ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 72

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 61
26 februarie 2018


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2018/C 72/01

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

1


 

V   Anunţuri

 

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

 

Curtea de Justiție

2018/C 72/02

Cauza C-434/15: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil no 3 de Barcelona – Spania) – Asociación Profesional Elite Taxi/Uber Systems Spain, SL [Trimitere preliminară — Articolul 56 TFUE — Articolul 58 alineatul (1) TFUE — Servicii în domeniul transporturilor — Directiva 2006/123/CE — Servicii în cadrul pieței interne — Directiva 2000/31/CE — Directiva 98/34/CE — Servicii ale societății informaționale — Serviciu de intermediere care permite, prin intermediul unei aplicații pentru telefoane inteligente, punerea în legătură, în scopul obținerii unei remunerații, a unor conducători auto neprofesioniști care utilizează propriul autovehicul cu persoane care doresc să efectueze deplasări urbane — Cerința unei autorizări]

2

2018/C 72/03

Cauza C-521/15: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 decembrie 2017 – Regatul Spaniei/Consiliul Uniunii Europene (Acțiune în anulare — Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1289 — Aplicarea unei amenzi unui stat membru în cadrul supravegherii economice și bugetare în zona euro — Manipularea datelor statistice referitoare la deficitul statului membru în cauză — Competenţă judiciară — Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 — Articolul 8 alineatele (1) și (3) — Decizia delegată 2012/678/UE — Articolul 2 alineatele (1) și (3), precum și articolul 14 alineatul (2) — Regulamentul (CE) nr. 479/2009 — Articolul 3 alineatul (1), articolul 8 alineatul (1), precum și articolele 11 și 11a — Dreptul la apărare — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 41 alineatul (1) — Dreptul la bună administrare — Articolele 121, 126 și 136 TFUE — Protocolul nr. 12 privind procedura aplicabilă deficitelor excesive — Materialitatea încălcării — Prezentare de date eronate — Stabilirea amenzii — Principiul neretroactivității dispozițiilor penale)

3

2018/C 72/04

Cauza C-664/15: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – Protect Natur-, Arten- und Landschaftsschutz Umweltorganisation/Bezirkshauptmannschaft Gmünd [Trimitere preliminară — Mediu — Directiva 2000/60/CE — Politica Uniunii Europene în domeniul apei — Articolul 4 alineatul (1) și articolul 14 alineatul (1) — Obligațiile de a preveni deteriorarea stării corpurilor de apă și de a încuraja participarea activă a tuturor părților interesate la punerea în aplicare a directivei — Convenția de la Aarhus — Participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu — Articolul 6 și articolul 9 alineatele (3) și (4) — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 47 — Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă — Proiect susceptibil de a avea un impact asupra stării apelor — Procedură administrativă de autorizare — Organizație de protecție a mediului — Cerere care vizează obținerea calității de parte în procedura administrativă — Posibilitate de a invoca drepturi conferite de Directiva 2000/60/CE — Decădere din calitatea de parte în procedură și din dreptul la o cale de atac în cazul neinvocării drepturilor menționate în timp util în cursul procedurii administrative]

4

2018/C 72/05

Cauza C-677/15 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 decembrie 2017 – Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)/European Dynamics Luxembourg SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE, European Dynamics Belgium SA (Recurs — Contracte de achiziții publice de servicii — Prestare de servicii externe referitoare la gestionarea de programe și de proiecte, precum și consultanță tehnică în domeniul tehnologiilor informației — Procedură în cascadă — Ponderarea subcriteriilor în cadrul criteriilor de atribuire — Principiile egalității de șanse și transparenței — Erori vădite de apreciere — Vicii de motivare — Pierderea unei șanse — Răspunderea extracontractuală a Uniunii Europene — Cerere de despăgubire)

5

2018/C 72/06

Cauzele conexate C-66/16 P-C-69/16 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 decembrie 2017 – Comunidad Autónoma del País Vasco, Itelazpi, SA (C-66/16 P), Comunidad Autónoma de Cataluña, Centre de Telecomunicacions i Tecnologies de la Informació de la Generalitat de Catalunya (CTTI) (C-67/16 P), Navarra de Servicios y Tecnologías SA, (C-68/16 P), Cellnex Telecom SA, fostă Abertis Telecom SA, Retevisión I SA (C-69/16 P)/Comisia Europeană, SES Astra SA (Recurs — Ajutoare de stat — Televiziune digitală — Ajutor pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate — Subvenție în favoarea operatorilor de platforme de televiziune digitală terestră — Decizie prin care măsurile de ajutor sunt declarate în parte incompatibile cu piața internă — Noțiunea ajutor de stat — Avantaj — Serviciu de interes economic general — Definiție — Marjă de apreciere a statelor membre)

6

2018/C 72/07

Cauza C-70/16 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 decembrie 2017 – Comunidad Autónoma de Galicia, Redes de Telecomunicación Galegas Retegal SA (Retegal)/Comisia Europeană, SES Astra SA (Recurs — Ajutoare de stat — Televiziune digitală — Ajutor pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate — Subvenție în favoarea operatorilor de platforme de televiziune digitală terestră — Decizie prin care măsurile de ajutor sunt declarate în parte incompatibile cu piața internă — Noțiunea ajutor de stat — Avantaj — Serviciu de interes economic general — Definiție — Marjă de apreciere a statelor membre)

6

2018/C 72/08

Cauza C-81/16 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 decembrie 2017 – Regatul Spaniei/Comisia Europeană (Recurs — Ajutoare de stat — Televiziune digitală — Ajutor pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate — Subvenție în favoarea operatorilor de platforme de televiziune digitală terestră — Decizie prin care măsurile de ajutor sunt declarate în parte incompatibile cu piața internă — Noțiunea ajutor de stat — Avantaj — Serviciu de interes economic general — Definiție — Marjă de apreciere a statelor membre)

7

2018/C 72/09

Cauza C-102/16: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Belgia) – Vaditrans BVBA/Belgische Staat [Trimitere preliminară — Transporturi rutiere — Perioadă de repaus a conducătorului auto — Regulamentul (CE) nr. 561/2006 — Articolul 8 alineatele (6) și (8) — Posibilitatea efectuării perioadelor de repaus zilnic și a perioadelor de repaus săptămânal reduse departe de baza de staționare a vehiculului și la bordul vehiculului — Excluderea perioadelor de repaus săptămânal normale]

8

2018/C 72/10

Cauza C-158/16: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Contencioso-Administrativo no 1 de Oviedo – Spania) – Margarita Isabel Vega González/Consejería de Hacienda y Sector Público del Gobierno del Principado de Asturias (Trimitere preliminară — Politica socială — Directiva 1999/70/CE — Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP — Clauza 4 — Principiul nediscriminării — Noțiunea condiții de încadrare în muncă — Punerea în poziție administrativă de concediu special — Reglementare națională care prevede acordarea unui concediu special în caz de alegere în funcții de demnitate publică doar în favoarea funcționarilor, cu excluderea agenților netitulari)

8

2018/C 72/11

Cauza C-178/16: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Impresa di Costruzioni Ing. E. Mantovani SpA, Guerrato SpA/Provincia autonoma di Bolzano, Agenzia per i procedimenti e la vigilanza in materia di contratti pubblici di lavori servizi e forniture (ACP), Autorità nazionale anticorruzione (ANAC) [Trimitere preliminară — Contracte de achiziții publice de lucrări — Directiva 2004/18/CE — Articolul 45 alineatele (2) și (3) — Condiții de excludere de la participarea la procedura de atribuire a unui contract de achiziții publice — Declarație privind inexistența unor hotărâri definitive de condamnare a foștilor administratori ai societății ofertante — Conduită infracțională a unui fost administrator — Condamnare penală — Disociere completă și efectivă între întreprinderea ofertantă și acest administrator — Probă — Apreciere de către autoritatea contractantă a cerințelor corespunzătoare acestei obligații]

9

2018/C 72/12

Cauza C-226/16: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Eni SpA, Eni Gas & Power France SA, Union professionnelle des industries privées du gaz (Uprigaz)/Premier ministre, Ministre de l’Environnement, de l’Énergie et de la Mer (Trimitere preliminară — Energie — Sectorul gazelor naturale — Securitatea aprovizionării cu gaze naturale — Regulamentul (UE) nr. 994/2010 — Obligația întreprinderilor din sectorul gazelor naturale de a lua măsurile care vizează asigurarea aprovizionării cu gaze a consumatorilor protejați — Articolul 2 al doilea paragraf punctul 1 — Noțiunea consumatori protejați — Articolul 8 alineatul (2) — Obligație suplimentară — Articolul 8 alineatul (5) — Posibilitatea întreprinderilor din sectorul gazelor naturale de a își îndeplini obligația la nivel regional sau la nivelul Uniunii — Reglementare națională care impune furnizorilor de gaze o obligație suplimentară de depozitare a gazelor al cărei domeniu de aplicare include consumatori care nu figurează printre consumatorii protejați în sensul Regulamentului nr. 994/2010 — Obligație care trebuie îndeplinită, în ceea ce privește 80 % din gazele depozitate, pe teritoriul statului membru în cauză)

10

2018/C 72/13

Cauza C-255/16: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Københavns Byret – Danemarca) – Procedură penală privind pe Bent Falbert, Poul Madsen, JP/Politikens Hus A/S (Trimitere preliminară — Procedură de furnizare de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice — Legislație națională care precizează sau introduce o interdicție privind oferirea de jocuri, loterii și pariuri fără a dispune de o autorizație și care introduce o interdicție privind publicitatea pentru jocuri, loterii și pariuri oferite fără a dispune de o autorizație)

11

2018/C 72/14

Cauza C-268/16 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 decembrie 2017 – Binca Seafoods GmbH/Comisia Europeană [Recurs — Regulamentul (CE) nr. 834/2007 — Producția și etichetarea produselor ecologice — Regulamentul (CE) nr. 889/2008 — Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1358/2014 — Interesul de a exercita acțiunea — Noțiunea beneficiu personal]

11

2018/C 72/15

Cauza C-276/16: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Prequ' Italia Srl/Agenzia delle Dogane e dei Monopoli [Trimitere preliminară — Principiul respectării dreptului la apărare — Dreptul de a fi ascultat — Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 — Codul vamal comunitar — Articolul 244 — Recuperarea unei datorii în materie vamală — Lipsa unei audieri prealabile a destinatarului înainte de adoptarea unei decizii de impunere rectificative — Dreptul destinatarului de a obține suspendarea executării deciziei rectificative — Lipsa unei suspendări automate în cazul introducerii unei căi de atac administrative — Trimitere la condițiile prevăzute la articolul 244 din Codul vamal]

12

2018/C 72/16

Cauza C-277/16: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Najwyższy – Polonia) – Polkomtel sp. z o.o./Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej (Trimitere preliminară — Cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice — Directiva 2002/21/CE — Articolele 8 și 16 — Directiva 2002/19/CE — Articolele 8 și 13 — Operator desemnat ca având o putere semnificativă pe o piață — Controlul prețurilor — Obligații impuse de autoritățile naționale de reglementare — Obligația orientării prețurilor în funcție de costuri — Stabilirea tarifelor la un nivel inferior față de costurile suportate de operatorul în cauză pentru furnizarea serviciilor de terminare a apelurilor de voce în rețelele mobile — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 16 — Libertatea de a desfășura o activitate comercială — Proporționalitate)

13

2018/C 72/17

Cauza C-291/16: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil no 8 de Barcelona – Spania) – Schweppes SA/Red Paralela SL, Red Paralela BCN SL, fostă Carbòniques Montaner SL [Trimitere preliminară — Apropierea legislațiilor — Mărci — Directiva 2008/95/CE — Articolul 7 alineatul (1) — Epuizarea drepturilor conferite de o marcă — Mărci paralele — Cesiunea mărcilor pentru o parte a teritoriului Spațiului Economic European (SEE) — Strategie comercială care favorizează în mod deliberat imaginea unei mărci globale și unice după cesiune — Titulari independenți care au raporturi comerciale și economice strânse]

14

2018/C 72/18

Cauza C-322/16: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Global Starnet Ltd/ Ministero dell'Economia e delle Finanze, Amministrazione Autonoma Monopoli di Stato (Trimitere preliminară — Libera prestare a serviciilor, libertatea de stabilire, libera circulație a capitalurilor și libertatea de a desfășura o activitate comercială — Restricții — Atribuirea unor noi concesiuni pentru gestionarea la distanță a jocurilor — Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime — Hotărâre a Curții Constituționale — Obligația sau lipsa obligației instanței naționale de a sesiza Curtea)

15

2018/C 72/19

Cauza C-334/16: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Provincial de Albacete – Spania) – José Luís Núñez Torreiro/AIG Europe Limited, Sucursal en España, fostă Chartis Europe Limited, Sucursal en España, Unión Española de Entidades Aseguradoras y Reaseguradoras (Unespa) (Trimitere preliminară — Asigurare obligatorie de răspundere civilă auto — Directiva 2009/103/CE — Articolul 3 primul paragraf — Noțiunea circulația vehiculelor — Reglementare națională care exclude conducerea autovehiculelor pe drumuri și pe terenuri care nu sunt corespunzătoare pentru circulație, cu excepția celor care, deși nu sunt corespunzătoare în acest scop, sunt totuși utilizate în mod curent)

15

2018/C 72/20

Cauza C-364/16: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 20 decembrie 2017 – Trioplast Industrier AB/Comisia Europeană (Recurs — Înţelegeri — Piața sacilor industriali din plastic — Punere în întârziere adresată de Comisia Europeană recurentei pentru plata dobânzilor de întârziere aferente cuantumului amenzii aplicate — Acţiune în anulare şi în despăgubire)

16

2018/C 72/21

Cauza C-372/16: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht München – Germania) – Soha Sahyouni/Raja Mamisch [Trimitere preliminară — Spațiul de libertate, securitate și justiție — Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 — Cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp — Recunoașterea unui divorț privat obținut în fața unei instanțe religioase într-un stat terț — Domeniul de aplicare al regulamentului menționat]

16

2018/C 72/22

Cauza C-393/16: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne/Aldi Süd Dienstleistungs-GmbH & Co. OHG, reprezentată de Aldi Süd Dienstleistungs-GmbH, fostă Aldi Einkauf GmbH & Co. OHG Süd [Trimitere preliminară — Organizare comună a piețelor produselor agricole — Protecția denumirilor de origine protejate (DOP) — Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 — Articolul 118m alineatul (2) litera (a) punctul (ii), litera (b) și litera (c) — Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 — Articolul 103 alineatul (2) litera (a) punctul (ii), litera (b) și litera (c) — Domeniu de aplicare — Exploatare a reputației unei DOP — Utilizare abuzivă, imitare sau evocare a unei DOP — Indicație falsă sau înșelătoare — DOP Champagne utilizată în denumirea unui produs alimentar — Denumirea Champagner Sorbet — Produs alimentar care conține ca ingredient șampanie — Ingredient care conferă produsului alimentar o caracteristică esențială]

17

2018/C 72/23

Cauzele conexate C-397/16 și C-435/16: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte d'appello di Milano, Bundesgerichtshof – Italia, Germania) – Acacia Srl/Pneusgarda Srl, în faliment, Audi AG (C-397/16), Acacia Srl, Rolando D’Amato/Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG (C-435/16) [Trimitere preliminară — Regulamentul (CE) nr. 6/2002 — Desene sau modele industriale comunitare — Articolul 110 alineatul (1) — Lipsa protecției — Așa-numita clauză privind repararea — Noțiunea piesă dintr-un produs complex — Repararea produsului complex pentru a i se reda acestuia aspectul inițial — Măsuri care trebuie adoptate de utilizator pentru a se prevala de așa-numita clauză privind repararea — Jantă pentru automobil replică cu aspect identic cu cel al modelului de jantă original]

18

2018/C 72/24

Cauza C-419/16: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Bolzano – Italia) – Sabine Simma Federspiel/Provincia autonoma di Bolzano, Equitalia Nord SpA (Trimitere preliminară — Libertatea de stabilire și libera circulație a lucrătorilor — Articolele 45 și 49 TFUE — Recunoașterea reciprocă a diplomelor, a certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare ca medic — Directivele 75/363/CEE și 93/16/CEE — Remunerarea medicilor specialiști în formare profesională)

19

2018/C 72/25

Cauza C-434/16: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court – Irlanda) – Peter Nowak/Data Protection Commissioner (Trimitere preliminară — Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal — Directiva 95/46/CE — Articolul 2 litera (a) — Noțiunea date cu caracter personal — Răspunsuri scrise furnizate de candidat în cadrul unui examen profesional — Observațiile examinatorului referitoare la aceste răspunsuri — Articolul 12 literele (a) și (b) — Domeniul de aplicare al drepturilor de acces și de rectificare ale persoanei vizate)

20

2018/C 72/26

Cauza C-442/16: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal – Irlanda) – Florea Gusa/Minister for Social Protection, Irlande, Attorney General (Trimitere preliminară — Directiva 2004/38/CE — Persoană care a încetat să desfășoare o activitate independentă — Menținerea calității de lucrător care desfășoară activități independente — Drept de ședere — Legislația unui stat membru care limitează acordarea unei indemnizații pentru persoane care caută de lucru la persoanele care au drept de ședere pe teritoriul acelui stat membru)

20

2018/C 72/27

Cauza C-462/16: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Finanzamt Bingen-Alzey/Boehringer Ingelheim Pharma GmbH & Co. KG [Trimitere preliminară — Fiscalitate — Taxa pe valoarea adăugată (TVA) — Directiva 2006/112/CE — Articolul 90 alineatul (1) — Reducere de preț în condițiile stabilite de statele membre — Reducerea bazei de impozitare — Principii definite în Hotărârea din 24 octombrie 1996, Elida Gibbs (C-317/94, EU:C:1996:400) — Reduceri acordate caselor de asigurări private de sănătate]

21

2018/C 72/28

Cauza C-467/16: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Stuttgart – Germania) – Brigitte Schlömp/Landratsamt Schwäbisch Hall (Trimitere preliminară — Spațiul de libertate, securitate și justiție — Cooperare judiciară în materie civilă — Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială — Convenția de la Lugano II — Litispendență — Noțiunea instanță — Autoritate de conciliere de drept elvețian, responsabilă cu desfășurarea procedurii de conciliere prealabile oricărei proceduri pe fond)

22

2018/C 72/29

Cauza C-492/16: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) – Incyte Corporation/Szellemi Tulajdon Nemzeti Hivatala [Trimitere preliminară — Proprietate intelectuală și industrială — Dreptul brevetelor — Medicamente de uz uman — Regulamentul (CE) nr. 469/2009 — Articolul 18 — Produse fitosanitare — Regulamentul (CE) nr. 1610/96 — Articolul 17 alineatul (2) — Certificat suplimentar de protecție — Durată — Stabilirea datei expirării — Efectele unei hotărâri a Curții — Posibilitatea sau obligația de rectificare a datei expirării]

22

2018/C 72/30

Cauza C-500/16: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Caterpillar Financial Services sp. z o.o. [Trimitere preliminară — Fiscalitate — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) — Directiva 2006/112/CE — Articolul 135 alineatul (1) litera (a) — Scutiri — Taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii — Obstacole în calea restituirii TVA-ului perceput în exces — Articolul 4 alineatul (3) TUE — Principiile echivalenței, efectivității și cooperării loiale — Drepturi conferite particularilor — Împlinirea termenului de prescripție a obligației fiscale — Efectele unei hotărâri a Curții — Principiul securității juridice]

23

2018/C 72/31

Cauzele conexate C-504/16 și C-613/16: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Köln – Germania) – Deister Holding AG fostă Traxx Investments NV (C-504/16), Juhler Holding A/S (C-613/16)/Bundeszentralamt für Steuern [Trimitere preliminară — Fiscalitate directă — Libertatea de stabilire — Directiva 90/435/CEE — Articolul 1 alineatul (2) — Articolul 5 — Societate-mamă — Holding — Reținere la sursă a impozitelor pentru profiturile distribuite unei societăți-mamă holding nerezidente — Scutire — Fraudă, evaziune și abuz în materie fiscală — Prezumție]

24

2018/C 72/32

Cauza C-516/16: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Austria) – Erzeugerorganisation Tiefkühlgemüse eGen/Agrarmarkt Austria [Trimitere preliminară — Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Program operațional în sectorul fructelor și legumelor — Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 361/2008 — Articolele 103b, 103d și 103 g — Asistență financiară din partea Uniunii Europene — Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 — Articolul 60 și anexa IX punctul 23 — Investiții realizate în exploatațiile și/sau la sediile organizației de producători — Noțiune — Încredere legitimă — Securitate juridică]

24

2018/C 72/33

Cauza C-529/16: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht München – Germania) – Hamamatsu Photonics Deutschland GmbH/Hauptzollamt München (Trimitere preliminară — Tariful vamal comun — Codul vamal — Articolul 29 — Stabilirea valorii în vamă — Operațiuni transfrontaliere între societăți afiliate — Acord prealabil în materie de prețuri de transfer — Preț de transfer convenit compus dintr-o sumă inițial facturată și dintr-o corecție forfetară operată după sfârșitul perioadei de facturare)

25

2018/C 72/34

Cauza C-649/16: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Peter Valach și alții/ Waldviertler Sparkasse Bank AG și alții (Trimitere preliminară — Cooperare judiciară în materie civilă — Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 — Domeniu de aplicare — Acţiune în răspundere delictuală împotriva membrilor unui comitet al creditorilor care au respins un plan de restructurare în cadrul unei proceduri de insolvenţă)

26

2018/C 72/35

Cauza C-571/17 PPU: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 22 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Amsterdam – Țările de Jos) – Executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui Samet Ardic [Trimitere preliminară — Procedură preliminară de urgență — Cooperare polițienească și judiciară în materie penală — Mandat european de arestare — Decizia-cadru 2002/584/JAI — Proceduri de predare între statele membre — Condiții de executare — Motive de neexecutare facultativă — Articolul 4a alineatul (1) rezultat din Decizia-cadru 2009/299/JAI — Mandat emis în vederea executării unei pedepse privative de libertate — Noțiunea proces în urma căruia a fost pronunțată decizia — Conținut — Persoană care a fost condamnată definitiv la o pedeapsă privativă de libertate în urma unei proceduri care s-a desfășurat în prezența sa — Pedeapsă a cărei executare a fost ulterior suspendată în parte, sub anumite condiții — Procedură ulterioară care a condus la revocarea suspendării ca urmare a nerespectării acestor condiții — Procedură de revocare care s-a desfășurat în absența persoanei în cauză]

27

2018/C 72/36

Cauza C-648/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 20 noiembrie 2017 – Balcia Insurance SE

27

2018/C 72/37

Cauza C-696/17 P: Recurs introdus la 8 decembrie 2017 de Alex SCI împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 10 octombrie 2017 în cauza T-841/16, Alex/Comisia

28

2018/C 72/38

Cauza C-14/18 P: Recurs introdus la 5 ianuarie 2018 de Alfamicro – Sistemas de computadores, Sociedade Unipessoal, Lda. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 14 noiembrie 2017 în cauza T-831/14, Alfamicro/Comisia

29

 

Tribunalul

2018/C 72/39

Cauza T-76/15: Hotărârea Tribunalului din 18 ianuarie 2018 – Kenup Foundation și alții/EIT [Cercetare și dezvoltare tehnologică — EIT — Program cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 — Cerere de propuneri în vederea desemnării unei comunități a cunoașterii și a inovării — Respingerea ofertei reclamantelor — Regulamentul (CE) nr. 294/2008 — Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 — Delegare nelegală de competențe]

31

2018/C 72/40

Cauza T-747/15: Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2018 – EDF/Comisia (Ajutoare de stat — Ajutoare acordate de autoritățile franceze pentru EDF — Reclasarea drept dotare cu capital a unor provizioane contabile create cu scutire de impozit pentru reînnoirea rețelei de alimentare generală — Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piaţa internă — Autoritate de lucru judecat — Criteriul investitorului privat)

32

2018/C 72/41

Cauza T-68/16: Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2018 – Deichmann/EUIPO – Munich (Reprezentarea unei cruci pe partea laterală a unui pantof de sport) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de decădere — Marcă a Uniunii Europene figurativă reprezentând o cruce pe partea laterală a unui pantof de sport — Marcă de poziție — Utilizare serioasă a mărcii — Articolul 15 alineatul (1) și articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 18 alineatul (1) și articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

32

2018/C 72/42

Cauza T-204/16: Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2018 – Sun Media/EUIPO – Meta4 Spain (METABOX) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale METABOX — Mărcile Uniunii Europene și națională verbale anterioare META4 și mărcile Uniunii Europene și națională figurative anterioare meta4 — Motiv relativ de refuz — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Similitudinea semnelor — Risc de confuzie]

33

2018/C 72/43

Cauza T-273/16: Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2018 – Sun Media/EUIPO – Meta4 Spain (METAPORN) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale METAPORN — Mărcile Uniunii Europene și naționale verbale anterioare META 4 și figurative anterioare meta4 — Motiv relativ de refuz — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Similitudinea serviciilor — Noțiunea servicii complementare — Similitudinea semnelor — Risc de confuzie]

34

2018/C 72/44

Cauza T-398/16: Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2018 – Starbucks/EUIPO – Nersesyan (COFFEE ROCKS) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative COFFEE ROCKS — Mărcile Uniunii Europene figurative anterioare STARBUCKS COFFEE — Motiv relativ de refuz — Similitudinea semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

34

2018/C 72/45

Cauza T-630/16: Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2018 – Dehtochema Bitumat/ECHA (REACH — Redevență datorată pentru înregistrarea unei substanțe — Reducere acordată IMM-urilor — Recomandarea 2003/361/CE — Noțiunea de întreprindere legată — Depunerea unei declarații incorecte privind dimensiunea întreprinderii — Reducere de 50 % a cuantumului taxei administrative aplicabile — Competența ECHA — Încetarea producerii substanței)

35

2018/C 72/46

Cauza T-804/16: Hotărârea Tribunalului din 18 ianuarie 2018 – LG Electronics /EUIPO (Dual Edge) [Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Dual Edge — Motiv absolut de refuz — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

36

2018/C 72/47

Cauza T-231/17: Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2018 – SE/Consiliul [Funcție publică — Funcționari — Remunerație — Alocații familiale — Articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf din anexa VII la statut — Noțiunea copil aflat în întreţinere — Noțiunea copil pentru care funcționarul are obligația de a plăti pensie alimentară, ca urmare a unei hotărâri judecătorești întemeiate pe legislația unui stat membru privind protecția minorilor — Refuz de a acorda statutul de copil aflat în întreținere nepoatei funcționarului]

36

2018/C 72/48

Cauza T-809/17: Acțiune introdusă la 7 decembrie 2017 – Intercontact Budapest/CdT

37

2018/C 72/49

Cauza T-816/17: Acțiune introdusă la 14 decembrie 2017 – Luxemburg/Comisia

38

2018/C 72/50

Cauza T-819/17: Acțiune introdusă la 18 decembrie 2017 – Sierra/EUIPO

39

2018/C 72/51

Cauza T-823/17: Acțiune introdusă la 20 decembrie 2017 – Etnia Dreams/EUIPO – Poisson (Etnik)

40

2018/C 72/52

Cauza T-834/17: Acțiune introdusă la 29 decembrie 2017 – United Parcel Service/Comisia

41

2018/C 72/53

Cauza T-835/17: Acțiune introdusă la 29 decembrie 2017 – Eurofer/Comisia

42

2018/C 72/54

Cauza T-837/17: Acțiune introdusă la 28 decembrie 2017 – Negru/EUIPO – Sky (SkyPrivate)

43

2018/C 72/55

Cauza T-3/18: Acțiune introdusă la 9 ianuarie 2018 – Holzer y Cia/EUIPO – Annco (ANN TAYLOR)

43

2018/C 72/56

Cauza T-4/18: Acțiune introdusă la 9 ianuarie 2018 – Holzer y Cia/EUIPO – Annco (AT ANN TAYLOR)

44

2018/C 72/57

Cauza T-5/18: Acțiune introdusă la 3 ianuarie 2018 – Hamburg Beer Company/EUIPO (Hamburg BEER COMPANY)

45

2018/C 72/58

Cauza T-6/18: Acțiune introdusă la 2 ianuarie 2018 – Hamburg Beer Company/EUIPO (Hamburg Beer Company)

46

2018/C 72/59

Cauza T-7/18: Acțiune introdusă la 8 ianuarie 2018 – inforsacom Informationssysteme/EUIPO (Business and technology working as one)

46

2018/C 72/60

Cauza T-9/18: Acțiune introdusă la 8 ianuarie 2018 – Addiko Bank/EUIPO (STRAIGHTFORWARD BANKING)

47

2018/C 72/61

Cauza T-12/18: Acțiune introdusă la 11 ianuarie 2018 – Zweirad-Center Stadler/EUIPO – Triumph Designs (Triumph)

47


RO

 


IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/1


Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2018/C 072/01)

Ultima publicație

JO C 63, 19.2.2018.

Publicații anterioare

JO C 52, 12.2.2018.

JO C 42, 5.2.2018.

JO C 32, 29.1.2018.

JO C 22, 22.1.2018.

JO C 13, 15.1.2018.

JO C 5, 8.1.2018.

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu


V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/2


Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil no 3 de Barcelona – Spania) – Asociación Profesional Elite Taxi/Uber Systems Spain, SL

(Cauza C-434/15) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 56 TFUE - Articolul 58 alineatul (1) TFUE - Servicii în domeniul transporturilor - Directiva 2006/123/CE - Servicii în cadrul pieței interne - Directiva 2000/31/CE - Directiva 98/34/CE - Servicii ale societății informaționale - Serviciu de intermediere care permite, prin intermediul unei aplicații pentru telefoane inteligente, punerea în legătură, în scopul obținerii unei remunerații, a unor conducători auto neprofesioniști care utilizează propriul autovehicul cu persoane care doresc să efectueze deplasări urbane - Cerința unei autorizări])

(2018/C 072/02)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Mercantil no 3 de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Asociación Profesional Elite Taxi

Pârâtă: Uber Systems Spain, SL

Dispozitivul

Articolul 56 TFUE coroborat cu articolul 58 alineatul (1) TFUE, precum și articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne și articolul 1 punctul 2 din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iulie 1998, la care trimite articolul 2 litera (a) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic), trebuie interpretate în sensul că un serviciu de intermediere precum cel în discuție în litigiul principal, care are ca obiect, prin intermediul unei aplicații pentru telefoane inteligente, să pună în legătură, în scopul obținerii unei remunerații, conducători auto neprofesioniști care utilizează propriul autovehicul cu persoane care doresc să efectueze o deplasare urbană, trebuie considerat ca fiind indisociabil legat de un serviciu de transport și ca intrând sub incidența calificării drept „serviciu în domeniul transporturilor”, în sensul articolului 58 alineatul (1) TFUE. Un astfel de serviciu trebuie exclus, prin urmare, din domeniul de aplicare al articolului 56 TFUE, al Directivei 2006/123 și al Directivei 2000/31.


(1)  JO C 363, 3.11.2015.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/3


Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 decembrie 2017 – Regatul Spaniei/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-521/15) (1)

((Acțiune în anulare - Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1289 - Aplicarea unei amenzi unui stat membru în cadrul supravegherii economice și bugetare în zona euro - Manipularea datelor statistice referitoare la deficitul statului membru în cauză - Competenţă judiciară - Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 - Articolul 8 alineatele (1) și (3) - Decizia delegată 2012/678/UE - Articolul 2 alineatele (1) și (3), precum și articolul 14 alineatul (2) - Regulamentul (CE) nr. 479/2009 - Articolul 3 alineatul (1), articolul 8 alineatul (1), precum și articolele 11 și 11a - Dreptul la apărare - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 41 alineatul (1) - Dreptul la bună administrare - Articolele 121, 126 și 136 TFUE - Protocolul nr. 12 privind procedura aplicabilă deficitelor excesive - Materialitatea încălcării - Prezentare de date eronate - Stabilirea amenzii - Principiul neretroactivității dispozițiilor penale))

(2018/C 072/03)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentanți: A. Gavela Llopis, A. Rubio González și M. A. Sampol Pucurull, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: E. Dumitriu-Segnana, A. F. Jensen și A. de Gregorio Merino, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: . Baquero Cruz, J.-P. Keppenne, M. Clausen și F. Simonetti, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Regatul Spaniei să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 406, 7.12.2015.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/4


Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – Protect Natur-, Arten- und Landschaftsschutz Umweltorganisation/Bezirkshauptmannschaft Gmünd

(Cauza C-664/15) (1)

([Trimitere preliminară - Mediu - Directiva 2000/60/CE - Politica Uniunii Europene în domeniul apei - Articolul 4 alineatul (1) și articolul 14 alineatul (1) - Obligațiile de a preveni deteriorarea stării corpurilor de apă și de a încuraja participarea activă a tuturor părților interesate la punerea în aplicare a directivei - Convenția de la Aarhus - Participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu - Articolul 6 și articolul 9 alineatele (3) și (4) - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Proiect susceptibil de a avea un impact asupra stării apelor - Procedură administrativă de autorizare - Organizație de protecție a mediului - Cerere care vizează obținerea calității de parte în procedura administrativă - Posibilitate de a invoca drepturi conferite de Directiva 2000/60/CE - Decădere din calitatea de parte în procedură și din dreptul la o cale de atac în cazul neinvocării drepturilor menționate în timp util în cursul procedurii administrative])

(2018/C 072/04)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Protect Natur-, Arten- und Landschaftsschutz Umweltorganisation

Pârâtă: Bezirkshauptmannschaft Gmünd

Dispozitivul

1)

Articolul 9 alineatul (3) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005, coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că o organizație de protecție a mediului constituită în mod corespunzător și care funcționează potrivit cerințelor prevăzute de dreptul național trebuie să poată să conteste în fața unei instanțe o decizie de autorizare a unui proiect susceptibilă de a fi contrară obligației de a preveni deteriorarea stării corpurilor de apă, astfel cum este impusă la articolul 4 din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei.

2)

Dispozițiile articolului 9 alineatul (3) din această convenție, aprobată prin Decizia 2005/370, coroborate cu cele ale articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale, precum și articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2000/60 trebuie interpretate în sensul că se opun unui drept procedural național care exclude, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, dreptul de participare al organizațiilor de protecție a mediului, ca parte în procedură, la o procedură de autorizare prin care se urmărește punerea în aplicare a Directivei 2000/60 și care limitează dreptul la o cale de atac pentru a contesta decizii rezultate dintr-o astfel de procedură doar la persoanele care au această calitate.

3)

Sub rezerva verificării de către instanța de trimitere a elementelor de fapt și de drept național pertinente, articolul 9 alineatele (3) și (4) din convenția menționată, aprobată prin Decizia 2005/370, coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că se opune faptului de a impune, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, unei organizații de protecție a mediului o normă de drept procedural național de decădere în temeiul căreia o persoană este decăzută din calitatea sa de parte în procedură și nu poate, așadar, să introducă o cale de atac împotriva deciziei rezultate din această procedură în cazul în care a omis să își susțină obiecțiunile, în timp util, încă în procedura administrativă și cel mai târziu în faza orală a procedurii.


(1)  JO C 111, 29.3.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/5


Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 decembrie 2017 – Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)/European Dynamics Luxembourg SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE, European Dynamics Belgium SA

(Cauza C-677/15 P) (1)

((Recurs - Contracte de achiziții publice de servicii - Prestare de servicii externe referitoare la gestionarea de programe și de proiecte, precum și consultanță tehnică în domeniul tehnologiilor informației - Procedură în cascadă - Ponderarea subcriteriilor în cadrul criteriilor de atribuire - Principiile egalității de șanse și transparenței - Erori vădite de apreciere - Vicii de motivare - Pierderea unei șanse - Răspunderea extracontractuală a Uniunii Europene - Cerere de despăgubire))

(2018/C 072/05)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(reprezentanți: N. Bambara, agent, asistat de P. Wytinck și B. Hoorelbeke, avocați)

Celelalte părți din procedură: European Dynamics Luxembourg SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE, European Dynamics Belgium SA (reprezentanți: M. Sfyri, C.-N. Dede și D. Papadopoulou, dikigoroi)

Dispozitivul

1)

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 7 octombrie 2015, European Dynamics Luxembourg și alții/OAPI (T-299/11, EU:T:2015:757), în măsura în care

la punctul 2 din dispozitiv, se obligă Uniunea Europeană să repare prejudiciul suferit de European Dynamics Luxembourg pentru pierderea șansei de a-i fi atribuit contractul-cadru ca prim contractant în cascadă și

la punctele 4 și 5 din dispozitiv, se decide că părțile vor transmite Tribunalului cuantumul despăgubirilor, stabilit de comun acord, sau, în lipsa unui acord, acestea vor transmite Tribunalului concluziile lor privind cuantumul despăgubirilor.

2)

Respinge în rest recursul.

3)

Respinge cererea de despăgubire formulată de European Dynamics Luxembourg SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE și de European Dynamics Belgium SA în cauza T-299/11.

4)

Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), precum și European Dynamics Luxembourg SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE și European Dynamics Belgium SA suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii de recurs și procedurii în primă instanță.


(1)  JO C 90, 7.3.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/6


Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 decembrie 2017 – Comunidad Autónoma del País Vasco, Itelazpi, SA (C-66/16 P), Comunidad Autónoma de Cataluña, Centre de Telecomunicacions i Tecnologies de la Informació de la Generalitat de Catalunya (CTTI) (C-67/16 P), Navarra de Servicios y Tecnologías SA, (C-68/16 P), Cellnex Telecom SA, fostă Abertis Telecom SA, Retevisión I SA (C-69/16 P)/Comisia Europeană, SES Astra SA

(Cauzele conexate C-66/16 P-C-69/16 P) (1)

((Recurs - Ajutoare de stat - Televiziune digitală - Ajutor pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate - Subvenție în favoarea operatorilor de platforme de televiziune digitală terestră - Decizie prin care măsurile de ajutor sunt declarate în parte incompatibile cu piața internă - Noțiunea „ajutor de stat” - Avantaj - Serviciu de interes economic general - Definiție - Marjă de apreciere a statelor membre))

(2018/C 072/06)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurente: Comunidad Autónoma del País Vasco, Itelazpi, SA (C-66/16 P), Comunidad Autónoma de Cataluña, Centre de Telecomunicacions i Tecnologies de la Informació de la Generalitat de Catalunya (CTTI) (C-67/16 P), Navarra de Servicios y Tecnologías SA, (C-68/16 P), Cellnex Telecom SA, fostă Abertis Telecom SA, Retevisión I SA (C-69/16 P) (reprezentanti: J. Buendía Sierra, A. Lamadrid de Pablo și M. Bolsa Ferruz, abogados)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Němečková, É. Gippini Fournier și B. Stromsky, agenți), SES Astra (reprezentanți: F. González Díaz, V. Romero Algarra, abogados și F. Salerno, avocat)

Dispozitivul

1)

Respinge recursurile.

2)

Obligă Comunidad Autónoma del País Vasco, Itelazpi SA, Comunidad Autónoma de Cataluña, Centre de Telecomunicacions i Tecnologies de la Informació de la Generalitat de Catalunya (CTTI), Navarra de Servicios y Tecnologías SA, Cellnex Telecom SA și Retevisión I SA la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 118, 4.4.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/6


Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 decembrie 2017 – Comunidad Autónoma de Galicia, Redes de Telecomunicación Galegas Retegal SA (Retegal)/Comisia Europeană, SES Astra SA

(Cauza C-70/16 P) (1)

((Recurs - Ajutoare de stat - Televiziune digitală - Ajutor pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate - Subvenție în favoarea operatorilor de platforme de televiziune digitală terestră - Decizie prin care măsurile de ajutor sunt declarate în parte incompatibile cu piața internă - Noțiunea „ajutor de stat” - Avantaj - Serviciu de interes economic general - Definiție - Marjă de apreciere a statelor membre))

(2018/C 072/07)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurente: Comunidad Autónoma de Galicia, Redes de Telecomunicación Galegas Retegal SA (reprezentanți: F. J. García Martínez și B. Pérez Conde, abogados)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Němečková, É. Gippini Fournier și B. Stromsky, agenți), SES Astra SA (reprezentanți: F. González Díaz, V. Romero Algarra, abogados și F. Salerno, avocat)

Dispozitivul

1)

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 26 noiembrie 2015, Comunidad Autónoma de Galicia și Retegal/Comisia (T-463/13 și T-464/13, nepublicată, EU:T:2015:901).

2)

Anulează Decizia 2014/489/UE a Comisiei din 19 iunie 2013 privind ajutorul de stat SA.28599 [C 23/2010 (ex NN 36/2010, ex CP 163/2009)] pus în aplicare de Regatul Spaniei pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate (cu excepția Comunității autonome Castilia-La Mancha).

3)

Comisia Europeană suportă cheltuielile de judecată efectuate de Comunidad Autónoma de Galicia (Comunitatea autonomă Galicia, Spania) și de Redes de Telecomunicación Galegas Retegal SA (Retegal) cu ocazia prezentului recurs, precum și pe cele efectuate de acestea în primă instanță.

4)

SES Astra SA suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 118, 4.4.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/7


Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 decembrie 2017 – Regatul Spaniei/Comisia Europeană

(Cauza C-81/16 P) (1)

((Recurs - Ajutoare de stat - Televiziune digitală - Ajutor pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate - Subvenție în favoarea operatorilor de platforme de televiziune digitală terestră - Decizie prin care măsurile de ajutor sunt declarate în parte incompatibile cu piața internă - Noțiunea „ajutor de stat” - Avantaj - Serviciu de interes economic general - Definiție - Marjă de apreciere a statelor membre))

(2018/C 072/08)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurent: Regatul Spaniei (reprezentanți: M. A. Sampol Pucurull, M. J. García-Valdecasas Dorrego și A. Rubio González, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Němečková, É. Gippini Fournier și B. Stromsky, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Regatul Spaniei suportă cheltuielile de judecată.


(1)  JO C 118, 4.4.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/8


Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Belgia) – Vaditrans BVBA/Belgische Staat

(Cauza C-102/16) (1)

([Trimitere preliminară - Transporturi rutiere - Perioadă de repaus a conducătorului auto - Regulamentul (CE) nr. 561/2006 - Articolul 8 alineatele (6) și (8) - Posibilitatea efectuării perioadelor de repaus zilnic și a perioadelor de repaus săptămânal reduse departe de baza de staționare a vehiculului și la bordul vehiculului - Excluderea perioadelor de repaus săptămânal normale])

(2018/C 072/09)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Vaditrans BVBA

Pârâtă: Belgische Staat

Dispozitivul

1)

Articolul 8 alineatele (6) și (8) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că un conducător auto nu poate să efectueze la bordul vehiculului său perioadele de repaus săptămânal normale vizate la articolul 8 alineatul (6).

2)

Examinarea celei de a doua întrebări nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea Regulamentului nr. 561/2006, având în vedere principiul legalității în materie penală, astfel cum este enunțat la articolul 49 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.


(1)  JO C 165, 10.5.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/8


Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Contencioso-Administrativo no 1 de Oviedo – Spania) – Margarita Isabel Vega González/Consejería de Hacienda y Sector Público del Gobierno del Principado de Asturias

(Cauza C-158/16) (1)

((Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Clauza 4 - Principiul nediscriminării - Noțiunea „condiții de încadrare în muncă” - Punerea în poziție administrativă de concediu special - Reglementare națională care prevede acordarea unui concediu special în caz de alegere în funcții de demnitate publică doar în favoarea funcționarilor, cu excluderea agenților netitulari))

(2018/C 072/10)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Contencioso-Administrativo no 1 de Oviedo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Margarita Isabel Vega González

Pârât: Consejería de Hacienda y Sector Público del Gobierno del Principado de Asturias

Dispozitivul

1)

Clauza 4 punctul 1din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că noțiunea „condiții de încadrare în muncă”, vizată la această dispoziție, include dreptul unui lucrător care a fost ales într-o funcție parlamentară de a beneficia de un concediu special, prevăzut de reglementarea națională, în virtutea căruia raportul de muncă este suspendat, astfel încât menținerea locului de muncă al acestui lucrător și dreptul său la promovare sunt garantate până la expirarea mandatului său parlamentar.

2)

Clauza 4 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, anexat la Directiva 1999/70, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care exclude în manieră absolută acordarea în favoarea unui lucrător pe durată determinată, în vederea exercitării unui mandat politic, a unui concediu în virtutea căruia raportul de muncă este suspendat până la reintegrarea acestui lucrător, la capătul mandatului respectiv, în timp ce acest drept este recunoscut lucrătorilor pe durată nedeterminată.


(1)  JO C 211, 13.6.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/9


Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Impresa di Costruzioni Ing. E. Mantovani SpA, Guerrato SpA/Provincia autonoma di Bolzano, Agenzia per i procedimenti e la vigilanza in materia di contratti pubblici di lavori servizi e forniture (ACP), Autorità nazionale anticorruzione (ANAC)

(Cauza C-178/16) (1)

([Trimitere preliminară - Contracte de achiziții publice de lucrări - Directiva 2004/18/CE - Articolul 45 alineatele (2) și (3) - Condiții de excludere de la participarea la procedura de atribuire a unui contract de achiziții publice - Declarație privind inexistența unor hotărâri definitive de condamnare a foștilor administratori ai societății ofertante - Conduită infracțională a unui fost administrator - Condamnare penală - Disociere completă și efectivă între întreprinderea ofertantă și acest administrator - Probă - Apreciere de către autoritatea contractantă a cerințelor corespunzătoare acestei obligații])

(2018/C 072/11)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelante: Impresa di Costruzioni Ing. E. Mantovani SpA, Guerrato SpA

Intimate: Provincia autonoma di Bolzano, Agenzia per i procedimenti e la vigilanza in materia di contratti pubblici di lavori servizi e forniture (ACP), Autorità nazionale anticorruzione (ANAC)

Dispozitivul

Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, în special articolul 45 alineatul (2) primul paragraf literele (c), (d) și (g) din această directivă, precum și principiile egalității de tratament și proporționalității trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care permite autorității contractante:

să ia în considerare, potrivit condițiilor pe care le-a stabilit, o condamnare penală a administratorului unei întreprinderi ofertante, chiar dacă această condamnare nu este încă definitivă, pentru săvârșirea unei infracțiuni care aduce atingere eticii profesionale a respectivei întreprinderi, atunci când mandatul acestuia a încetat în anul anterior publicării anunțului de participare și

să excludă acea întreprindere de la participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziții publice în cauză pentru motivul că, prin omisiunea de a declara această condamnare încă nedefinitivă, nu s-a disociat complet și efectiv de faptele administratorului menționat.


(1)  JO C 232, 27.6.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/10


Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Eni SpA, Eni Gas & Power France SA, Union professionnelle des industries privées du gaz (Uprigaz)/Premier ministre, Ministre de l’Environnement, de l’Énergie et de la Mer

(Cauza C-226/16) (1)

((Trimitere preliminară - Energie - Sectorul gazelor naturale - Securitatea aprovizionării cu gaze naturale - Regulamentul (UE) nr. 994/2010 - Obligația întreprinderilor din sectorul gazelor naturale de a lua măsurile care vizează asigurarea aprovizionării cu gaze a consumatorilor protejați - Articolul 2 al doilea paragraf punctul 1 - Noțiunea „consumatori protejați” - Articolul 8 alineatul (2) - Obligație suplimentară - Articolul 8 alineatul (5) - Posibilitatea întreprinderilor din sectorul gazelor naturale de a își îndeplini obligația la nivel regional sau la nivelul Uniunii - Reglementare națională care impune furnizorilor de gaze o obligație suplimentară de depozitare a gazelor al cărei domeniu de aplicare include consumatori care nu figurează printre consumatorii protejați în sensul Regulamentului nr. 994/2010 - Obligație care trebuie îndeplinită, în ceea ce privește 80 % din gazele depozitate, pe teritoriul statului membru în cauză))

(2018/C 072/12)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamante: Eni SpA, Eni Gas & Power France SA, Union professionnelle des industries privées du gaz (Uprigaz)

Pârâți: Premier ministre, Ministre de l’Environnement, de l’Énergie et de la Mer

Cu participarea: Storengy, Total Infrastructures Gaz France (TIGF)

Dispozitivul

1)

Articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 994/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Directivei 2004/67/CE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea din litigiul principal, care impune furnizorilor de gaze naturale o obligație de depozitare a gazelor naturale al cărei domeniu de aplicare include consumatori care nu figurează printre consumatorii protejați enumerați la articolul 2 al doilea paragraf punctul 1 din acest regulament, cu condiția să fie respectate condițiile prevăzute de prima dintre aceste dispoziții, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

2)

Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 994/2010 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care impune furnizorilor de gaze naturale să își respecte obligațiile de a deține depozite de gaze, în vederea garantării securității aprovizionării într-o situație de criză, în mod necesar și exclusiv prin intermediul unor infrastructuri localizate pe teritoriul național. În speță, revine totuși instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă posibilitatea oferită de reglementarea națională autorității competente de a ține seama de celelalte „instrumente de modulare” de care dispun furnizorii în cauză garantează acestora posibilitatea efectivă de a și îndeplini obligațiile la nivel regional sau la nivelul Uniunii Europene.


(1)  JO C 251, 11.7.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/11


Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Københavns Byret – Danemarca) – Procedură penală privind pe Bent Falbert, Poul Madsen, JP/Politikens Hus A/S

(Cauza C-255/16) (1)

((Trimitere preliminară - Procedură de furnizare de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice - Legislație națională care precizează sau introduce o interdicție privind oferirea de jocuri, loterii și pariuri fără a dispune de o autorizație și care introduce o interdicție privind publicitatea pentru jocuri, loterii și pariuri oferite fără a dispune de o autorizație))

(2018/C 072/13)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Københavns Byret

Părțile din procedura penală principală

Bent Falbert, Poul Madsen, JP/Politikens Hus A/S

Dispozitivul

Articolul 1 din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iulie 1998, trebuie interpretat în sensul că o dispoziție națională, precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede sancțiuni penale în cazul comercializării unor jocuri, loterii sau pariuri pe teritoriul național fără autorizație nu constituie o reglementare tehnică, în sensul acestei dispoziții, supusă obligației de notificare în temeiul articolului 8 alineatul (1) din respectiva directivă. În schimb, o dispoziție națională, precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede sancțiuni penale în cazul publicității pentru jocuri, loterii sau pariuri care nu au fost autorizate constituie o reglementare tehnică, în sensul acestei dispoziții, supusă obligației de notificare în temeiul articolului 8 alineatul (1) din directiva menționată, din moment ce reiese cu claritate din lucrările pregătitoare ale acestei dispoziții de drept național că ea avea ca obiect și ca scop extinderea la serviciile de jocuri online a unei interdicții preexistente privind publicitatea, aspect care trebuie stabilit de instanța națională.


(1)  JO C 251, p. 11.7.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/11


Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 decembrie 2017 – Binca Seafoods GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-268/16 P) (1)

([Recurs - Regulamentul (CE) nr. 834/2007 - Producția și etichetarea produselor ecologice - Regulamentul (CE) nr. 889/2008 - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1358/2014 - Interesul de a exercita acțiunea - Noțiunea „beneficiu personal”])

(2018/C 072/14)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Binca Seafoods GmbH (reprezentant: H. Schmidt, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Lewis, G. von Rintelen și K. Walkerová, agenți)

Dispozitivul

1)

Anulează Ordonanța Tribunalului Uniunii Europene din 11 martie 2016, Binca Seafoods/Comisia (T-94/15, nepublicată, EU:T:2016:164).

2)

Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene.

3)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.


(1)  JO C 279, 1.8.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/12


Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Prequ' Italia Srl/Agenzia delle Dogane e dei Monopoli

(Cauza C-276/16) (1)

([Trimitere preliminară - Principiul respectării dreptului la apărare - Dreptul de a fi ascultat - Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 - Codul vamal comunitar - Articolul 244 - Recuperarea unei datorii în materie vamală - Lipsa unei audieri prealabile a destinatarului înainte de adoptarea unei decizii de impunere rectificative - Dreptul destinatarului de a obține suspendarea executării deciziei rectificative - Lipsa unei suspendări automate în cazul introducerii unei căi de atac administrative - Trimitere la condițiile prevăzute la articolul 244 din Codul vamal])

(2018/C 072/15)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurentă: Prequ' Italia Srl

Intimată: Agenzia delle Dogane e dei Monopoli

Dispozitivul

Dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de adoptarea oricărei decizii susceptibile să îi afecteze în mod defavorabil interesele trebuie interpretat în sensul că dreptul la apărare al destinatarului unei decizii de impunere rectificative adoptate de autoritățile vamale în lipsa unei audieri prealabile a persoanei interesate nu este încălcat în cazul în care reglementarea națională care permite persoanei interesate să conteste acest act în cadrul unei căi de atac administrative se limitează să prevadă posibilitatea de a solicita suspendarea executării acestui act până la eventuala reformare a acestuia prin trimitere la articolul 244 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000, fără ca introducerea unei căi de atac administrative să suspende în mod automat executarea actului atacat, din moment ce aplicarea articolului 244 al doilea paragraf din regulamentul menționat de către autoritățile vamale nu restrânge acordarea suspendării executării atunci când acestea au motive întemeiate să creadă că decizia contestată nu este în spiritul legislației vamale sau că există temerea privind producerea unui prejudiciu ireparabil pentru persoana interesată.


(1)  JO C 305, 22.8.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/13


Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Najwyższy – Polonia) – Polkomtel sp. z o.o./Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej

(Cauza C-277/16) (1)

((Trimitere preliminară - Cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice - Directiva 2002/21/CE - Articolele 8 și 16 - Directiva 2002/19/CE - Articolele 8 și 13 - Operator desemnat ca având o putere semnificativă pe o piață - Controlul prețurilor - Obligații impuse de autoritățile naționale de reglementare - Obligația orientării prețurilor în funcție de costuri - Stabilirea tarifelor la un nivel inferior față de costurile suportate de operatorul în cauză pentru furnizarea serviciilor de terminare a apelurilor de voce în rețelele mobile - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 16 - Libertatea de a desfășura o activitate comercială - Proporționalitate))

(2018/C 072/16)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy

Părțile din procedura principală

Recurentă: Polkomtel sp. z o.o.

Intimat: Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej

cu participarea: Krajowa Izba Gospodarcza Elektroniki i Telekomunikacji

Dispozitivul

1)

Articolul 8 alineatul (4) și articolul 13 din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) trebuie să fie interpretate în sensul că, atunci când o autoritate națională de reglementare îi impune unui operator desemnat ca având o putere semnificativă pe o anumită piață obligația de a-și stabili prețurile în funcție de costuri, această autoritate națională de reglementare poate, în scopul promovării eficienței economice și al favorizării unei concurențe durabile, să stabilească prețurile pentru serviciile care fac obiectul unei asemenea obligații la un nivel inferior față de costurile suportate de operatorul respectiv pentru furnizarea acelor servicii, dacă aceste costuri sunt superioare celor ale unui operator eficient, aspect a cărui verificare revine instanței naționale.

2)

Articolul 8 alineatul (4) și articolul 13 alineatul (3) din Directiva 2002/19 coroborate cu articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie interpretate în sensul că o autoritate națională de reglementare poate impune unui operator, desemnat ca având o putere semnificativă pe o anumită piață și supus unei obligații de orientare a prețurilor în funcție de costuri, să își stabilească anual prețurile pe baza celor mai recente date și să îi comunice, în vederea verificării, aceste prețuri, precum și elementele care le justifică, anterior aplicării lor, cu condiția ca astfel de obligații să fie întemeiate pe natura problemei identificate, proporționale și justificate în ceea ce privește obiectivele enunțate la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru), aspect a cărui verificare revine instanței naționale.

3)

Articolul 13 alineatul (3) din Directiva 2002/19 trebuie să fie interpretat în sensul că, atunci când unui operator i-a fost impusă, în temeiul articolului 13 alineatul (1) din această directivă, o obligație de orientare a prețurilor în funcție de costuri, operatorului respectiv i se poate impune o obligație de ajustare a prețurilor înainte sau după ce a început să le aplice.


(1)  JO C 335, 12.9.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/14


Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil no 8 de Barcelona – Spania) – Schweppes SA/Red Paralela SL, Red Paralela BCN SL, fostă Carbòniques Montaner SL

(Cauza C-291/16) (1)

([Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Mărci - Directiva 2008/95/CE - Articolul 7 alineatul (1) - Epuizarea drepturilor conferite de o marcă - Mărci paralele - Cesiunea mărcilor pentru o parte a teritoriului Spațiului Economic European (SEE) - Strategie comercială care favorizează în mod deliberat imaginea unei mărci globale și unice după cesiune - Titulari independenți care au raporturi comerciale și economice strânse])

(2018/C 072/17)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Mercantil no 8 de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Schweppes SA

Pârâte: Red Paralela SL, Red Paralela BCN SL, fostă Carbòniques Montaner SL

cu participarea: Orangina Schweppes Holding BV, Schweppes International Ltd, Exclusivas Ramírez SL

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, citit în lumina articolului 36 TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune ca titularul unei mărci naționale să se împotrivească importului de produse identice care poartă aceeași marcă care provin dintr-un alt stat membru unde această marcă, aparținând inițial aceluiași titular, este deținută în prezent de un terț care a dobândit drepturile asupra ei prin cesiune, atunci când, după această cesiune,

titularul, singur sau dispunând de o strategie de marcă coordonată cu acest terț, a continuat să promoveze în mod activ și deliberat o imagine de marcă unică și globală, creând sau întărind astfel față de publicul relevant o confuzie privind originea comercială a produselor care poartă această marcă,

sau

există legături economice între titular și terțul menționat, în sensul că își coordonează politicile comerciale sau se pun de acord pentru a controla împreună utilizarea mărcilor menționate, astfel încât să aibă posibilitatea să stabilească direct sau indirect produsele cărora li se aplică marca și să controleze calitatea acestora.


(1)  JO C 305, 22.08.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/15


Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Global Starnet Ltd/ Ministero dell'Economia e delle Finanze, Amministrazione Autonoma Monopoli di Stato

(Cauza C-322/16) (1)

((Trimitere preliminară - Libera prestare a serviciilor, libertatea de stabilire, libera circulație a capitalurilor și libertatea de a desfășura o activitate comercială - Restricții - Atribuirea unor noi concesiuni pentru gestionarea la distanță a jocurilor - Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime - Hotărâre a Curții Constituționale - Obligația sau lipsa obligației instanței naționale de a sesiza Curtea))

(2018/C 072/18)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelanttă: Global Starnet Ltd

Intimați: Ministero dell'Economia e delle Finanze, Amministrazione Autonoma Monopoli di Stato

Dispozitivul

1)

Articolul 267 al treilea paragraf TFUE trebuie interpretat în sensul că instanța națională ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac este, în principiu, obligată să procedeze la trimiterea preliminară a unei chestiuni de interpretare a dreptului Uniunii chiar dacă, în cadrul aceleiași proceduri naționale, Curtea Constituțională a statului membru interesat a apreciat constituționalitatea reglementării naționale prin prisma unor norme de referință care au un conținut analog celor din dreptul Uniunii.

2)

Articolele 49 și 56 TFUE, precum și principiul încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care impune unor persoane care sunt deja concesionare în sectorul gestionării online a jocurilor autorizate prin lege condiții noi pentru exercitarea activității lor prin intermediul unui act adițional la contractul existent, în măsura în care instanța de trimitere concluzionează că această reglementare poate fi justificată de motive imperative de interes general, este aptă să garanteze realizarea obiectivelor urmărite și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestora.


(1)  JO C 343, 19.9.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/15


Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Provincial de Albacete – Spania) – José Luís Núñez Torreiro/AIG Europe Limited, Sucursal en España, fostă Chartis Europe Limited, Sucursal en España, Unión Española de Entidades Aseguradoras y Reaseguradoras (Unespa)

(Cauza C-334/16) (1)

((Trimitere preliminară - Asigurare obligatorie de răspundere civilă auto - Directiva 2009/103/CE - Articolul 3 primul paragraf - Noțiunea „circulația vehiculelor” - Reglementare națională care exclude conducerea autovehiculelor pe drumuri și pe terenuri care nu sunt „corespunzătoare pentru circulație”, cu excepția celor care, deși nu sunt corespunzătoare în acest scop, sunt totuși „utilizate în mod curent”))

(2018/C 072/19)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Albacete

Părțile din procedura principală

Apelant: José Luís Núñez Torreiro

Intimate: AIG Europe Limited, Sucursal en España, fostă Chartis Europe Limited, Sucursal en España, Unión Española de Entidades Aseguradoras y Reaseguradoras (Unespa)

Dispozitivul

Articolul 3 primul paragraf din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite excluderea acoperirii prin asigurarea obligatorie a prejudiciilor produse cu ocazia conducerii autovehiculelor pe drumuri și pe terenuri care nu sunt „corespunzătoare pentru circulație”, cu excepția celor care, deși nu sunt corespunzătoare în acest scop, sunt totuși „utilizate în mod curent”.


(1)  JO C 305, 22.8.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/16


Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 20 decembrie 2017 – Trioplast Industrier AB/Comisia Europeană

(Cauza C-364/16) (1)

((Recurs - Înţelegeri - Piața sacilor industriali din plastic - Punere în întârziere adresată de Comisia Europeană recurentei pentru plata dobânzilor de întârziere aferente cuantumului amenzii aplicate - Acţiune în anulare şi în despăgubire))

(2018/C 072/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Trioplast Industrier AB (reprezentanți: T. Pettersson, F. Sjövall și A. Johansson, advokater)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka și P. Rossi, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Trioplast Industrier AB la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 343, 19.9.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/16


Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht München – Germania) – Soha Sahyouni/Raja Mamisch

(Cauza C-372/16) (1)

([Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 - Cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp - Recunoașterea unui divorț privat obținut în fața unei instanțe religioase într-un stat terț - Domeniul de aplicare al regulamentului menționat])

(2018/C 072/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht München

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Soha Sahyouni

Pârât: Raja Mamisch

Dispozitivul

Articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp trebuie interpretat în sensul că un divorț care rezultă dintr-o declarație unilaterală a unuia dintre soți în fața unei instanțe religioase, precum cel în discuție în litigiul principal, nu intră în domeniul de aplicare material al acestui regulament.


(1)  JO C 343, 19.9.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/17


Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne/Aldi Süd Dienstleistungs-GmbH & Co. OHG, reprezentată de Aldi Süd Dienstleistungs-GmbH, fostă Aldi Einkauf GmbH & Co. OHG Süd

(Cauza C-393/16) (1)

([Trimitere preliminară - Organizare comună a piețelor produselor agricole - Protecția denumirilor de origine protejate (DOP) - Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 - Articolul 118m alineatul (2) litera (a) punctul (ii), litera (b) și litera (c) - Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 - Articolul 103 alineatul (2) litera (a) punctul (ii), litera (b) și litera (c) - Domeniu de aplicare - Exploatare a reputației unei DOP - Utilizare abuzivă, imitare sau evocare a unei DOP - Indicație falsă sau înșelătoare - DOP „Champagne” utilizată în denumirea unui produs alimentar - Denumirea „Champagner Sorbet” - Produs alimentar care conține ca ingredient șampanie - Ingredient care conferă produsului alimentar o caracteristică esențială])

(2018/C 072/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne

Pârâtă: Aldi Süd Dienstleistungs-GmbH & Co. OHG, reprezentată de Aldi Süd Dienstleistungs-GmbH, fostă Aldi Einkauf GmbH & Co. OHG Süd

Dispozitivul

1)

Articolul 118m alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 491/2009 al Consiliului din 25 mai 2009, și articolul 103 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului trebuie interpretate în sensul că intră în domeniul lor de aplicare cazul în care o denumire de origine protejată precum „Champagne” este utilizată ca parte a denumirii sub care este vândut un produs alimentar precum „Champagner Sorbet”, care nu corespunde caietului de sarcini referitor la această denumire de origine protejată, dar care conține un ingredient care corespunde caietului de sarcini menționat.

2)

Articolul 118m alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 1234/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 491/2009, și articolul 103 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 1308/2013 trebuie interpretate în sensul că utilizarea unei denumiri de origine protejate ca parte a denumirii sub care este vândut un produs alimentar care nu corespunde caietului de sarcini referitor la această denumire de origine protejată, dar care conține un ingredient care corespunde caietului de sarcini menționat, precum „Champagner Sorbet”, constituie o exploatare a reputației unei denumiri de origine protejate, în sensul acestor dispoziții, în cazul în care produsul alimentar nu are drept caracteristică esențială un gust determinat în principal de prezența acestui ingredient în compoziția sa.

3)

Articolul 118m alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1234/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 491/2009, și articolul 103 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1308/2013 trebuie interpretate în sensul că utilizarea unei denumiri de origine protejate ca parte a denumirii sub care este vândut un produs alimentar care nu corespunde caietului de sarcini referitor la această denumire de origine protejată, dar care conține un ingredient care corespunde caietului de sarcini menționat, precum „Champagner Sorbet”, nu constituie o utilizare abuzivă, o imitare sau o evocare, în sensul acestor dispoziții.

4)

Articolul 118m alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1234/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 491/2009, și articolul 103 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1308/2013 trebuie interpretate în sensul că sunt aplicabile atât în cazul indicațiilor false sau înșelătoare care sunt de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea produsului în cauză, cât și în cazul indicațiilor false sau înșelătoare care privesc natura sau calitățile esențiale ale acestui produs.


(1)  JO C 402, 31.10.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/18


Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte d'appello di Milano, Bundesgerichtshof – Italia, Germania) – Acacia Srl/Pneusgarda Srl, în faliment, Audi AG (C-397/16), Acacia Srl, Rolando D’Amato/Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG (C-435/16)

(Cauzele conexate C-397/16 și C-435/16) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Desene sau modele industriale comunitare - Articolul 110 alineatul (1) - Lipsa protecției - Așa-numita clauză „privind repararea” - Noțiunea „piesă dintr-un produs complex” - Repararea produsului complex pentru a i se reda acestuia aspectul inițial - Măsuri care trebuie adoptate de utilizator pentru a se prevala de așa-numita clauză „privind repararea” - Jantă pentru automobil replică cu aspect identic cu cel al modelului de jantă original])

(2018/C 072/23)

Limbile de procedură: germana și italiana

Instanța de trimitere

Corte d'appello di Milano, Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Apelante: Acacia Srl (C-397/16), Acacia Srl, Rolando D’Amato (C-435/16)

Intimate: Pneusgarda Srl, în faliment, Audi AG (C-397/16), Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG (C-435/16)

Dispozitivul

1)

Articolul 110 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare trebuie interpretat în sensul că așa-numita clauză „privind repararea” pe care o prevede nu condiționează excluderea de la protecția sub titlul de desen sau model industrial comunitar pentru un desen sau model industrial care constituie o piesă dintr-un produs complex, utilizată pentru a permite repararea acestui produs complex cu scopul de a-i reda aspectul inițial, de împrejurarea ca de aspectul produsului complex să depindă desenul sau modelul protejat.

2)

Articolul 110 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie interpretat în sensul că așa-numita clauză „privind repararea” pe care o prevede subordonează excluderea de la protecția sub titlul de desen sau model industrial comunitar pentru un desen sau model industrial care constituie o piesă dintr-un produs complex, utilizată pentru a permite repararea acestui produs complex cu scopul de a-i reda aspectul inițial, de condiția ca piesa de schimb să aibă un aspect identic din punct de vedere vizual cu cel al piesei încorporate inițial în produsul complex la momentul introducerii sale pe piață.

3)

Articolul 110 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie interpretat în sensul că, pentru a se putea prevala de așa-numita clauză „privind repararea” pe care o prevede această dispoziție, fabricantul sau vânzătorul unei piese dintr-un produs complex are o obligație de diligență în ceea ce privește respectarea de către utilizatorii din aval a condițiilor impuse de dispoziția amintită.


(1)  JO C 371, 10.10.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/19


Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Bolzano – Italia) – Sabine Simma Federspiel/Provincia autonoma di Bolzano, Equitalia Nord SpA

(Cauza C-419/16) (1)

((Trimitere preliminară - Libertatea de stabilire și libera circulație a lucrătorilor - Articolele 45 și 49 TFUE - Recunoașterea reciprocă a diplomelor, a certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare ca medic - Directivele 75/363/CEE și 93/16/CEE - Remunerarea medicilor specialiști în formare profesională))

(2018/C 072/24)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Bolzano

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sabine Simma Federspiel

Pârâte: Provincia autonoma di Bolzano, Equitalia Nord SpA

Dispozitivul

1)

Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 75/363/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind activitățile medicilor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 82/76/CEE a Consiliului din 26 ianuarie 1982, precum și articolul 24 alineatul (1) litera (c) din Directiva 93/16/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind facilitarea liberei circulații a medicilor și recunoașterea reciprocă a diplomelor, a certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia acordarea bursei naționale destinate să finanțeze o formare profesională efectuată într-un alt stat membru, care conduce la obținerea titlului de medic specialist, este subordonată condiției ca medicul beneficiar să își exercite activitatea profesională în acest prim stat membru timp de cinci ani într-o perioadă de zece ani începând de la încheierea specializării sau, în caz contrar, să ramburseze până la 70 % din cuantumul bursei percepute, majorat cu dobânzi.

2)

Articolele 45 și 49 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia acordarea bursei naționale destinate să finanțeze o formare profesională efectuată într-un alt stat membru, care conduce la obținerea titlului de medic specialist, este subordonată condiției ca medicul beneficiar să își exercite activitatea profesională în acest prim stat membru timp de cinci ani într-o perioadă de zece ani începând de la încheierea specializării sau, în caz contrar, să ramburseze până la 70 % din cuantumul bursei percepute, majorat cu dobânzi, cu excepția cazului în care măsurile prevăzute de această reglementare nu contribuie efectiv la urmărirea obiectivelor de protecție a sănătății publice și de echilibru financiar al sistemului de securitate socială și depășesc ceea ce este necesar în această privință, aspect a cărui apreciere este de competența instanței de trimitere.


(1)  JO C 392, 24.10.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/20


Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court – Irlanda) – Peter Nowak/Data Protection Commissioner

(Cauza C-434/16) (1)

((Trimitere preliminară - Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal - Directiva 95/46/CE - Articolul 2 litera (a) - Noțiunea „date cu caracter personal” - Răspunsuri scrise furnizate de candidat în cadrul unui examen profesional - Observațiile examinatorului referitoare la aceste răspunsuri - Articolul 12 literele (a) și (b) - Domeniul de aplicare al drepturilor de acces și de rectificare ale persoanei vizate))

(2018/C 072/25)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court

Părțile din procedura principală

Reclamant: Peter Nowak

Pârât: Data Protection Commissioner

Dispozitivul

Articolul 2 litera (a) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretat în sensul că, în condiții precum cele în discuție în litigiul principal, răspunsurile scrise furnizate de un candidat în cadrul unui examen profesional și eventualele observații ale examinatorului referitoare la aceste răspunsuri constituie date cu caracter personal, în sensul acestei dispoziții.


(1)  JO C 364, 3.10.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/20


Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal – Irlanda) – Florea Gusa/Minister for Social Protection, Irlande, Attorney General

(Cauza C-442/16) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 2004/38/CE - Persoană care a încetat să desfășoare o activitate independentă - Menținerea calității de lucrător care desfășoară activități independente - Drept de ședere - Legislația unui stat membru care limitează acordarea unei indemnizații pentru persoane care caută de lucru la persoanele care au drept de ședere pe teritoriul acelui stat membru))

(2018/C 072/26)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal

Părțile din procedura principală

Apelant: Florea Gusa

Intimați: Minister for Social Protection, Irlande, Attorney General

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE trebuie interpretat în sensul că își menține statutul de lucrător care desfășoară activități independente în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a) din această directivă resortisantul unui stat membru care, după ce a avut reședința legală și a desfășurat o activitate independentă într-un alt stat membru timp de aproximativ patru ani, a încetat această activitate ca urmare a lipsei de muncă înregistrate în mod corespunzător cauzate de rațiuni independente de voința sa și s-a înregistrat ca persoană care caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forței de muncă din acest din urmă stat membru.


(1)  JO C 383, 17.10.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/21


Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Finanzamt Bingen-Alzey/Boehringer Ingelheim Pharma GmbH & Co. KG

(Cauza C-462/16) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 90 alineatul (1) - Reducere de preț în condițiile stabilite de statele membre - Reducerea bazei de impozitare - Principii definite în Hotărârea din 24 octombrie 1996, Elida Gibbs (C-317/94, EU:C:1996:400) - Reduceri acordate caselor de asigurări private de sănătate])

(2018/C 072/27)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamant și intimat: Finanzamt Bingen-Alzey

Pârâtă și recurentă: Boehringer Ingelheim Pharma GmbH & Co. KG

Dispozitivul

În lumina principiilor definite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea din 24 octombrie 1996, Elida Gibbs (C-317/94, EU:C:1996:400, punctele 28 și 31), privind stabilirea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată și având în vedere principiul egalității de tratament din dreptul Uniunii, articolul 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie să fie interpretat în sensul că reducerea acordată, în temeiul unei legi naționale, de o întreprindere farmaceutică unei întreprinderi de asigurări private de sănătate conduce, în sensul articolului menționat, la o reducere a bazei de impozitare în favoarea acestei întreprinderi farmaceutice atunci când produsele farmaceutice sunt livrate prin intermediul unor comercianți cu ridicata unor farmacii care le eliberează unor persoane acoperite de o asigurare privată de sănătate care rambursează asiguraților săi prețul de cumpărare al produselor farmaceutice.


(1)  JO C 402, 31.10.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/22


Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Stuttgart – Germania) – Brigitte Schlömp/Landratsamt Schwäbisch Hall

(Cauza C-467/16) (1)

((Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Cooperare judiciară în materie civilă - Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială - Convenția de la Lugano II - Litispendență - Noțiunea „instanță” - Autoritate de conciliere de drept elvețian, responsabilă cu desfășurarea procedurii de conciliere prealabile oricărei proceduri pe fond))

(2018/C 072/28)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Stuttgart

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Brigitte Schlömp

Pârât: Landratsamt Schwäbisch Hall

Dispozitivul

Articolele 27 și 30 din Convenția privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, semnată la 30 octombrie 2007, a cărei încheiere a fost aprobată în numele Comunității prin Decizia 2009/430/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2008, trebuie interpretate în sensul că, în caz de litispendență, data la care a fost inițiată o procedură obligatorie de conciliere în fața unei autorități de conciliere de drept elvețian constituie data la care se consideră că o „instanță” este sesizată.


(1)  JO C 428, 21.11.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/22


Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) – Incyte Corporation/Szellemi Tulajdon Nemzeti Hivatala

(Cauza C-492/16) (1)

([Trimitere preliminară - Proprietate intelectuală și industrială - Dreptul brevetelor - Medicamente de uz uman - Regulamentul (CE) nr. 469/2009 - Articolul 18 - Produse fitosanitare - Regulamentul (CE) nr. 1610/96 - Articolul 17 alineatul (2) - Certificat suplimentar de protecție - Durată - Stabilirea datei expirării - Efectele unei hotărâri a Curții - Posibilitatea sau obligația de rectificare a datei expirării])

(2018/C 072/29)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Incyte Corporation

Pârâtă: Szellemi Tulajdon Nemzeti Hivatala

Dispozitivul

1)

Articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente, analizat în lumina articolului 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1610/96 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 1996 privind crearea unui certificat suplimentar de protecție pentru produsele fitosanitare, trebuie interpretat în sensul că data primei autorizații de introducere pe piață, astfel cum este indicată într-o cerere de certificat suplimentar de protecție, pe baza căreia autoritatea națională competentă să elibereze un astfel de certificat a calculat durata acestuia, este incorectă într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care a determinat o modalitate de calcul al duratei certificatului menționat neconformă cu prevederile articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 469/2009, astfel cum a fost interpretat într-o hotărâre ulterioară a Curții.

2)

Articolul 18 din Regulamentul nr. 469/2009, analizat în lumina considerentului (17) și a articolului 17 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1610/96, trebuie interpretat în sensul că, într-o situație precum cea descrisă la punctul 1) din prezentul dispozitiv, titularul unui certificat suplimentar de protecție dispune, în temeiul articolului 18 menționat, de o cale de atac în scopul de a obține rectificarea duratei indicate în respectivul certificat atât timp cât acesta nu a expirat.


(1)  JO C 454, 5.12.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/23


Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Caterpillar Financial Services sp. z o.o.

(Cauza C-500/16) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 135 alineatul (1) litera (a) - Scutiri - Taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii - Obstacole în calea restituirii TVA-ului perceput în exces - Articolul 4 alineatul (3) TUE - Principiile echivalenței, efectivității și cooperării loiale - Drepturi conferite particularilor - Împlinirea termenului de prescripție a obligației fiscale - Efectele unei hotărâri a Curții - Principiul securității juridice])

(2018/C 072/30)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Caterpillar Financial Services sp. z o.o.

cu participarea: Dyrektor Izby Skarbowej w Warszawie

Dispozitivul

Principiile echivalenței și efectivității, analizate în lumina articolului 4 alineatul (3) TUE, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite să se respingă o cerere de restituire a taxei pe valoarea adăugată (TVA) percepute în exces în cazul în care această cerere a fost formulată de persoana impozabilă după împlinirea termenului de prescripție de cinci ani, deși decurge dintr-o hotărâre a Curții, pronunțată ulterior împlinirii termenului menționat, că plata TVA-ului care a făcut obiectul cererii de restituire menționate nu era datorată.


(1)  JO C 22, 23.1.2017.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/24


Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Köln – Germania) – Deister Holding AG fostă Traxx Investments NV (C-504/16), Juhler Holding A/S (C-613/16)/Bundeszentralamt für Steuern

(Cauzele conexate C-504/16 și C-613/16) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate directă - Libertatea de stabilire - Directiva 90/435/CEE - Articolul 1 alineatul (2) - Articolul 5 - Societate-mamă - Holding - Reținere la sursă a impozitelor pentru profiturile distribuite unei societăți-mamă holding nerezidente - Scutire - Fraudă, evaziune și abuz în materie fiscală - Prezumție])

(2018/C 072/31)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamante: Deister Holding AG fostă Traxx Investments NV (C-504/16), Juhler Holding A/S (C-613/16)

Pârât: Bundeszentralamt für Steuern

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/98/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006, coroborat cu articolul 5 alineatul (1) din această directivă, pe de o parte, și articolul 49 TFUE, pe de altă parte, trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații fiscale a unui stat membru precum cea în discuție în litigiile principale, care, atunci când într-o societate-mamă nerezidentă sunt deținute participații de către persoane care nu ar avea dreptul la rambursarea sau la scutirea de reținerea la sursă a impozitelor dacă ar percepe în mod direct dividendele provenite de la o filială rezidentă, refuză, în cazul în care una dintre condițiile stabilite de această legislație este îndeplinită, scutirea de la plata impozitului pe veniturile din capital aplicat distribuirii de dividende acestei societăți-mamă.


(1)  JO C 475, 19.12.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/24


Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Austria) – Erzeugerorganisation Tiefkühlgemüse eGen/Agrarmarkt Austria

(Cauza C-516/16) (1)

([Trimitere preliminară - Agricultură - Organizarea comună a piețelor - Program operațional în sectorul fructelor și legumelor - Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 361/2008 - Articolele 103b, 103d și 103 g - Asistență financiară din partea Uniunii Europene - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 - Articolul 60 și anexa IX punctul 23 - Investiții realizate în exploatațiile și/sau la sediile organizației de producători - Noțiune - Încredere legitimă - Securitate juridică])

(2018/C 072/32)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Erzeugerorganisation Tiefkühlgemüse eGen

Pârâtă: Agrarmarkt Austria

Dispozitivul

1)

Punctul 23 din anexa IX la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate, în măsura în care se referă la investiții realizate „în exploatațiile și/sau la sediile organizației de producători”, trebuie interpretat în sensul că

simplul fapt că o investiție realizată în cadrul unui program operațional menționat la articolul 60 alineatul (1) din acest regulament este amplasată pe un teren al cărui proprietar este un terț, iar nu organizația de producători în cauză nu constituie, în principiu, în temeiul primei dispoziții menționate, un motiv de neeligibilitate pentru ajutor a cheltuielilor suportate de respectiva organizație de producători pentru investiția menționată;

punctul 23 din anexa IX menționată se referă la investiții realizate în exploatații și/sau la sedii care se află, atât în drept, cât și în fapt, sub controlul exclusiv al organizației de producători în cauză, astfel încât să fie exclusă orice utilizare a investițiilor menționate în beneficiul unui terț.

2)

Principiul protecției încrederii legitime trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, autoritatea națională competentă, pe de o parte, să refuze plata soldului ajutorului financiar care a fost solicitat de o organizație de producători pentru o investiție considerată în cele din urmă ca fiind neeligibilă pentru acesta în temeiul punctului 23 din anexa IX la Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011 și, pe de altă parte, să solicite acestei organizații de producători restituirea ajutorului deja primit pentru investiția respectivă.

3)

În împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în lipsa limitării efectelor prezentei hotărâri în timp, nu se opune ca principiul securității juridice să fie luat în considerare pentru a exclude restituirea unui ajutor plătit în mod nejustificat, cu condiția ca cerințele prevăzute să fie identice cu cele prevăzute pentru recuperarea prestațiilor financiare pur naționale, ca interesul Uniunii Europene să fie luat în considerare pe deplin și ca buna-credință a beneficiarului să fie dovedită.


(1)  JO C 462, 12.12.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/25


Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht München – Germania) – Hamamatsu Photonics Deutschland GmbH/Hauptzollamt München

(Cauza C-529/16) (1)

((Trimitere preliminară - Tariful vamal comun - Codul vamal - Articolul 29 - Stabilirea valorii în vamă - Operațiuni transfrontaliere între societăți afiliate - Acord prealabil în materie de prețuri de transfer - Preț de transfer convenit compus dintr-o sumă inițial facturată și dintr-o corecție forfetară operată după sfârșitul perioadei de facturare))

(2018/C 072/33)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht München

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Hamamatsu Photonics Deutschland GmbH

Pârât: Hauptzollamt München

Dispozitivul

Articolele 28-31 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 decembrie 1996, trebuie interpretate în sensul că nu permit să se rețină, drept valoare în vamă, o valoare de tranzacție convenită, compusă în parte dintr-o sumă inițial facturată și declarată și în parte dintr-o ajustare forfetară operată după sfârșitul perioadei de facturare, fără să fie posibil să se știe dacă, la finalul perioadei de facturare, această ajustare va fi operată în sus sau în jos.


(1)  JO C 30, 30.1.2017.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/26


Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Peter Valach și alții/ Waldviertler Sparkasse Bank AG și alții

(Cauza C-649/16) (1)

((Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Domeniu de aplicare - Acţiune în răspundere delictuală împotriva membrilor unui comitet al creditorilor care au respins un plan de restructurare în cadrul unei proceduri de insolvenţă))

(2018/C 072/34)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamanți și revizuenți: Peter Valach, Alena Valachová, SC Europa ZV II a.s., SC Europa LV a.s., VAV Parking a.s., SC Europa BB a.s., Byty A s.r.o.

Pârâte și intimate în procedura de revizuire: Waldviertler Sparkasse Bank AG, Československá obchodná banka a.s., Stadt Banská Bystrica

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că această dispoziție se aplică unei acțiuni în răspundere delictuală formulate împotriva membrilor unui comitet al creditorilor ca urmare a comportamentului acestora cu ocazia unui vot privind un plan de restructurare în cadrul unei proceduri de insolvență și că, prin urmare, o astfel de acțiune este exclusă din domeniul de aplicare material al acestui regulament.


(1)  JO C 104, 3.4.2017.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/27


Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 22 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Amsterdam – Țările de Jos) – Executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui Samet Ardic

(Cauza C-571/17 PPU) (1)

([Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgență - Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Mandat european de arestare - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Proceduri de predare între statele membre - Condiții de executare - Motive de neexecutare facultativă - Articolul 4a alineatul (1) rezultat din Decizia-cadru 2009/299/JAI - Mandat emis în vederea executării unei pedepse privative de libertate - Noțiunea „proces în urma căruia a fost pronunțată decizia” - Conținut - Persoană care a fost condamnată definitiv la o pedeapsă privativă de libertate în urma unei proceduri care s-a desfășurat în prezența sa - Pedeapsă a cărei executare a fost ulterior suspendată în parte, sub anumite condiții - Procedură ulterioară care a condus la revocarea suspendării ca urmare a nerespectării acestor condiții - Procedură de revocare care s-a desfășurat în absența persoanei în cauză])

(2018/C 072/35)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Amsterdam

Părțile din procedura principală

Samet Ardic

Dispozitivul

În ipoteza în care persoana în cauză a fost prezentă în persoană la procesul penal care a condus la decizia judiciară prin care a fost în mod definitiv declarată vinovată de săvârșirea unei infracțiuni și prin care i-a fost aplicată, pe acest temei, o pedeapsă privativă de libertate a cărei executare a fost ulterior suspendată în parte sub rezerva respectării anumitor condiții, noțiunea „proces în urma căruia a fost pronunțată decizia”, în sensul articolului 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretată în sensul că nu vizează o procedură ulterioară de revocare a acestei suspendări, întemeiată pe încălcarea condițiilor respective pe durata termenului de supraveghere, dacă decizia de revocare adoptată în urma acestei proceduri nu modifică nici natura, nici nivelul pedepsei pronunțate inițial.


(1)  JO C 402, 27.11.2017.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/27


Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 20 noiembrie 2017 – „Balcia Insurance” SE

(Cauza C-648/17)

(2018/C 072/36)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa

Părțile din procedura principală

Recurentă:„Balcia Insurance” SE

Intimată: AS „Baltijas Apdrošināšanas Nams”

Întrebările preliminare

1)

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE (1) a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi (Prima Directivă) trebuie interpretat în sensul că noțiunea „pagube produse de vehicule” cuprinde o situație precum cea în discuție în litigiul principal, și anume deschiderea ușilor unui vehicul care staționează?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 trebuie interpretat în sensul că noțiunea „pagube produse de vehicule” cuprinde o situație precum cea în discuție în litigiul principal, și anume o situație în care pagubele provocate bunului unui terț sunt produse prin utilizarea vehiculului de către un pasager?


(1)  JO 1972, L 103, p. 1, Ediţie specială, 06/vol. 1, p. 10.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/28


Recurs introdus la 8 decembrie 2017 de Alex SCI împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 10 octombrie 2017 în cauza T-841/16, Alex/Comisia

(Cauza C-696/17 P)

(2018/C 072/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Alex SCI (reprezentant: J. Fouchet, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 10 octombrie 2017 în ansamblul dispozițiilor sale, cu excepția părții în care aceasta recunoaște caracterul atacabil al Deciziei Comisiei din 21 septembrie 2016

Rejudecând cauza:

anularea Deciziei Comisiei Europene din data de 21 septembrie 2016;

declararea ajutoarelor acordate CABAB de FEDER, de statul francez, de Consiliul Regional Aquitaine și de Consiliul General Pyrénées Atlantiques ca ilegale și incompatibile cu piața comună;

obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură, inclusiv a onorariului avocațial de 5 000 €.

Motivele și principalele argumente

A.   Admisibilitate

Recurenta solicită confirmarea Deciziei Tribunalului privind caracterul atacabil al deciziei. Scrisoarea din data de 21 septembrie 2016 constituie un act atacabil în sensul dispozițiilor articolului 263 primul paragraf TFUE.

În ceea ce privește calitatea procesuală activă și interesul de a exercita acțiunea ale Alex SCI, recurenta solicită modificarea ordonanței Tribunalului. Situația sa comercială este afectată în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

B.   Fond

Primul motiv este întemeiat pe nelegalitatea externă din cauza lipsei motivării. Niciun temei juridic, textual sau jurisprudențial nu este menționat în decizia din 21 septembrie 2016, astfel încât, din simpla sa lectură, Alex SCI, reprezentată de administratorul său, nu înțelege această decizie. Insuficient motivată atât în drept, cât și în fapt, decizia este afectată de nelegalitate externă.

Al doilea motiv este întemeiat pe nelegalitatea internă (existența unui ajutor de stat și lipsa notificării). Comunitatea aglomerării Côte Basque-Adour (CABAB) a dorit, în cadrul strategiei sale economice, să amenajeze situl „Technocité” la Bayonne pentru a institui o platformă specializată în domeniul aeronauticii. În acest scop, ea a solicitat finanțări din partea FEDER, a statului francez, a Consiliului Regional Aquitaine și a Consiliului General Pyrénées Atlantiques pentru ca aceștia să cofinanțeze proiectul său prin plata, de către fiecare, a sumei de 1 000 000 de euro.

Pe de o parte, întrucât elementele constitutive ale unui ajutor de stat sunt întrunite, aceste plăți constituie ajutoare de stat nenotificate, care încalcă articolul 108 TFUE.

Pe de altă parte, aceste plăți sunt incompatibile cu piața comună. Proiectul Technocité constituie de fapt o platformă industrială și terțiară specializată în dezvoltarea celor mai avansate tehnologii în domeniul aeronautic, spațial și al sistemelor integrate. Acest sector este în mod deosebit deschis concurenței. Ajutoarele menționate sunt, așadar, contrare articolului 107 TFUE.

În sfârșit, în ceea ce privește neexecutarea convențiilor de plată a ajutoarelor, trebuie amintit că obiectul acestor convenții este de a finanța un proiect de „Centru aeronautic Technocité”, pentru a amenaja situl și pentru a-l transforma într-o „platformă specializată în cercetarea și dezvoltarea celor mai avansate tehnologii în domeniul aeronautic, spațial și al sistemelor integrate”. Zona Technocité cuprinde activități de orice natură, care sunt desfășurate de societăți dispersate, precum Fidal, Avantis, Decra, Sepa, Trescal, KPMG, Capgemini…, cu alte cuvinte societăți care își exercită activitatea în domenii care nu au legătură cu aeronautica.

În cele din urmă, ajutoarele de stat trebuie să fie anulate și sumele trebuie restituite [a se vedea în special Regulamentul nr. 734/2013 (1) și Regulamentul nr. 2988/95 (2) articolul 4 alineatele (1) și (4); Consiliul de Stat francez (CE), 2 iunie 1992, Rec. p. 165; CE, 6 noiembrie 1998, Rec. p. 397; CJCE, 11 iulie 1996, SFEI cauza C-39/94].


(1)  Regulamentul (UE) nr. 734/2013 al Consiliului din 22 iulie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 204, p. 15).

(2)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166).


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/29


Recurs introdus la 5 ianuarie 2018 de Alfamicro – Sistemas de computadores, Sociedade Unipessoal, Lda. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 14 noiembrie 2017 în cauza T-831/14, Alfamicro/Comisia

(Cauza C-14/18 P)

(2018/C 072/38)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Recurentă: Alfamicro – Sistemas de computadores, Sociedade Unipessoal, Lda. (reprezentanți: G. Gentil Anastácio și D. Pirra Xarepe, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

anularea Hotărârii Tribunalului din 14 noiembrie 2017 pronunţate în cauza T-831/14,

trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea pronunţării, în conformitate cu articolul 263 TFUE,

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Alfamicro nu împărtăşeşte poziţia adoptată de Tribunal care a respins acţiunea formulată de întreprinderea menţionată, obligând-o la plata către Comisia Europeană a sumei de 277 849,93 euro, plus dobânzi reprezentând 26,88 euro pe fiecare zi de întârziere. Alfamicro consideră că Tribunalul ar fi trebuit să se pronunţe asupra acţiunii în temeiul articolului 263 TFUE, iar nu al articolului 272 TFUE. Pe de altă parte, Alfamicro apreciază că Comisia, a cărei poziţie a fost însuşită de Tribunal, în decizia sa, care este prin natura ei o hotărâre administrativă, nu a respectat principiile proporţionalităţii, bunei-credinţe şi securităţii juridice.

Alfamicro consideră că atât analiza, cât şi contextul scrisorii Comisiei din 28 octombrie 2014 evidenţiază faptul că o astfel de scrisoare este un act administrativ decizional, altfel spus, o decizie administrativă. Termenii în care a fost redactată, faptul că se întemeiază pe un audit al Curţii de Conturi, împrejurarea că Comisia a extins concluziile auditului la toate celelalte convenţii semnate de recurentă şi compensările la care a recurs Comisia vin în susţinerea existenţei unei decizii administrative. Hotărârea Tribunalului, care reflectă poziţia sa cu privire la aprecierea acţiunii formulate drept o acţiune declarativă, iar nu o acţiune îndreptată împotriva unei decizii administrative, aduce atingere în mod grav dreptului la apărare al reclamantei. Astfel, Alfamicro susţine că Tribunalul a încălcat în mod grav principiul egalităţii părţilor şi principiul echilibrului contractual.

Prin reducerea cu peste 93 % a subvenţiei convenite cu recurenta, Comisia nu a luat măsurile adecvate astfel cum prevedea acordul de subvenţie şi a adus astfel atingere principiului proporţionalităţii. Necenzurând acţiunile Comisiei, Tribunalul nu a respectat principiul proporţionalităţii şi, implicit, chiar l-a încălcat. În plus, atunci când Comisia, care este chemată să adopte măsuri adecvate, adoptă măsuri inadecvate şi arbitrare, nu există securitate juridică. În măsura în care sprijină aceste acţiuni ale Comisiei, Tribunalul nu respectă nici principiul securităţii juridice.


Tribunalul

26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/31


Hotărârea Tribunalului din 18 ianuarie 2018 – Kenup Foundation și alții/EIT

(Cauza T-76/15) (1)

([„Cercetare și dezvoltare tehnologică - EIT - Program cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 - Cerere de propuneri în vederea desemnării unei comunități a cunoașterii și a inovării - Respingerea ofertei reclamantelor - Regulamentul (CE) nr. 294/2008 - Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 - Delegare nelegală de competențe”])

(2018/C 072/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Kenup Foundation (Kalkara, Malta), Candena GmbH (Lunebourg, Germania), CO BIK Center odličnosti za biosenzoriko, instrumentacijo in procesno kontrolo (Ajdovščina, Slovenia), Evotec AG (Hamburg, Germania) (reprezentanți: inițial U. Soltész, C. Wagner, H. Weiß și A. Richter, ulterior U. Soltész, H. Weiß și A. Richter și în cele din urmă U. Soltész și H. Weiß, avocați)

Pârât: Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT) (reprezentanți: M. Kern, agent, asistat de P. de Bandt și M. Gherghinaru, avocați)

Interveniente în susținerea reclamantelor: Republica Malta (reprezentanţi: M. E. Perici Calascione, avocat) și Stiftung Universität Lüneburg (reprezentant: F. Oehl, avocat)

Obiectul

Cerere în temeiul articolului 263 TFUE și privind anularea deciziilor din 9 decembrie 2014, al căror sens a fost comunicat prin scrisoarea din 10 decembrie 2014, prin care EIT a desemnat Comunitatea cunoașterii și inovării (CCI) „Inovare pentru o viață sănătoasă și pentru îmbătrânire activă” și a respins propunerea prezentată de consorțiul Kenup.

Dispozitivul

1)

Anulează deciziile din 9 decembrie 2014, al căror sens a fost comunicat prin scrisoarea din 10 decembrie 2014, prin care Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT) a desemnat Comunitatea cunoașterii și inovării (CCI) „Inovare pentru o viață sănătoasă și pentru îmbătrânire activă” și a respins propunerea prezentată de consorțiul Kenup.

2)

EIT suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Kenup Foundation, de Candena GmbH, de CO BIK Center odličnosti za biosenzoriko, instrumentacijo in procesno kontrolo și de Evotec AG.


(1)  JO C 146, 4.5.2015.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/32


Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2018 – EDF/Comisia

(Cauza T-747/15) (1)

((„Ajutoare de stat - Ajutoare acordate de autoritățile franceze pentru EDF - Reclasarea drept dotare cu capital a unor provizioane contabile create cu scutire de impozit pentru reînnoirea rețelei de alimentare generală - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piaţa internă - Autoritate de lucru judecat - Criteriul investitorului privat”))

(2018/C 072/40)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Électricité de France (EDF) (Paris, Franța) (reprezentant: M. Debroux, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, B. Stromsky și D. Recchia, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Franceză (reprezentanți: inițial G. de Bergues, D. Colas și J. Bousin, ulterior D. Colas și J. Bousin, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, având ca obiect anularea articolelor 1-5 din Decizia (UE) 2016/154 a Comisiei din 22 iulie 2015 privind ajutorul de stat SA.13869 (C 68/2002) (ex NN 80/2002) – Reclasarea drept capital a provizioanelor contabile scutite de plata impozitelor pentru reînnoirea rețelei de alimentare generală pus în aplicare de Franța în favoarea EDF (JO 2016, L 34, p. 152).

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Électricité de France (EDF) să suporte, în afara propriilor cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană, cu excepția celor efectuate de aceasta din urmă ca urmare a intervenției Republicii Franceze.

3)

Obligă Republica Franceză să suporte, în afara propriilor cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană ca urmare a intervenției sale.


(1)  JO C 78, 29.2.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/32


Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2018 – Deichmann/EUIPO – Munich (Reprezentarea unei cruci pe partea laterală a unui pantof de sport)

(Cauza T-68/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marcă a Uniunii Europene figurativă reprezentând o cruce pe partea laterală a unui pantof de sport - Marcă de poziție - Utilizare serioasă a mărcii - Articolul 15 alineatul (1) și articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 18 alineatul (1) și articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 072/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Deichmann SE (Essen, Germania) (reprezentant: C. Onken, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Gája, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Munich, SL (Capellades, Spania) (reprezentanți: J. Güell Serra și M. del Mar Guix Vilanova, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 4 decembrie 2015 (cauza R 2345/2014-4) privind o procedură de decădere între Deichmann și Munich

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Deichmann SE la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Munich, SL.


(1)  JO C 111, 29.3.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/33


Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2018 – Sun Media/EUIPO – Meta4 Spain (METABOX)

(Cauza T-204/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale METABOX - Mărcile Uniunii Europene și națională verbale anterioare META4 și mărcile Uniunii Europene și națională figurative anterioare meta4 - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Similitudinea semnelor - Risc de confuzie”])

(2018/C 072/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sun Media Ltd (Hong Kong, China) (reprezentant: A. Schnider, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Bonne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Meta4 Spain, SA (Las Rozas, Spania) (reprezentant: I. Temiño Ceniceros, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 8 februarie 2016 (cauza R 307/2015-2) privind o procedură de opoziție între Meta4 Spain și Sun Media

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Sun Media Ltd la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 232, 27.6.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/34


Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2018 – Sun Media/EUIPO – Meta4 Spain (METAPORN)

(Cauza T-273/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale METAPORN - Mărcile Uniunii Europene și naționale verbale anterioare META 4 și figurative anterioare meta4 - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Similitudinea serviciilor - Noțiunea «servicii complementare» - Similitudinea semnelor - Risc de confuzie”])

(2018/C 072/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sun Media Ltd (Hong Kong, China) (reprezentant: A. Schnider, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Bonne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Meta4 Spain, SA (Las Rozas, Spania) (reprezentant: I. Temiño Ceniceros, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 3 martie 2016 (cauzele conexate R 653/2015-2 și R 674/2015-2), privind o procedură de opoziție între Meta4 Spain și Sun Media

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Sun Media Ltd la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 270, 25.7.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/34


Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2018 – Starbucks/EUIPO – Nersesyan (COFFEE ROCKS)

(Cauza T-398/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative COFFEE ROCKS - Mărcile Uniunii Europene figurative anterioare STARBUCKS COFFEE - Motiv relativ de refuz - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 072/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Starbucks Corp. (Seattle, Washington, Statele Unite) (reprezentanți: J. Schmitt, avocat, și I. Fowler, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Crespo Carrillo și A. Kusturovic, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Hasmik Nersesyan (Borgloon, Belgia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 24 mai 2016 (cauza R 559/2015-4), privind o procedură de opoziție între Starbucks Corp. şi doamna Hasmik Nersesyan

Dispozitivul

1)

Anulează decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 24 mai 2016 (cauza R 559/2015-4).

2)

Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 335, 12.9.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/35


Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2018 – Dehtochema Bitumat/ECHA

(Cauza T-630/16) (1)

((„REACH - Redevență datorată pentru înregistrarea unei substanțe - Reducere acordată IMM-urilor - Recomandarea 2003/361/CE - Noțiunea de întreprindere legată - Depunerea unei «declarații incorecte privind dimensiunea întreprinderii» - Reducere de 50 % a cuantumului taxei administrative aplicabile - Competența ECHA - Încetarea producerii substanței”))

(2018/C 072/45)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Dehtochema Bitumat s. r. o. (Bělá pod Bezdězem, Republica Cehă) (reprezentant: P. Holý, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) (reprezentanți: inițial J.-P. Trnka, E. Maurage și M. Heikkilä, ulterior J.-P. Trnka și M. Heikkilä, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Deciziei SME(2016) 3038 a ECHA din 7 iulie 2016 prin care se constată că reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de reducerea redevenței prevăzute pentru întreprinderile mijlocii și prin care i se impune o taxă administrativă

Dispozitivul

1)

Respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării Deciziei SME(2016) 3038 a Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) din 7 iulie 2016.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Obligă Dehtochema Bitumat s. r. o. la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 402, 31.10.2016.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/36


Hotărârea Tribunalului din 18 ianuarie 2018 – LG Electronics /EUIPO (Dual Edge)

(Cauza T-804/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Dual Edge - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 072/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: LG Electronics, Inc. (Seul, Coreea de Sud) (reprezentant: M. Graf, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: M. Rajh, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 2 septembrie 2016 (cauza R 832/2016-2) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Dual Edge ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă LG Electronics, Inc. La plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 22, 23.1.2017.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/36


Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2018 – SE/Consiliul

(Cauza T-231/17) (1)

([„Funcție publică - Funcționari - Remunerație - Alocații familiale - Articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf din anexa VII la statut - Noțiunea «copil aflat în întreţinere» - Noțiunea «copil pentru care funcționarul are obligația de a plăti pensie alimentară, ca urmare a unei hotărâri judecătorești întemeiate pe legislația unui stat membru privind protecția minorilor» - Refuz de a acorda statutul de copil aflat în întreținere nepoatei funcționarului”])

(2018/C 072/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: SE (reprezentant: N. de Montigny, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei Consiliului din 22 iunie 2016 prin care autoritatea împuternicită să facă numiri a acestei instituții a refuzat să recunoască faptul că nepoata reclamantului era un „copil aflat în întreținerea” acestuia în sensul articolului 2 alineatul (2) al treilea paragraf din anexa VII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe SE la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 213, 3.7.2017.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/37


Acțiune introdusă la 7 decembrie 2017 – Intercontact Budapest/CdT

(Cauza T-809/17)

(2018/C 072/48)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Intercontact Budapest Fordító és Pénzügyi Tanácsadó Kft. (Budapesta, Ungaria) (reprezentant: É. Subasicz, avocat)

Pârât: Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (CdT)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

cu titlu principal, stabilirea aspectului dacă punctele de evaluare acordate fiecăruia dintre ofertanți corespund realității, fiind stabilite pe baza unei comparații a ofertelor prezentate și dacă acestea sunt conforme cu principiile egalității de tratament, nediscriminării, proporționalității și transparenței;

cu titlu subsidiar, anularea deciziei adoptate de pârâtă la 10 iulie 2017 cu privire la rezultatul procedurilor de achiziții publice FL/GEN 16-02 și FL/GEN 16-01;

cu titlu și mai subsidiar, anularea procedurii de achiziții publice;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament, nediscriminării, proporționalității și transparenței întrucât pârâta, în procedurile de achiziții publice susmenționate, a aplicat evaluări diferite în funcție de ofertanți și în cadrul fiecărei proceduri a evaluat în mod diferit activități similare (1).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe un abuz de putere, întrucât pârâta nu a comunicat reclamantei informațiile pe care aceasta le-a solicitat în procedurile de achiziții publice (2).

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea cerinței transparenței procedurilor de achiziții publice, întrucât pârâta nu a publicat decât tardiv rezultatul procedurii în Jurnalul Oficial și fără a-l însoți de informațiile complete indicate în Directiva Uniunii (3).

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că pârâta a încălcat Directiva Uniunii privind achizițiile publice omițând să indice termenele de formulare a unei acțiuni și, prin urmare, limitând posibilitatea formulării căii de atac (4).


(1)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65-242), considerentele (1) și (90).

(2)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1-96), articolul 113.

(3)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94 din 28.3.2014, p. 65–242), articolul 50.

(4)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94 din 28.3.2014, p. 65–242), anexa V partea D punctul 16.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/38


Acțiune introdusă la 14 decembrie 2017 – Luxemburg/Comisia

(Cauza T-816/17)

(2018/C 072/49)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentanți: D. Holderer, agent D. Waelbroeck și A. Steichen, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

declararea prezentei acțiuni drept admisibilă și întemeiată;

cu titlu principal, anularea Deciziei din 4 octombrie a Comisiei privind ajutorul de stat SA.38944 care ar fi fost pus în aplicare în favoarea Amazon;

cu titlu subsidiar, anularea Deciziei Comisiei din 4 octombrie 2017 privind ajutorul de stat SA.38944 care ar fi fost pus în aplicare de Luxemburg în favoarea Amazon în măsura în care prin aceasta se dispune recuperarea ajutorului;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.

Primul motiv divizat în trei aspecte, întemeiat pe încălcarea articolului 170 TFU întrucât Comisia nu a stabilit existenţa unui avantaj în sarcina Amazon EU S.à.r.l (denumită în continuare „LuxOpCO”).

primul aspect, întemeiat pe faptul că aplicarea deciziei anticipative, precum și reînnoirea sa în anul 2011 nu ar fi condus la acordarea niciunui avantaj în măsura în care redevența pe care un terț ar fi plătit-o pentru o licență pe activele necorporale ar fi fost mai mare decât cea plătită de LuxOpCo societății Amazon Europe Holding Technologies SCS (denumită în continuare „LuxSCS”) în temeiul acordului de licență. Reclamanta susține că Decizia din 4 octombrie 2017 a Comisiei privind ajutorul de stat SA.38944, care ar fi fost pus în aplicare de Luxemburg în favoarea Amazon (denumită în continuare „decizia atacată”), prevede în mod eronat că redevența plătită efectiv de LuxOpCo se abate de la un preţ concurenţial;

al doilea aspect, întemeiat pe erori vădite de fapt şi de drept care ar afecta analiza efectuată în decizia atacată în legătură cu o pretinsă aplicare greșită a metodei tranzacţionale a marjei nete în cadrul deciziei anticipative, atât în alegerea părţii testate, cât şi în aplicarea parametrilor respectivei metode;

al treilea aspect, întemeiat pe argumentul potrivit căruia, dimpotrivă, tocmai calcularea prețului de transfer, astfel cum a fost efectuată de Comisie în decizia atacată, ar conduce la un rezultat care se abate în mod evident de la principiul deplinei concurenţe.

2.

Al doilea motiv, divizat în două aspecte, întemeiat pe încălcarea articolului 107 TFUE, în măsura în care Comisia nu a stabilit selectivitatea deciziei anticipative în cauză.

primul aspect, întemeiat pe faptul că, în mod eronat, Comisia ar prezuma selectivitatea deciziei anticipative în cauză, în timp ce, potrivit jurisprudenței, Comisia nu poate concluziona că există un avantaj pentru a prezuma selectivitatea acesteia, ci, obligatoriu, ar trebui ca, în contextul analizei sale privind selectivitatea, să definească mai întâi cadrul de referință aplicabil și apoi să identifice o derogare de la respectivul cadru de referință;

al doilea aspect, întemeiat pe împrejurarea că, în raţionamentele sale subsidiare, Comisia nu ar fi prezentat dovada pretinsei selectivităţi a ajutorului prezumat. Aceste două constatări subsidiare privind selectivitatea ar fi în mod vădit viciate întrucât Comisia s-ar înșela în legătură cu cadrele de referință și, în orice caz, omite să demonstreze existența oricărei derogări de la acestea din urmă.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolelor 4 și 5 TFUE, în măsura în care Comisia ar proceda la o armonizare fiscală deghizată prin impunerea propriei interpretări a prețului de transfer „bun” pe care LuxOpCo ar trebui să îl plătească LuxSCS în temeiul acordul de licență în cauză. În această privință, reclamanta susține că, de fapt, Comisia ar proceda la o instrumentalizare a legislaţiei privind ajutoarele de stat pentru a realiza o armonizare fiscală mascată în materie de prețuri de transfer, încălcând competența exclusivă a statelor membre în domeniul impozitării directe.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea Regulamentului 2015/1589 și a dreptului la apărare, în măsura în care Comisia ar fi încălcat dreptul la apărare prin adoptarea unei decizii prin care se înlătură lapidar elemente ex post furnizate de Amazon și al cărei argument principal, și anume eroarea în alegerea părții testate în scopul metodei tranzacţionale a marjei nete, nu a putut fi comentată anterior de Marele Ducat al Luxemburgului sau de Amazon.

5.

Al cincilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 16 din Regulamentul 2015/1589 prin faptul că recuperarea ajutorului ar fi incompatibilă cu principiul securității juridice, având în vedere buna-credință a Marelui Ducat al Luxemburgului în aplicarea prețurilor de transfer și imprevizibilitatea noii abordări a prețurilor de transfer aplicate de Comisie în decizia atacată.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/39


Acțiune introdusă la 18 decembrie 2017 – Sierra/EUIPO

(Cauza T-819/17)

(2018/C 072/50)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Mercedes Sierra (Alicante, Spania) (reprezentanți: E. Fontes Vila, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

obligarea pârâtului să elimine din „Appraisal Report” al reclamantei pentru exercițiul 2016 orice reproș legat de stilul de comunicare al reclamantei menționate întrucât consideră că aceasta reprezintă o afirmație falsă și o încălcare a dreptului fundamental al persoanei de a-și exprima în mod liber ideile și opiniile.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva deciziei EUIPO adoptate în cadrul exercițiului anual de evaluare a îndeplinirii atribuțiilor de serviciu ale reclamantei corespunzător exercițiului 2016.

Reclamanta solicită în concret eliminarea din „Appraisal Report” a anumitor aprecieri.

În susținerea acțiunii, reclamanta își invocă dreptul de a se manifesta în mod liber față de agenție, fără a se teme de represalii în cazul în care realizează aceasta.

Această parte consideră că dreptul său la libertatea de expresie a fost lezat și apreciază că motivul care justifică decizia de a nu îl promova pe funcționar astfel cum ar merita ținând seama de implicarea sa, de calitatea muncii și de performanțele lor aduce atingere dreptului său la apărare.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/40


Acțiune introdusă la 20 decembrie 2017 – Etnia Dreams/EUIPO – Poisson (Etnik)

(Cauza T-823/17)

(2018/C 072/51)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Etnia Dreams, SL (Valencia, Spania) (reprezentant: P. Gago Comes, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Serge Poisson (Limal, Belgia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „Etnik” – cererea de înregistrare nr. 15 721 301

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 19 octombrie 2017 în cauza R 880/2017-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului admiterea acțiunii și, prin urmare, pronunțarea unei hotărâri prin care să se admită opoziția nr. B 2 791 229 și, în consecință, după îndeplinirea formalităților legale necesare, să se respingă cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 15 721 301 „Etnik” pentru clasele 3 și 35, în temeiul articolului 8 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 207/2009, având în vedere riscul de confuzie cu marca comunitară nr. 11 017 241 al cărei titular este Etnia Dreams S.L.

Motivele invocate

Temeiul opoziției este în mod evident articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

Pârâtul ar fi trebuit să aplice ultima parte a normei 17 alineatele (3) și (4) din Regulamentul nr. 2868/95 și, prin urmare, ar fi trebuit să îi notifice neregularitatea pentru a fi remediată în termenul de două luni.

Încălcarea articolelor 41 și 42 din Regulamentul nr. 207/2009.

Încălcarea articolelor 10, 41, 47 și 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Încălcarea principiilor bunei-credințe și respectării încrederii legitime.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/41


Acțiune introdusă la 29 decembrie 2017 – United Parcel Service/Comisia

(Cauza T-834/17)

(2018/C 072/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: United Parcel Service, Inc. (Atlanta, Georgia, Statele Unite) (reprezentanți: A. Ryan, solicitor, F. Hoseinian și W. Knibbeler, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

acordarea de despăgubiri în favoarea UPS pentru prejudiciile suferite, în cuantum de 1 742 miliarde de euro și dobânzile aferente;

acordarea de despăgubiri în favoarea UPS pentru taxele care îi vor fi impuse pe despăgubirile obținute, pe baza ratei dobânzii aplicabile în ziua pronunțării hotărârii și

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită despăgubiri în temeiul articolului 340 TFUE pentru pierderea suferită în urma adoptării Deciziei C(2013) 431 a Comisiei în cazul COMP/M.6570 – UPS/TNT Express („decizia”) care a fost anulată de Tribunale prin Hotărârea din 7 martie 2017 în cauza T-194/13.

În susținerea acțiunii, reclamanta susține că decizia este afectată de erori vădite ale unor norme juridice menite să confere drepturi în favoarea UPS. Potrivit reclamantei, fiecare încălcare avută în vedere în mod individual a stat la baza deciziei și a împiedicat-o pe reclamantă să achiziționeze TNT și să materializeze beneficiile asociate cu tranzacția propusă.

Reclamanta susține că aceste încălcări sunt încălcări suficient de grave ale normelor juridice privind (1) analiza concentrării referitoare la prețuri; (2) analiza eficacității; (3) evaluarea competitivității FedEx; și (4) evaluarea proximității concurenței efectuate în decizie.

Potrivit reclamantei, fiecare dintre aceste încălcări, în mod individual sau împreună, contribuie la nelegalitatea deciziei și determină răspunderea Uniunii în temeiul articolului 340 TFEU.

Reclamanta mai susține că aceste încălcări au cauzat una după alta pierderea reclamantei întrucât dacă nu ar fi existat, UPS ar fi achiziționat TNT. Potrivit acesteia, dacă analiza concentrării referitoare la prețuri, analiza eficacității, evaluarea competitivității FedEx și evaluarea proximității concurenței nu ar fi fost efectuate eronat, nicio administrație rezonabil de prudentă și de diligentă nu ar fi împiedicat tranzacția propusă.

Potrivit reclamantei, aceasta ar trebui să fie pusă în situația în care s-ar fi aflat dacă decizia nelegală nu ar fi fost adoptată, iar acest lucru s-ar realiza prin despăgubiri în temeiul articolului 340 TFEU.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/42


Acțiune introdusă la 29 decembrie 2017 – Eurofer/Comisia

(Cauza T-835/17)

(2018/C 072/53)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Eurofer, Association Européenne de l'Acier, ASBL (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: J. Killick, barrister, și G. Forwood, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea articolului 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1795 al Comisiei din 5 octombrie 2017 (JO 2017, L 258, p. 24);

dispunerea măsurilor de organizare a procedurii solicitate, și

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere şi pe o eroare de drept, ca urmare a deciziei de a nu cumula importurile din Serbia cu importurile din celelalte patru ţări care fac obiectul investigaţiei, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază (1).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere şi pe o eroare de drept, ca urmare a aprecierii că măsurile de protecţiei împotriva Serbiei nu erau „necesare”, în sensul articolului 9 alineatul (2) din regulamentul de bază, chiar în lipsa cumulului.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 20 alineatul (2) din regulamentul de bază, a dreptului la informare al reclamantei şi a dreptului său la apărare, precum şi pe încălcarea obligaţiei de bună administrare consacrate la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât Comisia a omis să comunice marja de prejudiciu (subcotarea preţurilor indicative) şi marja de subcotare în ceea ce priveşte importurile din Serbia şi, în consecinţă, a refuzat să examineze cu atenţie şi imparţialitate toate elementele relevante ale cauzei.


(1)  Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO L 176, p. 21).


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/43


Acțiune introdusă la 28 decembrie 2017 – Negru/EUIPO – Sky (SkyPrivate)

(Cauza T-837/17)

(2018/C 072/54)

Limba în care a fost formulată acțiunea: româna

Părțile

Reclamant: Alexandru Negru (Iași, România) (reprezentant de: I.-M. Iliescu, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Sky plc (Isleworth, Regatul Unit)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul: reclamantul

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative care cuprinde elementul verbal „Skyprivate”

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 12 octombrie 2017 în cauza R 349/2017-2

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 8(1)(b) din Regulamentul nr. 207/2009.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/43


Acțiune introdusă la 9 ianuarie 2018 – Holzer y Cia/EUIPO – Annco (ANN TAYLOR)

(Cauza T-3/18)

(2018/C 072/55)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Holzer y Cia, SA de CV (Ciudad de Mexico, Mexic) (reprezentant: N. Fernández Fernández-Pacheco, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Annco, Inc. (New York, New York, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „ANN TAYLOR” – marca Uniunii Europene nr. 9 865 651

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 2 noiembrie 2017 în cauza R 2370/2016-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

admiterea acțiunii;

anularea deciziei atacate;

confirmarea validității înregistrării mărcii Uniunii Europene nr. 9 865 651 „ANN TAYLOR” pentru toate produsele pentru care s-a solicitat protecție în cererea respectivă;

obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

Camera de recurs a săvârșit o eroare atunci când a analizat următoarele aspecte: existența unei similitudini care poate genera un risc de confuzie între semnele în conflict și împrejurarea că titularul avea cunoștință, la momentul depunerii cererii, de existența unei mărci similare care poate genera un risc de confuzie; intențiile titularului la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii; valoarea probatorie dată dovezilor prezentate de persoana care a solicitat declararea nulității și sarcina probei.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/44


Acțiune introdusă la 9 ianuarie 2018 – Holzer y Cia/EUIPO – Annco (AT ANN TAYLOR)

(Cauza T-4/18)

(2018/C 072/56)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Holzer y Cia, SA de CV (Ciudad de Mexico, Mexic) (reprezentant: N. Fernández Fernández-Pacheco, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Annco, Inc. (New York, New York, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementele verbale „AT ANN TAYLOR” – marca Uniunii Europene nr. 11 197 647

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 8 noiembrie 2017 în cauza R 2371/2016-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

admiterea acțiunii;

anularea deciziei atacate;

confirmarea validității înregistrării mărcii Uniunii Europene nr. 11 197 647 „AT ANN TAYLOR” pentru toate produsele pentru care s-a solicitat protecție în cererea respectivă;

obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

Camera de recurs a săvârșit o eroare atunci când a analizat următoarele aspecte: existența unei similitudini care poate genera un risc de confuzie între semnele în conflict și împrejurarea că titularul avea cunoștință, la momentul depunerii cererii, de existența unei mărci similare care poate genera un risc de confuzie; intențiile titularului la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii; valoarea probatorie dată dovezilor prezentate de persoana care a solicitat declararea nulității și sarcina probei.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/45


Acțiune introdusă la 3 ianuarie 2018 – Hamburg Beer Company/EUIPO (Hamburg BEER COMPANY)

(Cauza T-5/18)

(2018/C 072/57)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Hamburg Beer Company GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și M. Alber, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii figurativă care cuprinde elementul verbal „Hamburg BEER COMPANY” – cererea de înregistrare nr. 15 272 743

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 6 septembrie 2017 în cauza R 436/2017-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009;

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/46


Acțiune introdusă la 2 ianuarie 2018 – Hamburg Beer Company/EUIPO (Hamburg Beer Company)

(Cauza T-6/18)

(2018/C 072/58)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Hamburg Beer Company GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și M. Alber, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii verbală „Hamburg Beer Company” – cererea de înregistrare nr. 15 272 784

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 29 septembrie 2017 în cauza R 437/2017-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009;

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/46


Acțiune introdusă la 8 ianuarie 2018 – inforsacom Informationssysteme/EUIPO (Business and technology working as one)

(Cauza T-7/18)

(2018/C 072/59)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: inforsacom Informationssysteme GmbH (Neu-Isenburg, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și M. Alber, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca UE verbală „Business and technology working as one” – cererea de înregistrare nr. 15 272 586

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 20 octombrie 2017 în cauza R 808/2017-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) coroborat cu alineatul (2) din Regulamentul nr. 2017/1001;

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) coroborat cu alineatul (2) din Regulamentul nr. 2017/1001.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/47


Acțiune introdusă la 8 ianuarie 2018 – Addiko Bank/EUIPO (STRAIGHTFORWARD BANKING)

(Cauza T-9/18)

(2018/C 072/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Addiko Bank AG (Viena, Austria) (reprezentanți: A. Seling, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „STRAIGHTFORWARD BANKING” – cererea de înregistrare nr. 16 133 449

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 25 octombrie 2017 în cauza R 1090/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 2017/1001;

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001.


26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/47


Acțiune introdusă la 11 ianuarie 2018 – Zweirad-Center Stadler/EUIPO – Triumph Designs (Triumph)

(Cauza T-12/18)

(2018/C 072/61)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Zweirad-Center Stadler GmbH (Regensburg, Germania) (reprezentanți: P. Ruess și A. Doepner-Thiele, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Triumph Designs Ltd (Swadlincote, Regatul Unit)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „Triumph” – cererea de înregistrare nr. 6 717 672

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 2 noiembrie 2017 în cauza R 665/2017-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate în măsura în care respinge cererea de înregistrare pentru produse din clasele 9, 12 şi 25;

respingerea în totalitate a opoziţiei şi admiterea înregistrării mărcii pentru aceste produse, sau, în subsidiar, trimiterea cauzei în faţa EUIPO pentru adoptarea măsurilor subsecvente;

obligarea EUIPO şi a celeilalte părţi în procedura aflată pe rolul EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivul invocat

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.