyegang Steel Co. Ltd de pe lista societăților încadrate la codul adițional TARIC A 950 și de a o încadra la codul adițional TARIC C 129 pentru toate codurile din Nomenclatura combinată menționate la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2272 al Comisiei din 7 decembrie 2015 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite țevi și tuburi fără sudură din fier sau din oțel originare din Republica Populară Chineză, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (JO 2015, L 322, p. 21)

Dispozitivul

Anulează Decizia Comisiei Europene din 3 iunie 2016 de a elimina Hubei Xinyegang Steel Co. Ltd de pe lista societăților încadrate la codul adițional TARIC A 950 și de a o încadra la codul adițional TARIC C 129 pentru toate codurile din Nomenclatura combinată menționate la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2272 al Comisiei din 7 decembrie 2015 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite țevi și tuburi fără sudură din fier sau din oțel originare din Republica Populară Chineză, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

2)	Comisia suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de ArcelorMittal Tubular Products Ostrava a.s. și de ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă.

(1) JO C 305 du 22.8.2016.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/36

Hotărârea Tribunalului din 18 octombrie 2018 – Terna/Comisia

(Cauza T-387/16) (1)

((„Asistență financiară - Proiecte de interes comun în domeniul rețelelor transeuropene energetice - Stabilirea cuantumului final al asistenței financiare - Raport de audit care identifică neregularități - Costuri neeligibile - Obligația de motivare - Încredere legitimă - Proporționalitate”))

(2018/C 436/49)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Terna – Rete elettrica nazionale SpA (Roma, Italia) (reprezentanți: A. Police, L. Di Via, F. Degni, F. Covone și D. Carria, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: O. Beynet, L. Di Paolo, A. Tokár și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE privind anularea scrisorilor din 6 iulie 2015, din 23 mai 2016 și din 14 iunie 2016 ale Comisiei referitoare la anumite costuri suportate în cadrul a două proiecte în domeniul rețelelor transeuropene energetice (Proiectele 209-E255/09-ENER/09/TEN E-S 12.564583 și 2007-E221/07/2007-TREN/07TEN E-S 07.91403) ca urmare a asistenței financiare acordate de Comisie reclamantei

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă societatea Terna – Rete elettrica nazionale SpA să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 326, 5.9.2016.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/36

Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2018 – McCoy/Comitetul Regiunilor

(Cauza T-567/16) (1)

((„Funcție publică - Funcționari - Securitate socială - Boală profesională - Originea profesională a bolii - Articolul 78 al cincilea paragraf din statut - Comisia de invaliditate - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere - Responsabilitate - Prejudiciu moral”))

(2018/C 436/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Robert McCoy (Bruxelles, Belgique) (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârât: Comitetul Regiunilor (reprezentanți: J. C. Cañoto Argüelles și S. Bachotet, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și prin care se urmărește, pe de o parte, anularea Deciziei Comitetului Regiunilor din 2 decembrie 2014 de aprobare a concluziilor comisiei de invaliditate din 7 mai 2014 prin care aceasta a respins cererea reclamantului de recunoaștere a originii profesionale a bolii de care suferă și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral în valoare de 25 000 de euro pe care reclamantul pretinde că l-a suferit

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Biroului Comitetului Regiunilor din 2 decembrie 2014 privind refuzul de a recunoaște originea profesională a bolii din care rezultă invaliditatea domnului Robert McCoy în sensul articolului 78 al cincilea paragraf din statut.

2)	Obligă Comitetul Regiunilor la plata către domnul McCoy a sumei de 5 000 de euro.

3)	Obligă Comitetul Regiunilor la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 7 din 11.1.2016 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene cu numărul F-139/15 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/37

Hotărârea Tribunalului din 16 octombrie 2018 – OY/Comisia

(Cauza T-605/16)

([„Funcție publică - Agenți contractuali - Articolul 3b din RAA - Angajamente - Încadrare în grad - Luare în considerare a experienței profesionale - Dispoziții generale de punere în aplicare a articolului 79 alineatul (2) din RAA”])

(2018/C 436/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: OY (reprezentanți: N. Flandin și S. Rodrigues, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Berscheid, C. Berardis-Kayser și L. Radu Bouyon, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei din 2 octombrie 2015 de respingere a cererii reclamantei privind reexaminarea încadrării sale în grupa de funcții IV, gradul 15, treapta 1, și, pe de altă parte, în măsura necesară, anularea deciziei AAIC din 29 martie 2016 de respingere a reclamației persoanei interesate

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă OY la plata cheltuielilor de judecată.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/37

Hotărârea Tribunalului din 18 octombrie 2018 – GEA Group/Comisia

(Cauza T-640/16) (1)

((„Concurență - Înțelegeri - Stabilizatori termici - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Decizie de modificare a deciziei inițiale - Acțiune în anulare - Interes de a exercita acțiunea - Admisibilitate - Amenzi - Plafon de 10 % - Grup de societăți - Egalitate de tratament”))

(2018/C 436/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: GEA Group AG (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: I. du Mont și C. Wagner, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Rossi, A. Biolan și V. Bottka, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea Deciziei C(2016) 3920 final a Comisiei din 29 iunie 2016 de modificare a Deciziei C(2009) 8682 final a Comisiei din 11 noiembrie 2009 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38589 – Stabilizatori termici)

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia C(2016) 3920 final a Comisiei din 29 iunie 2016 de modificare a Deciziei C(2009) 8682 final a Comisiei din 11 noiembrie 2009 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38589 – Stabilizatori termici).

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 392, 24.10.2016.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/38

Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2018 – John Mills/EUIPO – Jerome Alexander Consulting (MINERAL MAGIC)

(Cauza T-7/17) (1)

((„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene verbale MINERAL MAGIC - Marca națională verbală anterioară MAGIC MINERALS BY JEROME ALEXANDER - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”))

(2018/C 436/53)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamant: John Mills Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: S. Malynicz, QC)

Pârât: Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanţi: A. Lukošiūtė și D. Hanf, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Jerome Alexander Consulting Corp. (Surfside, Florida, Statele Unite) (reprezentanți: T. Bamford și C. Rani, solicitors)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 5 octombrie 2016 (cauza R 2087/2015-1) privind o procedură de opoziție între Jerome Alexander Consulting și John Mills

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs de Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 5 octombrie 2016 (cauza R 2087/2015 1).

2)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de John Mills Ltd.

3)	Jerome Alexander Consulting Corp. suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de John Mills.

(1) JO C 63, 27.2.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/39

Hotărârea Tribunalului din 17 ocombrie 2018 – Golden Balls/EUIPO – Les Éditions P. Amaury (GOLDEN BALLS)

(Cauza T-8/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale GOLDEN BALLS - Marca Uniunii Europene verbală anterioară BALLON D’OR - Motiv relativ de refuz - Profit generat în mod necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 436/54)

Limba de procedură: franceza

Părţile

Reclamantă: Golden Balls Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanţi: M. Edenborough, QC, M. Hawkins, solicitor, și T. Dolde, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: inițial D. Botis, ulterior S. Pétrequin și A. Folliard-Monguiral, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Les Éditions P. Amaury (Boulogne-Billancourt, Franța) (reprezentanţi: T. de Haan, P. Péters și M. Laborde, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 30 septembrie 2016 (cauza R 1962/2015–1), privind o procedură de opoziție între Intra-Presse și doamna Inez Samarawira.

Dispozitivul

Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 30 septembrie 2016 (cauza R 1962/2015-1) în ceea ce priveşte admiterea opoziţiei privind „maşini cu sloturi destinate a fi utilizate cu un ecran, aparate şi instrumente de uz ştiinţific, nautic, topografic, pentru fotografie, cinematografie, optică, cântărire, măsurare, semnalizare, verificare, salvare şi învăţământ; aparate pentru înregistrarea, transmiterea şi reproducerea sunetului sau imaginii; automate de vânzare şi mecanisme pentru aparate care funcţionează cu fise; case de marcat, maşini de calculat, echipamente de prelucrare a informaţiilor şi calculatoare; aparate şi instrumente fotografice, cinematografice şi optice, echipamente de prelucrare a datelor şi calculatoare, material informatic, paturi pentru mouse, accesorii pentru telefoane mobile, ochelari de soare” din clasa 9, privind „decoraţii pentru pomul de Crăciun” din clasa 28 şi „producţii teatrale, cum spectacolele şi piesele de teatru, producţie de comedii muzicale, organizarea de manifestaţii muzicale/concerte” din clasa 41.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 63, 27.2.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/40

Hotărârea Tribunalului din 16 octombrie 2018 – Proof IT/EIGE

(Cauza T-10/17) (1)

((„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Cerere de prestaţii împărţite în două loturi - Servicii referitoare la site-ul internet - Respingerea ofertei unui ofertant - Criterii de atribuire - Transparenţă - Egalitate de tratament - Eroare vădită de apreciere - Răspundere extracontractuală”))

(2018/C 436/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Proof IT SIA (Riga, Letonia) (reprezentanți: J. Jerņeva și D. Pāvila, avocați)

Pârât: Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) (reprezentanți: J. Stuyck, V. Ost și M. Vanderstraeten, avocați)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE şi având ca obiect anularea deciziei EIGE de respingere a ofertei depuse de reclamantă în cadrul celor lotului nr. 1 referitor la cererea de ofertă EIGE/2016/OPER/03 intitulat „Contract-cadru pentru servicii online” şi atribuirea contractului-cadru unui alt ofertant şi, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE şi având ca obiect obţinerea reparării prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-ar fi suferit ca urmare a pierderii unei şanse sau a pierderii contractului însuşi

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă Proof IT SIA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 78, 13.3.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/40

Hotărârea Tribunalului din 17 octombrie 2018 – Jalkh/Parlamentul

(Cauza T-26/17) (1)

((„Privilegii și imunități - Membru al Parlamentului European - Decizie de ridicare a imunității parlamentare - Legătură cu funcțiile de parlamentar - Egalitate de tratament - Securitate juridică - Încredere legitimă - Procedură de ridicare a imunității - Dreptul la apărare - Abuz de putere - Răspundere extracontractuală”))

(2018/C 436/56)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-François Jalkh (Gretz-Armainvilliers, Franța) (reprezentanți: inițial J.-P. Le Moigne, ulterior M. Ceccaldi și în final F. Wagner, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: inițial M. Dean și S. Alonso de León, ulterior S. Alonso de León, N. Görlitz și S. Seyr, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei P8_TA(2016)0430 a Parlamentului din 22 noiembrie 2016 de ridicare a imunității parlamentare a reclamantului și, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-a suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Jean-François Jalkh suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Parlamentul European, inclusiv cheltuielile de judecată aferente procedurii măsurilor provizorii.

(1) JO C 70, 6.3.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/41

Hotărârea Tribunalului din 17 octombrie 2018 – Jalkh/Parlamentul

(Cauza T-27/17) (1)

((„Privilegii și imunități - Membru al Parlamentului European - Decizie de ridicare a imunității parlamentare - Legătură cu funcțiile de parlamentar - Egalitate de tratament - Securitate juridică - Încredere legitimă - Procedură de ridicare a imunității parlamentare - Dreptul la apărare - Abuz de putere - Răspundere necontractuală”))

(2018/C 436/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-François Jalkh (Gretz-Armainvilliers, Franța) (reprezentanți: inițial J.-P. Le Moigne, ulterior M. Ceccaldi și în cele din urmă F. Wagner, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: inițial M. Dean și S. Alonso de León, ulterior S. Alonso de León, N. Görlitz și S. Seyr, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Deciziei P8_TA(2016)0429 a Parlamentului din 22 noiembrie 2016 de ridicare a imunității parlamentare a reclamantului și, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE având ca obiect repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-ar fi suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Jean-François Jalkh suportă propriile cheltuieli de cheltuială, precum și pe cele efectuate de Parlamentul European, inclusiv cheltuielile de judecată aferente procedurii măsurilor provizorii.

(1) JO C 70, 6.3.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/41

Hotărârea Tribunalului din 18 octombrie 2018 – FCA/EUIPO – Busbridge (VIPER)

(Cauza T-109/17) (1)

({„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală VIPER - Marca națională verbală anterioară VIPER - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Produse pentru care marca anterioară a fost utilizată - Importanța utilizării mărcii anterioare - Articolul 57 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 64 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”})

(2018/C 436/58)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: FCA US LLC (City of Auburn Hills, Michigan, Statele Unite) (reprezentant: C. Morcom, QC)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Robert Dennis Busbridge (Hookwood, Regatul Unit)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 1 decembrie 2016 (cauza R 554/2016–1) privind o procedură de declarare a nulității între domnul Busbridge și FCA US.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă FCA US LLC la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 121, 18.4.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/42

Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2018 – Apple and Pear Australia și Star Fruits Diffusion/EUIPO – Pink Lady America (WILD PINK)

(Cauza T-164/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale WILD PINK - Marca Uniunii Europene și națională verbale anterioare PINK LADY - Mărcile Uniunii Europene figurative anterioare Pink Lady - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001]”])

(2018/C 436/59)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Apple and Pear Australia Ltd (Victoria, Australia) și Star Fruits Diffusion (Le Pontet, Franța) (reprezentanţi: T. de Haan, P. Péters și H. Abraham, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: JJ. Ivanauskas și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Pink Lady America LLC (Yakima, Washington, Statele Unite) (reprezentanţi: inițial R. Manno și S. Travaglio, ulterior R. Manno, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 10 ianuarie 2017 (cauza R 87/2015–4), privind o procedură de opoziție între Apple and Pear Australia și Star Fruits Diffusion, pe de-o parte, și Pink Lady America, pe de altă parte.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 10 ianuarie 2017 (cauza R 87/2015-4).

EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Apple and Pear Australia Ltd și de Star Fruits Diffusion inclusiv jumătate din cheltuielile indispensabile efectuate de acestea în vederea procedurii aflate pe rolul camerei de recurs a EUIPO.

Pink Lady America LLC suportă propriile cheltuieli de judecată precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Apple and Pear Australia și de Star Fruits Diffusion inclusiv jumătate din cheltuielile indispensabile efectuate de acestea în vederea procedurii aflate pe rolul camerei de recurs a EUIPO.

(1) JO C 144, 8.5.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/43

Hotărârea Tribunalului din 16 octombrie 2018 – M & K/EUIPO – Genfoot (KIMIKA)

(Cauza T-171/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale KIMIKA - Marca Uniunii Europene verbală anterioară KAMIK - Motive relative de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Utilizare serioasă - Articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 47alineatele (2) și (3) din Reglementul 2017/1001]”])

(2018/C 436/60)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: M & K Srl (Prato, Italia) (reprezentanţi: inițial F. Caricato, ulterior M. Cartella și B. Cartella, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: E. Markakis și A. Folliard-Monguiral, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Genfoot, Inc. (Montreal, Quebec, Canada) (reprezentanți: E. Saarmann și P. Baronikians, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 12 ianuarie 2017 (cauza R 1206/2016–4), privind o procedură de opoziție între Genfoot și M & K

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă M & K Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 144, 8.5.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/44

Hotărârea Tribunalului din 18 octombrie 2018 – Linak/EUIPO – ChangZhou Kaidi Electrical (Coloană elevatoare acționată electric)

(Cauza T-367/17) (1)

([„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând o coloană elevatoare acționată electric - Desen sau model industrial comunitar anterior - Motiv de nulitate - Lipsa caracterului individual - Utilizator avizat - Lipsa unei impresii globale diferite - Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002”])

(2018/C 436/61)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Linak A/S (Nordborg, Danemarca) (reprezentanţi: V. von Bomhard și J. Fuhrmann, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: inițial G. Sakalaite-Orlovskiene și A. Folliard-Monguiral, ulterior G. Sakalaite-Orlovskiene și J. Ivanauskas, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: ChangZhou Kaidi Electrical Co. Ltd (Changzhou, China)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 21 martie 2017 (cauza R 1411/2015–3), privind o procedură de nulitate între Linak și ChangZhou Kaidi Electrical

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Linak A/S la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 249, 31.7.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/44

Hotărârea Tribunalului din 18 octombrie 2018 – Linak/EUIPO – ChangZhou Kaidi Electrical (Coloană elevatoare acționată electric)

(Cauza T-368/17) (1)

(2018/C 436/62)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Linak A/S (Nordborg, Danemarca) (reprezentanţi: V. von Bomhard și J. Fuhrmann, avocați)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: ChangZhou Kaidi Electrical Co. Ltd (Changzhou, China)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 21 martie 2017 (cauza R 1412/2015–3), privind o procedură de nulitate între Linak și ChangZhou Kaidi Electrical

Dispozitivul

1)	Respige acțiunea.

2)	Obligă Linak A/S la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 249, 31.7.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/45

Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2018 – CompuGroup Medical/EUIPO – Medion (life coins)

(Cauza T-444/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale life coins - Marca Uniunii Europene verbală anterioară LIFE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 436/63)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: CompuGroup Medical AG (Koblenz, Germania) (reprezentant: B. Dix, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Fischer, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Medion AG (Essen, Germania) (reprezentant: G. Hagemeier, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 25 aprilie 2017 (cauza R 1569/2016–1) privind o procedură de opoziție între Medion și CompaGroup Medical

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	CompuGroup Medical AG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Medion AG.

(1) JO C 283, 28.8.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/46

Hotărârea Tribunalului din 18 octombrie 2018 – Next design+produktion/EUIPO– Nanu-Nana Joachim Hoepp (nuuna)

(Cauza T-533/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative nuuna - Mărcile Uniunii Europene verbale anterioare NANU și NANU NANA - Motiv relativ de refuz - Aprecierea riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Complementaritatea produselor - Principii de autonomie și de independență ale mărcii Uniunii Europene - Principiile legalității și bunei administrări - Securitate juridică”])

(2018/C 436/64)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Next design+produktion GmbH (Frankfurt pe Main, Germania) (reprezentant: M. Hirsch, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: S. Hanne și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Nanu-Nana Joachim Hoepp GmbH & Co. KG (Bremen, Germania) (reprezentant: T. Boddien, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 24 mai 2017 (cauza R 1448/2016–1), privind o procedură de opoziție între Nanu-Nana Joachim Hoepp și Next design+produktion

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Next design+produktion GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 330, 2.10.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/46

Hotărârea Tribunalului din 16 octombrie 2018 – VF International/EUIPO – Virmani (ANOKHI)

(Cauza T-548/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative ANOKHI - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară kipling - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară reprezentând silueta unei maimuțe - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Atingere adusă renumelui - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001)”])

(2018/C 436/65)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: VF International Sagl (Stabio, Elveția) (reprezentanţi: T. van Innis, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: P. Sipos, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Ken Virmani (München, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 26 mai 2017 (cauza R 2307/2015–4), privind o procedură de opoziție între VF International și domnul Virmani

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 26 mai 2017 (cauza R 2307/2015–4).

2)	EUIPO suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de VF International Sagl.

(1) JO C 347, 16.10.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/47

Hotărârea Tribunalului din 16 octombrie 2018 – Asics/EUIPO – Van Lieshout Textielagenturen (Reprezentarea a patru linii încrucișate)

(Cauza T-581/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative reprezentând patru linii încrucișate - Obligația de motivare - Articolul 75 și articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenite articolul 94 și articolul 95 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001] - Lipsa similitudinii semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001] - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001]”])

(2018/C 436/66)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Asics Corporation (Kobe, Japonia) (reprezentanţi: M. Polo Carreño și M. H. Granado Carpenter, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Gája, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Van Lieshout Textielagenturen BV (Haaren, Țările de Jos) (reprezentanți: P. Claassen și B. Woltering, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 27 iunie 2017 (cauza R 2129/2016–4), privind o procedură de opoziție între Asics Corporation și Van Lieshout Textielagenturen

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Asics Corporation la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 374, 6.11.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/48

Hotărârea Tribunalului din 16 octombrie 2018 – DNV GL/EUIPO (Sustainablel)

(Cauza T-644/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Sustainablel - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 436/67)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: DNV GL AS (Høvik, Norvegia) (reprezentanți: J. Albers și N. Köster, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: A. Lukošiūtė, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 12 iulie 2017 (cauza R 2/2017-2) privind o cerere de înregistrare a mărcii verbale Sustainablel ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă DNV GL AS la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 374, 6.11.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/48

Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2018 – Mamas and Papas/EUIPO – Wall-Budden (apărătoare laterale de pat pentru copii)

(Cauza T-672/17) (1)

((„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă apărătoare laterale de pat pentru copii - Examinare din oficiu de către camera de recurs a faptelor constitutive ale divulgării - Principiul continuității funcționale - Elemente de probă insuficiente în vederea stabilirii divulgării”))

(2018/C 436/68)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Mamas and Papas Ltd (Huddersfield, Regatul Unit) (reprezentanți: J. Reid, barrister, și B. Whitehead, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: V. Ruzek, D. Walicka și A. Folliard-Monguiral, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Jane Wall-Budden (Byfleet, Regatul Unit)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 25 iulie 2017 (cauza R 208/2016-3) privind o procedură de declarare a nulității între Mamas and Papas și Jane Wall-Budden.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Mamas and Papas Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 402, 27.11.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/49

Hotărârea Tribunalului din 17 octombrie 2018 – Szabados/EUIPO – Sociedad Española de Neumología y Cirugía Torácica (Separ) (MicroSepar)

(Cauza T-788/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MicroSepar - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară SeparSolidaria - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 436/69)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamant: Andreas Szabados (Grünwald, Germania) (reprezentant: S. Wobst, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: D. Hanf și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Sociedad Española de Neumología y Cirugía Torácica (Separ) (Barcelona, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 21 septembrie 2017 (cauza R 2420/2016–1), privind o procedură de opoziție între domnul Andreas Szabados și Sociedad Española de Neumología y Cirugía Torácica.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Andreas Szabados la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 32, 29.1.2018.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/50

Hotărârea Tribunalului din 17 octombrie 2018 – Weber-Stephen Products/EUIPO (iGrill)

(Cauza T-822/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene iGrill - Motiv relativ de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009[devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2018/C 436/70)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Weber-Stephen Products LLC (Palatine, Illinois, Statele Unite) (reprezentanți: R. Niebel et A. Jauch, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Rajh, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 27 septembrie 2017 (cauza R 579/2017–2) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal iGrill ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Weber-Stephen Products LLC la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 63, 19.2.2018.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/50

Ordonanța Tribunalului din 2 octombrie 2018 – Karl Storz/EUIPO (3D)

(Cauza T-413/17 INTP) (1)

((„Procedură - Interpretarea unei hotărâri - Marcă a Uniunii Europene - Retragerea cererii de înregistrare - Nepronunțare asupra fondului”))

(2018/C 436/71)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Karl Storz GmbH & Co. KG (Tuttlingen, Germania) (reprezentanți: S. Gruber și N. Siebertz, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Obiectul

Cerere de interpretare a Hotărârii din 19 iunie 2018, Karl Storz/EUIPO (3D) (T-413/17, nepublicată, EU:T:2018:356)

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea cu privire la cererea de interpretare.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 277, 21.8.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/51

Ordonanța Tribunalului din 4 octombrie 2018 – Makhlouf/Consiliul

(Cauza T-506/17) (1)

((„Acțiune în anulare - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată”))

(2018/C 436/72)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Rami Makhlouf (Damas, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Kyriakopoulou și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE şi având ca obiect anularea Deciziei (PESC) 2017/917 a Consiliului din 29 mai 2017 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2017, L 139, p. 62), precum şi a actelor subsecvente de punere în aplicare a acesteia, în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Domnul Rami Makhlouf suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 347, 16.10.2017.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/51

Ordonanța Tribunalului din 3 octombrie 2018 – Pracsis și Conceptexpo Project/Comisia și EACEA

(Cauza T-33/18) (1)

((„Acțiune în anulare și în despăgubire - Contracte de achiziții publice de servicii - Cale de atac administrativă în fața Comisiei - Act pur confirmativ - Termen de introducere a căii de atac - Act care nu poate fi supus căilor de atac - Inadmisibilitate”))

(2018/C 436/73)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Pracsis SPRL (Bruxelles, Belgia) și Conceptexpo Project (Wavre, Belgia) (reprezentant: J. N. Louis, avocat)

Pârâte: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Martin, A Katsimerou și I. Rubene, agenți), Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (reprezentanți: inițial H. Monet și A. Kisylyczko, ulterior H. Monet și N. Durand, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea deciziei Comisiei din 13 noiembrie 2017 de respingere a căii de atac administrative îndreptate împotriva deciziilor EACEA din 17 iulie și din 11 august 2017 și, „în măsura în care este necesar”, anularea deciziilor menționate ale EACEA, precum și a „deciziei” sale de a semna contractul cu ofertantul clasat în prima poziție, în măsura în care aceste decizii clasează oferta consorțiului reclamantelor în poziția a doua potrivit mecanismului în cascadă în cadrul cererii de ofertă EACEA/2017/01 privind servicii de organizare de evenimente și de acțiuni promoționale în domeniul audiovizual, și, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE și prin care se urmărește repararea prejudiciului pe care reclamantele pretind că l-au suferit ca urmare a acestor decizii

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă Pracsis SPRL și Conceptexpo Project să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană și de Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA).

(1) JO C 112, 26.3.2018.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/52

Acțiune introdusă la 19 septembrie 2018 – Hexal/EMA

(Cauza T-549/18)

(2018/C 436/74)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Hexal AG (Holzkirchen, Germania) (reprezentanți: M. Martens, N. Carbonnelle, avocați și S. Faircliffe, solicitor)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

declararea admisibilității și a temeiniciei excepției de nelegalitate ridicate de reclamantă împotriva concluziei Comitetului pentru medicamente de uz uman (CHMP) potrivit căreia produsul Teriflunomidă, fabricat de Sanofi, beneficiază de statutul de substanță activă nouă, astfel cum se reține în Decizia Comisiei din 26 august 2013 de acordare a autorizației de introducere pe piață pentru medicamentul „AUBAGIO® – Teriflunomidă”;

—	anularea Deciziei EMA din 5 iulie 2018 de a respinge cererea formulată de Hexal, de acordare a unei autorizații de introducere pe piață a unei versiuni generice a medicamentului Aubagio®;

—	obligarea EMA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În decizia atacată se respinge cererea formulată de Hexal, de acordare a unei autorizații de introducere pe piață pentru Teriflunomidă Hexal, având în vedere că Aubagio®, un medicament introdus pe piață anterior încă beneficiază de protecția reglementară a datelor, potrivit Deciziei de punere în aplicare a Comisiei din 26 august 2013, împotriva căreia reclamanta invocă o excepție de nelegalitate în temeiul articolului 277 TFUE. În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive:

Prin intermediul primului motiv, îndreptat împotriva deciziei atacate emise de Agenția Europeană pentru Medicamente, Hexal susține că, având în vedere că excepția de nelegalitate este întemeiată, motivarea deciziei atacate nu este admisibilă din punct de vedere juridic întrucât EMA a săvârșit o eroare de fapt și de drept și nu și-a îndeplinit obligația de motivare și de a efectua o apreciere atentă și aprofundată, astfel cum prevede articolul 296 TFUE;

Prin intermediul celui de al doilea motiv, se contestă de asemenea legalitatea deciziei atacate, având în vedere că statul de „substanță activă nouă” ar fi trebuit reexaminat cu ocazia introducerii de către Hexal a cererii de acordare a autorizației de introducere pe piață pentru un medicament generic, situație care nu se regăsește în speță. Astfel, EMA nu și-ar fi îndeplinit obligațiile în mod corespunzător, în mod special obligația de a efectua o apreciere eficientă și atentă și obligația de motivare, în temeiul articolului 296 TFUE, care determină, pe rând, nelegalitatea deciziei atacate.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/53

Acțiune introdusă la 21 septembrie 2018 – Bernis și alții/BCE

(Cauza T-564/18)

(2018/C 436/75)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Ernests Bernis (Jurmala, Lituania), Oļegs Fiļs (Jurmala), OF Holding SIA (Riga, Lituania) și Cassandra Holding Company SIA (Jurmala) (reprezentanți: O. Behrends, M. Kirchner și L. Feddern, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei ECB-SSM-2018-LVABL-2 WOANCA-2018-0007 din 11 iulie 2018 de revocare a autorizației bancare a ABLV Bank, AS;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă șapte motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că BCE a presupus în mod incorect că sunt îndeplinite condițiile pentru retragerea autorizației.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că BCE nu a luat în considerare natura discreționară a deciziei.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că BCE a încălcat principiul proporționalității.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că BCE a săvârșit un abuz de putere.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia BCE nu a fost motivată în mod corespunzător.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe întemeiat pe încălcarea principiului nemo auditur.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/54

Acțiune introdusă la 21 septembrie 2018 – VE/ESMA

(Cauza T-567/18)

(2018/C 436/76)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: VE (reprezentanți: N. Flandin și L. Levi, avocați)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei ESMA din 11 iunie 2018 de respingere a reclamației formulate de reclamant împotriva deciziei ESMA din 14 noiembrie 2017 prin care s-a reziliat contractul său de muncă la ESMA;

—	anularea, în măsura în care este necesar, a deciziei ESMA din 14 noiembrie 2017;

—	repararea prejudiciului moral suferit de reclamant;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șase motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe faptul că reclamantului nu i s-a notificat decizia de reziliere a contractului său de muncă în termenul de preaviz prevăzut în contract.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de motivare în conformitate cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede obligația administrației de a-și motiva deciziile.

Al patrulea motiv este întemeiat pe temeiul juridic eronat al deciziei de respingere a reclamației formulate de reclamant, precum și al deciziei de reziliere a contractului său de muncă, din moment ce ambele se întemeiază pe raportul de evaluare din 2016 care este afectat de o eroare vădită de apreciere.

5.	Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.

6.	Al șaselea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de solicitudine care incumbă pârâtei în ceea ce privește problemele de sănătate ale reclamantului și condițiile sale generale de muncă.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/54

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2018 – W. Kordes’ Söhne Rosenschulen/EUIPO (Kordes’ Rose Monique)

(Cauza T-569/18)

(2018/C 436/77)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: W. Kordes’ Söhne Rosenschulen GmbH & Co KG (Klein Offenseth-Sparrieshoop, Germania) (reprezentant: G. Würtenberger, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală Kordes’ Rose Monique – cererea de înregistrare nr. 15 856 743

Decizia atacată: decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 12 iulie 2018 în cauza R 1929/2017-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (m) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 95 din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/55

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2018 – Crédit agricole/BCE

(Cauza T-576/18)

(2018/C 436/78)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Crédit agricole SA (Montrouge, Franța) (reprezentanți: A. Champsaur și A. Delors, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea, în temeiul articolelor 256 și 263 TFUE, a Deciziei ECB-SSM-2018-FRCAG-77 adoptate de BCE la data de 16 iulie 2018;

—	obligarea BCE la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv se întemeiază pe un exces de putere care ar afecta Decizia Băncii Centrale Europene (BCE) din 16 iulie 2018, prin care s-a aplicat reclamantei o sancțiune administrativă pentru o încălcare continuă a cerințelor privind fondurile proprii prevăzute la articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO 2013, L 176, p. 1) (denumită în continuare „decizia atacată”). În această privință, reclamanta invocă următoarele argumente:

—	cu titlu principal, aceasta arată că BCE ar fi săvârșit o eroare de drept în interpretarea articolului 26 alineatul (3) din Regulamentul nr. 575/2013, care nu ar impune instituțiilor să obțină autorizația prealabilă a BCE pentru a încadra acțiuni ordinare în fondurile proprii din categoria 1.

—

cu titlu subsidiar, dacă Tribunalul ar trebui să considere că clasificarea unor acțiuni ordinare în fondurile proprii din categoria fără autorizația prealabilă a BCE constituie o încălcare a articolului 26 alineatul (3) din Regulamentul nr. 575/2013, reclamanta susține că nu a săvârșit nicio încălcare cu intenție sau din neglijență în aplicarea dispoziției menționate și că decizia atacată ar încălca principiul securității juridice.

—

cu titlu cu totul subsidiar, dacă Tribunalul ar trebui să considere că o încălcare poate fi reținută și că o sancțiune poate fi aplicată reclamantei, aceasta din urmă susține că având în vedere lipsa de gravitate a încălcării pretins săvârșite și cooperarea reclamantei, decizia atacată ar încălca principiul proporționalității.

2.	Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea drepturilor procedurale fundamentale ale reclamantei care ar fi fost săvârșită de BCE în măsura în care ar fi întemeiat decizia atacată pe critici cu privire la care reclamanta nu ar fi fost în măsură să își prezinte obiecțiile.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/56

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2018 – Crédit agricole Corporate and Investment Bank/BCE

(Cauza T-577/18)

(2018/C 436/79)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Crédit agricole Corporate and Investment Bank (Montrouge, Franța) (reprezentanți: A. Champsaur și A. Delors, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea, în temeiul articolelor 256 și 263 TFUE, a deciziei ECB-SSM-2018-FRCAG-76 adoptate de BCE la data de 16 iulie 2018;

—	obligarea BCE la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive care sunt în esență identice cu cele invocate în cadrul cauzei T-576/18, Crédit agricole/BCE.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/56

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2018 – CA Consumer Finance/BCE

(Cauza T-578/18)

(2018/C 436/80)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: CA Consumer Finance (Massy, Franța) (reprezentanți: A. Champsaur și A. Delors, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea, în temeiul articolelor 256 și 263 TFUE, a Deciziei ECB-SSM-2018-FRCAG-77 adoptate de BCE la data de 16 iulie 2018;

—	obligarea BCE la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive, care sunt în esență identice cu cele invocate în cauza T-576/18, Crédit agricole/BCE.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/57

Acțiune introdusă la 27 septembrie 2018 – Ukrselhosprom PCF și Versobank/BCE

(Cauza T-584/18)

(2018/C 436/81)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantele: Ukrselhosprom PCF LLC (Solone, Ucraina) și Versobank AS (Tallinn, Estonia) (reprezentanți: O. Behrends, L. Feddern și M. Kirchner, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei ECB/SSM/2018–EE-2 WHD-2017-0012 din 17 iulie 2018 de retragere a autorizației de funcționare bancare a Versobank AS;

—	în consecință, anularea Deciziei ECB/SSM/2018-EE-3 din 14 august 2018 privind cheltuielile de judecată aferente reexaminării administrative interne;

—	obligarea pârâtei la suportarea în întregime a cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă 24 de motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe necompetența BCE de a adopta o decizie privind lichidarea Versobank AS.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că BCE nu a apreciat ea însăși întrebările secundare privind lupta împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că BCE nu a examinat și nu a apreciat cu atenție și imparțialitate toate elementele relevante din speță.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că BCE a invocat în mod nejustificat pretinsa transmitere de informații inexacte privind activitățile Versobank în Letonia.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că BCE nu a ținut seama de rolul pozitiv al echipei de direcție, foarte competentă și onorabilă.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că BCE nu a definit cerințele normative relevante pe care pretinde că Versobank nu le-a îndeplinit.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că BCE nu a ținut seama de faptul că o mare parte din activități nu prezenta riscuri importante în materie de luptă împotriva spălării de bani.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe importanța insuficientă acordată reducerii considerabile a numărului de clienți în categoriile care prezintă risc ridicat.

9.	Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că BCE a presupus în mod eronat că orice acțiune corectoare suplimentară ar fi nerealistă.

10.	Al zecelea motiv, întemeiat pe considerații eronate privind un eventual nou consiliu de administrație.

11.	Al unsprezecelea motiv, întemeiat pe considerații eronate privind o eventuală suspendare a dreptului de vot.

12.	Al doisprezecelea motiv, întemeiat pe faptul că BCE s-a întemeiat în mod nejustificat pe încălcarea invocată a unei instrucțiuni.

13.	Al treisprezecelea motiv, întemeiat pe considerații eronate privind posibilitatea unei instrucțiuni suplimentare.

14.	Al paisprezecelea motiv, întemeiat pe refuzul nelegal al posibilității unei instrucțiuni suplimentare.

15.	Al cincisprezecelea motiv, întemeiat pe refuzul nelegal al posibilității unei vânzări.

16.	Al șaisprezecelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și pe o discriminare.

17.	Al șaptesprezecelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.

18.	Al optsprezecelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor încrederii legitime și securității juridice.

19.	Al nouăsprezecelea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 19 și a considerentului (75) din Regulamentul nr. 1024/2013 (1) și pe un abuz de putere.

20.	Al douăzecilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat al Versobank și al acționarilor, ca urmare a unui termen excesiv de scurt pentru a prezenta observații.

21.	Al douăzeci și unulea motiv, întemeiat pe alte încălcări ale dreptului la apărare și ale dreptului de a fi ascultat al Versobank.

22.	Al douăzeci și doilea motiv, întemeiat pe lipsa motivării.

23.	Al douăzeci și treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a dreptului Versobank de acces la dosar.

24.	Al douăzeci și patrulea motiv, întemeiat pe o încălcare a drepturilor acționarilor în legătură cu reexaminarea efectuată de comisia administrativă de reexaminare în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul nr. 1024/2013.

(1) Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013, L 287, p. 63).

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/59

Acțiune introdusă la 27 septembrie 2018 – Şanli/Consiliul

(Cauza T-585/18)

(2018/C 436/82)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamant: Dalokay Şanli (Rotterdam, Țările de Jos) (reprezentant: D. Gürses, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Consiliului din 31 iulie 2018;

—	retragerea numelui reclamantului de pe lista vizată de Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 şi

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.	Primul motiv este întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură şi a tratatelor.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că, în cadrul procedurii, nu a fost prezentat niciun element de probă din care ar reieşi că reclamantul a avut activităţi teroriste.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că reclamantul nu s-a putut apăra în mod corespunzător în procedura finalizată prin adoptarea deciziei atacate.

4.	Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că decizia nu este suficient motivată.

5.	Al cincilea motiv este întemeiat pe faptul că decizia a fost adoptată cu încălcarea principiilor proporţionalităţii şi subsidiarităţii.

6.	Al şaselea motiv este întemeiat pe faptul că Regulamentul (UE) nr. 2580/2001 nu este aplicabil, întrucât PKK nu este o organizaţie teroristă.

7.	Al şaptelea motiv este întemeiat pe caracterul contrar al deciziei adoptate în raport cu principiul proporţionalităţii.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/59

Acțiune introdusă la 28 septembrie 2018 – Berliner Stadtwerke/EUIPO (berlinGas)

(Cauza T-595/18)

(2018/C 436/83)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Berliner Stadtwerke GmbH (Berlin, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și N. Willich, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă „berlinGas” – cererea de înregistrare nr. 15 252 661

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 20 iulie 2018 în cauza R 2180/2016-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/60

Acțiune introdusă la 5 octombrie 2018 – Ayuntamiento de Enguera/Comisia

(Cauza T-602/18)

(2018/C 436/84)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Ayuntamiento de Enguera (Enguera, Spania) (reprezentanți: J. Palau Navarro, J. Ortiz Ballester și V. Soriano i Piqueras, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei emise la 26 iulie 2018 de șefului unității „ENV.D.4 – Life programme” al Direcției „D– Capital Naturel” a Direcției Generale pentru Mediu a Comisiei, în cadrul cazului „LIFE 10 ENV/ES/000458 – ECOGLAUCA ÉRGON – Confirmation of recovery order”.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUE, întrucât decizia atacată este lipsită de orice motivare.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe motivarea inexactă, presupunând că există o motivație implicită.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la bună administrare prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care:

—	dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de adoptarea unei măsuri individuale care ar afecta-o în mod defavorabil. Astfel, în speță, nu s-a dat curs în niciun mod memoriilor reclamantei și nu s-a permis acesteia să prezinte observații înainte de adoptarea deciziei definitive;

—	nu s-a dat curs cererilor reclamantei de acces la dosar;

—	în timp ce reclamanta s-a adresat întotdeauna pârâtei în limba spaniolă, Comisia a emis toate comunicările și deciziile sale în limba engleză

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea interdicției arbitrariului din partea autorităților publice în măsura în care autorul deciziei atacate nu aplică normele și criteriile științifice adecvate, ci simpla sa apreciere subiectivă reducând sau anulând fără justificare orice contribuție economică a Uniunii la un proiect aprobat.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului încrederii legitime, în măsura în care Comisia a adoptat decizia sa în contradicție cu actele sale anterioare, în care confirma pe deplin acordul său cu acțiunile desfășurate de reclamantă, astfel încât aceasta din urmă a făcut, în mod brusc și de neînțeles, obiectul unei decizii la care nu s-ar fi putut aștepta din perspectiva comportamentului anterior al Comisiei.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/61

Acțiune introdusă la 9 octombrie 2018 – ZE/Parlamentul European

(Cauza T-603/18)

(2018/C 436/85)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: ZE (reprezentant: P. Giatagantzidis, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 25 septembrie a secretarului general al Parlamentului European prin care s-a dispus suspendarea din funcție a acestuia până la 31 octombrie, precum și a oricărui act conex,

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului său de a fi ascultat anterior adoptării deciziei atacate cu privire la el;

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la o bună administrare consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care decizia atacată a fost adoptată în urma căutării și strângerii unor informații;

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului imparțialității de către secretarul general, întrucât acesta a dispus în același timp inițierea unei anchete administrative împotriva reclamantului și a adoptat decizia atacată;

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea vădită a dreptului său la protecția vieții private ca urmare a interdicției de a accede la locul său de muncă, precum și la dosarele sale personale;

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea prezumției de vinovăție și a caracterului secret al procedurii în cursul procedurii urmate, având în vedere declarațiile date presei de către înalți funcționari ai Parlamentului European.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/62

Acțiune introdusă la 9 octombrie 2018 – Essity Hygiene and Health/EUIPO (Reprezentarea unei frunze)

(Cauza T-607/18)

(2018/C 436/86)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Essity Hygiene and Health AB (Göteborg, Suedia) (reprezentant: U. Wennermark, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii figurative compuse din reprezentarea unei frunze – cererea de înregistrare nr. 16 709 305

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 6 iulie 2018 în cauza R 2196/2017-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului cu titlu principal:

anularea deciziei atacate în totalitate, inclusiv

a)	confirmarea faptului că marca solicitată prezintă un caracter distinctiv suficient pentru a fi înregistrată ca marcă a Uniunii Europene pentru toate produsele refuzate care aparțin claselor 3 și 16

b)	anularea deciziei în litigiu în ceea ce privește produsele refuzate de camera de recurs care aparțin clasei 21

c)	trimiterea cauzei în fața camerelor de recurs în ceea ce privește „cârpe pentru curățat; lavete pentru curățat” în vederea examinării pe fond

2.	obligarea EUIPO la compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă a în cadrul prezentei proceduri, atât în fața Tribunalului, cât și în fața EUIPO.

Reclamanta solicită Tribunalului cu titlu subsidiar:

1.	anularea deciziei în litigiu în ceea ce privește produsele refuzate de camera de recurs care aparțin clasei 21

2.	trimiterea cauzei în fața camerelor de recurs în ceea ce privește „cârpe pentru curățat; lavete pentru curățat”

3.	obligarea EUIPO la compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în procedura desfășurată în fața Tribunalului.

Reclamanta solicită Tribunalului cu titlu foarte subsidiar:

1.	anularea deciziei în litigiu deciziei în ceea ce privește produsele refuzate de camera de recurs care aparțin clasei 21

2.	trimiterea cauzei în fața camerelor de recurs în ceea ce privește „cârpe pentru curățat; lavete pentru curățat”

3.	obligarea EUIPO la compensarea părții din cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă pe care Tribunalul le va stabili în echitate.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/63

Acțiune introdusă la 12 octombrie 2018 – ZH/ECHA

(Cauza T-617/18)

(2018/C 436/87)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: ZH (reprezentanți: L. Levi and N. Flandin, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea raportului de evaluare a reclamantului pentru anul 2016;

—	anularea deopotrivă, în măsura în care este necesar, a deciziei ECHA din 2 iulie 2018, notificată reclamantului la 3 iulie 2018 prin care se respinge plângerea reclamantului îndreptată împotriva raportului de evaluare pentru anul 2016;

—	obligarea la plata de despăgubiri pentru prejudiciul material suferit de reclamant;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (2) din decizia ECHA din 18 iunie 2015 de stabilire a dispozițiilor generale de punere în aplicare a articolului 15 alineatul (2) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”) și de punere în aplicare a articolului 44 primul paragraf din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea cadrului procedural privind elaborarea unui raport de evaluare, astfel cum este prevăzut în decizia ECHA, în special la articolul 7, precum și pe încălcarea articolului 43 din Statutul funcționarilor, aplicabil prin analogie agențiilor temporari în temeiul articolului 15 din RAA.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe erori vădite de apreciere din partea evaluatorului, având în vedere critica negativă a reclamantului.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

3.12.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 436/63

Acțiune introdusă la 15 octombrie 2018 – TUIfly/Comisia

(Cauza T-619/18)

(2018/C 436/88)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: TUIfly GmbH (Langenhagen, Germania) (reprezentanți: L. Giesberts și M. Gayger, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei C(2018) 5432 final adoptate de pârâtă la 3 august 2018 privind cererea confirmativă de acces la dosar prezentată de reclamantă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 – GESTDEM 2018/2506 și obligarea pârâtei să acorde reclamantei accesul la dosarul de procedură în cauza privind ajutorul de stat SA.24221(2011/C) (ex 2011/NN) pus în aplicare de către Austria în favoarea aeroportului Klagenfurt, a companiei Ryanair și a altor transportatori aerieni care utilizează acest aeroport (JO 2018, L 107, p. 1);

—	conexarea prezentei cauze în vederea procedurii scrise și orale cu cauza T-447/18 introdusă de reclamantă împotriva pârâtei și pendinte în fața Tribunalului;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Acțiunea se întemeiază pe un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a principiului bunei administrări și a dreptului la apărare al reclamantei, întrucât Comisia nu a autorizat-o pe reclamantă să acceadă la dosarul investigației și nu i-a dat posibilitatea de a-și asigura în mod util apărarea.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 436

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 61 3 decembrie 2018

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2018/C 436/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1