13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/1

---

RECOMANDAREA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 31 martie 2017

către Consiliul Uniunii Europene cu privire la auditorii externi ai Nationale Bank van België/Banque Nationale de Belgique

(BCE/2017/8)

(2017/C 120/01)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 27.1,

întrucât:

(1)	Auditul conturilor Băncii Centrale Europene (BCE) și ale băncilor centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro este efectuat de auditori externi independenți recomandați de Consiliul guvernatorilor BCE și aprobați de Consiliul Uniunii Europene.

(2)

Mandatul actualului auditor extern al Nationale Bank van België/Banque Nationale de Belgique, Ernst & Young Bedrijfsrevisoren/Réviseurs d’Entreprises, a încetat după efectuarea auditului aferent exercițiului financiar 2016. Prin urmare, este necesară desemnarea unui auditor extern începând cu exercițiul financiar 2017.

(3)	Nationale Bank van België/Banque Nationale de Belgique a selectat Mazars Réviseurs d’entreprises/Mazars Bedrijfsrevisoren SCRL/CVBA drept auditor extern pentru exercițiile financiare 2017-2022,

ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

Se recomandă desemnarea Mazars Réviseurs d’entreprises/Mazars Bedrijfsrevisoren SCRL/CVBA drept auditor extern al Nationale Bank van België/Banque Nationale de Belgique pentru exercițiile financiare 2017-2022.

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/2

---

RECOMANDAREA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 4 aprilie 2017

privind specificațiile comune pentru exercitarea anumitor opțiuni și marje de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii de către autoritățile naționale competente în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative

(BCE/2017/10)

(2017/C 120/02)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (1), în special articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (5) litera (c),

întrucât:

(1)

Banca Centrală Europeană (BCE) este responsabilă de funcționarea eficace și coerentă a Mecanismului unic de supraveghere (MUS). Aceasta monitorizează funcționarea sistemului cu scopul de a asigura aplicarea consecventă a unor standarde înalte de supraveghere și consecvența rezultatelor activităților de supraveghere în cadrul statelor membre participante.

(2)	BCE trebuie să asigure aplicarea consecventă a cerințelor prudențiale pentru instituțiile de credit din statele membre participante, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 și al Regulamentului (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene (BCE/2014/17) (2).

(3)

Ca autoritate competentă în acest sens în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, în legătură cu instituțiile de credit care sunt clasificate ca semnificative, BCE a exercitat o serie de opțiuni și marje de apreciere, care sunt prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/445 al Băncii Centrale Europene (BCE/2016/4) (3). În plus, în ghidul său din noiembrie 2016 cu privire la opțiunile și marjele de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii (denumit în continuare „Ghidul BCE”), BCE stabilește un set comun de specificații pentru exercitarea, de la caz la caz, a unor alte opțiuni specifice, după evaluarea individuală a cererilor formulate de instituțiile de credit care sunt clasificate ca semnificative în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, precum și în temeiul părții IV și al articolului 147 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014.

(4)

În vederea promovării unei abordări comune în materie de supraveghere din partea autorităților naționale competente (ANC) atunci când acestea evaluează exercitarea individuală a opțiunilor și marjelor de apreciere, BCE poate adopta, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, o recomandare privind specificațiile care trebuie aplicate în cazul evaluării cererilor formulate de instituțiile mai puțin semnificative.

(5)

Un set comun de specificații pentru exercitarea individuală a opțiunilor și marjelor de apreciere este necesar, pe de o parte, în vederea promovării consecvenței, a eficacității și a transparenței în supravegherea instituțiilor mai puțin semnificative din cadrul MUS și, pe de altă parte, dacă este cazul, în vederea stimulării aplicării unui tratament egal instituțiilor semnificative și instituțiilor mai puțin semnificative, precum și a unor condiții de concurență echitabile pentru toate instituțiile de credit din statele membre participante. Totodată, este necesar să se ia în considerare principiul proporționalității și așteptările legitime ale instituțiilor de credit supravegheate.

(6)

În acest scop, BCE a identificat anumite opțiuni și marje de apreciere, dintre cele incluse în Ghidul BCE, care ar fi adecvat să se exercite într-un mod identic în legătură cu instituțiile semnificative și cu instituțiile mai puțin semnificative. BCE a identificat și alte opțiuni și marje de apreciere, printre care se află două opțiuni și marje de apreciere de natură generală, prevăzute la articolul 380 și la articolul 420 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru a căror exercitare recomandă o abordare specifică în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative.

(7)

În ceea ce privește opțiunile și marjele de apreciere legate de supravegherea consolidată și de derogările de la cerințele prudențiale, ANC ar trebui să fie încurajate, conform recomandărilor cuprinse în secțiunea II capitolul 1 din Ghidul BCE, să adopte o abordare prudentă în momentul în care acordă aceste derogări pe bază individuală. În ceea ce privește derogările de la cerințele de lichiditate la nivel transfrontalier, BCE recomandă o abordare specifică în cazul instituțiilor mai puțin semnificative, având în vedere că nu toate specificațiile pentru evaluarea cererilor cuprinse în Ghidul BCE sunt relevante pentru aceste instituții.

(8)

În cadrul MUS ar trebui să existe o abordare consecventă și prudentă în ceea ce privește opțiunile și marjele de apreciere în legătură cu fondurile proprii și cerințele de capital, astfel cum sunt prevăzute în secțiunea II capitolele 2 și 3 din Ghidul BCE, dat fiind că aceste decizii în materie de supraveghere au un impact asupra cuantumului fondurilor proprii disponibile și asupra calității acestora. Aceeași cerință se aplică în cazul instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și al instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 sau în cazul intereselor minoritare care, în anumite condiții, pot fi incluse în fondurile proprii eligibile. În plus, în vederea asigurării unor condiții echitabile de concurență, abordarea standardizată, abordarea bazată pe modele interne de rating, metoda modelului intern și abordarea bazată pe modele interne pentru calculul cerințelor privind fondurile proprii ar trebui să se aplice în mod consecvent tuturor instituțiilor de credit din cadrul MUS. Tot în acest scop, evaluarea conformității cu cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) pentru a permite aplicarea unei ponderi de risc de 0 % pentru calculul cerințelor de fonduri proprii în cazul expunerilor intragrup ar trebui să se bazeze pe un set comun de specificații. Cu toate acestea, BCE a identificat anumite opțiuni și marje de apreciere legate de fondurile proprii și cerințele de capital pentru care este necesar să se aplice o abordare specifică în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative.

(9)

Pentru atingerea consecvenței în materie de supraveghere, în cazul opțiunilor și al marjelor de apreciere privind instituțiile care au intrat într-un sistem instituțional de protecție, se recomandă utilizarea unui set comun de specificații în vederea evaluării cererilor pentru derogări prudențiale, astfel cum se prevede în secțiunea II capitolul 4 din Ghidul BCE, întrucât sistemele instituționale de protecție includ în mod obișnuit atât instituții semnificative, cât și instituții mai puțin semnificative. Cu toate acestea, în ceea ce privește deținerile în instituții care intră sub incidența sistemelor instituționale de protecție prevăzute la articolul 49 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în vederea reducerii cât mai mult posibil a sarcinii administrative asupra instituțiilor mai puțin semnificative, se recomandă ca în cazul acestor instituții să se adopte o abordare specifică.

(10)

În ceea ce privește conformitatea cu cerințele referitoare la expunerile mari, abordarea prevăzută în secțiunea II capitolul 5 din Ghidul BCE în legătură cu instituțiile semnificative ar trebui adoptată și în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative, pentru a promova tratamentul prudent al expunerilor mari în cazul tuturor instituțiilor de credit din cadrul MUS, astfel încât riscurile de concentrare să fie gestionate și limitate în mod adecvat.

(11)

BCE recomandă o abordare consecventă și prudentă în legătură cu opțiunile și marjele de apreciere legate de cerințele de lichiditate, astfel cum se prevede în secțiunea II capitolul 6 din Ghidul BCE, de exemplu, prin precizarea tratamentului intrărilor și ieșirilor specifice, întrucât aceste opțiuni și marje de apreciere au un impact asupra calculării cerințelor privind indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate. În ceea ce privește ratele de ieșire pentru produse extrabilanțiere aferente finanțării comerțului, ANC pot aplica o rată de ieșire mai mică de 5 %, dacă rata de ieșire aplicabilă a fost calibrată pe baza unor date statistice.

(12)

În ceea ce privește exercitarea derogărilor pentru instituțiile de credit afiliate în mod permanent unui organism central menționate la articolul 21 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), se recomandă ca, pentru a obține condiții echitabile de concurență, să se adopte în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative abordarea prevăzută în secțiunea II capitolul 8 din Ghidul BCE.

(13)

În ceea ce privește opțiunile și marjele de apreciere legate de principiile de guvernanță și de supravegherea prudențială, se recomandă abordarea prudentă și consecventă menționată în secțiunea II capitolul 11 din Ghidul BCE, pentru a se asigura că toate instituțiile de credit sunt supuse unor cerințe adecvate în materie de guvernanță. Cu toate acestea, având în vedere principiul proporționalității, se consideră a fi adecvată o abordare specifică în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative în ceea ce privește unificarea comitetului de risc cu comitetul de audit.

(14)	În plus, întrucât este necesar să se asigure o bună cooperare în cadrul MUS, prezenta recomandare include opțiuni și marje de apreciere în legătură cu cooperarea dintre autorități.

(15)

În ceea ce privește acordurile bilaterale cu privire la supravegherea instituțiilor de credit din statele membre neparticipante în conformitate cu articolul 115 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE, este necesar să se adopte o abordare specifică în cazul instituțiilor mai puțin semnificative, întrucât această opțiune este prevăzută pentru autoritatea competentă care este responsabilă cu autorizările. În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) și cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, BCE deține, în cadrul MUS, competența exclusivă de a autoriza instituțiile de credit și de a retrage autorizațiile instituțiilor de credit și, prin urmare, trebuie implicată în instituirea de acorduri bilaterale cu privire la supravegherea instituțiilor de credit din statele membre neparticipante,

ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

PARTEA ÎNTÂI

DISPOZIȚII GENERALE

I.

1.   Obiect și domeniu de aplicare

Prezenta recomandare stabilește principiile pentru exercitarea de către ANC a anumitor opțiuni și marje de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative.

2.   Definiții

În sensul prezentei recomandări, se aplică definițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, în Regulamentul (UE) nr. 468/2014 (BCE/2014/17), în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în Directiva 2013/36/UE și în Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei (6).

PARTEA A DOUA

OPȚIUNI ȘI MARJE DE APRECIERE ÎN LEGĂTURĂ CU CARE SE RECOMANDĂ O ABORDARE SPECIFICĂ PENTRU INSTITUȚIILE MAI PUȚIN SEMNIFICATIVE

II.

Derogări de la cerințele prudențiale

1.   Articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013: derogări de la cerințele de lichiditate la nivel transfrontalier

În momentul în care examinează cererile pentru acordarea de derogări de la cerințele de lichiditate la nivel transfrontalier, ANC ar trebui să evalueze conformitatea cu toate condițiile prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aplicând specificațiile de evaluare prevăzute în secțiunea II capitolul 1 punctul 4 din Ghidul BCE, cu excepția specificațiilor pentru articolul 8 alineatul (3) litera (b).

III.

Cerințe de capital

1.   Articolul 129 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013: expuneri sub formă de obligațiuni garantate

În ceea ce privește expunerile sub formă de obligațiuni garantate, o ANC ar trebui să se coordoneze cu BCE pentru evaluarea eventualelor probleme semnificative de concentrare în statul membru participant vizat, înainte de a decide dacă să deroge parțial de la aplicarea articolului 129 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și să permită nivelul 2 de calitate a creditului pentru totalitatea expunerilor reprezentând maxim 10 % din cuantumul nominal al obligațiunilor garantate rămase de rambursat ale instituției emitente.

2.   Articolul 311 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013: tratamentul expunerilor față de contrapărțile centrale

2.1.

O ANC ar trebui să permită unei instituții de credit să aplice tratamentul prevăzut la articolul 310 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 expunerilor sale din tranzacții și contribuțiilor sale la fondul de garantare al unei contrapărți centrale, dacă respectiva contraparte centrală a notificat instituția de credit că a încetat să mai calculeze KCCP (capitalul ipotetic), în conformitate cu prevederile articolului 311 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

2.2.

În sensul punctului 2.1, atunci când evaluează validitatea motivelor pentru care contrapartea centrală a încetat să mai calculeze KCCP (capitalul ipotetic), ANC ar trebui să aplice concluziile la care a ajuns BCE cu privire la aceeași contraparte centrală în cadrul verificării motivelor.

3.   Articolul 380 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013: derogare în cazul apariției unei disfuncționalități generale

3.1.

În cazul apariției unei disfuncționalități generale în sensul articolului 380 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, confirmată printr-o declarație publică a BCE, și până în momentul în care BCE declară public că situația prevăzută în această declarație este remediată, BCE ar trebui să evalueze această disfuncționalitate, iar ANC ar trebui să aplice concluziile evaluării BCE și să se prevaleze de opțiunea prevăzută la articolul 380 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În acest caz: (a) nu ar trebui să se solicite instituțiilor de credit să respecte cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolele 378 și 379 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și (b) incapacitatea unei contrapărți de a deconta o tranzacție nu ar trebui să fie considerată nerambursare pentru scopurile riscului de credit.

3.2.

În cazul în care o ANC intenționează să prezinte o declarație publică în care să confirme producerea unei disfuncționalități generale în sensul articolului 380 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aceasta ar trebui să se coordoneze în acest sens cu BCE înainte de publicarea unei astfel de declarații.

IV.

Sisteme instituționale de protecție

1.   Articolul 49 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013: deducerea deținerilor în instituții care se încadrează în sisteme instituționale de protecție

1.1.

În cazul în care se formulează cereri prin care se solicită aprobarea de a nu deduce deținerile de instrumente de fonduri proprii, ANC ar trebui să utilizeze specificațiile prevăzute în secțiunea II capitolul 4 punctul 4 din Ghidul BCE pentru a evalua dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 49 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

1.2.

O ANC poate permite unui sistem instituțional de protecție să prezinte cererea de acordare a aprobării menționată la articolul 49 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în numele tuturor instituțiilor mai puțin semnificative care sunt membre ale sistemului respectiv. În acest caz, ANC poate emite o decizie de acordare a aprobării în conformitate cu articolul 49 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 care este aplicabilă tuturor instituțiilor mai puțin semnificative enumerate în cerere.

V.

Lichiditate

1.   Articolul 420 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013: ieșiri de lichidități

1.1.

În conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) 2016/445, ANC ar trebui să stabilească, pentru a fi utilizată de către instituțiile de credit atunci când acestea evaluează ieșirile de lichidități, o rată de ieșire a lichidităților de 5 % pentru elementele extrabilanțiere aferente finanțării comerțului, astfel cum se menționează la articolul 429 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în anexa I la acest regulament. O ANC ar trebui să solicite instituțiilor de credit să îi raporteze ieșirile corespunzătoare în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei (7).

1.2.

Prin derogare de la punctul 1.1, o ANC poate stabili o rată de ieșire mai mică de 5 % pe baza datelor statistice pentru instituțiile mai puțin semnificative cu sediul în statul membru în cauză.

VI.

Supraveghere prudențială

1.   Articolul 76 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE: unificarea comitetului de risc cu comitetul de audit

1.1.

În ceea ce privește instituțiile mai puțin semnificative (inclusiv instituțiile de credit care sunt filiale ale grupului) care nu sunt considerate semnificative în sensul articolului 76 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE, ANC ar trebui să exercite opțiunea de a permite unificarea comitetelor de risc și de audit.

1.2.

ANC ar trebui să realizeze evaluarea caracterului semnificativ în sensul articolului 76 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE din punctul de vedere al dimensiunii, al organizării interne și al naturii, al întinderii și al complexității activităților instituției de credit, în conformitate cu specificațiile de evaluare stabilite în secțiunea II capitolul 11 punctul 3 din Ghidul BCE.

1.3.

În cazul în care legislația națională de transpunere a Directivei 2013/36/UE prevede deja criterii, altele decât specificațiile stabilite în secțiunea II capitolul 11 punctul 3 din Ghidul BCE, ANC ar trebui să aplice criteriile prevăzute în legislația națională.

2.   Articolul 115 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE: acord bilateral cu privire la supravegherea instituțiilor de credit din statele membre neparticipante

2.1.

Având în vedere competența BCE cu privire la autorizarea inițială a instituțiilor de credit în cadrul MUS și competența ANC cu privire la supravegherea prudențială a instituțiilor mai puțin semnificative, ANC ar trebui să notifice BCE intenția de a-și delega responsabilitatea de supraveghere directă a instituțiilor mai puțin semnificative autorității competente care a autorizat și care supraveghează întreprinderea-mamă a instituției mai puțin semnificative sau de a a-și asuma responsabilitatea de supraveghere a instituției de credit care este filială autorizată în alt stat membru. BCE, în calitate de autoritate competentă responsabilă cu autorizarea instituțiilor de credit, va coopera, împreună cu ANC relevantă, în vederea încheierii unui acord bilateral pentru delegarea sau asumarea responsabilităților de supraveghere în numele ANC responsabile cu supravegherea continuă a întreprinderii-mamă sau a filialei din statele membre participante.

2.2.

Punctul 2.1. se aplică în următoarele situații: (a) o ANC are în vedere să își delege responsabilitatea de supraveghere directă a unei instituții mai puțin semnificative către ANC care a autorizat și care supraveghează întreprinderea-mamă; și (b) o ANC intenționează sau i s-a solicitat, în calitatea sa de autoritate de supraveghere directă a unei întreprinderi-mamă care este o instituție de credit, să își asume responsabilitatea pentru supravegherea unei instituții de credit care este filială autorizată în alt stat membru.

PARTEA A TREIA

OPȚIUNILE ȘI MARJELE DE APRECIERE EXERCITATE DE LA CAZ LA CAZ ÎN LEGĂTURĂ CU CARE AR TREBUI SĂ SE ADOPTE O ABORDARE COMUNĂ ÎN CAZUL TUTUROR INSTITUȚIILOR DE CREDIT

VII.

Opțiunile și marjele de apreciere care trebuie exercitate de la caz la caz în legătură cu care ar trebui să se adopte o abordare comună în cazul instituțiilor semnificative și al instituțiilor mai puțin semnificative se stabilesc în anexă. ANC ar trebui să exercite aceste opțiuni și marje de apreciere în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative în conformitate cu tabelul de referință inclus în anexă.

PARTEA A PATRA

DISPOZIȚIE FINALĂ

VIII.

Dispoziție finală

Prezenta recomandare se adresează ANC ale statelor membre participante.

---

(1)  JO L 287, 29.10.2013, p. 63.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene din 16 aprilie 2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate (Regulamentul-cadru privind MUS) (BCE/2014/7) (JO L 141, 14.5.2014, p. 1).

(3)  Regulamentul (UE) 2016/445 al Băncii Centrale Europene din 14 martie 2016 privind exercitarea opțiunilor și marjelor de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii (BCE/2016/4) (JO L 78, 24.3.2016, p. 60).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(5)  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(6)  Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit (JO L 11, 17.1.2015, p. 1).

(7)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei din 16 aprilie 2014 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 191, 28.6.2014, p. 1).

---

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/10

---

COMUNICAREA COMISIEI

privind actualizarea anexei la Comunicarea Comisiei C(2004) 43 — Orientări comunitare privind ajutoarele de stat pentru transportul maritim

(2017/C 120/03)

INTRODUCERE

Orientările privind transportul maritim (1) (denumite în continuare „Orientările”) prevăd criterii privind compatibilitatea cu piața internă a ajutoarelor de stat acordate transportului maritim, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) și al articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

În special, Orientările enumeră o serie de obiective specifice care vizează susținerea interesului maritim al Uniunii, inclusiv „înmatricularea navelor în registrele statelor membre sau transferul acestora către registrele respective”.

Înmatricularea sau transferul navelor eligibile sunt, așadar, corelate cu înscrierea în registrele navale ale statelor membre.

În scopul legislației Uniunii privind ajutoarele de stat, Orientările fac distincția între diferitele categorii de registre ale navelor create de statele membre, și anume, „registrele primare” și „registrele secundare”. În scopul Orientărilor, registrele secundare cuprind, pe de o parte, „registrele offshore” care aparțin teritoriilor cu o autonomie mai mare sau mai mică în raport cu statul membru în cauză și, pe de altă parte, „registrele internaționale” care sunt corelate în mod direct cu statul care le-a creat (punctul 1 al șaselea paragraf din Orientări).

Anexa la Orientări definește termenul „registre ale statelor membre”. Potrivit acestei definiții, pentru a putea fi considerat registru al unui stat membru, un registru naval trebuie să fie „reglementat de legislația unui stat membru care se aplică teritoriilor acestui stat ce aparțin Comunității Europene [Uniunii]” (prima teză din anexa la Orientări).

Pe baza acestei definiții, la punctele 1-4 din anexă se precizează care registre sunt considerate a fi registre ale statelor membre și care nu sunt considerate ca atare.

Punctul 2 din anexă furnizează o listă exhaustivă a registrelor secundare, situate în statele membre și făcând obiectul legislației acestora, care sunt considerate a fi registre ale statelor membre.

Versiunea actuală a anexei și, deci, lista exhaustivă prevăzută la punctul 2 au fost adoptate în același timp cu Orientările, care se aplică de la 17 ianuarie 2004. De atunci, aceasta nu a mai fost actualizată.

Comisia este conștientă de faptul că statele membre pot crea noi registre navale sau le pot modifica ori suprima pe cele existente. De exemplu, Franța a creat, în 2005, Registre International Français („Registrul internațional francez”). Prin urmare, lista exhaustivă a registrelor secundare care sunt considerate drept registre ale statelor membre, prevăzută la punctul 2 din anexa la Orientări, ar putea evolua, în timp. Pentru a ține pasul cu situația din toate statele membre care țin registre navale, lista ar trebui să fie actualizată în mod regulat.

Din aceste motive, lista prevăzută la punctul 2 din anexă ar trebui să își piardă caracterul exhaustiv pentru a deveni neexhaustivă, păstrându-se totodată definiția de la prima teză din anexă, potrivit căreia registrele secundare pot fi considerate drept registre ale statelor membre.

Această modificare va asigura atât flexibilitatea necesară în punerea în aplicare a Orientărilor în privința registrelor secundare ale statelor membre, cât și securitatea juridică referitoare la tratamentul aplicat registrelor secundare ale statelor membre care au fost create după adoptarea Orientărilor și care, în absența acestei modificări, nu ar face, deci, obiectul niciunuia dintre punctele prevăzute în anexă. În ansamblu, modificarea va permite atingerea obiectivelor prevăzute în Orientări privind controlul ajutoarelor de stat cu o sarcină administrativă minimă, cu respectarea deplină a tratatelor.

Având în vedere aspectele de mai sus, punctul 2 din anexa la Orientări ar trebui actualizat și ar trebui citit după cum urmează:

Prezenta actualizare se va aplica de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  Comunicarea Comisiei intitulată „Orientări comunitare privind ajutoarele de stat pentru transportul maritim” (JO C 13, 17.1.2004, p. 3).

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/12

---

Nonopoziție la o concentrare notificată

(Cazul M.8412 – Engie Services Holding UK/Keepmoat Regeneration Holdings)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2017/C 120/04)

La 6 aprilie 2017, Comisia a decis să nu se opună concentrării notificate menționate mai sus și să o declare compatibilă cu piața internă. Prezenta decizie se bazează pe articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1). Textul integral al deciziei este disponibil doar în limba engleză și va fi făcut public după ce vor fi eliminate orice secrete de afaceri pe care le-ar putea conține. Va fi disponibil:

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, în secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—	în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro), cu numărul de document 32017M8412. EUR-Lex permite accesul online la legislația europeană.

---

(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/13

---

Rata de schimb a monedei euro (1)

12 aprilie 2017

(2017/C 120/05)

1 euro =

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,0605
JPY	yen japonez	116,22
DKK	coroana daneză	7,4369
GBP	lira sterlină	0,84840
SEK	coroana suedeză	9,5553
CHF	franc elvețian	1,0678
ISK	coroana islandeză
NOK	coroana norvegiană	9,1035
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	26,697
HUF	forint maghiar	311,97
PLN	zlot polonez	4,2485
RON	leu românesc nou	4,5205
TRY	lira turcească	3,8965
AUD	dolar australian	1,4163
CAD	dolar canadian	1,4114
HKD	dolar Hong Kong	8,2416
NZD	dolar neozeelandez	1,5320
SGD	dolar Singapore	1,4869
KRW	won sud-coreean	1 209,26
ZAR	rand sud-african	14,5185
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,3090
HRK	kuna croată	7,4385
IDR	rupia indoneziană	14 087,68
MYR	ringgit Malaiezia	4,6954
PHP	peso Filipine	52,446
RUB	rubla rusească	60,5067
THB	baht thailandez	36,555
BRL	real brazilian	3,3330
MXN	peso mexican	19,9384
INR	rupie indiană	68,5895

---

(1)  Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/14

---

O nouă față națională a monedelor euro destinate circulației

(2017/C 120/06)

Monedele euro destinate circulației au curs legal în toată zona euro. În vederea informării publicului și a tuturor părților care manipulează monedele, Comisia publică o descriere a modelelor tuturor noilor monede (1). În conformitate cu concluziile Consiliului din 10 februarie 2009 (2), statele membre din zona euro și țările care au încheiat cu Uniunea Europeană un acord monetar privind emisiunea de monede euro sunt autorizate să emită monede euro comemorative destinate circulației, dacă îndeplinesc anumite condiții, în special aceea de a nu folosi decât valoarea nominală de 2 euro. Aceste monede au aceleași caracteristici tehnice ca celelalte monede de 2 euro, însă fața lor națională prezintă un model comemorativ cu o puternică semnificație la nivel național sau european.

Țara emitentă : Republica San Marino

Obiectul comemorării : A 750-a aniversare a nașterii lui Giotto

Descrierea modelului : În stânga, un detaliu care apare pe turnul bisericii Santa Maria del Fiore din Florența, operă arhitecturală a lui Giotto; pe verticală, inscripțiile SAN MARINO, GIOTTO și anii 1267-2017; în dreapta, un detaliu al portretului lui Giotto și inițialele autoarei Luciana De Simoni, „LDS”; în partea de jos, litera „R”, care indică monetăria din Roma.

Inelul exterior al monedei reprezintă cele 12 stele ale drapelului european.

Numărul de monede care urmează să fie emise : 80 000 de monede

Data emisiunii : martie 2017

---

(1)  A se vedea JO C 373, 28.12.2001, p. 1, cu privire la fețele naționale ale tuturor monedelor emise în 2002.

(2)  A se vedea concluziile Consiliului Afaceri Economice și Financiare din 10 februarie 2009 și Recomandarea Comisiei din 19 decembrie 2008 privind orientările comune pentru fețele naționale ale monedelor euro și emisiunea de monede euro destinate circulației (JO L 9, 14.1.2009, p. 52).

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/15

---

O nouă față națională a monedelor euro destinate circulației

(2017/C 120/07)

Monedele euro destinate circulației au curs legal în toată zona euro. În vederea informării publicului și a tuturor părților care manipulează monedele, Comisia publică o descriere a modelelor tuturor noilor monede (1). În conformitate cu concluziile Consiliului din 10 februarie 2009 (2), statele membre din zona euro și țările care au încheiat cu Uniunea Europeană un acord monetar privind emiterea de monede euro pot emite monede euro comemorative destinate circulației, dacă sunt îndeplinite anumite condiții, în special aceea de a nu folosi decât valoarea de 2 euro. Aceste monede au aceleași caracteristici tehnice ca celelalte monede de 2 euro, însă fața lor națională prezintă un model comemorativ cu o puternică semnificație la nivel național sau european.

Țara emitentă : Statul Cetății Vaticanului

Obiectul comemorării : A 1950-a aniversare a martiriului Sfinților Apostoli Petru și Pavel

Descrierea modelului : Modelul îi înfățișează pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel și simbolurile lor, cheile și, respectiv, sabia. În partea de sus, figurează inscripția „CITTÀ DEL VATICANO”, dispusă în semicerc. În partea de jos, în semicerc, figurează inscripția „1950o DEL MARTIRIO DEI SANTI PIETRO E PAOLO”. În stânga, jos, este inscripționat anul emisiunii, „2017”, iar în dreapta, jos, se află marca monetăriei, litera „R”. Între acestea, figurează numele artistului, „G. TITOTTO”.

Inelul exterior al monedei reprezintă cele 12 stele ale drapelului european.

Numărul de monede care urmează să fie emise :

Data emisiunii : iunie 2017

---

(1)  A se vedea JO C 373, 28.12.2001, p. 1, cu privire la fețele naționale ale tuturor monedelor emise în 2002.

(2)  A se vedea concluziile Consiliului Afaceri Economice și Financiare din 10 februarie 2009 și Recomandarea Comisiei din 19 decembrie 2008 privind orientările comune pentru fețele naționale ale monedelor euro și emiterea de monede euro destinate circulației (JO L 9, 14.1.2009, p. 52).

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/16

---

O nouă față națională a monedelor euro destinate circulației

(2017/C 120/08)

Monedele euro destinate circulației au curs legal în toată zona euro. În vederea informării publicului și a tuturor părților care manipulează monedele, Comisia publică o descriere a modelelor tuturor noilor monede (1). În conformitate cu concluziile Consiliului din 10 februarie 2009 (2), statele membre din zona euro și țările care au încheiat cu Uniunea Europeană un acord monetar privind emiterea de monede euro pot emite monede euro comemorative destinate circulației, dacă sunt îndeplinite anumite condiții, în special aceea de a nu folosi decât valoarea de 2 euro. Aceste monede au aceleași caracteristici tehnice ca celelalte monede de 2 euro, însă fața lor națională prezintă un model comemorativ cu o puternică semnificație la nivel național sau european.

Țara emitentă : Portugalia

Obiectul comemorării : 150 de ani de siguranță publică

Descrierea modelului : Modelul înfățișează figuri umane și clădiri, care simbolizează cetățenii și orașele în care este asigurată în principal siguranța publică, precum și simbolul simplificat al poliției. În legendă, anul „1867” și anul de emitere „2017”, țara emitentă, „PORTUGAL”, obiectul comemorării („SEGURANÇA PÚBLICA” – Siguranță publică), cele trei aspecte principale legate de cetățenie („DIREITOS”, „LIBERDADES”, „GARANTIAS” – Drepturi, libertăți și garanții) și numele autorului, JOSÉ DE GUIMARÃES.

Inelul exterior al monedei reprezintă cele 12 stele ale drapelului european.

Numărul de monede care urmează să fie emise : 520 000 de monede

Data emisiunii : iulie 2017

---

(1)  A se vedea JO C 373, 28.12.2001, p. 1, cu privire la fețele naționale ale tuturor monedelor emise în 2002.

(2)  A se vedea concluziile Consiliului Afaceri Economice și Financiare din 10 februarie 2009 și Recomandarea Comisiei din 19 decembrie 2008 privind orientările comune pentru fețele naționale ale monedelor euro și emiterea de monede euro destinate circulației (JO L 9, 14.1.2009, p. 52).

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/17

---

Actualizarea listei cu punctele de trecere a frontierei prevăzute la articolul 2 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (1)

(2017/C 120/09)

Publicarea listei cu punctele de trecere a frontierei prevăzute la articolul 2 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (2) are la bază informațiile comunicate Comisiei de către statele membre în conformitate cu articolul 39 din Codul Frontierelor Schengen.

În afară de publicarea în Jurnalul Oficial, o actualizare periodică este disponibilă pe site-ul Direcției Generale Afaceri Interne.

FRANȚA

Modificarea informațiilor publicate în JO C 401, 29.10.2016.

LISTA PUNCTELOR DE TRECERE A FRONTIEREI

Puncte aeriene

1.

Ajaccio-Napoléon-Bonaparte

2.

Albert-Bray

3.

Angers-Marcé

4.

Angoulême-Brie-Champniers

5.

Annecy-Methet

6.

Auxerre-Branches

7.

Avignon-Caumont

8.

Bâle-Mulhouse

9.

Bastia-Poretta

10.

Beauvais-Tillé

11.

Bergerac-Roumanière

12.

Béziers-Vias

13.

Biarritz-Pays Basque

14.

Bordeaux-Mérignac

15.

Brest-Bretagne

16.

Brive-Souillac

17.

Caen-Carpiquet

18.

Calais-Dunkerque

19.

Calvi-Sainte-Catherine

20.

Cannes-Mandelieu

21.

Carcassonne-Salvaza

22.

Châlons-Vatry

23.

Chambéry-Aix-les-Bains

24.

Châteauroux-Déols

25.

Cherbourg-Mauperthus

26.

Clermont-Ferrand-Auvergne

27.

Colmar-Houssen

28.

Deauville-Normandie

29.

Dijon-Longvic

30.

Dinard-Pleurtuit-Saint-Malo

31.

Dôle-Tavaux

32.

Epinal-Mirecourt

33.

Figari-Sud Corse

34.

Grenoble-Isère

35.

Hyères-le Palivestre

36.

Paris-Issy-les-Moulineaux

37.

La Môle – Saint-Tropez, de la 15 iunie până la 30 septembrie 2017

38.

La Rochelle-Ile de Ré

39.

Laval-Entrammes

40.

Le Havre-Octeville

41.

Le Mans-Arnage

42.

Le Touquet-Côte ďOpale

43.

Lille-Lesquin

44.

Limoges-Bellegarde

45.

Lorient-Lann-Bihoué

46.

Lyon-Bron

47.

Lyon-Saint-Exupéry

48.

Marseille-Provence

49.

Metz-Nancy-Lorraine

50.

Monaco-Héliport

51.

Montpellier-Méditérranée

52.

Nantes-Atlantique

53.

Nice-Côte d’Azur

54.

Nîmes-Garons

55.

Orléans-Bricy

56.

Orléans-Saint-Denis-de-l’Hôtel

57.

Paris-Charles de Gaulle

58.

Paris-le Bourget

59.

Paris-Orly

60.

Pau-Pyrénées

61.

Perpignan-Rivesaltes

62.

Poitiers-Biard

63.

Quimper-Pluguffan (punct deschis de la începutul lunii mai până la începutul lunii septembrie)

64.

Rennes Saint-Jacques

65.

Rodez-Aveyron

66.

Rouen-Vallée de Seine

67.

Saint-Brieuc-Armor

68.

Saint-Etienne Loire

69.

Saint-Nazaire-Montoir

70.

Strasbourg-Entzheim

71.

Tarbes-Lourdes-Pyrénées

72.

Toulouse-Blagnac

73.

Tours-Val de Loire

74.

Troyes-Barberey

Puncte maritime

1.

Ajaccio

2.

Bastia

3.

Bayonne

4.

Bordeaux

5.

Boulogne

6.

Brest

7.

Caen-Ouistreham

8.

Calais

9.

Cannes-Vieux Port

10.

Carteret

11.

Cherbourg

12.

Dieppe

13.

Douvres

14.

Dunkerque

15.

Granville

16.

Honfleur

17.

La Rochelle-La Pallice

18.

Le Havre

19.

Les Sables-d’Olonne-Port

20.

Lorient

21.

Marseille

22.

Monaco-Port de la Condamine

23.

Nantes-Saint-Nazaire

24.

Nice

25.

Port-de-Bouc-Fos/Port-Saint-Louis

26.

Port-la-Nouvelle

27.

Port-Vendres

28.

Roscoff

29.

Rouen

30.

Saint-Brieuc

31.

Saint-Malo

32.

Sète

33.

Toulon

Puncte terestre

1.

Gara Bourg Saint Maurice (deschisă de la începutul lunii decembrie până la mijlocul lunii aprilie)

2.

Gara Moutiers (deschisă de la începutul lunii decembrie până la mijlocul lunii aprilie)

3.

Gara Ashford International

4.

Gara Avignon-Centre

5.

Cheriton/Coquelles

6.

Gara Chessy-Marne-la-Vallée

7.

Gara Fréthun

8.

Gara Lille-Europe

9.

Gara Paris-Nord

10.

Gara Saint-Pancras

11.

Gara Ebsfleet

12.

Pas de la Case-Porta

Lista publicărilor anterioare

JO C 316, 28.12.2007, p. 1

JO C 134, 31.5.2008, p. 16

JO C 177, 12.7.2008, p. 9

JO C 200, 6.8.2008, p. 10

JO C 331, 31.12.2008, p. 13

JO C 3, 8.1.2009, p. 10

JO C 37, 14.2.2009, p. 10

JO C 64, 19.3.2009, p. 20

JO C 99, 30.4.2009, p. 7

JO C 229, 23.9.2009, p. 28

JO C 263, 5.11.2009, p. 22

JO C 298, 8.12.2009, p. 17

JO C 74, 24.3.2010, p. 13

JO C 326, 3.12.2010, p. 17

JO C 355, 29.12.2010, p. 34

JO C 22, 22.1.2011, p. 22

JO C 37, 5.2.2011, p. 12

JO C 149, 20.5.2011, p. 8

JO C 190, 30.6.2011, p. 17

JO C 203, 9.7.2011, p. 14

JO C 210, 16.7.2011, p. 30

JO C 271, 14.9.2011, p. 18

JO C 356, 6.12.2011, p. 12

JO C 111, 18.4.2012, p. 3

JO C 183, 23.6.2012, p. 7

JO C 313, 17.10.2012, p. 11

JO C 394, 20.12.2012, p. 22

JO C 51, 22.2.2013, p. 9

JO C 167, 13.6.2013, p. 9

JO C 242, 23.8.2013, p. 2

JO C 275, 24.9.2013, p. 7

JO C 314, 29.10.2013, p. 5

JO C 324, 9.11.2013, p. 6

JO C 57, 28.2.2014, p. 4

JO C 167, 4.6.2014, p. 9

JO C 244, 26.7.2014, p. 22

JO C 332, 24.9.2014, p. 12

JO C 420, 22.11.2014, p. 9

JO C 72, 28.2.2015, p. 17

JO C 126, 18.4.2015, p. 10

JO C 229, 14.7.2015, p. 5

JO C 341, 16.10.2015, p. 19

JO C 84, 4.3.2016, p. 2

JO C 236, 30.6.2016, p. 6

JO C 278, 30.7.2016, p. 47

JO C 331, 9.9.2016, p. 2

JO C 401, 29.10.2016, p. 4

JO C 484, 24.12.2016, p. 30

JO C 32, 1.2.2017, p. 4

JO C 74, 10.3.2017, p. 9

---

(1)  A se vedea lista publicărilor anterioare la sfârșitul acestei actualizări.

(2)  JO L 77, 23.3.2016, p. 1.

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/22

---

HOTĂRÂREA CURȚII

din 2 august 2016

în cauza E-33/15

Autoritatea AELS de Supraveghere/Islanda

(Neîndeplinirea de către un stat AELS care face parte din SEE a obligațiilor care îi revin – Nerespectarea obligației de transpunere a Directivei 2012/26/UE de modificare a Directivei 2001/83/CE în ceea ce privește farmacovigilența)

(2017/C 120/10)

În cauza E-33/15 – Autoritatea AELS de Supraveghere/Islanda – CERERE de constatare a faptului că Islanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul actului menționat la punctul 15q din capitolul XIII al anexei II la Acordul privind Spațiul Economic European (Directiva 2012/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de modificare a Directivei 2001/83/CE în ceea ce privește farmacovigilența), astfel cum a fost adaptat la acord prin Protocolul 1 la acesta, și în temeiul articolului 7 din acord, prin faptul că nu a adoptat măsurile necesare pentru transpunerea actului în termenul prevăzut sau, în orice caz, prin faptul că nu a informat Autoritatea AELS de Supraveghere în acest sens, Curtea, compusă din Carl Baudenbacher, președinte (judecător-raportor), Per Christiansen și Páll Hreinsson, judecători, a pronunțat, la 2 august 2016, hotărârea a cărei parte dispozitivă este următoarea:

Curtea:

1.

declară că, prin faptul că nu a adoptat toate măsurile necesare transpunerii, în termenul prevăzut, a actului menționat anterior, Islanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul actului menționat la punctul 15q din capitolul XIII al anexei II la Acordul privind Spațiul Economic European (Directiva 2012/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de modificare a Directivei 2001/83/CE în ceea ce privește farmacovigilența), astfel cum a fost adaptat la acord prin Protocolul 1, și în temeiul articolului 7 din acord;

2.	dispune suportarea cheltuielilor de judecată de către Islanda.

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/23

---

HOTĂRÂREA CURȚII

din 2 august 2016

în cauza E-34/15

Autoritatea AELS de Supraveghere/Islanda

(Neîndeplinirea de către un stat AELS a obligațiilor care îi revin – Nepunere în aplicare – Directiva 2012/46/UE de modificare a Directivei 97/68/CE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile împotriva emisiei de poluanți gazoși și de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamentele mobile fără destinație rutieră)

(2017/C 120/11)

În cauza E-34/15, Autoritatea AELS de Supraveghere/Islanda – CERERE de declarare a faptului că Islanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul actului menționat la punctul 1a din capitolul XXIV din anexa II la Acordul privind Spațiul Economic European (Directiva 2012/46/UE a Comisiei din 6 decembrie 2012 de modificare a Directivei 97/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile împotriva emisiei de poluanți gazoși și de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamentele mobile fără destinație rutieră), astfel cum a fost adaptat la acord prin protocolul 1 la acesta, și în temeiul articolului 7 din acord, prin faptul că nu a adoptat măsurile necesare pentru a pune în aplicare actul respectiv în termenul prevăzut sau, în orice caz, prin faptul că nu a informat Autoritatea AELS de Supraveghere în acest sens, Curtea, compusă din Carl Baudenbacher, președinte, Per Christiansen (judecător-raportor) și Páll Hreinsson, judecători, a pronunțat la 2 august 2016 hotărârea al cărei dispozitiv prevede următoarele:

Curtea:

1.

Declară că Islanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul actului menționat la punctul 1a din capitolul XXIV din anexa II la Acordul privind Spațiul Economic European (Directiva 2012/46/UE a Comisiei din 6 decembrie 2012 de modificare a Directivei 97/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile împotriva emisiei de poluanți gazoși și de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamentele mobile fără destinație rutieră), astfel cum a fost adaptat la acord prin protocolul 1 la acesta, și în temeiul articolului 7 din acord, prin faptul că nu a adoptat măsurile necesare pentru a pune în aplicare actul respectiv în termenul prevăzut.

2.	Dispune suportarea cheltuielilor de judecată de către Islanda.

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/24

---

HOTĂRÂREA CURȚII

din 2 august 2016

în cauza E-35/15

Autoritatea AELS de Supraveghere/Regatul Norvegiei

(Neîndeplinirea de către un stat AELS a obligațiilor care îi revin – Directiva 2000/59/CE privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură)

(2017/C 120/12)

În cauza E-35/15, Autoritatea AELS de Supraveghere/Regatul Norvegiei – CERERE de constatare a faptului că Regatul Norvegiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul legii menționate la punctul 56i din anexa XIII la Acordul privind Spațiul Economic European (Directiva 2000/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură) prin faptul că: (i) nu a stabilit și nu a pus în aplicare pentru fiecare port un plan adecvat de preluare și tratare a deșeurilor, astfel cum se prevedea la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2000/59/CE; (ii) nu a evaluat și nu a aprobat planurile de preluare și tratare a deșeurilor, nu a controlat punerea lor în aplicare și nu s-a asigurat că acestea sunt reaprobate cel puțin la fiecare trei ani, astfel cum se prevedea la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2000/59/CE; și (iii) nu s-a asigurat că sunt disponibile instalații portuare adecvate de preluare a deșeurilor în toate porturile din Norvegia pentru a răspunde cerințelor navelor care utilizează în mod obișnuit porturile fără a cauza întârzieri inutile acestor nave, astfel cum se prevedea la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/59/CE, Curtea, compusă din Carl Baudenbacher, președinte (judecător-raportor), Per Christiansen și Páll Hreinsson, judecători, a pronunțat, la 2 august 2016, hotărârea al cărei dispozitiv prevede următoarele:

Curtea:

1.

Constată că Regatul Norvegiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul legii menționate la punctul 56i din anexa XIII la Acordul privind Spațiul Economic European (Directiva 2000/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură) în termenul prevăzut prin faptul că: (a) nu a stabilit și nu a pus în aplicare pentru fiecare port din Norvegia un plan adecvat de preluare și tratare a deșeurilor, astfel cum se prevedea la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2000/59/CE; (b) nu a evaluat și nu a aprobat planurile de preluare și tratare a deșeurilor pentru toate porturile din Norvegia, nu a controlat punerea lor în aplicare și nu s-a asigurat că acestea sunt reaprobate cel puțin la fiecare trei ani, astfel cum se prevedea la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2000/59/CE; și (c) nu s-a asigurat că sunt disponibile instalații portuare adecvate de preluare a deșeurilor în toate porturile din Norvegia pentru a răspunde cerințelor navelor care utilizează în mod obișnuit porturile fără a cauza întârzieri inutile acestor nave, astfel cum se prevedea la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/59/CE.

2.	Dispune suportarea cheltuielilor de judecată de către Regatul Norvegiei.

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/25

---

HOTĂRÂREA CURȚII

din 3 august 2016

în cauzele conexate E-26/15 și E-27/15

Procedură penală împotriva B și B împotriva Finanzmarktaufsicht

(Libera prestare a serviciilor – Articolul 36 din Acordul privind SEE – Directiva 2005/60/CE – Proporționalitate)

(2017/C 120/13)

În cauzele conexate E-26/15 și E-27/15, procedura penală împotriva B și B împotriva Finanzmarktaufsicht – SOLICITĂRI adresate Curții în temeiul articolului 34 din Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție de către Curtea de Apel a Principatului Liechtenstein (Fürstliches Obergericht) și Camera de Apel a Autorității de supraveghere a pieței financiare (Beschwerdekommission der Finanzmarktaufsicht) cu privire la interpretarea Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, Curtea, compusă din Carl Baudenbacher, președinte, Per Christiansen și Páll Hreinsson (judecător raportor), judecători, a pronunțat, la 3 august 2016, hotărârea al cărei dispozitiv prevede următoarele:

1.

Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului trebuie interpretată în sensul că nu se opune ca un stat SEE gazdă să supună cerințelor de diligență prevăzute în legislația sa națională un furnizor de servicii pentru fiducii sau societăți care își desfășoară activitatea pe teritoriul său în cadrul liberei prestări a serviciilor.

2.

Cu toate acestea, în măsura în care acest tip de legislație creează dificultăți și costuri suplimentare pentru activitățile desfășurate în temeiul normelor care reglementează libera prestare a serviciilor și este susceptibil să se adauge controalelor deja efectuate în statul SEE de origine al furnizorului de servicii pentru fiducii sau societăți, descurajându-l pe acesta din urmă să desfășoare astfel de activități, aceasta constituie o restricție în ceea ce privește libera prestare a serviciilor. Articolul 36 din Acordul privind SEE trebuie interpretat în sensul că nu se opune acestui tip de legislație, cu condiția să fie aplicat într-un mod nediscriminatoriu, să fie justificat de obiectivul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, să fie de natură să garanteze realizarea acestui obiectiv și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. În special, pentru ca măsurile naționale de supraveghere ale statului SEE gazdă să fie considerate proporționale, nu ar trebui să existe o prezumție generală de fraudă care să conducă la verificări complete și sistematice ale tuturor persoanelor care sunt stabilite în alte state SEE și care furnizează temporar servicii în statul SEE gazdă. În plus, statul SEE gazdă trebuie, atunci când solicită informații, cum ar fi documente, care se află în statul SEE unde este stabilit furnizorul de servicii, să acorde acestuia din urmă o perioadă rezonabilă de timp pentru a furniza aceste informații, de exemplu prin transmiterea de copii ale documentelor. În acest sens, stabilirea unui termen adecvat va depinde de volumul documentelor solicitate și de suportul pe care acestea sunt stocate.

3.	Răspunsurile Curții la prima și la a doua întrebare nu diferă în cazul în care societatea căreia îi sunt furnizate servicii administrative nu este constituită în temeiul dreptului unui stat SEE.

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/26

---

Cerere adresată Curții de Justiție a AELS pentru obținerea unui aviz consultativ, de către Oslo tingrett la data de 31 august 2016 în cauza Mobil Betriebskrankenkasse/Tryg Forsikring

(Cauza E-11/16)

(2017/C 120/14)

Prin scrisoarea din 31 august 2016, înregistrată la grefa Curții la data de 7 septembrie 2016, Oslo tingrett (Tribunalul districtual Oslo) a înaintat Curții de Justiție a AELS o cerere de aviz consultativ în cauza YMobil Betriebskrankenkasse/Tryg Forsikring, cuprinzând două întrebări, expuse în continuare.

Întrebarea 1, privind interpretarea articolul 85 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate socială:

Atunci când o instituție din țara de origine a părții prejudiciate, care este responsabilă pentru acordarea prestațiilor în conformitate cu legislația respectivei țări „subrogată” în dreptul pe care partea prejudiciată îl are împotriva unei „părți terțe”, alte state SEE trebuie să recunoască subrogarea instituției. Acest lucru înseamnă:

—	că alte state SEE trebuie să recunoască transferul creanței de la partea prejudiciată la instituție și că existența și conținutul creanței sunt reglementate de legislația țării de origine,

—	că alte state SEE trebuie să recunoască transferul creanței de la partea prejudiciată la instituție și că existența și conținutul creanței sunt reglementate de legislația țării în care s-a înregistrat prejudiciul sau

—	că alte state SEE trebuie să recunoască transferul creanței de la partea prejudiciată la instituție, dar că Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate socială nu are nicio influență asupra opțiunii privind legea care va reglementa existența și conținutul creanței?

Întrebarea 2, privind interpretarea articolul 85 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate socială:

În cazul în care instituția responsabilă de furnizarea prestațiilor are un drept direct împotriva părții terțe, un alt stat SEE recunoaște acest drept. Acest lucru înseamnă:

—	că alte state SEE trebuie să recunoască dreptul integral, inclusiv că existența și conținutul său depind de legislația țării de origine sau

—	că alte state SEE trebuie să recunoască dreptul, sub rezerva acestor restricții care rezultă din normele de drept din țara în care s-a înregistrat prejudiciul?

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/27

---

Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul M.8455 – STRABAG/Rohöl-Aufsuchungs AG/JV)

Caz care poate face obiectul procedurii simplificate

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2017/C 120/15)

1.

La data de 5 aprilie 2017, Comisia Europeană a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderile ILBAU Liegenschaftsverwaltung AG, controlată în ultimă instanță de întreprinderea STRABAG SE („STRABAG”, Austria), și Rohöl-Aufsuchungs Aktiengesellschaft, controlată în ultimă instanță de întreprinderea EVN AG („EVN”, Austria), dobândesc, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) și al articolului 3 alineatul (4) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul în comun asupra întregii întreprinderi Projektgesellschaft Geoenergie Bayern Projekt Garching a.d. Alz GmbH & Co. KG („întreprinderea comună”, Germania), prin achiziționare de acțiuni într-o societate nou creată care constituie o întreprindere comună.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt: —   în cazul întreprinderii STRABAG: desfășoară activități la nivel mondial în toate segmentele sectorului construcțiilor, în special în segmentele: ingineria structurală, ingineria construcțiilor și ingineria civilă, precum și în construcția de drumuri; —   în cazul întreprinderii EVN: desfășoară, în principal, activități de explorare și producție de petrol și gaze naturale, de stocare a gazelor naturale și de distribuție de energie electrică, gaze naturale și energie termică produsă de instalații de termoficare; —   în cazul întreprinderii comune: deține drepturile pentru dezvoltarea proiectului „Bruck” de energie geotermală la adâncime în localitatea Garching a.d. Alz în Bavaria. Întreprinderea comună va continua dezvoltarea proiectului Bruck și va produce și furniza către părți terțe energie electrică și energie termică produsă de instalații de termoficare. Se preconizează că întreprinderea comună va dezvolta și alte proiecte de geotermie la adâncime.

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia Europeană constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de analiză a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în comunicare.

4.

Comisia Europeană invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă. Observațiile trebuie primite de către Comisia Europeană în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei Europene, cu referința M.8455 – STRABAG/Rohöl-Aufsuchungs AG/JV, prin fax (+32 22964301), prin e-mail, la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu, sau prin poștă, la următoarea adresă: Commission européenne Direction générale de la concurrence Greffe des concentrations 1049 Bruxelles/Brussel BELGIQUE/BELGIË

---

(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1 („Regulamentul privind concentrările economice”).

(2)  JO C 366, 14.12.2013, p. 5.

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/28

---

Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul M.8384 – Carlyle/CITIC/McDonald’s/McDonald’s China)

Caz care poate face obiectul procedurii simplificate

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2017/C 120/16)

1.

La data de 7 aprilie 2017, Comisia Europeană a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderile The Carlyle Group („Carlyle”, SUA), CITIC Capital și CITIC Limited („CITIC”, Republica Populară Chineză) și McDonald’s Corporation („McDonald’s”, SUA) dobândesc, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul în comun asupra întregii întreprinderi McDonald’s China Management Limited („obiectivul”), care include activitățile McDonald’s din China continentală și Hong Kong, prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt: —   în cazul întreprinderii Carlyle: gestionează fonduri care investesc la nivel mondial în patru domenii de investiții: capital privat al întreprinderilor (preluare și capital de creștere), active corporale (bunuri imobile, infrastructură și energie), strategii de piață globale (credite structurate, finanțare de tip mezanin, active neperformante, fonduri de hedging și instrumente de datorie destinate firmelor mijlocii) și soluții (programul pentru fondul de fonduri de investiție în societăți necotate și activități de coinvestiție conexe și secundare); —   în cazul întreprinderii CITIC: este implicată în activități atât financiare, cât și nefinanciare. Activitățile financiare ale grupului acoperă o gamă completă de servicii, inclusiv servicii bancare comerciale, servicii bancare de investiții, fonduri fiduciare, asigurări, gestionarea fondurilor și gestionarea activelor. Activitățile nefinanciare ale grupului includ bunuri imobile, contracte în domeniul ingineriei, energie și resurse, construcții de infrastructurii, fabricarea de utilaje și sectorul informatic; —   în cazul întreprinderii McDonald’s: activități la nivel mondial în sectorul restaurantelor cu servire rapidă prin intermediul unei rețele de restaurante McDonald’s proprii și în regim de franciză care servesc un meniu adaptat la nivel local de alimente și băuturi în peste 36 000 de locații din mai mult de 100 de țări. Rețeaua globală a McDonald’s este alcătuită atât din restaurantele McDonald’s deținute de companie, cât și din cele în regim de franciză, peste 80 % din restaurante fiind deținute și exploatate de către deținători de franciză independenți; —   în cazul obiectivului: aceasta include peste 2 000 de restaurante McDonald’s din China continentală și Hong Kong.

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia Europeană constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de analiză a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în comunicare.

4.

Comisia Europeană invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă. Observațiile trebuie primite de către Comisia Europeană în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei, cu referința M.8384 – Carlyle/CITIC/McDonald’s/McDonald’s China, prin fax (+32 22964301), prin e-mail, la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu, sau prin poștă, la următoarea adresă: Commission européenne Direction générale de la concurrence Greffe des concentrations 1049 Bruxelles/Brussel BELGIQUE/BELGIË

---

(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1 („Regulamentul privind concentrările economice”).

(2)  JO C 366, 14.12.2013, p. 5.

---

13.4.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/29

---

Publicarea unei cereri de modificare în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

(2017/C 120/17)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de modificare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

CERERE DE MODIFICARE

Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare  (2)

CERERE DE MODIFICARE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 9

„TERNERA DE EXTREMADURA”

Nr. UE: ES-PGI-0105-01129 – 8.7.2013

IGP ( X ) DOP ( )

1.   Rubrica din caietul de sarcini care face obiectul modificării (modificărilor)

—	☐	Denumirea produsului
—	☒	Descrierea
—	☐	Aria geografică
—	☒	Dovada originii
—	☒	Metoda de obținere
—	☐	Legătura
—	☒	Etichetarea
—	☒	Cerințele naționale
—	☒	Altele [organismul de control]

2.   Tipul modificării (modificărilor)

—	☒	Modificare a documentului unic sau a fișei rezumat
—	☐	Modificare a caietului de sarcini al DOP sau al IGP înregistrate pentru care nu s-a publicat niciun document unic și nicio fișă rezumat
—	☐	Modificare a caietului de sarcini care nu generează nicio modificare a documentului unic publicat [articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]
—	☐	Modificare temporară a caietului de sarcini ca urmare a adoptării unor măsuri sanitare sau fitosanitare obligatorii de către autoritățile publice [articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

3.   Modificare (modificări)

Descrierea produsului

Pentru a se clarifica terminologia și pentru a se evita confuzia pe parcursul documentului, următoarea frază se elimină: „Rasele care rezultă din încrucișări la a doua generație care beneficiază de această IGP nu pot fi rase de reproducție”. Aceasta se înlocuiește cu următoarea frază: „Femelele rezultate în urma încrucișărilor de absorbție nu pot fi femele de reproducție care beneficiază de această IGP”.

Alineatele care descriu condițiile de creștere și de hrănire a animalelor, care se repetă la punctul E, „Descrierea metodei de obținere a produsului”, se elimină.

Expresia „suplimente alimentare autorizate în prealabil” se elimină și se înlocuiește cu „suplimente alimentare autorizate”. Tipul de suplimente alimentare permise este specificat apoi la punctul E, „Descrierea metodei de obținere a produsului”.

Având în vedere sistemul de funcționare al operatorilor, perioada în care poate fi măsurată valoarea pH-ului a fost extinsă de la 24 la 48 de ore. Aceasta se datorează faptului că animalele sunt sacrificate în momente diferite și sunt aduse la unitatea de tranșare în același timp. De asemenea, au fost introduse alte zone de măsurare a pH-ului pentru a se putea verifica acest parametru în carcasele destinate tranșării.

Elemente care dovedesc faptul că produsul este originar din aria în cauză.

D.2 Controale de certificare

Alineatul care descrie rasele permise pentru furnizarea de carne care beneficiază de IGP „Ternera de Extremadura”, care se repetă și figurează la punctul B, „Descrierea produsului”, se elimină.

În temeiul noului sistem de certificare, în conformitate cu standardul UNE-EN-45011, unele alineate sunt modificate pentru a descrie controlul din partea operatorilor în conformitate cu caietul de sarcini și verificarea conformității cu caietul de sarcini de către organismul de control și de certificare al Consiliului de reglementare.

Amestecarea animalelor care aparțin unităților zootehnice înregistrate în scopul de a beneficia de IGP cu alte animale este permisă pentru a se facilita transportul de la exploatațiile mici, cu condiția ca animalele să aparțină aceluiași lot de transport și ca identificarea acestora să fie asigurată. Aceasta se datorează faptului că se utilizează același vehicul pentru transportul la abator de către diferite exploatații care aparțin cooperativelor sau grupurilor de producători. În plus, la unele dintre acestea, instalațiile sunt utilizate în comun de animale care beneficiază de IGP și animale care nu beneficiază de IGP. Separarea lor la momentul încărcării și al transportului la abator nu este considerată necesară.

Descrierea metodei de obținere a produsului

Formularea alineatului privind hrănirea femelelor se modifică pentru a se clarifica conținutul acestuia.

Din acest motiv, următoarele alineate au fost eliminate sau rescrise:

—	textul: „și legume și fibre concentrate autorizate” se elimină și se înlocuiește cu următorul text: „plante proteaginoase și alte materii prime, cu condiția ca acestea să fie de origine vegetală, precum și cu mineralele și vitaminele necesare”;

—	următorul alineat se elimină: „Consiliul de reglementare trebuie să publice lista materiilor prime permise în hrana acestor animale”.

Sacrificarea simultană a animalelor și toaletarea carcaselor sunt permise atât pentru animalele care beneficiază de IGP, cât și pentru cele care nu beneficiază de IGP, cu condiția ca separarea și identificarea lor să fie asigurate. Această modificare se efectuează în conformitate cu practicile abatoarelor, fără a fi afectate identificarea și trasabilitatea produsului.

În această secțiune au survenit modificări ale alineatelor care descriu controlul de către Consiliul de reglementare, care nu era conform cu actualul sistem de certificare. Noua versiune descrie actualul control din partea operatorilor în conformitate cu caietul de sarcini și verificarea conformității cu caietul de sarcini respectiv de către organismul de control și certificare al Consiliului de reglementare în conformitate cu noul sistem de certificare prevăzut de standardul UNE-EN-45011.

Organismul de control

Detaliile cu privire la Consiliul de reglementare au fost actualizate, odată cu înființarea organismului de control și certificare, un organism independent responsabil pentru cereri, acreditat pentru certificarea produselor alimentare de către E.N.A.C conform criteriilor conținute în standardul UNE-EN-45011 (acreditarea 109/C-PR188).

Criteriile au fost adaptate ulterior la standardul UNE-EN ISO/IEC 17065:2012.

Etichetarea

Pentru a furniza consumatorilor informații mai precise cu privire la produsul final în ceea ce privește încrucișarea la prima sau a doua generație (care este dificil de verificat și nu se reflectă în identificarea finală a produsului), eticheta indică dacă respectiva carne provine din încrucișarea la orice generație.

Toate referirile la trasabilitate se elimină din această secțiune, deoarece nu fac parte din etichetare.

În alineatul: „Sacrificarea simultană a animalelor și toaletarea carcaselor […]”, cuvântul „nu” se elimină și se inserează următorul text: „cu condiția ca separarea și identificarea acestora să fie în continuare asigurate”.

Referirea la utilizarea mărcii se elimină.

Legislație

Această secțiune se elimină deoarece a devenit caducă în urma adoptării Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (3).

Modificări formale:

Cuvântul „prezent” se elimină din alineatele care cuprindeau acest cuvânt cu referire la caietul de sarcini, și anume:

—	al doilea alineat din secțiunea „Elemente care dovedesc faptul că produsul este originar din aria în cauză”;

—	al treilea alineat din secțiunea „Descrierea metodei de obținere a produsului”; și

—	al doilea alineat din secțiunea „Etichetarea”.

Caseta „Legătura dintre calitate și mediul geografic” din cerere nu a fost bifată deoarece modificările sunt pur formale, și anume deplasări ale textului și eliminări din cauza repetiției.

La punctul 3, „Sistemul de producție și de prelucrare”, primul, al patrulea și al cincilea alineat se elimină, întrucât acestea se repetă la punctul B, „Descrierea produsului”.

La punctul 3, „Sistemul de producție și de prelucrare”, al doilea și al treilea paragraf se elimină, întrucât acestea se repetă la punctul E, „Descrierea metodei de obținere a produsului”.

DOCUMENT UNIC

Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare  (4)

„TERNERA DE EXTREMADURA”

Nr. UE: ES-PGI-0105-01129 – 8.7.2013

IGP ( X ) DOP ( )

1.   Denumire

„Ternera de Extremadura”

2.   Statul membru sau țara terță

Spania

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tipul de produs

Clasa 1.1 Carne (și organe comestibile) proaspete

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

„Ternera de Extremadura” înseamnă carcasele care provin în mod exclusiv de la animale din rasele autohtone „Retinta”, „Avileña Negra-Ibérica”, „Morucha”, „Blanca Cacereña”, „Berrendas” și de la încrucișări între acestea sau cu rasele „Charolais” și „Limousin”, care sunt perfect adaptate la mediu, precum și de la încrucișări cu rasele autohtone menționate anterior care sunt crescute ca parte dintr-un sistem extensiv de producție.

Caracteristicile cărnii care beneficiază de indicația geografică protejată „Ternera de Extremadura” sunt următoarele:

I.	mânzat: carnea de la animalul destinat sacrificării, cu vârsta cuprinsă între 7 luni și 12 luni fără o zi. Este de culoare roșie aprinsă, are grăsime albă, o consistență fermă, ușor umedă și textură fină.

II.	„baby beef”: carnea de la animalul destinat sacrificării, cu vârsta cuprinsă între 12 luni și 16 luni fără o zi. Este caracterizată de o gamă de culori de la roșu deschis până la roșu aprins, are grăsime albă, o consistență care este fermă la atingere, ușor umedă și textură fină.

III.	tăuraș: carnea de la animalul destinat sacrificării, cu vârsta cuprinsă între 16 luni și 36 de luni. Este de culoare roșie-cireașă, are grăsime de culoare crem, consistență fermă la atingere și ușor umedă, textură fină și cantități moderate de grăsime intramusculară.

Tipurile de carcase definite sunt ajustate în conformitate cu următoarele standarde:

1.	Carcase de categoriile A și E, astfel cum sunt descrise în Regulamentul (CEE) nr. 1208/81 al Consiliului (5).

2.	Conformație: E.U.R.O.

3.	Grad de acoperire cu grăsime 2, 3 și 4.

4.	Igienă: aplicarea standardelor europene și naționale.

5.	La 24-48 de ore după sacrificare, pH-ul trebuie să fie sub 6 în mușchiul Longissimus dorsi la nivelul coastei 5-6 și/sau în grupurile musculare ale spatei și/sau ale coastei și/sau ale flancului pentru carcasele destinate tranșării.

3.3.   Materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

—

3.4.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală)

Practicile de creștere pentru femele trebuie să reprezinte tehnicile și practicile pentru exploatarea resurselor naturale într-un sistem extensiv. Femelele sunt hrănite pe pășunile „dehesa” și pe alte pășuni autohtone ale ecosistemului din Extremadura, unde pășunează pe tot parcursul anului. Dacă este necesar, furajele acestora sunt suplimentate cu paie, fân, cereale, plante proteaginoase și alte materii prime, cu condiția ca acestea să fie de origine vegetală, precum și cu mineralele și vitaminele necesare.

Vițeii nu sunt înțărcați până la vârsta de cel puțin cinci luni.

În orice caz, în conformitate cu legislația în vigoare, este în continuare interzisă în mod expres utilizarea produselor care ar putea avea efecte asupra ritmului normal de creștere și dezvoltare a animalului.

3.5.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Etapele specifice ale producției: nașterea, creșterea, sacrificarea și tranșarea trebuie să se desfășoare în aria respectivă.

3.6.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

—

3.7.   Norme specifice privind etichetarea

Pentru a le oferi consumatorilor informații mai precise despre produsul final cu privire la încrucișare, eticheta indică dacă respectiva carne provine din încrucișarea la orice generație.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică pentru producția animalelor a căror carne va fi aleasă pentru indicația geografică protejată „Ternera de Extremadura” cuprinde regiunile enumerate mai jos și localitățile care le corespund:

Alburquerque, Almendralejo, Azuaga, Badajoz, Brozas, Cáceres, Castuera, Coria, Don Benito, Herrera del Duque, Hervás, Jaraíz de la Vera, Jerez de los Caballeros, Logrosán, Llerena, Mérida, Navalmoral de la Mata, Olivenza, Plasencia, Puebla de Alcocer, Trujillo și Valencia de Alcántara.

Prelucrarea se desfășoară în aria geografică de producție.

5.   Legătura cu aria geografică

5.1.   Specificitatea ariei geografice

Din aria în cauză, o suprafață de 35 % este acoperită cu tufișuri (precum trandafirul de stâncă, orzul sălbatic și iarba neagră) și cu garigă (stejari, stejari de plută, stejari lusitani și stejari de Pirinei etc.) Restul este alcătuit din suprafețe cu un strat de erbacee adecvat pentru creșterea animalelor.

În ceea ce privește fauna, speciile de animale domestice întâlnite în Extremadura cuprind, în mare parte, rase autohtone care sunt conectate și strâns legate de cel mai tipic mediu din regiune („dehesa”). Datorită robusteții și capacității lor ridicate de adaptare la mediile dificile, toate aceste specii contribuie la menținerea și îmbunătățirea ecosistemului, fertilizând solul, îmbunătățind calitatea pășunilor și încetinind înaintarea suprafeței de garigă. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că, în majoritatea cirezilor, producția acestor rase este asigurată prin încrucișarea cu rase de carne spaniole pentru a adapta producția la cerințele actuale ale pieței.

Temperaturile extreme și condițiile pluviale demonstrează că rasele care alcătuiesc „Ternera de Extremadura” s-au adaptat cât se poate de bine, având în vedere că acestea pot să reziste atât la frig și la căldură, cât și la deficitul de apă din perioadele de secetă.

Ecosistemul din „dehesa” este rezultatul activității umane în pădurea mediteraneeană de-a lungul secolelor. Sistemul acoperă arii vaste din Extremadura. În mod tradițional, creșterea animalelor s-a axat aici pe producția extensivă, în care speciile de animale (atât domestice, cât și sălbatice), mediul și intervenția umană au fost întotdeauna în echilibru. Acest concept de „extensificare” este strâns legat de utilizarea unor suprafețe mari pentru pășuni pentru animale care, datorită robusteții lor, s-au adaptat perfect la mediu. Asprimea climei și calitatea slabă a solurilor au favorizat recurgerea la creșterea animalelor.

Sistemele „dehesa” sunt caracterizate de utilizarea mediului înconjurător de către animale pentru pășunat, producția erbacee a acestuia acoperind o mare parte din necesarul energetic al animalelor pe care le hrănește. Pășunile contribuie la furnizarea unei cantități mai mari de resurse energetice pentru sistem și sunt alcătuite dintr-o floră diversă, bogată în plante cu autoînsămânțare anuală.

Importanța copacilor pe exploatațiile din „dehesa” constă în diversitatea utilizărilor și a alternativelor de producție pe care le oferă mediul pentru gestionarea umană a sistemului.

Partea acoperită de copaci din „dehesa” este alcătuită din două specii principale: stejarul de stâncă (Quercus ilex) și stejarul de plută (Quercus suber), plus câteva specii mai puțin prevalente, cum ar fi stejarul lusitan (Quercus lusitanica), castanul comestibil (Castanea sativa) și stejarul comun (Quercus robur). Suprafața acoperită de copaci oferă diferite forme de producție, cum ar fi ghinde, lăstari și litieră, care ajută la menținerea animalelor pe acest sol atunci când elementele erbacee sunt reduse.

Cele mai reprezentative specii din categoria tufișurilor sunt trandafirii comuni de stâncă (Cistus ladaniferus), drobii (Sarothamnus scoparius), trandafirii de stâncă (Cistus monspeliense) și orzul sălbatic (Genista spp.).

Suprafețele de pășune pot fi clasificate, în funcție de solul pe care se găsesc, în:

—	pășuni pe soluri de granit;

—	pășuni pe soluri de șist;

—	pășuni pe soluri cu sedimentare terțiare și cuaternare;

—	pășuni pentru strânsul animalelor în țarcuri; și

—	alte pășuni situate în enclave speciale, și anume pășuni în munți.

De asemenea, trebuie amintit faptul că, în plus față de pășuni, ecosistemul din „dehesa” produce ghinde, cereale furajere (grâu, orz, ovăz, secară și triticale), leguminoase boabe (năut, fasole etc.), plută, lemn pentru foc, cărbune și alte resurse. Prin urmare, nu există nicio îndoială că, în contextul unei comunități preponderent agricole cum este Extremadura, „dehesa” reprezintă un fenomen de importanță economică primordială, care generează 45 % din producția agricolă finală.

Mai multe studii (Espejo Diaz, M. García Torres, S., Características específicas y diferenciadoras de las carnes de ganado Bovino de las dehesas españolas („Caracteristici specifice și distinctive ale cărnii provenite de la bovinele crescute pe «dehesas» spaniole”) au arătat că principalele calități căutate de consumator sunt mult mai pregnante la rasele de pe „dehesa”.

5.2.   Specificitatea produsului

Studiul „Caracteristici specifice și distinctive ale cărnii provenite de la bovinele crescute pe «dehesas» spaniole” a fost prezentat în cadrul Simpozionului internațional pentru caracterizarea produselor animale de pe „dehesa”, desfășurat la Merida (Badajoz, Spania), publicația EAAP nr. 90 din 1998. Studiul demonstrează că există o anumită calitate a cărnii care beneficiază de IGP „Ternera de Extremadura” care provine de la rase cunoscute ca „rase de pe «dehesa»”. Testarea senzorială de către comisii de degustători experimentați și de consumatori arată în mod clar că această carne are caracteristici distinctive foarte apreciate.

Prin urmare, carnea care beneficiază de denumirea „Ternera de Extremadura” este definită ca un produs de înaltă calitate pe baza caracteristicilor senzoriale de frăgezime, suculență și aromă.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Coexistența diferitor rase a însemnat că atât rasele vechi, cât și cele actuale, precum și încrucișările acestora au fost recunoscute ca rasa „Extremadura” în Peninsula Iberică.

Încrucișarea dintre „Blanca Cacereña” și „Tronco de capa negra” a dat naștere raselor „Ganado barroso cacereño” și „Colorada extremeña”, care se mențin în prezent în rasa „Retinta”. Aceste încrucișări au fost foarte bine reprezentate la competițiile naționale de animale din 1913. Rasa a evoluat în „Cacereña” în anii 1922, 1926 și 1930, în ultimii doi ani sub forma „paradas de Cabestros”. Aceasta a continuat în anii 1953, 1956 și 1959, dispărând ulterior, pentru a reapărea în 1975 la o expoziție cu un lot de la un efectiv deținut de stat. (Sánchez Belda A., Publicaciones de Extensión Agraria, 1984).

De asemenea, în gastronomie apar mențiuni care asociază carnea de mânzat cu numeroase rețete culinare din Extremadura: Ternera asada al estilo de la Vera (friptură de mânzat în stilul Vera) (în Cocina Tradicional de la Vera, José V. Serradilla Muñoz, 1992, ediția a treia, 1999, Gráficas Romero de Jaraíz de la Vera (Cáceres)]; Envueltillos de Ternera (rulouri de mânzat) (în La cocina día a día, Cocina extremeña, Ana María Calera, 1987, Plaza y Janes S.A); Chuletas de vaca a la extremeña (cotlete de vită Extremadura) (în Gran Enciclopedia de la Cocina, ABC, 1994, Ediciones Nobel S.A., Madrid) sau Entrecot al modo de Cáceres (antricot în stil Caceres) (în Cocina Extremeña, Teclo Villalón y Pedro Plasencia, 1999, Everest).

În secolul al XX-lea apar, de asemenea, referiri la sectorul nostru de creștere a animalelor; de exemplu, la 10 ianuarie 1927 s-a format „Sociedad Productos de la Ganadería Extremeña” pentru a opera viitorul abator Mérida, iar puțin mai târziu, în jurul anului 1930, printre diferitele produse în surplus vândute în afara regiunii Extremadura, șeptelul de bovine de carne a apărut pe piețele din afara regiunii, unde a fost vândută 62 % din greutatea sa în viu. (Extremadura: la historia, Archivo Ediciones Extremeñas, S.L.1997).

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

http://www.gobex.es/filescms/con03/uploaded_files/SectoresTematicos/Agroalimentario/Denominacionesdeorigen/IGP_TerneraDeExtremadura_PliegoCondiciones.pdf

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2)  JO L 93, 31.3.2006, p. 1. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3)  A se vedea nota de subsol 1.

(4)  A se vedea nota de subsol 2.

(5)  JO L 123, 7.5.1981, p. 3.

---