7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/1

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/2

—

Anul Nou;

—

Lunea Paștelui;

—

1 mai;

—

Înălțarea;

—

Lunea Rusaliilor;

—

23 iunie;

—

15 august;

—

1 noiembrie;

—

25 decembrie;

—

26 decembrie.

—

Crăciun 2018: de luni, 17 decembrie 2018, până duminică, 6 ianuarie 2019 inclusiv;

—

Paște 2019: de luni, 15 aprilie 2019, până duminică, 28 aprilie 2019 inclusiv;

—

Vara 2019: de marți, 16 iulie 2019, până sâmbătă, 31 august 2019 inclusiv.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/4

—

Crăciun 2018: de luni, 17 decembrie 2018, până duminică, 6 ianuarie 2019 inclusiv;

—

Paște 2019: de luni, 15 aprilie 2019, până duminică, 28 aprilie 2019 inclusiv;

—

Vară 2019: de marți, 16 iulie 2019, până sâmbătă, 31 august 2019 inclusiv.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/5

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/6

1)

Respinge recursul.

2)

SNCF Mobilités suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană, precum și de Mory SA și de Mory Team.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/6

1)

Articolul 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că nu se aplică unui pârât domiciliat într-un stat terț, precum pârâtul din litigiul principal.

2)

Articolul 5 punctul 1 litera (a) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că noțiunea „materie contractuală”, în sensul acestei dispoziții, acoperă acțiunea în despăgubire a pasagerilor aerieni pentru întârzierea prelungită a unui zbor cu legătură, îndreptată, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, împotriva unui operator efectiv de transport aerian care nu este cocontractantul pasagerului în cauză.

3)

Articolul 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 44/2001 și articolul 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretate în sensul că, în cazul unui zbor cu legătură, constituie „locul de executare” a zborului respectiv, în sensul acestor dispoziții, locul de sosire a celui de al doilea zbor, atunci când transportul pe ambele zboruri se efectuează de către doi operatori de transport aerian diferiți, iar acțiunea în despăgubire pentru întârzierea prelungită a acestui zbor cu legătură în sensul Regulamentului nr. 261/2004, se întemeiază pe un incident care a avut loc în timpul primului dintre zborurile respective, efectuat de un operator de transport aerian care nu este cocontractantul pasagerilor în cauză.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/7

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/8

1)

Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare trebuie interpretat în sensul că, pentru a se aprecia dacă unele caracteristici ale aspectului unui produs sunt impuse exclusiv de funcția tehnică a acestuia, trebuie stabilit că această funcție tehnică este singurul factor care a determinat aceste caracteristici, existența unor desene sau modele industriale alternative nefiind determinantă în această privință.

2)

Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie interpretat în sensul că, pentru a determina dacă caracteristicile aspectului unui produs sunt impuse exclusiv de funcția tehnică a acestuia, în sensul acestei dispoziții, instanța națională trebuie să țină seama de toate circumstanțele obiective relevante ale fiecărei spețe. Pentru aceasta, nu este necesar să se întemeieze pe percepția unui „observator obiectiv”.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/9

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/9

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/10

1)

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 15 septembrie 2016, FIH Holding și FIH Erhvervsbank/Comisia (T-386/14, EU:T:2016:474).

2)

Respinge primul motiv al acțiunii în fața Tribunalului Uniunii Europene.

3)

Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene pentru a se pronunța asupra celui de al doilea motiv.

4)

Cererile privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/11

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/11

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/12

1)

Articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, sub rezerva verificărilor pe care trebuie să le efectueze instanța de trimitere, o clauză atributivă de competență, precum cea în discuție în litigiul principal, stipulată în condițiile generale de vânzare menționate în facturile emise de una dintre părțile contractante, nu îndeplinește cerințele acestei dispoziții.

2)

Articolul 7 punctul 1 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că instanța competentă, în temeiul acestei dispoziții, să judece o cerere de despăgubire în legătură cu rezilierea unui contract de concesiune comercială, încheiat între două societăți care au sediile și care își desfășoară activitatea în state membre diferite, pentru comercializarea de produse pe piața națională a unui al treilea stat membru, pe teritoriul căruia niciuna dintre aceste societăți nu dispune de o sucursală sau de o unitate, este cea din statul membru în care se găsește locul prestării principale a serviciilor, așa cum rezultă din dispozițiile contractului, precum și, în lipsa unor astfel de dispoziții, cel al executării efective a contractului menționat, iar în cazul imposibilității de a-l determina pe acest temei, cel al domiciliului prestatorului.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/13

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/14

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/14

—

Reformarea hotărârii atacate şi prin urmare:

—

Anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului European din data de 23 iunie 2016, notificată la 6 iulie 2016, prin care se precizează „că un cuantum de 40 320 de euro a fost plătit în mod nejustificat în favoarea doamnei Dominique Bilde” și prin care se dispune ca ordonatorul competent și contabilul instituției să procedeze la recuperarea acestei sume.

—

Anularea ansamblului notei de debit nr. 2016-889 semnate de același director general de finanțe la data de 29 iunie 2016.

—

Pronunţarea cu privire la cuantumul care trebuie alocat recurentei pentru repararea prejudiciului moral care a rezultat din acuzațiile nefondate emise înainte de orice concluzie a unei anchete, din atingerea adusă imaginii sale și din tulburările foarte serioase care au avut loc în viața sa personală și politică din cauza deciziei atacate.

—

Pronunţarea cu privire la cuantumul care trebuie alocat recurentei cu titlu de cheltuieli de procedură.

—

Obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe necompetența autorului actului.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului electa una via

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe inversarea sarcinii probei

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe insuficiența motivării

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe atingerea principiilor securității juridice și încrederii legitime

7.

Al șaptelea motiv întemeiat pe atingerea drepturilor civice ale asistenților parlamentari

8.

Al optulea motiv întemeiat pe tratamentul discriminatoriu, pe Fumus persecutionis și pe un abuz de putere

9.

Al nouălea motiv întemeiat pe atingerea independenței deputaților

10.

Al zecelea motiv întemeiat pe o eroare de fapt

11.

Al unsprezecelea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/16

1)

2)

Articolul 7 din Decizia nr. 2/76, respectiv articolul 13 din Decizia nr. 1/80, trebuie interpretate în sensul că o reglementare națională nu constituie o restricție în sensul acestor dispoziții, dacă efectul reglementării naționale asupra accesului la încadrarea în muncă, în sensul acestor dispoziții este prea nesigur și indirect pentru a se putea concluziona în sensul existenței unui obstacol în calea acestui acces?

3)

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/17

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/17

—

Reformarea hotărârii atacate și prin urmare:

—

Anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului European din data de 24 iunie 2016, notificată la 6 iulie 2016, prin care se precizează „că un cuantum de 77 276,42 de euro a fost plătit în mod nejustificat în favoarea doamnei Sophie Montel” și prin care se dispune ca ordonatorul competent și contabilul instituției să procedeze la recuperarea acestei sume.

—

Anularea ansamblului notei de debit nr. 2016-897 semnate de același director general de finanțe la data de 4 iulie 2016.

—

Pronunţarea cu privire la cuantumul care trebuie alocat recurentei pentru repararea prejudiciului moral care a rezultat din acuzațiile nefondate emise înainte de orice concluzie a unei anchete, din atingerea adusă imaginii sale și din tulburările foarte serioase care au avut loc în viața sa personală și politică din cauza deciziei atacate.

—

Pronunţarea cu privire la cuantumul care trebuie alocat recurentei cu titlu de cheltuieli de procedură.

—

Obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe necompetența autorului actului.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului electa una via

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe inversarea sarcinii probei

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe insuficiența motivării

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe atingerea principiilor securității juridice și încrederii legitime

7.

Al șaptelea motiv întemeiat pe atingerea drepturilor civice ale asistenților parlamentari

8.

Al optulea motiv întemeiat pe tratamentul discriminatoriu, pe Fumus persecutionis și pe un abuz de putere

9.

Al nouălea motiv întemeiat pe atingerea independenței deputaților

10.

Al zecelea motiv întemeiat pe o eroare de fapt

11.

Al unsprezecelea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/19

—

Constatarea faptului că, prin neasigurarea intrării în vigoare, cel târziu la 18 aprilie 2016, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, p. 1) sau, în orice caz, prin necomunicarea acestor dispoziții Comisiei, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 51 din directiva menționată;

—

obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului, în conformitate cu articolul 260 alineatul (3) TFUE, la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 12 920 de euro pe zi, începând de la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză pentru neîndeplinirea obligației de comunicare a măsurilor de transpunere a Directivei 2014/23/UE;

—

obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Statele membre erau obligate, în temeiul articolului 51 alineatul (1) din Directiva 2014/23/UE, să asigure intrarea în vigoare a dispozițiilor necesare pentru a se conforma acestei directive până la data de 18 aprilie 2016. În lipsa comunicării de către Luxemburg a măsurilor de transpunere a directivei, Comisia a decis să sesizeze Curtea de Justiție.

2.

În cadrul acțiunii sale, Comisia propune obligarea Luxemburgului la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 12 920 de euro pe zi. Cuantumul penalității cu titlu cominatoriu a fost calculat ținând seama de gravitatea și de durata încălcării, precum și de efectul disuasiv în funcție de capacitatea de plată a acestui stat membru.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/20

—

Constatarea faptului că, prin neasigurarea intrării în vigoare, cel târziu la 18 aprilie 2016, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, p. 65) sau, în orice caz, prin necomunicarea acestor dispoziții Comisiei, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 90 alineatul (1) din directiva menționată;

—

obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului, în conformitate cu articolul 260 alineatul (3) TFUE, la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 11 628 de euro pe zi, începând de la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză pentru neîndeplinirea obligației de comunicare a măsurilor de transpunere a Directivei 2014/24/UE;

—

obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Statele membre erau obligate, în temeiul articolului 90 alineatul (1) din Directiva 2014/24/UE, să asigure intrarea în vigoare a dispozițiilor necesare pentru a se conforma acestei directive până la data de 18 aprilie 2016. În lipsa comunicării de către Luxemburg a măsurilor de transpunere a directivei, Comisia a decis să sesizeze Curtea de Justiție.

2.

În cadrul acțiunii sale, Comisia propune obligarea Luxemburgului la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 11 628 de euro pe zi. Cuantumul penalității cu titlu cominatoriu a fost calculat ținând seama de gravitatea și de durata încălcării, precum și de efectul disuasiv în funcție de capacitatea de plată a acestui stat membru.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/20

—

Constatarea faptului că, prin neasigurarea intrării în vigoare, cel târziu la 18 aprilie 2016, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, p. 243) sau, în orice caz, prin necomunicarea acestor dispoziții Comisiei, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 106 alineatul (1) din directiva menționată;

—

obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului, în conformitate cu articolul 260 alineatul (3) TFUE, la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 11 628 de euro pe zi, începând de la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză pentru neîndeplinirea obligației de comunicare a măsurilor de transpunere a Directivei 2014/25/UE;

—

obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Statele membre erau obligate, în temeiul articolului 106 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE, să asigure intrarea în vigoare a dispozițiilor necesare pentru a se conforma acestei directive până la data de 18 aprilie 2016. În lipsa comunicării de către Luxemburg a măsurilor de transpunere a directivei, Comisia a decis să sesizeze Curtea de Justiție.

2.

În cadrul acțiunii sale, Comisia propune obligarea Luxemburgului la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 11 628 de euro pe zi. Cuantumul penalității cu titlu cominatoriu a fost calculat ținând seama de gravitatea și de durata încălcării, precum și de efectul disuasiv în funcție de capacitatea de plată a acestui stat membru.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/21

1)

2)

Pentru a răspunde la întrebarea 1, este important aspectul că persoanele în cauză au avut posibilitatea de a încheia o asigurare voluntară în temeiul AOW sau de a solicita SVB să încheie un acord în sensul articolului 17 din Regulamentul 1408/71?

3)

Articolul 13 din Regulamentul 1408/71 se opune ca o persoană precum soția domnului Giesen care, înainte de 1 ianuarie 1989, în temeiul exclusiv al legislației naționale a fost asigurată în temeiul AOW în statul său de reședință, Țările de Jos, să fi dobândit dreptul la prestații pentru limită de vârstă pe baza acelei asigurări, în măsura în care este vorba despre perioade în care, în temeiul acestei dispoziții din regulament, din cauza activităților desfășurate într-un alt stat membru, ea era supusă legislației acelui stat de angajare? Sau dreptul la o prestație în temeiul AOW trebuie să fie considerat un drept la prestație care în legislația națională nu este supus unor condiții de angajare în muncă sau de asigurare, în sensul Hotărârii Bosmann (3), astfel încât raționamentul care a stat la baza acestei hotărâri poate fi aplicat și în cazul ei?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/22

1)

Articolele 45 și 48 TFUE trebuie interpretate în sensul că, într-un caz precum cel din speță, aceste dispoziții se opun unei reglementări naționale precum articolul 6a teza introductivă și litera b din AKW (1)? Această reglementare implică faptul că un rezident al Țărilor de Jos nu este afiliat la sistemul de asigurări sociale din acest stat de reședință dacă acest rezident lucrează în alt stat membru și, în temeiul articolului 13 din Regulamentul 1408/71 (2), este supus legislației privind securitatea socială a statului de angajare. Prezentul caz se caracterizează prin faptul că, în temeiul legislației statului de angajare, persoana interesată nu are dreptul la o alocație familială din cauza volumului redus al activităților sale desfășurate în acest stat.

2)

Pentru a răspunde la întrebarea precedentă, este important aspectul că persoana interesată a avut posibilitatea de a solicita SVB să încheie un acord în sensul articolului 17 din Regulamentul 1408/17?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/23

1)

O interpretare care include în acoperirea asigurării obligatorii pagubele cauzate de incendiul produs la bordul unui vehicul oprit în cazul în care incendiul își are originea în mecanismele necesare pentru îndeplinirea funcției de transport a vehiculului este contrară articolului 3 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (1)?

2)

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea anterioară, o interpretare care include în acoperirea asigurării obligatorii pagubele cauzate de incendiul produs la bordul unui vehicul în cazul în care incendiul nu poate fi asociat cu o deplasare anterioară, astfel încât nu se poate considera că acest incendiu are legătură cu un traseu, este contrară articolului 3 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi?

3)

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare, o interpretare care include în acoperirea asigurării obligatorii pagubele cauzate de incendiul produs la bordul unui vehicul în cazul în care vehiculul staționează într-un garaj privat închis, este contrară articolului 3 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/23

1)

O situație precum cea descrisă în prezenta cauză (în care angajatorul public încalcă limitele temporale impuse de lege și, prin aceasta, permite o succesiune de contracte de muncă pe durată determinată sau menține caracterul temporar al acestora prin schimbarea tipului de numire din numire cu caracter ocazional în numire interimară sau în regim de suplinire) poate fi considerată utilizare abuzivă de numiri succesive și, prin urmare, inclusă în ipoteza prevăzută de clauza 5 din acordul cadru, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE (1)?

2)

Dispozițiile Acordului cadru privind munca pe durată determinată, care figurează în anexă la Directiva 1999/70[/CE], coroborate cu principiul efectivității, trebuie interpretate în sensul că se opun unor norme procedurale naționale care impun lucrătorului pe durată determinată să manifeste un comportament activ de contestare sau de atacare în justiție (a tuturor numirilor și încetărilor succesive), numai astfel putând beneficia de protecția directivei comunitare și valorifica drepturile conferite de ordinea juridică a Uniunii?

3)

Luând în considerare faptul că, în sectorul public și pentru prestarea unor servicii esențiale, necesitatea de ocupare a posturilor vacante și de asigurare a suplinirii în perioada concediilor medicale sau a vacanțelor […] este, în esență, „permanentă”, și având în vedere că se impune delimitarea noțiunii „motiv obiectiv”, care ar justifica angajarea cu contract pe durată determinată:

4)

Este conform cu acordul cadru, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE, să se considere motive obiective pentru angajarea de informaticieni statutari temporari și pentru reînnoirea succesivă a contractelor de muncă ale acestora motivele de necesitate, de urgență [sau] pentru desfășurarea unor programe cu caracter temporar, conjunctural sau extraordinar, atunci când acești angajați publici ocupă în mod permanent și stabil funcții obișnuite specifice angajaților statutari pe durată nedeterminată, fără ca administrația angajatoare să impună limite maxim[e] în ceea ce privește aceste numiri și fără să respecte obligațiile legale pentru ocuparea posturilor și acoperirea necesităților respective de către funcționari pe durată nedeterminată și fără să prevadă vreo măsură echivalentă pentru a preveni abuzurile în ceea ce privește raportul de muncă temporar succesiv, menținând serviciile prestate de informaticienii statutari temporari pe o perioadă îndelungată, în prezenta cauză fiind vorba de 17 ani de muncă neîntreruptă?

5)

Prevederile acordului cadru cu privire la munca pe durată determinată care figurează în anexa la Directiva 1999/70[/CE] și interpretarea pe care Curtea a dat-o acestora sunt compatibile cu jurisprudența Tribunal Supremo [Curtea Supremă], în măsura în care aceasta stabilește, fără să țină seama de alți parametri, că există un motiv obiectiv de numire prin trimitere la limitele temporale ale acesteia sau consideră că nu poate exista nicio comparație cu funcționarul de carieră din cauza faptului că sunt guvernați de un regim juridic diferit și de un sistem de acces distinct sau a faptului că funcționarii de carieră sunt numiți pe perioadă nedeterminată, în timp ce funcționarii interimari sunt numiți pe perioadă determinată?

6)

În cazul în care instanța națională constată săvârșirea unui abuz în ceea ce privește angajarea succesivă a unui funcționar public statutar temporar interimar în cadrul SERMAS [Serviciul de Sănătate al Comunității Madrid], care are scopul de a acoperi necesități permanente și structurale de prestări de servicii de către angajați statutari pe durată nedeterminată, având în vedere că nu există vreo măsură efectivă în ordinea juridică națională pentru sancționarea abuzului respectiv și pentru eliminarea consecințelor încălcării reglementării comunitare, clauza 5 din acordul cadru, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE, trebuie interpretată în sensul că obligă instanța națională să adopte măsuri efective și disuasive, care să asigure efectul util al acordului cadru și, prin urmare, să sancționeze abuzul respectiv și să elimine consecințele încălcării normei europene menționate, înlăturând aplicarea normei naționale care împiedică acest lucru?

În cazul unui răspuns afirmativ și astfel cum reține Curtea de Justiție a Uniunii Europene la punctul 41 din Hotărârea din 14 septembrie 2016, cauzele C-184/15 și C-197/15 (2):

Transformarea raportului de muncă statutar temporar interimar/ocazional/în regim de suplinire într-un raport de muncă statutar stabil, începând chiar cu denumirea de angajat public permanent sau pe durată nedeterminată, care beneficiază de un loc de muncă la fel de stabil precum cel al angajaților statutari permanenți comparabili, ar fi conformă cu obiectivele urmărite de Directiva 1999/70/CE, ca măsură de prevenire și de sancționare a abuzului de raporturi de muncă temporare succesive și de eliminare a consecințelor încălcării dreptului Uniunii?

7)

În cazul unui abuz de raporturi de muncă temporare succesive, transformarea raportului de muncă statutar temporar interimar în unul pe durată nedeterminată sau permanent poate fi considerată conformă cu obiectivele Directivei 1999/70/CE și cu acordul cadru anexat la aceasta numai dacă angajatul statutar temporar care a fost afectat de abuz beneficiază de aceleași condiții de muncă ca personalul statutar pe durată nedeterminată (în ceea ce privește protecția socială, promovarea profesională, ocuparea posturilor vacante, formarea profesională, concediile, situațiile administrative, situațiile în care raportul de muncă este suspendat, drepturile privind pensia și desființarea locurilor de muncă, precum și participarea la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor vacante și pentru promovarea profesională), în conformitate cu principiile permanenței și inamovibilității, cu toate drepturile și obligațiile inerente, în regim de egalitate cu informaticienii statutari pe durată nedeterminată?

8)

Dreptul comunitar prevede obligația de a reexamina hotărârile judecătorești/actele administrative definitive în împrejurările descrise, atunci când sunt îndeplinite cele patru condiții impuse în [Hotărârea pronunțată în] cauza Kühne & Heitz NV (C-453/00 din 13 ianuarie 2004 (3)): 1) în dreptul național spaniol, administrația și instanțele dispun de competența de reexaminare, însă cu restricțiile menționate, care fac exercitarea sa foarte dificilă sau chiar imposibilă, 2) deciziile în litigiu au rămas definitive ca urmare a unei hotărâri pronunțate de către o instanță națională de ultim/unic grad, 3) hotărârea respectivă este întemeiată pe o interpretare a dreptului comunitar care este contrară jurisprudenței Curții și a fost adoptată fără sesizarea cu titlu preliminar a Curții, și [4]) persoana interesată s a adresat organului administrativ imediat după ce a luat cunoștință de jurisprudența menționată?

9)

Instanțele naționale, în calitate de instanțe europene care trebuie să asigure efectul deplin al dreptului Uniunii în statele membre, pot și trebuie să solicite și să oblige autoritățile administrative naționale ale statelor membre să adopte, în limitele competențelor lor, dispozițiile relevante pentru eliminarea normelor naționale incompatibile cu dreptul Uniunii, în general, și cu Directiva 1999/70/CE și cu acordul cadru, care figurează în anexa la aceasta, în special?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/25

1)

Principiul „poluatorul plătește”, de protecție a mediului, prevăzut la articolul 191 alineatul (2) TFUE, și articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) din 23 octombrie 2000, care stabilește principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, precum și ponderarea economică adecvată a utilizărilor apei, trebuie interpretate în sensul că se opun instituirii unei redevențe pentru utilizarea apelor interioare în scopul producerii de energie, precum redevența care face obiectul prezentei proceduri, care nu încurajează utilizarea eficientă a apei și nu instituie mecanisme pentru conservarea și protejarea resurselor publice de apă și a cărei cuantificare nu are nicio legătură cu capacitatea de a cauza prejudicii acestor resurse, redevența axându-se exclusiv pe capacitatea producătorilor de a genera venituri?

2)

Este compatibilă cu principiul nediscriminării operatorilor, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/72/CE din 13 iulie privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice (2), o taxă precum redevența pentru utilizarea apei care face obiectul prezentei proceduri, care îi vizează exclusiv, pe de o parte, pe producătorii de energie hidroelectrică ce operează în bazinele hidrografice intercomunitare, față de producătorii titulari ai unor concesiuni ce operează în bazinele hidrografice intracomunitare, iar pe de altă parte, pe producătorii care dispun de tehnologii hidroelectrice, față de producătorii de energie care utilizează alte tehnologii?

3)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă un ajutor de stat interzis perceperea unei redevențe pentru utilizarea apei precum cea care face obiectul prezentei proceduri, în detrimentul producătorilor de energie hidroelectrică care operează în bazinele hidrografice intercomunitare, prin introducerea unui sistem de impozitare asimetrică în cadrul aceleiași tehnologii, în funcție de amplasarea centralei, fără ca aceasta să fie percepută în cazul producătorilor de energie din alte surse?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/26

1)

Principiul „poluatorul plătește”, de protecție a mediului, prevăzut la articolul 191 alineatul (2) TFUE, și articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) din 23 octombrie 2000, care stabilește principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, precum și ponderarea economică adecvată a utilizărilor apei, trebuie interpretate în sensul că se opun instituirii unei redevențe pentru utilizarea apelor interioare în scopul producerii de energie, precum redevența care face obiectul prezentei proceduri, care nu încurajează utilizarea eficientă a apei și nu instituie mecanisme pentru conservarea și protejarea resurselor publice de apă și a cărei cuantificare nu are nicio legătură cu capacitatea de a cauza prejudicii acestor resurse, redevența axându-se exclusiv pe capacitatea producătorilor de a genera venituri?

2)

Este compatibilă cu principiul nediscriminării operatorilor, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/72/CE din 13 iulie privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice (2), o taxă precum redevența pentru utilizarea apei care face obiectul prezentei proceduri, care îi vizează exclusiv, pe de o parte, pe producătorii de energie hidroelectrică ce operează în bazinele hidrografice intercomunitare, față de producătorii titulari ai unor concesiuni ce operează în bazinele hidrografice intracomunitare, iar pe de altă parte, pe producătorii care dispun de tehnologii hidroelectrice, față de producătorii de energie care utilizează alte tehnologii?

3)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă un ajutor de stat interzis perceperea unei redevențe pentru utilizarea apei precum cea care face obiectul prezentei proceduri, în detrimentul producătorilor de energie hidroelectrică care operează în bazinele hidrografice intercomunitare, prin introducerea unui sistem de impozitare asimetrică în cadrul aceleiași tehnologii, în funcție de amplasarea centralei, fără ca aceasta să fie percepută în cazul producătorilor de energie din alte surse?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/27

1)

Principiul „poluatorul plătește”, de protecție a mediului, prevăzut la articolul 191 alineatul (2) TFUE, și articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) din 23 octombrie 2000, care stabilește principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, precum și ponderarea economică adecvată a utilizărilor apei, trebuie interpretate în sensul că se opun instituirii unei redevențe pentru utilizarea apelor interioare în scopul producerii de energie, precum redevența care face obiectul prezentei proceduri, care nu încurajează utilizarea eficientă a apei și nu instituie mecanisme pentru conservarea și protejarea resurselor publice de apă și a cărei cuantificare nu are nicio legătură cu capacitatea de a cauza prejudicii acestor resurse, redevența axându-se exclusiv pe capacitatea producătorilor de a genera venituri?

2)

Este compatibilă cu principiul nediscriminării operatorilor, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/72/CE din 13 iulie privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice (2), o taxă precum redevența pentru utilizarea apei care face obiectul prezentei proceduri, care îi vizează exclusiv, pe de o parte, pe producătorii de energie hidroelectrică ce operează în bazinele hidrografice intercomunitare, față de producătorii titulari ai unor concesiuni ce operează în bazinele hidrografice intracomunitare, iar pe de altă parte, pe producătorii care dispun de tehnologii hidroelectrice, față de producătorii de energie care utilizează alte tehnologii?

3)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă un ajutor de stat interzis perceperea unei redevențe pentru utilizarea apei precum cea care face obiectul prezentei proceduri, în detrimentul producătorilor de energie hidroelectrică care operează în bazinele hidrografice intercomunitare, prin introducerea unui sistem de impozitare asimetrică în cadrul aceleiași tehnologii, în funcție de amplasarea centralei, fără ca aceasta să fie percepută în cazul producătorilor de energie din alte surse?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/28

1)

Principiul „poluatorul plătește”, de protecție a mediului, prevăzut la articolul 191 alineatul (2) TFUE, și articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) din 23 octombrie 2000, care stabilește principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, precum și ponderarea economică adecvată a utilizărilor apei, trebuie interpretate în sensul că se opun instituirii unei redevențe pentru utilizarea apelor interioare în scopul producerii de energie, precum redevența care face obiectul prezentei proceduri, care nu încurajează utilizarea eficientă a apei și nu instituie mecanisme pentru conservarea și protejarea resurselor publice de apă și a cărei cuantificare nu are nicio legătură cu capacitatea de a cauza prejudicii acestor resurse, redevența axându-se exclusiv pe capacitatea producătorilor de a genera venituri?

2)

Este compatibilă cu principiul nediscriminării operatorilor, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/72/CE din 13 iulie privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice (2), o taxă precum redevența pentru utilizarea apei care face obiectul prezentei proceduri, care îi vizează exclusiv, pe de o parte, pe producătorii de energie hidroelectrică ce operează în bazinele hidrografice intercomunitare, față de producătorii titulari ai unor concesiuni ce operează în bazinele hidrografice intracomunitare, iar pe de altă parte, pe producătorii care dispun de tehnologii hidroelectrice, față de producătorii de energie care utilizează alte tehnologii?

3)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă un ajutor de stat interzis perceperea unei redevențe pentru utilizarea apei precum cea care face obiectul prezentei proceduri, în detrimentul producătorilor de energie hidroelectrică care operează în bazinele hidrografice intercomunitare, prin introducerea unui sistem de impozitare asimetrică în cadrul aceleiași tehnologii, în funcție de amplasarea centralei, fără ca aceasta să fie percepută în cazul producătorilor de energie din alte surse?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/29

1)

Articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 (1), care stabilește principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, precum și ponderarea economică adecvată a utilizărilor apei, trebuie interpretat în sensul că se opune instituirii unei taxe pentru utilizarea apelor interioare în scopul producerii de energie, precum taxa care face obiectul prezentei proceduri, care nu încurajează utilizarea eficientă a apei și nu instituie mecanisme pentru conservarea și protejarea resurselor publice de apă și a cărei cuantificare nu are nicio legătură cu capacitatea de a cauza prejudicii acestor resurse, taxa axându-se exclusiv pe capacitatea producătorilor de a genera venituri?

2)

Este compatibilă cu principiul nediscriminării operatorilor, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/72/CE din 13 iulie privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice (2), o obligație pecuniară precum redevența pentru utilizarea apei care face obiectul prezentei proceduri, care îi vizează exclusiv, pe de o parte, pe producătorii de energie hidroelectrică ce operează în bazinele hidrografice intercomunitare, față de producătorii titulari ai unor concesiuni ce operează în bazinele hidrografice intracomunitare, iar pe de altă parte, pe producătorii care dispun de tehnologii hidroelectrice, față de producătorii de energie care utilizează alte tehnologii?

3)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă un ajutor de stat interzis nesupunerea la plata redevenței pentru utilizarea apei a producătorilor de energie hidroelectrică ce operează în bazinele hidrografice intracomunitare, precum și a altor utilizări [în scopul consumului] ale apelor, fiind grevată exclusiv utilizarea destinată producerii de energie electrică?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/30

1)

Principiul „poluatorul plătește”, de protecție a mediului, prevăzut la articolul 191 alineatul (2) TFUE, și articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) din 23 octombrie 2000, care stabilește principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, precum și ponderarea economică adecvată a utilizărilor apei, trebuie interpretate în sensul că se opun instituirii unei redevențe pentru utilizarea apelor interioare în scopul producerii de energie, precum redevența care face obiectul prezentei proceduri, care nu încurajează utilizarea eficientă a apei și nu instituie mecanisme pentru conservarea și protejarea resurselor publice de apă și a cărei cuantificare nu are nicio legătură cu capacitatea de a cauza prejudicii acestor resurse, redevența axându-se exclusiv pe capacitatea producătorilor de a genera venituri?

2)

Este compatibilă cu principiul nediscriminării operatorilor, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/72/CE din 13 iulie privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice (2), o taxă precum redevența pentru utilizarea apei care face obiectul prezentei proceduri, care îi vizează exclusiv, pe de o parte, pe producătorii de energie hidroelectrică ce operează în bazinele hidrografice intercomunitare, față de producătorii titulari ai unor concesiuni ce operează în bazinele hidrografice intracomunitare, iar pe de altă parte, pe producătorii care dispun de tehnologii hidroelectrice, față de producătorii de energie care utilizează alte tehnologii?

3)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă un ajutor de stat interzis perceperea unei redevențe pentru utilizarea apei precum cea care face obiectul prezentei proceduri, în detrimentul producătorilor de energie hidroelectrică care operează în bazinele hidrografice intercomunitare, prin introducerea unui sistem de impozitare asimetrică în cadrul aceleiași tehnologii, în funcție de amplasarea centralei, fără ca aceasta să fie percepută în cazul producătorilor de energie din alte surse?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/30

1)

Principiul „poluatorul plătește”, de protecție a mediului, prevăzut la articolul 191 alineatul (2) TFUE, și articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) din 23 octombrie 2000, care stabilește principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, precum și ponderarea economică adecvată a utilizărilor apei, trebuie interpretate în sensul că se opun instituirii unei redevențe pentru utilizarea apelor interioare în scopul producerii de energie, precum redevența care face obiectul prezentei proceduri, care nu încurajează utilizarea eficientă a apei și nu instituie mecanisme pentru conservarea și protejarea resurselor publice de apă și a cărei cuantificare nu are nicio legătură cu capacitatea de a cauza prejudicii acestor resurse, redevența axându-se exclusiv pe capacitatea producătorilor de a genera venituri?

2)

Este compatibilă cu principiul nediscriminării operatorilor, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/72/CE din 13 iulie privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice (2), o taxă precum redevența pentru utilizarea apei care face obiectul prezentei proceduri, care îi vizează exclusiv, pe de o parte, pe producătorii de energie hidroelectrică ce operează în bazinele hidrografice intercomunitare, față de producătorii titulari ai unor concesiuni ce operează în bazinele hidrografice intracomunitare, iar pe de altă parte, pe producătorii care dispun de tehnologii hidroelectrice, față de producătorii de energie care utilizează alte tehnologii?

3)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă un ajutor de stat interzis perceperea unei redevențe pentru utilizarea apei precum cea care face obiectul prezentei proceduri, în detrimentul producătorilor de energie hidroelectrică care operează în bazinele hidrografice intercomunitare, prin introducerea unui sistem de impozitare asimetrică în cadrul aceleiași tehnologii, în funcție de amplasarea centralei, fără ca aceasta să fie percepută în cazul producătorilor de energie din alte surse?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/31

1)

Principiul „poluatorul plătește”, de protecție a mediului, prevăzut la articolul 191 alineatul (2) TFUE, și articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) din 23 octombrie 2000, care stabilește principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, precum și ponderarea economică adecvată a utilizărilor apei, trebuie interpretate în sensul că se opun instituirii unei redevențe pentru utilizarea apelor interioare în scopul producerii de energie, precum redevența care face obiectul prezentei proceduri, care nu încurajează utilizarea eficientă a apei și nu instituie mecanisme pentru conservarea și protejarea resurselor publice de apă și a cărei cuantificare nu are nicio legătură cu capacitatea de a cauza prejudicii acestor resurse, redevența axându-se exclusiv pe capacitatea producătorilor de a genera venituri?

2)

Este compatibilă cu principiul nediscriminării operatorilor, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/72/CE din 13 iulie privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice (2), o taxă precum redevența pentru utilizarea apei care face obiectul prezentei proceduri, care îi vizează exclusiv, pe de o parte, pe producătorii de energie hidroelectrică ce operează în bazinele hidrografice intercomunitare, față de producătorii titulari ai unor concesiuni ce operează în bazinele hidrografice intracomunitare, iar pe de altă parte, pe producătorii care dispun de tehnologii hidroelectrice, față de producătorii de energie care utilizează alte tehnologii?

3)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă un ajutor de stat interzis perceperea unei redevențe pentru utilizarea apei precum cea care face obiectul prezentei proceduri, în detrimentul producătorilor de energie hidroelectrică care operează în bazinele hidrografice intercomunitare, prin introducerea unui sistem de impozitare asimetrică în cadrul aceleiași tehnologii, în funcție de amplasarea centralei, fără ca aceasta să fie percepută în cazul producătorilor de energie din alte surse?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/32

1)

Principiul „poluatorul plătește”, de protecție a mediului, prevăzut la articolul 191 alineatul (2) TFUE, și articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) din 23 octombrie 2000, care stabilește principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, precum și ponderarea economică adecvată a utilizărilor apei, trebuie interpretate în sensul că se opun instituirii unei redevențe pentru utilizarea apelor interioare în scopul producerii de energie, precum redevența care face obiectul prezentei proceduri, care nu încurajează utilizarea eficientă a apei și nu instituie mecanisme pentru conservarea și protejarea resurselor publice de apă și a cărei cuantificare nu are nicio legătură cu capacitatea de a cauza prejudicii acestor resurse, redevența axându-se exclusiv pe capacitatea producătorilor de a genera venituri?

2)

Este compatibilă cu principiul nediscriminării operatorilor, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/72/CE din 13 iulie privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice (2), o taxă precum redevența pentru utilizarea apei care face obiectul prezentei proceduri, care îi vizează exclusiv, pe de o parte, pe producătorii de energie hidroelectrică ce operează în bazinele hidrografice intercomunitare, față de producătorii titulari ai unor concesiuni ce operează în bazinele hidrografice intracomunitare, iar pe de altă parte, pe producătorii care dispun de tehnologii hidroelectrice, față de producătorii de energie care utilizează alte tehnologii?

3)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă un ajutor de stat interzis perceperea unei redevențe pentru utilizarea apei precum cea care face obiectul prezentei proceduri, în detrimentul producătorilor de energie hidroelectrică care operează în bazinele hidrografice intercomunitare, prin introducerea unui sistem de impozitare asimetrică în cadrul aceleiași tehnologii, în funcție de amplasarea centralei, fără ca aceasta să fie percepută în cazul producătorilor de energie din alte surse?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/33

—

Anularea ordonanței atacate, pronunțate de Tribunal la 14 decembrie 2017, prin care acțiunea formulată de PGNiG Supply & Trading GmbH în cauza T-849/16 a fost declarată inadmisibilă;

—

pronunțarea cu privire la admisibilitate și declararea ca admisibilă a acțiunii în anulare formulată de recurentă în cauza T-849/16, în temeiul articolului 263 TFUE, referitoare la Decizia C(2016) 6950 final a Comisiei din 28 octombrie 2016 privind reexaminarea condițiilor de derogare a gazoductului OPAL, acordate în temeiul Directivei 2003/55/CE, de la normele referitoare la accesul terților și la reglementarea privind tarifele.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/34

1)

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (1) poate fi interpretat în sensul că un stat membru poate impune operatorilor de telecomunicații o contribuție financiară anuală precum cea prevăzută la articolul 5 din Ley 8/2009, de 28 de agosto, de financiación de la Corporación de Radio y Televisión Española [Legea nr. 8/2009 din 28 august 2009 privind finanțarea organismului spaniol de radiodifuziune și televiziune], cu scopul de a contribui la finanțarea [Corporación de Radio y Televisión Española,] luând în considerare impactul pozitiv asupra sectorului comunicațiilor, care rezultă din noua reglementare a sectorului televiziunii și al audiovizualului, în special prin extinderea serviciilor de bandă largă fixă și mobilă, precum și prin eliminarea publicității și prin renunțarea la conținuturile contra cost sau cu acces [condiționat de către Corporación RTVE], având în vedere următoarele împrejurări:

2)

Având în vedere modalitatea de calcul prevăzută la articolul 5 din Legea nr. 8/2009[,] menționată anterior[,] contribuția respectivă, impusă întreprinderilor de telecomunicații care își desfășoară activitatea în Spania în cel puțin două comunități autonome[,] este proporțională, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2002/20/CE?

3)

În cazul în care nu se cunoaște activitatea concretă desfășurată de [Corporación de Radio y Televisión Española] cu titlu de serviciu universal sau de serviciu public, contribuția respectivă, impusă în conformitate cu articolul 5 din Ley 8/2009, de 28 de agosto, de financiación de la Corporación de Radio y Televisión Española [Legea nr. 8/2009 din 28 august 2009 privind finanțarea organismului spaniol de radiodifuziune și televiziune], este transparentă, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2002/20/CE și al anexei la aceasta?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/35

1)

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (1) poate fi interpretat în sensul că un stat membru poate impune operatorilor de telecomunicații o contribuție financiară anuală precum cea prevăzută la articolul 5 din Ley 8/2009, de 28 de agosto, de financiación de la Corporación de Radio y Televisión Española [Legea nr. 8/2009 din 28 august 2009 privind finanțarea organismului spaniol de radiodifuziune și televiziune], cu scopul de a contribui la finanțarea [Corporación de Radio y Televisión Española,] luând în considerare impactul pozitiv asupra sectorului comunicațiilor, care rezultă din noua reglementare a sectorului televiziunii și al audiovizualului, în special prin extinderea serviciilor de bandă largă fixă și mobilă, precum și prin eliminarea publicității și prin renunțarea la conținuturile contra cost sau cu acces [condiționat de către Corporación RTVE], având în vedere următoarele împrejurări:

2)

Având în vedere modalitatea de calcul prevăzută la articolul 5 din Legea nr. 8/2009[,] menționată anterior[,] contribuția respectivă, impusă întreprinderilor de telecomunicații care își desfășoară activitatea în Spania în cel puțin două comunități autonome[,] este proporțională, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2002/20/CE?

3)

În cazul în care nu se cunoaște activitatea concretă desfășurată de [Corporación de Radio y Televisión Española] cu titlu de serviciu universal sau de serviciu public, contribuția respectivă, impusă în conformitate cu articolul 5 din Ley 8/2009, de 28 de agosto, de financiación de la Corporación de Radio y Televisión Española [Legea nr. 8/2009 din 28 august 2009 privind finanțarea organismului spaniol de radiodifuziune și televiziune], este transparentă, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2002/20/CE și al anexei la aceasta?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/36

1)

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (1) poate fi interpretat în sensul că un stat membru poate impune operatorilor de telecomunicații o contribuție financiară anuală precum cea prevăzută la articolul 5 din Ley 8/2009, de 28 de agosto, de financiación de la Corporación de Radio y Televisión Española [Legea nr. 8/2009 din 28 august 2009 privind finanțarea organismului spaniol de radiodifuziune și televiziune], cu scopul de a contribui la finanțarea [Corporación de Radio y Televisión Española,] luând în considerare impactul pozitiv asupra sectorului comunicațiilor, care rezultă din noua reglementare a sectorului televiziunii și al audiovizualului, în special prin extinderea serviciilor de bandă largă fixă și mobilă, precum și prin eliminarea publicității și prin renunțarea la conținuturile contra cost sau cu acces [condiționat de către Corporación RTVE], având în vedere următoarele împrejurări:

2)

Având în vedere modalitatea de calcul prevăzută la articolul 5 din Legea nr. 8/2009[,] menționată anterior[,] contribuția respectivă, impusă întreprinderilor de telecomunicații care își desfășoară activitatea în Spania în cel puțin două comunități autonome[,] este proporțională, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2002/20/CE?

3)

În cazul în care nu se cunoaște activitatea concretă desfășurată de [Corporación de Radio y Televisión Española] cu titlu de serviciu universal sau de serviciu public, contribuția respectivă, impusă în conformitate cu articolul 5 din Ley 8/2009, de 28 de agosto, de financiación de la Corporación de Radio y Televisión Española [Legea nr. 8/2009 din 28 august 2009 privind finanțarea organismului spaniol de radiodifuziune și televiziune], este transparentă, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2002/20/CE și al anexei la aceasta?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/37

1.

la plata către recurentă de daune interese în valoare de 2 516 221,50 euro pentru repararea prejudiciilor material și moral suferite ca urmare a includerii recurentei în lista persoanelor, a entităților și a organismelor din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 423/2007 (1) și din anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 (2);

2.

la plata către recurentă de dobânzi de întârziere la rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de refinanțare, majorată cu 2 puncte procentuale, începând cu 17 octombrie 2015 și până la plata integrală a sumei menționate la punctul 2;

3.

la suportarea cheltuielilor de judecată, în special a cheltuielilor efectuate de recurentă.

—

Întrucât a luat în considerare, în favoarea Consiliului, împrejurări și informații pe care Consiliul nu le-a prezentat decât după adoptarea măsurilor ilegale și, în parte, decât în procedura de recurs, Tribunalul a reținut în mod eronat o dată de apreciere incorectă.

—

Tribunalul a ajuns în mod eronat la concluzia că există indicii care lasă să pară cel puțin plauzibil că recurenta era „deținută sau controlată de o altă entitate [în speță, IRISL]”. În special, Tribunalul a aplicat un criteriu de apreciere greșit și a integrat în mod eronat informații prezentate de Consiliu pe care acesta nu le-ar fi deținut la data aprecierii. În plus, acesta nu a determinat gradul de apartenență (pretinsă) sau intensitatea controlului și a efectuat o apreciere eronată a indiciilor.

—

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că Regulamentul nr. 668/2010 (3), în măsura în care o privea pe reclamantă, era licit.

—

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că motivarea insuficientă a măsurilor adoptate împotriva recurentei nu poate, în principiu, să angajeze răspunderea Uniunii Europene, și a omis în mod eronat să examineze existența unei încălcări a dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/38

—

Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 5 decembrie 2017 în cauza T-728/16, Tuerck/Comisia;

—

respingerea acțiunii în primă instanță;

—

obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei în primă instanță;

—

obligarea doamnei Tuerck la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/39

1)

Definiția serviciului de comunicații electronice, prevăzută la articolul 2 litera (c) din Directiva 2002/21/CE din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (1), cu modificările ulterioare, trebuie interpretată în sensul că un serviciu de voice over IP [VoIP] oferit printr-o aplicație cu terminare în rețeaua telefonică publică, comutat către un număr fix sau mobil din planul național de numerotare (sub forma E.164) trebuie calificat drept serviciu de comunicații electronice, în pofida faptului că serviciul de acces la internet prin intermediul căruia un utilizator accesează serviciul de voice over IP reprezintă în sine un serviciu de comunicații electronice, dar atunci când furnizorul aplicației oferă acest serviciu contra cost și încheie acorduri cu furnizorii de servicii de telecomunicații autorizați în mod corespunzător să transmită și să termine apelurile către rețeaua telefonică publică comutată care permit terminarea apelurilor către un număr fix sau mobil din planul național de numerotare?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, răspunsul rămâne neschimbat dacă se ține cont de faptul că funcționalitatea aplicației care permite apelul vocal reprezintă doar o funcționalitatea a acesteia, aplicația putând fi folosită fără aceasta?

3)

În caz de răspuns pozitiv la primele două întrebări, răspunsul la prima întrebare rămâne neschimbat dacă se ține cont de faptul că furnizorul de servicii prevede, în condițiile generale, că aceasta își declină responsabilitatea față de clientul final pentru transmiterea de semnale?

4)

În caz de răspuns pozitiv la primele trei întrebări, răspunsul la prima întrebare rămâne neschimbat dacă se ia în considerare faptul că serviciul prestat corespunde, de asemenea, definiției „serviciului societății informaționale”?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/40

—

Dispozițiile articolelor 103 și 311 din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 (1) și ale punctului 7 din partea A din anexa IX la aceasta trebuie interpretate în sensul că impun numai realizarea fotografiilor de către autorul acestora, imprimarea lor de acesta sau sub controlul său, semnarea și numerotarea lor în limita a 30 de exemplare, în toate formatele și pe toate suporturile, pentru a putea beneficia de cota redusă a taxei pe valoarea adăugată?

—

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, este totuși permis statelor membre să excludă de la beneficiul cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată fotografii care nu au, în plus, un caracter artistic?

—

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, ce alte condiții trebuie să îndeplinească fotografiile pentru a putea beneficia de cota redusă a taxei pe valoarea adăugată? Trebuie acestea să aibă în special un caracter artistic?

—

Aceste condiții trebuie interpretate în mod uniform în cadrul Uniunii Europene sau fac trimitere la dreptul fiecărui stat membru, în special în materie de proprietate intelectuală?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/41

a)

Trebuie să se considere că regimul în vigoare în Portugalia prevalează, ca dispoziție imperativă derogatorie, în sensul articolului 16 din Regulamentul „Roma II” (1)?

b)

Respectiva dispoziție constituie o dispoziție a dreptului Uniunii care reglementează conflictul de legi, în sensul articolului 27 din Regulamentul „Roma II”?

c)

Din perspectiva articolului 28 din Directiva 2009/103/CE (2), trebuie să se considere că unui cetățean portughez care a suferit un accident rutier în Spania trebuie să i se aplice regimul prescripției prevăzut la articolul 498 alineatul 3 din Codul Civil portughez?

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/41

—

Anularea Hotărârii din 13 decembrie 2017 (T-712/15) prin care Tribunalul a respins cererea formulată de Crédit mutuel Arkéa privind anularea Deciziei Băncii Centrale Europene din 5 octombrie 2015 (ECB/SSM/2015 – 9695000CG7B84NLR5984/28) de stabilire a cerințelor prudențiale care sunt aplicabile grupului Crédit mutuel

—

eroarea de drept întrucât Tribunalul a considerat că articolul 2 alineatul (21) litera (c) din Regulamentul-cadru privind MUS permite BCE să organizeze o supraveghere prudențială consolidată a instituțiilor afiliate la un organism central chiar dacă acesta nu are calitatea de instituție de credit;

—

eroarea în calificarea juridică a faptelor întrucât Tribunalul a considerat că Crédit mutuel constituie un grup supus supravegherii prudențiale în măsura în care îndeplinește condițiile enunțate la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 575/2013 (1).

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/42

—

Anularea Hotărârii din 13 decembrie 2017 (T-52/16) prin care Tribunalul a respins cererea formulată de Crédit mutuel Arkéa privind anularea Deciziei Băncii Centrale Europene din 4 decembrie 2015 (ECB/SSM/2015 – 9695000CG 7B84NLR5984/40) de stabilire a cerințelor prudențiale care sunt aplicabile grupului Crédit mutuel

—

eroarea de drept întrucât Tribunalul a considerat că articolul 2 alineatul (21) litera (c) din Regulamentul-cadru privind MUS permite BCE să organizeze o supraveghere prudențială consolidată a instituțiilor afiliate la un organism central chiar dacă acesta nu are calitatea de instituție de credit;

—

eroarea în calificarea juridică a faptelor întrucât Tribunalul a considerat că Crédit mutuel constituie un grup supus supravegherii prudențiale în măsura în care îndeplinește condițiile enunțate la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 575/2013 (1).

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/43

—

declararea faptului că a fost suspendat în mod nelegal din funcția de guvernator al Băncii Letoniei prin decizia adoptată de Korupcijas novēršanas un apkarošanas birojs (Biroul pentru Prevenirea și Combaterea Corupției) în numele Republicii Letonia la 19 februarie 2018 privind aplicarea unor măsuri de siguranță;

—

declararea nelegalității măsurii de siguranță a interzicerii exercitării anumitor activități profesionale — prin care i s-a interzis îndeplinirea funcțiilor de guvernator al Băncii Letoniei și exercitarea drepturilor care îi reveneau ca atare — care i-a fost impusă în temeiul deciziei adoptate de Biroul pentru Prevenirea și Combaterea Corupției în numele Republicii Letonia la 19 februarie 2018 privind aplicarea unor măsuri de siguranță;

—

declararea nelegalității restricțiilor privind exercitarea funcțiilor de membru al Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene și a drepturilor care îi reveneau ca atare, care i-au fost impuse ca urmare a deciziei adoptate de Biroul pentru Prevenirea și Combaterea Corupției în numele Republicii Letonia la 19 februarie 2018 privind aplicarea unor măsuri de siguranță.

1.

Reclamantul contestă decizia nelegală adoptată la 19 februarie 2018 de către autoritatea statului leton însărcinată cu investigațiile — Biroul pentru Prevenirea și Combaterea Corupției, care este inclus în structura puterii executive — prin intermediul căreia a fost suspendat din funcția de guvernator al Băncii Letoniei pe durată nedeterminată. Decizia suspendării sale a fost adoptată în numele statului leton. Prin faptul că a fost suspendat din funcția de guvernator al Băncii Letoniei, reclamantul a pierdut de asemenea ex officio funcția de membru al Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene.

2.

Prin suspendarea reclamantului s-au săvârșit cel puțin încălcările care sunt prezentate în continuare.

3.

În primul rând, prin suspendarea reclamantului din funcțiile sale de guvernator al Băncii Letoniei și de membru al Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene, s-a încălcat articolul 14.2 din Protocolul nr. 4 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, întrucât, la momentul suspendării sale, nu era îndeplinită niciuna dintre cerințele menționate în articolul respectiv pentru demiterea guvernatorilor băncilor centrale naționale (guvernatorul să fi încetat să îndeplinească cerințele necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale sau să fi săvârșit o abatere gravă).

4.

În al doilea rând, prin suspendarea reclamantului din funcția sa de guvernator al Băncii Letoniei, s-a încălcat de asemenea articolul 22 din likums „Par Latvijas Banku” (Legea privind Banca Letoniei), și anume actul juridic prin care se realizează punerea în aplicare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene. La momentul adoptării deciziei menționate, nu erau îndeplinite niciuna dintre cerințele prevăzute la articolul respectiv pentru suspendarea guvernatorului Băncii Letoniei (în primul rând, demisia persoanei interesate; în al doilea rând, cerința prevăzută la articolul 14.2 din Statutele Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene referitoare la săvârșirea unei abateri grave, în cazul căreia Parlamentul poate decide cu privire la demiterea guvernatorului Băncii Letoniei după ce hotărârea de condamnare a devenit definitivă sau, în al treilea rând, celelalte cerințe prevăzute la articolul 14.2 menționat). În plus, deși în conformitate cu legea respectivă unicul abilitat să îl suspende pe guvernatorul Băncii Letoniei este Parlamentul Republicii Letonia, nu acesta a fost cel care l-a suspendat pe reclamant, ci autoritatea Republicii Letonia însărcinată cu investigațiile, care este inclusă în structura puterii executive.

5.

În al treilea rând, prin suspendarea reclamantului din funcția sa de guvernator al Băncii Letoniei, Biroul pentru Prevenirea și Combaterea Corupției a adoptat o interpretare eronată a dreptului Uniunii, întrucât a afirmat că reclamantul nu acționa în cadrul Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene în mod independent și în interesul Băncii Centrale Europene, ci exercita competențele guvernatorului Băncii Letoniei și acționa în interesul acestei din urmă bănci. Cu toate acestea, articolul 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că Banca Centrală Europeană este o instituție a Uniunii Europene.

În exercitarea funcțiilor lor, funcționarii instituțiilor Uniunii Europene pot exercita numai competențele prevăzute în legislația Uniunii și pot acționa numai în interesul instituțiilor menționate. Nu este de competenţa legislaţiei naționale să stabilească activitățile care revin funcționarilor instituțiilor Uniunii Europene și, prin urmare, în cadrul îndeplinirii funcțiilor unui funcționar al instituțiilor Uniunii Europene, nu este posibilă exercitarea unor competențe conferite prin intermediul unor acte juridice naționale.

Articolul 130 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care garantează independența Băncii Centrale Europene, exclude posibilitatea ca, în exercitarea funcțiilor sale de membru al Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene, guvernatorul Băncii Letoniei să acționeze ca reprezentant al Băncii Letoniei și să desfășoare activități (strict) în interesul acesteia sau al Republicii Letonia.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/44

—

Să oblige Republica Letonă, în temeiul articolului 24 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție al Uniunii Europene și al articolului 62 din Regulamentul de procedură al Curții, să prezinte toate informațiile pertinente în legătură cu investigația în curs efectuată de Biroul de prevenire și combatere a corupției împotriva guvernatorului Latvijas Banka; și

—

Să constate, în temeiul articolului 14.2 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, că Republica Letonă a încălcat al doilea paragraf al acestei dispoziții:

—

Obligarea Republicii Letone la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/46

1)

Anulează decizia A(2015) 4931 a Parlamentului European din 8 iulie 2015 în măsura în care se referă la refuzul de a i se acorda domnului Emilio De Capitani accesul complet la documentele LIBE-2013-0091-02 și LIBE-2013-0091-03.

2)

Parlamentul suportă propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de domnul De Capitani.

3)

Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/47

1)

Respinge acţiunea.

2)

Domnul Edward Stavytskyi suportă propriile cheltuieli de judecată, precum şi pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/47

1)

Respinge acțiunea ca urmare a necompetenței Tribunalului de a o soluționa.

2)

Šroubárna Ždánice a.s. suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/48

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă pe HJ la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/49

1)

Anulează decizia din 29 ianuarie 2016 a Biroului „Gestiunea și plata drepturilor individuale” (PMO) al Comisiei Europene, prin care acesta din urmă a respins cererea doamnei Vassilia Argyraki de validare a perioadelor de serviciu efectuate în calitate de agent auxiliar drept perioade efectuate în calitate de agent temporar în cadrul calculului drepturilor sale de pensie.

2)

Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/50

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Safe Skies LLC la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/50

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Webgarden Szolgáltató és Kereskedelmi Kft. la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/51

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)

Aurora Group Danmark A/S și Retail Distribution ApS suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și, fiecare, jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/51

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)

Obligă Disney Enterprises, Inc., la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/52

1)

Tribunalul își declină competența în favoarea Curții în cauza T-46/18.

2)

Cererile de intervenție prezentate de Regatul Țărilor de Jos și de Regione Lombardia se soluționează odată cu fondul.

3)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/53

—

cu titlu preliminar, dacă este cazul, declararea articolului 90 din Statutul funcționarilor invalid și inaplicabil în prezenta cauză în temeiul articolului 270 TFUE;

—

anularea, în primul rând, a deciziei EPSO din 14 noiembrie 2017 de respingere a reclamației reclamantului introduse la 13 iulie 2017, inclusiv de respingere a cererii de despăgubire a reclamantului cu suma de 50 000 de euro;

—

anularea, în al doilea rând, a deciziei EPSO din 19 aprilie 2017 de respingere a cererii sale de reexaminare a deciziei comisiei de evaluare de a nu-l admite la etapa următoare a concursului;

—

anularea, în al treilea rând, a deciziei din 6 februarie 2017 din contul EPSO online de a nu include numele reclamantului în proiectul privind lista candidaților selecționați să participe la concursul EPSO/AD/323/16;

—

anularea, în al patrulea rând, a anunțului de concurs EPSO/AD/323/16, publicat la 26 mai 2016, și a întregului proiect privind lista aferentă a candidaților selecționași să participe la concursul menționat;

—

acordarea sumei de 50 000 de euro reclamantului cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de deciziile nelegale contestate menționate și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere a EPSO/a comisiei de evaluare cu privire la experiența profesională a reclamantului, care încalcă anexa III la anunțul de concurs în discuție în care se precizează experiența profesională necesară.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a dreptului reclamantului de a fi ascultat, precum și pe încălcarea obligației de motivare și a articolului 296 TFUE.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolelor 1, 2, 3 și 4 din Regulamentul nr. 1/58 (1), pe încălcarea articolului 1 litera (d) și a articolului 28 din statut și a articolului 1 alineatul (1) litera (f) din anexa III la statut, precum și pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/54

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/54

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată

—

obligarea Our Price Records Limited la plata cheltuielilor de judecată (în cazuș în care intervine în cauză)

ȘI FIE

—

admiterea în totalitate a opoziției HMV,

FIE

—

trimiterea cauzei la EUIPO spre reexaminare în lumina anulării deciziei atacate.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (4) Regulamentul nr. 2017/1001.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/55

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) şi (c) din Regulamentul nr. 207/2009.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/56

—

anularea articolului 5 din Decizia BCE nr. ECB/SSM/2017 – O2RNE8IBXP4R0TD8PU41/174 din 19 decembrie 2017 și a articolului 3 din Anexa A la aceasta, în măsura în care dispun măsuri care trebuie luate cu privire la angajamentele de plată irevocabile referitoare la sistemele de garantare a depozitelor sau la fondurile de rezoluție;

—

obligarea BCE la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe lipsa temeiului legal pentru adoptarea deciziei atacate. Potrivit reclamantei, BCE nu are competența de a impune o cerință prudențială generală și nu a efectuat o evaluare individuală și detaliată a situației reclamantei, astfel cum impun textele aplicabile.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe eroarea de drept care ar afecta decizia atacată, prin faptul că BCE ar fi interpretat în mod greșit textele de drept al Uniunii care instituie posibilitatea instituțiilor de credit de a recurge la angajamentele de plată irevocabile și, prin urmare, ar fi privat aceste dispoziții de efect util.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată ar fi afectată de o eroare vădită în aprecierea riscurilor pretins induse de angajamentele de plată irevocabile, în lumina articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013, L 287, p. 63).

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe lipsa unei motivări, întrucât BCE ar fi supusă unei obligații de motivare sporite, iar decizia atacată s-ar întemeia pe o motivare insuficientă.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/57

—

anularea articolului 9 din decizia BCE nr. ECB/SSM/2017 – 969500TJ5KRTCJQWXH05/380 din 19 decembrie 2017 și a articolului 3 din anexa A la aceasta, în măsura în care prevăd măsuri care trebuie luate cu privire la angajamentele de plată irevocabile referitoare la sistemele de garantare a depozitelor sau la fondurile de rezoluție;

—

obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/57

—

anularea articolului 8 din decizia BCE nr. ECB/SSM/2017 – 9695000CG7B84NLR5984/207 din 19 decembrie 2017 în măsura în care prevede măsuri care trebuie luate cu privire la angajamentele de plată irevocabile referitoare la sistemele de garantare a depozitelor sau la fondurile de rezoluție;

—

obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/58

—

anularea articolului 4 din decizia BCE nr. ECB/SSM/2017 – 9695005MSX1OYEMGDF46/338 (împreună cu anexa la aceasta) din 19 decembrie 2017 și a articolului 3 din anexa A la aceasta, în măsura în care prevede măsuri care trebuie luate cu privire la angajamentele de plată irevocabile referitoare la sistemele de garantare a depozitelor sau la fondurile de rezoluție;

—

obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/58

—

anularea articolului 8 din decizia BCE nr. ECB/SSM/2017 – 9695000CG7B84NLR5984/207 din 19 decembrie 2017 în măsura în care prevede măsuri care trebuie luate cu privire la angajamentele de plată irevocabile referitoare la sistemele de garantare a depozitelor sau la fondurile de rezoluție;

—

obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/59

—

anularea în parte a articolului 9 din Decizia BCE nr. ECB/SSM/2017 – R0MUWSFPU8MPRO8K5P83/248 din 19 decembrie 2017, în măsura în care prin aceasta se impune o deducere a angajamentelor de plată irevocabile subscrise la Fondul unic de rezoluție, la fondurile naționale de rezoluție și la schemele naționale de garantare a depozitelor de fonduri proprii de bază de categoria 1, pe bază individuală, subconsolidată și consolidată, în special alineatele 9.1, 9.2 și 9.3;

—

obligarea BCE la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată ar fi lipsită de temei juridic, în sensul că BCE ar fi recurs la prerogativele sale în materia supravegherii prudențiale pentru a impune o măsură cu aplicabilitate generală care este de competența legiuitorului și ar fi depășit prerogativele pe care i le conferă articolul 4 alineatul (1) litera (f) și articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013, L 287, p. 63).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată ar fi afectată de o eroare de drept, în sensul că BCE ar fi interpretat contrar intenției legiuitorului textele de drept al Uniunii care autorizează instituțiile de credit să recurgă la angajamente de plată irevocabile pentru a executa o parte din obligațiile care le revin în raport cu fondurile naționale de rezoluție, cu Fondul unic de rezoluție și cu schemele de garantare a depozitelor, lipsind astfel dispozițiile respective de efectul lor util. În plus, BCE și-a întemeiat decizia pe o interpretare eronată a cadrului juridic european și național de transpunere aplicabil angajamentelor de plată irevocabile.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată ar conține o eroare de apreciere și ar încălca principiul bunei administrări.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/59

—

constatarea faptului că pârâtul a încălcat articolul 130 din Regulamentul interior al Parlamentului European, precum și dispozițiile din anexa II la același regulament întrucât nu a transmis Consiliului Uniunii Europene întrebarea scrisă transmisă de membrii Parlamentului European în cadrul procedurii înregistrate sub numărul P-003358/17;

—

somarea Parlamentului European să transmită întrebarea scrisă înregistrată sub numărul P-003358/17 instituției competente, respectiv Consiliului Uniunii Europene;

—

obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/60

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo în măsura în care aceasta menține numele reclamantului la poziția nr. 2 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC și la poziția nr. 2 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/2231/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, inclusiv încălcarea obligației de motivare care permite justificarea măsurilor și garantarea unei protecții jurisdicționale efective, precum și pe încălcarea dreptului de a fi ascultat.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește implicarea reclamantului în acte care constituie încălcări grave ale drepturilor omului în Republica Democratică Congo.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la viață privată, a dreptului de proprietate și a principiului proporționalității.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe nelegalitatea dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC a Consiliului din 20 decembrie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo și de abrogare a Poziției comune 2008/369/PESC (JO 2010, L 336, p. 30), astfel cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2016/2231 a Consiliului din 12 decembrie 2016 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO 2016, L 336I, p. 7) și a articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 al Consiliului din 18 iulie 2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2005, L 193, p. 1, Ediție specială, 18/vol. 4, p. 3).

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/61

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo în măsura în care aceasta menține numele reclamantului la poziția nr. 1 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC și la poziția nr. 1 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/2231/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/61

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo în măsura în care aceasta menține numele reclamantului la poziția nr. 7 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC și la poziția nr. 7 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/2231/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/62

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo în măsura în care aceasta menține numele reclamantului la poziția nr. 3 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC și la poziția nr. 3 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/2231/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/63

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo în măsura în care aceasta menține numele reclamantului la poziția nr. 4 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC și la poziția nr. 4 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/2231/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/63

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo în măsura în care aceasta menţine numele reclamantului la poziţia nr. 5 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC şi la poziţia nr. 5 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

constatarea nelegalităţii dispoziţiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/2231/PESC şi ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/64

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo în măsura în care aceasta menține numele reclamantului la poziția nr. 6 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC și la poziția nr. 6 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/2231/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/64

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo în măsura în care aceasta menține numele reclamantului la poziția nr. 10 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC și la poziția nr. 10 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/2231/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/65

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo în măsura în care aceasta menține numele reclamantului la poziția nr. 8 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC și la poziția nr. 8 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/2231/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/65

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo în măsura în care aceasta menţine numele reclamantului la poziţia nr. 13 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC şi la poziţia nr. 13 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

constatarea nelegalităţii dispoziţiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/2231/PESC şi ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/66

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo în măsura în care aceasta menţine numele reclamantului la poziţia nr. 15 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC şi la poziţia nr. 15 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

constatarea nelegalităţii dispoziţiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/2231/PESC şi ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/67

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo în măsura în care aceasta menţine numele reclamantului la poziţia nr. 16 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC şi la poziţia nr. 16 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

constatarea nelegalităţii dispoziţiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/2231/PESC şi ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/67

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo în măsura în care aceasta menţine numele reclamantului la poziţia nr. 14 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC şi la poziţia nr. 14 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

constatarea nelegalităţii dispoziţiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/2231/PESC şi ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/68

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo în măsura în care aceasta menţine numele reclamantului la poziţia nr. 12 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC şi la poziţia nr. 12 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

constatarea nelegalităţii dispoziţiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/2231/PESC şi ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/68

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/2282 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo în măsura în care aceasta menține numele reclamantului la poziția nr. 11 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC și la poziția nr. 11 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/2231/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/69

—

[anularea] fișei de salariu care i-a fost transmisă prin email la 22 iunie 2017 de SEAE, precum și, în măsura în care va fi necesar, a fișei de salariu prin care i-a fost/îi va fi acordată plata alocației școlare pentru copii săi;

—

obligarea pârâtului la plata integrală a cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe o excepție de nelegalitate, în măsura în care decizia contestată, nota din 15 aprilie 2016 pe care se întemeiază și Guidelines ale SEAE încalcă Statutul funcționarilor și anexa X a acestuia.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe nelegalitatea deciziei individuale atacate. Acest motiv cuprinde cinci aspecte.

7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/70