ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 419
European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 59
14 noiembrie 2016

Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2016/C 419/01

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

1

 

V   Anunţuri

 

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

 

Curtea de Justiție

2016/C 419/02

Cauza C-165/14: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo – Spania) – Alfredo Rendón Marín/Administración del Estado (Trimitere preliminară — Cetățenia Uniunii — Articolele 20 și 21 TFUE — Directiva 2004/38/CE — Drept de ședere într-un stat membru al unui resortisant al unui stat terț care are antecedente penale — Părinte care exercită în mod exclusiv autoritatea părintească în privința a doi copii minori, cetățeni ai Uniunii — Primul copil, cetățean al statului membru de reședință — Al doilea copil, cetățean al unui alt stat membru — Legislație națională care exclude acordarea unui permis de ședere acestui ascendent ca urmare a antecedentelor sale penale — Refuzul acordării dreptului de ședere care poate determina obligarea copiilor să părăsească teritoriul Uniunii)

2

2016/C 419/03

Cauza C-304/14: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 septembrie 2016 [cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal (Immigration and Asylum Chamber) London – Regatul Unit] – Secretary of State for the Home Department/CS (Trimitere preliminară — Cetățenia Uniunii — Articolul 20 TFUE — Resortisant al unui stat terț care are în întreținere un copil mic, cetățean al Uniunii — Drept de ședere în statul membru al cărui resortisant este copilul — Condamnări penale ale părintelui copilului — Decizie de îndepărtare a părintelui având drept consecință îndepărtarea indirectă a copilului în cauză)

3

2016/C 419/04

Cauze conexate C-439/14 și C-488/14: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Oradea – România) – SC Star Storage SA/Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI) (C-439/14), SC Max Boegl România SRL și alții/RA Aeroportul Oradea și alții (C-488/14) (Trimitere preliminară — Directivele 89/665/CEE și 92/13/CEE — Achiziții publice — Proceduri privind căile de atac — Reglementare națională care condiționează admisibilitatea căilor de atac împotriva actelor autorității contractante de constituirea unei garanții de bună conduită — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 47 — Dreptul la o cale de atac efectivă)

3

2016/C 419/05

Cauza C-484/14: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht München I – Germania) – Tobias Mc Fadden/Sony Music Entertainment Germany GmbH [Trimitere preliminară — Societatea informațională — Libera circulație a serviciilor — Rețea locală fără cablu (WLAN) profesională — Punere la dispoziția publicului — Răspunderea furnizorilor de servicii intermediari — Simplă transmitere — Directiva 2000/31/CE — Articolul 12 — Limitarea răspunderii — Utilizator necunoscut al acestei rețele — Încălcarea drepturilor titularilor de drepturi asupra unei opere protejate — Obligația de protejare a rețelei — Răspundere civilă a profesionistului]

4

2016/C 419/06

Cauza C-516/14: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) – Portugalia) – Barlis 06 – Investimentos Imobiliários e Turísticos SA/Autoridade Tributária e Aduaneira [Trimitere preliminară — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Directiva 2006/112/CE — Articolul 178 litera (a) — Drept de deducere — Condiții de exercitare — Articolul 226 punctele 6 și 7 — Detalii care trebuie să fie menționate în mod obligatoriu pe factură — Volumul și natura serviciilor prestate — Data la care s-a efectuat prestarea de servicii]

6

2016/C 419/07

Cauza C-518/14: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Niedersächsisches Finanzgericht – Germania) – Senatex GmbH/Finanzamt Hannover-Nord [Trimitere preliminară — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Directiva 2006/112/CE — Articolul 167, articolul 178 litera (a), articolul 179 și articolul 226 punctul 3 — Deducerea taxei achitate în amonte — Emiterea unor facturi fără codul fiscal și fără numărul de identificare în scopuri de TVA — Reglementare a unui stat membru care exclude rectificarea ex tunc a unei facturi]

6

2016/C 419/08

Cauza C-525/14: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 septembrie 2016 – Comisia Europeană/Republica Cehă (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Libera circulație a mărfurilor — Articolul 34 TFUE — Restricții cantitative la import — Măsuri cu efect echivalent — Metale prețioase marcate într-un stat terț în conformitate cu legislația neerlandeză — Import în Republica Cehă după punerea în liberă circulație — Refuzul recunoașterii mărcii — Protecția consumatorilor — Proporționalitate — Admisibilitate)

7

2016/C 419/09

Cauza C-574/14: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Najwyższy – Polonia) – PGE Górnictwo i Energetyka Konwencjonalna SA/Prezes Urzędu Regulacji Energetyki (Trimitere preliminară — Ajutoare de stat — Contracte de cumpărare a energiei electrice pe termen lung — Compensare pentru rezilierea voluntară — Decizie a Comisiei prin care se constată compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața internă — Controlul legalității unui ajutor de către instanța națională — Ajustare anuală a costurilor irecuperabile — Momentul luării în considerare a apartenenței unui producător de energie la un grup de întreprinderi)

8

2016/C 419/10

Cauza C-592/14: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (England & Wales), Queen’s Bench Division (Administrative Court) – Regatul Unit) – European Federation for Cosmetic Ingredients/Secretary of State for Business, Innovation and Skills, Attorney General [Trimitere preliminară — Apropierea legislațiilor — Produse cosmetice — Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 — Articolul 18 alineatul (1) litera (b) — Produse cosmetice care conțin ingrediente sau combinații de ingrediente care, pentru a îndeplini cerințele prezentului regulament, au făcut obiectul unei testări pe animale — Interdicție de introducere pe piața Uniunii Europene — Domeniu de aplicare]

9

2016/C 419/11

Cauza C-596/14: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 14 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Madrid – Spania) – Ana de Diego Porras/Ministerio de Defensa (Trimitere preliminară — Politica socială — Directiva 1999/70/CE — Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP — Clauza 4 — Principiul nediscriminării — Noțiunea condiții de încadrare în muncă — Indemnizație pentru rezilierea unui contract de muncă — Indemnizație care nu este prevăzută de reglementarea națională pentru contracte de muncă temporară — Diferență de tratament în raport cu lucrătorii pe durată nedeterminată)

9

2016/C 419/12

Cauzele conexate C-8/15 C-10/15 P: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 septembrie 2016 – Ledra Advertising Ltd (C-8/15 P), Andreas Eleftheriou (C-9/15 P), Eleni Eleftheriou (C-9/15 P), Lilia Papachristofi (C-9/15 P), Christos Theophilou (C-10/15 P), Eleni Theophilou (C-10/15 P)/Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană (Recurs — Program de susținere a stabilității Republicii Cipru — Protocolul de acord din 26 aprilie 2013 privind condițiile specifice de politică economică încheiat între Republica Cipru și Mecanismul European de Stabilitate — Atribuțiile Comisiei Europene și ale Băncii Centrale Europene — Răspunderea extracontractuală a Uniunii Europene — Articolul 340 al doilea paragraf TFUE — Condiții — Obligația de a asigura compatibilitatea acestui protocol de acord cu dreptul Uniunii)

10

2016/C 419/13

Cauzele conexate C-14/15 și C-116/15: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 septembrie 2016 – Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene (Acțiune în anulare — Cooperare polițienească și judiciară în materie penală — Schimbul automat de informații — Înmatricularea vehiculelor — Date dactiloscopice — Cadru juridic aplicabil ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona — Dispoziții tranzitorii — Temei juridic derivat — Distincție între actele legislative și măsurile de punere în aplicare — Consultarea Parlamentului European — Inițiativa unui stat membru sau a Comisiei Europene — Norme privind votul)

11

2016/C 419/14

Cauza C-16/15: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 14 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado Contencioso-Administrativo no 4 de Madrid – Spania) – María Elena Pérez López/Servicio Madrileño de Salud (Comunidad de Madrid) (Trimitere preliminară — Politica socială — Directiva 1999/70/CE — Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP — Clauzele 3-5 — Contracte de muncă pe durată determinată succesive în sectorul sănătății publice — Măsuri de prevenire a recurgerii abuzive la raporturile de muncă pe durată determinată succesive — Sancțiuni — Recalificarea raportului de muncă — Drept la o indemnizație)

12

2016/C 419/15

Cauza C-28/15: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de College van Beroep voor het Bedrijfsleven – Țările de Jos) – Koninklijke KPN NV/Autoriteit Consument en Markt (ACM) (Trimitere preliminară — Cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice — Directiva 2002/21/CE — Articolele 4 și 19 — Autoritate națională de reglementare — Măsuri de armonizare — Recomandarea 2009/396/CE — Efect juridic — Directiva 2002/19/CE — Articolele 8 și 13 — Operator desemnat ca având o putere semnificativă pe o piață — Obligații impuse de o autoritate națională de reglementare — Controlul prețurilor și obligațiile în ceea ce privește sistemul de contabilitate a costurilor — Tarife pentru serviciile de terminare a apelurilor în rețelele fixe și în rețelele mobile — Întinderea controlului pe care instanțele naționale îl pot exercita asupra deciziilor autorităților naționale de reglementare)

13

2016/C 419/16

Cauza C-91/15: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 22 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Gerechtshof Amsterdam – Țările de Jos) – Kawasaki Motors Europe NV/Inspecteur van de Belastingdienst/Douane [Trimitere preliminară — Aprecierea validității — Regulamentul (CE) nr. 1051/2009 — Tariful vamal comun — Clasificare tarifară — Nomenclatura combinată — Poziția 8701 — Tractoare — Subpozițiile 8701 90 11-8701 90 39 — Tractoare agricole și tractoare forestiere (altele decât motocultoarele), cu roți, noi — Vehicule de teren, ușoare, cu patru roți, concepute să fie utilizate ca tractoare]

14

2016/C 419/17

Cauzele conexate C-105/15 P-C-109/15 P: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 septembrie 2016 – Konstantinos Mallis (C-105/15 P), Elli Konstantinou Malli (C-105/15 P), Tameio Pronoias Prosopikou Trapezis Kyprou (C-106/15 P), Petros Chatzithoma, (C-107/15 P), Elenitsa Chatzithoma (C-107/15 P), Lella Chatziioannou (C-108/15 P), Marinos Nikolaou (C-109/15 P)/Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană (Recurs — Program de susținere a stabilității Republicii Cipru — Declarație a Eurogrupului privind printre altele restructurarea sectorului bancar din Cipru — Acțiune în anulare)

14

2016/C 419/18

Cauza C-110/15: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Microsoft Mobile Sales International Oy, fostă Nokia Italia SpA și alții/Ministero per i beni e le attività culturali (MiBAC) și alții [Trimitere preliminară — Apropierea legislațiilor — Proprietate intelectuală — Drept de autor și drepturi conexe — Directiva 2001/29/CE — Dreptul exclusiv de reproducere — Excepții și limitări — Articolul 5 alineatul (2) litera (b) — Excepția privind copierea privată — Compensație echitabilă — Încheierea unor acorduri de drept privat pentru a stabili criteriile de scutire de la plata compensației echitabile — Rambursarea compensației care poate fi solicitată numai de utilizatorul final]

15

2016/C 419/19

Cauza C-113/15: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bayerischer Verwaltungsgerichtshof – Germania) – Breitsamer und Ulrich GmbH & Co. KG/Landeshauptstadt München [Trimitere preliminară — Directiva 2000/13/CE — Etichetarea și prezentarea produselor alimentare — Articolul 1 alineatul (3) litera (b) — Noțiunea produs alimentar preambalat — Articolul 2 — Informarea și protecția consumatorilor — Articolul 3 alineatul (1) punctul 8 — Locul de origine sau de proveniență a unui produs — Articolul 13 alineatul (1) — Etichetarea produselor alimentare preambalate — Articolul 13 alineatul (4) — Ambalaje sau recipiente a căror cea mai mare față are o suprafață mai mică de 10 cm2 — Directiva 2001/110/CE — Articolul 2 punctul 4 — Indicarea țării sau a țărilor de origine a mierii — Porții individuale de miere ambalate în cartoane colective livrate unor colectivități — Porții individuale vândute separat sau propuse consumatorului final în cadrul unor preparate culinare vândute la un preț forfetar — Menționarea țării sau a țărilor de origine a acestei mieri]

16

2016/C 419/20

Cauza C-139/15 P: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 21 septembrie 2016 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei (Recurs — Fondurile de coeziune — Reducerea sprijinului financiar — Procedura de adoptare a deciziei de către Comisia Europeană — Existența unui termen — Nerespectarea termenului stabilit — Consecințe)

16

2016/C 419/21

Cauza C-140/15 P: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 21 septembrie 2016 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei (Recurs — Fondurile de coeziune — Reducerea sprijinului financiar — Procedura de adoptare a deciziei de către Comisia Europeană — Existența unui termen — Nerespectarea termenului stabilit — Consecințe)

17

2016/C 419/22

Cauzele conexate C-184/15 și C-197/15: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 14 septembrie 2016 (cereri de decizie preliminară formulate de Tribunal Superior de Justicia del País Vasco – Spania) – Florentina Martínez Andrés/Servicio Vasco de Salud (C-184/15), Juan Carlos Castrejana López/Ayuntamiento de Vitoria (C-197/15) (Trimitere preliminară — Politica socială — Directiva 1999/70/CE — Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP — Clauzele 5 și 8 — Folosirea contractelor de muncă pe durată determinată succesive — Măsuri de prevenire a recurgerii abuzive la contractele sau la raporturile de muncă pe durată determinată succesive — Sancțiuni — Recalificarea raportului de muncă pe durată determinată în contract de muncă pe durată determinată nepermanent — Principiul efectivității)

18

2016/C 419/23

Cauza C-221/15: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 21 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van beroep te Brussel – Belgia) – Procedură penală împotriva Etablissements Fr. Colruyt NV [Trimitere preliminară — Directiva 2011/64/UE — Articolul 15 alineatul (1) — Determinarea liberă de către producători și importatori a prețului maxim de vânzare cu amănuntul pentru produsele din tutun prelucrat — Reglementare națională prin care se interzice vânzarea de astfel de produse de către comercianții cu amănuntul la prețuri inferioare celor menționate pe timbrul fiscal — Libera circulație a mărfurilor — Articolul 34 TFUE — Modalități de vânzare — Articolul 101 TFUE coroborat cu articolul 4 alineatul (3) TUE]

19

2016/C 419/24

Cauza C-223/15: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Düsseldorf – Germania) – combit Software GmbH/Commit Business Solutions Ltd [Trimitere preliminară — Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Marcă a Uniunii Europene — Caracter unitar — Constatarea unui risc de confuzie doar pentru o parte a Uniunii — Domeniul de aplicare teritorială al interdicției prevăzute la articolul 102 din regulamentul menționat]

19

2016/C 419/25

Cauza C-261/15: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 21 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Vredegerecht te Ieper – Belgia) – Nationale Maatschappij der Belgische Spoorwegen NV/Gregory Demey [Transport feroviar — Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 — Drepturile și obligațiile călătorilor — Absența legitimației de transport — Neregularizare în termen — Infracțiune]

20

2016/C 419/26

Cauza C-304/15: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 21 septembrie 2016 – Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (Neîndeplinirea obligaţiilor de către un stat membru — Directiva 2001/80/CE — Articolul 4 alineatul (3) — Partea A din anexa VI — Limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de mari dimensiuni — Aplicare — Centrala electrică de la Aberthaw)

21

2016/C 419/27

Cauza C-400/15: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Landkreis Potsdam-Mittelmark/Finanzamt Brandenburg (Trimitere preliminară — Fiscalitate — Taxa pe valoarea adăugată — A șasea directivă 77/388/CEE — Drept de deducere — Decizia 2004/817/CE — Reglementare a unui stat membru — Cheltuieli privind bunuri și servicii — Utilizarea lor în scopuri neeconomice în proporție mai mare de 90 % din utilizarea lor totală — Excludere de la dreptul de deducere)

21

2016/C 419/28

Cauza C-442/15 P: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 22 septembrie 2016 – Pensa Pharma, SA/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Ferring BV, Farmaceutisk Laboratorium Ferring A/S (Recurs — Marcă a Uniunii Europene — Marca verbală PENSA PHARMA — Marca figurativă pensa — Cereri de declarare a nulității formulate de titularii mărcilor verbale pentasa — Declararea nulității — Procedură în fața EUIPO — Modificarea obiectului litigiului — Motiv nou în fața Tribunalului)

22

2016/C 419/29

Cauza C-478/15: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 21 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Baden-Württemberg – Germania) – Peter Radgen, Lilian Radgen/Finanzamt Ettlingen (Trimitere preliminară — Fiscalitate — Acord între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor — Egalitate de tratament — Impozit pe venit — Scutire a veniturilor provenite din desfășurarea cu titlu accesoriu a unei activități didactice în serviciul unei persoane juridice de drept public care are sediul într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat căruia i se aplică Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992 — Legislație a unui stat membru care exclude de la această scutire venituri provenite dintr-o astfel de activitate desfășurată în serviciul unei persoane juridice de drept public care are sediul în Elveția)

22

2016/C 419/30

Cauzele conexate C-490/15 P și C-505/15 P: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 14 septembrie 2016 – Ori Martin SA (C-490/15 P), Siderurgica Latina Martin SpA (SLM) (C-505/15 P)/Comisia Europeană [Recurs — Concurență — Înțelegeri — Piața europeană a oțelului pentru precomprimare — Amenzi — Calcularea cuantumului amenzilor — Regulamentul (CE) nr. 1/2003 — Articolul 23 alineatul (2) — Prezumția exercitării efective a unei influențe decisive de către societatea-mamă asupra filialei — Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor — Principiul neretroactivității — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 47 — Dreptul la o cale de atac efectivă într-un termen rezonabil — Carta drepturilor fundamentale — Articolul 41 — Dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil]

23

2016/C 419/31

Cauza C-519/15 P: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 14 septembrie 2016 – Trafilerie Meridionali SpA/Comisia Europeană (Recurs — Concurență — Înțelegeri — Piața europeană a oțelului pentru precomprimare — Amenzi — Calcularea cuantumului amenzilor — Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor — Punctul 35 — Competenţă de fond — Obligația de motivare — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 47 — Dreptul la o cale de atac efectivă într-un termen rezonabil)

24

2016/C 419/32

Cauza C-595/15 P: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 22 septembrie 2016 – National Iranian Oil Company PTE Ltd (NIOC)și alții/Consiliul Uniunii Europene (Recurs — Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran — Lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice — Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 945/2012 — Temei juridic — Noțiunea de entitate asociată)

24

2016/C 419/33

Cauza C-130/16 P: Recurs introdus la 1 martie 2016 de Anastasia-Soultana Gaki împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a noua) din 16 decembrie 2015 în cauza T-547/15, Gaki/Comisia

25

2016/C 419/34

Cauza C-394/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Frankfurt am Main (Germania) la 14 iulie 2016 – FMS Wertmanagement AöR/Heta Asset Resolution AG

25

2016/C 419/35

Cauza C-395/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 15 iulie 2016 – DOCERAM GmbH/CeramTec GmbH

26

2016/C 419/36

Cauza C-414/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 27 iulie 2016 – Vera Egenberger/Evangelisches Werk für Diakonie und Entwicklung e.V.

27

2016/C 419/37

Cauza C-418/16 P: Recurs introdus la 28 iulie 2016 de mobile.de GmbH, fostă mobile.international GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 12 mai 2016 în cauzele conexate T-322/14 și T-325/14, mobile.international/EUIPO – Rezon

28

2016/C 419/38

Cauza C-435/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 4 august 2016 – Acacia Srl și Rolando D'Amato/Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG

29

2016/C 419/39

Cauza C-441/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (România) la data de 8 august 2016 – SMS group GmbH/Direcţia Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București

30

2016/C 419/40

Cauza C-473/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Szegedi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 29 august 2016 – F/Bevándorlási és Állampolgársági Hivatal

31

2016/C 419/41

Cauza C-476/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Ministarstvo pomorstva, prometa i infrastrukture – Uprava zračnog prometa, elektroničkih komunikacija i pošte (Croația) la 30 august 2016 – Hrvatska agencija za civilno zrakoplovstvo/Air Serbia A.D. Beograd și Dane Kondić, direktor Air Serbia A.D. Beograd

31

2016/C 419/42

Cauza C-480/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 5 septembrie 2016 – Fidelity Funds/Skatteministeriet

32

2016/C 419/43

Cauza C-483/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 6 septembrie 2016 – Sziber Zsolt/ERSTE Bank Hungary Zrt.

32

2016/C 419/44

Cauza C-490/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 14 septembrie 2016 – A.S./Republica Slovenia

34

 

Tribunalul

2016/C 419/45

Cauza T-549/14: Hotărârea Tribunalului din 4 octombrie 2016 – Lidl Stiftung/EUIPO – Horno del Espinar (Castello) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziţie — Cerere de înregistrare a mărci verbale a Uniunii Europene Castello — Mărci figurative anterioare naţionale şi ale Uniunii Europene Castelló — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

36

2016/C 419/46

Cauza T-724/14: Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2016 – European Children’s Fashion Association și Instituto de Economía Pública/EACEA [Clauză compromisorie — Acord de grant încheiat în cadrul Programului de acțiune Lifelong Learning (2007-2013) — Proiectul Brand & Merchandising manager for SMEs in the childrens’ product sector — Acțiune în anulare — Act nesupus căilor de atac — Act care se înscrie într-un cadru pur contractual de care este indisociabil — Inadmisibilitate — Costuri neeligibile — Rambursarea sumelor plătite — Raport de audit]

37

2016/C 419/47

Cauza T-70/15: Hotărârea Tribunalului din 30 septembrie 2016 – Trajektna luka Split/Comisia (Concurență — Abuz de poziție dominantă — Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 102 TFUE — Stabilirea de către autoritatea portuară din Split a tarifelor pentru serviciile portuare privind traficul intern la niveluri maxime — Respingerea unei plângeri — Examinarea cauzei de către o autoritate de concurență a unui stat membru — Lipsa interesului Uniunii)

37

2016/C 419/48

Cauzele conexate T-129/15 și T-130/15: Hotărârea Tribunalului din 28 septembrie 2016 – Intesa Sanpaolo/EUIPO (WAVE 2 PAY și WAVE TO PAY) [Marca Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcilor verbale ale Uniunii Europene WAVE 2 PAY și WAVE TO PAY — Motive absolute de refuz — Caracter descriptiv — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Obligația de motivare — Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009]

38

2016/C 419/49

Cauza T-335/15: Hotărârea Tribunalului din 29 septembrie 2016 – Universal Protein Supplements/EUIPO (Reprezentarea unui culturist) [Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene care reprezintă un culturist — Motiv absolut de refuz — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

39

2016/C 419/50

Cauza T-337/15: Hotărârea Tribunalului din 29 septembrie 2016 – Bach Flower Remedies/EUIPO – Durapharma (RESCUE) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de declarare a nulității — Marcă a Uniunii Europene verbală RESCUE — Motiv absolut de refuz — Caracter descriptiv — Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009]

39

2016/C 419/51

Cauza T-355/15: Hotărârea Tribunalului din 30 septembrie 2016 – Alpex Pharma/EUIPO – Astex Pharmaceuticals (ASTEX) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene ASTEX — Marca verbală anterioară a Uniunii Europene ALPEX — Lipsa unei utilizări serioase a mărcii anterioare — Articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 — Articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009]

40

2016/C 419/52

Cauza T-370/15 P: Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2016 – CJ/ECDC (Recurs — Funcție publică — Agent contractual — Contract pe perioadă determinată — Reziliere — Ruperea legăturii de încredere — Dreptul de a fi ascultat)

40

2016/C 419/53

Cauza T-395/15 P: Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2016 – ECDC/CJ (Recurs — Funcție publică — Agent contractual — Contract pe perioadă determinată — Reziliere — Ruperea legăturii de încredere — Dreptul de a fi ascultat)

41

2016/C 419/54

Cauza T-430/15: Hotărârea Tribunalului din 30 septembrie 2016 – Flowil International Lighting/EUIPO – Lorimod Prod Com (Silvania Food) [Marca Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene Silvania Food — Mărcile Uniunii Europene verbale anterioare SYLVANIA — Motive relative de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009]

42

2016/C 419/55

Cauza T-456/15: Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2016 – Foodcare/EUIPO – Michalczewski (T. G. R. ENERGY DRINK) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de declarare a nulității — Marca Uniunii Europene verbală T. G. R. ENERGY DRINK — Rea-credință — Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

42

2016/C 419/56

Cauza T-574/15: Hotărârea Tribunalului din 28 septembrie 2016 – Kozmetika Afrodita/EUIPO – Núñez Martín și Machado Montesinos (KOZMeTIKA AFRODITA) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene KOZMeTIKA AFRODITA — Mărci naționale verbală anterioară EXOTIC AFRODITA MYSTIC MUSK OIL și figurativă anterioară AFRODITA MYSTIC MUSK OIL — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

43

2016/C 419/57

Cauza T-575/15: Hotărârea Tribunalului din 28 septembrie 2016 – Kozmetika Afrodita/EUIPO – Núñez Martín și Machado Montesinos (AFRODITA COSMETICS) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative AFRODITA COSMETICS — Mărcile naționale verbală anterioară EXOTIC AFRODITA MYSTIC MUSK OIL și figurativă anterioară AFRODITA MYSTIC MUSK OIL — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

43

2016/C 419/58

Cauza T-593/15: Hotărârea Tribunalului din 28 septembrie 2016 – The Art Company B & S/EUIPO – G-Star Raw (THE ART OF RAW) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene THE ART OF RAW — Mărcile națională și a Uniunii Europene art și marca Uniunii Europene figurative anterioare The Art Company — Motiv relativ de refuz — Lipsa riscului de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

44

2016/C 419/59

Cauza T-73/15: Ordonanța Tribunalului din 16 septembrie 2016 – Aston Martin Lagonda/EUIPO (Reprezentarea unui calandru pe partea din față a unui autovehicul) (Marcă a Uniunii Europene — Retragerea cererii de înregistrare — Nepronunțare asupra fondului)

45

2016/C 419/60

Cauza T-87/15: Ordonanța Tribunalului din 16 septembrie 2016 – Aston Martin Lagonda/EUIPO (Reprezentarea unui calandru poziționat în partea din față a unui autovehicul) (Marcă a Uniunii Europene — Retragerea cererii de înregistrare — Nepronunțare asupra fondului)

45

2016/C 419/61

Cauza T-382/15: Ordonanța Tribunalului din 26 septembrie 2016 – Greenpeace Energy și alții/Comisia (Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Energie nucleară — Ajutor în favoarea centralei nucleare Hinkley Point C — Contract pe diferență, acordul secretarului de stat și garantarea creditului — Decizie prin care se constată că ajutorul este compatibil cu piața internă — Lipsa afectării substanțiale a poziției concurențiale — Lipsa afectării individuale — Inadmisibilitate)

46

2016/C 419/62

Cauza T-408/16: Acțiune introdusă la 27 iulie 2016 –HX/Consiliul

46

2016/C 419/63

Cauza T-458/16: Acțiune introdusă la 28 iulie 2016 – Acquafarm/Comisia

47

2016/C 419/64

Cauza T-637/16: Acțiune introdusă la 6 septembrie 2016 – Wabco Europe/Comisia

48

2016/C 419/65

Cauza T-639/16 P: Recurs introdus la 7 septembrie 2016 de FV împotriva Hotărârii din 28 iunie 2016 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-40/15, FV/Consiliul

49

2016/C 419/66

Cauza T-643/16: Acțiune introdusă la 11 septembrie 2016 – Gamaa Islamya Egypte/Consiliul

50

2016/C 419/67

Cauza T-646/16 P: Recurs introdus la 6 septembrie 2016 de Erik Simpson împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 24 iunie 2016 în cauza F-142/11 RENV, Simpson/Consiliul

51

2016/C 419/68

Cauza T-652/16 P: Recurs introdus la 16 septembrie 2016 de HD împotriva Hotărârii din 21 iulie 2016 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-136/15, HD/Parlamentul

51

2016/C 419/69

Cauza T-671/16: Acțiune introdusă la 20 septembrie 2016 – Villeneuve/Comisia

52

2016/C 419/70

Cauza T-674/16: Acțiune introdusă la 22 septembrie 2016 – Seigneur/BCE

53

2016/C 419/71

Cauza T-677/16: Acțiune introdusă la 22 septembrie 2016 – Bowles/BCE

54

2016/C 419/72

Cauza T-678/16 P: Recurs introdus la 23 septembrie 2016 de Sergio Siragusa împotriva Ordonanței din 13 iulie 2016 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-124/15, Siragusa/Consiliul

55

2016/C 419/73

Cauza T-679/16: Acțiune introdusă la 26 septembrie 2016 – Athletic Club/Comisia

56

2016/C 419/74

Cauza T-707/16: Acțiune introdusă la 3 octombrie 2016 – Enoitalia, Corte Vigna, Baldo, Belvino, Ca' del Lago, Invino, Vinuva, Cantine Borsari, Ca' Montini, E.I., Enoi, V.E.B., Cbe, Ca.Pi SpA/OAPI – La Rural Viñedos y Bodegas (ANTONIO RUBINI)

57

RO

 

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/1

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2016/C 419/01)

Ultima publicație

JO C 410, 7.11.2016

Publicații anterioare

JO C 402, 31.10.2016

JO C 392, 24.10.2016

JO C 383, 17.10.2016

JO C 371, 10.10.2016

JO C 364, 3.10.2016

JO C 350, 26.9.2016

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo – Spania) – Alfredo Rendón Marín/Administración del Estado

(Cauza C-165/14) (1)

((Trimitere preliminară - Cetățenia Uniunii - Articolele 20 și 21 TFUE - Directiva 2004/38/CE - Drept de ședere într-un stat membru al unui resortisant al unui stat terț care are antecedente penale - Părinte care exercită în mod exclusiv autoritatea părintească în privința a doi copii minori, cetățeni ai Uniunii - Primul copil, cetățean al statului membru de reședință - Al doilea copil, cetățean al unui alt stat membru - Legislație națională care exclude acordarea unui permis de ședere acestui ascendent ca urmare a antecedentelor sale penale - Refuzul acordării dreptului de ședere care poate determina obligarea copiilor să părăsească teritoriul Uniunii))

(2016/C 419/02)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din procedura principală

Reclamant: Alfredo Rendón Marín

Pârâtă: Administración del Estado

Dispozitivul

Articolul 21 TFUE și Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, se opun unei reglementări naționale prin care se impune să se refuze în mod automat acordarea unui permis de ședere resortisantului unui stat terț, părinte al unui copil minor cetățean al Uniunii, resortisant al unui alt stat membru decât statul membru gazdă, care se află în întreținerea sa și care are reședința împreună cu acesta în statul membru gazdă, pentru simplul motiv că are antecedente penale.

Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune aceleiași reglementări naționale care impune să se refuze în mod automat acordarea unui permis de ședere resortisantului unui stat terț, părinte al unor copii minori cetățeni ai Uniunii în privința cărora exercită în mod exclusiv autoritatea părintească, pentru simplul motiv că acesta are antecedente penale, atunci când respectivul refuz are drept consecință faptul că acestor copii li se impune să părăsească teritoriul Uniunii Europene.

(1)  JO C 175, 10.6.2014.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 septembrie 2016 [cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal (Immigration and Asylum Chamber) London – Regatul Unit] – Secretary of State for the Home Department/CS

(Cauza C-304/14) (1)

((Trimitere preliminară - Cetățenia Uniunii - Articolul 20 TFUE - Resortisant al unui stat terț care are în întreținere un copil mic, cetățean al Uniunii - Drept de ședere în statul membru al cărui resortisant este copilul - Condamnări penale ale părintelui copilului - Decizie de îndepărtare a părintelui având drept consecință îndepărtarea indirectă a copilului în cauză))

(2016/C 419/03)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal (Immigration and Asylum Chamber) London

Părțile din procedura principală

Reclamant: Secretary of State for the Home Department

Pârâtă: CS

Dispozitivul

Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru prin care se impune expulzarea de pe teritoriul acestui stat membru către un stat terț a unui resortisant al unui astfel de stat, care a făcut obiectul unei condamnări penale, în condițiile în care acesta exercită efectiv autoritatea părintească în privința unui copil mic, resortisant al acestui stat membru, în care locuiește de la naștere fără să își fi exercitat dreptul de liberă circulație, atunci când expulzarea persoanei interesate ar impune acestui copil să părăsească teritoriul Uniunii Europene, privându-l astfel de beneficiul efectiv al esenței drepturilor sale ca cetățean al Uniunii. Cu toate acestea, în împrejurări excepționale, un stat membru poate adopta o măsură de expulzare cu condiția ca ea să se întemeieze pe conduita respectivului resortisant al unui stat terț, care trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă care aduce atingere unui interes fundamental al societății acestui stat membru, și să se bazeze pe luarea în considerare a diferitor interese implicate, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale.

(1)  JO C 315, 15.9.2014.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/3

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Oradea – România) – SC Star Storage SA/Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI) (C-439/14), SC Max Boegl România SRL și alții/RA Aeroportul Oradea și alții (C-488/14)

(Cauze conexate C-439/14 și C-488/14) (1)

((Trimitere preliminară - Directivele 89/665/CEE și 92/13/CEE - Achiziții publice - Proceduri privind căile de atac - Reglementare națională care condiționează admisibilitatea căilor de atac împotriva actelor autorității contractante de constituirea unei „garanții de bună conduită” - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 - Dreptul la o cale de atac efectivă))

(2016/C 419/04)

Limba de procedură: româna

Instanțele de trimitere

Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Oradea

Părțile din procedura principală

Reclamante: SC Star Storage SA (C-439/14), SC Max Boegl România SRL, SC UTI Grup SA, Astaldi SpA, SC Construcții Napoca SA (C-488/14)

Pârâți: Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI) (C-439/14), RA Aeroportul Oradea, SC Porr Construct SRL, Teerag-Asdag Aktiengesellschaft SC Col-Air Trading SRL, AVZI SA, Trameco SA, Iamsat Muntenia SA (C-488/14)

Dispozitivul

Articolul 1 alineatele (1)-(3) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007, și articolul 1 alineatele (1)-(3) din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66, citite în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiile principale, care condiționează admisibilitatea oricărei căi de atac împotriva unui act al autorității contractante de obligația reclamantului de a constitui garanția de bună conduită pe care o prevede în beneficiul autorității contractante, din moment ce această garanție trebuie să îi fie restituită reclamantului indiferent de soluția pronunțată în calea de atac.

(1)  JO C 448, 15.12.2014.

JO C 26, 26.01.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/4

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht München I – Germania) – Tobias Mc Fadden/Sony Music Entertainment Germany GmbH

(Cauza C-484/14) (1)

([Trimitere preliminară - Societatea informațională - Libera circulație a serviciilor - Rețea locală fără cablu (WLAN) profesională - Punere la dispoziția publicului - Răspunderea furnizorilor de servicii intermediari - Simplă transmitere - Directiva 2000/31/CE - Articolul 12 - Limitarea răspunderii - Utilizator necunoscut al acestei rețele - Încălcarea drepturilor titularilor de drepturi asupra unei opere protejate - Obligația de protejare a rețelei - Răspundere civilă a profesionistului])

(2016/C 419/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht München I

Părțile din procedura principală

Reclamant: Tobias Mc Fadden

Pârâtă: Sony Music Entertainment Germany GmbH

Dispozitivul

1)

Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) coroborat cu articolul 2 litera (a) din această directivă și cu articolul 1 alineatul (2) din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iulie 1998, trebuie interpretat în sensul că o prestare de servicii, precum cea în discuție în litigiul principal, furnizată de operatorul unei rețele de comunicații și care constă în punerea acesteia în mod gratuit la dispoziția publicului constituie un „serviciu al societății informaționale” în sensul acestei prime dispoziții atunci când este realizată de furnizorul respectiv în scopuri publicitare pentru bunurile vândute sau pentru serviciile furnizate de acesta.

2)

Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2000/31 trebuie interpretat în sensul că, pentru ca serviciul vizat la această dispoziție, constând în furnizarea de acces la o rețea de comunicații, să fie considerat furnizat, acest acces nu trebuie să depășească cadrul procedeului tehnic, automat și pasiv care asigură executarea transmiterii informațiilor solicitate, fără a trebui îndeplinită nicio altă cerință suplimentară.

3)

Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2000/31 trebuie interpretat în sensul că condiția prevăzută la articolul 14 alineatul (1) litera (b) din această directivă nu se aplică prin analogie articolului 12 alineatul (1) menționat.

4)

Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2000/31 coroborat cu articolul 2 litera (b) din această directivă trebuie interpretat în sensul că nu există alte cerințe, în afara celor menționate la această dispoziție, pe care trebuie să le respecte furnizorul de servicii care furnizează accesul la o rețea de comunicații.

5)

Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2000/31 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o persoană care a fost lezată prin încălcarea drepturilor sale asupra unei opere să poată solicita unui furnizor de acces la o rețea de comunicații o despăgubire pentru motivul că acest acces a fost utilizat de terți pentru a-i încălca drepturile, precum și rambursarea cheltuielilor de punere în întârziere sau a cheltuielilor de judecată aferente cererii sale de despăgubire. În schimb, dispoziția menționată trebuie interpretată în sensul că nu se opune ca persoana respectivă să solicite interzicerea continuării acestei încălcări, precum și plata cheltuielilor de punere în întârziere și a cheltuielilor de judecată împotriva unui furnizor de acces la o rețea de comunicații ale cărui servicii au fost utilizate pentru a săvârși această încălcare, în ipoteza în care aceste cereri vizează sau sunt consecința adoptării unei somații de către o autoritate sau de către o instanță națională prin care se interzice acestui furnizor să continue încălcarea menționată.

6)

Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2000/31 coroborat cu articolul 12 alineatul (3) din această directivă trebuie interpretat, ținând seama de cerințele care decurg din protecția drepturilor fundamentale, precum și din normele prevăzute de Directivele 2001/29 și 2000/48, în sensul că nu se opune, în principiu, adoptării unei somații precum cea în discuție în litigiul principal, care impune, sub sancțiunea unor penalități cu titlu cominatoriu, unui furnizor de acces la o rețea de comunicații care permite publicului să se conecteze la internet să împiedice terții să pună la dispoziția publicului, prin intermediul acestei conexiuni la internet, o anumită operă protejată de dreptul de autor sau părți din aceasta, pe o platformă de schimb pe internet (peer-to-peer), atunci când acest furnizor are posibilitatea de a alege măsurile tehnice pe care să le adopte pentru a se conforma acestei somații, chiar dacă această alegere se reduce numai la măsura constând în protejarea conexiunii la internet prin intermediul unei parole, dacă utilizatorii acestei rețele sunt obligați să își divulge identitatea pentru a obține parola solicitată și nu pot, așadar, să acționeze în mod anonim, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

(1)  JO C 46, 9.2.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/6

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) – Portugalia) – Barlis 06 – Investimentos Imobiliários e Turísticos SA/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-516/14) (1)

([Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Articolul 178 litera (a) - Drept de deducere - Condiții de exercitare - Articolul 226 punctele 6 și 7 - Detalii care trebuie să fie menționate în mod obligatoriu pe factură - Volumul și natura serviciilor prestate - Data la care s-a efectuat prestarea de servicii])

(2016/C 419/06)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Barlis 06 – Investimentos Imobiliários e Turísticos SA

Pârâtă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Dispozitivul

Articolul 226 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că facturile care cuprind doar detaliul „servicii juridice prestate de la o anumită dată până în prezent”, precum cele în discuție în litigiul principal, nu sunt conforme a priori cerințelor prevăzute la punctul (6) al acestui articol și că facturile care conțin doar detaliul „servicii juridice prestate până în prezent” nu sunt a priori conforme nici cerințelor prevăzute la punctul 6 menționat, nici celor prevăzute la punctul 7 al aceluiași articol, aspect a cărui verificare este însă de competența instanței de trimitere.

Articolul 178 litera (a) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că se opune posibilității ca autoritățile fiscale naționale să refuze dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru simplul motiv că persoana impozabilă deține o factură care nu îndeplinește condițiile impuse de articolul 226 punctele 6 și 7 din această directivă, în condițiile în care aceste autorități dispun de toate informațiile necesare pentru a verifica îndeplinirea condițiilor de fond referitoare la exercitarea acestui drept.

(1)  JO C 34, 2.2.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/6

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Niedersächsisches Finanzgericht – Germania) – Senatex GmbH/Finanzamt Hannover-Nord

(Cauza C-518/14) (1)

([Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Articolul 167, articolul 178 litera (a), articolul 179 și articolul 226 punctul 3 - Deducerea taxei achitate în amonte - Emiterea unor facturi fără codul fiscal și fără numărul de identificare în scopuri de TVA - Reglementare a unui stat membru care exclude rectificarea ex tunc a unei facturi])

(2016/C 419/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Niedersächsisches Finanzgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Senatex GmbH

Pârâtă: Finanzamt Hannover-Nord

Dispozitivul

Articolul 167, articolul 178 litera (a), articolul 179 și articolul 226 punctul 3 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia rectificarea unei facturi care vizează un detaliu obligatoriu, și anume numărul de identificare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, nu produce efecte retroactive, astfel încât dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, exercitat pe baza facturii rectificate, privește anul în care această factură fost rectificată, iar nu anul în care a fost întocmită inițial.

(1)  JO C 34, 2.2.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/7

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 septembrie 2016 – Comisia Europeană/Republica Cehă

(Cauza C-525/14) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Libera circulație a mărfurilor - Articolul 34 TFUE - Restricții cantitative la import - Măsuri cu efect echivalent - Metale prețioase marcate într-un stat terț în conformitate cu legislația neerlandeză - Import în Republica Cehă după punerea în liberă circulație - Refuzul recunoașterii mărcii - Protecția consumatorilor - Proporționalitate - Admisibilitate))

(2016/C 419/08)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Němečková, E. Manhaeve și G. Wilms, agenți)

Pârâtă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, T. Müller, J. Vláčil și J. Očková, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Republica Franceză (reprezentanţi: D. Colas și R. Coesme, agenți)

Dispozitivul

1)

Prin faptul că a refuzat să recunoască mărcile oficiului de marcare WaarborgHolland, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 34 TFUE.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Comisia Europeană, Republica Cehă și Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 46, 9.2.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/8

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Najwyższy – Polonia) – PGE Górnictwo i Energetyka Konwencjonalna SA/Prezes Urzędu Regulacji Energetyki

(Cauza C-574/14) (1)

((Trimitere preliminară - Ajutoare de stat - Contracte de cumpărare a energiei electrice pe termen lung - Compensare pentru rezilierea voluntară - Decizie a Comisiei prin care se constată compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața internă - Controlul legalității unui ajutor de către instanța națională - Ajustare anuală a costurilor irecuperabile - Momentul luării în considerare a apartenenței unui producător de energie la un grup de întreprinderi))

(2016/C 419/09)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy

Părțile din procedura principală

Reclamantă: PGE Górnictwo i Energetyka Konwencjonalna SA

Pârât: Prezes Urzędu Regulacji Energetyki

Dispozitivul

1)

Articolul 107 TFUE și articolul 4 alineatul (3) TUE coroborate cu articolul 4 alineatul (2) din Decizia 2009/287/CE a Comisiei din 25 septembrie 2007 cu privire la ajutorul de stat acordat de Polonia în cadrul Contractelor de cumpărare a energiei electrice, precum și ajutorul de stat pe care Polonia plănuiește să îl acorde în cadrul compensării pentru rezilierea voluntară a Contractelor de cumpărare a energiei electrice trebuie interpretate în sensul că se opun ca, în cazul în care Comisia Europeană a examinat un program de ajutor de stat în lumina Comunicării Comisiei din 26 iulie 2001 privind metodologia de analiză a ajutoarelor de stat legate de costurile irecuperabile și l-a considerat compatibil cu piața internă înainte de punerea sa în aplicare, autoritățile și instanțele naționale să verifice la rândul lor, cu ocazia punerii în aplicare a ajutorului în discuție, conformitatea sa cu principiile prevăzute de această metodologie.

2)

Articolul 4 alineatele (1) și (2) din Decizia 2009/287, citit în lumina Comunicării Comisiei din 26 iulie 2001 privind metodologia de analiză a ajutoarelor de stat legate de costurile irecuperabile, trebuie să fie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele din cauza principală, impune ca, la stabilirea ajustării anuale a compensației pentru costurile irecuperabile care trebuie plătite unui producător care aparține unui grup de întreprinderi, să se țină seama de această apartenență și, prin urmare, de rezultatul financiar al acestui grup la data la care are loc ajustarea.

(1)  JO C 89, 16.3.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/9

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (England & Wales), Queen’s Bench Division (Administrative Court) – Regatul Unit) – European Federation for Cosmetic Ingredients/Secretary of State for Business, Innovation and Skills, Attorney General

(Cauza C-592/14) (1)

([Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Produse cosmetice - Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 - Articolul 18 alineatul (1) litera (b) - Produse cosmetice care conțin ingrediente sau combinații de ingrediente care, „pentru a îndeplini cerințele prezentului regulament”, au făcut obiectul unei testări pe animale - Interdicție de introducere pe piața Uniunii Europene - Domeniu de aplicare])

(2016/C 419/10)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (England & Wales), Queen’s Bench Division (Administrative Court) – Regatul Unit

Părțile din procedura principală

Reclamantă: European Federation for Cosmetic Ingredients

Pârât: Secretary of State for Business, Innovation and Skills, Attorney General

cu participarea: Cruelty Free International, fostă British Union for the Abolition of Vivisection

Dispozitivul

Articolul 18 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice trebuie interpretat în sensul că poate interzice introducerea pe piața Uniunii Europene a unor produse cosmetice care conțin anumite ingrediente care au făcut obiectul unor testări pe animale în afara Uniunii pentru a permite comercializarea de produse cosmetice în țări terțe, în cazul în care datele obținute în urma acestora sunt utilizate pentru a dovedi siguranța respectivelor produse în scopul introducerii lor pe piața Uniunii.

(1)  JO C 81, 9.3.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/9

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 14 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Madrid – Spania) – Ana de Diego Porras/Ministerio de Defensa

(Cauza C-596/14) (1)

((Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Clauza 4 - Principiul nediscriminării - Noțiunea „condiții de încadrare în muncă” - Indemnizație pentru rezilierea unui contract de muncă - Indemnizație care nu este prevăzută de reglementarea națională pentru contracte de muncă temporară - Diferență de tratament în raport cu lucrătorii pe durată nedeterminată))

(2016/C 419/11)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Madrid

Părțile din procedura principală

Apelantă: Ana de Diego Porras

Intimat: Ministerio de Defensa

Dispozitivul

1)

Clauza 4 punctul 1 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că noțiunea „condiții de încadrare în muncă” include indemnizația pe care un angajator trebuie să o plătească unui lucrător ca urmare a rezilierii contractului de muncă pe durată determinată al acestuia.

2)

Clauza 4 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, anexat la Directiva 1999/70, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care nu acordă nicio indemnizație pentru rezilierea contractului de muncă lucrătorului angajat în cadrul unui contract de muncă de „interinidad” (muncă temporară) în condițiile în care acordă o asemenea indemnizație printre altele lucrătorilor pe durată nedeterminată comparabili. Simplul fapt că acest lucrător a efectuat munca în temeiul unui contract de muncă de „interinidad” nu poate constitui un motiv obiectiv care să permită justificarea refuzului de a acorda lucrătorului respectiv beneficiul acestei indemnizații.

(1)  JO C 96, 23.3.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/10

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 septembrie 2016 – Ledra Advertising Ltd (C-8/15 P), Andreas Eleftheriou (C-9/15 P), Eleni Eleftheriou (C-9/15 P), Lilia Papachristofi (C-9/15 P), Christos Theophilou (C-10/15 P), Eleni Theophilou (C-10/15 P)/Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană

(Cauzele conexate C-8/15 C-10/15 P) (1)

((Recurs - Program de susținere a stabilității Republicii Cipru - Protocolul de acord din 26 aprilie 2013 privind condițiile specifice de politică economică încheiat între Republica Cipru și Mecanismul European de Stabilitate - Atribuțiile Comisiei Europene și ale Băncii Centrale Europene - Răspunderea extracontractuală a Uniunii Europene - Articolul 340 al doilea paragraf TFUE - Condiții - Obligația de a asigura compatibilitatea acestui protocol de acord cu dreptul Uniunii))

(2016/C 419/12)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Ledra Advertising Ltd (C-8/15 P), Andreas Eleftheriou (C-9/15 P), Eleni Eleftheriou (C-9/15 P), Lilia Papachristofi (C-9/15 P), Christos Theophilou (C-10/15 P), Eleni Theophilou (C-10/15 P) (reprezentanți: A. Paschalides, dikigoros, A. M. Paschalidou, barrister, și M. A. Riza, QC, mandatat de M. C. Paschalides, solicitor)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-P. Keppenne și M. Konstantinidis, agenți), Banca Centrală Europeană (reprezentanți: K. Laurinavičius și O. Heinz, agenți, asistați de H.-G. Kamann, Rechtsanwalt)

Dispozitivul

1)

Anulează Ordonanțele Tribunalului Uniunii Europene din 10 noiembrie 2014, Ledra Advertising/Comisia și BCE (T-289/13, EU:T:2014:981), Eleftheriou și Papachristofi/Comisia și BCE (T-291/13, nepublicată, EU:T:2014:978) și Theophilou/Comisia și BCE (T-293/13, nepublicată, EU:T:2014:979).

2)

Respinge acțiunile introduse la Tribunal în cauzele T-289/13, T-291/13 și T-293/13.

3)

Ledra Advertising Ltd, domnul Andreas Eleftheriou, doamnele Eleni Eleftheriou, Lilia Papachristofi, domnul Christos Theophilou și doamna Eleni Theophilou, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană (BCE) suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată, efectuate atât în prima instanță, cât și în cadrul recursurilor.

(1)  JO C 171, 26.5.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/11

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 septembrie 2016 – Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene

(Cauzele conexate C-14/15 și C-116/15) (1)

((Acțiune în anulare - Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Schimbul automat de informații - Înmatricularea vehiculelor - Date dactiloscopice - Cadru juridic aplicabil ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona - Dispoziții tranzitorii - Temei juridic derivat - Distincție între actele legislative și măsurile de punere în aplicare - Consultarea Parlamentului European - Inițiativa unui stat membru sau a Comisiei Europene - Norme privind votul))

(2016/C 419/13)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: F. Drexler, A. Caiola și M. Pencheva, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M.-M. Joséphidès, K. Michoel și K. Pleśniak, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și A. Lippstreu, agenți) și Regatul Suediei (reprezentanți: A. Falk, C. Meyer-Seitz, U. Persson, N. Otte Widgren, E. Karlsson și L. Swedenborg, agenți)

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia 2014/731/UE a Consiliului din 9 octombrie 2014 privind lansarea schimbului automatizat de date privind înmatricularea vehiculelor (VRD) în Malta, Decizia 2014/743/UE a Consiliului din 21 octombrie 2014 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor (VRD) în Cipru, Decizia 2014/744/UE a Consiliului din 21 octombrie 2014 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor (VRD) în Estonia și Decizia 2014/911/UE a Consiliului din 4 decembrie 2014 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Letonia.

2)

Menține efectele Deciziilor 2014/731, 2014/743, 2014/744 și 2014/911 până la intrarea în vigoare a unor noi acte destinate să le înlocuiască.

3)

Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

4)

Republica Federală Germania și Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 96, 23.3.2015.

JO C 146, 4.5.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/12

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 14 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado Contencioso-Administrativo no 4 de Madrid – Spania) – María Elena Pérez López/Servicio Madrileño de Salud (Comunidad de Madrid)

(Cauza C-16/15) (1)

((Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Clauzele 3-5 - Contracte de muncă pe durată determinată succesive în sectorul sănătății publice - Măsuri de prevenire a recurgerii abuzive la raporturile de muncă pe durată determinată succesive - Sancțiuni - Recalificarea raportului de muncă - Drept la o indemnizație))

(2016/C 419/14)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado Contencioso-Administrativo no 4 de Madrid

Părțile din procedura principală

Reclamantă: María Elena Pérez López

Pârât: Servicio Madrileño de Salud (Comunidad de Madrid)

Dispozitivul

1)

Clauza 5 punctul 1 litera (a) din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că se opune ca o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal să fie aplicată de autoritățile statului membru vizat astfel încât:

—

reînnoirea contractelor de muncă pe durată determinată succesive, în sectorul public al sănătății, este considerată ca fiind justificată de „motive obiective” în sensul clauzei respective ca urmare a faptului că aceste contracte sunt întemeiate pe dispoziții legale care permit reînnoirea pentru asigurarea prestării de servicii determinate de natură temporară, conjuncturală sau extraordinară, în condițiile în care, în realitate, nevoile respective sunt permanente și durabile;

—

nu există nicio obligație în sarcina administrației competente de a crea posturi permanente pentru a pune capăt angajării de personal statutar ocazional și i se permite acesteia să ocupe posturile permanente create prin angajarea de personal „temporar”, în așa fel încât situația de precaritate a lucrătorilor se perpetuează, în condițiile în care statul în cauză cunoaște un deficit structural de posturi de personal titular în acest sector.

2)

Clauza 5 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, anexat la Directiva 1999/70, trebuie interpretată în sensul că nu se opune, în principiu, unei legislații naționale care impune ca raportul contractual să înceteze la data prevăzută de contractul pe durată determinată și să se lichideze drepturile aferente, fără a se aduce atingere unei eventuale noi numiri, cu condiția ca această legislație să nu fie de natură a repune în discuție obiectivul sau efectul util al acestui acord-cadru, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

3)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la a patra întrebare adresată de Juzgado de lo Contencioso-Administrativo no 4 de Madrid (Tribunalul de Contencios Administrativ nr. 4 din Madrid, Spania).

(1)  JO C 96, 23.3.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/13

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de College van Beroep voor het Bedrijfsleven – Țările de Jos) – Koninklijke KPN NV/Autoriteit Consument en Markt (ACM)

(Cauza C-28/15) (1)

((Trimitere preliminară - Cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice - Directiva 2002/21/CE - Articolele 4 și 19 - Autoritate națională de reglementare - Măsuri de armonizare - Recomandarea 2009/396/CE - Efect juridic - Directiva 2002/19/CE - Articolele 8 și 13 - Operator desemnat ca având o putere semnificativă pe o piață - Obligații impuse de o autoritate națională de reglementare - Controlul prețurilor și obligațiile în ceea ce privește sistemul de contabilitate a costurilor - Tarife pentru serviciile de terminare a apelurilor în rețelele fixe și în rețelele mobile - Întinderea controlului pe care instanțele naționale îl pot exercita asupra deciziilor autorităților naționale de reglementare))

(2016/C 419/15)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het Bedrijfsleven

Părțile din procedura principală

Reclamante: Koninklijke KPN NV, KPN BV, T-Mobile Netherlands BV, Tele2 Nederland BV, Ziggo BV, Vodafone Libertel BV, Ziggo Services BV fostă UPC Nederland BV, Ziggo Zakelijk Services BV fostă UPC Business BV

Pârâtă: Autoriteit Consument en Markt (ACM)

Dispozitivul

1)

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă cadru), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, coroborat cu articolele 8 și 13 din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140, trebuie interpretat în sensul că o instanță națională, sesizată cu un litigiu privind legalitatea unei obligații tarifare impuse de autoritatea națională de reglementare pentru furnizarea serviciilor de terminare a apelurilor telefonice în rețele fixe și în rețele mobile, se poate îndepărta de Recomandarea 2009/396/CE a Comisiei din 7 mai 2009 cu privire la reglementarea tarifelor de terminare a apelurilor telefonice în rețele fixe și în rețele mobile în UE, care preconizează modelul de calculare a costurilor numit „Bulric strict” (Bottom Up Long Run Incremental Costs) drept măsură adecvată de reglementare a prețurilor pe piața serviciilor de terminare a apelurilor telefonice, numai în cazul în care consideră că motive privind circumstanțele speței, în special caracteristicile specifice ale pieței statului membru în discuție, impun acest lucru.

2)

Dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că o instanță națională, sesizată cu un litigiu privind legalitatea unei obligații tarifare impuse de autoritatea națională de reglementare pentru furnizarea serviciilor de terminare a apelurilor telefonice în rețele fixe și în rețele mobile, poate aprecia proporționalitatea acestei obligații în lumina obiectivelor prevăzute la articolul 8 din Directiva 2002/21, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140, precum și la articolul 13 din Directiva 2002/19, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140, și să țină seama de faptul că obligația menționată urmărește să promoveze interesele utilizatorilor finali pe o piață cu amănuntul care nu este susceptibilă de a fi reglementată.

O instanță națională nu poate, atunci când exercită un control jurisdicțional al unei decizii a autorității naționale de reglementare, să impună acestei autorități să demonstreze că obligația respectivă conduce efectiv la realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 8 din Directiva 2002/21, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140.

(1)  JO C 138, 27.4.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/14

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 22 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Gerechtshof Amsterdam – Țările de Jos) – Kawasaki Motors Europe NV/Inspecteur van de Belastingdienst/Douane

(Cauza C-91/15) (1)

([Trimitere preliminară - Aprecierea validității - Regulamentul (CE) nr. 1051/2009 - Tariful vamal comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura combinată - Poziția 8701 - Tractoare - Subpozițiile 8701 90 11-8701 90 39 - Tractoare agricole și tractoare forestiere (altele decât motocultoarele), cu roți, noi - Vehicule de teren, ușoare, cu patru roți, concepute să fie utilizate ca tractoare])

(2016/C 419/16)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof Amsterdam

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Kawasaki Motors Europe NV

Pârât: Inspecteur van de Belastingdienst/Douane

Dispozitivul

Punctul 2 din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1051/2009 al Comisiei din 3 noiembrie 2009 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată este lipsit de validitate, în măsura în care vehiculul descris în cuprinsul acestuia este clasificat la subpoziția 8701 90 90 din Nomenclatura combinată, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 948/2009 al Comisiei din 30 septembrie 2009, iar nu la una dintre subpozițiile 8701 90 11-8701 90 39 ale Nomenclaturii combinate, care corespunde puterii motorului acestui vehicul.

(1)  JO C 146, 4.5.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/14

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 septembrie 2016 – Konstantinos Mallis (C-105/15 P), Elli Konstantinou Malli (C-105/15 P), Tameio Pronoias Prosopikou Trapezis Kyprou (C-106/15 P), Petros Chatzithoma, (C-107/15 P), Elenitsa Chatzithoma (C-107/15 P), Lella Chatziioannou (C-108/15 P), Marinos Nikolaou (C-109/15 P)/Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană

(Cauzele conexate C-105/15 P-C-109/15 P) (1)

((Recurs - Program de susținere a stabilității Republicii Cipru - Declarație a Eurogrupului privind printre altele restructurarea sectorului bancar din Cipru - Acțiune în anulare))

(2016/C 419/17)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurenți: Konstantinos Mallis (C-105/15 P), Elli Konstantinou Malli (C-105/15 P), Tameio Pronoias Prosopikou Trapezis Kyprou (C-106/15 P), Petros Chatzithoma (C-107/15 P), Elenitsa Chatzithoma (C-107/15 P), Lella Chatziioannou (C-108/15 P), Marinos Nikolaou (C-109/15 P) (reprezentanți: E. Efstathiou, K. Efstathiou și K. Liasidou, dikigoroi)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-P. Keppenne et M. Konstantinidis, agenți), Banca Centrală Europeană (reprezentanți: A. Koutsoukou, O. Heinz și K. Laurinavičius, agenți, asistați de H.-G. Kamann, avocat)

Dispozitivul

1)

Respinge recursurile declarate în cauzele C 105/15 P-C 109/15 P.

2)

Îi obligă pe domnul Konstantinos Mallis, pe doamna Elli Konstantinou Malli, Tameio Pronoias Prosopikou Trapezis Kyprou, pe domnul Petros Chatzithoma, pe doamna Elenitsa Chatzithoma, pe doamna Lella Chatziioannou și pe domnul Marinos Nikolaou la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 178, 1.6.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/15

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Microsoft Mobile Sales International Oy, fostă Nokia Italia SpA și alții/Ministero per i beni e le attività culturali (MiBAC) și alții

(Cauza C-110/15) (1)

([Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Proprietate intelectuală - Drept de autor și drepturi conexe - Directiva 2001/29/CE - Dreptul exclusiv de reproducere - Excepții și limitări - Articolul 5 alineatul (2) litera (b) - Excepția privind copierea privată - Compensație echitabilă - Încheierea unor acorduri de drept privat pentru a stabili criteriile de scutire de la plata compensației echitabile - Rambursarea compensației care poate fi solicitată numai de utilizatorul final])

(2016/C 419/18)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelante: Microsoft Mobile Sales International Oy, fostă Nokia Italia SpA, Hewlett-Packard Italiana srl, Telecom Italia SpA, Samsung Electronics Italia SpA, Dell SpA, Fastweb SpA, Sony Mobile Communications Italy SpA, Wind Telecomunicazioni SpA

Intimate: Ministero per i beni e le attività culturali (MiBAC), Società italiana degli autori ed editori (SIAE), Istituto per la tutela dei diritti degli artisti interpreti esecutori (IMAIE), în lichidare, Associazione nazionale industrie cinematografiche audiovisive e multimediali (Anica), Associazione produttori televisivi (Apt)

cu participarea: Assotelecomunicazioni (Asstel), Vodafone Omnitel NV, H3G SpA, Movimento Difesa del Cittadino, Assoutenti, Adiconsum, Cittadinanza Attiva, Altroconsumo

Dispozitivul

Dreptul Uniunii, în particular articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care, pe de o parte, condiționează scutirea de la plata redevenței pentru copia privată a producătorilor și a importatorilor de aparate și de suporturi destinate unei utilizări în mod vădit diferite de realizarea de copii private de încheierea unor acorduri între o entitate, care dispune de un monopol legal al reprezentării intereselor autorilor de opere, și debitorii compensației sau asociațiile sectoriale ale acestora, și, pe de altă parte, prevede că rambursarea unei asemenea redevențe, atunci când aceasta a fost plătită în mod nejustificat, poate fi solicitată numai de utilizatorul final al respectivelor aparate și suporturi.

(1)  JO C 178, 1.6.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/16

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bayerischer Verwaltungsgerichtshof – Germania) – Breitsamer und Ulrich GmbH & Co. KG/Landeshauptstadt München

(Cauza C-113/15) (1)

([Trimitere preliminară - Directiva 2000/13/CE - Etichetarea și prezentarea produselor alimentare - Articolul 1 alineatul (3) litera (b) - Noțiunea „produs alimentar preambalat” - Articolul 2 - Informarea și protecția consumatorilor - Articolul 3 alineatul (1) punctul 8 - Locul de origine sau de proveniență a unui produs - Articolul 13 alineatul (1) - Etichetarea produselor alimentare preambalate - Articolul 13 alineatul (4) - Ambalaje sau recipiente a căror cea mai mare față are o suprafață mai mică de 10 cm2 - Directiva 2001/110/CE - Articolul 2 punctul 4 - Indicarea țării sau a țărilor de origine a mierii - Porții individuale de miere ambalate în cartoane colective livrate unor colectivități - Porții individuale vândute separat sau propuse consumatorului final în cadrul unor preparate culinare vândute la un preț forfetar - Menționarea țării sau a țărilor de origine a acestei mieri])

(2016/C 419/19)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bayerischer Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Breitsamer und Ulrich GmbH & Co. KG

Pârât: Landeshauptstadt München

cu participarea: Landesanwaltschaft Bayern

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora trebuie interpretat în sensul că reprezintă un „produs alimentar preambalat” fiecare dintre porțiile individuale de miere care se prezintă sub forma unor cupe închise cu un capac din aluminiu sigilat și care sunt ambalate în cartoane colective livrate unor colectivități, atunci când acestea din urmă vând porțiile respective separat sau le propun consumatorului final în cadrul unor preparate culinare vândute la un preț forfetar.

(1)  JO C 198, 15.6.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/16

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 21 septembrie 2016 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-139/15 P) (1)

((Recurs - Fondurile de coeziune - Reducerea sprijinului financiar - Procedura de adoptare a deciziei de către Comisia Europeană - Existența unui termen - Nerespectarea termenului stabilit - Consecințe))

(2016/C 419/20)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Pardo Quintillán și D. Recchia, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Regatul Spaniei (reprezentant: A. Rubio González, agent)

Intervenient în susținerea Regatului Spaniei: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: B. Koopman și M. Bulterman, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

3)

Regatul Țărilor de Jos suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 155, 11.5.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/17

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 21 septembrie 2016 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-140/15 P) (1)

((Recurs - Fondurile de coeziune - Reducerea sprijinului financiar - Procedura de adoptare a deciziei de către Comisia Europeană - Existența unui termen - Nerespectarea termenului stabilit - Consecințe))

(2016/C 419/21)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Pardo Quintillán și D. Recchia, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Regatul Spaniei (reprezentant: A. Rubio González, agent)

Intervenient în susținerea Regatului Spaniei: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: B. Koopman și M. Bulterman, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

3)

Regatul Țărilor de Jos suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 155, 11.5.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/18

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 14 septembrie 2016 (cereri de decizie preliminară formulate de Tribunal Superior de Justicia del País Vasco – Spania) – Florentina Martínez Andrés/Servicio Vasco de Salud (C-184/15), Juan Carlos Castrejana López/Ayuntamiento de Vitoria (C-197/15)

(Cauzele conexate C-184/15 și C-197/15) (1)

((Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Clauzele 5 și 8 - Folosirea contractelor de muncă pe durată determinată succesive - Măsuri de prevenire a recurgerii abuzive la contractele sau la raporturile de muncă pe durată determinată succesive - Sancțiuni - Recalificarea raportului de muncă pe durată determinată în „contract de muncă pe durată determinată nepermanent” - Principiul efectivității))

(2016/C 419/22)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia del País Vasco

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Florentina Martínez Andrés (C-184/15), Juan Carlos Castrejana López (C-197/15)

Pârâte: Servicio Vasco de Salud (C-184/15), Ayuntamiento de Vitoria (C-197/15)

Dispozitivul

1)

Clauza 5 punctul 1 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că se opune ca o reglementare națională, precum cea în discuție în litigiile principale, să fie aplicată de instanțele naționale ale statului membru în cauză astfel încât, în cazul folosirii abuzive a contractelor de muncă pe durată determinată succesive, se acordă persoanelor angajate de administrație, prin intermediul unui contract de muncă supus normelor dreptului muncii, un drept la menținerea raportului de muncă, însă acest drept nu este recunoscut, în general, personalului angajat de această administrație în temeiul dreptului administrativ, cu excepția cazului în care există o altă măsură eficace în ordinea juridică națională pentru sancționarea unor asemenea abuzuri în privința acestora din urmă, aspect care trebuie verificat de instanța națională.

2)

Dispozițiile Acordului-cadru cu privire la munca pe durată determinată, anexat la Directiva 1999/70, coroborate cu principiul efectivității trebuie interpretate în sensul că se opun unor norme procedurale naționale care obligă lucrătorul pe durată determinată să intenteze o nouă acțiune în vederea stabilirii sancțiunii adecvate atunci când s-a constatat, de către o autoritate judiciară, recurgerea abuzivă la contracte de muncă pe durată determinată succesive, în măsura în care, pentru lucrătorul în cauză, rezultă inconveniente procedurale, în special în materie de cost, de durată și de norme privind reprezentarea, de natură să facă excesiv de dificilă exercitarea drepturilor care îi sunt conferite de ordinea juridică a Uniunii.

(1)  JO C 236, 20.7.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/19

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 21 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van beroep te Brussel – Belgia) – Procedură penală împotriva Etablissements Fr. Colruyt NV

(Cauza C-221/15) (1)

([Trimitere preliminară - Directiva 2011/64/UE - Articolul 15 alineatul (1) - Determinarea liberă de către producători și importatori a prețului maxim de vânzare cu amănuntul pentru produsele din tutun prelucrat - Reglementare națională prin care se interzice vânzarea de astfel de produse de către comercianții cu amănuntul la prețuri inferioare celor menționate pe timbrul fiscal - Libera circulație a mărfurilor - Articolul 34 TFUE - Modalități de vânzare - Articolul 101 TFUE coroborat cu articolul 4 alineatul (3) TUE])

(2016/C 419/23)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Brussel

Partea din procedura penală principală

Etablissements Fr. Colruyt NV.

Dispozitivul

1)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuţie în litigiul principal, care interzice comercianților cu amănuntul să vândă produse din tutun la un preț unitar inferior prețului pe care producătorul sau importatorul l-a menţionat pe timbrul fiscal aplicat pe produsele respective, în măsura în care acest preț a fost stabilit în mod liber de producător sau de importator.

2)

Articolul 34 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuţie în litigiul principal, care interzice comercianților cu amănuntul să vândă produse din tutun la un preț unitar inferior prețului pe care producătorul sau importatorul l-a menţionat pe timbrul fiscal aplicat pe produsele respective, în măsura în care acest preț a fost stabilit în mod liber de importator.

3)

Articolul 101 TFUE coroborat cu articolul 4 alineatul (3) TUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuţie în litigiul principal, care interzice comercianților cu amănuntul să vândă produse din tutun la un preț unitar inferior prețului pe care producătorul sau importatorul l-a menţionat pe timbrul fiscal aplicat pe produsele respective.

(1)  JO C 262, 10.8.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/19

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Düsseldorf – Germania) – combit Software GmbH/Commit Business Solutions Ltd

(Cauza C-223/15) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Marcă a Uniunii Europene - Caracter unitar - Constatarea unui risc de confuzie doar pentru o parte a Uniunii - Domeniul de aplicare teritorială al interdicției prevăzute la articolul 102 din regulamentul menționat])

(2016/C 419/24)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: combit Software GmbH

Pârâtă: Commit Business Solutions Ltd

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (2), articolul 9 alineatul (1) litera (b) și articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că, atunci când o instanță competentă în domeniul mărcilor UE constată că utilizarea unui semn creează un risc de confuzie cu o marcă a Uniunii Europene într-o parte a teritoriului Uniunii Europene, fără a crea în același timp un asemenea risc într-o altă parte a acestui teritoriu, această instanță trebuie să constate că există o încălcare a dreptului exclusiv conferit de marcă și să pronunțe un ordin de încetare a utilizării respective pentru întregul teritoriu al Uniunii Europene, cu excepția părții din aceasta pentru care s-a constatat lipsa unui risc de confuzie.

(1)  JO C 294, 7.9.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/20

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 21 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Vredegerecht te Ieper – Belgia) – Nationale Maatschappij der Belgische Spoorwegen NV/Gregory Demey

(Cauza C-261/15) (1)

([Transport feroviar - Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 - Drepturile și obligațiile călătorilor - Absența legitimației de transport - Neregularizare în termen - Infracțiune])

(2016/C 419/25)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Vredegerecht te Ieper

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Nationale Maatschappij der Belgische Spoorwegen NV

Pârât: Gregory Demey

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (2) ultima teză din apendicele A la Convenția privind transporturile internaționale feroviare (COTIF) din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de modificare a COTIF din 3 iunie 1999, care figurează în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar trebuie interpretat în sensul că nu se opune unor dispoziții naționale care prevăd că o persoană care efectuează o călătorie cu trenul fără a deține o legitimație de transport în acest scop și care nu își regularizează situația în termenele prevăzute de dispozițiile respective nu are un raport contractual cu întreprinderea feroviară.

(1)  JO C 270, 17.8.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/21

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 21 septembrie 2016 – Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-304/15) (1)

((Neîndeplinirea obligaţiilor de către un stat membru - Directiva 2001/80/CE - Articolul 4 alineatul (3) - Partea A din anexa VI - Limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de mari dimensiuni - Aplicare - Centrala electrică de la Aberthaw))

(2016/C 419/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Mifsud-Bonnici și S. Petrova, agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: J. Kraehling și L. Christie, agenți, asistați de G. Facenna, QC)

Dispozitivul

1)

Prin neaplicarea în mod corect a Directivei 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari în cazul centralei electrice de la Aberthaw (Regatul Unit), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (3) din această directivă coroborată cu partea A din anexa VI la aceasta.

2)

Obligă Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 302, 14.9.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/21

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Landkreis Potsdam-Mittelmark/Finanzamt Brandenburg

(Cauza C-400/15) (1)

((Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată - A șasea directivă 77/388/CEE - Drept de deducere - Decizia 2004/817/CE - Reglementare a unui stat membru - Cheltuieli privind bunuri și servicii - Utilizarea lor în scopuri neeconomice în proporție mai mare de 90 % din utilizarea lor totală - Excludere de la dreptul de deducere))

(2016/C 419/27)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Landkreis Potsdam-Mittelmark

Pârât: Finanzamt Brandenburg

Dispozitivul

Articolul 1 din Decizia 2004/817/CE a Consiliului din 19 noiembrie 2004 de autorizare a Germaniei să aplice o măsură de derogare de la articolul 17 din A șasea directivă 77/388/CEE privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri trebuie interpretat în sensul că nu se aplică într-o situație în care o întreprindere exploatează bunuri sau servicii în proporție mai mare de 90 % pentru activități neeconomice, care nu intră în domeniul de aplicare al taxei pe valoarea adăugată.

(1)  JO C 363, 3.11.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/22

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 22 septembrie 2016 – Pensa Pharma, SA/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Ferring BV, Farmaceutisk Laboratorium Ferring A/S

(Cauza C-442/15 P) (1)

((Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Marca verbală PENSA PHARMA - Marca figurativă pensa - Cereri de declarare a nulității formulate de titularii mărcilor verbale pentasa - Declararea nulității - Procedură în fața EUIPO - Modificarea obiectului litigiului - Motiv nou în fața Tribunalului))

(2016/C 419/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Pensa Pharma, SA (reprezentanți: R. Kunze și G. Würtenberger, Rechtsanwälte)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent), Ferring BV, Farmaceutisk Laboratorium Ferring A/S (reprezentanți: I. Fowler, solicitor, și D. Slopek, Rechtsanwalt)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Pensa Pharma SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 414, 14.12.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/22

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 21 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Baden-Württemberg – Germania) – Peter Radgen, Lilian Radgen/Finanzamt Ettlingen

(Cauza C-478/15) (1)

((Trimitere preliminară - Fiscalitate - Acord între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor - Egalitate de tratament - Impozit pe venit - Scutire a veniturilor provenite din desfășurarea cu titlu accesoriu a unei activități didactice în serviciul unei persoane juridice de drept public care are sediul într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat căruia i se aplică Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992 - Legislație a unui stat membru care exclude de la această scutire venituri provenite dintr-o astfel de activitate desfășurată în serviciul unei persoane juridice de drept public care are sediul în Elveția))

(2016/C 419/29)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Baden-Württemberg

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Peter Radgen, Lilian Radgen

Pârâtă: Finanzamt Ettlingen

Dispozitivul

Dispozițiile Acordului dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, semnat la Luxemburg la 21 iunie 1999, referitoare la egalitatea de tratament a lucrătorilor salariați trebuie să fie interpretate în sensul că se opun unei legislații a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, care nu îi acordă unui resortisant rezident supus în mod nelimitat la plata impozitului pe venit care și-a exercitat dreptul de liberă circulație pentru a desfășura cu titlu accesoriu o activitate didactică salarizată în serviciul unei persoane juridice de drept public cu sediul în Elveția scutirea de impozit aferentă venitului provenit din această activitate salarizată, deși o astfel de scutire ar fi fost acordată dacă activitatea menționată s-ar fi desfășurat în serviciul unei persoane juridice de drept public cu sediul în acest stat membru, în alt stat membru al Uniunii Europene sau în alt stat căruia i se aplică Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992.

(1)  JO C 16, 18.1.2016.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/23

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 14 septembrie 2016 – Ori Martin SA (C-490/15 P), Siderurgica Latina Martin SpA (SLM) (C-505/15 P)/Comisia Europeană

(Cauzele conexate C-490/15 P și C-505/15 P) (1)

([Recurs - Concurență - Înțelegeri - Piața europeană a oțelului pentru precomprimare - Amenzi - Calcularea cuantumului amenzilor - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Articolul 23 alineatul (2) - Prezumția exercitării efective a unei influențe decisive de către societatea-mamă asupra filialei - Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor - Principiul neretroactivității - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 - Dreptul la o cale de atac efectivă într-un termen rezonabil - Carta drepturilor fundamentale - Articolul 41 - Dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil])

(2016/C 419/30)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurente: Ori Martin SA (C-490/15 P), Siderurgica Latina Martin SpA (SLM) (C-505/15 P) (reprezentanți: G. Belotti și P. Ziotti, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka, G. Conte și P. Rossi, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursurile în cauzele C-490/15 P și C-505/15 P.

2)

Obligă Ori Martin SA la plata cheltuielilor de judecată în cauza C-490/15 P.

3)

Obligă Siderurgica Latina Martin SpA (SLM) la plata cheltuielilor de judecată în cauza C-505/15 P.

(1)  JO C 406, 7.12.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/24

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 14 septembrie 2016 – Trafilerie Meridionali SpA/Comisia Europeană

(Cauza C-519/15 P) (1)

((Recurs - Concurență - Înțelegeri - Piața europeană a oțelului pentru precomprimare - Amenzi - Calcularea cuantumului amenzilor - Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor - Punctul 35 - Competenţă de fond - Obligația de motivare - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 - Dreptul la o cale de atac efectivă într-un termen rezonabil))

(2016/C 419/31)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Trafilerie Meridionali SpA (reprezentanți: P. Ferrari și G. Lamicela, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka, G. Conte și P. Rossi, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Trafilerie Meridionali SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 406, 7.12.2015

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/24

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 22 septembrie 2016 – National Iranian Oil Company PTE Ltd (NIOC)și alții/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-595/15 P) (1)

((Recurs - Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran - Lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 945/2012 - Temei juridic - Noțiunea de entitate asociată))

(2016/C 419/32)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurente: National Iranian Oil Company PTE Ltd (NIOC), National Iranian Oil Company International Affairs Ltd (NIOC International Affairs), Iran Fuel Conservation Organization (IFCO), Karoon Oil & Gas Production Co., Petroleum Engineering & Development Co. (PEDEC), Khazar Exploration and Production Co. (KEPCO), National Iranian Drilling Co. (NIDC), South Zagros Oil & Gas Production Co., Maroun Oil & Gas Co., Masjed-Soleyman Oil & Gas Co. (MOGC), Gachsaran Oil & Gas Co., Aghajari Oil & Gas Production Co. (AOGPC), Arvandan Oil & Gas Co. (AOGC), West Oil & Gas Production Co., East Oil & Gas Production Co. (EOGPC), Iranian Oil Terminals Co. (IOTC), Pars Special Economic Energy Zone (PSEEZ) (reprezentant: J.-M. Thouvenin, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: V. Piessevaux și M. Bishop, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă National Iranian Oil Company PTE Ltd (NIOC), National Iranian Oil Company International Affairs Ltd (NIOC International Affairs), Iran Fuel Conservation Organization (IFCO), Karoon Oil & Gas Production Co., Petroleum Engineering & Development Co. (PEDEC), Khazar Exploration and Production Co. (KEPCO), National Iranian Drilling Co. (NIDC), South Zagros Oil & Gas Production Co., Maroun Oil & Gas Co., Masjed-Soleyman Oil & Gas Co. (MOGC), Gachsaran Oil & Gas Co., Aghajari Oil & Gas Production Co. (AOGPC), Arvandan Oil & Gas Co. (AOGC), West Oil & Gas Production Co., East Oil & Gas Production Co. (EOGPC), Iranian Oil Terminals Co. (IOTC) și Pars Special Economic Energy Zone (PSEEZ) să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1)  JO C 59, 15.2.2016.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/25

Recurs introdus la 1 martie 2016 de Anastasia-Soultana Gaki împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a noua) din 16 decembrie 2015 în cauza T-547/15, Gaki/Comisia

(Cauza C-130/16 P)

(2016/C 419/33)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Anastasia-Soultana Gaki (reprezentant: A. Heinen, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Prin Ordonanța din 22 septembrie 2016, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera a zecea) a respins recursul și a decis că doamna Anastasia-Soultana Gaki suportă propriile cheltuieli de judecată.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Frankfurt am Main (Germania) la 14 iulie 2016 – FMS Wertmanagement AöR/Heta Asset Resolution AG

(Cauza C-394/16)

(2016/C 419/34)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Frankfurt am Main

Părțile din procedura principală

Reclamantă: FMS Wertmanagement AöR

Pârâtă: Heta Asset Resolution AG

Întrebările preliminare

1)

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (1), în special articolul 1 alineatul (1) și articolul 2 alineatul (1) punctele 2 și 23 coroborat cu articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții (2), trebuie interpretată în sensul că aceasta se aplică și unei entități de lichidare (societate de lichidare) care, la data intrării în vigoare a Directivei 2014/59/UE, la 2 iulie 2014, era încă o instituție de credit în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (instituție CRR), dar care a pierdut această calitate înainte de expirarea termenului de transpunere al Directivei 2014/59/UE în dreptul național, la 31 decembrie 2014, și care nu mai dispune de o licență de funcționare prevăzută de dreptul bancar pentru derularea unor operațiuni bancare, putând derula, pe baza unei autorizații speciale, numai tranzacții (bancare) care servesc explicit activității de lichidare?

2)

Directiva 2014/59/UE, în special articolul 43 alineatul (2) litera (b) și articolul 37 alineatul (6), trebuie interpretată în sensul că se aplică ratione materiae și unei măsuri care corespunde instrumentului de recapitalizare internă prevăzut la articolul 43 din Directiva 2014/59/UE atunci când, pe baza unei dispoziții naționale a statului membru de origine, această măsură se ia într-o situație în care nu mai există nicio perspectivă realistă de restabilire a viabilității entității de lichidare care, după intrarea în vigoare a Directivei 2014/59/UE la 2 iulie 2014, dar înainte de expirarea termenului de transpunere la 31 decembrie 2014, și-a vândut deja elementele întreprinderii care trebuiau menținute, iar serviciile de importanță sistemică nu sunt transferate unei instituții-punte și nici nu se vând sau se transferă alte elemente ale întreprinderii, această entitate de lichidare fiind destinată exclusiv administrării activelor, drepturilor și pasivelor în scopul unei valorificări reglementate, active și optime a diferitor active, drepturi și pasive individuale (activității de lichidare)?

3)

Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit (3) (astfel cum a fost modificată prin articolul 117 din Directiva 2014/59/UE) trebuie interpretat în sensul că o măsură de reducere a pasivelor unei entități de lichidare, impusă de o autoritate administrativă a statului membru de origine al acesteia, în condițiile în care pasivele respective se supun dreptului național al unui alt stat, precum și o măsură de reducere a ratei dobânzii și de eșalonare a datoriilor în statul membru a cărui legislație se aplică acestor pasive și în care se află sediul creditorului respectiv, produce efecte fără restricții și alte formalități, sau în sensul că (potrivit primei întrebări preliminare) acest fapt presupune ca entității de lichidare (societății de lichidare) să i se aplice ratione materiae Directiva 2014/59/UE, precum și că Directiva 2014/59/UE se aplică ratione materiae măsurii dispuse?

Expresia „produce efecte fără restricții și alte formalități” înseamnă că instanța dintr-un stat membru care trebuie să decidă cu privire la recunoașterea măsurilor dispuse potrivit dreptului statului membru de origine în cadrul legislației în materia obligațiilor nu este competentă să examineze compatibilitatea măsurilor menționate anterior cu Directiva 2014/59/UE?

(1)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

(2)  Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO 2013, L 176, p. 1).

(3)  Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit (JO 2001, L 125, p. 15, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 34).

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 15 iulie 2016 – DOCERAM GmbH/CeramTec GmbH

(Cauza C-395/16)

(2016/C 419/35)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: DOCERAM GmbH

Pârâtă: CeramTec GmbH

Întrebările preliminare

1)

Există o condiționare tehnică ce exclude protecția în sensul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (1) și atunci când efectul stilistic nu are nicio relevanță pentru designul produsului, ci funcționalitatea (tehnică) este unicul factor care determină designul?

2)

În cazul în care Curtea răspunde afirmativ la prima întrebare:

Din ce perspectivă se va aprecia dacă caracteristicile individuale de prezentare ale unui produs au fost alese doar din raționamente privind funcționalitatea? Este necesar un „observator obiectiv”, iar în cazul unui răspuns afirmativ, cum trebuie definit acesta?

(1)  JO L 3, 5.1.2002, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/27

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 27 iulie 2016 – Vera Egenberger/Evangelisches Werk für Diakonie und Entwicklung e.V.

(Cauza C-414/16)

(2016/C 419/36)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Vera Egenberger

Pârâtă: Evangelisches Werk für Diakonie und Entwicklung e.V.

Întrebările preliminare

1)

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE (1) trebuie interpretat în sensul că un angajator, precum pârâta în speță – respectiv Biserica pentru el – poate stabili el însuși în mod obligatoriu dacă, prin natura activității sau prin contextul în care este exercitată, o anumită religie a unui candidat constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată în privința eticii organizației respective?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

Trebuie să rămână neaplicată într-un litigiu precum cel de față o normă juridică națională – precum în speță articolul 9 alineatul 1 din Legea generală privind egalitatea de tratament – conform căreia aplicarea unui tratament diferențiat pe motive de religie la angajarea în comunități religioase și în unitățile aflate în subordinea acestora este admisă și atunci când apartenența la o anumită religie reprezintă o cerință profesională justificată, ținând seama de identitatea acestei comunități religioase, în raport cu dreptul său la autodeterminare?

3)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, în plus:

Ce cerințe legate de natura acestei activități sau de contextul în care este exercitată trebuie stabilite drept cerințe profesionale esențiale, legitime și justificate în privința eticii organizației, conform articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE?

(1)  Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediţie specială, 05/vol. 6, p. 7).

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/28

Recurs introdus la 28 iulie 2016 de mobile.de GmbH, fostă mobile.international GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 12 mai 2016 în cauzele conexate T-322/14 și T-325/14, mobile.international/EUIPO – Rezon

(Cauza C-418/16 P)

(2016/C 419/37)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: mobile.de GmbH, fostă mobile.international GmbH (reprezentant: T. Lührig, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Rezon OOD

Concluzii

Recurenta solicită:

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 12 mai 2016 în cauzele conexate T-322/14 și T-325/14, precum și

—

obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Hotărârea atacată încalcă articolul 57 alineatul (2) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene (1) coroborat cu norma 22 alineatul (2) și cu norma 40 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare a Regulamentului privind marca comunitară (2), întrucât, contrar principiilor de interpretare consacrate în doctrina juridică, Tribunalul interpretează noțiunea „dovada utilizării” de la articolul 57 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 diferit față de interpretarea dată acestei noțiuni în norma 22 alineatul (2) și în norma 40 alineatul (6) din Regulamentul de aplicare. Interpretarea diferită a uneia și aceleiași noțiuni în Regulamentul nr. 207/2009 și în Regulamentul de aplicare nu este compatibilă cu principiile securității și clarității juridice. În plus, Tribunalul nu recunoaște că, potrivit normei 40 alineatul (6) și a normei 22 alineatul (2) din Regulamentul de aplicare, nu este exclusă depunerea cu întârziere a dovezii utilizării, și că EUIPO nu dispune de putere de apreciere. Articolul 57 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 nu este aplicabil, iar EUIPO nu a recurs la această dispoziție, astfel încât decizia camerelor de recurs și hotărârea Tribunalului nu se pot întemeia pe aceasta.

Mai mult, hotărârea atacată încalcă și articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât Tribunalul a admis în mod eronat că se aplică articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, chiar dacă, în cadrul procedurii de nulitate, norma 40 alineatul (6) și norma 22 alineatul (2) din Regulamentul de aplicare sunt contrare acestei dispoziții la o interpretare sistematică a normei 50 alineatul (1) al treilea paragraf. În plus, nu sunt îndeplinite nici condițiile de la articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât pe parcursul întregii proceduri, intervenienta nu a avut niciun motiv legitim să depună cu întârziere facturile pe care le deținea de la început. Prin urmare, Tribunalul a aplicat în mod eronat articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât, având în vedere stadiul procedurii și împrejurările cauzei probele depuse, nu ar fi trebuit luate în considerare. Totodată, Tribunalul a denaturat faptele printr-o reprezentare eronată a situației de fapt, astfel încât facturile depuse la camera de recurs nu reprezintă probe „în completare” sau „clarificatoare”.

Tribunalul nu a examinat nici diferențele de natură fonică și conceptuală dintre semnele utilizate efectiv și nu a luat în considerare impresia de ansamblu, ci numai anumite elemente individuale, aplicând astfel în mod eronat din punct de vedere juridic articolul 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009.

Tribunalul a luat în considerare în mod evident probe irelevante, deși acestea nu erau datate sau nu sunt aferente perioadei relevante. Astfel, a încălcat articolul 57 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu norma 22 alineatele (3) și (4) din Regulamentul de aplicare.

Tribunalul a admis în mod eronat din punct de vedere juridic că nu trebuie să examineze argumentul referitor la abuzul de drept. Tribunalul nu a examinat nici excepția decăderii.

În ultimul rând, hotărârea atacată încalcă articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât Tribunalul nu a recunoscut că camera de recurs ar fi putut să anuleze deciziile diviziei de anulare și să respingă ulterior cererile numai pentru serviciile „publicitate în legătură cu autovehicule”. În ceea ce privește restul serviciilor, în cazul cărora nu a fost făcută dovada utilizării, aceasta ar fi putut să pronunțe o decizie definitivă și să respingă în parte cererile de radiere pentru lipsa dovezii de utilizare prin pronunțarea într-un dispozitiv cu forță juridică.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO L 78, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială 17/vol. 1, p. 189).

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/29

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 4 august 2016 – Acacia Srl și Rolando D'Amato/Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG

(Cauza C-435/16)

(2016/C 419/38)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurent și pârât: Acacia Srl, Rolando D'Amato

Intimată și reclamantă: Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG.

Întrebările preliminare

1)

Este aplicarea restricției privind protecția acordată, în sensul articolului 110 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 (1) al Consiliului, limitată la piese cu o formă impusă, adică la piese a căror formă, datorită aspectului întregului produs, nu poate fi în principiu modificată și astfel nu poate fi aleasă de către client – ca de exemplu jantele autovehiculelor?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

Este aplicarea restricției privind protecția acordată, în sensul articolului 110 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002, limitată doar la oferta de produse identic concepute, deci produse a căror culoare și dimensiune corespund cu cea a produselor originale?

3)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

Se aplică restricția privind protecția acordată, în sensul articolului 110 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002, în favoarea furnizorului unui produs care contraface fundamental desenul sau modelul industrial care face obiectul acțiunii doar atunci când acesta garantează în mod obiectiv că produsul său se poate achiziționa exclusiv pentru scopuri de reparații și nu pentru a fi folosit în alte scopuri, cum ar fi îmbunătățirea sau personalizarea produsului?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 3:

Ce demersuri trebuie să întreprindă furnizorul unui produs care contraface fundamental desenul sau modelul industrial care face obiectul acțiunii de față, pentru a garanta în mod obiectiv că produsul său se poate achiziționa exclusiv pentru scopuri de reparații, iar nu pentru a fi folosit în alte scopuri, cum ar fi îmbunătățirea sau personalizarea întregului produs? Este suficient

a)

ca furnizorul să includă în prospectul de vânzare informația că vânzarea se face exclusiv în scopuri de reparații, pentru a reconstitui aspectul inițial al întregului produs sau

b)

este necesar ca furnizorul să condiționeze livrarea de declarația scrisă a cumpărătorului (comerciant și consumator) că utilizează produsul oferit numai în scopuri de reparații?

(1)  Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare, JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/30

Cerere de decizie preliminară introdusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (România) la data de 8 august 2016 – SMS group GmbH/Direcţia Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București

(Cauza C-441/16)

(2016/C 419/39)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: SMS group GmbH

Pârâtă: Direcţia Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București

Întrebările preliminare

1)

Art. 2, art. 3, art. 4 și art. 5 din Directiva 79/1072/CEE (1) coroborate cu art. 17 alin. 2 și alin. 3 lit. a) din Directiva 77/388/CEE (2) trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici a administrației fiscale naționale care consideră că nu există elementele obiective care să confirme intenția declarată a persoanei impozabile de a utiliza bunurile importate în cadrul activității sale economice în împrejurarea în care, la data importului propriu zis, era suspendat contractul în scopul executării căruia persoana impozabilă a achiziționat și importat bunurile, implicând un risc serios ca livrarea/operațiunea subsecventă căreia îi erau destinate bunurile importate să nu se mai realizeze?

2)

Dovedirea circuitului ulterior al bunurilor importate, respectiv stabilirea dacă și în ce manieră bunurile importate au fost efectiv destinate operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile, reprezintă o condiție suplimentară impusă pentru rambursarea TVA, alta decât cele enumerate de art. 3 și art. 4 din Directiva 79/1072/CEE, interzisă de dispozițiile art. 6 din directivă, sau o informație necesară privitoare la condiția de fond pentru rambursare referitoare la utilizarea bunurilor importate în cadrul tranzacțiilor impozabile, pe care organul fiscal o poate pretinde conform dispozițiilor art. 6 din directivă?

3)

În interpretarea art. 2, art. 3, art. 4 și art. 5 din Directiva 79/1072/CEE coroborate cu art. 17 alin. 2 și alin. 3 lit. a) din Directiva 77/388/CEE, dreptul la rambursarea TVA poate fi refuzat dacă operațiunea subsecventă preconizată, în cadrul căreia urmau a fi utilizate bunurile importate, nu s a mai realizat? În această împrejurare, devine relevantă destinația efectivă a bunurilor, adică împrejurarea dacă au fost valorificate, în ce mod și pe ce teritoriu, respectiv în statul membru în care TVA a fost achitată sau în afara acestuia?

(1)  A opta directivă a Consiliului din 6 decembrie 1979 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării (JO 1979 L 331, p. 11, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 34)

(2)  A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO 1977 L 145, p. 1)

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/31

Cerere de decizie preliminară introdusă de Szegedi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 29 august 2016 – F/Bevándorlási és Állampolgársági Hivatal

(Cauza C-473/16)

(2016/C 419/40)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szegedi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamant: F

Pârât: Bevándorlási és Állampolgársági Hivatal

Întrebările preliminare

1)

Articolul 4 din Directiva 2004/83/CE (1) trebuie interpretat, în lumina articolului 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în sensul că nu se opune ca, în ceea ce privește solicitanții de azil aparținând grupului LGBTI, să se solicite și să se analizeze raportul de expertiză întocmit de un psiholog medico legal criminalist pe baza unor teste de personalitate prospective, în cazul în care, pentru întocmirea raportului respectiv nu se adresează întrebări cu privire la practicile sexuale ale solicitantului de azil, iar acesta nu este supus unei examinări fizice?

2)

În cazul în care raportul de expertiză la care face referire prima întrebare nu poate fi utilizat ca probă, articolul 4 din Directiva 2004/83/CE trebuie interpretat, în lumina articolului 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în sensul că, atunci când cererea de azil se bazează pe persecuția din motive de orientare sexuală, nici autoritățile administrative naționale și nici instanțele nu au vreo posibilitate de a examina, pe baza unei expertize, veridicitatea susținerilor solicitantului de azil, indiferent de caracteristicile expertizei respective?

(1)  Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (JO 2004, L 304, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52).

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/31

Cerere de decizie preliminară introdusă de Ministarstvo pomorstva, prometa i infrastrukture – Uprava zračnog prometa, elektroničkih komunikacija i pošte (Croația) la 30 august 2016 – Hrvatska agencija za civilno zrakoplovstvo/Air Serbia A.D. Beograd și Dane Kondić, direktor Air Serbia A.D. Beograd

(Cauza C-476/16)

(2016/C 419/41)

Limba de procedură: croata

Instanța de trimitere

Ministarstvo pomorstva, prometa i infrastrukture – Uprava zračnog prometa, elektroničkih komunikacija i pošte

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Hrvatska agencija za civilno zrakoplovstvo

Pârâte: Air Serbia A.D. Beograd și Dane Kondić, direktor Air Serbia A.D. Beograd

Întrebările preliminare

Este conformă cu interpretarea dreptului Uniunii Europene, în general, și cu interpretarea dispozițiilor articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Protocolul VI care figurează în anexa V la Acordul multilateral privind înființarea unui spațiu aerian comun european, în special, practica unei companii aeriene a unei părți asociate la Acordul SACE, care constă în asigurarea de transporturi aeriene comerciale de pasageri cu plecarea dintr-un stat membru al Uniunii Europene, prin țara sa de origine, ca punct de transfer în care transbordează pasagerii și bagajele acestora în alt avion al aceleiași companii, și cu destinația într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-o țară terță, în temeiul unui document de transport autonom pe care sunt menționate două numere de zbor distincte?

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/32

Cerere de decizie preliminară introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 5 septembrie 2016 – Fidelity Funds/Skatteministeriet

(Cauza C-480/16)

(2016/C 419/42)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Fidelity Funds

Pârât: Skatteministeriet

Intervenient: NN (L) SICAV

Întrebare preliminară

Este contrar articolului 56 TCE (articolul 63 TFUE) privind libera circulație a capitalurilor sau articolului 49 TCE (articolul 56 TFUE) privind libertatea de a presta servicii un regim fiscal, precum cel din litigiul principal, în care organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) care intră sub incidența Directivei 85/611/CEE (1) a Consiliului (denumită în continuare „Directiva OPCVM”) sunt impozitate la sursă pe dividendele de la societăți daneze, în timp ce organismele de plasament colectiv daneze echivalente pot beneficia de o scutire de impozit la sursă, fie pentru că acestea realizează efectiv o distribuire minimă către participanții la fond pentru care impozitul este reținut la sursă, fie pentru că, tehnic, se calculează o distribuire minimă pentru care impozitul la sursă este reținut de la participanții la aceste organisme?

(1)  Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 375, 31.12.1985, p. 3, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 138).

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/32

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 6 septembrie 2016 – Sziber Zsolt/ERSTE Bank Hungary Zrt.

(Cauza C-483/16)

(2016/C 419/43)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamant: Sziber Zsolt

Pârâtă: ERSTE Bank Hungary Zrt.

Intervenientă: Szeder Mónika

Întrebările preliminare

1)

Următoarele dispoziţii de drept al Uniunii, şi anume articolul 129A alineatele (1) şi (2) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (Tratatul de la Roma), coroborat alineatul (3) al aceluiaşi articol, articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2012/C 326/02), articolul 7, alineatele (1) şi (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) coroborat cu articolul 8 din aceeaşi directivă, precum şi considerentul (47) al Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (2) trebuie interpretate în sensul că aceste dispoziţii de drept al Uniunii se opun, excluzând de la aplicare, unei reglementări naţionale care prevede o cerinţă suplimentară în detrimentul unei părţi (reclamant sau pârât) la un contract de credit în calitate de consumator care, în perioada 1 mai 2004-26 iulie 2014, a încheiat în calitate de consumator un contract de credit afectat de o clauză contractuală abuzivă, care permite o majorare unilaterală a dobânzilor, a costurilor şi a cheltuielilor, sau de o prevedere contractuală abuzivă referitoare la diferenţa dintre cursul de vânzare şi cursul de cumpărare, precizându-se că aceste cerinţe suplimentare impun în special, pentru a putea valorifica eficient în justiţie drepturile legate de nevalabilitatea contractelor menţionate încheiate cu consumatorii, depunerea unui memoriu în contenciosul civil [în particular cererea introductivă, memoriul de modificare a cererii introductive sau excepţia de nevalabilitate invocată în apărare (împotriva obligării consumatorului), modificarea unei astfel de excepţii, cererea reconvenţională sau modificarea unei astfel de cereri] care, pentru ca instanţa să îl poată pune în discuţie pe fondul cauzei, trebuie în mod obligatoriu să aibă un anumit conţinut, pe când celelalte părţi decât cele care au încheiat un contract de credit în calitate de consumatori, precum şi părţile care, în aceeaşi perioadă, au încheiat în calitate de consumatori contracte de credit care nu intră în categoria de contracte sus-menţionată nu sunt obligate să formuleze un memoriu cu un conţinut stabilit în acest fel?

2)

Dispoziţiile de drept al Uniunii Europene, enumerate la punctul 1) de mai sus, trebuie interpretate în sensul că ele – indiferent dacă Curtea răspunde afirmativ sau negativ la întrebarea 1) care este mai generală decât întrebarea 2) – exclud posibilitatea ca unei părţi care a încheiat un contract de credit în calitate de consumator precum cel menţionat la punctul 1) să i se aplice cerinţele suplimentare imperative [de mai jos] [literele a)-c)]:

a)

memoriul [cererea introductivă, memoriul de modificare a cererii introductive sau excepţia de nevalabilitate invocată în apărare (împotriva obligării consumatorului), modificarea unei astfel de excepţii, cererea reconvenţională sau modificarea unei astfel de cereri], dat fiind că trebuie formulat în procedura jurisdicţională contencioasă de o parte care a încheiat un contract de credit în calitate de consumator (reclamant sau pârât), precum cel menţionat la punctul 1), nu poate fi examinat şi admis pe fond decât dacă, în acest memoriu, partea nu solicită instanţei doar constatarea nevalidităţii parţiale sau totale a contractelor de credit menţionate la punctul 1), ci şi aplicarea consecinţei juridice a nevalidităţii totale – pe când celelalte părţi decât cele care au încheiat un contract de credit în calitate de consumatori, precum şi părţile care, în aceeaşi perioadă, au încheiat în calitate de consumatori contracte de credit care nu intră în categoria de contracte sus-menţionată nu sunt obligate să formuleze un memoriu cu un conţinut stabilit în acest fel?

b)

memoriul [cererea introductivă, memoriul de modificare a cererii introductive sau excepţia de nevalabilitate invocată în apărare (împotriva obligării consumatorului), modificarea unei astfel de excepţii, cererea reconvenţională sau modificarea unei astfel de cereri], dat fiind că trebuie formulat în procedura jurisdicţională contencioasă de o parte care a încheiat un contract de credit în calitate de consumator (reclamant sau pârât), precum cel menţionat la punctul 1), nu poate fi examinat şi admis pe fond decât dacă, în acest memoriu, partea nu solicită instanţei, pe lângă constatarea nevalabilităţii totale a contractelor încheiate în calitate de consumator precum cele menţionate la punctul 1), şi aplicarea, printre consecinţele juridice ale nevalabilităţii totale, a celei constând în restabilirea situaţiei anterioare contractului –, pe când celelalte părţi decât persoanele care au încheiat un contract de credit în calitate de consumatori, precum şi părţile care, în cursul aceleiaşi perioade, au încheiat în calitate de consumatori contracte de credit care nu intră în categoria de contracte sus-menţionată, nu sunt obligate să formuleze un memoriu cu un conţinut stabilit în acest fel?

c)

memoriul [cererea introductivă, memoriul de modificare a cererii introductive sau excepţia de nevalabilitate invocată în apărare (împotriva obligării consumatorului), modificarea unei astfel de excepţii, cererea reconvenţională sau modificarea unei astfel de cereri], dat fiind că trebuie formulat în procedura jurisdicţională contencioasă de o parte care a încheiat un contract de credit în calitate de consumator (reclamant sau pârât), precum cel menţionat la punctul 1), nu poate fi examinat şi admis pe fond decât dacă include un decont (definit de normele de drept naţional) extrem de complicat din punct de vedere matematic – şi care trebuie efectuat luând în considerare şi de normele de conversie în forinţi ungari – cu privire la perioada cuprinsă între data de începere a relaţiei contractuale şi data depunerii cererii introductive, decont care conţine o deducere detaliată pe fiecare post verificabilă aritmetic, şi care indică ratele lunare scadente prevăzute în contract, ratele lunare rambursate de reclamant, ratele lunare scadente determinate prin lăsarea la o parte a dispoziţiei contractuale nevalabile, precum şi diferenţa dintre aceste valori, menţionând sub formă de total cuantumul sumei pe care partea care a încheiat un contract de credit în calitate de consumator precum cel menţionat la punctul 1) o datorează încă instituţiei financiare sau, eventual, al sumei pe care a plătit-o în plus– pe când celelalte părţi decât persoanele care au încheiat un contract de credit în calitate de consumatori, precum şi părţile care, în cursul aceleiaşi perioade, au încheiat în calitate de consumatori contracte de credit care nu intră în categoria de contracte sus-menţionată, nu sunt obligate să formuleze un memoriu cu un conţinut stabilit în acest fel?

3)

Dispoziţiile de drept al Uniunii Europene, enumerate la punctul 1) de mai sus, trebuie interpretate în sensul că ele implică faptul că încălcarea lor, din cauza cerinţelor privind condiţiile suplimentare menţionate anterior [la punctele 1) şi 2)], constituie în acelaşi timp o încălcare a articolelor 20, 21 şi 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2012/C 326/02), ţinând cont de asemenea [parţial şi la punctele 1) şi 2)] că, potrivit Hotărârii din 5 decembrie 2000, Guimont (C-448/98, EU:C:2000:663, punctul 23), şi Hotărârii din 10 mai 2012, Duomo Gpa şi alţii (C-357/10 à C-359/10, EU:C:2012:283, punctul 28), precum şi Ordonanţei din 3 iulie 2014, Tudoran (C-92/14, EU:C:2014:2051, punctul 39), dreptul Uniunii Europene în materia protecţiei consumatorilor trebuie aplicat de instanţele naţionale şi în situaţii când nu există elemente transfrontaliere, mai precis în situaţii pur naţionale, sau trebuie să se considere că există o situaţie transfrontalieră pentru simplul fapt că respectivele contracte de credit menţionate la punctul 1) de mai sus sunt contracte de credit denumite „în devize străine”?

(1)  Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 273).

(2)  Directive 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO 2008, L 133, p. 66).

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/34

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 14 septembrie 2016 – A.S./Republica Slovenia

(Cauza C-490/16)

(2016/C 419/44)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče Republike Slovenije

Părțile din procedura principală

Reclamantă: A.S.

Pârâtă: Republica Slovenia

Întrebările preliminare

1)

Protecția jurisdicțională în temeiul articolului 27 din Regulamentul nr. 604/2013 privește și interpretarea condițiilor privind criteriul prevăzut la articolul 13 alineatul (1), atunci când este vorba despre o decizie că un stat membru nu va examina cererea de protecție internațională, iar un alt stat membru și-a asumat deja responsabilitatea pentru examinarea cererii solicitantului pe același temei și atunci când solicitantul contestă acest lucru?

2)

Condiția privind trecerea ilegală în temeiul articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretată în mod independent și autonom sau prin coroborare cu articolul 3 punctul 2 din Directiva 2008/115 privind returnarea și cu articolul 5 din Codul Frontierelor Schengen care definesc trecerea ilegală a frontierei, iar această interpretare trebuie aplicată în privința articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 604/2013?

3)

În lumina răspunsului la cea de a doua întrebare, noțiunea de trecere ilegală prevăzută la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretată, în circumstanțele prezentei cauze, în sensul că nu are loc o trecere ilegală a frontierei atunci când autoritățile publice ale unui stat membru organizează trecerea frontierei în scopul unui tranzit către un alt stat membru al UE?

4)

În ipoteza în care s-ar răspunde afirmativ la a treia întrebare, articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretat, în consecință, în sensul că interzice trimiterea unui resortisant al unui stat terț către statul prin care a intrat inițial pe teritoriul UE?

5)

Articolul 27 din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretat în sensul că termenele prevăzute la articolul 13 alineatul (1) și la articolul 29 alineatul (2) nu curg atunci când solicitantul își exercită dreptul la protecție jurisdicțională, a fortiori atunci când aceasta implică și o întrebare preliminară sau atunci când instanța națională așteaptă răspunsul Curții de Justiție a Uniunii Europene la o astfel de întrebare care a fost adresată în altă cauză? Cu titlu subsidiar, termenele ar curge într-o asemenea situație, statul membru responsabil neavând însă dreptul de a refuza primirea?

Tribunalul

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/36

Hotărârea Tribunalului din 4 octombrie 2016 – Lidl Stiftung/EUIPO – Horno del Espinar (Castello)

(Cauza T-549/14) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziţie - Cerere de înregistrare a mărci verbale a Uniunii Europene Castello - Mărci figurative anterioare naţionale şi ale Uniunii Europene Castelló - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 419/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Lidl Stiftung & Co. KG (Neckarsulm, Germania) (reprezentanți: M. Wolter, M. Kefferpütz și A. Marx, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: inițial P. Geroulakos și D. Botis, ulterior D. Botis, și în cele din urmă D. Gája, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Horno del Espinar, SL (El Espinar, Spania)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 22 aprilie 2014 (cauzele conexate R 1233/2013-2 și R 1258/2013-2) privind o procedură de opoziție între Horno del Espinar și Lidl Stiftung & Co

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 22 aprilie 2014 (cauzele conexate R 1233/2013-2 și R 1258/2013-2) privind o procedură de opoziție între Horno del Espinar, SL și Lidl Stiftung & Co. KG în ceea ce privește aprecierea camerei de recurs privind existența unui risc de confuzie în legătură cu fructele și legumele congelate din clasa 29 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și cu modificările ulterioare.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Obligă Lidl Stiftung & Co. să suporte, pe lângă propriile cheltuieli, trei pătrimi din cheltuielile de judecată efectuate de EUIPO.

4)

EUIPO suportă o pătrime din propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 351, 6.10.2014.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/37

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2016 – European Children’s Fashion Association și Instituto de Economía Pública/EACEA

(Cauza T-724/14) (1)

([„Clauză compromisorie - Acord de grant încheiat în cadrul Programului de acțiune «Lifelong Learning (2007-2013)» - Proiectul «Brand & Merchandising manager for SMEs in the childrens’ product sector» - Acțiune în anulare - Act nesupus căilor de atac - Act care se înscrie într-un cadru pur contractual de care este indisociabil - Inadmisibilitate - Costuri neeligibile - Rambursarea sumelor plătite - Raport de audit”])

(2016/C 419/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: European Children’s Fashion Association (Valencia, Spania) și Instituto de Economía Pública, SL (Valencia) (reprezentant: A. Haegeman, avocat)

Pârâtă: Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (reprezentanți: H. Monet și A. Jaume, agenți)

Obiectul

Cu titlu principal, o cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE, prin care se urmărește să se constate că prima reclamantă nu este obligată să ramburseze suma pe care i-a plătit-o EACEA în temeiul acordului încheiat pentru realizarea proiectului „Brand & Merchandising manager for SMEs in the childrens’ product sector” și, cu titlu subsidiar, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se urmărește anularea, pe de o parte, a scrisorii de preinformare a EACEA din 1 august 2014 prin care prima reclamantă era informată că trebuia să ramburseze suma de 82 378,81 de euro în urma auditului privind proiectul amintit și, pe de altă parte, a notei de debit nr. 3241401420, emise de EACEA la 5 august 2014, în vederea rambursării sumei menționate.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă European Children’s Fashion Association și Instituto de Economía Pública, SL la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 7, 12.1.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/37

Hotărârea Tribunalului din 30 septembrie 2016 – Trajektna luka Split/Comisia

(Cauza T-70/15) (1)

((„Concurență - Abuz de poziție dominantă - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 102 TFUE - Stabilirea de către autoritatea portuară din Split a tarifelor pentru serviciile portuare privind traficul intern la niveluri maxime - Respingerea unei plângeri - Examinarea cauzei de către o autoritate de concurență a unui stat membru - Lipsa interesului Uniunii”))

(2016/C 419/47)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Trajektna luka Split d.d. (Split, Croația) (reprezentanți: M. Bauer, H.-J. Freund și S. Hankiewicz, avocați)

Pârât: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Giolito, C. Urraca Caviedes și I. Zaloguin, agenți)

Obiectul

Acțiune întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea Deciziei C(2014) 9236 final a Comisiei din 28 noiembrie 2014 de respingere a plângerii formulate de reclamantă referitoare la încălcări ale articolului 102 TFUE pretins săvârșite de autoritatea portuară din Split și la încălcări ale articolelor 102 TFUE și 106 TFUE săvârșite de Republica Croația sau de autoritatea portuară din Split (cazul AT.40199 – Portul Split)

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Trajektna luka Split d.d. la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 118, 13.4.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/38

Hotărârea Tribunalului din 28 septembrie 2016 – Intesa Sanpaolo/EUIPO (WAVE 2 PAY și WAVE TO PAY)

(Cauzele conexate T-129/15 și T-130/15) (1)

([„Marca Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcilor verbale ale Uniunii Europene WAVE 2 PAY și WAVE TO PAY - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Obligația de motivare - Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2016/C 419/48)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Intesa Sanpaolo SpA (Torino, Italia) (reprezentanți: P. Pozzi și F. Cecchi, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: inițial P. Bullock și L. Rampini, ulterior L. Rampini, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva a două Decizii ale Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 19 ianuarie 2015 (cauzele R 1857/2014-5 și, respectiv, R 1864/2014-5) privind două cereri de înregistrare a semnelor verbale WAVE 2 PAY și, respectiv, WAVE TO PAY ca mărci ale Uniunii Europene

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunile.

2)

Obligă Intesa Sanpaolo SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 155, 2.7.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/39

Hotărârea Tribunalului din 29 septembrie 2016 – Universal Protein Supplements/EUIPO (Reprezentarea unui culturist)

(Cauza T-335/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene care reprezintă un culturist - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 419/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Universal Protein Supplements Corp. (New Brunswick, New Jersey, Statele Unite) (reprezentant: S. Malynicz, QC)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: H. O’Neill și A. Folliard-Monguiral, agenți)

Obiectul

Acţiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 6 martie 2015 (cauza R 2958/2014-5) privind o cerere de înregistrare a unui semn figurativ care reprezintă un culturist ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)

Respinge acţiunea.

2)

Obligă Universal Protein Supplements Corp. la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C @@, @@.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/39

Hotărârea Tribunalului din 29 septembrie 2016 – Bach Flower Remedies/EUIPO – Durapharma (RESCUE)

(Cauza T-337/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marcă a Uniunii Europene verbală RESCUE - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2016/C 419/50)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Bach Flower Remedies Ltd (Wimbledon, Regatul Unit) (reprezentant: I. Fowler, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: M. Simandlova și A. Schifko, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Durapharma ApS (Stenstrup, Danemarca)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 26 martie 2015 (cauza R 2551/2013-1) referitoare la o procedură de declarare a nulității între Durapharma și Bach Flower Remedies

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Bach Flower Remedies Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

(1)  JO C 294, 7.9.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/40

Hotărârea Tribunalului din 30 septembrie 2016 – Alpex Pharma/EUIPO – Astex Pharmaceuticals (ASTEX)

(Cauza T-355/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene ASTEX - Marca verbală anterioară a Uniunii Europene ALPEX - Lipsa unei utilizări serioase a mărcii anterioare - Articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 - Articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2016/C 419/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Alpex Pharma SA (Mezzovico-Vira, Elveția) (reprezentanți: C. Bacchini, M. Mazzitelli și E. Rondinelli, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Rajh, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Astex Pharmaceuticals, Inc. (Plesanton, Statele Unite)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 28 aprilie 2015 (cauza R 593/2014-2) referitoare la o procedură de opoziție între Alpex Pharma și Astex Pharmaceuticals.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Alpex Pharma SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 294, 7.9.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/40

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2016 – CJ/ECDC

(Cauza T-370/15 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Agent contractual - Contract pe perioadă determinată - Reziliere - Ruperea legăturii de încredere - Dreptul de a fi ascultat”))

(2016/C 419/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: CJ (Agios Stefanos, Grecia) (reprezentant: V. Kolias, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) (reprezentanți: J. Mannheim și A. Daume, agenți, asistați de D. Waelbroeck și de A. Duron, avocați)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 29 aprilie 2015, CJ/ECDC (F-159/12 și F-161/12, EU:F:2015:38) și care vizează anularea în parte a acestei hotărâri

Dispozitivul

1)

Respinge recursul declarat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 29 aprilie 2015, CJ/ECDC (F-159/12 și F-161/12, EU:F:2015:38), în măsura în care vizează cauza F-159/12.

2)

CJ suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) în cadrul prezentei proceduri, în măsura în care acestea sunt aferente cauzei F-159/12.

3)

Anulează punctele 3 și 5 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 29 aprilie 2015, CJ/ECDC (F-159/12 și F-161/12, EU:F:2015:38).

4)

Trimite prezenta cauză, în măsura în care privește cauza F-161/12, la o altă cameră decât cea care a soluționat prezentul recurs.

5)

Cererea privind cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri, în măsura în care privesc cauza F-161/12, se soluționează odată cu fondul.

(1)  JO C 311, 21.9.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/41

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2016 – ECDC/CJ

(Cauza T-395/15 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Agent contractual - Contract pe perioadă determinată - Reziliere - Ruperea legăturii de încredere - Dreptul de a fi ascultat”))

(2016/C 419/53)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (reprezentanți: J. Mannheim și A. Daume, agenți, asistați de D. Waelbroeck și de A. Duron, avocați)

Cealaltă parte din procedură: CJ (Agios Stefanos, Grecia) (reprezentant: V. Kolias, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 29 aprilie 2015, CJ/ECDC (F-159/12 și F-161/12, EU:F:2015:38), având ca obiect anularea în parte a acestei hotărâri

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 311, 21.9.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/42

Hotărârea Tribunalului din 30 septembrie 2016 – Flowil International Lighting/EUIPO – Lorimod Prod Com (Silvania Food)

(Cauza T-430/15) (1)

([„Marca Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene Silvania Food - Mărcile Uniunii Europene verbale anterioare SYLVANIA - Motive relative de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2016/C 419/54)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Flowil International Lighting (Holding) BV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentant: J. Güell Serra, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: SC Lorimod Prod Com, Srl (Șimleul Silvaniei, România)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 8 mai 2015 (cauza R 616/2014-2) privind o procedură de opoziție între Flowil International Lighting (Holding) și SC Lorimod Prod Com

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Flowil International Lighting (Holding) BV la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 320, 28.9.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/42

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2016 – Foodcare/EUIPO – Michalczewski (T. G. R. ENERGY DRINK)

(Cauza T-456/15) (1)

([Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală T. G. R. ENERGY DRINK - Rea-credință - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009])

(2016/C 419/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Foodcare sp. Z o.o.(Zabierzów, Polonia) (reprezentant: A. Matusik, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Palmero Cabezas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Dariusz Michalczewski (Gdańsk, Polonia) (reprezentanți: B. Matusiewicz-Kulig, M. Czerwińska și M. Marek, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 12 mai 2015 (cauza R 265/2014-2) privind o procedură de declarare a nulității între domnul Michalczewski și Foodcare

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Foodcare sp. z o.o. suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de domnul Dariusz Michalczewski.

(1)  JO C 328, 5.10.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/43

Hotărârea Tribunalului din 28 septembrie 2016 – Kozmetika Afrodita/EUIPO – Núñez Martín și Machado Montesinos (KOZMeTIKA AFRODITA)

(Cauza T-574/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene KOZMeTIKA AFRODITA - Mărci naționale verbală anterioară EXOTIC AFRODITA MYSTIC MUSK OIL și figurativă anterioară AFRODITA MYSTIC MUSK OIL - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 419/56)

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: Kozmetika Afrodita d.o.o. (Rogaška Slatina, Slovenia) (reprezentant: B. Grešak, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Rajh, agent)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, interveniente la Tribunal: Núñez Martín (Madrid, Spania) și Carmen Guillermina Machado (Madrid)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 28 iulie 2015 (cauza R 2577/2014--4) privind o procedură de opoziție între domnul Núñez Martín și doamna Machado Montesinos, pe de o parte, și Kozmetika Afrodita, pe de altă parte

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Kozmetika Afrodita d.o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 406, 7.12.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/43

Hotărârea Tribunalului din 28 septembrie 2016 – Kozmetika Afrodita/EUIPO – Núñez Martín și Machado Montesinos (AFRODITA COSMETICS)

(Cauza T-575/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative AFRODITA COSMETICS - Mărcile naționale verbală anterioară EXOTIC AFRODITA MYSTIC MUSK OIL și figurativă anterioară AFRODITA MYSTIC MUSK OIL - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 419/57)

Limba de procedură: slovena

Părţile

Reclamantă: Kozmetika Afrodita d.o.o. (Rogaška Slatina, Slovenia) (reprezentant: B. Grešak, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Rajh, agent)

Celelalte părţi din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Pedro Núñez Martín (Madrid, Spania) și Carmen Guillermina Machado Montesinos (Madrid)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 28 iulie 2015 (cauza R 2578/2014-4) privind o procedură de opoziție între, pe de o parte, domnul Núñez Martín și doamna Machado Montesinos și, pe de altă parte, Kozmetika Afrodita.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Kozmetika Afrodita d.o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 406, 7.12.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/44

Hotărârea Tribunalului din 28 septembrie 2016 – The Art Company B & S/EUIPO – G-Star Raw (THE ART OF RAW)

(Cauza T-593/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene THE ART OF RAW - Mărcile națională și a Uniunii Europene art și marca Uniunii Europene figurative anterioare The Art Company - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 419/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: The Art Company B & S, SA (Quel, Spania) (reprezentant: J. Villamor Muguerza, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Palmero Cabezas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: G-Star Raw CV (Amsterdam, Țările de Jos)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 9 iulie 2015 (cauza R 1980//2014-1) privind o procedură de opoziție între The Art Company B & S și G-Star Raw

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă The Art Company B & S, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 414, 14.12.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/45

Ordonanța Tribunalului din 16 septembrie 2016 – Aston Martin Lagonda/EUIPO (Reprezentarea unui calandru pe partea din față a unui autovehicul)

(Cauza T-73/15) (1)

((„Marcă a Uniunii Europene - Retragerea cererii de înregistrare - Nepronunțare asupra fondului”))

(2016/C 419/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Aston Martin Lagonda Ltd (Gaydon, Regatul Unit) (reprezentant: D. Farnsworth, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: H. O’Neill, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 11 decembrie 2014 (cauza R 1796/2014-2) privind cererea reclamantei de înregistrare a unei mărci comunitare

Dispozitivul

1)

Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului.

2)

Obligă Aston Martin Lagonda Ltd la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

(1)  JO C 118, 13.4.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/45

Ordonanța Tribunalului din 16 septembrie 2016 – Aston Martin Lagonda/EUIPO (Reprezentarea unui calandru poziționat în partea din față a unui autovehicul)

(Cauza T-87/15) (1)

((„Marcă a Uniunii Europene - Retragerea cererii de înregistrare - Nepronunțare asupra fondului”))

(2016/C 419/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Aston Martin Lagonda Ltd (Gaydon, Regatul Unit) (reprezentant: D. Farnsworth, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: H. O’Neill, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 11 decembrie 2014 (cauza R 1797/2014-2) privind cererea reclamantei de înregistrare a unei mărci comunitare

Dispozitivul

1)

Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului.

2)

Obligă Aston Martin Lagonda Ltd la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

(1)  JO C 138, 27.4.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/46

Ordonanța Tribunalului din 26 septembrie 2016 – Greenpeace Energy și alții/Comisia

(Cauza T-382/15) (1)

((„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Energie nucleară - Ajutor în favoarea centralei nucleare Hinkley Point C - Contract pe diferență, acordul secretarului de stat și garantarea creditului - Decizie prin care se constată că ajutorul este compatibil cu piața internă - Lipsa afectării substanțiale a poziției concurențiale - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate”))

(2016/C 419/61)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Greenpeace Energy eG (Hamburg, Germania) și celelalte nouă reclamante ale căror nume figurează în anexa la ordonanță (reprezentanți: D. Fouquet și J. Nysten, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, T. Maxian Rusche și P. Němečková, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei (UE) 2015/658 din 8 octombrie 2014 privind ajutorul de stat SA.34947 (2013/C) (ex 2013/N) pe care Regatul Unit intenționează să îl pună în aplicare pentru sprijin în favoarea centralei nucleare Hinkley Point C (JO 2015, L 109, p. 44).

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Constată că nu mai este necesar să se pronunţe asupra cererilor de intervenție formulate de NNB Generation Company Limited, de Republica Slovacă, de Ungaria, de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, de Republica Franceză, de Republica Cehă și de Republica Polonia.

3)

Obligă Greenpeace Energy eG și celelalte reclamante ale căror nume figurează în anexă să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană, cu excepția celor aferente cererilor de intervenție.

4)

Greenpeace Energy și celelalte reclamante ale căror nume figurează în anexă, Comisia, NNB Generation Company Limited, Republica Slovacă, Ungaria, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Republica Franceză, Republica Cehă și Republica Polonia suportă, fiecare, propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de intervenție.

(1)  JO C 337, 12.10.2015.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/46

Acțiune introdusă la 27 iulie 2016 –HX/Consiliul

(Cauza T-408/16)

(2016/C 419/62)

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamant: HX (Damasc, Siria) (reprezentant: S. Koev, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

constatarea admisibilităţii şi temeiniciei acţiunii şi admiterea capetelor de cerere ca fiind întemeiate;

—

examinarea prezentei acţiuni pe baza procedurii accelerate;

—

declararea faptului că actele contestate pot fi anulate în parte întrucât partea din acte care ar trebui să fie anulată poate fi separată de actul respectiv în ansamblul său şi, în consecinţă, anularea:

—

Deciziei (CFSP) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei, în ceea ce priveşte reclamantul şi

—

Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/840 al Consiliului din 27 mai 2016 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, în ceea ce priveşte reclamantul.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă opt motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o încălcare vădită a dreptului de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeaşi infracţiune (articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare vădită a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligaţiei de motivare.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la o protecţie jurisdicţională efectivă.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere a Consiliului.

6.

Al şaselea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la proprietate, a principiului proporţionalităţii şi a libertăţii de a administra o afacere.

7.

A şaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la o viaţă normală.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe o încălcare gravă a dreptului la protecţia reputaţiei.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/47

Acțiune introdusă la 28 iulie 2016 – Acquafarm/Comisia

(Cauza T-458/16)

(2016/C 419/63)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Acquafarm, SL (Huelva, Spania) (reprezentant: A. Pérez Moreno, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a lipsei de coordonare a activității administrative în legătură cu o instalație de acvacultură, situată în Gibraleón (Huelva), care a adus atingere în mod grav încrederii legitime în respectiva entitate, dat fiind că acesteia i s-au acordat ajutoare pentru executarea unui proiect de acvacultură pe care, în paralel, Uniunea Europeană l-a făcut neviabil prin interzicerea exportului speciei pentru a cărei exploatare se execută instalația

Motivele și principalele argumente

Reclamanta din prezenta cauză este o întreprindere al cărei obiect de activitate constă în cercetarea, inovarea și dezvoltarea industrială în domeniul acvaculturii, care a fost creată în anul 2004 pentru executarea unui proiect privind o fermă de producție acvicolă destinată creșterii și comercializării crustaceelor Cherax Cuadricarinatus (langustă australiană de apă dulce). Acest proiect a beneficiat și de un ajutor din partea Uniunii Europene, în conformitate cu cele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 498/2007 al Comisiei din 26 martie 2007 de stabilire a unor norme detaliate pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului privind Fondul European pentru Pescuit (JO 2007, L 120, p. 1).

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă articolul 340 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, dată fiind trimiterea din această dispoziție, dreptul spaniol privind răspunderea administrativă, în conformitate cu articolul 106 din Constituție și cu articolul 139 și următoarele din Ley 30/92, de 26 de noviembre, de Régimen Jurídico de las Administraciones Públicas y del Procedimiento Administrativo Común (Legea 30/92 din 26 noiembrie privind regimul juridic al administrațiilor publice și procedura administrativă comună).

În această privință, reclamanta precizează că:

—

ajutoarele primite au fost destinate unor lucrări în industria acvaculturii, nefiind obstrucționate niciodată executarea proiectului realizat cu aceste ajutoare sau investițiile efectuate.

—

în momentul în care proiectul se afla în faza de executare definitivă, întreprinderea a primit din partea Australiei o notificare potrivit căreia importul speciei menționate în Uniunea Europeană este imposibil, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1251/2008 al Comisiei din 12 decembrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește condițiile și cerințele de certificare pentru introducerea pe piață și importul în Comunitate de animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale și de stabilire a unei liste a speciilor-vectori (JO 2008, L 333, p. 41).

—

în aceste împrejurări, prejudiciile pe care le-a suferit întreprinderea sunt foarte variate, după cum rezultă din probele prezentate, reprezentând în total cinci milioane de euro.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/48

Acțiune introdusă la 6 septembrie 2016 – Wabco Europe/Comisia

(Cauza T-637/16)

(2016/C 419/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Wabco Europe (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: E. Righini și S. Völcker, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

declararea admisibilității acțiunii;

—

anularea în tot sau în parte a deciziei (1) și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.

Primul motiv, prin intermediul căruia se susține că decizia trebuie să fie anulată deoarece este viciată de erori de drept și de fapt săvârșite în cadrul identificării pretinsei măsuri de ajutor de stat și al calificării acesteia ca fiind o schemă de ajutoare.

2.

Al doilea motiv, prin intermediul căruia se susține că decizia trebuie să fie anulată deoarece Comisia a săvârșit erori de drept și de fapt întrucât a considerat că măsura este selectivă, în sensul articolului 107 TFUE.

3.

Al treilea motiv, prin intermediul căruia se susține că decizia trebuie să fie anulată deoarece Comisia a săvârșit erori de drept și de fapt întrucât a considerat că măsura acordă reclamantei un avantaj, în sensul articolului 107 TFUE.

4.

Al patrulea motiv, prin intermediul căruia se susține că decizia trebuie să fie anulată deoarece motivarea inadecvată și contradictorie formulată de Comisie încalcă articolul 296 TFUE.

5.

Al cincilea motiv, prin intermediul căruia se susține că decizia trebuie să fie anulată deoarece Comisia a încălcat principiul bunei administrări întrucât nu a examinat cu diligență și imparțialitate toate elementele cauzei.

6.

Al șaselea motiv, prin intermediul căruia se susține că decizia trebuie să fie anulată deoarece Comisia a săvârșit un abuz de putere întrucât a stabilit propriul principiu al concurenței depline într-o decizie privind un ajutor de stat.

(1)  Decizia C(2015) 9837 final a Comisiei din 11 ianuarie 2016 în cauza privind ajutorul de stat SA.37667 – Scutirea aplicabilă profitului excedentar pusă în aplicare de Belgia (denumită în continuare „decizia”).

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/49

Recurs introdus la 7 septembrie 2016 de FV împotriva Hotărârii din 28 iunie 2016 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-40/15, FV/Consiliul

(Cauza T-639/16 P)

(2016/C 419/65)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: FV (Rhode-St-Genèse, Belgia) (reprezentant: L. Levi, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

—

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 28 iunie 2016 în cauza F-40/15;

—

în consecință, admiterea concluziilor prezentate de recurentă în primă instanță și, prin urmare

—

anularea raportului de evaluare întocmit pentru reclamantă pentru anul 2013;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

—

Obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în ambele proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe împrejurarea că hotărârea atacată a fost pronunțată de un complet de judecată rezultat dintr-o încălcare a articolului 27 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al TFP.

Recurenta consideră că încălcarea menționată se caracterizează prin faptul că Decizia 2016/454 a Consiliului din 22 martie 2016, privind numirea a trei judecători la Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene este ea însăși afectată de un viciu de necompetență, de o încălcare a articolelor 257 și 281 TFUE, de o încălcare a anexei I la Protocolul nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, pe o încălcare a articolului 13 alineatul (2) TUE și pe o încălcare a Deciziei 2005/150/CE din 18 ianuarie 2015 privind condițiile și modalitățile ce reglementează prezentarea și prelucrarea candidaturilor în vederea numirii judecătorilor Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea controlului, efectuat de prima instanță, al erorii vădite de apreciere, pe încălcarea obligației de motivare care revine pârâtului, pe încălcarea obligației de motivare a primei instanțe, pr denaturarea dosarului și pe încălcarea ghidului de notare.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de solicitudine și pe denaturarea dosarului.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/50

Acțiune introdusă la 11 septembrie 2016 – Gamaa Islamya Egypte/Consiliul

(Cauza T-643/16)

(2016/C 419/66)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Gamaa Islamya Egypte (Egipt) (reprezentant: L. Glock, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei (PESC) 2016/1136 a Consiliului din 12 iulie 2016 de actualizare a listei persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică articolele 2, 3 și 4 din Poziția comună 2001/931/PESC privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului și de abrogare a Deciziei 2015/2430/PESC (JO L 188 din 13.7.2016, p. 21), în măsura în care privește Gamaa Islamya Egypte;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1127 al Consiliului din 12 iulie 2016 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/2425 (JO L 188 din 13.7.2016, p. 1), în măsura în care privește Gamaa Islamya Egypte;

—

obligarea Consiliului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă opt motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 1 alineatul (5) din Poziția comună a Consiliului din 27 decembrie 2001 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului (2001/931/PESC, JO 2001, L 344, p. 93, Ediție specială, 18/vol. 1, p. 178, denumită în continuare „Poziția comună 2001/931”).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 1 alineatul (4) din Poziția comună 2001/931.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe erorile săvârșite de Consiliu cu privire la realitatea faptelor imputate reclamantei.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe eroarea de apreciere a Consiliului în ceea ce privește caracterul de „grup terorist” al reclamantei.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 1 alineatul (6) din Poziția comună 2001/931.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe lipsa autentificării expunerilor de motive.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/51

Recurs introdus la 6 septembrie 2016 de Erik Simpson împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 24 iunie 2016 în cauza F-142/11 RENV, Simpson/Consiliul

(Cauza T-646/16 P)

(2016/C 419/67)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Erik Simpson (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—

anularea Ordonanţei Tribunalului Funcţiei Publice a Uniunii Europene (denumit în continuare „TFP”) din 24 iunie 2016 în cauza Simpson/Consiliul, F-142/11 RENV, în măsura în care respinge anularea deciziei Consiliului Uniunii Europene din 9 decembrie 2010 şi declară că reclamantul trebuie să suporte propriile cheltuieli de judecată şi cheltuielile de judecată efectuate de Consiliu;

—

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de prim grad de jurisdicție, dacă este necesar şi

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că, în ceea ce priveşte obligaţia de motivare, TFP a săvârşit o eroare de drept, a încălcat dreptul european, nu a furnizat în ordonanţa sa motivele prevăzute şi a denaturat elemente de probă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că, în ceea ce priveşte principiul egalităţii de tratament şi eroarea vădită de apreciere, recurentul susţine că TFP a denaturat elemente de probă, a săvârşit o eroare de drept, a încălcat dreptul european şi nu a motivat suficient ordonanţa contestată.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/51

Recurs introdus la 16 septembrie 2016 de HD împotriva Hotărârii din 21 iulie 2016 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-136/15, HD/Parlamentul

(Cauza T-652/16 P)

(2016/C 419/68)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: HD (Aach, Germania) (reprezentant: C. Bernard-Glanz, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—

declararea admisibilității prezentului recurs;

—

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 21 iulie 2016, HD/Parlamentul (F-136/15);

—

admiterea concluziilor în anulare prezentate de recurent în primă instanță;

—

obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe denaturarea elementelor de fapt și de probă, pe o eroare vădită de apreciere și pe încălcarea Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO 2001, L 8, p. 1, Ediție special, 13/vol. 3, p. 142).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe nemotivarea hotărârii atacate.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/52

Acțiune introdusă la 20 septembrie 2016 – Villeneuve/Comisia

(Cauza T-671/16)

(2016/C 419/69)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Vincent Villeneuve (Montpellier, Franța) (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei comisiei de evaluare a concursului general EPSO/AD/303/15 (AD7) din 5 noiembrie 2015 cu privire la reclamant;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii, în aplicarea articolului 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligaţiei de motivare, în măsura în care decizia atacată nu ar explica motivele pentru care reclamantul nu ar avea o experienţă profesională suficientă în domeniul concursului pentru admiterea candidaturii sale în faza următoare a acestuia.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere a comisiei de evaluare a concursului, în măsura în care verificarea experienţei profesionale minime în domeniul concursului pe care comisia de evaluare ar fi chemată să o efectueze într-o primă etapă nu ar putea privi adecvarea sa în raport cu postul care urmează să fie ocupat şi cu criteriile de selecţie stabilite în acest cadru, dat fiind că faza controlului condiţiilor de admitere continuă în cursul fazelor ulterioare ale concursului.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 27 şi a articolului 29 alineatul (1) din statut, a articolului 5 din anexa III la statut, precum şi a punctelor 2.3 şi 2.4 din Dispoziţiile generale aplicabile concursurilor generale, pe vicii de procedură şi pe o importantă eroare vădită de apreciere.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalităţii de tratament între candidaţi în ceea ce privește selecţia pe bază de dosare.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/53

Acțiune introdusă la 22 septembrie 2016 – Seigneur/BCE

(Cauza T-674/16)

(2016/C 419/70)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Olivier Seigneur (Frankfurt pe Main, Germania) (reprezentanți: M. Vandenbussche și L. Levi, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și întemeiată.

În consecință:

—

anularea deciziei Chief Service Officer (CSO), adoptată la 29 februarie 2016 cu delegare din partea directoratului, comunicată personalului la 11 martie 2016, de excludere a reclamantului din exercițiul de creștere suplimentară a salariului (ASA) pentru anul 2016;

—

anularea deciziei de respingere a căii speciale de atac din data de 5 iulie 2016, primită la 13 iulie 2016;

—

obligarea la repararea prejudiciului material suferit de reclamant, constând în pierderea unei șanse de a obține o ASA în 2016, evaluată la 52 920 euro;

—

obligarea la repararea prejudiciului moral suferit de reclamant, evaluat ex aequo et bono la 15 000 euro;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării, a articolelor 12 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a articolului 51 din condițiile de angajare a agenților BCE, a dreptului la carieră și la promovare, precum și a principiului securității juridice.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe necompetența Chief Service Officer de a decide să nu urmeze, în privința reclamantului, procedura prevăzută de circulara administrativă nr. 1/2011 din 14 februarie 2011 privind creșterile suplimentare de salarii.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe neconsultarea comitetului personalului.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/54

Acțiune introdusă la 22 septembrie 2016 – Bowles/BCE

(Cauza T-677/16)

(2016/C 419/71)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Carlos Bowles (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

declararea acțiunii ca fiind admisibilă și fondată;

în consecință:

—

anularea deciziei CSO, adoptată la 29 februarie 2016 privind delegarea Comitetului executiv și comunicată personalului la 11 martie 2016, de excludere a reclamantului de la beneficiul MSS pentru anul 2016;

—

anularea deciziei de respingere a acțiunii speciale din 5 iulie 2016 și primită la 13 iulie 2016;

—

dispunerea reparării prejudiciului material al reclamantului care constă în pierderea unei șanse de a obține o MSS în 2016 evaluată la 49 102 euro;

—

dispunerea compensării prejudiciului moral al reclamantului evaluat ex aequo et bono la 15 000 de euro;

—

dispunerea obligării pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării, a articolelor 12 și 21 din Carta drepturilor fundamentale („carta”), precum și a articolului 51 din Condițiile de încadrare în muncă a agenților BCE („condiții de încadrare în muncă”), a dreptului la carieră și la promovare și a principiului securității juridice.

—

Reclamantul consideră că hotărârea pronunțată de Tribunalul Funcției Publice („TFP”) la 15 decembrie 2015 în cauza F-94/14, Bowles/BCE, nu a fost executată încă de BCE până în prezent. În special, Circulara nr. 1/2011 privind majorările suplimentare de salariu („MSS”), declarată nelegală de TFP, nu a fost retrasă și nici modificată.

—

Aceasta consideră de asemenea că, în lipsa unei modificări legislative, reprezentanții personalului care beneficiază de o dispensă de muncă totală sau substanțială se găsesc din nou într-o situație în care sunt lipsiți de posibilitatea majorării salariului și a avansării în carieră, contrar restului personalului BCE.

—

În continuare, reclamantul consideră că excluderea sa de la evaluarea comparativă potrivit căreia decizia de a acorda MSS este luată de BCE afectează legalitatea acesteia, iar excluderea respectivă, care este, în practică, definitivă, îl dezavantajează în mod vădit și îl discriminează ca urmare a calității sale de reprezentant al personalului cu normă întreagă.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe necompetența Chief Services Officer („CSO”), pentru a decide să nu urmeze procedura prevăzută de Circulara nr. 1/2011 în privința reclamantului.

—

Reclamantul consideră că, cu excepția competenței de a decide cu privire la persoanele care vor primi MSS, nicio altă competență în materie de MSS nu a fost delegată de Comitetul executiv al BCE către CSO, nici aceea de a modifica Circulara nr. 1/2011 pentru a exclude anumiți agenți de la aplicarea acesteia.

—

În consecință, CSO nu ar fi fost competent să decidă să nu aplice Circulara nr. 1/2011 reclamantului, în condițiile în care aceasta ar fi trebuit să îi fie aplicată în cazul în care CSO ar fi acționat conform competențelor delegate de Comitetul executiv.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe lipsa consultării comitetului pentru personal, cu încălcarea articolului 27 din cartă și a articolelor 48 și 49 din condițiile de încadrare în muncă.

—

În sfârșit, reclamantul consideră că, deși decizia CSO trebuia considerată drept o decizie de modificare a Circularei nr. 1/2011, această decizie nu a făcut obiectul unei consultări prealabile a comitetului pentru personal. Întrucât această consultare este necesară, printre altele, prealabil oricărei modificări aduse Circularei nr. 1/2011, BCE ar fi trebuit, așadar, să consulte comitetul pentru personal cu privire la această modificare.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/55

Recurs introdus la 23 septembrie 2016 de Sergio Siragusa împotriva Ordonanței din 13 iulie 2016 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-124/15, Siragusa/Consiliul

(Cauza T-678/16 P)

(2016/C 419/72)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Sergio Siragusa (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: T. Bontinck și A. Guillerme, avocați)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—

anularea Ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 13 iulie 2016, comunicată la 14 iulie 2016, Siragusa/Consiliul Uniunii Europene (F-124/15);

—

soluționarea acțiunii pe fond și anularea ordonanței atacate;

—

obligarea Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cele două proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă un motiv unic, întemeiat pe o eroare de drept.

Acesta consideră că Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește calificarea juridică a deciziei Consiliului de validare a cererii sale de pensionare anticipată din 11 iulie 2013. În consecință, acesta consideră că decizia autorității împuternicite să facă numiri din 12 noiembrie 2014 de refuzare a pensionării sale anticipate trebuie să fie calificată drept un act cauzator de prejudicii care retrage decizia anterioară de acceptare a pensionării anticipate, iar nu drept o simplă decizie de confirmare a unei decizii implicite de respingere.

În sfârșit, reclamantul consideră că, întrucât decizia menționată din 12 noiembrie 2014 a fost atacată în termen, acțiunea introdusă în primă instanță este admisibilă și trebuie examinată pe fond.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/56

Acțiune introdusă la 26 septembrie 2016 – Athletic Club/Comisia

(Cauza T-679/16)

(2016/C 419/73)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Athletic Club (Bilbao, Spania) (reprezentanți: E. Lucas Murillo de la Cueva și J. Luís Carrasco, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea articolului 1 din Decizia Comisiei C (2016) 4046 final, din 4 iulie 2016, privind ajutorul de stat SA.29769 (2013/C) (ex 2013/NN), acordat de Spania anumitor cluburi de fotbal, în ceea ce privește Athletic Club;

—

anularea articolelor 4 și 5 din Decizia Comisiei C (2016) 4046 final, din 4 iulie 2016, privind ajutorul de stat SA.29769 (2013/C) (ex 2013/NN), acordat de Spania anumitor cluburi de fotbal, în măsura în care dispune recuperarea ajutorului care se presupune că a fost acordat Athletic Club, precum și eliminarea regimului de impozit pe profit pentru persoane juridice fără scop lucrativ, potrivit căruia a fost impozitat Athletic Club;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei Comisiei C (2016) 4046 final, din 4 iulie 2016, privind ajutorul de stat SA.29769 (2013/C) (ex 2013/NN), acordat de Spania anumitor cluburi de fotbal. În ceea ce privește reclamantul, acest ajutor ar fi fost constituit de avantajul fiscal pe care l-ar fi obținut în perioada în cauză întrucât a fost impozitat în calitate de asociație fără scop lucrativ, iar nu potrivit regimului general al impozitului pe profit.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE

—

În această privință, susține că, în cadrul geografic de referință (Biscaya), măsura examinată în decizie nu poate fi considerată selectivă, dat fiind că toate cluburile de fotbal sunt persoane juridice fără scop lucrativ, supuse acelorași regimuri și aceluiași tip de impozit pe profit.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE

—

În această privință, afirmă că diferența de impozitare dintre persoanele juridice fără scop lucrativ și societățile pe acțiuni este justificată de diferențele esențiale existente între cele două tipuri de persoane juridice.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE

—

În această privință, afirmă că măsura examinată în decizie nu denaturează concurența și nu afectează comerțul dintre statele membre.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 108 TFUE, a articolului 1 litera (b) punctul (i) și a articolelor 17, 18 și 19 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 a Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

—

În această privință, susține că, în cazul în care măsura examinată în decizie va fi considerată drept ajutor de stat, totuși, ea trebuie considerată un ajutor existent

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUE și a articolului 41 alineatul (1) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

—

În această privință, afirmă că decizia atacată este afectată de nemotivare, întrucât nu a examinat elemente esențiale ale definiției ajutorului de stat și nu a răspuns la susținerile motivate ale părților, încălcând astfel cerințe esențiale în materie de sarcină a probei.

14.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 419/57

Acțiune introdusă la 3 octombrie 2016 – Enoitalia, Corte Vigna, Baldo, Belvino, Ca' del Lago, Invino, Vinuva, Cantine Borsari, Ca' Montini, E.I., Enoi, V.E.B., Cbe, Ca.Pi SpA/OAPI – La Rural Viñedos y Bodegas (ANTONIO RUBINI)

(Cauza T-707/16)

(2016/C 419/74)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamante: Enoitalia, Corte Vigna, Baldo, Belvino, Ca' del Lago, Invino, Vinuva, Cantine Borsari, Ca' Montini, E.I., Enoi, V.E.B., Cbe și Ca.Pi SpA (Enoitalia SpA) (Calmasino di Bardolino, Italia) (reprezentant: S. Rizzo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: La Rural Viñedos y Bodegas SA Ltda (Capital Federal, Argentina)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamantele.

Marca în litigiu: marca verbală a Uniunii Europene „ANTONIO RUBINI” – marca Uniunii Europene nr. 9 526 955.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității.

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 28 iunie 2016 în cauza R 1085/2015-5.

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—

încălcarea articolului 53 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) Regulamentul nr. 207/2009.