Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2018/C 399/01)

Ultima publicație

JO C 392, 29.10.2018.

Publicații anterioare

JO C 381, 22.10.2018.

JO C 373, 15.10.2018.

JO C 364, 8.10.2018.

JO C 352, 1.10.2018.

JO C 341, 24.9.2018.

JO C 328, 17.9.2018.

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 4 septembrie 2018 – ClientEarth/Comisia Europeană

(Cauza C-57/16 P) (1)

([„Recurs - Acces la documentele instituțiilor Uniunii Europene - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 - Raport de evaluare a impactului, proiect de raport de evaluare a impactului și aviz al Comitetului de evaluare a impactului - Inițiative legislative în domeniul mediului - Refuzul accesului - Divulgarea documentelor solicitate în cursul procedurii - Persistența interesului de a exercita acțiunea - Excepție privind protecția procesului decizional în curs al unei instituții a Uniunii - Prezumție generală])

(2018/C 399/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: ClientEarth (reprezentanți: O. W. Brouwer, J. Wolfhagen și F. Heringa, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Clotuche-Duvieusart și M. Konstantinidis, agenți)

Interveniente în susținerea recurentei: Republica Finlanda (reprezentanţi: H. Leppo și M. J. Heliskoski, agenți), Regatul Suediei (reprezentanți: A. Falk, C. Meyer-Seitz, U. Persson și N. Otte Widgren, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 13 noiembrie 2015, ClientEarth/Comisia (T-424/14 și T-425/14, EU:T:2015:848).

2)

Anulează decizia Comisiei Europene din 1 aprilie 2014 de respingere a cererii de acces la un raport de evaluare a impactului privind un proiect de instrument obligatoriu de definire a cadrului strategic al procedurilor de inspecție și de supraveghere bazate pe riscuri și referitoare la legislația de mediu a Uniunii Europene, precum și la un aviz al Comitetului de evaluare a impactului.

3)

Anulează decizia Comisiei Europene din 3 aprilie 2014 de respingere a cererii de acces la un proiect de raport de evaluare a impactului privind accesul la justiție în domeniul mediului la nivelul statelor membre în domeniul politicii de mediu a Uniunii Europene, precum și la un aviz al Comitetului de evaluare a impactului.

4)	Obligă Comisia Europeană să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de ClientEarth atât în primă instanță, cât și în procedura de recurs.

5)	Republica Finlanda și Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii de recurs.

---

(1)  JO C 191, 30.5.2016.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 septembrie 2018 – Bank Mellat/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-430/16 P) (1)

([Recurs - Politica externă și de securitate comună (PESC) - Lupta împotriva proliferării nucleare - Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran - Măsuri sectoriale - Restricții privind transferurile de fonduri în care sunt implicate instituții financiare iraniene - Consolidarea restricțiilor - Regim în litigiu rezultat din dispozițiile Deciziei 2012/635/PESC și ale Regulamentului (UE) nr. 1263/2012 - Punerea în aplicare a planului comun de acțiune cuprinzător în problema nucleară iraniană - Încetarea aplicării tuturor măsurilor restrictive ale Uniunii Europene legate de această problemă - Abrogarea regimului în litigiu pe parcursul procesului în fața Tribunalului Uniunii Europene - Incidență asupra interesului de a exercita acțiunea în fața Tribunalului - Lipsa persistenței interesului de a exercita acțiunea])

(2018/C 399/03)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Bank Mellat (reprezentanți: M. Brindle, T. Otty, QC, MacLeod și R. Blakeley, barristers, S. Zaiwalla, Z. Burbeza, A. Meskarian și P. Reddy, solicitors)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentat: M. Bishop și I. Rodios, agenți), Comisia Europeană (reprezentant: D. Gauci, J. Norris-Usher și M. Konstantinidis, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: S. Brandon, agent, asistat de M. Gray, barrister)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 2 iunie 2016, Bank Mellat/Comisia (T-160/13, EU:T:2016:331).

2)

Nu mai este necesară pronunțarea asupra acțiunii introduse sub numărul T-160/13 de Bank Mellat, având ca obiect anularea articolului 1 punctul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1263/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului sau a dispoziției menționate în măsura în care nu prevede nicio excepție aplicabilă în cazul Bank Mellat și nici asupra cererii Bank Mellat având ca obiect constatarea de către Tribunalul Uniunii Europene a inaplicabilității în privința sa a articolului 1 punctul 6 din Decizia 2012/635/PESC a Consiliului din 15 octombrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului.

3)	Bank Mellat și Consiliul Uniunii Europene suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii de recurs, cât și procedurii în primă instanță.

4)	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 371, 10.10.2016.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 6 septembrie 2018 – Bundesverband Souvenir – Geschenke – Ehrenpreise eV/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Freistaat Bayern

(Cauza C-488/16 P) (1)

([Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca verbală NEUSCHWANSTEIN - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Indicație de proveniență geografică - Caracter distinctiv - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) - Rea-credință])

(2018/C 399/04)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Bundesverband Souvenir – Geschenke – Ehrenpreise eV (reprezentant: B. Bittner, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: D. Botis, A. Schifko și D. Walicka, agenți), Freistaat Bayern (reprezentant: M. Müller, avocat)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Bundesverband Souvenir – Geschenke – Ehrenpreise eV la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 6, 9.1.2017.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 6 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – Salzburger Gebietskrankenkasse, Bundesminister für Arbeit, Soziales und Konsumentenschutz

(Cauza C-527/16) (1)

([Trimitere preliminară - Securitate socială - Regulamentul (CE) nr. 987/2009 - Articolul 5 și articolul 19 alineatul (2) - Lucrători detașați într-un alt stat membru decât cel în care angajatorul își desfășoară în mod obișnuit activitățile - Eliberarea unor certificate A1 de către statul membru de origine după recunoașterea de către statul membru gazdă a supunerii lucrătorilor sistemului său de securitate socială - Aviz al Comisiei administrative - Emitere în mod eronat a certificatelor A1 - Constatare - Caracter obligatoriu și efect retroactiv al acestor certificate - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Legislație aplicabilă - Articolul 12 alineatul (1) - Noțiunea de persoană „trimisă să înlocuiască o altă persoană”])

(2018/C 399/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurenți: Salzburger Gebietskrankenkasse, Bundesminister für Arbeit, Soziales und Konsumentenschutz

cu participarea: Alpenrind GmbH Martin-Meat Szolgáltató és Kereskedelmi Kft, Martimpex-Meat Kft, Pensionsversicherungsanstalt, Allgemeine Unfallversicherungsanstalt

Dispozitivul

1)

Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1244/2010 al Comisiei din 9 decembrie 2010, coroborat cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 987/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, trebuie interpretat în sensul că un certificat A1, eliberat de instituția competentă a unui stat membru în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, este obligatoriu nu numai pentru instituțiile din statul membru în care se desfășoară activitatea, ci și pentru instanțele din acest stat membru.

2)

Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, coroborat cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 987/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, trebuie interpretat în sensul că un certificat A1 eliberat de o instituție competentă a unui stat membru în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, este obligatoriu atât pentru instituțiile de securitate socială din statul membru în care se desfășoară activitatea, cât și pentru instanțele din acest stat membru atât timp cât nu a fost retras sau declarat nul de statul membru în care a fost emis, chiar dacă autoritățile competente din statul membru respectiv și din statul membru în care se desfășoară activitatea au sesizat Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate socială, iar aceasta a concluzionat că certificatul a fost emis în mod eronat și ar trebui să fie retras. Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, coroborat cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 987/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, trebuie interpretat în sensul că un certificat A1 eliberat de o instituție competentă dintr-un stat membru în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, este obligatoriu atât pentru instituțiile de securitate socială din statul membru în care se desfășoară activitatea, cât și pentru instanțele din acest stat membru, dacă este cazul, cu efect retroactiv, chiar dacă acest certificat a fost eliberat numai după ce statul membru respectiv a stabilit supunerea lucrătorului în cauză la asigurarea obligatorie în temeiul legislației sale.

3)

Articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1244/2010, trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care un lucrător care este detașat de angajatorul său pentru a desfășura o activitate într-un alt stat membru este înlocuit de un alt lucrător detașat de un alt angajator, acest din urmă lucrător trebuie considerat ca fiind „trimis să înlocuiască o altă persoană” în sensul acestei dispoziții, astfel încât nu putea beneficia de regula specială prevăzută de dispoziția menționată pentru a continua să fie supus legislației statului membru în care angajatorul său își desfășoară în mod obișnuit activitățile. Faptul că angajatorii celor doi lucrători în cauză au sediul în același stat membru sau faptul că aceștia au eventuale legături personale sau organizatorice sunt lipsite de pertinență în această privință.

---

(1)  JO C 14, 16.1.2017.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 6 septembrie 2018 – Republica Cehă/Comisia Europeană

(Cauza C-4/17 P) (1)

([Recurs - Fondul european de garantare agricolă (FEGA) - Cheltuieli eligibile pentru finanțarea de către Uniunea Europeană - Cheltuieli efectuate de Republica Cehă - Regulamentul (CE) nr. 479/2008 - Articolul 11 alineatul (3) - Noțiunea „restructurarea podgoriilor”])

(2018/C 399/06)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Recurentă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, J. Pavliš și J. Vláčil, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Ondrůšek și B. Eggers, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 20 octombrie 2016, Republica Cehă/Comisia (T-141/15, nepublicată, EU:T:2016:621).

2)

Anulează Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/103 a Comisiei din 16 ianuarie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), întrucât aceasta exclude cheltuielile efectuate de Republica Cehă în cadrul FEGA pentru măsura de protecție a podgoriilor împotriva daunelor cauzate de animale și de păsări pentru anii 2010-2012 în cuantum de 2 123 199,04 euro.

3)	Comisia Europeană suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Republica Cehă atât în cadrul procedurii în primă instanță, cât și în prezentul recurs.

---

(1)  JO C 63, 27.2.2017.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 6 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal – Regatul Unit) – Grenville Hampshire/The Board of the Pension Protection Fund

(Cauza C-17/17) (1)

((Trimitere preliminară - Protecția salariaților în caz de insolvabilitate a angajatorului - Directiva 2008/94/CE - Articolul 8 - Sisteme suplimentare de asigurări sociale - Protecția drepturilor la pensie pentru limită de vârstă - Nivel de protecție minimă garantat))

(2018/C 399/07)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal

Părțile din procedura principală

Reclamant: Grenville Hampshire

Pârât: The Board of the Pension Protection Fund

Cu participarea: Secretary of State for Work and Pensions

Dispozitivul

1)

Articolul 8 din Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului trebuie interpretat în sensul că fiecare lucrător salariat în parte trebuie să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă de cel puțin 50 % din valoarea drepturilor sale dobândite în cadrul unui sistem suplimentar de asigurări sociale la nivel de întreprindere în cazul insolvabilității angajatorului său.

2)

În împrejurări precum cele din cauza principală, articolul 8 din Directiva 2008/94 are efect direct, astfel încât poate fi invocat în fața unei instanțe naționale de fiecare lucrător salariat pentru a contesta o decizie a unui organism precum the Board of the Pension Protection Fund (Consiliul de administrație al Fondului de Protecție a Pensiilor, Regatul Unit).

---

(1)  JO C 78, 13.3.2017.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 6 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší soud České republiky – Republica Cehă) – Catlin Europe SE/O.K. Trans Praha spol. s r. o.

(Cauza C-21/17) (1)

([Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă și comercială - Procedura europeană de somație de plată - Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 - Emitere a unei somații de plată împreună cu cererea de somație - Lipsa unei traduceri a cererii de somație - Somație europeană de plată declarată executorie - Cerere de reexaminare după expirarea termenului de opoziție - Notificarea sau comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare - Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 - Aplicabilitate - Articolul 8 și anexa II - Informarea destinatarului cu privire la dreptul de a refuza primirea unui act de sesizare a instanței netradus - Lipsa formularului tip - Consecințe])

(2018/C 399/08)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší soud České republiky

Părțile din procedura principală

Intimată: Catlin Europe SE

Recurentă: O.K. Trans Praha spol. s r. o.

Dispozitivul

Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată, precum și Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care o somație europeană de plată este notificată sau comunicată pârâtului fără ca cererea de somație anexată la aceasta să fi fost redactată sau însoțită de o traducere într-o limbă pe care se presupune că o înțelege, astfel cum impune articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007, pârâtul trebuie să fie informat în mod corespunzător, prin intermediul formularului tip care figurează în anexa II la acest din urmă regulament, cu privire la dreptul său de a refuza primirea actului în cauză.

În cazul omiterii acestei formalități, îndreptarea neregularității procedurii trebuie să fie efectuată în conformitate cu dispozițiile acestui din urmă regulament, prin intermediul comunicării către persoana interesată a formularului tip care figurează în anexa II la acesta.

În acest caz, ca urmare a neregularității procedurale care afectează notificarea sau comunicarea somației europene de plată împreună cu cererea de somație, această somație nu dobândește forță executorie, iar termenul acordat pârâtului pentru a face opoziție nu poate începe să curgă, astfel încât nu se poate aplica articolul 20 din Regulamentul nr. 1896/2006.

---

(1)  JO C 112, 10.04.2017.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 4 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal de Justiça – Portugalia) – Fundo de Garantia Automóvel/ Alina Antónia Destapado Pão Mole Juliana, Cristiana Micaela Caetano Juliana

(Cauza C-80/17) (1)

([Trimitere preliminară - Asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule - Directiva 72/166/CEE - Articolul 3 alineatul (1) - A doua directivă 84/5/CEE - Articolul 1 alineatul (4) - Obligația de a încheia un contract de asigurare - Vehicul imobilizat pe un teren privat - Drept de acțiune al organismului de despăgubire împotriva proprietarului vehiculului neasigurat])

(2018/C 399/09)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal de Justiça

Părțile din procedura principală

Reclamant: Fundo de Garantia Automóvel

Pârâte: Alina Antónia Destapado Pão Mole Juliana, Cristiana Micaela Caetano Juliana

Dispozitivul

1)

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005, trebuie să fie interpretat în sensul că încheierea unui contract de asigurare de răspundere civilă pentru pagubele produse de un autovehicul este obligatorie atunci când vehiculul în cauză este încă înmatriculat într-un stat membru și este apt să circule, dar este imobilizat pe un teren privat ca urmare a simplei decizii a proprietarului său care nu mai intenționează să îl conducă.

2)

Articolul 1 alineatul (4) din A doua directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005, trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații naționale care prevede că organismul menționat de această dispoziție are dreptul de a introduce o cerere de despăgubire atât împotriva persoanei sau a persoanelor responsabile de accident, cât și împotriva persoanei care era supusă obligației de a încheia o asigurare de răspundere civilă pentru pagubele produse de vehiculul care a provocat daunele reparate de acest organism, dar care nu a încheiat niciun contract în acest scop, chiar dacă această persoană nu ar fi responsabilă civilmente pentru accidentul în care s au produs aceste daune.

---

(1)  JO C 144, 8.5.2017.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 4 septembrie 2018 – Comisia Europeană/Consiul Uniunii Europene

(Cauza C-244/17) (1)

([Acțiune în anulare - Decizia (UE) 2017/477 - Poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Consiliului de cooperare instituit în temeiul Acordului de parteneriat și cooperare consolidat dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Kazahstan, pe de altă parte, în ceea ce privește modalitățile de lucru ale Consiliului de cooperare, ale Comitetului de cooperare, ale subcomitetelor specializate sau ale oricăror alte organisme - Articolul 218 alineatul (9) TFUE - Decizie de stabilire a pozițiilor care urmează să fie adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr un acord internațional - Acord în care anumite dispoziții pot fi legate de politica externă și de securitate comună (PESC) - Regula de vot])

(2018/C 399/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial L. Havas, L. Gussetti și P. Aalto, agenți, ulterior L. Havas și L. Gussetti, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și P. Mahnič Bruni, agenți)

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia (UE) 2017/477 a Consiliului din 3 martie 2017 privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Consiliului de cooperare instituit în temeiul Acordului de parteneriat și cooperare consolidat dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Kazahstan, pe de altă parte, în ceea ce privește modalitățile de lucru ale Consiliului de cooperare, ale Comitetului de cooperare, ale subcomitetelor specializate sau ale oricăror alte organisme.

2)	Menține în vigoare efectele Deciziei 2017/477.

3)	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 239, 24.7.2017.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 6 septembrie 2018 – Christoph Klein/Comisia Europeană și Republica Federală Germană

(Cauza C-346/17 P) (1)

((Recurs - Articolul 340 al doilea paragraf TFUE - Răspundere extracontractuală a Uniunii Europene - Directiva 93/42/CEE - Dispozitive medicale - Articolul 8 alineatele (1) și (2) - Procedura de aplicare a clauzei de protecție - Notificarea unui stat membru cu privire la o decizie de interzicere a introducerii pe piață a unui dispozitiv medical - Inexistența unei decizii a Comisiei Europene - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept având ca obiect conferirea de drepturi particularilor - Legătură de cauzalitate între comportamentul instituției și prejudiciul invocat - Proba existenței și a întinderii prejudiciului))

(2018/C 399/11)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Christoph Klein (reprezentant: H.-J. Ahlt, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: G. von Rintelen, A. Sipos și A. C. Becker, agenți) și Republica Federală Germană

Dispozitivul

1)

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 28 septembrie 2016, Klein/Comisia (T-309/10 RENV, nepublicată, EU:T:2016:570), în măsura în care prin aceasta se decide că domnul Christoph Klein nu a dovedit existența unei legături de cauzalitate directe și suficiente care să poată angaja răspunderea Uniunii Europene.

2)	Respinge în rest recursul.

3)	Respinge acțiunea domnului Christoph Klein având ca obiect repararea prejudiciului pretins suferit ca urmare a încălcării de către Comisia Europeană a obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 8 din Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale.

4)	Domnul Christoph Klein și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurilor din primă instanță, cât și celor din recurs.

5)	Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurilor din primă instanță.

---

(1)  JO C 300, 11.9.2017.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 6 septembrie 2018 – Vincent Piessevaux/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-454/17) (1)

((Recurs - Funcție publică - Statutul funcționarilor Uniunii Europene - Articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII - Drepturi de pensie dobândite într-un regim național - Transferul acestor drepturi spre regimul de pensii al Uniunii - Diferență de tratament între funcționarii cărora li s-a transferat capitalul reprezentând drepturile lor de pensie în regimul Uniunii anterior și ulterior intrării în vigoare a noilor dispoziții generale de aplicare))

(2018/C 399/12)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Vincent Piessevaux (reprezentant: L. Ponteville, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Domnul Vincent Piessevaux suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

---

(1)  JO C 374, 6.11.2017.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 6 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Hamburg – Germania) – Kreyenhop & Kluge GmbH & Co. KG/d Hauptzollamt Hannover

(Cauza C-471/17) (1)

((Trimitere preliminară - Uniunea vamală și tariful vamal comun - Nomenclatura tarifară și statistică - Clasificarea mărfurilor - Fidea instant prăjită - Subpoziția tarifară 1902 30 10))

(2018/C 399/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Kreyenhop & Kluge GmbH & Co. KG

Pârâtă: Hauptzollamt Hannover

Dispozitivul

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012, trebuie interpretată în sensul că se încadrează în subpoziția 1902 30 10 din aceasta felurile de mâncare din fidea instant, precum cele în discuție în litigiul principal, care sunt în principal compuse dintr-un bloc de fidea prefiartă și prăjită.

---

(1)  JO C 374, 6.11.2017.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 6 septembrie 2018 – Basic Net SpA/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauza C-547/17 P) (1)

((Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Marcă figurativă reprezentând trei benzi verticale - Dovada caracterului distinctiv dobândit prin utilizare))

(2018/C 399/14)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Basic Net SpA (reprezentant: D. Sindico, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: L. Rampini, agent)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Basic Net SpA să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 13, 15.1.2018

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 6 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesverwaltungsgericht Oberösterreich – Austria) –Proceduri inițiate de Gmalieva s.r.o. și alții

(Cauza C-79/17) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Libertatea de a presta servicii - Jocuri de noroc - Monopol al jocurilor de noroc într-un stat membru - Reglementare națională care interzice exploatarea aparatelor de jocuri în lipsa unei autorizații prealabile a autorităților administrative])

(2018/C 399/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesverwaltungsgericht Oberösterreich

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Gmalieva s.r.o., Celik KG, PBW GmbH, Antoaneta Claudia Gruber, Play For Me GmbH, Haydar Demir

Cu participarea: Landespolizeidirektion Oberösterreich

Dispozitivul

Revine instanței de trimitere sarcina de a determina, în lumina indicațiilor date de Curte a Justiție a Uniunii Europene, în special în Hotărârea din 30 aprilie 2014, Pfleger și alții (C-390/12, EU:C:2014:281), dacă un regim legal național de monopol asupra jocurilor de noroc, precum cel în discuție în litigiu principal, trebuie calificat ca fiind coerent din perspectiva articolelor 56 și următoarele TFUE, atunci când o procedură judiciară națională a stabilit că:

—	dependența de joc nu reprezintă o problemă a societății care să justifice o intervenție a statului;

—	jocurile de noroc interzise intră în sfera încălcărilor administrative, iar nu a celor penale;

—	veniturile la bugetul de stat anuale care provin din jocuri de noroc reprezintă mai mult de 500 de milioane de euro, respectiv 0,4 % din bugetul anual; și

—	promoțiile oferite de titularii de licențe vizează în principal încurajarea nejucătorilor să joace.

---

(1)  JO C 178, 6.06.2017.

Ordonanța Curții (Camera întâi) din 12 septembrie 2018 – NF (C-208/17 P), NG (C-209/17 P), NM (C-210/17 P)/Consiliul European

(Cauzele conexate C-208/17 P-C-210/17 P) (1)

([Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Declarația UE-Turcia a Consiliului European din 18 martie 2016 - Cerere de anulare])

(2018/C 399/16)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: NF (C-208/17 P), NG (C-209/17 P), NM (C-210/17 P) (reprezentanți: P. O'Shea, BL, I. Whelan, BL, B. Burns, Solicitor)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul European (reprezentanți: S. Boelaert, M. Chavrier și J.-P. Hix, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Republica Elenă (reprezentanți: M. Michelogiannaki și G. Karipsiadis, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursurile ca vădit inadmisibile.

2)	Obligă NF, NG și NM la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 231, 17.07.2017.

Ordonanța Curții (Camera întâi) din 6 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Giudice di pace di L’Aquila – Italia) – Gabriele Di Girolamo/Ministero della Giustizia

(Cauza C-472/17) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Politica socială - Muncă pe durată determinată - Judecători de pace - Inadmisibilitate vădită])

(2018/C 399/17)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Giudice di pace di L’Aquila

Părțile din procedura principală

Reclamant: Gabriele Di Girolamo

Pârât: Ministero della Giustizia

Cu participarea: Unione Nazionale Giudici di Pace (Unagipa)

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Giudice di pace di L’Aquila (Judecătorul de pace din L’Aquila, Italia) prin decizia din 31 iulie 2017 este vădit inadmisibilă.

---

(1)  JO C 347, 16.10.2017.

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 11 septembrie 2018 – Allstate Insurance Company/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauza C-542/17 P) (1)

([Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curţii - Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii verbale DRIVEWISE - Respingerea cererii - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) - Articolul 7 alineatul (2) - Articolul 75 - Caracter descriptiv - Neologism alcătuit din elemente care sunt, fiecare, descriptive în raport cu caracteristicile produselor sau serviciilor vizate - Destinaţia produselor şi serviciilor - Denaturare - Obligaţia de motivare])

(2018/C 399/18)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Allstate Insurance Company (reprezentanți: G. Würtenberger și R. Kunze, Rechtsanwälte)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: K. Markakis, agent)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul ca vădit nefondat.

2)	Obligă Allstate Insurance Company la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 13, 15.01.2018.

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 6 septembrie 2018 – Dominique Bilde/Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-67/18 P) (1)

((Recurs - Admisibilitate - Parlamentul European - Reglementare privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților Parlamentului European - Indemnizație de asistență parlamentară - Recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit))

(2018/C 399/19)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Dominique Bilde (reprezentant: G. Sauveur, avocat)

Celelalte părți din procedură: Parlamentul European (reprezentanți: S. Seyr și G. Corstens, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. F. Jensen, M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul ca fiind, în parte, vădit inadmisibil și, în parte, vădit nefondat.

2)	O obligă pe doamna Dominique Bilde la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 161, 7.05.2018.

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 6 septembrie 2018 – Sophie Montel/Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-84/18 P) (1)

((Recurs - Admisibilitate - Parlamentul European - Reglementare privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților Parlamentului European - Indemnizație de asistență parlamentară - Recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit))

(2018/C 399/20)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Sophie Montel (reprezentant: G. Sauveur, avocat)

Celelalte părți din procedură: Parlamentul European (reprezentanți: S. Seyr și G. Corstens, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. F. Jensen, M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul ca fiind, în parte, vădit inadmisibil și, în parte, vădit nefondat.

2)	O obligă pe doamna Sophie Montel la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 161, 7.05.2018.

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 6 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Visoki upravni sud – Croația) – Hrvatska banka za obnovu i razvitak (HBOR)/Povjerenik za informiranje Republike Hrvatske

(Cauza C-90/18) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții - Lipsa unor precizări suficiente cu privire la contextul factual și juridic al litigiului principal, precum și cu privire la motivele care justifică necesitatea unui răspuns la întrebarea preliminară - Inadmisibilitate vădită])

(2018/C 399/21)

Limba de procedură: croata

Instanța de trimitere

Visoki upravni sud

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Hrvatska banka za obnovu i razvitak (HBOR)

Pârâtă: Povjerenik za informiranje Republike Hrvatske

cu participarea: Hrvoje Šimić

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară introdusă de Visoki upravni sud (Curtea Administrativă de Apel, Croația), prin decizia din 1 februarie 2017, este vădit inadmisibilă.

---

(1)  JO C 134, 16.04.2018.

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 6 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Central Administrativo Sul – Portugalia) – Fazenda Pública/Carlos Manuel Patrício Teixeira, Maria Madalena da Silva Moreira Patrício Teixeira

(Cauza C-184/18) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Impozitare directă - Articolul 18 TFUE - Principiul nediscriminării - Articolele 63, 64 și 65 TFUE - Libera circulație a capitalurilor - Sarcină fiscală mai ridicată asupra plusvalorilor imobiliare realizate de nerezidenți - Restricții privind circulația capitalurilor având ca destinație țări terțe sau provenind din țări terțe])

(2018/C 399/22)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Central Administrativo Sul

Părțile din procedura principală

Apelantă: Fazenda Pública

Intimați: Carlos Manuel Patrício Teixeira, Maria Madalena da Silva Moreira Patrício Teixeira

Dispozitivul

O reglementare a unui stat membru, precum cea în discuție în litigiul principal, care supune plusvalorile rezultate din cesiunea, de către un rezident al unui stat terț, a unui bun imobil situat în acest stat membru, la o sarcină fiscală superioară celei aplicabile pentru același tip de operațiune plusvalorilor realizate de un rezident al statului membru respectiv, constituie o restricție în calea liberei circulații a capitalurilor care, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, nu intră sub incidența excepției prevăzute la articolul 64 alineatul (1) TFUE și care nu poate fi justificată de motivele avute în vedere la articolul 65 alineatul (1) TFUE.

---

(1)  JO C 182, 28.5.2018.

Ordonanța Curții (Camera a treia) din 18 iulie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de première instance de Liège – Belgia) – Pauline Stiernon și alții/Etat belge, SPF Santé publique, Communauté française de Belgique

(Cauza C-237/18) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Libera circulație a lucrătorilor - Libertatea de alegere a profesiei - Articolele 20, 21 și 45 TFUE - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 15 - Profesia de psihomotrician care nu figurează pe lista națională a profesiilor paramedicale))

(2018/C 399/23)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance de Liège

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Pauline Stiernon, Marion Goraguer, Muriel Buccarello, Clémentine Vasseur, Manon Pirotton, Anissa Quotb

Pârâți: Etat belge, SPF Santé publique, Communauté française de Belgique

Dispozitivul

Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, unei reglementări a unui stat membru de stabilire a listei profesiilor paramedicale care nu include profesia de psihomotrician în această listă, deși în acest stat membru a fost creată o diplomă de studii postliceale de psihomotricitate.

---

(1)  JO C 190, 4.6.2018.

Recurs introdus la 19 februarie 2018 de Robert Hansen împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 14 decembrie 2017 în cauza T-304/16, bet365 Group/EUIPO

(Cauza C-136/18 P)

(2018/C 399/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Robert Hansen (reprezentant: M. Pütz-Poulalion, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Prin Ordonanța din 6 septembrie 2018, Curtea de Justiție (Camera a opta) a declarat recursul inadmisibil.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte (Italia) la 28 iunie 2018 – Consorzio Nazionale Servizi Società Cooperativa (CNS)/Gruppo Torinese Trasporti Gtt SpA

(Cauza C-425/18)

(2018/C 399/25)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Consorzio Nazionale Servizi Società Cooperativa (CNS)

Pârâtă: Gruppo Torinese Trasporti Gtt SpA

Întrebarea preliminară

Dispozițiile coroborate, pe de o parte, ale articolului 53 alineatul (3) și ale articolului 54 alineatul (4) din Directiva 2004/17/CE (1) și, pe de altă parte, ale articolului 45 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2004/18/CE (2) se opun unei dispoziții precum articolul 38 alineatul 1 litera f) din Decretul legislativ nr. 163/2006 adoptat de Republica Italiană, astfel cum a fost interpretat de jurisprudența națională, care exclude din domeniul de aplicare al așa-numitei „abateri profesionale grave” săvârșite de un operator economic comportamentele care constituie o încălcare a normelor de concurență, constatate și sancționate de autoritatea națională antitrust printr-o decizie confirmată în justiție, împiedicând astfel a priori autoritățile contractante să evalueze în mod autonom asemenea încălcări în vederea excluderii eventuale, dar nu obligatorii, a unui astfel de operator economic de la participarea la o procedură de cerere de ofertă organizată pentru atribuirea unui contract de achiziții publice?

---

(1)  Directiva 2004/17/CΕ a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO 2004, L 134, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 3).

(2)  Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO 2004, L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de lo Social de Gerona (Spania) la 9 iulie 2018 – WA/Instituto Nacional de la Seguridad Social

(Cauza C-450/18)

(2018/C 399/26)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social de Gerona

Părțile din procedura principală

Reclamantă: WA

Pârât: Instituto Nacional de la Seguridad Social

Întrebările preliminare

O reglementare națională (concret, articolul 60 alineatul 1 din Legea generală privind securitatea socială) care recunoaște dreptul la un supliment la pensie, ca urmare a contribuției lor demografice la securitatea socială, în favoarea femeilor care au avut copii biologici sau adoptați și care beneficiază, în cadrul unui regim al sistemului de securitate socială, de o pensie de tip contributiv pentru limită de vârstă, de soț supraviețuitor sau pentru incapacitate permanentă, și care, dimpotrivă, nu recunoaște acest drept bărbaților aflați într-o situație identică încalcă principiul egalității de tratament, care interzice orice discriminare pe criterii de sex, consacrat la articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 și de Directiva 2002/73 de modificare a acesteia (1), astfel cum a fost reformată prin Directiva 2006/54/CE (2) din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă?

---

(1)  Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (JO 2002, L 269, p. 15, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 143).

(2)  Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (JO 2006, L 204, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 262).

Acțiune introdusă la 13 iulie 2018 – Republica Slovenia/Republica Croația

(Cauza C-457/18)

(2018/C 399/27)

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: Republica Slovenia (reprezentant: M. Menard)

Pârâtă: Republica Croația

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curţii declararea faptului că pârâta a încălcat:

—	articolul 2 şi articolul 4 alineatul (3) TUE;

—

articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, precum şi anexa I la regulamentul respectiv, referitoare la configurarea sistemului Uniunii Europene de control, inspecţie şi asigurare a respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului care a fost instituit prin Regulamentul nr. 1224/2009 şi prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 404/2011;

—	articolele 4 şi 17, coroborate cu articolul 13, din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen), precum şi

—	articolul 2 alineatul (4) şi articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim;

şi obligarea pârâtei la

—	încetarea imediată a încălcărilor menţionate anterior, precum şi

—	la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susţinerea acţiunii, reclamanta invocă următoarele motive.

Primul motiv:

Prin faptul că a încălcat unilateral angajamentul, asumat în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană, de a respecta hotărârea arbitrală şi, astfel, frontiera stabilită în hotărâre şi celelalte obligaţii care decurg din hotărârea menţionată, Republica Croaţia refuză să respecte statul de drept care constituie o valoare fundamentală a Uniunii Europene (articolul 2 TUE).

Al doilea motiv:

Prin faptul că a refuzat unilateral să îşi îndeplinească obligaţiile care îi revin în temeiul hotărârii arbitrale, împiedicând în acelaşi timp Slovenia să îşi exercite pe deplin suveranitatea asupra unor părţi din teritoriul său în sensul tratatului, Republica Croaţia încalcă obligaţia de cooperare loială cu Uniunea Europeană şi cu Republica Slovenia, în sensul articolului 4 alineatul (3) TUE. Comportamentul Republicii Croaţia pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii Europene, printre care consolidarea păcii şi o uniune din ce în ce mai strânsă între naţiuni, precum şi a obiectivelor prevăzute în normele Uniunii referitoare la teritoriul statelor membre [articolul 4 alineatul (3) primul paragraf TUE]. În plus, Republica Croaţia pune Republica Slovenia în imposibilitatea de a pune în aplicare dreptul Uniunii pe întregul său teritoriu terestru şi maritim, precum şi de a acţiona în conformitate cu acest drept, în special cu dispoziţiile dreptului derivat al Uniunii referitoare la teritoriul statelor membre [articolul 4 alineatul (3) primul paragraf TUE].

Al treilea motiv:

Republica Croaţia încalcă Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, în special regimul privind accesul reciproc în sensul articolului 5 şi al anexei I la regulamentul respectiv. Regimul, care se aplică Croaţiei şi Sloveniei de la 30 decembrie 2017, acordă unui număr de 25 de nave de pescuit din fiecare stat acces liber la marea teritorială a celuilalt stat, astfel cum este delimitată în temeiul dreptului internaţional, şi anume în sensul hotărârii arbitrale. Republica Croaţia împiedică Republica Slovenia să îşi exercite drepturile în cadrul regimului menţionat şi încalcă astfel articolul 5 din regulamentul respectiv prin faptul că: (i) refuză să aplice regimul referitor la accesul reciproc, (ii) refuză să recunoască validitatea legislaţiei adoptate în acest scop de Republica Slovenia şi (iii) împiedică liberul acces al navelor de pescuit slovene, prin aplicarea sistematică de amenzi, la apele marine pe care hotărârea arbitrală din 2017 le-a stabilit ca fiind slovene şi, a fortiori, liberul acces la apele croate care intră în domeniul de aplicare a regimului privind liberul acces reciproc.

Al patrulea motiv:

Republica Croaţia încalcă Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, precum şi Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 404/2011 al Comisiei din 8 aprilie 2011. Fără a avea autorizarea Republicii Slovenia, vedete de patrulare ale poliţiei croate însoţesc navele de pescuit croate care pescuiesc în ape slovene, împiedicându-i astfel pe inspectorii slovaci din domeniul pescuitului să efectueze controale. În acelaşi timp, autorităţile croate aplică navelor de pescuit slovene, atunci când pescuiesc în apele slovene pe care Croaţia le revendică pentru sine, amenzi pentru trecerea ilegală a frontierei şi pentru pescuit ilegal. În plus, Croaţia nu transmite Sloveniei date referitoare la activitatea ambarcaţiunilor croate în apele slovene, aşa cum prevăd cele două regulamente citate anterior. Astfel, Republica Croaţia împiedică Republica Slovenia să desfăşoare controale în ape care ţin de suveranitatea şi de jurisdicţia sa şi nu respectă competenţa exclusivă care îi revine Sloveniei ca stat costier asupra mării sale teritoriale, încălcând astfel Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 şi Regulamentul (UE) nr. 404/2011.

Al cincilea motiv:

Republica Croaţia a încălcat şi continuă să încalce Regulamentul (UE) nr. 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen). Croaţia nu recunoaşte ca frontieră comună cu Slovenia frontiera stabilită prin hotărârea arbitrală, nu cooperează cu Slovenia pentru a apăra această „frontieră externă” şi nu este în măsură să asigure o protecţie satisfăcătoare, astfel încât aceasta încalcă articolele 13 şi 17 din regulamentul menţionat, precum şi articolul 4, care prevăd stabilirea frontierelor în conformitate cu dreptul internaţional.

Al șaselea motiv:

Republica Croaţia a încălcat şi continuă să încalce Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim, care se aplică „apelor marine” ale statelor membre, astfel cum sunt definite în conformitate cu dispoziţiile relevante ale Convenției Organizaţiei Națiunilor Unite privind dreptul mării din 1982 („UNCLOS”) [articolul 2 alineatul (4) din directivă]. Republica Croaţia respinge hotărârea arbitrală care a stabilit o astfel de delimitare şi – dimpotrivă – include ape slovene în propria amenajare a spaţiului maritim şi, în consecinţă, nu permite o armonizare cu harta geografică a Republicii Slovenia, încălcând astfel directiva menţionată, în special articolele 8 şi 11 din aceasta.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 16 iulie 2018 – AV, BU/Comune di Bernareggio

(Cauza C-465/18)

(2018/C 399/28)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelanți: AV, BU

Intimată: Comune di Bernareggio

Întrebarea preliminară

Principiile libertății de stabilire, nediscriminării, egalității de tratament, protecției concurenței și liberei circulații a lucrătorilor prevăzute la articolele 45, 49 56 și 106 TFUE, precum și la articolele 15 și 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și principiile proporționalității și caracterului rezonabil cuprinse în acestea se opun unei reglementări naționale precum cea de la articolul 12 alineatul 2 din Legea 362/1991, care, în cazul transferului deținerii unei farmacii municipale, acordă un drept de preemțiune salariaților farmaciei respective?

Recurs introdus la 18 iulie 2018 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 8 mai 2018 în cauza T-283/15, Esso Raffinage/Agenția Europeană pentru Produse Chimice

(Cauza C-471/18 P)

(2018/C 399/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: P. Klappich și C. Schmidt, avocați)

Celelalte părți din procedură: Esso Raffinage, Agenția Europeană pentru Produse Chimice, Republica Franceză, Regatul Țărilor de Jos

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 8 mai 2018 în cauza T-283/15;

—	respingerea acțiunii;

—	obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile în fața Curții și a Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă următoarele motive.

În primul rând, recurenta critică săvârșirea de către Tribunal a unei erori de drept prin faptul că a apreciat că scrisoarea intitulată „Declarație de neconformitate în urma unei decizii de evaluare a dosarului în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006”, pe care ECHA a transmis-o la 1 aprilie 2015 Ministerului francez al Ecologiei, Dezvoltării Durabile, Transporturilor și Locuințelor (denumită în continuare „scrisoarea”), are un caracter juridic și a calificat-o ca fiind un act care poate fi atacat printr-o acțiune în anulare potrivit articolului 263 TFUE.

În al doilea rând, recurenta critică săvârșirea de către Tribunal a unei erori de drept prin faptul că a aplicat în mod eronat articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (1), iar nu articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul REACH.

În al treilea rând, recurenta nu împărtășește opinia Tribunalului referitoare la repartizarea unor competențe generale între statele membre și ECHA, potrivit căreia doar ECHA are competența să decidă cu privire la conformitatea datelor de înregistrare cu cerințele REACH.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2016 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 20 iulie 2018 – SATI – Società Autocooperative Trasporti Italiani SpA/Azienda di Trasporti Molisana – A.T.M. SpA

(Cauza C-475/18)

(2018/C 399/30)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelantă: SATI – Società Autocooperative Trasporti Italiani SpA

Intimată: Azienda di Trasporti Molisana – A.T.M. SpA

Întrebarea preliminară

Articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 (1) din 23 octombrie 2007 trebuie interpretat în sensul că, atunci când regula generală a procedurii publice de cerere de ofertă este prevăzută pentru atribuirea serviciului de transport public local, există în legislația națională o interdicție privind atribuirea directă a serviciului menționat, care exclude atribuirea directă inclusiv în situațiile în care aceasta ar fi permisă de reglementarea Uniunii Europene, sau o astfel de interdicție există numai în cazul unei interdicții specifice privind atribuirea directă, care vizează în special ipotezele în care o asemenea atribuire este permisă de reglementarea Uniunii Europene?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO 2007, L 315, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 27 iulie 2018 – ZW/Deutsche Lufthansa AG

(Cauza C-498/18)

(2018/C 399/31)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din procedura principală

Recurentă: ZW

Intimată: Deutsche Lufthansa AG

Întrebările preliminare

1)	Termenul de doi ani pentru exercitarea acțiunii prevăzute la articolul 35 alineatul (1) din Convenția de la Montreal poate fi întrerupt sau suspendat?

2)

Dispozițiile articolului 35 alineatul (2) din Convenția de la Montreal, [conform căruia] „[m]etoda de calcul al termenului este determinată de legea aplicată de instanța sesizată cu soluționarea cazului”, permit să se considere că o normă de drept național privind data de la care se calculează un termen poate prevala asupra prevederii generale de la articolul 35 alineatul (1), conform căreia termenul începe să curgă la data sosirii la destinație?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Ilfov (România) la data de 13 august 2018 – EP / FO

(Cauza C-530/18)

(2018/C 399/32)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Tribunalul Ilfov

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: EP

Pârât: FO

Întrebările preliminare

1)

Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti (1) trebuie interpretat în sensul că acesta instituie o excepţie de la regula de competenţă a instanţei naţionale unde copilul are domiciliul în fapt?

2)

Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti trebuie interpretat în sensul că constituie criterii care arată o legătură specială pe care copilul o are cu Franţa (criteriile enunţate de partea litigantă fiind următoarele: copilul este născut în Franţa, are un tată cetăţean francez, are familia de sânge constând în două surori şi un frate, o nepoată (fiica surorii sale), bunicul patern, actuala prietenă a tatălui şi fiica lor minoră în Franţa, în România neavând nicio rudă din partea mamei, merge la şcoala franceză, educaţia şi mentalitatea copilului au fost întotdeauna franceze, limba vorbită în casă între părinţi şi între părinţi şi copil era întotdeauna limba franceză), astfel că instanţa naţională trebuie să constate că instanţa din Franţa este mai bine plasată?

3)

Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti trebuie interpretat în sensul că diferenţele de procedură dintre legislaţiile celor două ţări, cum ar fi judecarea procesului fără prezenţa publicului, de către judecători specializaţi, servesc interesului superior al copilului în sensul acestor dispoziţii legale de drept comunitar?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO 2003, L 338, p.1, Ediţie specială, 19/vol. 6, p. 183).

Acțiune introdusă la 12 septembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-576/18)

(2018/C 399/33)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky, D. Recchia, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor măsurilor necesare pentru a se conforma Hotărârii Curții de Justiție din 29 martie 2012 în cauza C-243/10, privind recuperarea de la beneficiarii ajutoarelor considerate ilegale și incompatibile cu piața comună, în sensul Deciziei 2008/854/CE (1) a Comisiei din 2 iulie 2008, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei decizii și al articolului 260 TFUE;

—

obligarea Republicii Italiene la plata către Comisie a unei sume forfetare al cărei cuantum rezultă din înmulțirea unui cuantum zilnic egal cu 13 892 euro cu numărul zilelor de continuare a neîndeplinirii obligațiilor, cu un minimum de 8 715 000 de euro, începând cu ziua pronunțării hotărârii în cauza C-243/10 până la data la care va fi pronunțată hotărârea în prezenta cauză;

—	obligarea Republicii Italiene la plata către Comisie a unei penalități cu titlu cominatoriu semestriale, stabilite de Comisie începând cu semestrul următor datei la care este pronunțată hotărârea în prezenta cauză, egală cu 126 840 de euro pe zi;

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin Decizia 2008/854/CE a Comisiei din 2 iulie 2008 privind schema de ajutor de stat Legea regională nr. 9 din 1998 – utilizarea abuzivă a ajutorului N 272/98 C 1/04 (ex NN 158/03 și CP 15/2003) [notificată cu numărul C(2008) 2997], (JO 2008, L 302, p. 9), Comisia a declarat ilegale și incompatibile cu piața internă ajutoarele de stat în cauză acordate de Italia și a solicitat recuperarea acestora.

Prin Hotărârea din 29 martie 2012 în cauza C-243/10, Comisia/Italia, Curtea a declarat că Italia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în temeiul deciziei respective, prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor măsurilor necesare pentru a recupera de la beneficiari ajutoarele acordate în cadrul schemei prevăzute în această decizie.

La mai mult de șase ani de la pronunțarea acestei hotărâri, în pofida numeroaselor solicitări din partea Comisiei adresate guvernului italian, o mare parte dintre ajutoarele în cauză nu au fost încă recuperate. Argumentele înaintate în acest sens de guvernul italian, în special cu referire la litigiile naționale pendinte, nu constituie justificări valabile în raport cu această neîndeplinire a obligațiilor. Rezultă așadar că, la data introducerii prezentei acțiuni, Italia nu a recuperat încă integral ajutorul și, așadar, nu s-a conformat pe deplin hotărârii Curții pronunțate în cauza C-243/10.

Comisia solicită așadar Curții să constate că Italia a încălcat articolul 260 TFUE și să oblige Italia la plata unei sume forfetare și a unei penalități cu titlu cominatoriu semestriale până când hotărârea pronunțată în cauza C-243/10 va fi pe deplin executată.

---

(1)  Decizia Comisiei din 2 iulie 2008 privind schema de ajutor de stat „Legea regională nr. 9 din 1998 – utilizarea abuzivă a ajutorului N 272/98” C 1/04 (ex NN 158/03 și CP 15/2003) (JO 2008, L 302, p. 9).

Recurs introdus la 19 septembrie 2018 de Buonotourist Srl împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 11 iulie 2018 în cauza T-185/15, Buonotourist/Comisia

(Cauza C-586/18 P)

(2018/C 399/34)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Buonotourist Srl (reprezentanți: M. D’Alberti, L. Visone, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Associazione Nazionale Autotrasporto Viaggiatori (ANAV)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—

declararea, în conformitate cu articolele 263 TFUE și 264 TFUE, a faptului că Decizia Comisiei Europene din 19 ianuarie 2015, în procedura de ajutor de stat SA.35843 (2014/C) (ex 2012/NN) (pentru suma de 1 111 572 de euro), este în întregime nulă și neavenită în măsura în care reține că sumele acordate cu titlu de compensație pentru obligațiile de serviciu public în sensul Regulamentului (CEE) nr. 1191/69 (acordarea unei compensații în temeiul articolului 11 pentru obligația de natură tarifară în sectorul transportului public local) (1), trebuie considerate o măsură nenotificată care constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, care este incompatibilă cu piața internă;

—

declararea, în conformitate cu articolele 263 TFUE și 264 TFUE, a faptului că Decizia Comisiei Europene din 19 ianuarie 2015, în procedura de ajutor de stat SA. 35843 (2014/C) (ex 2012/NN) (pentru suma de 1 111 572 de euro), este în întregime nulă în partea în care se dispun măsuri de executare pentru recuperarea ajutorului în sarcina statului italian;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Buonotourist Srl.

Motivele și principalele argumente

Recursul se întemeiază pe cinci motive în baza cărora hotărârea ar trebui anulată:

I.   Caracterul eronat al hotărârii atacate în măsura în care compensația în cauză este calificată drept „ajutor nou”

Compensația recunoscută recurentei este urmarea unei hotărâri judecătorești declaratorii a Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) din anul 2009, de recunoaștere a acestui drept în temeiul Regulamentului nr. 1191/1969, pentru obligații de serviciu public de natură tarifară. Această hotărâre, prin natura sa, nu putea în niciun caz să fie interpretată în sensul că instituie o măsură de compensație, întrucât doar recunoștea existența acesteia.

II.   Caracterul eronat al hotărârii atacate în măsura în care a considerat că nu erau îndeplinite condițiile din Hotărârea Altmark

Calificarea de sarcină economică pentru autoritățile publice exclude automat aplicabilitatea normelor în materie de ajutoare de stat. Având în vedere natura de contraprestație pentru obligațiile de serviciu public suportate, nu se poate stabili niciun avantaj pentru întreprinderea care le-a asumat. Se analizează punct cu punct Hotărârea Altmark, pentru a demonstra că toate principiile afirmate în aceasta sunt respectate.

III.   Caracterul eronat al hotărârii în măsura în care măsura economică a fost considerată incompatibilă cu reglementarea europeană în materie de ajutoare de stat: cu privire la imposibilitatea măsurii de „a denatura concurența”

Tribunalul nu a ținut cont de faptul că piața transportului public local în Campania în perioada relevantă în cauză (1996–2002), ca și în prezent încă, era închisă concurenței, iar concesiunile dădeau naștere unui drept de exclusivitate. Așadar, nu putea exista concurență nici „pentru piață” nici „pe piață”.

IV.   Caracterul eronat al hotărârii atacate în măsura în care prin aceasta s-a afirmat că decizia Comisiei trebuia să prevaleze față de jurisprudența națională; aplicarea eronată a garanțiilor procedurale prevăzute de Regulamentul nr. 659/99 (2) (Regulamentul nr. 1589/2015 (3) ); aplicarea eronată a principiului încrederii legitime

Tribunalul nu a ținut cont de hotărârea națională care fusese pronunțată cu mai mult de cinci ani înainte de decizia Comisiei. Pentru acest motiv, jurisprudența citată nu era pertinentă, nereprezentând precedente în speță. Dimpotrivă, Consiglio di Stato (Consiliul de Stat), prin aplicarea Regulamentului nr. 1191/69, exercitase o competență rezervată acestei instanțe. Nici Comisia nu poate invoca în speță nicio competență decizională exclusivă. Perioada lungă care a trecut de la hotărârea națională prin care fusese aplicat deciziei Comisiei dreptul Uniunii consolidase o încredere legitimă. Nu se poate invoca necunoașterea de către Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) a normelor aplicate, ci doar o interpretare diferită din partea Comisiei.

V.   Caracterul eronat al hotărârii pentru aplicarea eronată a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 (4) în scopul aprecierii compatibilității ajutorului cu reglementarea Uniunii; lipsa motivării

Comisia a luat decizia pe un temei juridic eronat, întrucât Regulamentul nr. 1370/2007 nu era aplicabil deoarece a intrat în vigoare după hotărârea declaratorie de recunoaștere a dreptului la compensații, pronunțată de Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) în temeiul Regulamentului nr. 1191/69.

---

(1)  Regulamentul (CEE) nr. 1191/69 al Consiliului din 26 iunie 1969 privind acțiunea statelor membre în ceea ce privește obligațiile inerente noțiunii de serviciu public în domeniul transportului feroviar, rutier și pe căi navigabile interioare (JO 1969, L 156, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 1, p. 25).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO 1999, L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

(3)  Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO 2007, L 315, p. 1).

Recurs introdus la 19 septembrie 2018 de CSTP Azienda della Mobilità SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 11 iulie 2018 în cauza T-186/15, CSTP Azienda della Mobilità/Comisia

(Cauza C-587/18 P)

(2018/C 399/35)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: CSTP Azienda della Mobilità SpA (reprezentanți: G. Capo, L. Visone, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Asstra Associazione Trasporti

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—

declararea, în conformitate cu articolele 263 TFUE și 264 TFUE, a faptului că Decizia Comisiei Europene din 19 ianuarie 2015, în procedura de ajutor de stat SA.35842 (2014/C) (ex 2012/NN) (pentru suma de 4 951 838,25 euro), este în întregime nulă și neavenită în măsura în care reține că sumele acordate cu titlu de compensație pentru obligațiile de serviciu public în sensul Regulamentului (CEE) nr. 1191/69 (acordarea unei compensații în temeiul articolului 11 pentru obligația de natură tarifară în sectorul transportului public local) (1), trebuie considerate o măsură nenotificată care constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, care este incompatibilă cu piața internă;

—

declararea, în conformitate cu articolele 263 TFUE și 264 TFUE, a faptului că Decizia Comisiei Europene din 19 ianuarie 2015, în procedura de ajutor de stat SA. 35842 (2014/C) (ex 2012/NN) (pentru suma de 4 951 838,25 euro), este în întregime nulă în partea în care se dispun măsuri de executare pentru recuperarea ajutorului în sarcina statului italian;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de C.S.T.P. – Azienda della Mobilità S.p.A. – aflată în regim de administrare extraordinară.

Motivele și principalele argumente

Recursul se întemeiază pe cinci motive în baza cărora hotărârea ar trebui anulată:

I.   Caracterul eronat al hotărârii atacate în măsura în care compensația în cauză este calificată drept „ajutor nou”

Compensația recunoscută recurentei este urmarea unei hotărâri judecătorești declaratorii a Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) din anul 2009, de recunoaștere a acestui drept în temeiul Regulamentului nr. 1191/1969, pentru obligații de serviciu public de natură tarifară. Această hotărâre, prin natura sa, nu putea în niciun caz să fie interpretată în sensul că instituie o măsură de compensație, întrucât doar recunoștea existența acesteia.

II.   Caracterul eronat al hotărârii atacate în măsura în care a considerat că nu erau îndeplinite condițiile din Hotărârea Altmark

Calificarea de sarcină economică pentru autoritățile publice exclude automat aplicabilitatea normelor în materie de ajutoare de stat. Având în vedere natura de contraprestație pentru obligațiile de serviciu public suportate, nu se poate stabili niciun avantaj pentru întreprinderea care le-a asumat. Se analizează punct cu punct Hotărârea Altmark, pentru a demonstra că toate principiile afirmate în aceasta sunt respectate.

III.   Caracterul eronat al hotărârii în măsura în care măsura economică a fost considerată incompatibilă cu reglementarea europeană în materie de ajutoare de stat: cu privire la imposibilitatea măsurii de „a denatura concurența”

Tribunalul nu a ținut cont de faptul că piața transportului public local în Campania în perioada relevantă în cauză (1996–2002), ca și în prezent încă, era închisă concurenței, iar concesiunile dădeau naștere unui drept de exclusivitate. Așadar, nu putea exista concurență nici „pentru piață” nici „pe piață”.

IV.   Caracterul eronat al hotărârii atacate în măsura în care prin aceasta s-a afirmat că decizia Comisiei trebuia să prevaleze față de jurisprudența națională; aplicarea eronată a garanțiilor procedurale prevăzute de Regulamentul nr. 659/99 (2) (Regulamentul nr. 1589/2015 (3) ); aplicarea eronată a principiului încrederii legitime

Tribunalul nu a ținut cont de hotărârea națională care fusese pronunțată cu mai mult de cinci ani înainte de decizia Comisiei. Pentru acest motiv, jurisprudența citată nu era pertinentă, nereprezentând precedente în speță. Dimpotrivă, Consiglio di Stato (Consiliul de Stat), prin aplicarea Regulamentului nr. 1191/69, exercitase o competență rezervată acestei instanțe. Nici Comisia nu poate invoca în speță nicio competență decizională exclusivă. Perioada lungă care a trecut de la hotărârea națională prin care fusese aplicat deciziei Comisiei dreptul Uniunii consolidase o încredere legitimă. Nu se poate invoca necunoașterea de către Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) a normelor aplicate, ci doar o interpretare diferită din partea Comisiei.

V.   Caracterul eronat al hotărârii pentru aplicarea eronată a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 (4) în scopul aprecierii compatibilității ajutorului cu reglementarea Uniunii; lipsa motivării

Comisia a luat decizia pe un temei juridic eronat, întrucât Regulamentul nr. 1370/2007 nu era aplicabil deoarece a intrat în vigoare după hotărârea declaratorie de recunoaștere a dreptului la compensații, pronunțată de Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) în temeiul Regulamentului nr. 1191/69.

---

(1)  Regulamentul (CEE) nr. 1191/69 al Consiliului din 26 iunie 1969 privind acțiunea statelor membre în ceea ce privește obligațiile inerente noțiunii de serviciu public în domeniul transportului feroviar, rutier și pe căi navigabile interioare (JO 1969, L 156, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 1, p. 25).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO 1999, L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

(3)  Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO 2007, L 315, p. 1).

Recurs introdus la 21 septembrie 2018 de Brugg Kabel AG și de Kabelwerke Brugg AG Holding împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 12 iulie 2018 în cauza T-441/14, Brugg Kabel AG și Kabelwerke Brugg AG Holding/Comisia Europeană

(Cauza C-591/18 P)

(2018/C 399/36)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Brugg Kabel AG, Kabelwerke Brugg AG Holding (reprezentanți: A. Rinne și M. Lichtenegger, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

1.	Anularea Hotărârii Tribunalului din 12 iulie 2018 în cauza T-441/14 și a deciziei intimatei din 2 aprilie 2014 (cazul AT.39610 – Cabluri electrice), în măsura în care le privește pe recurente;

2.

cu titlu subsidiar, anularea hotărârii Tribunalului menționate la punctul 1 și a deciziei intimatei menționate la punctul 1, în măsura în care a) amenda aplicată recurentelor a fost stabilită la 8 490 000 EUR și b) recurentele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată și reducerea cuantumului amenzii în conformitate cu concluziile formulate de recurente în primă instanță, potrivit aprecierii Curții;

3.	cu titlu mai subsidiar, anularea hotărârii Tribunalului menționate la punctul 1 și trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare;

4.	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă șase motive.

Primul motiv de recurs: încălcarea dreptului de apărare, întrucât solicitarea de informații și comunicarea privind obiecțiunile au fost transmise în limba engleză

În ceea ce privește versiunile lingvistice ale solicitărilor de informații și comunicării privind obiecțiunile, puse la dispoziția recurentelor, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept considerând că este suficient un grad de înțelegere foarte scăzut. Ar fi fost corect ca destinatarul să fie pus în măsură să înțeleagă toate obiecțiunile, oferindu-i se posibilitatea să aleagă o versiune lingvistică pe care să o înțeleagă, în vederea unei apărări exhaustive. Nu este de ajuns ca înțelegerea obiecțiunilor să fie doar „suficientă” în privința naturii și a conținutului acestora pentru „exprimarea în mod util a poziției în acest sens”.

În plus, în această privință, Tribunalul nu a luat în considerare că prezintă importanță nu utilitatea răspunsurilor pentru Comisie, ci doar dacă întreprinderea în cauză, în pofida refuzului Comisiei de a pune la dispoziție o altă versiune lingvistică, a fost în măsură să se apere în mod exhaustiv împotriva obiecțiunilor.

Al doilea motiv de recurs: încălcarea dreptului la apărare întrucât a fost refuzat accesul la observațiile prezentate de celelalte întreprinderi cu privire la obiecțiuni

Tribunalul a stabilit cerințe excesive în privința condițiilor în raport cu care o întreprindere în cauză ar trebui să poată avea acces la răspunsurile neconfidențiale ale celorlalți destinatari ai comunicării privind obiecțiunile. În mod corect, unui destinatar al comunicării privind obiecțiunile ar trebui să i se acorde acces, din moment ce întreprinderea în cauză, având în vedere acuzațiile formulate, evidențiază împrejurări plauzibile întemeiate pe întreaga procedură și care arată că este pe deplin posibil ca în răspunsurile neconfidențiale ale altui destinatar al comunicării privind obiecțiunile să existe pasaje sau înscrisuri dezincriminatoare în privința sa.

Tribunalul nu a luat în considerare faptul că este contrar principiilor statului de drept ca doar Comisia să aibă posibilitatea să aprecieze existența unor pasaje și a unor înscrisuri (posibil) dezincriminatoare în răspunsurilor celorlalți destinatari ai comunicării privind obiecțiunile. Astfel, Comisia acționează în calitate de instituție care desfășoară investigația, pronunță sancțiuni și adoptă decizii, dar și ca instituție de apărare, în aceeași cauză, fără a avea însă cunoașterea necesară a contextului.

Al treilea motiv de recurs: încălcarea principiului prezumției de nevinovăție întrucât momentul de început al participării la încălcare a fost stabilit la 14 decembrie 2001

Tribunalul a impus un standard de probă foarte scăzut în ceea ce privește dovedirea momentului de început al unei participări la o încălcare unică și continuă. În mod corect, Comisia ar trebui să prezinte probe precise, convingătoare și concordante care să susțină convingerea fermă că momentul ales ca fiind începutul participării reprezintă o încălcare a concurenței. Eventualele îndoieli trebuie să fie în favoarea întreprinderii în cauză, în conformitate cu principiul in dubio pro reo.

Tribunalul nu a luat în considerare că pentru combaterea probelor bazate pe indicii este suficient să li se opună probe contrare bazate de asemenea pe indicii. În interesul egalității armelor, în cadrul unei proceduri administrative care se finalizează prin aplicarea de sancțiuni, întreprinderii în cauză nu i se poate impune să prezinte o probă complet dezincriminatoare.

Al patrulea motiv de recurs: denaturarea probelor și încălcarea principiului prezumției de nevinovăție întrucât s-a prezumat o participare neîntreruptă la încălcare între 12 mai 2005 și 8 decembrie 2005

Tribunalul a denaturat probele în ceea ce privește dovedirea participării neîntrerupte a recurentelor la încălcare întrucât a ajuns la concluzia fermă și neîndoielnică ca încălcarea a avut un caracter continuu și neîntrerupt, în pofida unei multitudini de probe ambivalente și contrare, bazate pe indicii.

Tribunalul nu a luat în considerare nici criteriul corespunzător pentru a combate probele bazate pe indicii.

Al cincilea motiv de recurs: denaturarea probelor și încălcarea principiului prezumției de nevinovăție și a principiului proporționalității întrucât a fost constatată răspunderea pentru înțelegerile privind cablurile submarine, piețele naționale și proiectele de mare anvergură

Tribunalul a impus un standard de probă foarte scăzut și a denaturat probele în ceea ce privește răspunderea recurentelor pentru componentele autonome și distincte ale încălcării precum, de exemplu, cablurile submarine, piețele naționale și proiectele de mare anvergură, în privința cărora recurentele nici nu au participat, nici nu au fost interesate de acestea.

Tribunalul nu a luat în considerare riscurile nerezonabile și disproporționate pe care le determină o asemenea interpretare largă a noțiunii juridice de încălcare unică și continuă în privința întreprinderilor care nu au participat la toate componentele încălcării, dar care, potrivit dreptului național, pot fi considerate răspunzătoare în solidar pentru prejudiciile rezultate din aceasta.

Având în vedere stadiul actual al armonizării europene a legislației privind daunele-interese, acțiunea în regres îndreptată împotriva codebitorilor la nivel național nu constituie un instrument adecvat pentru compensarea suficientă a răspunderii externe largi.

Al șaselea motiv de recurs: încălcarea articolului 23 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) și a principiilor legalității, proporționalității și ne bis in idem la calcularea amenzii

Tribunalul a confirmat în mod neîntemeiat că, în privința recurentelor, anul 2004 nu este anul de referință reprezentativ pentru valoarea vânzărilor nici în ceea ce privește dimensiunea reală a acestora, nici în ceea ce privește puterea lor economică.

În plus, Tribunalul nu a luat în considerare că Comisia, pe de o parte, în vederea stabilirii răspunderii, nu se putea întemeia pe o încălcare unică și continuă, cu alte cuvinte, pe o înțelegere unică care cuprindea atât „configurația „A/R”, cât și „configurația R”, și, pe de altă parte, în vederea stabilirii amenzii, nu putea să separe din nou componentele prezumate inseparabile ale încălcării.

---

(1)  JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269.

Ordonanța președintelui Camerei a treia a Curții din 2 august 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Berlin – Germania) – flightright GmbH/Iberia Express SA

(Cauza C-186/17) (1)

(2018/C 399/37)

Limba de procedură: germana

Președintele Camerei a treia a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 221, 10.7.2017.

Ordonanța președintelui Curții din 21 august 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Galicia – Spania) – Simón Rodríguez Otero/Televisión de Galicia SA, Ministerio Fiscal

(Cauza C-212/17) (1)

(2018/C 399/38)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 231, 17.7.2017

Ordonanța președintelui Curții din 2 august 2018 – Comisia Europeană/Republica Slovenia, susținută de: Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană

(Cauza C-594/17) (1)

(2018/C 399/39)

Limba de procedură: slovena

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 412, 4.12.2017.

Ordonanța președintelui Curții din 27 iulie 2018 – Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-36/18) (1)

(2018/C 399/40)

Limba de procedură: greaca

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 94, 12.3.2018

Ordonanța președintelui Curții din 21 august 2018 – Comisia Europeană/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-86/18) (1)

(2018/C 399/41)

Limba de procedură: franceza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 161, 7.5.2018

Ordonanța președintelui Curții din 9 august 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Equitalia centro SpA/Poste Italiane SpA

(Cauza C-284/18) (1)

(2018/C 399/42)

Limba de procedură: italiana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 249, 16.7.2018.

Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2018 – HD/Parlamentul

(Cauza T-604/16) (1)

((„Funcție publică - Funcționari - Remunerație - Alocații familiale - Alocație pentru locuință - Alocație școlară - Alocație pentru creșterea copilului aflat în întreținere - Condiții de acordare - Deducerea unei alocații de aceeași natură percepută din altă sursă - Restituirea plății nedatorate - Decizii de încetare a unor drepturi la anumite alocații - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere”))

(2018/C 399/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: HD (reprezentant: C. Bernard-Glanz, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: M. Ecker și L. Deneys, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect anularea, în primul rând, a deciziilor Parlamentului din 21 septembrie, 5 octombrie, 27 noiembrie și 15 decembrie 2015 de restituire a sumelor pe care reclamanta le-ar fi primit în mod nedatorat cu titlu de alocație școlară, în al doilea rând, a deciziilor Parlamentului din 5, 13, 23 octombrie și din 5, 11 și 12 noiembrie 2015 de restituire a sumelor pe care reclamanta le-ar fi primit în mod nedatorat cu titlu de alocație școlară și de alocație pentru copilul aflat în întreținere și care au privat-o de dreptul la alocația pentru locuință și, în al treilea rând, „în măsura în care este necesar”, a deciziei din 21 aprilie 2016 de respingere a reclamației sale

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe HD la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 326, 5.9.2016 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-34/16 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2018 – Volkswagen/EUIPO – Paalupaikka (MAIN AUTO WHEELS)

(Cauza T-623/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative MAIN AUTO WHEELS - Mărcile Uniunii Europene figurative anterioare VW - Motiv relativ de refuz - Lipsa de similitudine a semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Obligația de motivare - Articolul 75 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 94, alineatul (1) prima teză din Regulamentul 2017/1001)”])

(2018/C 399/44)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Volkswagen AG (Wolfsburg, Germania) (reprezentanţi: H.-P. Schrammek, C. Drzymalla, S. Risthaus și J. Engberding, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: A. Söder și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Paalupaikka Oy (Iisalmi, Finlanda)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 1 iulie 2016 (cauza R 2189/2015-4) privind o procedură de opoziție între Volkswagen și Paalupaikka

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 383, 17.10.2016.

Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2018 – Chambre de commerce et d’industrie métropolitaine Bretagne-Ouest (port de Brest)/Comisia

(Cauza T-39/17) (1)

([„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente aferente unor anchete preliminare care privesc scheme de ajutoare de stat în sectorul portuar al tuturor statelor membre - Refuzul accesului - Excepție privind protecția vieții private și a integrității individului - Regulamentul (CE) nr. 45/2001 - Noțiunea de viață privată - Excepție privind protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit - Aplicarea unei prezumții generale - Interes public superior”])

(2018/C 399/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Chambre de commerce et d’industrie métropolitaine Bretagne-Ouest (port de Brest) (Brest, Franța) (reprezentanți: J. Vanden Eynde și E. Wauters, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Buchet, B. Stromsky și C. Georgieva-Kecsmar, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2016) 7755 final a Comisiei din 23 noiembrie 2016 prin care se refuză să se acorde reclamantei, pe de o parte, accesul integral la chestionarul adresat tuturor statelor membre și, pe de altă parte, accesul la răspunsurile statelor membre la acest chestionar, menționate într-o scrisoare adresată la 8 iulie 2016 Republicii Franceze în cadrul procedurii privind ajutoarele de stat SA.38398 (2016/C) (ex 2015/E) – Fiscalitatea porturilor în Franța

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Chambre de commerce et d’industrie métropolitaine Bretagne-Ouest (port de Brest) la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 104, 3.4.2017.

Hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 2018 – Kwizda Holding/EUIPO – Dermapharm (UROAKUT)

(Cauza T-266/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale UROAKUT - Mărcile națională și internațională figurative anterioare UroCys - Motiv relativ de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Competență de modificare - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 399/46)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Kwizda Holding GmbH (Viena, Austria) (reprezentanţi: L. Wiltschek, D. Plasser și K. Majchrzak, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Dermapharm GmbH (Viena) (reprezentanţi: H. Kunz-Hallstein și R. Kunz-Hallstein, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs de EUIPO du 7 martie 2017 (cauza R 1221/2016-4) privind o procedură de opoziție între Dermapharm și Kwizda Holding

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 7 martie 2017 (cauza R 1221/2016-4).

2)	Respinge opoziția formulată de Dermapharm GmbH.

3)	L’EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Kwizda Holding GmbH, inclusiv pe cele efectuate în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

4)	Dermapharm suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 202, 26.6.2017.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 12 iulie 2018 – TE/Comisia

(Cauza T-392/17 R)

((„Măsuri provizorii - Respingere a acțiunii în cauza principală - Nepronunțare asupra fondului”))

(2018/C 399/47)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamant: TE (reprezentant: J. Bartončík, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz și Z. Malůšková, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 278 TFUE, având ca obiect suspendarea deciziei de deschidere a unei investigații externe, efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), [confidențial] (1), care o privește pe reclamantă în calitate de persoană vizată, referitoare la [confidențial].

Dispozitivul

1)	Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra cererii de măsuri provizorii.

2)	Obligă pe doamna TE la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  Date confidențiale ocultate.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 24 august 2018 – Laboratoire Pareva și Biotech3D/Comisia

(Cauza T-337/18 R și T-347/18 R)

([„Măsuri provizorii - Regulamentul (UE) nr. 528/2012 - Produse biocide - Substanţa activă PHMB (1415; 4.7) - Refuz al aprobării - Cerere de măsuri provizorii - Fumus boni juris - Evaluare comparativă a intereselor”])

(2018/C 399/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă în cauza T-337/18 R: Laboratoire Pareva (Saint-Martin-de-Crau, Franța) (reprezentanți: K. Van Maldegem și S. Englebert, avocați)

Reclamante în cauza T-347/18 R: Laboratoire Pareva (Saint-Martin-de-Crau) și Biotech3D Ltd & Co. KG (Gampern, Austria) (reprezentanți: K. Van Maldegem și S. Englebert, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lindenthal și K. Mifsud-Bonnici, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 şi 279 TFUE având ca obiect, pe de o parte, suspendarea executării Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/619 a Comisiei din 20 aprilie 2018 de neaprobare a PHMB (1415; 4.7) ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide aparținând tipurilor de produs 1, 5 și 6 (JO 2018, L 102, p. 21) şi a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/613 al Comisiei din 20 aprilie 2018 de aprobare a PHMB (1415; 4.7) ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide aparținând tipurilor de produs 1, 2 și 4 (JO 2018, L 102, p. 1) şi, pe de altă parte, adoptarea oricărei alte măsuri provizorii adecvate

Dispozitivul

1)	Conexează cauzele T-337/18 R şi T-347 R în vederea pronunţării prezentei ordonanţe.

2)	Respinge cererile de măsuri provizorii.

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 7 septembrie 2018 – Robert/Conseil national de l’ordre des pharmaciens

(Cauza T-362/18 R)

((„Procedură de măsuri provizorii - Respingerea cererii principale - Nepronunţare asupra fondului”))

(2018/C 399/49)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Alain Robert (Le Mans, Franța) (reprezentant: J.-M. Viala, avocat)

Pârât: Conseil national de l’ordre des pharmaciens

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 şi 279 TFUE având ca obiect suspendarea punerii în aplicare a Deciziei adoptate de Conseil national de l’ordre des pharmaciens français la 3 octombrie 2017, validată de Conseil d’État din Franţa prin decretul din 7 februarie 2018, prin care i s-a interzis reclamantului să fie farmacist timp de un an.

Dispozitivul

1)	Nu este necesară pronunţarea asupra cererii de măsuri provizorii.

2)	Domnul Alain Robert suportă propriile cheltuieli de judecată.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 27 august 2018 – Boyer/Wallis și Futuna

(Cauza T-475/18 R)

((„Măsuri provizorii - Achiziții publice - Cerere de măsuri provizorii - Inadmisibilitate”))

(2018/C 399/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Boyer (Papeete, Franța) (reprezentant: T. Dal Farra, avocat)

Pârât: Teritoriul Insulelor Wallis și Futuna (Franța)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE având ca obiect, pe de o parte, suspendarea executării deciziei Teritoriului Insulelor Wallis și Futuna prin care acesta a respins oferta reclamantei și a atribuit unui alt ofertant contractul pentru lucrări privind construirea unui chei maritim comercial la Leava (Franța) și, pe de altă parte, suspendarea semnării contractului aferent.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 septembrie 2018 – XG/Comisia

(Cauza T-504/18 R)

((„Procedură de măsuri provizorii - Refuzul accesului în incintele Comisiei - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa interesului de a obține măsurile provizorii solicitate”))

(2018/C 399/51)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: XG (S. Kaisergruber și A. Burghelle-Vernet, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Van Nuffel și T. Bohr, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE având ca obiect, pe de o parte, suspendarea executării Deciziei Comisiei din 2 iulie 2018 de confirmare a interdicției accesului în incintele sale și, pe de altă parte, obligarea Comisiei să acorde, cu titlu provizoriu, accesul în incintele sale

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Acțiune introdusă la 16 august 2018 – Neda Industrial Group/Consiliul

(Cauza T-490/18)

(2018/C 399/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Neda Industrial Group (Teheran, Iran) (reprezentant: L. Vidal, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei adoptate de Consiliul Uniunii Europene la 6 iunie 2018 de a menține sancțiunile împotriva reclamantei și

—	obligarea Consiliului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune urmărește anularea deciziei Consiliului din 6 iunie 2018 de a menține numele reclamantei pe lista persoanelor și entităților prevăzută în anexa II la Decizia 2010/413/PESC (1) și în anexa IX la Regulamentul nr. 267/2012 (2).

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea deciziei atacate ca urmare a unei erori de drept — În această privință, reclamanta susține că Consiliul nu a demonstrat că reclamanta oferă sprijin deliberat pentru activitățile nucleare ale Iranului care prezintă un risc de proliferare, care se pretinde că este temeiul juridic pentru includerea reclamantei în lista din anexa IX la Regulamentul nr. 267/2012. — Reclamanta susține în continuare că faptul că Consiliul nu i-a comunicat niciun document justificativ în susținerea acestor afirmații constituie o încălcare a principiului protecției jurisdicționale efective.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea deciziei atacate ca urmare a unei erori de fapt — În această privință, reclamanta susține că, având în vedere activitățile sale și serviciile pe care le furnizează, aceasta nu are legătură cu entități sancționate sau cu vreo activitate nucleară.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea deciziei atacate întrucât încalcă principiul general al proporționalității — În această privință, reclamanta susține că includerea sa în lista entităților care fac obiectul unor măsuri restrictive și refuzul de a retrage reclamanta din lista respectivă nu sunt nici adecvate nici necesare pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite de Regulamentul nr. 267/2012 și că i-au cauzat prejudicii disproporționate.

---

(1)  Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO 2010, L 195, p. 39).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO 2012, L 88, p. 1).

Acțiune introdusă la 24 august 2018 – Ungaria/Comisia

(Cauza T-505/18)

(2018/C 399/53)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Republica Ungară (reprezentanți: M. Z. Fehér, M. M.Tátrai și A. Pokoraczki, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/873 a Comisiei din 13 iunie 2018 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (Feadr) în măsura în care se referă la Ungaria, prin care se exclude de la finanțarea de către Uniune a ajutoarelor acordate organizațiilor de producători care dispun de recunoaștere calificată; și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că excluderea în litigiu prevăzută de decizia atacată este nelegală, deoarece ajutorul acordat organizațiilor de producători în cauză a fost acordat în conformitate cu dreptul Uniunii. Reclamanta invocă natura recunoașterii organizațiilor de producători. În opinia sa, în ceea ce privește decizia privind rambursarea ajutorului financiar național acordat unor organizații de producători, Comisia aceasta nu a ținut seama de faptul că organizațiile de producători care au obținut o recunoaștere calificată îndeplinesc cerințele Regulamentului nr. 1698/2005.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că excluderea în litigiu prevăzută în decizia atacată este nelegală, deoarece, în temeiul principiilor cooperării loiale, al proporționalității, al securității juridice și al protecției încrederii legitime, excluderea ar fi trebuit să fie diminuată sau înlăturată Potrivit reclamantei, excluderea în litigiu este nelegală, deoarece, în temeiul principiilor cooperării loiale, al proporționalității, al securității juridice și a protecției încrederii legitime, excluderea ar fi trebuit să fie diminuată sau înlăturată, având în vedere că normele dreptului Uniunii nu sunt neapărat clare în lumina evaluării reglementării și a practicii naționale în litigiu și permit interpretarea susținută de Ungaria, întrucât acestea erau deja cunoscute anterior de către Comisie, care nu a prezentat obiecții în privința lor.

Acțiune introdusă la 24 august 2018 – Republica Cehă/Comisia Europeană

(Cauza T-509/18)

(2018/C 399/54)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, J. Pavliš, O. Serdula și J. Vláčil, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/873 a Comisiei din 13 iunie 2018 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în măsura în care exclude cheltuieli în valoare totală de 151 116,65 de euro efectuate de Republica Cehă, și

—	obligarea Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European Și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune (denumit în continuare „Regulamentul 1306/2013”). — Astfel, Comisia consideră în mod eronat că vizitele autorităților de control la aceeași întreprindere agricolă nu poate depăși termenul stabilit la articolul 25 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul integrat de administrare și control, măsurile de dezvoltare rurală și ecocondiționalitatea (denumit în continuare „Regulamentul 809/2014”).

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului încrederii legitime. — Chiar dacă, în speță, a avut loc o încălcare a Regulamentului 809/2014 (quod non), Republica Cehă putea considera în mod legitim că sistemul său de control este conform cu legislația Uniunii pe baza concluziilor Comisiei întemeiate pe un audit anterior, deoarece Comisia a recunoscut că respectivele controale la fața locului în Republica Cehă au fost efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1306/2013. — Chiar dacă, în speță, Republica Cehă ar fi încălcat Regulamentul 809/2014 (quod non), Comisia a inclus de asemenea în corecția financiară resursele plătite unor întreprinderi agricole pentru care controalele la fața locului nu au condus la concluzia că a avut loc o încălcare a Regulamentului 809/2014. Comisia a impus așadar o corecție financiară pentru cheltuieli care nu pot fi calificate drept nejustificate și care nu prezentau nici un risc pentru fondurile Uniunii.

Acțiune introdusă la 30 august 2018 – Luxemburg/Comisia

(Cauza T-516/18)

(2018/C 399/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentanți: D. Holderer, agent și D. Waelbroeck, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca admisibilă și întemeiată;

—	cu titlu principal, anularea Deciziei Comisiei din 20 iunie 2018 privind pretinsul ajutor de stat SA.44888 care ar fi fost pus în executare de către Marele Ducat al Luxemburgului în favoarea Engie;

—	cu titlu subsidiar, anularea Deciziei Comisiei din 20 iunie 2018 privind pretinsul ajutor de stat SA.44888 care ar fi fost pus în executare de către Marele Ducat al Luxemburgului în favoarea Engie, în măsura în care dispune recuperarea ajutorului;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 TFUE întrucât Comisia nu ar fi demonstrat selectivitatea măsurilor în cauză.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 TFUE întrucât Comisia nu ar fi demonstrat existența vreunui avantaj în favoarea Engie.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolelor 4 și 5 TUE întrucât Comisia ar realiza de fapt o armonizare fiscală deghizată.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea Regulamentului (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9) și a dreptului la apărare.

5.	Al cincilea motiv, invocat cu titlu subsidiar și întemeiat pe încălcarea articolului 16 din Regulamentul 2015/1589 sus-menționat, întrucât Comisia ar fi dispus recuperarea ajutorului cu încălcarea principiilor fundamentale de drept al Uniunii.

Acțiune introdusă la 31 august 2018 – YG/Comisia

(Cauza T-518/18)

(2018/C 399/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: YG (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Champetier, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	În primul rând, anularea deciziei din 13 noiembrie 2017 de a nu îl include pe lista funcționarilor promovați;

—	anularea, în mod subsecvent, a deciziei pârâtei din 17 mai 2018 de a respinge contestația împotriva deciziei din 13 noiembrie 2017;

—	obligarea pârâtei la rambursarea către reclamant a cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 45 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene. Decizia atacată s-a întemeiat pe anumite erori vădite de apreciere; în plus, aceasta nu a furnizat o motivare suficientă și nu a demonstrat că examinarea meritelor reclamantului a fost efectuată conform principiului egalității de tratament.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, astfel cum este protejat de articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin lipsa diligenței Comisiei la redactarea și motivarea deciziei atacate.

Acțiune introdusă la 3 septembrie 2018 – Global Silicones Council și alții/ECHA

(Cauza T-519/18)

(2018/C 399/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Global Silicones Council (Washington, D.C., Statele Unite) și alți 6 reclamanți (reprezentanți: R. Cana, F. Mattioli, G. David, avocați, și D. Abrahams, Barrister)

Pârâtă: Agenţia Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii ca admisibilă în întemeiată;

—	anularea deciziei atacate (1) în măsura în care ea înscrie cele trei substanțe, și anume Octametilciclotetrasiloxan („D4”), Decametilciclopentasiloxan („D5”) și Dodecametilciclohexasiloxan („D6”), în lista candidată de substanțe extrem de preocupante;

—	în subsidiar, anularea deciziei atacate în măsura în care privește una sau mai multe dintre aceste înscrieri în lista candidată;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; și

—	luarea oricăror alte măsuri necesare pentru a se face dreptate.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă două motive.

1.

Primul motiv, prin care se susține că pârâta a comis o eroare vădită de apreciere a proprietăților bioacumulabile („B”) ale substanțelor D4, D5, și D6 și a proprietăților toxice („T”) ale substanțelor D5 și D6, și că și-a depășit competența și a încălcat articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006: — prin aceea că s-a întemeiat pe avizul comitetului statelor membre (MSC) și al comitetului de evaluare a riscurilor (CER) fără a proceda ea însăși la o apreciere a informațiilor disponibile și, prin urmare, prin preluarea erorilor de care sunt afectate aceste avize; — prin aceea că a concluzionat că D4, D5 și D6 îndeplinesc criteriile vPvB din anexa XIII, în condițiile în care persistența (P) și bioacumularea (B) lor nu au fost determinate pentru același mediu; — prin aceea că nu a luat în considerare natura specifică a substanțelor D4, D5 și D6 (natura lor „hibridă”) atunci când a aplicat criteriul bioacumulării enunțat în anexa XIII; — prin aceea că a tras concluzii privind bioacumularea (B/vB) a substanțelor D4 și D5 pe care elementele de probă invocate nu le puteau susține; — prin aceea că nu a apreciat noile elemente de probă privind bioacumularea (B/vB) a substanțelor D4 și D5 de care a dispus după emiterea avizelor MSC și CER; — prin aceea că nu a luat în considerare toate informațiile pertinente în decizia sa privind bioacumularea (vB) substanței B6; — prin aceea că nu a examinat informațiile privind toxicitatea substanței D5 însăși și că a definit în schimb D5 ca fiind PBT (persistentă, bioacumulabilă și toxică) în temeiul prezenței D4 ca impuritate și prin definirea D5 ca fiind PBT fără respectarea restricțiilor specifice referitoare la compoziția D4 adoptată de MSC; — prin aceea că nu a examinat informațiile referitoare la toxicitatea substanței D6 însăși și că a definit în schimb D6 ca fiind PBT (persistentă, bioacumulabilă și toxică) în temeiul prezenței D4 ca impuritate și prin definirea D6 ca fiind PBT fără respectarea restricțiilor specifice referitoare la compoziția D4 adoptată de MSC;

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea, prin decizia atacată, a principiului proporționalității, prin aceea că înscrierea în lista substanțelor candidate a depășit ceea ce era adecvat și necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite și nu constituia măsura cea mai puțin constrângătoare la care pârâta ar fi putut recurge.

---

(1)  Decizie publicată la 27 iunie 2018 a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice „Includerea unor substanțe foarte preocupante în lista substanțelor candidate la o eventuală includere în anexa XIV”, în măsura în care aceasta include trei substanțe, Octametilciclotetrasiloxan („D4”), Decametilciclopentasiloxan („D5”) și Dodecametilciclohexasiloxan („D6”), în lista substanțelor candidate extrem de preocupante conform articolului 59 din Regulamentul (CE) nr . 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 30.12.2006, L 396, p 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3).

Acțiune introdusă la 29 august 2018 – Billa/EUIPO – Boardriders IP Holdings (Billa)

(Cauza T-524/18)

(2018/C 399/58)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Billa AG (Wiener Neudorf, Austria) (reprezentanți: J. Rether, M. Kinkeldey, J. Rosenhäger, S. Brandstätter, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Boardriders IP Holdings LLC (Huntington Beach, California, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamantul din fața Tribunalului

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene Billa – Cererea de înregistrare nr. 11 592 623

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 21 iunie 2018 în cauza R 2235/2017-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b), a articolelor 46 și 71 din Regulamentul nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborate cu articolul 2 alineatul (2) litera (i) și cu articolul 27 alineatul (2) din Regulamentul delegat nr. 2017/1430 al Comisiei.

Acțiune introdusă la 4 septembrie 2018 – ENGIE Global LNG Holding și alții/Comisia

(Cauza T-525/18)

(2018/C 399/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: ENGIE Global LNG Holding Sàrl Sàrl (Luxemburg, Luxemburg), Engie Invest International SA (Luxemburg), ENGIE (Courbevoie, Franța) (reprezentanți: B. Le Bret, M. Struys, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca admisibilă și întemeiată;

—	cu titlu principal, anularea deciziei atacate;

—	cu titlu subsidiar, anularea articolului 2 din decizia menționată în măsura în care dispune recuperarea ajutorului;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii îndreptate împotriva Deciziei Comisiei din 20 iunie 2018 privind ajutorul de stat SA.44888 (2016/C) (ex 2016/NN) pus în aplicare de Luxemburg în favoarea ENGIE, reclamantele invocă nouă motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe o eroare de drept a Comisiei în aplicarea primului criteriu al noțiunii de ajutor de stat cu privire la existența unei intervenții a statului.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a noțiunii de avantaj, întrucât ar confunda noțiunile de avantaj și selectivitate, ar reține existența unui avantaj economic pe baza unui efect combinat al unor măsuri conforme la nivel individual dreptului comun și ar analiza acest efect pe baza unei denaturări a faptelor, precum și a mai multor erori de drept și de apreciere.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe erori de drept și de apreciere pe care Comisia le-ar fi săvârșit în definirea celor două cadre de referință reținute alternativ (general și restrâns) pentru demonstrarea existenței unei derogări discriminatorii în favoarea, pe de o parte, a societăților holding (LNG Holding și CEF) și, pe de altă parte, a grupului ENGIE.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe erori de drept și de apreciere pe care Comisia le-ar fi săvârșit în aprecierea sa cu privire la existența derogărilor și a unui tratament discriminatoriu în favoarea, pe de o parte, a societăților holding și, pe de altă parte, a grupului ENGIE.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe erori de drept și de apreciere pe care Comisia le-ar fi săvârșit în calificarea unui avantaj selectiv care decurge din neaplicarea regulii luxemburgheze privind abuzul de drept.

6.	Al șaselea motiv întemeiat pe o eroare de drept a Comisiei în calificarea măsurilor în cauză drept ajutor individual.

7.

Al șaptelea motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a repartizării competențelor între statele membre și Uniune, precum și a unui abuz de puterea care i-a fost acordată în temeiul ajutoarelor de stat în scopul de a interveni cu privire la măsuri generale care țin de politica națională în materie de fiscalitate directă.

8.	Al optulea motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a drepturilor procedurale ale reclamantelor și pe neîndeplinirea de către aceasta a obligației de motivare prevăzute la articolul 296 TFUE.

9.

Al nouălea motiv, invocat cu titlu subsidiar și întemeiat pe încălcarea articolului 16 din Regulamentul 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9), în măsura în care Comisia a dispus recuperarea pretinsului ajutor în cauză cu încălcarea principiilor generale de drept al Uniunii.

Acțiune introdusă la 26 iunie 2018 – LL-Carpenter/Comisia

(Cauza T-531/18)

(2018/C 399/60)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: LL-CARPENTER s.r.o. (Praga, Republica Cehă) (reprezentant: J. Buřil, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

—

Anularea Deciziei C(2018) 4138 final a Comisiei Europene din 26 iunie 2018 în cazul AT.40037 – Carpenter/Subaru prin care s-a respins, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1/2003”) si cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (denumit în continuare „Regulamentul nr. 773/2004”), plângerea pe care reclamanta a depus-o la 6 septembrie 2012 în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 1/2003 prin care se invocă încălcarea articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și

—	obligarea Comisiei Europenela plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat afectarea deciziei atacate de o eroare constând în aprecierea juridică eronată și în aprecierea vădit eronată a faptelor. — Comisia a apreciat in mod eronat faptele atunci când a concluzionat că comportamentul anticoncurențial imputat reclamantei (în măsura în care se referea la Republica Cehă) a fost examinat de autoritatea națională de concurență din Republica Cehă și a făcut o apreciere juridică eronată a cazului în sensul că condițiile de aplicare a articolului 13 din Regulamentul nr. 1/2003 au fost îndeplinite (în măsura în care se referă la Republica Cehă). — Comisia nu a examinat în mod corespunzător toate circumstanțele de fapt și de drept pe care reclamanta i le-a adus la cunoștință, motiv pentru care a apreciat faptele in mod eronat atunci când a concluzionat că observațiile scrise ale reclamantei nu au condus la o evaluare diferită a plângerii și că părea puțin probabil să se constate existența unei încălcări a articolului 101 TFUE, și a efectuat o apreciere juridică eronată a cazului, concluzionând în sensul respectării condițiilor de aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 773/2004.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe afectarea deciziei atacate de o eroare de procedură constând nemotivarea corespunzătoare a deciziei de către Comisia Europeană. — Comisia Europeană nu a indicat prioritățile pe care le-a preconizat atunci când a decis că nu va întreprinde alte investigații în prezentul caz, ci s-a limitat la a face referire la costul ridicat anticipat al unor investigații suplimentare. — Comisia Europeană nu a explicat maniera în care a evaluat probele sau motivul pentru care nu a luat în considerare circumstanțele de fapt și de drept pe care reclamanta i le-a adus la cunoștință ori motivul pentru care și-a întemeiat decizia de respingere a plângerii, doar pe afirmațiile din observațiile scrise ale societății împotriva căreia a fost formulată plângerea.

Acțiune introdusă la 6 septembrie 2018 – Wanda Films și Wanda Visión/EUIPO – Dalian Wanda Group Co. (WANDA FILMS)

(Cauza T-533/18)

(2018/C 399/61)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamante: Wanda Films, SL (Pozuelo de Alarcón, Spania) și Wanda Visión, SA (Pozuelo de Alarcón) (reprezentant: C. Planas Silva, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Dalian Wanda Group Co. Ltd (Dalian, China)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: Wanda Films, SL

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „WANDA FILMS” – cererea de înregistrare nr. 13 912 829

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 26 iunie 2018 în cauza R 401/2017-5

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	admiterea prezentei acţiuni, a argumentelor şi a documentelor (inclusiv a celor prezentate în susţinerea prezentei acţiuni şi a celor prezentate de reclamante în cadrul procedurilor de opoziţie şi de recurs);

—	anularea deciziei atacate;

—	pronunţarea unei decizii de admitere a înregistrării mărcii apărate de reclamantă în cadrul prezentei acţiuni.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului.

Acțiune introdusă la 11 septembrie 2018 – Société des produits Nestlé/EUIPO – European Food (fitness)

(Cauza T-536/18)

(2018/C 399/62)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Société des produits Nestlé SA (Vevey, Elveția) (reprezentanți: A. Jaeger-Lenz, A. Lambrecht, C. Elkemann, lawyers)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: European Food SA (Păntășești, Romania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „fitness” – marca Uniunii Europene nr. 2 470 326

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 6 iunie 2018 în cauza R 755/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	respingerea căii de atac declarate împotriva Deciziei diviziei de anulare 5802 C din 18 octombrie 2013,

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 72 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului;

—	încălcarea articolului 95 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) coroborat cu articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului.

Acțiune introdusă la 14 septembrie 2018 – Dickmanns/EUIPO

(Cauza T-538/18)

(2018/C 399/63)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Sigrid Dickmanns (Gran Alacant, Spania) (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea poziției EUIPO, comunicată prin scrisoarea din 14 decembrie 2017, potrivit căreia contractul reclamantei ca agent temporar în cadrul EUIPO încetează la 30 iunie 2018 și, în măsura în care este necesar, anularea deopotrivă a pozițiilor EUIPO comunicate prin scrisorile din 23 noiembrie 2013 și din 4 iunie 2014;

—	obligarea EUIPO la plata către reclamantă a unei despăgubiri rezonabile, la latitudinea Tribunalului, pentru prejudiciile morale și materiale suferite de aceasta ca urmare a deciziei EUIPO menționate la primul capăt de cerere;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive:

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, pe neexercitarea puterii de apreciere de către EUIPO, pe încălcarea principiilor nediscriminării și egalității de tratament și pe încălcarea interdicției arbitrariului Reclamanta susține că EUIPO a omis să îşi exercite, în mod nelegal, puterea de apreciere sau, în orice caz, a omis să o exercite fără să respecte un termen rezonabil înaintea finalizării contractului său, în sensul prelungirii a doua oară a contractului său în temeiul articolului 2 litera (f) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea Orientărilor pentru prelungirea contractelor pe durată determinată ale agenților temporari (denumite în continuare „Orientările”), pe încălcarea principiului bunei administrări, a principiilor nediscriminării și egalității de tratament și a principiului potrivit căruia rezilierea unui contract de agent temporar în temeiul articolului 2 literele (a) sau (f) din RAA impune un motiv justificativ („justă cauză”), și pe încălcarea articolului 30 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), a Directivei 1999/70/CE a Consiliului (1), a Acordului-cadru [în special articolele 1 litera (b) și articolul 5 punctul 1 din acesta] precum și a articolului 4 din Convenția nr. 158 a OIM Reclamanta susține că, după aprobarea Orientărilor, nu trebuia aplicată „clauza rezolutorie” cuprinsă în contractul său, întrucât acestea, începând cu introducerea lor, constituie modul de acțiune valid al EUIPO referitor la prelungirea contractelor agenților temporari și, prin urmare, exclud aplicarea clauzei respective. În plus, reclamanta susține că o cauză justificativă a încetării unui contract trebuie să corespundă cu natura bugetară a postului în cauză.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea Orientărilor, care constituie deopotrivă încălcarea unor norme fundamentale de procedură, pe încălcarea principiilor nediscriminării și egalității de tratament și a principiului bunei administrări și eficienței gestiunii bugetare, pe încălcarea dreptului de a fi ascultat înaintea adoptării unei decizii defavorabile [articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă], pe încălcarea obligației de solicitudine și de luare în considerare a intereselor legitime ale reclamantei, pe o eroare manifestă de apreciere în ponderarea intereselor reclamantei și a intereselor serviciului, precum și pe încălcarea interdicției arbitrariului

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) prima și a treia teză din RAA și pe încălcarea interdicției contractelor de muncă în lanț Reclamanta susține în acest sens că EUIPO – în mod clar pentru a evita consecințele juridice ale articolului 8 alineatul (1) a treia teză din RAA – a încheiat mai multe contracte succesive în temeiul articolului 2 litera (b) și (a) din RAA, deși funcțiile sale nu au fost modificate. Prin urmare, în opinia sa, este valabil primul contract al reclamantei, pe termen nedeterminat și fără clauză rezolutorie.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe menținerea nelegală a clauzei rezolutorii în cadrul actului de reîncadrare, precum și în încălcarea încrederii legitime, a intereselor legitime ale reclamantei și ale obligației de solicitudine prin aplicarea clauzei Prin intermediul celui de al cincilea motiv, reclamanta susține că EUIPO nu trebuia să aplice clauza rezolutorie după lunga perioadă scursă de la semnarea acesteia în 2005.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea încrederii legitime a reclamantei și a obligației de solicitudine, precum și pe nerespectarea intereselor legitime ale reclamantei și pe o eroare manifestă de apreciere a intereselor serviciului Prin intermediul celui de al șaselea motiv, reclamanta susține că decizia EUIPO de a nu-i prelungi contractul încalcă încrederea sa legitimă, obligația de solicitudine și interesele sale legitime. În același timp, această decizie constituie o eroare manifestă de apreciere a intereselor serviciului având în vedere munca satisfăcătoare depusă de reclamantă.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor clauzei rezolutorii de la articolul 5 din contractul reclamantei În cadrul celui de al șaptelea motiv, reclamanta susține că EUIPO, aplicând clauza rezolutorie, a aplicat greșit articolul 47 litera (b) punctul (ii) din RAA în locul articolului 47 litera (c) punctul (i) din acesta – astfel cum prevede respectiva clauză – și că, prin urmare, termenul de preaviz trebuia să fie de zece luni în loc de șase luni stabilite de EUIPO.

---

(1)  Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO 1999, L 175, p. 43, Ediţie specială, 05/vol. 5, p. 129).

Acțiune introdusă la 11 septembrie 2018 – ASL Aviation Holdings și ASL Airlines (Ireland)/Comisia

(Cauza T-540/18)

(2018/C 399/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: ASL Aviation Holdings DAC (Swords, Irlanda) și ASL Airlines (Irlanda) Ltd (Swords) (reprezentanți: N. Travers, Senior Counsel, H. Kelly, K. McKenna și R. Scanlan, Solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

declararea răspunderii pârâtei, în temeiul articolului 268 TFUE şi al articolului 340 al doilea paragraf TFUE, pentru prejudiciul suferit de reclamante în cuantum de aproximativ 263,6 milioane EUR sau orice altă sumă pe care Tribunalul o consideră adecvată, ca urmare a nelegalității Deciziei C(2013) 431 a Comisiei din 30 ianuarie 2013, cazul COMP/M.6570 – UPS/TNT Express, prin care aceasta a interzis concentrarea între UPS și TNT Express NV şi în consecință încălcarea de către Comisie a dreptului la bună administrare al ASL;

—

obligarea pârâtei la plata unor dobânzi de întârziere, începând din ziua pronunţării de către Tribunal a hotărârii prin care se soluţionează prezenta acţiune și până la plata integrală, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, majorată cu două puncte procentuale, aferente sumei de 263,6 milioane EUR sau oricărei alte sume pe care Tribunalul o consideră adecvată; și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele solicită repararea prejudiciului pe care pretind că l-au suferit ca urmare a Deciziei C(2013) 431 a Comisiei, cazul COMP/M.6570 – UPS/TNT Express (denumită în continuare „decizia”), care a fost anulată prin hotărârea Tribunalului din 7 martie 2007, United Parcel Service/Comisia, T-194/13, EU:T:2017:144.

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia este afectată de încălcări grave ale normelor de drept care au ca obiect protecția particularilor, inclusiv reclamantele, având drept consecință directă faptul că reclamantele au fost private de realizarea beneficiilor aferente acordurilor încheiate de acestea în noiembrie 2012.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că comportamentul pârâtei, întrucât a încălcat grav procedurile corespunzătoare de evaluare a controlului concentrării în cadrul examinării concentrării notificate, care a condus la anularea deciziei, s-a îndepărtat atât de mult de la o abordare corespunzătoare a drepturilor reclamantelor la bună administrare şi la diligență din partea pârâtei în cadrul exercitării acestei evaluări, garantate de articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), de articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de principiile generale ale dreptului Uniunii Europene, încât a încălcat normele de drept care au ca obiect să confere protecție tuturor particularilor afectaţi direct de decizie, inclusiv reclamantele.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia este afectată, în plus, de erori vădite şi grave de apreciere a pârâtei în legătură cu operațiunea de concentrare notificată, invocate de UPS în acțiunea sa în răspundere extracontractuală formulată împotriva Comisiei în cauza T-834/17, – acţiune pe care reclamantele se întemeiază, în vederea unei administrări corecte și eficiente a justiției, în măsura în care este necesar pentru susţinerea cererii lor de despăgubire – în ceea ce privește: analiza privind concentrarea prețurilor, analiza eficienței, evaluarea competitivității FedEx şi evaluarea intensităţii relaţiei concurențiale efectuate de pârâtă în cadrul deciziei.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că reclamantele au dreptul la despăgubiri întemeiate pe răspunderea extracontractuală a pârâtei întrucât aceasta, deoarece a adoptat decizia în mod nelegal şi a interzis concentrarea notificată, a încălcat libertatea reclamantelor de a desfășura o activitate comercială și dreptul de proprietate al acestora, protejate de articolele 16 și 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și principiile generale ale dreptului Uniunii Europene.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că încălcările menţionate au provocat, la rândul lor, pierderi reclamantelor deoarece, în lipsa acestora, reclamantele ar fi avut posibilitatea să realizeze beneficiile provenite din acordurile încheiate în noiembrie 2012, fapt pentru care reclamantele ar trebui acum să fie puse, prin intermediul unei despăgubiri cu titlu de reparație, în poziția în care s-ar fi aflat în lipsa nelegalităților deciziei, iar prezenta acțiune este unica modalitate a reclamantelor de a obţine această despăgubire.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, 29.1.2004, p. 1, Ediţie specială, 08/vol. 1, p. 201).

Acțiune introdusă la 17 septembrie 2018 – Wanda Films și Wanda Visión/EUIPO – Dalian Wanda Group Co. (wanda films)

(Cauza T-542/18)

(2018/C 399/65)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamante: Wanda Films, SL (Pozuelo de Alarcón, Spania) și Wanda Visión, SA (Pozuelo de Alarcón) (reprezentant: C. Planas Silva, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Dalian Wanda Group Co. Ltd (Dalian, China)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: Wanda Films, SL

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă „wanda films” – cererea de înregistrare nr. 13 902 994

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 6 iulie 2018 în cauza R 829/2017-5

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	admiterea prezentei acţiuni, a argumentelor şi a documentelor (inclusiv a celor prezentate în susţinerea prezentei acţiuni şi a celor prezentate de reclamante în cadrul procedurilor de opoziţie şi de recurs);

—	anularea deciziei atacate;

—	pronunţarea unei decizii de admitere a înregistrării mărcii figurative apărate de reclamantă în cadrul prezentei acţiuni.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului.

Acțiune introdusă la 17 septembrie 2018 – XK/Comisia

(Cauza T-543/18)

(2018/C 399/66)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: XK (reprezentant: N. de Montigny, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei individuale de a nu i se mai rambursa cheltuielile de școlarizare referitoare la copiii săi începând cu anul școlar 2017/2018 manifestată pentru prima dată prin intermediul fișei sale de remunerație din noiembrie 2017 și motivată prin email-ul din 7 noiembrie 2017;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatul (1) din anexa VII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a dispozițiilor generale de punere în aplicare privind rambursarea cheltuielilor medicale, întrucât modificarea interpretării de către pârâtă ar fi încălcat drepturi dobândite, așteptări legitime, securitatea juridică și principiul bunei administrări.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea drepturilor copilului, a dreptului la viață de familie și a dreptului la educație.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării.

4.	Al patrulea motiv este întemeiat pe lipsa unei analize comparative efective a intereselor reclamantului și pe nerespectarea principiului proporționalității care ar afecta decizia atacată.

Acțiune introdusă la 13 septembrie 2018 – ArcelorMittal Bremen/Comisia

(Cauza T-544/18)

(2018/C 399/67)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: ArcelorMittal Bremen GmbH (Bremen, Germania) (reprezentanți: S. Altenschmidt și D. Jacob, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

constatarea, în conformitate cu articolul 265 TFUE, a încălcării de către Comisie a articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 389/2013 (1) prin faptul că a omis să precizeze administratorului național că trebuia să țină seama în EUTL de modificarea, comunicată de Republica Federală Germania la 8 februarie 2018, a tabelului național de alocare pentru uzina reclamantei EU-ID 000000000000060;

—	cu titlu subsidiar, anularea deciziei Comisiei din 31 august 2018 privind cererea reclamantei din 14 mai 2018;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive:

Încălcarea dreptului Uniunii

Reclamanta susține că Comisia era obligată să adopte o decizie în temeiul articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 389/2013, întrucât modificarea tabelului național de alocare este în conformitate cu cerințele dreptului Uniunii.

În plus, reclamanta susține că nivelurile de activitate istorică pe produs pentru produsul „aglomerat din minereu de fier” trebuie să fie stabilite în conformitate cu dispozițiile Deciziei 2011/278/UE (2) a Comisiei, pe baza cantităților de aglomerat de minereu de fier cântărite la momentul la care produsul iese din uzina de sinterizare.

În sfârșit, reclamanta apreciază că aglomeratul din minereu de fier care, după ce a fost fabricat în cadrul pregătirii șarjelor este filtrat din nou într-un furnal, iar apoi este reintrodus, ca material reciclat, într-o uzină de sinterizare, nu ar trebui să fie retras pentru stabilirea ratei de activitate a uzinei de sinterizare.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 389/2013 al Comisiei din 2 mai 2013 de creare a registrului Uniunii în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și cu Deciziile nr. 280/2004/CE și nr. 406/2009/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 920/2010 și (UE) nr. 1193/2011 ale Comisiei (JO 2013 L 122, p. 1).

(2)  Decizia 2011/278/UE a Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului [notificată cu numărul C(2011) 2772] (JO 2013 L 122, p. 1).

Acțiune introdusă la 17 septembrie 2018 – XM și alții/Comisia

(Cauza T-546/18)

(2018/C 399/68)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: XM și alți 26 de reclamanți (reprezentant: N. de Montigny, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

anularea deciziilor care lezează diferiții reclamanți, constând în deciziile AIPN de a nu le acorda rambursarea cheltuielilor de școlarizare pentru anul 2017/2018 care s-au manifestat în diferite moduri, în funcție de circumstanțele proprii fiecăruia dintre reclamanți: — fie printr-o decizie individuală (mai exact printr-un e-mail) care indică în mod specific refuzul rambursării; — fie prin mențiunea „processed” în profilul propriu Sysper și considerată de către reclamant ca fiind o decizie de respingere din moment ce fișa de salariu ulterioară, din luna următoare (cel mai devreme pe data de 10, având în vedere că aceasta este data transmiterii fișelor de salariu) nu include nicio rambursare sau doar rambursarea costurilor de transport; — fie, inclusiv, printr-o omisiune totală de a trata cererea considerată, după patru luni de la introducerea sa, ca fiind respinsă implicit;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.

—

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatul (1) din anexa VII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a dispozițiilor generale de punere în aplicare referitoare la rambursarea cheltuielilor medicale, în măsura în care modificarea interpretării de către pârâtă ar fi încălcat drepturi dobândite, așteptări legitime, securitatea juridică și principiul bunei administrări.

—	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor copilului, a dreptului la viață familială și a dreptului la educație.

—	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării.

—	Al patrulea motiv întemeiat omisiunea de a pune în balanță în mod efectiv interesele reclamantelor și pe nerespectarea principiului proporționalității care ar afecta decizia atacată

Acțiune introdusă la 19 septembrie 2018 – Sensient Colors Europe/Comisia

(Cauza T-556/18)

(2018/C 399/69)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Sensient Colors Europe GmbH (Geesthacht, Germania) (reprezentanți: M. Hagenmeyer, D. Zechmeister și W. Berlit, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei pârâtei din 31 iulie 2018 (DG Sănătate/E2/RP/amf(2018)4523972) de a clasa ca nevalidă autorizația de introducere pe piață a unui nou aliment în Uniune și de actualizare a listei Uniunii în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului (1), cu numărul de referință 2018/0355, și încheierea procedurii de depunere a cererii; și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic întemeiat pe încălcarea articolului 6 alineatele (1) și (5) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2469 al Comisiei (2), precum și a articolului 10 alineatul (1) coroborat cu articolul 10 alineatul (3) și cu articolul 11 alineatul (1) sau cu articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul 2015/2283.

În această privință, reclamanta arată în special că pârâta presupune în mod eronat că obiectul cererii, și anume extrasul colorant pe bază de flori uscate ale plantei fasolea fluturilor (clitoria ternatea), nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului 2015/2283 și constituie un aditiv alimentar în sensul articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 1333/2008.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001 al Comisiei (JO 2015, L 327, p. 1).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2469 al Comisiei din 20 decembrie 2017 de stabilire a cerințelor administrative și științifice aplicabile cererilor menționate la articolul 10 din Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele noi (JO 2017, L 351, p. 64).

Acțiune introdusă la 20 septembrie 2018 – LG Electronics/EUIPO – Beko (BECON)

(Cauza T-557/18)

(2018/C 399/70)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: LG Electronics, Inc. (Seul, Korea de Sud) (reprezentant: M. Graf, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Beko plc (Watford, Regatul Unit)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „BECON” – cererea de înregistrare nr. 13 142 336

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 11 iulie 2018 în cauza R 41/2018-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în măsura în care calea de atac împotriva deciziei diviziei de opoziție a fost respinsă;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 a Parlamentului European și a Consiliului.

Acțiune introdusă la 13 septembrie 2018 – Atos Medical/EUIPO – Andreas Fahl Medizintechnik- Vertrieb (plasturi medicali)

(Cauza T-559/18)

(2018/C 399/71)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Atos Medical GmbH (Troisdorf, Germania) (reprezentant: K. Middelhoff, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Andreas Fahl Medizintechnik- Vertrieb GmbH (Köln, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul industrial comunitar nr. 1339246-0009

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 29 iunie 2018 în cauza R 2215/2016-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

În cazul în care intervenienta participă la procedură, reclamanta solicită în plus:

—	obligarea intervenientei să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului;

—	încălcarea articolelor 5 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 13 septembrie 2018 – Atos Medical/EUIPO – Andreas Fahl Medizintechnik – Vertrieb (Medizinische Pflaster)

(Cauza T-560/18)

(2018/C 399/72)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Atos Medical GmbH (Troisdorf, Germania) (reprezentant: K. Middelhoff, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Andreas Fahl Medizintechnik- Vertrieb GmbH (Köln, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul comunitar nr. 1339246-0004

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 29 iunie 2018 în cauza R 2216/2016-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

În cazul în care cealaltă parte intervine în procedură, reclamanta solicită de asemenea:

—	obligarea intervenientei la plata propriilor cheltuieli de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului;

—	încălcarea articolelor 5 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 21 septembrie 2018 – YP/Comisia

(Cauza T-562/18)

(2018/C 399/73)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: YP (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei din 18 septembrie 2017 de a-i aplica sancțiunea disciplinară a mustrării;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe eroarea vădită de apreciere care ar fi fost săvârșită de pârâtă atunci când a apreciat că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile care rezultă din articolul 12 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

Ordonanța Tribunalului din 11 septembrie 2018 – Medora Therapeutics/EUIPO – Biohealth Italia (LITHOREN)

(Cauza T-776/17) (1)

(2018/C 399/74)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a șasea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 63, 19.2.2018.

Ordonanța Tribunalului din 11 septembrie 2018 – Reiner Stemme Utility Air Systems/AESA

(Cauza T-371/18) (1)

(2018/C 399/75)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a șasea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 276, 6.8.2016.