ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 173

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 60
31 mai 2017


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

AVIZE

 

Comitetul Economic şi Social European

 

A 523-a sesiune plenară a CESE, din 22 și 23 februarie 2017

2017/C 173/01

Avizul Comitetului Economic și Social European privind O educație de înaltă calitate pentru toți (aviz exploratoriu)

1

2017/C 173/02

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Evaluarea la jumătatea perioadei a programului LIFE (aviz exploratoriu)

7

2017/C 173/03

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Eficacitatea finanțării prin FSE și FEAD ca element al eforturilor societății civile de a combate sărăcia și excluziunea socială în cadrul Strategiei Europa 2020 (aviz din proprie inițiativă)

15

2017/C 173/04

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Rolul agriculturii în negocierile comerciale multilaterale, bilaterale și regionale în lumina conferinței ministeriale a OMC de la Nairobi (aviz din proprie inițiativă)

20


 

III   Acte pregătitoare

 

COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN

 

A 523-a sesiune plenară a CESE, din 22 și 23 februarie 2017

2017/C 173/05

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor legate de dubla impunere în Uniunea Europeană [COM(2016) 686 final — 2016/0338 (CNS)]

29

2017/C 173/06

Avizul Comitetului Economic și Social European privind recomandarea de recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro [COM(2016) 726 final] și privind comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul European al Regiunilor — Către o orientare bugetară pozitivă pentru zona euro [COM(2016) 727 final]

33

2017/C 173/07

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește măsurile specifice menite să furnizeze o asistență suplimentară statelor membre afectate de dezastre naturale [COM(2016) 778 final — 2016/0384 (COD)]

38

2017/C 173/08

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește rangul instrumentelor de datorie negarantate în ierarhia creanțelor în caz de insolvență [COM(2016) 853 final — 2016/0363 (COD)]

41

2017/C 173/09

Avizul Comitetulului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O nouă agendă pentru competențe în Europa – Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității[COM(2016) 381 final]; privind Propunerea de recomandare a Consiliului privind înființarea unei garanții de competențe[COM(2016) 382 final – 2016/0179 (NLE)]; privind Propunerea de recomandare a Consiliului privind Cadrul european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții și de abrogare a Recomandării Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții[COM(2016) 383 final – 2016/0180 (NLE)]; privind Propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru comun pentru furnizarea unor servicii mai bune pentru abilități și calificări (Europass) și de abrogare a Deciziei nr. 2241/2004/CE[COM(2016) 625 final – 2016/0304 (COD)]; și privind Îmbunătățirea competențelor persoanelor pe piața forței de muncă [aviz exploratoriu (președinția malteză)]

45

2017/C 173/10

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor — O strategie europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon [COM(2016) 501 final]

55

2017/C 173/11

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Instituirea garanției FEDD și a Fondului de garantare FEDD[COM(2016) 586 final]

62

2017/C 173/12

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Stabilirea unui nou cadru de parteneriat cu țările terțe bazat pe Agenda europeană privind migrația[COM(2016) 385 final]

66

2017/C 173/13

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Banca Europeană de Investiții — Analiza anuală a creșterii pentru 2017 [COM(2016) 725 final]

73

2017/C 173/14

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 87/217/CEE a Consiliului, a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Regulamentului (UE) nr. 1257/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, a Directivei 86/278/CEE a Consiliului și a Directivei 94/63/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește normele procedurale în domeniul raportării cu privire la mediu și de abrogare a Directivei 91/692/CEE a Consiliului [COM(2016) 789 final — 2016/0394 COD]

82


RO

 


I Rezoluții, recomandări și avize

AVIZE

Comitetul Economic şi Social European

A 523-a sesiune plenară a CESE, din 22 și 23 februarie 2017

31.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 173/1


Avizul Comitetului Economic și Social European privind „O educație de înaltă calitate pentru toți”

(aviz exploratoriu)

(2017/C 173/01)

Raportor:

Benjamin RIZZO

Sesizarea Comitetului de către Președinția malteză a Consiliului

16.9.2016

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

 

 

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie

Data adoptării în secțiune

3.2.2017

Data adoptării în sesiunea plenară

22.2.2017

Sesiunea plenară nr.

523

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

207/1/5

1.   Concluzii și recomandări

CESE:

1.1.

încurajează statele membre să se angajeze mai puternic în chestiunea educației de înaltă calitate pentru toți, în contextul eforturilor de îndeplinire a obiectivelor UE pentru 2020 și a obiectivelor ONU pentru 2030;

1.2.

subliniază importanța educației și formării de înaltă calitate pentru toți finanțate de stat, subliniind în același timp importanța educării cetățenilor cu privire la drepturile omului, la rolul lor în calitate de cetățeni și importanța consolidării valorilor europene în toate programele educaționale ale statelor membre;

1.3.

pledează pentru acordarea unui sprijin mai puternic educației copiilor preșcolari (decisivă pentru dobândirea limbajului, socializare, adaptarea la învățământul primar și formarea continuă) și învățării pe tot parcursul vieții (decisivă pentru o integrare de succes în societate și pe piața forței de muncă);

1.4.

subliniază necesitatea de a se crea oportunități de formare pentru tinerii care își abandonează studiile, lucrătorii slab calificați și lucrătorii migranți și de a se recunoaște rezultatele educației non-formale și informale;

1.5.

constată că viitorul forței de muncă și provocările legate de digitalizare sunt teme esențiale cărora UE și statele sale membre trebuie să le acorde un loc central în dezbaterea politică și în dialogul social privind educația de înaltă calitate pentru toți;

1.6.

încurajează UE și statele sale membre să caute mai multe sinergii și strategii concertate la nivelul UE în domeniul educației pentru toți;

1.7.

reamintește Comisiei Europene (CE) și statelor membre necesitatea sprijinirii cadrelor didactice și a personalului din educație în eforturile lor de a ameliora toate aspectele legate de dezvoltarea lor profesională, în scopul îmbunătățirii performanțelor la locul de muncă. Prin urmare, recomandă să se realizeze investiții în calificarea profesorilor și formatorilor, urmărindu-se asigurarea unui echilibru de gen în recrutare, și să li se asigure tuturor condiții stabile de muncă, precum și condiții de carieră și salarii adecvate pentru toți;

1.8.

solicită o utilizare mai eficientă a fondurilor europene, în special a Fondului social european (FSE), și a programului Orizont 2020 pentru a sprijini educația și formarea de calitate, sprijinirea talentelor, cercetarea și inovarea.

2.   Observații generale

2.1.

CESE este foarte mulțumit de faptul că Președinția malteză a ales „O educație de înaltă calitate pentru toți” ca temă generală și că a solicitat CESE să elaboreze un aviz exploratoriu pe această temă. Europa nu ar trebui să uite rolul esențial al unei educații de înaltă calitate pentru toți în consolidarea unei societăți europene angajate în susținerea drepturilor și a valorilor fundamentale. Malta își propune să promoveze includerea diversității în educația formală și non-formală prin asigurarea unor parcursuri de învățare echitabile și diverse. În acest sens, Malta a organizat o săptămână dedicată educației în ianuarie 2017, concentrându-se pe „echitate și învățare” și pe „educația digitală”.

2.2.

CESE salută, de asemenea, faptul că, pe 7 decembrie, CE a prezentat trei comunicări sub titlul „Inițiativa destinată tinerilor” (1). Prezentul aviz se concentrează asupra comunicării „Îmbunătățirea și modernizarea educației: O educație de înaltă calitate pentru toți”. În plus, în calitate de reprezentant al societății civile europene la nivelul UE, CESE se așteaptă să fie consultat cu privire la orice evoluție ulterioară legată de aceste inițiative și să joace un rol activ. Ca o primă reacție, însă, CESE își exprimă temerea că valoarea acestor inițiative s-ar putea pierde pentru că măsurile de austeritate afectează încă mulți membri ai societății noastre, împiedicându-i să beneficieze pe deplin de o educație de înaltă calitate.

2.3.

Cu toate că educația rămâne o prerogativă a guvernelor naționale, CESE consideră că UE ar trebui să își folosească influența și capacitatea financiară pentru a ajuta statele membre să investească mai mult în educația de înaltă calitate pentru toți.

3.   Observații specifice

3.1.    Educație de calitate

3.1.1.

O educație de calitate contribuie la dezvoltarea unor oameni – bărbați și femei deopotrivă – liberi, cu spirit critic, conștienți, activi și autonomi, capabili să participe la progresul societății în care trăiesc și să înțeleagă valorile comune de libertate și solidaritate. Ea asigură, totodată, bazele care le permit oamenilor să facă față provocărilor pieței forței de muncă.

3.1.2.

Angajamentul în favoarea unei educații de calitate necesită acțiuni concrete, precum:

îmbunătățirea sprijinului acordat educației copiilor preșcolari (decisivă pentru dobândirea limbajului, socializare, adaptarea la învățământul primar și formarea continuă) și învățării pe tot parcursul vieții (decisivă pentru o integrare de succes în societate și pe piața forței de muncă);

asigurarea faptului că educația răspunde provocărilor globalizării, digitalizării și schimbărilor de pe piața forței de muncă;

crearea de oportunități suplimentare de formare pentru tinerii care își abandonează studiile, pentru lucrătorii slab calificați și lucrătorilor migranți, fără a neglija competențele digitale;

asigurarea deprinderii, în procesul de învățământ, a abilității de a selecta informații;

recunoașterea rezultatelor educației non-formale și informale;

promovarea parteneriatelor între cei mai diverși actori din domeniul educației, implicând întreaga comunitate din acest domeniu;

îmbunătățirea formării inițiale și la locul de muncă a cadrelor didactice și a personalului didactic și asigurarea investițiilor în acest domeniu;

modernizarea metodelor didactice și îmbunătățirea condițiilor de muncă și a salariilor;

asigurarea faptului că politicile stabilite pentru soluționarea crizei economice și a datoriei suverane nu periclitează calitatea educației și formării;

investiții pentru îmbunătățirea infrastructurii și a instrumentelor de educație, de exemplu, a TIC;

creșterea investițiilor publice în educație de calitate, cercetare și formare profesională și continuarea sprijinirii și finanțării programului Erasmus +;

o mai bună utilizare a fondurilor europene, în special a Fondului social european (FSE), și a programului Orizont 2020 pentru a sprijini educația și formarea de calitate, cercetarea și inovarea;

consolidarea oportunităților de mobilitate la nivelul UE pentru studenți, cadre universitare, profesori, formatori și cercetători, care ar trebui să aibă posibilitatea de a petrece o perioadă de timp într-un alt stat membru – acest lucru ar trebui să se aplice nu numai în educația formală, ci și în sistemele non-formale, în cele de formare profesională și formare la locul de muncă (ucenicie);

dezvoltarea sinergiilor la nivelul UE și asigurarea de strategii concertate în domeniul educației;

promovarea cooperării și a dialogului între întreprinderi și sistemele și furnizorii de educație și formare, cu scopul de a identifica nevoile în materie de competențe și pentru a promova ocuparea forței de muncă.

3.2.    Educația și drepturile omului

3.2.1.

CESE consideră că, dacă unul dintre scopurile principale ale educației este dezvoltarea oamenilor, așa cum s-a arătat mai sus, formarea este o disciplină și o activitate mai adaptată unor scopuri operaționale și are o legătură mai strânsă cu dezvoltarea și cu integrarea pe piața forței de muncă. CESE a prezentat deja diferențele și legăturile dintre educație și formare, care sunt corelate, cu siguranță, dar au obiective proprii. În multe avize, CESE a contribuit la recunoașterea educației ca drept fundamental al omului, ca bun public și ca responsabilitate principală a guvernelor.

3.2.2.

Declarația privind promovarea cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării prin educație (semnată de miniștrii educației la Paris, în martie 2015, după atacurile comise în Franța și în Danemarca) susține că UE „reafirmă hotărârea de a colabora în sprijinul valorilor fundamentale care stau la baza UE: respectarea demnității umane, libertatea (inclusiv libertatea de exprimare), democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului”.

3.2.3.

Din păcate, în 2016, violența întemeiată pe diverse motive (printre care grupurile politice de extremă dreapta, care susțin propuneri xenofobe și rasiste, terorismul care recurge la argumente religioase și respingerea puternică a refugiaților care fug din calea războiului și a conflictelor) a avut din nou consecințe dureroase. Educația privind drepturile omului și educația civică, precum și cea privind valorile UE ar trebui, prin urmare, consolidată în toate programele de învățământ ale statelor membre.

3.2.4.

În acest sens, statele membre trebuie să adauge noi dimensiuni educației – legăturile sale cu drepturile fundamentale și viitorul pieței forței de muncă –, să pregătească cetățenii pentru confruntarea cu schimbările culturale și funcționale care rezultă din schimbările de situație și să asigure o formare adecvată sarcinilor și aptitudinilor necesare unei economii bazate pe dezvoltare durabilă.

3.2.5.

Printre provocările cu care se confruntă educația contemporană se numără capacitatea de a folosi informațiile existente. Accesul la informații este un drept al cetățeanului, însă folosirea acestora este o chestiune complexă. Alegerea, interpretarea și utilizarea informațiilor sunt aspecte care ar putea și ar trebui să fie învățate la nivel individual și la nivelul societății. Capacitatea de a te folosi de informație este unul dintre criteriile de definire a unei educații de înaltă calitate.

3.3.    Criza economică, sărăcia, excluziunea socială

3.3.1.

Un raport Eurostat afirmă că „în 2015, aproximativ 25 de milioane de copii sau 26 % din populația cu vârsta cuprinsă între 0 și 17 ani din UE se aflau în situație de risc […] [de sărăcie și excluziune socială]. […] În 2015, mai mult de o treime din copii erau expuși riscului [de sărăcie și excluziune socială] […] în 6 state membre: România, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Spania și Italia”. Cea mai mare creștere a avut loc în Grecia (de la 28,7 % în 2010 la 37,8 % în 2015, adică aproape 9,1 puncte procentuale în plus). Aceste date îngrijorătoare arată în mod clar legătura dintre criză și creșterea sărăciei.

3.3.2.

Cele mai recente rapoarte ale UE privind sectorul educației oferă dovezi suplimentare asupra unei chestiuni reflectate în multe analize și declarații anterioare ale societății civile: aceea că sărăcia este strânsă legată de contextul socioeconomic și cultural al familiilor și al grupurilor sociale. Eurostat afirmă că „proporția copiilor expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială în UE scade odată cu nivelul de educație al părinților acestora. În 2015, erau expuși riscului de sărăcie […] aproape două treimi (65,5 %) din copiii ai căror părinți aveau un nivel scăzut de educație (absolvenți, în cel mai bun caz, ai învățământului secundar inferior), față de 30,3 % din copiii care locuiau cu părinți cu un nivel de educație mediu […] și 10,6 % din copiii cu părinți cu un nivel de educație mai ridicat”.

3.3.3.

Sărăcia educațională sau procentul tinerilor care nu reușesc să îndeplinească standardele minime în educație reprezintă una dintre cele mai mari provocări din Europa în prezent. Pe de altă parte, din cauza crizei economice și a constrângerilor bugetare și fiscale stricte, calitatea sistemelor de educație și de formare s-a deteriorat, sporind riscul de sărăcie și excluziune și punând astfel în pericol principiul educației publice de înaltă calitate pentru toți.

3.3.4.

Unele țări europene au decis să reducă bugetele pentru educație, să reducă salariile personalului, să limiteze recrutarea personalului, să sisteze construirea de școli sau să nu mai aloce suficiente resurse pentru menținerea unei infrastructuri sigure și acceptabile de instituții de învățământ, dar această tendință trebuie inversată. În 2014, cheltuielile publice pentru educație au fost de doar 1,1 % în termeni reali și zece state membre și-au redus cheltuielile în 2014, comparativ cu 2013 (2). Prin urmare, CESE îndeamnă guvernele naționale să reexamineze și să modifice programele de austeritate care ar putea afecta grav punerea în aplicare a angajamentelor asumate la nivel european și internațional în domeniul educației, cum ar fi Agendele 2020 și 2030.

3.4.    Educația și viitorul forței de muncă

3.4.1.

Viitorul forței de muncă este un subiect esențial, căruia trebuie să i se acorde un loc principal în cadrul dezbaterii politice și al dialogului social privind educația de înaltă calitate. În plus, schimbările de mare anvergură redefinesc metodele de muncă. Rezultatul este acela că, în ciuda deschiderii de noi oportunități pentru crearea de noi locuri de muncă în contextul inovării, forța de muncă este caracterizată acum de niveluri ridicate de imprevizibilitate atât pentru lucrători, cât și pentru întreprinderi. Deși se asociază cu noi oportunități, tranziția pe care o generează revoluția digitală amplifică și mai mult sentimentul de imprevizibilitate și de complexitate. Astfel cum a fost menționat în primul Monitor al educației și formării, elaborat de Comisia Juncker, „Pregătirea persoanelor pentru ocuparea forței de muncă este doar o parte din imaginea de ansamblu. Educația are un rol la fel de important în crearea unei societăți mai bune.” Totuși, în prezent, chiar și cei mai calificați lucrători își pot pierde locurile de muncă. Deși sunt esențiale, educația și formarea în sine nu mai oferă garanția unui loc de muncă bun, stabil și bine plătit. Și inegalitățile pe piața forței de muncă par să fi devenit o preocupare care trebuie abordată în mod corespunzător.

3.4.2.

Învățământul profesional și tehnic (VET) este din ce în ce mai important pentru combaterea șomajului, trebuind să fie îmbunătățit să devină mai accesibil și mai adecvat. Trebuie alocate resurse umane și financiare corespunzătoare pentru a se asigura calitatea rezultatelor educației și capacitate de inserție profesională a persoanelor în cauză.

3.4.3.

Un raport al CE de evaluare a investițiilor efectuate în cadrul Fondului social european (FSE) în perioada 2007-2013 arată că, până la sfârșitul anului 2014, cel puțin 9,4 milioane de locuitori europeni au găsit un loc de muncă și 8,7 milioane au obținut o calificare sau un certificat. Alte rezultate pozitive, cum ar fi creșterea nivelului de competențe, au fost raportate de 13,7 milioane de participanți. Această veste bună ar trebui să încurajeze statele membre să continue combaterea șomajului în Europa, al cărui nivel este încă ridicat în multe țări.

3.4.4.

De asemenea, CESE recomandă UE și statelor sale membre să investească mai mult în cercetare și inovare pentru a crea noi locuri de muncă și de mai bună calitate pentru viitor.

3.4.5.

Încă mai există diferența de remunerare între femei și bărbați. Comisarul european Věra Jourová atrăgea atenția, în noiembrie 2015, asupra faptului că „femeile continuă să lucreze aproape două luni fără plată în fiecare an, din cauza salariului mediu pe oră al femeilor cu 16,4 % mai redus decât cel al bărbaților. Egalitatea dintre bărbați și femei este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene, dar actualitatea ne reamintește că ea nu este și una dintre realitățile fundamentale.” Având în vedere feminizarea sectorului educației, salariile ar trebui să fie revizuite și oportunitățile de carieră îmbunătățite.

3.5.    Educația opiniei publice

3.5.1.

Statele membre trebuie să reafirme rolul educației publice în realizarea egalității și a coeziunii sociale. La o analiză a celor mai recente date din UE privind sărăcia și riscul de excluziune socială, nu poate fi subestimată importanța educației publice pentru construirea unei societăți mai echitabile.

3.5.2.

Educația de înaltă calitate ar trebui oferită în mod echitabil și fără scop lucrativ. Guvernele au în primul rând responsabilitatea de a asigura resursele adecvate pentru educația accesibilă în mod universal, așa cum s-au angajat să facă la nivel internațional și european. Investițiile în educație, în special în învățământul de stat, ar trebui să devină o prioritate politică.

3.5.3.

Dat fiind că nu toți lucrătorii au instrumentele necesare pentru a face față riscurilor societale, personale și profesionale, este esențial să li se asigure accesul pe tot parcursul vieții la oportunități de perfecționare și recalificarea de înalt nivel în sectorul public și la o protecție socială adecvată. Ca reprezentant al societății civile la nivelul UE, CESE subliniază necesitatea de a consolida structurile publice de formare profesională a șomerilor și migranților și de a asigură o mai bună finanțare a acestora.

3.5.4.

CESE consideră, de asemenea, că partenerii sociali și comunitatea educațională ar trebui să aibă competențe de monitorizare și evaluare a eficienței cheltuielilor publice în domeniul educației.

3.6.    Dialogul social și negocierea colectivă

3.6.1.

În Europa, dialogul social în sectorul educației se confruntă cu o varietate de provocări, din cauza unor factori interni și externi. Preocupările economice care necesită o rezolvare mai rapidă au generat reducerea caracterului prioritar al dialogului social pe agenda politică. Lipsa unui dialog social eficace se reflectă în faptul că deciziile care afectează personalul didactic și comunitatea școlară sunt adeseori luate în afara consultărilor oficiale cu partenerii sociali. În multe țări, domeniul de aplicare al negocierilor a fost restrâns exact în momentul în care acesta ar trebui să se extindă, pentru a aborda numeroasele provocări noi cu care se confruntă comunitatea educațională.

3.6.2.

Prin urmare, CESE încurajează statele membre și partenerii sociali să consolideze corelarea dialogului social național și cu cel european și să discute despre modalitățile de extindere a domeniului de aplicare a negocierilor colective. Dialogul social european este esențial în sectorul educației pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și ale Agendei 2030, deoarece reunește angajatorii și angajații europeni din acest domeniu, dându-le posibilitatea să convină asupra modului de a face față provocărilor cu care se confruntă sectorul. Ar trebui implicată, de asemenea, întreaga comunitate educațională (părinți, studenți, organizațiile societății civile etc.).

3.7.    TIC în domeniul educației

3.7.1.

În ultimii ani, lumea a trecut de la o economie axată în mare măsură pe producție la o economie mai orientată înspre sectorul serviciilor. Crearea de cunoștințe a devenit un factor de valoare esențial atât pentru producție, cât și pentru servicii.

3.7.2.

Tehnologia informației și comunicațiilor în lumea globalizată a schimbat integrarea economică și interdependența la toate nivelurile. În plus, transformarea digitală generează schimbări majore ale industriilor și ale serviciilor. Aceasta include tranziția de la ocuparea forței de muncă tradițională la locurile de muncă digitale. TIC este utilizată în numeroase moduri. Aceasta sprijină, de asemenea, rețelele virtuale sociale și/sau politice. Astfel, TIC joacă un rol din ce în ce mai important în socializarea copiilor și a tinerilor.

3.7.3.

Deși oferă oportunități în multe domenii, TIC deschide calea către pericole reale, cum ar fi criminalitatea informatică, conținutul periculos și dăunător, sporirea comercializării serviciilor, precum și posibilitatea supravegherii tehnologice și a utilizării necorespunzătoare a datelor cu caracter personal. Protecția datelor personale și securitatea informațiilor în domeniul educației ar trebui abordate printr-o strategie europeană. În plus, unele țări europene au instituit strategii naționale pentru a stimula utilizarea TIC în diferite domenii, inclusiv o strategie specifică dedicată educației, dar rămân lacune mari privind punerea în aplicare.

3.7.4.

Introducerea serviciilor digitale în educație este un subiect esențial pentru comunitatea educațională și pentru societate. Comisia Europeană a subliniat, în Agenda sa digitală și în cadrul strategic în domeniul educației și formării profesionale 2020, necesitatea unor abordări inovatoare de predare și învățare în statele membre, pentru a îmbunătăți competențele digitale și pentru a pregăti forța de muncă pentru locurile de muncă digitale ale viitorului. Studiile și rapoartele de cercetare elaborate de OCDE și UNESCO indică, de asemenea, aceeași direcție: nevoia inerentă de garantare a faptului că instituțiile de învățământ sunt echipate pentru a utiliza TIC în predare și pentru a îmbunătăți competențele de predare în privința utilizării pedagogice a TIC la toate nivelurile de educație, în scopul modelării viitorului.

3.7.5.

Integrarea noilor tehnologii în educație ar putea stimula competențele care sunt necesare pentru adaptarea la tehnologia aflată într-o schimbare rapidă și ar putea pregăti elevii pentru învățarea pe tot parcursul vieții și pentru o cetățenie democratică activă. Totuși, deși TIC în domeniul educației are potențialul de a îmbunătăți predarea și învățarea, aceasta prezintă și multe provocări pentru profesori și elevi, de tipul celor menționate în prezentul aviz.

3.7.6.

În cele din urmă, trebuie remarcat că, dacă dorește să-și mențină poziția de lider în domeniul învățământului superior și al cercetării științifice, UE trebuie să își consolideze investițiile în sprijinirea talentelor, cercetare și inovare.

3.8.    Profesorii, arhitecții viitorului

3.8.1.

Este bine cunoscut rolul esențial al cadrelor didactice în succesul sau eșecul inițiativelor și programelor de educație. CESE solicită autorităților și instituțiilor din domeniul educației să ofere profesorilor sprijin pedagogic și tehnic formal continuu, pentru a-i ajuta să se adapteze la noile sisteme digitale și pentru a evita ca utilizarea TIC să aibă drept rezultat deteriorarea condițiilor de lucru. CESE recomandă să se investească în calificarea formatorilor și a profesorilor, să se asigure echilibrul de gen în cadrul procesului de recrutare a celor mai buni din această categorie profesională, oferindu-se condiții stabile de muncă, precum și condiții de carieră și salarii adecvate.

3.8.2.

Deoarece se prevede o schimbare radicală a standardelor naționale în ce privește tehnologiile din domeniul educației, reprezentanții personalului din învățământ ar trebui consultați atunci când autoritățile naționale din domeniul educației au intenția să introducă noi strategii și programe care le schimbă modul de lucru de zi cu zi. Subiectele precum încărcarea de materiale video și audio pe internet, manipularea prin mass-media, prezentarea și publicarea în mass-media, crearea unui site web, introducerea datelor, gestionarea bazelor de date, colectarea informațiilor, mediul colaborativ și partajarea de fișiere ar trebui să fie integrate în programele lor de formare inițială și la locul de muncă. Este esențial ca fiecare profesor să fie instruit, astfel încât să obțină respectivele abilități și competențe.

3.8.3.

CESE recomandă, de asemenea, ca statele membre să faciliteze posibilitățile de mobilitate a profesorilor și a personalului din educație în statele membre, asigurându-le drepturile de pensie și de asigurări sociale, pentru ca educația și formarea să devină o profesie mai atractivă pentru generațiile mai tinere.

Bruxelles, 22 februarie 2017.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS


(1)  COM(2016) 940 final, COM(2016) 941 final și COM(2016) 942 final.

(2)  Monitorul educației și formării 2015.


31.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 173/7


Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Evaluarea la jumătatea perioadei a programului LIFE”

(aviz exploratoriu)

(2017/C 173/02)

Raportor:

Lutz RIBBE

Sesizare

25.8.2016

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

 

 

Decizia Biroului

15.3.2016

 

 

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului

Data adoptării în secțiune

6.2.2017

Data adoptării în sesiunea plenară

23.2.2017

Sesiunea plenară nr.

523

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

169/25/18

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE își reiterează (1) apelul și insistă asupra menținerii și îmbunătățirii unui program de finanțare al UE de sine stătător pentru mediu, protecția și îmbunătățirea biodiversității, utilizarea eficientă a resurselor, dezvoltarea durabilă, comunicare și informare, precum și pentru promovarea organizațiilor neguvernamentale de mediu.

1.2.

În ultimii 25 de ani, LIFE a avut o importanță crucială pentru politica europeană de mediu și, într-o măsură din ce în ce mai mare, pentru politica de dezvoltare durabilă. Astfel, programul poate fi considerat pe bună dreptate drept un element indispensabil al politicii de mediu a UE, pe care a consolidat-o în mod considerabil.

1.3.

Procesul a prezentat două aspecte. Proiectele LIFE

(a)

au contribuit nemijlocit la obținerea de succese directe și perceptibile; astfel, anumite specii pe cale de dispariție, care sunt protejate în conformitate cu legislația UE, au putut fi efectiv salvate de la extincție prin proiecte finanțate prin LIFE;

(b)

au arătat populației de la fața locului ce abordări pozitive se află în spatele politicii de mediu a UE și ce beneficii aduce această politică pentru oameni, mediu și natură. LIFE a devenit astfel un mediator între politica UE și „Europa cetățenilor și a regiunilor”. Într-un moment în care se pune tot mai des sub semnul întrebării valoarea adăugată a Europei, acest lucru capătă o importanță deosebită.

1.4.

Programul LIFE, a cărui adaptare constantă la noile provocări trebuie salutată în mod explicit, a arătat că există un potențial considerabil, o mare disponibilitate și un angajament important la nivelul societății civile pentru punerea în aplicare și dezvoltarea în continuare a politicii de mediu și de dezvoltare durabilă a UE. Punerea în aplicare a legislației UE reprezintă mult mai mult decât o acțiune legislativă pe care statele membre trebuie să o ducă la bun sfârșit. Succesul politicii de mediu și de dezvoltare durabilă depinde de acceptarea sa de către cetățeni; ea trebuie să fie transparentă și trebuie comunicată ca atare; și din acest punct de vedere, LIFE are o contribuție valoroasă.

1.5.

Adesea însă, proiectele LIFE reflectă în mod direct sau indirect și contradicțiile deciziilor politice, inclusiv la nivelul UE. Chiar dacă poate fi perceput drept incomod de către unii factori de decizie, acest lucru trebuie considerat a fi o contribuție valoroasă, care poate duce în cele din urmă la o mai bună integrare a protecției mediului în alte domenii de politici.

1.6.

Punerea în aplicare a Agendei 2030 a ONU (respectiv a obiectivelor de dezvoltare durabilă – ODD) în politica europeană este una dintre provocările majore cu care UE se va confrunta în anii următori. LIFE va trebui să sprijine acest demers. Acest lucru nu se referă doar la căutarea celor mai eficiente metode de punere în aplicare în cadrul unui dialog strâns cu partenerii sociali și organizațiile societății civile. La nivelul multor servicii ale Comisiei și, respectiv, al structurilor echivalente de la nivelul statelor membre, adică în ministere, agenții și instituții, de către care, până acum, politica de dezvoltare durabilă a fost percepută ca o chestiune mai degrabă marginală, trebuie să se ajungă la o schimbare de mentalitate, astfel încât mult discutata integrare a protecției naturii și mediului în alte domenii de politică să devină o realitate.

1.7.

CESE recomandă o serie de modificări:

Programul LIFE ar trebui să devină instrumentul principal al finanțării rețelei UE Natura 2000. Abordarea adoptată în trecut, și anume organizarea finanțării rețelei Natura 2000 în primul rând prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională și al celor doi piloni ai politicii agricole comune, trebuie considerată insuficientă. Comitetul face trimitere în acest context la avizul său (2) și se pronunță în favoarea unei consolidări corespunzătoare a programului LIFE, prin alocarea de fonduri în acest scop. În acest sens, trebuie să se acorde atenție coerenței dintre diversele măsuri de sprijin, evitându-se astfel finanțări opuse sau duble în raport cu alte fonduri ale UE.

Ar trebui să se examineze modul în care proiectele finanțate prin LIFE ar putea deveni adevărate „proiecte-pilot”, astfel încât acestea să fie reproduse în alte locuri din Europa – dacă este posibil, fără o finanțare suplimentară.

Proiectele de cercetare clasice nu ar trebui finanțate prin LIFE, pentru a se asigura o delimitare mai clară față de Orizont 2020.

1.8.

Partea referitoare la politica climatică ar trebui extinsă în continuare, în special cu privire la eventuale măsuri de adaptare pe care le pot lua cetățenii, agricultorii, localitățile și regiunile afectate în mod deosebit.

2.   Context

2.1.

Programul LIFE, creat în 1992, este principalul program de sprijin financiar pentru mediu al UE. El servește la protejarea biodiversității și a habitatelor (în special prin intermediul rețelei Natura 2000), precum și la utilizarea eficientă a resurselor, atenuarea schimbărilor climatice, comunicare și informare. Pentru perioada 2014-2020, programul LIFE prevede 3,456 miliarde EUR, în timp ce în perioada de șapte ani precedentă au fost puse la dispoziție aproximativ 2 miliarde EUR.

2.2.

Programul urmărește următoarele obiective:

o contribuție la construirea unei economii eficiente din punctul de vedere al resurselor, cu emisii scăzute de carbon și rezilientă la schimbările climatice, precum și la protecția mediului și la conservarea biodiversității;

o politică de mediu îmbunătățită, o mai bună aplicare și monitorizare a legislației de mediu a UE și o atenție sporită acordată aspectelor legate de mediu și climatice în alte domenii de politică, precum și în practicile organizațiilor publice și private;

promovarea unor practici de management îmbunătățite în domeniul mediului și climei la toate nivelurile, în special prin implicarea societății civile, a organizațiilor neguvernamentale și a actorilor locali;

sprijinirea punerii în aplicare a celui de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu și – în viitor – a punerii în aplicare a Agendei ONU 2030 în politica europeană.

2.3.

În comparație cu perioada 2007-2013, programul LIFE prezintă mai multe caracteristici noi:

crearea unui subprogram pentru „politici climatice”;

introducerea noii categorii de proiect „Proiecte integrate”, în plus față de proiectele „tradiționale”, proiectele de consolidare a capacităților și proiectele pregătitoare;

introducerea de instrumente financiare, în special a Mecanismului de finanțare a capitalului natural (NCFF), cu accent pe serviciile ecosistemice și protecția capitalului natural, și a Instrumentului de finanțare privată pentru eficiența energetică (FP4EE);

alocările naționale pentru proiecte vor fi abandonate treptat: din 2018, proiectele vor fi selectate doar în funcție de adecvarea lor, indiferent de distribuția geografică (se aplică proiectelor tradiționale);

Comisia va pune în aplicare programul Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (EASME).

2.4.

În perioada de finanțare 2014-2020, LIFE este structurat după cum urmează:

subprogramul „Mediu” cu liniile de acțiune „Mediul și utilizarea eficientă a resurselor”, „Natură și biodiversitate” și „Guvernanță și informare”, reprezentând aproximativ 75 % din buget (2,592 miliarde EUR);

subprogramul „Politici climatice” cu liniile de acțiune „Politici climatice”, „Adaptarea la schimbările climatice” și „Guvernanță și informare”, care reprezintă circa 25 % din buget (864 milioane EUR).

2.5.

Comisia va efectua, până la 30 iunie 2017, o evaluare la jumătatea perioadei a programului LIFE, și a invitat CESE și Comitetul Regiunilor să își prezinte punctele de vedere înainte de publicarea acestei evaluări, ținând seama de modificările introduse în 2014 prin noua formă a programului LIFE.

3.   Observații generale

3.1.

CESE consideră că este încă prea devreme pentru o veritabilă „evaluare la jumătatea perioadei” a fazei actuale a programului, întrucât primele proiecte ale noii faze a programului au fost alocate în iulie 2015, iar majoritatea covârșitoare a acestor proiecte nu este încă finalizată și, prin urmare, nu poate fi evaluată. Cu toate acestea, ar dori să aducă o primă contribuție la forma pe care o va avea LIFE în perioada de finanțare 2021-2028, pe baza evaluării fazelor precedente ale programului.

Rezultatele pozitive și valoarea adăugată, dar și limitele LIFE

3.2.

În ultimii 25 de ani, LIFE a avut o importanță crucială pentru politica europeană de mediu și, într-o măsură din ce în ce mai mare, pentru politica de dezvoltare durabilă. Programul a făcut posibile contribuții extrem de importante pentru protecția diversității. Astfel, programul poate fi considerat pe bună dreptate drept un element indispensabil al politicii de mediu a UE, pe care a consolidat-o în mod considerabil.

3.3.

Procesul a prezentat două aspecte. Proiectele LIFE

(a)

au contribuit nemijlocit la obținerea de succese directe și perceptibile. Astfel, anumite specii pe cale de dispariție, care sunt protejate în conformitate cu legislația UE, au putut fi efectiv salvate de la extincție prin proiecte finanțate prin LIFE. Ca exemplu pot fi invocate proiectele de protecție a ibisului chel sau a dropiei. LIFE a fost și este adesea singura opțiune de finanțare, deoarece, de multe ori, statele membre nu dispun de programe de protecție corespunzătoare sau nu arată niciun interes pentru acestea;

(b)

au arătat populației de la fața locului ce abordări pozitive se află în spatele politicii de mediu a UE și ce beneficii aduce această politică pentru oameni, mediu și natură. LIFE a devenit astfel un mediator între politica UE și „Europa cetățenilor și a regiunilor”. Într-un moment în care se pune tot mai des sub semnul întrebării valoarea adăugată a Europei, acest lucru capătă o importanță deosebită.

3.4.

Multe dintre proiectele finanțate până în prezent în cadrul LIFE au demonstrat că în cadrul societății civile există un potențial considerabil, o mare disponibilitate și un angajament important pentru punerea în aplicare și dezvoltarea în continuare a politicii UE în domeniul mediului și al durabilității. Punerea în aplicare a legislației UE reprezintă mult mai mult decât o acțiune legislativă pe care statele membre trebuie să o ducă la bun sfârșit. Succesul politicii de mediu și dezvoltare durabilă depinde de acceptarea sa de către cetățeni; ea trebuie să fie transparentă și trebuie comunicată ca atare; și din acest punct de vedere, LIFE a adus o contribuție valoroasă și indispensabilă.

3.5.

Adesea însă, proiectele LIFE reflectă în mod direct sau indirect și contradicțiile deciziilor politice, inclusiv la nivelul UE. Chiar dacă poate fi perceput drept incomod de către unii factori de decizie, acest lucru trebuie considerat a fi o contribuție valoroasă, care poate duce în cele din urmă la o mai bună integrare a protecției mediului în alte domenii de politică.

3.6.

Acest lucru indică și limitele programului: LIFE nu poate și nu trebuie să pretindă să compenseze deficiențele rezultate dintr-o punere neadecvată în aplicare a legislației de mediu existente sau din insuficienta luare în considerare a problemelor de mediu în alte domenii de politică. Trei exemple ilustrează acest lucru:

3.6.1.

LIFE poate, de exemplu, să arate opiniei publice că politica de combatere a poluării atmosferice a UE vizează în primul rând reducerea pericolului poluanților pentru sănătatea publică. Dar LIFE nu poate soluționa conflictele cum ar fi cel din Germania, dintre politica de mediu și cea privind transporturile, care se reduce, în esență, la a determina care sunt bunurile ce ar trebui să beneficieze de un nivel mai ridicat de protecție („protecția sănătății populației urbane împotriva particulelor fine de materie” sau „dreptul șoferilor la mobilitate neîngrădită”).

3.6.2.

Prin proiectul „Albinele urbane” (3), LIFE a oferit opiniei publice dovada importanței, a periclitării și a posibilelor măsuri de protecție a polenizatorilor. Pericolele cauzate, de exemplu, de anumite practici agricole sau de aprobarea unor pesticide potențial periculoase pentru albine pot fi neutralizate numai dacă celelalte instituții ale UE le vor lua suficient în considerare și numai dacă principiul precauției va fi, de asemenea, aplicat în mod consecvent.

3.6.3.

Începând cu anul 1999, în Austria s-a finanțat cu fonduri publice în valoare de 45 de milioane EUR – o parte din acestea provenind din programul LIFE – un program de succes pentru protejarea unei specii de pești amenințate la nivel global, și anume lostrița (4). Această specie poate fi găsită mai ales în bazinul hidrografic al râului Sava. Un studiu recent arată că în aria de răspândire a lostriței este planificată construcția a aproximativ 600 de centrale hidroelectrice. Experții consideră că populația lostriței va scădea, ca urmare a acestor intervenții, cu până la 70 %. Construirea unora din aceste hidrocentrale va beneficia de sprijin prin fonduri UE.

3.7.

Prin urmare, CESE salută și faptul că LIFE este, în prezent, axat într-o mai mare măsură pe îmbunătățirea punerii în aplicare a legislației, nu numai la nivelul autorităților în cauză, ci și la cel al organismelor de supraveghere.

Dezvoltarea programului LIFE

3.8.

Comitetul salută gradul ridicat de flexibilitate și adaptabilitate la noile provocări și integrarea experienței dobândite, prin care programul LIFE a excelat întotdeauna în ultimii ani. Acest lucru se reflectă și în noua perioadă de finanțare 2014-2020:

accent pe țările cu deficiențe majore de punere în aplicare;

eliminarea cotelor naționale;

oportunități de investiții mai bune pentru întreprinderi;

accent mai puternic pe inovare;

mai multă sinergie cu alte programe, începând cu noile proiecte integrate, care au fost introduse în 2014. CESE salută, în acest context, faptul că recomandarea sa (5) de a se stabili o repartizare clară a bugetului pentru proiecte „tradiționale” și pentru proiecte „integrate” a fost luată în considerare;

folosirea de instrumente financiare pentru mediu cu totul noi (FP4EE, NCFF);

crearea unei dimensiuni climatice.

4.   Recomandările CESE

Menținerea și consolidarea programului LIFE

4.1.

Niciun program nu este atât de bun încât să nu poată fi îmbunătățit. Cu toate acestea, CESE reiterează (6) în primul rând sprijinul puternic pentru continuarea acestui program de finanțare distinct la nivel bugetar, dincolo de perioada de finanțare în curs. Acest lucru este necesar deoarece, în ciuda numeroaselor realizări încurajatoare și a unor decizii fundamentale (de exemplu Agenda ONU 2030, deciziile de la Paris privind schimbările climatice, Strategia UE în materie de biodiversitate), problemele de mediu sunt departe de a fi rezolvate, iar tranziția către o politică a UE de utilizare eficientă a resurselor, cu emisii reduse de carbon și conservarea biodiversității, nu este încă una de succes. Dimpotrivă, Comisia Europeană și Agenția Europeană de Mediu arată în diferite rapoarte faptul că presiunile chiar vor crește parțial (7).

4.2.

Analizele efectuate în cadrul procesului REFIT pentru directivele privind protecția naturii au arătat în mod clar caracterul adecvat al cadrului juridic, dar acest lucru nu este suficient pentru asigurarea fondurilor pentru o gestionare a rețelei Natura 2000 orientată pe obiective. Aceste sarcini elementare de conservare a biodiversității în Europa au nevoie urgentă de finanțare adecvată.

4.3.

Continuitatea programului LIFE este relevantă pentru eficacitatea și credibilitatea politicii de mediu a UE, ceea ce trebuie asigurat prin integrarea pe orizontală a celui de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu, a Agendei pentru dezvoltare durabilă a ONU și a deciziilor privind schimbarea climatică de la Paris în toate celelalte domenii de politică și programe de finanțare ale UE. CESE atrage atenția asupra faptului că s-a exprimat, de asemenea, în mai multe rânduri, în favoarea unui semestru european mai orientat către mediu și mai echitabil.

Efectele schimbărilor din 2014

4.4.

Introducerea a două noi instrumente financiare în cadrul programului LIFE ca proiecte-pilot a reprezentat o schimbare pe care CESE o salută. Este însă prematură evaluarea acestei abordări, pentru că primele proiecte provenind din două facilități (Mecanismul de finanțare a capitalului natural – NCFF, precum și Instrumentul de finanțare privată pentru eficiența energetică – FP4EE) au fost doar decise, nu și puse în aplicare.

4.5.

Prin această abordare se deschide o cale complet nouă, menită să ofere posibilități inovatoare de finanțare pentru proiecte de conservare a naturii și de eficiență energetică în cazul micilor investitorilor privați. Acest lucru este necesar deoarece multe astfel de proiecte bazate pe forme tradiționale de finanțare au eșuat.

4.6.

Succesul acestui subprogram va depinde, în final, de măsura în care cooperarea cu BEI va fi adecvată, procedurile de aplicare suficient de simple, iar condițiile de finanțare (inclusiv operațiile cu capital de risc) corespunzătoare. Prin urmare, CESE solicită ca această parte a noului program LIFE să fie evaluată cu mare atenție, la un moment ulterior.

4.7.

În evaluarea sa, Comisia ar putea analiza în ce măsură proiectele finanțate prin LIFE pot fi transformate și mai mult în veritabile „proiecte-pilot”, astfel încât ele să fie reproduse în alte locuri din Europa – pe cât posibil, fără o finanțare suplimentară – insistând asupra transferului de cunoștințe și a fezabilității economice. Un pas în acest sens ar putea consta în a acorda responsabililor unor proiecte de mare succes sarcina de a găsi răspunsuri la aceste întrebări în cadrul unei etape mai avansate a proiectului.

4.8.

CESE consideră că LIFE reprezintă o facilitate de finanțare pentru punerea în aplicare a măsurilor și politicilor UE și nu un program de finanțare a intereselor naționale. Cu toate acestea, pot exista cazuri în care organizațiile societății civile depun proiecte LIFE care servesc intereselor europene și doar într-o mai mică măsură interesului național. De aceea, în viitor, chestiunea cofinanțării trebuie astfel concepută încât proiectele adecvate să nu eșueze din cauza refuzului cofinanțării la nivel național (CESE cunoaște cazuri reale în acest sens). În plus, CESE solicită Comisiei să evalueze dacă în special ONG-urile ar putea beneficia de rate de cofinanțare și mai mari, dat fiind că pentru acestea, contribuția proprie reprezintă deseori un obstacol dificil de depășit. În plus, aceste contribuții provin deseori din bugete publice, făcând ca furnizorii de cofinanțare să pună în aplicare, în mod evident, o „politică de selecție”.

Proiecte integrate/complementaritatea cu alte politici ale UE

4.9.

O formă specială o constituie așa-numitele „proiecte integrate”, care se desfășoară în cadrul LIFE și cărora CESE le acordă o importanță deosebită. Un exemplu remarcabil este „Belgian Nature Integrated Project (BNIP)”, care acoperă întreaga suprafață a Belgiei, integrează 28 de părți interesate, 18 proiecte de protecție specială, 48 de acțiuni clar definite și peste 300 de planuri de gestionare (de exemplu pentru siturile Natura 2000). 52 de angajați din 7 echipe diferite au conlucrat în cadrul proiectului. Acesta a construit cu succes punți între diferitele surse de finanțare ale UE și resursele naționale.

Tocmai aceste legături structurale și de conținut ar trebui consolidate și mai mult în viitor; de exemplu, ar trebui să fie create potențiale sinergii între LIFE și o PAC mai ecologică.

Noi misiuni pentru LIFE

4.10.

Nu numai legătura de fond dintre LIFE și PAC ar putea fi îmbunătățită; este nevoie, în orice caz, de o înnoire administrativă și bugetară.

4.11.

Până în prezent, Fondul european de dezvoltare regională și cel de al doilea pilon al PAC au reprezentat până acum principalul instrument de finanțare a rețelei Natura 2000, în urma unei propuneri a Comisiei din anul 2004 (8). La momentul respectiv, Comitetul a sprijinit propunerea, cu condiția ca aceste fonduri să fie dotate cu suficiente resurse specifice. Acest lucru nu s-a întâmplat, motiv pentru care CESE consideră că abordarea s-a dovedit a fi insuficientă (9).

4.12.

Fondurile puse la dispoziție până în prezent nu acoperă nici măcar cheltuielile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor în materie de conservare a naturii, pentru elaborarea planurilor de gestionare și pentru punerea în aplicare a măsurilor necesare. Natura 2000 este un domeniu care ține în mod tradițional de competența UE; bugetul trebuie, deci, să aducă reflecte și el acest lucru.

4.13.

Comitetul propune, în schimb ca, începând cu următoarea perioadă de finanțare, toate resursele necesare pentru punerea în aplicare și menținerea rețelei „Natura 2000” să fie furnizate prin programul LIFE, cu sporirea în consecință a bugetului acestuia. În plus, solicită Comisiei să stabilească dacă LIFE nu ar fi, totodată, instrumentul adecvat pentru punerea în aplicare a „rețelelor transeuropene de infrastructură ecologică” (10). Fondurile necesare în acest sens ar trebui să fie calculate și puse la dispoziție. În acest sens, trebuie să se acorde atenție coerenței dintre diversele măsuri de sprijin, evitându-se astfel finanțări opuse sau duble în raport cu alte fonduri ale UE.

4.14.

CESE subliniază faptul că finanțarea rețelei Natura 2000 reprezintă o investiție fundamentală într-o parte importantă a infrastructurii ecologice din Europa, care se reflectă nu numai sub forma unei mai bune calități a vieții și a îmbunătățirii mediului, ci și într-o creștere a veniturilor locale.

4.15.

Punerea în aplicare a ODD în politica europeană, în conformitate cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU, va necesita o mulțime de schimbări fundamentale în abordările politice europene (11). Acest lucru necesită, de asemenea,

(a)

o schimbare de mentalitate adesea radicală, în special pentru acele servicii ale Comisiei, care, până în prezent, nu au avut o orientare clară către o politică de dezvoltare durabilă;

(b)

o abordare complet nouă a guvernanței, în măsura în care sunt necesare o participare mult mai mare a actorilor societății civile și mult mai multe abordări de jos în sus.

4.16.

CESE îndeamnă Comisia să creeze activități și oportunități de proiect în noua fază a programului LIFE după 2020, pentru a consolida cerințele specificate la punctul 4.15.

4.17.

Proiectele de cercetare clasice, precum cele finanțate parțial în trecut din fonduri LIFE, ar trebui evaluate pentru a se stabili dacă nu ar fi mai oportună finanțarea lor pe viitor din programele clasice de cercetare prevăzute de Comisie. Astfel, s-ar asigura o delimitare clară a programului față de Orizont 2020.

4.18.

Componenta programului LIFE dedicată politicilor climatice ar trebui dezvoltată și mai mult în viitor, în special în ceea ce privește posibilele măsuri de adaptare care ar putea fi luate de către cetățenii, agricultorii, localitățile și regiunile afectate în mod deosebit.

Bruxelles, 23 februarie 2017.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS


(1)  Avizul CESE JO C 191, 29.6.2012, p. 111.

(2)  A se vedea avizul CESE „Politica UE în materie de biodiversitate” (JO C 487, 28.12.2016, p. 14).

(3)  http://urbanbees.eu/

(4)  Protejate în conformitate cu anexa II la Directiva Habitate.

(5)  Avizul CESE JO C 191, 29.6.2012, p. 111.

(6)  Avizul CESE JO C 191, 29.6.2012, p. 111.

(7)  The European environment – state and outlook 2015: synthesis report (Raportul privind starea mediului în Europa – situația actuală și perspective 2015: raport de sinteză), Agenția Europeană de Mediu, Copenhaga, 2015.

(8)  COM(2004) 431, 15.7.2004, „Finanțarea Rețelei Natura 2000”.

(9)  A se vedea Avizul CESE JO C 487, 28.12.2016, p. 14.

(10)  http://ec.europa.eu/environment/nature/ecosystems/strategy/index_en.htm

(11)  A se vedea avizele CESE JO C 117, 30.4.2004, p. 22 și JO C 487, 28.12.2016, p. 41.


ANEXĂ

la avizul Comitetului

Amendamentul următor, care a întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate, a fost respins în cursul dezbaterilor:

Punctul 3.6.2

Se modifică după cum urmează:

 

„Prin proiectul «Albinele urbane»  (12) , LIFE a oferit opiniei publice dovada importanței, a periclitării și a posibilelor măsuri de protecție a polenizatorilor. Pericolele cauzate, de exemplu, de anumite practicile agricole necorespunzătoare sau de aprobarea unor pesticide potențial periculoase pentru albine pot fi neutralizate numai dacă celelalte instituții ale UE le vor lua în considerare și numai dacă principiul precauției va fi, de asemenea, aplicat în mod adecvat consecvent.”

Expunere de motive

Agricultura europeană este, fără îndoială, cea mai strictă în materie de aplicare a normelor privind protecția mediului, bunăstarea animalelor și gestionarea teritoriului și a apelor, dat fiind că trebuie să respecte cele mai înalte standarde la nivel mondial și că „condiționalitatea”, adică îndeplinirea acestor criterii, reprezintă o dispoziție cu caracter obligatoriu pentru toți agricultorii europeni.

Pe de altă parte, autorizarea produselor fitosanitare face, de asemenea, obiectul unor procese de verificare și control de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, și, prin urmare, ar trebui să se întemeieze pe criterii științifice și bazate pe analiza probabilității de a cauza daune. Aceleași criterii ar trebui să ghideze și aplicarea corectă a principiului precauției.

Rezultatul votului

Voturi pentru

75

Voturi împotrivă

95

Abțineri

33


(12)  http://urbanbees.eu/


31.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 173/15


Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Eficacitatea finanțării prin FSE și FEAD ca element al eforturilor societății civile de a combate sărăcia și excluziunea socială în cadrul Strategiei Europa 2020”

(aviz din proprie inițiativă)

(2017/C 173/03)

Raportor:

Krzysztof BALON

Decizia Adunării Plenare

21.1.2016

Temei juridic

Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

 

Aviz din proprie inițiativă

 

 

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie

Data adoptării în secțiune

3.2.2017

Data adoptării în sesiunea plenară

22.2.2017

Sesiunea plenară nr.

523

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

171/1/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Ținând seama de faptul că sărăcia și excluziunea socială favorizează tendințele populiste din multe state membre ale Uniunii Europene, CESE salută mesajul concluziilor Consiliului Uniunii Europene din 16 aprilie 2016„Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale: o abordare integrată” (1) și totodată susține crearea, în următoarea perspectivă financiară, a unui fond european integrat pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, bazat pe experiența de până în prezent în ce privește implementarea Fondului de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD) și a Fondului social european (FSE).

1.2.

Ținând seama de varietatea problemelor și a grupurilor-țintă din statele membre, printre care se numără chestiuni legate de diverse forme de migrație, intervenția unui astfel de fond ar trebui să valorifice pe deplin experiențele și potențialul organizațiilor societății civile, acordându-le acestora un rol substanțial și în ce privește programarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea. Acest fond ar trebui să contribuie și la valorificarea potențialului rețelelor de organizații ale societății civile, acordând atenție specială organizațiilor umanitare.

1.3.

CESE consideră că ar trebui ca monitorizarea de către Comisia Europeană a modului de folosire a FES pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, precum și a folosirii FEAD pentru acțiuni cu caracter integrator în statele membre în actuala perspectivă financiară să fie mai eficientă. Monitorizarea ar trebui să aibă loc cu participarea substanțială a organizațiilor societății civile și a experților în domeniul sărăciei și al excluziunii sociale.

1.4.

CESE consideră că esențială este cooperarea dintre organele naționale care guvernează fondurile și organizațiile partenere (2). Aceste organizații au o contribuție semnificativă din punct de vedere al politicilor și organizării, reprezentând o reală valoare adăugată pentru punerea în aplicare a FEAD și FSE. În acest context, CESE sugerează Comisiei Europene să detalieze în mod explicit care sunt cerințele minime pe care vor trebui să le îndeplinească organele statelor membre în cadrul codului de parteneriat, precum și să adopte sancțiuni în cazul neîndeplinirii acestora într-o măsură suficientă.

1.5.

CESE propune Comisiei Europene să aibă în vedere impunerea cerinței ca statele membre să utilizeze asistența tehnică în cadrul FEAD și FSE și în scopul dezvoltării potențialului meritoriu și organizatoric al organizațiilor societății civile angajate în lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale. În plus, CESE susține consolidarea potențialului politic și organizatoric al rețelelor europene de organizații care se ocupă cu combaterea sărăciei și excluziunii sociale.

1.6.

CESE încurajează statele membre să folosească pe scară mai largă subvențiile globale, „refinanțarea” și tratarea – acolo unde este posibil – a contribuțiilor în natură ca fiind echivalente cu contribuțiile financiare. În plus, trebuie analizată posibilitatea ca Comisia Europeană să impună obligația de a se aloca, în cadrul programelor operaționale, o parte substanțială a fondurilor pentru proiecte cu un buget mai mic. Acest demers ar permite sprijinirea activității organizațiilor și grupurilor de autoajutorare de la nivel local.

1.7.

CESE va sprijini în mod sistematic activitatea organizațiilor societății civile și colaborarea acestora cu administrațiile și instituțiile publice în domeniul combaterii sărăciei și a excluziunii sociale. În același timp, CESE se declară dispus să creeze un mic grup de lucru ad hoc alcătuit din membri ai CESE și ai platformelor relevante ale societății civile de la nivel european, care ar contribui, încă din actuala perspectivă financiară, la o mai bună coordonare a intervențiilor prin FEAD și FSE și ar aduce o contribuție la dezbaterea privind condițiile aplicabile viitorului fond european integrat pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale. În acest context, CESE apreciază că este indispensabilă colaborarea cu Comitetul Regiunilor.

2.   Introducere

2.1.

Obiectivul 1 al Agendei 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă (3) constă în eliminarea sărăciei în toate formele acesteia în întreaga lume. Combaterea sărăciei și excluziunii sociale în Europa reprezintă una din prioritățile Strategiei Europa 2020. În același timp, instituțiile europene și unele state membre continuă să insiste asupra politicii de austeritate, cu toate că faptul că nu a avut loc o îmbunătățire rapidă și vizibilă a situației cetățenilor Uniunii Europene care suferă de pe urma sărăciei și a excluziunii sociale pare a fi unul din principalele motive ale nivelului tot mai scăzut de susținere pentru integrarea europeană înregistrat în statele membre. Instrumentele Uniunii – anume fondurile care ajută la combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, în speță Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD) și alocarea a cel puțin 20 % din Fondul social european (FSE) sprijinirii coeziunii sociale, ar trebui să fie folosite eficient în toate statele membre, însă nu ar trebui să țină locul unei politici globale și integrate de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale.

2.2.

Așa cum se arată în cadrul Strategiei Europa 2020, Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul de a reduce, până în 2020, cu cel puțin 20 de milioane numărul persoanelor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială sau se află în situații de risc în acest sens. În același timp, conform datelor pentru 2014 (4), până la 24,4 % din populația UE – aproape 122 de milioane de oameni – se confrunta cu riscul sărăciei sau al excluziunii sociale (în raport cu 24,2 % în 2011 și 23,4 % în 2010). Analiza anumitor indicatori subordonați, identificați individual, arată că fiecare dintre aceștia a crescut în raport cu 2008 – riscul de sărăcie după transferurile sociale (de la 16,6 % la 17,2 %), lipsuri materiale grave (de la 8,5 la 8,9 %), persoanele cu vârsta între 0 și 59 de ani care trăiesc în gospodării cu o intensitate scăzută a muncii (de la 9,1 la 11,2 %). În același timp, așa cum confirmă Consiliul Uniunii Europene, „diferențele tot mai mari dintre statele membre și din interiorul acestora subliniază importanța acțiunilor întreprinse la nivelul întregii Uniuni” (5).

2.3.

Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale este unul dintre principalele domenii de colaborare ale organizațiilor societății civile, cum ar fi asociațiile, fundațiile și cooperativele sociale, dar și rețelele profesionale și organizațiile angajatorilor, cu administrațiile și instituțiile publice ale statelor membre. Pentru eliminarea (sau reducerea semnificativă) a sărăciei și a excluziunii sociale, este esențială furnizarea unei varietăți de forme de ajutor material și nematerial de către organizațiile non-profit (printre care și serviciile sociale), crearea – inclusiv în contextul dialogului social – a unor condiții favorabile pentru integrarea pe piața forței de muncă și disponibilitatea unor fonduri adecvate la nivelul statelor membre ale UE. În acest context, CESE consideră că acest obiectiv al Strategiei Europa 2020 nu are șanse de a fi realizat decât în cadrul unei Uniuni Europene înțelese drept formă de colaborare între societățile civile europene, statele membre și instituțiile UE.

2.4.

În special în contextul apariției fenomenului lucrătorilor săraci și al evoluției demografice, fezabilitatea obiectivelor Strategiei Europa 2020 în ce privește combaterea sărăciei și a excluziunii sociale poate fi garantată exclusiv prin punerea în aplicare a unor proiecte care să vizeze eliminarea cauzelor, și nu doar a simptomelor sărăciei și excluziunii sociale, proiecte care să cuprindă, în context mai larg, politica economică, în domeniul familiei, politica fiscală și monetară.

2.5.

De aceea, cu toate că problema ajutorului acordat persoanelor celor mai defavorizate a făcut în repetate rânduri obiectul dezbaterilor în cadrul CESE (6), în urma organizării de către Comisia Europeană a consultării părților interesate, Comitetul a decis să elaboreze prezentul aviz, care cuprinde observații și recomandări concrete legate de experiența dobândită până în prezent în domeniul punerii în aplicare a FEAD și FSE pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale.

3.   FEAD și FSE ca instrumente de sprijinire a combaterii sărăciei și excluziunii sociale

3.1.

Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane (FEAD), spre deosebire de programele de ajutor alimentar anterioare, a fost instituit în cadrul politicii de coeziune. Fondul contribuie la realizarea obiectivului de „a atenua cele mai grave forme de sărăcie prin furnizarea de asistență […] reprezentând alimente și/sau asistență materială de bază și activități de incluziune socială care urmăresc integrarea socială a celor mai defavorizate persoane” (7).

3.2.

Fondul Social European are ca scop: obținerea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și a unei calități ridicate a locurilor de muncă; favorizarea unui nivel ridicat de formare și educație pentru toți; combaterea sărăciei, intensificarea coeziunii sociale și sprijinirea egalității între femei și bărbați, nediscriminarea și egalitatea de șanse.

3.3.

Măsurile finanțate prin FEAD ar trebui să fie complementare celor finanțate din FSE: în timp ce FEAD ar trebui să se concentreze asupra ajutorării în situațiile de privațiune materială foarte gravă și asupra sprijinirii activării sociale de bază a persoanelor excluse pe termen lung, activitățile finanțate din FSE ar trebui, printre altele, să deschidă pentru aceste persoane calea către integrarea ulterioară în muncă și societate. FEAD trebuie să ajute la schițarea primilor pași în direcția depășirii sărăciei și a excluziunii sociale, astfel încât să le ofere beneficiarilor șansa găsirii unui loc de muncă sau a participării la alte proiecte aferente politicii pieței muncii. Resursele alocate realizării acestor măsuri sunt însă insuficiente în raport cu nevoile reale.

3.4.

Toate statele membre s-au angajat și să asigure coerența între ajutorul prin FSE și sprijinul din alte fonduri structurale și de investiții și respectiv politicile proprii și prioritățile Uniunii, inclusiv prin realizarea condiției parteneriatului, în spiritul codului european de conduită în materie de parteneriat (CCP) (8).

4.   Experiența practică de până în prezent în ce privește aplicarea FEAD și FSE în domeniul combaterii sărăciei și a excluziunii sociale în perioada de programare 2014-2020

4.1.

Atât semnalele provenind dinspre organizațiile societății civile, cât și informațiile general disponibile și datele statistice indică o serie de probleme serioase în implementarea FEAD și FSE în domeniul avut în vedere. Aceste probleme, care apar în proporții diferite în anumite state membre, sunt următoarele:

4.1.1.

întârzierea demarării mecanismelor de sprijin prin FEAD și insuficienta informare a opiniei publice și a grupurilor-țintă cu privire la obiectivele acestuia și la posibilitățile de a beneficia de activitățile din cadrul programului;

4.1.2.

folosirea ineficientă din perspectiva obiectivului de reducere a sărăciei și a excluziunii sociale a cotei de 20 % din creditele Fondului social european, prin favorizarea proiectelor de integrare pe piața forței de muncă, neacordându-se atenție problemei accesului la serviciile sociale și a disponibilității acestora pentru grupurile marginalizate (9). În ciuda faptului că, până în 2016, 25,6 % din bugetul FSE a fost destinat obiectivului menționat (10), a lipsit o schimbare clară a abordării acțiunilor din cadrul FSE;

4.1.3.

folosirea insuficientă de către statele membre a posibilităților de punere la dispoziția utilizatorilor-țintă ai FEAD a unor servicii de integrare profesională și socială mai accesibile, sprijinite prin FSE;

4.1.4.

aplicarea insuficientă a condițiilor de parteneriat în spiritul codului european de conduită în materie de parteneriat (CCP) în ce privește FSE și absența unui instrument similar în cazul FEAD, precum și consultările publice adesea insuficiente, încredințarea unor decizii-cheie instituțiilor publice, fără consultări publice. În plus, implementarea nesatisfăcătoare a principiului parteneriatului stă în calea transparenței folosirii fondurilor și face să crească riscul de corupție și fraudă (11);

4.1.5.

introducerea de către statele membre a unor cerințe formale și administrative prea stricte, atât în ce privește FEAD, cât și FSE, care nu sunt esențiale pentru implementarea corectă a normelor UE. Aceste cerințe, adesea bazate pe mecanismele de funcționare ale administrației publice în domeniul social, nu țin seama nici de grupurile-țintă specifice (de exemplu persoanele fără locuință, a căror identificare și înregistrare formală este adesea imposibilă), nici de modalitățile de funcționare a societății civile; în unele state membre, pentru aceste organizații sunt prevăzute sancțiuni administrative și financiare disproporționate în raport cu eventualele neconformități;

4.1.6.

slaba coordonare dintre fondurile structurale și strategiile naționale, discontinuitatea în bugetele naționale a programelor demarate în cadrul fondului și absența unei abordări pe termen lung a finanțării din fondurile structurale și de investiții europene, ceea ce poate împiedica grav realizarea eficientă a obiectivelor fondurilor în statele membre (12). O altă problemă constă în definirea necorespunzătoare sau neclară a indicatorilor, ceea ce nu asigură realizarea obiectivelor pe termen lung ale intervenției;

4.1.7.

absența unor mecanisme de favorizare și sprijinire a consolidării capacităților organizațiilor societății civile, în acest sens înregistrându-se o instabilitate a parteneriatelor (în cazul FEAD și a acreditării), absența prefinanțării acțiunilor și absența accesului la mijloace de asistență tehnică pentru consolidarea capacității organizațiilor.

4.2.

Din ancheta efectuată în rândul rețelelor naționale de organizații care se ocupă cu combaterea sărăciei (13) rezultă că măsura în care sunt implicate în pregătirea programelor operaționale este, cu câteva excepții, foarte scăzută. Vocea organizațiilor de asistență în cadrul comitetelor de monitorizare nu este tratată cu atenția cuvenită.

4.3.

Ținând însă seama de faptul că FEAD – spre deosebire de FSE – este un instrument nou, merită observate și aspectele pozitive ale practicii punerii acestuia în aplicare de până în prezent. Astfel, în 2014 deja șase state membre au demarat operațiunile FEAD (alte 15 au pornit în 2015). Se estimează că, numai în 2014, de acțiunile desfășurate în cadrul FEAD au beneficiat 10,9 milioane de persoane (14). În plus, demararea FEAD și posibilitatea de alocare a 20 % din mijloacele FSE pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale au generat o mai bună cooperare între Comisia Europeană și statele membre și o mai bună coordonare a activităților diverșilor factori care activează în domeniul combaterii sărăciei și a excluziunii. În majoritatea statelor membre, faptul că s-a cuplat în cadrul FEAD ajutorul material cu sprijinul de însoțire creează condiții pentru o mai bună integrare socială a beneficiarilor de până în prezent ai programelor de asistență alimentară.

4.4.

În acest context, CESE salută cu satisfacție inițierea de către Comisia Europeană a platformei FEAD Network, care permite schimbul de experiențe și crearea unei rețele de contacte, precum și răspândirea bunelor practici. Comitetul consideră însă că CESE și principalele organizații de tip rețea care lucrează cu FEAD în statele membre ar trebui să fie integrate într-un dialog structurat cu Comisia Europeană.

5.   Recomandări privind implementarea FEAD și FSE în domeniul combaterii sărăciei și a excluziunii sociale

5.1.

CESE susține crearea, în cadrul viitoarei perspective financiare, a unui fond european integrat pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, pe baza experiențelor obținute până în prezent în aplicarea FEAD și a FSE. Acest instrument ar trebui să reflecte diversitatea problemelor și a grupurilor-țintă din diferite state membre, inclusiv a aspectelor legate de diferitele forme de migrație. Intervenția unui astfel de fond ar trebui să valorifice, în mai mare măsură decât până în prezent, experiența și potențialul organizațiilor societății civile. Aceste organizații ar trebui să dobândească competențe substanțiale în materie de programare, implementare, monitorizare și evaluare; acest fond ar trebui, de asemenea, să ducă la realizarea potențialului rețelei de organizații ale societății civile, cu un accent deosebit asupra organizațiilor care furnizează ajutor. Integrarea fondurilor nu trebuie să afecteze negativ nivelul resurselor puse la dispoziție și nici intensitatea angajamentului social al UE față de obiectivele urmărite prin fondurile respective.

5.2.

CESE consideră că ar trebui ca monitorizarea de către Comisia Europeană a modului de folosire a FES pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și valorificarea FEAD în cazul acțiunilor cu caracter integrator în statele membre, să fie mai eficientă. Monitorizarea ar trebui, în special, să evalueze rezultatele integrării sociale, și nu doar realizarea indicatorilor cantitativi propuși, și ar trebui să aibă loc cu participarea semnificativă a organizațiilor societății civile și a persoanelor care au experiența sărăciei și a excluziunii sociale. Aceste chestiuni ar trebui să reprezinte un element esențial al revizuirii la jumătatea perioadei.

5.3.

CESE sugerează Comisiei Europene să detalieze în mod explicit care sunt cerințele minime pe care vor trebui să le îndeplinească organele statelor membre în cadrul codului de parteneriat cu organizațiile societății civile, precum și să adopte sancțiuni în cazul neîndeplinirii acestora într-o măsură suficientă (15).

5.4.

CESE propune Comisiei Europene să aibă în vedere impunerea cerinței ca statele membre să introducă, pentru utilizarea asistenței tehnice în cadrul FEAD și FSE, sisteme eficiente de sprijinire a dezvoltării potențialului de elaborare a politicilor și organizatoric al organizațiilor societății civile angajate în lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale (16).

5.5.

CESE consideră că esențială este colaborarea profesionistă dintre organele naționale care gestionează fondurile și organizațiile partenere – organizațiile societății civile, regiunile, consiliile locale și comunale – pe baza unor condiții clare și a unor acorduri transparente. Aceste organizații au o contribuție din punct de vedere al politicilor și organizării, reprezentând o reală valoare adăugată pentru punerea în aplicare a FEAD și FSE. Organele de gestiune ar trebui să se consulte mai bine cu organizațiile partenere, pentru a perfecționa programele operaționale și pentru a promova și sprijini colaborarea, consultarea și schimbul de experiență între acestea (17).

5.6.

Dat fiind că acordurile de parteneriat și programele operaționale reprezintă rezultatul negocierilor dintre Comisia Europeană și organele naționale, Comisia ar putea, pe viitor, să fie mai fermă în momentul elaborării acestor acorduri și programe și să ceară corectarea acestora, în cazul în care ele nu respectă pe deplin principiul parteneriatului (18).

5.7.

CESE încurajează statele membre să folosească pe scară mai largă subvențiile globale, „refinanțarea” și tratarea – acolo unde este posibil – a contribuțiilor în natură ca fiind echivalente cu contribuțiile financiare. În plus, trebuie analizată posibilitatea ca Comisia Europeană să impună obligația de a se aloca, în cadrul programelor operaționale, o parte substanțială a fondurilor pentru proiecte cu un buget mai mic (19). Aceasta ar permite sprijinirea proiectelor „ascendente” mai mici, a organizațiilor și a grupurilor de autoajutorare și ar facilita încheierea de parteneriate la nivel local.

5.8.

CESE este convins că și beneficiarii direcți ai măsurilor de ajutorare ar putea și ar trebui să contribuie la îmbunătățirea eficacității acestora. Organizațiile care furnizează ajutor ar trebui, de aceea, să elaboreze instrumente adecvate de evaluare și, în măsura posibilităților, să recruteze voluntari din rândul beneficiarilor direcți.

5.9.

În plus, CESE susține consolidarea potențialului politic și organizatoric al rețelelor europene de organizații care se ocupă cu combaterea sărăciei și excluziunii sociale.

Bruxelles, 22 februarie 2017.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS


(1)  http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10434-2016-INIT/ro/pdf.

(2)  Conform regulamentului privind FEAD [Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014], „organizații partenere” înseamnă organisme publice sau organizații nonprofit care livrează alimentele sau asistența materială de bază și ale căror operațiuni au fost selectate de către autoritatea de management. În regulamentul privind FSE [Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013] se menționează partenerii sociali, organizațiile neguvernamentale și alte organizații.

(3)  http://www.un.org/sustainabledevelopment/sustainable-development-goals/.

(4)  Comunicatul de presă Eurostat nr. 181/2015 din 16.10.2015.

(5)  http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10434-2016-INIT/ro/pdf.

(6)  Avize anterioare: JO C 133, 14.4.2016, p. 9, JO C 170, 5.6.2014, p. 23.

(7)  Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane. Conform acestui regulament, definiția persoanelor celor mai defavorizate este stabilită de statele membre.

(8)  CCP nu este aplicabil FEAD din pricina temeiului juridic diferit.

(9)  http://www.eapn.eu/barometer-report-eapns-monitoring-the-implementation-of-the-20-of-the-european-social-funds-for-the-fight-against-poverty/.

(10)  http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52015DC0639&qid=1462173352498&from=EN

(11)  A se vedea Avizul CESE JO C 487, 28.12.2016, p. 1.

(12)  Valorificarea politicii de coeziune pentru combaterea excluziunii sociale, analiză aprofundată (Harnessing cohesion policy to tackle social exclusion, in-depth analysis), SCPE 2016, http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/IDAN/2016/583785/EPRS_IDA%282016%29583785_EN.pdf.

(13)  http://www.eapn.eu/barometer-report-eapns-monitoring-the-implementation-of-the-20-of-the-european-social-funds-for-the-fight-against-poverty/.

(14)  COM(2016) 435 final.

(15)  A se vedea Avizul CESE JO C 487, 28.12.2016, p. 1.

(16)  A se vedea Avizul CESE JO C 487, 28.12.2016, p. 1.

(17)  A se vedea Concluziile Consiliului din 16 aprilie 2016, „Combaterea sărăciei și a excluziuni sociale: o abordare integrată”, punctul 15.

(18)  Valorificarea politicii de coeziune pentru combaterea excluziunii sociale, analiză aprofundată (Harnessing cohesion policy to tackle social exclusion, in-depth analysis), SCPE, mai 2016.

(19)  De exemplu de până la 50 000 EUR.


31.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 173/20


Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Rolul agriculturii în negocierile comerciale multilaterale, bilaterale și regionale în lumina conferinței ministeriale a OMC de la Nairobi”

(aviz din proprie inițiativă)

(2017/C 173/04)

Raportor:

Jonathan PEEL

Decizia Adunării Plenare

21.1.2016

Temei juridic

Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

 

Aviz din proprie inițiativă

 

 

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului

Data adoptării în secțiune

6.2.2017

Data adoptării în sesiunea plenară

23.2.2017

Sesiunea plenară nr.

523

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

212/0/0

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Parafrazându-l pe Mark Twain (1), putem afirma că zvonurile despre moartea OMC ca urmare a eșecului Rundei de la Doha sunt exagerate. OMC este și va rămâne un forum viabil și eficient pentru negocierile comerciale, în special în domeniul agriculturii.

1.1.1.

Cea de a 10-a conferință ministerială a OMC de la Nairobi din decembrie 2015 a consolidat acest statut, la fel ca și deciziile luate în acest context, care includ eliminarea efectivă a subvențiilor la exportul de produse agricole. Directorul general al OMC a descris această realizare ca fiind „cel mai important rezultat al OMC în domeniul agriculturii” din ultimii 20 de ani. Aceste evoluții urmează Acordului privind facilitarea comerțului și altor acorduri convenite la Bali, în 2013, cu ocazia conferinței ministeriale anterioare.

1.1.2.

În comerțul cu produse agricole (2), există domenii majore de politică în care acordurile pot fi obținute cel mai ușor la nivel multilateral, cu precădere în ceea ce privește nivelurile globale ale subvențiilor și ajutorului intern, subvențiile la export și anumite aspecte ale accesului pe piață. Acestea din urmă includ un mecanism special de salvgardare (SSM) și un tratament special și diferențiat (SDT) pentru țările în curs de dezvoltare care sunt membre ale OMC.

1.2.

Comitetul Economic și Social European (CESE) consideră că, în ceea ce privește comerțul cu produse agricole, care este adesea cel mai controversat subiect în negocieri, este nevoie de o abordare nouă, de idei inovatoare și de un impuls reînnoit. Este o premieră faptul că în Declarația ministerială de la Nairobi (3) nu a figurat o reafirmare a angajamentului deplin de a încheia Runda de la Doha, însă declarația a inclus „un angajament ferm din partea tuturor membrilor de a avansa în negocierile privind chestiunile rămase nerezolvate în cadrul Rundei de la Doha”, inclusiv agricultura.

1.2.1.

Abordarea multilaterală privind agricultura trebuie să fie regândită și revigorată, dar nu trebuie abandonată. „Doha”, înțeleasă ca un concept pentru dialogul comercial între țările dezvoltate și cele aflate în curs de dezvoltare, trebuie păstrată și aprofundată, cu respectarea principiului suveranității alimentare în cazul fiecărei țări.

1.2.2.

UE este bine poziționată pentru a juca un rol principal și proactiv în promovarea unei abordări inovatoare și echilibrate. CESE îndeamnă UE să își asume acest rol, nu în ultimul rând din cauza incapacității multor economii emergente cu ritm de creștere rapid de a depune eforturi semnificative pentru a ajuta alte state, care prezintă întârzieri și mai mari sub aspectul dezvoltării. Consolidarea capacităților acestora din urmă rămâne deosebit de importantă, la fel ca acordarea unui spațiu de manevră mai mare țărilor în curs de dezvoltare mai puțin avansate, pentru ca acestea să poată preveni amenințările la adresa securității lor alimentare sau a dezvoltării sectoarelor lor agricole emergente.

1.3.

Este necesar, de asemenea, să se acorde atenție în continuare celor mai bune rezultate care pot fi obținute prin negocierile bilaterale și regionale în comerțul cu produse agricole, garantând, în același timp, că acestea nu intră în conflict cu multilateralismul.

1.4.

CESE consideră că adoptarea de către ONU a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), ca și a Acordului de la Paris (COP21 (4)), schimbă în mod fundamental agenda comercială globală, în special în ceea ce privește comerțul cu produse agricole. Aceste acorduri au o pondere foarte mare, iar necesitatea de a le pune în aplicare trebuie să se afle în centrul tuturor viitoarelor negocieri comerciale.

1.4.1.

Pentru ca ODD să fie realizate, comerțul și investițiile trebuie să joace un rol principal. UNCTAD estimează că va fi nevoie de încă 2,5 mii de miliarde USD anual pentru îndeplinirea acestor obiective. ODD au un caracter global și sunt universal aplicabile, realizarea acestora fiind o responsabilitate comună a tuturor țărilor. Ele ar trebui să conducă la un nou mod de acțiune la nivel global, care să fie mai amplu, mai participativ și mai consultativ. Peste 90 de țări au solicitat deja asistența altor țări în vederea realizării ODD.

1.4.2.

Va exista o sinergie strânsă în promovarea și punerea în aplicare a ODD, precum și în promovarea valorilor europene la nivel mondial, în special prin progresele de mediu și sociale. CESE recomandă călduros ca nivelurile de transparență și de implicare a societății civile pe care UE le-a atins în urma negocierilor cu SUA să devină regulă.

1.4.3.

Declarația de la Nairobi subliniază că OMC are un rol important de jucat în realizarea ODD, ceea ce ar fi mult mai greu de îndeplinit în lipsa unui mecanism comercial multilateral eficient.

1.5.

Comitetul salută comunicarea Comisiei intitulată „Pașii următori pentru un viitor durabil al Europei”, publicată în noiembrie 2016 (5), care prevede integrarea deplină a ODD „în cadrul politicii europene și în prioritățile actuale ale Comisiei”.

1.5.1.

Acest lucru va fi deosebit de important pentru viitoarele negocieri privind comerțul cu produse agricole. Agricultura joacă un rol-cheie în realizarea în mare parte, dacă nu chiar în totalitate, a ODD, în special a obiectivelor 2 (eradicarea foametei), 12 (consumul și producția durabile) și 15 (degradarea solului). Comerțul ajută la reglarea dezechilibrelor de cerere și ofertă, poate îmbunătăți considerabil securitatea alimentară și alimentația prin creșterea disponibilității alimentelor, poate promova utilizarea eficientă a resurselor și poate spori investițiile, oportunitățile de piață și creșterea economică, generând astfel locuri de muncă, venituri și prosperitate în zonele rurale.

1.6.

UE se află într-o poziție unică pentru a determina progrese în această agendă: se bucură de prestigiul celui mai mare exportator și importator de produse agricole din lume, nu mai este percepută ca având o atitudine preponderent defensivă în agricultură, a dovedit un interes susținut în comerț și dezvoltare și, mai presus de toate, a demonstrat în cadrul conferinței de la Nairobi că are capacitatea de a genera un mod de gândire inovator și echilibrat. UE are credibilitatea necesară pentru a reprezenta cu adevărat un liant între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare.

1.7.

Cu toate acestea, pentru ca acest rol să fie îndeplinit cu eficiență, CESE îndeamnă Comisia să efectueze în primul rând o evaluare completă a impactului în ceea ce privește efectele probabile pe care punerea în aplicare a ODD și a Acordului de la Paris le vor avea asupra agriculturii UE și asupra politicii comerciale a UE.

1.7.1.

În același timp, UE trebuie să extindă această evaluare a impactului pentru a include efectele acordurilor comerciale recente ale Uniunii, precum și cele ale evoluțiilor din comerțul la nivel global, asupra agriculturii din UE. Deși agricultura și comerțul sunt competențe ale UE de peste 40 de ani, a existat uneori o lipsă de comunicare sau de gândire „comună” între aceste domenii esențiale de interes.

2.   Contextul

2.1.

Ca parte (articolul 20 a Acordului privind agricultura încheiat în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (URAA) în 1994, membrii nou-înființatei OMC (care a succedat GATT – Acordul General pentru Tarife și Comerț) au convenit să inițieze negocieri suplimentare „pentru continuarea procesului de reformă a comerțului agricol” până la sfârșitul anului 1999. În 2001, acest „program integrat de reformă” a devenit parte a mai amplei „Runde de la Doha”, cunoscută și ca Agenda de dezvoltare de la Doha (ADD). Deși inițial s-a convenit ca negocierile să se încheie până la 1 ianuarie 2005, după 15 ani acestea sunt încă în curs de desfășurare.

2.2.

În temeiul propunerilor de negociere prezentate de peste 100 de membri ai OMC, Declarația de la Doha (6) a susținut că obiectivul său pe termen lung este acela de a „înființa un sistem comercial echitabil și orientat spre piață prin intermediul unui program de reformă fundamentală”. Obiectivul urma să includă „norme consolidate și angajamente specifice privind sprijinul guvernamental și protecția pentru agricultură (…) pentru a corecta și preveni restricțiile și denaturările pe piețele agricole la nivel mondial”.

2.2.1.

ADD a inclus cei „trei piloni” ai comerțului cu produse agricole, astfel cum s-a stabilit în cadrul URAA:

reduceri substanțiale ale barierelor în calea accesului pe piață;

reducerea, în vederea eliminării treptate, a tuturor formelor de subvenții la export;

reduceri substanțiale ale sprijinului intern acordat agriculturii, care denaturează comerțul.

2.2.2.

Declarația de la Doha a decis ca tratamentul special și diferențiat (SDT) pentru țările în curs de dezvoltare să reprezinte o „parte integrantă pe întreaga durată a negocierilor”, pentru a le permite acestor țări să răspundă nevoilor cu care se confruntă, în special în ceea ce privește securitatea alimentară și dezvoltarea rurală. Pe baza propunerilor depuse de membri, s-a convenit, de asemenea, să se acorde atenție chestiunilor din afara sferei comerțului, cum ar fi protecția mediului înconjurător.

2.3.

Termenul-limită fiind depășit în repetate rânduri, Runda de la Doha nu a fost încheiată niciodată, deși au fost înregistrate progrese reale, atât în Bali, cât și la Nairobi.

2.3.1.

Partea centrală a Declarației de la Doha a reprezentat-o „întreprinderea unică”, principiu în virtutea căruia nu se convine asupra niciunui element până când nu se convine asupra tuturor. Deși membrii OMC s-au apropiat de un acord în mai multe ocazii, cel mai recent în 2008, au rămas nesoluționate o serie de chestiuni. Principiul menționat a fost însă anulat efectiv în Bali în 2013, prin intermediul Acordului privind facilitarea comerțului și al unei serii de alte acorduri, evoluție continuată cu acordurile specifice din domeniul agriculturii, încheiate la Nairobi.

2.4.

În ciuda afirmației de la punctul 12 din Declarația ministerială a OMC de la Nairobi („Remarcăm, totuși, faptul că s-au înregistrat mult mai puține progrese în domeniul agriculturii”), decizia luată în acel cadru, de a elimina subvențiile agricole la export, a fost descrisă de directorul general al OMC ca fiind „cel mai important rezultat al OMC în domeniul agriculturii” (7) din ultimii 20 de ani. În plus, Declarația ministerială a reafirmat angajamentul membrilor de a continua eforturile vizând realizarea unui „Mecanism special de salvgardare pentru țările membre în curs de dezvoltare” (SSM), precum și găsirea unei soluții permanente în ceea ce privește „Deținerea de stocuri publice în vederea securității alimentare”, care urmează să fie adoptate la următoarea conferință, cea de a 11-a conferință ministerială, din 2017. Decizia ministerială referitoare la bumbac este, de asemenea, relevantă.

3.   Observații specifice: viitoarele progrese multilaterale în agricultură

3.1.

După cum s-a admis atât în cadrul URAA, cât și al ADD, orice acord global eficient privind SSM, SDT sau nivelurile generale ale subvențiilor din agricultură este abordat cel mai bine la nivel multilateral. Cu toate acestea, dacă aspectele sunt tratate separat, așa cum s-a procedat la Nairobi, vor exista mai puține stimulente pentru abordarea chestiunilor mai dificile și va rămâne mai puțin de oferit celor din partea cărora se așteaptă concesii majore.

3.1.1.

Comisia pentru agricultură din cadrul OMC demonstrează o voință tot mai mare de a depune eforturi pentru a obține „rezultate în domeniul agriculturii” în cadrul celei de a 11-a conferințe ministeriale, programată să se desfășoare la Buenos Aires, în decembrie 2017, inclusiv pentru „programul integrat de reformă” din cadrul URAA (8), printre altele pentru a consolida abordarea multilaterală.

3.1.2.

Cu toate acestea, realist vorbind, procesul de la Doha ca atare și-a epuizat resursele, fiind nevoie de un mod de gândire inovator și de un impuls reînnoit, nu doar pentru viitoarele negocieri multilaterale, ci și pentru ceea ce ar putea fi obținut cel mai bine la nivel bilateral sau regional, fără a denatura imaginea globală.

3.2.

„Pachetul de la Nairobi” include un număr de șase acorduri privind agricultura – cel mai important fiind un angajament de a elimina subvențiile la export pentru exporturile agricole – și instituie astfel efectiv unul dintre cei „trei piloni” ai agriculturii, țărilor în curs de dezvoltare fiindu-le oferit un termen prelungit pentru a elimina aceste subvenții. Astfel s-a atins și o țintă stabilită pentru ODD 2 (eradicarea foametei).

3.2.1.

UE a jucat un rol determinant în acest context, în special prin pregătirea în prealabil a unei poziții comune cu principalii exportatori agricoli la nivel mondial, incluzând Brazilia. Acest acord a inclus, de asemenea, norme disciplinare obligatorii privind alte forme de sprijin la export, inclusiv creditele la export, ajutorul alimentar și întreprinderile comerciale de stat, precum și eliminarea subvențiilor la bumbac.

3.3.

Până în prezent, discuțiile din cadrul ADD privind accesul pe piață s-au concentrat pe nivelul tarifelor, contigentul tarifar (TRQ), administrarea contingentului tarifar și mecanismele speciale de salvgardare, inclusiv SDT pentru țările în curs de dezvoltare. Ca urmare a URAA, aproape toate barierele netarifare din domeniul agriculturii au trebuit eliminate sau convertite în tarife, cu excepția situației în care se aplică alte norme ale OMC, în special Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare (SPS) și Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului (BTC) (9). În cazul în care „tarifele echivalente calculate” au rămas prea ridicate pentru a permite orice posibilitate reală de a efectua importuri, a fost introdus un sistem de TRQ, cu tarife mai scăzute în limitele acestor contingente.

3.3.1.

Tarifele și TRQ pot fi abordate, într-adevăr, în negocierile comerciale bilaterale, dar mecanismele speciale de salvgardare și SDT sunt efectiv chestiuni multilaterale. De asemenea, țările pot să își reducă, și își reduc, tarifele și subvențiile în mod unilateral – multe au procedat astfel.

3.4.

Sprijinul intern pentru agricultură se află în centrul negocierilor multilaterale, în care există acum o marjă de manevră și se prefigurează progrese la cea de a 11-a conferință ministerială.

3.4.1.

Majoritatea țărilor își sprijină agricultorii pe plan intern. În unele state, acest sprijin este minim (de exemplu, în cazul celor mai mari exportatori, cu precădere Australia și Noua Zeelandă). Alte țări dezvoltate oferă sprijin major agricultorilor lor sub diverse forme, răsplătind, printre altele, serviciile pe care aceștia le furnizează societății. La fel procedează și economiile emergente cu ritm de creștere rapid, în care pare că nivelurile de sprijin cresc spectaculos pe măsură ce devin mai bogate, dar unde există un decalaj major de timp în raportarea cifrelor către OMC.

3.4.2.

În septembrie 2016, SUA a inițiat în cadrul OMC proceduri litigioase împotriva Chinei în ceea ce privește măsurile interne de sprijin ale acesteia, în special pentru grâu, porumb și varietăți de orez. Ultima dată când China a raportat cifre către OMC a fost în 2010 și se consideră că, de atunci, sprijinul a crescut rapid. Deși mecanismul de soluționare a litigiilor poate fi anevoios și este posibil să nu fie urmat de o procedură completă, această acțiune umbrește discuțiile OMC privind sprijinul intern înainte de cea de a 11-a conferință ministerială. De asemenea, aceasta pare să contrazică înțelegerea de la Bali de a evita disputele privind chestiunile legate de deținerea de stocuri publice care implică țările în curs de dezvoltare (10).

3.4.3.

Cifrele înaintate OMC de guvernul Statelor Unite (11) arată că sprijinul intern a crescut de la 12 miliarde USD la 14 miliarde USD în 2013, ceea ce este aproape de limita globală propusă în „Pachetul din iulie 2008”. Sprijinul respectiv a inclus 6,9 miliarde USD pentru „cutia galbenă” și 7 miliarde USD în plăți cuprinse în ajutorul de minimis. Pentru „cutia verde” a fost acordat un sprijin de 132 de miliarde USD. Valoarea totală a sprijinului, de peste 140 de miliarde USD, este aproape dublă față de anul 2007. Datele relevă, de asemenea, că China a raportat subvenții cu efecte de denaturare a comerțului (astfel cum au fost definite în Acordul privind agricultura încheiat în cadrul Rundei Uruguay a GATT în 1994) de aproximativ 18 miliarde USD în 2010, Japonia de 14 miliarde USD în 2012, Rusia de 5 miliarde USD în 2014 și India de 2 miliarde USD în perioada 2010-2011. Brazilia a raportat un sprijin „cu efecte de denaturare a comerțului” de mai puțin de 2 miliarde USD pentru perioada 2014-2015 (12).

3.4.4.

În perioada 2012-2013, cifrele UE comunicate OMC (13) arată faptul că sprijinul anual s-a ridicat la aproximativ 80 de miliarde EUR, cifră care a rămas neschimbată de la începutul Rundei de la Doha. Peste 70 de miliarde EUR din această sumă s-au încadrat însă în sprijinul pentru „cutia verde”. Sprijinul total „cu efecte de denaturare a comerțului” al UE, incluzând „cutia galbenă”, „cutia albastră” și ajutorul de minimis s-a ridicat la doar 10 miliarde EUR. Sprijinul UE inclus în „cutia verde” (efecte minime sau inexistente de denaturare a comerțului) include programe de protecție a mediului și de dezvoltare regională.

3.4.5.

Tranziția semnificativă, în cadrul UE, de la sprijinul cu efecte de denaturare a comerțului (care a depășit 60 de miliarde EUR în 2011) la „cutia verde” este o urmare a „Acordului de la Luxemburg” privind PAC din 2003, când plățile către agricultorii din UE au fost modificate de la sprijin direct pentru recoltele individuale la „sprijin decuplat (sau separat) pentru venit”. Acest pas major unilateral spre îndeplinirea unui obiectiv-cheie din cadrul ODD în agricultură conferă UE o credibilitate sporită în calitate de viitor mediator în negocierile din domeniul agriculturii.

3.4.6.

Cu toate acestea, se poate presupune că SUA și alte state vor face concesii semnificative privind sprijinul intern numai în schimbul unor concesii majore în alte domenii, incluzând chestiuni multilaterale care nu privesc agricultura, dar perspectivele nu sunt foarte încurajatoare în acest sens. Unele state ar putea considera că progresele în această direcție nu sunt necesare, dată fiind existența altor acorduri megaregionale.

3.4.7.

Alte chestiuni rămân foarte controversate între țările în curs de dezvoltare, în special „deținerea de stocuri publice în vederea securității alimentare”, care creează tensiuni între țări învecinate. La Nairobi s-a convenit continuarea eforturilor de găsire a unei soluții permanente la această problemă nerezolvată în Bali, unde a fost ridicată de India. Conform Deciziei din Bali, țărilor în curs de dezvoltare li se permite să continue programele de stocare a produselor alimentare, care în alte condiții ar încălca limitele prevăzute de OMC pentru sprijinul intern.

3.5.

Cu toate acestea, după cum se afirmă în Comunicarea Comisiei intitulată „Comerț pentru toți”, sistemul multilateral stă în centrul comerțului mondial și trebuie să rămână „piatra de temelie a politicii comerciale a UE” (14). OMC elaborează și pune în aplicare normele privind comerțul la nivel mondial și garantează o compatibilitate globală. Aceasta se sprijină pe un mecanism de soluționare a litigiilor (15), apreciat pe scară largă și utilizat din ce în ce mai mult. Atât ODD, cât și COP21 reprezintă seturi clare de obiective. În schimb, OMC deține un mecanism clar împotriva protecționismului generalizat și a denaturării comerțului, care au precedat Al Doilea Război Mondial și înființarea ulterioară a GATT.

3.5.1.

Acest rol normativ are o importanță deosebită pentru comerțul cu produse agricole. Afirmația este valabilă mai ales în cazul Acordului privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare (SPS) și domeniului extrem de complex al regulilor de origine, deși acestea nu fac parte din agenda ADD. Rămâne un risc real ca acordurile bilaterale să stabilească reguli care se pot suprapune și chiar contrazice, ceea ce ar complica, mai degrabă decât simplifica, normele privind comerțul mondial.

3.5.2.

Acordul SPS al OMC din 1995 acoperă aplicarea reglementărilor privind siguranța alimentară și sănătatea animalelor și a plantelor. Articolul 5 alineatul (7) se referă la principiul precauției, acum consacrat în Tratatul de la Lisabona. Orice încercare de a-l modifica altfel decât la nivel multilateral ar avea implicații profunde pentru ordinea comercială mondială și pentru credibilitatea viitoare a Acordului SPS în sine.

4.   Perspective pentru acordurile comerciale bilaterale sau regionale

4.1.

În agricultură, la fel ca în orice alt domeniu, acordurile de liber schimb (ALS) bilaterale trebuie să ofere o valoare adăugată reală. Ele acordă o marjă mai amplă diferențelor regionale și naționale, precum și sensibilităților culturale. Un alt criteriu de evaluare a acestora este măsura în care consoliează multilateralismul.

4.2.

Reducerile tarifare și contingentele tarifare sunt o parte esențială a acordurilor comerciale bilaterale. În Japonia, tarifele la importul produselor alimentare rămân foarte ridicate, în vreme ce în China aceste tarife sunt mult mai scăzute. UE ar putea dispune de o marjă de manevră în privința unora dintre contingentele tarifare, eventual în cazurile în care sensibilitățile s-au modificat în raport cu cele stabilite în perioada URAA.

4.2.1.

Indicațiile geografice, estimate la o valoare de 5,6 miliarde EUR anual (16), sunt un domeniu important, de pe urma căruia UE trebuie să obțină maximum de profit, în interes propriu, în negocierile bilaterale. Negociatorii Uniunii au inclus cu succes circa 145 de indicații geografice recunoscute din UE în Acordul UE-Canada (CETA) (17), și mai multe în acordul cu Vietnam, dar acest număr va fi diferit în funcție de aspectele relevante ale fiecărui ALS. Alte țări, mai ales din Asia de Est, au evoluat mai lent în desemnarea de indicații geografice, în timp ce SUA consideră că multe dintre aceste denumiri sunt produse generice.

4.2.2.

UE trebuie, de asemenea, să își apere pe deplin interesele agricole în cadrul negocierilor bilaterale și să țină seama cât mai mult de ele, în special atunci când partenerul său de negociere este un mare exportator de produse agricole, precum Mercosur, Australia sau Noua Zeelandă. UE trebuie să evite orice tentație de a face concesii în agricultură în schimbul unor câștiguri în alte domenii.

4.3.

Acordurile bilaterale ar trebui să vizeze eliminarea aplicării standardelor duble în agricultură, mai ales în legătură cu acordurile SPS și BTC, în țările partenere. UE va dori, de asemenea, să își promoveze propriile standarde în materie de sănătate și bunăstare a animalelor, precum și standardele sociale, cele legate de mediu și alte standarde mai ample în materie de dezvoltare durabilă, în conformitate cu ODD. Comitetul salută nivelul ridicat de transparență, precum și implicarea societății civile încă de la începutul negocierilor, aspecte care au caracterizat Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții, și recomandă ca acestea să devină regulă în cursul negocierilor viitoare.

4.3.1.

UE (și alții) trebuie să prevadă un angajament cu caracter obligatoriu de consolidare a capacității, pentru a ajuta țările mai puțin dezvoltate să îndeplinească astfel de standarde, cum ar fi asistența pentru dezvoltarea unui sistem veterinar de certificare acceptabil, standardele legate de siguranța alimentară fiind cruciale.

4.4.

Asigurarea și consolidarea securității alimentare vor trebui să reprezinte, și ele, un motor fundamental pentru politică în orice negociere bilaterală din domeniul agriculturii, după cum se subliniază în Avizul Comitetului pe tema Comerțul agricol/securitatea alimentară la nivel mondial  (18). După cum se menționează în acest document, comerțul agricol trebuie să îndeplinească rolul de „a satisface cererea cu putere de cumpărare, pe de o parte” (poate pentru prima dată), „și, pe de altă parte, de a oferi ajutor și sprijin acolo unde foametea și lipsurile nu pot fi combătute prin forțe proprii”. La fel de important este să se mențină un nivel suficient al autosuficienței alimentare și ca țările importatoare să fie protejate de fluctuații majore ale prețurilor la produsele importate.

4.4.1.

Acest aviz a subliniat o cerere potențială uriașă în afara Europei pentru produsele alimentare și băuturile produse în UE. Aproximativ două treimi din producția agricolă a UE este procesată ulterior. Exporturile agroalimentare ale UE au atins 129 de miliarde EUR în 2015, ceea ce reprezintă o creștere de 27 % față de 2011. În al doilea trimestru al anului 2016, exporturile din UE au totalizat 25,4 miliarde EUR, în timp ce importurile de alimente și băuturi în UE reprezentau 17,8 miliarde EUR. Cele mai mari exporturi au fost cele de carne, băuturi spirtoase, vin, produse lactate, ciocolată și produse zaharoase.

5.   Comerțul, agricultura și ODD

5.1.

Adoptarea ODD de către ONU în septembrie 2015, care reprezintă partea centrală a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, și implementarea Acordului de la Paris (COP 21) (19) vor avea efecte profunde asupra comerțului la nivel global. Nevoia stringentă de punere în aplicare a acestora trebuie să se afle acum în centrul tuturor viitoarelor negocieri comerciale, în special în comerțul cu produse agricole.

5.2.

ODD vor avea un efect direct mai mare asupra comerțului cu produse agricole. ODD se bazează pe Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), dar vor afecta fiecare țară. ODD au un caracter global și sunt universal aplicabile, îndeplinirea acestora fiind o responsabilitate comună a tuturor țărilor. ODD sunt strâns legate de Acordul de la Paris: cel puțin 13 ODD se referă la schimbările climatice.

5.2.1.

Pentru a putea îndeplini ODD, peste 90 de țări au solicitat deja asistența altora. ODD se află în centrul dezbaterii la nivel global, la promovarea căreia UE a contribuit. Acestea ar trebui să conducă la un nou mod de acțiune la nivel global, care să fie mai amplu, mai participativ și mai consultativ.

5.2.2.

Comitetul salută comunicarea Comisiei intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil”, publicată în noiembrie 2016 (20), care prevede integrarea deplină a ODD „în cadrul politic european și în prioritățile actuale ale Comisiei”, respectând astfel obligația care decurge din Tratatul de la Lisabona (21). ODD „vor reprezenta o dimensiune transversală” a punerii în aplicare a strategiei globale a UE. Astfel cum se menționează, UE a avut un rol major în configurarea acestei agende. Va exista o sinergie strânsă între promovarea și punerea în aplicare a ODD și promovarea valorilor europene la nivel mondial, deși ODD nu promovează în mod direct buna guvernanță și statul de drept.

5.2.3.

ODD sunt mult mai ambițioase decât ODM, având în vedere că identifică în mod specific uneltele sau „mijloacele de punere în aplicare” pentru realizarea tuturor celor 17 ODD și a celor 169 de obiective identificate în mod specific. Comerțul este menționat în mod specific în nouă ODD (în comparație cu ODM, în care este menționat doar o dată).

5.2.4.

Pentru ca ODD să fie realizate în mod eficient, comerțul și investițiile trebuie să joace un rol crucial, cu atât mai mult cu cât UNCTAD estimează că, pentru a îndeplini aceste obiective, suma anuală suplimentară care va trebui procurată este de 2,5mii de miliarde USD anual, mare parte provenind din sectorul privat. După cum a subliniat directorul general al OMC, ODM au demonstrat deja „potențialul transformator al comerțului” (22).

5.3.

Comerțul cu produse agricole trebuie să joace, de asemenea, un rol central în îndeplinirea în mare parte, dacă nu chiar în totalitate, a ODD, în mod special a obiectivelor 2 (eradicarea foametei/asigurarea securității alimentare), 12 (consumul/producția durabilă) și 15 (degradarea solului).

5.3.1.

Acesta va juca un rol esențial și în îndeplinirea obiectivelor 1 (eradicarea sărăciei/subnutriției), 8 (creșterea economică durabilă și favorabilă incluziunii), 9 (infrastructura), 10 (reducerea inegalităților), 13 (schimbările climatice), 3 (bunăstarea), 5 (egalitatea de gen) și 7 (energia). Totodată, comerțul cu produse agricole va trebui să se desfășoare într-o sinergie deplină cu alte forme de acțiune, inclusiv dezvoltarea.

5.4.

După cum se prevede în Declarația ministerială a OMC de la Nairobi, comerțul internațional poate contribui la realizarea unei creșteri durabile, solide și echilibrate pentru toți. (23) Declarația subliniază atât că OMC are un rol important de jucat în realizarea ODD, cât și faptul că acest lucru ar fi mult mai greu de îndeplinit în lipsa unui mecanism comercial multilateral eficient.

5.4.1.

Impactul comerțului și al investițiilor în agricultură asupra schimbărilor climatice trebuie să fie avut în vedere. Negocierile pentru Acordul plurilateral privind bunurile de mediu promit să reprezinte un pas important către integrarea schimbărilor climatice în politica comercială multilaterală, dar vor fi necesare acțiuni multilaterale suplimentare pentru a se asigura o mai mare coerență.

5.4.2.

Comerțul internațional poate îmbunătăți considerabil securitatea alimentară și alimentația, prin creșterea disponibilității alimentelor și încurajarea investițiilor și a creșterii economice. În schimb, utilizarea măsurilor protecționiste poate elimina flexibilitatea absolut necesară și poate împiedica dezvoltarea piețelor regionale. Cu toate acestea, acordurile comerciale trebuie să includă și măsuri eficace care să acorde un spațiu de manevră mai mare țărilor în curs de dezvoltare mai puțin avansate, pentru ca acestea să poată preveni amenințările la adresa securității lor alimentare și a dezvoltării sectoarelor lor agricole emergente.

5.5.

UE a deschis calea spre includerea preocupărilor legate de dezvoltarea durabilă în acordurile de liber schimb. Începând din 2010, a încheiat cu succes șase ALS, începând cu Coreea de Sud, și un Acord de parteneriat economic (APE), altele așteptând ratificarea deplină, inclusiv cele cu Canada, Singapore și Vietnam. Acestea conțin capitole specifice referitoare la comerț și dezvoltarea durabilă (TSD), susținute de un mecanism comun al societății civile de monitorizare a punerii în aplicare. În fiecare din aceste cazuri, CESE joacă un rol esențial.

5.5.1.

Comitetul a solicitat deja (24) includerea unor capitole similare dedicate TSD în negocierile actuale și viitoare ale UE pentru acorduri de investiții separate și de sine stătătoare. De asemenea, acordul TPP conține capitole specifice dedicate chestiunilor sociale și mediului înconjurător.

5.6.

Comitetul observă, de asemenea, că mulți dintre cei care suferă de „săracie alimentară” în lume sunt lucrători în domeniul agriculturii și că diminuarea foametei a reprezentat pe bună dreptate o parte esențială a ODM și acum a ODD 2. 70 % dintre persoanele care se confruntă cu insecuritatea alimentară trăiesc în zonele rurale, iar acest fapt se datorează în parte declinului treptat al investițiilor în agricultură și randamentelor agricole scăzute care se înregistrează de multă vreme în țările sărace, dar și absenței unei politici agricole sau comerciale eficace, neacordându-se suficientă atenție specificităților producției agricole (inclusiv sub aspectul climei, resurselor, materialului viu sau volatilității pieței). În acest caz, ar trebui luate în considerare observațiile FAO, în special în ceea ce privește protecția socială.

5.6.1.

Comerțul intern pe teritoriul Africii este foarte scăzut – între 10 și 15 % din totalul comerțului african. Îmbunătățirea capacității țărilor africane de a-și intensifica comerțul cu produse agricole, corelată cu ODD referitoare la infrastructură, integrarea regională și consolidarea piețelor interne, inclusiv prin creșterea procesării secundare, va fi esențială pentru a permite Africii să participe cu succes la comerțul agricol, precum și pentru a spori securitatea alimentară.

6.   Rolul UE în viitoarele negocieri referitoare la comerțul cu produse agricole

6.1.

După cum s-a demonstrat la Nairobi, unde, în ciuda așteptărilor, a fost convenită o declarație ministerială importantă, UE se află într-o poziție solidă, care îi permite să joace un rol principal în viitoarele negocieri referitoare la comerțul cu produse agricole. Acest lucru se bazează pe faptul că UE este percepută ca jucând un rol principal în promovarea în egală măsură a durabilității și a dezvoltării (rolul pe care l-a jucat la Nairobi), și că, în urma reformelor precedente ale PAC, UE nu mai este văzută ca acționând defensiv.

6.1.1.

Noua comunicare a Comisiei invită UE „să ocupe primul loc” în punerea în aplicare a ODD, dar și a Acordului de la Paris. Toate inițiativele privind comerțul ale UE trebuie să respecte acum cerințele instituite de respectivele acorduri, aflate în strânsă legătură.

6.2.

Comisia a elaborat, de asemenea, un studiu privind impactul viitoarelor acorduri comerciale asupra sectorului agricol (25). Acesta privește 12 viitoare ALS și analizează potențialul produselor agricole europene pe piața mondială. Cu toate acestea, el nu a reușit să acopere toată gama produselor agricole și nici alimentele prelucrate, în general. Comisia însăși este de acord că studiul este incomplet, deoarece evaluarea nu a luat în considerare barierele netarifare, deși acestea au un impact semnificativ asupra comerțului.

6.2.1.

Pentru a permite Comisiei să elaboreze o strategie completă și eficientă pentru comerțul cu produse agricole, analiza ar trebui să fie extinsă pentru a include o evaluare completă a impactului efectelor probabile ale punerii în aplicare a ODD și a Acordului de la Paris asupra agriculturii din UE, precum și o evaluare ulterioară a impactului, menită să analizeze efectele pe care le antrenează ultimele evoluții din comerțul global asupra agriculturii din Uniune. Aceasta ar trebui să vizeze recentele ALS ale UE, inclusiv evoluțiile indirecte, cum ar fi cazurile în care deprecierea valutei partenerilor a avut un impact semnificativ.

6.2.2.

Acordurile care precedă Comunicarea „Europa globală” (26) din 2006 ar trebui să fie și ele avute în vedere, în special cele cu Africa de Sud, Mexic și Chile, cu atât mai mult cu cât ultimele două urmează a fi revizuite.

6.3.

Atunci când efectuează aceste evaluări ale impactului, Comisia trebuie să țină cont de nevoia de a garanta că agricultorii beneficiază în mod echitabil de astfel de acorduri comerciale. Agricultorii joacă un rol-cheie în hrănirea nu doar a populației locale, ci și a populației mondiale, care înregistrează un ritm rapid de creștere. Este esențială menținerea unor comunități rurale viabile, diminuând cât mai mult posibil depopularea la nivel european.

6.3.1.

Practicile agricole care utilizează eficient resursele sunt fundamentale în acest sens. Gestionarea resurselor și accesul la acestea trebuie îmbunătățite, prin creșterea capacității de adaptare și a rezilienței micilor agricultori la schimbările climatice, precum și prin îmbunătățirea competențelor și a productivității pe terenurile marginale.

6.4.

Agricultura este supusă unui risc real din cauza schimbărilor climatice. La nivel global, resursele de teren și de apă sunt limitate, schimbările pe termen lung ale condițiilor de cultivare sunt consecința condițiilor climatice extreme tot mai pregnante, iar volatilitatea prețurilor este în creștere. Un sector agricol solid și viabil este esențial pentru menținerea sau creșterea stabilității, siguranței și securității aprovizionării cu alimente. Desigur, comerțul ajută la reglarea dezechilibrelor de cerere și ofertă, promovând utilizarea eficientă a resurselor și sporind oportunitățile de piață și creșterea economică și generând astfel locuri de muncă, venituri și prosperitate în zonele rurale.

6.4.1.

Până în 2030 se estimează o creștere a „clasei de mijloc” la nivel global cu circa 2 miliarde de persoane, care la rândul lor vor dori să poată alege dintr-o diversitate de produse alimentare, de care nu s-au bucurat până în acel moment. Acest lucru va presupune o creștere exponențială a cererii de alimente care conțin proteine și de alte produse agricole.

6.4.2.

Declarația de la Cork 2.0 este importantă în acest caz. Agricultorii sunt păstrătorii terenurilor și ai altor resurse rurale, bunăstarea animalelor fiind, de asemenea, o preocupare fundamentală. Avizul CESE privind producția integrată în Uniunea Europeană  (27) este relevant în acest caz.

Bruxelles, 23 februarie 2017.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS


(1)  Autor clasic american.

(2)  Expresie utilizată în cadrul OMC, care se va regăsi pe tot parcursul avizului.

(3)  https://www.wto.org/english/thewto_e/minist_e/mc10_e/mindecision_e.htm.

(4)  Conferința de la Paris a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC COP 21).

(5)  SWD(2016) 390 final.

(6)  https://www.wto.org/english/thewto_e/minist_e/min01_e/mindecl_e.htm.

(7)  https://www.wto.org/english/news_e/spra_e/spra108_e.htm.

(8)  https://www.wto.org/english/news_e/news16_e/agng_09mar16_e.htm; Raportul ICTDS Bridges, vol. 20, nr. 40, 24.11.2016.

(9)  Important, nu în ultimul rând, în scopuri de etichetare și de trasabilitate.

(10)  OMC trebuie să utilizeze clasificările ONU și să includă în categoria țărilor în curs de dezvoltare toate țările care nu sunt clasificate drept dezvoltate sau cel mai puțin dezvoltate. Pentru sistemul său generalizat de preferințe (SGP și SGP+), UE poate folosi categoriile mai precise ale Băncii Mondiale, care se bazează pe veniturile unei țări.

(11)  Bridges, vol. 20, nr. 20, 2.6.2016.

(12)  Bridges, vol. 20, nr. 37, 3.11.2016.

(13)  Bridges, vol. 19, nr. 38, 12.11.2015.

(14)  COM(2015) 497 final, punctul 5.1.

(15)  Se soluționează în prezent cea de-a 513-a cauză.

(16)  Conform celor afirmate de oficiali ai CE în cadrul unei reuniuni a CESE din martie 2016.

(17)  Acordul economic și comercial cuprinzător, care urmează să fie ratificat.

(18)  JO C 13, 15.1.2016, p. 97.

(19)  Conferința de la Paris a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC COP 21).

(20)  SWD(2016) 390 final.

(21)  Articolul 21 alineatul (3) din TFUE.

(22)  Discurs la ONU, 21.9.2016.

(23)  https://www.wto.org/english/thewto_e/minist_e/mc10_e/mindecision_e.htm.

(24)  Avizul CESE, JO C 268, 14.8.2015, p. 19.

(25)  http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC103602/lb-na-28206-en-n_full_report_final.pdf.

(26)  COM(2006) 567 final.

(27)  JO C 214, 8.7.2014, p. 8.


III Acte pregătitoare

COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN

A 523-a sesiune plenară a CESE, din 22 și 23 februarie 2017

31.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 173/29


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor legate de dubla impunere în Uniunea Europeană

[COM(2016) 686 final — 2016/0338 (CNS)]

(2017/C 173/05)

Raportor:

Krister ANDERSSON

Sesizare

Consiliul Uniunii Europene, 16.2.2017

Temei juridic

Articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială

Data adoptării în secțiune

2.2.2017

Data adoptării în sesiunea plenară

22.2.2017

Sesiunea plenară nr.

523

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

174/0/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută propunerea Comisiei de directivă a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor legate de dubla impunere în UE.

1.2.

CESE este de acord cu Comisia în privința faptului că dubla impunere constituie unul dintre cele mai mari obstacole fiscale în calea pieței unice. Există o nevoie urgentă de mecanisme care să garanteze soluționarea mai rapidă și mai decisivă a cazurilor de dublă impunere atunci când acestea apar între statele membre.

1.3.

CESE recunoaște faptul că doar eliminarea dublei impuneri nu este suficientă pentru a crea condiții de concurență echitabile în domeniul fiscalității. Comitetul consideră că UE are nevoie de un cadru comun pozitiv, orientat spre viitor, pentru impozitarea întreprinderilor.

1.4.

CESE este mulțumit de faptul că directiva propusă adaugă măsuri coercitive cu scopul de a aborda principalele deficiențe identificate în Convenția de arbitraj a Uniunii (1).

1.5.

CESE salută călduros faptul că, în situațiile în care statele membre nu inițiază în mod automat procedura de arbitraj, contribuabilul poate solicita instanței naționale să ia măsurile necesare pentru instituirea unui comitet de arbitraj care să ia o decizie finală, cu caracter obligatoriu, în privința cazului într-un interval de timp fix.

1.6.

CESE sprijină inițiativa Comisiei de a extinde monitorizarea anuală a performanței țărilor la toate cazurile de litigii legate de dubla impunere în situații transfrontaliere, pentru a evalua dacă obiectivele directivei sunt îndeplinite.

1.7.

Comitetul salută, de asemenea, flexibilitatea acordată statelor membre de a conveni în mod bilateral, în funcție de caz, asupra unor mecanisme alternative de soluționare a litigiilor. Acest lucru facilitează soluționarea în situațiile multilaterale în care litigiul în cauză trebuie să fie soluționat nu doar la nivelul UE, ci și în legătură cu țări terțe prin tratatele bilaterale.

1.8.

CESE sprijină dispoziția referitoare la faptul că autoritățile competente pot publica decizia finală, sub rezerva consimțământului fiecărui contribuabil implicat.

1.9.

Comitetul ar dori să sublinieze caracterul imperios al punerii în aplicare a prezentei propuneri. Se înregistrează o creștere a numărului și a amplorii cazurilor de dublă sau de multiplă impunere. Nu pot exista întârzieri.

2.   Contextul și propunerea Comisiei

2.1.

Dubla impunere este una dintre principalele probleme cu care se confruntă în prezent agenții economici care desfășoară activități transfrontaliere. Sunt deja în vigoare mecanisme care se ocupă de soluționarea litigiilor legate de dubla impunere. Este vorba despre procedurile de acord amiabil (PAA) prevăzute în convențiile de evitare a dublei impuneri încheiate de statele membre, precum și în Convenția de arbitraj a Uniunii privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate.

2.2.

Deși mecanismele existente funcționează bine în multe cazuri, este necesar ca ele să funcționeze și mai bine în ceea ce privește accesul contribuabililor la aceste mecanisme, sfera de acoperire, promptitudinea și relevanța. Pe de altă parte, metodele tradiționale de soluționare a litigiilor nu mai sunt în totalitate adaptate complexității și riscurilor aferente actualului mediu fiscal mondial.

2.3.

Propunerea de directivă se axează pe societăți și întreprinderi, principalele părți interesate afectate de situațiile de dublă impunere. Documentul are la bază Convenția de arbitraj a Uniunii în vigoare, care prevede deja un mecanism de arbitraj obligatoriu, dar extinde sfera de aplicare a acesteia la domenii care nu sunt încă incluse și adaugă măsuri coercitive cu scopul de a aborda principalele deficiențe identificate în ceea ce privește punerea în aplicare și eficacitatea mecanismului. Drept rezultat, toate litigiile legate de dubla impunere care implică tranzacții transfrontaliere în cadrul UE și care au un impact asupra profiturilor întreprinderilor se încadrează în domeniul de aplicare al propunerii.

2.4.

Propunerea adaugă obligația explicită a statelor membre de a obține rezultate, precum și un termen-limită clar definit. Sunt excluse situațiile de dublă neimpozitare sau cazurile de fraudă, de abateri săvârșite cu intenție sau de neglijență gravă.

2.5.

Directiva permite o procedură de acord amiabil (PAA), inițiată în urma unei plângeri din partea contribuabilului, în cadrul căreia statele membre cooperează liber și ajung la un acord în termen de doi ani.

2.6.

Etapa inițială a PAA este completată cu o procedură de arbitraj care prevede soluționarea litigiului prin arbitraj în termen de cincisprezece luni în cazul în care statele membre nu au reușit să ajungă la un acord pe parcursul etapei amiabile inițiale. Procedura de arbitraj are caracter obligatoriu și începe în mod automat. Aceasta se încheie cu emiterea unei decizii obligatorii finale de către autoritățile competente ale statelor membre în cauză.

2.7.

Creșterea transparenței este unul dintre obiectivele propunerii de directivă. Autoritățile competente pot publica decizia de arbitraj definitivă și alte informații detaliate sub rezerva acordului contribuabilului. În cazul în care contribuabilul nu este de acord, autoritățile competente publică un rezumat al deciziei.

3.   Observații generale

3.1.

CESE salută propunerea Comisiei de directivă a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor legate de dubla impunere în UE, ca parte a Pachetului de măsuri privind impozitarea întreprinderilor. Există o nevoie urgentă de mecanisme care să garanteze soluționarea mai rapidă și mai decisivă a cazurilor de dublă impunere atunci când acestea apar între statele membre.

3.2.

CESE este de acord cu declarația Comisiei potrivit căreia Europa are nevoie de un sistem fiscal care se potrivește cu piața sa internă și care sprijină creșterea economică și competitivitatea, atrage investițiile, contribuie la crearea de locuri de muncă, stimulează inovarea și susține modelul social european. Impozitarea ar trebui să asigure venituri stabile pentru investițiile publice și pentru politicile care favorizează creșterea. Aceasta ar trebui să garanteze că toate întreprinderile beneficiază de condiții de concurență echitabile și de securitate juridică și că se confruntă cu obstacole minime în desfășurarea activităților lor la nivel transfrontalier.

3.3.

CESE împărtășește îngrijorarea Comisiei referitoare la faptul că dezacordul în rândul statelor membre în privința statului care are dreptul de a impozita anumite profituri are deseori drept rezultat impozitarea dublă sau multiplă a întreprinderilor pentru același venit. Cele mai recente cifre ale Comisiei indică faptul că există aproximativ 900 de litigii legate de dubla impunere în desfășurare în UE, având ca miză 10,5 miliarde de euro.

3.4.

Comitetul salută eforturile depuse de Comisie pentru a garanta că toate întreprinderile care desfășoară activități în UE își plătesc impozitele acolo unde sunt generate profiturile și valoarea, dar consideră că aceste întreprinderi nu ar trebui să facă obiectul dublei sau multiplei impuneri pentru același profit. Acest principiu este esențial pentru o impozitare echitabilă și eficientă. CESE este de acord cu Comisia în privința faptului că dubla impunere este unul dintre cele mai mari obstacole fiscale în calea pieței unice.

3.5.

CESE salută călduros inițiativa Comisiei de a aborda problema dublei impuneri într-o manieră coordonată în UE. Este de acord cu Comisia în privința faptului că, pentru a stimula crearea de locuri de muncă, creșterea economică și investițiile, este necesar să se creeze un mediu fiscal mai propice pentru societățile comerciale, prin reducerea costurilor de asigurare a conformității și a obligațiilor administrative și prin garantarea securității fiscale. Importanța securității fiscale în promovarea investițiilor și a creșterii economice a fost recunoscută recent de liderii G20 și a căpătat o dimensiune mondială. Statele membre trebuie să stabilească un echilibru între punerea în aplicare a reformelor necesare și oferirea unui mediu fiscal stabil, clar și previzibil pentru întreprinderi.

3.6.

CESE recunoaște faptul că doar eliminarea dublei impuneri nu este suficientă pentru a crea condiții de concurență echitabile în domeniul fiscalității. Acesta consideră că UE are nevoie de un cadru comun pozitiv, orientat spre viitor, pentru impozitarea întreprinderilor. Acest raționament stă la baza propunerii Comisiei referitoare la relansarea bazei fiscale consolidate comune a societăților (CCCTB).

3.7.

CESE recunoaște faptul că majoritatea statelor membre au tratate fiscale bilaterale reciproce pentru eliminarea dublei impuneri și că există proceduri de soluționare a litigiilor. Cu toate acestea, respectivele proceduri sunt îndelungate și costisitoare și nu duc întotdeauna la un acord. Convenția de arbitraj a Uniunii asigură o scutire parțială. Cu toate acestea, domeniul său de aplicare este limitat la litigiile privind prețurile de transfer și nu există nicio cale de a abroga interpretarea normelor.

3.8.

CESE este mulțumit de faptul că directiva propusă adaugă măsuri coercitive cu scopul de a aborda principalele deficiențe identificate în Convenția de arbitraj a Uniunii, cum ar fi situațiile de refuz implicit sau explicit al accesului, precum și procedurile prelungite și blocate.

3.9.

CESE salută, de asemenea, faptul că o gamă mai largă de cazuri vor putea beneficia de un mecanism care prevede soluționarea obligatorie a litigiilor. Respectivele îmbunătățiri aduse mecanismelor de soluționare a litigiilor vor genera economii semnificative de timp, de bani și de resurse atât pentru întreprinderi, cât și pentru administrații și vor consolida securitatea fiscală pentru întreprinderile din UE.

3.10.

CESE salută călduros faptul că, în situațiile în care statele membre nu inițiază în mod automat procedura de arbitraj, contribuabilul poate solicita instanței naționale să ia măsurile necesare pentru instituirea unui comitet de arbitraj care să ia o decizie finală, cu caracter obligatoriu, în privința cazului într-un interval de timp fix. Acest lucru va contribui la evitarea incertitudinii pentru întreprinderile implicate și se bazează pe mecanisme și bune practici care sunt deja aplicate în toate statele membre în cazul litigiilor transfrontaliere în alte domenii decât fiscalitatea. Cu toate acestea, CESE ar dori să sublinieze necesitatea asigurării de către statele membre a faptului că durata respectivelor acțiuni în justiție este scurtă, pentru a evita întârzierile semnificative în soluționarea litigiilor.

3.11.

CESE sprijină inițiativa Comisiei de a extinde monitorizarea anuală a performanței țărilor la toate cazurile de litigii legate de dubla impunere în situații transfrontaliere, pentru a evalua dacă obiectivele directivei sunt îndeplinite. Din analizele existente reiese că există cazuri care nu pot fi soluționate prin mecanismele în vigoare, care nu intră în sfera de aplicare a Convenției de arbitraj a Uniunii sau a convențiilor de evitare a dublei impuneri, care se blochează fără ca persoanele impozabile să fie informate cu privire la motivele care stau la baza situației sau care nu sunt niciodată rezolvate. CESE consideră că, în momentul actual, performanța la nivelul statelor membre nu este satisfăcătoare și solicită Comisiei să analizeze îndeaproape funcționarea directivei atunci când este pusă în aplicare, precum și să publice analiza și rezultatele acesteia.

3.12.

CESE este de acord că eliminarea dublei impuneri ar trebui să se realizeze printr-o procedură în cadrul căreia, ca un prim pas, cazul să fie transmis autorităților fiscale din statele membre vizate în vederea soluționării litigiului prin utilizarea procedurii de acord amiabil. Dacă nu se ajunge la un acord într-un anumit interval de timp, cazul ar trebui să fie prezentat unei comisii consultative sau unei comisii de soluționare alternativă a litigiilor, alcătuită atât din reprezentanți ai autorităților fiscale respective, cât și din personalități independente. Autoritățile fiscale ar trebui să ia o decizie finală obligatorie prin referire la avizul comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor.

3.13.

CESE recunoaște faptul că în UE trebuie să se stabilească un standard minim eficient pentru mecanismele de soluționare a litigiilor, care să abordeze, în mod cuprinzător și suficient de detaliat, pașii procedurali necesari pentru asigurarea aplicării omogene și eficiente.

3.14.

Comitetul salută, de asemenea, flexibilitatea acordată statelor membre de a conveni în mod bilateral, în funcție de caz, asupra unor mecanisme alternative de soluționare a litigiilor. Acest lucru facilitează soluționarea în situațiile multilaterale în care litigiul în cauză trebuie să fie soluționat nu doar la nivelul UE, ci și în legătură cu țări terțe prin tratatele bilaterale.

3.15.

CESE sprijină dispoziția referitoare la faptul că autoritățile competente pot publica decizia finală, sub rezerva consimțământului fiecărui contribuabil implicat.

3.16.

Comitetul ar dori să sublinieze caracterul imperios al punerii în aplicare a prezentei propuneri. Dat fiind că se înregistrează o creștere a numărului și a amplorii cazurilor de dublă sau de multiplă impunere, nu pot exista întârzieri.

Bruxelles, 22 februarie 2017.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS


(1)  Convenția privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (90/436/CEE).


31.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 173/33


Avizul Comitetului Economic și Social European privind recomandarea de recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro

[COM(2016) 726 final]

și privind

comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul European al Regiunilor — Către o orientare bugetară pozitivă pentru zona euro

[COM(2016) 727 final]

(2017/C 173/06)

Raportor:

Javier DOZ ORRIT

Coraportor:

Petr ZAHRADNÍK

Sesizare

Comisia Europeană, 27.1.2017

Temei juridic

Articolul 304 din TFUE

 

 

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială

Data adoptării în secțiune

2.2.2017

Data adoptării în sesiunea plenară

22.2.2017

Sesiunea plenară nr.

523

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

218/4/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE apreciază efortul Comisiei Europene de a aplica o politică economică care să se axeze pe susținerea unei creșteri puternice, durabile, echilibrate și favorabile incluziunii a zonei euro, precum și o combinație echilibrată a instrumentelor structurale, fiscale și monetare în acest scop, inclusiv o orientare bugetară pozitivă.

1.2.

Prin urmare, CESE salută recomandarea Comisiei Europene privind o orientare bugetară pozitivă pentru zona euro care să respecte și obiectivele de sustenabilitate bugetară pe termen lung.

1.3.

CESE dorește să încurajeze Comisia Europeană să valorifice pe deplin rolul său de gardian al tratatelor UE și angajamentele pe care se întemeiază acestea, de creștere a bunăstării, progresului social și justiției sociale, pe de o parte, și a prosperității economice și a competitivității, pe de altă parte, precum și competențele sale sporite, care i-au fost recent conferite, în ce privește interpretarea flexibilă a normelor fiscale pentru a permite o creștere semnificativă a investițiilor publice care, în anumite condiții, nu ar trebui să fie luate în considerare la calcularea țintelor de deficit ale Pactului de stabilitate și de creștere (PSC).

1.4.

CESE salută punerea accentului pe creșterea investițiilor și pe luarea în considerare a actualului plan de investiții. Această strategie trebuie finanțată în mod adecvat, pentru a duce la o creștere semnificativă a creditelor acordate de BEI în comparație cu ultimii ani. Structurile de guvernanță ar trebui să garanteze că fondurile sunt orientate în mod adecvat către țările care au înregistrat o scădere gravă a investițiilor. Astfel de măsuri trebuie însoțite de reforme structurale adecvate, care să promoveze creșterea, ocuparea forței de muncă și coeziunea socială.

1.5.

CESE salută faptul că Comisia Europeană pledează pentru o ajustare simetrică a deficitelor de cont curent în zona euro. Acest obiectiv ar trebui preluat atât de statele membre cu deficite, cât și de cele cu excedente. Statele membre ar trebui să decidă cum să efectueze aceste ajustări, în conformitate cu orientarea generală comună.

1.6.

Ar trebui să se pună accentul pe reforme structurale care pot stimula cererea și creșterea, chiar și pe termen scurt, evitându-se, în același timp, cele care sunt de natură să submineze creșterea economică, sporind nesiguranța locurilor de muncă și a veniturilor. Reformele structurale adoptate ar trebui să aibă potențialul de a aduce îmbunătățiri concrete ale mediului de afaceri, de a reduce obstacolele din calea investițiilor și de a contribui la finalizarea pieței unice a UE sub toate aspectele sale.

1.7.

Creșterea productivității ar trebui să fie un obiectiv prioritar al reformelor structurale. Acestea ar trebui să asigure o repartizare echitabilă a oricăror câștiguri de productivitate, pentru a stimula cererea și a îmbunătăți oferta.

1.8.

Relansarea și creșterea productivității și a PIB ar trebui considerate ca un mijloc esențial de restabilire a stării de sănătate în economiile în care se înregistrează cele mai ridicate niveluri de îndatorare.

1.9.

Ar trebui să se acorde prioritate reformelor care sprijină crearea de locuri de muncă de înaltă calitate (adică stabile și corect remunerate).

1.10.

CESE subliniază că consolidarea și promovarea dialogului social și a dialogului cu societatea civilă atât la nivel național, cât și la nivelul zonei euro este de o importanță capitală pentru stabilirea de comun acord și punerea în aplicare cu succes a politicilor necesare pentru refacerea și sustenabilitatea economiei pe termen lung.

1.11.

Adoptarea de măsuri eficace împotriva spălării banilor, a infracțiunilor fiscale, a recurgerii la paradisuri fiscale și a concurenței fiscale neloiale între statele membre va contribui, de asemenea, la atingerea obiectivelor Pactului de stabilitate și de creștere.

1.12.

CESE sprijină crearea unui sistem european de garantare a depozitelor și solicită accelerarea creării unui mecanism de sprijin comun pentru Fondul unic de rezoluție bancară. Ar trebui să se ia măsuri decisive pentru a soluționa problema creditelor neperformante, protejând, în același timp, drepturile consumatorilor și respectând principiile relevante ale pilonului european al drepturilor sociale.

1.13.

CESE sprijină inițiativele ce vizează finalizarea uniunii economice și monetare, printre care cea destinată creării unui puternic pilon european al drepturilor sociale, asigurării unei flexibilități bugetare sporite în zona euro și dotării acesteia cu o mai mare capacitate bugetară, în special prin stimularea instituirii unei trezorerii a zonei euro, destinată emiterii de obligațiuni comune, sub un control democratic și politic puternic.

1.14.

CESE pledează pentru îmbunătățirea în continuare a semestrului european, consolidarea rolului de coordonare al Comisiei Europene în cadrul acestui proces și un angajament clar al statelor membre de punere în aplicare a politicilor convenite la nivelul Consiliului, evitându-se astfel incertitudinile și creându-se un mediu de investiții favorabil.

2.   Context

2.1.

Ca urmare a Raportului celor cinci președinți, în cadrul semestrului european s-a afirmat un angajament de consolidare a integrării dintre zona euro și nivelurile naționale. La fel ca în 2016, analiza anuală a creșterii pentru 2017 este însoțită de o recomandare de recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro. Obiectivul este acela de a oferi o oportunitate pentru discuții într-o etapă timpurie și orientate privind zona euro în ansamblu, înaintea discuțiilor specifice pentru fiecare țară, astfel încât provocările comune să fie pe deplin reflectate în acțiunile specifice fiecărei țări.

2.2.

În cadrul semestrului european 2017, Comisia a prezentat următoarele cinci recomandări privind politica economică a zonei euro:

să se aplice politici care sprijină creșterea economică și convergența și să se elimine obstacolele din calea investițiilor și creării de locuri de muncă. Țările cu deficite de cont curent sau cu datorii externe ridicate ar trebui să încerce să sporească productivitatea, în timp ce țările cu excedente de cont curent ar trebui să consolideze cererea internă și investițiile;

să se adopte o orientare bugetară generală pozitivă care să sprijine reformele și să consolideze redresarea economică; să se combine eforturile naționale diferențiate, în vederea asigurării sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice și a stabilizării macroeconomice; să se îmbunătățească structura finanțelor publice;

să se implementeze reforme care să promoveze crearea de locuri de muncă, echitatea socială și convergența și să se deplaseze presiunea fiscală de pe piața muncii, în special pentru persoanele cu venituri mici;

să se convină asupra unui sistem european de asigurare a depozitelor și să se înceapă elaborarea mecanismului comun de protecție pentru Fondul unic de rezoluție bancară; să se abordeze riscurile la adresa viabilității sectorului bancar și să se promoveze o reducere ordonată a efectului de levier în cazul unui nivel ridicat al datoriei private;

să se accelereze finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei, inclusiv prin punerea în aplicare a măsurilor restante din cadrul etapei 1 a raportului celor cinci președinți.

2.3.

O noutate pentru semestrul european 2017 este Comunicarea pe tema „Către o orientare bugetară pozitivă pentru zona euro”. În acest document, Comisia subliniază că este nevoie de o orientare bugetară pozitivă, și că vede condiții propice de realizarea a acesteia. Pentru o astfel de orientare bugetară, zona euro trebuie să adopte o abordare mai colectivă, care să țină seama de diferențele de la o țară la alta. Comisia recomandă o expansiune fiscală de până la 0,5 % din PIB în 2017 pentru zona euro în ansamblu, stabilind o plajă între 0,3 % și 0,8 % pentru a ține cont de diferențele dintre state, expuse unor riscuri diferite din punctul de vedere al stabilității macroeconomice și al sustenabilității fiscale.

3.   Observații generale

3.1.

CESE salută apelul lansat de Comisia Europeană pentru o orientare bugetară generală pozitivă a zonei euro. Cu toate acestea, CESE își exprimă și îngrijorarea față de faptul că este puțin probabil ca limitarea expansiunii bugetare la două sau trei state membre care dispun în prezent de o marjă bugetară conform regulilor de politică bugetară ale UE să ducă la orientarea bugetară generală preconizată. Consolidarea creșterii economice a zonei euro și a UE este esențială într-un moment de criză politică și de incertitudini alimentate de Brexit și de politicile noului guvern al Statelor Unite, în special de politicile comerciale protecționiste. Expansiunea bugetară și creșterea mai mare a investițiilor publice și private vor impulsiona cererea internă, factor crucial pentru o creștere solidă. Vor contribui în acest sens și reformele structurale care urmăresc creșterea productivității, îmbunătățirea condițiilor pentru dezvoltarea activităților economice și eliminarea obstacolelor din calea investițiilor.

3.2.

Această schimbare în evaluarea Comisiei Europene privind situația economică din zona euro este conformă cu avizul anterior al CESE privind politica economică a zonei euro (1), care pleda pentru utilizarea activă a politicilor bugetare pentru sprijinirea redresării economice a zonei euro în ansamblu. Orientarea bugetară pozitivă propusă de Comisia Europeană este modestă, dar – cu condiția să fie combinată cu utilizarea eficientă a Planului de investiții și a FEIS – ar putea contribui la depășirea problemelor legate de creșterea lentă, stagnarea parțială și divergențele persistente dintre nivelurile de performanță economică ale țărilor din zona euro.

3.3.

CESE constată că orientarea bugetară pozitivă pentru zona euro în ansamblu ar trebui considerată un instrument pe termen scurt sau mediu care trebuie să fie compatibil cu sustenabilitatea fiscală pe termen lung. În conjunctura actuală, obiectivele în materie de deficit și datorie în raport cu PIB-ul ar trebui să fie aplicate în mod flexibil, ținând seama de obiectivele și scopurile UE în general și cele ale UEM și ale Pactului de stabilitate și de creștere, astfel cum se menționează la articolele 119 și 120 din TFUE.

3.4.

CESE solicită Comisiei Europene să-și îndeplinească rolul de gardian al tratatelor UE, în special în ceea ce privește articolul 3 din TUE, care stabilește ca obiective promovarea bunăstării, coeziunii și justiției sociale, și recunoaște faptul că cifrele specifice impuse de Pactul de stabilitate și de creștere și punerea rigidă în aplicare a acestuia nu sunt nici adecvate, nici necesare având în vedere stagnarea actuală și nivelul minim istoric al ratelor dobânzii, această concluzie fiind împărtășită, printre alții, de OCDE. Promovarea bunăstării, coeziunii și justiției sociale este pe deplin compatibilă cu creșterea economică și creșterea productivității.

3.5.

CESE propune adoptarea „regulii de aur” la punerea în aplicare a Pactului de stabilitate și de creștere, astfel încât investițiile publice care vor contribui la ameliorarea potențialului de creștere și a competitivității economice să nu fie luate în considerare în țintele de deficit prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere. CESE confirmă poziția sa exprimată în avizul privind un plan de investiții pentru Europa, în avizul privind regulamentul Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), precum și în avizul privind prelungirea duratei FEIS (2): creșterea investițiilor publice este necesară pentru stimularea creșterii economice pe termen scurt și pe termen lung, aceasta din urmă fiind o condiție necesară pentru consolidarea finanțelor publice.

3.6.

CESE atrage atenția asupra riscului ca atitudinea din ce în ce în ce mai pronunțată de respingere a UE și UEM să nu poată fi contracarată dacă nu se reușește orientarea politicilor economice în sensul promovării obiectivelor generale ale acestora, printre altele în cadrul viitoarei Cărți albe privind viitorul Europei. Acest eșec ar putea fi deosebit de problematic în contextul provocărilor actuale generate de, printre altele, evoluțiile geopolitice din vecinătatea UE, valurile de refugiați și migranți, precum și schimbările climatice. Numai o Europă unită și puternică din punct de vedere economic, cu un puternic sprijin popular, ar putea reuși să transforme aceste provocări în oportunități. Instituțiile europene, în colaborare cu societatea civilă angajată în proiectul european, ar trebui să depună eforturi pentru a transmite tuturor europenilor, prin mijloace adecvate, toate lucrurile pozitive pe care UE are sarcina de a le face pentru ei în domenii de politică și economie.

3.7.

Un instrument care ar putea contribui la restabilirea creșterii economice și la reducerea divergențelor ar fi Planul de investiții pentru Europa. Până în prezent, nivelul finanțării i-a permis numai să mențină nivelurile anterioare de credite din partea BEI, privilegiind puternic investițiile în țările care se confruntă cu mai puține dificultăți. Acest lucru ar trebui remediat de urgență, asigurându-se un grad suficient de flexibilitate în Pactul de stabilitate și de creștere în ceea ce privește investițiile publice necesare, ceea ce ar permite o creștere decisivă a nivelului de investiții în tranziția energetică, educație și competențe, infrastructură și proiectele finanțate de FEIS în întreaga zonă euro, încurajând, în același timp, investiții în proiecte inovatoare ale sectorului privat.

3.8.

Politica fiscală, împreună cu impozitarea progresivă, reprezintă un element-cheie în promovarea echității sociale. Existența unui sistem fiscal adecvat și optimizat pentru stimularea creșterii economice este deosebit de importantă în acest sens. Reducerea impozitelor pe veniturile cele mai mici poate să contribuie la stabilitatea macroeconomică și, totodată, să acționeze ca un stimulent pentru ocuparea unui loc de muncă remunerat. Cu toate acestea, orice reducere de impozit ar trebui însoțită de surse alternative de venituri fiscale, pentru a se evita deficitele bugetare.

3.9.

CESE salută apelul lansat de Comisia Europeană statelor membre cu deficite de cont curent sau o datorie externă ridicată să se concentreze pe îmbunătățirea creșterii productivității. În acest context, Consiliul ia act de faptul că redistribuirea echitabilă a veniturilor și a bogăției care decurg din creșterea productivității ar trebui să crească egalitatea și să aibă un impact pozitiv asupra cererii interne și agregate în zona euro. Este necesară stimularea cererii interne, ca o condiție esențială pentru sprijinirea creșterii economice și depășirea crizei.

3.10.

CESE consideră că reformele structurale prioritare ar trebui să fie cele care să ducă la creșterea productivității, dar și cele care consolidează securitatea locului de muncă și sistemul de protecție socială în cadrul unor condiții satisfăcătoare pentru întreprinderi. Nicio țară din zona euro nu este competitivă în lumea modernă pe baza unor salarii mici și a unui sistem precarizat de ocupare a forței de muncă. Ar trebui să se pună accentul pe reforme care să combine flexibilitatea negociată cu securitatea, astfel încât să consolideze competențele și inovarea și să creeze stimulente în acest sens. Reformele pieței forței de muncă ar trebui să promoveze o stabilitate mai mare a ocupării forței de muncă, care va contribui la îmbunătățirea cererii și ofertei în cadrul economiei zonei euro, chiar și pe termen scurt.

3.11.

CESE subliniază încă o dată (3) că greutățile actuale din zona euro s-au datorat reducerii cererii, ea însăși rezultatul politicilor bugetare și al ajustărilor asimetrice ale balanței de cont curent (bazate, în cea mai mare parte, pe costurile forței de muncă) operate în anii precedenți, în contextul celei mai grave recesiuni postbelice, și nu faptului că statele membre nu au depus suficiente eforturi de reformă. Comitetul subliniază încă o dată faptul că reformele structurale care vizează componenta de ofertă a economiilor nu vor stimula decât în mică măsură investițiile și creșterea economică fără o orientare bugetară expansionistă în zona euro și fără o angajare fermă pe calea redresării.

3.12.

CESE regretă faptul că, în timpul crizei, dialogul social și dialogul cu societatea civilă au fost compromise sau chiar complet marginalizate în statele membre, în special în cele care au avut nevoie de sprijin financiar și de o reformare pe scară largă a politicilor sociale și a pieței forței de muncă. Ar trebui recomandată includerea, în paradigma semestrului european, a unor indicatori principali care să reflecte pilonul european al drepturilor sociale, asigurând o reprezentare echilibrată a partenerilor sociali. CESE observă că, în prezent, UE și multe state membre nu garantează proceduri de dialog social, ceea ce împiedică partenerii sociali să participe efectiv la procesul semestrului european.

3.13.

CESE consideră, de asemenea, că trebuie îmbunătățită coordonarea politicilor economice în contextul semestrului european și consolidat rolul jucat de Comisia Europeană în acest cadru. Pentru a spori credibilitatea procesului, statele membre ar trebui să își îndeplinească angajamentele luate în cadrul Consiliului.

4.   Observații specifice

4.1.

CESE sprijină inițiativele Comisiei Europene în vederea finalizării uniunii bancare, și anume instituirea unui sistem comun de garantare a depozitelor și a unui mecanism comun de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție bancară. Aceste măsuri sunt esențiale pentru a ușura sarcina pe care o suportă bugetele publice naționale legată de asigurarea stabilității sistemului bancar, care constituie un bun public. Acestea sunt cu atât mai importante cu cât, pentru moment, evoluția în direcția unei uniuni politice nu figurează pe ordinea de zi.

4.2.

CESE observă, de asemenea, că problema creditelor bancare neperformante este de o importanță capitală pentru completarea politicilor care vizează relansarea creșterii. Ar trebui luate măsuri prompte pentru a remedia această problemă, ținându-se seama totodată de aspectele legate de protecția consumatorilor.

4.3.

Frauda fiscală și evaziunea fiscală duc la o scădere semnificativă a veniturilor publice, ceea ce are un impact negativ asupra îndeplinirii obiectivelor Pactului de stabilitate și de creștere și a capacității de majorare a investițiilor publice. Paradisurile fiscale joacă în special un rol esențial în evaziunea fiscală de mare anvergură și infracțiunile aferente (de exemplu, spălarea banilor). Combaterea paradisurilor fiscale ar trebui să constituie o prioritate. CESE solicită tuturor instituțiilor din UE și din zona euro să adopte și să pună în aplicare fără întârziere directive în acest sens.

4.4.

Concurența fiscală neloială între statele membre afectează capacitatea de colectare a impozitelor a unora dintre aceste state și, prin urmare, capacitatea acestora de a respecta obiectivele Pactului de stabilitate și de creștere. CESE consideră că autoritățile UE ar trebui să adopte măsuri rezonabile și echilibrate pentru a pune capăt practicilor de concurență fiscală neloială, în conformitate cu recomandările formulate de OCDE și FMI.

4.5.

Recunoscând efortul enorm de a consolida în continuare și de a dezvolta moneda euro, necesară în prezent și în viitorul apropiat pentru a oferi prosperitate durabilă și stabilitatea în zona euro, CESE consideră că trebuie vizate, printre altele, următoarele obiective:

instituirea unei reprezentări externe unificate a zonei euro în cadrul forurilor internaționale (Fondul Monetar Internațional, OCDE etc.) (4);

dezvoltarea flexibilității bugetare și a unei capacități bugetare pentru zona euro, prevăzând inclusiv posibilitatea de a emite euroobligațiuni prin eventuale măsuri instituționale, precum instituirea unei trezorerii a zonei euro (5);

consolidarea pilonului european al drepturilor sociale, prin intermediul unui dialog social corespunzător și prin implicarea partenerilor sociali în toate inițiativele legislative (6);

instaurarea unui proces specific de dialog macroeconomic în zona euro, astfel cum a fost propus de CESE în avizele sale anterioare (7);

consolidarea controlului democratic al politicilor UE (8).

Bruxelles, 22 februarie 2017.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS


(1)  JO C 177, 18.5.2016, p. 41.

(2)  JO C 268, 14.8.2015, p. 27 și JO C 75, 10.3.2017, p. 57.

(3)  JO C 177, 18.5.2016, p. 41.

(4)  JO C 177, 18.5. 2016, p.16.

(5)  JO C 451, 16.12.2014, p. 10, JO C 268, 14.8.2015, p. 33 și JO C 332, 8.10.2015, p. 8.

(6)  JO C 451, 16.12.2014, p. 10 și Avizul CESE privind un pilon european al drepturilor sociale (JO C 125, 21.4.2017, p. 10).

(7)  JO C 13, 15.1.2016, p. 33 și JO C 177, 18.5.2016, p. 35.

(8)  JO C 332, 8.10.2015, p. 8.


31.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 173/38


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește măsurile specifice menite să furnizeze o asistență suplimentară statelor membre afectate de dezastre naturale

[COM(2016) 778 final — 2016/0384 (COD)]

(2017/C 173/07)

Raportor:

Pietro Vittorio BARBIERI

Sesizare

Consiliul Uniunii Europene, 11.1.2017

Parlamentul European, 15.12.2016

Temei juridic

Articolele 177 și 304 din TFUE

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială

Data adoptării în secțiune

2.2.2017

Data adoptării în sesiunea plenară

22.2.2017

Sesiunea plenară nr.

523

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

183/0/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE își exprimă aprecierea față de propunerea 2016/0384 a Comisiei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 (1) în ceea ce privește măsurile specifice menite să furnizeze o asistență suplimentară statelor membre afectate de dezastre naturale.

1.2.

CESE salută propunerea Comisiei de a permite utilizarea Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), în completarea resurselor disponibile în cadrul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE), pentru sprijinirea statelor membre și a regiunilor afectate de dezastre naturale majore.

1.3.

CESE își exprimă susținerea față de introducerea unei axe prioritare separate pentru operațiunile de reconstrucție sprijinite de FEDR în cadrul unui program operațional, fără a fi nevoie de cofinanțare națională, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene.

1.4.

CESE este de acord cu extinderea perioadei de eligibilitate a cheltuielilor privind intervențiile, astfel încât să înceapă de la data producerii dezastrului natural, chiar dacă aceasta este anterioară intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare.

1.5.

CESE salută propunerea de a permite statului membru care a inclus deja cheltuielile legate de intervenții într-o cerere anterioară de plată transmisă Comisiei să efectueze ajustările necesare în următoarea cerere de plată.

1.6.

În logica celor afirmate în alte avize anterioare, CESE nu poate decât să își exprime aprecierea față de propunerile Comisiei menționate mai sus, care urmăresc simplificarea și accelerarea acordării ajutorului, astfel încât să se poată reacționa la dezastrele naturale într-un mod mai prompt, mai eficient și mai vizibil.

1.7.

În același timp, CESE consideră că este necesar să se procedeze la o nouă revizuire a fondului, pentru a defini mai bine domeniul său de aplicare, din care nu ar trebui excluse catastrofele provocate de schimbări climatice și de acte de terorism, precum și pentru a modifica pragurile de acces, considerate de CESE ca fiind prea ridicate.

1.8.

CESE consideră că fondul reprezintă un simbol puternic de solidaritate europeană și că ar trebui prezentat într-o lumină foarte favorabilă cetățenilor Uniunii.

2.   Argumentația avizului și observații specifice

2.1.

Din păcate, Europa a fost afectată de diverse catastrofe naturale, iar țările din UE care au suferit o catastrofă majoră de-a lungul anilor au fost numeroase.

2.1.1.

În 2002, Europa Centrală, în special Germania, Austria, Republica Cehă și Slovacia, au fost afectate simultan de inundații grave. UE a decis să intervină, în același an, prin intermediul Fondului de solidaritate al UE, pentru a răspunde catastrofelor naturale majore și pentru a da glas solidarității europene cu regiunile afectate. De atunci, fondul a fost utilizat ca reacție la numeroase și diverse tipuri de dezastre, printre care inundații, incendii de pădure, cutremure, furtuni și secete (2).

2.2.

CESE consideră oportună utilizarea Fondului european de dezvoltare regională (3) în completarea FSUE, pentru intervenții în caz de dezastre majore. Cele două fonduri au în comun atât principiile etice, cât și unele criterii programatice de intervenție. Dacă, pe de o parte, ambele fonduri constituie încă o dovadă a spiritului de solidaritate al UE, pe de altă parte, acțiunile finanțate în general de acestea împărtășesc și ele același obiectiv, de a promova creșterea economică și dezvoltarea echitabilă și durabilă în regiunile europene (4).

2.3.

CESE a constatat deja în trecut că furnizarea la timp a ajutorului reprezintă un element esențial pentru a asigura eficacitatea și vizibilitatea acestuia. În special, CESE și-a exprimat deja opinia cu privire la durata prea mare a procedurilor administrative legate de FSUE (5), precum și la termenele prea lungi prevăzute pentru furnizarea ajutoarelor (6).

2.4.

CESE reamintește precizările pe care le-a făcut deja cu privire la funcționarea fondului:

trebuie definit cu maximă claritate domeniul de aplicare a fondului, pentru ca acesta să nu suscite așteptări nefondate și să nu fie instrumentalizat în comunicarea politică;

trebuie redefinit pragul de impact economic care permite evaluarea nivelului de gravitate a unui dezastru, fondul urmând a fi folosit doar în împrejurări excepționale;

trebuie simplificate și mai mult mecanismele de funcționare și trebuie reduse termenele de acordare a ajutorului, astfel încât acesta să se facă simțit imediat.

2.4.1.

În plus, CESE este îngrijorat de creșterea numărului de dezastre naturale și de alt tip, subliniind necesitatea de a consolida politicile de prevenire.

2.5.

CESE este de acord cu introducerea unui alineat (8) la articolul 120 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, care creează o axă prioritară separată, cu o rată de cofinanțare de până la 100 % din partea FEDR, cu condiția ca acțiunile:

să fie selectate de autoritățile de management ca răspuns la dezastre naturale majore;

să vizeze reconstrucția în urma dezastrelor naturale;

să fie finanțate în cadrul unei priorități de investiții a FEDR.

2.6.

CESE este de acord cu derogarea de la articolul 65 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, care permite eligibilitatea cheltuielilor pentru operațiunile din cadrul acestei axe prioritare de la data la care a avut loc dezastrul natural.

3.   Punctul de vedere al CESE

3.1.

CESE consideră că propunerea de regulament ar trebui luată în considerare inclusiv din perspectiva Regulamentului (CE) nr. 2012/2002, cu modificările ulterioare, în măsura în care îl completează și îl modifică. Modificările propuse de Comisie merg în sensul așteptărilor exprimate în avizele anterioare ale CESE, referitoare la accelerarea și simplificarea mecanismelor de funcționare a fondului. Însă unele chestiuni problematice trebuie din nou aduse în discuție.

3.2.

Astfel, CESE reafirmă că regulamentul este deosebit de important, deoarece reprezintă o dovadă a solidarității europene. El respectă principiul subsidiarității, integrându-se în politicile statelor membre, și se coordonează cu diverse alte politici ale Uniunii Europene, printre care alte programe care au legătură cu fondurile structurale și cele ale Băncii Europene de Investiții (BEI). CESE consideră că regulamentul ar trebui privit și prin prisma derogărilor de la Pactul de stabilitate prevăzute pentru statele membre afectate de dezastre naturale și de alt tip.

3.3.

Regulamentul prevede că se aplică în cazul unor dezastre naturale majore, fără să se substituie acțiunilor statelor membre dacă valoarea prejudiciilor nu atinge un prag pe care CESE îl consideră prea ridicat și care ar trebui deci să fie revizuit.

3.4.

Intervențiile eligibile nu acoperă locuințele, cu excepția celor provizorii, în situații de urgență, în celelalte cazuri fiind necesară intervenția statului sau a societăților de asigurare. În cazul localităților istorice, însăși existența lor este condiționată de activități economice legate de turismul reședințelor secundare. CESE este de părere că ar trebui să se țină seama de dihotomia dintre locuințe și activitățile economice.

3.5.

Regulamentul prevede, de asemenea, că nu trebuie să existe o suprapunere cu alte măsuri ale UE care vizează depășirea dificultăților din teritoriu, generate de dezastre naturale sau de alt tip. Una dintre primele cerințe pentru accesarea fondului este de fapt chiar existența unui plan de prevenire a riscului de catastrofe naturale. CESE consideră că nu se pune un accent suficient pe acțiunile de prevenire din partea instituțiilor europene și a statelor membre.

3.6.

Regulamentul precizează că operațiunile care fac obiectul finanțării trebuie să fie conforme cu dispozițiile tratatului și cu actele normative adoptate ulterior. Comisia face trimitere în special la buna gestiune financiară, la transparența achizițiilor publice, precum și la protecția mediului și la adaptarea la schimbările climatice, în condițiile unor investiții orientate către infrastructuri ecologice. La momentul adoptării regulamentului, nu era în vigoare nicio directivă specifică privind accesibilitatea (7). Întrucât cererea de produse și servicii accesibile a crescut și mai mult odată cu îmbătrânirea populației Uniunii Europene (8), CESE consideră că accesibilitatea inițiativelor privind intervențiile de urgență și de reconstrucție ar trebui să se numere printre criteriile pe care trebuie pus accentul.

Bruxelles, 22 februarie 2017.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS


(1)  COM(2016) 778 final – 2016/0384 (COD).

(2)  Ajutorul acordat de Comisie prin FSUE s-a dovedit, de pildă, esențial în confruntarea cu catastrofele naturale suferite de Bulgaria, Italia și România în 2014.

(3)  Fondul european de dezvoltare regională este unul dintre fondurile structurale ale UE. Acesta are ca scop reducerea diferențelor dintre nivelurile de dezvoltare ale regiunilor europene, ținând seama de handicapurile lor naturale și demografice specifice. Acțiunile FEDR au ca scop stimularea creșterii economice prin intermediul ajustării structurale a regiunilor rămase în urmă sub aspectul dezvoltării.

(4)  Pentru a facilita restabilirea activității economice în regiunile afectate, s-a ales să se intervină în domenii tematice specifice în materie de urgență și de redresare, ca, de exemplu, construirea de locuințe temporare pentru populație și reconstrucția principalelor infrastructuri distruse.

(5)  JO C 181, 21.6.2012, p. 52.

(6)  JO C 170, 5.6.2014, p. 45.

(7)  Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor, COM(2015) 615 final – 2015/0278 (COD).

(8)  Se estimează că, în 2020, în Uniunea Europeană vor exista aproximativ 120 de milioane de persoane cu forme multiple și/sau minore de handicap. De asemenea, trebuie subliniat că, în așezările rurale și montane afectate de recentele dezastre naturale, locuiesc în principal persoane în vârstă.


31.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 173/41


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește rangul instrumentelor de datorie negarantate în ierarhia creanțelor în caz de insolvență

[COM(2016) 853 final — 2016/0363 (COD)]

(2017/C 173/08)

Raportor general:

Daniel MAREELS

Sesizare

Consiliul Uniunii Europene, 3.1.2017

Parlamentul European, 16.1.2017

Temei juridic

Articolele 114 și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

 

 

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială

Data adoptării în sesiunea plenară

22.2.2017

Sesiunea plenară nr.

523

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

169/0/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută propunerea Comisiei de modificare a Directivei privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare (DRIB) (1), mai precis de stabilire a unei ierarhizări naționale armonizate a instrumentelor de datorie negarantate într-o procedură de insolvență. Această propunere face parte dintr-un pachet mai amplu de propuneri publicate recent, de reformare în continuare a băncilor (2). În esență, pachetul de documente urmărește să transpună texte elaborate într-un cadru internațional, cum ar fi G20, Comitetul de la Basel și Consiliul pentru Stabilitate Financiară.

1.2.

CESE consideră că este esențial ca sistemul bancar să fie rezilient și suficient capitalizat, aceste elemente reprezentând o premisă și un temei pentru menținerea stabilității financiare. În același timp, este esențial ca, în caz de criză într-o bancă, să se apeleze în primul rând la capitalul privat al altor acționari și creditori ai băncii (așa-numita „recapitalizare internă”), astfel încât să nu fie nevoie de resursele administrației sau ale contribuabililor. Nici salariilor sau pensiilor angajaților nu trebuie să li se aducă deloc atingere.

1.3.

CESE salută extragerea propunerii din pachetul menționat mai sus (cf. punctul 1.1) și tratarea ei în regim de urgență și în mod prioritar. Într-adevăr, recenta evoluție care le permite statelor membre să legifereze în acest domeniu în mod individual și pe baza propriei interpretări poate crea dificultăți, de exemplu la aplicarea regimului de recapitalizare internă. Sunt necesare o schimbare de paradigmă și renunțarea la abordarea individuală în favoarea unui demers armonizat la nivelul UE, astfel încât să fie aplicate peste tot aceleași reguli ale DRIB.

1.4.

De asemenea, un demers armonizat va permite evitarea unor noi denaturări între statele membre și a unei concurențe nejustificate pe piață. Comitetul consideră că este important să fie create condiții de concurență mai echitabile între instituțiile financiare și între statele membre și trebuie reduse riscurile din sectorul financiar.

1.5.

Comitetul salută consolidarea prin propunere a mecanismului de rezoluție, îmbunătățind și accelerând totodată aplicabilitatea sa operațională.

1.6.

Comitetul consideră că reglementarea absorbției pierderilor trebuie să li se aplice tuturor băncilor. În acest context, prezenta propunere este binevenită, dat fiind că contribuie la punerea în aplicare a unor măsuri specifice pentru instituțiile bancare de importanță sistemică la nivel mondial. Măsurile impun acestor G-SIB (3) să dispună de o mai mare capacitate de absorbție a pierderilor [așa-numita TLAC (4)], care să poată fi activată în caz de criză. Prezenta propunere va contribui, de asemenea, la punerea în aplicare a reglementării privind sistemul de recapitalizare internă pentru alte bănci, prin atenuarea riscurilor de dezbatere juridică.

1.7.

Comitetul salută includerea reglementării TLAC menționate mai sus în cerințele existente ale UE pentru toate băncile [așa-numitele cerințe MREL (5)], astfel încât toate instituțiile bancare de importanță sistemică la nivel mondial să facă obiectul unor norme armonizate. Integrarea într-o singură reglementare va stimula, de altfel, eficacitatea și eficiența procesului de rezoluție.

1.8.

Băncile au un rol foarte important de jucat în finanțarea economiei și, în special, a gospodăriilor și IMM-urilor. De aceea, trebuie limitate pe cât posibil eventualele efecte negative ale noilor reguli bancare asupra costurilor de finanțare. În același timp, noile norme trebuie nu doar să faciliteze emiterea de instrumente de datorie negarantate avute în vedere și să extindă pe cât posibil domeniul lor de aplicare, ci și să ofere cât mai multă claritate și securitate juridică tuturor părților interesate, inclusiv investitorilor. Este important ca normele privind protecția consumatorilor să rămână în vigoare și să se aplice fără a li se aduce atingere.

1.9.

Abordarea propusă, privind aplicarea noilor norme doar emisiunilor viitoare de tipul instrumentelor de datorie vizate, pare a fi opțiunea cea mai realistă și poate, prin urmare, să fie, de asemenea, aprobată.

2.   Context  (6)

2.1.

Prezenta propunere (7) face parte dintr-un pachet de cinci propuneri legislative publicate recent (8) de Comisie cu privire la reglementarea bancară, pornind de la legislația deja existentă în această privință (9). Propunerea a fost extrasă din acest pachet, căpătând prioritate pentru o mai rapidă adoptare și punere în aplicare.

2.2.

Pachetul vizează transpunerea documentelor a căror elaborare decurge din lucrările desfășurate în cadrul Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară și al Consiliului pentru Stabilitate Financiară, ținând seama totodată de rezultatele „cererii de contribuții” organizate de Comisie pentru a evalua legislația bancară actuală din perspectiva eficacității și eficienței.

2.3.

În ansamblu, acest pachet de propuneri urmărește în principal următoarele rezultate:

2.3.1.

sporirea rezilienței instituțiilor financiare ale UE și consolidarea stabilității financiare;

2.3.2.

îmbunătățirea capacității băncilor de a acorda credite pentru a sprijini economia în Uniunea Europeană; și

2.3.3.

promovarea rolului băncilor în realizarea unor piețe de capital mai profunde și cu mai multe lichidități în UE, pentru a sprijini crearea unei uniuni a piețelor de capital.

2.3.4.

În același timp, se poate menționa aici că, în prezent, se lucrează la perfecționarea și dezvoltarea aplicării principiului proporționalității, în favoarea băncilor mici și/sau mai puțin complexe.

2.4.

În acest context, prezenta propunere are ca scop să instituie o clasificare națională armonizată de instrumente de datorie negarantate. Acest lucru este important pentru rezoluția unei bănci în cadrul reglementării DRIB.

2.5.

În cazul unor astfel de rezoluții, este important ca pierderile să fie suportate în primul rând de către capitalurile private, și nu de contribuabili sau de autoritățile publice. Acest lucru este realizat prin recapitalizare internă, adică prin anularea creanțelor sau prin convertirea lor în capital de risc.

2.6.

În acest scop, toate băncile trebuie să dețină un nivel minim de fonduri proprii și de pasive eligibile sau, cu alte cuvinte, să corespundă cerințelor MREL.

2.7.

Un element nou intervine în prezent în acordurile internaționale privind cerințele suplimentare aplicabile băncilor de importanță sistemică la nivel mondial (G-SIB), în contextul abordării „prea mare pentru a fi lăsat să eșueze”. O altă propunere din pachet menționată mai sus urmărește tocmai ca, în cazul acestor instituții bancare, cerința cunoscută sub denumirea de „capacitate de absorbție totală a pierderilor” (TLAC) să fie integrată în sistemul MREL existent.

2.8.

Ambele obligații au determinat (10) o serie de state membre să-și adapteze la nivel național legislația privind insolvența în ceea ce privește ierarhizarea anumitor creditori bancari.

2.9.

Astfel de ajustări au fost operate în diverse state membre și în moduri diferite, ceea ce nu este o situație optimă și în niciun caz de dorit dacă se ține seama de obiectivele urmărite. Prezenta propunere vizează să remedieze această situație prin stabilirea unei reglementări armonizate (cf. punctul 2.4).

3.   Observații și comentarii

3.1.

În ansamblu, pachetul de măsuri și prezenta propunere se cuvin salutate. Ele reprezintă completarea și rafinarea în continuare a importantelor eforturi de reformă întreprinse după criză, în vederea consolidării sectorului financiar. Ele contribuie, de asemenea, la reducerea în continuare a riscului în acest sector.

3.2.

În ansamblu, este nevoie ca sistemul bancar să fie suficient de capitalizat și rezistent. La rândul său, acest lucru este important pentru menținerea stabilității financiare. Pentru stabilitate este esențial ca, în caz de criză într-o bancă, să se apeleze în primul rând la capitalul privat al altor acționari și creditori ai băncii (așa-numita recapitalizare internă). Acest demers ar trebui să împiedice recurgerea la resursele administrației sau ale contribuabililor. De asemenea, este nevoie ca salariile, pensiile și alte remunerații fixe ale angajaților să fie, în orice caz, garantate (11).

3.3.

Aplicarea efectivă a acestei abordări ar trebui să fie valabilă pentru toate băncile. În această privință, CESE este mulțumit că se depun eforturi și pentru instituirea unei reglementări consolidate pentru instituțiile de importanță sistemică la nivel mondial (G-SIB), în conformitate cu acordurile stabilite la nivelul G20.

3.4.

Este pozitiv că, prin această propunere, dispozițiile cuprinzând norma privind TLAC sunt incluse în cerințele MREL, astfel cum se prevede în DRIB. Integrarea va avea ca efect nu doar îmbunătățirea aplicării normelor existente, ci va pune și bazele unui regim armonizat pentru cele mai însemnate bănci ca dimensiune. La rândul său, aceasta va avea un impact pozitiv asupra aplicabilității operaționale a reglementării.

3.5.

Dat fiind rolul foarte important pe care băncile îl joacă în finanțarea economiei, în special a gospodăriilor și a IMM-urilor, emiterea unor astfel de instrumente trebuie să se facă în bune condiții și cât mai amplu cu putință. Noul sistem ar trebui să ofere tuturor părților interesate claritate și securitate juridică, inclusiv investitorilor. În plus, trebuie să se acorde atenție și costurilor. Noile norme trebuie să limiteze cât mai mult eventualele efecte negative asupra costurilor de finanțare ale băncilor.

3.6.

În sine, este foarte îmbucurătoare demararea extrem de rapidă de către statele membre a ajustării legislațiilor naționale în domeniul insolvenței, pentru a ține seama de evoluțiile de la nivel european și internațional (cf. supra).

3.7.

Din păcate, acest lucru s-a realizat în mod divergent, ceea ce duce la diferențe semnificative între statele membre și la anumite efecte nedorite, cum ar fi incertitudinea pentru emitenți și investitori și tratamentul care li se aplică în cazul regimului de recapitalizare internă. De asemenea, diferențele pot crea dificultăți în aplicarea DRIB în cazul băncilor cu activități în mai multe țări.

3.8.

În opinia Comitetului, nu este de dorit ca această situație să provoace un tratament diferit pentru instrumentele de datorie negarantate, dat fiind că ar putea apărea și distorsiuni între instituțiile financiare și între statele membre și o concurență nejustificată pe piață.

3.9.

Este necesară o acțiune rapidă în acest domeniu, nu doar pentru a pune capăt demersurilor individuale ale fiecăruia dintre statele membre, ci mai ales pentru a trece la o abordare armonizată. Aceasta va duce nu doar la apariția unei concurențe mai echitabile între diversele instituții bancare și state membre, ci va contribui, în același timp, la urmărirea obiectivelor fundamentale ale stabilității financiare și la reducerea riscurilor în sectorul financiar.

3.10.

Noua reglementare nu conține dispoziții privind posibilitatea ca anumiți investitori să dobândească sau nu instrumente de datorie negarantate sau să le achiziționeze. O astfel de reglementare în DRIB este probabil mai puțin indicată și, pe de altă parte, miza este, în cele din urmă, ca protecția consumatorilor (12) să se aplice fără rezerve și să se manifeste pe deplin în practică.

3.11.

Această reglementare se aplică numai emisiunilor din viitor, și nu pentru stocul de emisiuni existente. Din perspectiva securității juridice și a efectelor – eventual nedorite – asupra piețelor, emitenților și investitorilor, această abordare pare să fie acceptabilă, deși poate avea anumite consecințe (temporare) pentru autoritățile de supraveghere.

3.12.

În fine, ar fi indicat să se caute o dată realistă pentru intrarea în vigoare (13).

Bruxelles, 22 februarie 2017.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS


(1)  Acronimul denumirii din limba engleză: Bank Recovery and Resolution Directive. În limba română se vorbește despre Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare (și a societăților de investiții – DRIB).

(2)  Acest pachet legislativ include, pe lângă textul menționat deja, modificări ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 (Regulamentul privind cerințele de capital sau CRR), ale Directivei 2013/36/UE (Directiva privind cerințele de capital sau CRD) și ale Regulamentului (UE) nr. 806/2014 (Regulamentul privind mecanismul unic de rezoluție sau RMUR). Pentru referințe, cf. notele de subsol 8, 9 și 10 de mai jos. Cu privire la aceste propuneri, cf. și Avizul CESE ECO/424, în curs de elaborare (februarie 2017).

(3)  Cf. sintagma în limba engleză „Global Systemically Important Banks”.

(4)  Abrevierea în limba engleză a sintagmei „Total Loss Absorption Capacity”.

(5)  Abrevierea în limba engleză a sintagmei „Minimum Requirement for Eligible Liabilities and Own Funds”. În română se vorbește de „cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile”.

(6)  Această parte a textului se bazează, printre altele, pe informațiile difuzate de Comisie cu privire la pachetul de măsuri și la propunerea de față (între altele, comunicatul de presă și lista de întrebări și răspunsuri).

(7)  COM(2016) 853 final

(8)  La 23 noiembrie 2016. Cf. http://europa.eu/rapid/press-release_IP-16-3731_ro.htm

(9)  Acest pachet de măsuri modifică:

Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) și Directiva privind cerințele de capital (CRD) din 2013. Acestea stabilesc cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit (bănci) și întreprinderile de investiții și dispozițiile în materie de guvernanță și supraveghere;

Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare (DRIB) și Regulamentul privind mecanismul unic de rezoluție (RMUR), din 2014. Acestea cuprind normele referitoare la redresarea și rezoluția instituțiilor aflate în dificultate majoră și instituie mecanismul unic de rezoluție (MUR).

(10)  Sau sunt pe cale să facă o astfel de ajustare.

(11)  În conformitate cu articolul 44 alineatul (2) literele (g) și (i) din DRIB.

(12)  Se poate face trimitere la reglementările MiFID și MiFID 2. Aceasta din urmă va intra în vigoare la începutul anului 2018.

(13)  Data prevăzută în documentele actuale este 1 iulie 2017. Întrebarea care se pune este dacă se poate respecta termenul.


31.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 173/45


Avizul Comitetulului Economic și Social European privind „Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O nouă agendă pentru competențe în Europa – Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității”

[COM(2016) 381 final];

privind

„Propunerea de recomandare a Consiliului privind înființarea unei garanții de competențe”

[COM(2016) 382 final – 2016/0179 (NLE)];

privind

„Propunerea de recomandare a Consiliului privind Cadrul european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții și de abrogare a Recomandării Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții”

[COM(2016) 383 final – 2016/0180 (NLE)];

privind

„Propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru comun pentru furnizarea unor servicii mai bune pentru abilități și calificări (Europass) și de abrogare a Deciziei nr. 2241/2004/CE”

[COM(2016) 625 final – 2016/0304 (COD)];

și privind

„Îmbunătățirea competențelor persoanelor pe piața forței de muncă”

[aviz exploratoriu (președinția malteză)]

(2017/C 173/09)

Raportor:

Indrė VAREIKYTĖ

Coraportor:

Tatjana BABRAUSKIENĖ

Sesizare

Parlamentul European, 6.10.2016

Comisia Europeană, 17.2.2017

Consiliul Uniunii Europene, 21.10.2016

Președinția malteză, 16.9.2016

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

 

 

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie

Data adoptării în secțiune

3.2.2017

Data adoptării în sesiunea plenară

22.2.2017

Sesiunea plenară nr.

523

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

196/0/6

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul salută noua agendă pentru competențe în Europa propusă de Comisie și consideră că aceasta reprezintă un pas important către un echilibru mai bun între competențele necesare pentru persoanele fizice, piața muncii și societăți. De asemenea, CESE consideră că o mai bună corelare a competențelor cu nevoile pieței va îmbunătăți accesul persoanelor calificate și competente la piața forței de muncă.

1.2.

Este de înțeles că noua agendă și inițiativele sale se axează pe rezolvarea problemelor actuale, în principal prin modificarea instrumentelor și măsurilor existente, pentru a îmbunătăți astfel aplicarea și funcționarea acestora. Cu toate acestea, este necesar ca în domeniul educației și al dezvoltării competențelor să fie introduse mai multe soluții inovatoare, știut fiind că Europa are nevoie de o adevărată schimbare de paradigmă sub aspectul obiectivelor și al modului în care funcționează sectorul educației, și de o altă înțelegere a locului și rolului acestuia în societate.

1.3.

CESE subliniază că creșterea participării pe piața muncii, satisfacerea nevoilor unor piețe ale muncii în schimbare, nesigure și complexe, precum și combaterea sărăciei, inegalităților și discriminării în UE nu pot fi abordate corespunzător fără a se ține seama de perspectivele sociale și de gen aferente.

1.4.

Comitetul solicită Comisiei să ofere o perspectivă mai amplă cu privire la funcționarea și intersectările dintre sistemele generale ale educației și formării, ale muncii și sociale, precum și măsurile individuale ale acestora, în special în ceea ce privește aspectele legate de nivelurile superioare de învățământ, rolul învățării pe tot parcursul vieții, al mobilității transfrontaliere, al atitudinii antreprenoriale, al creativității, al inovării și al competențelor sociale și interculturale.

1.5.

De asemenea, CESE ar dori să vadă mai multe legături explicite între noua agendă, semestrul european și Strategia Europa 2020, în special în ceea ce privește obiectivele acestora cu privire la educație și ocuparea forței de muncă; de asemenea, ar trebui să se aibă în vedere definirea rolului acestei agende în contextul Agendei 2030, al Strategiei privind piața unică digitală, al Strategiei privind economia circulară, al Angajamentului strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019, al pilonului drepturilor sociale și al obiectivelor de dezvoltare durabilă.

1.6.

Comitetul regretă lipsa unor măsuri specifice în noua agendă cu privire la rolul esențial pe care îl joacă învățarea non-formală și informală în pregătirea tinerilor pentru viață. În plus, sensul mai cuprinzător al termenului „spirit antreprenorial” (adică de spirit de inițiativă) nu este evidențiat în noua agendă ca o competență vitală și aducătoare de beneficii pentru toți. În acest sens, Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită și nevoii de competențe specifice profesiilor liberale (1).

1.7.

CESE nu poate fi de acord cu faptul că nu se prevede nicio schemă de finanțare pentru punerea în aplicare a noii agende și este ferm convins că utilizarea optimă a programelor de finanțare existente nu va fi suficientă pentru a realiza obiectivele ambițioase ale agendei. În plus, sursele de finanțare propuse pentru agendă, și anume FSE și Erasmus+, sunt deja planificate și distribuite la nivel național, motiv pentru care utilizarea lor la implementarea agendei este și mai incertă.

1.8.

Comitetul apreciază importanța pe care agenda o acordă dialogului cu partenerii sociali și întreprinderile și încurajează consolidarea în continuare a acestui dialog, precum și a celui cu organizațiile societății civile relevante și cu organizațiile care lucrează direct cu beneficiarii și se adresează persoanelor vulnerabile.

1.9.

CESE consideră că garanția de competențe propusă își va aduce o contribuție semnificativă doar dacă se desprind învățăminte din implementarea garanției pentru tineret.

1.10.

Dezvoltarea competențelor în era digitală are loc în contextul unor schimbări rapide și uneori perturbatoare, când modelele de afaceri se pot schimba radical. Prin urmare, CESE consideră că sprijinirea persoanelor doar în vederea dobândirii unui set minim de competențe nu este suficientă și că este esențial să se asigure că garanția de competențe devine o modalitate sigură de a-i capacita și încuraja pe cetățeni să progreseze până la cel mai ridicat nivel de competențe. CESE insistă să fie găsite și alte soluții pentru a suplimenta, de exemplu prin investiții publice și private, finanțarea necesară pentru a asigura o dezvoltare rapidă a competențelor. Ar trebui luate în considerare și instrumentele utilizate în unele state membre ale UE, cum ar fi acordurile colective privind concediul plătit pentru formare profesională.

1.11.

În același timp, este important să se recunoască faptul că doar îmbunătățirea competențelor individuale nu va asigura efectul dorit privind capacitatea de inserție profesională, dacă politicile de sprijin sociale, economice și de gen, strâns interconectate, nu vor fi la rândul lor dezvoltate.

1.12.

CESE consideră că eforturile legate de dezvoltarea în continuare a cadrului european al calificărilor (CEC) ar trebui să se concentreze pe consolidarea cooperării dintre statele membre și toate părțile interesate, pe importanța recunoașterii competențelor și calificărilor de formare continuă și pe validarea abilităților dobândite prin învățare non-formală și informală, acordând o atenție deosebită competențelor transversale. În plus, în special în ceea ce privește atingerea unui nivel ridicat de competențe, este important să se consolideze învățarea non-formală și informală, în așa fel încât acestea să poată fi încorporate fără obstacole în sistemele de învățământ și de formare oficiale existente, într-un mod acceptabil pentru toate părțile interesate relevante.

1.13.

Este esențial să se asigure că încercarea de a actualiza CEC nu devine prea împovărătoare și birocratică, precum și să se obțină o consecvență mai mare între instrumentele de calificare de la nivelul UE, în special CEC, sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (SECEFP) și cadrul european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională (EQAVET). Modelul de clasificare europeană a aptitudinilor, competențelor, calificărilor și ocupațiilor (ESCO) ar trebui să susțină dezvoltarea CEC și utilizarea acestuia, dar este esențial să se finalizeze procesele de corelare, pentru ca ESCO să fie capabil să își aducă contribuția în acest sens.

1.14.

CESE sprijină cu fermitate noul cadru Europass, în special transformarea acestuia dintr-un instrument bazat pe documente într-o platformă bazată pe servicii. Comitetul este de părere că transparența, accesibilitatea, ușurința de utilizare și eficiența ar trebui să fie principalele forțe motrice în dezvoltarea acesteia. Este esențial să se asigure că noul cadru Europass este accesibil persoanelor cu dizabilități.

1.15.

CESE este, însă, rezervat în ceea ce privește caracterul etic al utilizării fondurilor programului Erasmus+ ca sursă financiară inițială. În același timp, Comisia ar trebui să reevalueze implicațiile bugetare într-un mod mai realist, în special în ceea ce privește implicațiile financiare pentru statele membre și implicațiile bugetare ale diseminării noului cadru Europass în rândul publicului larg.

2.   Prezentare generală a propunerii Comisiei

2.1.

Comisia a adoptat O nouă agendă pentru competențe în Europa, cu scopul de a garanta că persoanele își dezvoltă un set amplu de competențe la începutul vieții și de a valorifica la maximum capitalul uman al Europei, ceea ce ar trebui să stimuleze capacitatea de inserție profesională, competitivitatea și creșterea economică în Europa.

2.2.

Comisia estimează că 70 de milioane de europeni nu au competențe de citire și de scriere adecvate și slabe competențe numerice, iar peste 20 % dintre cetățeni nu sunt capabili să lucreze la calculator (2), ceea ce îi expune riscului de șomaj, sărăcie și excluziune socială. Pe de altă parte, peste 30 % dintre tinerii extrem de calificați ocupă locuri de muncă care nu corespund talentelor și aspirațiilor lor, în timp ce 40 % dintre angajatorii europeni semnalează faptul că nu găsesc lucrători care să aibă competențele necesare pentru creștere și inovare. În același timp, prea puține persoane au spiritul și competențele antreprenoriale necesare pentru înființarea propriei afaceri și pentru a se adapta în continuare la cerințele în schimbare de pe piața muncii.

2.3.

Comisia consideră că creșterea nivelurilor de competențe, promovarea competențelor transversale și identificarea unor metode prin care să se anticipeze mai bine nevoile pieței forței de muncă, inclusiv pe baza dialogului cu industria, sunt esențiale pentru îmbunătățirea șanselor de reușită în viață ale persoanelor și pentru sprijinirea creșterii echitabile, durabile și favorabile incluziunii, precum și a coeziunii societăților. Pentru a contribui la soluționarea provocărilor în materie de competențe, Comisia propune zece inițiative care să fie implementate în următorii doi ani:

o garanție de competențe, pentru a-i ajuta pe adulții cu un nivel scăzut de calificare să dobândească un nivel minim de competențe numerice, digitale și de alfabetizare și să înregistreze progrese în vederea obținerii calificărilor corespunzătoare nivelului de învățământ secundar superior;

o revizuire a cadrului european al calificărilor, pentru o mai bună înțelegere a calificărilor și o mai bună utilizare a tuturor competențelor disponibile pe piața forței de muncă din Uniunea Europeană;

„coaliția pentru competențe și locuri de muncă în sectorul digital”, care va reuni statele membre și părțile interesate din domeniul educației, ocupării forței de muncă și din industrie, pentru a dezvolta o mare rezervă de talente digitale și pentru a garanta că persoanele și forța de muncă din Europa sunt dotate cu competențe digitale corespunzătoare;

„planul de cooperare sectorială în materie de competențe” va îmbunătăți informațiile cu privire la competențe și va aborda deficitul de competențe într-o serie de sectoare economice specifice;

un „instrument de stabilire a profilului de competențe al resortisanților din țările terțe”, pentru a sprijini identificarea timpurie și crearea de profiluri de competențe și calificări ale solicitanților de azil, ale refugiaților și ale altor migranți;

o revizuire a cadrului Europass, prin care să se ofere persoanelor instrumente mai bune și mai ușor de utilizat pentru a-și prezenta calificările și pentru a obține informații utile în timp real privind necesitățile și tendințele în materie de competențe, lucru care poate contribui la alegerile în materie de carieră și învățare;

promovarea învățământului profesional și tehnic (VET) ca primă alegere, oferind celor care învață în cadrul VET tot mai multe oportunități de a dobândi experiență la locul de muncă și promovând o mai mare vizibilitate a bunelor rezultate obținute de VET pe piața forței de muncă;

revizuirea recomandării privind competențele-cheie, pentru a ajuta mai multe persoane să dobândească setul fundamental de competențe necesare pentru a munci și a trăi în secolul XXI, acordând o atenție specială promovării spiritului și competențelor antreprenoriale și orientate spre inovare;

o inițiativă privind monitorizarea absolvenților de învățământ superior, pentru a îmbunătăți informațiile cu privire la progresele înregistrate de aceștia pe piața muncii;

o propunere de analiză suplimentară și de schimb de bune practici cu privire la metodele eficace de combatere a exodului creierelor.

3.   Domeniul de aplicare al documentului

3.1.

În prezentul aviz, CESE se concentrează pe agendă și pe cele trei inițiative propuse în paralel cu aceasta: garanția de competențe, revizuirea cadrului european al calificărilor și revizuirea cadrului Europass.

3.2.

De asemenea, Comitetul răspunde la cererea Președinției malteze a Consiliului Uniunii Europene de a prezenta un aviz exploratoriu pe tema Îmbunătățirea competențelor persoanelor pe piața forței de muncă. Având în vedere suprapunerea obiectivelor și a domeniului de aplicare, răspunsul Comitetului la această solicitare a fost inclus în prezentul aviz, pe care îl îmbogățește prin prezentarea punctelor de vedere ale Comitetului referitoare la dimensiunea socială și aspectele legate de gen în ceea ce privește competențele și capacitatea de inserție profesională.

4.   Observații generale privind agenda

4.1.

Comitetul salută noua agendă pentru competențe în Europa propusă de Comisie și consideră că aceasta reprezintă un pas important către un echilibru mai bun între nevoile de competențe ale societății și cele ale întreprinderilor. Deși este de înțeles că noua agendă și inițiativele sale se concentrează pe soluționarea problemelor actuale, în mare parte prin modificarea instrumentelor și măsurilor existente, pentru a îmbunătăți aplicarea și funcționarea lor, CESE subliniază că este necesar să se introducă soluții mai inovatoare în domeniile educației și dezvoltării competențelor. Multe state membre și aparținând Spațiului Economic European (SEE) au aplicat deja diverse abordări inovatoare, care nu sunt însă monitorizate sau menționate în agendă, cu atât mai puțin promovate în rândul celorlalte state membre.

4.2.

CESE este ferm convins că acum este momentul pentru o schimbare veritabilă de paradigmă în ceea ce privește obiectivele și funcționarea sectorului educației și al formării (cu includerea componentelor formală, non-formală și informală), înțelegând poziția și rolul său în societate, precum și pentru a recunoaște educația în sine ca factor al productivității; impactul relativ scăzut al măsurilor luate în general la nivelul UE (3) după 2009 în ce privește educația și ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor susțin acest punct de vedere. Punerea unui mai mare accent pe investițiile în dezvoltarea umană este crucială pentru viitorul Europei. Astfel, noua agendă ar trebui să ofere nu doar soluții parțiale la disparitățile existente pe piața forței de muncă, ci și măsuri pentru a-i ajuta pe toți europenii să devină mai buni, mai calificați și mai flexibili cu privire la alegerea activităților economice.

4.3.

Perfecționarea și adaptarea competențelor, precum și reformarea și dezvoltarea profesională continuă sunt extrem de relevante pentru angajamentele sociale și politice ale Uniunii Europene, în vederea îmbunătățirii participării pe piețele forței de muncă și respectării nevoilor acestor piețe, aflate în schimbare, dar și a combaterii sărăciei, a inegalităților și a discriminării în UE. Aceste probleme nu pot fi abordate în mod corespunzător fără a lua în considerare perspectivele sociale și de gen. Cu toate acestea, Comitetul regretă că noua agendă se concentrează pe competențe și capacitatea de inserție profesională în general, dar nu identifică măsuri specifice de fructificare a potențialului persoanelor angajate cu fracțiune de normă, al persoanelor cu locuri de muncă precare și al femeilor inactive din punct de vedere economic, al persoanelor în vârstă și al persoanelor cu dizabilități, care ar putea contribui în mod semnificativ la creșterea economică a UE.

4.4.

CESE consideră că principalele caracteristici ale disparității de gen (4) în ceea ce privește dezvoltarea competențelor nu au fost luate în considerare la momentul planificării agendei. Acestea includ: presiunile asupra femeilor de a-și asuma atribuții de îngrijire și de a se împărți între viața profesională și cea de familie; discriminarea; stereotipurile; reprezentarea mai mare a femeilor în categoria locurilor de muncă atipice; limitarea alegerilor ocupaționale în ceea ce privește locurile de muncă cu fracțiune de normă (care creează riscul supracalificării, în special în cazul „retrogradării profesionale”); unele domenii de studiu în care femeile sau bărbații sunt puternic reprezentați, fiind astfel mai expuși supracalificării pe piața forței de muncă.

4.5.

Agenda acordă o atenție deosebită dobândirii unui set minim de competențe și dezvoltării calificărilor scăzute și medii, dar Comitetul remarcă lipsa unei perspective mai ample din partea Comisiei cu privire la funcționarea și întrepătrunderile dintre sistemele generale de educație, de muncă și sociale și măsurile lor specifice. O perspectivă atât de limitată ignoră chestiunile la fel de importante legate de nivelurile superioare de învățământ și formare, precum și rolul învățării pe tot parcursul vieții, al mobilității transfrontaliere, al antreprenoriatului, al creativității, al inovării, al competențelor sociale și al educației interculturale, de exemplu. În acest sens, Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită și nevoii de competențe specifice profesiilor liberale (5).

4.6.

Prin urmare, CESE îndeamnă Comisia să adopte o abordare coordonată, coerentă și consecventă în inițiativele sale în materie de politică, în special în cazul în care acestea vizează dezvoltarea competențelor. Diferitelor inițiative, strâns legate între ele, dar propuse de direcții generale diferite, le lipsește coordonarea. O mai bună coordonare ar putea spori considerabil eficacitatea și impactul acestor măsuri.

4.7.

Având în vedere că dezvoltarea competențelor-cheie are implicații pentru creșterea economică, și pentru a se asigura un impact real, Comitetul ar dori să existe mai multe legături directe între noua agendă, semestrul european (în special recomandările specifice fiecărei țări) și Strategia Europa 2020. Acest lucru se referă, în special, la obiectivele acestora în domeniul educației și ocupării forței de muncă, precum și la rolul agendei raportat la Agenda 2030, Strategia privind piața unică digitală, Strategia privind economia circulară, Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019, pilonul drepturilor sociale (în special sistemele de referință propuse) și obiectivele de dezvoltare durabilă. Stabilirea acestor conexiuni va consolida poziția agendei în rândul obiectivelor pe termen lung și al cadrelor de politică generale ale UE, garantând, prin urmare, statutul său de inițiativă strategică.

4.8.

Comitetul recunoaște că corelarea eficace a competențelor este esențială, deoarece este nesustenabil ca 30 % dintre tinerii europeni să fie considerați a fi supracalificați pentru locurile lor de muncă din punct de vedere al calificării formale dobândite și, în același timp, 40 % dintre angajatori să susțină că nu există angajați care dispun de setul de competențe necesar. Cu toate acestea, este deosebit de important să se alinieze corelarea competențelor la crearea unor locuri de muncă de calitate, precum și să se sublinieze importanța mobilității transfrontaliere ca metodă de corelare a competențelor, pentru a avea o societate complet funcțională și eficace.

4.9.

Noua agendă subliniază atât importanța incluziunii, cât și a dobândirii de competențe în materie de capacitate de inserție profesională. În plus, deși agenda se axează mai ales pe nevoile industriei, CESE consideră că ar trebui să se pună un accent mai mare pe competențele relevante pentru societate într-un sens mai larg. Competențele servesc în același timp persoanelor și societății; drept exemple în acest sens pot fi evocate aptitudinile transversale sau cele non-tehnice (de exemplu, gândirea creativă și critică, competențele sociale, civile și culturale) (6). De asemenea, Comitetul regretă că antreprenoriatul (în sensul cuprinzător al termenului, de spirit de inițiativă) nu este evidențiat în noua agendă ca o competență vitală, benefică pentru toți.

4.10.

De asemenea, CESE subliniază încă o dată oportunitatea ratată în valoare de multe miliarde EUR, ca urmare a lipsei de sprijin pentru antreprenoriatul în rândul femeilor (7). Femeile antreprenoare creează locuri de muncă și contribuie la inovare și la dobândirea de noi competențe în toate sectoarele industriale. În plus, ele dau dovadă de o abordare proactivă în antreprenoriatul social, contribuind la consolidarea și promovarea comunităților și a inovării sociale (8).

4.11.

CESE recunoaște că este esențial să se asigure că tinerii au competențe de bază, dar regretă faptul că noua agendă nu menționează măsurile specifice pentru a aborda rolul fundamental jucat de educația non-formală și învățarea informală în pregătirea tinerilor pentru viață. Aptitudinile și competențele dobândite în afara educației și pregătirii formale le oferă tinerilor oportunitatea de a fi angajați și de a ocupa un loc în societate, în general, precum și de a contribui la aceasta. Majoritatea competențelor de comunicare, culturale, administrative și personale pe care angajatorii le caută sunt dobândite prin intermediul învățării non-formale și informale, iar aceste competențe trebuie să fie validate și recunoscute (9).

4.12.

Ținând seama de prioritizarea investițiilor financiare în disciplinele de învățământ care sunt considerate mai relevante pentru stimularea economiilor naționale, Comitetul consideră că noua agendă nu ar trebui să încurajeze guvernele să își retragă angajamentele asumate în cadrul Comunicatului de la București privind procesul Bologna, de a asigura finanțarea corespunzătoare a învățământului superior. Astfel de divizări pot să submineze alte domenii ale educației și să limiteze accesul general la educație și competențe generice.

4.13.

Pentru a facilita în continuare integrarea tinerilor pe piața actuală a forței de muncă, statele membre ar trebui să revină la cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020), bazat pe Agenda de la Oslo din 2006, care rămâne foarte relevant. Dacă nu se înregistrează progrese în domeniul STIM (științe, tehnologie, inginerie și matematică) și al competențelor practice, îmbunătățirea învățământului profesional și tehnic și a uceniciei va întâmpina dificultăți.

4.14.

CESE subliniază că sistemele naționale de învățământ reprezintă primul nivel răspunzător pentru o educație și o formare eficiente și funcționale; prin urmare, responsabilitatea de a asigura niveluri minime ale competențelor de bază le revine guvernelor statelor membre. Prin urmare, este esențial ca Comisia să reevalueze dacă noua agendă va autoriza și promova schimbările necesare la nivel național și dacă aceasta va sprijini într-adevăr statele membre în vederea utilizării optime a fondurilor existente. Cu toate acestea, este important să se acorde sprijin unui mecanism național de consultare între guverne și părțile interesate, pentru consolidarea dialogului social, încurajarea cooperării, asigurarea unei diseminări eficiente a bunelor practici și colectarea rapidă de feedback și date relevante.

4.15.

Cu toate acestea, Comitetul este îngrijorat că valoarea inițiativelor propuse se poate pierde, având în vedere că, în realitate, țările europene se confruntă în continuare cu criza. Reducerile bugetare, în special ale resurselor destinate educației și formării, riscă să compromită corectarea inegalităților de bază în rândul tinerilor și promovarea unei educații și formări de calitate pe tot parcursul vieții, pentru toți.

4.16.

CESE nu poate accepta faptul că nu a fost prevăzut un nou sistem de finanțare pentru punerea în aplicare a noii agende. El propune încadrarea noii agende într-un cadru macroeconomic favorabil, în cadrul căruia investițiile în aptitudinile și competențele persoanelor să nu fie considerate un cost, ci o investiție care va aduce beneficii în timp.

4.17.

CESE este ferm convins că utilizarea optimă a programelor de finanțare existente nu va fi suficientă pentru a realiza obiectivele ambițioase ale agendei. Prin urmare, va fi nevoie de finanțare suplimentară, pe lângă eventualele ajustări în cursul revizuirii la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, prevăzute în document. De asemenea, CESE încurajează statele membre să crească cheltuielile în materie de educație și să garanteze că sumele respective sunt cheltuite în mod eficient. Consideră, de asemenea, că acea parte din buget plătită de statele membre pentru acoperirea cheltuielilor în materie de educație și formare profesională nu ar trebui să fie inclusă în cadrul utilizat pentru calcularea deficitului bugetar.

4.18.

În plus, Comitetul subliniază că sursele de finanțare propuse pentru noua agendă, și anume FSE și Erasmus+, sunt deja planificate și distribuite la nivel național, motiv pentru care utilizarea acestora cu scopul de a pune în aplicare agenda este și mai incertă.

4.19.

Comitetul apreciază importanța pe care agenda o acordă dialogului și consultării cu partenerii sociali și întreprinderile și încurajează consolidarea în continuare a acestui dialog, cu scopul de a îmbunătăți corelarea competențelor și a oferi lucrătorilor calificați un acces mai bun la piața forței de muncă, atât în contextul declarației Un nou început pentru dialogul social  (10), cât și în interiorul statelor membre. De asemenea, este esențial să se recunoască și să se susțină rolul organizațiilor societății civile, dată fiind experiența vastă a acestora în furnizarea de servicii în baza cadrelor întreprinderilor sociale și gradul de pregătire pentru realizarea competențelor antreprenoriale sociale, care reprezintă un pilon fundamental al agendei. În afară de aceasta, în special în ceea ce privește valorificarea spiritului antreprenorial și a competențelor antreprenoriale, este important ca în acest dialog să fie incluse organismele de reprezentare profesională.

4.20.

De asemenea, CESE subliniază necesitatea de a se pune mai mult accent pe măsurile specifice destinate grupurilor dezavantajate, printre care persoanele cu dizabilități. Acest lucru presupune colectarea de date la nivel național pentru a evalua impactul măsurilor actuale asupra grupurilor-țintă și a se asigura că măsurile sunt adaptate la nevoile specifice ale cursanților cu privire la acces, durată și rezultate. Acest lucru presupune o colaborare între factorii de decizie și organizațiile și asociațiile care lucrează direct cu beneficiarii potențiali. Unele dintre aceste asociații sunt destul de mici, ceea ce le împiedică să acceseze granturi UE. Ar trebui, prin urmare, să fie găsite soluții pentru a facilita accesul lor la acest tip de sprijin financiar.

5.   Referitor la propunerea de creare a unei garanții de competențe

5.1.

CESE consideră că garanția de competențe propusă își va aduce o contribuție semnificativă doar dacă se desprind învățăminte din implementarea garanției pentru tineret (de exemplu, evitarea suprapunerilor și asigurarea unei consecvențe mai mari). În special, garanția de competențe ar trebui să aspire la o punere în aplicare mai promptă, să aibă o abordare integrată cu serviciile sociale însoțitoare, să fie mai deschisă la parteneriatele cu întreprinderile, cu partenerii sociali și cu organizațiile societății civile, precum și să fie mai flexibilă, pentru a se adapta utilizatorilor cu nevoi speciale. Este esențial ca garanția de competențe să fie considerată o măsură de intervenție cu valoare adăugată, mai degrabă decât o simplă metodă de creare a unor locuri de muncă.

5.2.

Comitetul a subliniat deja în trecut (11) că dezvoltarea competențelor în era digitală are loc într-un context al unor schimbări rapide și uneori majore, în cadrul cărora modelele de afaceri se pot schimba radical. Efectul digitalizării asupra ocupării forței de muncă este deja parțial vizibil, deși unele estimări sugerează că aproape 50 % dintre locurile actuale de muncă cu un nivel mediu de calificare riscă să fie înlocuite de tehnologii digitale în următorii douăzeci de ani și că, în viitor, lucrătorii vor avea nevoie de măsuri de recalificare generale o dată la cinci ani (12). Prin urmare, o strategie permanentă de recalificare și de învățare pe tot parcursul vieții, precum și un dialog strâns cu întreprinderile, cu partenerii sociali și cu părțile interesate sunt cu atât mai importante. CESE insistă să fie găsite și alte soluții pentru a suplimenta, de exemplu prin investiții publice și private, finanțarea necesară pentru a asigura o dezvoltare rapidă a competențelor. Ar trebui luate în considerare și instrumentele utilizate în unele state membre ale UE, cum ar fi acordurile colective privind concediul plătit pentru formare profesională.

5.3.

Prin urmare, CESE consideră că sprijinirea persoanelor doar în vederea dobândirii unui set minim de competențe nu este suficientă și că este esențial să se asigure că garanția de competențe devine o cale sigură pentru înregistrarea de progrese până la cel mai ridicat nivel de competențe. Obiectivul garanției ar trebui să fie nu numai consolidarea competențelor de bază, ci și facilitarea evoluției către un nivel mai ridicat de calificări și o gamă mai largă de competențe. În caz contrar, persoanele respective, în special femeile (13) și persoanele mai în vârstă, vor rămâne prizonierii șomajului și ai unor locuri de muncă cu un nivel scăzut de calificare, în curs de dispariție într-o lume din ce în ce mai digitală.

5.4.

În același timp, este important să se recunoască faptul că doar îmbunătățirea competențelor individuale nu va asigura efectul dorit privind capacitatea de inserție profesională, dacă politicile de sprijin sociale, economice și de gen, strâns interconectate, nu vor fi la rândul lor dezvoltate. Acest lucru privește în special politicile referitoare la: servicii care permit un echilibru între viața profesională și cea privată, care încurajează spiritului antreprenorial, servicii de sprijinire a părinților unici aflați în dificultate, care permit asigurarea unor servicii de îngrijire pentru copii, de calitate, accesibile și la prețuri rezonabile, ca unul dintre principalii vectori meniți să încurajeze participarea la piața muncii a femeilor și a bărbaților și să crească disponibilitatea unor servicii de îngrijire adecvate, destinate populației în vârstă etc. (14).

5.5.

Comitetul recunoaște pe deplin rolul esențial jucat de partenerii sociali în activitatea (15) lor de îmbunătățire a competențelor și în elaborarea de politici în domeniu. De asemenea, Comitetul consideră că rolul organizațiilor societății civile relevante ar trebui să fie mai bine promovat, având în vedere experiența lor amplă în domeniul măsurilor de înzestrare cu competențe a persoanelor care momentan nu au acces la piața forței de muncă. Aceste grupuri sunt, de regulă, asociate cu un nivel mai scăzut de calificare, având legături mai slabe cu alți furnizori de calificare, cum ar fi serviciile publice de ocupare a forței de muncă, prestatorii de servicii de educație și pregătire formală, etc. Pe de altă parte, varietatea utilizatorilor de servicii oferite de organizații nonprofit care se ocupă de integrarea pe piața forței de muncă –acești utilizatori având uneori, nevoi complexe –, înseamnă că organizațiile societății civile sunt chemate să prezinte oferte de învățare personalizate, lucru care reprezintă unul dintre cei trei piloni ai garanției de competențe. Dacă persoanele cu un nivel scăzut de calificare vor fi principalii destinatari ai garanției de competențe, organizațiile societății civile vor trebui, prin urmare, să fie recunoscute drept unii dintre principalii actori ai procesului de punere în aplicare.

5.6.

CESE consideră că rolurile și responsabilitățile legate de obținerea de calificări, de acordarea unei a doua șanse și de programele de perfecționare ar trebui asumate în comun de stat, întreprinderi, cursanți și furnizori de servicii educaționale, iar activitățile ar trebui să se bazeze pe o cooperare reușită. Cu toate acestea, nu au fost încă bine definite stimulentele de care angajatorii și angajații au nevoie pentru a accepta și împărți aceste roluri și responsabilități, atunci când participă la procesul de perfecționare.

6.   Referitor la propunerea de revizuire a cadrului european al calificărilor

6.1.

CESE consideră că dezvoltarea în continuare a CEC ar trebui să se concentreze pe intensificarea cooperării dintre statele membre, partenerii sociali și alte părți interesate, consolidând astfel încrederea reciprocă în cadrele de calificare și sistemele de învățământ de calitate ale fiecărei părți. În conformitate cu principiile învățării pe tot parcursul vieții, nu trebuie scăpată din vedere importanța recunoașterii competențelor și calificărilor pentru perfecționarea profesională, și nu doar pentru piața forței de muncă. Calificările formale trebuie să găsească modalități de validare a competențelor dobândite în cadrul învățării non-formale și informale, în special în ceea ce privește dezvoltarea de competențe transversale. Aceasta este doar una din modalitățile de dobândire a cunoștințelor prin parcursuri de învățare alternative și mai flexibile, a căror bază solidă constă în principiile esențiale reprezentate de rezultatele învățării și cadrul de calificări.

6.2.

Ar trebui remarcat faptul că, deși modelul ESCO are un potențial important, el este încă în curs de elaborare și provoacă incertitudine în rândul statelor membre. Modelul de clasificare europeană a aptitudinilor, competențelor, calificărilor și ocupațiilor ar trebui să susțină dezvoltarea CEC și utilizarea acestuia, dar este esențial să se finalizeze procesele de corelare, pentru ca ESCO să fie capabil să aducă o contribuție în acest sens.

6.3.

Comitetul este de acord cu privire la necesitatea de a îmbunătăți înțelegerea și comparabilitatea diferitelor calificări. În acest sens, accentul pus în cadrul propunerii de revizuire pe consolidarea transparenței și consecvenței CEC este binevenit, însă este esențial să se asigure că încercarea de a actualiza CEC nu devine prea împovărătoare și birocratică.

6.4.

CESE subliniază faptul că, în special în ceea ce privește atingerea unui nivel ridicat de competențe, mai sunt multe de făcut pentru a îmbunătăți învățarea non-formală și informală, în așa fel încât acestea să poată fi încorporate fără obstacole în sistemele de învățământ și de formare oficiale existente, într-un mod acceptabil pentru toate părțile interesate relevante. Această integrare este în prezent foarte limitată, din cauza lipsei unei definiții general acceptate privind echivalența, nivelului redus de încredere reciprocă în cadrele de calificare naționale și diferențelor mari în ce privește nivelurile de corelare între cadrele naționale ale calificărilor și CEC.

6.5.

De asemenea, CESE recomandă asigurarea unei consecvențe mai mari între instrumentele de calificare din UE, în special CEC, SECEFP și EQAVET.

7.   Referitor la propunerea de revizuire a cadrului Europass

7.1.

CESE sprijină cu fermitate noul cadru Europass, în special transformarea acestuia dintr-un instrument bazat pe documente într-o platformă bazată pe servicii.

7.2.

Comitetul consideră că transparența, posibilitatea de utilizare, accesibilitatea și eficiența ar trebui să fie principalii factori care să concureze la crearea unei platforme la nivel european, prin care persoanele să poată accesa o gamă de servicii. Este esențial să se asigure că noul cadru Europass este accesibil persoanelor cu dizabilități. De asemenea, este important să se ia în considerare accesibilitatea informațiilor sub aspectulmediului fizic, deoarece există dizabilități care afectează capacitatea de a utiliza sistemele informatice; în astfel de cazuri ar trebui puse la dispoziție puncte de acces speciale, precum și metode alternative de acces.

7.3.

CESE este, însă, rezervat în ceea ce privește caracterul etic al utilizării fondurilor programului Erasmus+, cu o valoare estimată la 2 500 000 EUR, ca sursă inițială de finanțare pentru dezvoltarea unor servicii web pentru competențe și calificări. În același timp, Comitetul îndeamnă Comisia să reevalueze implicațiile bugetare într-un mod mai realist, în condițiile în care vor exista implicații financiare pentru statele membre, ca urmare a extinderii domeniului de colectare a informațiilor și a nevoii de a actualiza propriile instrumente și canale de transmitere a datelor.

7.4.

Comitetul consideră că este la fel de important să se evalueze implicațiile bugetare ale diseminării noului cadru Europass în rândul publicului, deoarece succesul acestuia depinde foarte mult nu doar de creșterea generală a calității și a numărului serviciilor, ci și de sporirea semnificativă a numărului de utilizatori.

Bruxelles, 22 februarie 2017.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS


(1)  http://ec.europa.eu/growth/smes/promoting-entrepreneurship/we-work-for/liberal-professions_ro.

(2)  Rata este mai ridicată în cadrul grupului de vârstă între 55 și 65 de ani, unde 50 % nu dispun de cunoștințe elementare de TIC. OCDE, Programul de evaluare internațională a competențelor adulților (PIAAC), iunie 2015.

(3)  A se vedea, de exemplu, Comisia Europeană, „Monitorul educației și formării 2016” septembrie 2016; Centrul European de Politici, „Towards a Europeanisation of Youth Employment Policies? A Comparative Analysis of Regional Youth Guarantee Policy Designs” (Către europenizarea politicilor privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor. O analiză comparativă a conceptelor politicilor regionale privind Garanția pentru tineret), septembrie 2016.

(4)  Organizația Internațională a Muncii, „Skills mismatch in Europe” (Discrepanța competențelor în Europa), Statistics Brief, septembrie 2014.

(5)  http://ec.europa.eu/growth/smes/promoting-entrepreneurship/we-work-for/liberal-professions_ro.

(6)  Avizul CESE Stimularea creativității, a spiritului antreprenorial și a mobilității în educație și formare (JO C 332, 8.10.2015, p. 20).

(7)  Avizul CESE pe tema Femei antreprenoare (JO C 299, 4.10.2012, p. 24).

(8)  În cadrul proiectului european de lobby WEStart au fost analizate 10 studii de caz naționale cu privire la impactul antreprenoriatului social feminin în Europa.

(9)  Avizul CESE pe tema Politicile UE și voluntariatul (JO C 181, 21.6.2012, p. 150).

(10)  Un nou început pentru dialogul social, Declarația Președinției Consiliului Uniunii Europene, a Comisiei Europene și a partenerilor sociali europeni, 27 iunie 2016.

(11)  Avizul CESE pe tema Efectele digitalizării asupra sectorului serviciilor și ocupării forței de muncă (JO C 13, 15.1.2016, p. 161).

(12)  A se vedea, de exemplu, Bowles, J. „The computerisation of European jobs: who will win and who will lose from the impact of new technology onto old areas of employment?” (Informatizarea locurilor de muncă europene: cine câștigă și cine pierde din impactul noilor tehnologii asupra sectoarelor ocupaționale tradiționale?), 2014, „The computerisation of European jobs” (Informatizarea locurilor de muncă europene); Frey, C. M., Osborne, M., „The future of employment: How susceptible are jobs to computerisation?” (Viitorul ocupării forței de muncă: cât de afectate sunt locurile de muncă de informatizare?), 2013; Pajarinen, M., Rouvinen, P., Ekeland, A., „Computerization Threatens One-Third of Finnish and Norwegian Employment” (Informatizarea amenință o treime dintre finlandezii și norvegienii angajați), ETLA, 2015.

(13)  Foaia de parcurs a Comisiei Europene „Un nou început pentru abordarea problemelor legate de echilibrul dintre viața profesională și cea privată întâmpinate de familiile care muncesc”, august 2015.

(14)  Avizul CESE pe tema Ocuparea forței de muncă în rândul femeilor și creșterea economică (JO C 341, 21.11.2013, p. 6).

(15)  Activități comune întreprinse de partenerii sociali europeni, care pun accent pe învățământul profesional și tehnic și, în special, pe programe de ucenicie, pe investiții în educație și formare, pe combaterea abandonului școlar și pe obținerea unor rezultate mai bune în domeniul învățării.


ANEXĂ

Exemple de avize CESE pe această temă

SOC/555

O educație de înaltă calitate pentru toți, (2017)

SOC/552

Evaluarea intermediară a programului Erasmus+, în curs de elaborare (2017)

SOC/524

Implicarea universităților în modelarea Europei, 2015

SOC/523

Îmbunătățirea performanței sistemelor naționale de formare duală, 2015

SOC/521

Validarea competențelor și a calificărilor dobândite prin învățare non-formală și informală – contribuția concretă a societății civile organizate, 2015

SOC/518

Stimularea creativității, a spiritului antreprenorial și a mobilității în educație și formare, 2015

CCMI/136

Efectele digitalizării asupra sectorului serviciilor și ocupării forței de muncă, 2015

SOC/502

Femeile în știință, 2014

SOC/499

Un cadru de calitate pentru stagii, 2014

SOC/493

Deschiderea educației, 2014

CCMI/118

Capacitatea de inserție profesională a tinerilor – adaptarea formării profesionale la necesitățile mediului economic într-o epocă de austeritate, 2014

SOC/486

Ocuparea forţei de muncă în rândul femeilor şi creşterea economică, 2013

SOC/476

Regândirea educației, 2013

INT/679

Planul de acțiune „Antreprenoriat 2020”, 2013

SOC/469

Rolul mediului economic în procesul educaţional din Europa, 2013

SOC/446

Femeile întreprinzătoare, 2012

SOC/439

Tineri cu handicap, 2012

SOC/438

Erasmus pentru toţi, 2012

SOC/431

Politicile UE și voluntariatul, 2012

SOC/429

Modernizarea învățământului superior, 2012

SOC/421

Ocuparea forței de muncă tinere, calificările profesionale și mobilitatea, 2012

SOC/409

Creșterea atractivității programelor postliceale de educație și formare profesională, 2012

SOC/404

O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă, 2011


31.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 173/55


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor — O strategie europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon

[COM(2016) 501 final]

(2017/C 173/10)

Raportor:

domnul Stefan BACK

Sesizare

Comisia Europeană, 20.7.2016

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională

Data adoptării în secțiune

10.2.2017

Data adoptării în sesiunea plenară

23.2.2017

Sesiunea plenară nr.

523

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

128/0/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE sprijină Strategia europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon (1) (strategia), inclusiv obiectivele și metodele acesteia, care sunt conforme cu Cartea albă privind politica europeană în domeniul transporturilor din 2011 (Cartea albă) (2) și cu contribuțiile preconizate stabilite la nivel național (CPSN) prezentate de UE și de statele membre la conferința COP 21, susținute și de CESE (3) și sprijinite de Conferința COP 22 de la Marrakech.

1.2.

CESE reiterează pozițiile exprimate în avizele sale pe tema Cărții albe și a punerii în aplicare a acesteia, precum și pe tema efectelor Acordului COP 21 asupra politicii UE în domeniul transporturilor, în sensul că obiectivele Cărții albe în ceea ce privește reducerea emisiilor de GES (gaze cu efect de seră) sunt încă valabile, dar metodele de a le duce la îndeplinire trebuie să fie actualizate și consolidate.

1.3.

El salută măsurile prevăzute în strategie care depășesc Cartea albă, în special promovarea inovării, inclusiv Strategia europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative (4), dezvoltarea unor vehicule conectate, integrate și automatizate și integrarea vehiculelor electrice și a sistemului energetic prin rețelele inteligente, precum și elaborarea unor noi modele de afaceri și a unor noi modele de transport, ca rezultat al dezvoltării unei economii colaborative și al dezvoltării generale a economiei digitale.

1.4.

CESE este de acord cu abordarea holistică a strategiei, care asigură coerența dintre domeniul transporturilor și alte domenii de politică, cum ar fi dezvoltarea pieței energiei electrice, încurajarea cercetării și inovării, dezvoltarea unor noi soluții de transport, a unor noi competențe, precum și o mai bună planificare a mobilității, inclusiv dezvoltarea transportului în comun. El ar fi dorit ca această abordare să fie dezvoltată în continuare în ce privește legăturile dintre strategie și comunicare în materie de îmbunătățire a pieței interne, inclusiv sinergiile dintre deschiderea piețelor și eficiență. Aceeași observație este valabilă, de asemenea, în ceea ce privește perspectivele economiei digitale, inclusiv mobilitatea digitală și dezvoltarea unei culturi a economiei colaborative și a unei economii circulare.

1.5.

CESE subliniază efectele potențiale ale evoluțiilor descrise la punctul 1.4 asupra modelelor de transport și atrage atenția asupra implicațiilor lor sociale, inclusiv în ceea ce privește utilizatorii și condițiile de lucru ale angajaților și situația microîntreprinderilor utilizate ca subcontractanți. Toate aceste aspecte necesită o abordare promptă, pentru a soluționa eventualele probleme într-o etapă timpurie. De asemenea, ar trebui să fie luate în considerare efectele asupra comunităților izolate.

1.6.

CESE subliniază importanța capitală a restabilirii încrederii în datele furnizate de producători referitoare la emisiile vehiculelor și sprijină măsurile prevăzute în acest sens. Comitetul subliniază, de asemenea, importanța sprijinului oferit de părțile interesate și de cetățeni și a dialogului cu aceștia, precum și importanța măsurilor luate pentru a stabili responsabilitatea pentru datele eronate din trecut și pentru a preveni repetarea acestei situații.

1.7.

CESE salută măsurile de sporire a eficienței, precum facilitarea implementării TEN-T, revizuirea rețelei feroviare pentru un transport de mărfuri competitiv și importanța acordată promovării multimodalității și încurajării trecerii la moduri de transport cu emisii reduse, inclusiv transportul feroviar și cel combinat. Comitetul ia notă de apelul Comisiei vizând accesul pe piață al autocarelor și autobuzelor, însă îi recomandă acesteia să aibă în vedere și alte instrumente de politică pentru extinderea rețelelor de transport public și încurajarea transferului modal dinspre autovehiculele private. De aceea, recomandă o analiză mai aprofundată a opțiunilor disponibile. Cu toate acestea, regretă faptul că nu este abordată îmbunătățirea normelor privind accesul la piața transportului rutier de mărfuri și îmbunătățirea eficienței energetice permisă de sistemul modular european pentru ansamblurile de vehicule. În acest context, CESE atrage atenția și asupra avizului său privind piața internă a transportului rutier internațional de mărfuri: dumpingul social și operațiunea de cabotaj (TEN/575) și subliniază încă o dată importanța unei legislații clare și care să poată fi aplicată și necesitatea combaterii tuturor formelor de dumping social, precum și a fraudei și abuzurilor privind detașarea lucrătorilor și accesul la prestațiile sociale.

1.8.

CESE salută și planurile de revizuire a Directivei „Eurovigneta”, dar reiterează importanța flexibilității pentru evitarea efectelor nerezonabile asupra costurilor în zonele îndepărtate și slab populate, inclusiv pe insule și în zonele montane. Subliniază totodată importanța unor condiții de concurență echitabile între modurile de transport, cu respectarea taxelor pentru infrastructură și a costurilor externe, pentru a se asigura o concurență corectă între acestea.

1.9.

CESE ia notă de relansarea serviciului european de taxare rutieră electronică (SETRE), însă reamintește faptul că decizia privind SETRE a fost luată în 2004, dar că serviciul nu a fost încă pus în aplicare, ceea ce subliniază necesitatea revizuirii întregului sistem pentru a depăși obstacolele în calea implementării.

1.10.

CESE salută atenția acordată combustibililor alternativi, subliniind importanța încurajării inovării și necesitatea unui cadru adecvat care să permită utilizarea la nivel transfrontalier a energiei electrice, a gazelor naturale și a biocombustibililor care nu afectează producția de alimente, în conformitate cu opiniile exprimate anterior de CESE. Comitetul salută accentul pus pe interoperabilitate și standardizare în domeniul electromobilității.

1.11.

În mod similar, el salută atenția acordată chestiunii vitale a soluțiilor de finanțare și atrage atenția asupra necesității găsirii unor soluții de cofinanțare pentru proiectele mai mici.

1.12.

CESE apreciază importanța pe care strategia o acordă sprijinului din partea societății civile. El subliniază potențialul dialogului participativ de a mobiliza sprijin și a soluționa probleme, precum și posibilitățile de creare de coaliții la nivelul societății civile și al autorităților de la nivel subnațional (5).

1.13.

Din rațiuni de transparență, CESE sugerează Comisiei să publice un tablou de bord anual al emisiilor pentru sectorul transporturilor.

1.14.

El sprijină acțiunile planificate de OACI și OMI și sugerează că ar putea fi utile și alte acțiuni, cum ar fi inițierea unui dialog extern structurat cu țările învecinate pe tema transporturilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon, ca pregătire pentru anumite proiecte specifice.

1.15.

CESE constată că propunerea de partajare a eforturilor lasă la alegerea fiecărui stat membru decizia cu privire la modul de a garanta reducerea emisiilor proprii de GES și recomandă ca cerințele referitoare la transporturi să fie păstrate în limitele prezentate în Cartea albă.

1.16.

CESE regretă faptul că actualizarea Cărții albe nu mai figurează în agenda Comisiei, întrucât digitizarea, evoluția politicii energetice și perspectiva globală de elaborare și punere în aplicare a politicilor actualei Comisii ar impune o actualizare.

2.   Context

Angajamentele UE de reducere a emisiilor și Cartea albă privind politica în domeniul transporturilor din 2011

2.1.

La 20 iulie 2016, Comisia Europeană a decis adoptarea unui pachet de măsuri pentru reducerea emisiilor în sectoarele care nu sunt incluse în schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) (pachetul).

2.2.

Pachetul face parte din punerea în aplicare a reducerii cu 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) până în 2030, în comparație cu nivelurile din 1990, decisă de Consiliul European la 23-24 octombrie 2014, și a angajamentului [contribuția preconizată stabilită la nivel național (CPSN)] asumat de Uniunea Europeană și de statele sale membre la Conferința de la Paris (COP 21) din decembrie 2015.

2.3.

Conform concluziilor din octombrie 2014, sectoarele ETS ar trebui să reducă emisiile cu 43 %, iar sectoarele non-ETS, inclusiv alte mijloace de transport decât cel aerian, cu 30 %, pentru o repartizare între statele membre bazată pe corectitudine și solidaritate. Concluziile nu menționează transporturile în mod specific.

2.4.

Cartea albă privind politica UE în domeniul transporturilor din 2011 [COM(2011) 144 final] susține că emisiile de GES în țările dezvoltate trebuie să fie reduse până în 2050 „cu 80-95 % față de nivelul din 1990”, pentru a menține încălzirea globală sub 2 oC. Pentru transporturi, ar fi suficient ca, până în 2050, să existe „o reducere […] cu […] 60 % față de [nivelurile] din 1990”, ceea ce înseamnă cu 20 % mai puțin față de nivelul înregistrat în 2008 (o depășire cu 8 % a nivelului înregistrat în 1990).

2.5.

Comisia a confirmat faptul că aceste obiective sunt compatibile cu cadrul din 2014 pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030, cu cadrul pentru o uniune energetică din 2015 și cu angajamentele CPSN asumate de UE (6).

2.6.

De asemenea, s-a precizat că vor fi necesare eforturi suplimentare după 2020 pentru realizarea respectivelor obiective (7).

2.7.

Evaluarea recentă a progreselor privind punerea în aplicare a Cărții albe constată că este prea devreme pentru a se trage concluzii și pune accentul pe punerea în aplicare (8).

Pachetul

2.8.

Pachetul conține:

o comunicare globală intitulată „Accelerarea tranziției Europei către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon” [COM(2016) 500 final] (comunicarea);

o propunere legislativă privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 [COM(2016) 482 final] (propunerea de partajare a eforturilor);

o propunere legislativă privind includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 [COM(2016) 479 final];

Strategia europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon [COM(2016) 501 final] (strategia).

2.9.

Comunicarea instituie principiile fundamentale care guvernează punerea în aplicare, cum ar fi repartizarea sarcinilor corelată cu economiile statelor membre (corectitudine și solidaritate), asigurarea flexibilității prin utilizarea drepturilor privind emisiile în sectoarele non-ETS, menținerea nivelurilor ambițioase de reducere a GES prin abordarea separată a fiecărui sector (integritatea de mediu). Comunicarea subliniază importanța unui context care promovează tranziția.

2.10.

Propunerea de partajare a eforturilor distribuie responsabilitatea între statele membre pentru CPSN în temeiul Acordului de la Paris. Fiecare stat membru decide cu privire la modul în care obține rezultatele.

2.11.

Strategia pune în aplicare obiectivele de reducere a emisiilor stabilite în Cartea albă. Ea se concentrează asupra transportului rutier și include următoarele puncte principale:

(a)

eficiența, comportamentul, taxarea rutieră

optimizarea sistemelor de transport;

influențarea comportamentului prin taxele rutiere;

favorizarea multimodalității;

(b)

combustibili alternativi

promovarea utilizării energiei alternative cu emisii scăzute de dioxid de carbon pentru transporturi;

dezvoltarea biocombustibililor de a doua generație;

Directiva privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (2014/94/UE);

(c)

vehicule cu emisii scăzute de dioxid de carbon

standarde comune pentru facilitarea deplasării transfrontaliere;

promovarea vehiculelor cu emisii zero, inclusiv prin achizițiile publice;

certificarea emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil pentru autobuze și HVG;

restabilirea încrederii în măsurarea nivelurilor de emisii generate în condiții reale de conducere;

(d)

crearea unui context: sinergiile și noile modele de afaceri, inovarea, economia digitală, dezvoltarea competențelor, investițiile și sprijinul

Crearea unui context favorabil pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon prin sinergiile cu alte domenii de politică, cercetarea, inovarea și dezvoltarea competențelor;

(e)

transportul aerian și maritim – acțiune internațională

O măsură globală de piață pentru traficul aerian a fost propusă recent de către OACI, iar în cadrul OMI sunt în curs de elaborare criterii de eficiență energetică în materie de proiectare pentru transportul maritim, începând cu monitorizarea emisiilor.

3.   Observații generale

3.1.

În acord cu poziția sa față de Cartea albă și de CPSN ale UE (9), CESE sprijină obiectivele prevăzute în strategie.

3.2.

CESE își reiterează sprijinul față de obiectivele stabilite în Cartea albă și își manifestă din nou regretul exprimat în avizul din 2015 privind punerea în aplicare a Cărții albe față de faptul că piața internă a transporturilor este departe de a fi finalizată și afirmă că adoptarea de măsuri în acest sens ar fi bine-venită (10). Punerea deplină în aplicare a pieței interne ar îmbunătăți eficiența utilizării resurselor și reducerea emisiilor. Acest lucru trebuie realizat prin norme clare și care să poată fi aplicate, însoțite de măsuri pentru combaterea tuturor formelor de dumping social, precum și a fraudei și abuzurilor privind detașarea lucrătorilor și accesul la prestațiile sociale.

3.3.

CESE sprijină, de asemenea, noile elemente inovatoare ale strategiei, precum ITS-C, printre care introducerea mijloacelor de transport cooperative, conectate și automatizate și integrarea vehiculelor electrice în sistemul energetic prin rețelele inteligente, elaborarea unor noi modele de afaceri și a unor noi modele de transport, ca rezultat atât al dezvoltării unei economii colaborative prin platformele TI, cât și a dezvoltării generale a economiei digitale. Sistemele digitale vor avea, de asemenea, efecte atât asupra transportului de călători, cât și a celui de mărfuri și vor optimiza, de exemplu, fluxurile de trafic, oferind posibilitatea de a face alegeri eficiente din punctul de vedere al resurselor, care vor reduce emisiile (11).

3.4.

Subliniază importanța capitală a restabilirii încrederii în datele furnizate de producători referitoare la emisiile vehiculelor și susține măsurile prevăzute în acest sens. Subliniază importanța sprijinului acordat de părțile interesate și de cetățeni și a dialogului cu aceștia, precum și importanța măsurilor luate pentru a stabili responsabilitatea pentru datele eronate din trecut și pentru a preveni repetarea acestei situații.

3.5.

Subliniază din nou faptul că multe dintre măsurile propuse necesită flexibilitate și ajustarea la condițiile locale, inclusiv la taxarea rutieră (12).

3.6.

Își reînnoiește sprijinul față de obiectivele prevăzute în Acordul de la Paris COP 21 și față de CPSN ale UE și consideră în continuare că angajamentele respective nu se adaugă la obiectivele stabilite în Cartea albă (13). Ia act de sprijinul părților, exprimat în proclamația de acțiune de la Marrakech, față de punerea în aplicare a Acordului de la Paris, precum și de constituirea Parteneriatului pentru o acțiune globală de la Marrakech, care implică părțile interesate de la nivel statal și nestatal.

3.7.

CESE își reiterează opinia conform căreia punerea în aplicare a Cărții albe și a strategiei-cadru pentru o uniune energetică rezilientă [COM(2015) 80 final] trebuie revizuită și, dacă este cazul, trebuie să se ia noi măsuri pentru realizarea obiectivelor acestora (14).

3.8.

CESE subliniază necesitatea creării unui mediu care să favorizeze punerea în aplicare a strategiei sau a unui cadru favorabil și, în acest sens, face referire la Comunicarea Comisiei intitulată „Calea de urmat după Acordul de la Paris” (15), cu privire la necesitatea de a renunța „la actualul sistem fragmentat, caracterizat de politici naționale necoordonate, de bariere la intrarea pe piață și de zone izolate din punct de vedere energetic”. Uniunea energetică este un cadru pentru un mediu favorabil tranziției energetice, iar viitoarea strategie privind cercetarea, inovarea și competitivitatea va explora sinergiile dintre energie, transport, economia circulară și inovarea industrială și digitală, pentru a spori competitivitatea tehnologiilor europene din prezent și din viitor pentru emisii scăzute de dioxid de carbon și pentru eficiență energetică. După cum s-a menționat deja la punctul 3.3 de mai sus, aceasta include, de asemenea, măsuri de îmbunătățire a competențelor și promovarea cercetării și a dezvoltării.

Este necesară acțiunea mai multor părți interesate din societatea civilă – cetățenii, consumatorii, partenerii sociali, IMM-urile, întreprinderile inovatoare nou-înființate și industriile competitive la nivel global. Orașele inteligente și comunitățile urbane, precum și rolul acestora în dezvoltarea transportului public și a planificării transportului sunt menționate ca fiind contextele în care va avea loc o mare parte din viitoarea transformare (16).

3.9.

Strategia adoptă o abordare transsectorială, de exemplu atunci când abordează necesitatea unui mediu favorabil și atunci când se face referire la soluții de mobilitate digitale și la legăturile cu politica energetică. Această abordare este în concordanță cu documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind punerea în aplicare a Cărții albe și cu Comunicarea Comisiei privind modernizarea pieței unice, ambele încercând să îmbunătățească vizibilitatea și înțelegerea politicilor sectoriale, prin plasarea lor în contextul strategiilor globale ale UE (17).

3.10.

CESE sprijină abordarea cuprinzătoare a strategiei asupra politicii în domeniul transporturilor, dar ar fi dorit să se ia în considerare și alte aspecte, de exemplu, coerența dintre strategie și comunicarea privind îmbunătățirea pieței unice, inclusiv sinergiile dintre deschiderea pieței și eficiență, perspectivele oferite de piața internă digitală, economia colaborativă și economia circulară, inclusiv efectele asupra modelelor de transport, precum și aspectele sociale (18).

3.11.

Documentul de lucru al Comisiei care însoțește strategia prevede o serie de noi evoluții „societale”, precum economia colaborativă în domeniul transporturilor, vehiculele automatizate și conectate, digitizarea și mobilitatea ca serviciu. Aceste evoluții, inclusiv utilizarea tot mai frecventă a platformelor de internet, ar fi trebuit menționate în strategie.

3.12.

CESE regretă faptul că strategia nu menționează aspectele sociale, inclusiv cele legate de drepturile consumatorilor, relațiile de pe piața forței de muncă și statutul microîntreprinderilor ale unor inițiative planificate, cum ar fi planul ITS-C, economia digitală, noile modele de transport sau viitoarea deschidere a pieței în diferite sectoare ale transporturilor. CESE consideră că este importantă abordarea respectivelor probleme într-un stadiu incipient pentru a se evita tensiunile inutile.

3.13.

CESE apreciază faptul că finanțarea este menționată în cadrul strategiei, deoarece este deosebit de importantă pentru punerea în aplicare a strategiei. CESE atrage atenția asupra nevoilor de finanțare ale zonelor cu resurse financiare limitate și ale proiectelor care nu sunt suficient de mari pentru a atinge pragurile instituite pentru cofinanțarea UE. Ar trebui să fie disponibile opțiuni de finanțare a proiectelor mici în sectorul transporturilor, cum este cazul în sectorul energetic.

3.14.

CESE consideră că este importantă revizuirea Cărții albe, pe care Comisia a planificat-o deja pentru 2016 (19). nu este de acord că este prea devreme pentru a se evalua nivelul de implementare (20), întrucât evoluțiile societale, cum ar fi digitizarea, evoluția politicii energetice și elaborarea și punerea în aplicare în mod global ale politicii actuale a Comisiei justifică o actualizare a Cărții albe.

3.15.

CESE sprijină propunerile prevăzute în strategie referitoare la acțiunile externe, în special acțiunile suplimentare în cadrul OACI și OMI în ceea ce privește aviația și transportul maritim. Regretă faptul că strategia nu menționează și alte forme de acțiuni externe, cum ar fi dialogul structurat și evaluarea comparativă cu țările învecinate din Europa de Est și Africa de Nord.

4.   Observații specifice

4.1.

CESE sprijină planul de acțiune anexat la strategie, care face obiectul următoarelor observații:

CESE regretă că, deși planul de acțiune menționează facilitarea implementării TEN-T, o revizuire a rețelei feroviare europene pentru un transport de mărfuri competitiv și normele privind accesul pe piață al serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul, nu sunt menționate propunerile planificate în ceea ce privește îmbunătățirea normelor referitoare la accesul pe piață pentru transportul rutier de mărfuri. În acest mod se exclude un element al reglementării pieței transporturilor care prezintă un potențial considerabil de îmbunătățire a funcționării pieței, astfel încât sistemul de transport să devină mai eficient din punctul de vedere al energiei și al utilizării resurselor. CESE atrage atenția asupra avizului său privind piața internă a transportului rutier internațional de mărfuri: dumpingul social și operațiunea de cabotaj (TEN/575) și subliniază încă o dată importanța unei legislații clare și care să poată fi aplicată și necesitatea combaterii tuturor formelor de dumping social, precum și a fraudei și abuzurilor privind detașarea lucrătorilor și accesul la prestațiile sociale.

CESE salută planurile de revizuire a Directivei „Eurovigneta” (1999/62/CE), a Directivei privind serviciul european de taxare rutieră electronică (SETRE) (2004/52/CE) și a Deciziei Comisiei din 2009 privind elementele tehnice ale SETRE.

CESE reiterează opinia sa potrivit căreia flexibilitatea și evitarea efectelor nerezonabile asupra costurilor în zonele îndepărtate și slab populate, inclusiv pe insule și în regiunile montane, ar trebui să reprezinte elemente importante în orice propunere viitoare (21).

Directiva SETRE a fost adoptată în 2004, dar încă nu a fost pusă în aplicare, în ciuda mai multor încercări. CESE consideră că acest concept ar trebui revizuit în prezent pentru a-l face mai atractiv pentru operatori și utilizatori.

4.2.

CESE este de acord că strategia europeană pentru sistemele de transport inteligente cooperative are un potențial considerabil de a crea valoare adăugată prin sporirea eficienței și atrage atenția asupra schimbărilor importante pe care ITS-C le va urmări în ceea ce privește modelele de transport, structura pieței, dreptul contractual și aspectele sociale, de exemplu, printr-un număr mai mare de microîntreprinderi gestionate prin platformele de internet. Aceste aspecte ar trebui luate în considerare în mod corespunzător (22).

4.3.

CESE sprijină obiectivul strategiei de favorizare a multimodalității și subliniază că ar trebui să fie preferate soluțiile de transport cele mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor în fiecare caz în parte. CESE speră, de asemenea, că evaluarea Directivei privind transportul combinat va duce la o actualizare utilă suficient de flexibilă pentru asigurarea unui nivel maxim de eficiență, fără a crea totuși un acces paralel pe piață în domeniul transportului rutier. El subliniază importanța stimulării unei tranziții către modurile de transport cu emisii scăzute, inclusiv transportul feroviar și combinat, și importanța abordării, în acest sens, a taxelor pentru infrastructură și a costurilor externe în așa fel încât să fie asigurată concurența echitabilă între moduri.

4.4.

CESE atrage atenția asupra sporirii eficienței din punctul de vedere al utilizării resurselor care se datorează ansamblurilor de vehicule de 25,25 metri [sistemul modular european (SME)]. Două ansambluri de vehicule SME pot transporta cât trei ansambluri convenționale, ceea ce înseamnă o eficiență energetică sporită și emisii reduse per unitate. În funcție de aprecierea fiecărui stat membru, ansamblurile SME ar trebui, prin urmare, să fie permise când condițiile sunt favorabile, inclusiv în traficul transfrontalier.

4.5.

CESE sprijină abordarea strategiei privind combustibilii alternativi, inclusiv necesitatea sprijinirii pieței și a dezvoltării infrastructurii în conformitate cu diversele necesități curente ale modurilor diferite de transport, acestea fiind în principal: (a) energia electrică, mai ales pentru autovehicule; (b) gazele naturale în diverse forme, utilizate în special de camioane, autobuze și nave; și (c) biocombustibilii. CESE subliniază că sectorul combustibililor alternativi se dezvoltă constant și că atât cererea, cât și oferta se pot schimba.

4.6.

CESE sprijină planurile de dezvoltare a biocombustibililor care nu provin din produsele agricole sau din utilizarea terenului care afectează producția de alimente, ci din alte surse, precum produsele reziduale, produsele secundare și deșeurile, inclusiv din silvicultură, în conformitate cu opiniile exprimate anterior de CESE (23).

4.7.

CESE subliniază importanța implicării societății civile și a autorităților subnaționale în punerea în aplicare a strategiei. Esențială în acest sens ar fi o mai mare utilizare a dialogului participativ cu societatea civilă, așa cum se sugerează în avizul explicativ al CESE din 11 iulie 2012 pe tema „Cartea albă privind transporturile: către adeziunea și angajamentul societății civile” (24), care a inspirat organizarea a două conferințe, la Malmö, în 2015 și la Milano, în 2016, privind viitorul coridoarelor rețelei centrale europene, care au abordat chestiuni legate de punerea în aplicare, guvernanță și finanțare.

4.8.

Pentru a îmbunătăți transparența, CESE sugerează Comisiei să publice un tablou de bord anual privind reducerea emisiilor.

4.9.

CESE subliniază, de asemenea, importanța construirii unei coaliții pentru sprijinirea punerii în aplicare și pentru rezolvarea problemelor, astfel cum a fost propus în avizul CESE în această privință (25).

4.10.

CESE regretă faptul că propunerea de partajare a eforturilor nu prevede obiective de reducere a emisiilor specifice fiecărui sector. Strategia susține că Cartea albă este destinată transporturilor, pe baza unei evaluări temeinice a ceea ce este fezabil, fără a avea efecte negative asupra funcțiilor transporturilor. Măsurile complementare prevăzute în documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește strategia sunt modeste și ar duce la o reducere a emisiilor generate de transporturi cu 18 %-22 % până în 2030, în loc de 18 %-19 %, după cum este planificat în prezent (26).

Bruxelles, 23 februarie 2017.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS


(1)  COM(2016) 501 final.

(2)  COM(2011) 144 final.

(3)  JO C 24, 28.1.2012, p. 146; JO C 291, 4.9.2015, p. 14 și JO C 303, 19.8.2016, p. 10.

(4)  COM(2016) 766 final.

(5)  JO C 299, 4.10.2012, p. 170, JO C 389, 21.10.2016, p. 20.

(6)  COM(2014) 15 final, p. 14, punctul 4.1; COM(2015) 80 final; COM(2011) 112 final, p. 6.

(7)  COM(2014) 15 final, p. 14, punctul 4.1.

(8)  SWD(2016) 226.

(9)  JO C 24, 28.1.2012, p. 146; JO C 291, 4.9.2015, p. 14 și JO C 303, 19.8.2016, p. 10.

(10)  JO C 291, 4.9.2015, p. 14, punctele 1.5 și 1.6.

(11)  COM(2016) 766 final.

(12)  JO C 24, 28.1.2012, p. 146.

(13)  JO C 303, 19.8.2016, p. 10, punctele 1.3, 3.1, 4.6, 5.1 și 5.2.

(14)  JO C 303, 19.8.2016, p. 10, punctele 1.4, 5.2 și 5.3.

(15)  COM(2016) 110 final, secțiunea 3.1, pagina 5.

(16)  COM(2016) 110 final, secțiunea 3.1, pagina 7.

(17)  SWD(2016) 226, secțiunea 4.1, p. 27.

(18)  COM(2016) 288 final și COM(2016) 356 final

(19)  JO C 303, 19.8.2016, p. 10, punctele 1.4 și 5.2.

(20)  SWD(2016) 226, secțiunea 5, p. 34 și secțiunea 2, p. 4.

(21)  JO C 303, 19.8.2016, p. 10, punctul 1.6.

(22)  COM(2015) 192 final.

(23)  JO C 303, 19.8.2016, p. 10, punctul 1.8.

(24)  JO C 299, 4.10.2012, p. 170, punctul 1.11 și JO C 389, 21.10.2016, p. 20.

(25)  JO C 389, 21.10.2016, p. 20.

(26)  SWD(2016) 501, secțiunea 5, p. 82.


31.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 173/62


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Instituirea garanției FEDD și a Fondului de garantare FEDD”

[COM(2016) 586 final]

(2017/C 173/11)

Raportor:

Jan SIMONS

Sesizare

24.11.2016

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru relații externe

Data adoptării în secțiune

31.1.2017

Data adoptării în sesiunea plenară

22.2.2017

Sesiunea plenară nr.

523

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

205/1/0

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută instituirea Planului european de investiții externe (PIE) și propunerea de regulament privind Fondul european pentru dezvoltare durabilă (FEDD) și de instituire a garanției FEDD și a Fondului de garantare FEDD, ca pași în direcția corectă către soluționarea la sursă a cauzelor migrației neregulamentare. Un alt obiectiv asupra căruia ar trebui să se concentreze FEDD este eradicarea sărăciei.

1.2.

Comitetul pledează pentru acordarea unei atenții deosebite soluționării situației din țările care reprezintă principala sursă de migrație, unde condițiile economice, sociale și de securitate au condus la dezastru economic și la o spirală a sărăciei, blocând în același timp orice efort în direcția dezvoltării durabile.

1.3.

Comitetul face trimitere la avizele sale anterioare, în care a subliniat necesitatea de a implica sectorul privat în dezvoltare, cu condiția ca o astfel de dezvoltare să fie în concordanță cu obiectivele de dezvoltare durabilă și ca sectorul privat să respecte drepturile economice, de mediu și sociale de bază, convențiile fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și Agenda privind munca decentă. Acest lucru ar trebui să se aplice și proiectelor de investiții finanțate din FEDD.

1.4.

Comitetul consideră că propunerea privind FEDD este conformă cu recomandarea sa de a recurge la ajutorul pentru dezvoltare ca factor de multiplicare pentru corelarea capitalului privat cu investițiile în țările în curs de dezvoltare și de a le pune în legătură cu obiective clar definite, cum ar fi crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune, perfecționarea calității producției și transferul de know-how managerial către sectorul privat.

1.5.

Comitetul invită Comisia să studieze și să analizeze experiența punerii în aplicare a Planului de investiții pentru Europa și a Fondului european pentru investiții strategice pentru a evita eventualele neajunsuri și obstacole, luând în considerare faptul că situațiile din țările partenere vizate de FEDD sunt mult mai complicate decât cele din statele membre ale Uniunii Europene.

1.6.

Comitetul salută coordonarea cooperării și a guvernării prin intermediul consiliului strategic al FEDD, în cadrul căruia ar trebui să fie reprezentate toate instituțiile și organismele competente. Având în vedere rolul de neînlocuit al societății civile în cooperarea pentru dezvoltare, CESE solicită să i se acorde statutul de observator în consiliul strategic și recomandă implicarea organizațiilor reprezentative ale societății civile din țările partenere în procesul luării deciziilor, inclusiv în pregătirea unor proiecte concrete.

1.7.

Comitetul recomandă ca ghișeul unic care urmează să fie înființat pentru investitori să nu se limiteze la aspecte legate de investiții, ci să ofere orientări și toate informațiile și contactele necesare pentru cei care ar dori să se implice în activități de dezvoltare.

1.8.

Comitetul ar dori să propună ca regulamentul să includă angajamentul de a prelungi valabilitatea FEDD și a garanției dincolo de termenul-limită 2020, după evaluarea rezultatelor punerii sale în aplicare, și invită Comisia, Consiliul și PE să ia în considerare această posibilitate în momentul elaborării noului cadru financiar multianual.

2.   Sinteza propunerii Comisiei

2.1.

La 28 iunie 2016, Consiliul European a solicitat Comisiei să prezinte o propunere privind un plan ambițios de investiții externe (PIE), ca parte a noului cadru de parteneriat al UE cu țările terțe în conformitate cu Agenda europeană pentru migrație (1). Noul plan se bazează pe trei piloni: un nou fond de investiții (pilonul 1); asistență tehnică (pilonul 2) pentru a veni în sprijinul autorităților locale și al întreprinderilor, în vederea dezvoltării unui număr mai mare de proiecte durabile și pentru a atrage investitori; și (pilonul 3) o serie de programe tematice specifice (naționale și regionale) ale UE, în domeniul cooperării pentru dezvoltare, combinate cu un dialog politic structurat care vizează îmbunătățirea climatului investițional și a mediului de politici în ansamblu în țările în cauză.

2.2.

Pilonul 1 va fi pus în aplicare parțial prin instituirea Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD). FEDD va avea drept obiectiv-cheie asigurarea unui pachet financiar integrat pentru a finanța investiții, începând cu regiunile din Africa și din țările vecine. FEDD va fi compus din platforme regionale de investiții, care vor combina finanțarea prin mecanisme de finanțare mixtă existente și garanția FEDD. El va funcționa ca „ghișeu unic” pentru primirea propunerilor de finanțare de la instituțiile financiare și de la investitori din sectorul public sau privat și pentru a oferi o gamă largă de tipuri de sprijin financiar pentru investiții eligibile.

2.3.

Obiectivul principal al FEDD este de a oferi un pachet financiar integrat de finanțare a investițiilor pentru țările semnatare ale Acordului de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP), pe de o parte, și Comunitatea Europeană, statele membre ale acesteia (2) și țările învecinate, pe de altă parte, generând astfel creștere economică și oportunități de ocupare a forței de muncă, maximizând adiționalitatea, furnizând produse inovatoare și atrăgând fonduri din sectorul privat. Se estimează că FEDD va mobiliza, până în 2020, investiții de până la 44 de miliarde EUR, folosind fonduri de la bugetul general al Uniunii și din alte surse în valoare de 3,35 miliarde EUR.

2.4.

Uniunea va pune la dispoziție fonduri în valoare totală de 750 de milioane EUR pentru garanția FEDD până în 2020, ce provin atât din bugetul general al Uniunii, cât și din cel de-al 11-lea Fond european de dezvoltare (FED). Comisia intenționează să propună mobilizarea marjei pentru situații neprevăzute, spre a obține suma de 250 de milioane EUR. Alte contribuții de la bugetul Uniunii ar urma să fie obținute prin redistribuiri sau prin reorientarea fondurilor programate. Finanțarea suplimentară ar putea include și contribuții din partea altor contribuitori, cum sunt statele membre.

2.5.

FEDD va fi gestionat de Comisie și pus în aplicare prin intermediul unor platforme regionale de investiții, care vor combina finanțarea din mecanisme de finanțare mixtă existente pentru Africa și pentru vecinătate cu acordarea garanției FEDD. Comisia va beneficia de consiliere din partea unui consiliu strategic și a două consilii operaționale, câte unul pentru fiecare platformă regională de investiții. Comisia va gestiona secretariatul FEDD, care va asigura îndeplinirea tuturor sarcinilor și funcțiilor necesare pentru realizarea obiectivelor PIE.

3.   Observații generale

3.1.

CESE reprezintă organizațiile societății civile europene în cadrul mai multor instanțe bilaterale, cum ar fi ACP-UE, Euromed, Parteneriatul estic, dialogul cu America Latină și altele, și prezintă pozițiile acesteia cu privire la rolul societății civile în sprijinirea dezvoltării (3). Societatea civilă poate juca un rol foarte important în evaluarea utilității și a durabilității proiectelor de investiții, în supravegherea transparenței finanțării acestora și în monitorizarea punerii lor în aplicare.

3.2.

Comitetul consideră că problema numărului mare de refugiați și migranți neregulamentari către UE reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care s-a confruntat UE în ultimii ani. Cele două fenomene au cauze diferite și necesită soluții diferențiate. Prioritatea absolută a comunității internaționale trebuie să fie depunerea tuturor eforturilor pentru a pune capăt conflictelor militare și a încheia acorduri de pace, astfel încât să fie create premisele necesare dezvoltării reale și implementării obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD). Alături de importanta sarcină ce-i revine societății civile în prevenirea, medierea și rezolvarea conflictelor, UE trebuie să joace, în calitate de cel mai mare donator de ajutor pentru dezvoltare, un rol major în aceste eforturi.

3.3.

Cauzele migrației neregulamentare sunt adesea rezultatul unor perspective economice nefaste și al creșterii economice reduse în țările de origine, cumulate cu o calitate slabă a condițiilor sociale și cu probleme de securitate semnificative, ceea ce duce la exacerbarea sărăciei și forțează mii de oameni să ia calea exilului. Comitetul salută eforturile Comisiei și ale Consiliului de a găsi cea mai bună abordare pentru rezolvarea problemei migrației neregulamentare prin tratarea cauzelor ei profunde.

3.4.

Ajutorul oficial pentru dezvoltare rămâne de neînlocuit în combaterea sărăciei, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, în statele fragile și pentru populațiile vulnerabile, însă nu poate acoperi toate nevoile de dezvoltare.

3.5.

În avizele sale privind rolul sectorului privat (4) și finanțarea dezvoltării (5), Comitetul a conchis că trebuie să se mobilizeze toate resursele disponibile și să se acorde un rol mult mai important sectorului privat, atât la nivel european, cât și la nivel local, cu condiția ca această evoluție să fie în concordanță cu obiectivele de dezvoltare durabilă și ca sectorul privat să respecte drepturile omului, inclusiv drepturile economice și sociale, în special convențiile fundamentale ale OIM. Noile locuri de muncă create ar trebui să respecte Agenda privind munca decentă a OIM, iar acest lucru ar trebui să se aplice și proiectelor de investiții realizate prin intermediul Fondului european pentru dezvoltare durabilă.

3.6.

Noile instrumente, cum ar fi garanția FEDD și Fondul de garantare, ar trebui utilizate ca factor de multiplicare pentru atragerea capitalului privat în investiții în țările în curs de dezvoltare, ar trebui corelate cu obiective clar definite, cum ar fi crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune, îmbunătățirea calității producției și transferul de know-how managerial către sectorul privat. În plus, îmbinarea investițiilor publice și private trebuie să fie transparentă și să respecte echilibrul necesar pentru a evita situația în care investitorii privați culeg toate beneficiile, iar sectorul public acoperă pierderile. Rezultatele proiectelor trebuie să fie măsurate și cuantificate în mod clar, evaluându-se, printre alte rezultate pozitive, efectul de eliminare a cauzelor migrației ilegale.

3.7.

Având în vedere că FEDD este inspirat de Planul de investiții pentru Europa și de Fondul european pentru investiții strategice, Comitetul solicită Comisiei să tragă învățăminte din funcționarea lui, întrucât nu poate fi descris ca fiind un succes deplin. Experiența trebuie să fie studiată și analizată cu atenție, pentru a evita orice deficiență și obstacol în gestionarea FEDD, ținând cont de faptul că situațiile din țările partenere sunt diferite și mult mai complicate decât cele din statele membre ale Uniunii Europene.

3.8.

Propunerea de FEDD va îmbina Facilitatea de investiții pentru Africa (6) cu Facilitatea de investiții pentru vecinătate (7), transformându-le în două platforme de investiții reunite sub o singură umbrelă. Comitetul consideră că este necesară implicarea organizațiilor reprezentative ale societății civile de la nivel local în procesul luării deciziilor, inclusiv în pregătirea unor proiecte concrete, pentru a le permite să joace un rol în monitorizarea transparenței finanțării și a eficacității proiectelor de investiții.

3.9.

UE dispune de prea multe instrumente financiare conexe programelor de dezvoltare [al 11-lea Fond european de dezvoltare, cu diversele sale pachete de finanțare, facilități, platforme; Cadrul financiar multianual 2014-2020 (bugetul UE), cu diversele sale programe teritoriale și regionale; programele sectoriale; BEI cu facilitățile și programele sale; BERD etc.], fapt care îngreunează înțelegerea lor de către marele public și de către partenerii relevanți și care complică utilizarea lor. FEDD intenționează să devină ghișeul unic pentru cei care sunt interesați de investiții în țările în curs de dezvoltare. Comitetul recomandă ca acest ghișeu unic să nu se limiteze la aspectele de investiții, ci să ofere orientări și toate informațiile și contactele necesare tuturor celor care ar dori să se implice în activități de dezvoltare.

3.10.

Doar 6 % din ajutorul pentru dezvoltare al UE a ajuns la state fragile, cea mai mare parte fiind îndreptată către cele 10 țări care dispun de resurse naturale abundente. Comitetul speră ca FEDD să aducă rezultate pozitive și în statele fragile, în special în cele cu conflicte militare, economii devastate și guvernanță în disoluție, unde garanția propusă poate ajuta investitorii privați să facă față unor riscuri sporite pentru proiectele lor. De asemenea, Comitetul se declară împotriva încercărilor de a stabili un procentaj maxim care ar putea fi acoperit de garanție, lucru care ar limita aplicarea acesteia la investiții în țările fragile.

3.11.

Comitetul consideră că principala schimbare calitativă de adus situației actuale ar putea fi abordarea cooperării și integrarea cooperării și a guvernării în cadrul consiliului strategic al FEDD, în care ar trebui să fie reprezentate toate instituțiile și organele competente. Dat fiind rolul său în cooperarea pentru dezvoltare, CESE solicită Comisiei să acorde statutul de observator reprezentanților Comitetului, astfel încât punctele de vedere ale societății civile să poată fi reprezentate.

3.12.

Comitetul consideră că valoarea adăugată semnificativă a noului Plan de investiții externe ar trebui să fie asigurată prin intermediul celui de-al doilea pilon al acestuia, care vizează asistența tehnică, și prin intermediul celui de al treilea pilon, care ar urma să acopere chestiunile de îmbunătățire a democrației și guvernanței în țările partenere, în special transparența, monitorizarea, responsabilitatea și crearea unui mediu de afaceri propice pentru investiții care să conducă la creștere economică, la noi locuri de muncă și la eradicarea sărăciei.

3.13.

De asemenea, comunicarea cu privire la planul de investiții și la proiectele sale specifice trebuie îmbunătățită, pentru a permite societății civile să monitorizeze punerea în aplicare a acestuia.

4.   Observații specifice

4.1.

Propunerea de regulament privind garanția FEDD prevede (8) că aceasta se va acorda pentru o perioadă inițială de investiții care se va încheia la 31 decembrie 2020, interval care, în opinia Comitetului, este prea scurt pentru a îndeplini obiectivele PIE. Comitetul speră că va fi posibilă extinderea PIE și a domeniului său de aplicare, pentru a include alte țări și regiuni, în funcție de succesul său, iar acest lucru ar trebui să fie luat în considerare atunci când se elaborează noul cadru financiar multianual.

4.2.

Se propune ca statele membre să aibă posibilitatea de a furniza contribuții sub forma unei garanții alocate în funcție de regiune, sector sau componentă de investiție (9). Comitetul recomandă adăugarea unei clauze potrivit căreia contribuțiile statelor membre ar trebui să fie în concordanță cu prioritățile de dezvoltare ale UE.

4.3.

Salutăm angajamentul Comisiei de a prezenta anual un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la operațiunile de finanțare și de investiții acoperite de garanția FEDD și constatăm cu satisfacție că raportul va fi făcut public, pentru a permite părților interesate, inclusiv societății civile, să își exprime punctele de vedere. CESE va dori să participe la evaluarea măsurii în care FEDD contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă, inclusiv a rațiunii-cheie pentru care a fost instituit – eliminarea cauzelor migrației neregulamentare.

4.4.

În toate avizele sale privind cooperarea pentru dezvoltare, Comitetul a insistat că ajutorul trebuie furnizat într-un mod complet transparent, în scopul de a preveni frauda, corupția, spălarea de bani și evaziunea fiscală. Prin urmare, el susține menționarea explicită a acestor principii în propunere (10).

4.5.

Comitetul propune adăugarea eradicării sărăciei la obiectivele dezvoltării durabile menționate la articolul 3 alineatul (2), asupra cărora se va concentra FEDD, și menționarea acestui aspect și printre obiectivele generale prezentate la articolul 8 alineatul (1) litera (a).

Bruxelles, 22 februarie 2017.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS


(1)  Avizul CESE (REX 478) referitor la noul parteneriat privind migrația cu țările terțe (a se vedea pagina 66 din prezentul Jurnal Oficial).

(2)  Semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 („Acordul de la Cotonou”).

(3)  JO C 264, 20.7.2016, p. 1, JO C 303, 19.8.2016, p. 138, JO C 44, 11.2.2011, p. 129, JO C 229, 31.7.2012, p. 133, JO C 487, 28.12.2016, p. 24.

(4)  JO C 67, 6.3.2014, p. 1.

(5)  JO C 383, 17.11.2015, p. 49.

(6)  C(2015) 5210 final.

(7)  C(2016) 3436 final.

(8)  Considerentul 9.

(9)  Considerentul 14 și articolul 14 alineatul (4).

(10)  Articolele 17, 18, 19 și 20.


31.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 173/66


Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Stabilirea unui nou cadru de parteneriat cu țările terțe bazat pe Agenda europeană privind migrația”

[COM(2016) 385 final]

(2017/C 173/12)

Raportor:

Cristian PÎRVULESCU

Sesizare

Comisia Europeană, 17.8.2016

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

 

 

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru relații externe

Data adoptării în secțiune

31.1.2017

Data adoptării în sesiunea plenară

22.2.2017

Sesiunea plenară nr.

523

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

225/4/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Agenda europeană privind migrația ar trebui concepută astfel încât să ia în considerare pe deplin dimensiunea umanitară a domeniului său de aplicare, iar Uniunea Europeană nu ar trebui să uite angajamentele sale fundamentale și normele obligatorii din punct de vedere juridic privind protecția vieții și a drepturilor omului, îndeosebi în cazul persoanelor aflate în pericol.

1.2.

Comitetul Economic și Social European (CESE) sprijină viziunea rezultată în urma reuniunii la nivel înalt de la Valletta, care a avut loc în luna noiembrie 2015 și al cărei obiectiv principal a fost de a oferi un răspuns pe termen lung la fenomenul migrației, prin abordarea cauzelor sale profunde și prin stabilirea unui dialog cu țările terțe bazat pe cooperare și responsabilitate comună. CESE speră că Dialogul euro-african privind migrația și dezvoltarea (Procesul de la Rabat) și Procesul de la Khartoum vor contribui la punerea rapidă în aplicare a planului de acțiune de la Valletta.

1.3.

CESE sprijină încheierea de acorduri adaptate și specifice cu fiecare țară, cu respectarea deplină a drepturilor omului. Flexibilitatea garantează o bună perspectivă și o combinație de acțiuni și stimulente.

1.4.

Deși este evidentă necesitatea unei coordonări și raționalizări a politicilor, se pare că Agenda privind migrația devine o politică generală care se suprapune altor politici în urmărirea acțiunilor și a obiectivelor sale (de exemplu, politica de vecinătate, de asistență pentru dezvoltare și comercială). Recunoscând importanța politicii de migrație, CESE consideră că și celelalte politici sunt la fel de importante și merită continuate și recomandă ca participarea la politica de migrație să nu fie utilizată ca o condiție pentru cooperare în alte domenii de politică. Principalul obiectiv al coordonării este promovarea sinergiilor, a complementarității și a caracterului cuprinzător între diferitele domenii de politică.

1.5.

Ar trebui făcută o distincție între lipsa cooperării cu țările terțe cauzată de absența voinței politice și lipsa cooperării cauzată de capacități și resurse insuficiente. Ambele trebuie abordate, însă prin mijloace diferite. În vederea asigurării durabilității și rezilienței, accentul trebuie pus în primul rând pe consolidarea capacităților. În nici un caz asistența nu ar trebui condiționată de controalele de readmisie și de frontieră.

1.6.

Economia este esențială pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației, însă acest lucru nu ar trebui să presupună ignorarea dimensiunilor politice, instituționale și administrative ale stabilității și prosperității. Strategia trebuie reajustată pentru a include un sprijin mai ferm și mai bine orientat în trei domenii: rezolvarea conflictelor și construcția statală, promovarea democrației și a drepturilor omului, precum și dezvoltarea societății civile.

1.7.

Pentru a rezolva pe termen lung cauzele profunde ale migrației, o țară are nevoie de un guvern viabil și legitim, de instituții reprezentative puternice, de partide, mijloace de comunicare în masă și organizații ale societății civile funcționale. UE ar trebui să-și propună să investească suficientă atenție și sprijin în asistența democratică și să nu trateze chestiunile care țin de democrație doar ca parte a „mediului general de afaceri” cum se menționează în cel de al treilea pilon al Planului de investiții externe.

1.8.

Dezvoltarea canalelor legale de migrație și a capacităților instituționale de sprijinire a migrației legale ar trebui să constituie o prioritate a cadrului de parteneriat cu țările terțe pentru UE, statele membre și țările terțe.

1.9.

Organizațiile societății civile joacă un rol semnificativ în eforturile de a face mai sigure și mai umane relocarea, deplasarea și primirea migranților și a refugiaților. Propunerea ar trebui să reexamineze rolul activităților desfășurate de organizațiile locale din țările de origine și de tranzit și de cele care participă la operațiunile de salvare și de gestionare a primirii și integrării migranților, precum și sprijinul acordat acestor activități. De asemenea, organizațiile societății civile ar trebui implicate în monitorizarea și evaluarea acțiunilor tuturor autorităților competente care participă la gestionarea migrației.

1.10.

CESE încurajează autoritățile publice de la nivel național, regional și local să participe la punerea în aplicare a politicii în materie de migrație și azil, în conformitate cu obligațiile legale internaționale și cu scopul de a proteja drepturile omului și a facilita integrarea.

1.11.

La realizarea acestor acțiuni și proceduri, Uniunea Europeană și statele membre trebuie să respecte, în mod direct sau indirect, drepturile omului și principiul nereturnării, în conformitate cu Convenția de la Geneva.

1.12.

UE nu trebuie să aibă îndoieli atunci când acordă statutul de „țară sigură” țărilor de origine și de tranzit, astfel încât să nu încalce principiul nereturnării (1).

1.13.

Comisia Europeană și-a definit viziunea strategică privind modul în care acțiunile externe ale UE pot consolida reziliența și autonomia persoanelor strămutate forțat, în locuri cât mai apropiate posibil de țările de origine ale refugiaților. Deși această viziune prezintă avantaje clare, ar trebui observat totuși că UE, în calitatea sa de actor internațional responsabil care dispune de resurse, are, de asemenea, propria obligație morală și juridică de a veni în ajutorul celor care solicită protecție internațională, în conformitate cu tratatele internaționale.

1.14.

CESE sprijină cu tărie creșterea ratelor de returnare și de readmisie, acordând prioritate returnării voluntare și punând accentul pe reintegrare. Returnarea voluntară, cu accent pe reintegrare, ar trebui să fie una dintre principalele alegeri strategice ale UE și ale statelor membre în contextul gestionării procesului de migrație.

1.15.

În toate pactele și acordurile, UE ar trebui să garanteze că sunt utilizate în principal stimulente pozitive, că asistența este concepută și organizată corect și, de asemenea, că vizează capacitățile instituționale și administrative ale guvernelor, promovează democrația și drepturile omului și implică organizațiile societății civile în toate procedurile, în special în cele de la nivel local și național.

1.16.

CESE încurajează instituțiile UE, statele membre și guvernele țărilor terțe să implice și să sprijine cât mai mult posibil grupurile din diaspora. Acestea ar putea fi o resursă valoroasă pentru dezvoltarea pe termen lung a țărilor de origine și de tranzit și, de asemenea, au o contribuție valoroasă la societatea și la economia europeană. Promovarea diversității și deschiderii către lume a fost un pilon al societății europene, iar politica în materie de migrație trebuie să respecte aceste două principii.

1.17.

CESE încurajează statele membre să participe pe deplin la eforturile de coordonare a politicii UE în domeniul migrației. Solidaritatea și cooperarea dintre statele membre constituie două condiții prealabile pentru o punere în aplicare eficace a cadrului de parteneriat cu țările terțe.

1.18.

CESE încurajează Comisia Europeană ca preconizata sa platformă de dialog să includă contribuții din partea întreprinderilor, sindicatelor, precum și a altor parteneri sociali, pentru a valorifica la maximum beneficiile migrației pentru economia europeană și pentru migranții înșiși (2). CESE este pregătit să coopereze pentru înființarea și buna funcționare a acestei platforme.

2.   Perspectivă generală (pe baza comunicării CE)

2.1.

De la adoptarea Agendei europene privind migrația, s-au făcut multe progrese, inclusiv dincolo de frontierele UE. Sute de mii de persoane au fost salvate pe mare (3). Reuniunea la nivel înalt de la Valletta din noiembrie 2015 a adus aspectele legate de migrație în centrul relațiilor UE cu țările africane.

2.2.

Cu toate acestea, rămân încă multe de făcut. UE se confruntă în continuare cu o criză umanitară. Țările terțe și partenerii UE găzduiesc refugiați, mulți dintre aceștia fiind minori neînsoțiți, constrânși să își părăsească țara, precum și migranți economici care doresc să ajungă în Europa.

2.3.

Obiectivul final al cadrului de parteneriat îl reprezintă un angajament coerent și adaptat, pe baza căruia Uniunea și statele sale membre să acționeze în mod coordonat, punând în comun instrumente și efecte de levier pentru a încheia parteneriate globale („pacte privind migrația”) cu țările terțe, asigurând astfel o mai bună gestionare a migrației, cu respectarea deplină a obligațiilor noastre în domeniul umanitar și al drepturilor omului.

2.4.

Ar trebui luate măsuri imediate, împreună cu partenerii-cheie, în următoarele domenii, în care ar trebui stabilite obiective specifice și măsurabile: colaborarea cu partenerii-cheie pentru a îmbunătăți cadrul legislativ și instituțional al migrației; măsuri concrete de asistență pentru consolidarea capacităților de gestionare a frontierelor și a migrației, inclusiv asigurarea protecției refugiaților; creșterea ratelor de returnare și readmisie, acordând prioritate returnării voluntare și punând accentul pe reintegrare; combaterea fluxurilor clandestine, oferind, în același timp, canale legale de migrație, inclusiv prin intensificarea eforturilor de relocare.

3.   Considerații generale

3.1.

CESE consideră că migrația bine gestionată reprezintă o oportunitate pentru UE, țările de origine, precum și pentru migranți și familiile acestora. Migrația este o caracteristică inerentă societății umane. În istoria recentă a popoarelor europene, migrația a jucat un rol foarte important.

3.2.

Problemele apar atunci când oamenii nu pleacă de bunăvoie; mulți migranți sunt forțați să își părăsească locul de reședință din cauza sărăciei extreme, a războiului sau a dezastrelor naturale. Aceste persoane sunt extrem de vulnerabile. Dacă țările europene nu reușesc să lanseze proceduri de gestionare și legi pentru ca migrația să fie canalizată mai ușor prin proceduri legale și transparente, mulți oameni care migrează pe rute ilegale, de multe ori riscându-și viața, sunt exploatați de rețele criminale implicate în introducerea ilegală de persoane și trafic de ființe umane.

3.3.

CESE avertizează că procesul de elaborare a unor politici și legi de organizare a migrației și controalelor de frontieră trebuie să aibă în vedere respectarea deplină a convențiilor privind drepturile omului și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

3.4.

Propunerea Comisiei asigură coordonarea și armonizarea, atât de necesare, ale procedurilor și instrumentelor utilizate pentru gestionarea procesului migrației, care devine din ce în ce mai complex. Dată fiind natura și dinamica tendințelor recente în materie de migrație, este salutar să existe o analiză și o agendă mai clară a priorităților.

3.5.

CESE consideră că se justifică pe deplin accentul pus pe salvarea persoanelor aflate în pericol în timpul călătoriilor. Acest obiectiv ar trebui să constituie o prioritate absolută atât pentru UE, cât și pentru statele membre. Cu toate că încă se mai produc pierderi de vieți omenești, CESE apreciază rolul jucat de persoanele obișnuite, de organizațiile societății civile și de personalul militar și civil în operațiunile de salvare.

3.5.1.

Pe linia obiectivelor pe termen scurt ale pactelor: salvarea de vieți omenești în Marea Mediterană; creșterea ratei returnărilor în țările de origine și de tranzit; încurajarea migranților și refugiaților să rămână aproape de casă și să evite călătoriile periculoase, CESE încurajează CE să includă protecția migranților pe așa-numita rută a Balcanilor, unde viața și siguranța acestora ar putea fi în pericol, precum și crearea de rute legale pentru migrație.

3.6.

CESE reiterează faptul că, la nivel mondial, UE și statele sale membre sunt cel mai mare donator în materie de ajutor pentru dezvoltare și de ajutor umanitar și că UE acordă sprijin semnificativ refugiaților, persoanelor strămutate în interiorul țării și comunităților-gazdă, de exemplu, în Cornul Africii și regiunea Lacului Ciad (Kenya, Somalia, Uganda, Etiopia și Sudan).

3.6.1.

Agenda privind migrația ar trebui concepută astfel încât să ia în considerare pe deplin sfera de aplicare a dimensiunii umanitare. Uniunea Europeană se confruntă cu dificultăți în gestionarea fluxurilor actuale de migranți și refugiați. Totuși, Uniunea Europeană nu ar trebui să uite angajamentele sale fundamentale și normele obligatorii din punct de vedere juridic privind protecția vieții și a drepturilor omului, îndeosebi în cazul persoanelor aflate în pericol.

3.7.

Agenda privind migrația se va bucura de succes numai în măsura în care țările terțe sunt dispuse să colaboreze îndeaproape cu UE și cu statele membre și au capacitatea de a face acest lucru. Fiecare țară are un profil propriu în ceea ce privește migrația. Unele dintre acestea sunt țări de origine care se confruntă cu conflicte, tensiuni și lipsuri grave, în timp ce altele sunt țări de tranzit, mai stabile dar, de asemenea, mai vulnerabile. Unele trebuie să facă față unui număr disproporționat de refugiați și de migranți care caută siguranță și asistență pe teritoriile acestora, îndeosebi Libanul, Turcia și Iordania. Disponibilitatea și capacitatea de a pune în aplicare măsuri ce rezultă din acest parteneriat privind migrația depind de numeroși factori istorici, politici, economici, culturali și de securitate, de o mare complexitate. Prin urmare, este necesar să se găsească o bună perspectivă și să se realizeze o combinație de acțiuni și stimulente în raport cu fiecare dintre acești factori. În același timp, pactele ar trebui să aibă un scop comun, cel de a încuraja dezvoltarea instituțională, democratică, socială și economică a țărilor terțe.

3.8.

Agenda privind migrația are nevoie de o consolidare sporită și de o mai bună coordonare cu alte domenii de politică relevante. În propunerea Comisiei, sunt prevăzute trei astfel de politici: politica de vecinătate, politica de asistență pentru dezvoltare și politica comercială. În cadrul politicii europene de vecinătate, aproximativ jumătate din fondurile disponibile vor fi alocate aspectelor legate de migrație. În cadrul politicii de dezvoltare, propunerea prevede integrarea de stimulente pozitive și negative prin care să fie recompensate acele țări care își respectă obligația internațională de a-și reprimi resortisanții, țările care cooperează în ceea ce privește gestionarea fluxurilor de migranți aflați în situație neregulamentară din țările terțe, precum și cele care iau măsuri pentru a primi în mod adecvat persoanele care fug din calea conflictelor și a persecuțiilor. Totodată, sunt avute în vedere consecințe pentru țările care nu cooperează cu privire la politicile de readmisie și returnare. În ceea ce privește politica comercială, în cazul în care UE poate să ofere un tratament preferențial partenerilor săi, CE propune ca, în cadrul evaluării preferințelor comerciale în temeiul „SGP+”, să se țină seama de cooperarea în domeniul migrației.

3.9.

În afară de acestea, toate domeniile de politică, inclusiv educația, cercetarea, schimbările climatice, energia, mediul și agricultura, ar trebui, în principiu, să fie considerate părți ale unui întreg și considerate a fi relevante pentru migrație, pentru a îmbunătăți posibilitățile de influențare în cadrul dezbaterilor.

3.10.

Deși este evidentă necesitatea unei coordonări și raționalizări a politicilor, această strategie ridică unele preocupări. Se pare că Agenda privind migrația devine o politică generală care înlocuiește alte politici în urmărirea acțiunilor și obiectivelor sale, fapt care le-ar putea afecta pe acestea din urmă, fiecare dintre politici fiind legitimă în ceea ce privește obiectivele și sfera de aplicare. Politica de vecinătate ar trebui să aducă stabilitate și prosperitate la frontierele UE, iar un accent disproporționat asupra migrației ar putea pune în umbră alte domenii relevante. Politica de dezvoltare cuprinde, de asemenea, obiective ample, inclusiv ajutor pentru comunitățile vulnerabile și construirea unor perspective economice și sociale mai bune pentru zeci de milioane de persoane. De asemenea, politica comercială prezintă o dimensiune semnificativă de dezvoltare, oferind mai multe oportunități cetățenilor UE și, în egală măsură, cetățenilor țărilor terțe.

3.11.

Deși recunoaște importanța Agendei privind migrația, CESE consideră că fiecare politică este la fel de importantă și demnă de a fi pusă în aplicare. Obiectivul coordonării este în principal promovarea sinergiilor, a complementarității și a caracterului cuprinzător al diferitelor domenii de politică.

3.12.

Legat de acest aspect, încadrarea specifică a coordonării politicilor sugerează posibilitatea unei abordări condiționate și coercitive – țările terțe ar trebui să coopereze cu UE și cu statele membre în ceea ce privește readmisia și returnarea propriilor resortisanți, gestionarea fluxurilor de migrație pe teritoriile lor și la nivel transfrontalier, precum și primirea persoanelor care fug din calea conflictelor și a persecuțiilor. În caz contrar, ar putea fi periclitat accesul la finanțare și asistență din partea UE, precum și la piața acesteia. Această opțiune s-ar putea dovedi problematică și, în cele din urmă, ineficientă. Cooperarea țărilor terțe în cadrul Agendei privind migrația este determinată de preocupările și capacitățile interne. Ar trebui făcută o distincție între lipsa cooperării cauzată de absența voinței politice și lipsa cooperării cauzată de capacități și resurse insuficiente. Ambele trebuie abordate, însă prin mijloace diferite. În vederea asigurării durabilității și rezilienței, accentul trebuie pus în primul rând pe consolidarea capacităților. De asemenea, este foarte important să se facă o distincție între asistența pentru dezvoltare și cooperare în domeniul migrației. În nici un caz cea din urmă nu ar trebui condiționată de prima.

3.13.

În contextul abordării „cauzelor profunde” ale migrației, propunerea Comisiei se referă aproape exclusiv la economie. Propunerea mai evidențiază și rolul investitorilor privați care caută noi oportunități de investiții pe piețele emergente. Astfel cum se menționează în propunere: „În loc ca migranții aflați în situație neregulamentară să fie lăsați să își riște viața încercând să ajungă pe piețele europene ale forței de muncă, resursele publice și private europene ar trebui mobilizate pentru investiții în țările terțe de origine”.

3.14.

De asemenea, Comisia preconizează un ambițios plan de investiții externe, cu trei piloni: „primul pilon ar permite utilizarea resurselor publice limitate într-un mod inovator pentru a mobiliza investiții private prin oferirea de garanții și fonduri concesionale suplimentare. Cel de – al doilea pilon s-ar concentra pe asistența tehnică, ajutând autoritățile locale și întreprinderile să dezvolte un număr mai mare de proiecte eligibile pentru finanțare din partea băncilor și să le facă cunoscute comunității internaționale a investitorilor. Cel de-al treilea pilon ar viza mediul general de afaceri prin promovarea bunei guvernanțe, combaterea corupției, eliminarea barierelor din calea investițiilor și eliminarea denaturărilor pieței.”

3.15.

Economia constituie un aspect central în abordarea cauzelor profunde ale migrației. Aceasta ar trebui legată de dimensiunea politică, dimensiunea instituțională, dimensiunea administrativă și dimensiunea socială ale stabilității și prosperității. Lecțiile învățate după o perioadă de zeci de ani în care s-a acordat asistență și s-au depus eforturi pentru dezvoltare arată că instituțiile sunt esențiale, iar în lipsa unui cadru și a unei infrastructuri corespunzătoare, dinamica dorită nu poate fi atinsă. Investitorii privați nu ar investi în țări de origine și de tranzit dacă acestea ar fi instabile. Finanțarea investițiilor, dezvoltarea și alte domenii de politică ar trebui să rămână distincte, chiar dacă urmăresc obiective complementare.

3.16.

Numeroase țări terțe, îndeosebi cele care au devenit țări de origine pentru refugiați și migranți, se confruntă cu probleme fundamentale în materie de stabilitate și de eficiență a guvernării. Infrastructurile și economiile lor sunt precare, iar sistemele lor administrative sunt subdezvoltate. Astfel, ar trebui avută în vedere reluarea eforturilor de soluționare a conflictelor și de construcție statală. În această situație se află nu doar Siria și Libia, ci și multe alte țări. Recunoașterea acestui fapt ar putea contribui la prioritizarea măsurilor și a acțiunilor și ar viza chiar motivele pentru care populația decide în cele din urmă să plece din acele teritorii sau să le tranziteze. Intervențiile strict definite, precum pregătirea ofițerilor de frontieră sau transferul de tehnologie către aceștia, dezmembrarea rețelelor de persoane care introduc ilegal migranți sau oferirea de stimulente pentru returnare, vor avea un impact pozitiv, dar limitat. Migrația este un fenomen care are legătură cu vulnerabilități și eșecuri ale statului de o natură și o amploare diferite.

3.17.

Menționarea, în cadrul celui de-al treilea pilon al planului de investiții externe, a guvernanței ca parte a „mediului general de afaceri” nu este suficientă pentru a putea cuprinde toată gama de probleme care trebuie abordate. Pentru a rezolva pe termen lung cauzele profunde ale migrației, o țară are nevoie de un guvern viabil și legitim, de instituții reprezentative puternice, de partide eficace, de mijloace de comunicare în masă și de organizații ale societății civile. UE ar trebui să aibă în vedere acordarea atenției și sprijinului cuvenite asistenței pentru democrație. Acest aspect este relevant nu numai în contextul migrației, ci și în alte domenii de politică precum vecinătatea și relațiile comerciale.

3.18.

În propunerea Comisiei, rolul societății civile nu este suficient de recunoscut și sprijinit. Organizațiile societății civile joacă un rol semnificativ în eforturile de a face mai sigure și mai umane relocarea, deplasarea și primirea migranților și a refugiaților. În taberele pentru refugiați, pe rutele de migrație, inclusiv pe cele maritime, și în punctele de primire în UE, aceste organizații au o contribuție valoroasă, chiar indispensabilă. Propunerea ar trebui să reexamineze rolul activităților desfășurate de organizațiile locale din țările de origine și de tranzit și de cele care participă la operațiunile de salvare și de gestionare a primirii și integrării migranților, precum și sprijinul acordat acestor activități. De asemenea, organizațiile societății civile ar trebui implicate în monitorizarea și evaluarea acțiunilor tuturor autorităților competente care participă la gestionarea migrației. Activitatea și feedbackul lor ar putea apropia întregul proces de o mai bună respectare a standardelor privind drepturile omului, pe care tratatele internaționale și tratatele UE le recunosc și le protejează.

4.   Observații specifice

4.1.

În demersurile de organizare a tuturor activităților și procedurilor, UE și statele membre ar trebui să respecte, în mod direct sau indirect, drepturile omului și principiul nereturnării, în conformitate cu Convenția de la Geneva.

4.2.

CESE este profund preocupat de acordul dintre UE și Turcia și de impactul acesteia asupra drepturilor fundamentale ale persoanelor care fac obiectul acestui acord. Acordul UE-Turcia este contestat de grupurile societății civile și de apărătorii drepturilor omului, deoarece consideră Turcia ca fiind o „țară sigură”. UE nu trebuie să aibă îndoieli atunci când acordă statutul de „țară sigură” țărilor de origine și de tranzit, astfel încât să nu încalce principiul nereturnării.

4.3.

Comisia și-a definit viziunea strategică privind modul în care acțiunile externe ale UE pot consolida reziliența și autonomia persoanelor strămutate forțat, în locuri cât mai apropiate posibil de țările de origine ale refugiaților (4). Deși această viziune prezintă avantaje clare, ar trebui observat totuși că UE, în calitatea sa de actor internațional responsabil care dispune de resurse, are, de asemenea, propria obligație morală și juridică de a veni în ajutorul celor care solicită protecție internațională.

4.4.

Toate măsurile operaționale pentru combaterea introducerii ilegale de migranți sunt binevenite. Persoanele care introduc ilegal migranți cer să le fie plătite sume exorbitante pentru a-i ajuta pe migranți și îi expun pe aceștia unor riscuri grave. Totodată, combaterea introducerii ilegale de persoane nu va rezolva problema migrației. Comitetul reiterează faptul că crearea de rute legale pentru migrație este esențială și ar reduce dependența migranților de rețelele de introducere ilegală de persoane.

4.5.

Este necesară instituirea unui mecanism de coordonare între UE și statele membre, în vederea punerii în aplicare a pactelor. Dacă unele state membre păstrează legături istorice cu țări terțe, acestea ar trebui valorificate pentru a asigura o mai bună cooperare.

4.6.

CESE salută viitoarea propunere privind un sistem structurat de relocare, ce va asigura o abordare comună pentru o sosire în Uniune în condiții de siguranță și legală a persoanelor care au nevoie de protecție internațională prin intermediul relocării, ca o dovadă directă a angajamentului UE de a ajuta țările care se confruntă cu cea mai mare presiune (5). Planul de acțiune de la Valletta a inclus un angajament al UE și al statelor membre de a lansa proiecte-pilot care reunesc oferte pentru migrația legală. Totuși, această propunere ar trebui să fie mult mai clară și să identifice proiectele specifice care ar urma puse în aplicare.

4.7.

CESE salută reforma Cărții albastre (6), care a fost prezentată la 7 iunie 2016 și care urmărește să atragă pe piața muncii din UE migranți cu înaltă calificare.

4.8.

CESE salută elaborarea pactelor care urmăresc creșterea eficacității și sustenabilității procesului de returnare și asigurarea unui sprijin financiar adecvat țărilor care efectuează readmisiile, în special, comunităților care vor reintegra persoanele returnate. Pentru asigurarea unui proces eficace, este indispensabilă oferirea de stimulente autorităților și persoanelor.

4.9.

CESE sprijină creșterea ratelor de returnare și de readmisie, acordând în mod clar prioritate returnării voluntare și punând accentul pe reintegrare. Aceasta ar trebui să fie una dintre principalele alegeri strategice ale UE și ale statelor membre în contextul gestionării procesului de migrație. Ea sporește șansele de cooperare a tuturor părților implicate, un alt aspect important fiind faptul că face din fenomenul migrației un posibil motor de dezvoltare locală.

4.10.

Eforturile Uniunii Europene și ale statelor membre ar trebui coordonate la nivel mondial. CESE este de acord cu recomandarea Comisiei Europene referitoare la sprijinirea creării unui program mondial de relocare susținut de ONU care să permită o relocare rapidă și eficientă în țări sigure. Uniunea Europeană dispune atât de resursele, cât și de experiența necesare pentru a face diferența, inclusiv prin stimularea unui proces mai global și multilateral de gestionare a migrației.

4.11.

CESE sprijină în general direcția parteneriatelor specifice cu țările terțe: încheierea de pacte cu Iordania și Liban, trecerea la nivelul următor al cooperării UE-Tunisia, inițierea și convenirea de pacte cu Niger, Nigeria, Senegal, Mali și Etiopia, precum și sprijinirea guvernului libian de uniune națională. În toate aceste pacte și acorduri, UE ar trebui să garanteze că sunt utilizate în principal stimulente pozitive, că asistența este concepută și organizată corect și, de asemenea, că vizează capacitățile instituționale și administrative ale guvernelor, promovează democrația și drepturile omului și implică organizațiile societății civile în toate procedurile, în special, în cele de la nivel local și național.

4.12.

CESE recunoaște eforturile depuse de toate părțile pentru a face cadrul de parteneriat operațional și eficace, astfel cum sunt prezentate în Primul raport privind progresele înregistrate, publicat de Comisia Europeană (7). Lansarea de proiecte finanțate de Fondul fiduciar al UE pentru Africa în cinci țări prioritare indică faptul că se poate stabili o relație de cooperare. CESE încurajează instituțiile UE să depună eforturi pentru o adoptare rapidă a Regulamentului privind Fondul european pentru dezvoltare durabilă, un instrument-cheie pentru promovarea dezvoltării durabile, a creșterii favorabile incluziunii, a dezvoltării economice și sociale și a integrării regionale în afara frontierelor Europei.

Bruxelles, 22 februarie 2017.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS


(1)  JO C 71, 24.2.2016, p. 82.

(2)  O agendă europeană privind migrația, COM(2015) 240 final, p. 15-17.

(3)  În cadrul operațiunilor „Mare Nostrum” desfășurate de Italia, 140 000 de persoane au fost salvate numai pe Marea Mediterană. Începând din 2015, operațiunile desfășurate de UE pe Marea Mediterană au contribuit la salvarea a peste 400 000 de persoane.

(4)  COM(2016) 234 final din 26 aprilie 2016.

(5)  A se vedea COM(2016) 197 final din 6 aprilie 2016.

(6)  COM(2016) 378 final

(7)  COM(2016) 700 final.


31.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 173/73


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Banca Europeană de Investiții — Analiza anuală a creșterii pentru 2017

[COM(2016) 725 final]

(2017/C 173/13)

Raportor:

domnul Etele BARÁTH

Sesizare

Comisia Europeană, 8.12.2016

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

 

 

Subcomitetul competent

SC/046

Data adoptării în subcomitet

17.1.2017

Data adoptării în sesiunea plenară

22.2.2017

Sesiunea plenară nr.

523

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

181/5/36

Cooperare, responsabilitate si flexibilitate

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) sprijină prioritățile stabilite în analiza anuală a creșterii (AAC) pentru 2017 a Comisiei Europene, și anume faptul că se acordă întâietate sprijinirii creării de locuri de muncă și creșterii economice, prin intermediul celor trei piloni ai AAC: continuarea reformelor structurale, garantarea unor politici bugetare responsabile și stimularea investițiilor. Această analiză anuală este un punct de plecare adecvat pentru lansarea procesului semestrului european și pentru elaborarea ulterioară a „recomandărilor specifice fiecărei țări”.

1.2.

Semestrul european este considerat un instrument adecvat pentru a realiza progrese suplimentare în ceea ce privește politicile și reformele, obiectivele finale fiind redresarea și ocuparea forței de muncă. AAC pentru 2017 scoate în evidență cele mai stringente priorități economice și sociale, formulând și recomandări specifice; cu toate acestea, CESE ia foarte în serios aspectele negative ale normelor Pactului de stabilitate și de creștere și recomandările specifice fiecărei țări, aplicate la nivel național, pentru a stabili orientarea bugetară a zonei euro.

1.3.

AAC recunoaște existența a numeroase evoluții pozitive și semne de redresare în UE. Investițiile și-au reluat creșterea, din 2013 până în prezent au fost create 8 milioane de noi locuri de muncă, obiectivul constând într-o rată de ocupare a forței de muncă de 75 % este aproape atins, există îmbunătățiri structurale în funcționarea pieței forței de muncă, iar în unele state membre s-a redus ușor nivelul mediu al deficitului public.

1.4.

Comitetul este de acord că baza menținerii modului european de viață este asigurarea unui viitor economic promițător pentru toți, dar consideră că sunt necesare eforturi suplimentare pentru atingerea acestui scop. AAC afirmă în mod deschis că redresarea este încă fragilă. Rata șomajului rămâne ridicată, riscul de sărăcire chiar a crescut, ratele de creștere a PIB-ului și a productivității sunt prea scăzute, iar investițiile rămân, în mod îngrijorător, la nivelurile dinaintea crizei. Există în continuare dezechilibre semnificative și riscuri extinse în cadrul zonei euro și în UE, în general.

1.5.

De asemenea, CESE consideră că globalizarea, dar și evoluțiile demografice și tehnologice, îndeosebi digitizarea, sunt motoare puternice ale schimbării, de care ar trebui să beneficieze toată lumea. Investițiile în cunoștințe, inovare, educație și TIC – pârghiile creșterii – trebuie să cumuleze cele mai semnificative eforturi.

1.6.

Comitetul este de acord cu obiectivele legate de egalitate, echitate și incluziune și atrage atenția asupra importanței unor politici coordonate și a reformelor.

1.7.

În același timp, CESE observă că o mai mare integrare este crucială pentru atingerea obiectivelor comune și remedierea deficiențelor. O garanție în acest sens o reprezintă guvernarea europeană bazată pe colaborare, responsabilă și caracterizată de disciplină și, totodată, de flexibilitate. Semestrul european este dovada că stabilirea de parteneriate la nivel înalt între statele membre este o modalitate eficientă de a ieși din criză.

1.8.

În principiu, CESE este de acord atât cu misiunile formulate în analiza anuală a creșterii pentru 2017, cât și cu repartizarea sarcinilor între Comisia Europeană și statele membre. CESE își reiterează propunerea deja formulată în evaluarea sa privind analiza anuală a creșterii pentru 2016, referitoare la îmbogățirea semestrului european. Pe lângă creșterea investițiilor, reformele structurale și consolidarea echilibrului macroeconomic, printre principalele obiective se numără înregistrarea de progrese din perspectiva indicatorilor care merg „dincolo de PIB”, și anume valorile-țintă în materie socială, de mediu și de durabilitate.

1.9.

Comitetul este de părere că numai un sistem de indicatori cuprinzător, cum ar fi cel actual, care poate lua în considerare inclusiv impactul social și impactul asupra mediului (RIB – rezultatul intern brut), va fi efectiv în măsură să evidențieze creșterea economică reală, axată pe rezultate.

1.10.

CESE consideră că este indispensabilă o sinteză clară și inteligibilă a orientărilor politice și strategice care vizează viitorul apropiat și cel pe termen mai lung. Este necesar ca prioritățile Comisiei Juncker și obiectivele pentru 2030 bazate pe Strategia Europa 2020, care conțin și provocările în domeniul dezvoltării durabile, să configureze împreună procesele de dezvoltare.

1.11.

Cea mai recentă prognoză (1) a Comisiei Europene arată că dezvoltarea economică a statelor membre ale UE în perioada 2016-2018 nu va fi substanțial diferită față de 2015 și că principala sursă de creștere va fi mai curând consumul decât investițiile. Această perspectivă, legată de nivelul scăzut de creștere și de investiții, nu este promițătoare. Cu atât mai mult cu cât creșterea cererii interne rămâne la fel de importantă ca întotdeauna în ceea ce privește stimularea investițiilor.

1.12.

Dacă se ține seama și de limitările în materie de competențe ale Uniunii, se impune o mai strânsă coordonare a tuturor instrumentelor de politică socială. Un sistem bine conceput de parametri de referință, care ar urma să fie propus în contextul viitorului pilon european al drepturilor sociale, ar putea stimula procesul de reformă și asigura o mai bună coordonare a politicilor sociale în cadrul semestrului european.

1.13.

Analiza gradului de adecvare dintre politica tradițională de coeziune – care face în prezent obiectul unei evaluări la jumătatea perioadei – și finanțarea acesteia (fondurile ESI), pe de o parte, și noile instrumente de investiții (FEIS), pe de altă parte, trebuie să reprezinte una dintre misiunile analizei anuale a creșterii. Având în vedere că este vorba despre unul dintre cele mai dinamice sisteme de cooperare dintre Uniunea Europeană și statele membre, trebuie să se asigure o mai bună coordonare, inclusiv în punerea sa în aplicare. Este necesară coordonarea modalităților de realizare a îmbunătățirilor.

1.14.

Pactul de stabilitate și de creștere reprezintă unul dintre principalii piloni ai funcționării semestrului european. O dezvoltare durabilă pe termen lung din punct de vedere economic, social și de mediu trebuie să se întemeieze pe politici bugetare adecvate și coordonate la nivelul UE și pe funcționarea transparentă și previzibilă a sistemelor financiare.

1.15.

CESE atrage atenția asupra faptului că transformările structurale impuse de obiectivul dezvoltării durabile necesită resurse importante, care nu vor fi disponibile fără o utilizare mai eficientă a resurselor bugetare și o creștere considerabilă a investițiilor.

1.16.

Acest nou fond european, FEIS, permite majorarea substanțială a resurselor în sectoarele productive și ale infrastructurilor fizice, însă faptul că nivelurile investițiilor publice și sociale rămân cu mult sub ceea ce este necesar reprezintă o chestiune foarte problematică. În acest sens, trebuie garantată o flexibilitate bugetară suficientă.

1.17.

CESE recomandă călduros să se acorde prioritate investițiilor în sistemele de educație, de formare, de sănătate, precum și în celelalte sisteme de asistență socială, mai ales în regiunile aflate sub nivelul mediu de dezvoltare.

1.18.

Guvernanța europeană trebuie să se caracterizeze atât printr-o asumare în comun, cât și printr-o flexibilitate rezonabilă. Pe de o parte, Comitetul consideră că evaluarea la jumătatea perioadei a bugetului Uniunii, redefinirea obiectivelor, creșterea semnificativă a părții de resurse și venituri proprii și îmbunătățirea eficacității și eficienței punerii în aplicare ar putea contribui la elaborarea unui sistem în cadrul căruia flexibilitatea ar putea să fie privită și ca un mod de a acoperi riscurile. Pe de altă parte, îmbunătățirea condițiilor de pe piață și reglementarea inteligentă pot stimula competitivitatea economiei europene în sens larg (inclusiv din punct de vedere economic, social și ecologic).

2.   Context

2.1.

Mai mult decât voința politică comună de a construi viitorul, factorii care asigură astăzi efectiv coeziunea Uniunii Europene sunt garanțiile juridice și obligația unei cooperări economice. Uniunea este divizată și încă se confruntă cu mai multe tipuri de crize care se repetă. Votul privind Brexit-ul și incertitudinea care a decurs de aici dovedesc acest lucru cu prisosință. Deși impasul politic este mai mare decât cel economic, există încă disparități economice considerabile, în ciuda redresării care se face simțită în unele state membre.

2.2.

Criza migrației transmite un mesaj tragic, cu răsunet mondial, care impune Europei nu numai să își onoreze obligațiile umanitare, ci și să își mențină sistemele societale și sociale și să își consolideze rolul pe care îl joacă dincolo de frontierele continentului.

2.3.

În ceea ce privește funcționarea Uniunii, s-a adâncit discrepanța dintre percepția societății și realitate. Relațiile de parteneriat stabilite între societatea civilă și organizațiile sale, pe de o parte, și sistemul instituțional al Uniunii, pe de altă parte, nu sunt nici pe departe satisfăcătoare, iar europenii simt că situația se înrăutățește. Cetățenii și întreprinderile mici, mijlocii sau mari sunt în așteptarea unor inițiative eficace.

2.4.

Forțele politice care pun în opoziție cerințele reale sau ipotetice de independență națională și acquis-ul comun își consolidează poziția. În politica cotidiană, accentul se pune, din nefericire, mai degrabă pe diferențe, decât pe interacțiuni.

2.5.

Încă de la formularea propunerilor în cadrul evaluării la jumătatea perioadei a Strategiei Europa 2020, a devenit indispensabil, pentru materializarea valorilor europene și satisfacerea intereselor Uniunii, să se consolideze procesul de dezvoltare care afectează în mod direct cetățenii europeni și instrumentele conexe.

2.6.

Criza economică și scăderea investițiilor generată de aceasta au fisurat unitatea dintre statele membre, fondată pe creștere, și au determinat tensiuni tot mai accentuate. Decalajul de dezvoltare dintre statele membre și, mai ales, dintre anumite regiuni, este în creștere, în pofida obiectivului fundamental al Uniunii.

2.6.1.

În plus, normele privind deficitele bugetare stabilite în 2005 ar trebui să fie adaptate la situația economică și socială actuală din UE și să țină seama de faptul că anumite cheltuieli publice, cum ar fi cele pentru educație, trebuie eliminate din calcularea deficitului, deoarece sunt investiții importante pentru viitor.

2.7.

Deși atractivitatea Uniunii Europene este considerabilă, aceasta nu și-a reluat încă pe deplin rolul de pol de atracție pentru investitori. În ceea ce privește investițiile productive, UE pierde treptat teren în raport cu Statele Unite. Țările care rămân în urmă le frânează pe cele mai dinamice. Diminuarea nivelurilor de productivitate și deficiențele procesului de inovare reduc nivelul valorii adăugate europene în cadrul concurenței globale.

2.8.

În unele țări, investițiile productive sunt în scădere, în pofida unui excedent bugetar substanțial. Aceasta constituie un obstacol în calea recuperării întârzierilor. Reacțiile sunt lente și birocratice.

2.8.1.

Cu toate acestea, CESE apreciază că, pentru a crea condițiile de trecere la o economie durabilă, propice combaterii schimbărilor climatice, este nevoie atât de investiții, cât și de consum. Stimularea competitivității europene presupune conceperea de noi cursuri de formare și crearea de locuri de muncă.

2.9.

În 2014, Comisia Europeană a lansat o nouă paradigmă de dezvoltare economică. Obiectivele formulate, și anume crearea de locuri de muncă și promovarea creșterii economice, consolidarea pieței unice europene, simplificarea sistemului de reglementare economică, consolidarea principalelor succese ale UE, piața energiei, sprijinirea investițiilor pe piața digitală și a serviciilor digitale, gestionarea cu prioritate a rețelelor intelectuale și fizice care interconectează Europa și creșterea responsabilității față de mediu pot oferi o dinamică nouă, crucială pentru economie.

2.10.

Măsurile adoptate pentru aplicarea programului, activitățile realizate în cadrul programului REFIT, Fondul european pentru investiții strategice și cadrul instituțional aferent par a confirma corectitudinea intențiilor. Dar, după cum s-a indicat deja, aceste perspective de creștere nu sunt suficiente.

2.11.

Lipsa unor politici bugetare orientate spre creștere în țările afectate de un nivel ridicat al datoriei publice și al deficitelor bugetare, cauzat în unele cazuri mai degrabă de colapsul sectorului financiar-bancar, decât de cheltuieli publice necontrolate, s-a dovedit contraproductivă și a contribuit la adâncirea decalajului dintre țările cu excedent și cele cu deficit. În unele cazuri, ar fi poate mai util să se acorde mai mult timp pentru a permite o ajustare graduală, deoarece creșterea economică joacă un rol-cheie în reducerea ponderii deficitului și a datoriei.

2.12.

Trebuie pus în aplicare un set de instrumente de dezvoltare care să asigure creșterea, să încurajeze ajustarea simetrică în UE și să atenueze tensiunile sociale. Semestrul european permite planificarea unui proces diferențiat în funcție de țară și controlarea activității de punere în aplicare, însă acest proces nu joacă decât un rol întâmplător în ceea privește stabilirea orientării bugetare a zonei euro, lucru clar menționat în comunicarea Comisiei privind politica economică a zonei euro [COM(2016) 726 final].

2.13.

Principalele obiective ale Strategiei Europa 2020 rămân valabile. Cifrele privind șomajul sunt, în continuare, inacceptabile, indicând existența a peste 22 de milioane de șomeri în Uniune și a peste 17 milioane în zona euro. Numărul persoanelor care trăiesc la limita sărăciei sau care sunt amenințate de sărăcie depășește 122 de milioane. Lipsa de perspective în cazul tinerilor este un impediment major în ceea ce privește reînnoirea Europei în viitor. Mobilitatea forței de muncă este scăzută. Sistemul de învățare pe tot parcursul vieții nu ocupă încă un loc central în cadrul politicilor. Tendințele actuale, care se îndepărtează de obiective, nu sunt încurajatoare. În prezent sunt în vigoare peste 70 de directive privind drepturile sociale. În avizul său privind pilonul european al drepturilor sociale, CESE este de părere că, în contextul pregătirii analizei anuale a creșterii, o convergență în sens ascendent ar trebuie stabilită drept obiectiv în materie de drepturi sociale în Europa. De asemenea, Comitetul subliniază necesitatea asigurării creșterii și a competitivității în întreaga UE. În acest context, el evidențiază și nevoia de corelare a politicilor economice, sociale și de ocupare a forței de muncă (2).

3.   Observații specifice

3.1.

Investiții

3.1.1.

În analiza anuală a creșterii, Comisia Europeană acordă un loc central listei măsurilor ce urmăresc dezvoltarea pe viitor a sistemului financiar, acestea fiind importante mai ales pentru consolidarea funcționării sectorului, sporirea eficienței FEIS, eliminarea barierelor din calea investițiilor și creșterea ponderii economiei europene în lume.

3.1.2.

CESE recunoaște importanța fundamentală a creării unei uniuni a piețelor de capital, și a altor condiții-cadru pentru îmbunătățirea condițiilor de finanțare, dispersarea riscului și creșterea posibilităților de acces la credite, în special prin eliminarea obstacolelor cu care se confruntă sectorul IMM-urilor, precum și importanța transpunerii în practică a principiului egalității de șanse.

3.1.3.

Exemple în acest sens sunt Regulamentul privind fondurile cu capital de risc și dezvoltarea în continuare a fondurilor de antreprenoriat social, inițiativa „a doua șansă” pentru întreprinzătorii în dificultate, îmbunătățirea proceselor de insolvabilitate și instituirea de sisteme de restructurare preventivă. Încurajarea participării băncilor și creșterea eficienței lor operaționale trebuie să fie unul dintre pilonii dezvoltării activităților de investiții.

3.1.4.

Toate semnele arată că Fondul european pentru investiții strategice – a cărei extindere a făcut deja obiectul unei decizii – are un efect stimulativ major asupra pieței europene a investițiilor. Acest lucru se poate dovedi extrem de util în atingerea obiectivelor pentru 2030, care conțin și criterii privind dezvoltarea durabilă. Trecerea treptată la o economie circulară cu emisii scăzute de carbon va crea noi locuri de muncă, mai ales în sectorul serviciilor, iar produsele care vor trebui să corespundă criteriilor de durabilitate ar putea deschide noi perspective în domeniul inovării.

3.1.5.

Comitetul a subliniat deja în unele avize anterioare că finalizarea uniunii energetice și strategia privind piața unică digitală vor crea oportunități extraordinare de investiții. Dinamizarea acestor domenii depinde inclusiv de acordurile comerciale internaționale, dintre care unele ar putea fi afectate negativ de schimbarea pozițiilor în politica mondială, precum și de ușurința accesului la piețe care derivă din acestea.

3.1.6.

CESE consideră că este esențial ca fondurile structurale să poată fi utilizate în prezent în mai mare măsură pentru a susține educația, formarea și mobilitatea pe care o presupun acestea.

3.2.    Continuarea reformelor structurale

3.2.1.

CESE este de acord cu angajamentul de punere în aplicare a reformelor structurale în mod diferențiat, așa cum s-a convenit. Trebuie așadar ca nivelurile european și național să fie înzestrate cu mijloacele pe care le presupune acest lucru.

3.2.2.

CESE este de acord cu opinia Parlamentului European, potrivit căreia o piață a muncii flexibilă și care funcționează bine este o condiție pentru apariția unei conjuncturi economice favorabile. În același timp, Comitetul consideră necesară consolidarea dimensiunii sociale a pieței unice europene.

3.2.3.

Recomandările specifice fiecărei țări trebuie puse în aplicare având grijă să se respecte capacitățile bugetare ale statelor membre cărora li se adresează, pentru ca acestea să poată elabora politici de promovare a creșterii și incluziunii sociale.

3.2.4.

CESE salută lansarea de către Comisia Europeană, în martie 2016, a unei consultări privind un pilon european al drepturilor sociale, și este de acord cu faptul că dezvoltarea economică ar trebui să ducă la un progres și la o coeziune socială sporite. Statele membre cu cele mai bune performanțe din punct de vedere economic au elaborat politici sociale mai ambițioase și mai eficiente, dar, în general, competitivitatea și dimensiunea socială trebuie întărite în Europa.

3.2.5.

Reformele puse în aplicare în statele membre trebuie să asigure accesul la servicii și prestații de calitate. Astfel, creșterea calității educației, a formării, a asistenței medicale, a locuințelor și a structurilor de îngrijire a copilului este o condiție indispensabilă pentru dezvoltarea economică și va avea un impact direct asupra evoluției stilului de viață și asupra incluziunii sociale.

3.2.6.

Rolul partenerilor sociali este deosebit de important în proiectarea, elaborarea și punerea în aplicare a reformelor structurale. El trebuie să aibă la bază în primul rând un nou început pentru dialogul social, care derivă din cel curent, dar dispune de instrumente de participare consolidate. Angajamentul social responsabil depinde în mare măsură de o comunicare clară și directă, iar CESE salută faptul că Comisia și-a anunțat intenția de a-i implica pe partenerii sociali în mod profund și sistematic în ciclul semestrului european.

3.2.7.

Proiectarea și punerea în aplicare coerentă a reformelor ar permite și creșterea rolului pe care îl are dimensiunea socială în cadrul semestrului european. Instrumentele și metodologia politicii economice trebuie completate cu o viziune axată pe rezultate, cu impact pe termen lung, și cu valori sociale care să reflecte și preocuparea pentru durabilitate.

3.2.8.

Introducerea unui sistem de stimulente care să creeze condiții de concurență echitabile, să sprijine și mai mult creșterea și să reducă posibilitatea de abuz ar trebui să facă parte integrantă din reforme.

3.3.    Politici bugetare favorabile

3.3.1.

Punerea în aplicare și monitorizarea aplicării dispozițiilor Pactului de stabilitate și de creștere, precum și a impactului acestora asupra economiei fiecărui stat membru, constituie elemente importante ale procesului semestrului european. Este regretabil faptul că acest proces s-a dovedit un instrument unilateral, care interzice un nivel ridicat al datoriei și al deficitelor și instituie sancțiuni, dar prevede doar o simplă reducere a excedentului ridicat. CESE este de acord cu flexibilitatea, în special atunci când aceasta permite investițiilor publice să dinamizeze sectoarele care sunt de utilitate inclusiv pe termen lung (educație, formare și asistență medicală).

3.3.2.

CESE consideră totuși că este esențial ca aplicarea Pactului de stabilitate și de creștere să fie completată prin introducerea unei proceduri pentru corectarea dezechilibrelor sociale – comparabilă cu procedura existentă în materie de dezechilibre macroeconomice –, care să indice și să analizeze efectele sociale ale activităților economice în statele membre. După cum s-a menționat mai sus, trebuie acordată o atenție specială deficitelor bugetare naționale, atunci când acestea sunt legate de investiții pentru viitor, cum ar fi educația, sau de investiții care vizează crearea condițiilor necesare pentru tranziția la o economie durabilă, propice combaterii schimbărilor climatice.

3.3.3.

CESE salută consolidarea rolului Băncii Centrale Europene și eforturile depuse de Comisie pentru a crea o orientare bugetară pozitivă pentru zona euro, care să vină în sprijinul politicii monetare. CESE recunoaște rolul important jucat de BCE în reinstaurarea stabilității după criză. Acțiunile sale trebuie însoțite de măsuri mai ferme, menite să accelereze ritmul creșterii economice și al creării de locuri de muncă. În acest context, CESE este profund îngrijorat și dezamăgit de faptul că Consiliul a respins recomandarea Comisiei referitoare la o orientare fiscală pozitivă în zona euro.

3.3.4.

Nivelul scăzut al ratelor dobânzilor întâlnit în prezent oferă statelor membre posibilitatea de a crește investițiile publice în paralel cu reducerea gradului lor de îndatorare. CESE consideră că, în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere, revizuirea intermediară a bugetului UE, planificarea următoarei perioade de programare și introducerea unui „buget al UE orientat spre rezultate”, ar trebuie să ofere oportunitatea adoptării unor practici originale de investiții, care să sprijine creșterea economică și să asigure o durabilitate pe termen lung.

3.3.5.

Previziunile analizei anuale a creșterii pentru 2017 dobândesc o importanță deosebită din perspectiva analizei evoluției structurale a societății europene. Eforturile de atenuare a efectelor negative ale îmbătrânirii asupra societății împovărează din ce în ce mai mult bugetele statelor membre. Trebuie din nou subliniate importanța formării și a recalificării, rolul de prevenire pe care îl joacă sectorul sănătății și necesitatea de a reforma sistemul de asistență socială.

4.   Observații generale

4.1.

Este absolut necesară și, în același timp, urgentă conceperea în detaliu și punerea în aplicare a unui program prioritar de consolidare a sistemului financiar al zonei euro. Însă acest lucru nu ar trebui să aibă drept rezultat adâncirea decalajului dintre țările Europei.

4.2.

Prima perioadă de dezvoltare cu două viteze anunțată de cei „cinci președinți” și vizând realizarea uniunii economice și monetare europene se termină în 2017. O carte albă va pregăti a doua etapă. În contextul creat de Brexit, consolidarea celor patru uniuni – economică, bugetară, financiară și politică – capătă o importanță cu totul deosebită. Pentru perioada ulterioară Brexit – ului, pare esențial să se revizuiască capacitățile financiare în sens crescător.

4.2.1.

Dacă, până acum, în centrul atenției se afla consolidarea sistemului economic și financiar din zona euro – prin constituirea de consilii ale concurenței și ale productivității, consolidarea uniunii bancare și ajungerea la un acord privind cel de-al treilea pilon al acesteia (sistemul de asigurare a depozitelor – EDIS), crearea unui organ responsabil cu asigurarea respectării disciplinei bugetare și realizarea de progrese pe calea unei cooperări strânse pe piața de capital –, intenția de a institui o cooperare politică trebuie și ea să devină mai pregnantă.

4.2.2.

Această situație îi încurajează în mod clar pe conducătorii Uniunii să definească o orientare strategică generală fondată pe o politică economică flexibilă. Conform Tratatului de la Lisabona și cadrului normativ care guvernează punerea în aplicare a acestuia, o astfel de orientare va ține seama într-o mai mare măsură de particularitățile societale și sociale, precum și de capacitatea de rezistență a fiecărei țări, chiar și în cazurile în care acordurile de reglementare a economiei și instrumentele acestora funcționează în mod adecvat

(atitudinea mai suplă adoptată recent de Franța, Spania sau Portugalia în ceea ce privește reducerea deficitelor bugetare reflectă clar această posibilă evoluție).

4.3.

În cursul perioadelor bugetare și financiare precedente, cerința privind evidențierea unei „valori adăugate europene” a dobândit o importanță semnificativă în cadrul definirii programelor și a misiunilor. Diferitele programe susținute din fonduri europene au vizat tot mai mult o cooperare concretă între statele membre ale Uniunii, în cadrul căreia eforturile comune au avut un rezultat mai bun decât cel care ar fi putut fi obținut la nivel strict național (Mecanismul pentru interconectarea Europei, Orizont 2020 etc.) sau au contribuit la convergența intereselor comune europene de la nivel local și național (combaterea șomajului și a sărăciei, dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea regională și urbană etc.). Amploarea resurselor disponibile nu este totuși proporțională cu cea a sarcinilor care trebuie îndeplinite.

4.4.

Armonizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 a beneficiat, de asemenea, de o atenție considerabilă în cadrul recomandărilor specifice fiecărei țări, formulate în cursul procesului semestrului european. Pe lângă reformele bugetare și structurale, programele de reformă ale statelor membre au trebuit să includă și obiective specifice și să precizeze modalitățile de realizare a acestora. Cei trei piloni ai Strategiei Europa 2020 – o Europă inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii – și sistemul de indicatori ai acesteia vor continua să servească drept referință pentru răspunsurile care vor trebui date noilor provocări ce vor apărea până în 2030.

4.5.

Obiectivele durabilității pe termen lung din punct de vedere social și de mediu trebuie să joace un rol mai important în cadrul mecanismului semestrului european. Acest proces va putea favoriza dialogul cu privire la chestiuni esențiale, cum ar fi promovarea diferitelor investiții în sectorul social și în cel public, luarea în considerare a investițiilor rentabile pe termen lung în calculul deficitului bugetar sau chiar dezvoltarea unei structuri instituționale în serviciul bunăstării cetățenilor. Trebuie să fie stabilită o nouă „regulă de aur”, care să definească ce anume este consumul și ce sunt investițiile. Este posibil să se instituie condițiile necesare în acest scop prin analizarea posibilității de revizuire a mecanismelor bugetului Uniunii și de sporire a surselor de venituri proprii.

4.6.

O mai bună repartizare a sentimentului de asumare, de la stadiul definirii misiunilor la cel al punerii lor în aplicare, precum și o recunoaștere a rolului tot mai important al beneficiarilor finali au o importanță deosebită în cadrul acestei concertări. Rolul parlamentelor naționale trebuie consolidat, iar preocupările lor în materie de subsidiaritate trebuie luate în considerare.

4.7.

Nu există o viziune comună asupra viitorului, nici voință politică comună și nici capacitate de guvernanță comună. Dispozitivul juridic este complex, iar participarea partenerilor sociali și a societății civile este doar formală, ceea ce reflectă clar lipsa sprijinului public. Această situație sporește deficitul democratic și subminează încrederea.

4.8.

La ora actuală, două mari seturi de instrumente și de instituții economico-financiare foarte diferite, fiecare cu propria procedură, influențează procesul de dezvoltare. Ar trebui consolidată complementaritatea dintre aceste seturi de instrumente și instituții, definirea de orientări nefiind suficientă în acest scop. Este necesară o soluție sistemică.

4.8.1.

Este vorba, în primul rând, de tradiționalele fonduri structurale și de investiții europene (fondurile ESI), care urmăresc să consolideze coeziunea. Ele îmbracă forma ajutoarelor pentru investiții și dezvoltare, modernizate în permanență, dar cu caracter neschimbat, și sunt disponibile mulțumită redistribuirii bugetului Uniunii, alimentat din contribuțiile celor mai dezvoltate state membre. În unele cazuri, aceste fonduri nu sunt apreciate la justa lor valoare de către beneficiari, fiind considerate un drept implicit.

4.8.2.

În cadrul evaluării la jumătatea perioadei prevăzută de procesul cadrului financiar (CFM) pe șapte ani, care se desfășoară până în 2020, este indispensabilă completarea și simplificarea reglementării, pentru a favoriza complementaritatea menționată mai sus.

4.8.3.

Aceasta este perspectiva în care se înscriu propunerile Comisiei Europene ce vizează consolidarea obiectivelor financiare, stimularea investițiilor, gestionarea fluxurilor de migranți sau chiar reducerea șomajului în rândul tinerilor.

4.8.4.

Consolidarea flexibilității și simplificarea reglementării în materie de acces la finanțare reprezintă elemente-cheie.

4.8.5.

Al doilea set de instrumente pentru realizarea „planului Juncker” este Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), un nou instrument financiar axat pe piață, care oferă posibilitatea susținerii capitalului de risc și mobilizează fonduri publice, bancare și private. Valoarea FEIS atinge deja 500 de miliarde EUR, iar perioada sa de referință se întinde până în 2020. FEIS ar putea juca un rol important în următoarea perioadă de programare.

4.9.

Noul mecanism de guvernanță astfel creat trebuie integrat în viitoarea guvernanță axată pe dezvoltare. Sincronizarea acestor două sisteme de finanțare ar trebui să aibă loc, la fel de bine, la nivelul fiecărui stat membru. Pe termen mai lung, ar fi oportună combinarea celor două mecanisme de guvernanță.

4.10.

CESE consideră încurajatoare noua comunicare a Comisiei Europene, care rezumă, pentru perioada de până în 2030, activitățile strategice de orientare efectuate până în prezent și capabile să răspundă provocărilor privind durabilitatea.

4.11.

Misiunile din cadrul noului proces de programare ar trebui să se concentreze pe un număr redus de obiective clare. Punerea în aplicare presupune utilizarea unui nou instrument strategic în cadrul Comisiei Europene, adică a unui sistem de guvernanță fondat pe coordonare, care să țină seama totodată de controlul social.

4.12.

Pe baza evaluării eficacității și eficienței diferitelor instrumente financiare, pare deja necesar să se formuleze o propunere pentru perioada de până în 2030, în favoarea unei mai bune repartizări a sarcinilor între obiectivele de coeziune tradiționale și investițiile realizate după logica pieței. Mecanismul de evaluare a proiectelor legat de FEIS oferă ajutor metodologic de calitate, și în cazul utilizării instrumentelor de coeziune tradiționale.

4.13.

Pentru a îmbunătăți eficacitatea și eficiența fondurilor ESI, trebuie consolidată structura instituțională a parteneriatului, și deschisă tuturor cetățenilor europeni, în virtutea dreptului de participare publică. Acestora ar trebui să li se garanteze posibilitatea de a avea acces la informații relevante și de a participa la deciziile privind planificarea și punerea în aplicare. De asemenea, ei ar trebui să își poată face cunoscută opinia în ceea ce privește proiectele de programe, de achiziții publice și de rapoarte de evaluare.

Bruxelles, 22 februarie 2017.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS


(1)  Comisia Europeană: Prognoza economică, iarna 2017 – Sinteză, 13 februarie 2017.

(2)  SOC/542 (JO C 125, 21.4.2017, p. 10).


ANEXĂ

la AVIZUL

Comitetului Economic și Social European

Următoarele puncte din avizul subcomitetului, care au fost înlocuite cu amendamente adoptate de Adunare, au obținut cel puțin o pătrime din voturile exprimate [articolul 54 alineatul (4) din Regulamentul de procedură]:

(a)   Punctul 1.9:

 

Comitetul este de părere că numai un sistem de indicatori complex, care să poată lua în considerare inclusiv impactul social și impactul asupra mediului (RIB – rezultatul intern brut), va fi efectiv în măsură să evidențieze creșterea economică reală, axată pe rezultate.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:

111

Voturi împotrivă:

109

Abțineri:

13

(b)

Punctul 2.13:

 

Principalele obiective ale Strategiei Europa 2020 rămân valabile. Cifrele privind șomajul sunt, în continuare, inacceptabile, indicând existența a peste 22 de milioane de șomeri în Uniune și a peste 17 milioane în zona euro. Numărul persoanelor care trăiesc la limita sărăciei sau care sunt amenințate de sărăcie depășește 122 de milioane. Lipsa de perspective în cazul tinerilor este un impediment major în ceea ce privește reînnoirea Europei în viitor. Mobilitatea forței de muncă este scăzută. Sistemul de învățare pe tot parcursul vieții nu ocupă încă un loc central în cadrul politicilor. Tendințele actuale, care se îndepărtează de obiective, nu sunt încurajatoare. În prezent sunt în vigoare peste 70 de directive privind drepturile sociale. «CESE subliniază necesitatea creșterii și a competitivității în întreaga UE. În acest context, Comitetul subliniază nevoia de corelare a politicilor economice, sociale și de ocupare a forței de muncă»  (3).”

Rezultatul votului:

Voturi pentru:

145

Voturi împotrivă:

62

Abțineri:

14

(c)   Punctul 3.2.2:

 

CESE este de acord cu opinia Parlamentului European, potrivit căreia o piață a muncii flexibilă și care funcționează bine este o condiție pentru apariția unei conjuncturi economice favorabile. CESE observă că Uniunea Europeană este cea mai avansată zonă de pe glob în ceea ce privește serviciile sociale.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:

141

Voturi împotrivă:

65

Abțineri:

16


(3)  Avizul CESE privind pilonul european al drepturilor sociale (SOC/542) (JO C 125, 21.4.2017, p. 10).


31.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 173/82


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 87/217/CEE a Consiliului, a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Regulamentului (UE) nr. 1257/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, a Directivei 86/278/CEE a Consiliului și a Directivei 94/63/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește normele procedurale în domeniul raportării cu privire la mediu și de abrogare a Directivei 91/692/CEE a Consiliului

[COM(2016) 789 final — 2016/0394 COD]

(2017/C 173/14)

Sesizare

Parlamentul European, 13.2.2017

Consiliul Uniunii Europene, 20.2.2017

Temei juridic

Articolele 192 alineatul (1) și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului

Data adoptării în sesiunea plenară

22.2.2017

Sesiunea plenară nr.

523

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

178/1/2

Întrucât, în opinia sa, conținutul propunerii este satisfăcător, iar acesta a făcut deja obiectul avizului său CESE 1491/90, adoptat la 18 decembrie 1990 (*1), în cea de a 523-a sesiune plenară din 22 și 23 februarie 2017 (ședința din 22 februarie 2017), Comitetul a hotărât, cu 178 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 2 abțineri, să emită un aviz favorabil cu privire la textul propus și să facă trimitere la poziția pe care a susținut-o în documentul menționat anterior.

Bruxelles, 22 februarie 2017.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS


(*1)  Avizul CESE 1491/90 privind propunerea de directivă a Consiliului privind armonizarea și raționalizarea rapoartelor asupra aplicării anumitor directive cu privire la mediu (JO C 60, 8.3.1991, p. 15).