		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 52

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 61 12 februarie 2018

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2018/C 52/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2018/C 52/02	Cauza C-600/14: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 decembrie 2017 – Republica Federală Germania/Consiliul Uniunii Europene [Acțiune în anulare — Acțiune externă a Uniunii Europene — Articolul 216 alineatul (1) TFUE — Articolul 218 alineatul (9) TFUE — Stabilirea poziției care trebuie adoptată în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord internațional — Comitetul de revizuire al Organizației Interguvernamentale pentru Transporturile Internaționale Feroviare (OTIF) — Modificarea Convenției privind transporturile internaționale feroviare (COTIF) și a apendicelor acesteia — Competență partajată între Uniune și statele sale membre — Competența externă a Uniunii într-o materie în care Uniunea nu a adoptat până la acel moment norme comune — Validitatea Deciziei 2014/699/UE — Obligația de motivare — Principiul cooperării loiale]	2
2018/C 52/03	Cauza C-598/15: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia de Jerez de la Frontera – Spania) – Banco Santander, SA/Cristobalina Sánchez López (Trimitere preliminară — Directiva 93/13/CEE — Contracte încheiate cu consumatorii — Clauze abuzive — Competențele instanței naționale — Efectivitatea protecției recunoscute consumatorilor — Contract de împrumut ipotecar — Procedură extrajudiciară de executare a garanției ipotecare — Procedură judiciară simplificată de recunoaștere a drepturilor reale ale adjudecatarului)	3
2018/C 52/04	Cauza C-61/16 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 decembrie 2017 – European Bicycle Manufacturers Association (EBMA)/Giant (China) Co. Ltd, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană [Recurs — Dumping — Regulamentul (UE) nr. 502/2013 — Importuri de biciclete originare din China — Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 — Articolul 18 alineatul (1) — Cooperare — Noțiunea informații necesare — Articolul 9 alineatul (5) — Cerere de tratament individual — Risc de circumvenție]	3
2018/C 52/05	Cauza C-189/16: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Högsta förvaltningsdomstolen – Suedia) – Boguslawa Zaniewicz-Dybeck/Pensionsmyndigheten [Trimitere preliminară — Securitatea socială a lucrătorilor migranți — Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 — Articolul 46 alineatul (2) — Articolul 47 alineatul (1) litera (d) — Articolul 50 — Pensie garantată — Prestație minimă — Calcularea drepturilor la pensie]	4
2018/C 52/06	Cauza C-230/16: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 6 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Frankfurt am Main – Germania) – Coty Germany GmbH/Parfümerie Akzente GmbH [Trimitere preliminară — Concurență — Înțelegeri — Articolul 101 alineatul (1) TFUE — Distribuție selectivă de produse cosmetice de lux — Clauză prin care se interzice distribuitorilor să recurgă la un terț neautorizat în cadrul vânzării pe internet — Regulamentul (UE) nr. 330/2010 — Articolul 4 literele (b) și (c)]	5
2018/C 52/07	Cauza C-243/16: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Social no 30 de Barcelona – Spania) – Antonio Miravitlles Ciurana și alții/Contimark SA, Jordi Socias Gispert (Trimitere preliminară — Dreptul societăților — Directiva 2009/101/CE — Articolele 2, 6, 7 și 8 — Directiva 2012/30/UE — Articolele 19 și 36 — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolele 20, 21 și 51 — Recuperare a creanțelor care decurg dintr-un contract de muncă — Drept de a exercita, în fața aceleiași instanțe, o acțiune împotriva societății și a administratorului acesteia, în calitatea sa de responsabil și de codebitor solidar al datoriilor societății)	6
2018/C 52/08	Cauza C-305/16: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 decembrie 2017 [cerere de decizie preliminară formulată de First-tier Tribunal (Tax Chamber) – Regatul Unit] – Avon Cosmetics Ltd/The Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs [Trimitere preliminară — Taxa pe valoarea adăugată (TVA) — A șasea directivă 77/388/CEE — Articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) — Bază de impozitare — Articolul 17 — Drept de deducere — Articolul 27 — Măsuri speciale derogatorii — Decizia 89/534/CEE — Sistem de comercializare bazat pe livrarea de bunuri prin intermediul unor persoane neimpozabile — Impozitare la valoarea normală a bunului determinată în etapa finală de comercializare — Includerea costurilor suportate de persoanele menționate]	6
2018/C 52/09	Cauza C-329/16: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Syndicat national de l'industrie des technologies médicales (Snitem), Philips France/Premier ministre, Ministre des Affaires sociales et de la Santé (Trimitere preliminară — Dispozitive medicale — Directiva 93/42/CEE — Domeniu de aplicare — Noțiunea dispozitiv medical — Marcaj CE — Reglementare națională care supune programele de calculator pentru eliberarea prescripțiilor medicale unei proceduri de certificare stabilite de o autoritate națională)	7
2018/C 52/10	Cauza C-403/16: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Soufiane El Hassani/Minister Spraw Zagranicznych [Trimitere preliminară — Spațiul de libertate, securitate și justiție — Regulamentul (CE) nr. 810/2009 — Articolul 32 alineatul (3) — Codul comunitar de vize — Decizie de respingere a cererilor de viză — Dreptul solicitantului la o cale de atac împotriva acestei decizii — Obligația unui stat membru de a garanta dreptul la o cale de atac jurisdicțională]	8
2018/C 52/11	Cauza C-408/16: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 6 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel București – România) – Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA, fostă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA/Ministerul Fondurilor Europene – Direcția Generală Managementul Fondurilor Externe [Trimitere preliminară — Achiziții publice — Directiva 2004/18/CE — Domeniu de aplicare — Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 — Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune — Contract de finanțare a construcției unei autostrăzi încheiat cu Banca Europeană de Investiții înainte de aderarea statului membru la Uniunea Europeană — Noțiunea neregularitate în sensul Regulamentului nr. 1083/2006]	9
2018/C 52/12	Cauza C-487/16 P: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 13 decembrie 2017 – Telefónica SA/Comisia Europeană (Recurs — Înțelegeri — Piețele portugheză și spaniolă de telecomunicații — Clauză de neconcurență cuprinsă într-un acord încheiat între două societăți — Restrângere prin obiect — Drept la apărare — Refuz de audiere a unor martori — Amenzi — Gravitate a încălcării — Circumstanțe atenuante)	10
2018/C 52/13	Cauza C-567/16: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 7 decembrie 2017 [cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (Chancery Division) – Regatul Unit] – Merck Sharp & Dohme Corporation/Comptroller-General of Patents, Designs and Trade Marks [Trimitere preliminară — Proprietate industrială și comercială — Dreptul brevetelor — Medicamente de uz uman — Regulamentul (CE) nr. 469/2009 — Articolul 3 litera (b) — Certificat suplimentar de protecție — Condiții de obținere — Articolul 10 alineatul (3) — Eliberarea certificatului sau respingerea cererii de certificat — Directiva 2001/83/CE — Articolul 28 alineatul (4) — Procedura descentralizată]	10
2018/C 52/14	Cauza C-630/16: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 14 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Helsingin hallinto-oikeus – Finlanda) – procedură inițiată de Anstar Oy [Trimitere preliminară — Condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții — Standard armonizat EN 1090-1:2009+A1:2011 — Criterii de determinare a domeniului de aplicare al unui standard adoptat de Comitetul European de Normalizare (CEN) în temeiul unui mandat al Comisiei Europene — Sisteme de ancorare pentru fixarea în beton înainte de întărire și utilizate pentru fixarea panourilor de fațadă și a suporturilor de zidărie la structura de rezistență a clădirii]	11
2018/C 52/15	Cauza C-636/16: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 7 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado Contencioso-Administrativo no1 de Pamplona – Spania) – Wilber López Pastuzano/Delegación del Gobierno en Navarra (Trimitere preliminară — Statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung — Directiva 2003/109/CE — Articolul 12 — Adoptarea unei decizii de expulzare a unui rezident pe termen lung — Elemente care trebuie luate în considerare — Reglementare națională — Neluarea în considerare a acestor elemente — Compatibilitate)	11
2018/C 52/16	Cauza C-42/17: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte costituzionale – Italia) – Procedură penală privind pe M.A.S., M.B. [Trimitere preliminară — Articolul 325 TFUE — Hotărârea din 8 septembrie 2015, Taricco și alții (C-105/14, EU:C:2015:555) — Procedură penală privind infracțiuni în materia taxei pe valoarea adăugată (TVA) — Legislație națională care prevede termene de prescripție care pot conduce la nepedepsirea infracțiunilor — Atingere adusă intereselor financiare ale Uniunii Europene — Obligație de a lăsa neaplicată orice dispoziție de drept intern care poate aduce atingere obligațiilor impuse statelor membre de dreptul Uniunii — Principiul legalității infracțiunilor și pedepselor]	12
2018/C 52/17	Cauza C-66/17: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 14 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy Poznań-Grunwald i Jeżyce w Poznaniu – Polonia) – Grzegorz Chudaś, Irena Chudaś/DA Deutsche Allgemeine Versicherung Aktiengesellschaft AG [Trimitere preliminară — Cooperare judiciară în materie civilă — Regulamentul (CE) nr. 805/2004 — Domeniu de aplicare — Titlu executoriu european pentru creanțele necontestate — Titluri executorii care pot fi certificate ca titlu executoriu european — Decizie privind cuantumul cheltuielilor de judecată cuprinsă într-o hotărâre care nu privește o creanță necontestată — Excludere]	13
2018/C 52/18	Cauza C-344/17: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 30 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Torino – Italia) – IJDF Italy Srl/Violeta Fernando Dionisio, Alex Del Rosario Fernando (Trimitere preliminară — Contracte încheiate cu consumatorii — Directiva 93/13/CEE — Legislație națională care permite introducerea acțiunii împotriva debitorului principal și a garantului la aceeași instanță — Derogare de la normele care stabilesc competența în materia consumatorilor — Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții)	13
2018/C 52/19	Cauza C-622/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Vilniaus apygardos administracinis teismas (Lituania) la 3 noiembrie 2017 – Baltic Media Alliance Ltd./Lietuvos radijo ir televizijos komisija	14
2018/C 52/20	Cauza C-626/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Giudice di Pace di Roma (Italia) la 3 noiembrie 2017 – Alberto Rossi și alții/Ministero della Giustizia	14
2018/C 52/21	Cauza C-634/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Oldenburg (Germania) la 13 noiembrie 2017 – ReFood GmbH & Co. KG/Landwirtschaftskammer Niedersachsen	16
2018/C 52/22	Cauza C-638/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania) la 15 noiembrie 2017 – Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos/UAB Skonis ir kvapas	16
2018/C 52/23	Cauza C-639/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 15 noiembrie 2017 – SIA KPMG Baltics, lichidatorul judiciar al societății AS Latvijas Krājbanka	17
2018/C 52/24	Cauza C-643/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Portugalia) la 17 noiembrie 2017 – GE Power Controls Portugal – Unipessoal Lda/Fazenda Pública	17
2018/C 52/25	Cauza C-644/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 17 noiembrie 2017 – Eurobolt BV	18
2018/C 52/26	Cauza C-646/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Brindisi (Italia) la 17 noiembrie 2017 – Procedură penală privind pe Gianluca Moro	19
2018/C 52/27	Cauza C-647/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Högsta förvaltningsdomstolen (Suedia) la 20 noiembrie 2017 – Skatteverket/Srf konsulterna AB	19
2018/C 52/28	Cauza C-650/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundespatentgericht (Germania) la 21 noiembrie 2017 – QH	20
2018/C 52/29	Cauza C-657/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 24 noiembrie 2017 – Hussein Mohamad Hussein	20
2018/C 52/30	Cauza C-659/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 24 noiembrie 2017 – Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)/Azienda Napoletana Mobilità SpA	21
2018/C 52/31	Cauza C-667/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione Tributaria Provinciale di Cagliari (Italia) la 24 noiembrie 2017 – Francesca Cadeddu/Agenzia delle Entrate – Direzione provinciale di Cagliari și alții	22
2018/C 52/32	Cauza C-672/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) (Portugalia) la 28 noiembrie 2017 – Tratave – Tratamento de Águas Residuais do Ave SA/Autoridade Tributária e Aduaneira	22
2018/C 52/33	Cauza C-675/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 30 noiembrie 2017 – Ministero della Salute/Hannes Preindl	23
2018/C 52/34	Cauza C-683/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal de Justiça (Portugalia) la 6 decembrie 2017 – Cofemel – Sociedade de Vestuário SA/G-Star Raw CV	23
	Tribunalul
2018/C 52/35	Cauza T-505/15: Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2017 – Ungaria/Comisia [FEGA și FEADR — Cheltuieli excluse de la finanțare — Regulamentele (CE) nr. 1782/2003, nr. 1290/2005, nr. 73/2009 și nr. 1122/2009 — Cheltuieli efectuate de Ungaria — Condiționalitate — Controlul cerințelor de reglementare în materie de gestionare — Controlul bunelor practici agricole și de mediu — Corecţii forfetare și punctuale — Risc pentru Fonduri]	25
2018/C 52/36	Cauza T-304/16: Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2017 – bet365 Group/EUIPO – Hansen (BET 365) {Marcă a Uniunii Europene — Procedură de declarare a nulității — Marca verbală a Uniunii Europene BET 365 — Motiv absolut de refuz — Caracter distinctiv dobândit prin utilizare — Dovadă — Utilizarea mărcii în mai multe scopuri — Articolul 7 alineatul (3) și articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 7 alineatul (3) și articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001]}	26
2018/C 52/37	Cauza T-609/16: Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2017 – PB/Comisia [Funcţie publică — Funcţionari — Recrutare — Anunţul de concurs EPSO/AD/309/15 (AD 11) — Medici pentru sediul din Luxemburg — Refuzul de admitere la probele de la centrul de evaluare — Limitarea alegerii limbii a doua la un număr restrâns de limbi oficiale ale Uniunii — Excepţia de nelegalitate — Eroare vădită de apreciere — Responsabilitate — Prejudiciu moral]	26
2018/C 52/38	Cauza T-792/16: Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2017 – N & C Franchise/EUIPO – Eschenbach Optik (OJO sunglasses) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene OJO sunglasses — Marca verbală internațională anterioară oio — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Similitudinea semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]	27
2018/C 52/39	Cauza T-21/17: Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2017 – RL/Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Funcție publică — Funcționari — Promovare — Exercițiul de promovare 2015 — Decizie de a nu îl promova pe reclamant la gradul AD 10 de la 1 iulie 2015 — Transfer interinstituțional — Sistem prorata temporis — Analiză comparativă a meritelor — Articolul 45 din statut — Răspundere)	28
2018/C 52/40	Cauza T-559/16: Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2017 – Durazzo/SEAE (Funcție publică — Funcționari — Promovare — Exercițiul de promovare 2014 — Acte necauzatoare de prejudicii — Inadmisibilitate vădită — Decizie de a nu-l promova pe reclamant — Articolul 43 și articolul 45 alineatul (1) din statut — Analiză comparativă a meritelor — Luarea în considerare a rapoartelor de notare în vederea promovării — Aprecieri exclusiv literale — Lipsa unei metode care să permită comparabilitatea rapoartelor de notare în vederea promovării — Acțiune în mod vădit fondată)	28
2018/C 52/41	Cauza T-849/16: Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2017 – PGNiG Supply & Trading/Comisia (Acțiune în anulare — Piața internă a gazelor naturale — Directiva 2009/73/CE — Decizia Comisiei privind modificarea condițiilor de derogare a modalităților de exploatare a gazoductului OPAL de la normele Uniunii referitoare la accesul terților și la reglementarea privind tarifele — Lipsa afectării directe — Inadmisibilitate)	29
2018/C 52/42	Cauza T-853/16: Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2017 – Techniplan/Comisia (Acțiune în constatarea abținerii de a acționa — Luare de poziţie a Comisiei — Acţiune în despăgubire — Încălcarea cerinţelor de formă — Cerere de emitere a unei somaţii — Inadmisibilitate vădită — Necompetenţă vădită)	30
2018/C 52/43	Cauza T-284/17: Ordonanța Tribunalului din 15 decembrie 2017 – Le Pen/Parlamentul (Acțiune în anulare și în despăgubire — Drept instituțional — Membru al Parlamentului European — Privilegii și imunități — Decizie de ridicare a imunității parlamentare — Dispariția interesului de a exercita acțiunea — Nepronunțare asupra fondului parțială — Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată)	30
2018/C 52/44	Cauza T-475/17: Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2017 – Rogesa/Comisia [Acțiune în anulare — Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 — Documente referitoare la o instalație care produce un amestec de pelete și de minereu sinterizat — Respingerea implicită a cererii de acces — Decizie explicită adoptată înainte de introducerea acțiunii — cererea de nepronunțare asupra fondului — Interesul de a exercita acțiunea — Inadmisibilitate vădită]	31
2018/C 52/45	Cauza T-768/17: Acțiune introdusă la 22 noiembrie 2017 – Comprojecto-Projetos e Construções, și alții/BCE	31
2018/C 52/46	Cauza T-780/17: Acțiune introdusă la 29 noiembrie 2017 – US/BCE	34
2018/C 52/47	Cauza T-793/17: Acțiune introdusă la 5 decembrie 2017 – Bruel/Comisia și SEAE	35
2018/C 52/48	Cauza T-805/17: Acțiune introdusă la 11 decembrie 2017 – BASF/ECHA	36
2018/C 52/49	Cauza T-806/17: Acțiune introdusă la 11 decembrie 2017 – BASF și REACH & colours/ECHA	37
2018/C 52/50	Cauza T-811/17: Acțiune introdusă la 12 decembrie 2017 – Classic Media/EUIPO – Pirelli Tyre (CLASSIC DRIVER)	38
2018/C 52/51	Cauza T-812/17: Acțiune introdusă la 15 decembrie 2017 – Seco Belgium și Vinçotte/Parlamentul	39
2018/C 52/52	Cauza T-813/17: Acțiune introdusă la 14 decembrie 2017 – Nerantzaki/Comisia	39
2018/C 52/53	Cauza T-814/17: Acțiune introdusă la 14 decembrie 2017 – Lietuvos geležinkeliai/Comisia	40
2018/C 52/54	Cauza T-821/17: Acțiune introdusă la 12 decembrie 2017 – Vitromed/EUIPO – Vitromed Healthcare (VITROMED Germany)	41
2018/C 52/55	Cauza T-825/17: Acțiune introdusă la 22 decembrie 2017 – Carbon System Verwaltungs/EUIPO (LIGHTBOUNCE)	42
2018/C 52/56	Cauza T-826/17: Acțiune introdusă la 22 decembrie 2017 – TeamBank/EUIPO – Fio Systems (FYYO)	42
2018/C 52/57	Cauza T-831/17: Acțiune introdusă la 29 decembrie 2017 – DRH Licensing & Managing/EUIPO – Merck (Flexagil)	43
2018/C 52/58	Cauza T-305/15: Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2017 – Airdata/Comisia	44
2018/C 52/59	Cauza T-234/16: Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2017 – Meissen Keramik/EUIPO – Staatliche Porzellan-Manufaktur Meissen (Meissen)	44
2018/C 52/60	Cauza T-451/17: Ordonanța Tribunalului din 18 decembrie 2017 – Verband der Deutschen Biokraftstoffindustrie/Comisia	44

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/1

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2018/C 052/01)

Ultima publicație

JO C 42, 5.2.2018

Publicații anterioare

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 decembrie 2017 – Republica Federală Germania/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-600/14) (1)

([Acțiune în anulare - Acțiune externă a Uniunii Europene - Articolul 216 alineatul (1) TFUE - Articolul 218 alineatul (9) TFUE - Stabilirea poziției care trebuie adoptată în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord internațional - Comitetul de revizuire al Organizației Interguvernamentale pentru Transporturile Internaționale Feroviare (OTIF) - Modificarea Convenției privind transporturile internaționale feroviare (COTIF) și a apendicelor acesteia - Competență partajată între Uniune și statele sale membre - Competența externă a Uniunii într-o materie în care Uniunea nu a adoptat până la acel moment norme comune - Validitatea Deciziei 2014/699/UE - Obligația de motivare - Principiul cooperării loiale])

(2018/C 052/02)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și J. Möller, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantei: Republica Franceză (reprezentanți: inițial D. Colas, G. de Bergues și M. Hours, agenți, ulterior D. Colas și M.-L. Kitamura, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: C. Brodie, M. Holt și D. Robertson, agenți, asistați de J. Holmes, QC)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: E. Finnegan, Z. Kupčová și J.-P. Hix, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Erlbacher, W. Mölls și J. Hottiaux, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Federală Germania la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Republica Franceză, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, precum și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 73, 2.3.2015.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/3

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia de Jerez de la Frontera – Spania) – Banco Santander, SA/Cristobalina Sánchez López

(Cauza C-598/15) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 93/13/CEE - Contracte încheiate cu consumatorii - Clauze abuzive - Competențele instanței naționale - Efectivitatea protecției recunoscute consumatorilor - Contract de împrumut ipotecar - Procedură extrajudiciară de executare a garanției ipotecare - Procedură judiciară simplificată de recunoaștere a drepturilor reale ale adjudecatarului))

(2018/C 052/03)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia de Jerez de la Frontera

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Banco Santander, SA

Pârâtă: Cristobalina Sánchez López

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii nu sunt aplicabile unei proceduri precum cea în discuție în litigiul principal, introdusă de adjudecatarul unui imobil în urma executării extrajudiciare a garanției ipotecare consimțite asupra bunului respectiv de către un consumator în favoarea unui creditor profesionist și care are ca obiect protecția unor drepturi reale dobândite în mod legal de către adjudecatarul în cauză, în măsura în care, pe de o parte, această procedură este independentă de raportul juridic dintre creditorul profesionist și consumator și, pe de altă parte, garanția ipotecară a fost executată, imobilul a fost vândut și drepturile reale aferente au fost transferate fără ca consumatorul să fi recurs la căile de atac prevăzute în acest context.

(1) JO C 38, 1.2.2016.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/3

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 decembrie 2017 – European Bicycle Manufacturers Association (EBMA)/Giant (China) Co. Ltd, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

(Cauza C-61/16 P) (1)

([Recurs - Dumping - Regulamentul (UE) nr. 502/2013 - Importuri de biciclete originare din China - Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 - Articolul 18 alineatul (1) - Cooperare - Noțiunea „informații necesare” - Articolul 9 alineatul (5) - Cerere de tratament individual - Risc de circumvenție])

(2018/C 052/04)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: European Bicycle Manufacturers Association (EBMA) (reprezentanți: L. Ruessmann, avocat, J. Beck, Solicitor)

Celelalte părți din procedură: Giant (China) Co. Ltd (reprezentant: P. De Baere, avocat), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: H. Marcos Fraile, agent, asistată de B. O’Connor, solicitor, și de S. Gubel, avocat), Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland, M. França și A. Demeneix, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă European Bicycle Manufacturers Association (EBMA) la suportarea, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, a celor efectuate de Giant (China) Co. Ltd.

3)	Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 106, 21.3.2016.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/4

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Högsta förvaltningsdomstolen – Suedia) – Boguslawa Zaniewicz-Dybeck/Pensionsmyndigheten

(Cauza C-189/16) (1)

([Trimitere preliminară - Securitatea socială a lucrătorilor migranți - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Articolul 46 alineatul (2) - Articolul 47 alineatul (1) litera (d) - Articolul 50 - Pensie garantată - Prestație minimă - Calcularea drepturilor la pensie])

(2018/C 052/05)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta förvaltningsdomstolen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Boguslawa Zaniewicz-Dybeck

Pârât: Pensionsmyndigheten

Dispozitivul

Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1606/98 al Consiliului din 29 iunie 1998, trebuie interpretat în sensul că, la calcularea de către instituția competentă dintr-un stat membru a unei prestații minime precum pensia garantată în discuție în litigiul principal, nu trebuie să se aplice articolul 46 alineatul (2) și nici articolul 47 alineatul (1) litera (d) din regulamentul menționat. O astfel de prestație trebuie să fie calculată potrivit dispozițiilor articolului 50 din același regulament coroborate cu cele ale legislației naționale, fără a aplica însă dispozițiile naționale, precum cele în discuție în litigiul principal, referitoare la calculul prorata.

Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1606/98, în special articolul 50 din regulamentul menționat, trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații a unui stat membru care prevede că, la calcularea unei prestații minime precum pensia garantată în discuție în litigiul principal, instituția competentă trebuie să țină seama de ansamblul pensiilor pentru limită de vârstă pe care persoana interesată le primește în mod efectiv din partea unuia sau mai multor alte state membre.

(1) JO C 211, 13.6.2016.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/5

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 6 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Frankfurt am Main – Germania) – Coty Germany GmbH/Parfümerie Akzente GmbH

(Cauza C-230/16) (1)

([Trimitere preliminară - Concurență - Înțelegeri - Articolul 101 alineatul (1) TFUE - Distribuție selectivă de produse cosmetice de lux - Clauză prin care se interzice distribuitorilor să recurgă la un terț neautorizat în cadrul vânzării pe internet - Regulamentul (UE) nr. 330/2010 - Articolul 4 literele (b) și (c)])

(2018/C 052/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Frankfurt am Main

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Coty Germany GmbH

Pârâtă: Parfümerie Akzente GmbH

Dispozitivul

Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că un sistem de distribuție selectivă de produse de lux care urmărește, cu titlu principal, să păstreze imaginea de lux a acestor produse este conform acestei dispoziții, în măsura în care alegerea revânzătorilor are loc în funcție de criterii obiective de natură calitativă, stabilite în mod uniform în raport cu toți revânzătorii potențiali și aplicate în mod nediscriminatoriu, iar criteriile definite nu depășesc ceea ce este necesar.

Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune unei clauze contractuale precum cea în discuție în litigiul principal, care interzice distribuitorilor autorizați dintr-un sistem de distribuție selectivă de produse de lux – care urmărește, cu titlu principal, să păstreze imaginea de lux a acestor produse – să recurgă în mod vizibil la platforme terțe pentru vânzarea produselor contractuale pe internet dacă această clauză urmărește să păstreze imaginea de lux a produselor menționate, este stabilită în mod uniform și aplicată în mod nediscriminatoriu și dacă este proporțională cu obiectivul urmărit, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

Articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20 aprilie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate trebuie să fie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, interdicția impusă membrilor unui sistem de distribuție selectivă de produse de lux, care acționează în calitate de distribuitori pe piață, de a recurge în mod vizibil la întreprinderi terțe pentru vânzările pe internet nu constituie o restrângere a numărului clienților, în sensul articolului 4 litera (b) din acest regulament, nici o restrângere a vânzărilor pasive către utilizatorii finali, în sensul articolului 4 litera (c) din regulamentul menționat.

(1) JO C 260, 18.7.2016.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/6

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Social no 30 de Barcelona – Spania) – Antonio Miravitlles Ciurana și alții/Contimark SA, Jordi Socias Gispert

(Cauza C-243/16) (1)

((Trimitere preliminară - Dreptul societăților - Directiva 2009/101/CE - Articolele 2, 6, 7 și 8 - Directiva 2012/30/UE - Articolele 19 și 36 - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 20, 21 și 51 - Recuperare a creanțelor care decurg dintr-un contract de muncă - Drept de a exercita, în fața aceleiași instanțe, o acțiune împotriva societății și a administratorului acesteia, în calitatea sa de responsabil și de codebitor solidar al datoriilor societății))

(2018/C 052/07)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social no 30 de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Antonio Miravitlles Ciurana, Alberto Marina Lorente, Jorge Benito García, Juan Gregorio Benito García

Pârâți: Contimark SA, Jordi Socias Gispert

Dispozitivul

Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului 48 al doilea paragraf [CE], pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în special articolele 2, 6, 7 și 8 din aceasta, precum și Directiva 2012/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf [TFUE], pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora, în special articolele 19 și 36 din aceasta, trebuie interpretate în sensul că acestea nu conferă unor lucrători salariați, creditori ai unei societăți pe acțiuni în temeiul încetării contractului lor de muncă, dreptul de a exercita, la aceeași instanță pentru litigii de muncă care este competentă cu soluționarea acțiunii lor având ca obiect recunoașterea creanței lor salariale, o acțiune în răspundere împotriva administratorului societății respective, întrucât nu a convocat adunarea generală a acesteia în pofida pierderilor semnificative pe care le-a suferit societatea menționată, pentru a obține declararea acestui administrator drept codebitor solidar al respectivei creanțe salariale.

(1) JO C 279, 1.8.2016.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 decembrie 2017 [cerere de decizie preliminară formulată de First-tier Tribunal (Tax Chamber) – Regatul Unit] – Avon Cosmetics Ltd/The Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

(Cauza C-305/16) (1)

([Trimitere preliminară - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - A șasea directivă 77/388/CEE - Articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) - Bază de impozitare - Articolul 17 - Drept de deducere - Articolul 27 - Măsuri speciale derogatorii - Decizia 89/534/CEE - Sistem de comercializare bazat pe livrarea de bunuri prin intermediul unor persoane neimpozabile - Impozitare la valoarea normală a bunului determinată în etapa finală de comercializare - Includerea costurilor suportate de persoanele menționate])

(2018/C 052/08)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

First-tier Tribunal (Tax Chamber)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Avon Cosmetics Ltd

Pârâți: The Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

Dispozitivul

Articolele 17 și 27 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/7/CE a Consiliului din 20 ianuarie 2004, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei măsuri precum cea în discuție în litigiul principal, autorizată prin Decizia 89/534/CEE a Consiliului din 24 mai 1989 de autorizare a Regatului Unit să aplice, în ceea ce privește anumite livrări către revânzători care nu sunt persoane impozabile, o măsură derogatorie de la articolul 11 [secțiunea A alineatul (1) litera (a)] din A șasea directivă, în conformitate cu articolul 27 din această directivă, prin care se derogă de la articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) din directiva menționată, în temeiul căreia baza de impozitare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată (TVA) a unei societăți de vânzări directe este valoarea normală a bunurilor vândute în etapa de consum final, atunci când aceste bunuri sunt comercializate prin revânzători care nu sunt persoane impozabile, chiar dacă măsura derogatorie respectivă nu ține seama, într-un fel sau altul, de TVA-ul achitat în amonte aferent produselor demonstrative cumpărate de acești revânzători de la societatea menționată.

2)	Examinarea primei întrebări nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea Deciziei 89/534.

Articolul 27 din A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/7, trebuie interpretat în sensul că nu obligă statul membru care solicită autorizarea de a deroga de la articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) din această directivă să informeze Comisia Europeană cu privire la faptul că revânzătorii care nu sunt persoane impozabile suportă TVA-ul aferent achizițiilor de produse demonstrative, utilizate în scopul activității lor economice, de la o societate de vânzări directe, pentru a se ține seama, într-un fel sau altul, de această taxă achitată în amonte în modalitățile măsurii derogatorii.

(1) JO C 270, 25.7.2016.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/7

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Syndicat national de l'industrie des technologies médicales (Snitem), Philips France/Premier ministre, Ministre des Affaires sociales et de la Santé

(Cauza C-329/16) (1)

((Trimitere preliminară - Dispozitive medicale - Directiva 93/42/CEE - Domeniu de aplicare - Noțiunea „dispozitiv medical” - Marcaj CE - Reglementare națională care supune programele de calculator pentru eliberarea prescripțiilor medicale unei proceduri de certificare stabilite de o autoritate națională))

(2018/C 052/09)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamante: Syndicat national de l'industrie des technologies médicales (Snitem), Philips France

Pârâți: Premier ministre, Ministre des Affaires sociales et de la Santé

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (1) și articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie să fie interpretate în sensul că un program de calculator printre ale cărui funcționalități se numără aceea de a permite exploatarea datelor proprii unui pacient, în special cu scopul de a identifica contraindicațiile, interacțiunile dintre medicamente și posologiile excesive, constituie, în ceea ce privește această funcționalitate, un dispozitiv medical în sensul acestor dispoziții, chiar dacă un astfel de program de calculator nu acționează direct în sau pe organismul uman.

(1) JO C 296, 16.8.2016.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/8

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Soufiane El Hassani/Minister Spraw Zagranicznych

(Cauza C-403/16) (1)

([Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Regulamentul (CE) nr. 810/2009 - Articolul 32 alineatul (3) - Codul comunitar de vize - Decizie de respingere a cererilor de viză - Dreptul solicitantului la o cale de atac împotriva acestei decizii - Obligația unui stat membru de a garanta dreptul la o cale de atac jurisdicțională])

(2018/C 052/10)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamant: Soufiane El Hassani

Pârât: Minister Spraw Zagranicznych

Dispozitivul

Articolul 32 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie să fie interpretat în sensul că impune statelor membre obligația de a prevedea o procedură privind o cale de atac împotriva deciziilor de respingere a cererilor de viză, ale cărei modalități intră sub incidența ordinii juridice a fiecărui stat membru, cu respectarea principiilor echivalenței și efectivității. Această procedură trebuie să garanteze, într-un anumit stadiu al acesteia, o cale de atac jurisdicțională.

(1) JO C 383, 17.10.2016.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/9

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 6 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel București – România) – Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA, fostă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA/Ministerul Fondurilor Europene – Direcția Generală Managementul Fondurilor Externe

(Cauza C-408/16) (1)

([Trimitere preliminară - Achiziții publice - Directiva 2004/18/CE - Domeniu de aplicare - Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 - Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune - Contract de finanțare a construcției unei autostrăzi încheiat cu Banca Europeană de Investiții înainte de aderarea statului membru la Uniunea Europeană - Noțiunea „neregularitate” în sensul Regulamentului nr. 1083/2006])

(2018/C 052/11)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel București

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA, fostă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA

Pârât: Ministerul Fondurilor Europene – Direcția Generală Managementul Fondurilor Externe

Dispozitivul

Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, în special articolul 15 litera (c), trebuie interpretată în sensul că se opune ca reglementarea unui stat membru să prevadă, pentru o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice angajată ulterior datei aderării sale la Uniunea Europeană, în vederea realizării unui proiect inițiat pe baza unui contract de finanțare încheiat cu Banca Europeană de Investiții anterior aderării menționate, aplicarea criteriilor specifice prevăzute de dispozițiile Ghidului de atribuire a contractelor de achiziții publice al Băncii Europene de Investiții care nu sunt conforme cu dispozițiile acestei directive.

Articolul 9 alineatul (5) și articolul 60 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice precum cea în discuție în litigiul principal, în care au fost aplicate criterii mai restrictive decât cele prevăzute de Directiva 2004/18, nu poate fi considerată că a fost desfășurată în deplină conformitate cu dreptul Uniunii și nu este eligibilă pentru o finanțare europeană nerambursabilă, acordată retrospectiv.

Articolul 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că utilizarea unor criterii de precalificare a ofertanților mai restrictive decât cele prevăzute de Directiva 2004/18 constituie o „neregularitate”, în sensul acestei dispoziții, care justifică aplicarea unei corecții financiare în temeiul articolului 98 din acest regulament, în măsura în care nu se poate exclude ca o astfel de utilizare să fi avut o incidență asupra bugetului fondului în cauză, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

(1) JO C 383, 17.10.2016.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/10

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 13 decembrie 2017 – Telefónica SA/Comisia Europeană

(Cauza C-487/16 P) (1)

((Recurs - Înțelegeri - Piețele portugheză și spaniolă de telecomunicații - Clauză de neconcurență cuprinsă într-un acord încheiat între două societăți - Restrângere prin obiect - Drept la apărare - Refuz de audiere a unor martori - Amenzi - Gravitate a încălcării - Circumstanțe atenuante))

(2018/C 052/12)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Telefónica SA (reprezentanți: J. Folguera Crespo și P. Vidal Martínez, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Giolito și C. Urraca Caviedes, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Telefónica SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 427, 21.11.2016.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/10

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 7 decembrie 2017 [cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (Chancery Division) – Regatul Unit] – Merck Sharp & Dohme Corporation/Comptroller-General of Patents, Designs and Trade Marks

(Cauza C-567/16) (1)

([Trimitere preliminară - Proprietate industrială și comercială - Dreptul brevetelor - Medicamente de uz uman - Regulamentul (CE) nr. 469/2009 - Articolul 3 litera (b) - Certificat suplimentar de protecție - Condiții de obținere - Articolul 10 alineatul (3) - Eliberarea certificatului sau respingerea cererii de certificat - Directiva 2001/83/CE - Articolul 28 alineatul (4) - Procedura descentralizată])

(2018/C 052/13)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (Chancery Division)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Merck Sharp & Dohme Corporation

Pârât: Comptroller-General of Patents, Designs and Trade Marks

Dispozitivul

Articolul 3 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente trebuie interpretat în sensul că nu poate fi asimilată unei autorizații de introducere pe piață, în sensul dispoziției menționate, o comunicare privind încheierea procedurii emisă, conform articolului 28 alineatul (4) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, astfel cum a fost modificată, în ceea ce privește farmacovigilența, prin Directiva 2010/84/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2010, de statul membru de referință, înainte de expirarea brevetului de bază prevăzut la articolul 1 litera (c) din Regulamentul nr. 469/2009, astfel încât un certificat suplimentar de protecție nu poate fi obținut în temeiul unei astfel de comunicări.

Articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 469/2009 trebuie interpretat în sensul că neacordarea unei autorizații de introducere pe piață de către statul membru în cauză, la data depunerii cererii de certificat suplimentar de protecție în acest stat membru, nu constituie o neregulă susceptibilă să fie reparată în temeiul acestei dispoziții.

(1) JO C 22, 23.1.2017.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/11

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 14 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Helsingin hallinto-oikeus – Finlanda) – procedură inițiată de Anstar Oy

(Cauza C-630/16) (1)

([Trimitere preliminară - Condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții - Standard armonizat EN 1090-1:2009+A1:2011 - Criterii de determinare a domeniului de aplicare al unui standard adoptat de Comitetul European de Normalizare (CEN) în temeiul unui mandat al Comisiei Europene - Sisteme de ancorare pentru fixarea în beton înainte de întărire și utilizate pentru fixarea panourilor de fațadă și a suporturilor de zidărie la structura de rezistență a clădirii])

(2018/C 052/14)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Helsingin hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Anstar Oy

cu participarea: Turvallisuus- ja kemikaalivirasto (Tukes)

Dispozitivul

Standardul EN 1090-1:2009+A1:2011, intitulat „Execuția structurilor de oțel și structurilor de aluminiu. Partea 1: Cerințe pentru evaluarea conformității elementelor structurale”, trebuie interpretat în sensul că produsele, precum cele în discuție în litigiul principal, destinate fixării în beton înainte de întărire fac parte din domeniul de aplicare al acestui standard dacă au o funcție structurală, în sensul că retragerea lor dintr-o construcție ar diminua imediat rezistența acesteia.

(1) JO C 63, 27.2.2017.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/11

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 7 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado Contencioso-Administrativo no1 de Pamplona – Spania) – Wilber López Pastuzano/Delegación del Gobierno en Navarra

(Cauza C-636/16) (1)

((Trimitere preliminară - Statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung - Directiva 2003/109/CE - Articolul 12 - Adoptarea unei decizii de expulzare a unui rezident pe termen lung - Elemente care trebuie luate în considerare - Reglementare națională - Neluarea în considerare a acestor elemente - Compatibilitate))

(2018/C 052/15)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado Contencioso-Administrativo no1 de Pamplona

Părțile din procedura principală

Reclamant: Wilber López Pastuzano

Pârâtă: Delegación del Gobierno en Navarra

Dispozitivul

Articolul 12 din Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care, astfel cum este interpretată de o parte din instanțele acestuia, nu prevede aplicarea cerințelor de protecție împotriva expulzării unui resortisant al unui stat terț rezident pe termen lung la ansamblul deciziilor administrative de expulzare, indiferent de natura sau de modalitățile juridice ale acestei măsuri.

(1) JO C 46, 13.2.2017.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/12

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte costituzionale – Italia) – Procedură penală privind pe M.A.S., M.B.

(Cauza C-42/17) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 325 TFUE - Hotărârea din 8 septembrie 2015, Taricco și alții (C-105/14, EU:C:2015:555) - Procedură penală privind infracțiuni în materia taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Legislație națională care prevede termene de prescripție care pot conduce la nepedepsirea infracțiunilor - Atingere adusă intereselor financiare ale Uniunii Europene - Obligație de a lăsa neaplicată orice dispoziție de drept intern care poate aduce atingere obligațiilor impuse statelor membre de dreptul Uniunii - Principiul legalității infracțiunilor și pedepselor])

(2018/C 052/16)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte costituzionale

Părțile din procedura penală principală

M.A.S., M.B.

cu participarea: Presidente del Consiglio dei Ministri

Dispozitivul

Articolul 325 alineatele (1) și (2) TFUE trebuie interpretat în sensul că impune instanței naționale ca, în cadrul unei proceduri penale având ca obiect infracțiuni privind taxa pe valoarea adăugată, să lase neaplicate dispoziții interne în materie de prescripție care intră sub incidența dreptului material național și care se opun aplicării unor sancțiuni penale efective și disuasive într-un număr considerabil de cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene sau care prevăd termene de prescripție mai scurte pentru cazurile de fraudă gravă aducând atingere intereselor respective decât pentru cele aducând atingere intereselor financiare ale statului membru în cauză, cu excepția cazului în care o astfel de neaplicare determină o încălcare a principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislații care impune condiții de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii.

(1) JO C 195, 19.6.2017.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/13

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 14 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy Poznań-Grunwald i Jeżyce w Poznaniu – Polonia) – Grzegorz Chudaś, Irena Chudaś/DA Deutsche Allgemeine Versicherung Aktiengesellschaft AG

(Cauza C-66/17) (1)

([Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 805/2004 - Domeniu de aplicare - Titlu executoriu european pentru creanțele necontestate - Titluri executorii care pot fi certificate ca titlu executoriu european - Decizie privind cuantumul cheltuielilor de judecată cuprinsă într-o hotărâre care nu privește o creanță necontestată - Excludere])

(2018/C 052/17)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy Poznań-Grunwald i Jeżyce w Poznaniu

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Grzegorz Chudaś, Irena Chudaś

Pârâtă: DA Deutsche Allgemeine Versicherung Aktiengesellschaft

Dispozitivul

Articolul 4 punctul 1 și articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate trebuie interpretate în sensul că o decizie executorie privind cuantumul cheltuielilor de judecată, cuprinsă într-o hotărâre care nu privește o creanță necontestată, nu poate fi certificată ca titlu executoriu european.

(1) JO C 161, 22.5.2017.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/13

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 30 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Torino – Italia) – IJDF Italy Srl/Violeta Fernando Dionisio, Alex Del Rosario Fernando

(Cauza C-344/17) (1)

((Trimitere preliminară - Contracte încheiate cu consumatorii - Directiva 93/13/CEE - Legislație națională care permite introducerea acțiunii împotriva debitorului principal și a garantului la aceeași instanță - Derogare de la normele care stabilesc competența în materia consumatorilor - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții))

(2018/C 052/18)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Torino

Părțile din procedura principală

Reclamantă: IJDF Italy Srl

Pârâți: Violeta Fernando Dionisio, Alex Del Rosario Fernando

Dispozitivul

Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se aplică în cadrul unui litigiu referitor la stabilirea competenței jurisdicționale privind cauze conexe, întrucât litigiul respectiv nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/13.

(1) JO C 330, 2.10.2017.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vilniaus apygardos administracinis teismas (Lituania) la 3 noiembrie 2017 – Baltic Media Alliance Ltd./Lietuvos radijo ir televizijos komisija

(Cauza C-622/17)

(2018/C 052/19)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Vilniaus apygardos administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Baltic Media Alliance Ltd.

Pârâtă: Lietuvos radijo ir televizijos komisija

Întrebările preliminare

Articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2010/13/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale vizează numai cazurile în care un stat membru receptor urmărește să suspende transmisiile și/sau retransmisiile de televiziune sau vizează și alte măsuri luate de un stat membru receptor în vederea restricționării în alt mod a liberei recepționări a programelor și a transmiterii acestora?

Considerentul (8) al Directivei 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale și articolul 3 alineatele (1) și (2) din aceasta trebuie interpretate în sensul că interzic statelor membre receptoare, după ce acestea au stabilit că materialul menționat la articolul 6 din această directivă a fost publicat, transmis spre difuzare și difuzat în cadrul unui program de televiziune redifuzat și/sau difuzat prin internet dintr-un stat membru al Uniunii Europene, să ia o decizie, fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 3 alineatul (2) din directivă, precum cea prevăzută la articolul 33 alineatul 11 și la articolul 33 alineatul 12 punctul 1) din Legea lituaniană privind furnizarea de informații către public, și anume o decizie care impune reemițătorilor care desfășoară activități pe teritoriul statului membru receptor și altor persoane care furnizează servicii de difuzare a programelor de televiziune prin internet să stabilească, cu titlu provizoriu, că programul de televiziune poate fi redifuzat și/sau difuzat prin internet numai în cadrul unor pachete de programe de televiziune care sunt supuse plăţii unei taxe suplimentare?

(1) JO 2010, L 95, p. 1

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Giudice di Pace di Roma (Italia) la 3 noiembrie 2017 – Alberto Rossi și alții/Ministero della Giustizia

(Cauza C-626/17)

(2018/C 052/20)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Giudice di Pace di Roma

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Alberto Rossi și alții

Pârât: Ministero della Giustizia

Întrebările preliminare

Activitatea judecătorului de pace reclamant intră în noțiunea „lucrător pe durată determinată”prevăzută de articolul 1 alineatul (3) și de articolul 7 din directiva 2003/88 (1) coroborate cu clauza 2 din Acordul-cadru privind munca pe durată determinată, transpus prin Directiva 1999/70 (2), și cu articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?

În cazul unui răspuns afirmativ întrebarea 1), magistratul [de drept comun] sau „magistratul care îmbracă toga” poate fi considerat lucrător pe durată nedeterminată echivalent cu lucrătorul pe durată determinată „judecător de pace” în scopul aplicării clauzei 4 din Acordul-cadru privind munca pe durată determinată transpus prin Directiva 1999/70?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2), caracterul diferit al procedurii de recrutare stabilă a magistraților de drept comun, în comparație cu procedurile de selectare prevăzute de lege adoptate pentru recrutarea pentru o anumită durată a judecătorilor de pace, constituie motive obiective în sensul clauzei 4 punctul alineatul (1) și/sau alineatul (4) din Acordul-cadru privind munca pe durată determinată transpus prin Directiva 1999/70/CE pentru a justifica neaplicarea – din partea „dreptului pozitiv” al Cassazione a Sezioni unite [Curtea de casație, Secțiile Unite] în sentința nr. 13721/2017 și a Consiglio di Stato [Consiliul de Stat] în avizul nr. 464/2017 din 8 aprilie 2017 – la judecătorii de pace, precum în cazul reclamantului lucrător pe durată determinată, a acelorași condiții de muncă aplicate magistraților de drept comun pe durată nedeterminată comparabili, precum și pentru a justifica neaplicarea măsurilor preventive și sancționatorii împotriva recurgerii abuzive la contracte pe durată determinată, prevăzută în clauza 5 din acordul-cadru menționat anterior, transpus prin Directiva 1999/70/CE, și a normei interne de transpunere prevăzute la articolul 5 alineatul 4 bis din d.lgs. [Decretul Legislativ] nr. 368/2001. Astfel, în lipsa unui principiu fundamental în ordinea juridică internă sau a unei norme constituționale care să poată legitima fie discriminarea privind condițiile de muncă, fie interzicerea absolută a încadrării pe o perioadă nedeterminată a judecătorilor de pace și în lumina normei interne anterioare (art. 1 din Legea nr. 217/1974) care prevăzute deja echivalarea condițiilor de muncă și stabilizarea raporturilor de muncă succesive pe durată determinată ale judecătorilor onorifici?

În orice caz, într-o situație precum cea în discuție în prezenta cauză, contravine articolului 47 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și noțiunii de instanță judecătorească independentă și imparțială din dreptul Uniunii Europene activitatea unui judecător de pace care, interesat cu privire la o soluție determinată a litigiului în favoarea reclamantului care desfășoară ca activitate lucrativă exclusivă funcții judiciare identice, se poate substitui instanței competente potrivit legii ca urmare a refuzului organului de justiție intern de cel mai înalt grad – Cassazione a Sezioni unite [Curtea de Casație, Secțiile Unite]- pentru a asigura protecția efectivă a drepturilor solicitate, impunând în acest fel instanței competente potrivit legii să își decline, în cazul în care se solicită acest lucru, propria competență cu privire la recunoașterea dreptului solicitat, în pofida faptului că dreptul în discuție – precum concediul retribuit în litigiul principal – își găsește temei în dreptul primar și derivat al Uniunii Europene într-o situație de aplicare directă verticală a dreptului „comunitar” față de stat? În cazul în care Curtea constată încălcarea articolului 47 din Cartă, se solicită să se stabilească, în plus, remediile interne pentru a evita ca încălcarea dreptului primar al Uniunii să includă și refuzul absolut al ordinii juridice interne de a proteja drepturile fundamentale asigurate de dreptul Uniunii în prezenta cauză.

(1) Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO 2003 L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3).

(2) Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO 1999, L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Oldenburg (Germania) la 13 noiembrie 2017 – ReFood GmbH & Co. KG/Landwirtschaftskammer Niedersachsen

(Cauza C-634/17)

(2018/C 052/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Oldenburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: ReFood GmbH & Co. KG

Pârâtă: Landwirtschaftskammer Niedersachsen

Întrebările preliminare

Au fost adresate următoarele întrebări privind interpretarea articolului 1 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (1):

1.	Articolul menționat trebuie interpretat în sensul că exclude din domeniul său de aplicare toate transferurile care, potrivit articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 (2), intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1069/2009?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

Articolul menționat trebuie interpretat în sensul că exclude din domeniul său de aplicare transferurile pentru care există potrivit Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 – coroborat și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 142/2011 (3) – reglementări privind colectarea, transportul, identificarea sau trasabilitatea?

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare:

Articolul menționat trebuie interpretat în sensul că exclude din domeniul său de aplicare numai acele transferuri în cazul cărora este vorba despre expedieri supuse aprobării conform articolului 48 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009?

(1) JO 2006, L 190, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală), JO 2009, L 300, p. 1.

(3) Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește anumite probe și produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menționată, JO 2011, L 54, p. 1.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania) la 15 noiembrie 2017 – Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos/UAB „Skonis ir kvapas”

(Cauza C-638/17)

(2018/C 052/22)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Recurentă: Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

Cealaltă parte în procedură: UAB „Skonis ir kvapas”

Întrebările preliminare

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2011/64/UE (1) a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (text codificat) trebuie interpretat în sensul că expresia „trabucuri sau țigări de foi” include (sau nu include) cazurile în care o parte a învelișului de tutun natural sau reconstituit, este acoperită și de alt strat exterior (de hârtie), precum în litigiul principal? Împrejurarea că utilizarea hârtiei ca strat suplimentar în învelișul exterior al produsului din tutun (acolo unde se află filtrul) determină similitudinea sa vizuală cu o țigaretă este relevantă pentru a se răspunde la această întrebare?

(1) JO 2011, L 176, p. 24.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 15 noiembrie 2017 – SIA „KPMG Baltics”, lichidatorul judiciar al societății AS „Latvijas Krājbanka”

(Cauza C-639/17)

(2018/C 052/23)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SIA „KPMG Baltics”, lichidatorul judiciar al societății AS „Latvijas Krājbanka”

Cealaltă parte în recurs: SIA „Ķipars AI”

Întrebările preliminare

Noțiunea „ordin de transfer”, în sensul Directivei 98/26/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare, astfel cum a fost modificată de Directiva 2009/44/CE (2), include un ordin de plată prezentat de un deponent la o instituție de credit pentru un transfer de fonduri către o altă instituție de credit?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare preliminară, articolul 3 alineatul (1) din Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare, astfel cum a fost modificată de Directiva 2009/44/CE, care prevede că „[o]rdinele de transfer și compensarea produc efecte legale și sunt opozabile terților chiar și în cazul procedurii de faliment aplicate unui participant, cu condiția ca ordinele de transfer să fi fost introduse în sistem înainte de momentul deschiderii procedurii de faliment, definite în conformitate cu articolul 6 alineatul (1). Aceasta se aplică chiar și în cazul procedurii de faliment aplicate unui participant (la sistemul în cauză sau la un sistem interoperabil) sau operatorului de sistem al unui sistem interoperabil care nu este participant”, trebuie interpretat în sensul că un ordin precum cel din prezenta cauză putea fi considerat „introdus în sistem” și trebuia executat?

(1) JO 1998, L 166, 45, Ediţie specială, 06/vol. 3, p. 33.

(2) JO 2009, L 146, 37.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Portugalia) la 17 noiembrie 2017 – GE Power Controls Portugal – Unipessoal Lda/Fazenda Pública

(Cauza C-643/17)

(2018/C 052/24)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Recurentă: GE Power Controls Portugal – Unipessoal Lda

Intimată: Fazenda Pública

Întrebarea preliminară

[…] [Se adresează prezenta întrebare preliminară] având ca obiect garantarea unei interpretări și a unei aplicări conforme cu dreptul Uniunii de către instanțele naționale care se confruntă cu îndoieli întemeiate, în contextul dreptului Uniunii, cu privire la înțelesul și la domeniul de aplicare al articolului 313 alineatul (1) din DACVC (1), în scopul de a determina dacă trebuie să se prezume că mărfurile în discuție în prezenta cauză au caracter comunitar dacă nu se dovedește că nu au un asemenea statut sau trebuie considerate mărfuri introduse pe teritoriul vamal în sensul articolului 3 din Codul vamal comunitar (2), cărora le este aplicabilă excepția prevăzută la articolului 313 alineatul (2) litera (a) prima teză DACVC, astfel încât se acceptă că au caracter comunitar numai mărfurile în privința cărora se prezintă dovezi în sensul că au fost supuse procedurilor de punere în liberă circulație pe teritoriul vamal al Comunității Europene.

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92 (JO 1993, L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 07, p. 3).

(2) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 05, p. 58).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 17 noiembrie 2017 – Eurobolt BV

(Cauza C-644/17)

(2018/C 052/25)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Recurentă: Eurobolt BV

Cealaltă parte: Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 4 alineatul (3) TUE trebuie interpretat în sensul că o persoană interesată poate ataca legalitatea unei decizii a unei instituții a Uniunii, care trebuie pusă în aplicare de autoritățile naționale, invocând încălcarea normelor fundamentale de procedură, încălcarea tratatelor sau a unor norme de punere în aplicare a acestora sau un abuz de putere?

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 4 alineatul (3) TUE trebuie interpretat în sensul că instituțiile Uniunii care sunt implicate în procesul de adoptare a unei decizii a cărei validitate este atacată într-o procedură în fața instanței naționale, sunt obligate să furnizeze acestei instanțe, la cerere, toate informațiile de care dispun și pe care le-au luat în considerare sau pe care ar fi trebuit să le ia în considerare în procesul de adoptare a acestei decizii?

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că dreptul la o cale de atac efectivă implică faptul ca instanța să verifice, fără restricții, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (1)? Acest articol 47 implică în special că instanța este competentă să aprecieze pe deplin dacă stabilirea faptelor a fost completă și adecvată să justifice efectul juridic amintit? Acest articol 47 implică în special și că instanța menționată este competentă să aprecieze pe deplin dacă faptele cu privire la care se pretinde că nu au fost luate în considerare în adoptarea deciziei, dar care ar putea afecta efectul juridic legat de faptele care au fost însă stabilite, ar fi trebuit luate în considerare?

Noțiunea „informaţiile utile” de la articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 trebuie interpretată în sensul că prin aceasta se înțeleg observațiile unui importator independent stabilit în Uniunea Europeană al bunurilor care fac obiectul anchetei menționate în această dispoziție la constatările Comisiei dacă acest importator a fost informat de Comisie cu privire la această anchetă, a furnizat Comisiei informațiile cerute și, având ocazia în acest sens, a răspuns în timp util la constatările Comisiei?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2.a, poate acest importator în acest caz să invoce încălcarea articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 dacă observațiile depuse de acesta nu sunt puse la dispoziție cu cel puțin zece zile lucrătoare înaintea reuniunii Comitetului consultativ prevăzut la această dispoziție?

c)	În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2) b), încălcarea articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 are ca urmare faptul că decizia este nelegală și că aplicarea acesteia trebuie înlăturată?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Brindisi (Italia) la 17 noiembrie 2017 – Procedură penală privind pe Gianluca Moro

(Cauza C-646/17)

(2018/C 052/26)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Brindisi

Partea din procedura principală

Gianluca Moro

Întrebarea preliminară

Articolul 2 alineatul (1), articolul 3 alineatul (1) litera (c) și articolul 6 alineatele (1), (2) și (3) din Directiva 2012/13/UE (1), precum și articolul 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unor dispoziții de procedură penală ale unui stat membru în temeiul cărora dreptul la apărare subsecvent modificării învinuirii este garantat în condiții diferite, din punct de vedere calitativ și cantitativ, după cum modificarea privește aspectele de fapt ale acuzării sau încadrarea juridică a acesteia, inculpatul nefiind, mai precis, autorizat decât în primul caz să solicite procedura alternativă întemeiată pe un sistem de recompensă, și anume procedura de recunoaștere a vinovăției (așa numitul acord de recunoaștere a vinovăției)?”

(1) Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO L 142, p. 1).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Högsta förvaltningsdomstolen (Suedia) la 20 noiembrie 2017 – Skatteverket/Srf konsulterna AB

(Cauza C-647/17)

(2018/C 052/27)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta förvaltningsdomstolen

Părțile din procedura principală

Recurentă: Skatteverket

Intimată: Srf konsulterna AB

Întrebările preliminare

Noţiunea „acces la evenimente” din articolul 53 din Directiva TVA (1) trebuie interpretată în sensul că vizează o prestare de servicii constând într-un curs de contabilitate de cinci zile care este furnizat numai persoanelor impozabile și care presupune înscrierea prealabilă și o plată în avans?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3 p. 7).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundespatentgericht (Germania) la 21 noiembrie 2017 – QH

(Cauza C-650/17)

(2018/C 052/28)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundespatentgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: QH

Întrebările preliminare

Un produs este protejat de un brevet de bază în vigoare în conformitate cu articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 (1) numai atunci când face parte din obiectul protecției definit în revendicările brevetului și astfel este pus la dispoziția specialistului în domeniu ca formă concretă de realizare?

În consecință, cerințele prevăzute la articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 sunt îndeplinite în mod suficient atunci când produsul în cauză satisface definiția funcțională generală a unei clase de principii active cuprinsă în revendicările brevetului, fără să fie individualizat individualizat ca formă concretă de realizare a informaţiei protejate prin brevetul de bază?

Un produs este exclus din domeniul de aplicare al protecţiei conferitede un brevet de bază în vigoare în conformitate cu articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 atunci când, deși intră, desigur, în definiția funcțională generală cuprinsă în revendicările brevetului, a fost dezvoltat însă abia ulterior datei depunerii cererii de brevet de bază, pe baza unei activități inventive independente?

(1) Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (JO 2009, L 152, p. 1).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 24 noiembrie 2017 – Hussein Mohamad Hussein

(Cauza C-657/17)

(2018/C 052/29)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Hussein Mohamad Hussein

Pârâtă: Bundesamt für Fremdenwesen und Asyl

Întrebările preliminare

Nerespectarea termenului prevăzut la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1560/2003 (1) (Regulamentul de aplicare), de către statul solicitat, pentru introducerea unei cereri de reexaminare în cazul respingerii, în termen, a unei cereri de preluare conform articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul nr. 604/2013 (Regulamentul Dublin III) (2) are drept consecință un transfer al responsabilității asupra statului membru solicitant, dacă statul membru solicitant formulează mai întâi, în termen, o cerere de preluare în sensul articolului 21 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul Dublin III și pe baza cercetărilor (ulterioare) se stabilește că statul membru solicitat este statul membru responsabil potrivit criteriilor din capitolul III din Regulamentul Dublin III?

Statul membru solicitat – care este statul membru responsabil potrivit criteriilor de la capitolul III din Regulamentul Dublin III – poate să accepte în mod valabil o cerere de preluare conform articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul Dublin III și în cazul în care a expirat deja termenul de răspuns prevăzut la articolul 22 alineatul (7) din Regulamentul Dublin III și dacă, anterior, a respins în termen cererea de preluare?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei din 2 septembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (JO 2003, L 222, p. 3, Ediție specială, 19/vol. 10, p. 17)

(2) Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO 2013, L 180, p. 31)

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 24 noiembrie 2017 – Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)/Azienda Napoletana Mobilità SpA

(Cauza C-659/17)

(2018/C 052/30)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurent: Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)

Intimată: Azienda Napoletana Mobilità SpA

Întrebarea preliminară

Decizia 2000/128/CE a Comisiei din 11 mai 1999 (1) se aplică și în privința angajatorilor care desfășoară o activitate de transport public local – în regim în esență de neconcurență, în considerarea caracterului exclusiv al serviciului prestat –, care au beneficiat de reduceri ale contribuțiilor ca urmare a încheierii unor contracte de formare și de muncă, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 407 din 1990, în ceea ce privește, în speță, perioada 1997-mai 2001?

(1) Decizia din 11 mai 1999 a Comisiei privind schema de ajutoare pusă în aplicare de Italia pentru măsuri în favoarea încadrării în muncă (JO 2000, L 42, p. 1), [notificată sub numărul C(1999) 1364] (JO L 42, p. 1).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione Tributaria Provinciale di Cagliari (Italia) la 24 noiembrie 2017 – Francesca Cadeddu/Agenzia delle Entrate – Direzione provinciale di Cagliari și alții

(Cauza C-667/17)

(2018/C 052/31)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione Tributaria Provinciale di Cagliari

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Francesca Cadeddu

Pârâte: Agenzia delle Entrate – Direzione provinciale di Cagliari, Regione autonoma della Sardegna, Regione autonoma della Sardegna – Agenzia regionale per il lavoro

Întrebările preliminare

Articolul 80 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 (1) al Consiliului Uniunii Europene din 11 iulie 2006, precum și articolul 2 punctul 4 din același regulament trebuie interpretate în sensul că se opun unei norme precum cea prevăzută la articolul 50 alineatul 1 litera c) din Decretul Președintelui Republicii nr. 917 din 22 decembrie 1986, potrivit căruia sunt asimilate veniturilor din salarii „c) sumele plătite de orice persoană cu titlu de bursă de studii sau de alocație, de primă ori de ajutor pentru studii sau pentru formare profesională, în cazul în care beneficiarul nu este legat prin raporturi de muncă salariată de plătitor”, care, prin urmare, sunt supuse impozitului general pe venitul persoanelor fizice (IRPEF), inclusiv atunci când bursa de studii este plătită din fonduri structurale europene?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (JO L 210, p. 25, Ediție specială, 14/vol. 2, p. 64).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) (Portugalia) la 28 noiembrie 2017 – Tratave – Tratamento de Águas Residuais do Ave SA/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-672/17)

(2018/C 052/32)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Tratave – Tratamento de Águas Residuais do Ave SA

Pârâtă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Întrebările preliminare

Principiul neutralității și articolul 90 din Directiva 2006/112/CE (1) a Consiliului din 28 noiembrie 2006 se opun unei reglementări naționale precum cea din cuprinsul articolului 78 alineatul 11 din Código do Imposto sobre o Valor Acrescentado (Codul privind taxa pe valoarea adăugată), interpretate în sensul că nu permit regularizarea TVA-ului, în caz de neplată, înainte ca anularea taxei să fie comunicată persoanei impozabile care achiziționează bunul sau serviciul, în scopul rectificării deducerii efectuate inițial?

În cazul unui răspuns afirmativ, principiul neutralității și articolul 90 din Directiva 2006/112/CE se opun unei reglementări naționale precum cea din cuprinsul articolului 78 alineatul 11 din Código do Imposto sobre o Valor Acrescentado, interpretate în sensul că nu permit regularizarea TVA-ului în caz de neplată dacă notificarea persoanei impozabile care achiziționează bunul sau serviciul cu privire la anularea taxei nu se efectuează în termenul pentru deducerea taxei prevăzut la articolul 98 alineatul 2 din același cod?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 30 noiembrie 2017 – Ministero della Salute/Hannes Preindl

(Cauza C-675/17)

(2018/C 052/33)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamant: Ministero della Salute

Pârât: Hannes Preindl

Întrebările preliminare

Articolele 21, 22 și 24 din Directiva [2005/36/CE] (1) impun unui stat membru, în care se aplică obligația de formare cu frecvenţă integrală și interdicția corespunzătoare privind înscrierea simultană la două cursuri universitare finalizate cu licență, recunoașterea automată a titlurilor care sunt în schimb obținute în statul membru de proveniență în același timp sau în perioade parțial suprapuse?

În cazul unui răspuns afirmativ, articolul 22 litera (a) și articolul 21 din directivă pot fi interpretate în sensul că acestea îi permit totuși autorității statului membru căruia i se solicită recunoașterea să verifice condiția ca durata totală, nivelul și calitatea respectivei formări să nu fie inferioare celor ale formărilor continue cu frecvenţă integrală?

(1) Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, p. 22, Ediţie specială, 05/vol. 8, p. 3).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal de Justiça (Portugalia) la 6 decembrie 2017 – Cofemel – Sociedade de Vestuário SA/G-Star Raw CV

(Cauza C-683/17)

(2018/C 052/34)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal de Justiça

Părțile din procedura principală

Recurentă: Cofemel – Sociedade de Vestuário SA

Intimată: G-Star Raw CV

Întrebările preliminare

Interpretarea articolului 2 litera (a) din Directiva 2001/29/CE (1) realizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene se opune unei dispoziții legislative naționale – în prezenta cauză, prevederii articolului 2 alineatul 1 punctul i) din Codul drepturilor de autor și al drepturilor conexe (CDADC) – care conferă protecția prin intermediul drepturilor de autor în cazul operelor de artă aplicată, desenelor și modelelor industriale și operelor de design care, dincolo de scopul utilitar pe care îl urmăresc, generează un efect vizual propriu și distinctiv din punct de vedere estetic, originalitatea lor fiind criteriul fundamental care determină atribuirea protecției în domeniul drepturilor de autor?

Interpretarea articolului 2 litera (a) din Directiva 2001/29/CE realizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene se opune unei dispoziții legislative naționale – în prezenta cauză, prevederii articolului 2 alineatul 1 punctul i) din CDADC – care conferă protecția prin intermediul drepturilor de autor în cazul operelor de artă aplicată, desenelor și modelelor industriale și operelor de design, în situația în care, din perspectiva unei aprecieri deosebit de exigente a caracterului lor artistic și având în vedere ideile dominante în mediile culturale și instituționale, acestea merită să fie calificate drept „creație artistică” sau „operă de artă”?

(1) Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2001, L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230).

Tribunalul

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/25

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2017 – Ungaria/Comisia

(Cauza T-505/15) (1)

([„FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Regulamentele (CE) nr. 1782/2003, nr. 1290/2005, nr. 73/2009 și nr. 1122/2009 - Cheltuieli efectuate de Ungaria - Condiționalitate - Controlul cerințelor de reglementare în materie de gestionare - Controlul bunelor practici agricole și de mediu - Corecţii forfetare și punctuale - Risc pentru Fonduri”])

(2018/C 052/35)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Ungaria (reprezentanți: M. Fehér, G. Koós, Z. Bíró-Tóth și E. Tóth, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka și A. Sauka, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/1119 a Comisiei din 22 iunie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2015, L 182, p. 39), în măsura în care prin această decizie se efectuează anumite corecţii punctuale și forfetare în privința Ungariei.

Dispozitivul

Anulează Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1119 a Comisiei din 22 iunie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în măsura în care prin aceasta s-a efectuat o corecție financiară întemeiată pe neconformitatea, în raport cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și ale Regulamentului (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol, a obligațiilor care decurg din articolele 4 și 5 din Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Ungaria și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 381, 16.11.2015.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/26

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2017 – bet365 Group/EUIPO – Hansen (BET 365)

(Cauza T-304/16) (1)

({„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca verbală a Uniunii Europene BET 365 - Motiv absolut de refuz - Caracter distinctiv dobândit prin utilizare - Dovadă - Utilizarea mărcii în mai multe scopuri - Articolul 7 alineatul (3) și articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 7 alineatul (3) și articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”})

(2018/C 052/36)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: bet365 Group Ltd (Stoke-on-Trent, Regatul Unit) (reprezentanţi: S. Malynicz, QC, R. Black și J. Bickle, solicitors)

Pârât: Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Robert Hansen (München, Germania) (reprezentant: M. Pütz-Poulalion, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 21 martie 2016 (cauza R 3243/2014-5), privind o procedură de declarare a nulității între domnul Hansen și bet365 Group

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 21 martie 2016 (cauza R 3243/2014-5) în măsura în care aceasta privește serviciile care fac parte din clasa 41 enumerate în înregistrarea mărcii Uniunii Europene BET 365.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 296, 16.8.2016.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/26

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2017 – PB/Comisia

(Cauza T-609/16) (1)

([„Funcţie publică - Funcţionari - Recrutare - Anunţul de concurs EPSO/AD/309/15 (AD 11) - Medici pentru sediul din Luxemburg - Refuzul de admitere la probele de la centrul de evaluare - Limitarea alegerii limbii a doua la un număr restrâns de limbi oficiale ale Uniunii - Excepţia de nelegalitate - Eroare vădită de apreciere - Responsabilitate - Prejudiciu moral”])

(2018/C 052/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: PB (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara și L. Radu Bouyon, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei juriului concursului EPSO/AD/309/15 (AD 11) – Medici pentru sediile din Luxemburg şi Ispra (domeniul: medici Luxemburg) din 28 septembrie 2015 de neadmitere a reclamantei la probele de selecţie organizate la centrul de evaluare al Oficiului European pentru Selecţia Personalului (EPSO) şi, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-ar fi suferit

Dispozitivul

Anulează decizia din 28 septembrie 2015 prin care juriul concursului general EPSO/AD/309/15 (AD 11) – Medici pentru sediile din Luxemburg şi Ispra (domeniul: medici Luxemburg) a refuzat să o admită pe PB la probele de selecţie organizate la centrul de evaluare al Oficiului European pentru Selecţia Personalului (EPSO).

2)	Respinge în rest acţiunea.

3)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 371 du 10.10.2016 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-39/16 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/27

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2017 – N & C Franchise/EUIPO – Eschenbach Optik (OJO sunglasses)

(Cauza T-792/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene OJO sunglasses - Marca verbală internațională anterioară oio - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 052/38)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: N & C Franchise Ltd (Nicosia, Cipru) (reprezentanţi: C. Chrysanthis, P.-V. Chardalia și A. Vasilogamvrou, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Bonne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Eschenbach Optik GmbH (Nuremberg, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 9 septembrie 2016 (cauza R 32/2016-5) privind o procedură de opoziție între Eschenbach Optik și N&C Franchise

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă N & C Franchise Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 22, 23.1.2017.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/28

Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2017 – RL/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza T-21/17) (1)

((„Funcție publică - Funcționari - Promovare - Exercițiul de promovare 2015 - Decizie de a nu îl promova pe reclamant la gradul AD 10 de la 1 iulie 2015 - Transfer interinstituțional - Sistem prorata temporis - Analiză comparativă a meritelor - Articolul 45 din statut - Răspundere”))

(2018/C 052/39)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: RL (reprezentanți: C. Bernard-Glanz și A. Tymen, avocați)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: J. Inghelram și V. Hanley-Emilsson, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, care privește, pe de o parte, anularea deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene din 11 mai 2016 prin care se refuză promovarea reclamantului la 1 iulie 2015 și, pe de altă parte, obținerea reparării prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-ar fi suferit.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe RL la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 95, 27.3.2017.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/28

Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2017 – Durazzo/SEAE

(Cauza T-559/16) (1)

((„Funcție publică - Funcționari - Promovare - Exercițiul de promovare 2014 - Acte necauzatoare de prejudicii - Inadmisibilitate vădită - Decizie de a nu-l promova pe reclamant - Articolul 43 și articolul 45 alineatul (1) din statut - Analiză comparativă a meritelor - Luarea în considerare a rapoartelor de notare în vederea promovării - Aprecieri exclusiv literale - Lipsa unei metode care să permită comparabilitatea rapoartelor de notare în vederea promovării - Acțiune în mod vădit fondată”))

(2018/C 052/40)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Giacomo Durazzo (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: N. de Montigny și J.-N. Louis, avocați)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) (reprezentanți: inițial S. Marquardt și M. Silva, ulterior S. Marquardt, agenți, asistați de M. Troncoso Ferrer, de F.-M. Hislaire și de S. Moya Izquierdo, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și având ca obiect anularea a trei acte ale SEAE, și anume, în primul rând, propunerea de promovare din 11 iulie 2014 în măsura în care privește gradul AD 13, în al doilea rând, decizia din 29 octombrie 2014 de a nu-l promova pe reclamant în gradul AD 13 în cadrul exercițiului de promovare 2014 și, în al treilea rând, decizia din 28 mai 2015 de respingere a contestației formulate împotriva acestui refuz de promovare.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 29 octombrie 2014 de a nu-l promova pe domnul Giacomo Durazzo în gradul AD 13 în cadrul exercițiului de promovare 2014.

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	Obligă SEAE la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 302 din 14.9.2015 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-101/15 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/29

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2017 – PGNiG Supply & Trading/Comisia

(Cauza T-849/16) (1)

((„Acțiune în anulare - Piața internă a gazelor naturale - Directiva 2009/73/CE - Decizia Comisiei privind modificarea condițiilor de derogare a modalităților de exploatare a gazoductului OPAL de la normele Uniunii referitoare la accesul terților și la reglementarea privind tarifele - Lipsa afectării directe - Inadmisibilitate”))

(2018/C 052/41)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: PGNiG Supply & Trading GmbH (München, Germania) (reprezentant: M. Jeżewski, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: O. Beynet și K. Herrmann, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei C(2016) 6950 final a Comisiei din 28 octombrie 2016 privind reexaminarea condițiilor de derogare a gazoductului OPAL, acordate în temeiul Directivei 2003/55/CE, de la normele referitoare la accesul terților și la reglementarea privind tarifele.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe cu privire la cererile de intervenție.

3)	PGNiG Supply & Trading GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană, inclusiv pe cele aferente procedurii privind măsurile provizorii.

4)	Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii privind măsurile provizorii.

5)	PGNiG Supply & Trading, Comisia, Republica Federală Germania, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Naftogaz Ukrainy SA, OPAL Gastransport GmbH & Co. KG și Gazprom Eksport LLC suportă, fiecare, propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de intervenție.

(1) JO C 38, 6.2.2017.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/30

Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2017 – Techniplan/Comisia

(Cauza T-853/16) (1)

((„Acțiune în constatarea abținerii de a acționa - Luare de poziţie a Comisiei - Acţiune în despăgubire - Încălcarea cerinţelor de formă - Cerere de emitere a unei somaţii - Inadmisibilitate vădită - Necompetenţă vădită”))

(2018/C 052/42)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Techniplan Srl (Roma, Italia) (reprezentanți: R. Giuffrida și A. Bonavita, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentant: A. Aresu, agent)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 265 TFUE şi având ca obiect constatarea faptului că Comisia s-a abţinut în mod nelegal să acţioneze faţă de reclamantă şi, pe de altă parte, cerere care vizează impunerea obligaţiei de a face prevăzută la articolul 266 TFUE şi plata unei sume pentru repararea prejudiciului suferit „pentru fiecare zi de întârziere în executare”

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă Techniplan Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 22, 23.1.2017.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/30

Ordonanța Tribunalului din 15 decembrie 2017 – Le Pen/Parlamentul

(Cauza T-284/17) (1)

((„Acțiune în anulare și în despăgubire - Drept instituțional - Membru al Parlamentului European - Privilegii și imunități - Decizie de ridicare a imunității parlamentare - Dispariția interesului de a exercita acțiunea - Nepronunțare asupra fondului parțială - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată”))

(2018/C 052/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Marion Anne Perrine Le Pen (Saint-Cloud, Franța) (reprezentanți: inițial M. Ceccaldi, ulterior R. Bosselut, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: M. Dean și S. Alonso de León, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei P8_TA(2017)0056 a Parlamentului European din 2 martie 2017 de ridicare a imunității parlamentare a reclamantei și, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se solicită repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de anulare a Deciziei P8_TA(2017)0056 a Parlamentului European din 2 martie 2017 de ridicare a imunității parlamentare a doamnei Marion Anne Perrine Le Pen.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Doamna Le Pen suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Parlament.

(1) JO C 231, 17.7.2017.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/31

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2017 – Rogesa/Comisia

(Cauza T-475/17) (1)

([„Acțiune în anulare - Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 - Documente referitoare la o instalație care produce un amestec de pelete și de minereu sinterizat - Respingerea implicită a cererii de acces - Decizie explicită adoptată înainte de introducerea acțiunii - cererea de nepronunțare asupra fondului - Interesul de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate vădită”])

(2018/C 052/44)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Rogesa Roheisengesellschaft Saar mbH (Dillingen, Germania) (reprezentanți: S. Altenschmidt și A. Sitzer, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentant: H. Krämer, agent)

Obiectul

Cererea întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea, în principal, a deciziei implicite a Comisiei din 20 iunie 2017 și, în subsidiar, a deciziei din 11 iulie 2017 prin care a fost respinsă cererea de acordare a accesului la documentul Ares (2017) 1684109 din 2 noiembrie 2009 și la documentul Ares (2017) 1685639 din 29 noiembrie 2009

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Rogesa Roheisengesellschaft Saar mbH și Comisiai Europeană suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 318, 25.9.2017.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/31

Acțiune introdusă la 22 noiembrie 2017 – Comprojecto-Projetos e Construções, și alții/BCE

(Cauza T-768/17)

(2018/C 052/45)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamanți: Comprojecto-Projetos e Construções, Lda. (Lisabona, Portugalia), Paulo Eduardo Matos Gomes de Azevedo (Lisabona), Julião Maria Gomes de Azevedo (Lisabona), Isabel Maria Matos Gomes de Azevedo (Lisabona) (reprezentant: M. A. Ribeiro, avocat)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

anularea actelor atacate, și anume:

(i)	decizia pârâtei privind refuzul de a acționa;

(ii)	decizia pârâtei de a nu declanșa procedura de sancționare;

(iii)

decizia guvernatorului Banco de Portugal [Banca Națională a Portugaliei] și a altor „funcționari” care s-au pronunțat cu privire la reclamațiile și la cererile formulate între 26 iunie 2013 și 22 aprilie 2015;

—

pentru aceleași motive, reclamanții solicită Curții de Justiție a Uniunii Europene să adopte o poziție:

(i)	care să permită reclamanților să anuleze poziția magistraților cu privire la cererea de despăgubire formulată împotriva BCP [Banco Comercial Português] și împotriva altor operatori;

(ii)	care să permită reclamanților să intenteze o acțiune în regres împotriva statului portughez;

(iii)

care să permită să se aprecieze dacă statul membru/Ministerul Public/Parchetul General aveau motive pentru a refuza să intervină în cadrul acțiunii;

(iv)	care să permită să se aprecieze dacă statul membru/Ministerul Public/Parchetul General aveau motive justificate pentru a nu comunica OLAF prezenta cauză;

—

în cazul în care CJUE consideră că cererile reclamanților sunt întemeiate, obligarea BCE, în temeiul articolelor 268 și 340 TFUE, la plata sumei de 45 828 257,80 euro, majorată cu dobânzi de întârziere calculate la rata legală până la data plății efective, precum și la plata tuturor cheltuielilor și despăgubirilor care vor fi datorate după realizarea intervențiilor;

—

cu toate acestea, ținând seama de dispozițiile articolului 280 TFUE și de faptul că actele „Băncii Centrale Europene care impun o obligație pecuniară în sarcina altor persoane decât statele membre constituie titlu executoriu”, astfel cum reiese din articolul 299 TFUE, Tribunalul trebuie să oblige pârâta să solicite plata acestor sume de la BCP;

—

ținând seama de faptul că banca centrală națională este o „autorit[ate] administrativ[ă] competent[ă] fie pentru a pronunța o hotărâre cu privire la reclamații, fie pentru a iniția procedurile judiciare corespunzătoare”, astfel cum rezultă din dispozițiile articolului 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2005/29/CE, din articolul 81 alineatul (1) și din articolul 83 alineatul (1) din Directiva 2007/64/CE, precum și din articolul 96 alineatul (1) litera (b) – „Sancțiuni accesorii” – din DL [Decretul-lege] nr. 317/2009, agentul pârâtei trebuie să dispună ca BCP să plătească „imediat” sumele menționate mai sus în conturile reclamanților.

—

pârâta:

(i)

trebuie să dispună ca agentul său, banca centrală națională, să solicite BCP să prezinte elementele menționate mai sus, iar în cazul în care, în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Legea organică a Banco de Portugal, instituția de credit nu le prezintă, Banco de Portugal trebuie să impună respectivei instituții să plătească „imediat” sumele menționate în conturile reclamanților;

(ii)

dat fiind că este posibil ca instituția de credit să fie obligată să îi despăgubească „imediat” pe reclamanți, trebuie respectate prevederile articolului 41 alineatul (2) litera (a), ale articolului 47 al doilea paragraf și ale articolului 49 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu alte cuvinte, la fel ca în cazul Banco de Portugal și al Ministerului Public/Parchetului General, având în vedere dispozițiile articolului 3 din Regulamentul nr. 2532/98 cu privire la atribuțiile Băncii Centrale Europene în materie de sancțiuni, BCE va trebui să decidă cu privire la „inițierea sau nu a unei proceduri de constatare a unei încălcări” prin invitarea BCP să acționeze, astfel încât această instituție de credit va trebui să se pronunțe și nu va putea refuza să acționeze;

—

în cazul în care, în temeiul articolului 256 alineatul (1) TFUE, cauza nu este de competența Tribunalului, dacă banca centrală națională nu recunoaște că „nu și-a îndeplinit una dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor, această bancă este obligată să adopte măsurile impuse de executarea hotărârii Curții”, în conformitate cu dispozițiile articolului 271 litera (d) TFUE, cauza trebuie trimisă Curții;

—

în cazul în care, de asemenea, cauza nu este de competența Tribunalului, dacă CJUE consideră că acțiunea reclamanților este întemeiată, în conformitate cu dispozițiile articolului 264 TFUE, Tribunalul ar trebui să propună Curții să anuleze decizia băncii centrale naționale, care a fost însușită de pârâtă, și, ținând seama de dispozițiile articolului 41 alineatul (1) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale articolului 296 al doilea paragraf TFUE și ale articolului 11 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2005/29/CE, să pronunțe o decizie motivată;

—	reclamanții solicită ca pârâta și Curtea să citeze și să invite statul portughez/Ministerul Public/Parchetul General să acționeze pentru a se pronunța cu privire la actele comise de BCP;

—	reclamanții solicită ca pârâta să trimită prezenta cauză la OLAF;

—	în conformitate cu articolul 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, reclamanții solicită deja rambursarea cheltuielilor de judecată, care vor trebui să fie evaluate în mod corespunzător.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă următoarele motive.

1.	Încălcarea obligației de motivare prevăzute la articolul 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la articolul 296 al doilea paragraf TFUE și la articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2005/29/CE (1).

Independent de furtul „prin efracție” din „seif”, BCP știa sau ar fi trebuit să știe că era vorba despre utilizarea sistemului financiar în vederea spălării banilor și, prin urmare, instituția de credit știa că era vorba despre o fraudă sau despre o evaziune fiscală care poate contribui la pierderi de venituri bugetare ale Uniunii. Aceste acte sunt „ilegale și aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii” și intră sub incidența unor „motive imperative de interes general” care „constituie un obiectiv legitim susceptibil să justifice un obstacol în calea liberei prestări a serviciilor”.

Independent de modul în care o sumă mai mare de un milion de euro a fost furată din „seif”, s-a adus atingere „intereselor financiare ale Uniunii” și, în special, veniturilor pe care se sprijină „bugetul Uniunii Europene și cele acoperite de bugetele instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor și de bugetele gestionate și monitorizate de acestea”; în consecință, este vorba de asemenea despre acte care constituie o „abatere” pentru o „încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate”.

Atunci când o instituție de credit un stat membru/banca centrală națională, Banca Centrală Europeană sau statul membru/Ministerul Public/Parchetul General au cunoștință despre acest tip de încălcări sau de practici, le permit și nu le denunță, acestea încurajează nerespectarea dispozițiilor articolului 310 alineatele (5) și (6) TFUE și ale articolului 325 alineatele (1), (2) și (3) TFUE, și acceptă ca instituția de credit în cauză să comită acte care constituie o „abatere” ca urmare a unei încălcări a dispozițiilor articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2988/95 (2).

Prin adoptarea actului de respingere a cererii prin care a fost invitată să acționeze, pârâta a făcut printre altele ca:

(i)	respectiva cauză să nu ajungă la OLAF;

(ii)	să nu se deschidă o procedură privind „încălcarea” împotriva instituției de credit BCP;

(iii)

să amâne decizia instanțelor civile, care sunt sesizate din data de 1 februarie 2010 cu o cerere de despăgubire formulată împotriva BCP și împotriva altor operatori;

(iv)	agentul său, Banco de Portugal, să nu fie condamnat în mod definitiv în cadrul acțiunii în contencios administrativ introduse la data de 27 octombrie 2015, în continuare pendinte la Tribunal Administrativo e Fiscal de Sintra, care nu s-a pronunțat încă în privința acesteia.

5.	Încălcarea obligației de imparțialitate, abuzul de putere și încălcarea unor norme fundamentale de procedură de către agentul pârâtei, Banco de Portugal.

(1) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260).

(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO 1995, L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/34

Acțiune introdusă la 29 noiembrie 2017 – US/BCE

(Cauza T-780/17)

(2018/C 052/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: US (reprezentanți: L. Levi și A. Blot, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca admisibilă și fondată și

în consecință:

—	anularea raportului de evaluare 2016 (aferent perioadei 1 septembrie 2015-1 septembrie 2016) și a deciziei din 15 decembrie 2016 referitoare la Annual salary and bonus review („ASBR”) pentru anul 2016, notificate reclamantului la 30 noiembrie 2016 și, respectiv, la 9 ianuarie 2017;

—	anularea deciziei BCE din 3 mai 2017 de respingere a cererilor de reexaminare administrativă a reclamantului din 15 februarie 2017 și din 9 martie 2017;

—	anularea deciziei BCE din 12 septembrie 2017, notificată reclamantului la 19 septembrie 2017, de respingere a reclamației acestuia introduse la 7 iulie 2017;

—	acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile suferite;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive în ceea ce privește cererea de anulare a raportului de evaluare 2016.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, întrucât raportul de evaluare al reclamantului s-ar limita la critici generale, repetitive și circulare.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe erori vădite de apreciere care ar afecta raportul în litigiu.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unui abuz de putere, pe hărțuirea suferită de reclamant, precum și pe încălcarea obligației de solicitudine și a principiului bunei administrări.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe neregularitatea procedurală săvârșită de pârâtă la întocmirea raportului în litigiu.

Reclamantul invocă în plus un motiv întemeiat pe nelegalitatea liniilor directoare privind exercițiul de revizuire anuală a salariilor și a primelor, precum și pe încălcarea principiului securității juridice în ceea ce privește decizia referitoare la exercițiul pentru anul 2016.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/35

Acțiune introdusă la 5 decembrie 2017 – Bruel/Comisia și SEAE

(Cauza T-793/17)

(2018/C 052/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Damien Bruel (Paris, Franța) (reprezentant: H. Hansen, avocat)

Pârâte: Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității și temeiniciei prezentei acțiuni;

în consecință:

—	anularea deciziei nedatate și semnate electronic la 25 septembrie 2017 intitulate „Cerere de înlocuire a expertului principal nr. 2 în «Administrarea financiară și contractuală a proiectului»”;

—

constatarea faptului că este necesară repararea integrală a prejudiciului material și moral cauzat reclamantului prin încălcarea gravă a dreptului la o bună administrare care constă în adoptarea deciziei nedatate și semnate electronic la 25 septembrie 2017 intitulate „Cerere de înlocuire a expertului principal nr. 2 în «Administrarea financiară și contractuală a proiectului»”;

—	obligarea pârâtelor în solidar, in solidum sau fiecare pentru tot la plata către reclamant a sumei de 152 250,00 de euro pentru prejudiciul material și a sumei de 25 000,00 de euro pentru prejudiciul moral;

în orice caz:

—	obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată;

—	rezervarea în favoarea reclamantului a oricăror altor drepturi, sume datorate, mijloace și acțiuni.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe o încălcare a unor norme fundamentale de procedură. Acest motiv este împărțit în trei aspecte.

Primul aspect, întemeiat pe o încălcare a dreptului de a fi ascultat, întrucât reclamantul nu ar fi fost în măsură să își prezinte punctul de vedere cu privire la criticile formulate împotriva sa înaintea adoptării deciziei atacate.

Al doilea aspect, întemeiat pe o încălcare a dreptului de acces la dosar, întrucât reclamantul nu ar fi avut acces la dosarul care îl privește în pofida cererilor formulate în acest sens.

Al treilea aspect, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, întrucât motivarea conținută în decizia atacată nu i-ar permite reclamantului să înțeleagă ce i se reproșează.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/36

Acțiune introdusă la 11 decembrie 2017 – BASF/ECHA

(Cauza T-805/17)

(2018/C 052/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: BASF SE (Ludwigshafen am Rhein, Germania) (reprezentanți: R. Cana, E. Mullier și H. Widemann, lawyers, și D. Abrahams, Barrister)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității și temeiniciei acțiunii;

—	anularea Deciziei DSH-30-3-D-0122-2017 a Agenției Europene pentru Produse Chimice din 2 octombrie 2017 prin care s-a acordat accesul la transmiterea în comun pentru substanța 4,4’-bis[(4-anilino-6-morfolino-1,3,5- triazin-2-yl)amino]stilben-2,2’-disulfonat de sodiu (CE nr. 240-245-2);

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;

—	dispunerea oricărei alte măsuri care s-ar dovedi necesară.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „Agenția”) a săvârșit o eroare de fapt fundamentală prin faptul că a exclus fapte pertinente din temeiurile deciziei în litigiu

—	Reclamanta susține că prin neluarea în considerare deloc a eforturilor făcute de părți înainte de 2017, Agenția se întemeiază pe o apreciere eronată a faptelor, ceea ce contravine principiului bunei administrări și afectează decizia în litigiu, astfel încât aceasta trebuie anulată.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Agenția a săvârșit erori vădite de apreciere prin faptul că nu a apreciat toate faptele și împrejurările pertinente, că a concluzionat că solicitantul a făcut mai multe eforturi decât reclamanta și că nu a ținut seama de articolul 25 din Regulamentul REACH (1)

—

Reclamanta susține că Agenția a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin faptul că nu a luat în considerare toate faptele și împrejurările pertinente în situația pe care decizia în litigiu urmărește să o guverneze, că a concluzionat că solicitantul a făcut mai multe eforturi decât reclamanta și prin faptul că nu a ținut seama de preocupările reclamantei cu privire la duplicarea de către solicitant a unor teste pe animalele vertebrate, cu încălcarea articolului 25 din Regulamentul REACH.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Agenție a principiului securității juridice, întrucât a pus reclamanta într-o situație de insecuritate juridică inacceptabilă în ceea ce privește posibilitatea solicitantului de a se baza pe datele reclamantei și calitatea și conformitatea datelor solicitantului

—

Reclamanta consideră că, prin adoptarea deciziei în litigiu, Agenția a încălcat principiul securității juridice, întrucât aceasta nu limitează accesul acordat la transmiterea în comun a reclamantei, deși solicitantul efectuează o înregistrare cu retragere integrală, iar Agenția nu a examinat aspectele privind dosarul de retragere integrală (calitatea și posibila duplicare a studiilor privind animalele vertebrate). Reclamanta se află, așadar, într-o situație de insecuritate juridică în ceea ce privește modul de protejare a drepturilor sale, din moment ce conținutul și întinderea drepturilor conferite solicitantului rămân opace.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Agenție a obligației sale de motivare, întrucât aceasta nu a explicat de ce nu a considerat pertinentă corespondența anterioară anului 2017

—

Agenția a adoptat decizia în litigiu întemeindu-se doar pe o parte din negocierile care au avut loc între părți și a limitat în mod arbitrar revizuirea sa la cele câteva schimburi care au avut loc între părți începând cu luna ianuarie a anului 2017. Reclamanta a prezentat întreaga corespondență pe care a schimbat-o cu solicitantul în ceea ce privește substanța, subliniind de ce această corespondență este pertinentă. În pofida explicațiilor reclamantei cu privire la pertinența corespondenței, Agenția nu a furnizat niciun motiv pentru care nu a luat în considerare și în fapt a ignorat complet comunicările dintre reclamantă și SSS anterioare lunii ianuarie a anului 2017.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (JO 2006, L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p, 3).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/37

Acțiune introdusă la 11 decembrie 2017 – BASF și REACH & colours/ECHA

(Cauza T-806/17)

(2018/C 052/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: BASF SE (Ludwigshafen am Rhein, Germania) și REACH & colours Kereskedelmi és Szolgáltató Kft. (REACH & colours Kft.) (Budapesta, Ungaria) (reprezentanți: R. Cana, E. Mullier și H. Widemann, lawyers, și D. Abrahams, Barrister)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității și temeiniciei acțiunii;

—

anularea Deciziei DSH-30-3-D-0122-2017 a Agenției Europene pentru Produse Chimice din 2 octombrie 2017 prin care s-a acordat accesul la transmiterea în comun pentru substanța hexasodiu 2,2’- [vinilenbis [(3-sulfonato-4,1-fenil)imino [6-(dietilamino) -1,3,5-triazin-4,2- diil]imino]] bis(benzen-1,4-disulfonat) (Nr. CE. 255-217-5);

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;

—	dispunerea oricărei alte măsuri care s-ar dovedi necesară.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive.

—

Reclamantele susțin că, prin neluarea în considerare deloc a eforturilor făcute de părți înainte de 2017 și prin efectuarea unor constatări de fapt eronate în ceea ce privește identitatea primei reclamante și data prezentării răspunsului la cererea sa de informații, Agenția se întemeiază pe o apreciere eronată a faptelor, ceea ce contravine principiului bunei administrări și afectează decizia în litigiu, astfel încât aceasta trebuie anulată.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Agenția a săvârșit erori vădite de apreciere prin faptul că nu a apreciat toate faptele și împrejurările pertinente, că a concluzionat că solicitantul a făcut mai multe eforturi decât reclamantele și că nu a ținut seama de articolul 25 din Regulamentul REACH (1)

—

Reclamantele susțin că Agenția a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin faptul că nu a luat în considerare toate faptele și împrejurările pertinente în situația pe care decizia în litigiu urmărește să o guverneze, că a concluzionat că solicitantul a făcut mai multe eforturi decât reclamantele, prin faptul că nu a luat în considerare faptele specifice litigiului cu care este sesizată și prin faptul că nu a ținut seama de preocupările reclamantelor cu privire la duplicarea de către solicitant a unor teste pe animalele vertebrate, cu încălcarea articolului 25 din Regulamentul REACH.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Agenție a principiului securității juridice, întrucât a pus reclamantele într-o situație de insecuritate juridică inacceptabilă în ceea ce privește posibilitatea solicitantului de a se baza pe datele reclamantelor și calitatea și conformitatea datelor solicitantului

—

Reclamantele consideră că, prin adoptarea deciziei în litigiu, Agenția a încălcat principiul securității juridice, întrucât aceasta nu limitează accesul acordat la transmiterea în comun a reclamantelor, deși solicitantul efectuează o înregistrare cu retragere integrală, iar Agenția nu a examinat aspectele privind dosarul de retragere integrală (calitatea și posibila duplicare a studiilor privind animalele vertebrate). Reclamantele se află așadar într-o situație de insecuritate juridică în ceea ce privește modul de protejare a drepturilor lor, din moment ce conținutul și întinderea drepturilor conferite solicitantului rămân opace.

—

Agenția a adoptat decizia în litigiu întemeindu-se doar pe o parte din negocierile care au avut loc între părți și a limitat în mod arbitrar revizuirea sa la cele câteva schimburi care au avut loc între părți începând cu luna ianuarie 2017. Reclamantele au prezentat întreaga corespondență pe care au schimbat-o cu solicitantul în ceea ce privește substanța, subliniind de ce această corespondență este pertinentă. În pofida explicațiilor reclamantelor cu privire la pertinența corespondenței, Agenția nu a furnizat niciun motiv pentru care nu a luat în considerare și în fapt a ignorat complet comunicările dintre reclamante și SSS anterioare lunii ianuarie 2017.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (JO 2006 L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/38

Acțiune introdusă la 12 decembrie 2017 – Classic Media/EUIPO – Pirelli Tyre (CLASSIC DRIVER)

(Cauza T-811/17)

(2018/C 052/50)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Classic Media AG (Zug, Elveția) (reprezentant: A. Masberg, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Pirelli Tyre SpA (Milano, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii verbale „CLASSIC DRIVER”/înregistrarea internațională nr. 1 108 587

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 3 octombrie 2017 în cauza R 59/2017-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	respingerea opoziției și obligarea opozantei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/39

Acțiune introdusă la 15 decembrie 2017 – Seco Belgium și Vinçotte/Parlamentul

(Cauza T-812/17)

(2018/C 052/51)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Seco Belgium (Bruxelles, Belgia) și Vinçotte (Vilvoorde, Belgia) (reprezentanți: A. Delvaux și R. Simar, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității acțiunii în anulare;

—

anularea deciziei, a cărei dată nu este cunoscută, prin care Parlamentul European a decis să atribuie contractul [06D20/2017/M005 – Misiuni de control şi de expertiză tehnică în cadrul achiziţiilor, al proiectelor şi al lucrărilor de construcţii de la Parlamentul European din Bruxelles (JO 2017/S 118-236114)] [unui alt ofertant];

—	obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolelor 1.1, 1.2 și 1.3 din anexa „Specificații tehnice” la caietul de sarcini aferent anunțului de participare 06D20/2017/M005 – Misiuni de control și de expertiză tehnică în cadrul achizițiilor, al proiectelor și al lucrărilor de construcții de la Parlamentul European din Bruxelles (JO 2017/S 118-236114), pe eroarea vădită de apreciere, pe încălcarea principiilor generale ale dreptului Uniunii Europene, a obligațiilor de diligență și de scrupulozitate, a principiului egalității, a principiului transparenței, a obligației de motivare care rezultă printre altele din articolul 113 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO 2012, L 298, p. 1) și din articolul 161 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO 2012, L 362, p. 1), a dreptului la o cale de atac efectivă, precum și a unora dintre dispozițiile care reglementează atribuirea contractului în cauză.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/39

Acțiune introdusă la 14 decembrie 2017 – Nerantzaki/Comisia

(Cauza T-813/17)

(2018/C 052/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Eleni Nerantzaki (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: N. Korogiannakis, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei comisiei de evaluare a EPSO din 7 martie 2017 de a nu admite reclamanta în etapa următoare a concursului EPSO/AD/331/16;

—	anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri Ares(2017)s. 4916702 din 14 septembrie 2017 de respingere a reclamației reclamantei îndreptată împotriva deciziei de a nu o admite în etapa următoare a concursului EPSO/AD/331/16;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a celorlalte cheltuieli efectuate de reclamantă în cadrul prezentei acțiuni.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea de către pârâtă a unei erori vădite de apreciere în ceea ce privește calificările profesionale ale reclamantei.

Al doilea motiv, întemeiat pe nerespectarea anunțului de concurs EPSO/AD/331/16.

Al treilea motiv, întemeiat pe motivarea insuficientă și contradictorie prin încălcarea articolului 25 și a articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/40

Acțiune introdusă la 14 decembrie 2017 – Lietuvos geležinkeliai/Comisia

(Cauza T-814/17)

(2018/C 052/53)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Lietuvos geležinkeliai AB (Vilnius, Lituania) (reprezentanți: W. Deselaers, K. Apel și P. Kirst, lawyers)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în întregime sau în parte a articolelor 1, 2, 3 și 4 din Decizia C(2017) 6544 final a Comisiei din 2 octombrie 2017 privind o procedură inițiată în temeiul articolului 102 TFUE în cazul AT.39813 – Transportul feroviar în țările baltice; și/sau

—	reducerea amenzii aplicate reclamantei prin articolul 2 din Decizia C(2017) 6544 final a Comisiei din 2 octombrie 2017; și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 102 TFUE și pe o eroare vădită de drept în utilizarea unui criteriu juridic eronat la aprecierea pretinsei practici abuzive. Potrivit reclamantei, nu putea exista o practică abuzivă decât dacă accesul la calea ferată era esențial sau indispensabil pentru concurenți pentru a intra în concurență pe piața din aval (ceea ce nu este cazul).

Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 102 TFUE și pe erori vădite de drept și de apreciere. Reclamanta susține că, chiar în lumina criteriului juridic (eronat) aplicat de Comisie, suprimarea căii ferate care leagă Mažeikiai din nord-vestul Lituaniei cu frontiera letonă (denumită în continuare „calea ferată”), care este o infrastructură neesențială, nu constituia un abuz de poziție dominantă în împrejurările juridice și factuale ale prezentei cauze.

Al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 296 TFUE și a articolului 2 din Regulamentul nr. 1/2003, întrucât, potrivit reclamantei, decizia atacată este afectată de insuficiența probelor și de nemotivare.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 23.3 din Regulamentul nr. 1/2003 și pe erori vădite de drept și de apreciere în stabilirea cuantumului amenzii.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 7 din Regulamentul nr. 1/2003 și pe erori vădite de drept și de apreciere în dispunerea în fapt a unei măsuri corective disproporționate (și anume reconstruirea căii ferate).

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/41

Acțiune introdusă la 12 decembrie 2017 – Vitromed/EUIPO – Vitromed Healthcare (VITROMED Germany)

(Cauza T-821/17)

(2018/C 052/54)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Vitromed GmbH (Jena, Germania) (reprezentant: M. Linß, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Vitromed Healthcare (Jaipur, India)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementele verbale „VITROMED Germany” – cererea de înregistrare nr. 14 459 903

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 septembrie 2017 în cauza R 2402/2016-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	respingerea în totalitate a opoziției;

—	obligarea persoanei care a formulat opoziția la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/42

Acțiune introdusă la 22 decembrie 2017 – Carbon System Verwaltungs/EUIPO (LIGHTBOUNCE)

(Cauza T-825/17)

(2018/C 052/55)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Carbon System Verwaltungs GmbH (Marktheidenfeld, Germania) (reprezentanți: M. Gilch și L. Petri, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii verbală „LIGHTBOUNCE” – cererea de înregistrare nr. 15 152 028

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 11 octombrie 2017 în cauza R 2301/2016-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 11 octombrie 2017 (R 2301/2016-1);

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/42

Acțiune introdusă la 22 decembrie 2017 – TeamBank/EUIPO – Fio Systems (FYYO)

(Cauza T-826/17)

(2018/C 052/56)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: TeamBank AG Nürnberg (Nürnberg, Germania) (reprezentanți: D. Terheggen și H. Lindner, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Fio Systems AG (Leipzig, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „FYOO” – cererea de înregistrare nr. 14 589 261

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 6 noiembrie 2017 în cauza R 2337/2016-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 6 noiembrie 2017 în cauza R 2337/2016-4, în partea în care s-a respins cererea pentru produse din clasa 9;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/43

Acțiune introdusă la 29 decembrie 2017 – DRH Licensing & Managing/EUIPO – Merck (Flexagil)

(Cauza T-831/17)

(2018/C 052/57)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: DRH Licensing & Managing AG (Zürich, Elveția) (reprezentant: S. Salomonowitz, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Merck KGaA (Darmstadt, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementul verbal „Flexagil” – marca Uniunii Europene nr. 7 301 237

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 17 octombrie 2017 în cauza R 2043/2016-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în tot a Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 17 octombrie 2017 în cauza R 2043/2016-4;

—	obligarea oficiului pârât la plata cheltuielilor de judecată și a celor efectuate în calea de atac în cauza R 2043/2016.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2017/1001;

—	încălcarea articolului 18 din Regulamentul nr. 2017/1001.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/44

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2017 – Airdata/Comisia

(Cauza T-305/15) (1)

(2018/C 052/58)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a treia a dispus radierea cauzei.

(1) JO C 270, 17.8.2015.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/44

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2017 – Meissen Keramik/EUIPO – Staatliche Porzellan-Manufaktur Meissen (Meissen)

(Cauza T-234/16) (1)

(2018/C 052/59)

Limba de procedură: germana

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

(1) JO C 243, 4.7.2016.

12.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/44

Ordonanța Tribunalului din 18 decembrie 2017 – Verband der Deutschen Biokraftstoffindustrie/Comisia

(Cauza T-451/17) (1)

(2018/C 052/60)

Limba de procedură: germana

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzei.

(1) JO C 318, 25.9.2017.