ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 387

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 61
25 octombrie 2018


Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

AVIZE

 

Comitetul Regiunilor

 

A 130-a sesiune plenară a CoR, 4.7.2018-5.7.2018

2018/C 387/01

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Rezultatele scontate ale Parteneriatului estic pentru 2020: contribuția autorităților locale și regionale

1

2018/C 387/02

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Plan de acțiune în vederea sprijinirii protecției spațiilor publice

5

2018/C 387/03

Avizul Comitetului European al Regiunilor — Evaluarea punerii în aplicare a Agendei urbane a UE

8

2018/C 387/04

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE

14

2018/C 387/05

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Stimulente locale și regionale pentru promovarea unei alimentații sănătoase și durabile

21

2018/C 387/06

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Propuneri de reformare a uniunii economice și monetare (decembrie 2017)

27

2018/C 387/07

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Pachetul privind achizițiile publice

37

2018/C 387/08

Proiect de aviz prospectiv al Comitetului European al Regiunilor – Guvernanța în domeniul climei după 2020, o perspectivă europeană și globală – o contribuție la CCONUSC COP24

42


 

III   Acte pregătitoare

 

CURTEA DE CONTURI

 

A 130-a sesiune plenară a CoR, 4.7.2018-5.7.2018

2018/C 387/09

Avizul Comitetului European al Regiunilor — Practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare

48

2018/C 387/10

Avizul Comitetului European al Regiunilor — Transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană

53

2018/C 387/11

Avizul Comitetului European al Regiunilor — Realizarea obiectivelor privind mobilitatea cu emisii scăzute

70


RO

 


I Rezoluții, recomandări și avize

AVIZE

Comitetul Regiunilor

A 130-a sesiune plenară a CoR, 4.7.2018-5.7.2018

25.10.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 387/1


Avizul Comitetului European al Regiunilor – Rezultatele scontate ale Parteneriatului estic pentru 2020: contribuția autorităților locale și regionale

(2018/C 387/01)

Raportor:

Sören HERBST (DE-PPE), membru al Consiliului municipal al orașului Magdeburg

Document de referință:

Declarația comună a summitului Parteneriatului Estic, din 24 noiembrie 2017, Anexa 1 – „20 de rezultate scontate pentru 2020”

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Considerații generale

1.

salută acordul privind cele 20 de rezultate scontate pentru 2020 din Declarația comună a summitului Parteneriatului Estic (EaP), care a avut loc la Bruxelles, la 24 noiembrie 2017, și faptul că autoritățile locale și regionale, prin participarea lor la „Conferința autorităților locale și regionale din Parteneriatul estic” (CORLEAP), sunt evidențiate ca promotori activi ai obiectivelor Parteneriatului estic;

2.

salută noua structură instituțională creată pentru obținerea cu succes a acestor „20 de rezultate scontate pentru 2020”, care a fost lansată la 12 martie 2018 și concepută în așa fel încât să consolideze economia, guvernanța, conectivitatea și societatea din aceste țări, pe lângă faptul că abordează unele aspecte transversale;

3.

subliniază importanța crucială a cooperării diferențiate dintre UE și fiecare țară din cadrul Parteneriatului estic, pentru dezvoltarea democrației, economiei și a societății civile din aceste țări, având în vedere că între cele șase țări ale Parteneriatului estic sunt multe elemente comune, dar și deosebiri, uneori semnificative, în toate domeniile – politică, economie și societate;

4.

subliniază că, datorită faptului că sunt cel mai aproape de cetățeni și având în vedere reforma autonomiei locale din țările Parteneriatului estic, autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial în implementarea cu succes a celor 20 de rezultate scontate pentru 2020;

5.

reamintește că anexarea ilegală a Crimeei de către Federația Rusă și războiul sprijinit de Rusia în regiunile Donețk și Lugansk din Ucraina au consecințe sociale grave asupra populației din Ucraina și asupra statului, în ansamblu, care pot fi contracarate doar cu sprijinul UE și al partenerilor occidentali;

6.

reamintește că, din păcate, Ucraina nu este singura țară din Parteneriatul estic care se află în conflict fie cu alte țări ale Parteneriatului estic, fie cu o țară terță; de aceea, reiterează sprijinul acordat de UE pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor țărilor Parteneriatului și adeziunea sa deplină la toate principiile, obiectivele și angajamentele consacrate în Actul final de la Helsinki, din 1975, în Carta de la Paris, din 1990 și în Carta ONU;

7.

solicită reînnoirea eforturilor de promovare a rezolvării pașnice a conflictelor nesoluționate din regiune, pe baza principiilor și a normelor de drept internațional; soluționarea conflictelor, instaurarea unui climat de încredere și relațiile de bună vecinătate sunt esențiale pentru dezvoltarea economică și socială și pentru cooperare;

Consolidarea instituțiilor și buna guvernanță

8.

reamintește că reforma autonomiei locale, care presupune consolidarea instituțiilor statului și o bună guvernanță, reprezintă o prioritate în țările Parteneriatului estic. Carta europeană a autonomiei locale a fost deja ratificată de Republica Moldova și Ucraina în 1997, de Armenia și Azerbaidjan în 2002 și de Georgia în 2004. Belarus nu este membru al Consiliului Europei și nu a ratificat carta;

9.

solicită reforme de descentralizare eficiente, care să fie însoțite de măsuri anticorupție eficiente la toate nivelurile de guvernare, pentru a garanta că o guvernanță mai puternică și de încredere are un impact pozitiv asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor;

10.

salută menționarea explicită a reformei administrației publice printre cele 20 de rezultate scontate pentru 2020 și este de părere că statisticile oficiale elaborate la nivel local și regional, care trebuie să furnizeze informații statistice de înaltă calitate, trebuie puse la dispoziție ca date deschise, la nivel local și regional, în țările Parteneriatului estic;

11.

subliniază că statisticile oficiale de calitate contribuie la o mai bună înțelegere a contextelor sociale, economice și de mediu și fac posibilă o luare a deciziilor bazată pe fapte în domeniul politic și economic, precum și promovarea participării cetățenilor în cadrul proceselor politice; solicită, în acest context, sprijin concret, sub formă de proiecte sustenabile, în vederea eliminării dificultăților actuale legate de obținerea de statistici oficiale, în special la nivel subnațional, și atrage atenția asupra site-ului web referitor la repartizarea competențelor, găzduit și dezvoltat de Comitetul European al Regiunilor, care oferă o imagine de ansamblu asupra descentralizării instituționale și bugetare în UE și în țările vecine;

12.

subliniază, în acest sens, faptul că colectarea, prelucrarea și furnizarea de informații statistice oficiale de către autoritățile publice în cadrul reformei autonomiei locale au un potențial economic semnificativ, întrucât permit nu numai autorităților locale și regionale să evalueze în mod eficient potențialul economic al teritoriilor lor, ci și întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) – să își găsească nișa pe piață și să contribuie la creșterea economică durabilă la nivel local și regional. Furnizarea unor date fiabile și de înaltă calitate, contribuie, între altele, la prevenirea corupției și dezvoltarea de mecanisme de combatere eficientă a acesteia. În plus, datele colectate constituie materia primă pentru numeroase analize efectuate de organismele științifice, ceea ce consolidează cercetarea în țările Parteneriatului estic;

13.

solicită ca gestionarea eficientă și eficace a bugetelor publice locale să fie pusă pe ordinea de zi, și să se înainteze cereri de audit intern și extern al bugetelor locale, pentru a asigura că fondurile publice sunt utilizate în mod eficient și adecvat scopului. Participarea cetățenilor la auditul independent ar susține autoritățile locale în capacitatea lor de a-și evalua propria performanță, programul și calitatea serviciilor și de a le adapta la cererea cetățenilor;

14.

recomandă să se sprijine promovarea participării cetățenilor la bugetul public al autorităților locale și regionale sub forma bugetului participativ, pentru a le permite cetățenilor să se implice în gestionarea resurselor publice și să-și exprime preferințele legate de cheltuielile publice;

Mobilitatea și contactele interpersonale

15.

salută faptul că țările Parteneriatului estic pot participa la programe precum Erasmus +, „Europa creativă”, COSME și Orizont 2020, care oferă mai multe oportunități de schimburi pentru universități, administrații, întreprinderi, cercetători, și solicită desfășurarea mai multor proiecte de conștientizare cu privire la aceste programe la nivel local și regional, în special având în vedere faptul că, în unele țări ale Parteneriatului estic, doar programele de finanțare internaționale oferă platforme pentru schimburi și că unele dintre aceste programe au un nivel relativ scăzut al ratei de succes al procedurii de depunere a candidaturilor;

16.

solicită finanțarea nu numai a proiectelor (de schimburi) în domeniul științelor de bază, ci și în domeniul științelor umane, care contribuie la o mai bună înțelegere a evoluțiilor politice, sociale și culturale din țările din cadrul Parteneriatului estic și înlesnesc schimburile de experiență privind metodele de cercetare și integrarea cercetătorilor în structurile de cercetare europene;

17.

își exprimă îngrijorarea cu privire la afirmația din cele 20 de rezultate scontate pentru 2020 că rețelele de universități din țările Parteneriatului estic ar trebui să se concentreze numai asupra activității didactice;

18.

în acest sens, recomandă cu fermitate să se sprijine nu numai îmbunătățirea activității didactice în universitățile din țările Parteneriatului estic, ci și a activității de cercetare, prin transfer de exemple de bune practici și de metode de cercetare și redactare științifică în cadrul unor proiecte concrete;

19.

subliniază, în acest context, că un schimb între actori-cheie, precum universități, institute de cercetare, organizații ale societății civile, inclusiv grupuri de reflecție și IMM-uri, ar putea contribui la dezvoltarea unor sinergii pozitive, de care ar beneficia domeniul cercetării și inovării, în ansamblu;

20.

este de acord că reforma administrației locale și a descentralizării are un impact pozitiv asupra bugetelor locale și regionale și un potențial imens de promovare a cercetării și inovării la nivel local și regional;

21.

atrage atenția asupra faptului că proiectele din domeniul antreprenoriatului ar trebui să îi aibă în vedere nu numai pe tineri, ci și pe adulți, în special femeile;

22.

solicită, în acest sens, să se ia măsuri concrete pentru dezvoltarea antreprenoriatului social, ca o formă de educație non-formală în rândul tinerilor și adulților, la nivel local și regional, care soluționează probleme locale, generează venituri, creează locuri de muncă și promovează inovarea socială pe teren;

23.

reamintește că și schimbul trebuie promovat nu numai între țările din cadrul Parteneriatului estic și UE, ci și în interiorul fiecărei țări din Parteneriatul estic, deoarece aceste țări sunt caracterizate de o mobilitate relativ scăzută, ceea ce conduce la înrădăcinarea prejudecăților și stereotipurilor în interiorul propriilor țări și la crearea unui spațiu pentru dezinformare;

24.

consideră că este necesar să fie sprijinite astfel de proiecte de schimb interregionale, axate pe planul intern, în special în Ucraina, întrucât țara este marcată de agresiune militară continuă și dezinformare constantă din partea Federației Ruse;

Dezvoltarea economică și oportunități de piață

25.

salută faptul că țările Parteneriatului estic pot să participe la programul COSME pentru IMM-uri;

26.

accentuează, în acest context, că Armenia, Azerbaidjan și Georgia nu participă încă la program, iar numărul de proiecte din Ucraina, Moldova și Belarus este relativ scăzut (între 1 și 8 proiecte), fiind concentrate, în mare măsură, asupra capitalelor;

27.

este ferm convins că acest program trebuie dezvoltat în continuare și trebuie să se axeze pe IMM-urile de la nivel regional și local, chiar și departe de capitale, în țările Parteneriatului estic. Astfel de programe sprijină IMM-urile și contribuie la creșterea durabilă la nivel local și regional;

28.

reamintește importanța susținerii asociațiilor de întreprinderi și organizațiilor profesionale, precum și a camerele regionale și locale (de exemplu, Camera de Comerț și Industrie, Camera de Inginerie etc.) de către autoritățile locale și regionale din UE, deoarece aceste instituții facilitează integrarea în structurile europene și contribuie la crearea unei culturi a concurenței loiale, care ar contribui, la rândul ei, la combaterea corupției;

29.

subliniază din nou că trebuie promovat antreprenoriatul social, întrucât ameliorează dezvoltarea economică la nivel local și regional și creează noi locuri de muncă;

30.

consideră că este importantă promovarea IMM-urilor din domeniul inovării și susținerea sinergiilor dintre antreprenoriat și cercetare;

31.

subliniază că nu este suficient ca autoritățile locale și regionale să fie sprijinite doar la punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare economică – așa cum s-a formulat în cele 20 de rezultate scontate pentru 2020 –, ci este necesar să se asigure asistență tehnică deja în faza de dezvoltare a strategiilor;

Rezultate scontate transversale

32.

conform prevederilor referitoare la rezultatele scontate, așteaptă din partea țărilor vizate intensificarea eforturilor depuse pentru consolidarea statului de drept și a justiției, pentru garantarea drepturilor fundamentale, a libertăților și securității și pentru consacrarea protecției minorităților și a egalității de gen, inclusiv pentru combaterea violenței domestice;

33.

subliniază faptul că, în opinia sa, societatea civilă din țările Parteneriatului estic joacă un rol crucial pentru o dezvoltare democratică a societății, iar guvernele ar trebui să o considere un partener credibil și important;

34.

reamintește că noile forțe și cadre de conducere democratice joacă un rol important în procesele democratice, în contextul reformei și descentralizării administrației locale, și că ar trebui sprijinite prin măsuri specifice;

35.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți calitatea guvernanței și solicită, în acest context, instituirea unui program de observare la locul de muncă pentru personalul administrativ de la nivelul autorităților regionale și locale, în vederea îmbunătățirii diseminării standardelor europene în practica administrativă;

36.

în acest context, solicită Comisiei să reintroducă Instrumentul pentru administrație locală, în versiune modificată, după cum se precizează în Avizul CoR privind revizuirea politicii europene de vecinătate, din octombrie 2016 (1);

37.

recomandă insistent promovarea cercetării în cadrul instituțiilor societății civile, cum ar fi grupurile de reflecție, institutele de cercetare, care îmbogățesc prin analizele lor dialogul politic și facilitează, cu propuneri practice, procesul de luare a deciziilor de către actori-cheie în domeniul politic și economic, în diferitele țări ale Parteneriatului estic;

38.

subliniază importanța deosebită a protecției minorităților în toate țările Parteneriatului estic, ca element deosebit de important pentru identificarea persoanelor cu regiunea lor, inclusiv cu caracteristicile ei culturale, sociale și societale;

39.

consideră că este necesar să se promoveze atât dezvoltarea, cât și existența mass-mediei locale și regionale necomerciale și a unei radiodifuziuni publice, pentru a sprijini discursul pluralist, pentru a garanta accesul la informare independentă pentru cetățenii din țările Parteneriatului estic, pentru a sprijini jurnalismul de calitate și pentru a combate astfel cu eficacitate dezinformarea;

40.

atrage atenția asupra situației speciale a populației din Donbas, care poate recepționa exclusiv pe cale analogică canale controlate de către Federația Rusă, cu conținut propagandistic în majoritatea cazurilor și, de aceea, solicită crearea unui fond pentru sprijin tehnic al UE pentru stațiile locale de radio necomerciale din Ucraina, care să furnizeze populației din Donbas informații independente, din zonele neocupate;

Observații finale

41.

evidențiază rolul special al autorităților locale și regionale, care pot acționa în toate domeniile, și consideră că este deosebit de important să se sprijine schimburile dintre autoritățile locale și regionale din UE și cele din țările Parteneriatului estic, sub forma parteneriatelor dintre orașe și regiuni și dintre diferitele autorități din interiorul țărilor Parteneriatului estic;

42.

solicită, în acest context, instituirea fără formalități birocratice a unui program de inițiere a unor astfel de parteneriate între autoritățile din UE și din țările Parteneriatului estic, care să ofere în același timp mai multe oportunități pentru transpunerea în practică a obiectivelor sale, oferind sprijin financiar pentru consolidarea parteneriatelor;

43.

este preocupat de faptul că propunerea de cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027 nu prevede alocarea mai multor resurse financiare pentru noul instrument extern, care ar înlocui, printre altele, Instrumentul european de vecinătate și care este necesar pentru a răspunde obiectivelor stabilite pentru țările Parteneriatului estic, deși CFM prevede creșterea bugetului total pentru acțiunile UE în lume;

44.

consideră că este important ca rolul Conferinței autorităților locale și regionale din Parteneriatul estic (CORLEAP) să nu se limiteze la platforma de schimb, ci să sprijine în mod concret cooperarea teritorială prin diverse activități, de la identificarea eficientă de parteneri, la asigurarea vizibilității unor proiecte concrete; mai mult, se angajează să răspundă așteptărilor pe care partenerii le au de la CORLEAP și să se ridice la nivelul exigențelor lor, prezentând succesul și potențialul cooperării teritoriale și, totodată, explicând mai bine beneficiile politicii Parteneriatului estic pentru cetățeni și sporindu-le vizibilitatea.

Bruxelles, 4 iulie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ


(1)  COR-2016-00982-00-00-AC-TRA.


25.10.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 387/5


Avizul Comitetului European al Regiunilor – Plan de acțiune în vederea sprijinirii protecției spațiilor publice

(2018/C 387/02)

Raportor:

Jean-François BARNIER (FR-ADLE), primarul localității Chambon-Feugerolles

Documente de referință:

COM(2017) 612 final

RECOMANDĂRI PRIVIND POLITICILE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații

1.

constată că atacurile teroriste comise în ultimii ani în spațiile publice sau în locuri private accesibile publicului au avut drept rezultat sute de victime numeroase orașe europene. Recurența lor în întreaga UE și gravitatea lor sunt fără precedent. Ele se caracterizează prin grade diferite de organizare (număr, profiluri, antecedente, cetățenia autorilor și a complicilor, acțiuni izolate, simultane sau consecutive, planificate sau improvizate), diversitatea modurilor de operare (explozivi, arme de foc, arme albe, arme improvizate, în special vehicule) și a locurilor vizate, dintre cele mai neașteptate sau simbolice. Atacurile teroriste vizau toate spațiile vieții de zi cu zi, complet sau parțial deschise și comune, foarte frecventate și, prin urmare, deosebit de expuse intențiilor criminale: ținte vulnerabile, așa-numitele „soft targets”;

2.

constată că securitatea națională este în continuare o competență a statelor membre, dar, în același timp, subliniază că este esențială cooperarea cu partenerii din UE și din afara acesteia; salută mobilizarea și angajamentul forțelor de securitate și al forțelor armate, al autorităților judiciare, al serviciilor de urgență și de asistență, al aleșilor politici și al societăților civile în fața terorismului; subliniază, în acest context, importanța mobilizării aleșilor locali pentru conștientizarea opiniei publice și încercarea de a preveni terorismul prin integrare socială și reconstruirea comunităților după atentatele teroriste;

3.

consideră că Planul de acțiune al Comisiei în vederea sprijinirii protecției spațiilor publice se înscrie pe bună dreptate în Agenda europeană privind securitatea (însoțită de Comunicarea Comisiei din 2016 privind punerea ei în aplicare, „pentru a combate terorismul și a deschide calea către o uniune a securității efectivă și autentică”) și în Strategia de securitate internă, documente adoptate pentru perioada 2015-2020, precum și în cadrul Strategiei UE pentru combaterea terorismului;

4.

subliniază că lupta împotriva terorismului, gestionarea migrației legale și prevenirea radicalizării violente continuă să fie responsabilitatea statelor membre, însă cooperarea la nivel local, european și internațional este, de asemenea, esențială pentru o abordare eficientă a problemei (1); solicită, prin urmare, intensificarea schimbului de informații și de bune practici în cadrul UE;

5.

reamintește luarea în considerare a anumitor „ținte dificile” în sectoarele energiei și transporturilor prin Programul european de protecție a infrastructurilor critice, din 2006 și Directiva privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora”, din 2008;

6.

constată că acest plan enumeră finanțările și mecanismele deja existente pentru schimbul de bune practici și experiențe, prezentând și altele noi, implicând într-o măsură mai mică sau mai mare autoritățile locale alături de autoritățile naționale din statele membre și salută promovarea înțelegerii valorii adăugate a cooperării la nivelul UE pentru protejarea cetățenilor și a infrastructurilor critice;

Priorități

7.

reiterează obiectivul Uniunii Europene, menționat la articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, de a oferi cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum și prevenirea criminalității și combaterea acestui fenomen;

8.

reamintește litera și spiritul clauzei de solidaritate prevăzute la articolul 222 din TFUE, conform căreia Uniunea mobilizează toate instrumentele de care dispune, inclusiv mijloacele militare puse la dispoziție de statele membre, pentru a preveni amenințarea teroristă pe teritoriul lor, pentru a proteja instituțiile democratice și populația civilă de un eventual atac terorist, pentru acordarea de asistență unui stat membru pe teritoriul acestuia, la solicitarea autorităților sale politice, în cazul unui atac terorist;

9.

subliniază că măsurile operaționale, acțiunile de coordonare și orientările enumerate în planul de acțiune sunt inseparabile de politicile, instrumentele și acțiunile Uniunii, mai ales în domeniul cooperării judiciare în materie penală, al cooperării polițienești, al protecției civile și al gestionării crizelor și prevenirii radicalizării;

10.

subliniază echilibrul care trebuie păstrat între, pe de o parte, conservarea libertăților individuale și colective, inclusiv protecția datelor cu caracter personal și obiectivul menținerii unor societăți deschise și a unor spații publice accesibile, și – pe de altă parte – eventuala lor restricționare, necesară, legală și proporțională, adaptată circumstanțelor, calibrată, reversibilă și limitată în timp și spațiu;

11.

solicită instituțiilor UE să-și consolideze reziliența în fața terorismului, la nivel individual și colectiv, la nivel instituțional și civic, la nivel european, național și local, fie ea morală sau materială, pentru a anticipa, a preveni, a proteja, a face față, a reacționa și a-i înfrânge pe teroriști;

12.

recomandă ca orice parteneriat cu sectorul privat și orice inițiativă sau participare a cetățenilor în domeniul securității să fie orientate și controlate de către o autoritate publică, la nivel național, regional sau local;

13.

solicită Comisiei să simplifice și să sporească accesul actorilor nestatali la fondurile europene, să le deschidă către autoritățile locale de orice dimensiuni, să asigure eficiența utilizării lor și coordonarea lor pertinentă cu finanțările naționale, regionale și locale consacrate securității;

14.

împărtășește obiectivul planului de a promova, a facilita și a contribui la protecția eficientă a spațiilor publice (acționând în vederea conștientizării acestor aspecte) în ceea ce privește planificarea, proiectarea, construirea, amenajarea și renovarea lor, indiferent de funcția, configurația sau utilizarea lor. De asemenea, subscrie la orice metodă adecvată de filtrare sau blocare a anumitor persoane, obiecte sau vehicule, de izolare sau evacuare a victimelor sau de facilitare a operațiunilor de salvare și de investigație;

Securizarea spațiilor publice

15.

salută noua finanțare din Fondul pentru securitate internă, prin componenta „FSI – Poliție”, în valoare totală de 18,5 milioane EUR, pentru „proiecte transnaționale de îmbunătățire a protecției spațiilor publice” și „proiecte de cooperare”;

16.

solicită Comisiei să garanteze acordarea în continuare a acestui tip de finanțare, să acorde o atenție deosebită proiectelor promovate de autoritățile teritoriale și să acorde prioritate proiectelor inovatoare concepute pentru a fi diseminate;

17.

împărtășește ideea de a sensibiliza autoritățile locale în legătură cu vulnerabilitatea spațiilor publice și subscrie invitației adresate statelor membre, regiunilor și orașelor de a integra mai bine protecția spațiilor publice în investițiile în infrastructură realizate prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională (FEDER) și al Fondului de coeziune;

18.

încurajează instituțiile UE să faciliteze și să sprijine proiectele locale pentru un „oraș inteligent/sigur”;

19.

este de acord cu noua finanțare din cadrul inițiativei „Acțiuni Urbane Inovatoare” a FEDER, cu o sumă totală de 100 milioane EUR, care va fi lansată de Comisie în octombrie 2018;

20.

reamintește că Agenda urbană a UE („Pactul de la Amsterdam”) din 30 mai 2016 are ca obiectiv implicarea autorităților urbane în elaborarea și în punerea în aplicare a politicilor europene și consolidarea dimensiunii urbane a acestora. Această agendă contribuie la punerea în aplicare a programului de dezvoltare durabilă al ONU până în anul 2030, în special a obiectivului 11: „A construi orașe incluzive, sigure, reziliente și durabile”, precum și a „Noii agende urbane”, în cadrul Habitat III;

Cercetarea aplicată securizării spațiilor publice

21.

reamintește că cel de-al șaptelea Program-cadru de cercetare, la capitolul „Cooperare”, conținea zece chestiuni prioritare, inclusiv pe cea legată de securitate și că Programul-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 stabilește trei priorități-cheie, și anume „excelență științifică, poziția de lider în sectorul industrial și provocări societale”. În cadrul acesteia din urmă, „cercetarea și inovarea sunt orientate către abordarea marilor provocări societale cu care se confruntă Europa, mai degrabă decât numai către disciplinele științifice sau sectoarele tehnologice”. Printre aceste mize, „societăți sigure pentru protecția libertății și securității Europei și a cetățenilor săi”; până în prezent, au fost finanțate 48 de proiecte de cercetare în materie de securitate referitoare la protecția spațiilor publice, în valoare totală de 195 de milioane EUR;

Forumuri pentru schimbul de experiență și de bune practici

22.

sprijină crearea unui grup de lucru al Uniunii privind protecția țintelor vulnerabile, cu scopul de a întări cooperarea și coordonarea dintre statele membre asupra următoarelor două direcții de lucru:

Forumul practicienilor (profesioniști din domeniul aplicării legii din statelor membre și rețelele de servicii de poliție înființate de Uniunea Europeană, precum AIRPOL, ATLAS, ENLETS, RAILPOL) completat de o „rețea de securitate pentru protecția spațiilor publice cu risc ridicat”, care va oferi o platformă pentru programe comune de formare și exerciții comune;

Forumul operatorilor spațiilor publice și grupurile sale tematice (manifestări sportive, culturale etc.), care să reunească operatori din sectorul privat ai spațiilor publice sau organizatori privați de evenimente, precum operatorii de transport, operatorii care utilizează centre sportive, de divertisment sau centre comerciale;

și solicită ca reprezentanții autorităților locale, care se află în linia întâi în ce privește prevenirea atacurilor, să fie implicați în acest grup de lucru;

23.

salută organizarea, la 8 martie 2018, la Bruxelles, a Conferinței primarilor din UE, printre care se aflau semnatari ai Declarației de la Nisa, pe tema „Metode de apărare urbană împotriva terorismului: învățăminte trase în urma recentelor atacuri”;

24.

încurajează crearea și punerea în aplicare a unui „set de instrumente privind bunele practici în materie de securitate pentru sectorul transportului rutier comercial” și a unui „instrument al UE de evaluare a locurilor care constituie o țintă vulnerabilă”, în fază de testare, precum și lucrările în curs privind normele UE menite să garanteze siguranța și securitatea operațiunilor civile ale sistemelor de aeronave fără pilot la bord;

25.

în fine, își însușește abordarea în rețea a planului de către practicienii și factorii de decizie de la nivel național și local, schimbul de bune practici (prin intermediul unui sprijin financiar direcționat), documentele de orientare și implicarea în demers a părților interesate de la nivel local și a sectorului privat.

Bruxelles, 4 iulie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ


(1)  Avizul CoR pe tema „Combaterea radicalizării și a extremismului violent: mecanisme de prevenire la nivel local și regional” – (CoR 6329/2015), iunie 2016.


25.10.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 387/8


Avizul Comitetului European al Regiunilor — Evaluarea punerii în aplicare a Agendei urbane a UE

(2018/C 387/03)

Raportor:

domnul Kieran McCARTHY (IE-AE), membru al Consiliului Local Cork

Document de referință:

Raport al Comisiei către Consiliu privind Agenda urbană a UE

COM(2017) 657 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Recunoașterea activității desfășurate

1.

își reafirmă angajamentele de a-și reînnoi strategia inițială de monitorizare a punerii în aplicare a Agendei urbane a UE și de a-și defini contribuția planificată la nivel politic la punerea în aplicare a acțiunilor corespunzătoare;

2.

apreciază eforturile instituțiilor UE de a recunoaște rolul și influența tot mai mari ale orașelor din Europa în calitate de contribuitori esențiali la realizarea obiectivelor strategice ale UE și la asigurarea unei Europe favorabile incluziunii, ambițioase în ce privește îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă și competitive pe plan global;

3.

observă aspectul esențial al Agendei urbane a UE, și anume faptul că vizează să mobilizeze experiența și expertiza autorităților urbane și să le permită acestora să contribuie la elaborarea și la punerea în aplicare a proceselor și a instrumentelor de politică ale UE care au cel mai mare impact asupra orașelor;

4.

susține perspectiva conform căreia acțiunile în baza Agendei urbane a UE au declanșat într-o anumită măsură un interes reînnoit în unele state membre pentru dezvoltarea sau consolidarea politicii urbane naționale;

5.

salută metodele de lucru inovatoare ale parteneriatelor din cadrul Agendei urbane în sensul implicării directe, pentru prima oară, a autorităților urbane în cadrul procesului de elaborare a politicilor UE și al promovării unei metodologii ascendente (bottom-up); consideră că această abordare este strâns legată de dezbaterea privind viitorul Europei, deschizând calea unei implicări locale și descentralizate a cetățenilor;

6.

îndeamnă ca, în cadrul procesului privind viitorul Europei, să fie obligatorie punerea în aplicare a unei cooperări consolidate, de împărtășire a cunoștințelor între orașe în scopul promovării schimbului de cele mai bune practici privind funcționarea orașelor, al reducerii la minimum a sarcinii administrative asociate domeniului afacerilor UE, al identificării celor mai eficiente modalități din punctul de vedere al costurilor pentru punerea în aplicare a politicilor și al evitării suprapunerilor, în special în legătură cu proiectarea adecvată a instrumentelor de finanțare și a inițiativelor de politică ale UE;

7.

acceptă că Agenda urbană este, în prezent, în mare măsură, o activitate în desfășurare; observă că raportul Comisiei Europene din noiembrie 2017 menționează un nivel de satisfacție generală, însă subliniază totuși că această concluzie se bazează în totalitate pe feedbackul primit de la participanți; prin urmare, Comitetul Regiunilor salută consultarea privind această evaluare;

8.

susține abordarea Agendei urbane și metoda acesteia de lucru privind guvernanța pe mai multe niveluri, aplicată celor 12 teme cuprinzătoare și prioritare de politici identificate în Pactul de la Amsterdam, precum și nevoia de a regândi abordările referitoare la elaborarea normelor și a regulamentelor existente, prin înlesnirea utilizării gamei de resurse de finanțare disponibile concentrate pe domeniul urban, și de a îmbunătăți schimbul de cunoștințe și cooperarea privind chestiunile urbane dintre diferitele părți interesate;

9.

subliniază că metoda parteneriatelor furnizează o platformă de integrare a perspectivelor valoroase ale practicienilor experți privind o serie de chestiuni care au o prioritate majoră, recunoscută pentru UE și de încorporare a experienței practice a acestora privind impactul afacerilor europene asupra vieții cotidiene a orașelor și a cetățenilor;

Aspecte și sinergii orizontale

10.

pledează pentru o Agendă urbană a UE care să abordeze toate zonele urbane, inclusiv zonele funcționale ale acestora, deseori rurale, pentru a ajunge la o abordare mai integrată și holistică privind politicile și legislația UE, în scopul de a implica și mai mult orașele și municipiile în toate stadiile pregătirii acestor politici; subliniază că este necesar să se extindă cât mai mult nivelul de participare, astfel încât să fie implicate cu adevărat toate zonele urbane;

11.

subliniază că multe dintre temele parteneriatului sunt strâns legate de alte teme și că, în spiritul gândirii integrate, acestea nu ar trebui analizate în mod izolat; insistă asupra nevoii de a realiza o consolidare optimă a coordonării dintre planurile de acțiune, deoarece activitățile acestora ar putea avea un impact semnificativ unele asupra celorlalte, de exemplu: (i) parteneriatele privind utilizarea durabilă a terenurilor și soluțiile bazate pe natură, privind locuințele și privind adaptarea la schimbările climatice; (ii) parteneriatele privind adaptarea la schimbările climatice, privind tranziția energetică și privind calitatea aerului; (iii) parteneriatele privind sărăcia urbană, privind locuințele și privind includerea migranților și a refugiaților;

12.

salută îmbunătățirea în ultimii ani a datelor disponibile privind temele urbane, dar este de părere că este încă nevoie de o mai bună reprezentare a nivelului subnațional, local și regional, pentru a permite elaborarea de politici bazate pe date concrete;

13.

subliniază, cu referire la punctul 12.6 din Pactul de la Amsterdam, că Agenda urbană a UE trebuie să contribuie la echitatea de gen și egalitatea între femei și bărbați. Printre instrumentele adecvate în acest sens se numără metodele de evaluare a impactului din perspectiva genului, o bază de date sensibilă la aspectele de gen, dar și o analiză a integrării perspectivei de gen în programe și proiecte;

14.

susține apelul ca și celelalte aspecte orizontale ale Agendei urbane să fie respectate în mod similar în cadrul acțiunilor parteneriatului: guvernanța urbană și planificarea urbană, legăturile dintre zonele urbane și cele rurale, gestionarea impactului în ce privește schimbarea societală, provocările și oportunitățile orașelor mici și mijlocii, regenerarea urbană, schimbarea demografică, serviciile publice de interes general și legăturile cu Noua agendă urbană a ONU;

15.

subliniază că multe dintre chestiunile identificate de parteneriate au legătură cu avizele și rezoluțiile CoR, în măsura în care activitatea CoR privind temele cu o dimensiune urbană clară ar trebui să servească efectiv ca un set de instrumente pentru planurile de acțiune; de asemenea, realizările și rezultatele Agendei urbane ar putea fi, la rândul lor, diseminate ca cele mai bune practici în cadrul evenimentelor și al publicațiilor de sensibilizare ale CoR; subliniază că autoritățile locale ale multor membri ai CoR sunt reprezentate în parteneriatele urbane și solicită să se informeze CoR în legătură cu activitățile parteneriatelor;

16.

subliniază că numeroase activități urbane sunt legate atât direct, cât și indirect de cooperarea dintre orașe și autoritățile teritoriale vecine (zonele de la periferia acestora) sau chiar depind de această cooperare și că, prin urmare, ele ar trebui luate în considerare la punerea în aplicare și evaluarea Agendei urbane a UE;

17.

face trimitere la avizul său privind regenerarea orașelor și zonelor portuare și la necesitatea de a examina provocările specifice care presupun o abordare integrată a dezvoltării urbane durabile și a urbanismului;

18.

observă că ar putea fi create sinergii suplimentare, pe teme bine definite, cu organizațiile reprezentate în mai multe parteneriate, cum ar fi Consiliul localităților și regiunilor europene (CLRE) și rețelele Eurocities, programul URBACT 3 pentru dezvoltarea urbană durabilă și Rețeaua Europeană de Cunoștințe în Urbanism (EUKN);

Resursele alocate Agendei urbane

19.

felicită parteneriatele pentru alocarea de resurse proprii (deoarece cheltuielile de participare nu sunt acoperite) și Comisia Europeană pentru eforturile depuse pentru facilitarea punerii în aplicare a Agendei urbane;

20.

subliniază că, după aproape doi ani de punere în aplicare a Agendei urbane a UE, până în prezent, principalele preocupări au fost legate de lipsa resurselor, în special pentru a acoperi cheltuielile de participare ale orașelor care sunt membre ale parteneriatelor (în special orașele mici și mijlocii);

21.

observă că centrele urbane mai mari dispun, de obicei, de resurse pentru a se implica în afacerile europene – pentru a avea acces la informații, pentru a viza oportunitățile de finanțare și chiar pentru a căuta să influențeze cursul elaborării de politici – ceea ce nu este cazul pentru autoritățile mai mici; subliniază insistent că Agenda urbană a UE ar trebui să răspundă în mod adecvat nevoilor autorităților urbane locale mai mici, care joacă un rol important în economiile regionale mai largi din care fac parte, pentru a contribui mai bine la dezvoltarea urbană durabilă a acestora;

22.

solicită să se analizeze posibilitatea înființării unui mecanism de sprijin financiar pentru cooperarea din cadrul Agendei urbane, dedicat orașelor mai mici, pentru a le motiva să își intensifice eforturile în domeniul schimbului de experiență din cadrul Agendei urbane. Consolidarea rolului educativ al cooperării (difuzarea de informații de la actorii cu experiență – în special orașele mijlocii și marile centre urbane – către orașele și localitățile mici) este deosebit de relevantă în ceea ce privește realizarea de economii de scară și accelerarea ritmului de creștere socioeconomică;

23.

este preocupat de faptul că este foarte posibil să existe o lipsă de asumare a responsabilității din cauza proiectării și a funcționării actuale a parteneriatelor, în special din cauza profilului de voluntariat al structurii de guvernanță generale, a pasivității anumitor state membre și a unor chestiuni ce țin de organizarea internă, care decurg din lipsa regulilor privind diviziunea sarcinilor și a responsabilităților între membri; îndeamnă ca aceste chestiuni să fie abordate, pe măsură ce Agenda urbană evoluează;

24.

salută sprijinul furnizat de secretariatul tehnic parteneriatelor și, în același timp, solicită să se pună un accent mai mare pe expertiză și pe abordările orientate spre rezultate, astfel încât sprijinul tehnic să nu aibă doar o natură administrativă. În acest context, este nevoie și de mai multă transparență, și de asumarea mai hotărâtă a parteneriatelor, dacă se dorește ca acestea să profite într-un mod adecvat de sprijinul de specialitate oferit, printre altele, de participarea unor experți;

25.

subliniază insistent că, pentru ca parteneriatele să obțină rezultate credibile și bine planificate, acțiunile Agendei urbane trebuie, în mod evident, să se poată fundamenta pe o dispoziție care prevede includerea într-un buget multianual stabil;

26.

laudă inițiativa de a crea site-ul interactiv „Futurium”, înființat pentru a colecta rezultatele tuturor parteneriatelor într-un singur loc și pentru a furniza actualizări comunității extinse de părți interesate, precum și oportunități de a purta dezbateri și de a contribui la lucrări; însă atrage atenția că un „ghișeu unic” online nu ar trebui considerat în sine un panaceu pentru realizarea obiectivelor Agendei urbane, cu atât mai mult cu cât acest instrument este încă prea puțin cunoscut de către beneficiarii săi potențiali;

O mai bună reglementare și o mai bună integrare a dimensiunii urbane

27.

recunoaște că, pentru a transpune în practică Agenda urbană, trebuie create noi mecanisme juridice între instituțiile UE, statele membre, orașe și părțile interesate, pentru a susține punerea în aplicare a acțiunilor destinate acestora și care sunt de competența lor;

28.

reiterează apelurile sale ca punerea în aplicare a Agendei urbane să se bazeze pe caracterul său obligatoriu, ca o responsabilitate a Comisiei, în cadrul căreia toate DG relevante sunt mobilizate să contribuie în acest stadiu, la fel cum procedează în prezent pentru a contribui la parteneriatele din care fac parte; de asemenea, îndeamnă ca implicarea statelor membre să aibă loc mai degrabă la nivelul ministerial tematic relevant decât să revină în mod implicit ministerului însărcinat cu dezvoltarea urbană;

29.

subliniază că unul dintre aspectele esențiale ale Pactului de la Amsterdam era instituirea unei legături cu Agenda pentru o mai bună reglementare a Uniunii Europene; în consecință, recomandă crearea de conexiuni directe între activitatea parteneriatelor și membrii platformei REFIT, precum și punerea unui accent mai mare, în cursul reuniunilor parteneriatelor, pe îmbunătățirea mediului de reglementare al UE în domeniul de politică vizat;

30.

sugerează că ar fi utilă conectarea mai strânsă a activității parteneriatelor din cadrul Agendei urbane cu activitatea Comitetului de analiză a reglementării al Comisiei Europene;

31.

reamintește eforturile CoR privind punerea în aplicare a agendei în legătură cu componenta „o mai bună reglementare” prin intermediul efectuării, în ultimii ani, de evaluări ale impactului urban (teritorial), vizând să le furnizeze raportorilor analize privind efectul potențial al propunerilor legislative specifice pe teren în contextul mai multor orașe;

32.

consideră că integrarea dimensiunii urbane ar trebui să devină un element de bază al proiectării politicii UE; subliniază că s-ar putea viza o analiză mai sistematică a impactului acțiunii planificate a UE asupra orașelor (la diferite niveluri), pentru a asigura reflectarea adecvată a perspectivei locale în forma finală a politicilor sau legislației adoptate;

33.

salută recunoașterea de către DG REGIO a importanței efectuării de evaluări ale impactului teritorial în momentul dezbaterii de noi propuneri legislative și încurajează Comisia să le aplice pe scară mai largă în toate domeniile politice;

34.

solicită orașelor și zonelor urbane să contribuie la adaptarea priorităților UE la nevoile lor specifice de dezvoltare și subliniază că „dezvoltarea locală” ar trebui să continue să facă parte dintr-o abordare mai extinsă a UE privind „dezvoltarea teritorială” și ar trebui mai bine definită drept concept holistic;

Cadre viitoare pentru o Agendă urbană post-2020

35.

consideră că, pe baza rezultatelor obținute până în prezent din colaborarea în cadrul parteneriatelor, Agenda urbană a UE reprezintă o bază solidă de dovezi pentru a inspira și chiar pentru a contura direcția viitoarei cooperări europene privind fondurile structurale și de investiții europene și elementele programelor Comisiei gestionate la nivel central post-2020;

36.

solicită ca viitorul propunerii privind cadrul financiar multianual (CFM) și politica de coeziune după 2020 să reflecte rolul orașelor și al zonelor urbane, prin consolidarea instrumentelor și a mecanismelor integrate de abilitare și de susținere directă a orașelor și regiunilor; subliniază că este esențial ca politica de coeziune să urmărească valoarea adăugată a abordării teritoriale integrate și, concomitent cu sprijinirea substanțială a mediului rural, să dețină o dimensiune urbană puternică și să fie asumată de către actorii de pe teren, în orașe și în zonele urbane;

37.

subliniază că, în pofida importanței tot mai mari a nivelurilor inferioare de guvernanță (de exemplu, a orașelor) în raport cu nivelul central de guvernanță din UE, în anumite țări se observă o recentralizare a mecanismelor de guvernanță, cu prețul unor pierderi care afectează fondurile disponibile până în prezent pentru orașe și regiuni și care le permiteau să ia decizii în mod autonom. Această tendință este periculoasă, deoarece împiedică creșterea economică policentrică bazată pe factori de dezvoltare locali și pe specificul local.

38.

aprobă faptul că sunt necesare noi instrumente integrate mai flexibile și mai proporționale, precum și o orientare mai personalizată pentru a asigura o mai bună înțelegere a acestor instrumente și o siguranță mai mare pentru cei care vor să le folosească;

39.

solicită ca Agenda urbană să acorde prioritate îmbunătățirii accesului la peisajul extrem de fragmentat al modalităților de finanțare urbană, în beneficiul orașelor și municipiilor de toate mărimile, de exemplu, colaborând cu părțile interesate esențiale, inclusiv cu rețelele autorităților locale și regionale pan-europene și cu CoR, pentru elaborarea de materiale de informare personalizate care să integreze toate posibilitățile de finanțare urbană de la nivelul fiecăreia dintre cele 12 teme;

40.

îndeamnă ca sensibilizarea puternică a autorităților regionale și locale privind inițiativele financiare existente (programele de creditare adaptate ale URBIS și BEI) și simplificarea peisajului consultativ și financiar actual, cu un anumit grad de adaptare la nevoile urbane, să fie prezentate drept aspecte prioritare;

41.

conștientizează nevoia de a simplifica peisajul instrumentelor de finanțare a investițiilor urbane și de a adapta serviciile legate de programul de creditare al BEI la nevoile orașelor individuale; recunoaște rolul pe care îl are noua platformă dedicată consilierii în materie de investiții urbane, URBIS, în oferirea de asistență tehnică și financiară autorităților urbane în toate stadiile esențiale de pregătire și punere în aplicare a proiectelor urbane integrate, inclusiv elaborarea de strategii de investiții, pregătirea rezervelor de proiecte și explorarea instrumentelor financiare inovatoare (de exemplu, prin combinarea fondurilor structurale și de investiții europene cu Fondul european pentru investiții strategice);

42.

subliniază importanța continuă a cooperării teritoriale europene pentru orașele și autoritățile locale, întrucât aceasta le oferă o perspectivă europeană ca reper al dezvoltării lor; subliniază că peste o treime dintre cetățenii UE locuiesc și muncesc în orașele și regiunile frontaliere ale Europei și că acestea generează două treimi din PIB-ul UE; observă că proiectele transfrontaliere și transnaționale Interreg au avut multe realizări concrete pentru cetățenii Europei în domenii de relevanță pentru Agenda urbană, inclusiv mobilitatea, adaptarea la schimbările climatice, tranziția energetică, formarea și crearea de locuri de muncă;

43.

solicită ca obiectivele și mecanismele de furnizare a noii generații de programe UE – altele decât cele de coeziune – cu o componentă urbană, cum ar fi cel de-al nouălea program-cadru pentru cercetare și inovare, precum și inițiativele de politici, cum ar fi Convenția primarilor pentru climă și energie, să fie integrate în detaliu în Agenda urbană;

44.

subliniază că Agenda urbană ar trebui să ocupe un loc important în viitoarele programe anuale de lucru ale Comisiei și solicită ca președințiile prin rotație ale Consiliului să își reînnoiască angajamentul politic la nivel înalt față de procesul agendei, să abiliteze statele membre să contribuie și, de asemenea, să prezinte rapoarte oficiale privind dezvoltarea parteneriatelor;

45.

solicită ca orașele și regiunile să aibă acces la grupurile de lucru ale Consiliului European și ale Parlamentului European privind chestiunile urbane și la triloguri prin intermediul reprezentantului lor instituțional, CoR, astfel încât să poată urmări și să poată furniza date mai precise pentru activitatea Consiliului în domenii cu impact asupra lor și a competențelor pe care le au;

46.

subliniază că planurile de acțiune propuse trebuie să fie însoțite de o foaie de parcurs care să stabilească obiective realiste, termene limită, indicatori și ținte pentru obiectivele specifice, reflectând natura multilaterală a parteneriatelor, și să fie elaborate în colaborare cu diferitele niveluri ale administrației, sectorul privat și societatea civilă;

47.

sugerează ca, la finalizarea planurilor de acțiune, să fie organizată o serie de campanii de diseminare cu mecanismele adecvate de feedback prin intermediul ministerelor naționale și/sau al altor factori de multiplicare, inclusiv al birourilor municipale/regionale cu sediul la Bruxelles;

48.

se așteaptă ca exercițiul de evaluare al Comisiei Europene din 2019 să sublinieze modul în care parteneriatele au contribuit la Agenda pentru o mai bună reglementare, la accesul îmbunătățit la finanțare și la un schimb mai bun de cunoștințe și de cele mai bune practici;

49.

solicită ca parteneriatele să efectueze propria lor evaluare și să furnizeze feedback dacă propriile lor așteptări au fost îndeplinite în cadrul acțiunilor, precum și să sugereze îmbunătățiri posibile;

50.

susține propunerea de înființare a unui comitet director pentru dezbaterea evoluțiilor viitoare ale Agendei urbane, cum ar fi mesajele esențiale care rezultă din cadrul parteneriatelor, care să contribuie la viitorul proces decizional privind politicile și programarea, la posibile parteneriate tematice noi, la aplicarea chestiunilor orizontale și la promovarea rezultatelor dezbaterilor; este de acord că este adecvat să se ia în considerare teme suplimentare, cum ar fi securitatea, patrimoniul cultural, demografia, nodurile urbane și TEN-T;

51.

cu toate acestea, insistă asupra evaluării adecvate a rezultatelor, precum și a structurii și măsurilor de punere în aplicare ale parteneriatelor actuale înainte de lansarea altora noi;

52.

propune implicarea CoR în organizarea reuniunii anuale de coordonare, pentru a contribui la lucrări, a sugera acțiuni, a găzdui reuniuni și, în special, pentru a evita suprapunerea cu alte evenimente și dezbateri potențiale;

Concluzii

53.

solicită instituțiilor UE să își reafirme angajamentul față de Agenda urbană a UE și să formalizeze procesul agendei; susține că Agenda urbană oferă prea multe prin potențialul de îmbunătățire a viitoarei funcționări a orașelor noastre pentru a fi limitată la un simplu exercițiu de colaborare în rețea și că trebuie să fie recunoscută, în schimb, ca un angajament politic obligatoriu referitor la elaborarea și punerea în aplicare a legislației și a programelor financiare europene și naționale;

54.

subliniază că Pactul de la Amsterdam prevede un rol instituțional consolidat pentru CoR, deoarece invită Comitetul, ca organ consultativ al Uniunii care reprezintă în mod oficial regiunile și orașele la nivelul UE, să contribuie la dezvoltarea în continuare a Agendei urbane;

55.

sugerează viitoarelor președinții ale Consiliului UE să promoveze sinergii între discuțiile privind evaluarea punerii în aplicare a Agendei urbane pentru UE și Agenda teritorială reînnoită după 2020, în vederea unei abordări mai integrate a amenajării teritoriului și a guvernanței teritoriale, în care să fie implicate autoritățile locale și regionale și entitățile responsabile cu amenajarea și planificarea teritoriului, cu o abordare ascendentă și bazată pe date concrete;

56.

recunoaște importanța orașelor în îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă 2030; face apel la sinergii foarte puternice între Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și stabilirea de priorități în materie de politici ale UE post-2020;

57.

consideră că o bună integrare a obiectivelor de dezvoltare durabilă în politicile UE va stimula o viziune mai integrată pe întreg teritoriul Uniunii cu privire la viitorul orașelor și regiunilor noastre; consideră că dimensiunea urbană a obiectivelor de dezvoltare durabilă necesită o abordare cuprinzătoare, integrată și eficientă; prin urmare, solicită o cooperare strânsă cu partenerii și celelalte părți interesate, precum și cu autoritățile locale și regionale în calitate de catalizatori pentru măsurile luate de diversele părți interesate;

58.

solicită autorităților statistice europene și naționale dezvoltarea și îmbunătățirea datelor, indicatorilor, instrumentelor și metodologiei pentru cuantificarea și monitorizarea contribuției politicilor UE la realizarea obiectivelor urbane ale Agendei 2030, prin creșterea numărului de indicatori aplicabili nivelurilor NUTS2, NUTS3 și zonelor urbane funcționale;

59.

subliniază că Noua agendă urbană a ONU va orienta, în următorii 20 de ani, eforturile unei game largi de actori referitoare la dezvoltarea urbană durabilă; face apel ca toate nivelurile de guvernanță a UE să colaboreze pentru a utiliza Noua agendă urbană drept instrument pentru a realiza o dezvoltare urbană durabilă favorabilă incluziunii.

Bruxelles, 4 iulie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ


25.10.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 387/14


Avizul Comitetului European al Regiunilor – Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE

(2018/C 387/04)

Raportor:

János Ádám KARÁCSONY (HU-PPE), Membru al Consiliului Local Tahitótfalu

Document de referință:

Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European – Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE

COM(2017) 534 final

RECOMANDĂRI PRIVIND POLITICILE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații generale

1.

salută comunicarea Comisiei Europene intitulată „Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE”. CoR constată cu satisfacție că diferitele servicii ale Comisiei din toate direcțiile generale au lucrat împreună în mod eficient, astfel încât acest document să reflecte natura transversală a cooperării în regiunile frontaliere ale UE. De asemenea, CoR sprijină crearea unui „punct de contact transfrontalier” pentru a asigura punerea în aplicare a acțiunilor și a măsurilor, dar își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că este posibil ca punctul de contact să nu aibă personal suficient, având în vedere multitudinea de sarcini pe care Comisia le preconizează;

2.

salută în mod deosebit procesul de pregătire a acestei comunicări, care a fost exemplar în ceea ce privește cooperarea participativă eficace pe mai multe niveluri. În cadrul așa-numitei inițiative „Analiza transfrontalieră”, Comisia a acționat ca un pol catalizator care a permis părților interesate să facă schimb de idei și practici. În plus, numeroase inventarieri, documente de poziție și studii le-au permis factorilor de decizie să se poată baza pe informații bogate referitoare la obstacolele din calea cooperării în regiunile transfrontaliere;

3.

subliniază faptul că trebuie abordate obstacolele juridice, administrative, fizice și culturale pentru a consolida cooperarea la nivelul regiunilor frontaliere ale UE. În acest sens, sprijinul financiar pentru inițiativele în materie de cooperare teritorială europeană rămâne esențial;

4.

consideră că sprijinul financiar al UE pentru inițiativele în materie de cooperare teritorială europeană ar trebui să crească în mod semnificativ în următorul CFM și consideră inacceptabil faptul că actuala propunere reduce sumele alocate, în loc să le mărească. CoR recunoaște că bugetul UE se confruntă cu puternice presiuni bugetare cauzate de decizia Regatului Unit de a părăsi UE și de nivelurile încă ridicate ale datoriei publice în toate statele membre ale UE. Cu toate acestea, sprijinirea inițiativelor în materie de cooperare teritorială europeană oferă o valoare adăugată europeană extrem de ridicată în ceea ce privește stimularea creșterii economice și a coeziunii, precum și construirea unei Uniuni Europene mai avantajoase pentru cetățenii săi;

5.

subliniază faptul că avantajele cooperării teritoriale europene nu sunt doar proiectele ca atare, ci și faptul că diferite organisme de la nivel local și regional, inclusiv autoritățile publice, pot lucra împreună în cadrul unor programe și proiecte comune;

6.

îndeamnă statele membre să prevadă organizarea, într-un context transfrontalier, a unui număr cât mai mare de consultări cu cetățenii, pentru reconstruirea Europei și a „legăturii dintre popoare și construcția europeană” și să creeze „un veritabil spațiu public european, prin identificarea provocărilor pe care cetățenii își doresc ca UE să le întâmpine”;

7.

constată că cooperarea în regiunile frontaliere ale UE include frontierele interne și externe, precum și pe cele terestre și maritime, cu sau fără o legătură permanentă pe mare. În cazul frontierelor maritime trebuie eliminată limita de 150 km, care reduce posibilitățile de participare ale regiunilor insulare. Îmbunătățirea cooperării și eliminarea obstacolelor nu trebuie să se limiteze la statele membre ale UE, ci să includă și țările și regiunile învecinate, în special atunci când la cooperare participă regiuni ultraperiferice ale UE;

Observații referitoare la cele zece propuneri ale comisiei prezentate în comunicare

Aprofundarea cooperării și a schimburilor

8.

salută crearea unei rețele profesionale online la nivelul UE (Futurium) și lansarea cererii de proiecte-pilot cu privire la modalitățile de soluționare a obstacolelor juridice și administrative. Este important ca Comisia să continue să ofere dinamica necesară și coordonare pentru îmbunătățirea cooperării și a schimburilor;

9.

subliniază importanța stabilirii de strategii teritoriale pentru orientarea investițiilor într-un mod integrat și coordonat. „Integrat” înseamnă că toate nivelurile de guvernanță, de la nivel local la nivel european, lucrează împreună pentru a atinge obiectivele dintr-un anumit teritoriu. „Coordonat” înseamnă că diferite surse de finanțare contribuie, într-un mod complementar, la aceleași obiective teritoriale, stabilite de comun acord;

10.

subliniază rolul strategiilor macroregionale, care au devenit un „instrument consacrat, bazat pe o abordare ascendentă și pe realitatea locală, care permite o utilizare mai eficace a potențialului comun de care dispun macroregiunile, printr-o mai bună punere în aplicare și coordonare a răspunsurilor de politică” și atrage atenția asupra avizului CoR pe această temă (1);

11.

evidențiază, în acest sens, importanța atât a programelor de cooperare transfrontalieră, cât și a celor de cooperare transnațională și interregională, a căror valoare adăugată europeană nu se rezumă doar la finanțare, întrucât ele reunesc oameni în jurul unor proiecte comune care construiesc parteneriate de durată, încredere și structuri de cooperare reciproc avantajoase;

12.

ia notă de propunerea de regulament privind noile programe transfrontaliere și subliniază faptul că frontierele interne ale UE includ frontierele maritime, care, în opinia Comitetului, ar trebui să fie considerate echivalente cu frontierele terestre, în mod similar cu abordarea din actuala perioadă de programare. În caz contrar, cooperarea dintre regiunile frontaliere din interiorul UE cu frontiere maritime ar fi pusă în pericol, periclitând astfel și posibilitățile de adaptare la nivel local pe care le oferă aceste programe de cooperare transfrontalieră;

13.

subliniază importanța și utilitatea programelor Interact, Interreg Europe, Urbact și ESPON pentru consolidarea cooperării în Europa și îmbunătățirea punerii în aplicare a politicii de coeziune; în perspectiva actualelor propuneri, CoR subliniază că continuarea programelor Interreg Europe și Urbact este esențială pentru cooperarea interregională în Europa și îndeamnă Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul ca viitorul programelor Interreg Europe și Urbact să fie nu numai clarificat, ci și garantat;

14.

solicită ca autoritățile locale și regionale din Regatul Unit să fie invitate și încurajate să continue să participe la programele și proiectele de cooperare teritorială europeană în următoarea perioadă de programare. Ar trebui să se asigure accesul la strategiile macroregionale și maritime și la GECT;

15.

constată că, în multe cazuri, autoritățile naționale din domeniul statisticii nu produc statistici referitoare la mobilitatea transfrontalieră, de exemplu date cu privire la lucrătorii transfrontalieri care traversează frontierele interne ale UE. În condițiile în care lipsesc cunoștințele și statisticile referitoare la aceste aspecte, Comisia sau alte organisme (de exemplu Eurostat) ar trebui să joace un rol mai important în colectarea și prelucrarea unor astfel de date;

Îmbunătățirea procesului legislativ

16.

recunoaște că armonizarea completă și convergența normelor și a legislației nu sunt nici realiste, nici dezirabile. Prin urmare, devine și mai important să se înțeleagă impactul legislației și normelor europene și naționale în regiunile frontaliere ale UE. CoR susține de multă vreme că Comisia Europeană ar trebui să efectueze evaluări ale impactului teritorial (EIT) pentru toate propunerile legislative importante ale UE care ar putea avea un impact teritorial. Prin urmare, CoR salută ambiția Comisiei de a introduce „testarea transfrontalieră” a legislației UE pentru identificarea potențialului impact transfrontalier al legislației respective într-o fază incipientă a procesului legislativ și sprijinirea statelor membre ale UE în aplicarea metodologiilor EIT la nivel național. Acest lucru pare cu atât mai urgent cu cât modificările survenite în politicile naționale majore – protecția mediului, a consumatorilor și a lucrătorilor – împiedică accesul reciproc pe piață al operatorilor economici care desfășoară activități transfrontaliere și valorificarea pe deplin a libertăților pieței interne;

17.

subliniază faptul că colegiuitorii, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să fie mai conștienți de impactul transfrontalier al noii legislații. În acest sens, ambele instituții ar trebui să analizeze în mod sistematic impactul teritorial în cadrul negocierilor lor pe marginea propunerilor legislative;

18.

sprijină propunerea de creare a unui intergrup permanent privind cooperarea teritorială europeană în cadrul Parlamentului European și se declară dispus să sprijine activitatea acestuia;

19.

consideră că ar trebui să existe o mai bună coordonare între statele membre în ceea ce privește transpunerea legislației UE în legislația națională, astfel încât să nu se creeze noi obstacole, care să afecteze și mai mult cooperarea transfrontalieră și transnațională și să creeze potențiale bariere în cadrul pieței unice. CoR propune Comisiei Europene să preia rolul de punct de coordonare, pentru a asigura o punere în aplicare coerentă și cât mai eficientă a legislației UE;

Crearea unei administrații publice transfrontaliere

20.

subliniază importanța interoperabilității serviciilor publice pentru cooperarea transfrontalieră;

21.

evidențiază, în acest sens, eforturile depuse în domeniul administrațiilor publice digitale. Cu toate acestea, CoR insistă că trebuie asigurată interoperabilitatea la nivel transfrontalier. De asemenea, CoR sprijină extinderea schimburilor de funcționari publici între autoritățile publice din diferitele state membre, pentru a facilita înțelegerea culturilor administrative din alte țări. Comisia ar trebui să nu ezite să-și extindă sprijinul în acest domeniu. Ea ar putea să se inspire din programul său TAIEX REGIO PEER 2 PEER, care se desfășoară în cadrul politicii de coeziune și care reunește experți în domeniul punerii în aplicare dintr-o țară pentru a sprijini procesele de punere în aplicare dintr-o alta. În regiunile de frontieră, proiectele transfrontaliere de tip interpersonal s-au dovedit a fi eficiente în acest sens, facilitând o astfel de cooperare, precum și schimburile între autoritățile locale și regionale;

Furnizarea de informații și asistență fiabile și ușor de înțeles

22.

consideră că un portal digital unic are potențialul de a îmbunătăți cooperarea transfrontalieră în mod semnificativ. CoR recomandă Comisiei să promoveze în mod activ noul portal și instrumentul SOLVIT în regiunile frontaliere, prin organizarea de sesiuni publice de formare specifice;

23.

atrage atenția asupra avizului CoR pe tema „Erasmus pentru reprezentanții autorităților locale și regionale”, care solicită „punerea în aplicare de programe de formare profesională și de schimburi de experiență și de bune practici pentru aleșii locali și regionali”;

24.

subliniază că este la fel de important ca întreprinderile și cetățenii să se poată baza pe prezența fizică a serviciilor de asistență, și nu numai pe mijloace electronice. În acest sens, este important ca serviciile locale și regionale de asistență, precum agențiile de ocupare a forței de muncă și structurile de sprijin pentru întreprinderi, să aibă capacitatea și expertiza de a consilia cetățenii și întreprinderile în materie de probleme transfrontaliere;

Sprijinirea ocupării forței de muncă la nivel transfrontalier

25.

înțelege dificultățile cu care se confruntă Comisia în domenii de politică în care UE are competențe partajate sau de sprijin, astfel cum este politica în domeniul ocupării forței de muncă sau al sănătății. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să nu ezite să identifice politicile naționale incompatibile și să propună soluții pentru a asigura compatibilitatea acestora;

26.

evidențiază posibilitățile oferite de programele politicii de coeziune pentru construirea și consolidarea mobilității transfrontaliere a forței de muncă;

27.

consideră că mecanismele existente nu sunt suficient de bune. Trebuie consolidată, în special, recunoașterea reciprocă a certificatelor, a diplomelor și a formării profesionale. Comisia ar trebui să fie mai curajoasă în ce privește formularea de propuneri practice în acest domeniu;

28.

salută propunerea Comisiei de instituire a Autorității Europene a Muncii, ca parte a Pilonului european al drepturilor sociale (2). Această agenție s-ar ocupa de facilitarea accesului persoanelor fizice și al angajatorilor la informații privind drepturile de care se bucură și obligațiile care le revin, ar sprijini cooperarea între statele membre ale UE în ceea ce privește asigurarea respectării legislației relevante a UE în context transfrontalier și ar media și facilita găsirea de soluții în caz de litigii transfrontaliere între autoritățile naționale sau de perturbări ale pieței muncii. CoR invită Comisia să acorde o atenție deosebită lucrătorilor frontalieri, deoarece ei sunt cei care se confruntă cu cele mai mari obstacole în viața lor de zi cu zi;

Promovarea multilingvismului la frontieră

29.

subliniază că barierele lingvistice încă mai reprezintă un obstacol important în calea cooperării transfrontaliere, în special în zonele de frontieră fără o tradiție îndelungată de cooperare. În pofida faptului că politica din domeniul educației este o competență națională, UE poate avea un impact semnificativ prin programele sale de cooperare teritorială europeană. Prin urmare, este deosebit de important să se prevadă suficientă flexibilitate pentru elaborarea de programe transfrontaliere în vederea finanțării activităților educaționale, culturale și a altor activități care reunesc cetățenii din regiunile de frontieră. CoR regretă că anumite obiective ale concentrării tematice și concentrarea asupra creșterii economice și a inovării nu sunt întotdeauna respectate, subestimându-se impactul pe care cooperarea care îi implică pe cetățeni îl poate avea asupra realizării proiectului european; Comitetul insistă asupra faptului că autoritățile de punere în aplicare a programelor de cooperare teritorială europeană trebuie să aibă libertatea de a-și stabili propriile priorități în materie de investiții, în funcție de propriile strategii regionale de dezvoltare, fără a fi constrânse de dispoziții privind concentrarea tematică, care ar putea să nu corespundă contextului transfrontalier specific;

30.

subliniază importanța deosebită a bilingvismului în regiunile frontaliere. Intensificarea acțiunilor menite să promoveze cunoașterea reciprocă a limbii țării vecine este o valoare care facilitează cooperarea în orice domeniu;

31.

subliniază rolul important al proiectelor de tip interpersonal și la scară mică în cadrul programelor de cooperare transfrontalieră. În avizul său pe această temă (3), CoR recomandă ca „proiectele de tip interpersonal și proiectele la scară mică să fie ancorate în reglementările care guvernează sprijinul acordat de UE pentru cooperarea transfrontalieră ca instrument legitim în programele de cooperare transfrontalieră”. Pentru ca proiectele să fie cât mai apropiate de cetățeni, este esențial ca acestea să fie accesibile la nivel local și cât mai simple posibil;

Facilitarea accesibilității transfrontaliere

32.

atrage atenția asupra avizului CoR pe tema „Lipsa legăturilor de transport în regiunile frontaliere” (4), întrucât serviciile de transport care lipsesc, sunt insuficiente sau de slabă calitate sunt încă o realitate în mai multe regiuni de frontieră, din cauza priorităților divergente și/sau a standardelor de infrastructură diferite, a constrângerilor bugetare sau a diferitelor abordări juridice, procedurale sau organizaționale;

33.

solicită Comisiei să monitorizeze studiul referitor la lipsa legăturilor de transport și să ofere finanțare suplimentară pentru identificarea legăturilor care lipsesc, astfel încât să permită o cooperare transfrontalieră mai eficace, inclusiv în cazul regiunilor maritime cu spații portuare și logistice;

34.

salută recentele realizări în domeniul telecomunicațiilor, care au redus tarifele de roaming în mai multe situații. Cu toate acestea, CoR solicită ca, pentru a se facilita schimburile și accesibilitatea la nivel transfrontalier, apelurile efectuate către regiunile transfrontaliere învecinate să fie taxate la tarifele naționale, nu la cele internaționale, așa cum, din păcate, se întâmplă în prezent;

35.

în cazul regiunilor ultraperiferice, reducerea deficitului de accesibilitate este o chestiune esențială, atât timp cât la statutul lor de frontieră externă îndepărtată a UE se adaugă și caracterul de insulă și/sau de arhipelag, precum și izolarea lor;

Promovarea intensificării punerii în comun a structurilor de îngrijire medicală

36.

regretă că, în pofida Directivei privind asistența medicală, încă persistă dificultăți practice în ceea ce privește furnizarea serviciilor de îngrijire medicală în regiunile transfrontaliere. Propunerea privind o analiză a cooperării transfrontaliere în domeniul sănătății este binevenită, însă va trebui completată cu propuneri de soluții în ceea ce privește diferențele în materie de acoperire (recunoaștere și rambursare) a serviciilor de sănătate care persistă între statele membre, inclusiv pentru pacienții care dispun de un card european de asigurări sociale de sănătate. CoR regretă, de asemenea, lacunele dispozitivului juridic în ceea ce privește serviciile de transport sanitar transfrontalier (primare și secundare);

37.

constată că îmbunătățirile în domeniul mobilității forței de muncă și al interoperabilității administrative ar îmbunătăți semnificativ și serviciile medicale transfrontaliere;

Importanța cadrului juridic și financiar pentru cooperarea transfrontalieră

38.

subliniază utilitatea instrumentului grupării europene de cooperare teritorială (GECT) și a altor structuri de cooperare teritorială, de exemplu comunitățile de lucru, în ce privește realizarea proiectelor transfrontaliere esențiale. CoR solicită Comisiei să se asigure că toate statele membre adoptă dispozițiile naționale necesare, astfel cum sunt definite în Regulamentul GECT, și lansează proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor acolo unde este necesar. În unele cazuri, dispozițiile naționale privind GECT încă diferă de la un stat membru la altul, din cauza lipsei de interes a statelor membre pentru adoptarea dispozițiilor actualizate sau fiindcă se consideră că dispozițiile adoptate anterior sunt suficiente. Această situație creează dificultăți în activitatea cotidiană a GECT și la înființarea de noi grupări;

39.

îndeamnă Comisia să se asigure că GECT sunt entități eligibile pentru toate proiectele finanțate de UE, întrucât acesta este unul dintre obiectivele principale ale acestui instrument. Ca măsură concretă, în viitoarele sale propuneri legislative, Comisia ar trebui să comunice într-o manieră mai activă potențialele utilizări ale GECT și să identifice clar GECT ca fiind entități eligibile pentru toate proiectele finanțate de UE. De asemenea, CoR solicită insistent ca autoritățile naționale de omologare să coopereze între ele, pentru a facilita o punere în practică fără probleme a GECT;

40.

salută propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un mecanism de soluționare a obstacolelor juridice și administrative în context transfrontalier, care este un instrument juridic ascendent complementar GECT și care ar putea sprijini în mod efectiv proiectele de cooperare transfrontalieră, oferind posibilitatea autorităților locale și regionale să aplice normele și reglementările unui stat membru pe teritoriul unui alt stat membru frontalier – pe un teritoriu sau pentru un proiect predefinit și pentru un interval de timp determinat. Regulamentul ar putea îmbunătăți considerabil eficiența cooperării transfrontaliere, în special în ceea ce privește investițiile transfrontaliere, reducând în același timp sarcina administrativă și fiscală;

41.

ar trebui acordată atenția cuvenită coerenței textelor legislative ale UE. În contextul cooperării teritoriale europene, incoerențele provoacă dificultăți, întârzieri inutile, iar în unele cazuri, abandonarea totală a proiectelor. Este necesară o mai bună coordonare între direcțiile generale ale Comisiei în ce privește modificarea sau elaborarea documentelor legislative;

42.

programele de cooperare teritorială europeană ar trebui să fie scutite de la aplicarea dispozițiilor privind ajutorul de stat, deoarece, în virtutea caracterului transfrontalier al proiectelor lor și a faptului că proiectele de cooperare teritorială europeană sunt de interes general pentru Uniune, ele contribuie la construirea pieței unice, și nu la denaturarea acesteia. CoR înțelege perspectiva Comisiei, care consideră că o scutire integrală nu este posibilă, deoarece ar necesita modificarea tratatelor. Cu toate acestea, CoR insistă asupra faptului că se impun simplificări imediate și solicită Comisiei să își regândească abordarea viitoare în materie de ajutoare de stat;

43.

observă că cooperarea teritorială europeană face obiectul cadrului legislativ al politicii de coeziune a UE. Cu toate acestea, programele de cooperare teritorială europeană implică o dimensiune internațională suplimentară, care duce la un alt nivel de complexitate potențială. În plus, programele de cooperare teritorială europeană sunt deseori de dimensiuni mai mici, ceea ce înseamnă că sarcina administrativă în raport cu sprijinul financiar este mai mare, comparativ cu principalele programe ale politicii de coeziune. Nevoile de finanțare și tipurile de proiecte sunt, de asemenea, diferite de cele ale programelor principale. Cu toate acestea, Regulamentul privind dispozițiile comune din cadrul politicii de coeziune și regulamentul existent dedicat dispozițiilor specifice privind cooperarea teritorială europeană nu iau în considerare în mod suficient particularitățile cooperării teritoriale europene;

44.

solicită ca particularitățile teritoriale ale programelor de cooperare teritorială europeană să fie luate în considerare în mai mare măsură în următoarea perioadă de programare, în special în cazul regiunilor ultraperiferice, dată fiind situația lor specifică. Prin urmare, CoR solicită Comisiei să includă în propunerile legislative pentru noua perioadă de programare o serie de propuneri specifice, care pot fi găsite la finalul acestui document;

Colectarea de dovezi ale interacțiunii transfrontaliere pentru consolidarea procesului decizional

45.

subliniază faptul că abordarea obstacolelor transfrontaliere necesită informații și date relevante din teritoriu. Din păcate, cooperarea transfrontalieră are de suferit de pe urma lipsei datelor și a problemelor legate de comparabilitatea datelor existente, din cauza metodologiilor diferite de culegere a datelor și a aplicării unor legislații diferite;

46.

salută eforturile depuse pentru intensificarea cooperării dintre institutele naționale de statistică și așteaptă cu interes constatările viitoarei cercetări a ESPON cu privire la testarea metodelor pentru dezvoltarea de indicatori teritoriali. Disponibilitatea datelor este un motiv de îngrijorare și mai mare pentru cooperarea transfrontalieră cu țările din afara UE. Comisia ar trebui să se asigure că eforturile de armonizare includ și țările din afara UE;

47.

regretă faptul că multe dintre beneficiile și succesele cooperării teritoriale europene sunt necunoscute, fiindcă sistemele de evaluare din cadrul politicii de coeziune și din afara acesteia sunt prea limitate, axându-se în principal pe indicatorii financiari și pe impactul pe termen scurt. În schimb, beneficiile cooperării teritoriale europene sunt extrem de dificil de cuantificat și, deseori, sunt imateriale, indirecte și pe termen lung. Printre aceste beneficii se numără consolidarea încrederii, instituirea unor structuri durabile de cooperare, îmbunătățirea calității vieții și simplificarea practică, precum și noi oportunități pentru cetățeni. Prin urmare, CoR îndeamnă factorii de decizie, în special departamentele financiare și autoritățile bugetare, să analizeze descrierea calitativă a proiectelor de cooperare teritorială europeană pentru a le înțelege beneficiile reale;

Sugestii și recomandări privind simplificarea punerii în aplicare a programelor de cooperare teritorială europeană

48.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, din cauza complexității sistemului actual, beneficiarii potențiali, precum promotorii proiectelor la scară mică sau asociațiile și ONG-urile de mici dimensiuni, nu solicită sprijin, în pofida faptului că au propuneri de proiecte excelente;

49.

salută măsurile de simplificare preconizate de programul Interact în Documentul de reflecție privind Interreg după 2020 (5) și subliniază următoarele măsuri ca fiind deosebit de importante pentru simplificarea și îmbunătățirea punerii în aplicare și a accesibilității programelor de cooperare teritorială europeană;

50.

desemnarea autorităților nu ar trebui să mai fie necesară sau ar trebui să fie limitată la o descriere a rolurilor pentru autoritățile de punere în aplicare în cadrul programelor operaționale. Procedura actuală de desemnare a generat întârzieri și sarcini administrative, deoarece auditorii au solicitat multe documente și dovezi pe măsură ce verificau elementele de pe listele de verificare emise de Comisie. Acest lucru a creat sarcini administrative, fără să îmbunătățească punerea în aplicare a programelor;

51.

auditurile ar trebui să fie în primul rând preventive și cooperative. În practică, auditurile ar trebui să indice atât erorile, cât și procedurile/reglementările inutile, precum și să propună soluții adecvate pentru a evita cerințele administrative suplimentare. O astfel de abordare ar ajuta, de asemenea, la consolidarea principiului auditului unic, care trebuie să aibă la bază verificări de management, pentru ca beneficiarii să nu fie nevoiți să furnizeze dovezi de mai multe ori. Controlul, monitorizarea și auditurile ar trebui să acorde mai multă atenție conținutului și rezultatelor și nu numai proceselor;

52.

cerințele Regulamentului privind dispozițiile comune în ce privește eșantionarea statistică și nestatistică pentru audituri creează dificultăți pentru programele de cooperare teritorială europeană, din cauza naturii lor transfrontaliere și a valorii reduse a alocărilor financiare. Rata de acoperire (5 % din operațiuni, 10 % din cheltuieli) ar trebui redusă sau stabilită exclusiv în funcție de opinia profesională a autorităților de audit, luând în considerare particularitățile programului. Erorile nu ar trebui să fie extrapolate la întregul program de cooperare în cazul în care eroarea vizează un singur partener din cadrul proiectului. Pragul de semnificație al erorilor ar trebui să fie mărit la 5 %, pentru a încuraja experimentarea și pentru a permite promotorilor de proiecte aflați la primul proiect, care sunt mai predispuși să facă greșeli, să solicite sprijin;

53.

un domeniu în care apar dificultăți importante în ceea ce privește punerea în aplicare a programelor de cooperare teritorială europeană este cel referitor la normele de eligibilitate și, în special, la costurile cu personalul. Pentru a introduce o simplificare reală, factorii de decizie trebuie să permită trecerea de la rambursarea costurilor reale la plata pentru realizările obținute, și dacă este posibil, pentru obiectivele îndeplinite. O autoritate de management nu ar trebui să fie nevoită să verifice sau să calculeze costurile cu personalul ale beneficiarilor. Un prim pas ar consta în consolidarea suplimentară a utilizării opțiunilor simplificate privind costurile, în instituirea mai multor opțiuni predefinite și în majorarea limitelor specifice;

54.

închiderea anuală a situațiilor financiare ar trebui revizuită și simplificată semnificativ, astfel încât să nu creeze o sarcină disproporționată pentru autorități și pentru beneficiari și să nu aibă un impact negativ asupra rambursărilor;

55.

principiul proporționalității ar trebui să fie consolidat, iar sfera sa de aplicare ar trebui să fie definită în mod clar în regulament, fără a fi necesare îndrumări suplimentare. Din păcate, legislația actuală tinde să utilizeze cuvântul „proporțional” în sens larg, fără a-i defini consecințele pentru punerea în aplicare. Aceasta creează insecuritate juridică și duce la elaborarea unor ghiduri suplimentare, care sporesc sarcina administrativă;

56.

cerințele în materie de concentrare tematică nu ar trebui să se aplice programelor de cooperare teritorială europeană. Discuția referitoare la domeniile de investiții ar trebui să aibă loc în cadrul negocierilor privind fiecare program de cooperare teritorială europeană în parte, deoarece necesitățile regiunilor frontaliere ale UE și ale zonelor transnaționale sunt foarte diferite. Unele regiuni transfrontaliere, care au o lungă tradiție în domeniul cooperării, ar putea fi pregătite să se concentreze pe promovarea creșterii economice și a inovării. Cu toate acestea, cele mai multe încă au nevoie de inițiative pentru construirea încrederii reciproce, care stă la baza cooperării transfrontaliere. Astfel de inițiative includ evenimente culturale și sportive, precum și toate celelalte tipuri de proiecte care vizează cetățenii în mod direct. Cu toate acestea, domeniile de investiții ar trebui să fie în concordanță cu prioritățile tematice ale strategiilor macroregionale și maritime, atunci când aceste strategii acoperă unul sau mai multe programe de cooperare transfrontalieră sau internațională. Cooperarea transnațională necesită, de asemenea – având în vedere provocările teritoriale diferite – o mai mare marjă de manevră în ceea ce privește stabilirea priorităților și strategiilor de dezvoltare;

57.

punerea în aplicare a articolului 20 din Regulamentul privind cooperarea teritorială europeană, care vizează măsurile implementate în afara părții din Uniune a zonei vizate de program, trebuie simplificată;

58.

pentru a promova convergența programelor regionale și, după caz, multiregionale, precum și a programelor de cooperare transfrontalieră, transnațională și europeană, s-ar putea modifica articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul general privind fondurile ESI, pentru a face obligatorie utilizarea unei cote minime (care urmează a fi definită) din resursele FEDR alocate programelor regionale pentru acțiuni europene de cooperare care aduc beneficii teritoriului regional de origine. Această dispoziție ar crește și mai mult valoarea adăugată a politicii de coeziune, pe viitor, și ar dezvolta în mod considerabil inițiativele de cooperare teritorială în Europa;

59.

ar trebui armonizate normele de punere în aplicare între fondurile de la nivelul UE, administrate de UE la nivel central, și între diferitele programe de cooperare teritorială europeană, întrucât autoritățile de punere în aplicare și beneficiarii sunt deseori implicați în mai multe programe, și aplicarea cadrului de reglementare mult mai complex în cazul fondurilor ESI este dificilă, iar atractivitatea lor scade. Prin urmare, în cadrul diferitelor fonduri ESI și al fondurilor administrate la nivel central, ar trebui să se aplice norme identice;

60.

dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC) trebuie să includă măsuri specifice pentru a permite utilizarea sa la nivel transfrontalier. În mod mai general, în cadrul cooperării transfrontaliere trebuie încurajată utilizarea instrumentelor de dezvoltare teritorială integrată, printre care se numără dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC), dar și investițiile teritoriale integrate (ITI).

Bruxelles, 4 iulie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ


(1)  Punerea în aplicare a strategiilor macroregionale, raportor Raffaele Cattaneo (IT-PPE), COTER-VI/029.

(2)  http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1226&langId=ro

(3)  Proiectele de tip interpersonal și la scară mică în cadrul programelor de cooperare transfrontalieră; raportor Pavel Branda (CZ-CRE), COTER-VI-023.

(4)  Lipsa legăturilor de transport în regiunile frontaliere, raportor Michiel Scheffer (NL-ALDE), COTER-VI-016.

(5)  http://interact-eu.net/#o=news/interreg-post-2020-reflection-paper


25.10.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 387/21


Avizul Comitetului European al Regiunilor – Stimulente locale și regionale pentru promovarea unei alimentații sănătoase și durabile

(2018/C 387/05)

Raportor:

Nikolaos CHIOTAKIS (EL-PPE), consilier municipal, Kifissia

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații generale

1.

subliniază importanța promovării unui stil de viață sănătos și a unei alimentații sănătoase la nivelul UE, pentru a completa politicile naționale și pentru a pune în aplicare Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă. Autoritățile locale și regionale trebuie să adopte și să pună în aplicare măsuri adecvate – dacă este cazul, cu sprijinul programelor europene comune –, adaptate în mod coerent diverselor nevoi ale populației;

2.

recunoaște, în conformitate cu articolele 168 și 169 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, rolul esențial al UE în protecția sănătății și a consumatorilor, prin susținerea politicilor statelor membre și prin coordonarea lor în încurajarea unor alegeri alimentare sănătoase și durabile și prin combaterea practicilor comerciale neloiale, cum ar fi furnizarea de informații neveridice consumatorilor, așa cum prevede și obiectivul 2 al Agendei 2030;

3.

subliniază că o stare precară de sănătate, combinată cu o alimentație necorespunzătoare și cu lipsa activității fizice reprezintă o problemă extinsă și care induce costuri sociale ridicate. Din perspectiva costurilor, este mai avantajos să promovezi modele de regim alimentar sănătos și durabil, cum ar fi dieta mediteraneeană, decât să tratezi boli. Comitetul consideră că este extrem de important să se găsească stimulente pentru promovarea alegerilor sănătoase și în același timp durabile, în conformitate cu recomandările OMS (1), având în vedere că, conform unor date recente, în ultimele decenii există un consum sporit de alimente bogate în calorii și grăsimi saturate, dar și de alimente prelucrate, bogate în zahăr, grăsimi trans și sare (2);

4.

subliniază diferențele tot mai mari în materie de sănătate între diversele grupuri sociale. Astfel, lucrătorii slab calificați sunt mai vulnerabili la efectele negative asupra sănătății ale unor tare precum obezitatea. Cu toate acestea, problemele de sănătate pot fi evitate, iar dimensiunea socioeconomică trebuie luată în considerare la elaborarea măsurilor, în funcție de nevoi și de trăsăturile specifice diverselor grupuri. Măsurile sistematice și pe termen lung, elaborate împreună și în coordonare cu diverși actori, creează condiții pentru promovarea unei alimentații sănătoase și durabile pentru întreaga populație;

5.

consideră că, pentru promovarea unei alimentații sănătoase, este nevoie de sprijinul autorităților publice. Instrumentele care pot fi luate în considerare în acest scop ar trebui să fie văzute dintr-o perspectivă cât mai cuprinzătoare, putând fi vorba de impozite, subvenții și dispoziții legislative, dar și de planificare teritorială și a infrastructurii, etichetare și reformulare;

6.

menționează că obiectivul consumului și producției durabile face parte integrantă și indisociabilă din Agenda 2030, care ar trebui să vizeze un echilibru între sănătatea umană și bunăstarea pentru toți și cele trei dimensiuni – economică, socială și ecologică – ale dezvoltării durabile;

7.

reamintește că trebuie acordată o importanță deosebită calității produselor alimentare și serviciilor alimentare furnizate, în toate etapele, de la producție și până la consum (de exemplu, producția agricolă, pescuit, creșterea animalelor, prelucrarea produselor, comercializare și politica de promovare a produselor în rândul beneficiarilor finali – consumatorilor), promovând metode durabile de producție și modele sănătoase de consum, în deplină conformitate cu Obiectivul 12 al Agendei 2030, „modele durabile de producție și de consum”;

8.

este conștient că autoritățile locale și regionale asigură o legătură între toate părțile interesate (naționale, regionale, locale, producători, comercianți cu amănuntul, consumatori, întreprinderi, instituții de învățământ – de exemplu, școli, universități etc.) și, în același timp, se află mai aproape de cetățeni, care adesea le solicită informații despre drepturile lor în calitate de consumatori;

9.

ia act de invitația, adresată în repetate rânduri Comisiei de Consiliu, de a întreprinde acțiuni în sectorul sănătății, al activității fizice și al alimentației;

10.

invită Comisia ca, în spiritul Obiectivului 2 al Agendei 2030, să propună standarde aplicate de regiuni pentru a reduce deșeurile alimentare, având în vedere că un mare volum de alimente produse în Europa nu este utilizat și subliniind importanța programelor de cercetare care vizează evaluarea politicii alimentare în analizele relevante publicate (3);

11.

subliniază că producția de alimente la nivel local poate contribui la dezvoltarea economică și socială a regiunilor, prevenind depopularea zonelor urbane și presiunea demografică excesivă asupra centrelor urbane. Autoritățile locale și regionale pot juca un rol important, contribuind la durabilitate prin promovarea unor lanțuri scurte de aprovizionare, prin elaborarea unor programe eficiente de prevenire a risipei de alimente, prin implementarea unor acțiuni informative concrete de sensibilizare a cetățenilor, în care să implice și marile lanțuri de comercializare cu amănuntul;

12.

invită autoritățile locale și regionale la coordonarea măsurilor de la nivel local și regional, pentru promovarea unui regim alimentar sănătos și durabil în regiuni, prin introducerea unor planuri de acțiune în materie de alimentație și activitate fizică, inclusiv pe baza unor parteneriate între nivelul guvernamental și administrativ și părțile interesate;

13.

consideră că orice strategie este eficace dacă este susținută prin activități și inițiative la nivel local și, prin urmare, consideră că este de dorit o implicare a autorităților locale și regionale în acțiunile UE, deoarece acestea sunt mai apropiate de cetățenii UE;

Educația alimentară a copiilor și alimentația în școli și centre de zi pentru copii

14.

încurajează promovarea formării la nivel local și a dezvoltării competențelor persoanelor care interacționează cu copiii (îngrijitori în centre de zi pentru copii, personal didactic, responsabili cu alimentația în cadrul școlii, medici pediatri și alte organisme care joacă un rol important în educația nutrițională a copiilor) pentru a promova o alimentație sănătoasă încă de la introducerea alimentației complementare, permițând în același timp măsuri legate de mediul școlar și de achizițiile publice care sunt propice pentru sănătate, pentru a contribui, astfel, la realizarea Obiectivelor 4.7 și 12.8 ale Agendei 2030;

15.

consideră că este necesară introducerea obligatorie, în școli, a unor programe de educație nutrițională, la toate nivelurile, în special în grădinițe și școli primare, unde se formează comportamentul alimentar de bază. Propune ca programele să includă cursuri teoretice, ateliere educative și vizite de informare pe diverse teme (de exemplu, ateliere de gătit, de gestionare a alimentelor, vizite în întreprinderi de producție, prelucrare și ambalare a alimentelor). Programele vor urmări să promoveze obiceiuri alimentare sănătoase, și, totodată, să îndrume noua generație către alegeri durabile, constând în alimente proaspete, neprocesate, locale și de sezon, de origine vegetală;

16.

consideră că este extrem de important să se ofere produse de calitate superioară (certificate în conformitate cu standardele de calitate) în centre de zi pentru copii, în grădinițe și în școli (pentru mesele oferite în școli, cantine, bufete sau săli de mese, distribuitoare automate), pentru a se încuraja alegerile sănătoase și hrănitoare;

17.

este de părere că autoritățile locale și regionale, prin supravegherea directă a instituțiilor de învățământ, pot influența practicile nutriționale de aici și, astfel, starea de sănătate a celor mai tineri cetățeni ai Uniunii;

18.

salută publicarea raportului tehnic „Public Procurement of Food for Health” și îndeamnă Comisia să asigure traducerea acestuia în celelalte limbi oficiale ale UE, pentru ca toate autoritățile locale și regionale care achiziționează produse alimentare și servicii conexe pentru școli să utilizeze acest document de sprijin, pentru a asigura conformitatea cu specificațiile procedurilor de achiziții publice în domeniul alimentar;

19.

salută acțiunile Comisiei în favoarea copiilor, prin intermediul programelor subvenționate de UE de distribuire a laptelui și a fructelor și legumelor în centre de zi pentru copii și școli;

20.

autoritățile publice competente din diferitele state membre ale UE ar trebui să recunoască și să abordeze produsele alimentare și regimurile alimentare sănătoase și durabile ca parte a misiunii de educație;

21.

consideră că este necesară modificarea directivelor cu privire la serviciile mass-media audiovizuale (directivele SMA), în vederea consolidării normelor privind marketingul și publicitatea la alimentele și băuturile bogate în grăsimi, sare și zahăr care pot intra în atenția copiilor și tinerilor, nu doar în cadrul programelor care se adresează exclusiv acestui grup-țintă, pentru a reduce expunerea viitorilor cetățeni adulți la aceste tipuri de marketing, în conformitate cu un apel lansat de OMS (4);

Educație și informare pentru adulți

22.

consideră că, pentru a pune în practică Obiectivul 12.8 al Agendei 2030, trebuie organizate în mod regulat campanii de informare cu privire la efectele pozitive asupra sănătății ale fructelor și legumelor proaspete produse în mod durabil, ale consumului redus de produse bogate în grăsimi saturate și trans, sare și zahăr, și în special a produselor prelucrate cu un conținut ridicat de ingrediente din această categorie. Astfel de campanii încurajează alimentația sănătoasă, previn bolile și îmbunătățesc sănătatea populației; în plus, solicită Comisiei Europene să propună o legislație pentru introducerea unui sistem obligatoriu de semnalizare tip semafor pentru grăsimi, grăsimi saturate, zahăr și sare, și autorităților locale și regionale să desfășoare activități de informare a cetățenilor pentru a-i instrui cu privire la modul în care trebuie înțelese etichetele nutriționale;

23.

consideră că, întrucât mediul de lucru reprezintă un spațiu adecvat pentru a promova modele de alimentație sănătoase și durabile, este extrem de important să se ofere numai produse de calitate superioară și valoare nutritivă ridicată (pentru mesele oferite în restaurante, cantine, bufete și distribuitoare automate), cel puțin în sectorul serviciilor publice, în care lucrează personalul administrațiilor locale și regionale, dar și, în măsura posibilului, în orice întreprindere publică sau privată, pentru a oferi lucrătorilor opțiuni sănătoase și hrănitoare;

24.

consideră că este esențială protecția consumatorilor împotriva mesajelor promoționale înșelătoare. În acest scop, autoritățile locale și regionale ar trebui să organizeze campanii de informare cu privire la etichetele produselor alimentare și la mențiunile nutriționale și de sănătate, în scopul educării consumatorilor pentru a face alegeri mai durabile, promovând modelele de regim alimentar sănătos, cum ar fi, de exemplu, dieta mediteraneeană;

25.

invită Consiliul, Parlamentul European și Comisia Europeană să valorifice oportunitatea de a modifica directivele privind serviciile mass-media audiovizuale (directivele SMA) pentru consolidarea normelor privind marketingul și publicitatea la alimentele bogate în grăsimi, sare și zahăr și la băuturile alcoolice, și subliniază nevoia urgentă de a răspunde noilor provocări legate de marketing și de publicitate realizate prin intermediul platformelor online și al rețelelor sociale, în cazul cărora mesajele sunt adesea mai dificil de monitorizat;

Inițiative pentru facilitarea autorităților locale

26.

consideră că este necesar să se coopereze cu OMS pentru a actualiza sistemul de monitorizare în materie de alimentație, în vederea adoptării următorului plan de acțiune în domeniul sănătății;

27.

constată că anumite acțiuni subvenționate, cum ar fi acțiunea de căutare a unor noi surse de proteine (5), pot fi eficiente în ceea ce privește schimbarea comportamentului alimentar, dar rentabilitatea și impactul lor asupra schimbării alegerilor pe termen lung ale consumatorilor necesită o analiză suplimentară;

28.

solicită Comisiei Europene să elaboreze un raport privind impactul unor sisteme inovatoare de etichetare pentru produsele alimentare până la sfârșitul anului 2018, analizând exemple ale sistemelor existente de etichetare a produselor alimentare;

29.

solicită Comisiei Europene ca, după examinarea sistemelor de etichetare a alimentelor, să propună un sistem unic, obligatoriu în întreaga UE, de etichetare pe culori, codul de culori reflectând concentrațiile stabilite pe 100 g de produs, cod înscris pe fața ambalajelor alimentare în întreaga UE, care să furnizeze consumatorilor informații clare privind nivelul de zahăr, sare și grăsimi și să încurajeze adoptarea unor obiceiuri alimentare mai sănătoase. CoR propune ca etichetarea alimentară să fie disponibilă online, în conformitate cu cerințele tehnologice moderne;

30.

solicită instituirea unor standarde specifice pentru produsele care conțin mențiuni nutriționale și de sănătate pe etichetă privind conținutul de zahăr, sare și grăsimi. Aceste cerințe ar trebui stabilite astfel încât existența unei astfel de mențiuni să constituie o condiție obligatorie pentru un produs;

31.

consideră că este important să se stabilească obiective clare, semnificative și eficace pentru reducerea zahărului, a acizilor grași trans și a sării în multe categorii de produse alimentare și de băuturi, cu adoptarea paralelă a unor strategii naționale pentru atingerea acestor obiective;

32.

reamintește autorităților locale că trebuie să acorde prioritate aprovizionării cu produse alimentare a tuturor instituțiilor publice, inclusiv spitale, azile de bătrâni, case de îngrijire medicală pentru vârstnici, grădinițe, școli, închisori și cantinele acestora, astfel încât acestea să se constituie în modele de urmat pentru vânzarea și furnizarea de produse locale sănătoase, de sezon, care asigură durabilitatea și să contribuie astfel la realizarea Obiectivului 12.7 al Agendei 2030, cel al achizițiilor publice durabile; recomandă, în acest scop, favorizarea producătorilor locali în cadrul procedurilor de achiziții publice, în vederea promovării unei alimentații sănătoase și a dezvoltării economiei locale;

33.

subliniază necesitatea de a adopta orientări care să ia în considerare exemplele unor strategii eficiente aplicate de unele țări pentru a promova obiceiuri alimentare mai sănătoase. Este necesar să se facă progrese în ceea ce privește accesul gratuit la apa potabilă. De exemplu, în Andaluzia se lucrează la o legislație care include o măsură în acest sens: „Întreprinderile responsabile de instalarea sau de întreținerea distribuitoarelor automate de produse alimentare ambalate și de băuturi, plasate în centrele educaționale și la locurile publice de joacă pentru copii, în cazul în care acestea există, vor instala și vor menține în funcțiune o sursă de apă potabilă cu acces gratuit, fie integrată în distribuitorul automat, fie situată la o distanță de până la 2 metri de acesta”. De asemenea, trebuie menționat că un astfel de exemplu este Grecia, unde, pentru a furniza, la un preț competitiv, în primul rând un bun esențial precum apa și alte produse de bază, față de alte băuturi și alimente, au fost stabilite prețuri maxime – de exemplu, 50 de cenți pentru o sticlă de apă de jumătate un litru – pentru clienții care consumă în picioare, la anumite puncte de vânzare (cantine, chioșcuri, baruri, restaurante și alte unități din sectorul medical care servesc alimente și băuturi, distribuitoare automate etc.), unde concurența nu este posibilă (aeroporturi, săli de sport, nave de pasageri, spitale, unități de învățământ, gări, muzee, zone de agrement etc.);

34.

invită Comisia să stabilească profilurile nutriționale specifice și condițiile, inclusiv derogările, care trebuie respectate în ceea ce privește utilizarea mențiunilor nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare sau pe anumite categorii de produse alimentare;

35.

își reiterează solicitarea adresată instituțiilor UE ca, pe eticheta produselor alcoolice, să se indice, în mod obligatoriu, ingredientele lor și să se furnizeze informații nutriționale, inclusiv conținutul caloric. De asemenea, avertismente legate de sănătate ar trebui să existe pe eticheta produselor alcoolice și a băuturilor energizante. În special, solicită Comisiei Europene, Consiliului și Parlamentului European să elimine scutirea acordată băuturilor alcoolice – în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, permițându-le astfel consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză;

36.

consideră că este necesară cooperarea dintre instituțiile europene și asociațiile europene și naționale active în domeniul nutriției și al produselor alimentare, împreună cu organismele publice naționale, pentru a consolida acțiunile și inițiativele private de promovare a unei alimentații sănătoase și durabile;

Pe durata procesului de producție

37.

recunoaște importanța asigurării unui sol sănătos și nutritiv, ca element-cheie pentru asigurarea securității alimentare și, ca atare, promovează practicile agricole ecologice și utilizarea îngrășămintelor organice și a amelioratorilor organici de sol, pentru a spori conținutul de substanță organică al terenurilor, prin îmbunătățirea structurii lor și a capacității de infiltrare a apei;

38.

reiterează necesitatea ca actorii locali să acorde sprijin tinerilor agricultori pentru dezvoltarea activității agricole și pentru menținerea vitalității comunităților rurale și a unor sisteme precum agricultura susținută de comunitate (CSA);

39.

solicită stimularea dobândirii unor competențe și cunoștințe tehnice și manageriale și a difuzării inovării în diversele sectoare de activitate a întreprinderilor, pentru a îmbunătăți gestionarea durabilă a producției și a prelucrării ulterioare, cu scopul de a oferi produse autentice, în condiții de trasabilitate a lanțului alimentar;

40.

recomandă plata unor ajutoare în cadrul politicilor aferente ale UE, pentru a crea stimulente pentru dezvoltarea și promovarea produselor alimentare sănătoase;

41.

invită la promovarea unor servicii de consultanță care să urmărească îmbunătățirea competitivității întreprinderilor, printr-o gestionare durabilă și axată pe calitate;

42.

afirmă necesitatea cooperării între autoritățile locale, centrele de formare și universitățile naționale pentru a stimula cercetarea pe tema unor opțiuni durabile în materie de alimentație în fiecare etapă a producției, care să permită obținerea unor produse recognoscibile din punctul de vedere al calității, menite să asigure o alimentație sănătoasă: se recomandă, printre altele, să se utilizeze protocoale de producție care să prevadă reducerea utilizării îngrășămintelor chimice, a antibioticelor și a pesticidelor;

43.

subliniază necesitatea de a stimula și sprijini dezvoltarea unei producții de alimente care să respecte mediul, reduce ambalajele și risipa de alimente cu scopul de a obține eliminarea, limitează emisiile de CO2 și promovează practicile durabile de producție;

44.

solicită sprijinirea agricultorilor activi în domeniul produselor agricole și alimentare de calitate și realizarea unor acțiuni de informare și promovare a acestor produse, în cooperare cu autoritățile locale de resort;

45.

subliniază necesitatea de a investi în inovare, utilizând tehnologii ecologice și axate pe produs;

46.

propune să se examineze modalitățile de promovare la nivel local a angajamentului voluntar, pentru asigurarea unor obiceiuri alimentare sănătoase, de exemplu, prin participarea voluntară la producția de alimente în grădini familiale etc.;

47.

solicită diversificarea activității exploatațiilor agricole, prin dezvoltarea unor activități turistice și sociale care să permită extinderea ofertei de produse locale, să consolideze protecția lanțurilor scurte de producție în teritoriu și să promoveze consumul unor produse autentice, cu specific local;

Pe durata procesului de prelucrare a alimentelor

48.

invită industria alimentară să investească atât în modificarea produselor alimentare existente care sunt bogate în grăsimi saturate, zahăr și sare, cât și în cercetarea și dezvoltarea unor alimente inovatoare, sănătoase și totodată gustoase și a unor produse alimentare cu destinație nutrițională specială (cum ar fi, printre altele, alimentele fără gluten, fără lactoză), produse cu tehnologii durabile noi, la prețuri accesibile, încurajând opțiunile sănătoase și durabile;

49.

încurajează întreprinderile ca, în spiritul Obiectivului 12.6 al Agendei 2030, să introducă proceduri de achiziții durabile și să le includă în raportările lor;

50.

sprijină ambalarea în vederea conservării produselor proaspete și lanțul scurt, care comercializează produse locale și sănătoase;

51.

solicită să se realizeze investiții în prelucrarea produselor agroalimentare, pentru a permite reducerea impactului asupra produsului și raționalizarea utilizării ambalajelor, cu scopul de a reduce deșeurile și risipa, asigurând totodată protecția produsului;

52.

acordă importanță cooperării tuturor părților interesate în vederea stabilirii unui sistem de etichetare european cuprinzător, obligatoriu și ușor de recunoscut pentru toate produsele, inclusiv pentru cele care în prezent nu intră sub incidența legislației, și a extinderii conținutului de informații nutriționale, astfel încât consumatorii să poată alege în cunoștință de cauză ceea ce consumă;

53.

propune identificarea produselor de origine montană printr-un simbol grafic specific, care să le pună în evidență trăsăturile, precum calitatea solurilor, a aerului sau a apei, precum și volumul de producție;

54.

consideră că este important să se introducă un sistem unic european de stabilire a dimensiunii porțiilor, pentru a face posibilă comparația între produse;

55.

încurajează industria să colaboreze cu autoritățile locale și regionale pentru a întreprinde acțiuni la nivel național, local și la nivelul comunității, în contextul responsabilității sociale a întreprinderilor, pentru promovarea unei alimentații sănătoase;

Actori locali, piețe agroalimentare și vânzători stradali

56.

salută măsurile adoptate de autoritățile locale pentru sprijinirea rețelelor de produse alimentare alternative, cum ar fi piețele agroalimentare de produse ecologice, care oferă opțiuni alimentare sănătoase și durabile;

57.

salută eforturile autorităților locale și regionale de a contribui la înființarea unor grupuri de studiu în care producătorii și operatorii din sectorul prelucrării să facă schimb de experiențe practice în domeniul agriculturii ecologice. Activitatea unor astfel de grupuri de studiu poate completa programele agricole tradiționale oferite de centrele de formare, școli și universități;

58.

încurajează măsurile în sprijinul introducerii unor servicii locale de bază și a unor rețele vizând consolidarea pieței produselor locale și a agroturismului, pentru protecția și reconversia zonelor rurale, promovând comerțul cu alimente sănătoase, tradiționale;

59.

salută inițiativele private ale ONG-urilor locale care îndrumă opțiunea consumatorilor către un stil de viață sănătos, completând inițiativele guvernamentale, politice și legislative de la nivel european și național;

60.

invită mass-media locală (TV, radio, reviste, internet și ziare, platforme de comunicare socială) să participe la campaniile de educație alimentară și să respecte restricțiile impuse de reglementările privind publicitatea la alimente și băuturi nesănătoase, în conformitate cu reglementările Organizației Mondiale a Sănătății;

61.

se declară în favoarea dezvoltării unor rețele alimentare, inclusiv piețe agroalimentare, în care producătorii locali să ofere alimente sănătoase și de calitate ridicată direct consumatorilor, la prețuri rezonabile. În plus, aceste rețele conservă cultura alimentară a comunității locale și contribuie la protejarea biodiversității;

62.

atrage atenția că planificarea și cooperarea strategică la toate nivelurile guvernamentale și administrative, cu participarea tuturor actorilor relevanți, are o importanță vitală pentru promovarea unei alimentații sănătoase și durabile;

63.

împărtășește convingerea comună că, pentru a obține soluții durabile, trebuie să se realizeze mai întâi parteneriate puternice cu autoritățile locale.

Bruxelles, 4 iulie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ


(1)  O alimentație sănătoasă, fișa informativă nr. 394, actualizată în septembrie 2015.

(2)  http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/7694616/3-14102016-BP-EN.pdf

(3)  https://ec.europa.eu/jrc/sites/jrcsh/files/public-procurement-food-health-technical-report.pdf

(4)  http://www.hse.ie/eng/about/Who/healthwellbeing/Our-Priority-Programmes/HEAL/HEAL-docs/tackling-food-marketing-to-children-in-a-digital-world-trans-disciplinary-perspectives-WHO-2016.pdf

(5)  http://eur-lex.europa.eu/eli/dec_impl/2014/424/oj


25.10.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 387/27


Avizul Comitetului European al Regiunilor – Propuneri de reformare a uniunii economice și monetare (decembrie 2017)

(2018/C 387/06)

Raportor:

domnul Christophe ROUILLON (FR-PSE), primarul localității Coulaines

Documente de referință:

Propunere de directivă a Consiliului de stabilire a unor dispoziții de consolidare a responsabilității fiscal-bugetare și a orientării bugetare pe termen mediu în statele membre

COM(2017) 824 final

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu și Banca Centrală Europeană – Un ministru european al economiei și finanțelor

COM(2017) 823 final

Propunere de regulament al Consiliului privind înființarea Fondului Monetar European

COM(2017) 827 final

Spre informare:

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu și Banca Centrală Europeană – Noi pași către finalizarea uniunii economice și monetare a Europei: foaie de parcurs

COM(2017) 821 final

I.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Propunere de directivă a Consiliului de stabilire a unor dispoziții de consolidare a responsabilității fiscal-bugetare și a orientării bugetare pe termen mediu în statele membre

[COM(2017) 824 final]

Amendamentul 1

Considerentul 7

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Întrucât criza economică și financiară a lăsat moștenire mai multor state membre o datorie publică ridicată, un cadru de norme fiscal-bugetare numerice specifice fiecărui stat membru, care să vizeze, pe de o parte, consolidarea aplicării unor politici fiscal-bugetare responsabile, iar, pe de altă parte, favorizarea în mod eficace a respectării obligațiilor bugetare care le revin statelor membre în temeiul TFUE are un rol esențial în asigurarea convergenței datoriei publice către niveluri prudente. Un astfel de cadru ar trebui să funcționeze în special prin stabilirea unui obiectiv pe termen mediu, exprimat ca sold structural, care să fie obligatoriu pentru autoritățile bugetare naționale și deciziile lor anuale. Obiectivele pe termen mediu pentru poziția bugetară permit luarea în considerare a diferitelor ponderi ale datoriei publice în PIB și a diferitelor riscuri de sustenabilitate existente în statele membre, ancorând evoluția nivelului datoriei către valoarea de referință prevăzută la articolul 1 din Protocolul nr. 12 privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE.

Întrucât mai multe state membre se confruntă cu o datorie publică ridicată și, în același timp, cu un nivel insuficient de investiții publice, un cadru de norme fiscal-bugetare numerice specifice fiecărui stat membru, care să vizeze, pe de o parte, consolidarea aplicării unor politici fiscal-bugetare responsabile, iar, pe de altă parte, favorizarea în mod eficace a respectării obligațiilor bugetare care le revin statelor membre în temeiul TFUE are un rol esențial în asigurarea convergenței datoriei publice către niveluri prudente. Un astfel de cadru ar trebui să funcționeze în special prin stabilirea , în urma unei proceduri transparente și democratice la nivel național, a unui obiectiv pe termen mediu, exprimat ca sold structural, care să fie obligatoriu pentru autoritățile bugetare naționale și deciziile lor anuale. Obiectivele pe termen mediu pentru poziția bugetară permit luarea în considerare a diferitelor ponderi ale datoriei publice în PIB și a diferitelor riscuri de sustenabilitate existente în statele membre și să se țină seama de punerea în aplicare, la nivelul statelor membre, a unor reforme structurale cu valoare adăugată europeană, corespunzătoare competențelor partajate sau de sprijinire europene și care ar putea avea un impact socioeconomic semnificativ , ancorând evoluția nivelului datoriei către valoarea de referință prevăzută la articolul 1 din Protocolul nr. 12 privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE.

Expunere de motive

Motivele sunt evidente.

Amendamentul 2

Considerentul (8)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

În vederea atingerii și a menținerii obiectivului pe termen mediu în termeni structurali, este necesar ca statele membre să stabilească o traiectorie de ajustare coerentă, bazată pe variabile aflate sub controlul autorităților bugetare. Existența unei planificări bugetare naționale bazate pe o traiectorie a cheltuielilor publice ajustată în funcție de impactul măsurilor discreționare privind veniturile contribuie la asigurarea eficacității, a transparenței și a responsabilității în contextul monitorizării evoluțiilor din domeniul fiscal-bugetar. Pentru a corela strâns planurile cu rezultatele fiscal-bugetare globale pe termen mediu și pentru a asigura o asumare sporită la nivel național a politicilor fiscal-bugetare , ar trebui stabilită o traiectorie de creștere pe termen mediu a cheltuielilor publice din care se deduc măsurile discreționare privind veniturile, care să acopere toată durata legislaturii instituite în conformitate cu ordinea juridică constituțională a fiecărui stat membru. Această traiectorie ar trebui stabilită de îndată ce își începe mandatul un nou guvern, iar bugetele anuale ar trebui să se muleze pe aceasta , astfel încât să se asigure o convergență susținută către obiectivul pe termen mediu.

În vederea atingerii și a menținerii obiectivului pe termen mediu în termeni structurali, este necesar ca statele membre să stabilească o traiectorie de ajustare coerentă, bazată pe variabile aflate sub controlul autorităților bugetare. Existența unei planificări bugetare naționale bazate pe o traiectorie a cheltuielilor publice ajustată în funcție de impactul măsurilor discreționare privind veniturile contribuie la asigurarea eficacității, a transparenței și a responsabilității în contextul monitorizării evoluțiilor din domeniul fiscal-bugetar. Pentru a corela strâns planurile cu rezultatele fiscal-bugetare globale pe termen mediu , respectând totodată prerogativele statelor membre în materie de fiscalitate și dispozițiile articolelor 110-113 din TFUE , ar trebui stabilită o traiectorie de creștere pe termen mediu a cheltuielilor publice care să acopere toată durata legislaturii instituite în conformitate cu ordinea juridică constituțională a fiecărui stat membru , în urma unei proceduri transparente și democratice, prin implicarea colectivităților teritoriale și a partenerilor economici și sociali în conformitate cu principiile parteneriatului și ale guvernanței pe mai multe niveluri, ceea ce permite o asumare sporită la nivel național a politicii bugetare . Bugetele anuale ar trebui să se muleze pe această traiectorie , astfel încât să se asigure o convergență în etape către obiectivul pe termen mediu.

Expunere de motive

„O traiectorie de creștere pe termen mediu a cheltuielilor publice” nu permite, în sine, să se asigure „o asumare sporită la nivel național a politicilor fiscal-bugetare”.

Traiectoria nu poate fi stabilită atât pentru durata legislaturii, cât și pentru începerea mandatului guvernelor.

Amendamentul 3

Considerentul (9)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Dat fiind impactul lor pozitiv în viitor, implementarea unor reforme structurale majore care să favorizeze sustenabilitatea pe termen lung ar putea justifica modificarea traiectoriei de ajustare către obiectivul pe termen mediu, cu condiția ca reformele respective să aibă un impact pozitiv verificabil asupra bugetului, care să fie confirmat în cadrul evaluării realizate în conformitate cu cerințele procedurale ale PSC. Pentru a facilita stabilizarea economică, existența unor circumstanțe excepționale – sub forma unei recesiuni economice severe a zonei euro sau a Uniunii în ansamblul său sau a unor evenimente neobișnuite, care sunt în afara controlului statului membru în cauză și care au un impact major asupra bugetului – ar trebui să poată justifica deviația temporară de la obiectivul pe termen mediu sau de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii acestuia, în măsura în care o astfel de deviație nu periclitează sustenabilitatea pe termen mediu a finanțelor publice.

Implementarea unor reforme structurale majore cu valoare adăugată europeană, legate de unele competențe ale UE sau de realizarea de investiții publice care favorizează sustenabilitatea pe termen lung, ar putea justifica modificarea traiectoriei de ajustare către obiectivul pe termen mediu, cu condiția ca reformele respective să aibă un impact pozitiv verificabil asupra bugetului, care să fie confirmat în cadrul evaluării realizate în conformitate cu cerințele procedurale ale PSC. Pentru a facilita stabilizarea economică, existența unor circumstanțe excepționale – sub forma unei recesiuni economice severe a unuia sau a mai multor state membre, a zonei euro sau a Uniunii în ansamblul său sau a unor evenimente neobișnuite, care sunt în afara controlului statului membru în cauză și care au un impact major asupra bugetului – ar trebui să poată justifica deviația temporară de la obiectivul pe termen mediu sau de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii acestuia, în măsura în care o astfel de deviație nu periclitează sustenabilitatea pe termen mediu a finanțelor publice.

Expunere de motive

Anumite investiții publice care generează efecte bugetare pozitive, directe și verificabile pe termen lung asupra creșterii și sustenabilității finanțelor publice sunt considerate echivalente cu reforme structurale majore în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere (PSC). „Clauza privind investițiile” din cadrul PSC trebuie luată, de asemenea, în considerare la elaborarea normelor fiscal-bugetare naționale.

În ceea ce privește stabilirea unui cadru de norme fiscal-bugetare la nivel național, este necesar să se țină seama de eventualele situații excepționale care ar afecta unul sau mai multe state membre, fără a conduce totuși la o recesiune a întregii zone euro sau a Uniunii în ansamblul său.

Amendamentul 4

Considerentul (17)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Articolul 13 din TSCG prevede că politicile bugetare și alte chestiuni abordate de tratatul respectiv vor fi discutate în cadrul reuniunilor interparlamentare organizate de Parlamentul European și de parlamentele naționale ale părților contractante în temeiul titlului II din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, atașat la tratate. Prezenta directivă ar trebui să se aplice fără a aduce atingere acestei practici , întrucât un astfel de dialog contribuie la consolidarea responsabilității democratice în contextul guvernanței economice a Uniunii.

Articolul 13 din TSCG prevede că politicile bugetare și alte chestiuni abordate de tratatul respectiv vor fi discutate în cadrul reuniunilor interparlamentare organizate de Parlamentul European și de parlamentele naționale ale părților contractante în temeiul titlului II din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, atașat la tratate. Comitetul European al Regiunilor și Comitetul Economic și Social European participă la aceste reuniuni. Prezenta directivă reafirmă această practică , întrucât un astfel de dialog contribuie la consolidarea responsabilității democratice în contextul guvernanței economice a Uniunii.

Expunere de motive

Practica reuniunilor interparlamentare contribuie la consolidarea responsabilității democratice în cadrul guvernanței economice a Uniunii și, prin urmare, trebuie reafirmată. În plus, ar trebui recunoscută participarea efectivă a CoR la aceste reuniuni.

Amendamentul 5

Articolul 2 litera (a)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Articolul 2

Definiții

Articolul 2

Definiții

(…)

(…)

În plus, se aplică și următoarele definiții:

(a)

„circumstanțe excepționale” înseamnă un eveniment neobișnuit, aflat în afara controlului respectivului stat membru și care are o influență majoră asupra poziției financiare a administrației centrale sau rezultă într-o recesiune economică gravă a zonei euro sau a Uniunii în ansamblul său;

În plus, se aplică și următoarele definiții:

(a)

„circumstanțe excepționale” înseamnă un eveniment neobișnuit, aflat în afara controlului respectivului stat membru și care are o influență majoră asupra poziției financiare a administrației centrale sau rezultă într-o recesiune economică gravă a unuia sau a mai multor state membre, a zonei euro sau a Uniunii în ansamblul său;

Expunere de motive

A se vedea amendamentul referitor la considerentul 9.

Amendamentul 6

Articolul 3 alineatul (2) litera (a)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Articolul 3

Responsabilitatea fiscal-bugetară și orientarea bugetară pe termen mediu

Articolul 3

Responsabilitatea fiscal-bugetară și orientarea bugetară pe termen mediu

(…)

(…)

(a)

bugetele anuale trebuie să asigure conformitatea cu obiectivul pe termen mediu menționat la alineatul (1) litera (a) sau convergența în vederea atingerii acestuia, în mod specific prin asigurarea respectării traiectoriei cheltuielilor publice menționată la respectivul alineat litera (b). Atunci când definesc traiectoria de ajustare în vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu și respectă cerințele procedurale impuse de cadrul Uniunii, statele membre pot să ia în considerare implementarea unor reforme structurale majore care au un impact pozitiv direct pe termen lung asupra bugetului, inclusiv prin consolidarea creșterii durabile potențiale, și care au, așadar, un impact verificabil asupra sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice;

(a)

bugetele anuale trebuie să asigure conformitatea cu obiectivul pe termen mediu menționat la alineatul (1) litera (a) sau convergența în vederea atingerii acestuia, în mod specific prin asigurarea respectării traiectoriei cheltuielilor publice menționată la respectivul alineat litera (b). Atunci când definesc traiectoria de ajustare în vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu și respectă cerințele procedurale impuse de cadrul Uniunii, statele membre pot să ia în considerare: implementarea unor reforme structurale majore cu valoare adăugată europeană, corespunzătoare competențelor partajate sau de sprijinire europene și care ar putea avea un impact socioeconomic semnificativ, realizarea de investiții publice sau cofinanțarea fondurilor structurale și de investiții europene sau a Fondului european pentru investiții strategice, care au un impact pozitiv direct pe termen lung asupra bugetului, inclusiv prin consolidarea creșterii durabile potențiale, și care au, așadar, un impact verificabil asupra sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice;

Expunere de motive

Anumite investiții publice care generează efecte bugetare pozitive, directe și verificabile pe termen lung asupra creșterii și sustenabilității finanțelor publice sunt considerate echivalente cu reforme structurale majore în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere (PSC). „Clauza privind investițiile” din cadrul PSC trebuie luată, de asemenea, în considerare la elaborarea normelor fiscal-bugetare naționale.

Amendamentul 7

Articolul 3 alineatul (4)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Articolul 3

Responsabilitatea fiscal-bugetară și orientarea bugetară pe termen mediu

4.     Statele membre desemnează organisme independente însărcinate cu monitorizarea respectării dispozițiilor alineatelor (1) și (2). Organismele independente furnizează evaluări publice pentru a determina:

(a)

caracterul adecvat al obiectivului pe termen mediu menționat la alineatul (1) litera (a) și al traiectoriei cheltuielilor publice menționată la alineatul (1) litera (b). Evaluarea respectivă ține cont în special de caracterul plauzibil al previziunilor macroeconomice pe care se întemeiază, de gradul de detaliere a cheltuielilor și a veniturilor publice planificate și de impactul pozitiv direct pe termen lung pe care reformele structurale majore l-ar putea avea asupra bugetului;

(b)

conformitatea cu obiectivul pe termen mediu și cu traiectoria cheltuielilor publice, inclusiv existența unui risc grav de deviație semnificativă de la obiectivul pe termen mediu sau de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii acestuia;

(c)

apariția sau dispariția oricăror circumstanțe excepționale menționate la alineatul (3).

 

Expunere de motive

Toate statele membre dispun deja de instituții publice care sunt în măsură să evalueze în mod independent cheltuielile și veniturile publice. Crearea unor instanțe suplimentare, a căror legitimitate nu pare să fie clară, nu este necesară, existând riscul de a pune în discuție asumarea la nivel național a politicilor fiscal-bugetare.

Amendamentul 8

Se adaugă un nou articol după articolul 5.

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

 

Articol nou

Conferințe interparlamentare

În conformitate cu titlul II din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la tratatele Uniunii Europene, Parlamentul European și parlamentele naționale ale statelor membre definesc împreună organizarea și promovarea unei conferințe care să reunească reprezentanții comisiilor relevante ale Parlamentului European și ale parlamentelor naționale pentru a dezbate politicile bugetare și guvernanța economică a Uniunii. Organele consultative ale Uniunii – Comitetul European al Regiunilor și Comitetul Economic și Social European – participă la aceste conferințe.

Expunere de motive

A se vedea amendamentul 4 referitor la considerentul 17.

II.   RECOMANDĂRI PRIVIND POLITICILE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

1.

salută dorința Comisiei de a reforma și de a aprofunda uniunea economică și monetară (UEM) cât mai curând posibil, în timp ce economia europeană se află într-o etapă de convalescență relativă, asigurând sprijinirea convergenței dintre statele membre din zona euro și cele din afara ei. Într-adevăr, începând din 2008, criza a scos în evidență slăbiciunile cadrului instituțional al zonei euro, iar măsurile luate nu sunt suficiente pentru a asigura stabilitatea și prosperitatea acesteia în fața unor potențiale noi șocuri economice și financiare; subliniază faptul că deficitul de convergență și de coeziune în cadrul Uniunii și vulnerabilitățile economice și bancare au un impact deosebit asupra colectivităților teritoriale, în special în ceea ce privește creșterea cheltuielilor sociale ca urmare a crizei și constrângerile asupra capacității lor de investiții și de menținere a unui nivel satisfăcător de calitate a serviciilor publice (1);

2.

sprijină principiul introducerii unei capacități bugetare care să vizeze creșterea rezilienței zonei euro și pregătirea convergenței cu viitorii membri ai zonei euro. Această capacitate trebuie, totuși, să fie finanțată din resurse proprii diferite de cele prevăzute pentru finanțarea bugetului Uniunii Europene, pentru a evita ca această capacitate să aducă atingere programelor UE disponibile pentru UE-27. În plus, această capacitate ar trebui să fie contabilizată în afara plafonului de resurse din bugetul UE;

3.

regretă însă faptul că propunerea Comisiei prezentată la 31 mai 2018 alocă această capacitate măsurilor destinate unor reforme structurale care nu sunt neapărat legate de convergența în zona euro și unui mecanism european de stabilizare a investițiilor sub formă de împrumuturi care se ridică la o sumă relativ modestă de maximum 30 miliarde EUR și prevede numai 2,16 miliarde EUR pentru mecanismul de convergență ca atare;

4.

își exprimă acordul cu posibila cofinanțare europeană a reformelor structurale la nivel național, în măsura în care acestea intervin, în conformitate cu principiul subsidiarității, în domenii de competența UE, care să vizeze măsuri cu valoare adăugată europeană și cu un impact economic pozitiv semnificativ. Propunerea de regulament prezentată la 31 mai 2018, care instituie programul de sprijinire a reformelor ce dispune de un buget total de 25 miliarde EUR, va face obiectul unui aviz separat al CoR;

5.

consideră totuși că aceste noi instrumente financiare nu pot fi finanțate în detrimentul politicii de coeziune (2) (3);

6.

își reiterează apelul pentru o mai bună coordonare în cadrul semestrului european a politicilor economice, dar și a celor sociale, și solicită implicarea într-o mai mare măsură a autorităților locale și regionale prin intermediul unui „cod de conduită” (4);

7.

subliniază că normele și procedurile europene actuale de control al bugetelor naționale în cadrul Uniunii nu sunt în măsură să prevină în mod eficient dezechilibrele și vulnerabilitățile și nu au legitimitate democratică;

8.

ia act de propunerea Comisiei Europene privind valori mobiliare garantate prin obligațiuni suverane (sovereign bond-backed securities – SBBS), care vizează consolidarea integrării și a diversificării în cadrul sectorului financiar european. CoR recunoaște că, a priori, SBBS nu ar implica mutualizarea riscurilor și a pierderilor între statele membre din zona euro și că aceste obligațiuni ar contribui la slăbirea legăturii dintre bănci și entitățile suverane și la aplicarea unui regim mai puțin favorabil obligațiunilor suverane. Totuși, CoR își reiterează întrebările cu privire la modul în care „reambalarea” obligațiunilor suverane în produse securizate ar duce mai curând la reducerea riscului decât la redistribuirea acestuia unor actori financiari nereglementați (5);

9.

subliniază necesitatea urgentă de a finaliza uniunea bancară și regretă faptul că Consiliul European a amânat adoptarea foii de parcurs pentru finalizarea textului în iunie 2018. Susține o abordare paralelă de reducere a volumului de creanțe incerte și de credite neperformante deținute de bănci și de introducere treptată a unui sistem european de asigurare a depozitelor;

Propunere de directivă a Consiliului de stabilire a unor dispoziții de consolidare a responsabilității fiscal-bugetare și a orientării bugetare pe termen mediu în statele membre

10.

ia act de propunerea Comisiei de a include dispozițiile Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța (TSCG) în cadrul juridic european, includere prevăzută chiar la articolul 16 din TSCG; cu toate acestea, ridică problema relevanței juridice, politice și democratice a recurgerii la o propunere de directivă [(în temeiul articolului 126 alineatul (14) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)], care nu prevede decât consultarea Parlamentului European și care, prin urmare, nu oferă garanțiile unui proces decizional transparent și democratic, care este totuși necesar având în vedere provocările acestei măsuri.

11.

subliniază, totuși, că TSCG prevede includerea acestor dispoziții „pe baza unei evaluări a experienței privind punerea sa în aplicare”, evaluare care nu pare să fi fost efectuată în mod exhaustiv și publicată de Comisie. O astfel de evaluare ar fi trebuit să evidențieze situația îngrijorătoare a investițiilor publice în cadrul UE. Potrivit Eurostat, investițiile publice totale în cadrul Uniunii au scăzut de la 3,4 % din PIB în 2008 la 2,7 % în 2016. În același timp, și investițiile autorităților locale au înregistrat o scădere, de la 1,5 % din PIB în 2008 la 1,1 % în 2016, situația fiind mult mai gravă în anumite state membre (6); constată, prin urmare, cu regret că investițiile publice sunt adesea cele mai afectate de politicile de consolidare fiscală, inclusiv la nivelul autorităților locale și regionale, cu toate că acestea sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din investițiile publice din UE și că investițiile lor au un impact direct asupra economiilor locale și asupra vieții cotidiene a cetățenilor europeni; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea în acest context, în ceea ce privește centralizarea tot mai mare a investițiilor publice, având în vedere că ponderea investițiilor realizate de colectivități a scăzut drastic în raport cu nivelul acestora din anii 1990, care era de 60 % (7); De asemenea, evaluarea ar fi trebui să evidențieze impactul crizei și al politicii de consolidare asupra cheltuielilor sociale și a serviciilor statului social în multe țări și regiuni;

12.

își manifestă, prin urmare, îngrijorarea cu privire la faptul că în propunerea Comisiei nu sunt menționate investițiile publice, cu atât mai mult cu cât flexibilitatea necesară pentru investiții a fost recunoscută în trecut, în special în Comunicarea Comisiei din ianuarie 2015 pe această temă (8), și că unele investiții publice au efecte pe termen lung pozitive și verificabile asupra creșterii și, prin urmare, asupra sustenabilității finanțelor publice; reamintește, de asemenea, în acest context, că articolul 126 alineatul (3) din TFUE prevede că raportul elaborat înainte de lansarea unei proceduri privind deficitele excesive „examinează de asemenea dacă deficitul public depășește cheltuielile publice de investiții și ține seama de toți ceilalți factori relevanți”;

13.

reamintește, de asemenea, că securitatea juridică pe care o oferă o comunicare interpretativă a Comisiei a fost pusă în discuție de CoR, care a considerat că ar trebui să se țină seama de nivelul insuficient de investiții la nivel național sau regional pentru a avea un efect real asupra capacității de investiție a autorităților locale și regionale (9); această analiză i-a fost confirmată de Comunicarea din 23 mai 2018 privind analiza flexibilității în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere (10), dat fiind că, începând din 2015, numai patru state membre au optat să facă apel la clauza privind reformele structurale și/sau clauza privind investițiile, în timp ce aproape jumătate dintre statele membre ar fi fost eligibile să solicite aplicarea clauzei privind reformele structurale. Condiția potrivit căreia un stat membru trebuie să aibă o conjunctură economică nefavorabilă pentru a beneficia de clauza privind investițiile a limitat în mod semnificativ utilizarea acesteia. Necesitatea de a respecta marja de siguranță cu privire la pragul de deficit de 3 % timp de trei ani s-a dovedit a fi, de asemenea, o constrângere pentru anumite state membre. Conform Comisiei înseși, „impactul [comunicării interpretative] asupra volumului investițiilor publice este dificil de evaluat cu precizie”. Prin urmare, extinderea domeniului de aplicare a comunicării pare necesară pentru a produce efecte asupra nivelului de investiții;

14.

solicită, din nou, să nu fie luate în considerare cheltuielile publice suportate de statele membre și de colectivitățile locale în cadrul cofinanțării fondurilor structurale și de investiții, a rețelelor transeuropene și a Mecanismului pentru interconectarea Europei în cheltuielile structurale, publice sau asimilate definite în Pactul de stabilitate și de creștere, fără altă condiție, dat fiind că aceste investiții sunt, prin definiție, investiții de calitate și de natură europeană;

15.

precizează că, în conformitate cu Protocolul nr. 12 din TFUE, statele membre sunt răspunzătoare pentru deficitele administrației publice, la toate nivelurile. În același timp, însă, regulile de politică bugetară ale UE au efecte foarte diferite asupra autorităților locale și regionale europene. Impactul acestora depinde de: (a) modul în care statele membre au transpus normele fiscal-bugetare ale UE în dreptul național; (b) gradul de descentralizare bugetară în cadrul unui stat membru; (c) importanța competențelor autorităților locale și regionale și (d) situația financiară a respectivelor autorități, care poate varia foarte mult în statele membre;

16.

invită din nou Comisia să publice o carte albă care definește o tipologie, la nivelul UE, a calității investițiilor publice în cadrul cheltuielilor publice, în funcție de efectele lor pe termen lung (11);

17.

consideră că directiva privind stabilirea unui cadru de norme fiscal-bugetare la nivel național ar trebui să țină seama de eventualele situații excepționale care ar afecta unul sau mai multe state membre, fără a conduce totuși la o recesiune a întregii zone euro sau a Uniunii în ansamblul său;

18.

își exprimă din nou îngrijorarea cu privire la cadrul contabil SEC 2010 al Eurostat, implementat din septembrie 2014, care nu face nicio distincție între cheltuieli și investiții. În plus, transpunerea acestor norme în dreptul intern al unora dintre statele membre a făcut ca autoritățile locale și regionale să fie obligate să aplice plafoane maxime pentru investiții publice, pe an și pe cap de locuitor. Aceste plafoane împiedică mai ales colectivitățile teritoriale să participe la cofinanțarea necesară proiectelor realizate din fondurile structurale și de investiții europene. De asemenea, aceste plafoane blochează, în colectivitățile teritoriale care dispun de resurse financiare de rezervă, demararea unor proiecte importante de investiții care nu sunt legate de fondurile ESI; prin urmare, invită Comisia Europeană să prezinte un raport privind implementarea SEC 2010;

19.

observă că o modalitate de a asigura o bună gestionare a Pactului de stabilitate și de creștere (fără a deschide calea către „acrobații contabile”) constă în revizuirea normelor de amortizare a investițiilor publice, astfel încât costul de investiție să nu fie contabilizat drept cost în primul an, ci – la fel ca în cazul întreprinderilor private – să fie repartizat pe întreaga durată de viață preconizată a investiției;

20.

consideră că practica reuniunilor interparlamentare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 13 din TSCG, contribuie la consolidarea responsabilității democratice în cadrul guvernanței economice a Uniunii și, prin urmare, trebuie reafirmată în prezenta propunere de directivă, însă solicită ca participarea CoR la aceste reuniuni să fie definită în mod formal, pentru a se recunoaște necesitatea participării colectivităților teritoriale la guvernanța economică;

Propunere de regulament al Consiliului privind înființarea Fondului Monetar European

21.

consideră că Fondul european de stabilitate financiară (FESF) și succesorul acestuia, Mecanismul european de stabilitate (MES), au fost instrumente esențiale în gestionarea pe termen scurt a crizei economice și financiare; observă, totuși, că deciziile din cadrul MES sunt lipsite de transparență, că unanimitatea necesară rămâne o potențială sursă de blocaj și că aceste instrumente se situează în afara cadrului juridic european;

22.

salută, prin urmare, propunerea Comisiei ca MES să fie inclus în dreptul primar european, să fie răspunzător în fața Parlamentului European și să se supună obligației de a publica rapoarte și conturi anuale, normelor privind accesul la documente, precum și Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Ombudsmanului European, fără a aduce atingere statelor membre care nu fac parte din zona euro;

23.

sprijină, de asemenea, propunerea Comisiei, care prevede ca deciziile importante, în special în ceea ce privește acordarea de asistență financiară, să se ia cu o majoritate ponderată de 85 %, în funcție de capitalul pus la dispoziție, nemaifiind necesară unanimitatea, ceea ce ar trebui să faciliteze luarea deciziilor;

24.

sprijină, de asemenea, utilizarea „Fondului Monetar European” ca dispozitiv de siguranță sau „backstop” pentru Fondul unic de rezoluție (FUR), element-cheie al uniunii bancare, în cazul în care resursele acestuia nu sunt suficiente pentru a facilita soluționarea ordonată a situației băncilor mari aflate în dificultate;

25.

sugerează, totuși, o schimbare a denumirii fondului, din motive de lizibilitate și de claritate față de cetățeni; în conformitate cu articolul 127 din TFUE, politica monetară este definită și pusă în aplicare de Banca Centrală Europeană și de băncile centrale naționale din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC); întrucât fondul avut în vedere de prezentul regulament nu participă la acesta, denumirea sa nu ar trebui să conțină termenul „monetar”; consideră că denumirea de „Fond european de salvgardare” sau „Fond european de stabilizare” ar fi mai adecvată;

Comunicare: Un ministru european al economiei și finanțelor

26.

salută Comunicarea Comisiei privind un ministru european al economiei și finanțelor, care ar urma să fie în același timp vicepreședinte al Comisiei și președinte al Eurogrupului, dobândind astfel o dublă legitimitate și întrupând mai bine responsabilitatea democratică și transparența guvernanței UEM. Trebuie totuși precizate modalitățile de exercitare a acestei funcții, pentru a nu se ajunge în final la o centralizare și mai marcată a procesului decizional în materie bugetară;

27.

își reafirmă sprijinul pentru unificarea funcțiilor de președinte al Eurogrupului și de comisar pentru afaceri economice și monetare, cu scopul de a reprezenta interesul general al zonei euro în cadrul Eurogrupului și de a permite ca acesta să fie răspunzător în fața Parlamentului European, situație care nu se aplică în prezent;

28.

constată că, în cazul în care ministrul european al economiei și finanțelor ar urma să fie ales, ar fi aplicabil temeiul juridic al articolului 2 din Protocolul 14 privind Eurogrupul coroborat cu temeiul juridic al articolului 17 din TUE;

29.

consideră, totuși, că această măsură trebuie să fie însoțită de o reformă aprofundată a Eurogrupului în sine, al cărui statut trebuie să fie mai formalizat și care trebuie să publice, de exemplu, procese-verbale detaliate, astfel încât deciziile majore să fie luate în mod transparent în cadrul acestor reuniuni;

30.

reamintește, de asemenea, convingerea sa cu privire la faptul că problema deficitului democratic care afectează UEM poate fi rezolvată numai cu condiția ca cetățenii europeni să fie convinși că principiul progresului social este, de asemenea, apărat, și că ocuparea forței de muncă, creșterea salariilor și normele sociale nu sunt considerate secundare în raport cu preocupările macroeconomice și bugetare;

31.

subliniază că aprofundarea uniunii economice și monetare și coordonarea politicilor fiscal-bugetare, în special prin punerea în aplicare a uniunii bancare și a uniunii piețelor de capital și prin punerea în practică a FME, este de o importanță crucială. În același timp, trebuie să se ia în considerare și situația politică și opinia publică.

Bruxelles, 5 iulie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ


(1)  Avizul CoR pe tema „Documentul de reflecție privind aprofundarea uniunii economice și monetare până în 2025”, adoptat la 30 noiembrie 2017, raportor: dl Christophe Rouillon (FR/PSE): http://webapi.cor.europa.eu/documentsanonymous/ cor-2017-03197-00-01-ac-tra-ro.docx.

(2)  Rezoluția CoR pe tema „Modificarea Regulamentului privind dispozițiile comune pentru fondurile ESI în vederea sprijinirii reformelor structurale”, adoptată la 1 februarie 2018: http://webapi.cor.europa.eu/documentsanonymous/ cor-2017-06173-00-00-res-tra-ro.docx

(3)  Avizul CoR pe tema „Modificarea programului de sprijin pentru reforme structurale (PSRS) și noi instrumente bugetare pentru zona euro”, raportoare: Olga Zrihen (BE-PSE), adoptat la 22 martie 2018: http://webapi.cor.europa.eu/documentsanonymous/cor-2018-00502-00-00-ac-tra-ro.docx

(4)  Avizul CoR pe tema „Îmbunătățirea guvernanței semestrului european: un cod de conduită pentru implicarea autorităților locale și regionale”, raportor: Rob Jonkman (NL-CRE), adoptat la 11 mai 2017 (JO C 306, 15.9. 2017, p. 24).

(5)  A se vedea punctul 22 al avizului CoR din 30 noiembrie 2017, privind documentul de reflecție privind aprofundarea UEM până în 2025.

(6)  Eurostat: Formarea brută de capital fix al administrațiilor publice. Cod: tec00022. Date provizorii pentru 2016. http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&plugin=1&pcode=tec00022&language=en

(7)  Comisia Europeană (CE), Cel de al 7-lea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, septembrie 2017, p. 168. http://ec.europa.eu/regional_policy/en/information/cohesion-report/

(8)  Comunicarea Comisiei Europene: Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere, 13 ianuarie 2015, ref.: COM(2015) 12 final: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52015DC0012&from=EN

(9)  Avizul CoR pe tema „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere”, adoptat la 9 iulie 2015, raportoare: Olga Zrihen (BE-PSE) (JO C 313, 22.9.2015, p. 22).

(10)  COM(2018) 335 final.

(11)  Avizul CoR pe tema „Promovarea calității cheltuielilor publice în chestiunile care țin de competența UE”, adoptat la 3 decembrie 2014, raportoare: Catiuscia Marini (IT-PSE) (JO C 19, 21.1.2015, p. 4).


25.10.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 387/37


Avizul Comitetului European al Regiunilor – Pachetul privind achizițiile publice

(2018/C 387/07)

Raportor:

Adrian Ovidiu TEBAN (RO-PPE), primarul orașului Cugir

Documente de referință:

Comunicarea pe tema „Transformarea achizițiilor publice pentru ca acestea să funcționeze în și pentru Europa”

COM(2017) 572 final

Comunicarea pe tema „Încurajarea investițiilor prin intermediul unei evaluări voluntare ex ante a aspectelor referitoare la achiziții pentru proiectele mari de infrastructură”

COM(2017) 573 final

Recomandarea Comisiei cu privire la profesionalizarea achizițiilor publice

C(2017) 6654 final

I.   OBSERVAȚII GENERALE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

1.

constată că directivele din 2014 privind achizițiile publice au fost transpuse recent în multe state membre, iar autoritățile și actorii economici încă se adaptează la ele prin intermediul unor procese de instruire și consultanță; observă, in acest context, că este totodată nevoie de progrese suplimentare în materie de achiziții publice electronice;

2.

solicită Comisiei să efectueze, în termen de trei ani de la data transpunerii în toate statele membre, o evaluare aprofundată a modului în care normele UE privind achizițiile publice au fost transpuse în legislația națională și a modului în care sunt puse în aplicare, recomandând o abordare pe mai multe niveluri; este de părere că această evaluare a punerii in aplicare a normelor trebuie să pună accentul atât pe modul în care sunt implementate la nivel local și regional, dată fiind ponderea autorităților subnaționale în domeniul achizițiilor publice, ca parteneri-cheie în etapa de implementare, cât și pe estimarea gradului în care noile norme au simplificat sau au complicat reglementarea în materie, integrând în mod adecvat directivele, au facilitat accesul IMM-urilor la licitații, au redus obstacolele birocratice și au crescut gradul de utilizare a achizițiilor strategice. De asemenea, trebuie să se analizeze dacă normele au contribuit – și în ce măsură – la creșterea eficienței cheltuielilor publice și la îmbunătățirea ocupării forței de muncă. Ca urmare a discuțiilor din cadrul Grupului operativ privind subsidiaritatea, CoR este gata să coopereze cu celelalte instituții europene pentru a furniza un feedback de calitate mai bună cu privire la punerea în aplicare a politicilor UE la nivel local și regional, cu scopul de a face ca legislația Uniunii să funcționeze mai bine pentru cetățenii săi;

3.

consideră că achizițiile strategice, introduse de reforma din 2014, adaugă procedurilor de achiziții publice un alt nivel de complexitate și că este posibil ca responsabilii cu achizițiile publice să aibă nevoie de formare suplimentară, pentru a evita incertitudinea în ceea ce privește legalitatea adăugării de criterii suplimentare pentru a promova obiective inovatoare sau sociale și de mediu; subliniază că orice nouă inițiativă a Comisiei în domeniul achizițiilor publice trebuie să fie evaluată cu atenție din perspectiva luării în considerare a condițiilor locale și a evitării creșterii sarcinii administrative asupra autorităților contractante;

4.

regretă că atât normele privind ajutoarele de stat, cât și standardele europene de contabilitate (cum ar fi SEC 2010) și practica Comisiei exercită o presiune de facto pentru a utiliza achizițiile publice ca o modalitate „mai ușoară” de respectare a normelor în materie de concurență ale UE și de evitare a provocărilor legate de „supracompensare”. Ca urmare, libertatea statelor membre de a-și organiza serviciile publice, în special în domeniul social este limitată, ceea ce intră în contradicție cu dispozițiile articolului 14 din TFUE; în plus, reamintește că nu există niciun echivalent în contextul ajutorului de stat pentru excepția „in-house”, prevăzută de normele privind achizițiile publice, lucru care provoacă presiuni suplimentare, incertitudine și distorsiuni de gestionare și, în cele din urmă, duce la deteriorarea execuției bugetare;

5.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că documentul „Calitatea administrației publice: un set de instrumente pentru profesioniștii din domeniu. Ediția 2017” (1), elaborat de Comisie, sugerează că administrațiile publice sunt aproape obligate să se implice în achiziții strategice pentru a oferi rezultate societale mai bune, inclusiv în materie de durabilitate și inovare, și că administrațiile publice ar avea ca imperativ fundamental de ordine publică să interacționeze cu contractanții;

6.

în această privință, ar dori să arate că luarea în considerare a criteriilor ecologice, sociale și inovatoare în cadrul reformei din 2014 trebuie lăsată la latitudinea autorității publice în cauză, în conformitate cu principiul autonomiei locale în organizarea serviciilor publice și ținând seama, între altele, de criterii de oportunitate și de analiza echilibrată a impactului în termeni de costuri și de rezultate ale investiției;

7.

subliniază că, utilizându-și puterea de cumpărare pentru a achiziționa bunuri, servicii și lucrări cu caracter ecologic, autoritățile publice europene pot avea o contribuție importantă la consumul și producția durabile, la o economie bazată pe o utilizare mai eficientă a resurselor și, prin urmare, la punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), prin intermediul instrumentului voluntar al achizițiilor publice ecologice. În acest context, salută publicarea, în octombrie 2017, a broșurii Comisiei Europene privind achizițiile publice pentru o economie circulară (2);

8.

subliniază că reforma din 2014 a consacrat dreptul autorităților publice de a furniza și de a-și organiza serviciile în mod direct și a definit conceptele de „in-house” și „cooperare public-public”. Astfel, achizițiile publice reprezintă numai unul dintre numeroasele moduri alternative de furnizare a serviciilor publice și nu ar trebui să le determine forma de gestionare;

9.

solicită Comisiei să finalizeze rapid proiectul privind procedurile de achiziții publice orientate spre inovare și ghidul privind achizițiile publice responsabile din punct de vedere social, pentru a facilita punerea în aplicare a dispozițiilor legale respective în statele membre, în special utilizarea criteriului ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic ca prim criteriu de atribuire; invită Comisia, în acest sens, să clarifice că acest lucru nu înseamnă cel mai mic preț;

II.   RECOMANDĂRI POLITICE

Cu privire la Comunicarea „Transformarea achizițiilor publice pentru ca acestea să funcționeze în și pentru Europa”,

10.

susține ideea că guvernanța eficientă a achizițiilor publice este parte integrantă a calității administrației publice în întreaga UE, deoarece este vorba de o funcție guvernamentală cu adevărat transversală care privește, practic, fiecare organism public, de la ministerele federale la serviciile publice locale, ceea ce îi conferă un caracter reprezentativ la scară largă pentru calitatea guvernării (3); ca atare, achizițiile publice ar trebui incluse în Agenda UE pentru o mai bună reglementare;

11.

observă că pachetul este discutat înainte de expirarea termenelor pentru introducerea treptată a unor noi norme privind achizițiile în vederea utilizării instrumentelor digitale până în octombrie 2018. Prin urmare, rămâne de văzut dacă noile norme referitoare la achizițiile publice electronice își vor atinge obiectivele urmărite și dacă va fi nevoie și de alte ajustări în materie de reglementare;

12.

consideră că actuala legislație privind achizițiile publice pune un accent atât de puternic pe asigurarea transparenței și pe utilizarea strategică a achizițiilor publice, încât eficiența procedurii este subminată. Din acest motiv, în special autoritățile locale și regionale mai mici se simt depășite de utilizarea achizițiilor publice, deoarece se tem de greșeli procedurale sau sunt reticente la schimbarea modelelor tradiționale de achiziții publice sau la dezvoltarea unor achiziții publice inovatoare. De aceea, ar trebui elaborate documente standardizate pentru procedurile de achiziții;

13.

subliniază că procedurile complexe și lipsa documentelor standardizate au crescut costurile administrative ale achizițiilor publice (atât pentru achizitori, cât și pentru vânzători) și că ușurința relativă cu care deciziile în materie de achiziții pot fi atacate într-o instanță de apel a condus la un număr mare de cazuri judiciare și la litigii multiple. La transpunerea obiectivelor directivelor, legislația statelor membre nu ar trebui să complice reglementarea, nici să o extindă în mod linear sub praguri, cum s-a întâmplat în unele cazuri; numărul tot mai mare de acțiuni înaintate în justiție de către ofertanți în temeiul Directivei privind căile de atac arată că Comisia și statele membre trebuie să ia inițiative decisive pentru a-i împiedica pe ofertanți să utilizeze în mod abuziv drepturile pe care le au în temeiul acestei directive;

14.

în mod similar, constată că achizițiile publice în materie de inovare ridică probleme suplimentare de guvernanță și de coerență în ceea ce privește obiectivele primare ale achizițiilor publice și obiectivul său de instrument de politică de inovare. Inovarea în materie de achiziții presupune, de asemenea, că este nevoie de abilități conceptuale, operaționale și manageriale mai ridicate și de documente standardizate pentru a face față negocierilor multilaterale necesare în cazul proiectelor complexe;

15.

observă, în această privință, că activitatea de analiză a CoR privind semestrul european arată că achizițiile publice reprezintă un obstacol frecvent în calea investițiilor (4). Studiul CoR pe tema „Obstacolele în calea investițiilor la nivel local și regional” arată că normele privind achizițiile publice au reprezentat, pentru orașe și regiuni, o provocare semnificativă la adresa investițiilor, în special din cauza complexității, a diversității în aplicarea normelor sau a ineficienței în cadrul achizițiilor publice, a duratei excesive și a incertitudinii în ceea ce privește procedurile juridice (5);

16.

consideră că afirmația din comunicare conform căreia, în 55 % din cererile de ofertă, contractul este în continuare atribuit pe baza celui mai scăzut preț poate induce în eroare, deoarece reforma din 2014 a extins în mod semnificativ posibilitatea de a lua în considerare criterii strategice de achiziții, iar noul cadru legislativ a fost transpus în legislația națională abia în 2016; această perioadă nu a permis încă o evaluare completă a impactului noului cadru. Comitetul dorește să adauge că atribuirea unui contract exclusiv pe baza celui mai scăzut preț nu înseamnă că, într-o anumită procedură de achiziție, obiectivele sociale sau de mediu nu au fost și ele luate în considerare: specificațiile relevante pot indica deopotrivă, efectiv, criterii strategice, de exemplu prin luarea în considerare pe deplin a anumitor criterii legate de mediu sau de energie. În aceste cazuri, contractul a fost atribuit pe baza celui mai scăzut preț, în timp ce toate criteriile strategice vor fi fost luate în considerare pe deplin, în conformitate cu normele UE;

17.

în această privință, face trimitere la un studiu relevant pentru DG Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri pe tema „Utilizarea strategică a achizițiilor publice în promovarea politicilor ecologice, sociale și de inovare” (6), care subliniază că autoritățile regionale și locale urmează o serie de proceduri de achiziții strategice (ex: Spania), ele fiind urmate de organisme de drept public, cum ar fi școlile, universitățile și spitalele publice;

18.

subliniază că, atunci când au fost adoptate noile directive privind achizițiile publice, promovarea IMM-urilor a fost evidențiată ca fiind unul dintre cele cinci puncte principale ale reformei achizițiilor publice; cu toate acestea, studiul întreprins în 2016 de câștigătorii premiului CoR „Regiune europeană întreprinzătoare” arată că gradul de simplificare nu este încă suficient pentru a crește accesul IMM-urilor la contractele de achiziții publice (7); constată că achizițiile publice prezintă o mare importanță pentru IMM-uri și că interesele acestora ar trebui să se afle în centrul politicii de achiziții publice și al punerii sale în aplicare;

19.

în ceea ce privește achizițiile transfrontaliere, subliniază că Comunicarea Comisiei intitulată „Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE” (8), adoptată la 20 septembrie 2017, arată că principala cauză a multora dintre dificultățile frontaliere este diversitatea reglementărilor din sistemele juridice și administrative naționale. Standardele prevăzute de dreptul Uniunii sunt deseori aplicate cu diferite grade de rigoare în diferite state membre. Ca urmare, atunci când două sisteme diferite se întâlnesc de-a lungul frontierelor interne, acest lucru poate crea complexitate – și, uneori, incertitudine juridică – generând costuri suplimentare;

20.

prin urmare, își reiterează convingerea fermă că atenția Comisiei în această etapă trebuie să fie în principal axată pe punerea în aplicare a directivelor din 2014, deoarece, chiar și cu un cadru juridic european, statele membre au un anumit grad de flexibilitate și o marjă de apreciere în modul în care transpun legislația UE în sistemele lor naționale, iar acest lucru ar putea, de exemplu, restricționa accesul IMM-urilor la contractele publice sau ar putea împiedica achizițiile transfrontaliere;

21.

consideră că inițiativa de punere în aplicare „Creșterea transparenței, a integrității și a calității datelor” și în special inițiativa subsidiară „Promovarea instituirii de registre de contracte care pot fi consultate de public” sunt esențiale. Cu toate acestea, Comisia trebuie să ajute autoritățile, nu doar prin exemple practice/bune practici, ci mai ales prin adoptarea unor documente, formulare și specificații standardizate (cum s-a întâmplat deja cu adoptarea documentului european de achiziție unic), sprijinindu-le să se conformeze cerințelor de transparență, fără a facilita coluziunea prin difuzarea de informații care depășesc cerințele legale;

22.

în mod similar, susține inițiativa subsidiară de punere în aplicare menționată de Comisie, intitulată „Furnizarea de orientări cu privire la aplicarea practică a noilor dispoziții privind integritatea și motivele de excludere legate de coluziune și crearea unei baze de date pentru înregistrarea neregulilor”, ca pe un pas în direcția corectă și consideră că creșterea gradului de sensibilizare generală a funcționarilor din domeniul achizițiilor prin sesiuni de formare adaptate și echiparea lor cu instrumente pentru a preveni, a detecta și a aborda infracțiuni corporative precum corupția, coluziunea și spălarea banilor ar trebui să fie o prioritate a guvernelor;

23.

consideră că propunerea Comisiei de a organiza – ca parte a eforturilor de a construi un parteneriat amplu bazat pe colaborare – dialoguri structurate voluntare privind achizițiile publice, care, acolo unde este cazul, ar urma să fie pe deplin aliniate la procesul semestrului european, este un pas în direcția corectă, însă cu anumite condiții. Având în vedere că se așteaptă ca partenerii care participă la parteneriat să își asume angajamente voluntare, trebuie să fie clar de la bun început că acești parteneri trebuie să fie învestiți cu legitimitate. În același timp, nu ar trebui să se aducă atingere faptului că directivele din 2014 privind achizițiile publice au dat autorităților locale libertatea de a decide cu privire la luarea în considerare a criteriilor ecologice, sociale și inovatoare și ar trebui să se garanteze că partenerii sociali sunt reprezentați în mod adecvat în cadrul acestui parteneriat;

24.

constată că, după cum a subliniat Comisia, autoritățile de la toate nivelurile și părțile interesate sunt cel mai bine plasate pentru a determina conținutul și nivelul angajamentelor lor; totuși, subliniază că nu este clar dacă autoritățile locale și regionale vor fi implicate, așa cum ar trebui să fie, în dialogurile structurate propuse sau dacă Parlamentul European și Consiliul vor fi singurii parteneri ai Comisiei în acest exercițiu;

Cu privire la Recomandarea Comisiei privind profesionalizarea achizițiilor publice,

25.

salută recomandarea Comisiei, întrucât se preconizează că administrațiile publice vor face ca achizițiile publice să devină mai eficiente și mai accesibile și că le vor exploata pentru a stimula inovarea și digitalizarea; invită statele membre să depună eforturi pentru o transformare digitală rapidă a procedurilor și pentru introducerea proceselor electronice în toate etapele principale, și anume de la notificare, accesul la licitații și transmiterea pentru evaluare, la atribuirea contractelor, comandă, facturare și plată;

26.

consideră că reglementarea, inițiativele Comisiei în acest domeniu și sarcina administrativă care rezultă asupra autorităților publice trebuie să fie proporționale cu ponderea pe care achizițiile publice care depășesc pragurile UE o au în comparație cu toate procedurile de achiziții publice din orice stat membru, inclusiv cu achizițiile publice care se află sub pragurile UE și că, pentru a asigura această proporționalitate, Comisia trebuie să rămână vigilentă;

27.

se opune oricărui tip de orientări cu caracter obligatoriu pentru formarea și educarea personalului administrativ, deoarece aceste norme ar putea încălca suveranitatea statelor membre, a regiunilor și a autorităților locale, în ceea ce privește organizarea administrațiilor respective;

28.

face trimitere la documentul de lucru al serviciilor Comisiei Europene intitulat „Valoarea adăugată a condiționalității ex ante în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene”, publicat la 31 martie 2017 (9), care afirmă că condiționalitățile ex ante au contribuit la transpunerea și punerea în aplicare a legislației relevante a UE și la abordarea obstacolelor în calea investițiilor în UE și a obiectivelor de politică susținute ale UE și că acestea au declanșat reforme politice și furnizarea unor recomandări relevante specifice fiecărei țări;

29.

consideră că aceste inițiative din partea Comisiei Europene sunt esențiale pentru implementarea cu succes a cadrului UE în domeniul achizițiilor publice, dar consideră că eficacitatea tuturor acestor instrumente/inițiative trebuie să fie evaluată în detaliu, că sinergiile și complementaritățile lor trebuie să fie evidențiate și că măsurile suplimentare trebuie să fie pe deplin justificate, astfel încât să se evite introducerea oricăror sarcini administrative inutile asupra autorităților locale și regionale;

30.

regretă că nu se evocă într-o măsură suficientă faptul că, în cadrul strategiei politice globale și a politicilor menite să promoveze achizițiile sociale și ecologice și să garanteze, în sens mai larg, că banii publici sunt cheltuiți în mod adecvat, ar trebui să aibă loc o profesionalizare; consideră că profesionalizarea achizitorilor nu ar trebui considerată ca fiind separată de buna guvernanță/profesionalizare, în general, în exploatarea și furnizarea de servicii locale adecvate;

31.

în aceeași ordine de idei, subliniază că, în ceea ce privește serviciile publice, în multe cazuri ar fi mai bine să se păstreze serviciile la nivel intern sau să se utilizeze alternative la achizițiile publice;

32.

salută propunerea Comisiei din 7 iunie 2018 privind un regulament de instituire a programului pentru piața unică, dat fiind că prevede posibilitatea sprijinirii unor „măsuri care să asigure o mai bună absorbție a achizițiilor publice strategice, profesionalizarea achizitorilor publici, îmbunătățirea accesului IMM-urilor la piețele de achiziții, creșterea transparenței, integritatea și date de o calitate mai bună, stimularea transformării digitale a achizițiilor și promovarea achizițiilor comune, prin consolidarea abordării de tip parteneriat cu statele membre, îmbunătățirea procesului de colectare și analiză a datelor, inclusiv prin dezvoltarea de instrumente informatice dedicate, sprijinirea schimbului de experiență și de bune practici, furnizarea de orientări, urmărirea acordurilor comerciale benefice, consolidarea cooperării dintre autoritățile naționale și lansarea de proiecte pilot” (10);

33.

constată că este nevoie de orientări suplimentare privind formularele electronice și procedurile de achiziții publice electronice, astfel încât să se evite contradicțiile dintre abordările naționale și abordarea UE, care fac ca autoritățile locale și regionale să nu știe când și cum să utilizeze diversele formulare și proceduri. Subliniază rolul pozitiv pe care centrele de cunoaștere îl pot juca în facilitarea unei aplicări și interpretări corecte a legislației UE, prin furnizarea de informații și consiliere gratuite autorităților locale și regionale și asociațiilor acestora;

34.

sprijină punctul de vedere al Housing Europe, conform căruia un factor-cheie al profesionalizării și al inovării în achizițiile publice ar fi pregătirea unui catalog european de soluții, concretizate în documente standardizate, care să cuprindă propuneri variind de la soluții tehnice pentru cerințele în materie de climă și energie, până la soluții inovatoare pentru provocările sociale. Acest catalog paneuropean, coordonat de Direcția Generală Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri (DG GROW) din cadrul Comisiei Europene, ar trebui să se bazeze pe expertiza și practicile compilate de federațiile europene, ar face posibilă o eventuală standardizare a procedurilor și ar reduce numărul de acțiuni în justiție (11);

Cu privire la comunicarea intitulată „Încurajarea investițiilor prin intermediul unei evaluări voluntare ex ante a aspectelor referitoare la achiziții pentru proiectele mari de infrastructură”,

35.

este mulțumit de caracterul voluntar al mecanismului ex ante și consideră că acesta va fi deosebit de important pentru concesiuni, care – pentru prima dată – sunt supuse unui regim armonizat al UE;

36.

este, de asemenea, încrezător că mecanismul ex ante va juca un rol-cheie în reducerea riscului de întârzieri și depășiri de costuri, risc generat de dificultățile din procesul de achiziții publice pentru proiectele transfrontaliere la scară largă;

37.

invită Comisia să se asigure că, deși publică informații pe site-ul mecanismului ex ante și dezvăluie informații prin intermediul mecanismului de notificare și al mecanismului de schimb de informații, secretele comerciale sunt protejate și că este respectată confidențialitatea informațiilor care ar putea fi utilizate de către furnizorii interesați pentru denaturarea concurenței;

38.

s-ar fi așteptat la mai multă claritate în ceea ce privește răspunsurile Comisiei la orice solicitare adresată prin serviciul de asistență, care trebuie să fie conștient de consecințele acestora, și mecanismul de notificare privind o potențială acțiune în justiție ulterioară legată de achiziții; invită Comisia să clarifice modul în care mecanismul ex ante ar putea aborda unele dintre problemele cauzate de creșterea numărului de acțiuni întreprinse în temeiul Directivei privind căile de atac.

Bruxelles, 5 iulie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ


(1)  Disponibil aici.

(2)  http://ec.europa.eu/environment/gpp/pubs_en.htm

(3)  Comisia Europeană, Quality of Public Administration: A Toolbox for Practitioners (Calitatea administrației publice: un set de instrumente pentru profesioniștii din domeniu), ediția 2017, disponibilă aici.

(4)  Comitetul European al Regiunilor, Semestrul european 2017. CoR, Territorial Analysis of the Country Reports and accompanying Communication (Analiza teritorială a rapoartelor de țară și a comunicării aferente), raport al Comitetului de coordonare al Platformei de monitorizare a Strategiei Europa 2020, disponibil aici.

(5)  Comitetul European al Regiunilor, Obstacles to investments at local and regional level (Obstacolele în calea investițiilor la nivel local și regional), studiu, 2016, disponibil aici.

(6)  Strategic use of public procurement in promoting green, social and innovation policies (Utilizarea strategică a achizițiilor publice în promovarea politicilor ecologice, sociale și de inovare), studiu pentru DG Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri, publicat la 15 iunie 2016, disponibil aici.

(7)  Comitetul European al Regiunilor, Report on the Survey of EER Regions: How to make life easier for SMEs? (Raport privind studiul regiunilor europene întreprinzătoare: cum să simplificăm existența IMM-urilor?), 2016, Bruxelles, pp. 4-5.

(8)  Disponibil aici.

(9)  Disponibil aici; informații suplimentare disponibile aici.

(10)  COM(2018) 441 final.

(11)  Publicat aici.


25.10.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 387/42


Proiect de aviz prospectiv al Comitetului European al Regiunilor – Guvernanța în domeniul climei după 2020, o perspectivă europeană și globală – o contribuție la CCONUSC COP24

(2018/C 387/08)

Raportor:

Andrew Varah COOPER (UK-AE), membru al Consiliului Districtului Kirklees

Document de referință:

Aviz prospectiv

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Guvernanța europeană pentru realizarea obiectivelor pentru 2030 în materie de combatere a schimbărilor climatice și energie

1.

subliniază rolul important al autorităților locale și regionale în guvernanța strategică la nivelul cel mai apropiat de cetățeni, în gestionarea producției descentralizate de energie prin intermediul autoconsumului, al producerii distribuite și al rețelelor inteligente, în promovarea unui climat optim pentru investiții, precum și rolul lor de a corela politicile în materie de energie și climă cu măsurile din domeniul locuințelor, sărăciei energetice, transporturilor și mobilității sustenabile, dezvoltării economice și utilizării terenurilor, respectiv amenajării teritoriului; autoritățile locale și regionale au, de asemenea, un important rol de lider în cadrul comunității și pot acționa ca promotori ai măsurilor de combatere a schimbărilor climatice în cadrul comunităților locale, al întreprinderilor și al societății civile în general, asigurând o mai puternică implicare a cetățenilor-consumatori și aderarea lor la politicile energetice;

2.

subliniază că obiectivele privind o uniune energetică rezilientă, axată pe o politică ambițioasă în domeniul combaterii schimbărilor climatice pot fi realizate cel mai bine printr-o acțiune coordonată la nivelul Uniunii și la nivel național, regional și local și prin promovarea cercetării, a activităților de sensibilizare, a unor soluții și sisteme eficiente de aprovizionare cu energie la nivel local, și că acest lucru este necesar pentru a orienta UE, statele sale membre și autoritățile locale și regionale din acestea în direcția îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU;

3.

constată că noile obiective de 32 % pentru energia din surse regenerabile în mixul energetic al UE, obiectivul de eficiență energetică de 32,5 % și Regulamentul privind guvernanța uniunii energetice reprezintă un pas înainte în direcția tranziției Europei către energia durabilă și către o mai mare participare a autorităților locale și regionale;

4.

insistă că statele membre ar trebui să țină seama în mod explicit de angajamentele asumate la nivel local și regional și de rezultatele obținute în cadrul unor inițiative precum Convenția primarilor. De asemenea, statele membre ar trebui să elaboreze proceduri pentru a lua în considerare contribuțiile tuturor nivelurilor administrative și guvernamentale relevante în cadrul propriilor planuri energetice și climatice naționale integrate. Ele ar trebui, de asemenea, să implice autoritățile locale și regionale în activitățile de planificare și monitorizare din cadrul planurilor lor respective, în conformitate cu dispozițiile constituționale și politice din fiecare stat membru (1);

5.

își reiterează apelul către statele membre și Comisia Europeană să avanseze rapid în procesul de instituire a unei platforme de dialog permanent pe mai multe niveluri pe tema energiei, pentru a sprijini implicarea activă a autorităților locale și regionale, a organizațiilor societății civile, a comunității de afaceri și a altor părți interesate relevante în gestionarea tranziției energetice (2);

6.

având în vedere propunerea Comisiei Europene de a aloca 25 % din cheltuielile UE pentru acțiuni în domeniul schimbărilor climatice în toate programele UE în perioada 2021-2027 (ceea ce reprezintă un punct de plecare pozitiv), solicită ca scopul cadrului financiar multianual post-2020 să fie îmbunătățirea rezultatelor în ce privește îndeplinirea obiectivelor și țintelor energetice și climatice, în special a celor referitoare la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, eficiența energetică, mobilitatea curată, producția de energie din surse regenerabile și utilizarea absorbanților de carbon; solicită o finanțare adecvată și ușor accesibilă din partea UE pentru programe și proiecte care urmăresc aceste obiective, în conformitate cu planurile energetice și climatice naționale integrate ale statelor membre, ținând seama de obiectivele pe termen lung ale Acordului de la Paris;

7.

consideră că, în contextul politicii UE de reglementare a energiei din surse regenerabile și a organizării pieței energiei electrice, pentru ca actorii de pe piață de la nivel local și regional, precum comunitățile energetice, să aibă acces deplin la piață, ar trebui eliminate obstacolele juridice și administrative și stabilite proceduri simplificate în ce privește stocarea, tranzacționarea și autoconsumul de energie electrică; subliniază că ar fi important ca statele membre, atunci când concep scheme de sprijin pentru energia din surse regenerabile, să se coordoneze cu autoritățile locale și regionale și să țină seama de particularitățile comunităților de energie din surse regenerabile de la nivel local și regional, astfel încât să le permită să opereze în sistemul energetic și să le faciliteze integrarea pe piață;

Relevanța acțiunilor de la nivel local și regional pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris

8.

amintește că Acordul de la Paris recunoaște rolul important jucat de guvernanța pe mai multe niveluri în politicile privind clima și necesitatea de a stabili legături cu regiunile, orașele și părțile interesate care nu sunt părți la acord;

9.

constată că autoritățile locale și regionale (ALR) reprezintă nivelul cel mai apropiat de cetățeni al administrației publice și subliniază că multe decizii privind domeniile de politică care intră în domeniul de aplicare al Acordului de la Paris sunt luate mai ales de aceste autorități;

10.

subliniază că impactul acestora asupra reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră depinde în mare măsură de capacitatea și voința lor de a implementa politici adecvate. Prin urmare, consideră că autoritățile locale și regionale trebuie să participe, în strânsă coordonare, la transpunerea angajamentelor politice în politici și investiții publice și măsuri de punere în aplicare;

11.

observă că anunțul Statelor Unite privind intenția de a se retrage din Acordul de la Paris, deși regretabilă, a creat noi stimulente pentru ca administrațiile subnaționale din UE, SUA și din alte țări să acționeze pentru a răspunde provocărilor legate de schimbările climatice la nivel mondial, demonstrând astfel angajamentul cetățenilor și al nivelului de guvernanță cel mai apropiat de aceștia; își exprimă disponibilitatea de a-și consolida parteneriatul cu Conferința primarilor din SUA și de a coopera la nivel mondial cu asociațiile orașelor și regiunilor în domeniul politicii privind schimbările climatice;

12.

crede cu tărie că eforturile combinate ale reprezentanților aleși la nivel local și regional, ale autorităților de la acest nivel, ale părților interesate din industrie și ale societății civile pot juca un rol-cheie în sprijinirea guvernelor naționale care nu se dovedesc suficient de ambițioase, la elaborarea și punerea în aplicare a unor politici relevante în domeniul climei. În acest context, subliniază rolul util al unor inițiative precum Convenția primarilor în promovarea dezvoltării și în diseminarea de instrumente și metodologii pentru punerea în aplicare a activităților de consolidare a capacităților;

13.

consideră că tendința de afirmare a actorilor nestatali relevanți sub aspect politic, aleși în mod democratic, precum ALR, în guvernanța globală în domeniul climei nu este de neglijat, prin urmare este esențial ca cadrul de reglementare al CCONUSC să valideze/accepte această formă de guvernanță ascendentă, prin recunoașterea oficială a rolului său în procesul de luare a deciziilor;

14.

observă că, în cadrul reuniunilor COP intersesionale din mai 2017 și mai 2018, Organismul auxiliar de aplicare (SBI) a permis înregistrarea de progrese în ceea ce privește implicarea părților interesate în procesul CCONUSC și a recunoscut necesitatea de a consolida și mai mult implicarea efectivă în guvernanța globală în domeniul climei a părților interesate care nu sunt părți la acord;

15.

salută raportul Parlamentului European privind rolul regiunilor și orașelor în punerea în aplicare a Acordului COP21 de la Paris privind schimbările climatice (3) și remarcă, în special, declarația acestuia că autoritățile locale sunt responsabile cu punerea în aplicarea a majorității măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea și a majorității dispozițiilor UE în acest domeniu;

Implicarea oficială a autorităților subnaționale în guvernanța globală în domeniul climei

16.

salută dialogul „Talanoa”, care nu se limitează la discuții între guvernele naționale, ci permite unor părți interesate care nu sunt părți la acord, printre care regiunile și orașele și reprezentanții lor aleși, să aducă în atenția factorilor de decizie politică de la nivel național și global probleme esențiale legate de politicile climatice; își declară susținerea pentru dialogurile „Talanoa” cu orașele și regiunile și implicarea în acestea – care constituie o reacție imediată, globală și proactivă la proces – și încurajează creșterea numărului de dialoguri prevăzute să aibă loc în Europa;

17.

subliniază că dialogul nu ar trebui să se limiteze sau să fie dominat de o abordare bazată pe relatarea unor situații. În spiritul dialogului, este esențial să existe o reacție la răspunsurile părților interesate care nu sunt părți la acord la cele trei întrebări esențiale: „În ce stadiu ne aflăm? Spre ce dorim să ne îndreptăm? Cum putem atinge obiectivul propus?”, pentru a instaura încrederea și angajamentul în acest proces. Prin urmare, solicită președințiilor COP, Secretariatului ONU pentru schimbări climatice și părților la CCONUSC să clarifice modul în care rezultatele dialogului vor fi prelucrate și integrate în textele de negociere care urmează să fie adoptate în cadrul COP24;

18.

propune ca dialogul Talanoa să continue după COP24 și să devină un exercițiu efectuat o dată la doi ani și jumătate, la mijlocul perioadei, în cadrul ciclurilor de bilanț la nivel global. În timpul acestui proces, pentru a consolida înțelegerea globală a progreselor înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor Acordului de la Paris și pentru a imprima un sentiment de urgență, propune să se adauge o a patra întrebare în cadrul dialogului Talanoa: „Până când?”;

19.

solicită Președinției CCONUSC să efectueze în 2019 o evaluare a rezultatelor dialogului și să prezinte propuneri pentru a asigura în viitor un proces mai structurat și mai relevant pentru negocieri;

20.

invită Comisia Europeană și statele membre să utilizeze procesul dialogului Talanoa, pentru a colabora cu autoritățile locale și regionale și alte părți interesate la pregătirea pozițiilor de negociere ale UE și a contribuțiilor la COP24;

21.

recomandă orașelor și regiunilor să elaboreze propuneri pentru portalul dialogului Talanoa și să profite de ocazie pentru a-și face cunoscute obiectivele ambițioase, pozițiile și intențiile în cadrul procesului global de negocieri în domeniul climei;

22.

salută înființarea Platformei NAZCA (Non-State Actor Zone for Climate Action), un instrument util de integrare a părților terțe interesate în procesul decizional al CCONUSC. solicită CCONUSC să prezinte propuneri privind modul în care ar putea fi mai bine definit rolul regiunilor și orașelor în sistemul de guvernanță internațională, alături de cel al societății civile și al sectorului privat;

23.

reamintește Angajamentul Bonn-Fiji adoptat de liderii locali și regionali în cadrul COP23 și face apel la o implicare activă sporită a Grupului de reprezentare a autorităților locale și orășenești (LGMA) în organismele și părțile semnatare oficiale din domeniul climei de la nivel global, având în vedere că Angajamentul Bonn-Fiji a fost salutat de Consiliul Afaceri Externe al UE, în martie 2018; propune ca Comitetul Regiunilor să dezvolte o cooperare structurată cu Secretariatul CCONUSC, cu președințiile COP și campionii lor la nivel înalt, precum și cu organismele relevante de negociere ale CCONUSC și platforma „Prietenii Orașelor”, după reformarea propusă în cadrul CCNUSC;

Contribuțiile stabilite la nivel național, regional și local (CSN, CSR/CSL)

24.

insistă asupra necesității unor consultări sistematice descentralizate cu nivelurile de guvernanță subnaționale în procesul de definire și revizuire a contribuțiilor stabilite la nivel național (CSN), cu implicarea părților interesate din sectoarele esențiale de activitate, asigurându-se astfel o metodă participativă;

25.

solicită ca CSN să includă contribuțiile agregate stabilite la nivel regional și local, astfel încât să fie recunoscut rolul autorităților de la nivel subnațional în îndeplinirea angajamentelor internaționale privind schimbările climatice;

26.

consideră că, pentru ca acest proces să fie eficace la nivelul UE, sunt necesare dispoziții în Regulamentul privind guvernanța uniunii energetice, în special în ceea ce privește participarea autorităților locale și regionale la elaborarea planurilor energetice și climatice naționale integrate;

27.

consideră că aceste dispoziții ar oferi o bază metodologică și politică mai puternică pentru propunerile CoR de a institui contribuții stabilite la nivel regional și local (CSR/CSL) (4), al căror fir roșu este de a permite autorităților locale și regionale să își definească angajamentele în materie de atenuare la schimbările climatice și de adaptare la ele, așa cum au făcut părțile prin contribuțiile lor stabilite la nivel național, pentru a furniza contribuții solide, transparente, în primul rând prin procese solide de monitorizare, raportare și verificare (MRV);

28.

invită Comisia Europeană să prezinte, în consultare cu CoR, o propunere fără caracter legislativ pentru o metodologie de monitorizare și evaluare, cu scopul de a urmări progresele orașelor în realizarea viziunii lor în perspectiva anului 2050 și a strategiilor în perspectiva anului 2030; această propunere ar putea fi elaborată pe baza cadrului deja existent de monitorizare și de evaluare a Convenției primarilor;

29.

solicită Comisiei Europene să simplifice procesul de raportare al Convenției primarilor și sistemul de monitorizare, în consultare cu autoritățile locale și regionale, și să scurteze timpul necesar pentru evaluarea planurilor de acțiune privind energia durabilă (PAED), pentru a prezenta numărul angajamentelor recunoscute, a asigura compatibilitatea cadrelor de monitorizare și de evaluare și pentru a minimiza sarcinile de raportare ale orașelor și regiunilor;

30.

în lumina avizului CoR privind finanțarea în domeniul schimbărilor climatice (5), invită Comisia Europeană să propună o definiție clară și cu caracter obligatoriu a „finanțării combaterii schimbărilor climatice” și a categoriilor de investiții aferente, în conformitate cu definiția existentă stabilită de CCONUSC; propune ca statele membre să elaboreze planuri de investiții legate de schimbările climatice, care ar permite (i) identificarea nivelului și tipului de sprijin necesar pentru abordarea deficitelor de finanțare existente; (ii) evaluarea potențialului de sprijin bugetar intern suplimentar pentru fiecare acțiune privind clima; (iii) coordonarea acțiunilor din domeniul climei, consolidarea capacităților și implicarea sporită a părților interesate, în vederea actualizării contribuțiilor lor stabilite la nivel național; (iv) indicarea mijloacelor naționale de evaluare și gestionare a riscurilor climatice pentru investitori;

Orientări privind punerea în aplicare a Acordului de la Paris

31.

subliniază posibilele contribuții pozitive ale CSR/CSL la realizarea obiectivelor Acordului de la Paris și îndeamnă părțile participante la CCONUSC să stabilească orientări pentru CSN, luând în considerare posibila interacțiune cu un sistem flexibil pentru CSR/CSL;

32.

solicită ca cadrul de transparență să includă, în rapoartele de inventariere naționale care urmează să fie prezentate în cadrul acestui exercițiu, o secțiune consacrată acțiunilor de atenuare întreprinse la nivelul subnațional al autorităților publice, ca o modalitate de a contribui la monitorizarea progreselor înregistrate în direcția realizării CSN (și a CSR/CSL);

Bilanțul la nivel global

33.

invită părțile din cadrul CCONUSC și Comisia Europeană să includă în viitoarele norme privind bilanțul la nivel global obligația tuturor părților de a consulta și a implica autoritățile locale și regionale în faza de elaborare a propunerilor;

34.

subliniază că domeniul de aplicare al bilanțului global ar trebui să fie mai amplu decât simpla evaluare a acțiunilor cumulate comunicate de către părți (prin CSN și alte rapoarte naționale) și ar trebui să includă informații cu privire la progresele înregistrate de toate părțile interesate relevante, în special autoritățile locale și regionale, pentru a obține o imagine cuprinzătoare a progreselor generale în realizarea obiectivelor pe termen lung ale Acordului de la Paris, astfel cum sunt prevăzute la articolele 2.1, 4.1 și 7.1;

35.

subliniază disponibilitatea CoR, în calitate de parte la Grupul de reprezentare a autorităților locale și orășenești (LGMA) pe lângă CCONUSC și ca instituție care reprezintă autoritățile locale și regionale din Uniunea Europeană, de a-și spori implicarea în discuțiile cu CCONUSC și părțile acesteia cu scopul de a oferi contribuții ale orașelor și regiunilor la o evaluare deschisă, incluzivă și transparentă a eforturilor colective în cadrul bilanțului la nivel global;.

36.

solicită ca organizațiile admise la CCONUSC, precum și alte părți interesate care nu sunt părți la acord să poată transmite părților întrebări cu privire la propunerile lor în cursul diferitelor etape ale bilanțului la nivel global, astfel încât acest proces să poată beneficia de o rezervă mai mare de contribuții de pe teren. Solicită ca metodologiile și datele să fie puse la dispoziția cetățenilor pentru a se asigura o transparență și o responsabilitate deplină;

37.

constată cu îngrijorare că este posibil ca bilanțul la nivel global să nu se ridice la nivelul obiectivelor Acordului de la Paris și subliniază că și stabilirea unor contribuții locale și regionale suplimentare ar putea contribui la creșterea nivelului de ambiție pentru punerea în aplicare deplină a acestui acord (6);

Adaptare

38.

propune ca UE să preia conducerea acțiunii de adaptare la schimbările climatice întreprinse la nivel internațional, promovând-o la toate nivelurile, și să se lucreze în paralel cu evoluțiile internaționale, în vederea accelerării progreselor la nivel regional și local. În acest scop, propune crearea unui cadru legislativ obligatoriu pentru adoptarea măsurilor de adaptare și a unor angajamente cuantificabile, astfel încât să se poată măsura progresele înregistrate în materie de adaptare;

39.

solicită ca, pe lângă finanțarea furnizată prin intermediul mecanismului de dezvoltare curată (CDM) și din partea țărilor dezvoltate, administrațiile locale și regionale să fie și ele încurajate, în contextele naționale respective, să contribuie cu resurse financiare la Fondul de adaptare;

40.

subliniază necesitatea ca fondul să simplifice procedurile pentru contribuțiile financiare ale autorităților locale și regionale;

41.

solicită să li se acorde autorităților locale și regionale care dispun de o expertiză deosebit de solidă în materie de adaptare dreptul de a fi asociate cu entitățile de punere în aplicare a Fondului de adaptare în țările terțe, cu scopul de a contribui la punerea în aplicare a programelor și proiectelor și la conceperea politicilor și strategiilor de adaptare locale și regionale;

42.

solicită să se atribuie unui reprezentant al Grupului de reprezentare a autorităților locale și orășenești (LGMA) statutul de observator în consiliul de administrație al Fondului de adaptare;

43.

propune să fie puse la dispoziția autorităților regionale și locale instrumente specifice, care să le înlesnească accesul la instrumentele financiare disponibile în UE și să se creeze un portal în care să se regăsească toate informațiile privind diferitele surse de finanțare europeană a măsurilor de combatere a schimbărilor climatice;

44.

îndeamnă Comisia Europeană să colaboreze cu celelalte părți pentru a accelera finanțarea reducerii riscurilor, a rezilienței și a planurilor de adaptare orientate către prioritățile comunităților locale și administrațiilor locale și regionale ale căror interese trebuie să le servească;

Sectorul agricol și exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF)

45.

recunoaște că intensitatea și frecvența dezastrelor naturale a crescut în mod semnificativ în ultimul deceniu și că problema catastrofelor naturale constituie o parte integrală a activităților destinate atenuării schimbărilor climatice și consideră că cele două domenii ar trebui tratate în mod corelat (7). Subliniază necesitatea unei mai mari sinergii între rețele, proiecte și acorduri menite să abordeze schimbările climatice și cele dedicate rezilienței în fața dezastrelor, cum ar fi cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030, cu scopul de a contribui la consolidarea capacităților regiunilor și orașelor de a face față dezastrelor (8);

46.

solicită Comisiei Europene să recunoască rolul autorităților locale și regionale și să le coopteze pentru a răspunde provocărilor climatice și energetice din sectorul agricol și sectorul LULUCF. În unele regiuni și orașe, strategiile privind schimbările climatice și energia sprijină deja decarbonizarea acestor sectoare. Prin urmare, CoR subliniază rolul pe care îl joacă la nivel regional și local strategiile privind clima și energia în sprijinirea decarbonizării sectorului agricol și a utilizării terenurilor;

Pierderi și daune

47.

salută dialogul experților desfășura în aprilie 2018 și care a examinat diferitele posibilități de a mobiliza expertiză, tehnologie și sprijin în favoarea victimelor schimbărilor climatice. Subliniază necesitatea de a integra pierderile și daunele în procesele naționale și CCONUSC relevante, cum ar fi consolidarea capacităților, transferul de tehnologie și sprijinul financiar;

48.

subliniază necesitatea ca autoritățile locale și regionale din țările dezvoltate și în curs de dezvoltare să identifice și să utilizeze deopotrivă, în cooperare cu guvernele naționale și în cadrul CCONUSC, modalități alternative de abordare a pierderilor și daunelor. În acest sens, ar trebui inclus conceptul de risc climatic în evaluările riscului la nivel teritorial și sectorial;

Diverse

49.

încurajează autoritățile locale să continue să se sprijine reciproc prin mecanisme de sprijin inter pares și recunoaște rolul lor în consolidarea capacităților. Recunoaște activitatea Convenției primarilor și a instrumentului TAIEX REGIO PEER 2 PEER în acest sens;

50.

așteaptă cu interes publicarea rezultatelor conferinței internaționale privind orașele și știința schimbărilor climatice, cosponsorizată de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) și solicită CCONUSC să ia în considerare aceste rezultate în cadrul procesului de punere în aplicare a Acordului de la Paris;

51.

subliniază importanța politicilor de sprijinire a producției locale și a activității întreprinderilor mici și mijlocii, în contextul eforturilor de a atenua consecințele negative ale schimbărilor climatice, și – în acest sens – recomandă armonizarea schemei de sprijin pentru dezvoltarea rurală cu obiectivele strategiei privind schimbările climatice.

Bruxelles, 5 iulie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ


(1)  Avizul CoR pe tema „Guvernanța uniunii energetice și energia curată” (CDR 830/2017); raportor: Bruno HRANIĆ (HR-PPE).

(2)  Ibidem.

(3)  Comisia pentru dezvoltare regională a Parlamentului European, Raport referitor la rolul regiunilor și al orașelor din UE în punerea în aplicare a Acordului de la Paris COP 21 privind schimbările climatice [2017/2006(INI)].

(4)  Avizul CoR pe tema „Finanțarea combaterii schimbărilor climatice: un instrument esențial pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris” (CDR 2108/2017); raportor: Marco DUS (IT-PSE).

(5)  Ibidem.

(6)  A se vedea, de exemplu, „Advancing climate ambition: cities as partners in global climate action” (Ridicarea nivelului de ambiție în ceea ce privește clima: orașele ca parteneri în acțiunile desfășurate la nivel global în domeniul climei), un raport al trimisului special al Secretarului General al ONU pentru orașe și schimbări climatice, adresat Secretarului General al ONU și elaborat în parteneriat cu C40 Cities Climate Leadership Group.

(7)  NAT-VI/015.

(8)  NAT-VI/029.


III Acte pregătitoare

CURTEA DE CONTURI

A 130-a sesiune plenară a CoR, 4.7.2018-5.7.2018

25.10.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 387/48


Avizul Comitetului European al Regiunilor — Practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare

(2018/C 387/09)

Raportor:

domnul Jacques BLANC (FR-PPE), primarul localității La Canourgue

Document de referință:

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente

COM(2018) 173 final

I.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Articolul 1

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Obiect și domeniu de aplicare

Obiect și domeniu de aplicare

1.   Prezenta directivă stabilește o listă minimă a practicilor comerciale neloiale interzise între cumpărătorii și furnizorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente și prevede reglementări minime referitoare la asigurarea conformității și pentru coordonarea între autoritățile de asigurare a conformității.

1.   Prezenta directivă stabilește o listă minimă a practicilor comerciale neloiale interzise între cumpărătorii și furnizorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente și prevede reglementări minime referitoare la asigurarea conformității și pentru coordonarea între autoritățile de asigurare a conformității.

2.   Prezenta directivă se aplică anumitor practici comerciale neloiale utilizate în legătură cu vânzarea de produse alimentare de către un furnizor care este o întreprindere mică și mijlocie și un cumpărător care nu este o întreprindere mică și mijlocie .

2.   Prezenta directivă se aplică practicilor comerciale neloiale utilizate în legătură cu vânzarea de produse alimentare de către un furnizor către un cumpărător care nu este o întreprindere mică sau mijlocie.

3.   Prezenta directivă se aplică acordurilor de furnizare încheiate după data aplicabilității dispozițiilor de transpunere a prezentei directive, menționată la articolul 12 alineatul (1) al doilea paragraf.

3.   Prezenta directivă se aplică acordurilor de furnizare încheiate după data aplicabilității dispozițiilor de transpunere a prezentei directive, menționată la articolul 12 alineatul (1) al doilea paragraf.

Expunere de motive

Limitarea domeniului de aplicare a directivei ar avea un impact negativ asupra marilor cooperative sau a organizațiilor de producători care nu îndeplinesc criteriile referitoare la IMM-uri, nepermițându-le să fie protejate împotriva unor practici comerciale neloiale. Aceste organizații de producători sau cooperativele nu au, în mod evident, aceeași putere de negociere cu cea a celor care le cumpără produsele, din cauza concentrării în segmentele din aval ale lanțului de aprovizionare. În plus, această situație ar contrasta puternic cu eforturile pe termen lung ale Comisiei de a concentra oferta prin aplicarea OCP, penalizând indirect organizațiile de producători care nu corespund definiției IMM-urilor. În fine, interdicția privind practicile comerciale neloiale nu ar fi valabilă nici în cazul practicilor comerciale ale unui distribuitor care ar afecta un furnizor industrial, de exemplu o întreprindere de dimensiune intermediară ce vinde produse cu o puternică componentă agricolă. Or acest lucru nu are sens din punct de vedere economic, având în vedere necesitatea protejării segmentelor mai vulnerabile din lanțul de aprovizionare.

Amendamentul 2

Articolul 2

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Definiții

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

„cumpărător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care cumpără produse alimentare în scop comercial. Termenul „cumpărător” poate include un grup de astfel de persoane fizice și juridice; […]

(a)

„cumpărător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică indiferent de localizarea sediului acestuia care cumpără produse alimentare în scop comercial. Termenul „cumpărător” poate include un grup de astfel de persoane fizice și juridice;

(b)

„practică comercială neloială”: acțiunea de a impune sau de a încerca să impună unui partener comercial obligații care creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților; […]

Expunere de motive

(a)

Scopul directivei este și de a împiedica delocalizarea achizițiilor fără aplicarea niciunei reguli. Ca atare, ar fi logic ca regulile să li se aplice atât cumpărătorilor din UE, cât și celor din afara UE.

(b)

Directiva ar trebui să definească în mod suficient de deschis ce anume constituie o practică comercială neloială.

Amendamentul 3

Articolul 3 alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Interzicerea practicilor comerciale neloiale

1.   Statele membre se asigură că sunt interzise următoarele practici comerciale:

Interzicerea practicilor comerciale neloiale

1.   Statele membre se asigură că sunt interzise cel puțin următoarele practici comerciale:

(a)

un cumpărător plătește furnizorului produsele alimentare perisabile după mai mult de 30 de zile calendaristice de la primirea facturii furnizorului sau după mai mult de 30 de zile calendaristice de la data livrării produselor alimentare perisabile , fiind luată în calcul data mai târzie. Interdicția nu aduce atingere:

(a)

un cumpărător plătește furnizorului produsele alimentare după mai mult de 30 de zile calendaristice de la primirea facturii furnizorului sau după mai mult de 30 de zile calendaristice de la data livrării produselor alimentare, fiind luată în calcul data mai târzie. Interdicția nu aduce atingere:

 

consecințelor plății întârziate și căilor de atac prezentate în Directiva 2011/7/UE;

 

consecințelor plății întârziate și căilor de atac prezentate în Directiva 2011/7/UE;

 

opțiunii ca un cumpărător și un furnizor să convină asupra unei clauze de repartizare a valorii în sensul articolului 172a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.

 

opțiunii ca un cumpărător și un furnizor să convină asupra unei clauze de repartizare a valorii în sensul articolului 172a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului;

 

 

acordurilor încheiate de organizațiile interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului;

(b)

un cumpărător anulează comenzi de produse alimentare perisabile cu un preaviz atât de scurt încât furnizorul nu are șanse rezonabile de a găsi un debușeu comercial alternativ pentru produsele respective;

(b)

un cumpărător anulează comenzi de produse alimentare perisabile cu un preaviz atât de scurt încât furnizorul nu are șanse rezonabile de a găsi un debușeu comercial alternativ pentru produsele respective;

(c)

un cumpărător schimbă unilateral și retroactiv termenele din acordul de furnizare referitoare la frecvența, calendarul sau volumul furnizării sau livrării, standardele de calitate sau prețurile produselor alimentare;

(c)

un cumpărător schimbă unilateral și retroactiv termenele din acordul de furnizare referitoare la frecvența, calendarul sau volumul furnizării sau livrării, standardele de calitate sau prețurile produselor alimentare;

(d)

un furnizor plătește pentru irosirea de produse alimentare survenită într-un sediu al cumpărătorului, atunci când alimentele nu sunt irosite din neglijența sau vina furnizorului.

(d)

un furnizor plătește pentru irosirea de produse alimentare survenită într-un sediu al cumpărătorului, atunci când alimentele nu sunt irosite din neglijența sau vina furnizorului.

 

(e)

un cumpărător revinde un produs fără a-l modifica, la un preț mai mic decât prețul real de achiziție, inclusiv taxe și costuri de transport;

 

(f)

un cumpărător percepe prețuri de achiziție pentru produse alimentare nepermis de scăzute în raport cu prețurile de producție ale furnizorului;

 

(g)

un cumpărător facturează o prestație care nu corespunde niciunui serviciu efectiv sau al cărei cost este vădit disproporționat în raport cu valoarea serviciului furnizat;

 

(h)

una dintre părțile la contract impune criterii și condiții de preț care fac ca prețul să nu fie nici stabilit, nici determinabil.

Expunere de motive

Practicile neloiale îi afectează atât pe furnizorii de mărfuri perisabile, cât și pe furnizorii de mărfuri neperisabile. Domeniul de aplicare al directivei ar trebui extins în consecință.

Acordurile interprofesionale, adoptate de toți membri săi, pot prevedea eventual norme diferite de cele menționate în proiectul de directivă, în special cu privire la termenele de plată.

(e)

Trebuie interzisă revânzarea în pierdere, pentru a opri distrugerea valorii în oricare dintre etapele lanțului de aprovizionare cu alimente. Într-adevăr, trebuie evitată apariția unui război al prețurilor în care marile lanțuri de distribuție își arogă marje excesive în legătură cu anumite produse, în special cele agricole, pentru a compensa competiția pentru anumite produse emblematice.

(f)

În aceeași ordine de idei, prețul plătit producătorilor nu trebuie să fie nepermis de scăzut în raport cu costul de producție. Este inacceptabil ca agricultorii să nu poată trăi din propria meserie și să fie obligați să vândă în pierdere. Ca atare, trebuie sancționați cumpărătorii care achiziționează la un preț nepermis de scăzut sau care să își determină furnizorii să achiziționeze materii prime agricole la prețuri nepermis de scăzute. Trebuie elaborată o definiție precisă a prețului de transfer nepermis de scăzut, pe sectoare și regiuni.

(g)

Obiectivul este sancționarea oricărei plăți care nu are corespondență într-un serviciu prestat furnizorului sau care este disproporționată în raport cu serviciul prestat. Miza principală este ca plățile către un sistem european de achiziții centrală să se justifice neapărat.

(h)

Prețul indicat într-un contract trebuie să poată fi stabilit sau determinabil, adică cele două părți ar trebui să poată cunoaște pe întreaga durată a contractului prețul care va fi plătit.

Amendamentul 4

Articolul 3 alineatul (3)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Dacă solicită o plată pentru situațiile descrise la alineatul (2) literele (b), (c) și (d), cumpărătorul , la cererea furnizorului, îi prezintă acestuia o estimare a plăților unitare și totale, în funcție de informația cea mai adecvată, și, în ceea ce privește situațiile descrise la alineatul (2) literele (b) și (d), în plus, o estimare a costurilor și fundamentele estimării respective.

Dacă solicită o plată strict legată de serviciul furnizat pentru situațiile descrise la alineatul (2) literele (b), (c) și (d), cumpărătorul îi prezintă furnizorului o estimare a plăților unitare și totale, în funcție de informația cea mai adecvată, și, în ceea ce privește situațiile descrise la alineatul (2) literele (b) și (d), în plus, o estimare a costurilor și fundamentele estimării respective.

Expunere de motive

Plățile solicitate furnizorilor trebuie să fie reglementate cu strictețe și justificate în mod sistematic.

II.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

1.

consideră că mecanismele bazate pe piață de securizare a veniturilor agricultorilor trebuie consolidate substanțial pentru a reduce efectele negative ale marii volatilități a prețurilor agricole, pentru a menține agricultura în toate teritoriile, a-i spori competitivitatea și pentru a păstra un țesut rural viu;

2.

observă că reglementarea volatilității prețurilor agricole și combaterea practicilor comerciale neloiale (PCN) în cadrul lanțului de aprovizionare alimentar sunt strâns legate, întrucât fluctuațiile piețelor acutizează raporturile de forță pentru distribuția valorii adăugate în cadrul lanțurilor economice, iar arbitrajele care au loc îi defavorizează cel mai adesea pe producători, a căror putere de negociere este limitată, în special din pricina concentrării tot mai mari a industriilor agroalimentare și mai ales a marilor distribuitori;

3.

salută această inițiativă a Comisiei de introducere a unei legislații europene de combatere a practicilor comerciale neloiale, cerută în Avizul Comitetului privind reglementarea volatilității prețurilor, care recomanda elaborarea unei legislații europene specifice împotriva PCN în lanțurile de aprovizionare alimentare, așa cum propunea Rezoluția Parlamentului European din 7 iunie 2016 [2015/2065 (INI)], din următoarele motive: contractele asigură o anumită partajare a riscurilor, însă nu corectează în mod fundamental inegalitatea dintre părți; dispozițiile antitrust nu sunt suficiente pentru a remedia PCN și disparitățile raporturilor de forțe care caracterizează lanțurile agroalimentare; mecanismele de autoreglementare ale actorilor din aceste lanțuri nu sunt totdeauna eficiente în ceea ce privește comportamentul echitabil pe piață, în special pentru că agricultorii și întreprinderile prelucrătoare se tem adesea să facă plângere, consecința putând fi o excludere de pe piață; se impune o reglementare la nivelul UE pentru armonizarea condițiilor de concurență și pentru a garanta că agricultorii și consumatorii europeni beneficiază de condiții echitabile de vânzare și cumpărare;

4.

consideră că această propunere reprezintă o bună bază de lucru, însă este nevoie de mai mult pentru a-i proteja mai bine pe agricultori. În prezent, veniturile fermierilor sunt cu 40 % mai mici decât salariul mediu. În raport cu valoarea totală a unui produs agricol, agricultorul percepe în prezent 21 %, întreprinderea prelucrătoare 28 % și distribuitorul 51 %. Trebuie luate măsuri pentru a asigura un echilibru mai bun în relațiile comerciale și a spori valoarea care revine agriculturii în cadrul cheltuielilor gospodăriilor, astfel cum se recomandă în Avizul CoR privind viitorul PAC după 2020;

5.

consideră că este necesar ca propunerea de directivă să interzică în principiu practicile comerciale neloiale, astfel cum se recomandă în evaluarea de impact, element care ar putea oferi un răspuns la toate practicile abuzive care pot surveni în viitor;

6.

deși împărtășește opinia Comisiei că IMM-urile sunt cele mai vulnerabile la practicile comerciale neloiale, consideră că trebuie extins domeniul de aplicare a propunerii, astfel încât să acopere nu doar IMM-urile și agricultorii care le aprovizionează, ci și pe toți actorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, indiferent de locul lor de stabilire;

7.

consideră necesară extinderea interdicției privind întârzierile de plată la produsele neperisabile;

8.

consideră că lista practicilor neloiale interzise trebuie extinsă, incluzând revânzarea în pierdere, și că trebuie sancționată achiziția sub costurile de producție;

9.

consideră că trebuie interzise licitațiile electronice discriminatorii sau lipsite de transparență;

10.

consideră că trebuie clarificate criteriile și modalitățile de stabilire a prețului, care vor trebui să figureze în contractele încheiate cu fermierii, astfel încât aceștia să poată calcula în orice moment prețul pe care îl pot cere;

11.

consideră că, în completarea dispozitivului național de control și ținându-se seama cum se cuvine de împrejurările, măsurile și bunele practici de la nivel național, trebuie prevăzut un mecanism european prin care să se evite ca practicile comerciale neloiale transfrontaliere să nu fie acoperite;

12.

recomandă ca, dat fiind procesul de internaționalizare a întreprinderilor, în special în sectorul agricol, să fie incluse tranzacțiile care implică furnizori/cumpărători cu sediul în țări terțe, pentru a evita ca IMM-urile să fie încurajate să cumpere din afara UE și a asigura protecția întreprinderilor din UE care vând unor cumpărători străini;

13.

consideră, pe de altă parte, că această directivă nu va fi suficientă pentru ca situația fermierilor să se îmbunătățească, atâta timp cât nu se aduc modificări cadrului global în care își desfășoară activitatea;

14.

în complementarea acestei directive, trebuie luate următoarele măsuri:

(a)

reflectarea costurilor de producție din agricultură în prețurile din contracte, astfel încât contractele să devină mai atractive pentru producători;

(b)

luarea unor măsuri complementare în materie de transparență a prețurilor;

(c)

combaterea concentrării excesive a distribuției, a industriei agroalimentare și a aprovizionării agricole;

(d)

dezvoltarea unor relații comerciale internaționale mai echitabile în agricultură, astfel cum a preconizat Avizul privind PAC pentru perioada post-2020.

Bruxelles, 4 iulie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ


25.10.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 387/53


Avizul Comitetului European al Regiunilor — Transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană

(2018/C 387/10)

Raportor:

doamna Isolde RIES (DE-PSE), prim-vicepreședintă a Parlamentului landului Saarland

Document de referinţă:

Propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană

COM(2017) 797 final

I.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Capitolul I – articolul 1 – alineatul 1

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Scopul prezentei directive este de a îmbunătăți condițiile de muncă prin promovarea unor forme mai sigure și mai previzibile de muncă, asigurând în același timp adaptabilitatea pieței muncii .

Scopul prezentei directive este de a îmbunătăți condițiile de muncă prin promovarea unor forme mai sigure și mai previzibile de muncă.

Expunere de motive

În documentul de analiză [C(2017) 2621 din 21 septembrie 2017] al celei de a doua etape de consultare cu partenerii sociali, sunt explicate dezavantajele pe care formele de muncă flexibilă le implică pentru condițiile de muncă. În plus, accentul pus de directivă pe asigurarea flexibilității pieței forței de muncă nu are un temei în articolul 153 din TFUE.

Amendamentul 2

Capitolul I – articolul 1 – alineatul 4

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Alineatul (3) nu se aplică unui raport de muncă în care nu este prestabilit niciun volum garantat de muncă plătită înainte de începerea perioadei de încadrare în muncă.

 

Expunere de motive

Alineatul (4), potrivit căruia excepția menționată la alineatul (3) nu se aplică dacă nu a fost stabilit un volum garantat de muncă plătită, ar recunoaște în mod explicit faptul că acele contracte de muncă care nu menționează un număr garantat de ore de activitate remunerată sunt posibile și admisibile.

Amendamentul 3

Capitolul I – articolul 1 – alineatul 5

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Statele membre pot stabili persoanele care sunt responsabile pentru executarea obligațiilor care le revin angajatorilor în temeiul prezentei directive, atât timp cât obligațiile respective sunt îndeplinite. De asemenea, ele pot decide ca unele dintre aceste obligații sau toate obligațiile să fie atribuite unei persoane fizice sau juridice care nu este parte la raportul de muncă. Prezentul alineat nu aduce atingere Directivei 2008/104/CE.

Statele membre pot stabili persoanele care sunt responsabile pentru executarea obligațiilor care le revin angajatorilor în temeiul prezentei directive, atât timp cât obligațiile respective sunt îndeplinite. De asemenea, ele pot decide ca unele dintre aceste obligații sau toate obligațiile să fie atribuite unei persoane fizice sau juridice care nu este parte la raportul de muncă. Responsabilitatea pentru îndeplinirea corectă și deplină a obligațiilor impuse le revine însă în continuare angajatorilor. Prezentul alineat nu aduce atingere Directivei 2008/104/CE.

Expunere de motive

Un astfel de transfer este acceptabil numai cu condiția ca angajatorul să rămână răspunzător în continuare și să fie obligat în solidar la o informare corectă și completă. În caz contrar, există riscul ca aceștia să se dezică de obligația lor prin transferul către terți și să se eschiveze de la măsurile de protecție prevăzute de directivă. Se exclude posibilitatea unui transfer asupra lucrătorului în cauză.

Amendamentul 4

Capitolul I – articolul 1 – alineatul 6

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Statele membre pot decide să nu aplice obligațiile stabilite la articolele 10 și 11 și la articolul 14 litera (a) persoanelor fizice care aparțin de o gospodărie în care se desfășoară o activitate profesională.

 

Expunere de motive

În cazul derogării de la alineatul (6) nu este clar dacă aceasta se limitează la membrii de familie sau include și „lucrătorii casnici”. „Persoanele care aparțin de o gospodărie” sunt membrii de familie. Aceștia nu desfășoară în general o „activitate pentru gospodărie” în sensul unei activități remunerate, ori doar acestea pot face obiectul prezentei directive. Dacă se face referire la lucrătorii casnici, acest lucru ar conduce la un tratament inegal nejustificat al acestei categorii de persoane, ceea ce ar fi contrar Convenției nr. 189 a OIM privind condițiile de muncă ale lucrătorilor casnici.

Amendamentul 5

Capitolul I – articolul 2

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Definiții

Termenii „lucrător”, „angajator” și „raport de muncă” sunt definiți și reglementați prin legislația în vigoare a fiecărui stat membru.

1.     În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

 

(a)

„lucrător” înseamnă o persoană fizică ce îndeplinește, pentru o anumită perioadă de timp, servicii pentru o altă persoană și sub coordonarea acesteia, în schimbul unei remunerații;

 

(b)

„angajator” înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice care sunt, direct sau indirect, parte la un raport de muncă cu un lucrător;

 

(c)

„raport de muncă” înseamnă relația de muncă dintre lucrători și angajatori, astfel cum sunt definiți mai sus;

 

(d)

„program de lucru” înseamnă programul care stabilește orele și zilele când începe și când se încheie prestarea muncii;

 

(e)

„ore și zile de referință” înseamnă intervalele orare din anumite zile în care poate fi prestată munca la cererea angajatorului.

 

2.     În sensul prezentei directive, termenii „microîntreprindere”, „întreprindere mică” și „întreprindere mijlocie” au înțelesul stabilit în Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii sau în orice act ulterior care înlocuiește respectiva recomandare.

 

Expunere de motive

Definițiile propuse sunt neclare, ridică o serie de probleme juridice și s-ar putea dovedi controversate. Aceste definiții sunt relevante pentru legislația în domeniul muncii, securității sociale și pentru legislația fiscală, care țin de competența statelor membre. Prin urmare, aceste definiții trebuie stabilite, în principal, la nivel național.

Amendamentul 6

Capitolul II – articolul 3 – alineatul 2 – litera i

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

procedura, inclusiv durata perioadei de preaviz, care trebuie respectată de angajator și de lucrător în cazul încetării raportului lor de muncă sau, dacă durata perioadei de preaviz nu poate fi indicată atunci când sunt furnizate informațiile, metoda de stabilire a acestei perioade de preaviz;

procedura, inclusiv durata perioadei de preaviz, care trebuie respectată de angajator și de lucrător în cazul încetării raportului lor de muncă sau, dacă durata perioadei de preaviz nu poate fi indicată atunci când sunt furnizate informațiile, metoda de stabilire a acestei perioade de preaviz , precum și cerințele formale privind notificarea de încetare a raporturilor de muncă și termenele ce trebuie respectate pentru introducerea acțiunii de contestare a deciziei ;

Expunere de motive

Atunci când se furnizează informații cu privire la procedura ce trebuie respectată, ar trebui să se specifice că informațiile cuprind cel puțin și cerințele formale privind notificarea de încetare a raporturilor de muncă, precum și termenele care ar fi eventual de respectat pentru contestarea deciziei.

Amendamentul 7

Capitolul II – articolul 3 – alineatul 2 – litera m

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

orice contracte colective de muncă ce reglementează condițiile de muncă ale lucrătorului; în cazul contractelor colective de muncă încheiate în afara întreprinderii de instituții sau de organisme comune speciale, denumirea organismului competent sau a instituției comune competente în cadrul cărora au fost încheiate contractele;

orice contracte colective de muncă ce reglementează condițiile de muncă ale lucrătorului, precum și termenele de prescripție stabilite în contractele colective de muncă pentru valorificarea drepturilor ce decurg din aceste contracte colective de muncă ; în cazul contractelor colective de muncă încheiate în afara întreprinderii de instituții sau de organisme comune speciale, denumirea organismului competent sau a instituției comune competente în cadrul cărora au fost încheiate contractele;

Expunere de motive

Această obligație trebuie să fie completată cu obligația de informare cu privire la eventualele termene de prescripție stabilite în contractele colective de muncă pentru valorificare drepturilor ce decurg din acestea. Această informație este importantă din motive practice, pentru a se evita ca, din neștiință, lucrătorii să depășească termenele, relativ scurte după caz, pentru valorificarea drepturilor lor.

Amendamentul 8

Capitolul II – articolul 4 – alineatul 1

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Informațiile menționate la articolul 3 alineatul (2) sunt furnizate în mod individual lucrătorului, sub forma unui document, cel târziu în prima zi a raportului de muncă. Documentul respectiv poate fi furnizat și transmis în mod electronic atât timp cât poate fi accesat cu ușurință de către lucrător și poate fi stocat și imprimat.

Informațiile menționate la articolul 3 alineatul (2) sunt furnizate în mod individual lucrătorului, sub forma unui document, cel târziu în prima zi a raportului de muncă. Documentul respectiv este prezentat lucrătorului pe suport de hârtie sau este furnizat și transmis în mod electronic , cu confirmare de primire , atât timp cât poate fi accesat cu ușurință de către lucrător și poate fi stocat și imprimat.

Expunere de motive

A doua teză de la alineatul (1) prevede că documentul de informare a lucrătorului poate fi furnizat sau transmis prin mijloace electronice, dacă poate fi accesat cu ușurință. Acest lucru ar putea fi insuficient în unele cazuri. Prin urmare, fiecare lucrător ar trebui să aibă dreptul să aleagă între o versiune pe suport de hârtie sau o versiune electronică. Acest sector nu ar trebui să rămână în afara eforturilor de asigurare a unui mediu de lucru „fără hârtie”.

Amendamentul 9

Capitolul II – articolul 5

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Statele membre se asigură că orice modificare a aspectelor raportului de muncă menționate la articolul 3 alineatul (2) și a informațiilor suplimentare pentru lucrătorii detașați sau trimiși în străinătate menționate la articolul 6 este comunicată de către angajator lucrătorului, sub forma unui document, în cel mai scurt timp posibil și cel târziu la data la care intră în vigoare.

Statele membre se asigură că orice modificare a aspectelor raportului de muncă menționate la articolul 3 alineatul (2) și a informațiilor suplimentare pentru lucrătorii detașați sau trimiși în străinătate menționate la articolul 6 este comunicată de către angajator lucrătorului, sub forma unui document, în cel mai scurt timp posibil și cel târziu la data la care intră în vigoare.

Expunere de motive

A doua teză de la alineatul (1) prevede că documentul de informare a lucrătorului poate fi furnizat sau transmis prin mijloace electronice, dacă poate fi accesat cu ușurință. Acest lucru ar putea fi insuficient în unele cazuri. Prin urmare, fiecare lucrător ar trebui să aibă dreptul să aleagă între o versiune pe suport de hârtie sau o versiune electronică. Acest sector nu ar trebui să rămână în afara eforturilor de asigurare a unui mediu de lucru „fără hârtie”.

Amendamentul 10

Capitolul II – articolul 6 – alineatul 2

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Statele membre se asigură că, dacă lucrătorul trimis în străinătate este un lucrător detașat care face obiectul Directivei 96/71/CE, acesta este notificat în plus cu privire la:

Statele membre se asigură că, dacă lucrătorul trimis în străinătate este un lucrător detașat care face obiectul Directivei 96/71/CE, acesta este notificat în plus față de informațiile prevăzute la alineatul (1) și la articolul 3 alineatul (2), prin prezentarea unui document pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice, cu privire la:

Expunere de motive

Motivele sunt evidente.

Amendamentul 11

Capitolul II – articolul 6 – alineatul 2 – litera b

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

linkul către site-ul sau site-urile internet oficiale naționale create de statul sau de statele membre gazdă în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2014/67/UE.

informații relevante pentru lucrătorii detașați, în limba lor maternă sau, în cazul în care calitatea traducerii nu poate fi garantată, linkul către site-ul sau site-urile internet oficiale naționale create de statul sau de statele membre gazdă în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2014/67/UE.

Expunere de motive

Trimiterea la site-ul internet care trebuie creat în fiecare stat membru în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2014/67/UE de punere în aplicare nu este suficientă pentru îndeplinirea cerinţelor unei informări, deoarece această trimitere implică faptul că fiecare stat membru și-a îndeplinit obligația respectivă. Totuși, aceasta poate fi considerată o soluție alternativă în cazurile în care nu poate fi garantată calitatea adecvată a informațiilor traduse.

Amendamentul 12

Capitolul II – articolul 6 – alineatul 3

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Informațiile menționate la alineatul (1) litera (b) și la alineatul 2 litera (a) pot fi furnizate, acolo unde este cazul, sub forma unei trimiteri la actele cu putere de lege și la dispozițiile administrative sau statutare ori la contractele colective de muncă ce reglementează aspectele respective .

Informațiile menționate la alineatul (1) litera (b) și la alineatul 2 litera (a) sunt puse la dispoziție într-o limbă pe care lucrătorul detașat o înțelege .

Expunere de motive

Îndeplinirea obligației de informare prin trimiterea la dispozițiile în vigoare nu satisface cerințele cu privire la o informare suficientă a lucrătorilor străini dacă dispozițiile nu sunt disponibile într-o limbă pe care lucrătorul o înțelege. Mai ales în ceea ce privește remunerarea estimată în străinătate, lucrătorii străini au nevoie de informații directe și clare și nu ar trebui să fie informați printr-o trimitere la dispoziții pe care nu le înțeleg.

Amendamentul 13

Capitolul II – articolul 6 – alineatul 4

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Cu excepția cazului în care statele membre prevăd altfel, alineatele (1) și (2) nu se aplică dacă durata fiecărei perioade de lucru petrecute în afara statului membru în care lucrătorul își desfășoară în mod normal activitatea este de patru săptămâni consecutive sau mai puțin.

Cu excepția cazului în care statele membre prevăd altfel, alineatele (1) și (2) nu se aplică dacă durata fiecărei perioade de lucru petrecute în afara statului membru în care lucrătorul își desfășoară în mod normal activitatea este de două săptămâni sau mai puțin.

Expunere de motive

Excepția propusă de la obligația de informare în cazul detașărilor în străinătate a căror durată nu depășește patru săptămâni consecutive ar trebui respinsă. Se creează astfel o lacună care ar permite eludarea obligațiilor de informare. În fond, dispozițiile obligatorii din țara gazdă se aplică din prima zi a detașării. Comitetul Regiunilor recomandă, așadar, reducerea duratei din excepție la nu mai mult de o săptămână.

Amendamentul 14

Capitolul III – articolul 7 – alineatul 2

Propunerea Comisiei

Amendamentul CoR

Statele membre pot prevedea perioade de probă mai lungi în cazurile în care acest lucru este justificat de natura locului de muncă sau este în interesul lucrătorului.

Statele membre pot prevedea perioade de probă mai lungi în cazurile în care acest lucru este justificat de natura locului de muncă sau este în interesul lucrătorului sau în caz de incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai lungă de timp .

Expunere de motive

Motivele sunt evidente.

Amendamentul 15

Capitolul III – articolul 8 – alineatul 2

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Cu toate acestea, angajatorii pot stabili condiții de incompatibilitate în virtutea cărora asemenea restricții sunt justificate de motive legitime precum protecția secretelor comerciale sau evitarea conflictelor de interese.

 

Expunere de motive

Responsabilitatea de a cântări interesele conflictuale ale părților la contractul de muncă – pe de o parte libertatea profesională a lucrătorului, de partea cealaltă interesele comerciale ale angajatorului – le revine legiuitorilor și instanțelor din statele membre, iar nu angajatorului însuși. În plus, în contextul noii definiții a secretului profesional conform Directivei (UE) 2016/943 (pe care statele membre trebuie să o transpună în legislația lor națională până în luna iunie 2018), angajatorii ar putea să decidă în mare măsură singuri cu privire la informațiile pe care doresc să le protejeze. Acest lucru este valabil și pentru termenul interpretabil de „evitare a conflictelor de interese”. O reglementare europeană unitară în materie nu este, așadar, necesară. În plus, articolul 153 alineatul (2) litera (b) din TFUE nu oferă un temei în acest sens.

Amendamentul 16

Capitolul III – articolul 10 – alineatul 1

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Statele membre se asigură că lucrătorii cu o vechime de cel puțin șase luni la același angajator pot cere o formă de muncă cu condiții de muncă mai previzibile și mai sigure, dacă este disponibilă.

Statele membre se asigură că lucrătorii cu o vechime de cel puțin șase luni la același angajator pot solicita de la angajatorul lor în aceleași condiții ca orice alt candidat o formă de muncă cu condiții de muncă mai previzibile și mai sigure, dacă este disponibilă.

Expunere de motive

Un lucrător, care lucrează de cel puțin șase luni la același angajator, nu are prioritate față de alți candidați externi atunci când își depune candidatura pentru un contract permanent sau dacă un alt candidat este mai calificat pentru acest post.

Amendamentul 17

Capitolul III – articolul 10 – alineatul 2

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Angajatorul transmite în scris un răspuns în termen de o lună de la primirea cererii . În ceea ce privește persoanele fizice care acționează în calitate de angajatori, precum și microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii, statele membre pot prevedea prelungirea acestui termen cu maximum trei luni și pot permite comunicarea pe cale orală a răspunsului la o cerere ulterioară similară depusă de același lucrător, dacă justificarea răspunsului referitor la situația lucrătorului rămâne neschimbată.

Angajatorul transmite în scris un răspuns în termen de o lună de la solicitare . Dacă solicitarea este respinsă, trebuie să se poată verifica corectitudinea justificării.

Expunere de motive

Se impune reglementarea explicită a consecințelor juridice în cazul încălcării obligației de comunicare a unui răspuns, și anume faptul că în cazul respingerii solicitării, corectitudinea justificării trebuie să poată fi verificată. Acest lucru este necesar pentru a-i determina pe angajatori să trateze cu seriozitate dorința lucrătorului, evitându-se situația în care acesta se achită de o formalitate printr-un răspuns oarecare.

Se propune respingerea excepției prevăzute la a doua teză de la alineatul (2), potrivit căreia microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii pot comunica verbal răspunsul în termen de trei luni. Această excepție ar viza toate întreprinderile cu până la 249 de lucrători și o cifră de afaceri anuală de până la 50 de milioane de euro, adică 99 % din toate întreprinderile din Uniunea Europeană, și ar avea ca rezultat o slăbire semnificativă a poziției lucrătorilor din aceste întreprinderi, adică a 65 de milioane de oameni la nivelul UE. Pe lângă dificultatea de a stabili dacă o „cerere similară” a fost depusă, răspunsul acordat pe cale orală nu poate fi dovedit și astfel nici nu poate fi utilizat pentru valorificarea drepturilor. De aceea, excepția pentru IMM-uri se respinge, în caz contrar conținutul legislativ al articolului 10 ar rămâne fără consecințe juridice.

Amendamentul 18

Capitolul IV – articolul 12

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Statele membre pot permite partenerilor sociali să încheie contracte colective de muncă, în conformitate cu legislația sau cu practica națională, care stabilesc măsuri referitoare la condițiile de muncă ale lucrătorilor ce diferă față de cele menționate la articolele 7-11, respectând în același timp protecția generală a lucrătorilor.

Statele membre trebuie să permită partenerilor sociali să mențină și să încheie contracte colective de muncă, în conformitate cu legislația sau cu practica națională, care stabilesc măsuri referitoare la condițiile de muncă ale lucrătorilor ce diferă față de cele menționate la articolele 7-11, respectând în același timp protecția generală a lucrătorilor și în măsura în care standardele minime stabilite prin directivă sunt respectate .

Expunere de motive

Articolul 12 prevede ca standardele minime menționate la articolele 7-11 să poată fi modificate prin contracte colective de muncă, în măsura în care protecția lucrătorilor rămâne per ansamblu asigurată. Această flexibilitate este necesară având în vedere diferențele dintre piețele muncii, normele naționale și formele de ocupare a forței de muncă în administrația publică, inclusiv pentru funcționari și agenți, în statele membre. Derogările de la prevederile legale prin contracte colective de muncă nu sunt problematice doar în măsura în care conțin un echivalent al tuturor obiectivelor legislative și nu se raportează la obiecte de reglementare diferite.

Amendamentul 19

Capitolul IV – articolul 13

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Conformitate

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că dispozițiile contrare prezentei directive din contractele individuale sau colective de muncă, din normele interne ale întreprinderilor sau din orice alte măsuri sunt declarate nule și neavenite sau sunt modificate pentru a fi aliniate la dispozițiile prezentei directive.

 

Expunere de motive

Articolul 13 este superfluu, deoarece dreptul la reparații prevăzut la articolul 15 este suficient.

Amendamentul 20

Capitolul V – articolul 14 – paragraful 1

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Statele membre se asigură că, în cazul în care un lucrător nu a primit în timp util toate sau o parte din documentele menționate la articolul 4 alineatul (1), la articolul 5 sau la articolul 6 , iar angajatorul nu a rectificat această omisiune în termen de 15 zile de la notificarea sa, se aplică unul dintre următoarele sisteme:

Statele membre se asigură că, în cazul în care un lucrător nu a primit în timp util toate sau o parte din documentele menționate la articolul 4 alineatul (1), la articolul 5 sau la articolul 6 , iar angajatorul nu a rectificat această omisiune în termen de 15 zile de la notificarea sa , se aplică următoarele două sisteme:

Expunere de motive

Prin această propunere de reglementare se introduc instrumente prin care să fie sancționată nerespectarea obligațiilor de informare. Aceste instrumente pot fi însă aplicate doar dacă lucrătorul observă caracterul incomplet al informării și sesizează angajatorul în acest sens, acesta având ulterior 15 zile la dispoziție pentru a se conforma obligațiilor sale de informare. Implicarea activă a lucrătorului reprezintă așadar o precondiție. Această situație nu este oportună având în vedere că răspunderea pentru informarea completă este transferată asupra persoanei care trebuie informată, ori aceasta va ezita, de regulă, mai ales la începutul raportului de muncă, să intre într-o dispută cu angajatorul. Consecințele juridice ar trebui să își producă efectul fără ca lucrătorul să trebuiască să indice eroarea.

Amendamentul 21

Capitolul V – articolul 14 – paragraful 1 – litera a

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

lucrătorul beneficiază de prezumțiile favorabile definite de statul membru. În cazul în care informațiile furnizate nu includeau informațiile menționate la articolul 3 alineatul (2) literele (e), (f), (k) sau (l), se va pleca de la prezumția favorabilă că lucrătorul are un raport de muncă pe durată nedeterminată, că nu există nicio perioadă de probă sau, respectiv, că lucrătorul are un post cu normă întreagă . Angajatorii dispun de posibilitatea de a respinge prezumțiile; sau

lucrătorul beneficiază de prezumțiile favorabile definite în mod obligatoriu de statul membru. În cazul în care informațiile furnizate nu includeau informațiile menționate la articolul 3 alineatul (2) literele (e), (f), (k) sau (l), condițiile de muncă expuse de lucrător se consideră ca fiind convenite. Angajatorii dispun de posibilitatea de a respinge prezumțiile; și

Expunere de motive

Reglementarea de la litera (a) referitoare la prezumție trebuie introdusă în mod obligatoriu de către statele membre. Propunerea de reglementare, potrivit căreia prezumțiile favorabile vor fi stabilite de către statele membre, este însă prea vagă. Trebuie să se stabilească concret faptul că, în cazul nerespectării obligațiilor de informare, condițiile de lucru expuse de lucrător se consideră ca fiind convenite, aplicându-se prezumția relativă menționată deja a unui raport de muncă pe perioadă nedeterminată.

Amendamentul 22

Capitolul V – articolul 14 – paragraful 1 – litera b

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

lucrătorul are posibilitatea de a depune o plângere la autoritatea competentă în timp util. Dacă autoritatea competentă constată că plângerea este justificată, ea ordonă angajatorului sau angajatorilor relevanți să furnizeze informațiile lipsă. Dacă angajatorul nu furnizează informațiile lipsă în termen de 15 zile de la primirea ordinului, autoritatea trebuie să poată impune o sancțiune administrativă adecvată, chiar dacă raportul de muncă a încetat. Angajatorii au posibilitatea de a introduce un recurs administrativ împotriva deciziei prin care se impune sancțiunea. Statele membre pot desemna organisme existente ca autorități competente.

în plus, lucrătorul are posibilitatea de a depune o plângere la autoritatea competentă în timp util. Dacă autoritatea competentă constată că plângerea este justificată, ea ordonă angajatorului sau angajatorilor relevanți să furnizeze informațiile lipsă. Dacă angajatorul nu furnizează informațiile lipsă în termen de 15 zile de la primirea ordinului, autoritatea trebuie să poată impune o sancțiune administrativă adecvată, chiar dacă raportul de muncă a încetat. Angajatorii au posibilitatea de a introduce un recurs administrativ împotriva deciziei prin care se impune sancțiunea. Statele membre pot desemna organisme existente ca autorități competente.

Expunere de motive

Alternativa depunerii unei plângeri la autoritatea competent[[litera (b)] nu include nicio consecință juridică favorabilă pentru lucrători și nu ar trebui lăsată la alegerea statelor membre ca alternativă, ci se poate aplica doar în completarea propunerii de reglementare de la litera (a). În cazul celei de-a doua alternative, un lucrător al cărui angajator nu și-a îndeplinit obligația depinde de o procedură administrativă a cărei durată și soluționare depind în mod decisiv de autoritatea competentă și la sfârșitul căreia se impune în cel mai bun caz o sancțiune administrativă. Această alternativă nu acționează nici preventiv împotriva eludării obligațiilor de informare.

Amendamentul 23

Capitolul V – articolul 17 – alineatul 1

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice concedierea lucrătorilor sau luarea de măsuri echivalente concedierii, precum și orice acțiune pregătitoare pentru concedierea lucrătorilor pe motiv că aceștia și-au exercitat drepturile prevăzute în prezenta directivă.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice concedierea lucrătorilor sau luarea de măsuri echivalente concedierii, precum și orice acțiune pregătitoare pentru concedierea lucrătorilor, precum și pentru declararea acestora ca fiind nule din punct de vedere juridic, dacă aceste măsuri sunt luate pe motiv că lucrătorii și-au exercitat drepturile prevăzute în prezenta directivă.

Expunere de motive

Conform alineatului (1), concedierea sau acțiunile pregătitoare pentru concedierea lucrătorilor pe motiv că aceștia și-au exercitat drepturile prevăzute în prezenta directivă ar trebui să fie interzise de statele membre. Coroborat cu alineatul (2), conform căruia lucrătorii care consideră că au fost concediați ca urmare a exercitării drepturilor prevăzute de prezenta directivă pot solicita o justificare și o poziție în scris, acesta nu este un instrument de protecție suficient în sensul exercitării drepturilor prevăzute de prezenta directivă. Pentru ca protecția să se aplice cu adevărat, este nevoie de o reglementare explicită a consecințelor legale, care antrenează nulitatea concedierii sau acțiunilor pregătitoare pentru concedierea lucrătorilor pe motiv că aceștia și-au exercitat drepturile prevăzute în prezenta directivă.

Amendamentul 24

Capitolul V – articolul 17 – alineatul 2

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Lucrătorii care consideră că au fost concediați sau că au fost supuși unor măsuri cu efect echivalent din motivul că și-au exercitat drepturile prevăzute în prezenta directivă pot solicita angajatorului să prezinte motive bine întemeiate pentru concediere sau pentru măsurile echivalente. Angajatorul prezintă aceste motive în scris.

Lucrătorii care consideră că au fost concediați sau că au fost supuși unor măsuri cu efect echivalent din motivul că și-au exercitat drepturile prevăzute în prezenta directivă pot solicita angajatorului să prezinte motive bine întemeiate pentru concediere sau pentru măsurile echivalente. Angajatorul prezintă aceste motive în scris. Statele membre iau, de asemenea, măsurile necesare pentru a se asigura că termenul pentru formularea unei contestații a concedierii este suspendat atât timp cât lucrătorul nu a primit o justificare în scris din partea angajatorului.

Expunere de motive

Din considerente de natură practică, este necesar ca termenul pentru formularea unei contestații să fie suspendat atât timp cât lucrătorul nu a primit o justificare în scris din partea angajatorului. În caz contrar, există riscul ca această reglementare să se dovedească a fi în detrimentul lucrătorilor care depășesc termenul de contestație în așteptarea justificării prevăzute de lege.

Amendamentul 25

Capitolul V – articolul 17 – alineatul 3

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, atunci când lucrătorii menționați la alineatul (2) prezintă, în fața unei instanțe judecătorești sau a unei alte autorități competente, fapte pe baza cărora se poate prezuma că a avut loc o astfel de concediere sau măsură echivalentă, sarcina de a dovedi că respectiva concediere a fost întemeiată pe alte motive decât cele menționate la alineatul (1) revine persoanei chemate în judecată.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, atunci când lucrătorii menționați la alineatul (2) prezintă, în fața unei instanțe judecătorești sau a unei alte autorități competente, indicii pe baza cărora se poate prezuma că a avut loc o astfel de concediere sau măsură echivalentă, sarcina de a dovedi că respectiva concediere a fost întemeiată pe alte motive decât cele menționate la alineatul (1) revine persoanei chemate în judecată.

Expunere de motive

Nu este clar cât de concretă, respectiv justificată, trebuie să fie expunerea faptelor de către lucrători. În acest caz ar trebui să fie suficiente indicii care duc la astfel de măsuri disciplinare. În consecință, termenul „fapte” se înlocuiește cu „dovezi”.

Amendamentul 26

Capitolul V – articolul 18

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în caz de încălcare a dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive sau a dispozițiilor relevante aflate deja în vigoare care vizează drepturi incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea sancțiunilor respective. Sancțiunile trebuie să fie eficace, proporționate și disuasive. Ele pot lua forma unei amenzi. De asemenea, ele pot include plata unei compensații.

Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în caz de încălcare a dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive sau a dispozițiilor relevante aflate deja în vigoare care vizează drepturi incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea sancțiunilor respective. Sancțiunile trebuie să fie eficace, proporționate și disuasive. Ele pot lua forma unei amenzi. De asemenea, ele trebuie să includă plata unei compensații rezonabile .

Expunere de motive

Amenzile nu sunt suficiente pentru a sancționa în mod eficient încălcările. Eficiența acestora este diferită în funcție de statul membru și de condițiile existente la nivelul autorităților competente. În plus, aplicarea de amenzi nu prezintă niciun avantaj pentru lucrătorul ale cărui drepturi au fost încălcate.

Amendamentul 27

Capitolul VI – articolul 19 – alineatul 1

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Prezenta directivă nu constituie un motiv valabil pentru reducerea nivelului general de protecție acordat deja lucrătorilor în statele membre.

Prezenta directivă nu constituie un motiv valabil pentru reducerea nivelului general de protecție acordat deja lucrătorilor în statele membre. Punerea în aplicare a prezentei directive nu constituie un motiv suficient pentru a justifica un regres în comparație cu situația deja existentă în statele membre cu privire la nivelul general de protecție a lucrătorilor, precum și în domeniile reglementate de prezenta directivă.

Expunere de motive

Alineatul (1) necesită o completare pentru a asigura faptul că nivelul general de protecție nu poate fi redus și că transpunerea directivei în domeniile vizate de aceasta nu poate conduce la o degradare a aspectelor reglementate. O astfel de interdicție concretă a reducerii nivelului de protecție este o practică obișnuită în directivele sociopolitice și este recunoscută de CJUE, precum în cazul clauzei 8 alineatul (3) din anexa la Directiva 1999/70/CE privind munca pe durată determinată (Acordul partenerilor sociali ca anexă la directiva-cadru) sau al articolului 9 alineatul (4) din Directiva-cadru 2002/14/CE privind informarea și consultarea lucrătorilor.

Amendamentul 28

Capitolul VI – Articolul 21

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Drepturile și obligațiile stabilite în prezenta directivă se aplică raporturilor de muncă existente la [data intrării în vigoare + 2 ani]. Cu toate acestea, angajatorii furnizează sau completează documentele menționate la articolul 4 alineatul (1), la articolul 5 și la articolul 6 numai la cererea unui lucrător. Absența unei astfel de cereri nu are efectul de a exclude lucrătorii de la aplicarea drepturilor minime stabilite în temeiul prezentei directive.

Drepturile și obligațiile stabilite în prezenta directivă se aplică raporturilor de muncă existente la [data intrării în vigoare + 2 ani].

Expunere de motive

Este de salutat faptul că drepturile și obligațiile din prezenta directivă s-ar aplica și raporturilor de muncă existente. Nu este clar însă în ce raport cu această prevedere stă a doua teză și, în consecință, cea de-a treia teză. Aceste teze nu sunt necesare pentru ca directiva să fie aplicabilă raporturilor de muncă existente. Inclusiv în raporturile de muncă existente, obligația de informare trebuie să fie îndeplinită independent de o solicitare în acest sens. În fond, angajatorii, în calitate de destinatari ai dispozițiilor din dreptul muncii, trebuie să respecte modificările aduse legislației și să îndeplinească cerințele impuse, fără ca lucrătorii să le solicite să respecte legea.

II.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Piețe europene ale muncii în schimbare

1.

salută faptul că, după anii crizei economice și financiare din 2008-2013, rata șomajului scade din nou în mod constant, ajungând în prezent la 7,3 % (UE), respectiv 8,6 % (zona euro);

2.

subliniază totuși faptul că tocmai forța de muncă tânără a fost afectată de criza economică și financiară. În aprilie 2017, rata șomajului în rândul tinerilor a fost de 16,7 %, situându-se astfel peste nivelul perioadei de dinaintea crizei și fiind de peste două ori mai mare decât rata generală a șomajului;

3.

regretă că, în ciuda măsurilor luate la nivelul UE, nu s-a putut soluționa problema șomajului ridicat în rândul tinerilor; prin urmare, subliniază că, pe lângă măsurile ce vizează piaţa forţei de muncă, este important să se acționeze pentru o mai mare mobilitate a societății și, cu ajutorul acțiunilor politice, să se ajusteze mai bine oferta de formare la nevoile reale ale pieţei forţei de muncă;

4.

constată că, în anul 2016, rata de ocupare a forței de muncă cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani a ajuns la 71,1 %, cea mai mare medie anuală înregistrată vreodată în Uniunea Europeană. În ciuda acestei valorii medii, există totuși diferențe semnificative între diferitele state membre. Rata de ocupare a forței de muncă cu vârsta cuprinsă între 25 și 54 de ani a rămas aproape constantă din 2001, în timp ce în rândul persoanelor mai în vârstă (55-64 de ani) a crescut în mod semnificativ și a scăzut în rândul tinerilor (15-24 de ani);

5.

salută faptul că, în ceea ce privește ratele de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor și bărbaților, s-a redus decalajul dintre sexe. Acest lucru se datorează, în principal, creșterii ratelor de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor. Cu toate acestea, există și state membre în care reducerea decalajului este consecința unei scăderi a ratelor de ocupare a forței de muncă în rândul bărbaților;

6.

regretă faptul că procentul persoanelor angajate care lucrează cu fracțiune de normă a crescut de la 14,9 % în 2002 la 19,0 % în 2015. În ceea ce privește proporția, există o diferență clară între bărbați și femei. Aproape o treime (31,4 %) din femeile angajate, în 2016 numărul femeilor care au lucrat cu fracțiune de normă a fost semnificativ mai mare decât cel al bărbaților (8,2 %);

7.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că este posibil ca în anumite condiții, raporturile de muncă atipice, în special raporturile de muncă pe durată determinată, îi afectează adesea în mod disproporționat pe angajații tineri, mai puțin educați și mai slab calificați și că majoritatea nu se angajează voluntar în astfel de raporturi de muncă. În 2015, doar 37 % dintre lucrătorii tineri dispuneau de contract de muncă cu normă întreagă pe perioadă nedeterminată. Aceasta este o scădere semnificativă față de 48 % în anul 2002;

8.

observă că, deși contractele de muncă cu normă întreagă pe perioadă nedeterminată continuă să reprezinte raportul de angajare predominant, formele de angajare atipice au crescut în mod semnificativ în ultimii 20 de ani. În 1995, 32 % din angajații din statele UE-15 aveau contracte atipice. Această cotă a crescut în statele UE-28, ajungând la 36 % în 2015 și are tendință ascendentă;

Provocări în contextul schimbării

9.

constată că trăim într-o epocă a creșterii interdependenței economice mondiale, al lanțurilor valorice internaționale mai complexe, al ciclurilor de inovare tehnologică și organizațională mai rapide, marcate de o integrare și o digitalizare crescânde ale proceselor de lucru, iar piețele forței de muncă se schimbă tot mai rapid, apărând totodată un număr tot mai mare de raporturi de muncă atipice. Pentru ca lucrătorii să nu se afle într-o poziție nesigură, trebuie asigurat echilibrul între flexibilitate și securitate;

10.

menționează faptul că unele forme atipice de angajare noi, care se preconizează că vor înregistra o creștere în următorii ani, constituie un motiv special de îngrijorare, dată fiind creșterea gradului de nesiguranță în ceea ce privește stabilitatea locurilor de muncă, veniturile și accesul la protecție socială: este vorba despre munca ocazională, munca cu fracțiune de normă pe durate foarte reduse (involuntară), munca bazată pe tichete, precum și crowd work;

11.

atrage atenția asupra faptului că inclusiv anumite forme de muncă atipice care există de mai mult timp, precum stagiile remunerate și munca prin agent de muncă temporară, continuă să reprezinte o provocare în ceea ce privește menținerea locului de muncă și condițiile adecvate de muncă;

12.

subliniază faptul că, per ansamblu, angajații în raporturi de muncă atipice se confruntă mai des cu situații de angajare instabile. Locurile de muncă atipice sunt remunerate de cele mai multe ori cu salarii pe oră mai mici decât cele aferente locurilor de muncă cu normă întreagă pe perioadă nedeterminată. În plus, persoanele cu locuri de muncă atipice sunt expuse unui risc mai ridicat de șomaj;

13.

subliniază că, în același timp, angajații în raporturi de muncă atipice plătesc în general contribuții sociale mai puține și mai mici, ceea ce are un impact negativ asupra dreptului lor la prestații sociale și asupra nivelului și duratei acestor prestații. Pe lângă problemele legate de sănătatea fizică și securitatea muncii, angajații cu locuri de muncă nesigure suferă frecvent și de stres la locul de muncă;

14.

atrage atenția că angajații în raporturi de muncă atipice tind să aibă, de asemenea, acces mai redus la organizațiile de reprezentare a intereselor la nivel de întreprindere și la muncă garantată prin contracte colective. Rata scăzută de conversie a locurilor muncă pe perioadă determinată în locuri de muncă pe perioadă nedeterminată sugerează că inegalitatea persistă în timp. Cifrele din statele membre arată că mai puțin de 50 % din angajații cu contracte de muncă pe perioadă determinată într-un anumit an aveau un loc de muncă cu normă întreagă pe perioadă nedeterminată trei ani mai târziu;

15.

consideră că formele atipice de angajare nu prezintă doar avantaje pentru economie. Totuși, dacă nu se garantează un nivel de bază în ceea ce privește securitatea, acestea pot crea, de asemenea, dezavantaje pentru angajatori. Deși inițial pot exista economii de costuri, costurile ascunse sunt semnificative. Gestionarea unei forțe de muncă formate din angajați pe perioadă nedeterminată și pe perioadă determinată este complexă, implică riscuri de conflict și riscul pierderii motivației, ceea ce poate conduce la scăderea productivității. Nesiguranțele legate de raportul de muncă pot afecta inovația și pot conduce la lipsa de încredere și la un comportament cu aversiune față de risc;

Acțiuni necesare în contextul schimbării

16.

constată că trebuie, totuși, întreprinși pași importanți pentru a îmbunătăți protecția lucrătorilor, precum și în direcția unor standarde mai uniforme pe piața internă europeană. Actuala legislație a UE în domeniul muncii nu se aplică pentru toți angajații în mod egal, creează disparități și conduce la inegalități în ceea ce privește condițiile de muncă și protecția socială în general;

17.

atrage atenția asupra faptului că în cadrul studiului REFIT pentru evaluarea Directivei privind declarația scrisă (91/533/CEE) s-a constatat că există un nucleu de persoane protejate (de regulă angajații cu contracte de muncă standard, pe perioadă nedeterminată, sau cu contracte de muncă pe termen lung), în timp ce pentru multe alte grupuri de angajați există, în practică, diferențe semnificative sau incertitudinea legată de aplicarea dispozițiilor directivei în cazurile lor. Mulți lucrători nu își cunosc suficient drepturile fundamentale sau nu dețin nicio confirmare a acestora;

18.

sprijină ferm eforturile de a asigura condiții de muncă echitabile minime în întreaga Uniune Europeană, pentru toate tipurile de contracte de muncă, și de a evita creșterea nejustificată a nivelului de birocrație și sarcină administrativă pentru întreprinderile mici și mijlocii. Aceste drepturi minime ar asigura protecția necesară pentru toți angajații și ar permite instituirea unui cadru de referință clar la care să se raporteze legiuitorii și instanțele naționale;

19.

reiterează faptul că la nivelul UE se impun noi drepturi minime privind condițiile de muncă ale angajaților și obligația asociată de a informa angajații în scris cu privire la condițiile de muncă aplicabile, sporind astfel securitatea juridică atât pentru angajatori, cât și pentru angajați și evitând o uniformizare la un nivel inferior în statele membre;

20.

consideră că noile drepturi minime la nivelul Uniunii asigură nu doar condiții de concurență echitabile, având în vedere că abordările naționale diferite duc la denaturarea concurenței, precum și la bariere în calea liberei circulații a lucrătorilor în cadrul pieței interne. În egală măsură, acestea pot crește eficacitatea pieței forței de muncă a UE, pot promova progresul economic și social, precum și coeziunea și un nou proces de convergență în direcția unor condiții mai bune de muncă și de viață, conservând totodată integritatea pieței unice;

Evaluare principială a propunerii de directivă

21.

salută faptul că, răspunzând provocărilor actuale de pe piețele forței de muncă, Comisia Europeană a decis să prezinte o propunere de directivă privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană. Sunt astfel materializate principii fundamentale consacrate în Pilonul european al drepturilor sociale, iar legislația europeană în domeniul muncii este aliniată la piețele forței de muncă ale UE din secolul XXI;

22.

reamintește că la articolele 27 și 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se prevede că lucrătorii au dreptul la informare și dreptul la condiții de muncă echitabile și adecvate;

23.

subliniază faptul că autoritățile locale și regionale reprezintă angajatori majori din sectorul public, care trebuie să echilibreze bugetele, furnizarea serviciilor publice și termenii și condițiile pentru forța de muncă. De asemenea, acestea joacă un rol-cheie în schimbul de informații și de bune practici. Autoritățile locale și regionale sunt implicate în calitate de autorități contractante, participând în același timp la controlul eventualelor abuzuri;

24.

atrage atenția asupra faptului că serviciile sociale, serviciile de integrare pe piața forței de muncă și adaptarea la schimbările structurale, precum și măsurile de integrare socială, economică și culturală sunt asigurate și furnizate, în principal, de autoritățile locale și regionale;

25.

subliniază că este foarte important ca principiul subsidiarităţii să fie respectat pe deplin de către Comisie și că principiul proporționalității trebuie neapărat respectat, pentru a se garanta că nu va apărea nicio nouă sarcină financiară sau administrativă. Trebuie respectate responsabilitățile cuprinzătoare în materie de politică socială și de ocupare a forței de muncă ale organismelor naționale și subordonate;

26.

își reafirmă, prin urmare, sprijinul pentru inițiativa Comisiei Europene de a consolida dimensiunea socială în Uniunea Europeană în temeiul articolului 9 din Tratatul de la Lisabona, conform căruia dimensiunea socială trebuie avută în vedere în cadrul tuturor măsurilor luate de către Uniunea Europeană;

Apreciere pozitivă a propunerii de directivă

27.

atrage atenția asupra faptului că, deși adoptarea Directivei 91/533/CEE privind declarațiile scrise a avut loc în urmă cu peste 25 de ani, obiectivele acesteia privind o mai mare transparență a pieței forței de muncă și a protecției drepturilor lucrătorilor continuă să fie extrem de importante;

28.

subliniază importanța furnizării de informații scrise, atât pentru angajatori, cât și pentru angajați, deoarece astfel va crește transparența și se vor reduce asimetriile dintre cele două părți contractante. Totuși, acesta este doar un prim pas în direcția evitării locurilor de muncă precare;

29.

salută faptul că informarea lucrătorilor asupra aspectelor esențiale ale condițiilor aplicabile raporturilor lor de muncă cel târziu în prima zi de muncă generează în mod evident mai multă siguranță și claritate și că acest lucru este deosebit de benefic în contextul activității transnaționale și al liberei circulații transfrontaliere a lucrătorilor;

30.

apreciază în mod pozitiv îndeosebi completarea drepturilor materiale, respectiv a cerințelor minime privind condițiile de muncă, în următoarele privințe:

perioada de probă este limitată la șase luni;

lucrătorii pot lucra pentru mai mulți angajatori;

în cazul muncii la cerere – cu program variabil – angajatul este informat în prealabil cu privire perioada în care va lucra;

angajații pot solicita de la angajator un răspuns scris motivat cu privire la forme de angajare mai stabile;

în viitor, formarea solicitată și cea obligatorie trebuie plătite în întregime de către angajator;

reamintește că partenerii sociali pot încheia un contract colectiv privind drepturile minime, în măsura în care protecția lucrătorilor rămâne per ansamblu asigurată, iar standardele minime pentru condițiile de muncă stabilite prin directivă sunt respectate;

31.

atrage atenția asupra faptului că în UE nu există un consens privind contractele de muncă și că prezenta directivă este importantă pentru promovarea mobilității lucrătorilor pe piața internă, prin stabilirea unor standarde minime de informare care reduc diferențele dintre statele membre și prin facilitarea activității în alte state membre, atât pentru întreprinderi, cât și pentru angajați;

32.

subliniază că transparența nu este benefică doar pentru lucrători, ci și pentru autoritățile care depun eforturi pentru reducerea muncii nedeclarate, precum și pentru angajatori și potențialii investitori, care au nevoie de securitate juridică în ceea ce privește condițiile de muncă:

33.

reiterează avantajele de care beneficiază lucrătorii prin furnizarea de informații individuale referitoare la elementele esențiale ale contractului lor de muncă. Astfel, angajații sunt mai conștienți și cunosc mai bine aspectele esențiale ale condițiilor de muncă și ale drepturilor lor;

Apreciere critică a propunerii de directivă

34.

salută faptul că, pe de o parte, prezenta propunere de directivă extinde obligația angajatorilor de a-i informa pe lucrători cu privire la condițiile aplicabile raporturilor de muncă și îmbunătățește caracterul executoriu al acestora. Pe de altă parte, sunt introduse noi drepturi materiale sub forma așa-numitelor „Cerințe minime privind condițiile de muncă”. Această amalgamare a celor două seturi de reglementări independente într-un singur cadru de reglementare este evaluată critic;

35.

pledează ca definiția lucrătorului și a angajatorului, precum și a raportului de muncă să fie adaptate în prezenta directivă la jurisprudența CJUE și să nu se prevadă norme suplimentare în prezenta directivă, deoarece aceste aspecte necesită încă o dezbatere mai amplă. Legislația națională referitoare la aceste definiții nu trebuie să fie afectată;

36.

constată că multe forme de muncă din economia colaborativă sunt clasificate în activități dependente și activități independente. Acest lucru ridică probleme importante privind condițiile de muncă, sănătatea și siguranța, prestațiile de asigurări de sănătate, indemnizația pentru concedii medicale, indemnizația de șomaj și pensia. Toate acestea ar putea conduce la crearea unei noi categorii de angajare precară;

37.

solicită ca în dezbatere să se acorde o atenție sporită noilor forme de angajare atipice, deoarece acestea intră în domeniul de aplicare al directivei și există diferențe semnificative între statele membre în acest sens;

38.

solicită ca dezbaterea să se concentreze, de asemenea, pe cele între 4 și 6 milioane de lucrători din UE cu contracte de muncă la cerere sau de muncă ocazională;

39.

subliniază nevoia unor orientări pentru angajatori în vederea respectării noilor dispoziții pentru ca respectivele contracte de muncă atipice și dreptul UE propus să se aplice în vederea unei forme de angajare mai sigure și mai predictibile. Sprijinul pentru stabilirea orelor de referință și dezvoltarea proceselor de gestionare a activităților cu caracter ocazional și pe termen scurt este necesar întrucât contractele pe termen scurt, cu fracțiune de normă și ocazionale sunt posibile și în sectorul public. De asemenea, este nevoie de claritate privind prelucrarea solicitărilor individuale depuse în mod repetat;

40.

reamintește că trebuie asigurate tratamentul egal și nediscriminarea lucrătorilor;

41.

atrage în general atenția că propunerea de directivă a Comisiei Europene poate constitui doar un punct de plecare pentru o dezbatere amplă privind crearea în Europa de locuri de muncă durabile și care asigură un trai decent, alături de aspirația de a consolida fundamental drepturile sociale ale tuturor lucrătorilor și de a asigura aplicarea drepturilor existente pentru toți angajații;

Propuneri suplimentare de directivă și alte nevoi în materie de reglementare

42.

invită Comisia Europeană să se asigure că actuala revizuire a directivei include și formele de activitate independentă care au apărut și apar și că se ia în considerare garanția preconizată a remunerării egale pentru munca egală cu privire la toți angajații în raporturi de muncă atipice;

43.

arată că trebuie găsit un echilibru între acoperirea costurilor administrative și sprijinirea sau consolidarea politicilor locale de creștere a salariilor și îmbunătățire a condițiilor de trai și de muncă, inclusiv pentru lucrătorii cu contracte atipice;

44.

recomandă ca noile drepturi materiale să fie completate cu interdicția contractelor de muncă de zero ore și cu dreptul la ore de muncă garantate, precum și cu drepturi suplimentare în caz de concediere, deoarece extinderea drepturilor materiale ar fi, în caz contrar, insuficientă;

45.

subliniază că responsabilitatea pentru echilibrul dintre viața profesională și cea privată se împarte în mod egal între lucrători, familii, partenerii sociali, autoritățile locale și regionale și ansamblul serviciilor publice și private. Numai printr-o abordare globală, care să țină cont de toate părțile, va fi posibilă instaurarea unui mediu social și economic sustenabil, care plasează persoanele și familiile în centrul politicilor sale;

46.

subliniază rolul important pe care îl joacă autoritățile locale și regionale în conceperea, punerea în aplicare și evaluarea măsurilor în domenii în care acestea dispun adesea de competențe-cheie, ca de exemplu în politica socială și de ocupare a forței de muncă;

47.

ca urmare a adoptării pilonului european al drepturilor sociale (1), invită Comisia să propună o formă mai adecvată de participare a lucrătorilor în societățile europene, având în vedere că și reprezentarea eficientă a intereselor la nivel de întreprindere este un instrument important pentru asigurarea unor condiții de muncă transparente și previzibile;

48.

consideră că este necesar să se includă în legea comitetelor europene de întreprindere, în conformitate cu prevederile Directivei 2009/38/CE privind comitetele europene de întreprindere, o extindere a sarcinilor vizând o agendă pentru digitalizare, pentru a proteja și consolida drepturile de reprezentare a lucrătorilor în contextul creșterii activităților transfrontaliere și transnaționale ale întreprinderilor și a creșterii asociate a muncii mobile și transnaționale în cadrul acestora;

49.

atrage atenția că unele state membre dispun de modele funcționale ale pieței forței de muncă, bazate pe parteneri sociali autonomi puternici și pe raporturi de muncă și condiții de muncă reglementate prin contracte colective care asigură echilibrul dintre diferitele interese privind condiţiile. Chestiunile privind drepturile minime trebuie să poată fi reglementate în continuare prin contracte colective de muncă, cu respectarea standardelor juridice din directivă.

Bruxelles, 5 iulie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ


(1)  Avizul CoR pe tema „Pilonul european al drepturilor sociale” (CDR 3141/2017), octombrie 2017


25.10.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 387/70


Avizul Comitetului European al Regiunilor — Realizarea obiectivelor privind mobilitatea cu emisii scăzute

(2018/C 387/11)

Raportor:

Michiel SCHEFFER (NL-ALDE), membru al Consiliului executiv al provinciei Gelderland

Documente de referință:

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor – Realizarea obiectivelor privind mobilitatea cu emisii scăzute – O Uniune Europeană care protejează planeta, care își capacitează consumatorii și care își apără industria și lucrătorii

COM(2017) 675 final

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/106/CEE privind stabilirea de norme comune pentru anumite tipuri de transporturi combinate de mărfuri între state membre

COM(2017) 648 final și final/2

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul

COM(2017) 647 final

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/33/UE privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic

COM(2017) 653 final

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Spre o utilizare cât mai largă a combustibililor alternativi – un plan de acțiune privind infrastructura pentru combustibili alternativi, conform articolului 10 alineatul (6) din Directiva 2014/94/UE, inclusiv evaluarea cadrelor naționale de politică conform articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2014/94/UE

COM(2017) 652 final și final/2

I.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul

COM(2017) 647 final

Amendamentul 1

Considerentul (3)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Ar trebui să se desemneze, în fiecare stat membru, un organism de reglementare independent și imparțial, pentru a asigura buna funcționare a pieței de transport rutier de persoane. Organismul respectiv poate fi, de asemenea, responsabil pentru alte sectoare reglementate, cum ar fi sectorul feroviar, energetic sau de telecomunicații.

Ar trebui să se desemneze, în fiecare stat membru, o autoritate competentă în domeniul transporturilor sau un organism de reglementare independent și imparțial, pentru a asigura buna funcționare a pieței de transport rutier de persoane. Organismul respectiv poate fi, de asemenea, responsabil pentru alte sectoare reglementate, cum ar fi sectorul feroviar, energetic sau de telecomunicații.

Expunere de motive

Conform Tratatului UE, transportul de persoane este un serviciu de interes economic general (SIEG). Instituirea unui organism de reglementare independent poate fi o măsură disproporționată atunci când piața este organizată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1370/2007.

Amendamentul 2

Considerentul (4)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Operațiunile comerciale aferente serviciilor regulate nu ar trebui să compromită echilibrul economic al contractelor de servicii publice existente. Din acest motiv, organismul de reglementare ar trebui să fie în măsură să efectueze o analiză economică obiectivă pentru a garanta acest lucru.

Operațiunile comerciale aferente serviciilor regulate nu ar trebui să compromită echilibrul contractelor de servicii publice existente. Din acest motiv, organismul de reglementare ar trebui să fie în măsură să efectueze o analiză obiectivă pentru a garanta acest lucru. Această analiză ar trebui să țină seama de caracteristicile relevante în materie de structură și geografie ale pieței și ale rețelei în cauză (dimensiunea, caracteristicile cererii, complexitatea rețelei, izolarea din punct de vedere geografic și tehnic și serviciile care fac obiectul contractului), precum și să verifice dacă noul serviciu reprezintă o îmbunătățire a calității serviciilor sau a eficienței din punctul de vedere al costurilor, ori a ambelor, în comparație cu contractul de servicii publice atribuit anterior.

Expunere de motive

Serviciile publice precum transportul nu ar trebui evaluate doar în termeni economici, ci și dintr-o perspectivă mai largă, care include nu numai criterii cuantificabile din punct de vedere economic, ci și aspecte privind calitatea, siguranța și coeziunea teritorială și socială. Comitetul Regiunilor ar trebui să utilizeze acest raport pentru a oferi orientări cu privire la anumite aspecte care trebuie să fie evaluate.

Amendamentul 3

Considerentul (6)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Pentru a asigura o concurență loială pe piață, operatorilor de servicii regulate ar trebui să li se acorde drepturi de acces la terminale în Uniune, conform unor criterii corecte, echitabile, nediscriminatorii și transparente. Contestațiile împotriva deciziilor de respingere sau de restricționare a accesului ar trebui să fie depuse pe lângă organismul de reglementare.

Pentru a asigura o concurență loială pe piață, operatorilor de servicii regulate ar trebui să li se acorde drepturi de acces la terminale publice în Uniune, conform unor criterii corecte, echitabile, nediscriminatorii și transparente. Cu toate acestea, echilibrul teritorial și coeziunea socială nu trebuie compromise, motiv pentru care operatorii de servicii publice ar trebui să aibă acces prioritar, pentru a garanta îndeplinirea obligațiilor stabilite în contractul de servicii publice cu autoritățile competente. Contestațiile împotriva deciziilor de respingere sau de restricționare a accesului ar trebui să fie depuse pe lângă organismul de reglementare.

Expunere de motive

Accesul la terminale ar trebui acordat cu prioritate operatorilor de servicii publice, care trebuie să își respecte obligațiile (frecvențe, orare, conexiuni, servicii) stabilite în contractele de servicii publice cu autoritățile competente.

Amendamentul 4

Considerentul (8)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Autorizarea de servicii regulate naționale și internaționale ar trebui să facă obiectul unei proceduri de autorizare. Autorizarea ar trebui acordată, cu excepția cazului în care există motive specifice de refuz care pot fi atribuite solicitantului sau dacă serviciul ar compromite echilibrul economic al unui contract de servicii publice. Ar trebui să se introducă o valoare-limită în kilometri pentru a se asigura că operațiunile comerciale aferente serviciilor regulate nu compromit echilibrul economic al contractelor de servicii publice existente. În cazul rutelor deservite deja de mai mult de un contract de servicii publice, ar trebui să existe posibilitatea de a mări această valoare-limită.

Autorizarea de servicii regulate naționale și internaționale ar trebui să facă obiectul unei proceduri de autorizare. Autorizarea ar trebui acordată, cu excepția cazului în care există motive specifice de refuz care pot fi atribuite solicitantului sau dacă serviciul ar compromite echilibrul al unui contract de servicii publice. Caracterul echilibrat al unui contract de servicii publice ar trebui să fie evaluat în funcție de viabilitatea sa economică, dar și de serviciile oferite cetățenilor sub aspectul conexiunilor, al planificării călătoriilor intermodale, al calității, al eficienței, al adecvării în raport cu cererea, al siguranței și securității. În plus, la prestarea de servicii trebuie respectate standardele de mediu și sociale.

Expunere de motive

Serviciile publice precum transportul nu ar trebui evaluate doar în termeni economici, ci și dintr-o perspectivă mai largă, care include nu numai criterii cuantificabile din punct de vedere economic, ci și aspecte privind calitatea, siguranța și coeziunea teritorială și socială. Caracterul echilibrat al unui contract de servicii publice ar trebui să fie evaluat în funcţie de viabilitatea sa economică, dar și de calitatea serviciilor oferite cetățenilor. Respectarea acelorași standarde de mediu și sociale reprezintă o condiție prealabilă pentru o concurență loială.

Amendamentul 5

Considerentul (13)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

În măsura în care prezentul regulament armonizează normele pe piețele naționale pentru serviciile regulate de transport cu autocarul și autobuzul și accesul la terminale, obiectivele acestuia, și anume promovarea mobilității interurbane și creșterea ponderii modale a modurilor durabile de transport de persoane, nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre. În consecință, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite.

 

Expunere de motive

Chestiunile privind accesul la terminalele locale și la piețele regionale de transport public sunt strâns legate de subsidiaritate.

Amendamentul 6

Articolul 1, punctul 2

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

articolul 2 se modifică după cum urmează:

articolul 2 se modifică după cum urmează:

[…]

[…]

(c)

se adaugă următoarele puncte 9-11:

„9.

«terminal» înseamnă orice instalație cu o suprafață minimă de 600 m2, care oferă un loc de parcare utilizat de autocare și autobuze pentru debarcarea sau îmbarcarea persoanelor;

(c)

se adaugă următoarele puncte 9-11:

„9.

sub rezerva definițiilor și cerințelor prevăzute în legislația națională, «terminal» înseamnă orice instalație publică care oferă un loc de parcare utilizat de autocare și autobuze pentru debarcarea sau îmbarcarea persoanelor;”

[…]”

[…]

Expunere de motive

Statele membre ar trebui să dispună de o marjă de apreciere. Trimiterea la o suprafață minimă de 600 m2 ar trebui eliminată, pentru a nu afecta terminalele din orașele mici și zonele rurale care dispun de suprafețe mai mici, dar care sunt vitale pentru a asigurarea legăturilor cu principalele orașe.

Amendamentul 7

Articolul 1, punctul 3

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

se inserează următorul articol 3a înainte de capitolul II:

se inserează următorul articol 3a înainte de capitolul II:

Articolul 3a

Organismul de reglementare

Articolul 3a

Organismul de reglementare

(1)    Fiecare stat membru desemnează un organism național unic de reglementare în sectorul transportului rutier de persoane. Organismul respectiv este o autoritate imparțială care, în termeni organizaționali, funcționali, ierarhici și decizionali, este distinctă din punct de vedere juridic și independentă de orice altă entitate publică sau privată. El este independent de orice autoritate competentă implicată în acordarea unui contract de servicii publice.

(1)    În funcție de organizarea pieței serviciilor la nivel național, fiecare stat membru desemnează un organism național unic de reglementare în sectorul transportului rutier de persoane. Organismul respectiv este fie o autoritate competentă în domeniul transporturilor, fie o autoritate imparțială care, în termeni organizaționali, funcționali, ierarhici și decizionali, este distinctă din punct de vedere juridic și independentă de orice altă entitate publică sau privată. În cel de al doilea caz, el este independent de orice autoritate competentă implicată în acordarea unui contract de servicii publice.

Organismul de reglementare poate fi responsabil pentru alte sectoare reglementate.”

Organismul de reglementare poate fi responsabil pentru alte sectoare reglementate.”

Expunere de motive

Noile servicii comerciale nu ar trebui să afecteze îndeplinirea unei misiuni de furnizare a SIEG și nici a obligațiilor de serviciu public. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege între un organism de reglementare independent și o autoritate competentă în domeniul transporturilor care cunoaște nevoile socioeconomice ale utilizatorilor.

Amendamentul 8

Articolul 1, punctul 3

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

se inserează următorul articol 3a înainte de capitolul II:

se inserează următorul articol 3a înainte de capitolul II:

Articolul 3a

Organismul de reglementare

[…]

Articolul 3a

Organismul de reglementare

[…]

(3)   Organismul de reglementare îndeplinește următoarele sarcini:

(3)   Organismul de reglementare îndeplinește următoarele sarcini:

(a)

realizează analize economice care să identifice dacă un nou serviciu propus ar compromite echilibrul economic al unui contract de servicii publice;

(a)

realizează analize care să identifice dacă un nou serviciu propus ar compromite echilibrul unui contract de servicii publice și dacă ar avea un impact negativ asupra calității serviciilor furnizate cetățenilor, ținând seama, printre altele, de aspecte legate de conexiunile disponibile, frecvență, tarife, planificarea călătoriilor intermodale sau siguranță, precum și de respectarea standardelor de mediu și sociale la prestarea de servicii ;

(b)

colectează și pune la dispoziție informații privind accesul la terminale; și

(b)

colectează și pune la dispoziție informații privind accesul la terminale; și

(c)

decide cu privire la contestațiile împotriva deciziilor luate de operatorii de terminale.”

(c)

decide cu privire la contestațiile împotriva deciziilor luate de operatorii de terminale.”

Expunere de motive

Respectarea acelorași standarde de mediu și sociale reprezintă o condiție prealabilă pentru o concurență loială.

Amendamentul 9

Articolul 1, punctul 3

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

se inserează următorul articol 3a înainte de capitolul II:

se inserează următorul articol 3a înainte de capitolul II:

Articolul 3a

Organismul de reglementare

[…]

Articolul 3a

Organismul de reglementare

[…]

(3)   Organismul de reglementare îndeplinește următoarele sarcini:

(3)   Organismul de reglementare îndeplinește următoarele sarcini:

[…]

[…]

(b)

colectează și pune la dispoziție informații privind accesul la terminale; și

(b)

colectează și pune la dispoziție informații privind accesul la terminale , pentru a garanta că accesul la terminalele relevante pentru operatorii de servicii se acordă în condiții egale, echitabile, nediscriminatorii și transparente; și

(c)

decide cu privire la contestațiile împotriva deciziilor luate de operatorii de terminale.”

(c)

decide cu privire la contestațiile împotriva deciziilor luate de operatorii de terminale.”

Expunere de motive

Autobuzele și autocarele reprezintă unul dintre cele mai accesibile și mai importante moduri de transport din UE. Prin urmare, este esențial ca pasagerii să primească cele mai bune servicii posibile; iată de ce o concurență loială și sănătoasă reprezintă cea mai bună modalitate de a atinge acest obiectiv.

Amendamentul 10

Articolul 1, punctul 6

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

se inserează următorul articol 5a:

se inserează următorul articol 5a:

Articolul 5a

Accesul la terminale

[…]

Articolul 5a

Accesul la terminale

[…]

(2)   Operatorii de terminale depun eforturi pentru a satisface toate cererile de acces, cu scopul de a asigura utilizarea optimă a terminalelor.

(2)   Operatorii de terminale depun eforturi pentru a satisface toate cererile de acces, cu scopul de a asigura utilizarea optimă a terminalelor și respectarea obligațiilor de serviciu public .

Cererile de acces pot fi refuzate doar din motive de lipsă de capacitate.

Cererile de acces pot fi refuzate din motive de lipsă de capacitate sau în cazul în care o cerere ar compromite serviciile puse la dispoziția cetățenilor, reducând accesul la conexiuni, limitând conexiunile, afectând siguranța și securitatea sau calitatea generală a serviciilor oferite; dacă un operator de terminal ia o astfel de decizie, el trebuie să o comunice autorității de reglementare .”

În cazul în care un operator de terminal refuză o cerere de acces, acesta indică eventualele alternative viabile.

 

Expunere de motive

Nu este de datoria operatorului de terminal să caute alternative viabile. În plus, accesul la terminale ar trebui să fie legat de aspecte privind calitatea serviciilor oferite consumatorilor și siguranța și securitatea acestora. În plus, dreptul de acces la terminale nu ar trebui să afecteze îndeplinirea obiectivelor publice, a misiunii și a obligațiilor de serviciu public ale unui serviciu de interes economic general (SIEG).

În special în orașele afectate de poluarea atmosferică cu particule fine poate fi necesară o restricție, pe baza standardelor de mediu.

Amendamentul 11

Articolul 1, punctul 9

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 8

Procedura de autorizare pentru transportul internațional de persoane pe o distanță mai mică de 100 de kilometri, în linie dreaptă

Articolul 8

Procedura de autorizare pentru transportul internațional de persoane

(1)   Autorizațiile se eliberează de comun acord cu autoritățile competente ale tuturor statelor membre pe al căror teritoriu sunt îmbarcate sau debarcate persoane și sunt transportate pe distanțe mai mici de 100 de kilometri în linie dreaptă . Autoritatea de autorizare transmite o copie a cererii, împreună cu copii ale oricărei alte documentații relevante, în termen de două săptămâni de la primirea cererii, către autoritățile competente respective, împreună cu o solicitare de obținere a acordului acestora. În același timp, autoritatea de autorizare transmite aceste documente autorităților competente ale celorlalte state membre ale căror teritorii sunt traversate, pentru informare.

(1)   Autorizațiile se eliberează de comun acord cu autoritățile competente ale tuturor statelor membre pe al căror teritoriu sunt îmbarcate sau debarcate persoane. Autoritatea de autorizare transmite o copie a cererii, împreună cu copii ale oricărei alte documentații relevante, în termen de două săptămâni de la primirea cererii, către autoritățile competente respective, împreună cu o solicitare de obținere a acordului acestora. În același timp, autoritatea de autorizare transmite aceste documente autorităților competente ale celorlalte state membre ale căror teritorii sunt traversate, pentru informare.

[…]”

[…]”

Expunere de motive

Decizia de a autoriza sau nu servicii de transport nu ar trebui să depindă de distanță (100 km în linie dreaptă), ci, mai degrabă, de impactul pe care serviciul suplimentar l-ar avea asupra serviciilor existente oferite cetățenilor (fie că este vorba de un serviciu de interes public general sau de un serviciu comercial). În plus, diferențele regionale (de exemplu, în ceea ce privește distanța dintre orașe și centrele economice) nu pot fi măsurate în general, la scara întregii UE.

Amendamentul 12

Articolul 1, punctul 10

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

se inserează următoarele articole 8a-8 d :

se inserează următoarele articole 8a-8 b :

„Articolul 8a

Procedura de autorizare pentru transportul internațional de persoane pe o distanță de 100 de kilometri sau mai mare, în linie dreaptă

„Articolul 8a

Deciziile autorităților de autorizare

(1)     Autoritatea de autorizare ia o decizie cu privire la cerere în termen de două luni de la data transmiterii ei de către transportator.

(1)   În conformitate cu procedura stabilită la articolul 8, autoritatea de autorizare acordă autorizația, acordă autorizația cu limitări sau respinge cererea de autorizare. Autoritatea de autorizare informează toate autoritățile competente menționate la articolul 8 alineatul (1) în legătură cu decizia sa.

(2)     Autorizația se acordă numai în cazul în care refuzul este justificat printr-unul sau mai multe dintre motivele enumerate la literele (a)-(c) de la articolul 8c alineatul (2).

(2)   Deciziile de respingere a unei cereri sau de acordare a unei autorizații indică motivele pe care acestea se bazează.

Autorizația se acordă numai în cazul în care refuzul este justificat printr-unul sau mai multe dintre următoarele motive:

 

(a)

[…]

[…]

(d)

un organism de reglementare stabilește, pe baza unei analize obiective, că serviciul ar compromite echilibrul unui contract de servicii publice.

Autoritățile de autorizare nu resping o cerere numai pe motiv că transportatorul oferă prețuri mai mici decât cele oferite de alți transportatori rutieri sau pentru faptul că legătura în chestiune este deja operată de alți transportatori rutieri , dacă se demonstrează din punct de vedere tehnic că aceste prețuri inferioare garantează prestarea serviciului pe întreaga durată a contractului .

[…]

(3)     Autoritatea de autorizare transmite autorităților competente ale tuturor statelor membre pe al căror teritoriu sunt îmbarcate sau debarcate persoane, precum și autorităților competente ale statelor membre ale căror teritorii sunt traversate fără să fie îmbarcate sau debarcate persoane, o copie a cererii, împreună cu copii ale oricărei alte documentații relevante și evaluarea acesteia, spre informare.

 

Articolul 8b

Procedura de autorizare pentru serviciile regulate naționale

Articolul 8 b

Limitarea dreptului de acces

(1)     Autoritatea de autorizare ia o decizie cu privire la cerere în termen de două luni de la data transmiterii ei de către transportator. Termenul poate fi extins la patru luni în cazul în care se solicită o analiză în conformitate cu articolul 8c alineatul (2) litera (d).

(1)   Statele membre pot limita dreptul de acces la piața internațională și națională pentru serviciile regulate în cazul în care serviciul respectiv ar compromite echilibrul economic al unui contract de servicii publice sau dacă prestatorii în cauză au fost sancționați de administrațiile competente pe motivul utilizării unor practici care aduc atingere garanțiilor serviciului respectiv .

(2)     Se acordă autorizații pentru servicii regulate naționale cu excepția cazului în care refuzul poate fi justificat printr-unul sau mai multe dintre motivele enumerate la literele (a)-(c) de la articolul 8c alineatul (2) și, în cazul în care acest serviciu constă în transportul persoanelor pe o distanță mai mică de 100 de kilometri, în linie dreaptă, articolul 8c alineatul (2) litera (d).

(2)   Autoritățile competente care au atribuit un contract de servicii publice sau operatorii de servicii publice care execută contractul de servicii publice pot cere organismului de reglementare să efectueze o analiză pentru a se stabili dacă echilibrul contractului de servicii publice ar fi compromis.

Organismul de reglementare examinează cererea și decide dacă să efectueze analiza. Acesta informează părțile interesate în legătură cu decizia sa.

(3)     Distanța la care se face referire la alineatul (2) poate să fie mărită la 120 de kilometri dacă serviciul regulat respectiv care urmează să fie introdus va constitui un punct de plecare și o destinație care sunt deja deservite de mai mult de un contract de servicii publice.

(3)   În cazul în care organismul de reglementare efectuează o analiză, acesta informează toate părțile interesate cu privire la rezultatele analizei în cauză, precum și cu privire la concluziile sale, în termen de șase săptămâni de la primirea tuturor informațiilor relevante. Organismul de reglementare poate concluziona că autorizația se acordă, că se acordă sub rezerva anumitor condiții sau că se respinge.

Concluziile organismului de reglementare au caracter obligatoriu pentru autoritățile de autorizare.

[…]

Articolul 8c

Deciziile autorităților de autorizare

(1)   În conformitate cu procedura stabilită la articolele 8, 8a sau 8b, autoritatea de autorizare acordă autorizația, acordă autorizația cu limitări sau respinge cererea de autorizare. Autoritatea de autorizare informează toate autoritățile competente menționate la articolul 8 alineatul (1) în legătură cu decizia sa.

 

(2)   Deciziile de respingere a unei cereri sau de acordare a unei autorizații indică motivele pe care acestea se bazează.

Autorizația se acordă numai în cazul în care refuzul este justificat printr-unul sau mai multe dintre următoarele motive:

 

(a)

[…]

[…]

(d)

un organism de reglementare stabilește, pe baza unei analize economice obiective, că serviciul ar compromite echilibrul economic al unui contract de servicii publice.

Autoritățile de autorizare nu resping o cerere numai pe motiv că transportatorul oferă prețuri mai mici decât cele oferite de alți transportatori rutieri sau pentru faptul că legătura în chestiune este deja operată de alți transportatori rutieri.

 

[…]

 

Articolul 8 d

Limitarea dreptului de acces

(1)   Statele membre pot limita dreptul de acces la piața internațională și națională pentru serviciile regulate în cazul în care serviciul regulat propus transportă persoane pe distanțe mai mici de 100 de kilometri, în linie dreaptă, și în cazul în care serviciul respectiv ar compromite echilibrul economic al unui contract de servicii publice.

 

(2)   Autoritățile competente care au atribuit un contract de servicii publice sau operatorii de servicii publice care execută contractul de servicii publice pot cere organismului de reglementare să efectueze o analiză pentru a se stabili dacă echilibrul economic al contractului de servicii publice ar fi compromis. Organismul de reglementare examinează cererea și decide dacă să efectueze analiza economică . Acesta informează părțile interesate în legătură cu decizia sa.

 

(3)   În cazul în care organismul de reglementare efectuează o analiză economică , acesta informează toate părțile interesate cu privire la rezultatele analizei în cauză, precum și cu privire la concluziile sale, în termen de șase săptămâni de la primirea tuturor informațiilor relevante. Organismul de reglementare poate concluziona că autorizația se acordă, că se acordă sub rezerva anumitor condiții sau că se respinge.

Concluziile organismului de reglementare au caracter obligatoriu pentru autoritățile de autorizare.

 

[…]

 

Expunere de motive

Decizia de a autoriza sau nu servicii de transport nu ar trebui să depindă de distanță (100 km în linie dreaptă), ci, mai degrabă, de impactul pe care serviciul suplimentar l-ar avea asupra serviciilor existente oferite cetățenilor (fie că este vorba de un serviciu de interes public general sau de un serviciu comercial). În plus, diferențele regionale (de exemplu, în ceea ce privește distanța dintre orașe și centrele economice) nu pot fi măsurate în general, la scara întregii UE.

Articolul 8a: Pentru a nu se elimina direct ofertele pe motivul unor prețuri mai mici, dacă se asigură totodată viabilitatea serviciului pe toată durata contractului. Articolul 8b: Pentru a prevedea o dispoziție restrictivă în cazul în care prestatorii au fost sancționați.

Amendamentul 13

Articolul 1, punctul 14

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

articolul 13 se elimină;

 

Expunere de motive

Se impune reintroducerea articolului relevant pentru a garanta că excursiile locale sunt considerate drept un singur serviciu de transport internațional și nu o operațiune de cabotaj.

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/106/CEE privind stabilirea de norme comune pentru anumite tipuri de transporturi combinate de mărfuri între state membre

COM(2017) 648 final

Amendamentul 14

Considerentul 13

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(13)

[…]

Ar trebui să existe, în medie, cel puțin un terminal de transbordare corespunzător pentru transportul combinat, care să se afle la maximum 150 km de orice loc de transbordare din Uniune.

(13)

[…]

Ar trebui să existe, în medie, cel puțin un terminal de transbordare corespunzător pentru transportul combinat, care să se afle la maximum 150 km de orice loc de transbordare din Uniune , cu excepția regiunilor periferice și ultraperiferice, în care limitările geografice fac acest lucru imposibil sau ar genera costuri excesive pentru investițiile în infrastructură, în raport cu obiectivul directivei de a promova trecerea transportului de mărfuri de la căile rutiere la moduri de transport mai ecologice .

Expunere de motive

Această cerință ar putea fi problematică în cazul regiunilor periferice (zone cu o densitate scăzută a populației și cu reţele feroviare şi portuare fragmentate) și ar putea determina construirea de terminale acolo acestea nu au nicio utilitate economică.

Amendamentul 15

Articolul 1, punctul 5

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(5)

La articolul 6, se adaugă următoarele alineate (4), (5), (6), (7) și (8):

(5)

La articolul 6, se adaugă următoarele alineate (4), (5), (6), (7) și (8):

„(4)   În cazul în care este necesar pentru realizarea scopului menționat la punctul 8, statele membre iau măsurile necesare pentru a sprijini investițiile în terminalele de transbordare în ceea ce privește:

„(4)   În cazul în care este necesar pentru realizarea scopului menționat la articolul 9, statele membre iau măsurile necesare pentru a sprijini investițiile în terminalele de transbordare în ceea ce privește:

(a)

construirea și, dacă este necesar, extinderea transportului combinat, cum ar fi terminalele de transbordare;

(a)

construirea și, dacă este necesar, extinderea transportului combinat, cum ar fi terminalele de transbordare;

(b)

creșterea eficienței operaționale în terminalele existente.

(b)

creșterea eficienței operaționale în terminalele existente.

Statele membre asigură coordonarea cu statele membre învecinate și cu Comisia și se asigură că, în cazul în care astfel de măsuri sunt puse în aplicare, se trece la asigurarea cu titlu prioritar a unei distribuții geografice echilibrate și suficiente a instalațiilor corespunzătoare în Uniune, în special în ceea ce privește rețelele TEN-T centrale și cuprinzătoare, permițând ca orice loc din Uniune să nu se situeze la o distanță mai mare de 150 km de un astfel de terminal.”

Statele membre asigură coordonarea cu statele membre învecinate și cu Comisia și se asigură că, în cazul în care astfel de măsuri sunt puse în aplicare, se trece la asigurarea cu titlu prioritar a unei distribuții geografice echilibrate și suficiente a instalațiilor corespunzătoare în Uniune, în special în ceea ce privește rețelele TEN-T centrale și cuprinzătoare, permițând ca orice loc din Uniune să nu se situeze la o distanță mai mare de 150 km de un astfel de terminal , cu excepția regiunilor periferice și ultraperiferice, în care limitările geografice fac acest lucru imposibil sau ar genera costuri excesive pentru investițiile în infrastructură, în raport cu obiectivul directivei de a promova trecerea transportului de mărfuri de la căile rutiere la moduri de transport mai ecologice .”

Expunere de motive

A se vedea amendamentul 12.

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/33/UE privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic

COM(2017) 653 final

Amendamentul 16

Se introduce un considerent nou după considerentul (16)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

 

Posibilitatea reducerii emisiilor exclusiv prin intermediul achizițiilor publice este limitată, transporturile publice contribuind doar în mică măsură la volumul emisiilor generate de sectorul transporturilor. Prin urmare, statele membre ar trebui încurajate să reglementeze achizițiile de vehicule ecologice de către alți proprietari de parcuri auto, precum firmele de taximetrie, de închiriere de mașini și de co-voiajare.

Expunere de motive

Doar o mică parte (8 %) din emisiile din sectorul transporturilor provin din transportul public; cu toate acestea, propunerea de directivă vizează în principal vehiculele de transport public. Pentru restabilirea echilibrului și îndeplinirea obiectivului de reducere a emisiilor, în directivă ar trebui incluse și alte parcuri auto.

Amendamentul 17

Se introduce un considerent nou după considerentul 19

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

 

Se impune sporirea coerenței cu legislația anterioară Uniunii în domeniul vehiculelor, al energiei din surse regenerabile și al combustibililor alternativi, în special cu Regulamentul (CE) nr. 595/2009, cu Directiva 2009/28/CE și cu Directiva 2014/94/UE.

Expunere de motive

Legislația UE trebuie să fie uniformă și coerentă și să se îndrepte în aceeași direcție.

Amendamentul 18

Articolul 1, punctul 2

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Domeniu de aplicare

Prezenta directivă se aplică contractelor de cumpărare, leasing, închiriere sau închirierea de vehicule cu opțiune de cumpărare de vehicule de transport rutier încheiate de:

„Articolul 3

Domeniu de aplicare

Prezenta directivă nu are efect retroactiv asupra contractelor existente, ci se aplică doar contractelor noi de cumpărare, leasing, închiriere sau închirierea de vehicule cu opțiune de cumpărare de vehicule de transport rutier încheiate de:

Expunere de motive

Contractele în desfășurare trebuie protejate și nu pot fi afectate de noua legislație.

Amendamentul 19

Articolul 1, punctul 2

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Domeniu de aplicare

„Articolul 3

Domeniu de aplicare

Prezenta directivă se aplică contractelor de cumpărare, leasing, închiriere sau închirierea de vehicule cu opțiune de cumpărare de vehicule de transport rutier încheiate de:

Prezenta directivă se aplică contractelor de cumpărare, leasing, închiriere sau închirierea de vehicule cu opțiune de cumpărare de vehicule de transport rutier încheiate de:

[…]”

[…]

 

(d)

alți proprietari de parcuri auto, precum firmele de taximetrie și de co-voiajare, în cazul în care un stat membru decide să instituie mecanisme care să reglementeze cumpărarea de vehicule ecologice de către proprietarii unor astfel de parcuri auto.

Expunere de motive

Doar o mică parte (8 %) din emisiile din sectorul transporturilor provin din transportul public; cu toate acestea, propunerea de directivă vizează în principal vehiculele de transport public. Pentru restabilirea echilibrului și îndeplinirea obiectivului de reducere a emisiilor, în directivă ar trebui incluse și alte parcuri auto.

Amendamentul 20

Anexă

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Tabelul 5: Obiectiv minim privind ponderea vehiculelor utilitare grele în conformitate cu tabelul 3 din totalul achizițiilor publice de vehicule utilitare grele la nivel de stat membru*

Statul membru

Camioane

Autobuze

 

2025

2030

2025

2030

Tabelul 5: Obiectiv minim privind ponderea vehiculelor utilitare grele în conformitate cu tabelul 3 din totalul achizițiilor publice de vehicule utilitare grele la nivel de stat membru*

Statul membru

Camioane

Autobuze

 

(XXXX  (**)- 2025)

(2026-2 030)

(XXXX  (**)- 2025)

(2026- 2030)

Expunere de motive

Obiectivul ar trebui să constea într-o medie pentru noile contracte, pe o perioadă de mai mulți ani, pentru a acorda flexibilitate cu privire la ceea ce face obiectul achiziției de la an la an (traficul urban, rural etc.). (XXXX) ar trebui să fie data la care se înregistrează 24 de luni de la data intrării în vigoare, în conformitate cu articolul 2.

II.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Mesaje-cheie

1.

susține obiectivul Comisiei de consolidare a capacității Europei de a face față provocărilor reprezentate de schimbările climatice și de a îmbunătăți calitatea vieții cetățenilor săi, menținând și extinzând, în același timp, avantajul competitiv al industriilor noastre în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, generarea unei creșteri economice durabile și încurajarea inovării în cazul tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile; sprijină obiectivul Comisiei de a deveni lider mondial în domeniul inovării, al digitizării și al decarbonizării și consideră că tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon constituie deopotrivă o oportunitate și o provocare pentru industria UE;

2.

subliniază importanța unor sisteme de transport eficiente, eficace și durabile pentru competitivitatea economică a orașelor și a regiunilor, precum și pentru coeziunea socială, economică și teritorială a Uniunii Europene;

3.

subliniază că mobilitatea și transporturile sunt în mod frecvent de competența autorităților locale și regionale, care sunt responsabile de elaborarea și punerea în aplicare a politicilor în materie de mobilitate și de asigurarea transportului public în zonele lor, cu toate că deciziile care trebuie luate la nivel local sunt de multe ori corelate cu un cadru instituit de politica națională și europeană;

4.

recunoaște că transportul produce aproape o cincime din totalul gazelor cu efect de seră (GES) în Europa. Sectorul transporturilor este singurul sector în care nivelurile de GES nu au scăzut în comparație cu nivelurile din 1990. Este nevoie urgentă de măsuri pentru decarbonizarea sectorului transporturilor, chiar dacă trebuie recunoscut că doar o mică parte a emisiilor sunt generate de transportul public de călători;

5.

subliniază că trecerea la emisii scăzute și la emisii zero de particule în suspensie și de oxizi de azot este benefică pentru viața cetățenilor europeni, în special în orașe, unde traficul urban foarte poluant și dens înrăutățește calitatea vieții și sănătatea oamenilor;

6.

atrage atenția că transportul public de călători constituie în sine o măsură importantă de decarbonizare și de promovare a electromobilității în orașe. Multe orașe dispun de o electromobilitate pe șine bine dezvoltată, sub formă de rețele de metrou, tramvai și troleibuz. Este important ca atât aceste măsuri, cât și întregul parc de vehicule al unui oraș sau al unei regiuni să fie incluse în calcul în contextul achizițiilor publice de vehicule de transport rutier curate. Scoaterea în evidență doar a segmentului autobuzelor este insuficientă;

7.

subliniază că orice modificare adusă sistemului de transport din punctul de vedere al combustibililor utilizați trebuie să țină cont de diferențele regionale privind densitatea traficului și de distanța dintre orașe și alte centre de interes economic. Discriminarea manifestată sub forma unor costuri mai mari pentru accesul la rețeaua europeană în cazul zonelor îndepărtate, periferice sau ultraperiferice va continua să afecteze în mod negativ coeziunea teritorială și socială;

8.

consideră că, în cadrul eforturilor de ecologizare a utilizării vehiculelor cu motor, ar trebui promovată deplasarea cu bicicleta (pentru transportul de mărfuri) pe distanțe scurte [în conformitate cu „Foaia de parcurs a UE pentru deplasarea cu bicicleta” (2017/C 088/10)], precum și transportul feroviar și transportul maritim ecologic. Acest lucru presupune existența unei rețele de noduri intermodale care ar trebui să aibă la dispoziție o finanțare adecvată, de exemplu prin Fondul european pentru investiții strategice (FEIS). Bicicletele electrice rapide (bicicletele electrice de viteză) reprezintă o alternativă bună pentru autoturisme, în special în zonele urbane; ele pot contribui la scăderea emisiilor, activitatea fizică fiind benefică și pentru sănătatea populației. Utilizarea bicicletei electrice poate fi stimulată prin crearea unui număr suficient de piste de viteză pentru bicicliști și de puncte de încărcare, precum și prin măsuri de stimulare;

9.

planificarea spațială și urbană poate promova utilizarea unor forme curate de mobilitate. Mobilitatea ecologică urmărește reducerea emisiilor de oxizi de azot și de particule în suspensie, la nivel local, și reducerea emisiilor de CO2, la nivel mondial. Planificarea urbană ar trebui să promoveze accesibilitatea pietonilor, cicliștilor și transportului public, în timp ce accesibilitatea autoturismelor ar trebui cântărită cu atenție. O contribuție la îmbunătăţirea calităţii aerului în orașe prin reducerea emisiilor de particule în suspensie și de oxizi de azot o pot aduce automobilele electrice (utilizate în comun) și autobuzele electrice. Acest lucru poate fi realizat prin descurajarea utilizării mijloacelor de transport poluante prin închiderea unor zone – creând, de exemplu, zone ecologice – și, în același timp, prin scurtarea timpilor de călătorie pentru formele curate de mobilitate în comparație cu timpii de călătorie pentru cele poluante;

10.

recunoaște necesitatea existenței unei soluții interoperabile pentru aprovizionarea cu combustibili alternativi. Deși CoR recunoaște că legile şi reglementările de punere în practică a mobilității cu emisii reduse ar trebui să manifeste deschidere pentru toate tipurile de tehnologii, fiecare oraș și regiune ar trebui să depună eforturi pentru a realiza economii de scară, eventual prin cooperarea cu regiunile învecinate și transfrontaliere;

11.

salută ambițiile în materie de simplificare a achizițiilor publice pentru vehiculele nepoluante, dar consideră că este greu de înţeles modul în care propunerea Comisiei, referitoare la procentajele prevăzute pentru cotele de achiziţii de vehicule nepoluante ale fiecărui stat membru, poate fi transpusă în legislație și aplicată. În multe state membre, autoritățile locale și regionale sunt cele care gestionează cea mai mare parte a transportului public. Nivelul de guvernare naţional nu dispune de dreptul de a decide ce vehicule pot cumpăra, închiria sau contracta autoritățile locale și regionale.

Ca primi utilizatori, autoritățile locale și regionale sunt elemente-cheie ale tehnologiei curate în domeniul transporturilor. În același timp, ar trebui subliniat că infrastructura creată pentru transportul public local este, de regulă, nepotrivită pentru autoturisme private, astfel încât nu trebuie așteptate efecte imediate de propagare. Finanțarea tranziției către un transport curat trebuie garantată. Fondurile puse la dispoziție de Uniunea Europeană nu sunt suficiente pentru a finanța măsurile ambițioase în rețelele de transport public local, care, de cele mai multe ori, funcționează în pierdere. Prin urmare, i se solicită Comisiei să propună și alte opțiuni de finanțare dincolo de utilizarea unor instrumente financiare, care, de regulă, nu sunt utile, dată fiind perspectiva negativă a rentabilității acestora;

12.

atrage atenția asupra „Platformei de implementare a sistemelor de autobuze nepoluante”, pe care Comisia Europeană a lansat-o în cadrul sesiunii plenare a CoR din iulie 2017 și care a primit un sprijin considerabil din partea autorităților locale și regionale. În acest sens, regiuni, orașe, autorități din domeniul transporturilor și producători și-au asumat principii comune pentru achizițiile publice de autobuze nepoluante alimentate cu combustibili alternativi, cu scopul de a accelera introducerea acestora;

13.

consideră că măsurile de guvernanţă ale UE menite să reducă impactul sectorului transporturilor asupra climei ar trebui să se bazeze pe utilitatea pentru climă și pe sustenabilitatea din perspectiva ciclului de viață și să fie neutre din punct de vedere tehnologic;

14.

consideră că investițiile în transportul public cu emisii scăzute și în parcurile auto publice ar trebui să fie efectuate într-un mod care să încurajeze proprietarii de autoturisme private și comerciale să urmeze acest exemplu. Se poate ajunge aici prin sinergii între infrastructura de încărcare și infrastructura pentru hidrogen. Ar putea fi disponibile fonduri UE care să faciliteze acest lucru;

15.

consideră că planurile de mobilitate cu emisii scăzute ar trebui să depășească soluțiile „de la capătul conductei” și să se alinieze la dezvoltarea producției și a distribuției de energie electrică ecologică şi de combustibili din resurse regenerabile;

16.

constată că dezvoltarea și producția de baterii joacă un rol strategic în procesul de tranziție în curs de desfășurare către sisteme ecologice de mobilitate și de energie. În același timp, în Europa nu există niciun actor important în domeniul celulelor de baterii. Prin urmare, CoR salută alianța europeană pentru baterii, care ajută sectoarele industriale europene să devină mai independente și că crească cota de-a lungul lanțului valoric de producție a vehiculelor electrice. CoR salută alocarea de către Comisia Europeană a 200 de milioane EUR direct activităților de cercetare și inovare în domeniul bateriilor din cadrul programului Orizont 2020, pe lângă cele 150 de milioane EUR deja alocate;

17.

subliniază că o introducere pe scară largă a vehiculelor electrice va crește în mod considerabil cererea de energie electrică din rețea. Trebuie găsit un echilibru între nevoia de mobilitate și de reîncărcare prin dezvoltarea unor cicluri inteligente de reîncărcare în momentele în care rețelele nu au constrângeri de capacitate și când este produsă o cantitate suficientă de energie electrică. Este esențial să se integreze decarbonizarea transporturilor și aprovizionarea cu energie, rețelele inteligente și soluțiile inovatoare de stocare a energiei. În acest scop, este necesar ca operatorii sistemelor locale de distribuție, responsabili pentru dezvoltarea și gestionarea rețelelor electrice, să fie implicați în mod activ;

18.

constată că infrastructura de reîncărcare și realimentare ar trebui extinsă în paralel cu cererea, în funcţie de situaţia de la faţa locului, și ar trebui realizate sinergii cu autoritățile locale și regionale și cu serviciile de transport public și de transport urban de marfă. Aceasta trebuie să fie aliniată la dezvoltarea de rețele inteligente și de clădiri alimentate cu baterii. Această infrastructură ar trebui să fie accesibilă autoturismelor și bicicletelor private. Sistemul de realimentare ar trebui să fie ușor de utilizat și interoperabil la nivel transfrontalier. Acest lucru necesită măsuri europene în vederea creării unei piețe unice;

19.

consideră că simplificarea și standardizarea cererilor și ofertelor fac inutilă realizarea unei personalizări financiare și facilitează obținerea de finanțare din fonduri europene și de la finanțatori privați – de exemplu, prin utilizarea de noi metode de finanțare, cum ar fi combinarea granturilor cu împrumuturi;

Realizarea obiectivelor privind mobilitatea cu emisii scăzute – O Uniune Europeană care protejează planeta, care își capacitează consumatorii și care își apără industria și lucrătorii – COM(2017) 675

20.

salută faptul că Comisia își crește sprijinul financiar în vederea stimulării investițiilor publice și private destinate implementării infrastructurii pentru combustibili alternativi, în acest scop fiind puse la dispoziție până la 800 de milioane EUR. CoR regretă faptul că, de multe ori, finanțarea și resursele financiare nu sunt suficient de accesibile pentru unele autorități locale și regionale și pentru alți actori importanți. Combinarea finanțării – cum ar fi accesul la credite, de exemplu, prin intermediul și împreună cu FEIS – ar trebui promovată. Accesul la finanțare ar trebui să fie standardizat și activat prin emisiunea de obligațiuni;

21.

constată că zonele care sunt deosebit de vulnerabile la poluare trebuie să aibă posibilitatea de a percepe taxe pe mijloacele de transport poluante. Veniturile obținute astfel pot fi folosite pentru a adopta măsuri de durabilitate. În orașe, taxele de trecere sau taxele de parcare pot fi folosite pentru a plăti pentru o mobilitate durabilă – de exemplu, prin investiții în transportul public sau în facilități de tip park-and-ride;

22.

reamintește că regiunile ultraperiferice suferă de pe urma congestionării traficului în orașele și zonele de coastă, și a accesului dificil la zonele rurale. Cu toate acestea, în aceste regiuni sunt în curs de dezvoltare proiecte care vizează transporturi mai durabile și nepoluante, care pot servi drept exemplu de bune practici pentru alte regiuni din UE și pentru țările învecinate;

Spre o utilizare cât mai largă a combustibililor alternativi – un plan de acțiune privind infrastructura pentru combustibili alternativi – document fără caracter legislativ – COM(2017) 652

23.

salută planul de acțiune privind infrastructura pentru combustibili alternativi, ca un pas important spre decarbonizarea sistemului de transport rutier; cu toate acestea, regretă că cea mai mare parte a cadrelor naționale de politică prezentate Comisiei nu au fost suficient de ambițioase pentru a ajunge la un obiectiv adecvat tranziției către combustibili ecologici și alternativi;

24.

subliniază faptul că multe orașe și regiuni europene sunt pioniere în tranziția către mobilitatea cu emisii scăzute și cu emisii zero. De asemenea, tot orașele vor fi cele în care combustibilii alternativi vor avea cel mai mare impact în ceea ce privește reducerea poluării aerului și a poluării fonice. Din păcate, aceasta din urmă nu este acoperită deloc de planul de acțiune. Un procent semnificativ din achizițiile publice este efectuat de către autoritățile municipale și locale. Prin urmare, este evident că utilizarea unor vehicule alimentate cu combustibili alternativi depinde într-o măsură semnificativă de autoritățile locale și regionale, în special în orașe și în regiunile urbane. Orașele și regiunile cu probleme legate de congestionarea traficului, de calitatea aerului și de zgomot ar trebui să acorde prioritate tranziției către o mobilitate cu emisii zero de particule în suspensie şi de oxizi de azot – așa cum ar trebui să facă și zonele de patrimoniu natural sau cultural. Atunci când este vorba despre zone și coridoare transfrontaliere, planificarea la acest nivel ar trebui încurajată;

25.

constată că integrarea optimă în planurile individuale de mobilitate urbană durabilă va reprezenta un aspect-cheie. Principala provocare cu care se confruntă orașele în acest context este limitarea în spațiu, ceea ce înseamnă că infrastructura pentru combustibili alternativi trebuie aliniată la infrastructura existentă pentru alte moduri de transport. În procesul de planificare a mobilității urbane, o cooperare strânsă cu diferite părți interesate publice și private va fi esențială pentru a asigura o introducere fără probleme a combustibililor alternativi în orașe;

26.

subliniază că deciziile luate de orașe, în mod ideal în colaborare cu părțile interesate economice și de altă natură, nu vor reuși să aibă un impact pozitiv dacă nu va exista o implicare adecvată a consumatorilor. În cazul în care dezvoltarea infrastructurii pentru combustibili alternativi nu este în conformitate cu așteptările și dorințele consumatorilor, există riscul unui grad redus de utilizare. Prin urmare, tot autoritățile locale și regionale sunt responsabile de influențarea comportamentului utilizatorilor, pentru a încuraja adoptarea pe scară cât mai largă a combustibililor alternativi. Este de o importanță vitală ca serviciile care utilizează combustibili alternativi, cum ar fi transportul în comun și alte servicii, să rămână accesibile și de încredere;

27.

subliniază că există diferențe regionale care influențează procesul de adoptare a combustibililor alternativi. Pentru regiunile periferice, este posibil ca sistemul actual de electromobilitate să nu fie opțiunea preferată, în timp ce în regiunile urbane ar putea fi. Un start rapid în regiunile europene cu resurse substanțiale și probleme mai urgente de calitate a aerului și de zgomot poate însemna că – date fiind mărimea lor, masa lor critică și prețurile mai mici – regiunile periferice ar putea beneficia, după 2025, de tehnologii confirmate și de costuri mai mici;

28.

subliniază că, în orașe, unde electromobilitatea ar putea fi considerată opțiunea preferată, ea trebuie aliniată la distribuția de energie și la nevoia de energie la anumite ore de vârf. Este important să existe un tampon și ca energia electrică să fie stocată pe scară largă, de exemplu în baterii mari și pile de combustie cu hidrogen;

29.

reamintește, în același context, că, în zonele rurale, de regulă, electromobilitatea nu reprezintă un mod adecvat de a asigura servicii cuprinzătoare în transportul public local de călători. În condițiile unor timpi de încărcare lungi și ale unei autonomii reduse a autobuzelor, va trebui ca, până la dezvoltarea unor tehnologii adecvate, să fie posibilă recurgerea la alte tipuri de propulsie cu emisii reduse (inclusiv vehicule electrice hibride reîncărcabile). În același timp, ar trebui elaborate cât mai repede soluții pentru zonele rurale, care ar putea fi sprijinite prin intermediul unor proiecte-pilot;

30.

în ceea ce privește raportul intitulat „Lipsa legăturilor de transport în regiunile de frontieră” (2017/C 207/05), subliniază că sinergiile rezultate din cooperarea transfrontalieră cu privire la costurile de dezvoltare a infrastructurii prezintă un potențial imens. În regiunile transfrontaliere trebuie să se garanteze că tehnologia preferată a celor două state membre implicate este interoperabilă și dezvoltată pentru a răspunde nevoilor transfrontaliere, nu doar celor interne;

31.

subliniază că este important ca orașele să aibă și posibilitatea de a ghida introducerea vehiculelor cu emisii scăzute de particule fine și de NOx prin reglementări privind accesul vehiculelor în zonele urbane. Crearea unor zone ecologice trebuie să se bazeze pe analize locale și să fie decisă la nivel local. Pentru UE, provocarea constă în a crea, prin intermediul unor cadre comune, condițiile adecvate pentru introducerea unor zone ecologice și în a scoate în evidență acest lucru ca pe o modalitate de a îmbunătăți calitatea aerului. Autoritățile locale și regionale trebuie, însă, să aibă posibilitatea de a decide ele însele dacă și în ce măsură introduc astfel de zone;

32.

subliniază că finanțarea nu se poate realiza doar de către autoritățile locale și regionale și ia act de faptul că Comisia Europeană propune o gamă largă de instrumente de finanțare, dar că este destul de prudentă în ceea ce privește costul implementării unei infrastructuri alternative și poate exagerat de optimistă în ceea ce privește absorbția finanțării prin fonduri private în prima fază;

33.

consideră că concesiunile care vizează atingerea nivelului zero de emisii ar trebui stimulate prin acordarea unui răgaz mai lung sau a unei prelungiri în cazul în care sunt îndeplinite obiectivele intermediare și finale. De asemenea, este importantă și extinderea posibilităților privind sistemele adecvate de preluare. Acest lucru asigură capacitatea părților de a-și recupera mai rapid investițiile;

34.

consideră că este nevoie de finanțare europeană în cazul concesiunilor din domeniul transportului public, pentru a se accelera și mai mult extinderea în direcția nivelului de zero emisii. finanțarea europeană trebuie utilizată pentru a stimula inovarea și pentru a acoperi investițiile, astfel încât o parte mai mare din parcul auto să poată rula fără emisii la începutul concesiunii;

35.

reamintește că, la proiectarea și construirea de clădiri noi, este important ca, pe viitor, să se prevadă puncte de încărcare și cablajul preliminar;

36.

solicită mai multă ambiție în ceea ce privește cota de stații de încărcare publice accesibile (în cadrul planului de acțiune, fiecare stat membru ar trebui să asigure înființarea unui număr minim de puncte de reîncărcare pentru vehiculele electrice până la sfârșitul anului 2020, din care cel puțin 10 % trebuie să fie accesibile publicului); Dezvoltarea stațiilor de încărcare accesibile publicului trebuie să reflecte condițiile și cererea de la nivel local și regional. Se estimează că, în 2025, în Europa, va fi nevoie de 2 milioane de puncte de reîncărcare accesibile publicului pentru vehicule electrice, din care 70 % în zone urbane. Ar trebui să se acorde prioritate coridoarelor rețelei centrale TEN-T cu o infrastructură de bază completă pentru combustibili alternativi până în 2025. Dotarea cel puțin a nodurilor urbane ale rețelei centrale și globale TEN-T cu suficiente puncte de reîncărcare și de realimentare (rapide) accesibile publicului ar trebui să stimuleze încrederea investitorilor și a consumatorilor. Trebuie create condiții de concurență echitabile la nivel internațional, prin protocoale deschise și interoperabilitate, astfel încât conducătorii de vehicule electrice să poată utiliza în toate țările infrastructura de încărcare, fără blocaje. Trebuie, de asemenea, să existe suficiente puncte de încărcare cu GNL, pentru traficul de marfă și transportul maritim. Comitetul solicită un obiectiv ambițios care să constea în asigurarea a 2 000 de puncte de furnizare de GNL în Europa, în conformitate cu nevoile locale și regionale;

37.

subliniază că autoritățile locale ar trebui implicate, pentru a se garanta că planurile și considerentele relevante de dezvoltare urbană sunt luate în calcul la alegerea locurilor de amplasare pentru stațiile de încărcare accesibile publicului, astfel încât încărcătoarele să fie poziționate în locurile potrivite și să nu existe nicio „instalare în exces de încărcătoare”, inclusiv în locuri care nu sunt rentabile;

38.

solicită mai multă ambiție în ceea ce privește punctele de alimentare cu hidrogen. Un punct de alimentare cu combustibil la fiecare 300 de km este mult prea puțin în zonele dens populate. Acest lucru ar trebui să depindă de numărul de locuitori, cu un punct de alimentare cu combustibil la 300 000 de locuitori;

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/33/UE privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic – COM(2017) 653

39.

salută adaptarea normelor, întrucât încurajează achiziționarea de vehicule nepoluante de către autoritățile locale și regionale. De asemenea, Comitetul salută eliminarea calculului „valorii monetare” și includerea altor forme de achiziții. Comitetul atrage atenția că definiția vehiculelor nepoluante este foarte limitată și continuă să susțină că ea ar trebui revizuită astfel încât autoritățile locale și regionale să-și poată exercita competențele discreționare și să aplice soluții alternative cu adevărat eficiente și ecologice în cazul unor achiziții publice în regiuni diferite și necesități diferite în transporturi;

40.

subliniază că, chiar și în cazul în care procentul de vehicule cumpărate prin achiziții publice este redus în comparație cu numărul total de vehicule dintr-un oraș, exemplul pozitiv dat de autoritățile locale și regionale ar putea avea un impact în ceea ce privește cererea și, totodată, un impact pozitiv asupra constructorilor de autovehicule, fapt care, la rândul său, ar putea stimula și cererea privată. Directiva ar trebui să se aplice numai în cazul în care este de așteptat ca rezultatul ofertei să fie suficient de benefic;

41.

regretă sarcina financiară considerabilă care apasă pe operatorii de transport public și, implicit, pe autoritățile locale și regionale, ca urmare a costurilor foarte ridicate pentru achiziționarea de autobuze alimentate cu combustibili alternativi. Multe orașe și regiuni dispun deja de un parc de vehicule electrificate, sub formă de tramvaie, metrouri și troleibuze, care, însă, nu sunt luate în considerare. Prin urmare, în contextul achizițiilor de vehicule „curate”, se recomandă luarea în considerare a întregului parc de vehicule, și nu doar a autobuzelor;

42.

solicită o definiție a vehiculelor nepoluante, bazată pe emisii măsurabile în mod obiectiv, generate în condiții reale de conducere. Aceasta este singura modalitate de a oferi autorităților contractante o certitudine privind planificarea pe termen lung; Pentru a obține vehicule cu emisii zero, trebuie luate măsuri în etapa de tranziție. Eliminarea completă a emisiilor nu este încă fezabilă în toate modalitățile de transport, cum ar fi cel de marfă și cel maritim. Biogazul și biocombustibilii trebuie să servească drept combustibili de tranziție. Sistemele existente pot fi menținute atât timp cât sunt utilizate materii prime de origine locală și care nu sunt importate. Biogazul ar trebui utilizat pentru sistemele cu cerințe termice ridicate;

43.

salută intenția de a avea o definiție precisă a vehiculelor nepoluante ușoare. Este important să existe standarde comune și definiții clare, astfel încât guvernele să poată evalua, compara și verifica în mod corespunzător ofertele primite de la părți. Cu toate acestea, este de părere că definiția ar trebui să includă neutralitatea tehnologică și că trebuie evaluat impactul asupra climei din perspectiva ciclului de viață. În plus, combustibilii de tranziție, precum biogazul sau alți biocombustibili, sunt necesari în special în transportul de marfă și în cel maritim și trebuie luați în considerare;

44.

în ceea ce privește vehiculele grele, salută abordarea generală neutră din punct de vedere tehnologic formulată în propunere, dar, în același timp, subliniază faptul că lista de „tehnologii curate” este în sine o limitare a neutralității tehnologice și exclude tehnologii precum biocombustibilii sintetici sau biogazul. Biogazul este un combustibil de tranziție important pentru vehiculele grele. În unele regiuni, în special în țările nordice, investițiile în astfel de tehnologii, care sunt favorabile climei, dar care nu sunt neapărat tehnologii cu emisii zero la țeava de evacuare, ar putea fi compromise prin faptul că nu sunt incluse în lista tehnologiilor acceptate. Acest lucru ar putea reprezenta și o preocupare în materie de subsidiaritate. Alte tehnologii de propulsie, inclusiv combustibilii lichizi și gazoși complet nefosili, cum ar fi HVO100 și biometanul, oferă, de asemenea, un potențial însemnat pentru mobilitatea ecologică;

45.

constată că, în prezent, există puncte de vedere diferite cu privire la calendarul de aplicare a normelor. Solicită, în acest context, ca prima și a doua perioadă să fie calculate începând cu 2025 și, respectiv, 2030, și ca aceleași obiective să se aplice tuturor statelor membre;

46.

solicită certitudine în planificarea pe termen lung și perioade de tranziție suficiente pentru autoritățile contractante. Având în vedere adaptările necesare la nivelul infrastructurii în contextul noilor achiziții, este necesar să se precizeze că normele în materie de achiziții publice se vor aplica numai contractelor noi;

Propunere de regulament de modificare a normelor privind accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul – COM(2017) 647

47.

în acest context, subliniază faptul că autobuzele sunt în continuare mai puțin ecologice decât trenurile și că principalele rute dintre orașe și regiuni sunt acoperite de acest mod de transport. Autobuzele de lung parcurs pot fi complementare transportului feroviar și pot fi atractive în comparație cu autoturismele private;

48.

solicită certitudine în planificarea pe termen lung și perioade de tranziție suficiente pentru autoritățile contractante și operatorii de transport public;

49.

consideră că este important ca, la deschiderea pieței internaționale pentru autocare, să se asigure că sunt menținute regulile pieței interne și serviciile de interes economic general, în scopul de a asigura accesul universal și libera circulație;

50.

constată că propunerea conferă organismului de reglementare posibilitatea de a respinge o cerere de autorizare atunci când o analiză economică obiectivă arată că echilibrul economic al unui contract de servicii publice este compromis. Cu toate acestea, CoR consideră că toate serviciile de transport cu autobuzul, publice și private, sunt supuse acelorași cerințe referitoare la nivelul scăzut de emisii.

Operațiunile de serviciu comercial regulat nu ar trebui să submineze obligațiile de serviciu public ale unui serviciu de interes economic general, iar acestea nu ar trebui analizate doar în termeni economici, ci și dintr-o perspectivă mai largă. Pentru a evita denaturarea concurenței, serviciile private de transport cu autobuzul trebuie să respecte și cerințele referitoare la nivelul scăzut de emisii;

Propunere de modificare a directivei privind stabilirea de norme comune pentru anumite tipuri de transporturi combinate de mărfuri între state membre – COM(2017) 648

51.

salută impactul acestei propuneri asupra transformării sistemului de transport într-unul mai ecologic; subliniază că există zone în care situația poate fi ameliorată numai printr-un transfer modal de la transportul rutier la transportul feroviar și/sau cu camioane electrice. Terminalele intermodale reprezintă o premisă importantă în acest sens. Autoritățile locale și regionale pot introduce puncte de încărcare și puncte de alimentare care să susțină atât transportul public, cât și pe cel de marfă. Este esențial să se continue promovarea unor măsuri de sprijin financiar pentru dezvoltarea transportului combinat, și anume atât a unor ajutoare pentru investiții în noi terminale, cu o analiză costuri-beneficii care să reflecte externalitățile transportului, cât și pentru investiții în exploatare, cel puțin în primii ani, incluzând amortizarea resurselor materiale necesare.

Bruxelles, 5 iulie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ


(**)   24 de luni de la data intrării în vigoare, în conformitate cu articolul 2.