I.

Curtea a auditat următoarele:

II.

În opinia Curții, conturile consolidate ale Uniunii Europene (UE) aferente exercițiului încheiat la 31 decembrie 2016 prezintă în mod fidel, sub toate aspectele semnificative, situația financiară a Uniunii la 31 decembrie 2016, precum și rezultatele operațiunilor acesteia, fluxurile sale de numerar și modificările în structura activelor nete pentru exercițiul încheiat la această dată, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului financiar și cu normele contabile bazate pe standardele de contabilitate pentru sectorul public acceptate la nivel internațional.

III.

În opinia Curții, operațiunile de venituri subiacente conturilor aferente exercițiului încheiat la 31 decembrie 2016 sunt conforme cu legile și reglementările în vigoare sub toate aspectele semnificative.

IV.

În opinia Curții, cu excepția efectelor aspectului descris la punctul care prezintă argumentele care stau la baza exprimării unei opinii cu rezerve cu privire la legalitatea și regularitatea plăților subiacente conturilor, plățile subiacente conturilor aferente exercițiului încheiat la 31 decembrie 2016 sunt conforme cu legile și reglementările în vigoare sub toate aspectele semnificative.

V.

Auditul Curții a fost efectuat în conformitate cu standardele internaționale de audit (ISA) și codul deontologic formulate de IFAC și cu standardele internaționale ale instituțiilor supreme de audit (ISSAI) formulate de INTOSAI. Responsabilitățile care revin Curții în temeiul acestor standarde sunt descrise mai detaliat în secțiunea intitulată „Responsabilitățile auditorului” din prezentul raport. Curtea își desfășoară activitatea în mod independent în conformitate cu Codul Etic pentru Profesioniștii Contabili al Consiliului pentru Standarde internaționale de etică pentru contabili (Codul IESBA) și cu respectarea cerințelor etice relevante pentru auditul său și și-a îndeplinit celelalte responsabilități etice conform acestor cerințe și Codului IESBA. Curtea consideră că probele de audit pe care le-a obținut sunt suficiente și adecvate pentru a furniza o bază pentru opinia sa.

VI.

Cheltuielile înregistrate în 2016 și bazate pe rambursări (3) sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare. Nivelul de eroare estimat de Curte pentru plățile efectuate pe bază de rambursări este de 4,8  %. Nivelul de eroare global estimat de Curte (3,1  %) rămâne superior pragului de semnificație stabilit de aceasta, dar erorile nu au un caracter generalizat. Plățile bazate pe drepturi la plată nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare (4). Concluzia generală a Curții este confirmată de analiza Comisiei cu privire la sumele expuse riscului, prezentată în Raportul anual privind gestionarea și performanța bugetului UE.

VII.

Aspectele-cheie ale auditului sunt acele aspecte care, pe baza raționamentului profesional al Curții, au prezentat cea mai mare importanță pentru auditul conturilor consolidate din perioada curentă. Aceste aspecte au fost abordate în contextul auditului realizat de Curte cu privire la conturile consolidate în ansamblu și în vederea formulării opiniei sale asupra conturilor respective, însă Curtea nu prezintă o opinie separată cu privire la aceste aspecte.

VIII.

La sfârșitul exercițiului 2016, bilanțul UE includea o sumă de 67,2  miliarde de euro reprezentând pensii și alte beneficii ale angajaților. Acesta este unul dintre cele mai importante elemente de datorie din bilanț, reprezentând aproape o treime din totalul datoriilor pentru exercițiul 2016, care se ridică la 234,8  miliarde de euro.

IX.

Cea mai mare parte a acestui provizion pentru pensii și alte beneficii ale angajaților (58,7  miliarde de euro) este legată de sistemul de pensii al funcționarilor și al celorlalți agenți ai Uniunii Europene. Acest angajament cu titlu de pensii acoperă „beneficiul determinat” garantat la articolul 83 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”) și la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Datoria înregistrată în conturi reflectă suma care ar fi fost inclusă într-un fond de pensii dacă un astfel de fond ar fi fost creat pentru plățile aferente obligațiilor care există în materie de pensii pentru limită de vârstă (5). Pe lângă pensiile pentru limită de vârstă, suma respectivă acoperă și pensiile de invaliditate și pensiile plătite văduvelor/orfanilor funcționarilor UE. În temeiul articolului 83 din Statutul funcționarilor, plata prestațiilor prevăzute de sistemul de pensii este în sarcina bugetului UE, statele membre garantează colectiv plata prestațiilor respective, iar funcționarii contribuie cu o treime din costul de finanțare a sistemului.

X.

Sistemul de pensii al funcționarilor și al celorlalți agenți ai Uniunii Europene este un regim profesional și obligatoriu de pensii pentru funcționarii UE, în cadrul căruia contribuțiile din partea personalului și a instituțiilor și organismelor angajatoare sunt utilizate pentru a finanța pensiile viitoare. Sistemul este conceput să se afle implicit în echilibru actuarial prin ajustări ale ratei de contribuție și ale vârstei de pensionare. Numărul și valoarea parametrilor utilizați pentru a calcula o proiecție pe termen lung a costurilor cu pensiile subliniază natura actuarială a acestui calcul, care este realizat, în ultimă etapă, de Eurostat în fiecare an.

XI.

Ca parte a auditului său, Curtea a evaluat ipotezele actuariale și valoarea rezultată pentru provizionul de pensii. Astfel, au fost verificate datele numerice, parametrii actuariali, calculul provizioanelor, precum și informațiile prezentate în bilanțul consolidat și notele la situațiile financiare consolidate. Auditul desfășurat de Curte cu privire la valoarea justă a provizionului a permis detectarea unor lacune și inexactități în baza de date subiacentă primară, care nu au însă un impact semnificativ asupra conturilor consolidate ale UE. Așa cum a indicat în nota 2.9 la situațiile financiare consolidate, Comisia va lua măsuri suplimentare pentru a-și consolida procesele utilizate pentru calcularea datoriei legate de beneficiile angajaților. Curtea va monitoriza îndeaproape aceste măsuri.

XII.

La sfârșitul exercițiului 2016, Comisia a estimat la 102 miliarde de euro valoarea cheltuielilor eligibile suportate și datorate beneficiarilor, dar care nu fuseseră încă raportate (la sfârșitul exercițiului 2015, această sumă se ridica la 106 miliarde de euro). Comisia a contabilizat aceste sume drept cheltuieli înregistrate în avans.

XIII.

Curtea a examinat metodologiile și sistemele de control utilizate pentru estimările la sfârșit de exercițiu în cadrul principalelor direcții generale. Curtea a extras eșantioane de facturi și de prefinanțări și a desfășurat activități de audit cu privire la aceste elemente pentru a testa în ce măsură cheltuielile înregistrate în avans erau afectate de denaturări. Au fost solicitate explicații suplimentare de la serviciile contabile ale Comisiei în legătură cu metodele generale aplicate, în special în legătură cu noua metodă utilizată pentru perioada de programare 2014-2020 în domeniul coeziunii.

XIV.

Activitatea desfășurată a permis Curții să concluzioneze că estimarea valorii globale a cheltuielilor înregistrate în avans, așa cum figurează ea în bilanțul consolidat, prezintă o imagine fidelă a situației la nivelul principalelor direcții generale. Cu toate acestea, în cazul unor direcții generale mai mici, Curtea a detectat deficiențe sistemice legate de înregistrările de la sfârșitul exercițiului. Comisia a elaborat un plan de acțiune în acest sens.

XV.

Autoritățile statelor membre transferă o parte din fondurile primite ca plăți în avans din partea Comisiei către instrumente financiare care iau forma împrumuturilor, a instrumentelor de capital sau a garanțiilor.

XVI.

Pentru cadrul financiar multianual (CFM) 2007-2013, dreptul Uniunii nu impunea acestor autorități să elaboreze, în vederea întocmirii conturilor, rapoarte periodice privind sumele deținute în cadrul instrumentelor respective. Prin urmare, Comisia a realizat o serie de estimări cu privire la utilizarea acestor plăți în avans, pe baza celui mai recent raport disponibil (în acest caz, cel de la sfârșitul exercițiului 2015) și pornind de la premisa că fondurile respective urmau să fie utilizate integral și în mod uniform pe parcursul perioadei de eligibilitate (care se întindea inițial până la 31 decembrie 2015 și care a fost prelungită ulterior până la 31 martie 2017). Curtea observă că, deși, în opinia sa, utilizarea instrumentelor financiare în 2016 a avut loc în afara perioadei de eligibilitate (a se vedea punctele 6-20 și 6.21 din capitolul 6), Comisia nu încearcă să recupereze aceste sume. Prin urmare, prezentarea din bilanț și nota 2.5 la situațiile financiare consolidate reflectă această poziție a Comisiei.

XVII.

În ceea ce privește CFM 2014-2020, autoritățile trebuie să transmită, în fiecare declarație de cheltuieli, informații privind plățile în avans către instrumentele financiare și plățile vărsate din cadrul acestor instrumente către beneficiarii finali. Pe baza acestor informații, se calculează o sumă estimativă care este recunoscută în conturi pentru perioada cuprinsă între data ultimei declarații de cheltuieli primite și sfârșitul exercițiului.

XVIII.

Curtea a examinat procedura instituită pentru recunoașterea prefinanțărilor conexe și consideră că suma prezentată în bilanț oferă o imagine fidelă a situației.

XIX.

Conducerea este responsabilă de celelalte informații. Acestea includ „Analizarea și discutarea situațiilor financiare”, dar nu și conturile consolidate și nici raportul de audit al Curții cu privire la acestea. Opinia exprimată de Curte cu privire la conturile consolidate nu acoperă celelalte informații, iar Curtea nu formulează niciun fel de concluzie în materie de asigurare cu privire la acestea. În contextul auditului său referitor la conturile consolidate, Curtea are responsabilitatea de a lua cunoștință de aceste alte informații și, în cadrul acestui demers, de a analiza dacă ele prezintă inconsecvențe semnificative cu conturile consolidate sau cu informațiile obținute în cadrul auditului ori dacă ele comportă orice alte denaturări semnificative. În cazul în care, pe baza activității desfășurate, Curtea conchide că celelalte informații prezintă denaturări semnificative, ea este obligată să raporteze acest lucru. Curtea nu are nimic de semnalat în acest sens.

XX.

În conformitate cu articolele 310-325 TFUE și cu Regulamentul financiar, conducerea este responsabilă de întocmirea și de prezentarea conturilor consolidate ale Uniunii Europene pe baza standardelor de contabilitate pentru sectorul public acceptate la nivel internațional, precum și de legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente acestor conturi. Această responsabilitate include conceperea, implementarea și menținerea controlului intern necesar pentru întocmirea și pentru prezentarea unor situații financiare care să nu fie afectate de denaturări semnificative, fie rezultate din acte de fraudă, fie rezultate din erori. Conducerea are, în egală măsură, responsabilitatea de a se asigura că activitățile, operațiunile financiare și informațiile reflectate în situațiile financiare sunt conforme cu dispozițiile care le reglementează. Responsabilitatea finală pentru legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente conturilor Uniunii Europene aparține Comisiei (articolul 317 TFUE).

XXI.

În ceea ce privește întocmirea conturilor consolidate, conducerea este responsabilă de evaluarea capacității UE de a-și continua activitatea, prezentând, după caz, aspectele relevante pentru continuitatea activității și utilizând principiul contabil al continuității activității, cu excepția cazului în care conducerea intenționează să lichideze entitatea sau să oprească operațiunile sau nu are nicio altă alternativă realistă decât de a face acest lucru.

XXII.

Comisia este responsabilă de supravegherea procesului de raportare financiară al UE.

XXIII.

Obiectivul Curții este, pe de o parte, de a obține o asigurare rezonabilă referitor la prezența sau la absența unor denaturări semnificative în cadrul conturilor consolidate ale Uniunii Europene și la conformitatea operațiunilor subiacente cu legile și reglementările în vigoare și, pe de altă parte, de a furniza Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare cu privire la fiabilitatea conturilor și la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente acestora, pe baza auditului său. Asigurarea rezonabilă reprezintă un nivel de asigurare ridicat, dar nu este o garanție a faptului că auditul va detecta întotdeauna eventualele denaturări semnificative sau neconformități existente. Acestea pot apărea ca rezultat fie al unei fraude, fie al unei erori și sunt considerate a fi semnificative dacă se estimează, în mod rezonabil, că ele ar putea, în mod individual sau agregat, influența deciziile economice pe care utilizatorii conturilor consolidate le pot lua pe baza acestora.

XXIV.

În ceea ce privește veniturile, examinarea efectuată de Curte cu privire la resursele proprii bazate pe taxa pe valoarea adăugată și pe venitul național brut a avut drept punct de plecare agregatele macroeconomice relevante pe baza cărora acestea sunt calculate și a inclus evaluarea sistemelor Comisiei de prelucrare a acestor agregate până la primirea contribuțiilor din partea statelor membre și înregistrarea acestora în conturile consolidate. În ceea ce privește resursele proprii tradiționale, Curtea examinează conturile autorităților vamale și analizează fluxul taxelor până la momentul încasării sumelor de către Comisie și până la momentul înregistrării lor în conturi.

XXV.

În ceea ce privește cheltuielile, Curtea examinează operațiunile de plăți la momentul la care cheltuielile au fost suportate, înregistrate și acceptate. Examinarea acoperă toate categoriile de plăți (inclusiv plățile efectuate în vederea achiziționării de active), cu excepția plăților în avans, la momentul la care sunt efectuate. Plățile în avans sunt examinate în momentul în care beneficiarul fondurilor furnizează justificarea pentru utilizarea lor corespunzătoare, iar instituția sau organismul acceptă această justificare prin validarea și închiderea plății în avans, indiferent dacă acest lucru are loc în același exercițiu sau ulterior.

XXVI.

Ca parte a auditurilor sale desfășurate în conformitate cu standardele ISA și ISSAI, Curtea își exercită raționamentul profesional și își păstrează scepticismul profesional pe tot parcursul auditului. De asemenea:

XXVII.

Curtea comunică conducerii, printre alte aspecte, sfera planificată și programarea în timp a auditului, precum și principalele constatări ale auditului, inclusiv orice deficiențe semnificative ale controlului intern pe care Ie identifică pe parcursul auditului.

XXVIII.

Dintre aspectele comunicate cu Comisia și cu celelalte entități auditate, Curtea stabilește care sunt aspectele cele mai importante pentru auditul conturilor consolidate din perioada curentă și care reprezintă, prin urmare, aspectele-cheie ale auditului. Curtea descrie aceste aspecte în raportul său cu excepția cazului în care legile sau reglementările interzic prezentarea publică a aspectului sau cu excepția cazului în care, în circumstanțe extrem de rare, Curtea consideră că un aspect nu ar trebui comunicat în raportul său deoarece se preconizează în mod rezonabil că beneficiile pentru interesul public vor fi depășite de consecințele negative ale acestei comunicări.

1.1.

Curtea de Conturi Europeană este instituția independentă de audit a Uniunii Europene. În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Curtea:

1.2.

Activitățile pe care le desfășoară în vederea declarației de asigurare (activități explicate în anexa 1.1 ) permit Curții să se achite în mod direct de îndeplinirea celui dintâi și a celui de al doilea dintre obiectivele menționate mai sus. În ceea ce privește capitolul 3 și anumite domenii de politică (7), activitățile desfășurate în vederea raportului anual abordează, de asemenea, principiile economiei, eficienței sau eficacității cheltuielilor. Considerate în ansamblu, activitățile de audit ale Curții aduc totodată o contribuție semnificativă la avizele pe care instituția le elaborează cu privire la propunerile legislative de natură financiară.

1.3.

Cheltuielile pe care le efectuează Uniunea Europeană (UE) reprezintă un instrument important – dar nu singurul – pentru realizarea obiectivelor de politică urmărite. Printre alte instrumente importante utilizate în acest scop se numără legiferarea, precum și libera circulație a mărfurilor, a serviciilor, a capitalului și a persoanelor în întreaga Uniune. În 2016, cheltuielile UE s-au ridicat la 136,4  miliarde de euro (8), ceea ce reprezintă 2,0  % din totalul cheltuielilor publice din statele membre ale UE și 0,9  % din venitul național brut al UE (a se vedea caseta 1.1 ).

1.4.

Observațiile Curții privesc conturile consolidate ale Uniunii Europene (9) (denumite în continuare „conturile”) pentru exercițiul financiar 2016. Conturile au fost primite, împreună cu scrisoarea cuprinzând declarațiile contabilului, la 26 iunie 2017. Conturile sunt însoțite de un text intitulat „Analizarea și discutarea situațiilor financiare” (10). Opinia de audit pe care o exprimă Curtea nu acoperă și această analiză. Totuși, în conformitate cu standardele de audit, Curtea a evaluat dacă această analiză corespunde cu informațiile prezentate în conturi.

1.5.

Conturile publicate de Comisie indică un total al datoriilor, la 31 decembrie 2016, de 234,8  miliarde de euro, în condițiile în care totalul activelor se ridica la 162,7  miliarde de euro. Rezultatul economic pentru exercițiul 2016 a fost de 1,7  miliarde de euro (11).

1.6.

În urma auditului său, Curtea a constatat că conturile nu au fost afectate de denaturări semnificative. Observațiile Curții cu privire la gestiunea financiară și bugetară a fondurilor UE sunt prezentate în capitolul 2.

1.7.

Aspectele-cheie ale auditului (12) sunt acele aspecte care, pe baza raționamentului profesional al Curții, au prezentat cea mai mare importanță în auditarea situațiilor financiare ale perioadei curente. Aceste aspecte au fost abordate în contextul auditului realizat de Curte cu privire la situațiile financiare în ansamblu și în vederea formulării opiniei asupra situațiilor respective, însă Curtea nu formulează o opinie separată cu privire la aceste aspecte. În conformitate cu standardul internațional ISSAI 1701 al instituțiilor supreme de audit, Curtea raportează cu privire la aspecte-cheie ale auditului ca parte a opiniei sale (punctele VII-XVIII din declarația de asigurare).

1.8.

Curtea examinează veniturile și cheltuielile UE (13) pentru a evalua dacă acestea sunt în conformitate cu legile și reglementările aplicabile. Rezultatele auditului Curții privind veniturile sunt prezentate în cadrul capitolului 4, iar rezultatele auditului privind cheltuielile sunt prezentate în capitolele 5-10 (a se vedea caseta 1.2 ). Principalele constatări ale Curții sunt prezentate în continuare:

1.8 și 1.9.

În ceea ce privește instrumentele financiare pentru politica de coeziune (la care se face referire în caseta 1.2), Comisia consideră că plățile efectuate către beneficiarii finali până la sfârșitul lunii martie 2017 în conformitate cu orientările sale de încheiere se încadrează în perioada de eligibilitate stabilită (a se vedea răspunsul Comisiei la punctele 6.20 și 6.21).

1.9.

Nivelul de eroare global estimat de Curte s-a îmbunătățit comparativ cu nivelul din ultimii ani (a se vedea caseta 1.3 ), dar continuă să depășească valoarea de referință de 2 % stabilită de Curte pentru pragul de semnificație. Trebuie precizat însă că aproximativ jumătate din cheltuielile aferente exercițiului 2016 nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare (a se vedea caseta 1.4 ).

1.10.

Curtea estimează că nivelul de eroare care afectează cheltuielile bazate pe rambursarea costurilor este de 4,8  % (în comparație cu 5,2  % pentru exercițiul 2015), depășind deci considerabil pragul de semnificație de 2 % (a se vedea caseta 1.4 ). În cazul acestui tip de cheltuieli, beneficiarii solicită rambursarea din fondurile UE a costurilor eligibile pe care le-au suportat. Astfel de plăți privesc, printre altele, proiecte de cercetare (capitolul 5) și programe de formare (capitolul 6), precum și proiecte din cadrul dezvoltării rurale și regionale (capitolele 6 și 7) și din domeniul cooperării pentru dezvoltare (capitolul 9). În cadrul acestor sisteme, destinatarii trebuie să furnizeze informații care să demonstreze că au desfășurat o activitate eligibilă pentru sprijin și că au suportat costuri pentru care pot solicita rambursarea. În acest sens, ei trebuie să respecte norme complicate referitoare la cheltuielile a căror rambursare poate fi solicitată (eligibilitate) și la modul în care costurile pot fi suportate în mod corespunzător (de exemplu, normele privind achizițiile publice sau normele în materie de ajutoare de stat). Problemele apărute în acest proces conduc la erori care afectează concluzia Curții cu privire la următoarele rubrici din CFM: rubrica 1a – Competitivitate (punctele 5.28-5.29), rubrica 1b – Coeziune (punctele 6.38-6.39), rubrica 2 – Resurse naturale (concluzia globală – punctele 7.32-7.33) și rubrica 4 – Europa în lume (punctele 9.34-9.35).

1.10.

CCE a confirmat faptul că proiectele care utilizează opțiuni simplificate în materie de costuri sunt mai puțin expuse riscului de eroare decât în cazul rambursării costurilor efective. Din acest motiv, Comisia a promovat în mod activ utilizarea acestora în cadrul politicii de coeziune și dezvoltare rurală în ultimii ani. În plus, utilizarea opțiunilor simplificate în materie de costuri reduce sarcina administrativă și îmbunătățește orientarea către rezultate a autorităților de management, a agențiilor de plăți și a beneficiarilor, în special atunci când opțiunile simplificate în materie de costuri se bazează pe obținerea realizărilor sau a rezultatelor proiectelor.

Normele privind achizițiile publice și ajutoarele de stat nu sunt specifice pentru cheltuielile UE. În vederea abordării dificultăților întâmpinate în aceste domenii, Comisia pune în aplicare planuri de acțiune cu statele membre (a se vedea răspunsul Comisiei la punctele 6.15 și 6.18).

În agricultură, dezvoltarea rurală rămâne un domeniu care merită o analiză atentă, în special în ceea ce privește măsurile de tip investiții. Comisia solicită în mod sistematic statelor membre să elaboreze planuri de acțiune în vederea remedierii atunci când sunt identificate deficiențe de control și sprijină punerea în aplicare a acestora. Cu toate acestea, ținând seama de necesitatea de a asigura un echilibru între legalitate și regularitate și îndeplinirea obiectivelor de politică, ținând seama totodată de costurile de implementare (gestionare și control), nu se poate aștepta cu certitudine reală ca o rată de eroare sub 2 % pentru plățile către beneficiari să poată fi atinsă, cu eforturi rezonabile. Cu toate acestea, capacitatea de corecție a recuperărilor statelor membre și corecțiile financiare ale Comisiei în anii care urmează exercițiului financiar în care s-au înregistrat cheltuielile permit Comisiei să obțină o asigurare cu privire la cheltuielile în domeniul PAC.

A se vedea, de asemenea, răspunsul Comisiei la punctele 1.12 și 6.7.

1.11.

Curtea estimează că nivelul de eroare care afectează cheltuielile bazate pe drepturi la plată este de 1,3  % (în comparație cu 1,9  % pentru exercițiul 2015, a se vedea caseta 1.4 ). În cazul acestui tip de cheltuieli, beneficiarii primesc plata dacă îndeplinesc anumite condiții. Această categorie de plăți include bursele pentru studenți și bursele de cercetare (capitolul 5), ajutoarele directe pentru fermieri și măsurile de agromediu (capitolul 7) și salariile și pensiile (capitolul 10). Curtea a observat îmbunătățiri în toate domeniile de cheltuieli bazate pe drepturi la plată și a ajuns la concluzia că nivelul de eroare estimat pentru ajutoarele directe acordate fermierilor s-a situat sub pragul de semnificație.

1.11.

1.12.

După cum se poate observa în caseta 1.5 , domeniul care a contribuit în cea mai mare măsură la nivelul de eroare pe care Curtea l-a estimat pentru exercițiul 2016 a fost Coeziunea, urmat de rubricile Resurse naturale, Competitivitate și Europa în lume. Această repartizare se înscrie în linia constatărilor pe care Curtea le-a formulat cu privire la exercițiul 2015.

1.12.

1.13.

În ceea ce privește rubrica Competitivitate (capitolul 5), nivelul de eroare estimat este de 4,1  %, ceea ce reprezintă o scădere în comparație cu nivelul estimat pentru 2015 (4,4  %). O mare parte dintre cheltuieli se efectuează pe baza rambursării costurilor și erorile din acest domeniu reflectă, în esență, diferitele categorii de costuri neeligibile (în special costuri cu personalul, alte costuri directe și costuri indirecte).

1.13.

1.14.

În ceea ce privește rubrica Coeziune (capitolul 6), nivelul de eroare estimat este de 4,8  %, ceea ce reprezintă o descreștere față de rezultatul corespunzător aferent exercițiului 2015 (5,2  %). Cheltuielile din acest domeniu sunt bazate cu preponderență pe rambursarea costurilor. Includerea unor costuri neeligibile în declarațiile de cheltuieli și selectarea unor proiecte neeligibile reprezintă 70 % din nivelul de eroare estimat.

1.14.

1.15.

În ceea ce privește rubrica Resurse naturale (capitolul 7), nivelul de eroare estimat este de 2,5  %, ceea ce reprezintă o scădere în comparație cu nivelul estimat pentru 2015 (2,9  %). Fondul european de garantare agricolă (FEGA) reprezintă mai mult de trei sferturi din cheltuielile efectuate în acest domeniu și nu este afectat de un nivel semnificativ de eroare (1,7  %), în timp ce, în domeniul dezvoltării rurale, Curtea continuă să constate un nivel ridicat de eroare (4,9  %), în special în cazul cheltuielilor bazate pe rambursarea costurilor. Curtea nu a identificat un nivel semnificativ de eroare în cazul cheltuielilor bazate pe drepturi la plată și legate de sprijinul direct acordat fermierilor, aceste cheltuieli fiind reglementate de norme simplificate privind eligibilitatea terenurilor și dispun de un sistem eficace de control ex ante (IACS) ce permite verificări încrucișate automate între diferitele baze de date.

1.15.

A se vedea, de asemenea, răspunsul Comisiei la punctele 1.10 și 1.12.

1.16.

În ceea ce privește rubrica Europa în lume (capitolul 9), nivelul de eroare estimat este de 2,1  %, ceea ce reprezintă o scădere față de nivelul estimat pentru 2015 (2,8  %). Lipsa unor documente justificative esențiale și cazurile de plăți intermediare supradeclarate validate și închise (14) de Comisie reprezintă două treimi din acest nivel total.

1.17.

În ceea ce privește rubrica Administrație (capitolul 10), Curtea a constatat că acest domeniu nu este afectat de un nivel semnificativ de eroare. Astfel, nivelul de eroare estimat este de 0,2  %, în scădere deci față de nivelul estimat pentru exercițiul 2015 (0,6  %). Majoritatea cheltuielilor din acest domeniu constau în salarii, pensii și indemnizații plătite de instituțiile și organismele UE.

1.18.

Curtea nu estimează niveluri de eroare pentru alte domenii de cheltuieli, de exemplu pentru rubrica 3 din CFM (capitolul 8). În total, cheltuielile acoperite de declarația de asigurare a Curții în aceste domenii s-au ridicat la 2,8  miliarde de euro (2,2  % din cheltuielile acoperite de auditul Curții). Activitățile desfășurate în aceste domenii continuă să contribuie însă la concluziile globale ale Curții pentru 2016.

1.19.

Erorile privind eligibilitatea care afectează sistemele bazate pe rambursarea costurilor continuă să reprezinte cea mai importantă contribuție la nivelul de eroare estimat:

1.19.

Simplificarea reprezintă cea mai eficientă modalitate de reducere atât a riscului de eroare, cât și a costurilor și a sarcinii de control. Pentru programele cu niveluri constant ridicate de eroare, Comisia ia în permanență atât măsuri preventive, cât și măsuri corective pentru a soluționa cauzele lor profunde și impactul acestora. Mai multe detalii pot fi consultate în Comunicarea Comisiei „Cauzele profunde ale erorilor și măsurile luate [articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul financiar]” – COM(2017) 124 din 28.2.2017.

1.20.

Nivelul de eroare estimat de Curte în diferitele domenii de cheltuieli prezintă o corelație mult mai puternică cu baza utilizată pentru efectuarea plăților (rambursări ale costurilor sau drepturi la plată) decât cu metoda de gestiune (15). Curtea a constatat cele mai ridicate niveluri de eroare în domeniul Coeziune (aflat sub gestiune partajată) și în domeniul Competitivitate (gestionat direct de către Comisie și indirect prin entități cărora le-a fost încredințată execuția). Sistemele bazate pe rambursarea costurilor predomină în aceste două domenii de cheltuieli (a se vedea caseta 1.7 ).

1.21.

Pentru exercițiul 2016, nivelul de eroare estimat este de 3,3  % pentru ansamblul cheltuielilor care fac obiectul gestiunii partajate (în comparație cu 4,3  % în 2015) și de 3,3  % pentru toate celelalte forme de cheltuieli operaționale (în comparație cu 4,2  % în 2015) (16). Nivelul de eroare estimat pentru cheltuielile administrative este de 0,2  % (în comparație cu 0,6  % în 2015).

1.22.

Fiecare direcție generală (DG) din cadrul Comisiei elaborează un raport anual de activitate (RAA). Acesta include o declarație în care directorul general oferă asigurarea că raportul prezintă în mod corespunzător informațiile financiare și că operațiunile aflate sub responsabilitatea sa sunt conforme cu legile și reglementările în vigoare. Raportul conține, de asemenea, o prezentare a gradului de realizare a obiectivelor-cheie urmărite în cadrul politicilor (subiect abordat la punctele 3.5 și 3.18-3.32), precum și un raport de gestiune al directorului general adresat comisarilor.

1.22.

1.23.

Anul acesta, pentru prima dată, toate direcțiile generale au estimat nivelul de eroare care afectează „cheltuielile relevante”. Definiția „cheltuielilor relevante” (17) corespunde definiției date de Curte operațiunilor subiacente (punctul 10 din anexa 1.1 ).

1.24.

După introducerea conceptului de „sumă expusă riscului la închidere” în raportul anual privind gestionarea și performanța pe 2015, direcțiile generale au inclus acest tip de informații în rapoartele lor anuale de activitate. Comisia s-a concentrat asupra impactului mecanismelor multianuale de corecție, care va contribui la reducerea nivelului de eroare pe care l-a estimat.

1.24.

1.25.

În ceea ce privește indicatorii în materie de legalitate și regularitate, cifrele prezentate în rapoartele anuale de activitate în legătură cu sumele expuse riscului la momentul plății concordă în general, în majoritatea cazurilor, cu estimările Curții privind nivelul de eroare (a se vedea caseta 1.8 ) (18).

1.25.

1.26.

Curtea a constatat că direcții generale din cadrul aceleiași rubrici din CFM aplicau abordări diferite pentru prezentarea ratelor de eroare și a sumelor expuse riscului (19). De asemenea, Curtea a observat că existau riscuri de ordin metodologic la nivelul activității desfășurate de autoritățile de audit cu privire la cheltuielile din perioada 2014-2020 (20). Totodată, potrivit celor constatate de Curte, Comisia a trebuit să procedeze la ajustări semnificative ale statisticilor de control prezentate de agențiile de plăți  (21).

1.26.

A se vedea, de asemenea, răspunsul Comisiei la punctele 6.33 și 6.34.

1.27.

Rata de eroare globală la momentul plății care a fost calculată de Comisie pentru 2016 în Raportul anual privind gestionarea și performanța bugetului UE era semnificativă, variind între 2,1  % și 2,6  % (în comparație cu un interval de 2,3 -3,1  % pentru exercițiul 2015). Nivelul de eroare estimat de Curte este de 3,1  % (pentru exercițiul 2015, acest nivel a fost de 3,8  %).

1.27.

1.28.

În secțiunea „Analizarea și discutarea situațiilor financiare” aferentă exercițiului 2016, sunt raportate corecții financiare și recuperări implementate în valoare totală de 3,4  miliarde de euro. Caseta 1.9 prezintă o repartizare a sumelor raportate în funcție de domeniile de cheltuieli și de etapa din ciclul cheltuielilor la care Comisia a aplicat acțiunile corective (la momentul declarării/acceptării cheltuielilor/momentul plății din buget).

1.28.

1.29.

În 2016, Comisia a înregistrat 0,6  miliarde de euro reprezentând corecții și recuperări aplicate „la sursă” (mai exact, înainte de acceptarea cheltuielilor în cauză). Aceste corecții și recuperări se aplică prin deducerea sumelor neeligibile din declarațiile de cheltuieli înainte de efectuarea plăților corespondente din bugetul UE (aceasta înseamnă că sumele deduse nu sunt incluse ulterior în populația auditată de Curte, întrucât operațiunile selectate pentru testare sunt extrase din plățile deja acceptate de Comisie). Astfel de recuperări (în valoare de 0,4  miliarde de euro) au reprezentat mai mult de patru cincimi din ansamblul acțiunilor corective întreprinse în 2016 în domeniile care fac obiectul gestiunii directe și al celei indirecte.

1.29.

1.30.

Restul de 2,8  miliarde de euro corespunzând acțiunilor corective privea declarații de cheltuieli deja acceptate de Comisie (și care, prin urmare, au fost incluse în populația de plăți auditate de Curte). Din această sumă:

(a)

în ceea ce privește rubrica Resurse naturale, aproximativ 2 miliarde de euro priveau decizii de conformitate în domeniul agriculturii pe care Comisia le-a înregistrat ca venituri alocate și care devin disponibile pentru finanțarea cheltuielilor agricole;

(b)

în ceea ce privește Coeziunea, aproximativ 0,6  miliarde de euro reprezentau retrageri de către statele membre ale unor cereri de rambursare deja acceptate pentru proiecte sau cheltuieli și înlocuirea acestora cu noi proiecte sau cheltuieli. Aceste retrageri nu antrenează o returnare a fondurilor la bugetul UE (23);

(b)

Legislația prevede posibilitatea, pentru statele membre, de a retrage cheltuielile neconforme și de a le înlocui cu altele noi, conforme. Acest lucru protejează bugetul UE, în conformitate cu principiul care prevede că, în cadrul gestiunii partajate, statele membre sunt responsabile în primă instanță pentru depistarea neregulilor și efectuarea corecțiilor financiare, după caz.

(c)

în ceea ce privește domeniile aflate în gestiune directă și indirectă (în special Competitivitate și Europa în lume), aproximativ 0,1  miliarde de euro priveau sume recuperate după efectuarea plății.

1.31.

Comisia și statele membre pot aplica corecții și recuperări în diferite moduri, urmând ordinea stabilită în Regulamentul financiar (24):

(a)

în cazul fondurilor cheltuite în mod necorespunzător: corecțiile se bazează pe valoarea operațiunilor afectate de eroare (corecții individuale);

(b)

în cazul erorilor sistematice dintr-un eșantion de operațiuni reprezentativ: corecțiile se aplică extrapolând rezultatele la întreaga populație (corecții extrapolate);

(c)

în cazul deficiențelor de sistem pentru care nu pot fi calculate cu precizie implicațiile financiare asupra bugetului: se aplică ratele definite în normele sectoriale pentru fiecare situație (corecții forfetare).

(c)

Corecțiile forfetare sunt utilizate atunci când există un risc justificat ca deficiențele constatate ale sistemului să fi avut un impact financiar asupra bugetului UE, însă nu este posibil, cu un efort proporțional, să se identifice mai precis prejudiciul financiar. Acestea sunt aplicate pentru a aborda deficiențele sistemului și riscurile asociate pe care acestea le generează pentru bugetul UE și, în consecință, acestea remediază, de asemenea, nereguli individuale.

1.32.

Numeroase situații în care Comisia și statele membre aplică și raportează corecții și recuperări nu sunt cuantificate în nivelul de eroare estimat de către Curte:

(a)

corecțiile forfetare sunt aplicate mai degrabă pentru a remedia deficiențe de sistem decât pentru a elimina nereguli individuale. Deficiențele de sistem indică un risc de cheltuieli neconforme, dar nu este întotdeauna posibil să se identifice o legătură între aceste deficiențe și eventualele plăți neconforme detectate de Curte și cuantificate în nivelul de eroare pe care aceasta îl estimează;

(a)

Comisia protejează bugetul UE de cheltuielile realizate cu încălcarea legii. În cazul în care sumele exacte nu pot fi identificate în mod precis cu eforturi proporționale, Comisia poate aplica corecții extrapolate sau forfetare în vederea îndeplinirii acestei obligații. Corecțiile forfetare sunt un stimulent puternic pentru ca statele membre să își îmbunătățească sistemele de gestionare și control.

(b)

Comisia aplică uneori corecții în cazuri care, în opinia Curții, nu constituie erori (cuantificabile). De exemplu, cazurile de termene nerespectate, de lipsă a publicității și de încălcare a obligațiilor legate de ecocondiționalitate nu sunt luate în considerare pentru nivelul de eroare estimat de Curte.

(b)

Comisia observă că, în propria estimare a capacității de corecție, nu sunt incluse corecțiile din încălcări ale ecocondiționalității.

1.33.

Curtea încearcă să țină seama de măsurile corective luate de statele membre și de Comisie, în cazul în care acestea sunt aplicate înainte de examinarea pe care o desfășoară Curtea. Ea verifică dacă aceste corecții (inclusiv recuperări ale sumelor plătite în mod necuvenit unor beneficiari și corecțiile de la nivelul proiectelor) au fost aplicate și ajustează nivelul de eroare estimat ori de câte ori este cazul. Cu toate acestea, impactul măsurilor corective variază în mod semnificativ de la un domeniu de cheltuieli la altul și de la o măsură corectivă la alta.

1.34.

În cazul a 41 de operațiuni selectate în cadrul eșantionului pentru 2016, Comisia și autoritățile statelor membre aplicaseră măsuri corective care au afectat în mod direct operațiunea și care au prezentat deci relevanță pentru calculele Curții. Aceste măsuri i-au permis Curții să reducă nivelul de eroare estimat cu 1,2  puncte procentuale (0,5  puncte procentuale în 2015). Variațiile privind numărul de operațiuni afectate și impactul măsurilor asupra nivelului de eroare estimat de Curte nu pot indica dacă acțiunile corective au devenit mai eficace sau mai puțin eficace, întrucât aceste măsuri se aplică unei porțiuni relativ mici din eșantionul Curții și este normal să existe fluctuații de la un an la altul.

1.34.

1.35.

Curtea semnalează Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), spre analiză și, eventual, investigare preliminară, cazurile de suspiciune de fraudă identificate fie în cursul auditului său (inclusiv în cadrul activității cu privire la performanță), fie pe baza informațiilor comunicate direct Curții. Curtea nu poate face comentarii cu privire la cazurile individuale sau la modul în care OLAF a dat curs acestora. În 2016:

—

Curtea a evaluat legalitatea și regularitatea a aproximativ 1 000  de operațiuni în cadrul activităților sale de audit desfășurate în vederea raportului anual și, în plus, a elaborat 36 de rapoarte speciale;

—

Curtea a semnalat către OLAF 11 cazuri de suspiciune de fraudă identificate în cursul auditurilor sale (în comparație cu 27 de astfel de cazuri în 2015), precum și cinci cazuri identificate pe baza informațiilor comunicate de cetățeni (15 astfel de cazuri în 2015);

—

cazurile cele mai frecvente de suspiciune de fraudă erau legate de crearea artificială a condițiilor pentru a îndeplini criteriile de eligibilitate, de nelivrarea bunurilor/serviciilor și de declararea unor costuri care nu îndeplineau criteriile de eligibilitate, urmate de cazuri de conflicte de interese și de alte nereguli privind achizițiile.

1.36.

Conform situației de la 31 decembrie 2016, cazurile de suspiciune de fraudă semnalate în atenția OLAF între 2010 și 2016 au determinat deschiderea a 67 de investigații, dintre care 16 erau încă în curs de desfășurare. Conform informațiilor comunicate de OLAF, dintre cele 51 de investigații finalizate și închise, 28 fie s-au soldat cu recomandări de recuperare a banilor și de eventuală deschidere a unor proceduri judiciare, fie au fost închise deoarece Comisia sau autoritățile naționale luaseră deja măsurile necesare. La 31 decembrie 2016, OLAF formulase, pentru aceste cazuri, recomandări care vizau recuperări în valoare totală de 247 de milioane de euro. În cazurile pe care OLAF le-a închis fără a formula recomandări pentru acțiuni viitoare, concluzia cel mai des întâlnită era că nu existau dovezi privind un act de fraudă la adresa intereselor financiare sau de altă natură ale UE.

1.37.

Principala funcție a prezentului capitol este de a veni în sprijinul opiniei de audit prezentate în declarația de asigurare.

1.38.

Rezultatele auditului Curții arată că s-au înregistrat îmbunătățiri în ultimii ani. În concluzie, Curtea consideră că cheltuielile bazate pe drepturi la plată nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare, în timp ce cheltuielile bazate pe rambursarea costurilor sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare. Pe această bază, Curtea conchide că erorile nu au un caracter generalizat.

2.1.

Acest capitol prezintă observațiile Curții cu privire la gestiunea bugetară și financiară a UE din 2016 și identifică principalele riscuri și provocări pentru bugetele viitoare.

2.2.

Bugetul aferent unui exercițiu dat nu trebuie să depășească plafoanele stabilite pentru creditele de angajament și pentru creditele de plată în cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020 (1), care prevede că UE poate, la prețurile curente, angaja o sumă de până la 1 087,2  miliarde de euro și poate efectua plăți de până la 1 025,4  miliarde de euro în perioada 2014-2020 (2). Creditele de angajament și creditele de plată (3) aferente unui exercițiu dat trebuie să se încadreze în limitele stabilite prin Decizia privind resursele proprii (4).

2.3.

Comisia a prezentat o evaluare la jumătatea perioadei cu privire la implementarea cadrului financiar multianual curent, aceasta fiind însoțită de un număr de propuneri legislative. O parte din acest capitol se sprijină pe punctele de vedere exprimate în trecut de către Curte cu privire la acele propuneri legislative care prezintă relevanță pentru propunerea referitoare la următorul cadru financiar multianual (5).

2.4.

Cuantumul plăților efectuate din creditele bugetare a fost cu 13,7  miliarde de euro mai mic decât valoarea creditelor disponibile în bugetul adoptat inițial (130,2  miliarde de euro din suma posibilă de 143,9  miliarde de euro (6), respectiv 90,5  % din totalul disponibil) (a se vedea caseta 2.1 ).

2.5.

Nivelul scăzut al plăților se explică în principal prin faptul că statele membre au solicitat mai puține fonduri decât se anticipase, în cererile lor de plată, din partea fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI). Cauza constă în faptul că programele au fost afectate de întârzieri în implementarea lor în primii ani ai cadrului financiar multianual curent. Comisia a furnizat următoarele explicații (7) pentru aceste întârzieri:

(a)

repercutarea întârzierilor semnificative înregistrate în implementarea programelor aferente perioadei 2007-2013;

(b)

adoptarea cu întârziere a actelor legislative care constituie temeiurile juridice pentru programele din perioada 2014-2020 (8);

(c)

desemnarea cu întârziere de către statele membre a autorităților naționale responsabile de gestiunea fondurilor UE și notificarea tardivă a Comisiei cu privire la acestea;

(d)

perioada de timp necesară adaptării la noile norme modificate care reglementează programele și proiectele aferente noii perioade;

(e)

faptul că s-a acordat statelor membre un an suplimentar în perioada 2014-2020 pentru a efectua plăți în contul angajamentelor asumate (regula „n+3”) (9).

2.6.

Potrivit Comisiei (10), întârzierile care au afectat punerea în aplicare a programelor din cadrul fondurilor ESI în cursul primilor trei ani ai CFM 2014-2020 le-au depășit pe cele înregistrate de programele din cadrul fondurilor structurale și al Fondului de coeziune la începutul perioadei 2007-2013.

2.7.

Dat fiind nivelul scăzut al cererilor de plată primite în cursul exercițiului, autoritățile bugetare au modificat bugetul pe 2016 prin reducerea creditelor de plată cu 7,3  miliarde de euro (11). Chiar și în urma acestei reduceri, numărul mic de cereri de plată a generat cel mai ridicat excedent înregistrat din 2002: 6,4  miliarde de euro (12) (excedentul din 2015: 1,3  miliarde de euro).

2.8.

CFM 2014-2020 dispune de o serie de instrumente având ca scop facilitarea funcționării bugetului și constituirea de fonduri de rezervă. Cele mai importante dintre aceste instrumente sunt următoarele:

(a)

marja globală pentru plăți, care este prevăzută la articolul 5 din Regulamentul privind CFM, cu ajutorul căreia creditele de plată neutilizate pot fi transferate în anii următori, cu condiția ca plafonul stabilit în CFM să nu fie depășit. Astfel, suma neutilizată de 13,7  miliarde de euro din 2016, menționată la punctul 2.4, poate fi reportată în vederea utilizării ei în anii următori. Sumele maxime stabilite (pe baza prețurilor din anul 2011) pentru transferul de credite de plată neutilizate care fuseseră prevăzute în CFM, pentru exercițiile 2018-2020, totalizează 31 de miliarde de euro (2018: 7 miliarde de euro; 2019: 11 miliarde de euro; 2020: 13 miliarde de euro);

(b)

patru „instrumente speciale” (13) menite să fie utilizate pentru a face față unor evenimente neprevăzute și unor priorități în schimbare. Conform datelor din evaluarea realizată de Comisie la jumătatea perioadei în 2016 (14), suma totală care mai era încă disponibilă până în 2020 era de 7,4  miliarde de euro. Potrivit unui document al Consiliului (15) publicat la momentul la care avea loc evaluarea CFM la jumătatea perioadei, va rămâne la latitudinea autorității bugetare să decidă, de la caz la caz, dacă plățile corespunzătoare instrumentelor speciale sunt luate sau nu în calcul peste plafoanele CFM;

(c)

marja pentru situații neprevăzute (16) de până la 0,03  % din VNB-ul Uniunii (în jur de 4,5  miliarde de euro), care permite, ca instrument ultim de reacție la situații neprevăzute, transferul de credite de la un exercițiu la altul și de la o rubrică la alta, cu condiția ca plafoanele prevăzute în CFM să nu fie depășite. Această marjă a fost utilizată pentru creditele de plată în 2014, urmând să fie compensată în perioada 2017-2020. În ceea ce privește creditele de angajament, marja pentru situații neprevăzute a fost utilizată pentru transferul a 2,1  miliarde de euro către rubricile 3 și 4 din CFM dinspre alte rubrici în 2016, respectiv, în 2017, pentru a se putea răspunde nevoilor generate de criza privind refugiații (17);

(d)

marja globală pentru angajamente (18), care permite transferul unor credite de angajament neutilizate către anii următori, sub rezerva utilizării lor în scopul creșterii economice și al ocupării forței de muncă, în special în rândul tinerilor. Aproape toată suma disponibilă ca marjă globală pentru angajamente pentru 2014 și 2015 [1,8  miliarde de euro dintr-un total de 2,0  miliarde de euro (19)]a fost alocată Fondului european pentru investiții strategice (FEIS).

2.9.

Aceste instrumente au fost constituite pentru a putea răspunde nevoilor generate de diverse situații de urgență și pentru a oferi o anumită flexibilitate în contextul unui sistem bugetar al UE conceput să asigure o finanțare previzibilă pentru programele de cheltuieli ale UE care se derulează pe termen lung. Cu toate acestea, având în vedere că programele de cheltuieli ale UE au suferit întârzieri în primii ani ai CFM 2014-2020 și sunt preconizate să fie implementate într-un ritm mai accelerat spre sfârșitul acestei perioade, este posibil să nu mai existe suficientă flexibilitate în cadrul plafoanelor CFM pentru a se putea finanța răspunsul UE la eventualele evenimente neprevăzute care încă mai pot apărea înainte de finalul actualului CFM.

2.9.

2.10.

Pe lângă posibilitatea de a face apel la oricare dintre marjele descrise mai sus, Consiliul poate decide, în unanimitate, să revizuiască chiar Regulamentul privind CFM, pentru a modifica plafoanele aferente creditelor (20).

2.11.

În 2016, UE a angajat 155,2  miliarde de euro dintr-o sumă maximă posibilă de 156,1  miliarde de euro, ceea ce corespunde unui procent de 99,4  % din totalul disponibil (21), excluzând veniturile alocate.

2.12.

Ca urmare a utilizării aproape în întregime a creditelor de angajament și dat fiind nivelul sub cel preconizat al plăților, creditele restante au scăzut, în primă instanță, în 2014, pentru a crește din nou în 2015 și în 2016, când au atins un nivel record de 238,8  miliarde de euro (a se vedea caseta 2.9 ). Ele sunt estimate să crească și în 2017, întrucât bugetul pe 2017 prevede credite de angajament în valoare de 157,9  miliarde de euro și credite de plată în valoare de 134,4  miliarde de euro, ceea ce implică o creștere a angajamentelor restante de până la 23,5  miliarde de euro.

2.13.

Această acumulare de angajamente restante reprezintă diferența cumulativă dintre angajamentele realizate și plățile efectuate în baza acestora până în prezent, minus dezangajările. Dezangajările au reprezentat o parte relativ mică din totalul angajamentelor asumate în perioada 2007-2016 (27 de miliarde de euro dintr-un total de 1 446  de miliarde de euro sau 1,9  %).

2.14.

Marea majoritate a angajamentelor restante privesc programe de cheltuieli multianuale, în cazul cărora intervalul de timp cuprins între momentul asumării angajamentului și momentul efectuării plății corespondente poate depăși un an, putând dura adesea până la trei ani. Conform cifrelor pe 2016, angajamentele restante erau, la sfârșitul exercițiului, mai mari cu 72 % față de 2007 și reprezentau echivalentul a 2,9  ani (22) de plăți, comparativ cu 2,2  ani în 2007. Această creștere la nivelul angajamentelor restante riscă să creeze probleme de finanțare în viitor (a se vedea punctele 2.32-2.39).

2.14.

2.15.

Pe lângă angajamentele restante, UE avea de onorat un număr de datorii pe termen lung, garanții și obligații juridice importante care, la sfârșitul exercițiului 2016, erau încă restante.

2.16.

Cea mai mare datorie pe termen lung a UE este cea privind pensiile personalului, care se ridică la 67,2  miliarde de euro (2015: 63,8  miliarde de euro). Deși personalul din cadrul instituțiilor, organismelor și organelor UE contribuie la sistemul de pensii, aceste contribuții sunt tratate ca venituri generale ale bugetului UE, iar datoria aferentă nu este compensată cu niciun activ specific.

2.17.

În ultimii ani, UE a recurs din ce în ce mai mult la buget pentru a finanța garanțiile pentru împrumuturi și pentru diferite instrumente financiare (a se vedea caseta 2.2 ). Aceste garanții sunt prezentate ca datorii contingente în conturile UE (23). Între nivelul creditelor de plată din buget și nivelul maxim admis conform Directivei privind resursele proprii trebuie menținută o marjă, astfel încât aceste garanții să poată fi acoperite în cazul în care este necesar.

(*)

Valoarea expunerii la 31 decembrie 2016 include numai sumele vărsate către beneficiarii finali. O sumă suplimentară de 17,5  miliarde de euro fusese contractată însă nu fusese încă vărsată până la sfârșitul exercițiului 2016 (9,0  miliarde de euro în cadrul garanției aferente mandatului de acordare a împrumuturilor externe, 6,9  miliarde de euro în cadrul garanției FEIS și 1,6  miliarde de euro în cadrul sprijinului financiar pentru împrumuturile acordate în cadrul asistenței macrofinanciare și pentru împrumuturile Euratom).

(1)

A se vedea nota 4.1.1 la conturile anuale consolidate ale UE pentru exercițiul financiar 2016 („conturile UE pe 2016”).

(2)

A se vedea nota 4.1.2 la conturile UE pe 2016.

(3)

A se vedea nota 4.1.3 la conturile UE pe 2016.

2.18.

Bugetul UE dispune de două fonduri pentru a acoperi garanțiile bugetare, și anume: Fondul de garantare pentru acțiuni externe, valoarea activelor sale ridicându-se la 2,3  miliarde de euro, și Fondul de garantare al FEIS, a cărui valoare a activelor se ridica la 1,0  miliarde de euro la sfârșitul exercițiului 2016 (24), aceasta urmând să crească la 8 miliarde de euro până în 2022. Bugetul conține, de asemenea, un provizion pentru pierderi preconizate privind garanțiile, care se ridica la 0,9  miliarde de euro la sfârșitul exercițiului 2016 (25), după ce fuseseră adăugate, în cursul exercițiului, noi provizioane în sumă de 0,5  miliarde de euro, inclusiv pentru împrumuturi acordate în Siria. În ceea ce privește garanțiile referitoare la asistența financiară acordată statelor membre, obligațiile care intervin în legătură cu acestea pot fi acoperite din credite peste plafoanele stabilite în CFM (26), însă trebuie achitate de la bugetul UE.

2.19.

Comisia a propus constituirea unui fond comun de provizionare care să acopere obligațiile financiare care decurg din instrumentele financiare, garanțiile bugetare și asistența financiară (27).

2.20.

Existau, de asemenea, obligații juridice pe termen lung semnificative care nu erau acoperite de angajamente bugetare restante și care se ridicau, în total, la 22 de miliarde de euro (28) la sfârșitul exercițiului (a se vedea caseta 2.3 ). Ele urmează să fie onorate din bugete anuale viitoare.

2.21.

Instrumentele financiare care beneficiază de sprijin de la bugetul UE sunt în creștere (a se vedea caseta 2.4 ) și se preconizează că vor continua să crească până în 2020. Se impune astfel o gestionare prudentă pentru a se asigura o utilizare eficace, eficientă și economică a fondurilor disponibile și pentru a se garanta că nu se vor aduce modificări decât după o evaluare atentă a impactului lor.

2.21.

Ori de câte ori se prevăd modificări, evaluarea ex ante ar trebui să includă o analiză a lecțiilor învățate din instrumentele anterioare similare.

Pentru instrumentele gestionate la nivel central, temeiurile juridice relevante prevăd revizuiri sau evaluări la jumătatea perioadei.

În ceea ce privește toate viitoarele revizuiri la jumătatea perioadei ale instrumentelor financiare, Comisia se va asigura că acestea iau în considerare lecțiile învățate și efectul schimbărilor socioeconomice majore asupra justificării instrumentului și asupra contribuției corespunzătoare de la bugetul UE.

2.22.

FEIS va continua să crească, urmând să devină o sursă majoră de finanțare (29). Până la sfârșitul exercițiului 2016, Grupul BEI semnase contracte în valoare de 21,3  miliarde de euro pentru FEIS (30). Perioada de investiții a FEIS nu s-a încheiat încă, caseta 2.5 indicând distribuția finanțării din FEIS pe state membre până la sfârșitul anului 2016.

2.22.

2.23.

FEIS este un nou instrument inovator și centralizat, cu ajutorul căruia statele membre sprijină realizarea de investiții în cadrul UE. Conform mecanismelor de guvernanță ale FEIS, sarcinile de execuție sunt delegate către BEI, astfel încât controlul public este mai limitat decât în cazul altor instrumente finanțate de la bugetul UE, astfel cum se arată în caseta 2.8 .

2.23.

2.24.

Dat fiind că fondurile ESI reprezintă o proporție semnificativă din cheltuielile publice ale anumitor state membre, este important să se menționeze că, în nouă state membre, angajamentele restante privind fondurile ESI constituie peste 15 % din cheltuielile publice din 2016 (a se vedea caseta 2.6 ).

2.25.

Având în vedere creditele de angajament destul de mari care încă mai sunt disponibile în contextul CFM 2014-2020, este posibil ca statele membre în cazul cărora fondurile ESI reprezintă un procent semnificativ din cheltuielile publice să se confrunte cu provocări în a identifica suficiente proiecte de înaltă calitate în scopul cărora să se cheltuie fondurile UE disponibile sau în a furniza cofinanțare.

2.25.

2.26.

Sumele primite de la bugetul UE finanțează într-o proporție semnificativă cheltuielile de investiții efectuate de unele state membre într-un an dat. Aceasta înseamnă că momentul la care sunt primite aceste sume și cuantumul lor pot avea efecte macroeconomice considerabile, de exemplu asupra investițiilor, a creșterii economice și a ocupării forței de muncă, aspect ce trebuie avut în vedere atunci când se planifică viitoarele cheltuieli de la bugetul UE (a se vedea caseta 2.7 ) (31).

(***)

Croația a aderat la UE în 2013.

2.27.

Una dintre provocările majore ale gestiunii financiare din 2016 a constat în mobilizarea de resurse în scopul soluționării crizei privind refugiații și în scopul integrării migranților, inclusiv pentru acordarea de sprijin de urgență în cadrul UE. Pentru a răspunde acestei provocări în termeni financiari, UE a majorat finanțarea pusă la dispoziție în unele domenii deja existente, a creat noi instrumente de finanțare și a încurajat aportul de contribuții suplimentare din partea terților (32).

2.28.

Suma globală a fondurilor care au fost mobilizate în scopul crizei privind refugiații și migrația nu a fost raportată de Comisie în 2016 și este dificil de estimat. Așa cum este adesea cazul, aceste fonduri nu formează decât o parte din creditele bugetare alocate în domeniile de politică vizate. Deși Comisia raportează cu privire la fiecare instrument în parte, pentru a putea raporta cifra globală, Comisia ar trebui să stabilească un cadru de raportare specific.

2.28.

Comisia va analiza posibilitatea de a-și consolida cadrul de raportare existent pentru a furniza informații complete cu privire la cheltuielile în materie de refugiați și migrație.

2.29.

Bugetul UE a evoluat considerabil de-a lungul anilor și au fost adăugate mai multe mecanisme noi de finanțare a politicilor UE. Această evoluție a fost determinată de necesitatea de a se identifica fonduri suplimentare pentru a se face față noilor provocări precum criza financiară, acțiunile în domeniul climatic, migrația și refugiații, precum și de necesitatea de a se utiliza fondurile disponibile într-un mod mai eficient și mai inovator, de exemplu pentru împrumuturi, garanții și investiții de capital.

2.29-2.31.

Actuala arhitectură financiară a UE a făcut posibilă mobilizarea fondurilor pentru noile priorități și obținerea de rezultate mai bune cu resurse mai puține. Bugetul UE nu este singurul instrument de finanțare a politicilor UE. Cu toate acestea, conturile UE cuprind toate instrumentele și consolidează toate agențiile cu un impact asupra bugetului UE. Conturile Uniunii Europene sunt auditate de Curtea de Conturi Europeană. Unele mecanisme au fost create pentru a răspunde crizei din zona euro și au un caracter interguvernamental. Din acest motiv, acestea sunt în afara cadrului bugetului UE. Alte instrumente, cum ar fi FEIS și Fondul european de investiții, constituie o completare a mecanismelor mai tradiționale de distribuție a bugetului UE, sporind aria de acoperire a acestuia și efectul său de pârghie.

În ceea ce privește noile mecanisme financiare, toate organismele care le gestionează prezintă rapoarte anuale în cadrul procesului de răspundere de gestiune și un aviz emis de către un auditor extern. Pentru a asigura transparența și respectarea obligației de răspundere de gestiune, se prezintă și rapoarte specifice cu privire, de exemplu, la instrumentele financiare, fondurile fiduciare și Instrumentul pentru refugiații din Turcia.

Comisia a adoptat un document de reflecție privind viitorul finanțelor UE, în care este explicată actuala arhitectură financiară a UE. Această temă va reprezenta un element esențial al următorului CFM.

2.30.

Drept urmare, numărul entităților și al instrumentelor implicate în finanțarea punerii în aplicare a politicilor UE a crescut considerabil, ceea ce a dat naștere unui ansamblu complex de mecanisme în jurul bugetului UE (a se vedea caseta 2.8 ).

2.31.

Bugetul UE este un mecanism unic, fiind reglementat de norme specifice. Acest lucru contribuie la răspunderea de gestiune și la transparența în fața părților interesate ale UE, inclusiv Parlamentul European și Consiliul. Utilizarea din ce în ce mai intensă a altor mecanisme financiare, pe lângă bugetul UE, pentru realizarea politicilor acesteia riscă să submineze acest nivel de răspundere de gestiune și de transparență, întrucât mecanismele de raportare, de audit și de control public nu sunt aliniate între ele. De exemplu, Curtea desfășoară audituri și raportează numai cu privire la o parte din mecanismele financiare, ceea ce limitează controlul public. În opinia Curții, normele actuale aplicabile noilor mecanisme fac dificile gestionarea, auditul și controlul lor și raportarea cu privire la acestea și îngreunează formarea unei imagini de ansamblu adecvate a costurilor și a beneficiilor generate de UE pentru cetățenii săi.

(1)

Inclusiv angajamente juridice care nu sunt încă acoperite de credite bugetare de angajament: Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE), Copernicus, ITER, Galileo, acorduri în domeniul pescuitului și altele.

(2)

Inițiativa pentru IMM-uri – gestionată de BEI în numele statelor membre în cadrul gestiunii partajate cu Comisia; alte instrumente financiare – gestionate de BEI în numele Comisiei în calitate de entitate căreia i s-a încredințat execuția.

(3)

Organ de decizie – consiliul de conducere/de administrație, format din membri reprezentanți ai fiecărui stat membru.

(4)

Gestionat de către BEI în numele Comisiei în calitate de entitate căreia i s-a încredințat execuția.

(5)

Fondurile și operațiunile sunt implementate de către statele membre.

(6)

Organ de decizie – consiliul de conducere/de administrație, format din membri reprezentanți ai fiecărui stat membru și din reprezentanți ai altor părți interesate. Nu toate statele membre sunt reprezentate în cadrul consiliilor.

(7)

Numai partea finanțată de la bugetul general al UE din instrumentele financiare cu finanțare mixtă face obiectul descărcării de gestiune din partea autorităților bugetare.

(8)

Instrumente de cooperare pentru dezvoltare (ICD): Facilitatea de investiții pentru vecinătate (FIV); Facilitatea de investiții pentru Asia Centrală (IFCA) și Facilitatea de investiții pentru Asia (AIF); Facilitatea de investiții pentru America Latină (LAIF).

(9)

Finanțat de bănci comerciale. Comitetul de administrare este format din membri reprezentanți ai fiecărui stat membru.

(10)

Numai operațiunile garantate de bugetul general al UE fac obiectul auditului de către Curtea de Conturi Europeană.

(11)

Raportul privind execuția bugetară înaintat Consiliului – descărcarea de gestiune de către consiliile de conducere ale agențiilor. Comisia poate participa, în numele UE, la proiectele agențiilor. Statele membre participante în cadrul fiecărei agenții pun la dispoziție fonduri. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate răspunde de organizarea și funcționarea la nivel global a agențiilor.

(12)

Entitate interguvernamentală.

(13)

Misiunea de audit a Curții se aplică numai cu privire la examinarea eficienței administrării BCE.

(14)

Numai mandatul BEI care este încredințat de UE face obiectul auditului de către Curtea de Conturi Europeană. Fondul European de Investiții (FEI) face parte din Grupul BEI.

(15)

Acționarii sunt statele membre ale UE, țări terțe, UE și BEI.

2.32.

Există riscul ca în ultimii ani ai cadrului financiar multianual curent și în primii ani ai cadrului următor să se înregistreze restanțe de cereri de plată neonorate, la fel cum s-a întâmplat în perioada 2013-2015. Această situație poate apărea din cauza faptului că creditele de plată aprobate în CFM-ul actual ar putea să nu fie suficiente pentru a achita toate cererile de plată care vor fi depuse spre rambursare până în 2020 (33).

2.32.

2.33.

În previziunile sale pentru finele anului 2020 prezentate în evaluarea la jumătatea perioadei (34), Comisia a concluzionat că plafoanele globale pentru plăți stabilite în CFM 2014-2020 ar trebui să fie suficiente, astfel încât să se evite, spre sfârșitul perioadei, orice altă nouă acumulare anormală de restanțe în ceea ce privește onorarea cererilor de plată. Acest lucru este însă posibil doar cu condiția ca plățile aferente instrumentelor speciale să fie puse la dispoziție peste plafoanele CFM și ca sumele maxime stabilite în Regulamentul privind CFM pentru utilizarea marjei globale pentru plăți în perioada 2018-2020 să fie eliminate. După revizuirea Regulamentului privind CFM (35), este incert dacă plățile aferente instrumentelor speciale vor fi de fapt prevăzute peste plafoanele stabilite [a se vedea litera (b) de la punctul 2.8] și dacă se mențin sumele maxime privind marja globală pentru plăți [a se vedea litera (a) de la punctul 2.8]. Mai mult, este posibil să se primească cereri de plată, din partea statelor membre, cu o valoare mai mare decât cea anticipată.

2.33.

2.34.

Dacă tendințele actuale vor continua pe aceeași linie (36), Curtea previzionează că angajamentele restante (a se vedea caseta 2.9 ) vor atinge o valoare record de 262 de miliarde de euro până în 2020, această estimare fiind similară celei prezentate de Comisie în evaluarea la jumătatea perioadei (37).

2.35.

Aceste angajamente restante vor trebui să fie lichidate cu credite de plată din CFM-ul următor, în special în primii trei ani ai acestuia.

2.36.

Pentru a se putea face față acestei creșteri a angajamentelor restante și, astfel, pentru a se remedia problema expunerii suplimentare și a se elimina riscul creării unor restanțe la plăți, soluțiile propuse ar fi includerea unor credite de plată suplimentare suficiente peste plafoanele celor necesare pentru a acoperi noile programe din următorul CFM și/sau reducerea creditelor de angajament pentru noile programe din următorul CFM astfel încât să rămână suficiente credite de plată pentru a se lichida aceste angajamente restante.

2.37.

Aceste soluții ar fi de preferat în locul întârzierii implementării programelor în cadrul următorului CFM cu scopul de a se genera credite de plată suficiente pentru a acoperi angajamentele restante, astfel cum s-a întâmplat, în mod neintenționat, în primii ani ai actualului CFM, întrucât aceasta nu ar face decât să amâne din nou problema de fond.

2.38.

Articolul 323 TFUE prevede că „Parlamentul European, Consiliul și Comisia asigură disponibilitatea mijloacelor financiare care permit Uniunii să își îndeplinească obligațiile juridice față de terți”. Decizia Consiliului privind resursele proprii (38) prevede că „se menține un raport sistematic între creditele de angajament și creditele de plată, pentru a garanta compatibilitatea dintre acestea […]”.

2.39.

Comisia va avea posibilitatea de a aborda această problemă cu ocazia prezentării propunerii sale pentru un nou cadru financiar multianual (39), pe baza unor previziuni privind necesarul de cheltuieli pentru perioada de după 2020 (40), astfel cum a recomandat Curtea într-unul dintre rapoartele sale anuale din ultimii ani (41).

2.40.

Întârzierile care au afectat implementarea programelor în primii trei ani ai actualului cadru financiar multianual au antrenat transferul de credite de angajament din 2014 în principal către 2015 și 2016 și un nivel scăzut al plăților în 2016 (a se vedea punctele 2.4-2.10).

2.41.

S-a recurs într-o foarte mare măsură la instrumente speciale și la marje, însă sumele rămase riscă să nu fie suficiente pentru a finanța eventualele evenimente neprevăzute care încă mai pot apărea înainte de 2020 (a se vedea punctele 2.8-2.10).

2.41.

2.42.

Angajamentele restante au atins un nivel record, situându-se cu 72 % peste nivelul din 2007. Acest lucru a dus la creșterea sumelor datorate de către UE și, astfel, a expunerii financiare a bugetului UE (a se vedea punctele 2.11-2.14). Expunerea financiară globală a bugetului UE a crescut, pe fondul unor datorii pe termen lung, al unor garanții și al unor obligații juridice semnificative (punctele 2.15-2.20), ceea ce denotă faptul că este nevoie de o gestiune mai riguroasă în viitor.

2.42.

2.43.

UE recurge din ce în ce mai mult la instrumente financiare. Constituirea FEIS a determinat crearea unor noi mecanisme de guvernanță pentru care controlul public nu se poate realiza decât într-o măsură limitată, spre deosebire de alte instrumente finanțate de la bugetul UE (punctele 2.21-2.23).

2.43.

2.44.

Fondurile UE finanțează o proporție semnificativă din cheltuielile unora dintre statele membre, astfel încât volumul și momentul încasării lor pot avea un impact considerabil la nivel macroeconomic în ceea ce privește, de exemplu, investițiile, creșterea economică și ocuparea forței de muncă (punctele 2.24-2.26).

2.45.

Comisia a mobilizat diferite resurse pentru a răspunde la criza privind refugiații și migrația, însă nu a stabilit nicio structură de raportare care să îi permită să raporteze în mod exhaustiv cu privire la utilizarea fondurilor implicate (punctele 2.27 și 2.28).

2.45.

Comisia va analiza posibilitatea de a-și consolida cadrul de raportare existent pentru a furniza informații complete cu privire la cheltuielile în materie de refugiați și migrație.

2.46.

Mecanismele de finanțare a politicilor UE au devenit din ce în ce mai complexe, ceea ce riscă să submineze răspunderea de gestiune și transparența (punctele 2.29-2.31).

2.46.

2.47.

Este posibil să se creeze o acumulare de restanțe la plăți spre sfârșitul actualului CFM și în primii câțiva ani ai următorului CFM, iar finanțarea următorului CFM va necesita asumarea unor credite bugetare realiste care să acopere angajamentele restante previzionate (punctele 2.32-2.39).

2.47.

2.48.

Curtea recomandă Comisiei următoarele:

—

Recomandarea 1: să ia în calcul creșterea înregistrată la nivelul angajamentelor restante atunci când previzionează creditele de plată pentru următorul CFM astfel încât să contribuie la asigurarea unui echilibru adecvat între creditele de angajament și creditele de plată.

—

Recomandarea 2: în cooperare cu Parlamentul European și cu Consiliul, să asigure o abordare coerentă cu privire la problema includerii sau nu a plăților aferente instrumentelor speciale în plafoanele stabilite în CFM pentru creditele de plată.

—

Recomandarea 3: în scopul gestiunii și al raportării, să stabilească o modalitate prin care cheltuielile bugetare ale UE să fie astfel înregistrate încât să permită raportarea cu privire la totalitatea finanțării acordate în contextul crizei privind refugiații și migrația.

—

Recomandarea 4: să invite Parlamentul European și Consiliul, în contextul dezbaterii privind viitorul Europei, să analizeze eventualele posibilități de reformă a sistemului bugetar al UE astfel încât să se poată asigura un echilibru mai bun între previzibilitate și capacitatea de reacție, precum și eventualele posibilități de a se veghea în mod optim la faptul că mecanismele de finanțare globale nu devin mai complexe decât ar fi necesar pentru a îndeplini obiectivele politicilor UE, pentru a garanta respectarea principiilor privind răspunderea de gestiune și transparența și pentru a permite auditul lor public.

3.1.

În fiecare an, Curtea analizează, în prezentul capitol, o serie de aspecte legate de performanță, și anume rezultatele obținute pornind de la bugetul UE, care este executat de Comisie în cooperare cu statele membre (1). Pentru acest exercițiu, Curtea a examinat în mod special:

3.2.

Organizațiile mari cu o structură complexă dispun, în marea lor parte, de proceduri pentru măsurarea performanței și pentru raportarea cu privire la aceasta, scopul fiind acela de a se furniza o indicație cu privire la succesul activităților organizațiilor respective și de a se evidenția domeniile în care ar trebui aduse îmbunătățiri. La punctele 3.3-3.12, se oferă o prezentare generală a cadrului de raportare cu privire la performanță, în timp ce la punctele 3.13-3.51, acesta este comparat cu standardele și cu bunele practici aplicate de alte organizații.

3.3.

În ultimii ani, Comisia a introdus o serie de schimbări în acest domeniu, în special lansând inițiativa „bugetului axat pe rezultate” (budget focused on results – BFOR) (2). Raportarea cu privire la performanță este un element central al inițiativei, care își propune să identifice modalitățile de a îmbunătăți transparența, promptitudinea și eficiența acțiunilor de comunicare a rezultatelor obținute pornind de la bugetul UE.

3.3.

3.4.

Caseta 3.1 oferă o imagine de ansamblu a cadrului de raportare cu privire la performanță. Această prezentare ține seama de distincția pe care o operează Comisia între propria sa performanță și performanța bugetului UE. În prezenta secțiune, sunt descrise principalele rapoarte prezentate în casetă.

3.4.

3.5.

Conform prevederilor Regulamentului financiar, Comisia trebuie să elaboreze „fișe de program” (3) pe care să le anexeze la proiectul de buget, cu scopul de a justifica finanțarea solicitată pentru programele UE. Aceste fișe cuprind, pentru fiecare program, informații actualizate privind implementarea, alături de informații esențiale de natură financiară și privind performanța (4), recurgând la o serie de indicatori aplicabili pe întreaga durată a cadrului financiar multianual de șapte ani (a se vedea caseta 3.2 ). Această abordare dă posibilitatea autorității bugetare să ia în considerare performanța în cadrul procedurii bugetare.

3.5.

3.6.

În unele domenii de cheltuieli, TFUE, Regulamentul financiar sau normele sectoriale prevăd obligația Comisiei de a elabora rapoarte sectoriale. Dat fiind că scopul, structura și conținutul acestor rapoarte variază în funcție de diferitele cerințe, accentul pe care îl pun pe aspectele de performanță variază la rândul său. Anumite rapoarte sectoriale furnizează informații ample și cuantificate privind performanța. Comisia monitorizează anumite date sectoriale referitoare la performanță online și actualizează informațiile în mod frecvent.

3.7.

Direcțiile generale ale Comisiei (DG-uri) au elaborat „planuri strategice” multianuale (pe perioada 2016-2020), care stabilesc obiective ce oferă o orientare pe termen mediu pentru activitățile operaționale. În „planurile de gestiune”, direcțiile generale își transpun strategia și obiectivele multianuale în realizări, acțiuni și intervenții anuale. Fiecare direcție generală elaborează un raport anual de activitate, care prezintă rezultatele obținute în raport cu obiectivele stabilite și cuprinde o evaluare a măsurii în care cheltuielile operaționale au contribuit la realizarea obiectivelor de politică (6). Rapoartele anuale de activitate includ, de asemenea, informații financiare și de gestiune, cum ar fi, de exemplu, rezultatele controalelor privind legalitatea și regularitatea.

3.8.

În Orientările sale privind o mai bună legiferare (7), Comisia definește o evaluare ca fiind o apreciere bazată pe probe a măsurii în care o intervenție:

3.9.

În Orientările privind o mai bună legiferare, Comisia se angajează să evalueze în mod proporțional toate activitățile UE menite să aibă un impact social sau economic, indiferent dacă ele implică realizarea de cheltuieli sau nu. Fiecare DG are responsabilitatea evaluării propriilor activități. Evaluările pot fi centralizate 100 % în cadrul unei unități orizontale, pot fi delegate integral unor unități operaționale sau, conform unui model hibrid, pot fi descentralizate în scopul gestionării operaționale, dar sprijinite totodată de o unitate centrală de evaluare.

3.10.

Până la sfârșitul anului 2015, Comisia a ținut o bază de date a evaluărilor (8), care conținea aproape 1 600  de evaluări realizate între 1999 și 2015, ceea ce reprezenta o medie de 100 de evaluări pe an (a se vedea caseta 3.3 ). Costul total al evaluărilor în 2016 s-a ridicat la peste 60 de milioane de euro [210 milioane de euro dacă se includ și studiile (9)]. Între timp, Comisia a renunțat la baza de date publică a evaluărilor și a introdus în schimb o „bază de date a studiilor”. Potrivit Comisiei, aceasta din urmă are drept scop principal să permită diferitelor instituții ale UE să partajeze constatările care au rezultat în urma evaluărilor, în timp ce site-ul EU Bookshop este platforma publică pentru partajarea informațiilor din cadrul tuturor evaluărilor și studiilor.

3.11.

Raportul anual privind gestionarea și performanța bugetului UE constituie răspunsul atât la cerințele formulate la articolul 318 TFUE (de a se realiza o evaluare bazată pe rezultate a finanțelor UE), cât și la cerințele enunțate la articolul 66 alineatul (9) din Regulamentul financiar (de a se realiza o sinteză a rapoartelor anuale de activitate). Combinând două rapoarte care anterior erau separate, Comisia a urmărit să furnizeze autorității care acordă descărcarea de gestiune un singur document care să acopere atât gestiunea bugetului UE, cât și evaluarea rezultatelor obținute.

3.11.

3.12.

Comisia elaborează și alte rapoarte, periodic sau punctual, care includ și ele informații privind obiectivele și indicatorii de performanță, precum și privind beneficiile aduse de proiecte sau rezultatele acestora.

(i)

Raportul anual general privind activitățile Uniunii Europene (10), publicat în luna martie, oferă informații detaliate cu privire la evenimentele, inițiativele și deciziile majore din anul precedent, grupate în funcție de cele zece priorități ale Comisiei.

(ii)

Raportul financiar anual privind bugetul UE (11), publicat în luna iulie în cadrul pachetului integrat de raportare financiară al Comisiei, tratează subiectul gestiunii bugetare din exercițiul precedent.

(iii)

Documentul intitulat Juncker Commission two years on (Comisia Juncker la doi ani de la înființare) (12) a constat într-o serie de prezentări publicată în luna noiembrie 2016, cu scopul de a oferi o imagine de ansamblu a progreselor realizate în ceea ce privește cele zece priorități ale Comisiei în cursul celor doi ani de la preluarea mandatului.

(iv)

Discursul anual al președintelui Comisiei Europene cu privire la „starea Uniunii” (13), ținut în fața Parlamentului European în luna septembrie, însoțit de publicarea unor documente care vin în sprijinul său.

(v)

Instrumentul online privind rezultatele UE (14), o colecție online de descrieri ale proiectelor finanțate de UE, fiecare prezentând situația rezultatelor și, uneori, cifrele aferente.

3.13.

Pentru a identifica bune practici în materie de raportare cu privire la performanță, Curtea:

(i)

a consultat standarde internaționale relevante, cum ar fi Îndrumarea nr. 3 privind practica recomandată elaborată de IPSASB, intitulată Reporting Service Performance Information (Raportarea informațiilor cu privire la performanță din partea serviciilor) (15);

(ii)

a efectuat un sondaj privind raportarea cu privire la performanță; pe lângă răspunsul cuprinzător din partea Comisiei, Curtea a luat în considerare 17 răspunsuri din partea statelor membre ale UE, a altor administrații publice naționale și a altor organizații internaționale;

(iii)

a examinat informațiile privind performanța făcute publice de o selecție de 14 administrații publice și organizații internaționale (16);

(iv)

a examinat rapoartele de evaluare publicate de Rețeaua de evaluare a performanței organizațiilor multilaterale (Multilateral Organisation Performance Assessment Network – MOPAN) (17) între 2011 și 2016, care includeau întotdeauna elemente de raportare cu privire la performanța organizațiilor.

3.14.

Există într-adevăr diferențe importante între UE și alte organizații internaționale și administrații publice. Dar și acestea din urmă au obligația de a respecta cerințe legale și fac obiectul unor constrângeri specifice de funcționare. Alte organizații internaționale întâmpină, în egală măsură, complicații în ceea ce privește stabilirea unei corelații între acțiunile lor și impactul/performanța final(ă) care rezultă din acestea. Curtea a identificat șase domenii (titlurile B-G prezentate în continuare) în care bunele practici observate de Curte ar putea ajuta Comisia să își dezvolte în continuare raportarea cu privire la performanță.

3.14.

3.15.

În Australia, serviciile guvernamentale elaborează trei documente principale prevăzute de cadrul de raportare cu privire la performanță: situația bugetară a fiecărui portofoliu, în care sunt cuantificate bugetele programelor, planuri de activitate, care stabilesc obiectivele și activitățile entităților publice, și rapoarte anuale, care furnizează un feedback cu privire la rezultate. Entitățile în cauză trebuie să asigure coerența între aceste documente (18). Criteriile de performanță vizate de fiecare dintre aceste documente trebuie să fie prezentate colectiv într-o declarație anuală unică cu privire la performanță (care este inclusă în rapoartele anuale elaborate la sfârșitul exercițiului financiar).

3.16.

În Franța, bugetul de stat este subdivizat în „misiuni”. Fiecare dintre cele 31 de „misiuni” din buget conține mai multe programe (118 în 2017). Fiecare program are o strategie, obiective și indicatori de performanță cuantificați, indicatorii cei mai importanți fiind semnalați, de asemenea, ca indicatori ai „misiunii”. Recurgerea la indicatori identici asigură coerența între „misiuni” și programe. Indicatorii acoperă atât performanța programelor, cât și performanța ministerelor.

3.17.

În Canada, toate organizațiile federale cărora li se alocă credite bugetare trebuie să își planifice și să își gestioneze activitățile și să raporteze cu privire la performanța lor în raport cu un set de 16 domenii de rezultate valabile la nivelul întregii administrații publice. Acest cadru stabilește o legătură clară și directă între alocările financiare, activitățile programelor și rezultatele la nivel național.

3.18.

Înainte de debutul cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, Comisia a dat instrucțiuni serviciilor sale „să aprofundeze cadrul de performanță” (19). În acest scop, ea a stabilit o regulă internă (20) conform căreia noile obiective și noii indicatori ai programelor trebuie să figureze în mod clar în fișele de program, în planurile de gestiune și în rapoartele anuale de activitate. Acest lucru a fost realizat pentru prima dată în 2014, fapt care a permis Comisiei să ofere o prezentare coerentă a performanței: obiectivele pentru care au fost alocate resurse financiare în buget au devenit parte integrantă a procesului de planificare în planul de gestiune al direcției generale de resort, iar rezultatele au fost raportate în raportul anual de activitate al acesteia.

3.18.

3.19.

Din 2016, Comisia nu a mai aplicat însă această abordare. În locul acesteia, ea a introdus un nou document de planificare, și anume planul strategic cincinal, în cadrul căruia direcțiile generale trebuie să stabilească noi indicatori și obiective organizaționale care sunt armonizate cu prioritățile Comisiei, dar sunt diferite de obiectivele și de indicatorii deja existenți pentru programe. În prezent, rapoartele anuale de activitate furnizează informații în raport cu cadrul de performanță stabilit în planurile strategice și în planurile de gestiune și ar trebui să se raporteze la fișele de program atunci când prezintă rezultatele programelor. Cu toate acestea, dintre cele șase rapoarte anuale de activitate pe 2016 examinate de Curte, doar unul singur utiliza trimiteri la performanța raportată în fișele de program. Aceasta limitează comparabilitatea între diferitele tipuri de documente referitoare la performanță și nu reflectă faptul că responsabilitatea finală pentru execuția bugetului în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare revine Comisiei.

3.19.

Din acest motiv, nu mai este necesară alinierea obiectivelor și a indicatorilor din cadrul de raportare cu privire la performanță al serviciilor Comisiei la obiectivele și indicatorii definiți în temeiurile juridice ale programelor. Cu toate acestea, serviciile Comisiei sunt invitate să facă trimitere la fișele de program atunci când descriu activitățile pe care le desfășoară în legătură cu respectivele programe. Acest mod de lucru contribuie la limitarea transmiterii de mai multe ori a acelorași informații și la asigurarea coerenței datelor și va fi consolidat în viitor.

Comisia consideră că responsabilitatea sa pentru execuția bugetului este clară. Fiecare director general semnează în raportul său anual de activitate o declarație de asigurare, în care menționează că resursele au fost utilizate în scopul preconizat și în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și că operațiunile subiacente sunt conforme cu legile și reglementările în vigoare. La nivel organizațional, colegiul își asumă responsabilitatea politică globală pentru gestiunea bugetului UE prin adoptarea, în fiecare an, a Raportului anual privind gestionarea și performanța bugetului UE.

3.20.

Comisia aplică o repartizare diferită a informațiilor pentru cheltuieli și pentru performanță. Rapoartele anuale de activitate raportează cu privire la plățile anuale ale direcțiilor generale în funcție de tipul de activitate/program de cheltuieli, însă informațiile pe care aceste rapoarte le furnizează cu privire la performanță sunt prezentate în funcție de realizarea obiectivelor generale și specifice, fără să se ofere nicio indicație privind cheltuielile corespondente. În consecință, nu este posibil să se evalueze cât anume s-a cheltuit în scopul atingerii obiectivelor stabilite. În mod similar, Raportul anual privind gestionarea și performanța bugetului UE nu conține informații referitoare la cheltuieli în legătură cu performanța programelor, defalcate în funcție de obiectivele generale și specifice.

3.20.

3.21.

În 2016, OCDE a efectuat un sondaj pe tema procesului bugetar bazat pe performanță în țările OCDE, precum și în cadrul Comisiei. Graficul din caseta 3.4 realizează o comparație între diversele jurisdicții din perspectiva existenței, a utilizării și a consecințelor (21) cadrelor de performanță. OCDE a considerat cadrul de performanță al Comisiei ca fiind cel mai cuprinzător, lucru care se poate explica parțial prin volumul cerințelor legale din UE. Cu toate acestea, graficul realizat de OCDE indică faptul că utilizarea cadrului și consecințele acestuia pentru procesul decizional nu reflectă acest nivel ridicat de detaliere.

3.21.

Informațiile cu privire la performanța programelor de cheltuieli sunt utilizate de Comisie pentru (a) monitorizarea progreselor înregistrate de programe; (b) responsabilitate și transparență; (c) informarea factorilor de decizie cu privire la gestionarea unui program; (d) justificarea sau propunerea unei ajustări în ceea ce privește alocarea de fonduri către autoritățile bugetare; (e) elaborarea unor propuneri de modificări ale temeiului juridic sau de programe viitoare.

Cu toate acestea, Comisia observă că, deși informațiile cu privire la performanță sunt luate în considerare în cadrul procedurii bugetare anuale, acestea nu reprezintă singurul factor care determină deciziile bugetare.

3.22.

Unele țări și-au redus progresiv complexitatea cadrului lor de performanță, precum și numărul obiectivelor și al indicatorilor.

(i)

În luna august 2001, parlamentul francez a adoptat o lege (22) care stabilea norme noi pentru întocmirea și execuția bugetului de stat. Astfel, între 2014 și 2017, Ministerul Economiei și Finanțelor a trebuit să reducă numărul obiectivelor și al indicatorilor cu 20 % și, respectiv, cu 24 %.

(ii)

În 2012 și 2013, Țările de Jos au introdus o reformă în ceea ce privește întocmirea și execuția bugetului cu răspundere de gestiune; această reformă stabilește condiții mai stricte pentru utilizarea de către administrația publică a informațiilor privind politicile (indicatorii de performanță și textele care explică obiectivele politicilor). Numărul indicatorilor de performanță din documentele bugetare a fost redus la jumătate.

3.23.

Fișele de program care însoțesc proiectul de buget general pe 2017 al UE conțin 294 de obiective și 709 indicatori (a se vedea caseta 3.2 ). Se remarcă o concentrație deosebit de ridicată a acestora în rubricile 1a, 3 și 4 din cadrul financiar multianual. În prezent, în cadrul inițiativei BFOR, Comisia este în curs de a revizui indicatorii, cu scopul de a oferi o contribuție pentru următoarea generație de programe de cheltuieli. Caseta 3.5 ilustrează progresele pe care Comisia ar putea aspira să le realizeze în această privință, cu toate că ar trebui să se țină seama de anumiți factori specifici instituției.

3.23.

Comparația efectuată de Curtea de Conturi Europeană nu ține cont de factorii contextuali principali, cum ar fi numărul și natura intervențiilor, domeniile de politică acoperite sau modul de punere în aplicare, și nici nu măsoară calitatea sau relevanța indicatorilor.

De asemenea, Comisia ia act de faptul că numărul de obiective și de indicatori utilizați în planurile strategice pentru serviciile Comisiei s-a redus semnificativ odată cu recenta reformă. Numărul obiectivelor generale a fost redus de la 84 la 11, al indicatorilor de impact de la 187 la 37, al obiectivelor specifice de la 426 la 386 și al indicatorilor de rezultat de la 969 la 825.

3.24.

Alte administrații publice și organizații internaționale au luat măsuri pentru a garanta o raportare echilibrată cu privire la performanță, așa cum o recomandă standardele internaționale (23).

(i)

În Statele Unite ale Americii, rapoartele anuale privind performanța ar trebui să ofere o imagine clară a rezultatelor obținute în acest domeniu, să indice evoluția tendințelor în timp, să realizeze o corelație cu sursa informațiilor privind performanța și să discute progresele și deficiențele.

(ii)

„Evaluarea de la sfârșitul exercițiului de doi ani 2014-2015” realizată de OMS a inclus o „privire de ansamblu asupra principalelor realizări și provocări” pentru fiecare categorie de programe (24). În prefața la principalul raport privind performanța al OMS pentru perioada 2014-2015 (25), directorul general a precizat că sunt prezentate cu onestitate atât eșecurile, cât și succesele. Într-adevăr, textul descrie în mod sistematic dificultățile în paralel cu rezultatele.

(iii)

Banca Mondială a evaluat (26) caracterul adecvat al activităților sale de monitorizare și de evaluare pentru a contribui la eforturile depuse constant de a spori eficacitatea și de a promova o cultură axată pe identificarea de soluții și pe un proces decizional bazat pe elemente concrete. În urma acestui exercițiu, ea a identificat deficiențe semnificative în modul în care sunt concepute și utilizate sistemele sale.

(iv)

În evaluarea sa privind Banca Interamericană de Dezvoltare pentru perioada 2015-2016 (27), MOPAN a remarcat prezența unei noi secțiuni intitulate „desprinderea de învățăminte din eșecuri” (Learning from Failure) în raportul băncii privind eficacitatea activităților pentru dezvoltare (Development Effectiveness Overview).

3.25.

Deși instrucțiunile pentru elaborarea rapoartelor anuale de activitate pe 2016 (28) nu menționează în mod explicit principiul unei raportări echilibrate, ele specifică totuși faptul că sinteza trebuie să reunească, într-o perspectivă realistă, mesajele principale referitoare la realizările în materie de politici și concluziile privind gestiunea financiară și controlul intern.

3.25.

3.26.

Cu toate acestea, rapoartele anuale de activitate examinate de Curte conțineau informații limitate privind neajunsurile și provocările în materie de performanță cu care se confruntă direcțiile generale în îndeplinirea obiectivelor. Simpla identificare a acestor neajunsuri și provocări este dificilă, deoarece nu se alocă niciun spațiu special pentru menționarea lor în rapoartele anuale de activitate.

3.26.

3.27.

Intenția Comisiei era ca Raportul pe 2015 privind gestionarea și performanța bugetului UE să ofere o imagine de ansamblu cuprinzătoare a performanței realizate pornind de la un buget al UE axat pe rezultate. Cu toate acestea, raportul nu furniza o imagine completă a performanței și era excesiv de pozitiv, singurele neajunsuri la care făcea referire fiind anumite întârzieri la nivelul implementării. De asemenea, raportul:

3.27.

Raportul anual pentru 2015 privind gestionarea și performanța bugetului UE face referire la o serie de deficiențe și de probleme care trebuie abordate. Secțiunea 1 din raport se referă nu numai la provocările care afectează punerea în aplicare în timp util a programelor, ci și la limitările în evaluarea performanței programului (de exemplu, trimiterile la evaluări ale programului în domeniul sănătății pentru perioada 2007-2013 și ale programelor de la rubrica bugetară 4, indicând constrângeri în evaluarea performanței generale a acestor programe).

—

oferea indicații limitate privind rezultatele Strategiei Europa 2020, deși aceasta constituia una dintre solicitările exprimate de Parlamentul European în decizia sa referitoare la descărcarea de gestiune pentru exercițiul 2014;

—

Raportul anual privind gestionarea și performanța bugetului UE nu este un raport specific referitor la Strategia Europa 2020 (30). Cu toate acestea, raportul include o sinteză a progreselor înregistrate în atingerea obiectivelor principale ale Strategiei Europa 2020 și a indicatorilor relevanți și acoperă atât situația punerii în aplicare a programelor din perioada 2014-2020, cât și rezultatele programelor din perioada 2007-2013, structurate în jurul priorităților Strategiei Europa 2020 privind creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

Comisia monitorizează și raportează cu privire la Strategia Europa 2020 prin intermediul procesului semestrului european. Rapoarte detaliate și cuprinzătoare privind performanța statelor membre în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor naționale aferente Strategiei Europa 2020 sunt incluse în rapoartele de țară ca parte a semestrului european, precum și în actualizările anuale privind indicatorii din Strategia Europa 2020, publicate de Eurostat. Fișele de program indică, de asemenea, o legătură între cheltuieli și Strategia Europa 2020. Acestea arată contribuția estimată a programelor la obiectivele principale (legătura teoretică) și la prioritățile Strategiei Europa 2020.

—

nu explica întotdeauna în mod clar influența factorilor externi asupra rezultatelor;

—

Raportul anual pentru 2015 privind gestionarea și performanța bugetului UE descrie contextul de funcționare făcând referire, în introducere, la provocările politice și economice majore ale anului. Acesta afirmă în mod clar că bugetul UE reprezintă doar un instrument, folosit împreună cu alte instrumente (de exemplu, bugetele naționale și alte instrumente de politică și de reglementare existente la nivelul UE și al statelor membre) în vederea obținerii de rezultate de politică, precum și că 80 % din bugetul UE este cheltuit cu statele membre. Raportul concluzionează în secțiunea 1 privind performanța și rezultatele că „[…] [e]xistă limite în ceea ce privește măsura în care indicatorii pot surprinde imaginea exactă a performanței […]. De asemenea, factorii contextuali au o influență importantă asupra rezultatelor finale, iar indicatorii nu pot elimina sau ajusta acești factori” și că „performanța este o responsabilitate comună: o mare parte a responsabilității pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, precum și a obiectivelor cadrelor financiare revine statelor membre”.

—

a fost publicat prea târziu pentru a fi examinat în cadrul raportului anual al Curții (31).

—

Termenul-limită pentru adoptarea raportului în conformitate cu Regulamentul financiar este 15 iunie. Comisia se bazează pe datele financiare din statele membre în ceea ce privește programele de gestiune partajată care devin disponibile numai în cursul lunii martie. Prin urmare, nu este posibilă adoptarea raportului cu mult mai devreme.

3.28.

În Țările de Jos, măsurarea și raportarea indicatorilor sunt aspecte care fac obiectul auditului. Rapoartele anuale ministeriale conțin o secțiune obligatorie rezervată pentru feedbackul cu privire la fiabilitatea informațiilor privind performanța.

3.29.

În Statele Unite ale Americii, toate agențiile guvernamentale publică un raport anual privind performanța pentru fiecare exercițiu bugetar, însoțit de un plan anual referitor la performanță pentru exercițiul bugetar „n+2”. Documentul respectiv descrie modul în care agențiile guvernamentale vor asigura exactitatea și fiabilitatea datelor utilizate pentru măsurarea progreselor înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor lor de performanță.

3.30.

În Australia, Raportul pe 2017 privind serviciile guvernamentale justifică utilizarea unor date imperfecte atunci când se dorește o raportare mai în amănunt (32). Pentru a compensa această deficiență, fiecare indicator care figurează în raport este însoțit de o evaluare a comparabilității și a caracterului complet al datelor care stau la baza lui.

3.31.

Un alt aspect al calității datelor este momentul la care ele sunt comunicate. În rapoartele sale recente de evaluare, MOPAN a descris unele tendințe interesante în ceea ce privește raportarea în timp real observate la organizații precum Vaccine Alliance, Programul Comun al Națiunilor Unite pentru HIV/SIDA (UNAIDS) și Banca Mondială. Rezultatele sondajului Curții (33) au arătat, la rândul lor, că aproape jumătate din respondenți raportează cu privire la performanță mai frecvent decât o dată pe an (a se vedea caseta 3.6 ).

3.32.

La momentul actual, documentele Comisiei referitoare la performanță nu includ în mod sistematic o evaluare a calității datelor utilizate. Există posibilitatea de a se semnala deficiențele în ceea ce privește calitatea datelor, dar nu există obligația unor acțiuni concrete în acest sens. Sursele datelor sunt precizate în rapoartele referitoare la performanță, dar acestea din urmă nu conțin o secțiune specială pentru prezentarea chestiunilor legate de exactitatea și fiabilitatea datelor. Conform setului de instrumente pentru o mai bună legiferare (34), există posibilitatea de a se apela la evaluatori externi pentru a se prezenta observații cu privire la calitatea datelor și pentru a se formula recomandări cu privire la modalitățile de a se obține date mai bune, dar nu există nicio reglementare specifică în acest sens.

3.32.

În ceea ce privește evaluările, setul de instrumente pentru o mai bună legiferare stipulează că documentele de lucru ale serviciilor Comisiei destinate evaluării, pregătite de serviciile Comisiei la finalul unei evaluări, trebuie să conțină o sinteză clară a oricăror lacune existente în datele utilizate pentru a susține concluziile și fiabilitatea rezultatelor. În plus, Orientările privind o mai bună legiferare prevăd că orice limitare a dovezilor utilizate și a metodologiei aplicate, în special în ceea ce privește capacitatea lor de a susține concluziile, trebuie să fie clar explicată în rapoartele de evaluare. Acest aspect este consolidat și mai mult în revizuirea Orientărilor privind o mai bună legiferare/setului de instrumente pentru o mai bună legiferare [SWD(2017) 350 final, 7 iulie 2017].

3.33.

În continuare sunt prezentate o serie de bune practici observate în Australia, în Franța și în cadrul Băncii Mondiale.

Caseta 3.7 –

3.34.

Comisia utilizează date cantitative și calitative pentru a prezenta informații privind performanța, apelând la o combinație de descrieri narative și de grafice. Caseta 3.10 arată că, deși se utilizează frecvent diagrame, grafice și tabele, predomină informațiile textuale (pentru o selecție de rapoarte examinate). Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare cuprinde o secțiune consacrată utilizării mijloacelor vizuale, dar ea se limitează la doar trei tipuri de astfel de mijloace (arbori ai problemelor, arbori ai obiectivelor și diagrame care ilustrează logica de intervenție). Nu sunt abordate alte instrumente, cu caracter mai general, de îmbunătățire a prezentării vizuale – cum ar fi codurile de culoare sau graficele informative.

3.34.

Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare include un instrument specific pentru mijloacele vizuale. Acest instrument urmărește să prezinte câteva exemple de instrumente considerate a fi deosebit de relevante pentru intervenții politice, ca o modalitate de a crește gradul de sensibilizare în rândul serviciilor Comisiei cu privire la valoarea adăugată a acestor mijloace. În niciun caz nu este menit să reunească toate mijloacele vizuale existente.

3.35.

Nu se apelează aproape niciodată la mijloace de navigare în text – de exemplu, glosare, liste ale abrevierilor și acronimelor sau indexuri alfabetice. Comisia nu a adoptat practica de a elabora versiuni online interactive pentru principalele rapoarte referitoare la performanță.

3.36.

Evaluările realizate de UNESCO care au fost examinate de Curte prezentau, alături de recomandări, și „opțiuni strategice” care să fie avute în vedere. Toate recomandările urmează același tipar: ele definesc un obiectiv și propun mijloacele pentru atingerea acestuia, însoțite de o listă de sugestii concrete pentru punerea în aplicare.

3.37.

Într-o recentă evaluare (37) realizată de OMS, această organizație examinează utilitatea și gradul de utilizare ale unui eșantion de aproximativ 15 000  de publicații pe o perioadă de zece ani, precum și măsura în care acestea au ajuns la publicul vizat. Evaluarea în cauză formulează șase recomandări strategice și propune acțiuni specifice în paralel cu textul fiecărei recomandări pentru a explica ce consecințe implică și pentru a promova urmărirea punerii lor în aplicare.

3.38.

Orientările privind o mai bună legiferare nu impun evaluatorilor să formuleze recomandări în atenția Comisiei; Curtea consideră că astfel de elemente ar trebui să fie esențiale pentru buna funcționare a unui sistem de urmărire a situației acțiunilor întreprinse care prevede planuri de acțiune vizând remedierea deficiențelor. În ceea ce privește formularea de recomandări, practicile variau între cele douăsprezece evaluări examinate de Curte: