ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 142

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 61
23 aprilie 2018


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2018/C 142/01

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

1


 

V   Anunţuri

 

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

 

Curtea de Justiție

2018/C 142/02

Cauza C-64/16: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 27 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Associação Sindical dos Juízes Portugueses/Tribunal de Contas [Trimitere preliminară — Articolul 19 alineatul (1) TUE — Căi de atac — Protecție jurisdicțională efectivă — Independența judecătorilor — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 47 — Reducerea remunerațiilor în cadrul funcției publice naționale — Măsuri de austeritate bugetară]

2

2018/C 142/03

Cauza C-266/16: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 27 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court) – Regatul Unit) – The Queen, la cererea: Western Sahara Campaign UK/Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs, Secretary of State for Environment, Food and Rural Affairs [Trimitere preliminară — Acord de parteneriat între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc în domeniul pescuitului — Protocolul de stabilire a posibilităților de pescuit prevăzute de acest acord — Acte de încheiere a acordului și a protocolului — Regulamente prin care se alocă posibilitățile de pescuit stabilite prin protocol între statele membre — Competență judiciară — Interpretare — Validitate în raport cu articolul 3 alineatul (5) TUE și cu dreptul internațional — Aplicabilitatea acordului și a protocolului menționat pe teritoriul Saharei Occidentale și al apelor adiacente]

3

2018/C 142/04

Cauza C-297/16: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 1 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bucureşti – România) – Colegiul Medicilor Veterinari din România (CMVRO)/Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (Trimitere preliminară — Directiva 2006/123/CE — Servicii în cadrul pieței interne — Reglementare națională care rezervă doar medicilor veterinari dreptul de a vinde cu amănuntul și de a utiliza produsele biologice, antiparazitarele și medicamentele de uz veterinar — Libertatea de stabilire — Cerința deținerii în exclusivitate de către medici veterinari a capitalului unităților care vând cu amănuntul medicamente de uz veterinar — Protecția sănătății publice — Proporționalitate)

4

2018/C 142/05

Cauza C-301/16 P: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 28 februarie 2018 – Comisia Europeană/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd [Recurs — Politică comercială — Dumping — Importuri de sticlă solară originară din China — Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 — Articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) — Statutul de întreprindere care își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață — Noțiunea denaturare importantă determinată de vechiul sistem de economie planificată, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță — Avantaje fiscale]

4

2018/C 142/06

Cauza C-307/16: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Stanisław Pieńkowski/Dyrektor Izby Skarbowej w Lublinie [Trimitere preliminară — Directiva 2006/112/CE — Taxa pe valoarea adăugată (TVA) — Articolul 131 — Articolul 146 alineatul (1) litera (b) — Articolul 147 — Scutiri la export — Articolul 273 — Reglementare a unui stat membru care condiționează beneficiul scutirii de TVA de realizarea unei cifre de afaceri minime sau de încheierea unui contract cu un operator autorizat să efectueze rambursarea TVA-ului către călători]

5

2018/C 142/07

Cauza C-387/16: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas – Lituania) – Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos/Nidera BV [Trimitere preliminară — Fiscalitate — Taxa pe valoarea adăugată (TVA) — Directiva 2006/112/CE — Deducerea taxei achitate în amonte — Articolul 183 — Rambursarea excedentului de TVA — Rambursare cu întârziere — Cuantumul dobânzilor de întârziere datorate în temeiul dreptului național — Reducerea acestui cuantum pentru motive care nu pot fi imputate persoanei impozabile — Admisibilitate — Neutralitate fiscală — Securitate juridică]

6

2018/C 142/08

Cauzele conexate C-412/16 P și C-413/16 P: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 1 martie 2018 – Ice Mountain Ibiza, SL/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) [Recurs — Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcilor figurative ocean beach club ibiza și ocean ibiza — Mărci naționale figurative anterioare OC ocean club și OC ocean club Ibiza — Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) — Motive relative de refuz — Risc de confuzie]

6

2018/C 142/09

Cauza C-418/16 P: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 februarie 2018 – mobile.de GmbH, fostă mobile.international GmbH/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Rezon OOD [Recurs — Marcă a Uniunii Europene — Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolul 15 alineatul (1) — Articolul 57 alineatele (2) și (3) — Articolul 64 — Articolul 76 alineatul (2) — Regulamentul (CE) nr. 2868/95 — Norma 22 alineatul (2) — Norma 40 alineatul (6) — Procedură de declarare a nulității — Cereri de declarare a nulității întemeiate pe o marcă națională anterioară — Utilizare serioasă a mărcii anterioare — Probă — Respingerea cererilor — Luare în considerare de către camera de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) a unor probe noi — Anularea deciziilor diviziei de anulare a EUIPO — Trimitere — Consecințe]

7

2018/C 142/10

Cauza C-518/16: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Sofiyski gradski sad – Bulgaria) – ZPT AD/Narodno sabranie na Republika Bulgaria, Varhoven administrativen sad, Natsionalna agentsia za prihodite [Trimitere preliminară — Ajutoare de stat — Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 — Articolul 35 TFUE — Ajutor de minimis sub forma unui avantaj fiscal — Legislație națională de excludere de la beneficiul acestui avantaj fiscal a investițiilor în fabricarea de produse destinate exportului]

7

2018/C 142/11

Cauzele conexate C-523/16 și C-536/16: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio – Italia) – MA.T.I. SUD SpA/Centostazioni SpA (C-523/16), Duemme SGR SpA/Associazione Cassa Nazionale di Previdenza e Assistenza in favore dei Ragionieri e Periti Commerciali (CNPR) (C-536/16) (Trimitere preliminară — Achiziții publice — Directiva 2004/18/CE — Articolul 51 — Îndreptarea neregularităților ofertelor — Directiva 2004/17/CE — Clarificarea ofertelor — Legislație națională care condiționează îndreptarea de către ofertanți a neregularităților documentației care trebuie transmisă de plata unei sancțiuni pecuniare — Principii referitoare la atribuirea contractelor de achiziții publice — Principiul egalității de tratament — Principiul proporționalității)

8

2018/C 142/12

Cauza C-558/16: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 1 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Kammergericht Berlin – Germania) – procedură inițiată de Doris Margret Lisette Mahnkopf [Trimitere preliminară — Spațiul de libertate, securitate și justiție — Regulamentul (UE) nr. 650/2012 — Succesiuni și certificatul european de moștenitor — Domeniu de aplicare — Posibilitatea de a înscrie cota-parte a soțului supraviețuitor în certificatul european de moștenitor]

9

2018/C 142/13

Cauza C-577/16: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Berlin – Germania) – Trinseo Deutschland Anlagengesellschaft mbH/Bundesrepublik Deutschland [Trimitere preliminară — Mediu — Sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii Europene — Directiva 2003/87/CE — Domeniu de aplicare — Articolul 2 alineatul (1) — Anexa I — Activități supuse sistemului de comercializare — Producerea de polimeri — Utilizarea căldurii furnizate de o instalație terță — Cerere de alocare cu titlu gratuit a cotelor de emisie — Perioada 2013-2020]

9

2018/C 142/14

Cauza C-672/16: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) – Portugalia) – Imofloresmira – Investimentos Imobiliários SA/Autoridade Tributária e Aduaneira (Trimitere preliminară — Taxa pe valoarea adăugată — Directiva TVA — Scutire pentru operațiunile de leasing și de închiriere a bunurilor imobile — Drept de opțiune al persoanelor impozabile — Punere în aplicare de către statele membre — Deducerea taxei achitate în amonte — Utilizare în scopul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile — Regularizarea deducerii inițiale — Inadmisibilitate)

10

2018/C 142/15

Cauza C-3/17: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – Sporting Odds Limited/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Központi Irányítása [Trimitere preliminară — Libera prestare a serviciilor — Articolul 56 TFUE — Articolul 4 alineatul (3) TUE — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Restricții — Jocuri de noroc — Reglementare națională — Exploatarea anumitor forme de jocuri de noroc de către stat — Exclusivitate — Sistem de atribuire a unei concesiuni pentru alte forme de jocuri — Cerința unei autorizații — Sancțiune administrativă]

11

2018/C 142/16

Cauza C-9/17: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 1 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Korkein hallinto-oikeus – Finlanda) – procedură inițiată de Maria Tirkkonen (Trimitere preliminară — Contracte de achiziții publice — Directiva 2004/18/CE — Procedură de atribuire de contracte de achiziții publice de servicii de consiliere agricolă — Existența sau inexistența unui contract de achiziții publice — Sistem de achiziționare de servicii care constă în a admite ca furnizor orice operator economic care îndeplinește condițiile fixate în prealabil — Sistem inaccesibil ulterior altor operatori economici)

12

2018/C 142/17

Cauza C-46/17: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesarbeitsgericht Bremen – Germania) – Hubertus John/Freie Hansestadt Bremen [Trimitere preliminară — Politica socială — Directiva 1999/70/CE — Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP — Contracte de muncă pe durată determinată succesive — Clauza 5 punctul 1 — Măsuri de prevenire a recurgerii abuzive la contracte pe durată determinată — Directiva 2000/78/CE — Articolul 6 alineatul (1) — Interzicerea discriminării pe motive de vârstă — Reglementare națională care permite amânarea finalului stabilit al contractului de muncă la împlinirea vârstei normale de pensionare numai pentru că lucrătorul a dobândit un drept la pensie pentru limită de vârstă]

13

2018/C 142/18

Cauza C-76/17: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 1 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie – România) – SC Petrotel-Lukoil SA, Maria Magdalena Georgescu/Ministerul Economiei, Ministerul Energiei, Ministerul Finanţelor Publice (Trimitere preliminară — Taxă cu efect echivalent taxelor vamale — Articolul 30 TFUE — Impozit intern — Articolul 110 TFUE — Taxă aplicată produselor petroliere exportate — Nerepercutarea taxei asupra consumatorului — Sarcina taxei suportată de contribuabil — Rambursarea sumelor plătite de contribuabil)

13

2018/C 142/19

Cauza C-117/17: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per le Marche – Italia) – Comune di Castelbellino/Regione Marche și alții [Trimitere preliminară — Mediu — Directiva 2011/92/UE — Articolul 4 alineatele (2) și (3) și anexele I-III — Evaluarea efectelor asupra mediului — Autorizarea efectuării unor lucrări într-o instalație de producere a energiei electrice pe bază de biogaz fără examinarea preliminară a necesității de a efectua o evaluare a efectelor asupra mediului — Anulare — Regularizare a posteriori a autorizării pe baza unor noi dispoziții de drept național fără analiza preliminară a necesității de a efectua o evaluare a efectelor asupra mediului]

14

2018/C 142/20

Cauza C-289/17: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tartu Maakohus – Estonia) – Collect Inkasso OÜ și alții/Rain Aint și alții [Trimitere preliminară — Cooperare judiciară în materie civilă și comercială — Regulamentul (CE) nr. 805/2004 — Titlu executoriu european pentru creanțele necontestate — Condiții de certificare — Standarde minime aplicabile procedurilor privind creanțele necontestate — Drepturile debitorului — Lipsa menționării adresei instituției căreia îi poate fi adresată o contestație a creanței sau la care poate fi introdusă o cale de atac împotriva hotărârii]

15

2018/C 142/21

Cauza C-119/17: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 22 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Sibiu – România) – Liviu Petru Lupean, Oana Andreea Lupean/SC OTP BAAK Nyrt., prin OTP BANK SA, prin Sucursala SIBIU, SC OTP BAAK Nyrt., prin OTP BANK SA [Trimitere preliminară — Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Protecția consumatorilor — Directiva 93/13/CEE — Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii — Articolul 3 alineatul (1), articolul 4 alineatele (1) și (2) și articolul 5 — Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractuale — Contract de credit încheiat într-o monedă străină — Risc de schimb valutar în sarcina exclusivă a consumatorului — Dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract — Obiectul principal al contractului de împrumut]

16

2018/C 142/22

Cauza C-126/17: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 22 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) – ERSTE Bank Hungary Zrt/Orsolya Czakó [Trimitere preliminară — Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Protecția consumatorilor — Directiva 93/13/CEE — Clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii — Articolul 4 alineatul (2), articolul 5 și articolul 6 alineatul (1) — Clauze care definesc obiectul principal al contractului — Contract de împrumut încheiat în monedă străină — Conținutul noțiunii exprimate în mod clar și inteligibil — Nevaliditate parțială sau totală a contractului]

17

2018/C 142/23

Cauzele conexate C-142/17 și C-143/17: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 7 februarie 2018 (cereri de decizie preliminară formulate de Corte suprema di cassazione – Italia) – Manuela Maturi și alții/Fondazione Teatro dell'Opera di Roma, Fondazione Teatro dell’Opera di Roma/Manuela Maturi și alții (C-142/17), Catia Passeri/Fondazione Teatro dell’Opera di Roma (C-143/17) (Trimitere preliminară — Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Politica socială — Egalitate de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă — Directiva 2006/54/CE — Reglementare națională care prevede posibilitatea temporară a lucrătorilor din domeniul spectacolului care au atins vârsta de pensionare de a continua exercitarea activității până la vârsta prevăzută anterior pentru dreptul la pensie, stabilită la 47 de ani pentru femei și la 52 de ani pentru bărbați)

18

2018/C 142/24

Cauza C-233/17 P: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 22 februarie 2018 – GX/Comisia (Recurs — Articolul 181 din Regulamentul de procedură — Funcție publică — Concursul general EPSO/AD/248/13 — Decizie de a nu înscrie recurentul pe lista de rezervă)

18

2018/C 142/25

Cauza C-336/17 P: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 8 februarie 2018 – HB și alții/Comisia Europeană [Recurs — Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții — Drept instituțional — Inițiativa cetățenească europeană Ethics for Animals and Kids — Protecția animalelor fără stăpân — Efecte psihologice asupra adulților și asupra copiilor — Refuz de înregistrare a inițiativei din cauza lipsei vădite de competență a Comisiei Europene în materie — Regulamentul (UE) nr. 211/2011 — Articolul 4 alineatul (2) litera (b) — Articolul 4 alineatul (3)]

19

2018/C 142/26

Cauza C-529/17 P: Recurs introdus la 5 septembrie 2017 de Isabel Martín Osete împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 29 iunie 2017 în cauza T-427/16, Martín Osete/EUIPO

19

2018/C 142/27

Cauza C-693/17 P: Recurs introdus la 10 decembrie 2017 de BMB sp. z o.o. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 3 octombrie 2017 în cauza T-695/15: BMB sp. z o.o./Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

20

2018/C 142/28

Cauza C-701/17 P: Recurs introdus la 24 octombrie 2017 de Vassil Monev Valkov împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a doua) din 27 septembrie 2017 în cauza T-558/17, Vassil Monev Valkov/Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Curtea Supremă a Republicii Bulgaria

21

2018/C 142/29

Cauza C-7/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Galicia (Spania) la 3 ianuarie 2018 – Modesto Jardón Lama/Instituto Nacional de la Seguridad Social, Tesorería General de la Seguridad Social

21

2018/C 142/30

Cauza C-10/18 P: Recurs introdus la 5 ianuarie 2018 de Marine Harvest ASA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 octombrie 2017 în cauza T-704/14, Marine Harvest ASA/Comisia Europeană

22

2018/C 142/31

Cauza C-13/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Szegedi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Republica Ungară) la 8 ianuarie 2018 – Sole-Mizo Zrt. kontra Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

23

2018/C 142/32

Cauza C-29/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Galicia (Spania) la 17 ianuarie 2018 – Cobra Servicios Auxiliares, S.A./FOGASA, José David Sánchez Iglesias și Incatema, S.L.

24

2018/C 142/33

Cauza C-30/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Galicia (Spania) la 17 ianuarie 2018 – Cobra Servicios Auxiliares, S.A./José Ramón Fiuza Asorey și Incatema, S.L.

25

2018/C 142/34

Cauza C-38/18: Cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Bari (Italia) la 19 ianuarie 2018 – Procedură penală privind pe Massimo Gambino și Shpetim Hyka

25

2018/C 142/35

Cauza C-39/18 P: Recurs introdus la 22 ianuarie 2018 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 10 noiembrie 2017 în cauza T-180/15, Icap plc și alții/Comisia Europeană

26

2018/C 142/36

Cauza C-41/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale della Campania (Italia) la 22 ianuarie 2018 – Meca Srl/Comune di Napoli

27

2018/C 142/37

Cauza C-44/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Galicia (Spania) la 24 ianuarie 2018 – Cobra Servicios Auxiliares, S.A./FOGASA, Jesús Valiño López și Incatema, S.L.

27

2018/C 142/38

Cauza C-46/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 25 ianuarie 2018 – Caseificio Sociale San Rocco Soc. coop. arl și alții/Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

28

2018/C 142/39

Cauza C-47/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Wien (Austria) la 26 ianuarie 2018 – Skarb Pánstwa Rzeczpospolitej Polskiej – Generalny Dyrektor Dróg Krajowych i Autostrad/Stephan Riel, în calitate de administrator judiciar în procedura de insolvență privind activele societății Alpine Bau GmbH

29

2018/C 142/40

Cauza C-53/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 29 ianuarie 2018 – Antonio Pasquale Mastromartino/Commissione Nazionale per le Società e la Borsa (Consob)

30

2018/C 142/41

Cauza C-54/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte (Italia) la 29 ianuarie 2018 – Cooperativa Animazione Valdocco S.C.S. Impresa Sociale Onlus/Consorzio Intercomunale Servizi Sociali di Pinerolo, Azienda Sanitaria Locale To3 di Collegno e Pinerolo

31

2018/C 142/42

Cauza C-60/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tallinna Ringkonnakohus (Estonia) la 31 ianuarie 2018 – AS Tallinna Vesi/Keskkonnaamet

32

2018/C 142/43

Cauza C-74/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 5 februarie 2018 – A Ltd

32

2018/C 142/44

Cauza C-89/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 8 februarie 2018 – A/Udlændinge- og Integrationsministeriet

33

2018/C 142/45

Cauza C-91/18: Acțiune introdusă la 8 februarie 2018 – Comisia Europeană/Republica Elenă

34

2018/C 142/46

Cauza C-102/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Köln (Germania) la 13 februarie 2018 – Klaus Manuel Maria Brisch

35

2018/C 142/47

Cauza C-116/18: Acţiune introdusă la data de 14 februarie 2018 – Comisia Europeană / România

36

2018/C 142/48

Cauza C-131/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 19 februarie 2018 – Vanessa Gambietz/Erika Ziegler

36

2018/C 142/49

Cauza C-144/18 P: Recurs introdus la 23 februarie 2018 de River Kwai International Food Industry Co. Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 14 decembrie 2017 în cauza T-460/14: Association européenne des transformateurs de maïs doux (AETMD)/Consiliul Uniunii Europene

37

 

Tribunalul

2018/C 142/50

Cauza T-45/13 RENV și T-587/15: Hotărârea Tribunalului din 8 martie 2018 – Rose Vision/Comisia [Clauză compromisorie — Al șaptelea program-cadru pentru acțiuni de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de demonstrare (2007-2013) — Convenții de subvenționare privind proiectele FIRST, FutureNEM, sISI, 4NEM și SFERA — Termen de comunicare a raportului final de audit financiar — Audituri financiare prin care se constată neregularități în aplicarea proiectelor — Suspendarea plăților — Confidențialitatea auditurilor financiare — Eligibilitatea costurilor declarate — Răspundere necontractuală — Rambursare a sumelor plătite — Prejudiciu cauzat prin înscrierea în sistemul de alertă precoce]

39

2018/C 142/51

Cauza T-292/15: Hotărârea Tribunalului din 28 februarie 2018 – Vakakis kai Synergates/Comisia (Răspundere extracontractuală — Contracte de achiziții publice de servicii — Procedură de cerere de ofertă — Admisibilitate — Abuz de procedură — Conflict de interese — Obligația de diligență — Pierderea unei șanse)

40

2018/C 142/52

Cauza T-316/15: Hotărârea Tribunalului din 1 martie 2018 – Polonia/Comisia [FEDER — Refuz de confirmare a unei contribuţii financiare pentru un proiect major — Articolul 40 primul paragraf litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 — Justificarea participării publice — Articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1083/2006 — Depășirea termenului]

41

2018/C 142/53

Cauza T-402/15: Hotărârea Tribunalului din 1 martie 2018 – Polonia/Comisia [FEDER — Refuzul de a confirma o contribuție financiară pentru un proiect major — Articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 — Evaluarea contribuției unui proiect major la realizarea obiectivelor programului operațional — Articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1083/2006 — Depășirea termenului]

41

2018/C 142/54

Cauza T-85/16: Hotărârea Tribunalului din 1 martie 2018 – Shoe Branding Europe/EUIPO – adidas (Poziția a două benzi paralele pe un pantof) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a unei mărci figurative a Uniunii Europene constând în două benzi paralele pe un pantof — Marcă figurativă anterioară a Uniunii Europene reprezentând trei benzi paralele pe un pantof — Motiv relativ de refuz — Atingere adusă renumelui — Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

42

2018/C 142/55

Cauza T-140/16: Hotărârea Tribunalului din 7 martie 2018 – Le Pen/Parlamentul (Reglementare privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților din Parlamentul European — Indemnizație pentru asistență parlamentară — Recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat — Competența secretarului general — Sarcina probei — Obligație de motivare — Abuz de putere — Eroare de fapt — Egalitate de tratament)

42

2018/C 142/56

Cauza T-438/16: Hotărârea Tribunalului din 1 martie 2018 – Altunis/EUIPO – Hotel Cipriani (CIPRIANI) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană — Marca verbală CIPRIANI — Marca verbală anterioară a Uniunii Europene HOTEL CIPRIANI — Utilizare serioasă a mărcii anterioare — Articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Similitudine a produselor și a serviciilor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001)]

43

2018/C 142/57

Cauza T-462/16: Hotărârea Tribunalului din 9 martie 2018 – Portugalia/Comisia [FEGA — Cheltuieli excluse de la finanțare — Ajutoare pe suprafață — Cheltuieli efectuate de Portugalia — Încredere legitimă — Articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 — Articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 — Proporționalitate]

44

2018/C 142/58

Cauza T-624/16: Hotărârea Tribunalului din 7 martie 2018 – Gollnisch/Parlamentul (Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European — Indemnizație pentru asistență parlamentară — Recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat — Competența Secretarului General — Electa una via — Dreptul la apărare — Sarcina probei — Obligația de motivare — Încredere legitimă — Drepturi politice — Egalitate de tratament — Abuz de putere — Independența deputaților — Eroare de fapt — Proporționalitate)

44

2018/C 142/59

Cauza T-629/16: Hotărârea Tribunalului din 1 martie 2018 – Shoe Branding Europe/EUIPO – adidas (Poziție a două benzi paralele pe încălțăminte) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a unei mărci figurative a Uniunii Europene constând în două benzi paralele aplicate pe încălțăminte — Marcă figurativă anterioară a Uniunii Europene reprezentând trei benzi paralele aplicată pe încălțăminte — Motiv relativ de refuz — Atingere adusă renumelui — Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

45

2018/C 142/60

Cauza T-665/16: Hotărârea Tribunalului din 8 martie 2018 – Cinkciarz.pl/EUIPO (€$) [Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene €$ — Motive absolute de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001] — Obligația de motivare — Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 94 din Regulamentul 2017/1001)]

46

2018/C 142/61

Cauza T-764/16: Hotărârea Tribunalului din 28 februarie 2018 – Paulini/BCE (Funcţie publică — Personalul BCE — Remuneraţie — Exerciţiul de revizuire anuală a salariilor şi a primelor — Legalitatea liniilor directoare — Metodă de calcul — Luare în considerare a concediilor medicale — Luare în considerare a activităţilor unui reprezentant al personalului — Principiul nediscriminării)

46

2018/C 142/62

Cauza T-843/16: Hotărârea Tribunalului din 28 februarie 2018 – dm-drogerie markt/EUIPO – Digital Print Group O. Schimek (Foto Paradies) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de declarare a nulității — Marcă verbală a Uniunii Europene Foto Paradies — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

47

2018/C 142/63

Cauza T-855/16: Hotărârea Tribunalului din 7 martie 2018 – Fertisac/ECHA (REACH — Redevență datorată pentru înregistrarea unei substanțe — Reducere acordată IMM-urilor — Verificare de către ECHA a declarației privind dimensiunea întreprinderii — Decizie prin care se impune o taxă administrativă — Recomandarea 2003/361/CE — Depășirea plafoanelor financiare — Noțiunea întreprindere afiliată)

48

2018/C 142/64

Cauza T-6/17: Hotărârea Tribunalului din 7 martie 2018 – Equivalenza Manufactory/EUIPO – ITM Entreprises (BLACK LABEL BY EQUIVALENZA) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative BLACK LABEL BY EQUIVALENZA — Marca internațională figurativă anterioară LABELL — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Similitudinea semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

48

2018/C 142/65

Cauza T-103/17: Hotărârea Tribunalului din 9 martie 2018 – Recordati Orphan Drugs/EUIPO – Laboratorios Normon (NORMOSANG) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale NORMOSANG — Marca națională verbală anterioară NORMON — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Norma 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) și norma 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 [devenite articolul 7 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) și articolul 8 alineatele (1) și (7) din Regulamentul delegat (UE) 2017/1430]]

49

2018/C 142/66

Cauza T-159/17: Hotărârea Tribunalului din 8 martie 2018 – Claro Sol Cleaning/EUIPO – Solemo (Claro Sol Facility Services desde 1972) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene Claro Sol Facility Services desde 1972 — Marca națională figurativă anterioară SOL — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

50

2018/C 142/67

Cauza T-230/17: Hotărârea Tribunalului din 7 martie 2018 – Rstudio/EUIPO – Embarcadero Technologies (RSTUDIO) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană — Marca verbală RSTUDIO — Marca verbală anterioară a Uniunii Europene ER/STUDIO — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Similitudinea semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Utilizare serioasă a mărcii anterioare — Articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 47 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2017/1001)]

50

2018/C 142/68

Cauza T-35/18: Acțiune introdusă la 19 ianuarie 2018 – La Marchesiana/EUIPO – Marchesi Angelo (MARCHESI)

51

2018/C 142/69

Cauza T-41/18: Acțiune introdusă la 24 ianuarie 2018 – Autoridad Portuaria de Vigo /Comisia

52

2018/C 142/70

Cauza T-64/18: Acțiune introdusă la 6 februarie 2018 – Alfamicro/Comisia

52

2018/C 142/71

Cauza T-81/18: Acțiune introdusă la 9 februarie 2018 – Barata/Parlamentul

53

2018/C 142/72

Cauza T-93/18: Acțiune introdusă la 19 februarie 2018 – International Skating Union/Comisia

55

2018/C 142/73

Cauza T-95/18: Acțiune introdusă la 12 februarie 2018 – Gollnisch/Parlamentul

55

2018/C 142/74

Cauza T-104/18: Acțiune introdusă la 22 februarie 2018 – Fundación Tecnalia Research & Innovation/REA

57

2018/C 142/75

Cauza T-106/18: Acțiune introdusă la 20 februarie 2018 – Laverana/EUIPO – Agroecopark (VERA GREEN)

58

2018/C 142/76

Cauza T-117/18: Acțiune introdusă la 20 februarie 2018 – Agencja Wydawnicza Technopol/EUIPO (200 PANORAMICZNYCH)

58

2018/C 142/77

Cauza T-118/18: Acțiune introdusă la 20 februarie 2018 – Agencja Wydawnicza Technopol/EUIPO (300 PANORAMICZNYCH)

59

2018/C 142/78

Cauza T-119/18: Acțiune introdusă la 20 februarie 2018 – Agencja Wydawnicza Technopol/EUIPO (400 PANORAMICZNYCH)

60

2018/C 142/79

Cauza T-120/18: Acțiune introdusă la 20 februarie 2018 – Agencja Wydawnicza Technopol/EUIPO (500 PANORAMICZNYCH)

61

2018/C 142/80

Cauza T-121/18: Acțiune introdusă la 20 februarie 2018 – Agencja Wydawnicza Technopol/EUIPO (1000 PANORAMICZNYCH)

62

2018/C 142/81

Cauza T-122/18: Acțiune introdusă la 27 februarie 2018 – Lidl Stiftung/EUIPO – Shimano Europe (PRO)

63

2018/C 142/82

Cauza T-123/18: Acțiune introdusă la 27 februarie 2018 – Bayer Intellectual Property/EUIPO (reprezentarea unei inimi)

64

2018/C 142/83

Cauza T-126/18: Acțiune introdusă la 27 februarie 2018 – Van Haren Schoenen/Comisia

65

2018/C 142/84

Cauza T-127/18: Acțiune introdusă la 28 februarie 2018 – Cortina și FLA Europe/Comisia

66

2018/C 142/85

Cauza T-133/18: Acțiune introdusă la 22 februarie 2018 – IQ Group Holdings Berhad/EUIPO – Krinner Innovation (Lumiqs)

66

2018/C 142/86

Cauza T-134/18: Acțiune introdusă la 1 martie 2018 – Monster Energy/EUIPO – Nordbrand Nordhausen (BALLER’S PUNCH)

67

2018/C 142/87

Cauza T-139/18: Acțiune introdusă la 21 februarie 2018 – Avio/Comisia

68

2018/C 142/88

Cauza T-157/18: Acțiune introdusă la 28 februarie 2018 – Caprice Schuhproduktion/Comisia

69


RO

 


IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/1


Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2018/C 142/01)

Ultima publicație

JO C 134, 16.4.2018

Publicații anterioare

JO C 123, 9.4.2018

JO C 112, 26.3.2018

JO C 104, 19.3.2018

JO C 94, 12.3.2018

JO C 83, 5.3.2018

JO C 72, 26.2.2018

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu


V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/2


Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 27 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Associação Sindical dos Juízes Portugueses/Tribunal de Contas

(Cauza C-64/16) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 19 alineatul (1) TUE - Căi de atac - Protecție jurisdicțională efectivă - Independența judecătorilor - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 - Reducerea remunerațiilor în cadrul funcției publice naționale - Măsuri de austeritate bugetară])

(2018/C 142/02)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Associação Sindical dos Juízes Portugueses

Pârât: Tribunal de Contas

Dispozitivul

Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE trebuie interpretat în sensul că principiul independenței judecătorilor nu se opune aplicării în cazul membrilor Tribunal de Contas (Curtea de Conturi, Portugalia) a unor măsuri generale de reducere salarială, precum cele în discuție în litigiul principal, legate de constrângeri de eliminare a unui deficit bugetar excesiv, precum și de un program de asistență financiară din partea Uniunii Europene.


(1)  JO C 156, 2.5.2016.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/3


Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 27 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court) – Regatul Unit) – The Queen, la cererea: Western Sahara Campaign UK/Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs, Secretary of State for Environment, Food and Rural Affairs

(Cauza C-266/16) (1)

([Trimitere preliminară - Acord de parteneriat între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc în domeniul pescuitului - Protocolul de stabilire a posibilităților de pescuit prevăzute de acest acord - Acte de încheiere a acordului și a protocolului - Regulamente prin care se alocă posibilitățile de pescuit stabilite prin protocol între statele membre - Competență judiciară - Interpretare - Validitate în raport cu articolul 3 alineatul (5) TUE și cu dreptul internațional - Aplicabilitatea acordului și a protocolului menționat pe teritoriul Saharei Occidentale și al apelor adiacente])

(2018/C 142/03)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: The Queen, la cererea: Western Sahara Campaign UK

Pârâți: Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs, Secretary of State for Environment, Food and Rural Affairs

cu participarea: Confédération marocaine de l’agriculture et du développement rural (Comader)

Dispozitivul

Întrucât nici Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc, nici Protocolul între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Uniunea Europeană și Regatul Maroc nu sunt aplicabile apelor adiacente teritoriului Saharei Occidentale, examinarea primei întrebări preliminare nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea Regulamentului (CE) nr. 764/2006 al Consiliului din 22 mai 2006 privind încheierea acestui acord, a Deciziei 2013/785/UE a Consiliului din 16 decembrie 2013 privind încheierea acestui protocol și a Regulamentului (UE) nr. 1270/2013 al Consiliului din 15 noiembrie 2013 privind alocarea posibilităților de pescuit în temeiul protocolului menționat, în raport cu articolul 3 alineatul (5) TUE.


(1)  JO C 260, 18.7.2016


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/4


Hotărârea Curții (Camera a treia) din 1 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bucureşti – România) – Colegiul Medicilor Veterinari din România (CMVRO)/Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

(Cauza C-297/16) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 2006/123/CE - Servicii în cadrul pieței interne - Reglementare națională care rezervă doar medicilor veterinari dreptul de a vinde cu amănuntul și de a utiliza produsele biologice, antiparazitarele și medicamentele de uz veterinar - Libertatea de stabilire - Cerința deținerii în exclusivitate de către medici veterinari a capitalului unităților care vând cu amănuntul medicamente de uz veterinar - Protecția sănătății publice - Proporționalitate))

(2018/C 142/04)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Bucureşti

Părțile din procedura principală

Reclamant: Colegiul Medicilor Veterinari din România (CMVRO)

Pârâtă: Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

Dispozitivul

1)

Articolul 15 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede, în favoarea medicilor veterinari, o exclusivitate a comercializării cu amănuntul și a utilizării produselor biologice, a antiparazitarelor de uz special și a medicamentelor de uz veterinar.

2)

Articolul 15 din Directiva 2006/123 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care impune deținerea în exclusivitate de către unul sau mai mulți medici veterinari a capitalului social al unităților care comercializează cu amănuntul medicamente de uz veterinar.


(1)  JO C 314, 29.8.2016.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/4


Hotărârea Curții (Camera a doua) din 28 februarie 2018 – Comisia Europeană/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd

(Cauza C-301/16 P) (1)

([Recurs - Politică comercială - Dumping - Importuri de sticlă solară originară din China - Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 - Articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) - Statutul de întreprindere care își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață - Noțiunea „denaturare importantă determinată de vechiul sistem de economie planificată”, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță - Avantaje fiscale])

(2018/C 142/05)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn și T. Maxian Rusche, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd (reprezentanți: Y. Melin și V. Akritidis, avocați)

Intervenientă în susținerea recurentei: GMB Glasmanufaktur Brandenburg GmbH (reprezentanți: A. Bochon, avocat și R. MacLean, solicitor)

Dispozitivul

1)

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 16 martie 2016, Xinyi PV Products (Anhui) Holdings/Comisia (T-586/14, EU:T:2016:154).

2)

Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene.

3)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.


(1)  JO C 270, 25.7.2016.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/5


Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Stanisław Pieńkowski/Dyrektor Izby Skarbowej w Lublinie

(Cauza C-307/16) (1)

([Trimitere preliminară - Directiva 2006/112/CE - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Articolul 131 - Articolul 146 alineatul (1) litera (b) - Articolul 147 - Scutiri la export - Articolul 273 - Reglementare a unui stat membru care condiționează beneficiul scutirii de TVA de realizarea unei cifre de afaceri minime sau de încheierea unui contract cu un operator autorizat să efectueze rambursarea TVA-ului către călători])

(2018/C 142/06)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamant și recurent: Stanisław Pieńkowski

Pârât și intimat: Dyrektor Izby Skarbowej w Lublinie

Dispozitivul

Articolul 131, articolul 146 alineatul (1) litera (b), precum și articolele 147 și 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale potrivit căreia, în cadrul unei livrări la export de bunuri transportate în bagajele personale ale călătorilor, este necesar ca vânzătorul persoană impozabilă să fi realizat o cifră de afaceri minimă în cursul exercițiului financiar anterior sau ca acesta să fi încheiat un contract cu un operator autorizat să efectueze rambursarea taxei pe valoarea adăugată către călători, în condițiile în care simpla nerespectare a acestor condiții are drept consecință privarea sa definitivă de scutirea aferentă acestei livrări.


(1)  JO C 335, 12.9.2016.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/6


Hotărârea Curții (Camera a patra) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas – Lituania) – Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos/Nidera BV

(Cauza C-387/16) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Deducerea taxei achitate în amonte - Articolul 183 - Rambursarea excedentului de TVA - Rambursare cu întârziere - Cuantumul dobânzilor de întârziere datorate în temeiul dreptului național - Reducerea acestui cuantum pentru motive care nu pot fi imputate persoanei impozabile - Admisibilitate - Neutralitate fiscală - Securitate juridică])

(2018/C 142/07)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

Pârâtă: Nidera BV

cu participarea: Vilniaus apskrities valstybinė mokesčių inspekcija

Dispozitivul

Articolul 183 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat, în lumina principiului neutralității fiscale, în sensul că se opune reducerii cuantumului dobânzilor datorate în mod normal în temeiul dreptului național la un excedent de taxă pe valoarea adăugată care nu a fost rambursat în termen, pentru motive legate de împrejurări care nu pot fi imputate persoanei impozabile, precum ponderea cuantumului acestor dobânzi în raport cu cuantumul excedentului de taxă pe valoarea adăugată, durata și cauzele nerambursării și pierderile suferite efectiv de persoana impozabilă.


(1)  JO C 343, 19.9.2016


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/6


Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 1 martie 2018 – Ice Mountain Ibiza, SL/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauzele conexate C-412/16 P și C-413/16 P) (1)

([„Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcilor figurative ocean beach club ibiza și ocean ibiza - Mărci naționale figurative anterioare OC ocean club și OC ocean club Ibiza - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) - Motive relative de refuz - Risc de confuzie”])

(2018/C 142/08)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Ice Mountain Ibiza, SL (reprezentanți: J. L. Gracia Albero și F. Miazzetto, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: S. Palmero Cabezas și D. Botis, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunile.

2)

Obligă Ice Mountain Ibiza, SL la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 46, 13.2. 2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/7


Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 februarie 2018 – mobile.de GmbH, fostă mobile.international GmbH/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Rezon OOD

(Cauza C-418/16 P) (1)

([Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 15 alineatul (1) - Articolul 57 alineatele (2) și (3) - Articolul 64 - Articolul 76 alineatul (2) - Regulamentul (CE) nr. 2868/95 - Norma 22 alineatul (2) - Norma 40 alineatul (6) - Procedură de declarare a nulității - Cereri de declarare a nulității întemeiate pe o marcă națională anterioară - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Probă - Respingerea cererilor - Luare în considerare de către camera de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) a unor probe noi - Anularea deciziilor diviziei de anulare a EUIPO - Trimitere - Consecințe])

(2018/C 142/09)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: mobile.de GmbH, fostă mobile.international GmbH (reprezentant: T. Lührig, Rechtsanwalt)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: M. Fischer, agent), Rezon OOD (reprezentant: P. Kanchev, advokat)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă mobile.de GmbH la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Rezon OOD.


(1)  JO C 419, 14.11.2016.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/7


Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Sofiyski gradski sad – Bulgaria) – „ZPT” AD/Narodno sabranie na Republika Bulgaria, Varhoven administrativen sad, Natsionalna agentsia za prihodite

(Cauza C-518/16) (1)

([Trimitere preliminară - Ajutoare de stat - Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 - Articolul 35 TFUE - Ajutor de minimis sub forma unui avantaj fiscal - Legislație națională de excludere de la beneficiul acestui avantaj fiscal a investițiilor în fabricarea de produse destinate exportului])

(2018/C 142/10)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Sofiyski gradski sad

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„ZPT” AD

Pârâte: Narodno sabranie na Republika Bulgaria, Varhoven administrativen sad, Natsionalna agentsia za prihodite

Dispozitivul

1)

Analiza celei de a treia părți a celei de a treia întrebări nu a revelat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 1 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor [107 și 108 TFUE] ajutoarelor de minimis.

2)

Articolul 1 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1998/2006 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unor dispoziții de drept național, precum cele în discuție în litigiul principal, care exclud de la beneficiul unui avantaj fiscal care constituie un ajutor de minimis investițiile în active afectate unor activități legate de export.


(1)  JO C 462, 12.12.2016.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/8


Hotărârea Curții (Camera a opta) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio – Italia) – MA.T.I. SUD SpA/Centostazioni SpA (C-523/16), Duemme SGR SpA/Associazione Cassa Nazionale di Previdenza e Assistenza in favore dei Ragionieri e Periti Commerciali (CNPR) (C-536/16)

(Cauzele conexate C-523/16 și C-536/16) (1)

((Trimitere preliminară - Achiziții publice - Directiva 2004/18/CE - Articolul 51 - Îndreptarea neregularităților ofertelor - Directiva 2004/17/CE - Clarificarea ofertelor - Legislație națională care condiționează îndreptarea de către ofertanți a neregularităților documentației care trebuie transmisă de plata unei sancțiuni pecuniare - Principii referitoare la atribuirea contractelor de achiziții publice - Principiul egalității de tratament - Principiul proporționalității))

(2018/C 142/11)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamante: MA.T.I. SUD SpA (C-523/16), Duemme SGR SpA (C-536/16)

cu participarea: China Taiping Insurance Co. Ltd (C-523/16)

Pârâte: Centostazioni SpA (C-523/16), Associazione Cassa Nazionale di Previdenza e Assistenza in favore dei Ragionieri e Periti Commerciali (CNPR) (C-536/16)

Dispozitivul

Dreptul Uniunii, în special articolul 51 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, principiile referitoare la atribuirea contractelor de achiziții publice, printre care se numără principiile egalității de tratament și transparenței prevăzute la articolul 10 din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și la articolul 2 din Directiva 2004/18, precum și principiul proporționalității trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în principiu, unei reglementări naționale care instituie un mecanism de asistență la întocmirea dosarului în temeiul căruia, în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziție publică, autoritatea contractantă poate invita orice ofertant a cărui ofertă este afectată de neregularități esențiale, în sensul reglementării menționate, să îndrepte neregularitățile ofertei sub rezerva plății unei sancțiuni pecuniare, în măsura în care cuantumul acestei sancțiuni continuă să se conformeze principiului proporționalității, aspect care trebuie să fie stabilit de instanța de trimitere.

În schimb, aceleași dispoziții și principii trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care instituie un mecanism de asistență la întocmirea dosarului în temeiul căruia autoritatea contractantă poate solicita unui ofertant, cu plata de către acesta din urmă a unei sancțiuni pecuniare, să remedieze lipsa unui document care, potrivit dispozițiilor exprese ale documentelor achiziției, trebuie să conducă la excluderea sa ori să elimine neregularitățile care afectează oferta sa într-un mod în care corectările sau modificările efectuate ar fi asemănătoare prezentării unei oferte noi.


(1)  JO C 22, 23.1.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/9


Hotărârea Curții (Camera a doua) din 1 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Kammergericht Berlin – Germania) – procedură inițiată de Doris Margret Lisette Mahnkopf

(Cauza C-558/16) (1)

([Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Regulamentul (UE) nr. 650/2012 - Succesiuni și certificatul european de moștenitor - Domeniu de aplicare - Posibilitatea de a înscrie cota-parte a soțului supraviețuitor în certificatul european de moștenitor])

(2018/C 142/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Kammergericht Berlin

Partea din procedura principală

Doris Margret Lisette Mahnkopf

cu participarea: Sven Mahnkopf

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor trebuie interpretat în sensul că intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat o dispoziție națională precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede, la decesul unuia dintre soți, o compensare forfetară a creșterii patrimoniale care intră sub incidența comunității legale prin majorarea cotei-părți succesorale a soțului supraviețuitor.


(1)  JO C 30, 30.1.2017


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/9


Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Berlin – Germania) – Trinseo Deutschland Anlagengesellschaft mbH/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-577/16) (1)

([Trimitere preliminară - Mediu - Sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii Europene - Directiva 2003/87/CE - Domeniu de aplicare - Articolul 2 alineatul (1) - Anexa I - Activități supuse sistemului de comercializare - Producerea de polimeri - Utilizarea căldurii furnizate de o instalație terță - Cerere de alocare cu titlu gratuit a cotelor de emisie - Perioada 2013-2020])

(2018/C 142/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Trinseo Deutschland Anlagengesellschaft mbH

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009, trebuie interpretat în sensul că o instalație de producere a polimerilor, în special policarbonat, precum cea în discuție în litigiul principal, care își procură căldura necesară pentru această producție de la o instalație terță, nu intră sub incidența sistemului de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră instituit prin această directivă, având în vedere că ea nu generează emisii directe de CO2.


(1)  JO C 63, 27.2.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/10


Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) – Portugalia) – Imofloresmira – Investimentos Imobiliários SA/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-672/16) (1)

((Trimitere preliminară - Taxa pe valoarea adăugată - Directiva TVA - Scutire pentru operațiunile de leasing și de închiriere a bunurilor imobile - Drept de opțiune al persoanelor impozabile - Punere în aplicare de către statele membre - Deducerea taxei achitate în amonte - Utilizare în scopul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile - Regularizarea deducerii inițiale - Inadmisibilitate))

(2018/C 142/14)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Imofloresmira – Investimentos Imobiliários SA

Pârâtă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Dispozitivul

Articolele 167, 168, 184, 185 și 187 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care prevede regularizarea taxei pe valoarea adăugată deduse inițial, pentru motivul că un imobil pentru care a fost exercitat dreptul de opțiune pentru impozitare este considerat ca nemaifiind utilizat de persoana impozabilă în scopul operațiunilor sale taxabile atunci când acest imobil a rămas neocupat pentru o perioadă mai mare de doi ani, chiar dacă se dovedește că persoana impozabilă a încercat să îl închirieze în această perioadă.


(1)  JO C 86, 20.3.2017


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/11


Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – Sporting Odds Limited/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Központi Irányítása

(Cauza C-3/17) (1)

([Trimitere preliminară - Libera prestare a serviciilor - Articolul 56 TFUE - Articolul 4 alineatul (3) TUE - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Restricții - Jocuri de noroc - Reglementare națională - Exploatarea anumitor forme de jocuri de noroc de către stat - Exclusivitate - Sistem de atribuire a unei concesiuni pentru alte forme de jocuri - Cerința unei autorizații - Sancțiune administrativă])

(2018/C 142/15)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sporting Odds Limited

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Központi Irányítása

Dispozitivul

1)

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune, în principiu, unui sistem dual de organizare a pieței jocurilor de noroc, în cadrul căruia anumite tipuri de jocuri țin de sistemul monopolului de stat, în timp ce altele țin de sistemul concesiunilor și al autorizațiilor pentru organizarea de jocuri de noroc, în situația în care instanța de trimitere stabilește că reglementarea prin care se restrânge libera prestare a serviciilor urmărește efectiv, în mod coerent și sistematic, obiectivele invocate de statul membru în cauză.

2)

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei norme naționale precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia acordarea unei autorizații pentru organizarea de jocuri de noroc online este rezervată exclusiv operatorilor de jocuri de noroc care dețin o concesiune privind un cazinou situat pe teritoriul național, în măsura în care această normă nu constituie o condiție indispensabilă pentru atingerea obiectivelor urmărite și există măsuri mai puțin restrictive pentru atingerea unor asemenea obiective.

3)

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații precum cea în discuție în litigiul principal, care instituie un regim de concesiuni și de autorizații pentru organizarea jocurilor de noroc online, atunci când aceasta conține norme discriminatorii în privința operatorilor stabiliți în alte state membre sau în cazul în care prevede norme nediscriminatorii, dar care sunt aplicate în mod netransparent sau sunt puse în aplicare astfel încât să împiedice sau să facă mai dificilă candidatura anumitor ofertanți stabiliți în alte state membre.

4)

Articolul 56 TFUE și articolul 4 alineatul (3) TUE coroborate cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care nu prevede examinarea din oficiu a caracterului proporțional al măsurilor prin care se restrânge libera prestare a serviciilor în sensul articolului 56 TFUE și atribuie sarcina probei părților din procedură.

5)

Articolul 56 TFUE coroborat cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că revine unui stat membru care a pus în aplicare o reglementare restrictivă obligația de a furniza elementele de probă care vizează să demonstreze existența unor obiective de natură să legitimeze un obstacol în calea unei libertăți fundamentale garantate de Tratatul FUE și proporționalitatea acestuia, fără de care instanța națională trebuie să poată deduce toate consecințele care decurg dintr-o asemenea inacțiune.

6)

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se poate constata că un stat membru nu și-a îndeplinit obligația de a justifica o măsură restrictivă pentru motivul că nu a furnizat o analiză a efectelor măsurii menționate la data introducerii acesteia în legislația națională sau la data examinării unei asemenea măsuri de către instanța națională.

7)

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei sancțiuni precum cea în discuție în litigiul principal, aplicată ca urmare a încălcării legislației naționale prin care se instituie un sistem de concesiuni și de autorizații pentru organizarea de jocuri de noroc, în cazul în care o astfel de legislație națională se dovedește a fi contrară acestui articol.


(1)  JO C 112, 10.4.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/12


Hotărârea Curții (Camera a treia) din 1 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Korkein hallinto-oikeus – Finlanda) – procedură inițiată de Maria Tirkkonen

(Cauza C-9/17) (1)

((Trimitere preliminară - Contracte de achiziții publice - Directiva 2004/18/CE - Procedură de atribuire de contracte de achiziții publice de servicii de consiliere agricolă - Existența sau inexistența unui contract de achiziții publice - Sistem de achiziționare de servicii care constă în a admite ca furnizor orice operator economic care îndeplinește condițiile fixate în prealabil - Sistem inaccesibil ulterior altor operatori economici))

(2018/C 142/16)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Maria Tirkkonen

cu participarea: Maaseutuvirasto

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretat în sensul că nu constituie un contract de achiziții publice în sensul acestei directive un sistem de consiliere agricolă precum cel în discuție în litigiul principal, prin care o entitate publică reține toți operatorii economici care îndeplinesc cerințele de aptitudine impuse prin cererea de ofertă și care au promovat examenul menționat în cererea de ofertă în cauză, chiar dacă niciun nou operator nu poate fi acceptat pe durata de valabilitate limitată a acestui sistem.


(1)  JO C 86, 20.3.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/13


Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesarbeitsgericht Bremen – Germania) – Hubertus John/Freie Hansestadt Bremen

(Cauza C-46/17) (1)

([Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Contracte de muncă pe durată determinată succesive - Clauza 5 punctul 1 - Măsuri de prevenire a recurgerii abuzive la contracte pe durată determinată - Directiva 2000/78/CE - Articolul 6 alineatul (1) - Interzicerea discriminării pe motive de vârstă - Reglementare națională care permite amânarea finalului stabilit al contractului de muncă la împlinirea vârstei normale de pensionare numai pentru că lucrătorul a dobândit un drept la pensie pentru limită de vârstă])

(2018/C 142/17)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesarbeitsgericht Bremen

Părțile din procedura principală

Reclamant: Hubertus John

Pârâtă: Freie Hansestadt Bremen

Dispozitivul

1)

Articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziții naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care condiționează amânarea datei de încetare a activității lucrătorilor care au împlinit vârsta legală pentru a beneficia de o pensie pentru limită de vârstă de un acord dat de angajator pentru o durată determinată.

2)

Clauza 5 punctul 1 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei dispoziții naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite părților la un contract de muncă să amâne de comun acord în cursul raportului de muncă, în mod nelimitat în timp, necondiționat și eventual de mai multe ori, data de încetare convenită, legată de împlinirea vârstei normale de pensionare, numai pentru că lucrătorul, prin împlinirea vârstei normale de pensionare, are dreptul la pensie pentru limită de vârstă.


(1)  JO C 144, 8.5.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/13


Hotărârea Curții (Camera a patra) din 1 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie – România) – SC Petrotel-Lukoil SA, Maria Magdalena Georgescu/Ministerul Economiei, Ministerul Energiei, Ministerul Finanţelor Publice

(Cauza C-76/17) (1)

((Trimitere preliminară - Taxă cu efect echivalent taxelor vamale - Articolul 30 TFUE - Impozit intern - Articolul 110 TFUE - Taxă aplicată produselor petroliere exportate - Nerepercutarea taxei asupra consumatorului - Sarcina taxei suportată de contribuabil - Rambursarea sumelor plătite de contribuabil))

(2018/C 142/18)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Părțile din procedura principală

Recurente: SC Petrotel-Lukoil SA, Maria Magdalena Georgescu

Intimați: Ministerul Economiei, Ministerul Energiei, Ministerul Finanţelor Publice

Dispozitivul

Dreptul Uniunii, în particular articolul 30 TFUE, trebuie interpretat în sensul că contribuabilul care a suportat efectiv sarcina unei taxe cu efect echivalent contrare acestui articol trebuie să poată obține rambursarea sumelor plătite cu acest titlu, chiar și într-o situație în care mecanismul de plată a taxei a fost conceput, în legislația națională, astfel încât această taxă să fie repercutată asupra consumatorului.


(1)  JO C 151, 15.5.2017


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/14


Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per le Marche – Italia) – Comune di Castelbellino/Regione Marche și alții

(Cauza C-117/17) (1)

([Trimitere preliminară - Mediu - Directiva 2011/92/UE - Articolul 4 alineatele (2) și (3) și anexele I-III - Evaluarea efectelor asupra mediului - Autorizarea efectuării unor lucrări într-o instalație de producere a energiei electrice pe bază de biogaz fără examinarea preliminară a necesității de a efectua o evaluare a efectelor asupra mediului - Anulare - Regularizare a posteriori a autorizării pe baza unor noi dispoziții de drept național fără analiza preliminară a necesității de a efectua o evaluare a efectelor asupra mediului])

(2018/C 142/19)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per le Marche

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Comune di Castelbellino

Pârâte: Regione Marche, Ministero per i beni e le attività culturali, Ministero dell'Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Regione Marche Servizio Infrastrutture Trasporti Energia – P. F. Rete Elettrica Regionale, Provincia di Ancona

cu participarea: Società Agricola 4 C S.S.

Dispozitivul

Atunci când un proiect de creștere a capacității unei instalații de producere a energiei electrice precum cel în discuție în litigiul principal nu a făcut obiectul unei analize preliminare privind necesitatea efectuării unei evaluări a efectelor asupra mediului în aplicarea unor dispoziții naționale declarate ulterior incompatibile sub acest aspect cu Directiva 2011/92 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, dreptul Uniunii impune ca statele membre să înlăture consecințele ilicite ale acestei încălcări și nu se opune ca această instalație să fie supusă, după realizarea proiectului respectiv, unei noi proceduri de examinare de către autoritățile competente în vederea verificării conformității sale cu cerințele acestei directive și, eventual, în vederea supunerii sale unei evaluări a efectelor asupra mediului, cu condiția ca normele naționale care permit această regularizare să nu ofere persoanelor interesate ocazia să eludeze sau să nu aplice normele dreptului Uniunii. Este de asemenea necesar să fie luate în considerare efectele asupra mediului intervenite de la realizarea proiectului. Autoritățile menționate pot considera, pe baza dispozițiilor naționale în vigoare la data la care sunt chemate să se pronunțe, că o asemenea evaluare a efectelor asupra mediului nu se impune, în măsura în care aceste dispoziții sunt compatibile cu directiva respectivă.


(1)  JO C 221, 10.7.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/15


Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tartu Maakohus – Estonia) – Collect Inkasso OÜ și alții/Rain Aint și alții

(Cauza C-289/17) (1)

([„Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă și comercială - Regulamentul (CE) nr. 805/2004 - Titlu executoriu european pentru creanțele necontestate - Condiții de certificare - Standarde minime aplicabile procedurilor privind creanțele necontestate - Drepturile debitorului - Lipsa menționării adresei instituției căreia îi poate fi adresată o contestație a creanței sau la care poate fi introdusă o cale de atac împotriva hotărârii”])

(2018/C 142/20)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Tartu Maakohus

Părțile din procedura principală

Creditori: Collect Inkasso OÜ, ITM Inkasso OÜ, Bigbank AS

Debitori: Rain Aint, Lauri Palm, Raiko Oikimus, Egle Noor, Artjom Konjarov

Dispozitivul

Articolul 17 litera (a) și articolul 18 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate trebuie interpretate în sensul că o hotărâre judecătorească pronunțată fără ca debitorul să fi fost informat în legătură cu adresa instanței căreia îi trebuie adresat răspunsul, în fața căreia trebuie să se prezinte sau, dacă este cazul, la care poate fi introdusă o cale de atac împotriva acestei hotărâri nu poate fi certificată ca titlu executoriu european.


(1)  JO C 249, 31.7.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/16


Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 22 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Sibiu – România) – Liviu Petru Lupean, Oana Andreea Lupean/SC OTP BAAK Nyrt., prin OTP BANK SA, prin Sucursala SIBIU, SC OTP BAAK Nyrt., prin OTP BANK SA

(Cauza C-119/17) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Articolul 3 alineatul (1), articolul 4 alineatele (1) și (2) și articolul 5 - Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractuale - Contract de credit încheiat într-o monedă străină - Risc de schimb valutar în sarcina exclusivă a consumatorului - Dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract - Obiectul principal al contractului de împrumut])

(2018/C 142/21)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Sibiu

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Liviu Petru Lupean, Oana Andreea Lupean

Pârâte: SC OTP BAAK Nyrt., prin OTP BANK SA, prin Sucursala SIBIU, SC OTP BAAK Nyrt., prin OTP BANK SA

Dispozitivul

1)

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie să fie interpretat în sensul că intră în sfera noțiunii „obiect principal al contractului”, în sensul acestei dispoziții, o clauză inserată într-un contract de credit încheiat în monedă străină între un profesionist și un consumator fără să fi făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia creditul trebuie restituit în aceeași monedă, având în vedere că această clauză stabilește o prestație esențială care caracterizează acest contract.

2)

Articolele 3-5 din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că clauza unui contract de credit, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia întregul risc de schimb valutar este transferat asupra împrumutatului și care nu este redactată în mod transparent, astfel încât împrumutatul nu poate evalua, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice ale încheierii acestui contract, este susceptibilă să fie considerată drept abuzivă de către instanța națională cu ocazia examinării acestei clauze, atunci când se constată că, în contradicție cu cerința de bună-credință, aceasta creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului. În această privință, revine instanței de trimitere sarcina să evalueze, având în vedere ansamblul circumstanțelor din cauza principală și ținând seama în special de expertiza și de cunoștințele profesionistului în ceea ce privește posibilele variații ale cursurilor de schimb valutar și riscurile inerente contractării unui împrumut în monedă străină, în primul rând, posibila nerespectare a cerinței de bună-credință și, în al doilea rând, existența unui eventual dezechilibru semnificativ, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 93/13.


(1)  JO C 178, 6.6.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/17


Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 22 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) – ERSTE Bank Hungary Zrt/Orsolya Czakó

(Cauza C-126/17) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CEE - Clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Articolul 4 alineatul (2), articolul 5 și articolul 6 alineatul (1) - Clauze care definesc obiectul principal al contractului - Contract de împrumut încheiat în monedă străină - Conținutul noțiunii „exprimate în mod clar și inteligibil” - Nevaliditate parțială sau totală a contractului])

(2018/C 142/22)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: ERSTE Bank Hungary Zrt

Pârâtă: Orsolya Czakó

Dispozitivul

1)

Articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că îndeplinesc cerința potrivit căreia clauzele contractuale trebuie exprimate în mod clar și inteligibil, în sensul acestor dispoziții, clauzele unui contract de credit încheiat între un consumator și o instituție bancară, dintr-un stat membru, atunci când suma de bani care va fi pusă la dispoziția acestui consumator, exprimată în monedă străină ca monedă de cont, definită în raport cu moneda de plată, este clar indicată. În măsura în care stabilirea acestei sume depinde de cursul de schimb în vigoare la data deblocării fondurilor, cerința respectivă impune ca metodele de calcul al sumei împrumutate efectiv, precum și cursul de schimb aplicabil să fie transparente, astfel încât un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și avizat să poată evalua pe baza unor criterii precise și inteligibile consecințele economice care îl privesc și care rezultă din acest contract, dintre care în special costul total al împrumutului său.

2)

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ipoteza în care o instanță națională ar constata caracterul abuziv al clauzelor unui contract de împrumut încheiat între un consumator și o instituție bancară, precum cele în discuție în litigiul principal, această dispoziție nu se opune ca instanța respectivă să declare nevaliditatea în ansamblu a contractului dacă acesta nu poate continua să existe după eliminarea clauzelor menționate.


(1)  JO C 221, 10.7.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/18


Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 7 februarie 2018 (cereri de decizie preliminară formulate de Corte suprema di cassazione – Italia) – Manuela Maturi și alții/Fondazione Teatro dell'Opera di Roma, Fondazione Teatro dell’Opera di Roma/Manuela Maturi și alții (C-142/17), Catia Passeri/Fondazione Teatro dell’Opera di Roma (C-143/17)

(Cauzele conexate C-142/17 și C-143/17) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Politica socială - Egalitate de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă - Directiva 2006/54/CE - Reglementare națională care prevede posibilitatea temporară a lucrătorilor din domeniul spectacolului care au atins vârsta de pensionare de a continua exercitarea activității până la vârsta prevăzută anterior pentru dreptul la pensie, stabilită la 47 de ani pentru femei și la 52 de ani pentru bărbați))

(2018/C 142/23)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurente: Manuela Maturi, Laura Di Segni, Isabella Lo Balbo, Maria Badini, Loredana Barbanera, Fondazione Teatro dell'Opera di Roma (C-142/17), Catia Passeri (C-143/17)

Intimați: Fondazione Teatro dell'Opera di Roma, Manuela Maturi, Laura Di Segni, Isabella Lo Balbo, Maria Badini, Loredana Barbanera, Luca Troiano, Mauro Murri (C-142/17), Fondazione Teatro dell'Opera di Roma (C-143/17)

Dispozitivul

Articolul 14 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă trebuie interpretat în sensul că o reglementare națională, precum cea prevăzută la articolul 3 alineatul 7 din Decretul lege nr. 64/2010 din 30 aprilie 2010, devenită Legea nr. 100 din 29 iunie 2010, în versiunea în vigoare la data faptelor în discuție în litigiile principale, în virtutea căreia lucrătorii încadrați în calitate de dansatori, care au atins vârsta de pensionare, stabilită prin această reglementare la 45 de ani, atât pentru femei cât și pentru bărbați, au facultatea de a exercita, pe o perioadă tranzitorie de doi ani, opțiunea care le permite continuarea activității lor profesionale până la limita de vârstă pentru menținerea în activitate prevăzută de reglementarea anterior în vigoare, stabilită la 47 de ani pentru femei și la 52 de ani pentru bărbați, instituie o discriminare directă pe criterii de sex, interzisă de această directivă.


(1)  JO C 249, 31.7.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/18


Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 22 februarie 2018 – GX/Comisia

(Cauza C-233/17 P) (1)

((Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură - Funcție publică - Concursul general EPSO/AD/248/13 - Decizie de a nu înscrie recurentul pe lista de rezervă))

(2018/C 142/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: GX (reprezentant: G.-M. Enache, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara și P. Mihaylova, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă GX să plătească, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.


(1)  JO C 221, 10.7.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/19


Ordonanța Curții (Camera a opta) din 8 februarie 2018 – HB și alții/Comisia Europeană

(Cauza C-336/17 P) (1)

([Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Drept instituțional - Inițiativa cetățenească europeană „Ethics for Animals and Kids” - Protecția animalelor fără stăpân - Efecte psihologice asupra adulților și asupra copiilor - Refuz de înregistrare a inițiativei din cauza lipsei vădite de competență a Comisiei Europene în materie - Regulamentul (UE) nr. 211/2011 - Articolul 4 alineatul (2) litera (b) - Articolul 4 alineatul (3)])

(2018/C 142/25)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurenți: HB, Robert Coates Smith, Hans Joachim Richter, Carmen Arsene, Magdalena Anna Kuropatwinska, Christos Yiapanis, Nathalie Louise Klinge (reprezentant: P. Brockmann, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentant: H. Krämer, agent)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

HB, Robert Coates Smith, Hans Joachim Richter, Carmen Arsene, Magdalena Anna Kuropatwinska, Christos Yiapanis și Nathalie Louise Klinge, pe de o parte, precum și Comisia Europeană, pe de altă parte, își suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 283, 28.08.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/19


Recurs introdus la 5 septembrie 2017 de Isabel Martín Osete împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 29 iunie 2017 în cauza T-427/16, Martín Osete/EUIPO

(Cauza C-529/17 P)

(2018/C 142/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Isabel Martín Osete (reprezentant: V. Wellens, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Prin Ordonanța din 22 februarie 2018, Curtea de Justiție (Camera a opta) a declarat recursul inadmisibil.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/20


Recurs introdus la 10 decembrie 2017 de BMB sp. z o.o. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 3 octombrie 2017 în cauza T-695/15: BMB sp. z o.o./Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-693/17 P)

(2018/C 142/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: BMB sp. z o.o. (reprezentant: K. Czubkowski, radca prawny)

Celelalte părţi din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Ferrero SpA

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 3 octombrie 2017 în cauza T-695/15, notificată recurentei la 11 octombrie 2017; și

anularea Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 8 septembrie 2015 în cauza R 1150/2012-3;

Cu titlu subsidiar, anularea hotărârii și retrimiterea cauzei Tribunalului dacă stadiul procedurii nu permite pronunțarea unei hotărâri de către Curte.

În conformitate cu articolul 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, recurenta solicită de asemenea Curții:

obligarea Ferrero Spa și a EUIPO la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs; și

obligarea Ferrero Spa și a EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în procedura în fața Tribunalului; și

obligarea Ferrero Spa la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura în fața EUIPO cu privire la decizia acestuia.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului privind desenele sau modelele industriale comunitare (1) ca urmare a unei erori de drept și a unei erori vădite de apreciere săvârșite de Tribunal atunci când a considerat că:

i.

reprezentarea grafică a mărcii anterioare este inclusă în desenul sau modelul industrial contestat;

ii.

marca anterioară și desenul sau modelul industrial contestat sunt foarte similare; și

iii.

Camera de recurs nu a săvârșit o eroare atunci când a considerat că există un risc de confuzie între marca anterioară și desenul sau modelul industrial contestat.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare coroborat cu principiile generale ale bunei administrări și protecției încrederii legitime ca urmare a unei erori de drept și a unei erori vădite de apreciere potrivit căreia trimiterea făcută de camera de recurs la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 (2), la punctul 33 din decizia sa, este o simplă eroare de formă care nu a avut un efect decisiv asupra soluției litigiului și că nu este necesar să se ia în considerare jurisprudența națională privind înregistrarea internațională în aprecierea unui risc de confuzie.


(1)  JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială 13/vol. 33, p. 70.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO 2009, L 78, p. 1).


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/21


Recurs introdus la 24 octombrie 2017 de Vassil Monev Valkov împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a doua) din 27 septembrie 2017 în cauza T-558/17, Vassil Monev Valkov/Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Curtea Supremă a Republicii Bulgaria

(Cauza C-701/17 P)

(2018/C 142/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Vassil Monev Valkov (reprezentant: K. Mladenova, адвокат)

Celelalte părți din procedură: Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Supremă a Republicii Bulgaria

Prin Ordonanța din 22 februarie 2018, Curtea de Justiție (Camera a zecea) a declarat recursul inadmisibil.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/21


Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Galicia (Spania) la 3 ianuarie 2018 – Modesto Jardón Lama/Instituto Nacional de la Seguridad Social, Tesorería General de la Seguridad Social

(Cauza C-7/18)

(2018/C 142/29)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Galicia

Părțile din procedura principală

Apelant: Modesto Jardón Lama

Intimate: Instituto Nacional de la Seguridad Social și Tesorería General de la Seguridad Social

Întrebarea preliminară

Articolul 48 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care impune drept condiție pentru a beneficia de o pensie anticipată ca valoarea pensiei care urmează să fie încasată să fie mai mare decât pensia minimă care i-ar reveni persoanei în cauză în temeiul legislației naționale, expresia „pensia care urmează să fie încasată” fiind interpretată ca fiind pensia efectivă asigurată de statul membru competent (în speță Spania), fără a se lua în calcul și pensia efectivă care ar putea fi încasată pentru o altă prestație de aceeași natură din partea unui alt stat membru sau a altor state membre?


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/22


Recurs introdus la 5 ianuarie 2018 de Marine Harvest ASA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 octombrie 2017 în cauza T-704/14, Marine Harvest ASA/Comisia Europeană

(Cauza C-10/18 P)

(2018/C 142/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Marine Harvest ASA (reprezentant: R. Subiotto QC)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Anularea hotărârii Tribunalului, în tot sau în parte;

anularea Deciziei Comisiei din 23 iulie 2014 sau, în subsidiar, anularea amenzilor aplicate recurentei prin decizie ori, cu titlu şi mai subsidiar, reducerea substanţială a amenzilor aplicate recurentei prin decizie;

obligarea Comisiei la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată aferente atât prezentei proceduri, cât şi procedurii din primă instanţă;

dacă este necesar, trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare în conformitate cu hotărârea Curţii;

luarea oricăror altor măsuri pe care Curtea le consideră adecvate.

Motivele și principalele argumente

În susţinerea recursului, recurenta invocă două motive.

1.

Prin intermediul primului motiv, recurenta invocă săvârşirea de către Tribunal a unei erori de drept ca urmare a încălcării articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 (1) (Regulamentul privind concentrările economice) în această cauză.

a)

În primul rând, Tribunalul a săvârşit o eroare de drept în interpretarea noţiunii „o singură concentrare”, în special prin înlăturarea considerentului (20) al Regulamentului privind concentrările economice ca temei pentru interpretarea intenţiei legiuitorului Uniunii de a considera drept o „singură concentrare” toate tranzacţiile care sunt „legate între ele printr-o legătură condițională”.

b)

În al doilea rând, Tribunalul a săvârşit o eroare de drept prin interpretarea sensului articolului 7 alineatul (2) din Regulamentului privind concentrările economice.

2.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta susţine că Tribunalul a săvârşit o eroare de drept prin impunerea a două amenzi pentru acelaşi comportament.

a)

Hotărârea a încălcat principiul ne bis in idem prin faptul că Marine Harvest a fost amendată de două ori pentru dobândirea participaţiei de 48,5 % a domnului Malek: mai întâi, 10 milioane de euro în temeiul articolului 14 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind concentrările economice, pentru pretinsa realizare a concentrării înainte de notificare [pretinsa încălcare a articolului 4 alineatul (1) din regulamentul menţionat] şi, ulterior, 10 milioane de euro în temeiul articolului 14 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, pentru pretinsa realizare a concentrării înainte de autorizarea sa [pretinsa încălcare a articolului 7 alineatul (1) din regulamentul menţionat].

b)

Cu titlu subsidiar, hotărârea a încălcat principiul deducerii întrucât nu a ţinut seama de prima amendă la stabilirea celei de a doua amenzi.

c)

Cu titlu şi mai subsidiar, hotărârea este afectată de o eroare de drept, în măsura în care nu s-a aplicat principiul care guvernează concursul de încălcări: încălcarea invocată a obligaţiei de notificare enunţate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul privind concentrările economice era încălcarea cea mai specifică şi îngloba, în consecinţă, pretinsa încălcare a obligaţiei de statu quo prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din regulamentul menţionat, care era încălcarea cea mai generală.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO 2004, L 24, p. 1, Ediţie specială, 08/vol. 1, p. 201).


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/23


Cerere de decizie preliminară introdusă de Szegedi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Republica Ungară) la 8 ianuarie 2018 – Sole-Mizo Zrt. kontra Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-13/18)

(2018/C 142/31)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szegedi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sole-Mizo Zrt.

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Întrebările preliminare

1)

Este conformă cu dispozițiile dreptului Uniunii, cu prevederile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) (denumită în continuare „Directiva privind TVA”) (îndeosebi cu articolul 183 al acesteia) și cu principiul efectivității, al efectului direct și al echivalenței, o practică a unui stat membru prin care, în demersurile de examinare a dispozițiilor relevante în materie de dobânzi de întârziere, se pornește de la premisa că autoritatea fiscală națională nu a săvârșit o încălcare (abținere de a acționa) – adică nu a provocat o întârziere în ceea ce privește plata părții nerecuperabile a taxei pe valoare adăugată (denumită în continuare „TVA”) […] aferentă achizițiilor neplătite ale persoanelor impozabile – întrucât la data deciziei autorității fiscale naționale, reglementarea națională contrară dreptului Uniunii era în vigoare, iar incompatibilitatea cerinței prevăzute de această reglementare cu dreptul Uniunii a fost constatată abia ulterior de Curtea de Justiție?

2)

Este conformă cu dreptul Uniunii, îndeosebi cu dispozițiile Directivei privind TVA (mai ales articolul 183 al acesteia), și cu principiul echivalenței, al efectivității și al proporționalității, o practică a unui stat membru care, în aplicarea normelor relevante în materie de dobânzi de întârziere, face distincție după cum nerambursarea taxei de către autoritatea fiscală națională a avut loc cu respectarea legislației naționale în vigoare în acel moment, care, în plus, era contrară dreptului Uniunii sau cu încălcarea acesteia, identificând în ceea ce privește rata dobânzilor datorate pentru TVA-ul a cărui rambursare nu a putut fi solicitată într-un termen rezonabil din cauza unei cerințe din dreptul național declarată contrară dreptului Uniunii de către Curtea de Justiție, două perioade delimitate, astfel încât:

pentru prima perioadă, persoanele impozabile au dreptul la dobânzi de întârziere doar la rata de referință a băncii centrale, având în vedere că, întrucât reglementarea maghiară contrară dreptului Uniunii era încă în vigoare la data respectivă, autoritățile fiscale maghiare nu au acționat în mod nelegal prin neautorizarea plății, într-un termen rezonabil, a TVA-ului inclus în facturi, în timp ce

pentru a doua perioadă trebuie achitată o dobândă echivalentă dublului ratei de referință a băncii centrale – aplicabilă, în plus, în cazul întârzierii în ordinea juridică a statului membru vizat – însă numai pentru plata tardivă a dobânzilor de întârziere aferente primei perioade?

3)

Articolul 183 din Directiva privind TVA trebuie interpretat în sensul că principiul echivalenței se opune unei practici a unui stat membru în temeiul căreia, în ceea ce privește TVA-ul nerambursat, autoritatea fiscală plătește dobânzi la rata de referință (simplă) a băncii centrale în cazul încălcării dreptului Uniunii, dar la dublul ratei de referință a băncii centrale în cazul încălcării dreptului național?


(1)  JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/24


Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Galicia (Spania) la 17 ianuarie 2018 – Cobra Servicios Auxiliares, S.A./FOGASA, José David Sánchez Iglesias și Incatema, S.L.

(Cauza C-29/18)

(2018/C 142/32)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Galicia

Părțile din procedura principală

Apelantă: Cobra Servicios Auxiliares, S.A.

Intimați: FOGASA, José David Sánchez Iglesias e Incatema, S.L.

Întrebările preliminare

1)

Clauza 4 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, care figurează în anexa la Directiva 1999/70 (1) trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale care, în aceeași situație de fapt (încetarea acordului de subcontractare de drept privat dintre angajator și o societate terță, la solicitarea acesteia din urmă) prevede o indemnizație mai mică pentru încetarea unui contract pe durată determinată de prestări servicii, cu o perioadă de valabilitate egală cu durata acordului de subcontractare, decât pentru încetarea contractelor pe durată nedeterminată ale unor lucrători comparabili, în urma concedierii colective din motive legate de producție care țin de întreprindere, rezultate din încetarea acordului de subcontractare menționat?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ, trebuie să se interpreteze că diferența de tratament în ceea ce privește indemnizația aferentă încetării contractului din aceleași motive de fapt, chiar dacă potrivit unei alte încadrări juridice, între lucrătorii cu contract pe durată determinată și lucrătorii cu contract pe durată nedeterminată comparabili, constituie o discriminare interzisă de articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, fiind contrară principiilor egalității de tratament și nediscriminării, prevăzute la articolele 20 și 21 din cartă, care fac parte din principiile generale de drept al Uniunii?


(1)  Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială 05/vol. 5, p. 129).


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/25


Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Galicia (Spania) la 17 ianuarie 2018 – Cobra Servicios Auxiliares, S.A./José Ramón Fiuza Asorey și Incatema, S.L.

(Cauza C-30/18)

(2018/C 142/33)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Galicia

Părțile din procedura principală

Apelantă: Cobra Servicios Auxiliares, S.A.

Intimați: José Ramón Fiuza Asorey și Incatema, S.L.

Întrebările preliminare

1)

Clauza 4 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, care figurează în anexa la Directiva 1999/70 (1) trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale care, în aceeași situație de fapt (încetarea acordului de subcontractare de drept privat dintre angajator și o societate terță, la solicitarea acesteia din urmă) prevede o indemnizație mai mică pentru încetarea unui contract pe durată determinată de prestări servicii, cu o perioadă de valabilitate egală cu durata acordului de subcontractare, decât pentru încetarea contractelor pe durată nedeterminată ale unor lucrători comparabili, în urma concedierii colective din motive legate de producție care țin de întreprindere, rezultate din încetarea acordului de subcontractare menționat?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ, trebuie să se interpreteze că diferența de tratament în ceea ce privește indemnizația aferentă încetării contractului din aceleași motive de fapt, chiar dacă potrivit unei alte încadrări juridice, între lucrătorii cu contract pe durată determinată și lucrătorii cu contract pe durată nedeterminată comparabili, constituie o discriminare interzisă de articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, fiind contrară principiilor egalității de tratament și nediscriminării, prevăzute la articolele 20 și 21 din cartă, care fac parte din principiile generale de drept al Uniunii?


(1)  Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială 05/vol. 5, p. 129).


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/25


Cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Bari (Italia) la 19 ianuarie 2018 – Procedură penală privind pe Massimo Gambino și Shpetim Hyka

(Cauza C-38/18)

(2018/C 142/34)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Bari

Părțile din procedura principală

Massimo Gambino, Shpetim Hyka

Întrebarea preliminară

Articolul 16, articolul 18 și articolul 20 litera (b) din Directiva 2012/29/UE (1) trebuie interpretate în sensul că se opun ca partea vătămată să fie supusă din nou audierii în fața unei instanțe de judecată a cărei componență a fost modificată atunci când una dintre părțile din procedură, în temeiul articolului 511 alineatul 2 și al articolului 525 alineatul 2 din Codul de procedură penală (astfel cum au fost interpretate în mod constant de jurisprudența relevantă), refuză să își exprime consimțământul pentru citirea proceselor-verbale care conțin declarațiile deja depuse anterior de aceeași parte vătămată, cu respectarea procedurii în contradictoriu, în fața unei instanțe diferite în cadrul aceluiași proces?


(1)  Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (JO L 315, p. 57).


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/26


Recurs introdus la 22 ianuarie 2018 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 10 noiembrie 2017 în cauza T-180/15, Icap plc și alții/Comisia Europeană

(Cauza C-39/18 P)

(2018/C 142/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Christoforou, V. Bottka, M. Farley, B. Mongin, agenți)

Celelalte părți din procedură: Icap plc, Icap Management Services Ltd, Icap New Zealand Ltd (ICAP)

Concluziile recurentei

Anularea hotărârii (punctele 281-299 și dispozitivul), în măsura în care sunt anulate amenzile stabilite la articolul 2 din decizia în litigiu;

respingerea celui de al cincilea și a celui de al șaselea motiv, referitoare la amenzi, ale acțiunii formulate de ICAP în fața Tribunalului și, în temeiul competenței de fond, stabilirea unor amenzi adecvate în sarcina ICAP;

obligarea ICAP la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente acestor proceduri și reformarea deciziei din prima instanță privind cheltuielile de judecată pentru a reflecta decizia pronunțată în prezentul recurs.

Motivele și principalele argumente

Comisia își întemeiază recursul pe următorul motiv unic:

Comisia susține că în Hotărârea Icap plc și alții/Comisia (EU:T:2017:795) Tribunalul a aplicat în mod eronat jurisprudența Curții de Justiție privind motivarea impusă în deciziile de aplicare a unor amenzi. Hotărârea Tribunalului se îndepărtează de Hotărârea de referință AC Treuhand/Comisia (C-194/14 P, EU:C:2015:717, punctele 66-68) și impune Comisiei o obligație mai strictă de a motiva mai detaliat metodologia utilizată la calculul amenzilor pentru încălcări ale articolului 101 TFUE, în special în cazurile în care aplică punctul 37 din Orientările privind calcularea amenzilor. Recursul Comisiei are ca obiectiv corectarea erorilor de drept grave săvârșite de Tribunal care, dacă ar fi admise, ar aduce atingere competenței Comisiei de stabilire a unor amenzi adecvate pentru a fi suficient de disuasive. O interpretare corespunzătoare a obligației de motivare, care răspunde cerințelor stabilite de jurisprudență și amintite în Hotărârea AC Treuhand/Comisia (C-194/14 P, punctul 68), este esențială pentru îndeplinirea acestui obiectiv. În schimb, o obligație mai strictă de motivare a amenzilor, care include deliberările interne și luarea în considerare a etapelor intermediare, afectează marja de apreciere a Comisiei pentru stabilirea amenzilor, inclusiv în situațiile în care se întemeiază pe punctul 37 din Orientările privind calcularea amenzilor. Acest din urmă punct a fost prevăzut tocmai pentru a acorda Comisiei posibilitatea să se îndepărteze de la Orientările privind calcularea amenzilor în cauze atipice, precum cele în care sunt aplicate amenzi facilitatorilor. Astfel cum au recunoscut instanțele Uniunii, Comisia trebuie să își mențină puterea de apreciere și competența discreționară pentru stabilirea unor amenzi adecvate.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/27


Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale della Campania (Italia) la 22 ianuarie 2018 – Meca Srl/Comune di Napoli

(Cauza C-41/18)

(2018/C 142/36)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale della Campania

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Meca Srl

Pârâtă: Comune di Napoli

Întrebarea preliminară

Principiile comunitare ale protecției încrederii legitime și securității juridice, prevăzute de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), și principiile care decurg din acestea, cum sunt egalitatea de tratament, nediscriminarea, proporționalitatea și efectivitatea prevăzute de Directiva 2014/24/UE (1), precum și dispozițiile articolului 57 alineatul (4) literele (c) și (g) din directiva menționată se opun aplicării unei reglementări naționale precum cea italiană, cuprinsă la articolul 80 alineatul 5 litera c) din Decretul legislativ nr. 50/2016, potrivit căruia invocarea în justiție a unor deficiențe semnificative de care s-a dat dovadă în derularea unei proceduri anterioare de achiziții publice, care au dus la încetarea anticipată a unui contract de achiziţii publice anterior, împiedică, până la soluționarea definitivă a litigiului civil, efectuarea de către autoritatea contractantă a vreunei evaluări cu privire la fiabilitatea ofertantului și fără ca întreprinderea să fi demonstrat adoptarea măsurilor de self cleaning destinate să remedieze încălcările și să prevină repetarea acestora?


(1)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65).


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/27


Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Galicia (Spania) la 24 ianuarie 2018 – Cobra Servicios Auxiliares, S.A./FOGASA, Jesús Valiño López și Incatema, S.L.

(Cauza C-44/18)

(2018/C 142/37)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Galicia

Părțile din procedura principală

Apelantă: Cobra Servicios Auxiliares, S.A.

Intimați: FOGASA, Jesús Valiño López și Incatema, S.L.

Întrebările preliminare

1)

Clauza 4 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, care figurează în anexa la Directiva 1999/70 (1) trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale care, în aceeași situație de fapt (încetarea acordului de subcontractare de drept privat dintre angajator și o societate terță, la solicitarea acesteia din urmă) prevede o indemnizație mai mică pentru încetarea unui contract pe durată determinată de prestări servicii, cu o perioadă de valabilitate egală cu durata acordului de subcontractare, decât pentru încetarea contractelor pe durată nedeterminată ale unor lucrători comparabili, în urma concedierii colective din motive legate de producție care țin de întreprindere, rezultate din încetarea acordului de subcontractare menționat?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ, trebuie să se interpreteze că diferența de tratament în ceea ce privește indemnizația aferentă încetării contractului din aceleași motive de fapt, chiar dacă potrivit unei alte încadrări juridice, între lucrătorii cu contract pe durată determinată și lucrătorii cu contract pe durată nedeterminată comparabili, constituie o discriminare interzisă de articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, fiind contrară principiilor egalității de tratament și nediscriminării, prevăzute la articolele 20 și 21 din cartă, care fac parte din principiile generale de drept al Uniunii?


(1)  Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială 05/vol. 5, p. 129).


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/28


Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 25 ianuarie 2018 – Caseificio Sociale San Rocco Soc. coop. arl și alții/Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

(Cauza C-46/18)

(2018/C 142/38)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelanți: Caseificio Sociale San Rocco Soc. coop. arl, S.s. Franco e Maurizio Artuso, Sebastiano Bolzon, Claudio Matteazzi, Roberto Tellatin

Intimate: Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

Întrebările preliminare

1)

Într-o situație precum cea descrisă și care face obiectul litigiului principal, dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că neconformitatea unei dispoziții legislative a unui stat membru cu articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 (1) determină, drept consecință, inexistența obligației producătorilor de a plăti prelevarea suplimentară atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite de același regulament?

2)

Într-o situație precum cea descrisă și care face obiectul litigiului principal, dreptul Uniunii Europene și, în special, principiul general al protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu poate fi protejată încrederea unor entități care au respectat o obligație prevăzută de un stat membru și care au beneficiat de efectele legate de respectarea obligației menționate, în cazul în care a rezultat că această obligație este contrară dreptului Uniunii Europene?

3)

Într-o situație precum cea descrisă și care face obiectul litigiului principal, articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1392/2001 din 9 iulie 2001 (2) și noțiunea „categorie prioritară” în sensul dreptului Uniunii se opun unei dispoziții a unui stat membru, cum este articolul 2 alineatul 3 din Decretul lege nr. 157/2004 adoptat de Republica Italiană, care prevede modalități diferențiate de restituire a prelevării suplimentare excedentare, făcând distincție, în ceea ce privește perioadele și modalitățile de restituire, între producătorii care au avut încredere în obligația de respectare a unei dispoziții naționale despre care s a constatat că este contrară dreptului Uniunii și producătorii care nu au respectat această dispoziție?


(1)  Regulamentul Consiliului din 28 decembrie 1992 de instituire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și al produselor lactate (JO 1992, L 405, p. 1).

(2)  Regulamentul nr. 1392/2001 al Comisiei de stabilire a modalităților de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului de 1992 de instituire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și al produselor lactate (JO 2001, L 187, p. 19).


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/29


Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Wien (Austria) la 26 ianuarie 2018 – Skarb Pánstwa Rzeczpospolitej Polskiej – Generalny Dyrektor Dróg Krajowych i Autostrad/Stephan Riel, în calitate de administrator judiciar în procedura de insolvență privind activele societății Alpine Bau GmbH

(Cauza C-47/18)

(2018/C 142/39)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Wien

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Skarb Pánstwa Rzeczpospolitej Polskiej – Generalny Dyrektor Dróg Krajowych i Autostrad

Pârât: Stephan Riel, în calitate de administrator judiciar în procedura de insolvență privind activele societății Alpine Bau GmbH

Întrebările preliminare

Întrebarea 1

Articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (Regulamentul nr. 1215/2012) (1) trebuie interpretat în sensul că o acțiune în recunoașterea creanței conform dreptului austriac se referă la insolvență în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012, fiind prin urmare exclusă din domeniul de aplicare material al acestui regulament?

Întrebarea 2a (doar în cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1):

Articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (Regulamentul nr. 1215/2012) trebuie aplicat prin analogie și acțiunilor anexe care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1346/2000?

Întrebarea 2b (doar în cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1 sau al unui răspuns afirmativ la întrebarea 2a):

Articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (Regulamentul nr. 1215/2012) trebuie interpretat în sensul că există o acțiune având același obiect, între aceleași părți, atunci când un creditor – reclamanta – , care a declarat o creanță (în esență) identică în cadrul procedurii principale de insolvență din Austria și în cadrul procedurii secundare de insolvență din Polonia, care a fost contestată (în cea mai mare parte) de fiecare dintre administratorii judiciari, introduce în instanță acțiuni în constatarea existenței unor creanțe de o anumită valoare, mai întâi în Polonia, împotriva administratorului judiciar din acea țară, în procedura de insolvență secundară, iar ulterior în Austria, împotriva administratorului judiciar – pârâtul – din procedura de insolvență principală?

Întrebarea 3a:

Articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență (Regulamentul nr. 1346/2000) (2) trebuie interpretat în sensul că, pentru a îndeplini cerința indicării „naturii, a datei nașterii și a valorii creanței”, este suficient ca în cererea de admitere a creanței din procedura de insolvență principală, creditorul – reclamanta – având sediul într-un alt stat membru decât statul în care a fost inițiată procedura – precum în cazul de față

a)

să se limiteze la descrierea creanței, indicând o valoare concretă, însă fără a indica o dată a nașterii (de exemplu, „creanță a subcontractorului JSV Slawomir Kubica pentru efectuarea unor lucrări de infrastructură rutieră”);

b)

chiar dacă în cererea de admitere a creanței nu este indicată data nașterii acesteia, totuși poate fi dedusă o dată a nașterii din documentele anexate la cererea de admitere a creanței (de exemplu, pe baza datei menționate în factura prezentată)?

Întrebarea 3b:

Articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență (Regulamentul nr. 1346/2000) trebuie interpretat în sensul că această dispoziție nu se opune aplicării dispozițiilor naționale, într-un caz specific, mai favorabile – de exemplu, în ceea ce privește cerința indicării datei nașterii – creditorului care solicită admiterea creanței, având sediul într-un alt stat membru decât statul în care a fost inițiată procedura?


(1)  JO 2012, L 351, p. 1.

(2)  JO 2000, L 160, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 143.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/30


Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 29 ianuarie 2018 – Antonio Pasquale Mastromartino/Commissione Nazionale per le Società e la Borsa (Consob)

(Cauza C-53/18)

(2018/C 142/40)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamant: Antonio Pasquale Mastromartino

Pârâtă: Commissione Nazionale per le Società e la Borsa (Consob)

Întrebările preliminare

1)

Profesia de agent afiliat (tied agent) este cuprinsă în armonizarea prevăzută de Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004  (1) , și sub ce aspecte?

2)

Aplicarea corectă a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004, în special a articolelor 8, 23 și 51 din aceasta, precum și a principiilor și a normelor tratatelor cu privire la nediscriminare, la proporționalitate, la libertatea de prestare a serviciilor și la dreptul de stabilire se opune unei reglementări naționale precum cea care poate fi desprinsă din articolul 55 alineatul 2 din Decretul legislativ nr. 58 din 24 februarie 1998 (Textul unic al dispozițiilor privind intermedierea financiară, în temeiul articolelor 8 și 21 din Legea nr. 52 din 6 februarie 1996), cu modificările ulterioare, precum și din articolul 111 alineatul 2 din Decizia Commissione Nazionale per le Società e la Borsa – Consob nr. 16190 din 29 octombrie 2007 (Regulamentul privind normele de punere în aplicare a Decretului legislativ nr. 58 din 24 februarie 1998 privind intermediarii), care:

a)

permite împiedicarea „în mod discreționar” a exercitării activității unui „agent afiliat” (consultant autorizat pentru oferte în afara sediului – fost consilier financiar) în raport cu fapte care nu implică pierderea reputației, astfel cum este definită de dreptul intern, și care, în același timp, nu privesc respectarea normelor de transpunere a directivei;

b)

permite împiedicarea „în mod discreționar” și pentru o perioadă de până la un an a exercitării activității unui „agent afiliat” (consultant autorizat pentru oferte în afara sediului – fost consilier financiar), în cadrul unei proceduri prin care se urmărește evitarea unui„strepitus”care decurge din inculparea într-un proces penal a cărui durată este de regulă mult mai mare de un an?


(1)  Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, p. 1, Ediţie specială, 06/vol. 8, p. 247).


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/31


Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte (Italia) la 29 ianuarie 2018 – Cooperativa Animazione Valdocco S.C.S. Impresa Sociale Onlus/Consorzio Intercomunale Servizi Sociali di Pinerolo, Azienda Sanitaria Locale To3 di Collegno e Pinerolo

(Cauza C-54/18)

(2018/C 142/41)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Cooperativa Animazione Valdocco S.C.S. Impresa Sociale Onlus

Pârâți: Consorzio Intercomunale Servizi Sociali di Pinerolo, Azienda Sanitaria Locale To3 di Collegno e Pinerolo

Întrebările preliminare

1)

Reglementarea europeană în materia dreptului la apărare, la un proces echitabil și la protecție jurisdicțională efectivă, în special articolele 6 și 13 din CEDO, articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 89/665/CEE (1), se opune unei reglementări naționale precum articolul 120 alineatul 2 bis din Codice del processo amministrativo [Codul privind procedura de contencios administrativ], care impune operatorului care participă la o procedură de cerere de ofertă să atace admiterea/neexcluderea unei alte entități în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei prin care se dispune admiterea/excluderea participanților?

2)

Reglementarea europeană în materia dreptului la apărare, la un proces echitabil și la protecție substanțială efectivă, în special articolele 6 și 13 din CEDO, articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 89/665/CEE, se opune unei reglementări naționale precum articolul 120 alineatul 2 bis din Codice del processo amministrativo [Codul privind procedura de contencios administrativ], care împiedică operatorul economic să invoce, la încheierea procedurii, fie și prin acțiune incidentă, nelegalitatea actelor de admitere a celorlalți operatori, în special a ofertantului câștigător sau a reclamantului principal, fără să fi atacat în prealabil actul de admitere în termenul menționat mai sus?


(1)  Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237).


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/32


Cerere de decizie preliminară introdusă de Tallinna Ringkonnakohus (Estonia) la 31 ianuarie 2018 – AS Tallinna Vesi/Keskkonnaamet

(Cauza C-60/18)

(2018/C 142/42)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Tallinna Ringkonnakohus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: AS Tallinna Vesi

Pârâtă: Keskkonnaamet

Cealaltă parte din procedură: Keskkonnaministeerium

Întrebările preliminare

1)

Articolul 6 alineatul (4) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (1) trebuie interpretat în sensul că este compatibil cu această dispoziție un act juridic național care prevede că, în lipsa unor criterii stabilite la nivelul Uniunii pentru încetarea statutului de deșeu în raport cu un anumit tip de deșeuri, încetarea acestui statut depinde de stabilirea printr-un act juridic național a unor asemenea criterii, de aplicabilitate generală, pentru un anumit tip de deșeuri?

2)

În lipsa stabilirii la nivelul Uniunii Europene a unor criterii pentru încetarea statutului de deșeu, în raport cu un anumit tip de deșeuri, articolul 6 alineatul (4) prima teză din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive acordă deținătorului deșeurilor dreptul să solicite autorității competente sau unei instanțe dintr-un stat membru să constate încetarea statutului de deșeu în conformitate cu jurisprudența aplicabilă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, indiferent dacă, pentru un anumit tip de deșeuri, există criterii de aplicabilitate generală stabilite printr-un act juridic național?


(1)  JO 2008, L 312, p. 3.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/32


Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 5 februarie 2018 – A Ltd

(Cauza C-74/18)

(2018/C 142/43)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: A Ltd

Cealaltă parte: Veronsaajien oikeudenvalvontayksikkö

Întrebările preliminare

1)

În interpretarea articolului 157 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (3) coroborat cu articolul 13 punctul 13 și punctul 14 litera (b) din Directiva 2009/138/CE (1), este considerat stat membru în drept să perceapă impozitul pe primele de asigurare statul în care este stabilită societatea (persoană juridică) titulară a asigurării sau statul în care este stabilită societatea care face obiectul achiziției de întreprinderi, dacă societatea de asigurări care are sediul social în Marea Britanie și nu are nicio unitate în Finlanda oferă o asigurare pentru acoperirea riscurilor în legătură cu achiziția unei întreprinderi

unei societăți care are calitatea de cumpărător în achiziția de întreprindere și nu este stabilită în Finlanda, societatea-țintă a achiziției menționate fiind stabilită în Finlanda,

unei societăți care are calitatea de cumpărător în achiziția de întreprindere și este stabilită în Finlanda, societatea-țintă a achiziției respective nefiind stabilită în Finlanda,

unei societăți care are calitatea de vânzător în achiziția de întreprindere și nu este stabilită în Finlanda, societatea-țintă a achiziției respective fiind stabilită în Finlanda,

unei societăți care are calitatea de vânzător în achiziția de întreprindere și este stabilită în Finlanda, societatea-țintă a achiziției respective nefiind stabilită în Finlanda?

2)

Are relevanță în cauză faptul că asigurarea acoperă doar obligațiile fiscale ale societății-țintă născute înainte de perfectarea achiziției de întreprindere?

3)

Are relevanță în cauză dacă obiectul achiziției de întreprindere îl constituie acțiunile sau o ramură de activitate a societății-țintă?

4)

În situația în care obiectul achiziției de întreprindere sunt acțiunile societății-țintă, are relevanță faptul că asigurările pe care vânzătorul le-a dat cumpărătorului se referă doar la dreptul de proprietate al vânzătorului asupra acțiunilor vândute și nu vizează în niciun fel creanțele terților?


(1)  Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO 2009, L 335, p. 1).


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/33


Cerere de decizie preliminară introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 8 februarie 2018 – A/Udlændinge- og Integrationsministeriet

(Cauza C-89/18)

(2018/C 142/44)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamantă: A

Pârât: Udlændinge- og Integrationsministeriet

Întrebările preliminare

1)

Într-o situație în care au fost introduse „noi restricții” la reîntregirea familiei între soți, care prima facie încalcă clauza de standstill prevăzută la articolul 13 din Decizia nr. 1/80 (Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, anexată la Acordul de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, semnat la 12 septembrie 1963 de Comunitatea Economică Europeană și Turcia), iar aceste restricții sunt justificate pe baza considerațiilor unei „integrări cu succes”, recunoscute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea sa din 12 aprilie 2016 în cauza C-561/14, Genc (1) (a se vedea, de asemenea, și Hotărârea din 10 iulie 2014 în cauza C-138/13, Dogan, UE:C:2014:2066 (2)), poate fi considerată ca fiind „justificată de un motiv imperativ de interes general, […] de natură să garanteze realizarea obiectivului legitim urmărit și [care] nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv” o normă precum articolul 9 alineatul (7) din Legea daneză privind străinii (Udlændingeloven), în temeiul căreia, inter alia, o condiție generală pentru reîntregirea familiei între o persoană care este cetățean al unei țări terțe și are un permis de ședere în Danemarca și soțul acestei persoane, este ca atașamentul cuplului față de Danemarca să fie mai mare decât cel față de Turcia?

2)

Dacă răspunsul la prima întrebare este afirmativ, cu rezultatul că cerința privind atașamentul este considerată, în general, ca fiind adecvată pentru asigurarea realizării obiectivului de integrare, este posibil în acest caz, fără a aduce atingere analizei restricției și cerinței de proporționalitate:

(i)

să fie aplicată o practică prin care, atunci când soțul cu permis de ședere în statul membru (persoana de referință) a venit pentru prima dată în Danemarca la vârsta de 12-13 ani sau mai târziu, în evaluarea legăturii persoanei de referință cu statul membru se acordă o pondere majoră următoarelor aspecte: faptul că persoana a avut fie o perioadă de ședere legală pe termen lung de aproximativ 12 ani în statul membru, sau a avut o perioadă de ședere și un loc de muncă stabil în statul membru, care implică un grad semnificativ de contact și comunicare cu colegii și clienții în limba statului membru și care a continuat fără întreruperi semnificative pentru cel puțin patru până la cinci ani, sau a avut o perioadă de ședere și un loc de muncă stabil care nu a implicat un grad semnificativ de contact și comunicare cu colegii și clienții în limba statului membru, care a continuat fără întreruperi semnificative pentru cel puțin șapte până la opt ani.

(ii)

să fie aplicată o practică prin care să fie conferită o pondere împotriva îndeplinirii cerinței privind atașamentul situației în care persoana de referință a păstrat un atașament semnificativ față de țara sa de origine, prin faptul de a fi efectuat vizite frecvente sau îndelungate în țara de origine, în timp ce concediile de scurtă durată sau șederile în scop educațional să nu aibă o pondere împotriva acordării unui permis;

(iii)

să fie aplicată o practică prin care să fie conferită o pondere considerabilă împotriva îndeplinirii cerinței privind atașamentul cazului în care există o așa-numită situație de „căsătorit, divorțat și recăsătorit”?


(1)  Hotărârea Curții din 12 aprilie 2016, ECLI:EU:C:2016:247.

(2)  Hotărârea Curții din 10 iulie 2014, ECLI:EU:C:2014:2066.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/34


Acțiune introdusă la 8 februarie 2018 – Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-91/18)

(2018/C 142/45)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Kyratsou și F. Tomat, agenți)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

Declararea faptului că, prin adoptarea și menținerea unei legislații care supune

i.

produsul tsipouro/tsikoudià [rachiu din tescovină de viță-de-vie] fabricat de „distilatori permanenți” la o rată a accizei mai mică de 50 % din rata națională normală a accizei, în condițiile în care băuturile alcoolice importate din alte state membre sunt supuse unei rate normale a accizei, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor coroborate ale articolelor 19 și 21 și ale articolului 23 alineatul (2) din Directiva 92/83/CEE (1), precum și ale articolului 110 TFUE, și

ii.

produsul tsipouro/tsikoudià [rachiu din tescovină de viță-de-vie] fabricat de „distilatori ocazionali” la o rată a accizei ulterior redusă, în condițiile în care băuturile alcoolice importate din alte state membre sunt supuse unei rate normale a accizei, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor coroborate ale articolelor 19 și 21 și ale articolului 22 alineatul (1) din Directiva 92/83/CEE și ale articolului 3 alineatul (1) din Directiva 92/84/CEE (2), precum și ale articolului 110 TFUE.

obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

La 24 septembrie 2015, Comisia a adresat Republicii Elene un aviz motivat în care indica faptul că, în primul rând, prin supunerea produsului tsipouro/tsikoudià fabricat de „distilatori permanenți” la o rată a accizei mai mică de 50 % din rata națională normală a accizei, în condițiile în care băuturile alcoolice importate din alte state membre sunt supuse unei rate normale a accizei, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor coroborate ale articolelor 19 și 21 și ale articolului 23 alineatul (2) din Directiva 92/83/CEE, precum și ale articolului 110 TFUE și că, în al doilea rând, prin supunerea produsului tsipouro/tsikoudià fabricat de „distilatori ocazionali” la o rată a accizei ulterior redusă, în condițiile în care băuturile alcoolice importate din alte state membre sunt supuse unei rate normale a accizei, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor coroborate ale articolelor 19 și 21 și ale articolului 22 alineatul (1) din Directiva 92/83/CEE și ale articolului 3 alineatul (1) din Directiva 92/84/CEE, precum și ale articolului 110 TFUE.

Dispozițiile dreptului Uniunii privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice nu prevăd aplicarea unei rate reduse a accizei produsului tsipouro/tsikoudià. În plus, aplicarea unei accize ulterior reduse produsului tsipouro/tsikoudià fabricat de mici distilatori „ocazionali” nu este conformă cu dispozițiile aplicabile ale Directivei 92/83/CEE coroborate cu dispozițiile Directivei 92/84/CEE în materie. Legislația elenă în vigoare încalcă, prin urmare, aceste directive în această măsură. În același timp, aceasta încalcă articolul 110 alineatul (1) TFUE în măsura în care impune o taxare mai oneroasă a produselor alcoolice importate similare cu produsul tsipouro/tsikoudià, precum și articolul 110 alineatul (2) TFUE în măsura în care protejează în mod indirect produsul tsipouro/tsikoudià față de alte băuturi alcoolice importate în principal din alte state membre și care se află într-un raport de concurență cu acest produs local.


(1)  Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO 1992, L 316, p. 21, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 152).

(2)  Directive 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO 1992, L 316, p. 29, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 159).


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/35


Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Köln (Germania) la 13 februarie 2018 – Klaus Manuel Maria Brisch

(Cauza C-102/18)

(2018/C 142/46)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamant: Klaus Manuel Maria Brisch

Întrebarea preliminară

Pentru solicitarea unui certificat european de moștenitor conform articolului 65 alineatul (2) din Regulamentul nr. 650/2012 (1), utilizarea, prevăzută la articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Regulamentului nr. 650/2012 (2), a formularului nr. IV (anexa 4) elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 81 alineatul (2) din Regulamentul nr. 650/2012, este obligatorie sau doar facultativă?


(1)  Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor (J0 2012, L 201, p. 107)

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1329/2014 al Comisiei Europene din 9 decembrie 2014 de stabilire a formularelor menționate în Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor (JO 2014, L 359, p. 30)


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/36


Acţiune introdusă la data de 14 februarie 2018 – Comisia Europeană / România

(Cauza C-116/18)

(2018/C 142/47)

Limba de procedură: română

Părţile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanţi: J. Samnadda, L. Nicolae şi G. von Rintelen, agenţi)

Pârâtă: România

Concluziile reclamantei

să constate că prin neadoptarea, până la data de 10 aprilie 2016, a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2014/26/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe şi acordarea de licenţe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piaţa internă (1), sau, în orice caz, pentru că nu a comunicat aceste măsuri Comisiei, România şi-a încălcat obligaţiile care-i revin în temeiul articolului 43 alineatul (1) din această directivă;

să oblige România, în conformitate cu prevederile articolului 260 alineatul (3) din TFUE, la plata unor penalităţi pe zi de întârziere pentru încălcarea obligaţiei de comunicare a măsurilor de transpunere a Directivei 2014/26/UE în cuantum 42 377,60 euro pe zi de la data pronunţării hotărârii în prezenta cauză;

să oblige România la plata cheltuielilor de judecată.

Motive şi argumente principale

În conformitate cu articolul 43 alineatul (1) din Directiva 2014/26/UE, statele membre au obligaţia de a adopta şi de a pune în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma acestei directive până la data de 10 aprilie 2016, precum şi de a comunica Comisiei aceste măsuri. Prin urmare, revine statelor membre obligaţia de a adopta măsurile necesare de transpunere a unei directive în dreptul naţional în termenele pe care aceasta le stabileşte şi să comunice aceste măsuri Comisiei.

Comisia propune de asemenea aplicarea României de penalităţi pe zi de întârziere pentru încălcarea obligaţiei de comunicare a măsurilor de transpunere a Directivei 2014/26/UE în cuantum 42 377,60 euro pe zi de la data pronunţării hotărârii în prezenta cauză. Cuantumul acestor penalităţi a fost determinat ţinând seama de gravitatea încălcării, durata acesteia, cât şi de necesitatea asigurării unui efect disuasiv al penalităţii, în funcţie de capacitatea de plată a acestui stat membru.

Termenul pentru transpunerea directivei în dreptul intern a expirat la 10 aprilie 2016.


(1)  JO 2014 L 84, pag. 72.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/36


Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 19 februarie 2018 – Vanessa Gambietz/Erika Ziegler

(Cauza C-131/18)

(2018/C 142/48)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Vanessa Gambietz

Intimată: Erika Ziegler

Întrebarea preliminară

Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (1) trebuie interpretat în sensul că suma fixă de 40 euro, menționată la articolul 6 alineatul (1) din directivă, trebuie dedusă din cheltuielile externe aferente urmăririi drepturilor, care sunt suportate ca urmare a angajării unui avocat în faza premergătoare procesului din cauza efectuării cu întârziere a plății de către debitor și pentru care trebuie acordată astfel o despăgubire în temeiul articolului 6 alineatul (3) din directivă?


(1)  JO 2011, L 48, p. 1.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/37


Recurs introdus la 23 februarie 2018 de River Kwai International Food Industry Co. Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 14 decembrie 2017 în cauza T-460/14: Association européenne des transformateurs de maïs doux (AETMD)/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-144/18 P)

(2018/C 142/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: River Kwai International Food Industry Co. Ltd (reprezentanți: F. Graafsma și J. Cornelis, advocați)

Celelalte părți din procedură: Association européenne des transformateurs de maïs doux (AETMD), Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

anularea Hotărârii Tribunalului din 14 decembrie 2017 în cauza T-460/14, Association européenne des transformateurs de maïs doux (AETMD)/Consiliul Uniunii Europene; și

obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în prezentul recurs, precum și a celor efectuate în procedura în fața Tribunalului în cauza T-460/14.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că constatările Tribunalului sunt afectate de mai multe erori de drept și de o denaturare a faptelor și a probelor prezentate. Prin urmare, recurenta susține că hotărârea atacată trebuie să fie anulată.

Recurenta invocă trei motive de recurs.

În primul rând, lipsa unui răspuns, în hotărârea atacată, la excepția ridicată de recurentă cu privire la admisibilitatea acțiunii principale – inclusiv în ceea ce privește al patrulea motiv – a încălcat dreptul la apărare al recurentei în fața Tribunalului. Hotărârea atacată nu a ținut seama de susținerile recurentei în ceea ce privește inadmisibilitatea, fără a motiva de ce nu este necesară examinarea excepțiilor ridicate de recurentă.

În al doilea rând, prin calificarea problemei alocării costurilor ca fiind una legată de determinarea valorii normale și, prin urmare, de calculul marjei de dumping, iar nu ca fiind una legată de existența unei modificări durabile a circumstanțelor, hotărârea atacată a denaturat probele. Niciuna dintre observațiile făcute de reclamantă în timpul procedurii administrative nu a legat problema alocării costurilor de calculul marjei de dumping.

În sfârșit, hotărârea atacată încalcă articolul 10 din regulamentul de bază (1), precum și principiul general al neretroactivității, întrucât taxa antidumping aplicată recurentei a crescut efectiv în mod retroactiv de la 3,6 % la 12,8 %.


(1)  Regulamentul (CE) nr . 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51).


Tribunalul

23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/39


Hotărârea Tribunalului din 8 martie 2018 – Rose Vision/Comisia

(Cauza T-45/13 RENV și T-587/15) (1)

([„Clauză compromisorie - Al șaptelea program-cadru pentru acțiuni de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de demonstrare (2007-2013) - Convenții de subvenționare privind proiectele FIRST, FutureNEM, sISI, 4NEM și SFERA - Termen de comunicare a raportului final de audit financiar - Audituri financiare prin care se constată neregularități în aplicarea proiectelor - Suspendarea plăților - Confidențialitatea auditurilor financiare - Eligibilitatea costurilor declarate - Răspundere necontractuală - Rambursare a sumelor plătite - Prejudiciu cauzat prin înscrierea în sistemul de alertă precoce”])

(2018/C 142/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Rose Vision, SL (Pozuelo de Alarcón, Spania) (reprezentant: J. J. Marín López, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: în cauza T-45/13 RENV, R. Lyal și M. Siekierzyńska, agenți, asistați de J. Rivas Andrés, avocat, și în cauza T-587/15, J. Estrada de Solà, P. Rosa Plaza și S. Delaude, agenți, asistați de J. Rivas Andrés, avocat)

Obiectul

În cauza T-45/13 RENV, în primul rând, cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE și prin care se solicită constatarea încălcării prevederilor contractuale aplicabile proiectului FutureNEM, în al doilea rând, cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE și prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului pe care reclamanta l-ar fi suferit în urma încălcării acestor prevederi contractuale de către Comisie, în al treilea rând, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE și prin care se urmărește să se obțină repararea prejudiciului pe care reclamanta l-ar fi suferit în urma înscrierii numelui său în sistemul de alertă precoce (SAP) și, în al patrulea rând, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea deciziei privind înscrierea numelui reclamantei în SAP, iar în cauza T-587/15, în primul rând, în esență, cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE și prin care se urmărește să se constate încălcarea prevederilor contractuale aplicabile proiectelor FIRST, FutureNEM, sISI, 4NEM și SFERA, în al doilea rând, cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE și prin care se urmărește să se constate că reclamanta nu datorează Comisiei suma care îi este solicitată, să se obțină repararea prejudiciului pe care reclamanta l-ar fi suferit în urma încălcării prevederilor contractuale de către Comisie, precum și să se obțină obligarea Comisiei la plata sumelor datorate în temeiul participării sale la aceste proiecte, în al treilea rând, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE și prin care se urmărește să se obțină repararea prejudiciului suferit în urma înscrierii numelui reclamantei în SAP și în al patrulea rând, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea Deciziei C(2015) 5449 final a Comisiei din 28 iulie 2015 privind recuperarea unei sume totale de 535 613,20 euro, majorată cu dobânzi, datorate de reclamantă

Dispozitivul

1)

Conexează cauzele T 45/13 RENV și T 587/15 în vederea pronunțării hotărârii.

2)

Respinge acțiunile.

3)

Rose Vision, SL suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele


(1)  JO C 178, 22.6.2013.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/40


Hotărârea Tribunalului din 28 februarie 2018 – Vakakis kai Synergates/Comisia

(Cauza T-292/15) (1)

((„Răspundere extracontractuală - Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Admisibilitate - Abuz de procedură - Conflict de interese - Obligația de diligență - Pierderea unei șanse”))

(2018/C 142/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Vakakis kai Synergates – Symvouloi gia Agrotiki Anaptixi AE Meleton, fostă Vakakis International – Symvouloi gia Agrotiki Anaptixi AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: B. O'Connor, solicitor, S. Gubel și E. Bertolotto, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial F. Erlbacher și E. Georgieva, ulterior E. Georgieva și L. Baumgart, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE, prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-ar fi suferit din cauza abaterilor pe care le-ar fi săvârșit Comisia în cadrul cererii de ofertă „Consolidarea sistemului de siguranță alimentară în Albania” (EuropeAid/129820/C/SER/AL).

Dispozitivul

1)

Obligă Uniunea Europeană să repare prejudiciul suferit de Vakakis kai Synergates – Symvouloi gia Agrotiki Anaptixi AE Meleton în temeiul pierderii unei șanse de a i se atribui contractul „Consolidarea sistemului de siguranță alimentară în Albania” (EuropeAid/129820/C/SER/AL), precum și în temeiul costurilor și al cheltuielilor ocazionate de participarea la această cerere de ofertă.

2)

Despăgubirea prevăzută la punctul 1 din prezentul dispozitiv va fi majorată cu dobânzi moratorii începând de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la plata integrală, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru operațiunile sale principale de refinanțare, majorată cu două puncte procentuale.

3)

Respinge în rest acțiunea.

4)

În termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii, părțile vor transmite Tribunalului cuantumul despăgubirii, stabilit de comun acord.

5)

În lipsa unui acord, părțile vor transmite Tribunalului, în același termen, concluziile lor privind cuantumul despăgubirii.

6)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.


(1)  JO C 294, 7.9.2015.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/41


Hotărârea Tribunalului din 1 martie 2018 – Polonia/Comisia

(Cauza T-316/15) (1)

([„FEDER - Refuz de confirmare a unei contribuţii financiare pentru un proiect major - Articolul 40 primul paragraf litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 - Justificarea participării publice - Articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1083/2006 - Depășirea termenului”])

(2018/C 142/52)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B.-R. Killmann, D. Recchia și M. Siekierzyńska, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2015) 2230 a Comisiei din 31 martie 2015 prin care se refuză confirmarea contribuției financiare din Fondul european de dezvoltare regională pentru proiectul major „Crearea unor servicii inovatoare în Centrul de servicii comune IBM din Wroclaw” în cadrul axei prioritare nr. 4 a Programului operațional „Economia inovatoare”

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 294, 7.9.2015.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/41


Hotărârea Tribunalului din 1 martie 2018 – Polonia/Comisia

(Cauza T-402/15) (1)

([„FEDER - Refuzul de a confirma o contribuție financiară pentru un proiect major - Articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 - Evaluarea contribuției unui proiect major la realizarea obiectivelor programului operațional - Articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1083/2006 - Depășirea termenului”])

(2018/C 142/53)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B.-R. Killmann și M. Siekierzyńska, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Deciziei C(2015) 3228 final a Comisiei din 11 mai 2015 prin care se refuză confirmarea pentru Republica Polonă a unei contribuții financiare a Fondului European pentru Dezvoltare Regională (FEDER) la proiectul major „Centrul European de Servicii Partajate – Sisteme logistice inteligente” în cadrul axei prioritare nr. 4 a programului operațional „Economie inovatoare”

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 311, 21.9.2015.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/42


Hotărârea Tribunalului din 1 martie 2018 – Shoe Branding Europe/EUIPO – adidas (Poziția a două benzi paralele pe un pantof)

(Cauza T-85/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a unei mărci figurative a Uniunii Europene constând în două benzi paralele pe un pantof - Marcă figurativă anterioară a Uniunii Europene reprezentând trei benzi paralele pe un pantof - Motiv relativ de refuz - Atingere adusă renumelui - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 142/54)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Shoe Branding Europe BVBA (Oudenaarde, Belgia) (reprezentant: J. Løje, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Lukošiūtė, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: adidas AG (Herzogenaurach, Germania) (reprezentanți: I. Fowler și I. Junkar, solicitors)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 noiembrie 2015 (cauza R 3106/2014-2) privind o procedură de opoziție între adidas și Shoe Branding Europe

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Shoe Branding Europe BVBA la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 136, 18.4.2016.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/42


Hotărârea Tribunalului din 7 martie 2018 – Le Pen/Parlamentul

(Cauza T-140/16) (1)

((„Reglementare privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților din Parlamentul European - Indemnizație pentru asistență parlamentară - Recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat - Competența secretarului general - Sarcina probei - Obligație de motivare - Abuz de putere - Eroare de fapt - Egalitate de tratament”))

(2018/C 142/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-Marie Le Pen (Saint-Cloud, Franța) (reprezentanți: inițial M. Ceccaldi și J.-P. Le Moigne, ulterior M. Ceccaldi, în final F. Wagner, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: S. Seyr și G. Corstens, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului din 29 ianuarie 2016 de recuperare de la reclamant a unei sume de 320 026,23 de euro plătite în mod nejustificat pentru asistență parlamentară și a notei de debit aferente acesteia din 4 februarie 2016

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe domnul Jean-Marie Le Pen la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurilor de măsuri provizorii.


(1)  JO C 191, 30.5.2016.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/43


Hotărârea Tribunalului din 1 martie 2018 – Altunis/EUIPO – Hotel Cipriani (CIPRIANI)

(Cauza T-438/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală CIPRIANI - Marca verbală anterioară a Uniunii Europene HOTEL CIPRIANI - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudine a produselor și a serviciilor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001)”])

(2018/C 142/56)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Altunis-Trading, Gestão e Serviços, Lda (Funchal, Portugalia) (reprezentanţi: A. Vanzetti, S. Bergia și G. Sironi, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: J. Crespo Carrillo și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Hotel Cipriani Srl (Veneția, Italia) (reprezentanţi: inițial P. Cantrill, solicitor și B. Brandreth, barrister, ulterior B. Brandreth, A. Poulter și P. Brownlow, solicitors)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 7 iunie 2016 (cauza R 1889/2015-4), privind o procedură de opoziție între Hotel Cipriani și Altunis-Trading, Gestão e Serviços.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Altunis-Trading, Gestão e Serviços, Lda la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 343, 19.9.2016.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/44


Hotărârea Tribunalului din 9 martie 2018 – Portugalia/Comisia

(Cauza T-462/16) (1)

([„FEGA - Cheltuieli excluse de la finanțare - Ajutoare pe suprafață - Cheltuieli efectuate de Portugalia - Încredere legitimă - Articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 - Articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 - Proporționalitate”])

(2018/C 142/57)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes, M. Figueiredo, J. Saraiva de Almeida și P. Estêvão, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentant: A. Sauka, agent, asistat de M. Marques Mendes și A. Dias Henriques, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2016/1059 a Comisiei din 20 iunie 2016 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2016, L 173, p. 59), în ceea ce privește Republica Portugheză.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 392, 24.10.2016.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/44


Hotărârea Tribunalului din 7 martie 2018 – Gollnisch/Parlamentul

(Cauza T-624/16) (1)

((„Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European - Indemnizație pentru asistență parlamentară - Recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat - Competența Secretarului General - Electa una via - Dreptul la apărare - Sarcina probei - Obligația de motivare - Încredere legitimă - Drepturi politice - Egalitate de tratament - Abuz de putere - Independența deputaților - Eroare de fapt - Proporționalitate”))

(2018/C 142/58)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Bruno Gollnisch (Villiers-le-Mahieu, Franța) (reprezentanți: inițial N. Fakiroff, ulterior F. Wagner, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: G. Corstens și S. Seyr, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului din 1 iulie 2016 privind recuperarea de la reclamant a unei sume de 275 984,23 euro plătite în mod nejustificat cu titlu de asistență parlamentară și a notei de debit aferente acesteia din 5 iulie 2016

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Domnul Bruno Gollnisch suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Parlamentul European, inclusiv pe cele aferente procedurii de măsuri provizorii.


(1)  JO C 383, 17.10.2016.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/45


Hotărârea Tribunalului din 1 martie 2018 – Shoe Branding Europe/EUIPO – adidas (Poziție a două benzi paralele pe încălțăminte)

(Cauza T-629/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a unei mărci figurative a Uniunii Europene constând în două benzi paralele aplicate pe încălțăminte - Marcă figurativă anterioară a Uniunii Europene reprezentând trei benzi paralele aplicată pe încălțăminte - Motiv relativ de refuz - Atingere adusă renumelui - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 142/59)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Shoe Branding Europe BVBA (Oudenaarde, Belgia) (reprezentant: J. Løje, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: A. Lukošiūtė și A. Söder, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: adidas AG (Herzogenaurach, Germania) (reprezentanţi: I. Fowler și I. Junkar, solicitors)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 8 iunie 2016 (cauza R 597/2016-2) privind o procedură de opoziție între adidas și Shoe Branding Europe

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Shoe Branding Europe BVBA la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 402, 31.10.2016.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/46


Hotărârea Tribunalului din 8 martie 2018 – Cinkciarz.pl/EUIPO (€$)

(Cauza T-665/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene €$ - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001] - Obligația de motivare - Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 94 din Regulamentul 2017/1001)”])

(2018/C 142/60)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Cinkciarz.pl sp. z o.o. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanți: E. Skrzydło-Tefelska și K. Gajek, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Walicka, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 14 iulie 2016 (cauza R 2086/2015-5), privind o cerere de înregistrare a semnului €$ ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 14 iulie 2016 (cauza R 2086/2015-5)

2)

Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 402, 31.10.2016.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/46


Hotărârea Tribunalului din 28 februarie 2018 – Paulini/BCE

(Cauza T-764/16) (1)

((„Funcţie publică - Personalul BCE - Remuneraţie - Exerciţiul de revizuire anuală a salariilor şi a primelor - Legalitatea liniilor directoare - Metodă de calcul - Luare în considerare a concediilor medicale - Luare în considerare a activităţilor unui reprezentant al personalului - Principiul nediscriminării”))

(2018/C 142/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Jörn Paulini (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: inițial L. Levi și M. Vandenbussche, ulterior L. Levi și A. Tymen și în final L. Levi, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (BCE) (reprezentanți: F. von Lindeiner și D. Camilleri Podestà, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmăreşte, pe de o parte, anularea deciziei BCE, comunicată reclamantului la 15 decembrie 2015 şi modificată la 10 februarie 2016, privind revizuirea anuală a salariilor şi a primelor pentru 2015 şi, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-ar fi suferit ca urmare a acestei decizii

Dispozitivul

1)

Respinge acţiunea.

2)

Domnul Jörn Paulini suportă propriile cheltuieli de judecată, precum şi pe cele efectuate de Banca Centrală Europeană.


(1)  JO C 14, 16.1.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/47


Hotărârea Tribunalului din 28 februarie 2018 – dm-drogerie markt/EUIPO – Digital Print Group O. Schimek (Foto Paradies)

(Cauza T-843/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marcă verbală a Uniunii Europene Foto Paradies - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 142/62)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: dm-drogerie markt GmbH & Co. KG (Karlsruhe, Germania) (reprezentanţi: T. Strack și O. Bludovsky, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: M. Fischer, R. Manea și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Digital Print Group O. Schimek GmbH (Nürnberg, Germania) (reprezentanţi: L. Petri și M. Gilch, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 15 septembrie 2016 (R 1194/2015-1), privind o procedură de declarare a nulității între Digital Print Group O. Schimek și dm-drogerie markt.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă dm-drogerie markt GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 38, 6.2.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/48


Hotărârea Tribunalului din 7 martie 2018 – Fertisac/ECHA

(Cauza T-855/16) (1)

((„REACH - Redevență datorată pentru înregistrarea unei substanțe - Reducere acordată IMM-urilor - Verificare de către ECHA a declarației privind dimensiunea întreprinderii - Decizie prin care se impune o taxă administrativă - Recomandarea 2003/361/CE - Depășirea plafoanelor financiare - Noțiunea «întreprindere afiliată»”))

(2018/C 142/63)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Fertisac, SL (Atarfe, Spania) (reprezentant: J. Gomez Rodriguez, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) (reprezentanți: E. Maurage, J.-P. Trnka și M. Heikkilä, agenți, asistați de C. Garcia Molyneux și de L. Tosoni, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea deciziei SME(2016) 5150 a ECHA din 15 noiembrie 2016, prin care se constată că reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de reducerea redevenței prevăzută pentru întreprinderile mijlocii și prin care i se impune plata unei taxe administrative, precum și a facturilor nr. 10060160 și nr. 10060161 emise de ECHA și anexate la decizia SME(2016) 5150

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Fertisac, SL la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii de măsuri provizorii.


(1)  JO C 30, 30.1.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/48


Hotărârea Tribunalului din 7 martie 2018 – Equivalenza Manufactory/EUIPO – ITM Entreprises (BLACK LABEL BY EQUIVALENZA)

(Cauza T-6/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative BLACK LABEL BY EQUIVALENZA - Marca internațională figurativă anterioară LABELL - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 142/64)

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamantă: Equivalenza Manufactory, SL (Barcelona, Spania) (reprezentanţi: G. Macías Bonilla, G. Marín Raigal și E. Armero Lavie, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: J. Crespo Carrillo și M. del Mar Baldares, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: ITM Entreprises SAS (Paris, Franța)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 11 octombrie 2016 (cauza R 690/2016-2) privind o procedură de opoziție între ITM Entreprises și Equivalenza Manufactory

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 11 octombrie 2016 (cauza R 690/2016-2).

2)

EUIPO suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Equivalenza Manufactory, SL în cursul procedurii în fața Tribunalului.


(1)  JO C 63, 27.2.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/49


Hotărârea Tribunalului din 9 martie 2018 – Recordati Orphan Drugs/EUIPO – Laboratorios Normon (NORMOSANG)

(Cauza T-103/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale NORMOSANG - Marca națională verbală anterioară NORMON - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Norma 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) și norma 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 [devenite articolul 7 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) și articolul 8 alineatele (1) și (7) din Regulamentul delegat (UE) 2017/1430]”])

(2018/C 142/65)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Recordati Orphan Drugs (Puteaux, Franța) (reprezentant: J. Quirin, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Lukošiūtė, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Laboratorios Normon, SA (Tres Cantos, Spania) (reprezentant: I. Gonzalez-Mogena Gonzalez, avocat).

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 22 noiembrie 2016 (cauza 831/2016-5) privind o procedură de opoziție între Laboratorios Normon și Recordati Orphan Drugs.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Recordati Orphan Drugs la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 121, 18.4.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/50


Hotărârea Tribunalului din 8 martie 2018 – Claro Sol Cleaning/EUIPO – Solemo (Claro Sol Facility Services desde 1972)

(Cauza T-159/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene Claro Sol Facility Services desde 1972 - Marca națională figurativă anterioară SOL - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 142/66)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Claro Sol Cleaning, SLU (Madrid, Spania) (reprezentant: N. Fernández Fernández-Pacheco, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Solemo Oy (Helsinki, Finlanda) (reprezentanţi: M. Müller și A. Fottner, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 9 ianuarie 2017 (cauza R 478/2016-1), privind o procedură de opoziție între Solemo și Claro Sol Cleaning

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei întâi a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 9 ianuarie 2017 (cauza R478/2016-1).

2)

Solemo Oy suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Claro Sol Cleaning, SLU.

3)

EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 195, 19.6.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/50


Hotărârea Tribunalului din 7 martie 2018 – Rstudio/EUIPO – Embarcadero Technologies (RSTUDIO)

(Cauza T-230/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală RSTUDIO - Marca verbală anterioară a Uniunii Europene ER/STUDIO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 47 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2017/1001)”])

(2018/C 142/67)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Rstudio, Inc. (Boston, Massachusetts, Statele Unite) (reprezentanţi: M. Edenborough, QC și G. Smith, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: D. Gája și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Embarcadero Technologies, Inc. (San Francisco, California, Statele Unite)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 6 februarie 2017 (cauza R 493/2016-5), privind o procedură de opoziție între Embarcadero Technologies și Rstudio.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Rstudio, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 178 din 6.6.2017.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/51


Acțiune introdusă la 19 ianuarie 2018 – La Marchesiana/EUIPO – Marchesi Angelo (MARCHESI)

(Cauza T-35/18)

(2018/C 142/68)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: La Marchesiana Srl (Milano, Italia) (reprezentanți: M. Franzosi, F. Santonocito, A. Sobol, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Marchesi Angelo Srl (Milano, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă MARCHESI compusă din șapte trăsături de penel în culorile portocaliu, albastru, galben, roșu, verde, negru și violet – Marca Uniunii Europene nr. 4 187 159

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 14 noiembrie 2017 în cauzele conexate R 1753/2016-4 și R 1802/2016-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

reformarea deciziei atacate și respingerea în tot a cererii formulate de Angelo Marchesi de anulare a mărcii EU’159 din cauza neutilizării;

constatarea și declararea, prin reformarea deciziei atacate, că marca EU’159 a făcut obiectul unei utilizări efective în perioada de referință în cadrul Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 58 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, pentru produse sau servicii din clasele 8 (Unelte și instrumente acționate manual, în special ustensile de bucătărie), 16 (Hârtie, carton, dispozitive pentru imprimare, cărți, reviste, materiale pentru artiști, articole de papetărie confecționate din hârtie, material didactic), 21 (Ustensile și recipiente pentru menaj sau bucătărie, vase de bucătărie, platouri, articole din sticlă pentru băuturi, sticlărie, porțelanuri și ceramică), 29 (Alimente de origine animală, fructe și legume conservate, uscate și gătite; jeleuri, dulcețuri, compoturi; ouă, lapte și produse din lapte; uleiuri și grăsimi), 30 (Cafea și înlocuitori, ceai, cacao, zahăr, orez, făină, pâine, aluat, torturi, înghețată, aditivi destinați îmbunătățirii gustului alimentelor), 33 (Băuturi alcoolice spirtoase), precum și pentru produse sau servicii din clasele 30 (Cafea), 41 (Activități de educare și formare, cursuri de formare), 43 (Servicii de restaurante, servicii prestate de întreprinderi care se obligă să furnizeze alimente și băuturi pregătite pentru consum în baruri, restaurante, self service, cantine);

cu titlu subsidiar, prin reformarea în parte a deciziei atacate, respingerea cererii de anulare a mărcii EU’159, din cauza neutilizării, în legătură cu produse sau servicii din clasele 30 (Cafea), 41 (Activități de educare și formare, cursuri de formare), 43 (Servicii de restaurante, servicii prestate de întreprinderi care se obligă să furnizeze alimente și băuturi pregătite pentru consum în baruri, restaurante, self service, cantine);

obligarea părții care cade în pretenții la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și procedurilor anterioare.

Motivul invocat

aprecierea eronată a probelor privind neutilizarea, în sensul articolului 58 alineatul (1) litera (a) și al articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2017/1001.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/52


Acțiune introdusă la 24 ianuarie 2018 – Autoridad Portuaria de Vigo /Comisia

(Cauza T-41/18)

(2018/C 142/69)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Autoridad Portuaria de Vigo (Vigo, Spania) (reprezentant: J. Costas Alonso, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

să asigure că Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, își îndeplinește obligația de a garanta aplicarea uniformă a dispozițiilor dreptului Uniunii de către toate statele membre, acționând astfel încât să asigure aplicarea uniformă în toate statele membre a legislației Uniunii privind importurile de produse de origine animală provenind din țări terțe, prin unificarea normelor care reglementează aceste controale.

în special, obligarea Direcției Generale „Sănătate și Siguranța Alimentară” a Comisiei să efectueze o analiză comparativă a aplicării cadrului juridic al Uniunii care reglementează importurile de produse de origine animală provenind din țări terțe în porturile Vigo și Leixões (Portugalia).

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta arată că aplicarea divergentă a legislației Uniunii Europene privind importul de produse piscicole congelate și refrigerate provenite din țări care nu aparțin Uniunii încalcă normele de concurență și condițiile de concurență echitabile, ceea ce antrenează, în cele din urmă, o denaturare a pieței interne.

În această privință, reclamanta susține, de asemenea, că porturile îndeplinesc o funcție esențială în traficul de mărfuri și, în special, în ceea ce privește importurile de produse piscicole, din care 76 % tranzitează porturile.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/52


Acțiune introdusă la 6 februarie 2018 – Alfamicro/Comisia

(Cauza T-64/18)

(2018/C 142/70)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Alfamicro – Sistema de Computadores – Sociedade Unipessoal, Lda (Cascais, Portugalia) (reprezentanți: G. Gentil Anastácio și D. Pirra Xarepe, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

declararea, pe de o parte, a nulității absolute a Deciziei Comisiei C(2017) 8839 final din 13 decembrie 2017 privind recuperarea unei creanțe, în măsura în care se referă la nota de debit nr. 3241507078, și, pe de altă parte, nulitatea relativă a deciziei menționate în ceea ce privește partea restantă.

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive.

1.

În ceea ce privește cererea privind declararea nulității absolute, reclamanta susține că, contrar dispozițiilor articolului 19 TUE și ale articolului 272 TFUE, Comisia încalcă competența judiciară întrucât înlocuiește Hotărârea Tribunalului din 14 noiembrie 2017 (cauza T-831/14), în care se stabilește creanța Uniunii privind o anumită obligație, cu o decizie diferită — care constituie titlu executoriu — privind aceeași obligație.

2.

În ceea ce privește cererea privind declararea nulității relative, reclamanta invocă:

lipsa motivării, întrucât Comisia s-a mărginit să afirme că s-au constatat erori cu caracter sistemic în cadrul controalelor de audit financiar efectuate cu privire la convenția care face obiectul deciziei atacate, fără a explica în ce constau erorile respective;

încălcarea legii, întrucât, prin extrapolarea automată a concluziilor unui audit financiar efectuat în cadrul unui raport contractual la alte raporturi contractuale, Comisia a încălcat articolul 135 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 966/2012 (1), precum și un principiu fundamental al contractelor administrative în general și al contractelor publice în particular, și anume cel al intangibilității clauzei remuneratorii.


(1)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO 2012, L 298, p. 1).


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/53


Acțiune introdusă la 9 februarie 2018 – Barata/Parlamentul

(Cauza T-81/18)

(2018/C 142/71)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Joao Miguel Barata (Evere, Belgia) (reprezentanți: G. Pandey, D. Rovetta și V. Villante, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

cu titlu introductiv, dacă este cazul, declararea nevalidității și a inaplicabilității articolului 90 din Statutul funcționarilor în prezenta procedură, în temeiul articolului 277 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

anularea, în primul rând, a deciziei Parlamentului European din 30 octombrie 2017 prin care se respinge reclamația introdusă de reclamant la 19 iunie 2017 în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene;

anularea, în al doilea rând, a deciziilor directorului pentru dezvoltarea resurselor umane din 20 martie 2017 de a nu îl include pe reclamant în proiectul de listă a funcționarilor selecționați pentru programul de formare din cadrul procedurii de certificare din 2016 și de a-i respinge cererea de revizuire formulată în temeiul articolului 90 alineatul (1) din Statutul funcționarilor

anularea, în al treilea rând, a deciziei Parlamentului European din 14 februarie 2017, prin care i-au fost notificate reclamantului rezultatele sale și care nu l-a inclus în lista funcționarilor selecționați pentru procedura de certificare din 2016.

anularea, în al patrulea rând, a deciziei Parlamentului European din 8 decembrie 2017, prin care reclamantul a fost informat că era clasat pe poziția 36 din 87 de candidaturi pentru procedura de certificare din 2016, cu rezultatul că numele său nu apare în proiectul de listă relevant;

anularea, în al cincilea rând, a deciziei Parlamentului European din 21 decembrie 2016, prin care se refuză revizuirea evaluării și a notării reclamantului și prin care acesta este exclus de la procedura de certificare menționată;

anularea, în al șaselea rând, a anunțului de concurs intern 2016/014 al Parlamentului European din 7 octombrie 2016;

anularea, în sfârșit, în integralitatea sa, a proiectului de listă a funcționarilor Parlamentului European selecționați să participe la programul de formare susmenționat; […]

acordarea de despăgubiri reclamantului în cuantum de 50 000 de euro;

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe o încălcare a obligației de motivare, pe încălcarea articolului 25 din Statutul funcționarilor, pe o eroare vădită de apreciere a faptelor și a documentelor relevante și pe încălcarea articolului 296 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului protecției jurisdicționale efective, pe încălcarea articolului 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, precum și pe excepția de nelegalitate și de inaplicabilitate referitoare la pretinsa nelegalitate și inaplicabilitate a articolului 90 din Statutul funcționarilor.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe necompetență, pe încălcarea anunțului de concurs și a articolului 30 din Statutul funcționarilor coroborat cu anexa III la statutul respectiv, precum și a obligației de bună administrare.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de bună administrare în sensul articolului 41 din cartă, pe o eroare vădită de apreciere și pe încălcarea principiilor egalității.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 1, 2, 3 și 4 din Regulamentul nr. 1/58 (1), pe încălcarea articolelor 1d și 28 din Statutul funcționarilor și pe nerespectarea articolului 1 alineatul (1) litera (f) din anexa II la statutul respectiv, precum și pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării.


(1)  Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, L 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3).


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/55


Acțiune introdusă la 19 februarie 2018 – International Skating Union/Comisia

(Cauza T-93/18)

(2018/C 142/72)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: International Skating Union (Lausanne, Elveția) (reprezentant: J.-F. Bellis, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Comisiei din 8 decembrie 2017 în cazul AT.40208 – regulile de eligibilitate ale International Skating Union şi

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă opt motive.

1.

Prin intermediul primului motiv, se susţine că motivarea pe care se întemeiază decizia contestată este viciată de o contradicţie fundamentală.

2.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, se invocă faptul că regulile de eligibilitate ale reclamantei nu au ca obiect restrângerea concurenţei.

3.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, se invocă faptul că regulile de eligibilitate ale reclamantei nu au ca efect restrângerea concurenţei.

4.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, se susţine că decizia reclamantei de a nu aproba evenimentul Dubai Icederby 2014 nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 TFUE, întrucât această decizie a urmărit un obiectiv legitim conform cu Codul etic al reclamantei, care interzice toate formele de susţinere a pariurilor.

5.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, se susţine că decizia reclamantei de a nu aproba evenimentul Dubai Icederby 2014 nu intră în domeniul teritorial de aplicare al articolului 101 TFUE.

6.

Prin intermediul celui de al şaselea motiv, se susţine că afirmaţia potrivit căreia normele Court of Arbitration for Sport (Curtea de Arbitraj pentru Sport) consolidează pretinsele restrângeri ale concurenţei este neîntemeiată.

7.

Prin intermediul celui de al șaptelea motiv, se susţine că Comisia şi-a depăşit competenţele prin impunerea în sarcina reclamantei a unor sancţiuni care nu au legătură cu constatarea unei încălcări.

8.

Prin intermediul celui de al optulea motiv, se susţine că impunerea plăţii periodice ale unor penalităţi este lipsită de temei juridic legal.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/55


Acțiune introdusă la 12 februarie 2018 – Gollnisch/Parlamentul

(Cauza T-95/18)

(2018/C 142/73)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Bruno Gollnisch (Villiers-le-Mahieu, Franța) (reprezentant: B. Bonnefoy-Claudet, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Biroului Parlamentului European din 23 octombrie 2017, înregistrată sub nr. PE 610.437/BUR/Decision, astfel cum a fost notificată prin scrisoarea Președintelui Parlamentului European din 1 decembrie, înregistrată sub nr. D 318700, prin care a fost respinsă reclamația domnului Gollnisch în apel în fața chestorilor împotriva deciziei Secretarului General;

anularea în același timp a deciziei Secretarului General al Parlamentului European din 1 iulie 2016, notificată la 6 iulie 2016, care prevede „că o sumă de 275 984,23 euro ar fi fost plătită în mod nejustificat în favoarea domnului Bruno Gollnisch” și prin care se dispune ca ordonatorul de credite competent și contabilul instituției să procedeze la recuperarea acestei sume;

anularea în același timp a notificării și a măsurilor de punere în aplicare a deciziei citate anterior cuprinse în scrisoarea directorului general al Direcției Generale Finanțe din 6 iulie 2016, ref. D 201920;

anularea în același timp a notei de debit nr. 2016-914 semnate de același director general al Direcției Generale Finanțe la 5 iulie 2016;

acordarea reclamantului a unei sume de 50 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral care rezultă în ansamblu din acuzațiile neîntemeiate emise înainte de orice finalizare a unei anchete, din atingerea adusă imaginii sale, din perturbarea foarte gravă a vieții sale personale și politice prin decizia atacată și din volumul considerabil de muncă pe care a fost nevoit să-l depună în aceste proceduri;

acordarea în favoarea acestuia de asemenea a sumei de 28 000 de euro cu titlu de cheltuieli efectuate pentru plata consultațiilor juridice, pentru pregătirea prezentei acțiuni, pentru costurile de copiere și de depunere a acțiunii menționate și a actelor anexate la aceasta;

obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive îndreptate în special împotriva deciziei Biroului.

1.

Primul motiv, întemeiat pe mai multe încălcări ale normelor fundamentale de procedură pe care pârâtul le-ar fi comis cu ocazia adoptării deciziei atacate. Potrivit reclamantului, procedura care a condus la adoptarea deciziei atacate încalcă dreptul acestuia la judecarea cauzei sale de către o instanță imparțială. De asemenea, pârâtul i-ar fi încălcat dreptul la apărare. Prin urmare, decizia atacată s-ar fonda pe o declarație inexactă a reprezentantului chestorilor și motivarea acesteia ar fi insuficientă, în măsura în care nu ar răspunde la mai multe dintre obiecțiile formulate de către reclamant.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o denaturare a faptelor care a condus la adoptarea deciziei atacate.

Reclamantul invocă de asemenea motivele pe care le-a formulat împotriva deciziei Secretarului General contestate în fața Biroul Parlamentului, în măsura în care acesta din urmă ar fi menținut decizia atacată, fără a ține cont în mod corect de argumentele avansate de reclamant.

1.

Primul motiv, întemeiat pe viciile care afectează procedura care a condus la adoptarea deciziei Secretarului General, aferente incompetenței Secretarului General, unei încălcări a dreptului la apărare, unei inversări a sarcinii probei, unei motivări insuficiente, precum și încălcării principiilor securității juridice și încrederii legitime.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a drepturilor civice ale asistenților parlamentari, pe tratamentul discriminatoriu aplicat reclamantului, pe un abuz de putere, pe o încălcare a independenței deputaților și pe o necunoaștere a rolului asistenților parlamentari locali, precum și pe o încălcare a principiului proporționalității.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/57


Acțiune introdusă la 22 februarie 2018 – Fundación Tecnalia Research & Innovation/REA

(Cauza T-104/18)

(2018/C 142/74)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Fundación Tecnalia Research & Innovation (Donostia-San Sebastián, Spania) (reprezentanți: P. Palacios Pesquera și M. Rius Coma, avocați)

Pârâtă: Agenția Executivă pentru Cercetare (REA)

Concluziile

admiterea prezentei cereri și a motivelor din cuprinsul acesteia;

admiterea motivelor invocate în această cerere și, în consecință, anularea deciziei atacate, constatându-se faptul că nu se impune rambursarea sumelor corespunzătoare sarcinilor executate de TECNALIA;

obligarea REA la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Prezenta cerere introductivă este îndreptată împotriva deciziei adoptate la finalul procedurii contradictorii de recuperare financiară cu privire la proiectul FP7-SME-2013-605879-FOODWATCH grant agreement. La originea deciziei de reziliere a acordului de grant privind proiectul FoodWatch se află presupusa omisiune de informare a pârâtei cu privire la existența proiectului BreadGuard care, în opinia REA, prezenta puternice asemănări cu proiectul FoodWatch în termeni de obiective, de metodologie de lucru și de rezultate așteptate.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe nemotivarea deciziei atacate, prin neluarea în considerare a elementelor dezincriminatoare evidențiate de TECNALIA în cursul procedurii contradictorii de investigare.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea conținutului anexei II la acordul de grant aferent proiectului FoodWatch, întrucât reclamanta nu a comunicat identitatea experților independenți care au semnat rapoartele de expertiză pe care se bazează decizia atacată, împiedicând astfel recuzarea acestora de către TECNALIA.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului răspunderii personale, întrucât reclamanta nu a luat în considerare gradul de participare al TECNALIA la săvârșirea faptelor imputate.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului legalității, având în vedere corecta executare a proiectelor și inexistența unei încălcări sau a unei neîndepliniri de către TECNALIA a angajamentelor asumate.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, întrucât nu a fost luat în considerare gradul de vinovăție al fiecăruia dintre participanți în ceea ce privește comportamentul imputat.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/58


Acțiune introdusă la 20 februarie 2018 – Laverana/EUIPO – Agroecopark (VERA GREEN)

(Cauza T-106/18)

(2018/C 142/75)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Laverana GmbH & Co.KG (Wennigsen, Germania) (reprezentanți: J. Wachinger, M. Zöbisch și R. Drozdz, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Agroecopark (Majadahonda, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală VERA GREEN – Cererea de înregistrare nr. 15 068 646

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 18 decembrie 2017 în cauza R 982/2017-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/58


Acțiune introdusă la 20 februarie 2018 – Agencja Wydawnicza Technopol/EUIPO (200 PANORAMICZNYCH)

(Cauza T-117/18)

(2018/C 142/76)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Agencja Wydawnicza Technopol sp. z o. o. (Częstochowa, Polonia) (reprezentant: C. Rogula, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Date privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu în cauză: Marca Uniunii Europene verbală „200 PANORAMICZNYCH” – cerere de înregistrare nr. 15 299 688

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 15.12.2017 în cauza R 2194/20165

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

modificarea deciziei Camerei a cincea de recurs și admiterea căii de atac formulate de reclamantă, precum și înregistrarea mărcii „200 PANORAMICZNYCH”, dat fiind că: semnul verbal „200 PANORAMICZNYCH” nu îndeplinește condițiile stabilite la articolul 7 alineatul (1) în special literele (b) și (c) din Regulamentul privind marca comunitară și, în consecință, nu există niciun motiv de refuz al înregistrării mărcii;

și/sau

conform articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind marca comunitară, semnul verbal „200 PANORAMICZNYCH” a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare (caracter distinctiv secundar) și, în consecință, nu există niciun motiv de refuz al înregistrării mărcii și, în special, niciuna dintre condițiile vizate la articolul 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) nu este aplicabilă;

cu titlu subsidiar

anularea deciziei Camerei a cincea de recurs și obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (denumit în continuare „EUIPO”) să reexamineze cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene în vederea înregistrării semnului verbal „200 PANORAMICZNYCH”, cerere de înregistrare numărul 015299688, în special pentru a evita neregularitățile care apar în prezent, considerând că: semnul verbal „200 PANORAMICZNYCH” nu îndeplinește condițiile stabilite la articolul 7 alineatul (1) în special literele (b) și (c) din Regulamentul privind marca comunitară și, în consecință, nu există niciun motiv absolut de refuz al înregistrării;

și/sau

conform articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind marca comunitară, semnul verbal „200 PANORAMICZNYCH” a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare (caracter distinctiv secundar) și, în consecință, nu există niciun motiv de refuz al înregistrării mărcii și, în special, niciuna dintre condițiile vizate la articolul 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) nu este aplicabilă;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din Regulamentul 2017/1001.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/59


Acțiune introdusă la 20 februarie 2018 – Agencja Wydawnicza Technopol/EUIPO (300 PANORAMICZNYCH)

(Cauza T-118/18)

(2018/C 142/77)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Agencja Wydawnicza Technopol sp. z o. o. (Częstochowa, Polonia) (reprezentant: C. Rogula, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Date privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu în cauză: Marca Uniunii Europene verbală „300 PANORAMICZNYCH” – cerere de înregistrare nr. 15 299 696

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 15.12.2017 în cauza R 2195/20165

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

modificarea deciziei Camerei a cincea de recurs și admiterea căii de atac formulate de reclamantă, precum și înregistrarea mărcii „300 PANORAMICZNYCH”, dat fiind că: semnul verbal „300 PANORAMICZNYCH” nu îndeplinește condițiile stabilite la articolul 7 alineatul (1) în special literele (b) și (c) din Regulamentul privind marca comunitară și, în consecință, nu există niciun motiv de refuz al înregistrării mărcii;

și/sau

conform articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind marca comunitară, semnul verbal „300 PANORAMICZNYCH” a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare (caracter distinctiv secundar) și, în consecință, nu există niciun motiv de refuz al înregistrării mărcii și, în special, niciuna dintre condițiile vizate la articolul 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) nu este aplicabilă;

cu titlu subsidiar

anularea deciziei Camerei a cincea de recurs și obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (denumit în continuare „EUIPO”) să reexamineze cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene în vederea înregistrării semnului verbal „300 PANORAMICZNYCH”, cerere de înregistrare numărul 015299696, în special pentru a evita neregularitățile care apar în prezent, considerând că: semnul verbal „300 PANORAMICZNYCH” nu îndeplinește condițiile stabilite la articolul 7 alineatul (1) în special literele (b) și (c) din Regulamentul privind marca comunitară și, în consecință, nu există niciun motiv absolut de refuz al înregistrării;

și/sau

conform articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind marca comunitară, semnul verbal „300 PANORAMICZNYCH” a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare (caracter distinctiv secundar) și, în consecință, nu există niciun motiv de refuz al înregistrării mărcii și, în special, niciuna dintre condițiile vizate la articolul 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) nu este aplicabilă;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din Regulamentul 2017/1001.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/60


Acțiune introdusă la 20 februarie 2018 – Agencja Wydawnicza Technopol/EUIPO (400 PANORAMICZNYCH)

(Cauza T-119/18)

(2018/C 142/78)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Agencja Wydawnicza Technopol sp. z o. o. (Częstochowa, Polonia) (reprezentant: C. Rogula, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Date privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu în cauză: Marca Uniunii Europene verbală „400 PANORAMICZNYCH” – cerere de înregistrare nr. 15 299 704

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 15.12.2017 în cauza R 2200/20165

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

modificarea deciziei Camerei a cincea de recurs și admiterea căii de atac formulate de reclamantă, precum și înregistrarea mărcii „400 PANORAMICZNYCH”, dat fiind că: semnul verbal „400 PANORAMICZNYCH” nu îndeplinește condițiile stabilite la articolul 7 alineatul (1) în special literele (b) și (c) din Regulamentul privind marca comunitară și, în consecință, nu există niciun motiv de refuz al înregistrării mărcii;

și/sau

conform articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind marca comunitară, semnul verbal „400 PANORAMICZNYCH” a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare (caracter distinctiv secundar) și, în consecință, nu există niciun motiv de refuz al înregistrării mărcii și, în special, niciuna dintre condițiile vizate la articolul 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) nu este aplicabilă;

cu titlu subsidiar

anularea deciziei Camerei a cincea de recurs și obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (denumit în continuare „EUIPO”) să reexamineze cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene în vederea înregistrării semnului verbal „400 PANORAMICZNYCH”, cerere de înregistrare numărul 015299704, în special pentru a evita neregularitățile care apar în prezent, considerând că: semnul verbal „400 PANORAMICZNYCH” nu îndeplinește condițiile stabilite la articolul 7 alineatul (1) în special literele (b) și (c) din Regulamentul privind marca comunitară și, în consecință, nu există niciun motiv absolut de refuz al înregistrării;

și/sau

conform articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind marca comunitară, semnul verbal „400 PANORAMICZNYCH” a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare (caracter distinctiv secundar) și, în consecință, nu există niciun motiv de refuz al înregistrării mărcii și, în special, niciuna dintre condițiile vizate la articolul 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) nu este aplicabilă;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din Regulamentul 2017/1001.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/61


Acțiune introdusă la 20 februarie 2018 – Agencja Wydawnicza Technopol/EUIPO (500 PANORAMICZNYCH)

(Cauza T-120/18)

(2018/C 142/79)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Agencja Wydawnicza Technopol sp. z o. o. (Częstochowa, Polonia) (reprezentant: C. Rogula, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Date privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu în cauză: Marca Uniunii Europene verbală „500 PANORAMICZNYCH” – cerere de înregistrare nr. 15 299 712

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 15.12.2017 în cauza R 2201/20165

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

modificarea deciziei Camerei a cincea de recurs și admiterea căii de atac formulate de reclamantă, precum și înregistrarea mărcii „500 PANORAMICZNYCH”, dat fiind că: semnul verbal „500 PANORAMICZNYCH” nu îndeplinește condițiile stabilite la articolul 7 alineatul (1) în special literele (b) și (c) din Regulamentul privind marca comunitară și, în consecință, nu există niciun motiv de refuz al înregistrării mărcii;

și/sau

conform articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind marca comunitară, semnul verbal „500 PANORAMICZNYCH” a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare (caracter distinctiv secundar) și, în consecință, nu există niciun motiv de refuz al înregistrării mărcii și, în special, niciuna dintre condițiile vizate la articolul 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) nu este aplicabilă;

cu titlu subsidiar

anularea deciziei Camerei a cincea de recurs și obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (denumit în continuare „EUIPO”) să reexamineze cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene în vederea înregistrării semnului verbal „500 PANORAMICZNYCH”, cerere de înregistrare numărul 015299712, în special pentru a evita neregularitățile care apar în prezent, considerând că: semnul verbal „500 PANORAMICZNYCH” nu îndeplinește condițiile stabilite la articolul 7 alineatul (1) în special literele (b) și (c) din Regulamentul privind marca comunitară și, în consecință, nu există niciun motiv absolut de refuz al înregistrării;

și/sau

conform articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind marca comunitară, semnul verbal „500 PANORAMICZNYCH” a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare (caracter distinctiv secundar) și, în consecință, nu există niciun motiv de refuz al înregistrării mărcii și, în special, niciuna dintre condițiile vizate la articolul 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) nu este aplicabilă;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din Regulamentul 2017/1001.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/62


Acțiune introdusă la 20 februarie 2018 – Agencja Wydawnicza Technopol/EUIPO (1000 PANORAMICZNYCH)

(Cauza T-121/18)

(2018/C 142/80)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Agencja Wydawnicza Technopol sp. z o. o. (Częstochowa, Polonia) (reprezentant: C. Rogula, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Date privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu în cauză: Marca Uniunii Europene verbală „1000 PANORAMICZNYCH” – cerere de înregistrare nr. 15 299 671

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 15.12.2017 în cauza R 2208/20165

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

modificarea deciziei Camerei a cincea de recurs și admiterea căii de atac formulate de reclamantă, precum și înregistrarea mărcii „1000 PANORAMICZNYCH”, dat fiind că: semnul verbal „1000 PANORAMICZNYCH” nu îndeplinește condițiile stabilite la articolul 7 alineatul (1) în special literele (b) și (c) din Regulamentul privind marca comunitară și, în consecință, nu există niciun motiv de refuz al înregistrării mărcii;

și/sau

conform articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind marca comunitară, semnul verbal „1000 PANORAMICZNYCH” a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare (caracter distinctiv secundar) și, în consecință, nu există niciun motiv de refuz al înregistrării mărcii și, în special, niciuna dintre condițiile vizate la articolul 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) nu este aplicabilă;

cu titlu subsidiar

anularea deciziei Camerei a cincea de recurs și obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (denumit în continuare „EUIPO”) să reexamineze cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene în vederea înregistrării semnului verbal „1000 PANORAMICZNYCH”, cerere de înregistrare numărul 015299671, în special pentru a evita neregularitățile care apar în prezent, considerând că: semnul verbal „1000 PANORAMICZNYCH” nu îndeplinește condițiile stabilite la articolul 7 alineatul (1) în special literele (b) și (c) din Regulamentul privind marca comunitară și, în consecință, nu există niciun motiv absolut de refuz al înregistrării;

și/sau

conform articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind marca comunitară, semnul verbal „1000 PANORAMICZNYCH” a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare (caracter distinctiv secundar) și, în consecință, nu există niciun motiv de refuz al înregistrării mărcii și, în special, niciuna dintre condițiile vizate la articolul 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) nu este aplicabilă;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din Regulamentul 2017/1001.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/63


Acțiune introdusă la 27 februarie 2018 – Lidl Stiftung/EUIPO – Shimano Europe (PRO)

(Cauza T-122/18)

(2018/C 142/81)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Lidl Stiftung & Co. KG (Neckarsulm, Germania) (reprezentanți: A. Berger și A. Marx, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Shimano Europe BV (Nunspeet, Țările de Jos).

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă PRO – cererea de înregistrare nr. 14 468 904

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2017 în cauza R 1332/2017-5.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate și respingerea opoziției nr. 002654773 formulate împotriva cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 014 468 904;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată;

obligarea Shimano Europe B.V. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața EUIPO.

Motivele invocate

încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 2017/1001;

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/64


Acțiune introdusă la 27 februarie 2018 – Bayer Intellectual Property/EUIPO (reprezentarea unei inimi)

(Cauza T-123/18)

(2018/C 142/82)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Bayer Intellectual Property GmbH (Monheim am Rhein, Germania) (reprezentanți: V. von Bomhard și J. Fuhrmann, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă (reprezentarea unei inimi) – cererea de înregistrare nr. 15 701 568

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2017 în cauza R 145/2017-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

admiterea căii de atac formulate de reclamantă în fața camerei de recurs a EUIPO; și

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/65


Acțiune introdusă la 27 februarie 2018 – Van Haren Schoenen/Comisia

(Cauza T-126/18)

(2018/C 142/83)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamantă: van Haren Schoenen BV (Waalwijk, Țările de Jos) (reprezentanți: S. De Knop, B. Natens, A. Willems și M. Meulenbelt, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

declararea admisibilității cererii;

declararea nulității Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2232 al Comisiei din 4 decembrie 2017 de reinstituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și Vietnam și produse de anumiți producători-exportatori din Republica Populară Chineză și Vietnam și de punere în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14; și

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 5 alineatele (1) și (2) TUE prin lipsa unui temei legal al regulamentului în litigiu și, în subsidiar, încălcarea echilibrului instituțional prevăzut la articolul 13 alineatul (2) TUE.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE prin omisiunea de a lua măsurile necesare în vederea executării Hotărârii din 4 februarie 2016, C & J Clark International (C-659/13 și C-34/14, EU:C:2016:74).

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 1 alineatul (1) și a articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 (1) și a principiului securității juridice prin impunerea unor taxe antidumping asupra unor produse care sunt puse în liberă circulație.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 21 din Regulamentul (UE) 2016/1036 întrucât taxele antidumping sunt impuse fără a efectua o nouă apreciere a interesului Uniunii. În opinia reclamantei, în orice caz, ar fi vădit incorect să se decidă că impunerea taxelor antidumping a fost în interesul Uniunii.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 5 alineatele (1) și (4) TUE prin adoptarea unui act care depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului său.


(1)  Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21).


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/66


Acțiune introdusă la 28 februarie 2018 – Cortina și FLA Europe/Comisia

(Cauza T-127/18)

(2018/C 142/84)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamante: Cortina (Oudenaarde, Belgia) și FLA Europe (Oudenaarde) (reprezentanți: S. De Knop, B. Natens și A. Willems, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

declararea admisibilității cererii;

declararea nulității Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2232 al Comisiei din 4 decembrie 2017 de reinstituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și Vietnam și produse de anumiți producători-exportatori din Republica Populară Chineză și Vietnam și de punere în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14; și

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 5 alineatele (1) și (2) TUE prin lipsa unui temei legal al regulamentului în litigiu și, în subsidiar, încălcarea echilibrului instituțional prevăzut la articolul 13 alineatul (2) TUE.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE prin omisiunea de a lua măsurile necesare în vederea executării Hotărârii din 4 februarie 2016, C & J Clark International (C-659/13 și C-34/14, EU:C:2016:74).

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 5 alineatele (1) și (4) TUE prin adoptarea unui act care depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului său.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/66


Acțiune introdusă la 22 februarie 2018 – IQ Group Holdings Berhad/EUIPO – Krinner Innovation (Lumiqs)

(Cauza T-133/18)

(2018/C 142/85)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: IQ Group Holdings Berhad (Heckmondwike, Regatul Unit) (reprezentant: S. Carter, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Krinner Innovation GmbH (Straßkirchen, Germania).

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative Lumiqs – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 220 053

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 12 decembrie 2017 în cauza R 983/2017-1.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

admiterea cererii de înregistrare pentru bunurile contestate, astfel cum a fost modificată;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta procedură.

Motivul invocat

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/67


Acțiune introdusă la 1 martie 2018 – Monster Energy/EUIPO – Nordbrand Nordhausen (BALLER’S PUNCH)

(Cauza T-134/18)

(2018/C 142/86)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Monster Energy Company (Corona, California, Statele Unite) (reprezentant: P. Brownlow, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Nordbrand Nordhausen GmbH (Nordhausen, Germania).

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca verbală a Uniunii Europene BALLER’S PUNCH – cererea de înregistrare nr. 14 823 306

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 12 decembrie 2017 în cauza R 998/2017-1.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

anularea deciziei diviziei de opoziție din 13 martie 2017 în opoziția nr. B002643172;

înregistrarea mărcii care face obiectul opoziției pentru toate produsele cuprinse în cererea de înregistrare;

obligarea EUIPO la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de reclamantă.

Motivul invocat

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/68


Acțiune introdusă la 21 februarie 2018 – Avio/Comisia

(Cauza T-139/18)

(2018/C 142/87)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Avio SpA (Roma, Italia) (reprezentanți: G. Roberti, G. Bellitti și I. Perego, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

pe fond, anularea Deciziei C(2016) 4621 final a Comisiei din 20 iulie 2016 privind autorizarea, în sensul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, a concentrării „ASL/Arianespace”, cazul COMP/M.7724;

în subsidiar, obligarea Comisiei, în temeiul articolelor 88 și 89 și al articolului 91 litera (b) din Regulamentul de procedură la depunerea documentelor menționate în secțiunea III din prezenta acțiune;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei C(2016) 4621 final a Comisiei din 20 iulie 2016 privind autorizarea, în sensul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, a concentrării „ASL/Arianespace”, cazul COMP/M.7724, publicată în versiunea sa neconfidențială la data de 11 decembrie 2017.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere, lipsa instrumentării și lipsa motivării, prin faptul că nu a analizat corect riscul de executare silită pe piața lansatoarelor exploatate de Arianespace, în special în ceea ce privește capacitatea, stimulentele și efectele anticoncurențiale;

2.

Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin faptul că nu a solicitat angajamente în ceea ce privește piața lansatoarelor exploatate de Arianespace, în special în ceea ce privește riscurile concurențiale legate de conflictul de interese la Arianespace și riscul unui schimb de informații sensibile între Arianespace și ASL.


23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/69


Acțiune introdusă la 28 februarie 2018 – Caprice Schuhproduktion/Comisia

(Cauza T-157/18)

(2018/C 142/88)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamantă: Caprice Schuhproduktion GmbH & Co. KG (Pirmasens, Germania) (reprezentanți: S. De Knop, B. Natens și A. Willems, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

declararea admisibilității cererii;

declararea nulității Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2232 al Comisiei din 4 decembrie 2017 de reinstituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și Vietnam și produse de anumiți producători-exportatori din Republica Populară Chineză și Vietnam și de punere în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14; și

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive. Motivele invocate sunt identice cu cele invocate în cauza T-127/18, Cortina și FLA Europe/Comisia.