COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

20.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/2

AVIZUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 11 aprilie 2018

cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), precum și a actelor aferente

(CON/2018/19)

(2018/C 255/02)

Introducere și temei juridic

La 23 noiembrie 2017, Banca Centrală Europeană (BCE) a primit din partea Consiliului Uniunii Europene și a Parlamentului European o solicitare de emitere a unui aviz cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), a Regulamentului (UE) nr. 1094/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), a Regulamentului (UE) nr. 1095/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), a Regulamentului (UE) nr. 345/2013 privind fondurile europene cu capital de risc, a Regulamentului (UE) nr. 346/2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social, a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 privind piețele instrumentelor financiare, a Regulamentului (UE) 2015/760 privind fondurile europene de investiții pe termen lung, a Regulamentului (UE) 2016/1011 privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și a Regulamentului (UE) 2017/1129 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată (1) (denumit în continuare „regulamentul propus”).

Competența BCE de a adopta un aviz se întemeiază pe articolul 127 alineatul (4) și pe articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, deoarece regulamentul propus conține prevederi care au incidență asupra contribuției Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) la buna desfășurare a politicilor privind supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar, astfel cum este prevăzut la articolul 127 alineatul (5) din Tratat, precum și asupra atribuțiilor specifice conferite BCE în conformitate cu articolul 127 alineatul (6) din Tratat. În conformitate cu articolul 17.5 prima teză din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

Regulamentul propus face parte dintr-un pachet cuprinzător de propuneri menit să reformeze Sistemul european de supraveghere financiară (SESF) introdus în septembrie 2017, care este compus din cele trei autorități europene de supraveghere (AES) și Comitetul european pentru risc sistemic (2). Întrucât pachetul se referă la diferite atribuții îndeplinite de către SEBC și BCE, aceasta din urmă a decis să adopte avize separate cu privire la pachet. Prin urmare, prezentul aviz trebuie coroborat cu Avizul CON/2018/12 din 2 martie 2018 cu privire la o propunere de regulament de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1092/2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (3).

1. Observații generale

1.1.

BCE apreciază obiectivul regulamentului propus de stimulare a reglementării și supravegherii prudențiale eficace și consecvente în UE. BCE sprijină integrarea în continuare a cadrului de supraveghere la nivelul Uniunii pentru sectorul bancar și consolidarea dimensiunii europene a supravegherii prin reexaminarea organizării actuale a AES (4). În plus, înafară de modificările aduse în 2013 unor dispoziții specifice ale Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (5), AES nu au fost revizuite de la înființarea lor în 2010.

1.2.

În ceea ce privește alinierea cadrului de guvernanță al Autorității Bancare Europene (ABE) cu obiectivele și evoluțiile menționate, BCE ar dori să sublinieze că proiectul Uniunii bancare și cel al Uniunii piețelor de capital (CMU) se află în diferite stadii de progres. Prin urmare, revizuirea AES nu ar trebui să conducă în mod necesar la trei rezultate identice pentru cele trei agenții, ci, mai degrabă, să abordeze mandatele și funcțiile corespunzătoare acestora.

1.3.

În special în ceea ce privește noile funcții de supraveghere prevăzute în regulamentul propus, BCE este de părere că anumite modificări propuse la Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 nu fac în mod adecvat distincția între sfera atribuțiilor de supraveghere microprudențială ale BCE și competența ABE de a stabili standarde de reglementare pentru a promova convergența practicilor de supraveghere. BCE consideră că este vital ca sinergiile care decurg din mandatele BCE și ABE să fie maximizate. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv, ar trebui să se evite duplicarea sau alocarea necorespunzătoare a atribuțiilor care ar putea crea confuzii în ceea ce privește responsabilitățile autorității respective și, prin urmare, ar face ca sistemul să fie mai puțin eficient în ansamblu.

2. Observații specifice

2.1. Cadrul revizuit de guvernanță al ABE

2.1.1.

Regulamentul propus urmărește să instituie un comitet executiv drept un nou organism în structura de guvernanță a ABE (6). Membrii Comitetului executiv urmează să fie numiți pe baza meritelor, a aptitudinilor, a cunoștințelor lor cu privire la compensare, post-tranzacționare și aspecte financiare, precum și a experienței relevante în domeniul supravegherii financiare, prin intermediul unei proceduri de selecție deschise, cu implicarea Parlamentului European și a Consiliului (7). În timp ce principala funcție a Comitetului executiv, astfel cum a fost propusă de Comisia Europeană, este de a face propuneri cu privire la toate aspectele care urmează să fie stabilite de Consiliul supraveghetorilor, se propune, de asemenea, să se aloce Comitetului executiv competențe decizionale exclusive în mai multe domenii, în vederea asigurării unor decizii eficiente, imparțiale și orientate către Uniune. De exemplu, Comitetul executiv ar fi unicul responsabil pentru soluționarea dezacordurilor dintre autoritățile competente (AC) și pentru stabilirea obiectivelor strategice de supraveghere pentru AC respective. Se propune, de asemenea, ca același Comitet executiv să ia decizii cu privire la inițierea, coordonarea și comunicarea simulărilor de criză efectuate la nivelul Uniunii.

2.1.2.

BCE sprijină revizuirea structurii de guvernanță a AES, inclusiv o revizuire a drepturilor de vot și a componenței Consiliilor acestora. Cu toate acestea, Consiliul supraveghetorilor ar trebui să rămână organul de decizie în ceea ce privește atribuțiile care vizează promovarea convergenței practicilor de supraveghere la nivelul Uniunii, mai degrabă decât să se acorde competențe largi de supraveghere unui organism nou-înființat (8). În același timp, cu scopul de a îmbunătăți eficacitatea și eficiența procedurilor decizionale ale Consiliului supraveghetorilor, BCE sprijină înființarea unui Comitet executiv axat pe atribuții administrative și alcătuit din membri permanenți, care să nu fie angajați ai AC și care ar asigura o perspectivă mai substanțială asupra Uniunii. Prin urmare, deși BCE apreciază propunerea de a conferi Comitetului executiv atribuția de a elabora programul de lucru anual al ABE, aceasta nu sprijină propunerea ca acestuia să îi fie conferit un drept general de inițiativă pentru acte de reglementare (9). Acest drept de inițiativă nu ar trebui extins la competențele de reglementare ale Consiliului supraveghetorilor în ceea ce privește adoptarea de avize, recomandări și decizii.

2.1.3.

În plus, BCE susține propunerea de consolidare a independenței statutare a Comitetului executiv, precum și propunerea care asigură o procedură de numire a membrilor Comitetului executiv mai transparentă decât cea utilizată pentru numirea Consiliului de administrație existent.

2.1.4.

BCE sprijină obiectivul regulamentului propus de a recunoaște și a reflecta instituirea Mecanismului unic de supraveghere (MUS) în cadrul SESF. Cu toate acestea, regulamentul propus nu ține seama în mod corespunzător de dimensiunea actuală la nivelul Uniunii în ceea ce privește supravegherea prudențială a instituțiilor de credit. Mai precis, nu se anticipează că BCE va fi un membru al Comitetului executiv propus, în pofida atribuțiilor sale legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit din zona euro. În consecință, Consiliul și Parlamentul ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a conferi BCE statutul de observator în cadrul Comitetului executiv propus. Având în vedere strânsa cooperare dintre ABE și BCE în ceea ce privește activitățile lor comune, prezența BCE în calitate de observator în Comitetul executiv propus ar putea constitui un avantaj (10).

2.2. Planuri strategice de supraveghere

2.2.1.

BCE sprijină, în general, obiectivul regulamentului propus de aprofundare a integrării financiare și de consolidare a stabilității pieței interne printr-o mai bună convergență în materie de supraveghere la nivelul Uniunii (11). Cu toate acestea, conferirea unor competențe de planificare strategică privind ABE nu este adecvată în acest context. Identificarea tendințelor microprudențiale, a riscurilor și a vulnerabilităților potențiale pentru instituțiile financiare, precum și definirea priorităților strategice în materie de supraveghere reprezintă atribuții esențiale în materie de supraveghere, care ar trebui îndeplinite de autoritatea de supraveghere microprudențială competentă, și nu de ABE în funcția sa de autoritate de stabilire a standardelor (12).

2.2.2.

Mai precis, separarea planificării de punerea în aplicare cu ocazia stabilirii priorităților în materie de supraveghere ar duce la ineficiențe care ar complica în mod nejustificat procesul de planificare în materie de supraveghere, precum și, la un nivel mai general, la ineficiențe în ceea ce privește supravegherea. Asigurarea unor procese de supraveghere sigure, eficiente și fiabile și menținerea flexibilității în ceea ce privește capacitatea de reacție la evoluțiile negative atât la nivel microprudențial, cât și la nivel macroprudențial sunt esențiale pentru autoritatea de supraveghere responsabilă. Prin urmare, aceeași autoritate ar trebui să fie responsabilă cu planificarea și cu punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere pentru a asigura răspunsuri rapide în materie de supraveghere la riscuri și a aloca resurse în mod eficient.

2.2.3.

Asigurarea alinierii planificării și punerii în aplicare a strategiilor și a atribuțiilor în materie de supraveghere se reflectă, de asemenea, în legislația secundară. În special, în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (13), planificarea și executarea atribuțiilor conferite BCE în calitate de AC pentru supravegherea prudențială în zona euro revin în totalitate Consiliului de supraveghere al BCE. În consecință, în temeiul regulamentului propus, există riscul ca ABE să aibă atribuțiile deja îndeplinite de BCE, ceea ce ar putea conduce la redundanțe inutile și la un grad mai scăzut de eficiență și de eficacitate în supravegherea globală a instituțiilor de credit din zona euro. În plus, ar trebui să existe o aliniere deplină între competențele BCE și cele ale ABE, precum și între regimurile lor de responsabilitate. ABE nu trebuie să decidă cu privire la nicio planificare strategică în materie de supraveghere pentru care BCE ar putea să fie considerată responsabilă în final.

2.2.4.

Din punct de vedere practic, regulamentul propus prezintă riscul de a afecta în mod semnificativ procesele de planificare operațională și strategică ale MUS, precum și procesul de identificare a riscurilor pe care îl impune. Mai precis, regulamentul propus ar impune MUS să prezinte ABE proiecte de programe de lucru în materie de supraveghere cu câteva luni în avans pentru următorul an. Raportarea către ABE a programului de lucru în materie de supraveghere pentru următorul an într-o fază atât de timpurie ar perturba procesele deja implementate de planificare operațională și strategică ale MUS, precum și procesul de identificare a riscurilor, care le precedă – toate procesele realizate în strânsă cooperare cu cele 19 AC – și ar submina astfel obiectivul de a asigura procese de supraveghere efective și eficiente. În plus, regulamentul propus ar conferi ABE dreptul de a adresa o recomandare pentru a impune o ajustare a programului de lucru al AC (14).

2.2.5.

O astfel de practică ar putea conduce la situații în care prioritățile în materie de supraveghere ar putea necesita ajustare într-un stadiu foarte avansat al procesului de planificare în materie de supraveghere al MUS, ceea ce ridică întrebări serioase cu privire la fiabilitatea planificării pentru echipele comune de supraveghere, AC și funcțiile orizontale, compromițându-se, astfel, eficacitatea supravegherii prudențiale în zona euro. Întrucât AC sunt implicate îndeaproape în procesul de planificare în materie de supraveghere al MUS, modificările propuse ar afecta grav acordurile deja existente între BCE și AC în ceea ce privește planificarea și punerea în aplicare a obiectivelor în materie de supraveghere. Având în vedere potențialele efecte adverse subliniate în materie de eficacitate și eficiență a supravegherii prudențiale în zona euro, BCE recomandă insistent eliminarea din regulamentul propus a dispoziției privind competențele de planificare strategică în materie de supraveghere.

2.3. Simularea de criză

2.3.1.

Regulamentul propus transferă Comitetului executiv competențele decizionale ale Consiliului supraveghetorilor în ceea ce privește inițierea și coordonarea exercițiilor de simulare a crizelor la nivelul Uniunii (15). Întrucât Consiliul supraveghetorilor nu ar mai fi implicat în aspecte cheie ale exercițiilor de simulare a crizelor la nivelul Uniunii, cum ar fi dezvoltarea de metodologii, selectarea eșantioanelor sau comunicarea rezultatelor acestora, procedurile actuale care reglementează exercițiile de simulare a crizelor la nivelul Uniunii ar face obiectul unor modificări semnificative. BCE consideră că exercițiile de simulare a crizelor reprezintă un instrument esențial de supraveghere, care trebuie utilizat de autoritățile cu responsabilități în materie de supraveghere, pentru a asigura că exercițiile de simulare a crizelor își ating scopul de a sprijini evaluările riscurilor de credit individuale ale instituțiilor de credit supravegheate. Prin urmare, BCE ar remarca în mod specific motivul pentru care modificările avute în vedere ar putea aduce atingere eficacității supravegherii și, astfel, ar fi în contradicție cu obiectivul Comisiei de a consolida stabilitatea pieței interne.

2.3.2.

În primul rând, se observă că noul proces propus complică în mod nejustificat procesul de simulare de criză la nivelul Uniunii, întrucât autoritatea de supraveghere prudențială ar trebui să depună toate eforturile necesare pentru a se conforma deciziilor Comitetului executiv al ABE cu privire la mai multe aspecte ale exercițiilor de simulare a crizelor, în special în ceea ce privește sfera și nivelul de detaliu ale informațiilor care urmează a fi publicate. Întrucât AC efectuează o parte semnificativă a exercițiului de simulare a crizelor, cum ar fi asigurarea calității observațiilor depuse de instituțiile de credit supravegheate, este important ca acestea să fie implicate în procesul decizional în concordanță cu responsabilitatea lor exclusivă pentru acele elemente ale cadrului care în final le definesc programul de lucru și necesitățile în materie de resurse.

2.3.3.

În al doilea rând, în cazul în care Comitetul executiv ar avea puterea de decizie numai cu privire la unele aspecte ale exercițiilor de simulare a crizelor la nivelul Uniunii, inclusiv divulgarea informațiilor, acesta ar putea decide, eventual în mod neintenționat, să divulge informații pe care AC ar prefera să le păstreze confidențiale. În consecință, Consiliul supraveghetorilor ar trebui să își păstreze competența de a decide ce informații pot fi divulgate cu ocazia prezentării rezultatelor exercițiilor de simulare a crizelor la nivelul Uniunii. Pentru a evita discrepanțele între jurisdicții și a atenua posibilele efecte negative asupra stabilității financiare, este esențial ca gradul de divulgare să fie decis împreună cu AC, având în vedere obiectivul comun de a atinge cel mai înalt nivel posibil de armonizare în rândul AC.

2.3.4.

În sfârșit, BCE este preocupată de faptul că regulamentul propus, în forma sa actuală, nu garantează în mod adecvat calitatea și caracterul exhaustiv al exercițiilor de simulare a crizelor în scopuri de supraveghere, de exemplu, sfera de acoperire a activităților bancare, riscurile asociate și caracterul adecvat al metodologiilor exercițiilor de simulare a crizelor. În cazul în care competențele în materie de simulare a crizelor ar fi conferite Comitetului executiv, este probabil ca exercițiile de simulare a crizelor să nu fie suficient de adaptate scopurilor de supraveghere și nici să nu reflecte în mod corespunzător particularitățile și riscurile întâlnite în sectorul bancar supravegheat de BCE și de AC respective. În acest context, BCE recomandă eliminarea din regulamentul propus a dispozițiilor referitoare la exercițiile de simulare a crizelor în favoarea menținerii dispozițiilor actuale, care și-au îndeplinit bine scopul.

2.4. Evaluări independente ale AC

2.4.1.

Regulamentul propus prevede ca ABE să evalueze activitățile AC în scopul de a consolida mai mult consecvența rezultatelor în materie de supraveghere. În acest scop, ABE ar urma să elaboreze metode care să permită evaluarea obiectivă și compararea AC, precum și un raport care să prezinte rezultatele evaluării (16).

2.4.2.

În timp ce BCE sprijină obiectivul declarat de a asigura decizii eficiente, imparțiale și orientate către Uniune, aceasta consideră că actual proces de evaluare inter pares este un mecanism valoros și de succes în promovarea convergenței activităților de supraveghere în Uniune și în schimbul de bune practici între AC. Astfel, BCE consideră că nu este necesar să se renunțe la mecanismul de evaluare inter pares. În același timp, astfel cum se detaliază în documentul tehnic de lucru, BCE sprijină unele elemente ale propunerii de transformare a evaluărilor inter pares în evaluări independente.

2.5. Coordonarea privind delegarea și externalizarea activităților, precum și a transferurilor de risc în țări terțe

2.5.1.

Prin Regulamentul propus, Comitetului executiv i se alocă atribuția de a examina activitățile de delegare și externalizare, precum și acordurile de transfer de risc către țări terțe. Regulamentul propus prevede că AC trebuie să informeze ABE cu privire la orice autorizare sau înregistrare în cazul în care planul de afaceri al instituției financiare presupune delegarea sau externalizarea activităților ori transferul de risc (17). Din perspectiva supravegherii, e posibil ca cerința de a informa ABE cu privire la astfel de acorduri să nu faciliteze adecvat obiectivului regulamentului propus de descurajare a arbitrajului de reglementare între statele membre (18).

2.5.2.

În schimb, s-ar putea suprapune cu atribuțiile de supraveghere microprudențială conferite BCE în cadrul MUS și ar putea mări în mod nejustificat sarcina administrativă în procesul de supraveghere. În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, procedura de autorizare este deja un proces pe două niveluri, fiind necesară evaluarea cererilor de autorizare atât de către AC, cât și de către BCE. Coordonarea evaluării cu ABE ar adăuga un al treilea nivel, sporind, prin urmare, complexitatea și durata procedurilor de autorizare. Prin urmare, BCE consideră că atribuțiile propuse nu ar trebui conferite nici organului administrativ al ABE și nici Consiliul supraveghetorilor.

2.6. Cooperarea internațională

2.6.1.

Regulamentul propus introduce un rol important al ABE în evaluarea echivalenței în materie de reglementare și de supraveghere a regimurilor juridice din țări terțe, atribuție care, în mod uzual, aparținea Comisiei (19). Mai exact, ABE este însărcinată cu monitorizarea evoluțiilor în materie de reglementare și de supraveghere, a practicilor de asigurare a respectării legislației și a evoluțiilor relevante ale pieței din țările terțe cu privire la care au fost adoptate decizii în materie de echivalență. În plus, ABE ar urma să coopereze cu AC din jurisdicții echivalente prin încheierea de acorduri administrative bilaterale.

2.6.2.

BCE apreciază rolul ABE de susținere a Comisiei în pregătirea (20) și monitorizarea deciziilor în materie de echivalență (21). Cu toate acestea, BCE ar dori să facă câteva observații cu privire la procedura prevăzută pentru negocierea și încheierea de acorduri administrative între AC și autoritatea de supraveghere din țara terță respectivă (22).

2.6.3.

BCE consideră că clarificarea adusă articolului 33 alineatul (2a) litera (b) este justificată. BCE înțelege că atribuțiile ABE de negociere și completare a acordurilor de cooperare, în conformitate cu prezentul alineat, au exclusiv menirea de a permite monitorizarea implementării deciziilor în materie de echivalență. Ar putea fi clarificat faptul că AC rămân în continuare responsabile de coordonarea activităților de supraveghere și a inspecțiilor la fața locului.

2.6.4.

În plus, BCE apreciază articolul propus 33 alineatul (2c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care alocă ABE atribuția de a elabora modelor de acorduri administrative. Acestea ar trebui să fie elaborate împreună cu AC. Cu toate acestea, BCE consideră că, în cazul în care ABE are un rol activ în procesul de negociere, aceasta ar adăuga o complexitate inutilă procesului de negociere și ar putea întârzia încheierea de memorandumuri de înțelegere (MI) pentru cooperarea în materie de supraveghere. În plus, întrucât fiecare țară terță își desfășoară activitatea în propriul cadru juridic și deoarece autoritățile de supraveghere au nevoie de flexibilitate maximă în adaptarea MI în cursul negocierilor, obligația utilizării unui model standardizat de MI elaborat de ABE ar putea crea dificultăți considerabile în practică. Prin urmare, astfel de modele de acorduri administrative ar trebui utilizate în măsura posibilă.

2.7. Modificări ale atribuțiilor în materie de impunere de amenzi și solicitări de informații

2.7.1.

Regulamentul propus stabilește un mecanism de consolidare a aplicării efective a dreptului ABE de a colecta informații în vederea garantării în continuare a faptului că ABE își îndeplinește efectiv atribuțiile și funcțiile (23). În acest scop, regulamentul propus conferă ABE competența de a impune amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care instituțiile financiare relevante, societățile holding sau sucursalele unei instituții financiare relevante și entitățile operaționale nereglementate din cadrul unui grup sau conglomerat financiar care au importanță semnificativă pentru activitățile financiare ale instituțiilor financiare relevante nu răspund cu precizie, integral sau în timp util unei cereri sau decizii a ABE (24). ABE trebuie să acorde respectivei instituții financiare dreptul de a fi audiată înainte de impunerea unor astfel de amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu (25), și orice decizie de impunere a acestor amenzi și penalități cu titlu cominatoriu poate fi supusă controlului Curții de Justiție a Uniunii Europene (26).

2.7.2.

BCE sprijină, în general, obiectivul declarat de a asigura faptul că ABE are dreptul de a colecta informațiile necesare care să îi permită acesteia să îndeplinească responsabilitățile și atribuțiile care îi revin. Cu toate acestea, BCE consideră că modificarea propusă în sensul consolidării dreptului ABE de colectare a informațiilor, prin oferirea posibilității ca aceasta să impună amenzi și penalități cu titlu cominatoriu, nu ar trebui să aducă atingere posibilității AC de a își exercita competențele de care dispun în cazul în care instituțiile financiare nu răspund cu precizie, integral sau în timp util solicitărilor de informații din partea AC.

2.8. Raportare în scopuri de supraveghere și cerințele de raportare aferente Pilonului 3

2.8.1.

Privind în perspectivă, colegiuitorii pot lua în considerare oficializarea și extinderea rolului ABE în ceea ce privește transparența instituțiilor financiare, evitând, în același timp, duplicarea obligațiilor lor de raportare. În special, ABE ar putea primi atribuția de a integra cerințele de raportare în scopuri de supraveghere și a cerințelor de raportare cantitativă aferentă Pilonului 3 adresate instituțiilor financiare, astfel cum se prevede în dreptul Uniunii, într-un cadru unic de raportare, în care datele comunicate în temeiul Pilonului 3 ar constitui un subset al datelor care fac obiectul raportării în scopuri de supraveghere. Integrarea acestor două fluxuri de date ar permite ABE să elaboreze și să mențină un centru de date care să cuprindă informațiile publicate în conformitate cu cerințele de raportare cantitativă aferentă Pilonului 3 și extrase din datele de supraveghere. Un astfel de cadru ar fi benefic pentru instituțiile de credit, deoarece acestea ar reporta informațiile respective numai o dată, și pentru autoritățile de supraveghere prudențială și alți utilizatori de date care ar avea acces mai ușor la datele pertinente.

2.8.2.

În plus, stabilirea unui cadru pentru un registru central de date la ABE ar putea îmbunătăți în mod semnificativ calitatea datelor de supraveghere, astfel cum s-a revelat în cursul exercițiului de transparență a ABE. De asemenea, ar încuraja într-o mai mare măsură integrarea sectorului bancar al Uniunii prin facilitarea accesului participanților la piață la informațiile comunicate în temeiul Pilonului 3 din cadrul Basel (27). Un astfel de centru de date ar raporta datele aferente Pilonului 3 în conformitate cu cerințele aplicabile instituțiilor financiare (pe bază trimestrială, semestrială sau anuală) pentru ca în cele din urmă Uniunea să ajungă la același nivel cu Statele Unite din punctul de vedere al disponibilității datelor (28). ABE și-a exprimat deja disponibilitatea de a crea infrastructura tehnică pentru un astfel de centru de date, însă are nevoie de un mandat legal pentru a face publice datele disponibile ca parte a unui registru central fără consimțământul explicit al instituțiilor financiare (29) cărora le aparțin aceste date. Cu toate acestea, un astfel de mandat nu ar trebui să aducă atingere dreptului CA de a solicita informații suplimentare ad-hoc de la entitățile supravegheate. Prin urmare, BCE consideră că se justifică analizarea în continuare a fezabilității juridice și practice a înființării unui registru central de date la ABE.

În cazul în care BCE recomandă modificarea regulamentului propus, propunerile de redactare specifice însoțite de o explicație în acest sens se regăsesc într-un document tehnic de lucru separat. Documentul tehnic de lucru este disponibil în limba engleză pe website-ul BCE.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 11 aprilie 2018.

Președintele BCE

Mario DRAGHI

(1) COM(2017) 536 final.

(2) COM(2017) 542 final.

(3) Avizul CON/2018/12 al Băncii Centrale Europene cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1092/2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (JO C 120, 6.4.2018, p. 2). Toate avizele BCE sunt disponibile pe website-ul BCE la adresa www.ecb.europa.eu.

(4) A se vedea pagina 3 din contribuția BCE la consultarea Comisiei Europene cu privire la operațiunile autorităților europene de supraveghere, 7 iunie 2017 (denumită în continuare „Contribuția BCE cu privire la AES”), disponibilă pe website-ul BCE la adresa www.ecb.europa.eu.

(5) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(6) A se vedea noul articol propus 45 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(7) A se vedea considerentul (23) al regulamentului propus.

(8) A se vedea considerentul (52) al Regulamentului (UE) nr. 1093/2010.

(9) A se vedea articolul 1 alineatul (27) litera (a) din regulamentul propus.

(10) A se vedea paginile 2 și 3 din Contribuția BCE cu privire la AES.

(11) A se vedea noul articol propus 47 alineatul (3) în coroborare cu articolul 29a din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(12) A se vedea considerentul 17 din regulamentul propus.

(13) Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).

(14) Noul articol propus 29a alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(15) A se vedea noul articol propus 47 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 în coroborare cu noul articol propus 32 din același regulament.

(16) A se vedea articolul 1 alineatul (13) din regulamentul propus.

(17) Noul articol propus 31a alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(18) Considerentul 18 al regulamentului propus.

(19) Articolul 1 alineatul (17) din regulamentul propus.

(20) Noul articol propus 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(21) Noul articol propus 33 alineatul (2a) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(22) A se vedea noul articol propus 33 alineatul (2c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(23) A se vedea noile articole propuse 35-35h din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(24) A se vedea considerentul 20 al regulamentului propus.

(25) A se vedea noul articol propus 35f din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(26) A se vedea noul articol propus 35h din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(27) A se vedea „Pillar 3 disclosure requirements – consolidated and enhanced framework” (Cerințele de raportare aferente Pilonului 3 – cadru consolidat și îmbunătățit) elaborate de Comitetul de supraveghere bancară de la Basel, martie 2017, disponibile pe website-ul Băncii Reglementelor Internaționale la adresa www.bis.org

(28) În Statele Unite, Federal Financial Institutions Examination Council (FFIEC) (Consiliul Federal de Examinare a Instituțiilor Financiare) pune la dispoziția publicului un registru de date de supraveghere pentru fiecare bancă, disponibil pe website-ul FFIEC la adresa cdr.ffiec.gov/public

(29) A se vedea Enria, A., „Ensuring transparency in the European financial system” (Asigurarea transparenței în sistemul financiar european), Conferința Official Monetary and Financial Institutions Forum (OMFIF) (Forumul Oficial al Instituțiilor Financiare și Monetare), mai 2016, p. 9, disponibilă pe website-ul OMFIF la adresa www.omfif.org

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

20.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/9

DECIZIA NR. 1/2018 A COMITETULUI MIXT UE-ELVEȚIA

din 3 iulie 2018

de modificare a anexelor și a protocoalelor la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană privind asigurarea generală directă, alta decât asigurarea de viață și de constatare a compatibilității cu acordul a legislației interne a părților contractante

(2018/C 255/04)

COMITETUL MIXT UE-ELVEȚIA,

având în vedere articolul 39 și articolul 40 alineatul (3) din Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană privind asigurarea generală directă, alta decât asigurarea de viață (1) (denumit în continuare „acordul”),

având în vedere Decizia nr. 1/2001 a Comitetului mixt CE-Elveția din 18 iulie 2001 de modificare a anexelor și a protocoalelor la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană privind asigurarea generală directă, alta decât asigurarea de viață și de constatare a compatibilității cu acordul a legislației interne a părților contractante (2),

întrucât:

(1)	Noi state membre au aderat la Uniunea Europeană (denumită în continuare „Uniunea”) și aderarea acestora impune anumite modificări de ordin tehnic ale anexei III la acord.

(2)	Anumite acte juridice adoptate de Uniune și de Elveția în perioada cuprinsă între 18 iulie 2001 și 3 iulie 2018 impun o modificare a protocoalelor și a anexelor la acord.

(3)	În urma examinării, anumite acte juridice adoptate de Elveția nu impun o modificare a acordului,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Ca urmare a actelor juridice adoptate de Uniune și de Elveția în perioada cuprinsă între 18 iulie 2001 și 3 iulie 2018 și pentru a ține seama de aderarea noilor state membre la Uniune, acordul se modifică după cum urmează:

1.	Lista formelor juridice acceptabile prevăzută în partea B din anexa III la acord se înlocuiește cu lista prevăzută în partea A din anexa III la Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3).

Protocolul nr. 1 la acord se modifică după cum urmează:

(a)

articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

Definiția marjei de solvabilitate

Marja de solvabilitate pentru întreprinderile al căror sediu social se află pe teritoriul Uniunii este cerința de capital de solvabilitate prevăzută la articolele 100 și 101 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (*1).

Marja de solvabilitate pentru întreprinderile al căror sediu social se află pe teritoriul Confederației Elvețiene este capitalul-țintă (Zielkapital), care este definit, împreună cu conceptele aferente, drept evaluarea activelor și pasivelor și capitalul purtător de risc (Risikotragendes Kapital) din testul elvețian de solvabilitate (SST) din Versicherungsaufsichtsgesetz (*2) („Legea privind supravegherea asigurărilor”) și Aufsichtsverordnung (*3) („Ordonanța privind supravegherea asigurărilor”).

(*1) Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare („Directiva Solvabilitate II”) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1)."

(*2) Versicherungsaufsichtsgesetz (AS 2005 5269), astfel cum a fost modificată cel mai recent la 19 iunie 2015 (AS 2015 5339)."

(*3) Aufsichtsverordnung (AS 2005 5305), astfel cum a fost modificată cel mai recent la 25 noiembrie 2015 (AS 2015 5413).”;"

(b)	articolul 2 se elimină;

(c)

articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Definiția fondului de garantare

Fondul de garantare pentru întreprinderile al căror sediu social se află pe teritoriul Uniunii este cerința de capital minim prevăzută la articolele 128 și 129 din Directiva 2009/138/CE.

Fondul de garantare pentru întreprinderile al căror sediu social se află pe teritoriul Confederației Elvețiene este capitalul minim (cel mai scăzut nivel de intervenție) din testul elvețian de solvabilitate.”;

(d)	articolul 4 se elimină.

Punctul 2.3 din Protocolul nr. 3 la acord se înlocuiește cu următorul text:

„2.3.

În ceea ce privește echivalentul în franci elvețieni al sumelor exprimate în euro, cursul de schimb pentru un euro este, în sensul prezentului acord, de 1,14 franci elvețieni.”

Articolul 2

Următoarele acte juridice ale Uniunii sunt compatibile cu acordul:

—	Directiva 2009/138/CE;

—	Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 17 ianuarie 2015 (4);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/460 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 20 martie 2015 (5);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/461 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 20 martie 2015 (6);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/462 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 20 martie 2015 (7);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/498 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 25 martie 2015 (8);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/499 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 25 martie 2015 (9);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/500 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 25 martie 2015 (10);

—	Decizia delegată (UE) 2015/1602 a Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 24 septembrie 2015 (11);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2011 al Comisiei în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 12 noiembrie 2015 (12);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2012 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 12 noiembrie 2015 (13);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2013 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 12 noiembrie 2015 (14);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2014 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 12 noiembrie 2015 (15);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2015 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 12 noiembrie 2015 (16);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2016 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 12 noiembrie 2015 (17);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2017 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 12 noiembrie 2015 (18);

—	Decizia delegată (UE) 2015/2290 a Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 9 decembrie 2015 (19);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2450 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 31 decembrie 2015 (20);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2451 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 31 decembrie 2015 (21);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2452 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 31 decembrie 2015 (22);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/165 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 9 februarie 2016 (23);

—	Decizia delegată (UE) 2016/309 a Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 4 martie 2016 (24);

—	Decizia delegată (UE) 2016/310 a Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 4 martie 2016 (25);

—	Regulamentul delegat (UE) 2016/467 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 1 aprilie 2016 (26);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/869 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 3 iunie 2016 (27);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1376 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 18 august 2016 (28);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1630 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 10 septembrie 2016 (29);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1800 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 12 octombrie 2016 (30);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1868 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 21 octombrie 2016 (31);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1976 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 16 noiembrie 2016 (32);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/309 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 28 februarie 2017 (33);

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/812 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 18 mai 2017 (34);

—	Regulamentul de punere în aplicare (U E) 2017/1421 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 14 septembrie 2017 (35);

—	Regulamentul delegat (UE) 2017/1542 al Comisiei, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 14 septembrie 2017 (36).

Următoarele acte juridice ale Confederației Elvețiene sunt compatibile cu acordul:

—	Legea privind supravegherea asigurărilor (37);

—	Ordonanța privind supravegherea asigurărilor (38).

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 3 iulie 2018.

Pentru Comitetul mixt

Președintele

Nathalie BERGER

(1) JO L 205, 27.6.1991, p. 3; AS 1992 1894.

(2) JO L 291, 8.11.2001, p. 52; AS 2002 3056.

(3) Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II), (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).

(4) Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 12, 17.1.2015, p. 1).

(5) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/460 al Comisiei din 19 martie 2015 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește procedura privind aprobarea unui model intern în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 76, 20.3.2015, p. 13).

(6) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/461 al Comisiei din 19 martie 2015 stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește procesul de ajungere la o decizie comună cu privire la cererea de utilizare a unui model intern al grupului în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 76, 20.3.2015, p. 19).

(7) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/462 al Comisiei din 19 martie 2015 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea de către autoritățile de supraveghere a înființării de vehicule investiționale, pentru cooperarea și schimbul de informații dintre autoritățile de supraveghere în ceea ce privește vehiculele investiționale, precum și pentru stabilirea formatelor și a modelelor care trebuie utilizate pentru raportarea de informații de către vehiculele investiționale, în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 76, 20.3.2015, p. 23).

(8) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/498 al Comisiei din 24 martie 2015 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește aprobarea de către autoritățile de supraveghere a utilizării unor parametri specifici întreprinderii în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 79, 25.3.2015, p. 8).

(9) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/499 al Comisiei din 24 martie 2015 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește procedurile care trebuie folosite pentru aprobarea utilizării elementelor fondurilor proprii auxiliare în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 79, 25.3.2015, p. 12).

(10) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/499 al Comisiei din 24 martie 2015 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește procedurile care trebuie folosite pentru aprobarea utilizării elementelor fondurilor proprii auxiliare în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 79, 25.3.2015, p. 18).

(11) Decizia delegată (UE) 2015/1602 a Comisiei din 5 iunie 2015 privind echivalența regimului prudențial și de solvabilitate pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare aflat în vigoare în Elveția în temeiul articolului 172 alineatul (2), al articolului 227 alineatul (4) și al articolului 260 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 248, 24.9.2015, p. 95).

(12) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2015 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la listele administrațiilor regionale și autorităților locale față de care sunt deținute expuneri ce trebuie tratate ca expuneri față de administrația centrală în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 295, 12.11.2015, p. 3).

(13) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2012 al Comisiei din 11 noiembrie 2015 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile de luare a deciziilor de stabilire, calculare și eliminare a majorărilor de capital în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 295, 12.11.2015, p. 5).

(14) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2013 al Comisiei din 11 noiembrie 2015 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la deviațiile standard aplicabile sistemelor de egalizare a riscurilor de sănătate în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 295, 12.11.2015, p. 9).

(15) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2014 al Comisiei din 11 noiembrie 2015 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile și machetele pentru transmiterea informațiilor către supraveghetorul grupului și pentru procedura de schimb de informații între autoritățile de supraveghere în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 295, 12.11.2015, p. 11).

(16) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2015 al Comisiei din 11 noiembrie 2015 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare privind procedurile de evaluare a evaluărilor externe ale creditului în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 295, 12.11.2015, p. 16).

(17) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2016 al Comisiei din 11 noiembrie 2015 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la indicele acțiunilor pentru ajustarea simetrică a cerințele standard de capital propriu în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 295, 12.11.2015, p. 18).

(18) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2017 al Comisiei din 11 noiembrie 2015 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare cu privire la factorii ajustați de calculare a cerinței de capital pentru riscul de modificare a ratei de schimb valutar în cazul monedelor raportate la euro în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 295, 12.11.2015, p. 21).

(19) Decizia delegată (UE) 2015/2290 a Comisiei din 5 iunie 2015 privind echivalența temporară a regimurilor de solvabilitate în vigoare în Australia, Bermuda, Brazilia, Canada, Mexic și Statele Unite, aplicabile întreprinderilor de asigurare și reasigurare având sediul central în aceste țări (JO L 323, 9.12.2015, p. 22).

(20) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2450 al Comisiei din 2 decembrie 2015 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește machetele pentru transmiterea informațiilor către autoritățile de supraveghere în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 347, 31.12.2015, p. 1).

(21) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2451 al Comisiei din 2 decembrie 2015 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește machetele și structura publicării informațiilor specifice de către autoritățile de supraveghere în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 347, 31.12.2015, p. 1224).

(22) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2452 al Comisiei din 2 decembrie 2015 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește procedurile, formatele și machetele raportului privind solvabilitatea și situația financiară, în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 347, 31.12.2015, p. 1285).

(23) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/165 al Comisiei din 5 februarie 2016 de stabilire a informațiilor tehnice pentru calcularea rezervelor tehnice și a fondurilor proprii de bază în vederea raportării cu date de referință cuprinse între 1 ianuarie și 30 martie 2016 în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (Solvabilitate II) (JO L 32, 9.2.2016, p. 31).

(24) Decizia delegată (UE) 2016/309 a Comisiei din 26 noiembrie 2015 privind echivalența regimului de supraveghere pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare aflat în vigoare în Bermuda cu regimul stabilit în Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de modificare a Deciziei delegate (UE) 2015/2290 a Comisiei (JO L 58, 4.3.2016, p. 50).

(25) Decizia delegată (UE) 2016/310 a Comisiei din 26 noiembrie 2015 privind echivalența regimului de solvabilitate pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare aflat în vigoare în Japonia cu regimul stabilit în Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 58, 4.3.2016, p. 55).

(26) Regulamentul delegat (UE) 2016/467 al Comisiei din 30 septembrie 2015 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/35 în ceea ce privește dispozițiile referitoare la calcularea cerințelor de capital pentru mai multe categorii de active deținute de societățile de asigurare și reasigurare (JO L 85, 1.4.2016, p. 6).

(27) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/869 al Comisiei din 27 mai 2016 de stabilire a informațiilor tehnice pentru calcularea rezervelor tehnice și a fondurilor proprii de bază în vederea efectuării raportării ce vizează datele de referință cuprinse între 31 martie și 29 iunie 2016 în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (JO L 147, 3.6.2016, p. 1).

(28) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1376 al Comisiei din 8 august 2016 de stabilire a informațiilor tehnice pentru calcularea rezervelor tehnice și a fondurilor proprii de bază în vederea efectuării raportării ce vizează datele de referință cuprinse între 30 iunie și 29 septembrie 2016 în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (JO L 224, 18.8.2016, p. 1).

(29) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1630 al Comisiei din 9 septembrie 2016 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare referitoare la procedurile pentru aplicarea măsurii tranzitorii pentru submodulul „risc de devalorizare a acțiunilor” în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și Consiliului (JO L 243, 10.9.2016, p. 1).

(30) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1800 al Comisiei din 11 octombrie 2016 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare cu privire la clasificarea evaluărilor de credit ale instituțiilor externe de evaluare a creditului pe o scară obiectivă a nivelurilor de calitate a creditului, în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 275, 12.10.2016, p. 19).

(31) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1868 al Comisiei din 20 octombrie 2016 de modificare și rectificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/2450 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește machetele pentru transmiterea informațiilor către autoritățile de supraveghere în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 286, 21.10.2016, p. 35).

(32) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1976 al Comisiei din 10 noiembrie 2016 de stabilire a informațiilor tehnice pentru calcularea rezervelor tehnice și a fondurilor proprii de bază în vederea efectuării raportării ce vizează datele de referință cuprinse între 30 septembrie și 30 decembrie 2016 în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (JO L 309, 16.11.2016, p. 1).

(33) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/309 al Comisiei din 23 februarie 2017 de stabilire a informațiilor tehnice pentru calcularea rezervelor tehnice și a fondurilor proprii de bază în vederea efectuării raportării ce vizează datele de referință cuprinse între 31 decembrie 2016 și 30 martie 2017 în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (JO L 53, 28.2.2017, p. 1).

(34) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/812 al Comisiei din 15 mai 2017 de stabilire a informațiilor tehnice pentru calcularea rezervelor tehnice și a fondurilor proprii de bază în vederea efectuării raportării ce vizează datele de referință cuprinse între 31 martie și 29 iunie 2017 în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (JO L 126, 18.5.2017, p. 1).

(35) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1421 al Comisiei din 2 august 2017 de stabilire a informațiilor tehnice pentru calcularea rezervelor tehnice și a fondurilor proprii de bază în vederea efectuării raportării ce vizează datele de referință cuprinse între 30 iunie și 29 septembrie 2017 în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (JO L 204, 5.8.2017, p. 7).

(36) Regulamentul delegat (UE) 2017/1542 al Comisiei din 8 iunie 2017 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/35 în ceea ce privește calcularea cerințelor de capital reglementat pentru anumite categorii de active deținute de societățile de asigurare și reasigurare (societăți de infrastructură) (JO L 236, 14.9.2017, p. 14).

(37) Versicherungsaufsichtsgesetz (AS 2005 5269), astfel cum a fost modificată cel mai recent la 19 iunie 2015 (AS 2015 5339).

(38) Aufsichtsverordnung (AS 2005 5305), astfel cum a fost modificată cel mai recent la 25 noiembrie 2015 (AS 2015 5413).

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 255

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 61 20 iulie 2018

Cuprins		Pagina
	II Comunicări
	COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2018/C 255/01	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.8954 – BPEA/PAI/WFC) ( 1)	1

	III Acte pregătitoare
	Banca Centrală Europeană
2018/C 255/02 CON/2018/19	Avizul Băncii Centrale Europene din 11 aprilie 2018 cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), precum și a actelor aferente (CON/2018/19)	2

	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2018/C 255/03	Rata de schimb a monedei euro	8
2018/C 255/04	Decizia nr. 1/2018 a Comitetului mixt UE-Elveția din 3 iulie 2018 de modificare a anexelor și a protocoalelor la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană privind asigurarea generală directă, alta decât asigurarea de viață și de constatare a compatibilității cu acordul a legislației interne a părților contractante	9
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA STATELE MEMBRE
2018/C 255/05	Modificarea unei grupări europene de cooperare teritorială (GECT) – GECT Helicas	15

	V Anunțuri
	PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI
	Comisia Europeană
2018/C 255/06	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.8786 – OMERS/DV4/QIA/ABP/Real Estate JV) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1)	16
2018/C 255/07	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.9018 – Cerberus Group/WFS Global Holding) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1)	18
2018/C 255/08	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.9022 – Watling Street Capital Partners/Sisaho International) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1)	19

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,1588
JPY	yen japonez	130,98
DKK	coroana daneză	7,4537
GBP	lira sterlină	0,89298
SEK	coroana suedeză	10,3565
CHF	franc elvețian	1,1622
ISK	coroana islandeză	124,40
NOK	coroana norvegiană	9,5763
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	25,920
HUF	forint maghiar	325,77
PLN	zlot polonez	4,3280
RON	leu românesc nou	4,6575
TRY	lira turcească	5,5957
AUD	dolar australian	1,5804
CAD	dolar canadian	1,5351
HKD	dolar Hong Kong	9,0963
NZD	dolar neozeelandez	1,7229
SGD	dolar Singapore	1,5909
KRW	won sud-coreean	1 320,68
ZAR	rand sud-african	15,6003
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,8553
HRK	kuna croată	7,3938
IDR	rupia indoneziană	16 773,63
MYR	ringgit Malaiezia	4,7231
PHP	peso Filipine	62,180
RUB	rubla rusească	73,5585
THB	baht thailandez	38,797
BRL	real brazilian	4,4874
MXN	peso mexican	22,1067
INR	rupie indiană	80,0155


	(1) Text cu relevanță pentru SEE.