30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/1

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/2

1)

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 8 octombrie 2013, Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe/Comisia (T-545/11, EU:T:2013:523).

2)

Trimite cauza T-545/11 spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene.

3)

Cererile privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/3

1)

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că împrejurarea că solicitantul unei autorizații de introducere pe piață a unui produs fitosanitar sau biodestructiv nu a cerut, în cadrul procedurii prevăzute pentru obținerea acestei autorizații, aplicarea regimului de confidențialitate în privința informațiilor furnizate în cadrul acestei proceduri în temeiul articolului 14 din Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar, al articolului 19 din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive sau al articolului 33 alineatul (4) și al articolului 63 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului nu împiedică autoritatea competentă sesizată, după închiderea procedurii menționate, cu o cerere de acces la informațiile în cauză formulată în temeiul Directivei 2003/4 de către un terț să analizeze opoziția solicitantului în cauză la respectiva cerere de acces și să o respingă pe aceasta din urmă, dacă este cazul, în temeiul articolului 4 alineatul (2) primul paragraf litera (d) din directiva menționată, pentru motivul că dezvăluirea informațiilor în cauză ar aduce atingere confidențialității informațiilor comerciale sau industriale.

2)

Articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4 trebuie interpretat în sensul că:

3)

Articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4 trebuie interpretat în sensul că, în cazul unei cereri de acces la informații privind emisii în mediu a căror dezvăluire ar aduce atingere unuia dintre interesele menționate la articolul 4 alineatul (2) primul paragraf literele (a), (d) și (f)-(h) din această directivă, trebuie să fie dezvăluite numai datele relevante care pot fi extrase din sursa de informație care privesc emisiile în mediu atunci când este posibilă disocierea acestor date de celelalte informații cuprinse în sursa menționată, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/4

1)

Prin neadoptarea măsurilor corespunzătoare pentru a evita în aria de protecție specială „Campiñas de Sevilla” deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbările speciilor pentru care a fost stabilită această arie, Regatul Spaniei nu și a îndeplinit, în ceea ce privește perioada anterioară datei de 29 iulie 2008, obligațiile care îi reveneau în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice și, în ceea ce privește perioada ulterioară acestei date, obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Comisia Europeană și Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/5

1)

Articolele 63 și 65 TFUE trebuie interpretate în sensul că:

2)

Articolul 64 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că:

3)

Articolul 34 alineatul (1) din Acordul euromediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Tunisiană, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 17 iulie 1995 și aprobat în numele Comunității Europene și al Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului prin Decizia 98/238/CE, CECO a Consiliului și a Comisiei din 26 ianuarie 1998, trebuie interpretat în sensul că:

4)

Articolul 31 din Acordul euromediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Libaneză, pe de altă parte, semnat la Luxemburg la 17 iunie 2002 și aprobat în numele Comunității Europene prin Decizia 2006/356/CE a Consiliului din 14 februarie 2006, trebuie interpretat în sensul că:

5)

În ceea ce privește consecințele interpretării articolelor 63-65 TFUE, precum și a Acordului euromediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Tunisiană, pe de altă parte, și ale Acordului euromediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Libaneză, pe de altă parte, asupra litigiului principal:

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/7

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/8

1)

Prin faptul că nu a asigurat o tratare secundară sau o tratare echivalentă a apelor urbane reziduale provenite din aglomerările Goyave, Bastelica, Morne-à-l’Eau, Aiguilles-Château-Ville Vieille, Borgo-Nord, Isola, Plombières-les-Bains, Saint-Céré, Vincey, Etueffont, precum și Volx și Villeneuve, pentru toate evacuările, pentru aglomerări cu un echivalent-locuitor cuprins între 10 000 și 15 000, și pentru evacuările în ape dulci și în estuare, pentru aglomerări cu un echivalent-locuitor cuprins între 2 000 și 10 000, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor articolului 4 alineatele (1) și (3) din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, astfel cum a fost modificată de Regulamentul (CE) nr. 1137/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Obligă Republica Franceză la plata cheltuielilor de judecată.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/9

—

faptul că persoana în cauză se află în situație de incapacitate temporară de muncă, în sensul dreptului național, pentru o durată incertă, ca urmare a unui accident de muncă, nu înseamnă, în sine, că limitarea capacității acestei persoane poate fi calificată ca fiind „pe termen lung”, în sensul definiției termenului „handicap” vizate de această directivă, interpretată în lumina Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, care a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009;

—

printre indiciile care permit să se considere că o astfel de limitare este „pe termen lung” figurează în special faptul că, la data faptei pretins discriminatorii, incapacitatea persoanei în cauză nu prezintă o perspectivă bine delimitată în ceea ce privește încetarea sa în scurt timp sau faptul că această incapacitate se poate prelungi semnificativ înainte de însănătoșirea persoanei respective și

—

în cadrul verificării aspectului dacă limitarea capacității este „pe termen lung”, instanța de trimitere trebuie să se întemeieze pe toate elementele obiective de care dispune, în special pe documente și pe certificate privind starea acestei persoane, întocmite pe baza cunoștințelor și a datelor medicale și științifice actuale.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/10

1)

Respinge recursurile.

2)

Obligă Ackermann Saatzucht GmbH & Co. KG, Böhm-Nordkartoffel Agrarproduktion GmbH & Co. OHG, Deutsche Saatveredelung AG, Ernst Benary, Samenzucht GmbH, Freiherr Von Moreau Saatzucht GmbH, Hybro Saatzucht GmbH & Co. KG, Klemm + Sohn GmbH & Co. KG, KWS Saat AG, Norddeutsche Pflanzenzucht Hans-Georg Lembke KG, Nordsaat Saatzuchts GmbH, M. Peter Franck-Oberaspach, P. H. Petersen Saatzucht Lundsgaard GmbH, Saatzucht Streng – Engelen GmbH & Co. KG, Saka Pflanzenzucht GmbH & Co. KG, Strube Research GmbH & Co. KG, Gartenbau und Spezialkulturen Westhoff GbR, W. von Borries-Eckendorf GmbH & Co. KG, ABZ Aardbeien Uit Zaad Holding BV, Agriom BV, Agrisemen BV, Anthura BV, Barenbrug Holding BV, De Bolster BV, Evanthia BV, Gebr. Vletter & Den Haan VOF, Hilverda Kooij BV, Holland-Select BV, Könst Breeding BV, Koninklijke Van Zanten BV, Kweek- en Researchbedrijf Agirco BV, Kwekerij de Wester-Bouwing BV, Limgroup BV și Ontwikkelingsmaatschappij Het Idee BV la plata cheltuielilor de judecată.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/11

1)

Articolul 2 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că o reglementare națională care, în cadrul unui sistem de pensii ocupaționale, subordonează dreptul partenerilor civili supraviețuitori ai persoanelor afiliate de a beneficia de o pensie de urmaș condiției ca parteneriatul civil să fi fost încheiat înainte ca persoana afiliată să fi împlinit 60 de ani, cu toate că dreptul național nu permitea persoanei afiliate în cauză să încheie un parteneriat civil înainte de a atinge această limită de vârstă, nu constituie o discriminare pe motive de orientare sexuală.

2)

Articolul 2 și articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal, care, în cadrul unui sistem de pensii ocupaționale, subordonează dreptul partenerilor civili supraviețuitori ai persoanelor afiliate de a beneficia de o pensie de urmaș condiției ca parteneriatul civil să fi fost încheiat înainte ca persoana afiliată să fi împlinit 60 de ani, cu toate că dreptul național nu permitea persoanei afiliate în cauză să încheie un parteneriat civil înainte de a atinge această limită de vârstă, nu constituie o discriminare pe motive de vârstă.

3)

Articolul 2 și articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal nu este susceptibilă să instituie o discriminare bazată pe efectul combinat al orientării sexuale și al vârstei în cazul în care această reglementare nu constituie o discriminare nici pe motive de orientare sexuală, nici pe motive de vârstă, privite în mod izolat.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/12

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/12

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/13

1)

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 24 septembrie 2015, Klement/OAPI – Bullerjan (Forma unui cuptor) (T-211/14, nepublicată, EU:T:2015:688).

2)

Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene.

3)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/13

1)

Punctul 7 litera (c) din anexa I la Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului nu poate fi interpretat în sensul că această dispoziție vizează un proiect de amenajare rutieră care, deși privește, precum în cauza principală, o porțiune de șosea cu lungimea de mai puțin de 10 km, constă într-o lărgire sau într-o amenajare a unei șosele existente cu patru benzi sau mai mult.

2)

Punctul 7 litera (b) din anexa I la Directiva 2011/92 trebuie interpretat în sensul că „drumurile expres” în sensul acestei dispoziții reprezintă drumurile ale căror caracteristici tehnice sunt cele cuprinse în definiția care figurează la punctul II. 3 din anexa II la Acordul european asupra marilor drumuri de circulație internațională (AGR), semnat la Geneva la 15 noiembrie 1975, chiar și în cazul în care aceste drumuri nu fac parte din rețeaua de mari drumuri de circulație internațională, reglementată prin acest acord, sau sunt situate într-o zonă urbană.

3)

Noțiunea „construire” în sensul punctului 7 litera (b) din anexa I la Directiva 2011/92 trebuie interpretată ca vizând realizarea unor lucrări inexistente anterior sau modificarea, în sens fizic, a unor lucrări preexistente. Pentru a aprecia dacă o astfel de modificare poate fi considerată echivalentă, prin amploarea și prin modalitățile sale, cu o astfel de construire, revine instanței de trimitere sarcina de a ține seama de ansamblul caracteristicilor lucrării vizate, iar nu numai de lungimea sa ori de menținerea rutei inițiale.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/14

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/15

1)

Prin faptul că nu a instituit un registru electronic național al întreprinderilor de transport rutier pe deplin conform și interconectat cu registrele electronice naționale ale celorlalte state membre, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 16 alineatele (1) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului.

2)

Obligă Marele Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/15

1)

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) trebuie interpretat în sensul că noțiunea de caracter evitabil se referă numai la împrejurări excepționale survenite sau și la consecințele acestor împrejurări excepționale, mai precis la anularea sau întârzierea considerabilă?

2)

În cazul în care, în cadrul răspunsului la prima întrebare, Curtea consideră că noțiunea de caracter evitabil se referă la întârziere: Atunci când împrejurările excepționale afectează aeronava care a efectuat zborul anterior, operatorul efectiv de transport aerian trebuie să depună eforturi în direcția organizării unei aeronave înlocuitoare imediat după intervenția împrejurărilor excepționale la zborul anterior sau poate să aștepte până când este evident că împrejurările excepționale conduc la o întârziere considerabilă a zborului următor?

3)

În cazul în care, în cadrul răspunsului la prima întrebare, Curtea consideră că noțiunea de caracter evitabil se referă la întârziere: Rezervarea unui zbor subcharter nu este rezonabilă, atunci când costurile sunt aproximativ de trei ori mai mari decât costurile zborului efectiv?

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/16

1)

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) trebuie interpretat în sensul că noțiunea de caracter evitabil se referă numai la împrejurări excepționale survenite sau și la consecințele acestor împrejurări excepționale, mai precis la anularea sau întârzierea considerabilă?

2)

În cazul în care, în cadrul răspunsului la prima întrebare, Curtea consideră că noțiunea de caracter evitabil se referă la întârziere: Atunci când împrejurările excepționale afectează aeronava care a efectuat zborul anterior, operatorul efectiv de transport aerian trebuie să depună eforturi în direcția organizării unei aeronave înlocuitoare imediat după intervenția împrejurărilor excepționale la zborul anterior sau poate să aștepte până când este evident că împrejurările excepționale conduc la o întârziere considerabilă a zborului următor?

3)

În cazul în care, în cadrul răspunsului la prima întrebare, Curtea consideră că noțiunea de caracter evitabil se referă la întârziere: Rezervarea unui zbor subcharter nu este rezonabilă, atunci când costurile sunt aproximativ de trei ori mai mari decât costurile zborului efectiv?

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/17

1)

Dispozițiile articolului 28 și următoarele din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000 (2), permit să se reţină drept valoare în vamă, pe baza unei chei de repartizare, un preț de transfer convenit, compus dintr-o sumă inițial facturată și declarată și dintr-o corecție forfetară efectuată după expirarea perioadei de decontare, indiferent dacă la finalul perioadei de decontare are loc o debitare sau o creditare ulterioară a persoanei implicate?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ:

Poate fi verificată și, respectiv, stabilită valoarea în vamă cu ajutorul unor abordări simplificate, dacă trebuie să fie recunoscute efectele ajustărilor ulterioare ale prețurilor de transfer (atât în sus, cât și în jos)?

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/17

1)

Articolul 7 punctul 1 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1) trebuie interpretat în sensul că noțiunea „în materie contractuală” include și dreptul la compensație, prevăzut la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (2) și invocat în raport cu un operator efectiv de transport aerian, care nu este partener contractual al pasagerului în discuție?

2)

În măsura în care se aplică articolul 7 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012:

În cazul unui transport aerian de persoane pe o rută compusă din două zboruri, care nu presupune o ședere cu o durată considerabilă pe aeroportul de transfer, se consideră că locul executării, în sensul articolului 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1215/2012, este destinația finală a pasagerului, chiar dacă dreptul la compensație prevăzut la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 și invocat în acțiunea introdusă se întemeiază pe o perturbare care a intervenit în timpul primului zbor, iar acțiunea a fost introdusă împotriva operatorului efectiv de transport aerian care a efectuat primul zbor al rutei, dar care nu este parte în contractul de transport?

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/18

1)

Articolul 5 punctul 1 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1) trebuie interpretat în sensul că noțiunea „în materie contractuală” include și dreptul la compensație, prevăzut la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (2) și invocat împotriva unui operator de transport aerian care a efectuat zborul și care nu este partenerul contractual al pasagerilor în discuție?

2)

În măsura în care se aplică articolul 5 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001:

În cazul unui transport aerian de persoane pe o rută compusă din două zboruri, care nu presupune o ședere cu o durată considerabilă pe aeroportul de transfer, se consideră că locul executării, în sensul articolului 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, este locul de destinație al pasagerului, chiar dacă dreptul la compensație prevăzut la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 și invocat în acțiunea introdusă se întemeiază pe o împrejurare care a intervenit în timpul primului zbor, iar acțiunea a fost introdusă împotriva operatorului de transport aerian care a efectuat primul zbor al rutei, dar care nu este parte în contractul de transport?

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/18

—

conturile anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare, precum și a rezultatelor societății [articolul 2 alineatul (3) din directivă];

—

provizioanele pentru riscuri și cheltuieli sunt destinate acoperirii pierderilor sau datoriilor a căror natură este clar definită și care, la data închiderii bilanțului, sunt fie probabile, fie sigure, dar în privința cărora nu sunt determinate valoarea sau data la care urmează să survină [articolul 20 alineatul (1) din directivă];

—

evaluarea trebuie efectuată cu respectarea principiului prudenței, în special:

—

trebuie să se țină cont de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului la care se raportează conturile, indiferent de data încasării sau a plății veniturilor sau a cheltuielilor în cauză [articolul 31 alineatul (1) litera (d) din directivă];

—

elementele posturilor de activ și de pasiv trebuie evaluate separat [articolul 31 alineatul (1) litera (e) din directivă]

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/19

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/20

1)

Competența conferită prin articolul 64 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (1) poate fi exercitată, având în vedere articolul 63 și articolul 7 din Regulamentul nr. 883/2004, obiectivul și finalitatea Regulamentului nr. 883/2004, precum și libera circulație a persoanelor și a lucrătorilor, în sensul respingerii din principiu a unei cereri de prelungire a duratei de export a ajutorului de șomaj, cu excepția situației în care Uwv [Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen] consideră că prelungirea perioadei de export a prestațiilor nu poate fi refuzată în mod rezonabil, în cazul unor circumstanțe specifice ale cazului concret, de exemplu existența unei perspective dovedite și concrete de încadrare în muncă?

2)

În cazul unui răspuns negativ, în ce mod trebuie statele membre să exercite competența care le-a fost conferită prin articolul 64 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 883/2004?

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/20

1)

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 650/2012 (1) trebuie interpretat în sensul că domeniul de aplicare al regulamentului („succesiunile privind patrimoniile persoanelor decedate”) se referă și la dispoziții naționale, precum articolul 1371 alineatul 1 din Codul Civil german (Bürgerliches Gesetzbuch, denumit în continuare „BGB”), care reglementează aspecte patrimoniale ale regimului matrimonial după decesul unui soț, prin majorarea cotei-părți din moștenire care revine celuilalt soț?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolul 68 litera (l) și articolul 67 alineatul (1) din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretate în sensul că cota de moștenire a soțului supraviețuitor poate fi inclusă integral în certificatul european de moștenitor, chiar dacă această cotă rezultă în parte dintr-o majorare efectuată în temeiul unei norme din materia aspectelor patrimoniale ale unui regim matrimonial precum cea prevăzută la articolul 1371 alineatul 1 BGB?

În cazul unui răspuns negativ în principiu la întrebarea de mai sus, se poate totuși răspunde afirmativ în mod excepțional în cazul unor situații de fapt în care

3)

În cazul unui răspuns negativ la primele două întrebări, articolul 68 litera (l) din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretat în sensul că cota de moștenire a soțului supraviețuitor, majorată în temeiul unei norme din materia regimului matrimonial poate fi înscrisă integral – dar numai cu titlu informativ – în certificatul european de moștenitor?

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/21

1)

În sensul principiului echivalenței între lucrătorii temporari și cei pe durată nedeterminată, trebuie considerate „situații comparabile” încetarea contractului de muncă pe baza unor „circumstanțe obiective” în temeiul articolului 49 alineatul 1 litera c) din ET [Estatuto de los Trabajadores (Statutul lucrătorilor), denumit în continuare „ET”] și cea bazată pe „motive obiective” în temeiul articolului 52 din ET și, prin urmare, diferența dintre valoarea indemnizațiilor acordate în cele două situații constituie un tratament diferențiat între lucrătorii temporari și cei pe durată nedeterminată, interzis de Directiva 1999/70/CE (1) a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ, trebuie să se considere că obiectivele de politică socială care au condus la crearea contractului de suplinire justifică, de asemenea, conform clauzei 4 punctul 1 din acordul cadrul menționat anterior, tratamentul diferențiat constând în acordarea unei indemnizații mai mici pentru încetarea raportului de muncă, atunci când angajatorul optează în mod liber pentru încheierea pe durată determinată a contractului de suplinire?

3)

În vederea asigurării efectului util al Directivei 1999/70/CE, în cazul în care se consideră că nu există un motiv rezonabil în sensul clauzei 4 punctul 1, trebuie să se interpreteze că tratamentul diferențiat existent în legislația spaniolă menționată între lucrătorii temporari și cei pe durată nedeterminată cu privire la indemnizația pentru încetarea contractului de muncă constituie una dintre formele de discriminare interzise de articolul 21 din cartă, fiind contrar principiilor egalității de tratament și nediscriminării, care fac parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii?

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/22

—

Anularea Hotărârii Tribunalului în cauza T-460/13 în măsura în care respinge cererea de anulare a Deciziei Comisiei Europene din 19 iunie 2013 în cazul COMP/39226 – Lundbeck (citalopram) formulată de recurente, în care s-a stabilit o încălcare prin obiect a articolului 101 alineatul (1) TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE, în măsura în care le vizează pe recurente,

—

Anularea articolului 1 alineatul (4) din decizie în măsura în care le vizează pe recurente,

—

Anularea articolului 2 alineatul (4) din decizie în măsura în care impune amenzi recurentelor sau, în mod alternativ, reducerea cuantumului amenzii și

—

Obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurente în cauză și dispunerea oricăror alte măsuri pe care Curtea le consideră adecvate.

1.

Tribunalul a aplicat în mod eronat testul pentru demonstrarea încălcării articolului 101 alineatul (1) „prin obiect” instituit de Curtea de Justiție a UE (CJUE) în Cartes Bancaires/Comisia, C-67/13 P, ECLI:EU:C:2014:2204 (cunoscută sub numele „Cartes Bancaires”). Acordul dintre recurente și H. Lundbeck A/S (denumită în continuare „Lundbeck”), care a intrat în vigoare la 16 iunie 2002 (denumit în continuare „acordul”), prin natura sa, nu denatura concurența. Obiectivul său era soluționarea prima facie a unui litigiu dintre recurente și Lundbeck. Pentru a se stabili dacă acordul a denaturat sau nu a denaturat în realitate concurența, a fost necesar ca Comisia să îi examineze efectele.

2.

Cu ocazia stabilirii faptului că exista o „concurență potențială” materială între recurente și Lundbeck la data încheierii acordului, Tribunalul a denaturat în mod vădit probele din dosarul Curții. S-a solicitat Comisiei să demonstreze în mod obiectiv că recurentele aveau posibilitatea reală și concretă de a intra pe piață într-un mod viabil din punct de vedere economic. Probele demonstrau că (a) o astfel de intrare nu era o posibilitate reală sau concretă, nici obiectiv, nici în termeni de viabilitate economică, anterior expirării acordului și (b) în cadrul negocierilor premergătoare acordului, recurentele nu au fost încurajate să se exprime onest cu privire la gradul lor de pregătire pentru a intra pe piață și au indus în eroare Lundbeck să accepte atât să furnizeze propriul produs recurentelor la un preț redus și să facă o plată către acestea. Astfel, acest lucru a permis recurentelor să intre imediat pe piață, ceea ce, în mod fundamental, altfel nu ar fi putut face. Tribunalul nu a ținut seama de diferența principală dintre recurente și ceilalți producători de medicamente generice care au încheiat acorduri cu Lundbeck, respectiv de faptul că recurentele nu aveau nicio posibilitate realistă și concretă de a obține o autorizație de introducere pe piață în termenul prevăzut de acord.

3.

În orice caz, nu ar fi trebuit să se impună vreo sancțiune recurentelor. La data acordului, în orientările Comisiei nu se considera că un astfel de acord constituie o încălcare „prin obiect”. Este vorba despre un caz nou, în care Lundbeck a beneficiat de protecție prima facie față de concurență, sub forma brevetelor sale și a barierelor legislative, pe când recurentele și-au ameliorat capacitatea de a concura cu Lundbeck pe piața relevantă prin obținerea unor cantități la preț redus din produsul Lundbeck, pe care recurentele puteau aplica eticheta proprie. Sancțiunea aplicată recurentelor a ignorat caracterul de noutate al încălcării și întârzierea nerezonabilă a Comisiei: notificarea privind investigația s-ar fi putut transmite recurentelor cu mai mult de cinci ani anterior datei la care s-a transmis efectiv.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/23

—

Anularea hotărârii sau adoptarea oricărei alte măsuri necesare.

1.

Primul motiv. Tribunalul nu a demonstrat că acordurile de soluționare pe cale amiabilă constituie încălcări „prin obiect” în sensul Hotărârii Cartes Bancaires. În special, Tribunalul nu explică modul în care acordurile de soluționare pe cale amiabilă prezintă prin ele însele un grad suficient de nocivitate pentru concurență fără necesitatea de a se evalua efectele prezente și potențiale. În schimb, Tribunalul își exprimă dubiile și incertitudinea cu privire la aspectele critice din analiza acordurilor de soluționare pe cale amiabilă.

2.

Al doilea motiv. Probele care susțin concluziile Tribunalului nu îndeplinesc condițiile privind probele pertinente, fiabile, concordante și complete, pe care Tribunalul le-a identificat drept necesare pentru a proba o încălcare „prin obiect”.

3.

Al treilea motiv. Tribunalul inversează sarcina probei atunci când impune Generics (UK) cerința de a demonstra că o acțiune în justiție ar fi urmat în mod cert în cazul unei intrări cu risc și că Generics (UK) ar fi pierdut în mod cert, pentru a susține legalitatea acordurilor de soluționare pe cale amiabilă.

4.

Al patrulea motiv. Tribunalul nu a realizat o analiză completă a respingerii aplicabilității articolului 101 alineatul (3) TFUE de către Comisie.

5.

Al cincilea motiv. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când și-a aplicat competențele de control judecătoresc ultra vires la stabilirea unei noi încălcări a articolului 101 alineatul (1) TFUE care nu a fost formulat în decizie și prin care a substituit concluziile Comisiei cu cele proprii.

6.

Al șaselea motiv. Tribunalul nu a identificat probe clare, precise și concordante în susținerea concluziei potrivit căreia Generics (UK) a săvârșit încălcarea invocată cu intenție sau din neglijență, astfel cum se impune în temeiul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003 (1) din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/24

—

Constatarea faptului că, în temeiul articolului 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin adoptarea și menținerea în vigoare a unei reglementări care permite punerea la dispoziție de produse petroliere fără aplicarea de accize în stațiile de distribuție a carburanților ale societății „Hellenic Duty Free Shops SA” situate la punctele de trecere a frontierei din Kipoi pe fluviul Evros, Kakavia și Evzoni, care sunt toate situate la frontieră cu țări terțe – mai precis, cu Turcia, Albania și, respectiv, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei – Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2008/118/CE (1);

—

obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Potrivit avizului motivat din 1 septembrie 2014 transmis de Comisie autorităților elene, prin aprobarea punerii la dispoziție, în stațiile de distribuție a carburanților gestionate de societatea „Hellenic Duty Free Shops SA”, situate la punctele de trecere a frontierei din Kipoi pe fluviul Evros, Kakavia și Evzoni, de produse petroliere cărora nu le sunt aplicate accize, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 2008/118/CE privind regimul general al accizelor, întrucât aceasta nu consideră că punerea la dispoziție constituie o adevărată eliberare pentru consum. Furnizarea directă de combustibil vehiculelor în stațiile de distribuție a carburanților menționate constituie o eliberare pentru consum și este supusă accizelor.

2.

Cazurile de derogare de la principiul general potrivit căruia accizele devin exigibile în statul membru în care are loc consumul sunt expres indicate de legiuitorul Uniunii. Aplicarea procedurilor simplificate pentru export într-o țară terță cu ocazia punerii la dispoziție de produse petroliere supuse accizelor este contrară Directivei 2008/118, întrucât nu intră în domeniul de aplicare al uneia dintre dispozițiile relevante ale acesteia din urmă.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/25

—

anularea, în tot sau în parte, a hotărârii;

—

anularea deciziei, în măsura în care este aplicabilă recurentelor sau, cu titlu subsidiar, anularea amenzilor aplicate recurentelor în temeiul deciziei sau, cu titlu mai subsidiar, reducerea substanțială a amenzilor aplicate recurentelor în temeiul deciziei;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată și a altor cheltuieli ale recurentelor, aferente prezentei proceduri și procedurii în fața Tribunalului;

—

în cazul în care este necesar, trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare în conformitate cu hotărârea Curții;

—

dispunerea oricăror alte măsuri pe care Curtea le consideră adecvate.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/26

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 15 septembrie 2016 în cauza T-346/14, în măsura precizată în recurs, şi anume punctele 2 şi 4 din dispozitivul hotărârii menţionate;

—

admiterea concluziilor formulate de recurent în procedura în faţa Tribunalului în măsura precizată mai jos, şi anume:

în măsura în care acestea se aplică recurentului; şi

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de recurs şi cererii de anulare formulate în memoriul în adaptarea concluziilor.

1.

Primul motiv, întemeiat pe eroarea de drept săvârşită de Tribunal întrucât acesta a considerat că criteriul de includere prevăzut la articolul 1 alineatul (1) din Decizia 2014/119/PESC a Consiliului, astfel cum a fost modificat prin a doua decizie de modificare, este compatibil cu obiectivele politicii externe și de securitate comune enunţate la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Tribunalul a omis să recunoască faptul că pretinsele acte de delapidare de fonduri publice trebuie să facă, cel puţin, obiectul unei urmăriri penale în curs sau al altor proceduri judiciare în ţara în cauză, atunci când, precum în speţă, există probe credibile că ţara respectivă nu are un bilanţ constant şi satisfăcător în materie de respectare a principiilor fundamentale ale drepturilor omului sau de respectare a statului de drept.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe eroarea de drept săvârşită de Tribunal întrucât (1) acesta a omis să constate că existau probe credibile că Ucraina nu are un bilanţ consistent şi satisfăcător în materie de respectare a drepturilor omului şi de respectare a statului de drept şi (2) acesta a calificat drept „înaltă autoritate judiciară” unele autorităţi ucrainene pe probele cărora s-a întemeiat Consiliul Uniunii Europene. În plus, Tribunalul a săvârşit o eroare întrucât nu a furnizat nicio motivare a opiniilor sale referitoare la punctele (1) şi (2).

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe eroarea de drept săvârşită de Tribunal întrucât acesta a concluzionat că (1) includerea numelui recurentului pe listă, pe baza unei scrisori a autorităţilor ucrainene din 10 octombrie 2014, îndeplineşte criteriul de includere şi că (2) Consiliul nu a săvârşit nicio eroare vădită de apreciere în ceea ce priveşte includerea recurentului în listă.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/27

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 15 septembrie 2016 în cauza T-348/14, în măsura precizată în recurs, şi anume punctele 2 şi 4 din dispozitivul hotărârii menţionate;

—

admiterea concluziilor formulate de recurent în procedura în faţa Tribunalului în măsura precizată mai jos, şi anume:

în măsura în care acestea se aplică recurentului; şi

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de recurs şi cererii de anulare formulate în memoriul în adaptarea concluziilor.

1.

Primul motiv, întemeiat pe eroarea de drept săvârşită de Tribunal întrucât acesta a considerat că criteriul de includere din articolul 1 alineatul (1) din Decizia 2014/119/PESC a Consiliului, astfel cum a fost modificat prin a doua decizie de modificare, este compatibil cu obiectivele politicii externe și de securitate comune enunţate la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Tribunalul a omis să recunoască faptul că pretinsele acte de delapidare de fonduri publice trebuie să facă, cel puţin, obiectul unei urmăriri penale în curs sau al altor proceduri judiciare în ţara în cauză, atunci când, precum în speţă, există probe credibile că ţara respectivă nu are un bilanţ constant şi satisfăcător în materie de respectare a principiilor fundamentale ale drepturilor omului sau de respectare a statului de drept.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe eroarea de drept săvârşită de Tribunal întrucât (1) acesta a omis să constate că existau probe credibile că Ucraina nu are un bilanţ consistent şi satisfăcător în materie de respectare a drepturilor omului şi de respectare a statului de drept şi (2) acesta a calificat drept „înaltă autoritate judiciară” unele autorităţi ucrainene pe probele cărora s-a întemeiat Consiliul Uniunii Europene. În plus, Tribunalul a săvârşit o eroare întrucât nu a furnizat nicio motivare a opiniilor sale referitoare la punctele (1) şi (2).

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe eroarea de drept săvârşită de Tribunal întrucât acesta a concluzionat că (1) includerea numelui recurentului pe listă, pe baza unei scrisori a autorităţilor ucrainene din 30 decembrie 2014, îndeplineşte criteriul de includere şi că (2) Consiliul nu a săvârşit nicio eroare vădită de apreciere în ceea ce priveşte includerea recurentului în listă.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/28

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 14 septembrie 2016 în cauza T-207/15, National Iranian Tanker Company/Consiliul;

—

soluționarea cauzei cu care a fost sesizat Tribunalul și, în special:

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul recursului și al procedurii în fața Tribunalului.

1.

Prin intermediul primului motiv se susține că Tribunalul ar fi comis o eroare prin faptul că a considerat că Decizia (PESC) 2015/236 a Consiliului din 12 februarie 2015 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/230 al Consiliului din 12 februarie 2015 nu au încălcat principiile autorității de lucru judecat, securității juridice, încrederii legitime și finalității sau dreptul la o cale de atac efectivă consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2.

Prin intermediul celui de al doilea motiv se susține că Tribunalul ar fi comis o eroare prin faptul că a considerat că erau îndeplinite criteriile de desemnare în cazul recurentei.

3.

Prin intermediul celui de al treilea motiv se susține că Tribunalul ar fi comis o eroare prin faptul că a considerat că ingerința în drepturile fundamentale ale recurentei a fost proporțională.

4.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv se susține că Tribunalul ar fi comis o eroare prin faptul că a respins argumentul subsidiar al recurentei potrivit căruia o interpretare largă a criteriului de desemnare ar conduce la considerarea acestuia ca fiind disproporționat.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/29

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 8 septembrie 2016 în cauza T-467/13 și/sau anularea articolelor 1, 2 și 3 din Decizia C(2013) 3803 final a Comisiei din 19 iunie 2016 în cauza AT.39226-Lundbeck în măsura în care se referă la Arrow sau

—

cu titlu subsidiar, anularea Hotărârii Tribunalului din 8 septembrie 2016 în cauza T-467/13 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului sau

—

cu titlu mai subsidiar, anularea Hotărârii Tribunalului din 8 septembrie 2016 în cauza T-467/13 în măsura în care hotărârea a menținut amenda impusă Arrow în temeiul articolului 2 din Decizia C(2013) 3803 final a Comisiei în ceea ce privește acordurile britanico-daneze sau reducerea cuantumului unei astfel de amenzi și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Arrow.

1.

Primul aspect: Tribunalul a transferat sarcina probei la Arrow și a descărcat Comisia de obligația sa de a stabili existența unei concurențe potențiale.

2.

Al doilea aspect: Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a dedus existența unei concurențe potențiale dintr-o serie de ipoteze, contrar principiului că o concurență potențială necesită existența unei posibilități de intrare reale și concrete.

3.

Al treilea aspect: Tribunalul a acordat o importanță nejustificată intenției Lundbeck și a apreciat în mod eronat importanța probatorie a unor fapte intervenite după semnarea acordurilor.

4.

Al patrulea aspect: Tribunalul nu a luat în considerare relevanța și incidența hotărârii Paroxetine a instanței engleze.

5.

Al cincilea aspect: Tribunalul a dedus în mod eronat existența unei concurențe potențiale din faptul că Arrow a luat măsuri pentru pregătirea intrării pe piață.

6.

Al șaselea aspect: Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a aplicat o prezumție de nevaliditate provizorie și de neîncălcare a brevetelor Lundbeck.

1.

Primul aspect: Tribunalul nu a luat în considerare faptul că un acord care este „numai susceptibil” să restrângă concurența nu constituie o încălcare prin obiect.

2.

Al doilea aspect: Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a calificat acordurile ca fiind în esență acorduri de excludere de pe piață.

3.

Al treilea aspect: Tribunalul a concluzionat în mod eronat că Comisia putea să stabilească obiectul anticoncurențial al acordurilor fără să trebuiască să ia în considerare situația care ar fi existat în lipsa acordurilor.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/31

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 15 septembrie 2016, notificată Consiliului la 16 septembrie 2016, în cauza T-111/14, Unitec Bio SA/Consiliul;

—

respingerea cererii de anulare a regulamentului atacat formulate de reclamanta în primă instanță și

—

obligarea reclamantei în primă instanță la plata cheltuielilor efectuate de Consiliu atât în primă instanță, cât și în recurs.

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—

soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

1.

În primul rând, Tribunalul a aplicat un criteriu legal greșit atunci când a examinat dacă Consiliul dispunea de elemente de probă pentru a decide că prețurile interne ale materiilor prime care figurau în registrele exportatorilor argentinieni relevanți erau suficient de denaturate pentru a justifica neluarea lor în considerare și recurgerea la metodologia prevăzută la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul de bază (1). Procedând astfel, Tribunalul a impus acestei instituții o sarcină a probei prea dificilă.

2.

În al doilea rând, aprecierea Tribunalului în sensul că probele prezentate de instituții nu erau suficiente pentru a demonstra că exista o denaturare considerabilă a prețurilor principalelor materii prime în Argentina ca efect al regimului taxelor de export diferențiate nu este motivată în mod adecvat.

3.

În al treilea rând, dispozitivul hotărârii atacate care anulează taxele antidumping în măsura în care vizează reclamanta în prima instanță este disproporționat în raport cu unicul motiv de anulare examinat de Tribunal și conferă efecte necuvenite constatării nelegalității.

4.

Consiliul va demonstra că hotărârea atacată este viciată de mai multe erori de drept care îi afectează validitatea. În plus, Consiliul susține că faptele pe care se bazează primul motiv invocat de reclamanta în prima instanță sunt stabilite în suficientă măsură pentru ca Curtea de Justiție să poată statua cu privire la acest motiv și să respingă cererea.

5.

Prin urmare, Consiliul solicită în mod respectuos anularea hotărârii atacate și respingerea cererii de anulare a regulamentului în litigiu formulate de reclamanta în prima instanță.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/32

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 15 septembrie 2016, notificată Consiliului la 16 septembrie 2016, în cauza T-139/14, PT Wilmar Bioenergi Indonesia și PT Wilmar Nabati Indonesia/Consiliul;

—

respingerea cererii de anulare a regulamentului atacat formulate de reclamantele în primă instanță și

—

obligarea reclamantelor în primă instanță la plata cheltuielilor efectuate de Consiliu atât în primă instanță, cât și în recurs.

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—

soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

1.

În primul rând, Tribunalul a aplicat un criteriu juridic greșit atunci când a examinat dacă Consiliul dispunea de elemente de probă pentru a decide că prețurile interne ale materiilor prime care figurau în registrele exportatorilor indonezieni relevanți erau suficient de denaturate pentru a justifica neluarea lor în considerare și recurgerea la metodologia prevăzută la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul de bază (1). Procedând astfel, Tribunalul a impus acestei instituții o sarcină a probei prea dificilă.

2.

În al doilea rând, aprecierea Tribunalului în sensul că probele prezentate de instituții nu erau suficiente pentru a demonstra că exista o denaturare considerabilă a prețurilor principalelor materii prime în Indonezia ca efect al regimului taxelor de export diferențiate nu este motivată în mod adecvat.

3.

În al treilea rând, dispozitivul hotărârii atacate care anulează taxele antidumping în măsura în care vizează reclamantele în prima instanță este disproporționat în raport cu unicul motiv de anulare examinat de Tribunal și conferă efecte necuvenite constatării nelegalității.

4.

Consiliul va demonstra că hotărârea atacată este viciată de mai multe erori de drept care îi afectează validitatea. În plus, Consiliul susține că faptele pe care se bazează primul motiv invocat de reclamantele în prima instanță sunt stabilite în suficientă măsură pentru ca Curtea să poată statua cu privire la acest motiv și să respingă cererea.

5.

Prin urmare, Consiliul solicită în mod respectuos anularea hotărârii atacate și respingerea cererii de anulare a regulamentului în litigiu formulate de reclamantele în prima instanță.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/33

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 15 septembrie 2016, notificată Consiliului la 16 septembrie 2016, în cauza T-121/14, PT Pelita Agung Agrindustri/Consiliul;

—

respingerea cererii de anulare a regulamentului atacat formulate de reclamanta în primă instanță și

—

obligarea reclamantei în primă instanță la plata cheltuielilor efectuate de Consiliu atât în primă instanță, cât și în recurs.

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—

soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

1.

În primul rând, Tribunalul a aplicat un criteriu juridic greșit atunci când a examinat dacă Consiliul dispunea de elemente de probă pentru a decide că prețurile interne ale materiilor prime care figurau în registrele exportatorilor indonezieni relevanți erau suficient de denaturate pentru a justifica neluarea lor în considerare și recurgerea la metodologia prevăzută la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul de bază (1). Procedând astfel, Tribunalul a impus acestei instituții o sarcină a probei prea dificilă.

2.

În al doilea rând, aprecierea Tribunalului în sensul că probele prezentate de instituții nu erau suficiente pentru a demonstra că exista o denaturare considerabilă a prețurilor principalelor materii prime în Indonezia ca efect al regimului taxelor de export diferențiate nu este motivată în mod adecvat.

3.

În al treilea rând, dispozitivul hotărârii atacate care anulează taxele antidumping în măsura în care vizează reclamanta în prima instanță este disproporționat în raport cu unicul motiv de anulare examinat de Tribunal și conferă efecte necuvenite constatării nelegalității.

4.

Consiliul va demonstra că hotărârea atacată este viciată de mai multe erori de drept care îi afectează validitatea. În plus, Consiliul susține că faptele pe care se bazează primul motiv invocat de reclamanta în prima instanță sunt stabilite în suficientă măsură pentru ca Curtea să poată statua cu privire la acest motiv și să respingă cererea.

5.

Prin urmare, Consiliul solicită în mod respectuos anularea hotărârii atacate și respingerea cererii de anulare a regulamentului în litigiu formulate de reclamanta în prima instanță.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/34

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 15 septembrie 2016, notificată Consiliului la 16 septembrie 2016, în cauza T-120/14, PT Ciliandra Perkasa/Consiliul;

—

respingerea cererii de anulare a regulamentului atacat formulate de reclamanta în primă instanță și

—

obligarea reclamantei în primă instanță la plata cheltuielilor efectuate de Consiliu atât în primă instanță, cât și în recurs.

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—

soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

1.

În primul rând, Tribunalul a aplicat un criteriu juridic greșit atunci când a examinat dacă Consiliul dispunea de elemente de probă pentru a decide că prețurile interne ale materiilor prime care figurau în registrele exportatorilor indonezieni relevanți erau suficient de denaturate pentru a justifica neluarea lor în considerare și recurgerea la metodologia prevăzută la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul de bază (1). Procedând astfel, Tribunalul a impus acestei instituții o sarcină a probei prea dificilă.

2.

În al doilea rând, aprecierea Tribunalului în sensul că probele prezentate de instituții nu erau suficiente pentru a demonstra că exista o denaturare considerabilă a prețurilor principalelor materii prime în Indonezia a ca efect al regimului taxelor de export diferențiate nu este motivată în mod adecvat.

3.

În al treilea rând, dispozitivul hotărârii atacate care anulează taxele antidumping în măsura în care vizează reclamanta în prima instanță este disproporționat în raport cu unicul motiv de anulare examinat de Tribunal și conferă efecte necuvenite constatării nelegalității.

4.

Consiliul va demonstra că hotărârea atacată este viciată de mai multe erori de drept care îi afectează validitatea. În plus, Consiliul susține că faptele pe care se bazează primul motiv invocat de reclamanta în prima instanță sunt stabilite în suficientă măsură pentru ca Curtea de Justiție să poată statua cu privire la acest motiv și să respingă cererea.

5.

Prin urmare, Consiliul solicită în mod respectuos anularea hotărârii atacate și respingerea cererii de anulare a regulamentului în litigiu formulate de reclamanta în prima instanță.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/35

—

anularea Hotărârii pronunțate de Tribunal la 15 septembrie 2016 și comunicate Consiliului la 16 septembrie 2016, în cauza T-80/14, PT Perindustrian dan Perdagangan Musim Semi Mas (PT Musim Mas)/Consiliul;

—

respingerea acțiunii formulate în primă instanță în vederea anulării regulamentului atacat și

—

obligarea reclamantei din primă instanță la suportarea cheltuielilor de judecată aferente procedurii din primă instanță și procedurii de recurs efectuate de Consiliu.

—

trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare;

—

soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată aferente procedurii din primă instanță și procedurii de recurs.

1.

În primul rând, Tribunalul a aplicat un criteriu juridic eronat pentru a stabili dacă Consiliul dispunea de elemente de probă care să permită să se decidă că prețurile interne ale materiilor prime care figurează în registrele exportatorilor indonezieni în cauză făceau obiectul unor denaturări suficiente pentru a fi înlăturate și că Consiliul a recurs la metoda prevăzută la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul de bază (1). Procedând astfel, Tribunalul a impus instituție o sarcină a probei prea apăsătoare.

2.

În al doilea rând, concluzia Tribunalului potrivit căreia elementele de probă prezentate de instituții nu erau suficiente pentru a demonstra că exista o denaturare semnificativă a prețurilor principalelor materii prime în Indonezia imputabilă sistemului TDE nu este motivată corect.

3.

În al treilea rând, dispozitivul hotărârii atacate prin care au fost anulate taxele antidumping în măsura în care o privesc pe reclamanta din primă instanță este disproporționat în raport cu singurul motiv de anulare examinat de Tribunal și conferă efecte necorespunzătoare ilegalității constatate.

4.

Consiliul va demonstra că hotărârea atacată este afectată de mai multe erori de drept care îi afectează validitatea. Consiliul susține în plus că faptele amintite în cadrul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv invocat de reclamanta din primă instanță sunt dovedite suficient pentru ca Curtea să se poată pronunța cu privire la acest motiv și să respingă acțiunea.

5.

Consiliul solicită, așadar, respectuos anularea hotărârii atacate și respingerea acțiunii în anularea regulamentului atacat formulate de reclamanta din primă instanță.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/36

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 15 septembrie 2016, notificată Consiliului la 16 septembrie 2016, în cauzele T-12/14-T-116/14 și T-119/14, Molinos Río de la Plata SA și alții/Consiliul;

—

respingerea cererii de anulare a regulamentului atacat formulate de reclamantele în primă instanță și

—

obligarea reclamantelor în primă instanță la plata cheltuielilor efectuate de Consiliu atât în primă instanță, cât și în recurs.

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—

soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

1.

În primul rând, Tribunalul a aplicat un criteriu juridic greșit atunci când a examinat dacă Consiliul dispunea de elemente de probă pentru a decide că prețurile interne ale materiilor prime care figurau în registrele exportatorilor argentinieni relevanți erau suficient de denaturate pentru a justifica neluarea lor în considerare și recurgerea la metodologia prevăzută la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul de bază (1). Procedând astfel, Tribunalul a impus acestei instituții o sarcină a probei prea dificilă.

2.

În al doilea rând, aprecierea Tribunalului în sensul că probele prezentate de instituții nu erau suficiente pentru a demonstra că exista o denaturare considerabilă a prețurilor principalelor materii prime în Argentina ca efect al regimului taxelor de export diferențiate nu este motivată în mod adecvat.

3.

În al treilea rând, dispozitivul hotărârii atacate care anulează taxele antidumping în măsura în care vizează reclamantele în prima instanță este disproporționat în raport cu unicul motiv de anulare examinat de Tribunal și conferă efecte necuvenite constatării nelegalității.

4.

Consiliul va demonstra că hotărârea atacată este viciată de mai multe erori de drept care îi afectează validitatea. În plus, Consiliul susține că faptele pe care se bazează primul motiv invocat de reclamantele în prima instanță sunt stabilite în suficientă măsură pentru ca Curtea să poată statua cu privire la acest motiv și să respingă cererea.

5.

Prin urmare, Consiliul solicită în mod respectuos anularea hotărârii atacate și respingerea cererii de anulare a regulamentului în litigiu formulate de reclamantele în prima instanță.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/37

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 15 septembrie 2016, notificată Consiliului la 16 septembrie 2016, în cauza T-117/14, Cargill SACI/Consiliul;

—

respingerea cererii de anulare a regulamentului atacat formulate de reclamanta în primă instanță și

—

obligarea reclamantei în primă instanță la plata cheltuielilor efectuate de Consiliu atât în primă instanță, cât și în recurs.

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—

soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

1.

În primul rând, Tribunalul a aplicat un criteriu legal greșit atunci când a examinat dacă Consiliul dispunea de elemente de probă pentru a decide că prețurile interne ale materiilor prime care figurau în registrele exportatorilor argentinieni relevanți erau suficient de denaturate pentru a justifica neluarea lor în considerare și recurgerea la metodologia prevăzută la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul de bază (1). Procedând astfel, Tribunalul a impus acestei instituții o sarcină a probei prea dificilă.

2.

În al doilea rând, aprecierea Tribunalului în sensul că probele prezentate de instituții nu erau suficiente pentru a demonstra că exista o denaturare considerabilă a prețurilor principalelor materii prime în Argentina ca efect al regimului taxelor de export diferențiate nu este motivată în mod adecvat.

3.

În al treilea rând, dispozitivul hotărârii atacate care anulează taxele antidumping în măsura în care vizează reclamanta în prima instanță este disproporționat în raport cu unicul motiv de anulare examinat de Tribunal și conferă efecte necuvenite constatării nelegalității.

4.

Consiliul va demonstra că hotărârea atacată este viciată de mai multe erori de drept care îi afectează validitatea. În plus, Consiliul susține că faptele pe care se bazează primul motiv invocat de reclamanta în prima instanță sunt stabilite în suficientă măsură pentru ca Curtea de Justiție să poată statua cu privire la acest motiv și să respingă cererea.

5.

Prin urmare, Consiliul solicită în mod respectuos anularea hotărârii atacate și respingerea cererii de anulare a regulamentului în litigiu formulate de reclamanta în prima instanță.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/38

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 15 septembrie 2016, notificată Consiliului la 16 septembrie 2016, în cauza T-118/14, LDC Argentina SA/Consiliul;

—

respingerea cererii de anulare a regulamentului atacat formulate de reclamanta în primă instanță și

—

obligarea reclamantei în primă instanță la plata cheltuielilor efectuate de Consiliu atât în primă instanță, cât și în recurs.

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—

soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

1.

În primul rând, Tribunalul a aplicat un criteriu juridic greșit atunci când a examinat dacă Consiliul dispunea de elemente de probă pentru a decide că prețurile interne ale materiilor prime care figurau în registrele exportatorilor argentinieni relevanți erau suficient de denaturate pentru a justifica neluarea lor în considerare și recurgerea la metodologia prevăzută la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul de bază (1). Procedând astfel, Tribunalul a impus acestei instituții o sarcină a probei prea dificilă.

2.

În al doilea rând, aprecierea Tribunalului în sensul că probele prezentate de instituții nu erau suficiente pentru a demonstra că exista o denaturare considerabilă a prețurilor principalelor materii prime în Argentina ca efect al regimului taxelor de export diferențiate nu este motivată în mod adecvat.

3.

În al treilea rând, dispozitivul hotărârii atacate care anulează taxele antidumping în măsura în care vizează reclamanta în prima instanță este disproporționat în raport cu unicul motiv de anulare examinat de Tribunal și conferă efecte necuvenite constatării nelegalității.

4.

Consiliul va demonstra că hotărârea atacată este viciată de mai multe erori de drept care îi afectează validitatea. În plus, Consiliul susține că faptele pe care se bazează primul motiv invocat de reclamanta în prima instanță sunt stabilite în suficientă măsură pentru ca Curtea să poată statua cu privire la acest motiv și să respingă cererea.

5.

Prin urmare, Consiliul solicită în mod respectuos anularea hotărârii atacate și respingerea cererii de anulare a regulamentului în litigiu formulate de reclamanta în prima instanță.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/39

—

anularea în tot sau în parte a hotărârii atacate;

—

anularea în tot sau în parte a deciziei;

—

anularea sau reducerea substanțială a amenzii;

—

în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la chestiunile de drept în conformitate cu hotărârea Curții de Justiție;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate la Tribunal.

1)

Tribunalul a aplicat un criteriu juridic eronat pentru a aprecia dacă Alpharma era un concurent potențial în contextul în care produsele acesteia contrafăceau brevetul Lundbeck. În lipsa unor elemente de probă care să dovedească faptul că brevetele Lundbeck erau deficiente, brevetele trebuie să fie prezumate ca fiind valide, iar intrarea pe piață cu produse contrafăcute trebuie prezumată ca fiind nelegală.

2)

În pofida faptului că a admis că Alpharma a descoperit doar cu puțin înainte de soluționarea amiabilă faptul că brevetul Lundbeck urma să fie acordat și că produsele acesteia contrafăceau brevetul Lundbeck, Tribunalul nu a evaluat aspectul dacă Comisia a dovedit că intrarea pe piață a Alpharma rămânea o strategie viabilă din punct de vedere economic având în vedere aceste obstacole suplimentare la intrarea pe piață. În schimb, Tribunalul s-a întemeiat pe elemente de probă care nu au fost menționate în decizie și a deplasat în mod incorect sarcina probei asupra recurentelor pentru a infirma susținerea Comisiei potrivit căreia Alpharma era un concurent potențial.

3)

Tribunalul a aplicat un criteriu juridic eronat pentru a aprecia dacă acordul de soluționare amiabilă constituia o restrângere a concurenței „prin obiect”, dat fiind că nu a evaluat aspectul dacă Comisia a demonstrat în mod suficient probabilitatea ca acordul de soluționare amiabilă să poată avea efecte negative și că nu a ținut seama de faptul că Comisia nu avea nicio experiență prealabilă cu acest tip de acord de soluționare amiabilă în materie de brevete.

4)

Tribunalul nu a examinat dacă Comisia și-a dovedit afirmația potrivit căreia restricția prevăzută prin acordul de soluționare amiabilă depășea cadrul brevetelor Lundbeck.

5)

Tribunalul a aplicat un criteriu juridic eronat pentru a examina dacă durata investigației Comisiei era excesivă și dacă încălca dreptul la apărare al recurentelor.

6)

Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a confirmat decizia Comisiei prin care Zoatis (devenită Alpharma LLC), iar nu Merck Generics Holding GmbH, era destinatara deciziei, în pofida incapacității Comisiei de a furniza în decizia sa vreun temei pentru a distinge situațiile celor două societăți.

7)

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept statuând că starea legislației era suficient de clară la data acordului de soluționare amiabilă pentru ca recurentele să își poată cunoaște fără ambiguitate drepturile și obligațiile și să fie în măsură să acționeze în consecință.

8)

Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a confirmat decizia în pofida incapacității clare a Comisiei de a lua în considerare gravitatea încălcării invocate pentru a stabili cuantumul amenzii, astfel cum impune articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 (1).

9)

Tribunalul a aplicat un criteriu juridic eronat pentru a stabili anul relevant pentru calculul plafonului de 10 % al nivelului amenzii aplicate A.L. Industrier.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/40

—

anularea punctului 1 al dispozitivului hotărârii;

—

anularea articolului 1 alineatul (1) și a articolului 2 alineatul (1) din decizie și a articolelor 3 și 4, în măsura în care acestea privesc Merck;

—

în subsidiar, anularea sau reducerea amenzii aplicate Merck;

—

anularea punctului 2 al dispozitivului hotărârii și obligarea Comisiei să suporte propriile cheltuieli de judecată și să plătească cheltuielile de judecată ale Merck, aferente atât procedurii în primă instanță, cât și prezentului recurs.

1.

Primul motiv de recurs al recurentei este că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a constatat că acordurile de soluționare amiabilă privind brevetele încheiate între Generics (UK) („GUK”) și Lundbeck constituiau restrângeri prin obiect în temeiul articolului 101 alineatul (1) TFUE:

2.

Cel de al doilea motiv de recurs al recurentei este că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a ajuns la concluzia că GUK și Lundbeck erau concurenți potențiali la momentul la care acordurile de soluționare amiabilă privind brevetele au fost încheiate:

3.

Cel de al treilea motiv de recurs al recurentei este că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât a menținut amenda aplicată de Comisie recurentei:

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/42

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă în măsura în care urmărește anularea Regulamentului (CE) nr. 14/2007 al Comisiei din 10 ianuarie 2007 de modificare pentru a 74-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 467/2001 al Consiliului în ceea ce îl privește pe reclamant.

2)

Respinge în rest acțiunea ca nefondată.

3)

Îl obligă pe domnul Al-Ghabra să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

4)

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/43

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă European Dynamics Luxembourg SA și Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE la plata cheltuielilor de judecată.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/43

1)

Anulează articolul 2 alineatul (1) litera (e) din Decizia C(2014) 9295 final a Comisiei din 10 decembrie 2014 privind o procedură inițiată în temeiul articolului [101 TFUE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (AT.39780 – Plicuri).

2)

Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/44

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă PAL-Bullermann GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/45

1)

Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 16 iulie 2015 (cauza R 2755/2014-5) privind o procedură de opoziție între domnul Guiral Broto și Gastro & Soul.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

EUIPO și domnul Guiral Broto suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/45

1)

Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 16 iulie 2015 privind o procedură de opoziție între domnul Ramón Guiral Broto și Gastro & Soul GmbH.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

EUIPO și domnul Guiral Broto suportă, fiecare, propriile cheltuieli de judecată.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/46

1)

Respinge acţiunea.

2)

Puro Italian Style SpA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum şi pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/46

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Scorpio Poland la plata cheltuielilor de judecată.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/47

1)

Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 4 noiembrie 2015 (cauza R 1813/2014-2).

2)

Respinge opoziția formulată de Mueloliva, SL la înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană pentru marca verbală FONTOLIVA solicitată de Sovena Portugal – Consumer Goods, SA.

3)

Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

4)

EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de Sovena Portugal – Consumer Goods aferente procedurii de la Tribunal.

5)

Obligă EUIPO și Mueloliva la plata, fiecare, a jumătate din cheltuielile necesare efectuate de Sovena Portugal – Consumer Goods aferente procedurii care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/48

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă APAX Partners LLP la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor indispensabile efectuate de APAX Partners Midmarket în cadrul procedurii în fața Camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/48

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Grid applications GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/49

—

anularea deciziei Comitetului unic de rezoluție SRB/ES/SRF/2016/06 din 15 aprilie 2016 („Decision of the Executive Session of the Board of 15 April 2016 on the 2016 ex-ante contributions to the Single Resolution Fund [SRB/ES/SRF/2016/06]”), precum și a deciziei Comitetului unic de rezoluție SRB/ES/SRF/2016/13 din 20 mai 2016 („Decision of the Executive Session of the Board of 20 May 2016 on the adjustment of the 2016 ex-ante contributions to the Single Resolution Fund supplementing the Decision of the Executive Session of the Board of 15 April 2016 on the 2016 ex-ante contributions to the Single Resolution Fund [SRB/ES/SRF/2016/13]”), cel puțin în măsura în care aceste decizii o privesc pe reclamantă;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

—

Primul motiv întemeiat pe vădita încălcarea a unor condiții de formă esențiale, ca urmare a insuficientei (inexistentei) aduceri la cunoștință a deciziilor atacate

—

Al doilea motiv întemeiat pe vădita încălcarea a unor condiții de formă esențiale, ca urmare a insuficientei motivări a deciziilor atacate

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/49

—

anulează decizia din 10 august 2016 prin care comisia de evaluare din cadrul concursului EPSO/AST-SC/03/15 l-a exclus pe reclamant din concursul menționat;

—

în orice caz, obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe diferite erori vădite de apreciere săvârșite de comisie în cadrul evaluării experienței profesionale a reclamantului.

2.

Al doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe motivarea insuficientă a deciziei atacate și pe lipsa comunicării către reclamant a criteriilor de selecție stabilite de juriul de concurs.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/50

—

constatarea faptului că acțiunea în anulare a fost formulată potrivit dispozițiilor legale și că este admisibilă în conformitate cu articolul 263 TFUE și cu efectele articolului 264 TFUE;

—

anularea Deciziei C(2016) 5054 din 9 august 2016 în conformitate cu articolul 263 TFUE, în partea în care a considerat că măsura descrisă în plângere nu constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE;

—

anularea Deciziei C(2016) 5054 din 9 august 2016 în conformitate cu articolul 263 TFUE, în partea în care a considerat că chiar și în ipoteza în care măsura descrisă în plângere ar constitui un ajutor de stat, aceasta ar fi compatibilă cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

1.

Primul motiv, întemeiat pe lipsa de motivare

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, în condițiile în care Comisia i) nu a examinat cu diligența necesară și în mod obiectiv aspectul dacă ajutorul în discuție putea afecta schimburile comerciale dintre statele membre; ii) nu a luat în considerare inexistența unei limite sau a unui procentaj minim până la care să se poată considera a priori că schimburile comerciale dintre statele membre nu este afectat; iii) nu a luat în considerare faptul că atingerea adusă schimburilor comerciale dintre statele membre nu depinde de caracterul local sau regional al serviciilor prestate ori de importanța activității în cauză; iv) nu a subliniat în suficientă măsură că atunci când un ajutor acordat de către stat întărește poziția unei întreprinderi față de alte întreprinderi concurente, trebuie să se considere că întreprinderile concurente ale întreprinderii beneficiare s-au aflat în condiții mai puțin favorabile pentru a finanța noi investiții în statul respectiv.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/51

—

anularea Deciziei Comisiei din 1 septembrie 2016 prin care s-a declarat ca fiind compatibilă cu piața internă a șaptea versiunea a unui amendament la Legea germană privind măsuri pentru promovarea cinematografiei germane (1);

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea Directivei serviciilor mass-media audiovizuale (2).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 110 TFUE.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 56 TFUE.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 49 TFUE.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 TFUE.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat încălcarea normelor fundamentale de procedură.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/52

—

anularea Deciziei (UE) 2016/1699 a Comisiei din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat privind scutirea aplicabilă profitului excedentar SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Belgia (1);

—

în subsidiar, anularea articolelor 2-4 din decizie;

—

în orice caz, anularea articolelor 2-4 din această decizie în măsura în care aceste articole: (a) dispun recuperarea de la alte entități decât cele care au obținut o „decizie fiscală anticipată privind profitul excedentar”, astfel cum este definită în decizie, și (b) dispun recuperarea unei sume egale cu economia de impozit realizată de beneficiar, fără a permite Belgiei să ia în considerare o ajustare efectivă în sensul creșterii, efectuată de o altă administrație fiscală; și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe eroarea vădită de apreciere, pe abuzul de putere și pe lipsa de motivare în măsura în care decizia atacată concluzionează în sensul existenței unei scheme de ajutor.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 107 TFUE, pe o încălcare a obligației de motivare și pe eroarea vădită de apreciere în măsura în care decizia atacată indică faptul că schema menționată acordă un avantaj selectiv.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 107 TFUE, a obligației de motivare și pe eroarea vădită de apreciere în măsura în care decizia atacată susține că schema menționată determină nașterea unui avantaj.

4.

Al patrulea motiv, cu titlu subsidiar, întemeiat pe o încălcare a articolului 107 TFUE, pe o încălcare a principiilor protecției încrederii legitime și proporționalității, pe eroarea vădită de apreciere, pe abuzul de putere și pe nemotivare în măsura în care decizia atacată dispune ca Belgia să recupereze ajutorul.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/53

—

anularea deciziei adoptate de Comisia Europeană la 19 septembrie 2016 de a nu reține oferta reclamantei și de a atribui contractul nr. OIB.02/PO/2016/012/703 grupului RIDEAUPRESS ITLINE;

—

admiterea cererii de despăgubire formulate de reclamantă; în consecință, obligarea Comisiei Europene la plata către reclamantă a sumei principale de 387 500 de euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul suferit din cauza pierderii contractului, care trebuie majorată cu dobânzi de întârziere și judiciare calculate la rata legală, până la plata completă.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o încălcare a obligației de motivare și a drepturilor reclamantei la o bună administrare, precum și a principiului transparenței, în măsura în care, în pofida cererilor repetate și insistente ale reclamantei, Comisia nu i-ar fi comunicat specificațiile tehnice ale produselor ofertantului căruia i s-a atribuit contractul, nici rezultatele raportului de analiză a ofertelor și eșantioanelor pe care le-a transmis.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiilor de transparență și de egalitate de tratament al ofertanților atât în momentul elaborării caietului de sarcini, cât și în momentul evaluării de către Comisie a ofertelor depuse de ofertanți. În special, reclamanta reproșează pârâtei:

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/54

—

anularea deciziei Comisiei din 19 septembrie 2016, ajutor de stat SA.44351 (2016/C) (ex 2016/NN) – Polonia – Impozit polonez în sectorul comerțului cu amănuntul, notificată cu numărul C(2016) 5596, și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe calificarea eronată a impozitului polonez în sectorul comerțului cu amănuntul ca ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, fapt care rezultă din aprecierea vădit eronată a condiției privind selectivitatea

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și pe încălcarea principiului proporționalității, Comisia dispunând suspendarea imediată a aplicării baremului progresiv al impozitului polonez în sectorul comerțului cu amănuntul

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe motivarea necorespunzătoare și insuficientă a deciziei atacate

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/55

—

anularea deciziei Comisiei Europene din data de 21 septembrie 2016;

—

constatarea faptului că ajutoarele plătite CABAB de către FEDER, État français, Conseil régional d’Aquitaine și Conseil général des Pyrénées Atlantiques sunt nelegale și incompatibile cu piața comună;

—

obligarea État français, Conseil régional d’Aquitaine și Conseil général des Pyrénées Atlantiques, entități descentralizate ale statului, precum si Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) să restituie ajutoarele plătite nelegal, majorate cu rata legală a dobânzii începând de la data punerii la dispoziție a ajutorului;

—

obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a onorariului de avocat în cuantum de 5 000 de euro.

1.

Primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea internă a deciziei Comisiei Europene.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa notificării finanțării alocate proiectului „Technocité”, efectuată FEDER, de République française, de Conseil régional d’Aquitaine și de Conseil général des Pyrénées Atlantiques în favoarea Communauté d’agglomération Côte-Basque-Adour (CABAB).

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe incompatibilitatea finanțării cu piața internă.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe neîndeplinirea condițiilor de atribuire a finanțării.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/56

—

anularea deciziei ECHA nr. SME (2016) 5150 din 15 noiembrie 2016, prin care s-a constatat că FERTISAC S.L. nu îndeplinea condițiile pentru a beneficia de reducerea redevențelor prevăzută pentru întreprinderile mijlocii și prin care i s-a impus plata unei redevențe administrative;

—

anularea facturii nr. 10060160 emise de ECHA la 15 noiembrie 2016 în temeiul deciziei nr. SME (2016) 5150 adoptate de aceasta, a cărei valoare reprezintă diferența dintre redevența plătită de FERTISAC S.L. și redevența aplicabilă unei întreprinderi mari;

—

anularea facturii nr. 10060161 emise de ECHA la 15 noiembrie 2016, prin care se stabilește redevența administrativă în conformitate cu decizia ECHA nr. SME (2016) 5150;

—

obligarea Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare privind calificarea FERTISAC S.L. ca întreprindere mare.

Există două praguri pentru clasificarea unei IMM. Nu este vorba numai despre depășirea unui singur prag (precum reiese din decizia ECHA, având în vedere că aceasta se raportează doar la unul dintre ele: cifra de afaceri anuală), ignorând în mod clar prima condiție, și anume numărul angajaților, care este delimitat perfect prin conjuncția „și”. Or, FERTISAC S.L. nu a depășit în niciun moment pragul de 250 de angajați.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe interpretarea eronată de către pârâtă a Recomandării 2003/361.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/57

—

cu titlu principal, anularea Deciziei Comisiei Europene din 4 iulie 2016 privind ajutorul de stat SA.29769 (2013) (ex 2013/NN) pus în aplicare de Spania în favoarea anumitor cluburi de fotbal;

—

cu titlu subsidiar, anularea articolelor 4 și 5 din decizia menționată;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă articolul 49 TFUE coroborat cu articolele 107 și 108 TFUE, precum și articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”), în măsura în care întreaga motivare a deciziei atacate se bazează pe o reglementare națională care restrânge libertatea de stabilire.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE în măsura în care (i) nu analizează deducerile aplicabile în funcție de cota de impozitare pentru fiecare tip de entitate, (ii) nu procedează în mod imparțial căutând probe incriminatorii și dezincriminatorii și, în consecință, (iii) concluzionează în mod nelegal că există un avantaj, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă (i) principiul încrederii legitime, întrucât dispune recuperarea pretinsului ajutor, având în vedere că, în lumina comportamentului administrației spaniole și a duratei procedurii, FC Barcelona putea avea o încredere legitimă în legalitatea regimului fiscal căruia îi era supus, și (ii) cerința fundamentală a securității juridice.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE, în măsura în care nu ține cont de împrejurarea că ajutorul ar fi justificat prin logica internă a regimului fiscal.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă articolul 108 alineatul (1) TFUE și articolele 21-23 din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9), în măsura în care dispune recuperarea unui ajutor existent și nu respectă procedura privind acest tip de ajutoare.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/58

—

obligarea Uniunii Europene şi/sau a Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) la plata de despăgubiri în cuantumurile menţionate în cererea introductivă care corespund prejudiciului suferit de reclamanţi din cauza participării lor nelegale la restructurarea datoriei guvernului elen, ca urmare a activării clauzelor de acţiune colectivă cu efect retroactiv;

—

cu titlu subsidiar, obligarea Uniunii şi/sau a Băncii Centrale Europene (BCE) la despăgubirea reclamanţilor în cuantumurile menţionate în cererea introductivă care corespund prejudiciului suferit din cauza excluderii nelegale a creditorilor sectorului public al Greciei de la restructurarea datoriei guvernului elen;

—

în orice caz, obligarea BCE la despăgubirea reclamanţilor pentru prejudiciile descrise în cererea introductivă în ceea ce priveşte fiecare reclamant, care rezultă din excluderea SEBC de la restructurarea datoriei guvernului elen;

—

obligarea BCE şi/sau a Uniunii la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că acţiunile Uniunii şi/sau ale BCE şi ale SEBC au fost adoptate ultra vires şi contrar articolelor 120-126, articolului 127 şi articolului 352 alineatul (1) TFUE.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că acţiunile BCE şi ale SEBC referitoare în special la excluderea SEBC de la restructurare încalcă articolul 123 TFUE.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că acţiunile Uniunii şi/sau ale BCE şi ale SEBC încalcă dreptul de proprietate al reclamanţilor protejat în temeiul articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că acţiunile Uniunii şi/sau ale BCE şi ale SEBC încalcă libera circulaţie a capitalurilor protejată în temeiul articolului 63 TFUE.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe faptul că acţiunile Uniunii şi/sau ale BCE şi ale SEBC încalcă dreptul reclamanţilor la egalitate de tratament protejat în temeiul articolului 20 din Carta drepturilor fundamentale.

30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/58

—

anularea deciziei atacate;

—

reformarea deciziei atacate, declarându-se nulitatea mărcii contestate pentru toate serviciile și produsele neanulate prin decizia atacată, cu excepția ambalării şi a depozitării mărfurilor (clasa 39), a organizării de călătorii (clasa 39) și a echipamentelor pentru stingerea incendiilor (clasa 9).

—

obligarea EUIPO și a REPOWER AG la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009 în raport cu articolul 296 TFUE.