4.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 407/1

4.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 407/2

—

având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

—

având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),

—

având în vedere Convenția ONU din 1949 Convenția pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării prostituirii semenilor,

—

având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, documentele rezultate în urma acesteia, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing+5 (2000), Beijing+10 (2005) și Beijing+15 (2010) și documentul final al conferinței de revizuire Beijing + 20,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1567/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003 privind ajutorul pentru politicile și acțiunile privind sănătatea reproductivă și sexuală și drepturile aferente în țările în curs de dezvoltare (2),

—

având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (3),

—

având în vedere Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind ordinul european de protecție (4),

—

având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (5),

—

având în vedere Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului (6),

—

având în vedere Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE (7),

—

având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformare) (8),

—

având în vedere Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE) (9),

—

având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (10) și hotărârea conexă din 1 martie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Test-Achats (C-236/09) (11),

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

—

având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020), adoptat de Consiliul European în martie 2011 (12),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2010 intitulată „Un angajament consolidat în favoarea egalității dintre femei și bărbați: O cartă a femeii” (COM(2010)0078),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „EUROPA 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Sprijinirea creșterii și a ocupării forței de muncă – un proiect pentru modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa” (COM(2011)0567),

—

având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 16 septembrie 2013 intitulat „Evaluarea intermediară a Strategiei pentru egalitate între femei și bărbați (2010-2015)” (SWD(2013)0339),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 8 martie 2010 referitor la „Planul de acțiune al UE privind egalitatea de gen și emanciparea femeilor în contextul dezvoltării” (2010-2015) (SWD(2010)0265),

—

având în vedere concluziile reuniunii Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori, din 19-20 iunie 2014,

—

având în vedere studiul elaborat de Parlamentul European, Departamentul tematic C, intitulat „Studiu privind evaluarea Strategiei pentru egalitatea de gen 2010-2015 din perspectiva realizării obiectivelor Platformei de acțiune de la Beijing”, publicat în 2014,

—

având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) intitulat „Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE. Principalele rezultate”, publicat în martie 2014,

—

având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) intitulat „Discriminarea femeilor rome și condițiile de viață ale acestora în 11 state membre”, publicat în octombrie 2014,

—

având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) intitulat „Viața persoanelor transgen în UE – analiză comparativă a datelor provenite din sondajele privind LGBT în UE”, publicat în decembrie 2014,

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 1995, referitoare la cea de-a 4-a Conferință mondială privind femeile de la Beijing: „Egalitate, dezvoltare și pace” (13), cea din 10 martie 2005 referitoare la acțiunile rezultate în urma Platformei de acțiune din cadrul celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile – Platformă de acțiune, Beijing + 10 (14), precum și cea din 25 februarie 2010 privind Platforma de acțiune a Organizației Națiunilor Unite privind egalitatea de gen Beijing + 15 (15),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 privind egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2009 (16), cea din 8 martie 2011 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2010 (17), cea din 13 martie 2012 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2011 (18), precum și cea din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – în 2013 (19),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei, pentru muncă egală sau pentru o muncă de valoare egală (20),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2013 referitoare la eliminarea stereotipurilor de gen în UE (21),

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare (22) și cea din 12 martie 2013 referitoare la impactul crizei economice asupra egalității de gen și a drepturilor femeilor (23),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la cea de-a 57-a sesiune a CSF a ONU: Eliminarea și prevenirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor (24),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind aplicarea principiului remunerării egale a bărbaților și femeilor pentru muncă egală sau muncă de valoare egală (25),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (26),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței împotriva femeilor (27),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 2014 (28),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0163/2015),

A.

întrucât dreptul la tratament egal reprezintă un drept fundamental definitoriu, recunoscut în tratatele Uniunii Europene, care stă la baza societății europene și este indispensabil pentru dezvoltarea acesteia, iar acest drept trebuie să se aplice în legislație, în practică, în jurisprudență și în viața reală;

B.

întrucât UE a luat în mod tradițional măsuri importante pentru consolidarea drepturilor femeilor și a egalității de gen, dar în ultimul deceniu s-a înregistrat o încetinire a măsurilor politice și a reformelor vizând egalitatea de gen la nivelul UE; întrucât strategia anterioară a Comisiei a fost prea slabă și nu a avut ca rezultat luarea de măsuri suficiente pentru egalitatea de gen; întrucât o nouă strategie va trebui să ofere un nou impuls și să implice acțiuni concrete pentru consolidarea drepturilor femeii și promovarea egalității de gen;

C.

întrucât prin strategia anterioară a Comisiei s-au realizat o serie de obiective dintre cele stabilite, însă nu s-a ajuns la egalitatea de gen deplină, din strategia respectivă lipsind deseori dovezi ale interacțiunii între diferitele forme de discriminare, ținte precise și măsuri de evaluare eficiente, iar integrarea perspectivei de gen s-a aplicat în continuare doar limitat;

D.

întrucât egalitatea de gen constituie o valoare fundamentală a UE, recunoscută în tratate și în Carta drepturilor fundamentale, iar UE și-a asumat sarcina specifică de a integra egalitatea de gen în toate activitățile sale; întrucât egalitatea de gen ca obiectiv strategic este esențială pentru a realizarea obiectivelor generale ale UE, cum ar fi rata de ocupare a forței de muncă prevăzută în Strategia Europa 2020, dar și un avantaj economic esențial pentru promovarea unei creșteri economice echitabile și incluzive; întrucât reducerea inegalităților ocupaționale reprezintă un obiectiv nu numai din perspectiva egalității de gen, ci și din cea a eficacității și fluidității pieței muncii;

E.

întrucât decalajele dintre populația romă și societatea majoritară în educație, încadrare în muncă, sănătate și discriminare sunt în continuare mari, iar situația femeilor rome din UE este chiar și mai gravă, ca urmare a multiplelor discriminări etnice, dar și sexuale;

F.

întrucât Europa își poate îmbunătăți poziția politică și economică, iar consecințele schimbărilor demografice pot fi evitate doar dacă sunt folosite talentele și potențialul tuturor femeilor și bărbaților;

G.

întrucât nu putem continua să fim ancorați în modele economice redundante, nesustenabile ecologic și bazate pe o diviziune de gen a muncii depășită, care a fost eliminată prin integrarea femeilor pe piața muncii; întrucât este nevoie de un nou model bazat pe cunoaștere și inovare, sustenabil din punct de vedere social, care să înglobeze întreaga gamă de talente a femeilor în aspectele sale productive (inclusiv prin punerea sub semnul întrebării a unor norme și factori din industrie care alocă profesii diferite femeilor și bărbaților), să refacă echilibrul de gen în responsabilitățile din sfera publică și cea privată și să armonizeze viața personală a lucrătorilor și lucrătoarelor cu viața lor profesională;

H.

întrucât oferirea unor servicii accesibile și de calitate pentru îngrijirea copiilor și asistența persoanelor în vârstă și a altor persoane dependente este esențială pentru a asigura participarea egală a femeilor și bărbaților la piața muncii, la educație și la formare;

I.

întrucât anul acesta se împlinesc douăzeci de ani de la lansarea Platformei de acțiune de la Beijing, iar obiectivele sale și implementarea sa integrală sunt mai stringente ca niciodată;

J.

întrucât violența împotriva femeilor, fizică, psihologică sau sexuală, este un obstacol major în calea egalității dintre femei și bărbați și reprezintă cea mai răspândită formă de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, dar, totodată, una dintre infracțiunile cel mai puțin reclamate; întrucât, în pofida măsurilor de combatere, conform sondajului făcut de FRA în martie 2014, 55 % dintre femei au suferit de una sau mai multe forme de hărțuială sexuală pe parcursul vieții, iar 33 % au fost victime ale violențelor fizice sau sexuale începând cu vârsta de 15 ani; întrucât o viață lipsită de violență reprezintă o condiție fundamentală pentru participarea plenară în societate și trebuie aplicate măsuri ferme de combatere a violenței față de femei;

K.

întrucât prostituția forțată este o formă de violență care afectează în special persoanele cele mai vulnerabile, are în majoritatea cazurilor legături cu rețele de crimă organizată și de trafic de ființe umane și reprezintă un obstacol în calea egalității dintre femei și bărbați;

L.

întrucât structurile tradiționale și lipsa stimulentelor fiscale plasează femeile în poziția de sursă secundară de venituri familiale, ceea ce se reflectă în segregarea verticală dar și orizontală pe piața muncii, într-un parcurs profesional incomplet lacunar și în diferențe salariale de gen; întrucât, în plus, activitățile de îngrijire, de creștere a copiilor, de îngrijire a celor vârstnici și a altor persoane dependente (activități neremunerate) sunt făcute mult mai adesea de către femei, care au astfel, mai puțin timp la dispoziție pentru a presta o activitate remunerată, fapt care conduce la o pensie mult mai mică, tocmai de aceea trebuie susținută în continuare, prin măsuri concrete, compatibilitatea vieții profesionale cu viața de familie, mai ales pentru a realiza obiectivele strategiei European 2020, un proces în care bărbații trebuie să se implice mai mult;

M.

întrucât rata de angajare a femeilor este de 63 % sau de 53,5 % dacă se calculează echivalentul normă întreagă (29); întrucât disparitatea salarială de gen este de 16,4 % și disparitatea de gen în ceea la pensii este în medie de 39 %; întrucât participarea femeilor pe piața muncii nu are întotdeauna ca efect o mai mare influență a acestora, pozițiile de putere și decizionale fiind ocupate în cea mai mare parte de bărbați, fapt care face ca femeile să aibă o capacitate limitată de a exercita influență și reprezintă un deficit democratic în procesul decizional, ținând cont că femeile reprezintă jumătate din populație; întrucât promovarea egalității de gen este mult mai amplă decât interzicerea discriminării de gen, iar acțiunile pozitive de sprijinire a femeilor s-au dovedit esențiale pentru integrarea lor deplină pe piața muncii, în procesul decizional din politică, în economie și în societate în general; întrucât excluderea femeilor de la ocuparea unor poziții în structuri de putere și decizionale are un efect nefavorabil asupra abilității acestora de a își exercita influența atât asupra propriei dezvoltări și emancipări, cât și asupra dezvoltării societății;

N.

întrucât cotele de gen și listele alternative un bărbat/o femeie pentru pozițiile de decizie politică s-au dovedit instrumentele cele mai eficiente pentru combaterea discriminării și a dezechilibrelor de putere între bărbați și femei, dar și pentru îmbunătățirea reprezentării democratice în organismele decizionale politice;

O.

întrucât nepromovarea unor politici vizând echilibrul dintre viața profesională și cea personală, promovarea insuficientă a unui program de lucru flexibil, în special pentru bărbați, și rata redusă a utilizării concediului parental și de paternitate constituie obstacole semnificative pentru independența economică a femeilor și pentru repartizarea egală a responsabilităților familiale și domestice;

P.

întrucât chipul sărăciei din Europa este exagerat de feminin și cuprinde mai ales mame singure, femei cu dizabilități, tinere, femei în vârstă, migrante sau femei din minorități, toate fiind afectate de sărăcie și de excluziunea socială, o situație care a fost agravată de criza economică și de măsurile specifice de austeritate (care nu ar trebui să scuze o mai mică implicare în favoarea egalității), precum și de nesiguranța locurilor de muncă, angajarea cu fracțiune de normă, salariile și pensiile mici, accesul dificil la servicii sociale și de sănătate de bază și de desființarea mai ales a locurilor de muncă și a serviciilor din sectorul public de îngrijire, ceea ce face perspectiva egalității de gen și mai relevantă;

Q.

întrucât femeile din zonele rurale se confruntă mai mult decât femeile din mediul urban cu discriminări multiple și stereotipuri de gen, iar rata de ocupare a femeilor din mediul rural este mult mai mică decât cea a femeilor din orașe; întrucât în zonele rurale nu există prea multe oportunități de ocupare a unui loc de muncă de calitate; întrucât, în plus, multe femei nu sunt niciodată active pe piața oficială a muncii și, prin urmare, nu sunt nici înregistrate ca șomere, nici incluse în statisticile privind șomajul, ceea ce conduce la anumite probleme financiare și juridice pentru dreptul la concediu de maternitate și la concediu medical, dobândirea drepturilor de pensie și accesul la securitatea socială, precum și probleme în caz de divorț;

R.

întrucât rolurile tradiționale de gen și stereotipurile au în continuare o mare influență asupra împărțirii sarcinilor între femei și bărbați în gospodărie, educație, carieră profesională, la locul de muncă și în societate în general;

S.

întrucât stereotipurile de gen și structurile de gen tradiționale au un impact negativ asupra sănătății și accesului universal la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente, care sunt drepturi fundamentale și care, deci, nu ar trebui restricționate niciodată; întrucât dreptul de a avea control asupra propriului corp și dreptul la autodeterminare reprezintă condiții esențiale pentru egalitatea universală;

T.

întrucât unul din șase cupluri la nivel mondial se confruntă cu probleme de fertilitate; întrucât Comisia ar trebui să prezinte o nouă analiză comparativă a reproducerii asistate medical în UE, deoarece studiul din 2008 (SANCO/2008/C6/051), care arăta atunci inegalități semnificative în accesul la tratamente de fertilitate, nu mai este de actualitate;

U.

întrucât există încă centre de învățământ în care se practică segregarea de gen și deseori materialele didactice conțin stereotipuri care contribuie la perpetuarea atribuirii de roluri separate pentru fete și băieți și le influențează, așadar, negativ alegerile; întrucât aceste modele de roluri sunt întărite și mai mult prin reprezentări și imagini ale femeilor transmise de mass-media, de informațiile disponibile pe internet și de publicitate;

V.

întrucât persoanele transgen și transsexuale se confruntă frecvent cu discriminarea, hărțuirea și violența în întreaga UE din cauza identității de gen sau a expresiei identității de gen;

W.

întrucât UE are o responsabilitate și un rol de exemplu pentru egalitatea de gen și drepturile femeilor, fapt care ar trebui să devină o preocupare de bază în acțiunile sale externe; întrucât egalitatea între femei și bărbați, combaterea violenței de gen și capacitarea femeilor sunt esențiale pentru realizarea obiectivelor internaționale de dezvoltare și pentru succesul politicii externe europene, al politicii de cooperare pentru dezvoltare și al politicilor în domeniul comerțului internațional; întrucât femeile sunt mai vulnerabile la consecințele problemelor legate de energie, mediu sau la schimbările climatice, dar sunt totodată actori eficienți în strategiile de atenuare și de adaptare, precum și o forță motrice pentru un model echitabil și sustenabil de creștere;

X.

întrucât mecanismele instituționale reprezintă o bază necesară pentru realizarea egalității de gen; întrucât egalitatea de gen trebuie abordată și ca un aspect transversal important al tuturor domeniilor de politică din UE și statele sale membre, împreună cu conceptele de integrare a perspectivei de gen, de integrare a dimensiunii de gen în buget și de evaluare a impactului din perspectiva genului;

Y.

întrucât datele defalcate pe gen reprezintă un instrument vital pentru realizarea unui progres real și pentru evaluarea eficientă a rezultatelor;

Z.

întrucât, în ultimii ani, mișcările împotriva egalității de gen au câștigat teren în opinia publică în mai multe state membre, încercând să reconsolideze rolurile de gen tradiționale și să conteste realizările actuale în domeniul egalității de gen;

AA.

întrucât provocările existente și experiența acumulată demonstrează că absența unor politici coerente în diferite domenii a împiedicat în trecut realizarea egalității dintre femei și bărbați și că este nevoie de o finanțare adecvată, de o mai bună coordonare, difuzare și promovare a drepturilor femeilor, ținând cont de diversitatea situațiilor,

1.

invită Comisia să redacteze și să adopte o nouă strategie, separată, pentru egalitatea drepturile femeilor și egalitatea de gen în Europa, care să creeze oportunități egale și care să aibă la bază domeniile prioritare din strategia anterioară, cu obiectivul de a pune capăt tuturor formelor de discriminare cu care se confruntă femeile pe piața muncii, în ceea ce privește salariile, pensiile, procesul decizional, accesul la bunuri și servicii, concilierea vieții private cu cea profesională, precum și tuturor formelor de violență față de femei; subliniază că noua strategie pentru drepturile femeii și egalitatea de gen trebuie aibă în vedere în mod specific formele multiple și intersecționale ale discriminării, după cum prevede articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale, forme care au factori subiacenți comuni, dar care afectează femeile în mod diferit, precum și să prevadă acțiuni specifice pentru consolidarea drepturilor diferitelor grupuri de femei, inclusiv femeile cu dizabilități, migrante sau aparținând minorităților etnice, femeile vârstnice, mamele singure sau cele din comunitatea LGBTI;

2.

solicită, de asemenea, Comisiei să elaboreze măsuri vizând eliminarea discriminării tuturor femeilor în toată diversitatea lor, în cadrul unei strategii mai vaste împotriva discriminării și să stabilească o foaie de parcurs separată pentru LGBTI; în acest sens, îndeamnă Consiliul să ajungă cât mai repede la o poziție comună referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă, gen sau orientare sexuală, care a fost blocată după adoptarea sa în Parlament, în aprilie 2009;

3.

regretă că Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015 nu tratează în mod specific problema dizabilităților, deși femeile cu dizabilități sunt adesea mai dezavantajate decât bărbații cu dizabilități și sunt mai des expuse riscurilor de sărăcie și excluziune socială; invită în consecință, Comisia să răspundă nevoilor femeilor cu dizabilități, pentru a le asigura o participare mai largă pe piața forței de muncă; în același context, regretă totodată, că nici Strategia europeană pentru persoanele cu handicap 2010-2020 nu include o perspectivă integrată de gen sau un capitol separat dedicat politicilor vizând dizabilitățile, cu accent special pe aspectele de gen;

4.

invită Comisia să implice societatea civilă și partenerii sociali, într-un mod structurat, în elaborarea și evaluarea continuă a strategiei;

5.

invită statele membre să consolideze și să asigure exercitarea deplină a dreptului de negociere colectivă în sectorul public și în cel privat, ca un instrument indispensabil de reglementare a relațiilor de muncă, ce combate discriminarea salarială și promovează egalitatea;

6.

solicită Comisiei să țină seama de cazurile de discriminare atunci când evaluează implementarea Directivei 2004/113/CE care aplică principiul egalității de tratament între femei și bărbați la accesul la bunuri și servicii;

7.

invită Comisia să clarifice rolul pe care dorește să îl aibă UE pe scena mondială și în colaborarea cu statele membre, inclusiv cu autoritățile competente, în promovarea egalității de gen în interiorul și în exteriorul frontierelor europene și să urmărească aceste obiective atât prin conceptul integrării perspectivei de gen în toate domeniile, cât și prin măsuri specifice, direcționate și concrete; subliniază necesitatea integrării perspectivei de gen și a combaterii violenței de gen în politica externă a UE, în politica de cooperare pentru dezvoltare și în politica vizând comerțul internațional, precum și necesitatea de a asigura instrumentele financiare și resursele umane necesare;

8.

regretă, încă o dată, faptul că Strategia 2020 nu include într-o manieră satisfăcătoare perspectiva de gen, fapt pentru care solicită Comisiei și Consiliului să se asigure că problema egalității de gen este inclusă în toate programele, acțiunile și inițiativele desfășurate în cadrul acestei strategii și să introducă în Strategia Europa 2020 un pilon specific vizând egalitatea între femei și bărbați, să considere obiectivele viitoarei strategii ca elemente componente ale semestrului european și să includă o perspectivă de gen în recomandările adresate fiecărei țări și în analiza anuală a creșterii;

9.

invită Comisia și statele membre să colecteze, să analizeze și să publice date defalcate pe gen și indicatori ai egalității de gen în toate domeniile de politică și la toate nivelurile de guvernare, folosind datele oferite de Institutul European pentru Egalitatea de Gen și Agenția pentru Drepturi Fundamentale, astfel încât să facă posibilă analiza conceperii și aplicării strategiilor vizând egalitatea de gen în UE și în statele membre, actualizarea acestor strategii și evaluarea modului în care a fost aplicată integrarea dimensiunii de gen în toate politicile naționale și la nivelul Uniunii în domeniile respective; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să facă o defalcare mai amănunțită a acestor date și pe criterii de rasă sau origine etnică, religie sau credință și dizabilități, pentru a permite o analiză intersectorială pentru toate domeniile de politică, documentând astfel, discriminările multiple cu care se confruntă anumite grupuri de femei; încurajează Comisia și statele membre să lanseze evaluări de impact din perspectiva genului ale politicilor statelor membre, în special atunci când acestea propun reforme ale politicilor în domeniul muncii și al pensiilor;

10.

invită Comisia să redacteze această strategie sub forma unui plan de acțiune concret, care să identifice în mod clar părțile interesate responsabile și să țină seama mai ales de sugestiile specifice prezentate mai jos, în domenii precum violența față de femei, munca și timpul, femeile în structurile de putere și în procesul decizional, resursele financiare, sănătatea, cunoașterea, educația și mass-media, perspectiva globală, precum și mecanismele instituționale și integrarea perspectivei de gen; subliniază nevoia de a introduce, atunci când este cazul și respectând pe deplin competențele UE, inițiative legislative pentru a consolida cadrul juridic al egalității de gen;

11.

invită din nou Comisia, la fel ca în Rezoluția sa din 25 februarie 2014 conținând recomandări privind combaterea violenței împotriva femeilor, să prezinte un act legislativ care să prevadă un sistem coerent de colectare a datelor statistice, dar și o abordare consolidată a statelor membre pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a fetelor și a violenței de gen, care să permită un acces mai ușor la justiție;

12.

solicită Comisiei ca viitoarea strategie pentru egalitatea dintre femei și bărbați să includă o definiție a violenței de gen în conformitate cu prevederile Directivei 2012/29/UE și să prezinte cât mai rapid o strategie globală împotriva violenței de gen, care să includă un act legislativ cu caracter obligatoriu; invită Consiliul să activeze clauza-pasarelă prin adoptarea unei decizii unanime care să adauge violența de gen la lista de domenii ale criminalității, prevăzută la articolul 83 alineatul (1) din TFUE;

13.

invită Comisia să analizeze posibilitatea ca Uniunea Europeană să adere la Convenția de la Istanbul și să lanseze această procedură cât mai rapid, precum și să promoveze ratificarea Convenției de la Istanbul de către statele membre prin intermediul noii strategii și să se implice activ în combaterea violenței față de femei și fete; solicită statelor membre să semneze și să ratifice Convenția de la Istanbul cât mai curând;

14.

invită încă o dată Comisia să declare anul 2016 ca An european de combatere a violenței împotriva femeilor și fetelor, urmând ca în acest an să se acorde prioritate promovării unor strategii eficiente de anvergură, pentru a reduce semnificativ violența împotriva femeilor și fetelor;

15.

invită UE să sprijine statele membre în organizarea de campanii și în elaborarea de strategii împotriva hărțuirii zilnice a femeilor în spațiul public, precum și în organizarea de schimburi de bune practici între statele membre;

16.

consideră că este absolut necesar să se monitorizeze mai riguros, până în 2015 și mai departe, transpunerea și implementarea Directivei de stabilire a unor standarde minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității, a Regulamentului privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă, precum și a Directivei privind ordinul european de protecție;

17.

invită Comisia să includă în această strategie campanii de „toleranță zero” și să sprijine statele membre în acțiunile lor de conștientizare a societății în problema violenței față de femei și de promovare a campaniilor anuale de conștientizare a originilor violenței și abuzurilor, precum și în ceea ce privește prevenirea, accesul la justiție și ajutorul acordat victimelor; subliniază importanța implicării întregii societăți, mai ales a bărbaților și a băieților în combaterea violenței față de femei; invită totodată, Comisia să urmărească rezultatele inițiativelor sale vizând combaterea mutilării genitale a femeilor;

18.

subliniază că, pentru a combate eficient violența împotriva femeilor și impunitatea, este necesară o schimbare de atitudine la nivelul societății față de femei și fete, femeile fiind prea des reprezentate în roluri subordonate, iar violența față de acestea este prea des tolerată sau nu i se acordă importanță; îndeamnă Comisia să sprijine statele membre în prevenirea și combaterea violenței, sub multiplele sale forme, și a cauzelor sale fundamentale, în protejarea femeilor abuzate, precum și să adopte măsuri specifice pentru diferitele aspecte, inclusiv un sprijin mai mare pentru adăposturile pentru femei și organizațiile care activează în sprijinirea femeilor care sunt victime ale violenței de gen, dar și măsuri de prevenire, cum ar fi combaterea stereotipurilor de gen și a atitudinilor socioculturale discriminatorii de la o vârstă fragedă pentru femei, precum și pedepsirea agresorilor;

19.

observă că feminizarea sărăciei poate duce la o creștere a traficului de femei, a exploatării sexuale și a prostituției forțate, impunând femeilor o dependență financiară și mai mare; invită Comisia și statele membre să analizeze motivele pentru care femeile ajung să practice prostituția și modalități de descurajare a cererii; subliniază importanța programelor de sprijinire a femeilor care doresc să renunțe la prostituție;

20.

subliniază importanța formării sistematice a unui personal calificat care să se ocupe de femeile victime ale violenței fizice, sexuale sau psihologice; consideră că o astfel de formare este esențială pentru cei care intervin în prima sau a doua linie, inclusiv pentru serviciile sociale de urgență și serviciile medicale, de protecție civilă și de poliție;

21.

invită statele membre să implementeze integral Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și invită Comisia să evalueze și să monitorizeze aplicarea, precum și să identifice cele mai bune practici pentru ca statele membre să le facă publice, pentru a adopta o nouă strategie de combatere a traficului de ființe umane după expirarea strategiei actuale în 2016; noua strategie ar trebui să integreze o perspectivă de gen și să acorde prioritate drepturilor victimelor traficului, să conțină un pilon specific vizând traficul în scopul exploatării sexuale, punând un accent special pe noile metode de trafic care apar în prezent, vechile metode mai tradiționale fiind abandonate, precum și să asigure transparența și accesibilitatea tuturor politicilor statelor membre, a bugetelor și a rezultatelor obținute în elaborarea strategiei;

22.

invită Comisia să asiste statele membre, asigurându-se că victimele urmăririi obsesive pot beneficia de protecția prevăzută de măsurile existente, precum Ordinul european de protecție, Regulamentul privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă și Directiva UE privind victimele, atunci când se mută dintr-un stat membru al UE în altul, și să aibă în vedere măsuri suplimentare pentru o mai bună protecție a victimelor urmăririi obsesive, cifrele arătând că 18 % dintre femeile din UE s-au confruntat cu urmărirea obsesivă de la vârsta de 15 ani și una din cinci victime ale urmăririi obsesive declară că comportamentul abuziv a continuat timp de doi ani sau mai mult (30);

23.

invită Comisia să sprijine autoritățile competente din statele membre în elaborarea programelor lor de acțiune privind egalitatea de gen, să acorde o atenție deosebită noilor forme de violență față de femei și fete, precum hărțuirea cibernetică (31) și urmărirea obsesivă în mediul online, și să realizeze evaluări periodice; subliniază, în acest context, importanța cooperării strânse cu societatea civilă pentru a identifica zonele problematice mai devreme și pentru a le remedia mai eficient;

24.

invită Comisia să se asigure că statele membre UE permit recunoașterea juridică deplină a genului preferat de persoană, inclusiv schimbarea prenumelui, a numărului de securitate socială și a altor indicatori de gen din documentele de identitate;

25.

invită din nou Comisia să înființeze cât mai rapid un Observator european al violenței împotriva femeilor, în cadrul Institutului European pentru Egalitatea de Gen, care să fie condus de un coordonator european în domeniul prevenirii violenței împotriva femeilor și fetelor;

26.

invită Comisia ca, în cadrul noii strategii, să acorde o atenție deosebită diferitelor modalități de conciliere a vieții de familie cu viața profesională; regretă în acest context, impasul negocierilor pentru adoptarea Directivei privind concediul de maternitate și reafirmă disponibilitatea totală de cooperare a Parlamentului; între timp, invită statele membre să protejeze drepturile legate de maternitate, să adopte măsuri pentru a preveni concedierea pe nedrept a angajatelor în timpul sarcinii și să protejeze de concedieri abuzive femeile și bărbații care au responsabilități de îngrijire;

27.

atrage atenția că, în pofida finanțării UE disponibile, unele state membre au operat reduceri bugetare care afectează disponibilitatea, calitatea și costurile serviciilor de îngrijire a copiilor, cu consecințe negative asupra reconcilierii vieții de familie cu viața profesională, ceea ce afectează mai ales femeile; invită Comisia să monitorizeze îndeplinirea obiectivelor de la Barcelona și să sprijine în continuare statele membre în crearea de structuri de îngrijire a copilului care să fie de înaltă calitate, la prețuri accesibile și cu un program adecvat, precum și să elaboreze succesiv noi ținte pentru aceste structuri; subliniază, în acest context, importanța unei mai mari disponibilități, calități și accesibilități a serviciilor de îngrijire la prețuri accesibile pentru copii, persoanele în vârstă și persoanele care au nevoie de îngrijiri speciale, inclusiv asistența acordată persoanelor dependente, asigurându-se totodată că disponibilitatea acestor servicii este compatibilă cu programul de lucru cu normă întreagă pentru femei, dar și pentru bărbați; constată că o disponibilitate mai bună a grădinițelor și creșelor depinde de politicile publice de creare a infrastructurilor necesare, dar și de stimularea angajatorilor pentru a propune astfel de soluții;

28.

subliniază importanța unor forme flexibile de muncă care să permită femeilor și bărbaților să-și concilieze viața profesională cu viața de familie, cu condiția ca lucrătorul să aibă posibilitatea de a alege, și însărcinează Comisia să coordoneze și să promoveze schimbul de cele mai bune practici; evidențiază, în acest context, necesitatea unor campanii de conștientizare vizând repartizarea echitabilă a activităților casnice și de îngrijire, investiții mai multe în infrastructurile de îngrijire, precum și încurajarea participării bărbaților, introducerea unui concediu de paternitate de cel puțin 10 zile și existența unui concediu pentru creșterea copilului, disponibil pentru ambii părinți, dar cu stimulente puternice pentru tați, cum ar fi concediul parental netransferabil; atrage atenția că un concediu parental egal este în avantajul tuturor membrilor familiei și poate stimula reducerea discriminării asociate cu concediul parental;

29.

cere adoptarea măsurilor necesare pentru a promova o rată mai mare de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor, cum ar fi programe de îngrijire și de îngrijire a copiilor accesibile, concedii adecvate de maternitate, de paternitate și de creștere a copilului și flexibilitate în programul de lucru și în locurile de muncă; subliniază importanța unor condiții de muncă bune și sigure, care să le permită femeilor și bărbaților să concilieze viața profesională cu viața de familie și invită Comisia să coordoneze și să promoveze consolidarea drepturilor lucrătorilor pentru o egalitate de gen mai mare; atrage atenția că îmbunătățirea echilibrului între viața de familie, cea personală și cea profesională este un element important pentru redresarea economică, demografia sustenabilă și bunăstarea personală și socială și constată că participarea egală a bărbaților și a femeilor pe piața muncii ar putea crește semnificativ potențialul economic al UE, asigurându-i totodată un caracter echitabil și incluziv; reamintește că, potrivit previziunilor OCDE, convergența totală a ratelor de participare ar avea ca rezultat o creștere de 12,4 % a PIB-ului pe cap de locuitor până în 2030; subliniază că, deși munca cu fracțiune de normă este efectuată în majoritate de femei, ea poate facilita concilierea vieții profesionale cu viața de familie, dar implică, totodată, mai puține oportunități în carieră, salarii și pensii mai mici, subutilizarea capitalului uman și, în consecință, un nivel mai redus de creștere economică și prosperitate;

30.

subliniază că trebuie cerut IEEG să colecteze date cuprinzătoare, defalcate pe gen privind timpul alocat activităților de îngrijire și celor casnice, precum și activităților din timpul liber, pentru a putea face evaluări periodice;

31.

recomandă, în condițiile în care componența și definiția familiilor evoluează în timp, ca legislațiile vizând munca și familia să includă mai multe prevederi privind familiile monoparentale și părinții LGBT;

32.

invită Comisia și statele membre să promoveze opiniile femeilor în cadrul dialogului social și reprezentarea acestora în sindicatele din toate sectoarele;

33.

invită Comisia, în contextul strategiei, să sprijine ratificarea Convenției nr. 189 a Organizației Internaționale a Muncii de către statele membre pentru a consolida drepturile lucrătorilor casnici și îngrijitorilor europeni;

34.

invită Comisia să sprijine autoritățile competente ale statelor membre în crearea unor stimulente pentru ca angajatorii să transforme munca informală în muncă formală; pune accentul pe nivelul ridicat al muncii nedeclarate, care se observă în special în sectoarele dominate de femei, cum ar fi munca în gospodărie; invită statele membre să combată munca precară și munca nedeclarată a femeilor, care contribuie la liberalizarea completă a structurilor de remunerare a femeilor, determinând creșterea sărăciei în rândul femeilor, îndeosebi la o vârstă mai înaintată, și afectează negativ atât securitatea socială a femeilor, cât și nivelurile PIB-ului în UE, precum și să garanteze o protecție socială adecvată pentru lucrători; solicită instituirea rapidă a platformei europene pentru o mai bună prevenire și descurajare a muncii nedeclarate;

35.

subliniază că feminizarea sărăciei este rezultatul mai multor factori, printre care se numără întreruperea carierei în cazul femeilor, diferențele de gen în salarizare (16,4 %) și pensii (39 %), inegalitățile de gen în avansarea în carieră, faptul că femeile sunt adesea angajate cu contracte atipice (contracte de muncă cu fracțiune de normă involuntară, contracte provizorii sau cu „zero ore”), absența unui statut de securitate socială pentru partenerii care ajută lucrătorii independenți, precum și sărăcia în gospodăriile cu mame singure; subliniază că reducerea nivelului de sărăcie cu 20 de milioane de oameni până în 2020 poate fi realizată prin politici și programe de acțiune de combatere a sărăciei și discriminării, care au la bază integrarea dimensiunii de gen, prin programe de acțiune care acordă o atenție deosebită femeilor defavorizate și care sunt sprijinite de acțiuni ce vizează sărăcia în rândul femeilor, precum și prin îmbunătățirea condițiilor de muncă în sectoarele cu venituri mici, unde femeile sunt suprareprezentate; subliniază că discriminarea multiplă cu care se confruntă femeile, pe criterii legate de dezabilități, origine rasială sau etnică, statut socioeconomic, identitate de gen și alți factori, contribuie la feminizarea sărăciei; subliniază că trebuie monitorizate efectele de gen ale sistemelor fiscale și ale modelelor de program de lucru asupra femeilor și a familiilor;

36.

așteaptă din partea Comisiei să ia toate măsurile aflate la dispoziția sa pentru a asigura respectarea tuturor aspectelor legate de directivele UE privind egalitatea de tratament între bărbați și femei, inclusiv de către partenerii sociali care negociază acorduri colective, și să încurajeze dialogul cu partenerii sociali, pentru a examina probleme precum transparența plăților și condițiile contractelor cu normă parțială sau pe durată determinată pentru femei, încurajând totodată participarea femeilor în sectoarele ecologice și inovatoare; subliniază că pensiile sunt un factor determinant pentru independența economică a beneficiarilor și că diferențele dintre pensii reflectă dezavantajele acumulate într-o carieră petrecută într-o piață a muncii care discriminează femeile și bărbații; invită Comisia și statele membre să ia măsurile adecvate pentru reducerea diferențelor de pensii între femei și bărbați, care reprezintă o consecință directă a diferenței de remunerare între femei și bărbați, și să evalueze impactul sistemelor de pensii asupra femeilor, acordând o atenție deosebită contractelor de muncă cu fracțiune de normă și contractelor atipice;

37.

subliniază importanța popularizării conceptului de proprietate partajată la nivelul UE în vederea asigurării recunoașterii depline a drepturilor femeilor în sectorul agricol; îndeamnă Comisia și statele membre să contribuie la promovarea unei strategii care să conducă la crearea de locuri de muncă pentru femeile din zonele rurale și, implicit, la asigurarea unor pensii decente pentru femeile pensionare din UE care trăiesc în condiții precare și solicită sprijinirea eforturilor politice de susținere a rolului femeilor în agricultură, precum și reprezentarea lor în mod corespunzător în toate forurile politice, economice și sociale ale sectorului agricol;

38.

invită Comisia și statele membre să țină seama de obstacolele socio-economice cu care se confruntă femeile în circumstanțe particulare, cum ar fi în zonele rurale, în sectoarele dominate de bărbați, femeile vârstnice și femeile cu dizabilități; evidențiază faptul că femeile continuă să se confrunte cu o nesiguranță a locului de muncă mai mare decât bărbații și că nesiguranța locului de muncă a crescut ca urmare a crizei și își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul și proporția femeilor care suferă de sărăcia persoanelor încadrate în muncă; consideră că, pentru a sprijini reintegrarea femeilor pe piața muncii, sunt necesare soluții politice multidimensionale care să cuprindă învățarea pe tot parcursul vieții și măsuri de combatere a muncii precare și de promovare a drepturilor în materie de muncă, precum și a unor practici diferite de organizare a muncii; invită Comisia și statele membre să consolideze perspectiva de gen în toate programele de creare de locuri de muncă, prin crearea de locuri de muncă de calitate, în conformitate cu Agenda privind munca decentă a OIM;

39.

subliniază că creșterea economică și competitivitatea în UE depind de reducerea decalajului dintre nivelul de studii al femeilor (60 % din absolvenții de universitate din Europa sunt femei) și participarea și poziția lor pe piața forței de muncă; subliniază necesitatea de a combate toate aspectele segregării orizontale și verticale, deoarece segregarea limitează accesul femeilor la anumite sectoare și le exclude de la nivelurile superioare ale ierarhiei întreprinderilor; subliniază că legislația existentă care prevede acțiuni pozitive, mai ales în sectorul public dintr-o serie de state membre, a îmbunătățit egalitatea de gen pentru femeile aflate la începutul carierei, însă acest lucru trebuie extins la întreg parcursul profesional;

40.

subliniază că, până în prezent, cea mai mare creștere a proporției de femei în consiliile de conducere se înregistrează în țări care au adoptat deja legislația ce impune cotele obligatorii și că în statele membre care nu au luat măsuri obligatorii, societățile se află departe de a atinge un echilibru de gen acceptabil; subliniază că este necesar să fie promovate proceduri transparente pentru numirea femeilor ca membri neexecutivi în consiliile de conducere ale societăților cotate la bursă; încurajează sectorul public și cel privat să prevadă scheme voluntare de promovare a femeilor în funcții de conducere; invită Comisia să includă în cadrul strategiei acțiuni concrete legate de reprezentarea egală a femeilor și bărbaților în posturi de conducere și să sprijine Consiliul în timpul negocierilor pentru adoptarea Directivei privind echilibrul de gen în consiliile neexecutive; invită Consiliul să ajungă cât mai rapid la o poziție comună cu privire acest proiect de directivă;

41.

solicită Comisiei să creeze stimulente pentru statele membre care să conducă la o reprezentare mai echilibrată a femeilor și bărbaților în consiliile locale și parlamentele regionale și naționale, precum și în Parlamentul European, și subliniază în acest sens importanța listelor electorale paritare care alternează bărbați și femei în pozițiile inițiale; subliniază importanța cotelor pentru creșterea prezenței feminine în luarea de decizii politice; invită toate instituțiile UE să ia măsuri interne pentru a crește egalitatea între femei și bărbați în cadrul propriilor structuri decizionale, propunând atât o femeie, cât și un bărbat în pozițiile la nivel înalt din UE; consideră că egalitatea de gen ar trebui să fie o cerință pentru Comisie și că numirea unei Comisii pe baze de egalitate ar reprezenta un element important pentru viitoarele acțiuni în materie de egalitate;

42.

atrage atenția asupra dezechilibrului care există în participarea bărbaților și femeilor în luarea de decizii în domeniile politice, publice și economice și asupra faptului că obstacolele în calea reprezentării femeilor pot fi atribuite unei combinații de discriminare de gen și de comportamente stereotipe care încă au tendința să persiste în întreprinderi, politică și societate; subliniază că femeile reprezintă 60 % din noii absolvenți, însă sunt subreprezentate, de exemplu, în sectorul științific și cel al cercetării; invită Comisia și statele membre să sensibilizeze femeile cu privire la oportunitățile de formare în domeniu și să le asigure șanse egale cu cele ale bărbaților de a avea acces la profesiile respective și de a face o carieră; constată că, în general, carierele femeilor nu cunosc evoluții semnificative; invită statele membre să încurajeze și să sprijine femeile pentru a putea avea cariere de succes, inclusiv prin acțiuni pozitive, cum ar fi crearea de rețele și programe de mentorat, precum și prin crearea unor condiții adecvate și asigurarea unor șanse egale cu cele ale bărbaților, la toate vârstele, în formare, promovare, recalificare și reconversie profesională; subliniază că este important ca politicile care au ca obiectiv egalitatea între femei și bărbați în ocuparea forței de muncă să recunoască vulnerabilitățile potențiale ale femeilor în profesiile de vârf; subliniază că în special Comisia ar trebui să promoveze politici de combatere a hărțuirii la locul de muncă (32);

43.

subliniază faptul că femeile constituie 52 % din populația europeană totală, dar doar o treime din persoanele care desfășoară activități independente sau au inițiat afaceri în UE; subliniază importanța programelor de sprijin pentru antreprenoare și pentru femeile din domeniul științific și academic și invită UE să sprijine mai concret astfel de programe; invită Comisia să analizeze și să elaboreze propuneri cu privire la modalități de interesare a femeilor în înființarea de întreprinderi; subliniază că femeile cu potențialul de a deveni antreprenoare sau de a avea o carieră în cercetare și mediul universitar ar trebui să aibă cunoștință de programele de sprijin și posibilitățile de finanțare; încurajează statele membre să promoveze măsuri și acțiuni pentru acordarea de asistență și consiliere femeilor care decid să devină antreprenoare și să încurajeze antreprenoriatul feminin, să faciliteze și să simplifice accesul la finanțare și la alte tipuri de sprijin, precum și să reducă birocrația și alte obstacole în calea societăților recent înființate de către femei;

44.

atrage atenția încă o dată asupra faptului că există în continuare o diferență de remunerare între femei și bărbați care s-a redus foarte puțin în ultimii ani; subliniază că disparitatea salarială de gen este rezultatul participării insuficiente a femeilor pe piața forței de muncă, al segregării verticale și orizontale și al faptului că sectoarele în care femeile sunt suprareprezentate oferă, în multe cazuri, salarii mai mici; invită Comisia să monitorizeze punerea în aplicare a Directivei 2006/54/UE și să prezinte măsuri specifice care să țină seama de diferențele structurale de salarizare, atât legislative, cât și nelegislative, pentru a asigura transparența salariilor și să aplice sancțiuni, reducând astfel disparitatea salarială de gen, și să prezinte rapoarte anuale privind progresele realizate; încurajează statele membre să recunoască potențialul celei mai recente directive privind achizițiile publice, ca instrument de promovare și consolidare a măsurilor de integrare a dimensiunii de gen, analizând posibilitatea de a stabili cerințe bazate pe legislațiile naționale în vigoare cu privire la egalitatea de tratament și egalitatea de gen, ca premise pentru contractele de achiziții publice, unde este cazul; invită Comisia și statele membre să examineze posibilitatea de a utiliza clauzele sociale din achizițiile publice ca un eventual instrument de consolidare a politicilor de incluziune socială; recunoaște că această idee nu poate fi dezvoltată decât în cadrul respectării legislației UE în domeniul concurenței;

45.

invită Comisia și statele membre să ia în considerare progresele demografice și modificarea dimensiunii și a componenței gospodăriilor atunci când își elaborează politicile fiscale, mecanismele de securitate socială și serviciile publice;

46.

invită Comisia să sprijine statele membre în lupta împotriva sărăciei, care afectează mai ales mamele singure și care s-a intensificat din cauza crizei, generând din ce în ce mai multă excluziune socială;

47.

invită Comisia să sprijine statele membre în utilizarea în mai mare măsură a fondurilor structurale pentru investiții în serviciile publice de îngrijiri pentru copii și persoane vârstnice, ca o strategie centrală pentru creșterea participării femeilor pe piața muncii;

48.

reafirmă că Directiva 2006/54/CE, în forma sa actuală, nu este suficient de eficace pentru a soluționa diferențele de remunerare între femei bărbați și pentru a realiza obiectivul egalității de gen la angajare și la locul de muncă; îndeamnă Comisia să revizuiască fără întârziere directiva respectivă;

49.

consideră că politicile și instrumentele pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor, cum ar fi Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, trebuie să răspundă nevoilor specifice ale tinerilor bărbați și femei, pentru a le permite accesul pe piața forței de muncă; constată că proporția femeilor tinere care nu sunt încadrate profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) este mai ridicată decât cea a bărbaților tineri; solicită, de asemenea, colectarea de date defalcate pe gen în domeniul șomajului în rândul tinerilor, pentru a putea fi elaborate politici adaptate, bazate pe date concrete;

50.

invită Comisia să adapteze într-o măsură mai mare atât pachetul de investiții decis în 2014, cât și Garanția pentru tineret, la situația specifică și la nevoile specifice ale fetelor și femeilor;

51.

subliniază importanța schimbului de bune practici și inițiative pentru a combate tendința pierderii de calificări de către femei, a le dezvolta competențele sau a le oferi o formare care să le permită să revină pe piața muncii după perioadele în care s-au dedicat în exclusivitate îngrijirii copiilor sau a altor persoane dependente; subliniază, de asemenea, importanța de a îmbunătăți și facilita recunoașterea diplomelor și calificărilor pentru a preveni utilizarea insuficientă a capacităților femeilor bine calificate, un caz frecvent în rândul femeilor migrante;

52.

invită Comisia să sprijine statele membre să asigure servicii de calitate, adaptate geografic și accesibile în domeniul sănătății și drepturilor sexuale și reproductive, întreruperi de sarcină și mijloace de contracepție sigure și legale, precum și un sistem universal de îngrijire medicală;

53.

îndeamnă Comisia să includă sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente (SRHR) în următoarea strategie pentru sănătate a UE pentru a asigura egalitatea între femei și bărbați și pentru a completa politicile naționale în materie de SRHR;

54.

invită statele membre să se concentreze asupra prevenirii bolilor transmisibile sexual și a metodelor preventive, precum și asupra profilaxiei și cercetării, pentru a îmbunătăți depistarea timpurie a maladiilor precum cancerele „feminine” (mamar, cervical și ovarian) prin controale și examene ginecologice regulate;

55.

își reiterează apelul către Comisia și Organizația Mondială a Sănătății să retragă tulburările de identitate de gen de pe lista tulburărilor mentale și de comportament, să asigure o reclasificare în termeni nepatologici în negocierile pentru cea de a 11-a versiune a Clasificării internaționale a bolilor (ICD-11) și să se asigure că diversitatea de gen în copilărie nu este patologizată;

56.

recunoscând importanța drepturilor sexuale și reproductive, invită Comisia să creeze modele de cele mai bune practici de educație sexuală și relațională pentru tinerii din Europa;

57.

subliniază că Comisia trebuie să realizeze un audit în materie de gen pentru a se asigura că politicile de sănătate ale UE și cercetarea finanțată de UE abordează tot mai mult situația sănătății și diagnosticarea femeilor;

58.

subliniază importanța unor campanii de conștientizare cu privire la simptomele de boală specifice fiecărui sex, precum și la rolurile și stereotipurile de gen care au un impact asupra sănătății, și invită Comisia să sprijine financiar programele de cercetare care iau în considerare dimensiunea de gen;

59.

invită Comisia să încurajeze statele membre să promoveze sprijinirea (medicală) a fertilității și să pună capăt discriminării privind accesul la tratamentul de fertilitate și la reproducerea asistată; remarcă, în acest context, și importanța sprijinirii adopțiilor;

60.

invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a implementa programe de educație sexuală în școli și a asigura consiliere și accesul la mijloace de contracepție pentru tineri;

61.

invită Comisia să creeze stimulente pentru o formare competentă în utilizarea critică a mijloacelor de comunicare în statele membre, care să vizeze punerea sub semnul întrebării a stereotipurilor și structurilor, precum și să ofere exemple de bune practici privind verificarea existenței unor reprezentări stereotipe a rolurilor de gen în materialele didactice utilizate până în prezent; invită Comisia, în acest context, să sprijine programe de conștientizare cu privire la stereotipuri, sexism și rolurile tradiționale de gen în educație și în mass-media și să realizeze campanii în favoarea unor roluri feminine și masculine pozitive; subliniază, în acest sens, că combaterea hărțuirii și prejudecăților față de persoanele LGBTI în școli, indiferent dacă sunt elevi, părinți sau profesori, ar trebui să facă parte din eforturile UE de combatere a stereotipurilor legate de gen; subliniază, în acest sens, importanța unor metode pedagogice pentru personalul didactic care să fie mai echitabile din perspectiva genului, astfel încât personalul din învățământ să poată evidenția avantajele oferite de egalitatea de gen și de o societate diversă;

62.

invită statele membre, și în special autoritățile de reglementare în domeniul mass-media, să ia în considerare locul acordat femeilor – atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ – și să promoveze o imagine a femeilor echilibrată, nemarcată de stereotipuri, într-un mod care să respecte demnitatea femeilor, rolurile lor diverse și identitatea acestora, și să se asigure că mass-media audiovizuală comercială nu conține discriminări sexuale sau descrieri umilitoare ale femeilor, atrăgând atenția în special asupra formelor de media pe internet care vizează adesea femeile și fetele; subliniază că statele membre ar trebui, de asemenea, să îmbunătățească accesul femeilor la oportunitățile de angajare în mass-media și, în special, la pozițiile decizionale; invită Comisia să sensibilizeze statele membre cu privire la necesitatea ca mass-media publică să acționeze ca un model în prezentarea diversității; invită Comisia și statele membre să se angajeze mai ferm pentru a pune capăt stereotipurilor sexiste vehiculate de mass-media și atrage atenția asupra unor măsuri importante incluse în raportul Parlamentului European privind eliminarea stereotipurilor de gen, care a fost adoptat în 2013;

63.

subliniază rolul decisiv pe care îl joacă educația și capacitarea în combaterea stereotipurilor de gen și în eliminarea discriminării de gen, precum și impactul pozitiv asupra acestora și asupra societății și economiei în general; subliniază faptul că este extrem de important să se inculce aceste valori de la o vârstă fragedă și să se desfășoare campanii de conștientizare la locul de muncă și în media, subliniind rolul bărbaților în promovarea egalității, distribuirii egale a responsabilităților familiale și atingerii unui echilibru între viața profesională și viața privată;

64.

subliniază că respectarea egalității de gen ar trebui să reprezinte un criteriu pentru toate programele în domeniul culturii, educației și cercetării finanțate de UE și solicită Comisiei să includă un domeniu specific de cercetare de gen în cadrul programului Orizont 2020;

65.

solicită Comisiei să realizeze un studiu privind impactul cotidian al reprezentării genurilor în sfera publică, mass-media și instituțiile de învățământ, axându-se în special pe hărțuirea în școli, discursul de incitare la ură și violența pe bază pe gen;

66.

invită Comisia să sprijine campaniile și inițiativele de promovare a participării active a cetățenilor în cadrul societății în special pe femei și femeile migrante;

67.

solicită Comisiei să garanteze că cooperarea pentru dezvoltare europeană adoptă o abordare bazată pe drepturile omului, subliniind în special egalitatea de gen, formarea femeilor, combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și eradicarea muncii copiilor; evidențiază că accesul universal la sănătate, în special cea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente, este un drept fundamental al omului și subliniază dreptul la accesul voluntar la servicii de planificare familială, inclusiv îngrijiri legale și sigure în cazul întreruperii de sarcină, la informare și educație pentru a reduce mortalitatea maternă și infantilă și a pune capăt tuturor formelor de violență de gen, inclusiv mutilării genitale a femeilor, căsătoriilor precoce și impuse, genicidului, sterilizării forțate și violului conjugal;

68.

subliniază necesitatea absolută de a integra perspectiva de gen în toate elementele programării privind securitatea alimentară, dat fiind faptul că femeile sunt responsabile de 80 % din agricultura din Africa;

69.

invită Comisia să pledeze în cadrul politicii de extindere și vecinătate, precum și în domeniul cooperării pentru dezvoltare, al relațiilor comerciale și al relațiilor diplomatice pentru introducerea unui standard care să definească drepturile femeilor ca drept al omului și care să impună respectarea acestui drept, fiind considerat un element al dialogurilor structurale în toate parteneriatele și negocierile bilaterale ale UE; subliniază importanța cooperării participative cu toate părțile interesate, în special cu organizațiile pentru drepturile femeilor, organizațiile societății civile și asociațiile guvernamentale locale și regionale în cadrul cooperării pentru dezvoltare; îndeamnă Comisia să recunoască faptul că a situa fetele în prim-planul dezvoltării globale oferă un cadru care garantează că drepturile omului în ceea ce privește fetele sunt respectate, promovate și realizate și solicită includerea „Declarației fetelor” și obiectivele acesteia în centrul strategiei post-2015 pentru egalitatea între femei și bărbați; subliniază că este important să se organizeze campanii de informare și conștientizare în comunități în care se petrec încălcări ale drepturilor omului pe criterii de gen;

70.

invită Comisia să sprijine adoptarea de către statele membre a unui plan de acțiune pe baza Rezoluțiilor 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU referitoare la femei, pace și securitate; reamintește comunității internaționale garanțiile de care trebuie să beneficieze femeile și fetele, în special protecția împotriva violului, folosit ca armă de război, și a prostituției forțate; condamnă ferm recurgerea în continuare la violența sexuală împotriva femeilor ca armă de război; subliniază că trebuie depuse mult mai multe eforturi pentru a asigura respectarea dreptului internațional, protecția victimelor, precum și accesul la sprijinul medical și psihologic pentru femeile și fetele abuzate în conflicte;

71.

îndeamnă ca acordarea ajutorului umanitar al UE și al statelor sale membre să nu facă obiectul unor restricții impuse de alți donatori parteneri în ceea ce privește tratamentul medical necesar, inclusiv accesul la avort în condiții de siguranță pentru femeile și fetele victime ale violurilor în conflictele armate;

72.

subliniază importanța unei politici privind azilul și migrația care să țină cont de dimensiunea de gen, a recunoașterii amenințării cu mutilarea genitală ca motiv de acordare de azil și a elaborării orientărilor aferente, precum și a coordonării exemplelor de bune practici; subliniază, în acest sens, necesitatea unui drept de ședere individual, deoarece altfel se produce un dezechilibru de putere, îndeosebi în cazul femeilor migrante supuse violenței domestice; invită Comisia să evalueze și să identifice acțiunile specifice care pot garanta că drepturile femeilor solicitante de azil sunt consolidate și respectate pe deplin în cursul procedurii de azil;

73.

invită Comisia să colecteze date defalcate pe gen pentru a realiza o evaluare a impactului asupra femeilor al politicilor în materie de schimbări climatice, mediu și energie;

74.

subliniază că, deși există consilieri pentru problematica de gen în misiunile de gestionare a crizelor atât militare, cât și civile la care participă UE, numărul femeilor implicate în operații și misiuni la toate nivelurile decizionale și în negocierile de pace și procesele de reconstrucție trebuie în continuare mărit; insistă că ar trebui adoptată o strategie specifică pentru drepturile fetelor și ale femeilor și egalitatea de gen pentru fiecare misiune; consideră, de asemenea, că trebuie inclus un capitol dedicat egalității de gen în viitorul Plan de acțiune pentru drepturile omului al SEAE; subliniază, în acest context, importanța unei cooperări continue și intensive între Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și SEAE;

75.

invită Comisia să sprijine integrarea perspectivei de gen, integrarea dimensiunii de gen în buget și evaluarea impactului din perspectiva genului în toate domeniile și pentru fiecare propunere legislativă, la toate nivelurile de guvernare, pentru a asigura obiective concrete în domeniul egalității de gen; solicită Curții de Conturi să integreze, de asemenea, perspectiva de gen în evaluarea executării bugetului Uniunii; solicită statelor membre ca, în mod similar, să introducă dimensiunea de gen în bugetele lor în vederea analizării programelor și politicilor guvernelor, impactului lor asupra alocării resurselor și contribuției lor la egalitatea între bărbați și femei;

76.

invită Comisia, de asemenea, să promoveze cooperarea dintre statele membre, organizațiile pentru drepturile femeilor și partenerii sociali;

77.

subliniază importanța finanțării adecvate a organismelor naționale pentru egalitatea de gen și combaterea discriminării; invită Comisia ca, în procesul de implementare a directivelor privind egalitatea de gen, să monitorizeze atent eficacitatea organismelor și procedurilor naționale de soluționare a plângerilor; invită, în acest context, și Comisia să sprijine punerea în aplicare a Cartei europene pentru egalitatea dintre bărbați și femei la nivel local și continuitatea ONG-urilor, în special a organizațiilor pentru drepturile femeilor și a altor organizații care desfășoară activități legate de egalitatea de gen, prin furnizarea de fonduri adecvate și previzibile; invită Comisia, de asemenea, să continue să sprijine financiar programul Daphne și să nu limiteze vizibilitatea sa, pentru a permite în special organizațiilor locale pentru drepturile femeilor din statele membre să desfășoare în continuare activități de combatere a violenței împotriva femeilor;

78.

subliniază importanța parteneriatului dintre Comisie și Parlament și propune, prin urmare, comisarului pentru justiție, consumatori și egalitate de gen să prezinte Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, pe cale orală și în scris, un raport anual privind progresele înregistrate în legătură cu obiectivele stabilite în strategie – atât din perspectiva Comisiei, cât și din perspectiva statelor membre, adoptând în raportare o abordare națională, cu informații specifice privind fiecare stat membru;

79.

invită Comisia să colaboreze cu Parlamentul și Consiliul și să solicite organizarea unui summit anual al UE pentru egalitatea de gen și drepturile femeilor, să identifice progreselor făcute și să-și reînnoiască angajamentele;

80.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor statelor membre.

4.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 407/18

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 iulie 2014 către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European intitulată „Comerț, creștere economică și proprietate intelectuală – Strategie pentru protecția și punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală în țări terțe” (COM(2014)0389),

—

având în vedere strategia Comisiei pentru punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală în țări terțe (1) și evaluarea sa independentă din noiembrie 2010,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 11 alineatul (1) și articolul 17 alineatul (2),

—

având în vedere Strategia Europa 2020 (COM(2010)2020),

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 21 martie 2014,

—

având în vedere raportul din 2008 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) intitulat „Impactul economic al contrafacerii și al pirateriei”, actualizat în 2009,

—

având în vedere raportul din 2009 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) intitulat „Piratarea conținutului digital”,

—

având în vedere studiul comun din 2013 al Oficiului European de Brevete și al Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OEB/OAPI) intitulat „Sectoarele în care se utilizează în mod intensiv drepturile de proprietate intelectuală: contribuție la performanța economică și ocuparea forței de muncă în Uniunea Europeană”,

—

având în vedere documentul de lucru din 2010 al OCDE privind politica comercială, intitulat „Contribuția politicii la consolidarea drepturilor de proprietate intelectuală în țările în curs de dezvoltare”,

—

având în vedere studiul din 2013 al Organizației Mondiale a Comerțului, al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale și al Organizației Mondiale a Sănătății intitulat „Promovarea accesului la tehnologii și inovații în domeniul medical”,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 3286/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind adoptarea procedurilor comunitare în domeniul politicii comerciale comune în vederea asigurării exercitării de către Comunitate a drepturilor care îi sunt conferite de normele comerțului internațional, în special de cele instituite sub egida Organizației Mondiale a Comerțului (2) (Regulamentul privind barierele comerciale),

—

având în vedere Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (3),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 816/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2006 privind acordarea de licențe obligatorii pentru brevetele referitoare la fabricarea produselor farmaceutice destinate exportului în țări cu probleme de sănătate publică (4),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 953/2003 al Consiliului din 26 mai 2003 pentru evitarea deturnării spre țările Uniunii Europene a anumitor medicamente esențiale (5),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (6),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului (7),

—

având în vedere Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală ((TRIPS) și Declarația de la Doha referitoare la Acordul TRIPS și sănătatea publică adoptată la 14 noiembrie 2001 în cadrul Conferinței ministeriale a Organizației Mondiale a Comerțului,

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 iulie 2007 privind Acordul TRIPS și accesul la medicamente (8),

—

având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2008 referitor la impactul contrafacerii asupra comerțului internațional (9),

—

având în vedere rezoluția sa din 22 septembrie 2010 referitor la aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piața internă (10),

—

având în vedere Raportul Comisiei din 31 iulie 2014 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale – Rezultate la frontiera UE 2013 (11),

—

având în vedere Rezoluția Consiliului privind planul de acțiune vamală al UE de combatere a încălcării DPI pentru perioada 2013-2017 (12),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 decembrie 2014,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0161/2015),

A.

întrucât competitivitatea UE se bazează și va continua să se bazeze tot mai mult pe creativitate și inovare și întrucât „creșterea inteligentă” – care dezvoltă economia pe baza cunoașterii și inovării – este una din cele trei priorități ale Strategiei Europa 2020;

B.

întrucât drepturile de proprietate intelectuală (DPI) contribuie la dezvoltarea inovării și creativității; întrucât protecția lor reprezintă un element esențial pentru competitivitatea UE și, prin urmare, UE are nevoie de o strategie mai ambițioasă în ceea ce privește protecția drepturilor de proprietate intelectuală în relația cu partenerii săi comerciali;

C.

întrucât promovarea consolidării legăturilor dintre educație, mediul de afaceri, cercetare și inovare și proprietate intelectuală este esențială; întrucât procedurile pentru combaterea încălcării DPI sunt costisitoare și îndelungate, în special pentru IMM-uri, inclusiv titularii individuali de drepturi;

D.

întrucât UE și statele sale membre, în calitate de membri ai Organizației Mondiale a Comerțului, au obligația de a respecta Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) și s-au angajat, prin urmare, să adopte și să pună în aplicare standarde minime vizând măsuri eficace împotriva tuturor încălcărilor DPI;

E.

întrucât dezbaterea DPI ar trebui să se bazeze pe o analiză pertinentă a experiențelor anterioare, precum și a tendințelor tehnologice viitoare, păstrând, în același timp, consecvența între aspectele interne și cele externe, făcând diferența între mediul fizic și cel digital, după caz, ținând seama de preocupările tuturor părților interesate, inclusiv IMM-uri și organizații ale consumatorilor și urmărind asigurarea transparenței depline și a unui grad adecvat de legitimitate ale intereselor în contextul eforturilor de găsire a unui echilibru corect între acestea;

F.

întrucât contrafacerea nu se mai limitează la produse de lux, ci include și bunuri de uz curent, cum ar fi jucării, medicamente, cosmetice și produse alimentare, care, dacă sunt contrafăcute, pot provoca vătămări sau pot reprezenta un pericol grav la adresa sănătății consumatorilor;

G.

întrucât autoritățile vamale din UE au reținut, în 2013, aproape 36 de milioane de articole suspectate că încalcă drepturile de proprietate intelectuală, valoarea totală a bunurilor interceptate depășind 760 de milioane;

H.

întrucât 72 % din totalul articolelor reținute în 2013 au provenit din loturi de mici dimensiuni; întrucât medicamentele au reprezentat, pentru al patrulea an consecutiv, principala categorie vizată, reprezentând 19 % dintre aceste rețineri și 10 % din totalul reținerilor;

I.

întrucât este necesar să se combată încălcările DPI în scopul reducerii riscurilor pe care acestea le pot prezenta pentru sănătatea și siguranța consumatorilor și a mediului, în scopul protejării creării de valoare în UE și în țările terțe, în scopul evitării consecințelor economice și sociale asupra întreprinderilor și creatorilor din UE, precum și a riscurilor la adresa diversității culturale din Europa și țările terțe; întrucât o atenție specifică trebuie acordată combaterii criminalității organizate care obține profit din comerțul cu produse contrafăcute și piratate;

J.

întrucât un cadru legal cuprinzător privind DPI ar trebui corelat cu o punere în aplicare eficace, însoțită, dacă este cazul, de măsuri de punere în aplicare și de sancțiuni, evitându-se, în același timp, ca prin aplicarea acestor măsuri să se împovăreze în mod nejustificat comerțul legal;

K.

întrucât una dintre principalele caracteristici ale protecției proprietății intelectuale este buna aplicare a legislației existente și a angajamentelor internaționale, inclusiv a prevederilor privind sancțiunile;

1.

apreciază abordarea Comisiei, în special în ceea ce privește apelul la echilibru între interese divergente;

2.

consideră că dezbaterea privind găsirea unui echilibru între interesele titularilor de drepturi și cele ale utilizatorilor finali este multidimensională și extrem de complexă, cu interese economice pentru toate părțile; consideră că Comisia ar trebui să analizeze modul în care se poate organiza o dezbatere publică informată și transparentă cu privire la protejarea și punerea în aplicare a PI și semnificația acestora pentru consumatori; consideră că solicitarea unei implicări mai eficiente a părților interesate în dezbaterea privind DPI trebuie să fie însoțită de măsuri vizând asigurarea transparenței și a legitimității tuturor participanților; consideră că nu există o evaluare a Comunicării care ia în considerare atât Strategia din 2004 care vizează să asigure respectarea drepturilor de proprietate intelectuală în țările terțe, cât și respingerea Acordului comercial de combatere a contrafacerii (ACTA);

3.

subliniază faptul că nu este destul de clar prin ce mijloace și prin ce metodă ar putea fi obținute rezultatele menționate în Comunicare, în special în ceea ce privește resursele ce urmează a fi folosite și sursa acestora, având în vedere și resursele limitate alocate pentru sprijinirea titularilor de drepturi europeni care exportă sau care doresc să se stabilească în piețe din țări terțe;

4.

consideră că nu există o precizare clară a coordonării între politicile interne și cele externe cu privire la protecția DPI și subliniază importanța ameliorării interne a acestui aspect; recunoaște că o corelare a politicilor interne cu cele externe nu neagă necesitatea unei abordări individualizate, care ia în considerare realitățile și circumstanțele care caracterizează o piață dintr-o țară terță dată;

5.

evidențiază faptul că protecția DPI ar trebui văzută ca un prim pas – necesar dar nu suficient – către stabilirea accesului la piața unei țări terțe, iar capacitatea de a exercita efectiv drepturi de PI recunoscute depinde de protecția substanțială, care cuprinde punerea în aplicare eficace și măsurile reparatorii din țara respectivă;

6.

subliniază faptul că natura comercială a multor încălcări ale DPI și intensificarea implicării crimei organizate în aceste încălcări au devenit o problemă majoră; își exprimă regretul în legătură cu faptul că nu există încă un protocol privind combaterea contrafacerilor la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (Convenția de la Palermo) și solicită Comisiei și statelor membre să își intensifice în mod considerabil eforturile în acest sens;

7.

apreciază și susține obiectivul unei mai bune coerențe între protecția și punerea în aplicare a DPI și alte politici și între Comisie și statele membre în vederea atingerii acestui obiectiv; consideră că protecția DPI, precum și măsurile adecvate de combatere a încălcărilor DPI pot contribui la lupta împotriva crimei organizate, a spălării banilor și a evaziunii fiscale, dar și la dezvoltarea unei piețe digitale echitabile, sustenabile, cu un viitor sigur și care stimulează inovația;

8.

sprijină activitatea Comisiei legată de identificarea priorităților geografice, utilizând ca bază de pornire rapoartele sale semestriale privind protecția și punerea în aplicare a DPI în țări terțe;

9.

consideră că strategia nu subliniază suficient diferența dintre, pe de-o parte, contrafacerea fizică a mărcilor înregistrate și a brevetelor și, pe de altă parte, încălcările dreptului de autor, în special în mediul digital; observă că, odată cu accelerarea ritmului de digitizare, problema protecției și a punerii în aplicare a DPI în mediul digital va dobândi o importanță tot mai mare la nivel mondial;

10.

consideră că strategia ar trebui să fie mai bine adaptată la mediul digital și să includă o colaborare strânsă cu autoritățile vamale și autoritățile de supraveghere a pieței, pentru a asigura o coerență orizontală;

11.

subliniază că indicațiile geografice și protecția acestora sunt la fel de importante ca alte tipuri de proprietate intelectuală în măsura în care acestea garantează trasabilitatea produselor până în momentul consumării lor și protejează know-how-ul producătorilor;

12.

consideră că Comisia ar trebui să asigure recunoașterea și protecția reală a indicațiilor geografice atunci când negociază acorduri de liber schimb cu țări terțe și, în special, în contextul negocierilor Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP);

13.

consideră că acordul TRIPS ar trebui să fie pus în aplicare într-un mod echilibrat și eficace, după caz, și că orice flexibilități în formulările acordului ar trebui să respecte pe deplin principiul fundamental al tratamentului nediscriminatoriu pentru toate domeniile tehnologice, astfel cum prevede articolul 27 alineatul (1) din acesta; consideră că ar trebui să se ia în considerare și Declarația de la Doha, subliniindu-se faptul că protecția consolidată și punerea în aplicare consolidată a proprietății intelectuale aduce beneficii nu doar țărilor UE, ci ajută și țările în curs de dezvoltare să creeze și să dezvolte cadrele interne necesare menite să încurajeze și să protejeze inovarea și cercetarea, un aspect tot mai relevant pe măsura înaintării în lanțurile valorice ale comerțului internațional;

14.

evidențiază necesitatea unei dezbateri publice informate, echilibrate și mai transparente cu privire la punerea în aplicare, cu implicarea tuturor părților interesate și crearea un echilibru între toate interesele publice și private;

15.

recunoaște necesitatea creșterii sensibilizării consumatorilor în ceea ce privește pierderile financiare, daunele aduse inovării și creativității și, uneori, pericolele pentru sănătate și siguranță care sunt provocate de achiziționarea de bunuri care încalcă DPI; subliniază faptul că doar o punere în aplicare mai strictă nu va rezolva preocupările existente și viitoare cu privire la protecția și punerea în aplicare a PI și aceasta ar trebui să fie însoțită de o creștere a sensibilizării consumatorilor; subliniază rolul mediului de afaceri în această privință;

16.

consideră că este clar că trebuie obținut sprijinul public pentru protejarea DPI; subliniază, în acest context, activitatea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) care include campanii de sensibilizare în rândul cetățenilor cu privire la impactul încălcărilor PI la scară comercială;

17.

salută memorandumul de înțelegere semnat la 4 mai 2011 între titularii de drepturi și platformele de internet într-un efort comun de a reduce vânzarea de produse contrafăcute prin platformele de comerț electronic; invită Comisia și statele membre să intre într-un dialog structurat cu platforme online cu privire la cele mai bune modalități de identificare și combatere a vânzării de produse contrafăcute;

18.

consideră că problema încălcării DPI s-a amplificat în ultimii ani ca urmare a digitizării și a creșterii numărului de platforme de vânzare digitale, unde produsele contrafăcute sunt vândute și distribuite în întreaga lume fără niciun mijloc eficient de control; îndeamnă, în acest sens, la o reflecție aprofundată, vizând adoptarea de instrumente mai eficiente de control al vânzărilor online de produse fizice;

19.

consideră că formularea strategiei de promovare a protecției eficiente a indicațiilor geografice pe internet ar trebui să fie mai specifică, în scopul propunerii unor obiective concrete;

20.

invită Comisia să colaboreze cu Corporația pentru alocarea de nume și numere de domenii internet (ICANN) și cu Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) în vederea creării unui mecanism de protecție a indicațiilor geografice pe internet;

21.

consideră că responsabilitățile intermediarilor trebuie să fie atent evaluate; în această privință, ar fi salutat o strategie mai sofisticată, însă recunoaște că acest aspect face obiectul unei dezbateri distincte;

22.

invită Comisia să contribuie la crearea unui mediu în care interesele statelor membre și cele ale țărilor terțe să fie convergente și în care să existe un interes reciproc în crearea unor cadre de protecție bazate pe standarde înalte și coroborate cu căi de atac eficiente pentru a elimina lacunele în domeniul protecției DPI; constată că se impune o diferențiere atentă între situațiile din diferitele „țări în curs de dezvoltare” și aspectele comerciale implicate, luându-se în considerare circumstanțele specifice ale fiecărei țări în curs de dezvoltare;

23.

salută activitatea Comisiei pentru sprijinirea, în funcție de caz, a țărilor în curs de dezvoltare care doresc să-și îmbunătățească sistemele DPI și invită Comisia să continue și să intensifice aceste eforturi, prin asigurarea în continuare de asistență tehnică adecvată sub formă de programe de sensibilizare, asistență în domeniul legislației și formare a funcționarilor, luându-se în considerare nivelul de dezvoltare din fiecare țară;

24.

este de acord cu apelul pentru un răspuns global la problema complexă și multidimensională a relației dintre DPI și accesul universal la medicamente cu prețuri rezonabile și subliniază, în acest context, că este important ca în sectorul farmaceutic abordarea DPI să fie axată pe pacienți;

25.

invită Comisia și statele membre să asigure în continuare sprijinul pentru un dialog constructiv privind accesul la medicamente, care să implice toate părțile interesate și să identifice modalități care să faciliteze accesul la medicamente pentru populațiile statelor celor mai sărace, care nu pot obține cele mai bune de tratamente disponibile în prezent;

26.

consideră că, deși interesele și competitivitatea societăților farmaceutice ale UE trebuie protejate prin menținerea capacității lor de inovare și luând în considerare faptul că unele întreprinderi din UE oferă acces la medicamente prin programe de asistență și prețuri reduse diferențiate, este necesar ca prețurile la medicamente să fie accesibile pentru persoanele din țara în care sunt vândute, fiind esențială sprijinirea utilizării așa-numitor flexibilități prevăzute în Acordul TRIPS și recunoscute în Declarația de la Doha, ținându-se seama, în același timp, de distorsiunile pe piață determinate de revânzarea medicamentelor în țări terțe; invită Comisia și statele membre să își continue eforturile pentru a se garanta că măsurile la frontiere menite să blocheze importul medicamentelor contrafăcute nu afectează negativ tranzitul medicamentelor generice;

27.

subliniază că întreprinderile ar trebui să fie încurajate să colaboreze mai eficient în cadrul propriului mediu concurențial și să conlucreze cu autoritățile publice cu scopul de a asigura un acces mai mare și mai bun la medicamente în statele membre și în țările terțe; invită Comisia să aibă în vedere sprijinirea mecanismelor inovatoare, cum ar fi grupările de brevete, pentru a stimula cercetarea, fără a afecta însă producția de generice;

28.

consideră că Uniunea trebuie să se angajeze în dezbaterea mai largă privind promovarea asistenței medicale la nivel mondial, care să cuprindă strategii de consolidare a sistemelor de sănătate;

29.

invită Comisia să stimuleze exporturile timpurii de medicamente generice și biosimilare produse în UE în țările terțe, din momentul în care nu mai sunt protejate de patent;

30.

consideră că unele date statistice citate în Comunicare au fost obținute, folosind o metodologie controversată și criticată deja și că trebuie îmbunătățite datele statistice pentru a reflecta cu mai multă acuratețe situația reală cu privire la rolul central pe care DPI, precum și protecția și punerea lor în aplicare îl joacă pentru economia UE, cu scopul de a analiza și îmbunătăți politica existentă, dar și de a sprijini în continuare principiul de elaborare a politicii pe bază de dovezi concrete;

31.

este de acord cu raționamentul Comisiei în ceea ce privește înființarea Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală și solicită să i se aloce acestuia resurse proprii;

32.

subliniază că Observatorul trebuie să fie format într-un mod cuprinzător și să nu se suprapună unor organisme deja existente;

33.

invită Comisia să acționeze în vederea menținerii independenței Observatorului pentru a se asigura că activitatea acestuia nu va fi subminată de influențe reale sau presupuse;

34.

recunoaște că politici interne mai bune și armonizate adecvat în domeniul DPI ar fi utile în efortul de a îmbunătăți standardul de protecție și punere în aplicare a DPI la nivel mondial;

35.

invită Comisia să coopereze cu statele membre în vederea ratificării Tratatului OMPI privind dreptul mărcilor, a Actului de la Geneva al Aranjamentului de la Haga, a Acordului de la Lisabona privind protecția și înregistrarea internațională a denumirilor de origine, precum și a altor acorduri internaționale în domeniul DPI;

36.

invită Comisia să adopte măsuri suplimentare în acord cu rezultatul consultării publice pe marginea Cărții sale verzi „Valorificarea la maximum a know-how-ului tradițional al Europei: posibilitatea de a extinde protecția indicațiilor geografice ale Uniunii Europene la produsele neagricole” (COM(2014)0469);

37.

sprijină angajamentul Comisiei de a acorda prioritate promovării unei protecții și puneri în aplicare mai bune a DPI în OMC și în orice alt context internațional, deschizând, astfel, noi piețe pentru exportatorii europeni și îmbunătățind accesul la piețele existente;

38.

observă că acordarea statutului de economie de piață în materie de instrumente de apărare comercială depinde, printre alte criterii, de protecția PI din țara respectivă;

39.

invită Comisia și statele membre să asigure o mai bună protecție a DPI în cadrul tuturor organizațiilor multilaterale care tratează acest aspect (OMC, Organizația Mondială a Sănătății și Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale) și să depună eforturi în vederea includerii în sistemul OMC a acordurilor internaționale privind DPI care nu sunt încă incluse în acesta, cum ar fi Tratatul OMPI privind dreptul mărcilor, Tratatul OMPI privind interpretările și execuțiile și fonogramele, Tratatul OMPI privind dreptul de autor, Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga și Acordul de la Lisabona privind protecția și înregistrarea internațională a denumirilor de origine;

40.

consideră că în negocierile privind acorduri bilaterale de liber schimb ar trebui acordată o atenție adecvată capitolelor referitoare la proprietatea intelectuală și că părțile participante la negocieri ar trebui să recunoască faptul că dreptul de a desfășura o activitate comercială ar trebui să includă respectarea DPI și a cadrelor legislative existente; salută activitatea de până acum a Comisiei care a condus cu succes la includerea capitolelor referitoare la protecția și punerea în aplicare a DPI în acordurile bilaterale de liber schimb;

41.

consideră că ar trebui inclusă ratificarea tratatelor OMPI enumerate mai sus, în vederea includerii acestora în sistemul OMC, în acordurile bilaterale de liber schimb încheiate de Uniune;

42.

sprijină abordarea Comisiei de a lansa dialoguri și a constitui grupuri de lucru pe tema proprietății intelectuale cu țări prioritare cu care nu se află în derulare negocieri cuprinzătoare, în scopul obținerii și consolidării unor angajamente specifice în domeniul protecției și punerii în aplicare a DPI; subliniază nevoia de a include DPI pe agenda reuniunilor politice la nivel înalt atunci când nu se înregistrează progrese în cadrul dialogurilor privind PI și al reuniunilor între agenții;

43.

subliniază faptul că trebuie intensificată ori de câte ori este posibil cooperarea în domeniul DPI între Uniune și alte blocuri regionale;

44.

invită Comisia să recurgă mai regulat la mecanismele relevante de soluționare a litigiilor, inclusiv la Organul de soluționare a litigiilor al OMC, în cazurile în care sunt încălcate drepturile operatorilor economici ai Uniunii, inclusiv cele ale titularilor de DPI;

45.

invită Comisia să încurajeze țările terțe să recunoască reciproc dreptul de practică al experților juridici în domeniul DPI;

46.

cheamă Comisia și statele membre la o cooperare vamală mai bună în UE și cu țările terțe pentru confiscarea bunurilor contrafăcute, precum și la simplificarea procedurilor vamale;

47.

solicită Comisiei și statelor membre să coopereze mai îndeaproape cu țările terțe în ceea ce privește aspectele legate de drepturile de autor și acordarea de licențe;

48.

este convins de faptul că o mai bună protecție a drepturilor de proprietate intelectuală și punerea efectivă în aplicare a normelor conexe în țările terțe ar fi un stimulent puternic pentru investitorii din Uniunea Europeană și din alte zone de a face investiții, de a partaja noi competențe tehnologice și de a actualiza tehnologii existente;

49.

remarcă faptul că unele state membre au atașați pe probleme de proprietate intelectuală în cadrul delegațiilor lor din anumite țări-cheie; consideră că o mai bună coordonare și un schimb de informații mai eficient între statele membre ar putea oferi noi oportunități de realizare a obiectivelor comune în materie de protecție a PI în țările terțe;

50.

consideră că operatorii economici și consumatorii UE aflați într-o țară terță în care încălcările DPI sunt mai frecvente ar trebui să fie protejați în mod special printr-o extindere a serviciului de asistență pentru DPI;

51.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

4.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 407/25

—

având în vedere Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală (1) („Directiva privind asigurarea respectării DPI”),

—

având în vedere articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 aprilie 2012 privind atribuirea către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (Mărci, desene și modele industriale) a unor sarcini legate de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv reunirea reprezentanților sectorului public și privat în cadrul Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului,

—

având în vedere raportul Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) și al Oficiului European de Brevete (OEB) prezentat în septembrie 2013 și intitulat „Intellectual property rights intensive industries: contribution to economic performance and employment in the European Union” (Sectoarele în care se utilizează pe scară largă drepturile de proprietate intelectuală: contribuția la performanța economică și la ocuparea forței de muncă în Uniunea Europeană),

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, din 25 iunie 2008, intitulată „Gândiți mai întâi la scară mică”: Prioritate pentru IMM-uri – „Un „Small Business Act” pentru Europa (COM(2008)0394),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European, din 11 septembrie 2009, intitulată „O mai bună protejare a drepturilor de proprietate intelectuală pe piața internă” (COM(2009)0467),

—

având în vedere raportul Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European, din 22 decembrie 2010, intitulat „Aplicarea Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală” (COM(2010)0779), precum și documentele de lucru aferente ale serviciilor Comisiei (3),

—

având în vedere sinteza efectuată de Comisie a răspunsurilor la consultarea publică pe tema „Civil enforcement of intellectual property rights: public consultation on the efficiency of proceedings and accessibility of measures” (Proceduri civile de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală: consultare publică cu privire la eficiența procedurilor și accesibilitatea măsurilor), din iulie 2013 (4),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European, din 1 iulie 2014, intitulată „Către un nou consens privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală: un plan de acțiune al UE” (COM(2014)0392),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European, din 1 iulie 2014, intitulată „Comerț, creștere economică și proprietate intelectuală – Strategie pentru protecția și punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală în țări terțe” (COM(2014)0389),

—

având în vedere planul Comisiei de a crea o piață unică digitală a UE, precum și Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la o piață unică digitală competitivă (5);

—

având în vedere concluziile Consiliului din 4-5 decembrie 2014 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) (6),

—

având în vedere Rezoluția Consiliului privind Planul de acțiune vamală al UE de combatere a încălcării DPI pentru perioada 2013-2017 (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 septembrie 2010 referitoare la aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piața internă (8),

—

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri juridice, din 24 martie 2011, referitoare la Raportul privind aplicarea Directivei 2004/48/CE,

—

având în vedere articolul 27 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care stipulează faptul că fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale și materiale care decurg din orice lucrare științifică, literară sau artistică al cărei autor este;

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice, avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, precum și cel al Comisiei pentru cultură și educație (A8-0169/2015),

A.

întrucât în articolul 118 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se acordă o atenție specială drepturilor de proprietate intelectuală;

B.

întrucât drepturile de proprietate intelectuală reprezintă una dintre forțele motrice ale inovării și creativității și contribuie semnificativ la competitivitate, la ocuparea forței de muncă și la diversitatea culturală; întrucât autenticitatea produsului nu ar trebui confundată întotdeauna cu aspecte care țin de siguranța și de calitatea produsului, iar asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală joacă un rol semnificativ în garantarea sănătății și siguranței consumatorilor; întrucât veniturile obținute din contrafacere contribuie, în general, la alimentarea economiei subterane și a crimei organizate;

C.

întrucât UE se confruntă cu un număr mare de încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală și întrucât volumul și valoarea financiară a acestor încălcări sunt alarmante, conform informațiilor prezentate de Comisie în raportul său referitor la aplicarea Directivei privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală (COM(2010)0779); întrucât aceste cifre reflectă, de asemenea, valoarea adăugată pe care o reprezintă DPI pentru economia europeană în cadrul concurenței la nivel mondial;

D.

întrucât încălcările DPI, inclusiv contrafacerea, descurajează creșterea economică, crearea de locuri de muncă, inovarea și creativitatea;

E.

întrucât încălcările DPI cauzează un prejudiciu moral și economic pentru întreprinderile europene, provocând pierderi economice și fiscale considerabile pentru state;

F.

întrucât protecția adecvată a drepturilor de proprietate intelectuală reprezintă o condiție prealabilă pentru dezvoltarea economiei digitale și a pieței unice digitale;

G.

întrucât dezvoltarea tot mai rapidă a activităților de comerț electronic și online schimbă modul în care asigurarea respectării DPI ar trebui să fie luată în considerare în mediul digital, în special din cauza faptului că se oferă noi posibilități de încălcare, având în vedere, printre altele, noile modele comportamentale sociale ale utilizatorilor;

H.

întrucât Parlamentul ia act cu îngrijorare de faptul că raportul OAPI atrage atenția cu privire la existența, în rândul unei minorități semnificative de europeni, a unui anumit nivel de toleranță în favoarea ideii că încălcările DPI ar putea fi considerate acceptabile (9); întrucât nu se cunoaște în mod corespunzător importanța socială și culturală a DPI și a acțiunilor considerate a fi o încălcare a acestora, și nici nu există, în special în rândul tinerilor, o informare cu privire la posibilele consecințe ale încălcărilor DPI asupra economiei și societății la nivelul UE, precum și a siguranței generale a cetățenilor; întrucât este necesară și oportună punerea în aplicare a unor campanii adecvate de sensibilizare și de informare a utilizatorilor;

I.

întrucât sunt necesare eforturi sporite pentru a lupta împotriva comerțului ilegal cu bunuri contrafăcute și întrucât nimeni nu ar trebui să realizeze un profit de pe urma încălcărilor DPI,

J.

întrucât aplicarea legii este esențială în ceea ce privește previzibilitatea legii și întrucât este extrem de important să se găsească modalități eficace, proporționale și cu efect de descurajare pentru a asigura respectarea DPI la nivel transfrontalier;

K.

întrucât încălcările DPI au un impact deosebit asupra IMM-urilor, inclusiv în domeniul serviciilor între întreprinderi și poate conduce la pierderea piețelor și faliment;

L.

întrucât, pentru asigurarea respectării DPI, este esențial să se ia în considerare aspectele internaționale, dat fiind că încălcările DPI reprezintă un fenomen global;

M.

întrucât ar trebui luate în calcul atât încălcările online, cât și cele offline în cadrul acțiunilor de politică privind combaterea încălcărilor DPI;

1.

salută comunicarea Comisiei din 1 iulie 2014, care prezintă un plan de acțiune privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală; susține abordarea Comisiei în privința asigurării respectării DPI, bazată pe acțiuni preventive și pe instrumente de politică care urmăresc să-i priveze de venituri pe cei care încalcă DPI la scară comercială și să facă mai dificilă plasarea pe piață a bunurilor care încalcă DPI;

2.

subliniază că responsabilitatea primordială în ceea ce privește asigurarea respectării DPI le incumbă autorităților publice din statele membre;

3.

subliniază că obiectivul principal al planului de acțiune ar trebui să fie acela de a asigura respectarea efectivă, pe bază de dovezi, a DPI, acestea având un rol esențial în stimularea inovării, a creativității, a competitivității, a creșterii și a diversității culturale; observă faptul că măsurile luate pentru aplicarea DPI ar trebui să aibă la bază date precise, fiabile;

4.

subliniază faptul că într-o perioadă de criză economică, când sprijinul financiar pentru sectorul cultural se reduce în mod considerabil, DPI reprezintă adesea una dintre principalele surse de venit pentru creatori; subliniază, prin urmare, că asigurarea unei remunerații corecte a creatorilor ar trebui să constituie un aspect principal al planului de acțiune al UE;

5.

consideră că, pentru a proteja inovația, creativitatea și competitivitatea, este esențial ca măsurile pentru protecția DPI să fie transparente, iar publicul și toți factorii implicați să beneficieze de informații cuprinzătoare;

6.

recunoaște că respectarea DPI nu constituie un simplu factor de stimulare a creării de locuri de muncă și a creșterii pe teritoriul Uniunii, ci este esențială pentru funcționarea corespunzătoare a pieței unice, în special având în vedere factori precum ponderea sa din PIB-ul UE, nivelul de ocupare a forței de muncă și diversele tipuri de industrii care se servesc de DPI și beneficiază de pe urma acestora și joacă un rol esențial în stimularea inovării, creativității, competitivității și diversității culturale;

7.

subliniază faptul că drepturile de proprietate intelectuală sunt o garanție a creativității, inovării și competitivității, în special în industriile culturale și creative, dar și în alte sectoare industriale, astfel cum se subliniază în Comunicarea Comisiei intitulată „Pentru o renaștere industrială europeană”; invită Comisia să considere în continuare DPI ca fiind un factor de competitivitate pentru economia europeană;

8.

subliniază că DPI nu reprezintă doar drepturi de autor, ci și mărci comerciale și brevete, printre altele, și că fiecare dintre acestea prezintă o importanță vitală pentru valoarea bunurilor și serviciilor din Europa;

9.

observă că, potrivit Comisiei, sectoarele culturale și creative, în care se utilizează adesea DPI în mod intensiv, reprezintă deja aproximativ 4,5 % din PIB, asigurând până la 8,5 milioane de locuri de muncă în UE, iar aceste sectoare sunt esențiale nu doar pentru diversitatea culturală, ci contribuie semnificativ și la dezvoltarea socială și economică;

10.

consideră că toți actorii din lanțul de furnizare au un rol de jucat în combaterea încălcărilor DPI și ar trebui implicați în acest proces; subliniază că ar trebui adoptată o abordare care să implice toți actorii, atât în mediul online, cât și în cel offline; consideră că, pentru ca această abordare să aibă succes, este necesar să se stabilească un echilibru în ceea ce privește drepturile fundamentale, întrucât măsurile care au impact asupra drepturilor fundamentale nu pot fi adoptate în mod voluntar de operatorii comerciali, ci necesită un temei legal și supraveghere judiciară;

11.

subliniază că implicarea actorilor din mediul online în măsurile de combatere a încălcării DPI ar trebui să respecte principiile Directivei 2000/31/CE („Directiva privind comerțul electronic”) și ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

12.

constată că tot mai multe produse fizice contrafăcute și care încalcă DPI sunt comercializate și vândute pe piețele online, unde autoritățile statelor membre au capacități limitate de a controla vânzările; evidențiază necesitatea implicării deținătorilor de platforme de piață în toate eforturile pentru asigurarea respectării DPI, inclusiv în ceea ce privește eforturile de eliminare a produselor contrafăcute și de a interzice accesul vânzătorilor pe site-urile lor;

13.

subliniază importanța asigurării obligației de diligență de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, inclusiv în lanțul digital și pentru toți actorii și operatorii esențiali care activează în cadrul acestuia, cum ar fi creatorii, artiștii și deținătorii de drepturi, producătorii, intermediarii, furnizorii de servicii de internet, platformele de vânzare online, utilizatorii finali și autoritățile publice;

14.

consideră că aplicarea diligenței necesare în cadrul lanțului de aprovizionare și supravegherea mai strictă a pieței, precum și intensificarea schimbului de informații între autoritățile vamale ar îmbunătăți mediul de afaceri și ar contribui la împiedicarea accesului pe piață al bunurilor și serviciilor care încalcă DPI; subliniază că ar trebui să se evalueze cu atenție raportul costuri-beneficii, precum și eficiența tuturor sistemelor de audit calitativ înainte de a fi utilizate și ar trebui să se aibă în vedere în mod serios posibilitatea oferirii unui sprijin pentru IMM-uri;

15.

ia act, de asemenea, de propunerile de consultare a tuturor părților interesate privind aplicarea principiului diligenței la nivelul UE pe tot parcursul lanțului de aprovizionare, inclusiv a prestatorilor de servicii de plată, pentru a împiedica încălcările DPI, și solicită ca rezultatele consultărilor și sistemul voluntar de diligență al UE să fie prezentate Parlamentului anual, nu bienal;

16.

solicită Comisiei să se consulte cu toate părțile interesate în mod transparent și în timp util și să se asigure că rezultatele consultărilor sunt analizate atât calitativ, cât și cantitativ și puse la dispoziția părților interesate, printre care Parlamentul și alte instituții ale UE;

17.

subliniază importanța acordurilor sectoriale și a ghidurilor de bune practici pentru a combate încălcările DPI; invită operatorii din cadrul sectorului să facă schimb de informații privind platformele care permit accesul la conținutul care încalcă DPI și să adopte măsuri coordonate și proporționale, cum ar fi avertizarea și eliminarea materialelor, pentru a reduce veniturile obținute de pe urma unor astfel de conținuturi sau platforme; subliniază că aceste măsuri nu ar trebui să includă blocarea site-urilor prin metode nejudiciare;

18.

subliniază că platformele „cyberlocker” constituie unele dintre principalele centre de încălcări ale DPI, din care se obțin indirect venituri prin intermediul publicității și/sau al abonamentelor;

19.

salută ideea de a-i priva de venituri pe cei care încalcă DPI prin intermediul unor acorduri între titularii drepturilor și partenerii acestora; susține elaborarea unor memorandumuri de înțelegere ca măsuri juridice fără caracter coercitiv (soft-low) pentru combaterea contrafacerii și a pirateriei și susține, de asemenea, ideea unei dezvoltări mai ample a acestor măsuri în rândul părților interesate; în această privință, recomandă Comisiei să desfășoare un studiu privind modul în care aceste operațiuni de contrafacere își finanțează reciproc activitățile (prin vânzarea de produse contrafăcute și furnizarea de conținut ilicit);

20.

reamintește faptul că, din mai 2011, există un memorandum de înțelegere voluntar privind vânzarea de bunuri contrafăcute pe internet și invită Comisia să evalueze rezultatele implementării acestuia și să întocmească un raport în acest sens adresat Parlamentului;

21.

consideră că Comisia ar trebui, de asemenea, să analizeze eficacitatea inițiativelor existente și a unor posibile activități viitoare în ceea ce privește rolul intermediarilor în combaterea încălcărilor în materie de DPI;

22.

subliniază că, în special în industria culturală și creativă, ar trebui să se promoveze colaborarea, inclusiv pe baza autoreglementării, dintre deținătorii de drepturi, autori, operatori de platforme, intermediari și consumatori finali pentru identificarea timpurie a încălcărilor DPI; subliniază că eficiența autoreglementării trebuie examinată cu promptitudine de Comisie și, după caz, ar putea fi necesare măsuri legislative suplimentare;

23.

subliniază că, în sectoarele culturale și creative, furnizorii de servicii de plată ar trebui să fie implicați în acest dialog pentru a reduce profiturile obținute din încălcările DPI în mediul online;

24.

reamintește implicarea crimei organizate în activitățile internaționale de încălcare a DPI și importanța majoră de a găsi o soluție europeană coordonată, de a consolida măsurile de audit prin implementarea principiului „urmăririi banilor” cu scopul de a proteja interesele consumatorilor și integritatea lanțului de aprovizionare;

25.

salută abordarea adoptată de Comisie privind lansarea de campanii specifice de sensibilizare; consideră că este esențial ca toți să înțeleagă consecințele concrete ale încălcărilor DPI pentru societate în ansamblu, pentru consumatori și pentru fiecare cetățean; consideră că consumatorii ar trebui să fie mai bine informați cu privire la ceea ce reprezintă DPI și la ceea ce se poate sau nu se poate face cu bunurile și conținuturile protejate; invită Comisia și statele membre să desfășoare în continuare acțiuni de sensibilizare adresate unui public specific și unor piețe relevante;

26.

recomandă o campanie de informare mai amplă privind platforma titularilor de drepturi de proprietate intelectuală și a autorităților de aplicare a legii, astfel încât titularii de drepturi să poată juca un rol mai activ în apărarea drepturilor lor în cadrul Uniunii Europene, prin integrarea bazei de date pentru asigurarea respectării legislației în rețeaua securizată din cadrul Direcției Generale Impozitare și Uniune Vamală; solicită o colaborare mai aprofundată și mai rapidă cu autoritățile polițienești și alte autorități vamale la nivel mondial, pentru a asigura îmbunătățirea respectării DPI;

27.

subliniază necesitatea de a se adresa în special generației tinere prin intermediul unor campanii de sensibilizare adecvate, ținând cont de faptul că, astfel cum reiese dintr-un studiu recent privind percepția asupra proprietății intelectuale, tinerii sunt cei care contestă cel mai mult DPI;

28.

subliniază importanța de a lua inițiative pentru a evalua și supraveghea evoluția cunoștințelor legate de înțelegerea și percepția tinerilor cu privire la proprietatea intelectuală, cu scopul de a înțelege mai bine nevoile acestora și de a elabora și a pune în aplicare cele mai adecvate măsuri;

29.

salută, în special, eforturile Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală din cadrul Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) al cărui obiectiv este de a sensibiliza consumatorii cu privire la beneficiile aduse de alegerea produselor care respectă DPI și de a facilita accesul la astfel de produse;

30.

consideră, în același timp, că consumatorii ar trebui să fie în mai mare măsură capabili să identifice ofertele frauduloase, astfel încât să poată decide să refuze să efectueze anumite achiziții; regretă faptul că planul de acțiune al Comisiei nu include nicio măsură de îmbunătățire a capacității consumatorilor de a identifica bunurile și conținuturile frauduloase; invită Comisia și statele membre să analizeze în continuare posibilitatea de a crea instrumente și orientări specifice, de a realiza o examinare bazată pe date concrete și de a dezvolta un sistem armonizat de proceduri de semnalare/retragere a bunurilor și a conținuturilor frauduloase, astfel încât consumatorii și întreprinderile să poată acționa atunci când sunt înșelați, în același mod în care o pot face pentru semnalarea de conținuturi nedorite, pe baza experienței acumulate de Comisie și de Observatorul european al încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală, în special în ceea ce privește schimbul de bune practici;

31.

observă că sistemul de semnalare și retragere, URL după URL, a conținutului care încalcă DPI prezintă limitări de ordin practic în ceea ce privește rapiditatea în a pune din nou la dispoziție conținutul în cauză; solicită, prin urmare, operatorilor din cadrul sectorului să inițieze o analiză a modului în care sistemul de semnalare și retragere poate deveni mai eficace pe termen lung;

32.

subliniază că toți actorii implicați în lanțul de distribuție ar trebui să coopereze în dezvoltarea unor campanii de informare care să ofere consumatorilor informații privind drepturile și obligațiile lor, asigurându-le totodată facilitatea accesului la conținuturile creative și a utilizării acestora;

33.

consideră că o mai mare transparență și o mai bună informare nu sunt efectiv posibile decât cu colaborarea marilor actori din domeniul internetului care asigură transmiterea de conținuturi protejate prin DPI și care trebuie implicați în această voință de transparență și de circulație a informației;

34.

insistă asupra necesității de a coordona inițiativele și campaniile în toate statele membre pentru a evita suprapunerea acțiunilor și pentru a asigura coerența și eficiența;

35.

solicită autorităților din statele membre să se asigure că bunurilor care încalcă DPI și care prezintă un risc în materie de siguranță sunt incluse în notificările RAPEX, indiferent dacă aceste bunuri sunt vândute legal sau ilegal în statul membru respectiv;

36.

consideră că, în anumite domenii, din cauza absenței informării consumatorilor privind ofertele legale și uneori a dificultății de a avea acces la produse și conținuturi care respectă DPI sau a prețului ridicat al acestora, este dificil de descurajat consumatorii să cumpere bunuri ilegale sau să utilizeze conținuturi frauduloase; consideră că ar trebui realizate mai multe progrese în acest domeniu și își reiterează solicitarea către Comisie și statele membre de a exercita presiuni mai mari asupra acestui sector pentru a dezvolta, în toate statele membre, oferte legale care să fie diversificate și atractive, astfel încât consumatorii să aibă cu adevărat posibilitatea de a achiziționa bunuri sau conținuturi legale;

37.

subliniază nevoia unei abordări mai cuprinzătoare, axate pe modalități de a satisface cererea consumatorilor prin creșterea disponibilității și a consumului de oferte legale inovatoare și la prețuri accesibile, bazate pe modele de afaceri adaptate la internet, care permit eliminarea barierelor, creând o adevărată piață unică digitală europeană și menținând, totodată, echilibrul dintre drepturile consumatorilor și protejarea inovatorilor și creatorilor;

38.

consideră că o soluție pentru consolidarea DPI ar putea fi crearea de modele de afaceri inovatoare; subliniază în continuare că, pentru anumite ramuri ale industriei, ar trebui să se aibă în vedere o îmbunătățire și o adaptare constantă a unor astfel de modele la evoluția tehnologiei;

39.

subliniază importanța îmbunătățirii procedurilor civile de asigurare a respectării DPI pentru IMM-uri și creatori, având în vedere că aceștia joacă un rol esențial în domeniul industriilor creative și culturale și adesea nu dispun de capacitatea de a-și exercita drepturile din cauza complexității, a costurilor și a duratei acestor proceduri;

40.

salută intenția declarată a Comisiei de a sprijini IMM-urile în asigurarea respectării drepturilor lor de proprietate intelectuală prin îmbunătățirea accesului la căile de atac în materie civilă, în scopul de a combate mai eficient abuzul de piață din partea concurenților de dimensiuni mai mari și, în special, de a evalua mai atent necesitățile IMM-urilor în vederea unor măsuri viitoare ale UE;

41.

salută decizia Comisiei din Comunicarea sa din 1 iulie 2014 privind un plan de acțiune al UE, mai precis acțiunea 4, care viza îmbunătățirea procedurilor civile de asigurare a respectării DPI pentru IMM-uri, în special în ceea ce privește cererile cu valoare redusă și posibilele acțiuni în acest domeniu;

42.

subliniază că, pentru IMM-uri, este esențial să existe structuri clare și maniabile pentru transpunerea în practică a propriilor DPI;

43.

solicită Comisiei să se asigure că toate măsurile luate vor avea un impact limitat în termeni de sarcini și costuri impuse IMM-urilor; invită Comisia, în special, să analizeze mai detaliat modul în care IMM-urile ar putea participa la sistemele de audit calitativ și să identifice măsurile specifice care ar putea fi luate în favoarea IMM-urilor în acest scop;

44.

insistă asupra necesității de a se ține seama de IMM-uri la elaborarea legislației și reiterează faptul că ar trebui să se aplice întotdeauna principiul „gândiți mai întâi la scară mică”;

45.

subliniază importanța accesului la justiție și a rentabilității procedurilor judiciare, în special pentru IMM-uri, și solicită dezvoltarea unor servicii de mediere și a altor sisteme de soluționare alternativă a litigiilor între întreprinderi în domeniul DPI;

46.

insistă asupra importanței de a analiza periodic factorii care determină în mod decisiv IMM-urile să folosească sau nu drepturile lor de proprietate intelectuală, cu scopul de a aduce îmbunătățiri acolo unde este posibil, fie că este vorba de IMM-uri inovatoare, fie de IMM-uri care întâmpină probleme în special în ceea ce privește recunoașterea drepturilor lor de proprietate intelectuală;

47.

așteaptă cu interes să primească informații cu privire la inițiativele naționale actuale care vizează procedurile civile de asigurare a respectării DPI pentru IMM-uri, până la sfârșitul anului 2015; salută următoarea carte verde privind necesitatea unor acțiuni viitoare ale UE pe baza celor mai bune practici identificate în sistemele cu finanțare națională prin care se acordă asistență IMM-urilor în eforturile lor de a-și asigura respectarea DPI;

48.

își exprimă satisfacția cu privire la evoluția activităților Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală, ca suport util în luarea deciziilor de către factorii de decizie politică și ca instrument pentru colectarea și schimbul de date și informații cu privire la toate formele de încălcare a DPI;

49.

subliniază că sarcina Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) de a obține date care dovedesc încălcări ale DPI în industrie și de a genera date și analize fiabile privind impactul real al încălcărilor asupra actorilor economici ar trebui să facă parte din planul de acțiune în zece puncte și să constituie baza pentru acțiuni ulterioare în diversele sectoare afectate cu precădere; în acest sens, invită Comisia să îmbunătățească baza de date a Instrumentului de sprijin cu date operative despre contrafacere (ACIST) elaborată de OAPI, pentru a oferi informații despre autorii contrafacerilor și a se asigura că autoritățile contractante nu achiziționează produse de contrafacere;

50.

subliniază că, pentru a asigura cu adevărat respectarea DPI, ar trebui puse la dispoziție într-un mod accesibil informații complete cu privire la tipul de drepturi de proprietate intelectuală (de exemplu, brevet, marcă comercială, drept de autor) vizate în fiecare situație, la statutul acestor drepturi în termeni de valabilitate și la identitatea titularilor lor, inclusiv sub formă de metadate, în cazul fișierelor digitale;

51.

solicită Comisiei să utilizeze pe deplin datele colectate de Observator și rezultatele activităților acestuia pentru a trage concluzii și a propune soluții de îmbunătățire a respectării DPI care să poată fi utilizate de către factorii de decizie politică; solicită Comisiei să informeze periodic Parlamentul în acest sens;

52.

constată că formarea pentru a dezvolta, la nivel național, protejarea pe sectoare a DPI, este deosebit de importantă, la fel de important fiind și rolul pe care Observatorul îl va avea în sprijinirea formării autorităților statelor membre și în schimbul de bune practici, în special prin promovarea campaniilor disponibile digital și avantajoase din punct de vedere economic și prin coordonarea acestora cu agențiile și organismele corespunzătoare;

53.

salută crearea de către Comisie a unui grup de experți pentru asigurarea respectării DPI și solicită Comisiei să se asigure că Parlamentul și, dacă este cazul, Observatorul European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală, este implicat mai îndeaproape în activitățile grupului și, în special, că este invitat să trimită experți la reuniunile acestuia;

54.

salută publicarea raportului Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei privind asigurarea respectării DPI (10), dar constată totodată că, în unele privințe, pot fi trase doar concluzii limitate din cauza transpunerii tardive a directivei de către unele state membre; invită Comisia să ofere o analiză mai aprofundată a impactului directivei, în special în privința inovării și a dezvoltării societății informaționale, conform cerințelor articolului 18 alineatul (1) și solicitării Parlamentul din rezoluția sa din 22 septembrie 2010 menționată mai sus; reamintește totuși că o serie de alte aspecte privind respectarea DPI au fost identificate de către Comisie, printre care rolul intermediarilor în combaterea încălcărilor, care se poate dovedi util și în lupta împotriva abuzurilor;

55.

ia act de raportul Comisiei care indică faptul că Directiva privind asigurarea respectării DPI este, în unele privințe, decalată în raport cu era digitală și insuficientă pentru a combate încălcările online; invită Comisia să prezinte o evaluare detaliată a limitărilor cadrului juridic actual în ceea ce privește activitățile online și, dacă este cazul, propuneri de adaptare a cadrului legislativ al UE la mediul internetului; insistă ca eventualele propuneri să facă obiectul unui studiu detaliat privind impactul;

56.

ia act de constatarea potrivit căreia interpretările divergente ale anumitor dispoziții ale directivei au generat diferențe în aplicarea acesteia în statele membre și invită Comisia să ia măsuri pentru a soluționa problemele identificate în raport, inclusiv prin intermediul unor clarificări suplimentare ale directivei;

57.

își reiterează apelul de a lansa o strategie în domeniul DPI, care să includă un cadru juridic cuprinzător pentru a combate încălcarea DPI, adaptat la mediul online, cu respectarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale, a dreptului la un proces echitabil și a protecției datelor; întrucât este imperios necesar ca noile creații să fie protejate din punct de vedere juridic, deoarece aceasta va încuraja investițiile și va deschide calea către alte inovații;

58.

subliniază că toate actele legislative legate de DPI trebuie să reflecte dezvoltarea erei digitale, ținând seama de mediul online și de diferitele mijloace de distribuție, garantând o abordare echilibrată care să reprezinte interesele tuturor părților interesate și, îndeosebi, ale consumatorilor și dreptul lor la conținut, promovând totodată artiștii, creatorii și inovarea în Europa;

59.

reiterează că în domeniul drepturilor de autor este necesar un cadru modern, care să stimuleze competitivitatea și să fie accesibil pentru consumatori, un cadru care să sprijine totodată creativitatea și inovarea prin garantarea unui mediu sigur, adecvat și securizat pentru inventatori și creatori;

60.

subliniază că industriile culturale și creative din Uniunea Europeană constituie o forță motrice pentru dezvoltarea socială și economică, precum și pentru crearea de locuri de muncă în Europa și reamintește totodată că o contribuție notabilă la creșterea economică, la inovare și la crearea de locuri de muncă în Uniunea Europeană este adusă de creatori, designeri și instituții care se bazează pe excepții și pe limitări ale dreptului de autor; subliniază că eventualele inițiative legislative de modernizare a dreptului de autor ar trebui să se bazeze pe dovezi independente privind impactul asupra creșterii economice și a locurilor de muncă (în special asupra IMM-urilor din sectoarele culturale și creative), accesul la cunoaștere și la cultură, precum și posibilele costuri și beneficii;

61.

insistă asupra rolului important pe care îl joacă autoritățile vamale și cooperarea internațională în domeniul vamal în ceea ce privește combaterea încălcărilor DPI în comerțul transfrontalier și subliniază nevoia de a sprijini și de a facilita colaborarea autorităților vamale, prin clarificarea normelor operaționale, în special pentru ca colaborarea acestora să permită efectuarea unui control eficient al bunurilor aflate în tranzit pe teritoriul UE;

62.

invită Comisia ca, la implementarea planului de acțiune privind asigurarea respectării DPI, să ia în considerare inițiativele conexe, în special Planul de acțiune vamală al UE pentru a combate încălcările DPI, precum și strategia pentru protecția și asigurarea respectării DPI în țările terțe;

63.

solicită o supraveghere mai strictă a pieței, o mai bună gestionare a riscurilor și intensificarea schimbului de informații între autoritățile vamale privind problemele ridicate de aceste autorități în contextul asigurării respectării DPI, de exemplu, în ceea ce privește depozitarea și distrugerea bunurilor care încalcă DPI;

64.

subliniază importanța unei colaborări strânse și a schimbului de informații, precum și a formării corespunzătoare a autorităților vamale, a autorităților de supraveghere a pieței și a autorităților judiciare;

65.

subliniază rolul vital pe care îl joacă autoritățile publice de la toate nivelurile, inclusiv cel local, regional și național, prin intermediul achizițiilor și al achizițiilor publice și salută dorința Comisiei de a elabora, promova și publica un ghid destinat autorităților publice de la toate nivelurile privind cele mai bune practici de evitare a produselor contrafăcute;

66.

salută propunerea de carte verde a Comisiei privind consultarea părților interesate în legătură cu impactul sistemului de rambursare și al sistemelor conexe în scopul de a combate încălcările DPI la scară comercială și de a evalua necesitatea de a lua mai multe măsuri concrete în acest domeniu, atât în mediul online, cât și în cel offline; consideră că introducerea la nivelul UE a unui drept de „rambursare” pentru toate bunurile contrafăcute cumpărate în necunoștință de cauză ar putea avantaja în mod concret consumatorii și ar încuraja comercianții să verifice produsele înainte de a le pune în vânzare;

67.

sprijină faptul că planul de acțiune pune accentul asupra importanței cooperării cu statele membre, a schimbului de informații și bune practici și a coordonării activităților transfrontaliere de asigurare a respectării legii;

68.

subliniază că, pentru a stimula inovarea și competitivitatea în sectoarele bazate pe cunoaștere din Uniune, într-un mod compatibil cu DPI, ar trebui stimulată cercetarea deschisă și partajarea de cunoștințe care sunt, de asemenea, identificate drept elemente esențiale în strategiile Europa globală și Europa 2020;

69.

subliniază faptul că sunt necesare sisteme de detectare precise care să permită întreruperea rapidă a activităților care încalcă DPI la scară comercială;

70.

subliniază că veniturile generate prin utilizarea DPI reprezintă o sursă importantă de finanțare externă a proiectelor de cercetare și este, astfel, un motor pentru inovare și dezvoltare, precum și pentru cooperarea dintre universități și întreprinderi;

71.

solicită punerea rapidă în aplicare a planului de acțiune, astfel încât, dacă este necesar, măsurile necesare pentru asigurarea respectării DPI, în special în sectoarele culturale și creative, să poată fi revizuite în viitorul apropiat, pentru a lua în considerare nevoile reale;

72.

invită Comisia să evalueze punerea în aplicare a fiecăreia dintre măsurile prezentate în planul de acțiune și să informeze Parlamentul în acest sens, până cel târziu în iulie 2016;

73.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

4.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 407/35

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 conținând recomandările Parlamentului European adresate Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile noului acord UE-Rusia (1), cea din 12 septembrie 2013 referitoare la presiunea exercitată de Rusia asupra țărilor din Parteneriatul estic (în contextul viitorului summit al Parteneriatului estic de la Vilnius) (2), cea din 6 februarie 2014 referitoare la summitul UE-Rusia (3), cea din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Ucraina și la stadiul actual al relațiilor UE-Rusia (4) , precum și cea din 12 martie 2015 referitoare la uciderea liderului opoziției ruse, Boris Nemțov, și la starea democrației în Rusia (5),

—

având în vedere declarațiile și concluziile Consiliului European, ale Consiliului Afaceri Externe și ale liderilor G7 în ultimele 18 luni cu privire la situația din Ucraina și la relațiile cu Rusia,

—

având în vedere acordurile încheiate la Minsk, la 5 și la 19 septembrie 2014 și la 12 februarie 2015 (6),

—

având în vedere Declarația de la summitul NATO care a avut loc în Țara Galilor la 5 septembrie 2014,

—

având în vedere rezoluțiile adoptate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 27 martie 2014 (7) și de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite la 17 februarie 2015 (8),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0162/2015),

A.

întrucât UE s-a străduit de mulți ani să construiască un parteneriat strategic cu Rusia benefic ambelor părți, bazat pe valori și principii partajate, precum democrația și statul de drept, și pe interese comune; întrucât UE rămâne deschisă pentru o astfel de relație și pentru un dialog care să permită această relație și dorește să revină la o relație de cooperare cu Rusia, în cazul în care autoritățile ruse își îndeplinesc obligațiile internaționale și legale;

B.

întrucât, ca răspuns la încălcarea de către Rusia a integrității teritoriale a Georgiei în 2008, la ocuparea în continuare a regiunilor georgiene Abhazia și Țhinvali/Osetia de Sud și la neîndeplinirea de către Rusia a tuturor obligațiilor asumate prin acordul de încetare a focului din anul 2008, și în pofida tuturor acestora, UE a optat pentru un model de cooperare mai strânsă, ca modalitate de continuare a relației cu Rusia, în beneficiul reciproc al ambelor părți; întrucât, în locul unor măsuri restrictive, au fost lansate sau consolidate o serie de inițiative vizând o cooperare mai strânsă – cum ar fi spațiile comune, Parteneriatul pentru modernizare, negocierile privind un nou Acord de parteneriat și cooperare UE-Rusia și dialogul privind drepturile omului;

C.

întrucât Rusia – prin anexarea ilegală a Crimeii, o acțiune condamnată cu fermitate de UE și care nu va fi recunoscută, și purtarea unui conflict armat împotriva Ucrainei, cu participarea directă și indirectă a serviciilor militare și de securitate ruse și destabilizarea deliberată a acestei țări independente și suverane învecinate – și-a deteriorat profund relațiile sale cu UE prin punerea în pericol a principiilor de bază ale securității în Europa, prin nerespectarea frontierelor și încălcarea angajamentelor sale internaționale, în special a Cartei Organizației Națiunilor Unite, a Actului final de la Helsinki, a Memorandumului de la Budapesta, a Cartei de la Paris pentru o nouă Europă din 1990 și a Tratatului bilateral de prietenie, cooperare și parteneriat; întrucât situația umanitară din Crimeea și estul Ucrainei s-a deteriorat în mod considerabil, mai multe mii de oameni pierzându-și viața;

D.

întrucât Rusia, în mod direct sau indirect, este implicată într-o serie de „conflicte înghețate” în vecinătatea sa – în Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud și Nagorno Karabah – ce reprezintă obstacole serioase în calea dezvoltării și stabilității țărilor învecinate respective și a apropierii acestora de Uniunea Europeană;

E.

întrucât Federația Rusă a întocmit o listă neagră cu 89 de politicieni – printre care actuali și foști deputați din Parlamentul European – și funcționari din UE cărora le interzice accesul în Rusia;

F.

întrucât Rusia, contrar spiritului bunelor relații de vecinătate și încălcând dreptul, normele și standardele internaționale, a adoptat în mod intenționat, pe baza unei doctrine în temeiul căreia consideră că are dreptul de a proteja compatrioți ruși în străinătate, măsuri menite să își destabilizeze vecinii prin embargouri comerciale ilegale sau prin încheierea unor tratate de integrare cu regiuni separatiste și secesioniste;

G.

întrucât, ca reacție la anexarea ilegală a Crimeii și la războiul hibrid lansat de Rusia împotriva Ucrainei, UE a adoptat treptat o serie de măsuri restrictive; întrucât o serie de alte țări au adoptat sancțiuni similare ca răspuns la agresiunea Rusiei;

H.

întrucât, pe termen lung, trebuie căutată o relație constructivă între UE și Rusia, în interesul ambelor părți și în vederea confruntării provocărilor comune la nivel mondial, cum ar fi schimbările climatice, noile evoluții tehnologice și combaterea terorismului, extremismului și a crimei organizate; întrucât cooperarea UE-Rusia are rezultate pozitive în anumite domenii, cum ar fi Dimensiunea nordică și cooperarea transfrontalieră; întrucât Rusia a fost constructivă în recentele negocieri cu Iranul;

I.

întrucât aceste măsuri restrictive specifice nu sunt îndreptate împotriva poporului rus, ci împotriva anumitor persoane și întreprinderi care au legături cu conducerea Rusiei și care profită în mod direct de actuala relație tensionată cu Ucraina, în domeniul economiei și al apărării, și urmăresc să provoace o schimbare în politica guvernului Rusiei față de vecinătatea comună, precum și în acțiunile sale în zonă; întrucât sancțiunile legate de destabilizarea din estul Ucrainei ar trebui ridicate de îndată ce Rusia a implementat pe deplin prevederile acordurilor de la Minsk; întrucât aceste sancțiuni ar trebui înăsprite dacă Rusia va destabiliza în continuare Ucraina în mod direct sau indirect și îi va afecta în continuare integritatea teritorială; întrucât sancțiunile legate de anexarea ilegală a Crimeii vor fi menținute până când peninsula este înapoiată Ucrainei;

J.

întrucât Federația Rusă, în calitate de membră cu drepturi depline a Consiliului Europei și a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și de semnatară a Declarației universale a drepturilor omului, s-a angajat să respecte principiile democrației, statul de drept și drepturile omului; întrucât UE a susținut ferm aderarea Rusiei și participarea acesteia la diferite organizații și foruri internaționale, cum ar fi G8, G20 și OMC; întrucât includerea Rusiei în aceste organisme a condus la tensiuni ca urmare a încălcării repetate a normelor de către Rusia (de exemplu, nerespectarea normelor și obligațiilor OMC prin introducerea unor măsuri discriminatorii împotriva statelor membre individuale ale UE și a altor țări din vecinătatea sa, neaplicarea a peste o mie de hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului și negarantarea unor drepturi de bază ale omului; întrucât consultările UE-Rusia pe tema drepturilor omului nu au avut efecte sau nu au adus rezultate concrete;

K.

întrucât statul de drept, ca unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene, implică nu numai respect pentru democrație și drepturile omului, ci și respectarea dreptului internațional, garantarea faptului că legea este aplicată în mod echitabil, precum și independența și imparțialitatea sistemului judiciar; întrucât aceste condiții nu sunt îndeplinite în Rusia, unde autoritățile nu respectă statul de drept și drepturile fundamentale și unde drepturile politice, libertățile civile și libertatea mass-media s-au deteriorat în ultimii ani; întrucât recent au fost adoptate legi care conțin dispoziții ambigue, utilizate pentru a impune restricții suplimentare opoziției și societății civile; întrucât adoptarea recentă a legii care incriminează așa-numita „propagandă homosexuală” a dus la o intensificare a violenței homofobe și a instigării la ură, pe care autoritățile nu le-au abordat; întrucât, în urma anexării ilegale a Crimeii, respectarea drepturilor omului, inclusiv a libertății de exprimare, întrunire și asociere, a suferit o deteriorare gravă în peninsulă, comunitatea tătară din Crimeea fiind deosebit de afectată;

L.

întrucât Alexei Navalny, un important lider al opoziției, a fost acuzat și condamnat pe baza unor dovezi contrafăcute și face obiectul unor intimidări și hărțuiri continue, inclusiv prin încarcerarea fratelui său; întrucât Partidul Progresului, al cărui președinte este, este împiedicat să participe la următoarele alegeri parlamentare; întrucât Nadia Sevcenko, membră a Radei Supreme a Ucrainei, este deținută în mod ilegal în Rusia, prin încălcarea dreptului internațional;

M.

întrucât Indicele de percepție a corupției clasifică Federația Rusă pe locul 136 din 175 de țări, astfel încât Rusia reprezintă o preocupare semnificativă din punct de vedere al corupției internaționale și al spălării de bani, fenomene care, la rândul lor, constituie o amenințare pentru economiile europene și pentru integritatea acestora;

N.

întrucât Rusia utilizează în mod activ războiul hibrid, ștergând intenționat liniile de demarcație dintre activitatea militară/paramilitară și activismul politic;

O.

întrucât în clasamentul mondial al libertății presei pe 2014 Federația Rusă ocupă locul 148 din 180; întrucât finanțarea mass-mediei controlate de stat și-a mărit substanțial aria de acoperire și a crescut considerabil; întrucât inițiativele și activitățile apărătorilor drepturilor omului, ale organizațiilor independente ale societății civile, ale oponenților politici, ale presei independente și ale cetățenilor obișnuiți sunt frecvent restricționate sau împiedicate; întrucât spațiul de exprimare a opiniilor independente și pluraliste s-a restrâns și este în permanență în pericol; întrucât Fondul european pentru democrație se ocupă de pluralitatea mass-mediei din Rusia și întrucât, împreună cu partenerii săi, este invitat să propună noi inițiative în domeniul mass-media;

P.

întrucât acțiunile iresponsabile ale avioanelor de luptă rusești în apropierea spațiului aerian al statelor membre UE și NATO pun în pericol siguranța zborurilor civile și ar putea reprezenta o amenințare la adresa securității spațiului aerian european; întrucât Rusia a efectuat manevre militare ample și provocatoare în imediata vecinătate a UE, în vreme ce au fost formulate amenințări publice privind atacuri militare și chiar nucleare din partea Rusiei; întrucât Rusia și-a suspendat participarea la negocierile referitoare la Tratatul privind Forțele Armate convenționale în Europa și a încălcat Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune;

Q.

întrucât energia, care are în continuare un rol central și strategic în relațiile dintre UE și Rusia, reprezintă un instrument-cheie al politicii externe ruse; întrucât rezistența UE în fața presiunilor externe poate fi realizată prin diversificarea aprovizionării cu energie și scăderea dependenței de Rusia; întrucât UE trebuie să adopte o poziție comună și să dea dovadă de o puternică solidaritate internă în ce privește securitatea sa energetică;

R.

întrucât Federația Rusă a promovat în mod activ Uniunea Economică Eurasiatică; întrucât acest proiect de integrare economică nu ar trebui considerat un concurent al Uniunii Europene,

1.

reiterează faptul că implicarea directă și indirectă a Rusiei în conflictul armat din Ucraina și anexarea sa ilegală a Crimeii, împreună cu încălcarea de către Rusia a integrității teritoriale a Georgiei și coerciția economică și destabilizarea politică a vecinilor săi europeni reprezintă o încălcare deliberată a principiilor democratice, a valorilor fundamentale și a dreptului internațional; în acest context, UE nu poate să aibă în vedere o revenire la relațiile normale obișnuite și nu are altă alegere decât să-și reevalueze critic relațiile sale cu Rusia, ceea ce include elaborarea, cât mai curând posibil, a unui plan de urgență bazat pe puterea necoercitivă („soft power”) pentru a contracara politicile agresive și care conduc la dezbinare duse de Rusia, precum și a unui plan cuprinzător privind relațiile sale viitoare cu Rusia și cu partenerii săi est-europeni; subliniază că nu poate exista decât o soluționare politică a conflictului din estul Ucrainei;

2.

subliniază că, în acest moment, Rusia, ca urmare a acțiunilor sale în Crimeea și în estul Ucrainei, nu mai poate fi tratată sau considerată drept un „partener strategic”; subliniază faptul că parteneriatele strategice trebuie să se întemeieze pe o încredere reciprocă, precum și pe respectarea dreptului internațional, care este bazat pe democrație, suveranitatea statală și libertatea de alegere a ordinii constituționale interne și direcția politicii externe, integritatea teritorială a statului și respectarea statului de drept, drepturile omului și principiile diplomației și comerțului internațional;

3.

este profund îngrijorat de faptul că Rusia, în prezent, se poziționează și acționează ca un rival al comunității democratice internaționale și al ordinii sale de drept, încercând, nu în ultimul rând, să retraseze cu forța frontierele din Europa; este alarmat de intensificarea atmosferei de ură îndreptată împotriva activiștilor din opoziție, a apărătorilor drepturilor omului, a minorităților și a națiunilor învecinate și de deteriorarea situației drepturilor omului și a statului de drept în Rusia; condamnă intimidarea vocilor critice prin recurgerea la violență, procese, detenții și alte măsuri utilizate de stat;

4.

condamnă măsura arbitrară de interzicere a accesului pe teritoriul Rusiei al unor politicieni și funcționari din UE și subliniază faptul că conducerea rusă încalcă în mod repetat dreptul internațional și standardele universale și împiedică transparența; consideră că acest act este contraproductiv și în detrimentul canalelor de comunicare dintre Uniunea Europeană și Rusia, care deja sunt slabe; subliniază faptul că politicienii și funcționarii UE vizați ar trebui informați cu privire la motivele pentru care li se refuză accesul pe teritoriul Rusiei și ar trebui să aibă dreptul de a contesta o astfel de decizie în fața unei instanțe independente;

5.

consideră că, pe termen lung, o relație constructivă și previzibilă între UE și Rusia este posibilă și de dorit, în beneficiul ambelor părți, îndeosebi având în vedere relațiile politice, comerciale și în domeniul transportului și al energiei existente, relațiile interpersonale, inclusiv prin intermediul Erasmus+ și al Măsurilor comune (9), cooperarea transfrontalieră, schimbările climatice, mediul și cooperarea sectorială, ținând cont de faptul că sancțiunile reciproce dăunează ambelor economii, că provocările și interesele comune de pe scena mondială trebuie abordate și că natura dezbinătoare a percepției securității în Europa poate fi depășită prin intensificarea dialogului; salută, în acest sens, rezultatele pozitive ale cooperării UE-Rusia în diferite domenii, cum ar fi combaterea terorismului, a extremismului și a crimei organizate, parteneriatul pentru Dimensiunea nordică, negocierile nucleare cu Iranul și cele din cadrul Procesului de pace din Orientul Mijlociu; îndeamnă Rusia să participe constructiv la găsirea unei soluții la conflictul din Siria;

6.

subliniază faptul că relațiile dintre UE și Rusia trebuie să se bazeze, de acum înainte, pe respectarea dreptului internațional și pe dialog, ceea ce ar face ca UE să fie gata să relanseze cooperarea cu autoritățile de la Moscova în ce privește o serie de domenii specifice de interes comun; subliniază că o reluare a cooperării ar putea fi concepută cu condiția ca Rusia să respecte integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei, inclusiv Crimeea, să aplice integral acordurile de la Minsk (care includ controlul deplin al frontierei de către autoritățile ucrainene, retragerea necondiționată a trupelor și armelor rusești și încetarea imediată a furnizării de asistență către grupurile rebele) și să pună capăt activităților militare și de securitate destabilizatoare la frontierele statelor membre ale UE; subliniază că OSCE s-a dovedit a fi o structură capabilă să contribuie la soluționarea crizei; subliniază că o astfel de cooperare potențial reînnoită nu trebuie să se realizeze în detrimentul principiilor internaționale, al valorilor și standardelor europene și al angajamentelor internaționale; subliniază că UE trebuie să își definească în mod clar atât așteptările pe care le are de la Rusia, în special în ce privește respectarea dreptului internațional și a angajamentelor contractuale și un mod de a acționa ca un partener previzibil, cât și măsurile pe care le va adopta după 31 decembrie 2015 în cazul în care Rusia nu își respectă angajamentele (sau înainte de acea dată în cazul în care au loc evoluții grave pe teren), precum și tipul de cooperare reluată pe care ar fi pregătită să o ofere dacă Rusia respectă aceste condiții; subliniază că o astfel de cooperare ar trebui să adere în totalitate la standardele internaționale în domeniul drepturilor omului;

7.

apreciază solidaritatea și unitatea manifestate de statele membre în contextul anexării ilegale de către Rusia a Crimeii și al implicării directe în războiul din Ucraina, ceea ce a permis adoptarea și extinderea în continuare a măsurilor de reacție și legătura cu aplicarea integrală a acordurilor de la Minsk; solicită statelor membre să considere ca o prioritate absolută menținerea acestei unități și să se abțină de la relații și acorduri bilaterale, care ar putea dăuna acestei unități sau pot fi interpretate ca atare; reiterează faptul că unitatea de acțiune și solidaritatea în rândul statelor membre și dintre acestea și țările candidate sunt esențiale pentru a asigura credibilitatea, legitimitatea și eficiența politicilor UE și capacitatea Uniunii de a face față provocărilor și presiunilor externe, încurajând, totodată, o relație mai profundă și de cooperare cu țările Parteneriatului estic;

8.

subliniază, în acest sens, că măsurile de aprofundare a integrării și coerenței UE între politicile sale interne și externe reprezintă o piatră de temelie pentru o politică externă și de securitate a UE mai coerentă, eficientă și încununată de succes, inclusiv față de Rusia; invită, prin urmare, statele membre să continue și să își intensifice eforturile pentru eliminarea efectivă a blocajelor decizionale și, împreună, de asemenea, cu țările candidate, să lucreze în direcția consolidării politicilor comune, în special în ceea ce privește comerțul, serviciile și tranzacțiile financiare, migrația, energia, gestionarea frontierelor externe, securitatea informațiilor și securitatea cibernetică;

9.

își reiterează apelul adresat UE și statelor membre să utilizeze pe deplin dispozițiile și instrumentele disponibile în temeiul Tratatului de la Lisabona pentru a consolida natura strategică și îndreptată către viitor a politicii europene externe și de securitate comune; în plus, este ferm convins de faptul că rolul central al drepturilor omului în orice aspect al acțiunii externe a UE constituie o condiție prealabilă garantării rolului său respectat și credibil ca actor global;

10.

își reiterează convingerea că politica energetică reprezintă un element semnificativ al politicii externe a UE; sprijină, prin urmare, ferm crearea rapidă a unei Uniuni Europene a energiei puternice, în special interconectarea rețelelor energetice naționale pentru a reduce considerabil dependența statelor membre individuale de furnizorii externi de energie, îndeosebi Rusia; este ferm convins că provocările și vulnerabilitatea solidarității europene, precum și expunerea statelor membre individuale și a țărilor candidate la utilizarea energiei ca element de negociere politică și diplomatică, pot fi combătute eficient numai prin aplicarea deplină a legislației UE în materie de energie, îndeosebi implementarea celui de-al treilea pachet privind energia și prin realizarea unei piețe interne energetice europene care să fie liberă, transparentă, integrată, sincronizată, eficientă din punct de vedere energetic – cu o proporție adecvată de surse regenerabile – și rezistentă, cu o aprovizionare diversificată și căreia legislația în domeniul concurenței să i se aplice în mod lipsit de echivoc; invită UE să ofere un sprijin adecvat părților contractante ale Comunității Energiei, care s-au angajat la punerea în aplicare a acquis-ului energetic al UE, pentru a-și consolida pozițiile de negociere față de furnizorii de energie externi;

11.

subliniază necesitatea și relevanța suspendării cooperării cu Rusia în sectorul apărării, dată fiind atitudinea agresivă a acesteia și invită statele membre și țările candidate să se abțină de la adoptarea oricărei decizii care ar putea pune în pericol această poziție unitară; este, prin urmare, de părere că, în pofida naturii lor bilaterale, acordurile de cooperare în domeniul apărării cu Rusia ar trebui evaluate cu atenție la nivelul UE, pentru a se defini o abordare adecvată și consecventă; ia act, în acest sens, de importanța cooperării dintre UE și NATO;

12.

este profund îngrijorat de restricțiile tot mai mari impuse libertății mass-mediei și a internetului, de înăsprirea controlului mass-mediei online, de utilizarea coerciției pentru a reduce transmiterea imparțială și de erodarea standardelor jurnalistice în Rusia, precum și de monopolul din ce în ce mai mare asupra informațiilor transmise de mass-media de stat publicului de limbă rusă din străinătate; condamnă interzicerea difuzării de canale de televiziune ucrainene și tătare în Crimeea;

13.

își reînnoiește apelul la dezvoltarea unor capacități de analiză și de monitorizare consolidate ale propagandei rusești, în special în limba rusă, pentru a putea identifica informațiile intenționat părtinitoare răspândite în diferite limbi ale UE și pentru a reacționa rapid și adecvat la acestea; invită Comisia să aloce fără întârziere finanțări adecvate pentru proiecte concrete ce urmăresc să contracareze propaganda și dezinformările rusești în UE și în străinătate și să ofere informații obiective publicului larg din țările partenere din est și să dezvolte instrumentele adecvate pentru comunicarea strategică; salută în acest context concluziile Consiliului European din 20 martie 2015 privind un plan de acțiune cu scopul de a contracara campaniile de dezinformare; invită Comisia și statele membre să elaboreze și un mecanism coordonat pentru transparența și colectarea, monitorizarea și raportarea asistenței financiare, politice și tehnice furnizată de Rusia partidelor politice și altor organizații din UE, pentru a evalua implicarea și influența Rusiei în viața politică și opinia publică din UE și vecinii săi estici și să adopte măsuri adecvate;

14.

este profund îngrijorat de tendința recentă a mass-mediei controlate de stat din Rusia de a rescrie și a reinterpreta evenimentele istorice ale secolului al XX-lea, cum ar fi semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop și a protocoalelor secrete la acesta, precum și de a utiliza selectiv narațiunea istorică pentru propaganda politică actuală;

15.

este profund îngrijorat de intensificarea contactelor și a cooperării, tolerate de conducerea rusă, dintre partidele europene populiste, fasciste și de extremă dreaptă, pe de o parte, și grupurile naționaliste din Rusia, pe de alta; recunoaște că acest fenomen reprezintă o amenințare pentru democrația și statul de drept din UE; invită, așadar, instituțiile UE și statele membre să ia măsuri împotriva amenințării implicate de crearea unei „internaționale naționaliste”;

16.

este profund preocupat de sprijinul Rusiei pentru partidele radicale și extremiste din statele membre ale UE și finanțarea acestora; consideră o întâlnire recentă în Sankt Petersburg a partidelor de extremă dreapta ca fiind o insultă la adresa memoriei milioanelor de ruși care și-au sacrificat viața pentru a salva lumea de nazism;

17.

invită UE să acorde sprijin proiectelor ce urmăresc promovarea și dezvoltarea unor standarde jurnalistice înalte, libertatea mass-media, precum și informații obiective și de încredere în Rusia, precum și demontarea propagandei din UE și țările Parteneriatului estic; invită Comisia să pună la dispoziție o finanțare adecvată pentru inițiativele vizând dezvoltarea unor alternative mass-media în limba rusă la mass-media ruse controlate de stat, pentru a oferi publicului vorbitor de limba rusă surse de informații credibile și independente;

18.

reiterează faptul că respectarea totală a statului de drept este un principiu de bază, fondator al UE și solicită aplicarea necondiționată, rapidă și strictă a acestuia în cazul oricărei nerespectări a normelor; solicită Comisiei să aplice cu aceeași hotărâre principiul concurenței libere și loiale pe piața unică, inclusiv în cadrul procedurilor împotriva Gazprom; consideră că UE și statele sale membre trebuie să pună un accent mai puternic pe necesitatea ca Rusia să abordeze în mod constructiv calitatea sa de membru al OMC și să respecte pe deplin angajamentele subsecvente, inclusiv prin încetarea tuturor măsurilor nejustificate de restricționare a comerțului și acordarea de acces nediscriminatoriu la piața sa energetică;

19.

invită Rusia să coopereze pe deplin cu comunitatea internațională în investigația privind doborârea zborului MH17 și condamnă orice încercare sau decizie de a acorda amnistie sau de a amâna urmărirea în justiție a persoanelor identificate ca răspunzătoare; reiterează apelul adresat Rusiei de a înapoia de urgență epava avionului guvernului polon prăbușit la Smolensk și toate cutiile negre ale acestuia; solicită tuturor instituțiilor UE să ridice aceste cerințe în orice contacte bilaterale cu autoritățile ruse;

20.

invită Guvernul Federației Ruse să recunoască amploarea și gravitatea problemei violenței și a hărțuirii persoanelor LGBTI în Rusia, precum și să se angajeze să ia măsuri pentru a pune capăt acestor abuzuri și să abroge prevederile Legii nr. 135-FZ din 29 iunie 2013 (legea privind „propaganda homosexuală”), care interzice distribuirea de informații cu privire la relațiile LGBTI; invită SEAE, Comisia și statele membre ale UE să ridice problema homofobiei și a violenței împotriva persoanelor LGBTI și a activiștilor în cadrul întâlnirilor cu oficialii ruși relevanți, inclusiv la cel mai înalt nivel; invită SEAE, Comisia și statele membre ale UE – în conformitate cu orientările UE din iunie 2013 – să promoveze și să protejeze dreptul persoanelor LGBTI de a se bucura de toate drepturile omului, să contribuie la combaterea oricărei forme de violență anti-LGBTI prin oferirea de asistență și despăgubiri pentru victimele acestui tip de violență și prin sprijinirea societății civile și a inițiativelor guvernamentale de monitorizare a cazurilor de violență, precum și prin formarea personalului de aplicare a legii;

21.

dat fiind faptul că dezvoltarea unei societăți civile autentice și independente reprezintă o îmbogățire a societății, își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deteriorarea situației drepturilor omului, inclusiv dreptul la libertatea de exprimare, asociere și întrunire și drepturile persoanelor LGBTI și a statului de drept în Rusia și în Crimeea, în urma anexării ilegale a acesteia din urmă; condamnă cu fermitate represiunea continuă a guvernului împotriva dizidenților, prin vizarea ONG-urilor independente prin intermediul așa-numitei „legi privind agenții străini” și represiunea persistentă și sub multe forme a activiștilor, a oponenților politici și a criticilor regimului; atrage atenția în special asupra asasinării Annei Politkovskaia, Nataliei Estemirova, a lui Boris Nemțov, a lui Serghei Magnițki, a lui Alexander Litvinenko și a altora; cere anchetarea adecvată și independentă a tuturor asasinărilor de activiști politici, jurnaliști și persoane care au făcut denunțuri, ca responsabilii să fie aduși în fața justiției, ca semn al luptei fără compromisuri împotriva impunității și luarea în considerare a unor măsuri restrictive orientate în cazul în care anchetele nu sunt efectuate în conformitate cu standardele internaționale; reiterează solicitarea adresată Consiliului de a-și onora angajamentul de a apăra aceste principii și de a adopta, pe baza unei propuneri care ar trebui prezentată fără întârziere de VP/ÎR, măsuri restrictive pentru oficialii implicați în cazul Magnițki care a fost solid documentat; subliniază că obligația Rusiei de a respecta standardele în domeniul drepturilor omului și al statului de drept decurg direct din calitatea sa de membru al ONU, al Consiliului Europei și al OSCE;

22.

subliniază importanța sprijinului politic și financiar neîntrerupt acordat activiștilor societății civile independente, apărătorilor drepturilor omului, bloggerilor, mass-mediei independente, cadrelor universitare și figurilor publice directe și ONG-urilor, în vederea promovării valorilor democratice, a libertăților fundamentale și a drepturilor omului în Rusia și pe teritoriul ocupat al Crimeii; îndeamnă Comisia să programeze o asistență financiară mai ambițioasă pentru societatea civilă din Rusia utilizând actualele instrumente financiare externe; încurajează UE să deschidă canale de comunicare cu oficialii ruși și organizațiile societății civile care sunt dispuse să dezvolte o viziune bazată pe parteneriat și colaborare a relațiilor diplomatice și politice cu UE; subliniază necesitatea de a promova, în cât mai mare măsură posibil, contactele interpersonale și de a menține, în ciuda stadiului actual al relațiilor, un dialog și o cooperare solide între studenții și cercetătorii din UE și Rusia, între societățile civile și între autoritățile locale, cu scopul de a destinde tensiunea și de a îmbunătăți înțelegerea reciprocă;

23.

solicită Comisiei să propună acte legislative care să asigure transparența deplină a finanțării politice și a finanțării partidelor politice din UE în conformitate cu recomandarea Consiliului Europei privind îndeosebi părțile interesate politice sau economice din afara UE;

24.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernului și parlamentului Federației Ruse, precum și guvernelor și parlamentelor țărilor Parteneriatului estic.

4.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 407/42

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (1),

—

având în vedere decizia sa din 29 aprilie 2015 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2013, secțiunea III – Comisia și agențiile executive (2),

—

având în vedere decizia sa din 3 aprilie 2014 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2012, secțiunea III – Comisia și agențiile executive (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la Raportul anual pe 2011 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la Raportul anual pe 2013 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei (5),

—

având în vedere Raportul anual de activitate pe 2014 al Comitetului de supraveghere a OLAF (denumit în continuare „CS”),

—

având în vedere Avizul nr. 4/2014 al CS intitulat „Controlul duratei investigațiilor efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă”,

—

având în vedere răspunsul OLAF la Avizul nr. 4/2014 al CS,

—

având în vedere Avizul nr. 5/2014 al CS intitulat „Raportarea externă OLAF cu privire la durata investigațiilor”,

—

având în vedere răspunsul OLAF la Avizul nr. 5/2014 al CS,

—

având în vedere Raportul nr. 1/2014 al CS intitulat „Menținerea independenței OLAF în materie de investigații”,

—

având în vedere Raportul nr. 2/2014 al CS intitulat „Implementarea de către OLAF a recomandărilor Comitetului de supraveghere”,

—

având în vedere Raportul nr. 3/2014 al CS intitulat „Deschiderea cazurilor în OLAF în 2012”,

—

având în vedere răspunsul OLAF la Raportul nr. 3/2014 al CS,

—

având în vedere Nota privind analiza Comitetului de supraveghere referitoare la proiectele de PPI ale OLAF pe 2015, elaborată de CS,

—

având în vedere raportul anual de activitate al CS pentru 2013,

—

având în vedere Avizul nr. 2/2013 al CS intitulat „Instituirea unei proceduri interne a OLAF pentru depunerea plângerilor”,

—

având în vedere Avizul nr. 1/2014 al CS intitulat „Prioritățile politicii de investigare a OLAF”,

—

având în vedere Avizul nr. 2/2014 al CS intitulat „Selecția cazurilor în cadrul OLAF”,

—

având în vedere observațiile CS privind procedurile de investigare în cadrul OLAF,

—

având în vedere recomandările CS pe anul 2012,

—

având în vedere documentul CS intitulat „Misiunea, competențele și obiectivele Comitetului de supraveghere a Oficiului European de Luptă Antifraudă – strategia pe termen mediu (2014-2015)”,

—

având în vedere modalitățile de lucru dintre CS și OLAF,

—

având în vedere întrebările adresate Comisiei și Consiliului cu privire la raportul anual al Comitetului de supraveghere a OLAF pe 2014 (O-000060/2015 – B8-0553/2015, O-000061/2015 – B8-0554/2015 și O-000066/2015 – B8-0555/2015),

—

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât în Raportul său anual de activitate pe 2014, Comitetul de supraveghere a OLAF (CS) a luat notă de faptul că, la momentul reorganizării OLAF (1 februarie 2012), 423 de cazuri au fost deschide în aceeași zi printr-o singură decizie a Directorului general al OLAF (DG OLAF); întrucât, pe baza analizei sale, CS a concluzionat că (i) OLAF nu a efectuat nicio evaluare corespunzătoare a informațiilor primite pentru cazurile analizate de CS, (ii) pentru vasta majoritate a cazurilor nu a existat nicio urmă de activitate de evaluare și (iii) DG OLAF a deschis toate aceste cazuri fără a stabili în prealabil existența unei suspiciuni suficient de grave de eventuale cazuri de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii – ceea ce contravine cerinței juridice de deschidere a unei investigații OLAF în vigoare la acea dată;

B.

întrucât CS, în comunicările sale către instituțiile UE, a subliniat faptul că, în ciuda obligației clare stabilite la articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, DG OLAF nu a prezentat CS rapoarte în 2014 cu privire la recomandările OLAF care nu au fost implementate;

C.

întrucât în prima jumătate a mandatului său CS a emis 50 de recomandări către OLAF, dintre care numai opt au fost pe deplin implementate, șase au fost parțial implementate, una așteaptă să fie implementată și 20 nu au fost implementate, în timp ce în 15 cazuri CS nu a fost în măsură să verifice nivelul de implementare din cauza insuficienței informațiilor substanțiale;

D.

întrucât CS – în nota sa privind proiectul OLAF de priorități ale politicii de investigare (PPI) pentru 2015 – a remarcat că OLAF nu a luat în considerare cele trei recomandări cuprinse în Avizul nr. 1/2014 al CS: (i) DG OLAF nu a emis orientări privind aplicarea principiilor de selecție care decurg din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 (utilizarea eficientă a resurselor, proporționalitate, subsidiaritate/valoare adăugată) și în loc să revizuiască indicatorii financiari în vederea adaptării lor la realitatea programelor de cheltuieli, a procedat la eliminarea lor completă; (ii) proiectul PPI pentru 2015 pare să ia în considerare mai multe documente din partea părților interesate, dar se pare că nu a avut loc niciun dialog cu acestea în ceea ce privește indicatorii financiari și eventuala monitorizare a cazurilor care prezintă o suspiciune suficientă de fraudă, dar care au fost respinse pe baza PPI sau a principiilor de selecție; (iii) DG OLAF nu a transmis CS o evaluare a aplicării PPI anterioare sau o sinteză a reacțiilor părților interesate, în ciuda unui angajament anterior în acest sens;

E.

întrucât CS a subliniat mereu faptul că, în lipsa accesului la informațiile necesare, nu este în măsură să supravegheze independența OLAF, funcția de investigare a acestuia, aplicarea garanțiilor procedurale și durata investigațiilor;

F.

întrucât CS a afirmat că esența problemei în ceea ce privește eficiența rolului său de supraveghere nu este nivelul scăzut de implementare a modalităților de lucru, ci diferența fundamentală de opinii dintre CS și DG OLAF referitoare la percepțiile lor asupra rolului CS;

G.

întrucât Parlamentul, în rezoluțiile menționate mai sus referitoare la rapoartele anuale pentru 2011 și 2013 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei, a solicitat îmbunătățirea capacității CS de a-și îndeplini rolul;

H.

întrucât CS a invitat în mai multe rânduri instituțiile UE fie să-i consolideze competențele, în special printr-un acces complet la dosarele cazurilor OLAF, fie să ia alte măsuri pentru asigurarea responsabilității OLAF;

I.

întrucât în martie 2014, DG OLAF s-a angajat să prezinte CS un raport anual cu privire la numărul de reclamații primite, oportunitatea tratării acestora și clasificarea lor ca justificate sau nu; întrucât, cu toate acestea, CS precizează că nu a primit astfel de informații;

J.

întrucât Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 a consolidat rolul CS în monitorizarea duratei investigațiilor OLAF; întrucât, în pofida respectării formale a obligației OLAF de a raporta regulat CS privind investigațiile care durează de mai mult de 12 luni, CS a concluzionat, în Avizul nr. 4/2014 intitulat „Controlul duratei investigațiilor efectuate de OLAF” că informațiile furnizate nu au fost suficiente pentru a permite monitorizarea corectă și efectivă a duratei investigațiilor OLAF;

K.

întrucât, în Avizul său nr. 5/2014 intitulat „Raportarea externă OLAF cu privire la durata investigațiilor”, CS a concluzionat că raportarea privind durata investigațiilor efectuate de OLAF nu a oferit o imagine cuprinzătoare a performanței sale investigative; întrucât, în timp ce OLAF a afirmat în raportul său anual că „investigațiile se efectuează într-un timp mai scurt”, CS a concluzionat că îmbunătățirea rezultatelor investigațiilor realizate de OLAF s-a datorat introducerii unor noi metode de calcul;

L.

întrucât, în Raportul nr. 1/2014 intitulat „Menținerea independenței OLAF”, CS a solicitat clarificarea rolului OLAF în punerea în aplicare a politicii antifraudă a Comisiei în sectorul țigaretelor;

M.

întrucât doi ani la rând CS și-a exprimat în raportul său anual de activitate preocuparea cu privire la lipsa de transparență în ceea ce privește participarea OLAF la reuniunile Comisiei de tip „clearing house” și riscurile inerente referitoare la independența OLAF în materie de investigații;

N.

întrucât CS a atras atenția instituțiilor UE asupra necesității punerii în aplicare a cerințelor Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 în ceea ce privește funcționarea independentă a secretariatului CS;

O.

întrucât CS a identificat patru condiții de bază pentru asigurarea funcționării independente a secretariatului; (i) recrutarea, evaluarea și promovarea șefului secretariatului pe baza deciziilor CS; (ii) reclasificarea șefului secretariatului în funcție de conducere superioară; (iii) recrutarea, evaluarea și promovarea personalului secretariatului de către șeful acestuia; (iv) subdelegarea execuției bugetului secretariatului către șeful acestuia;

P.

întrucât Parlamentul a analizat răspunsurile OLAF la rapoartele și avizele CS prezentate Parlamentului;

1.

subliniază în mod deosebit responsabilitatea OLAF de a respecta cerințele legale pentru deschiderea unei investigații; reamintește faptul că, în ceea ce privește cele 423 de cazuri deschise în aceeași zi, numai 8,4 % din cele care au fost închise au avut ca rezultat formularea de recomandări; invită CS să monitorizeze respectarea cerințelor legale în mod regulat;

2.

face referire la rezoluția menționată mai sus din 29 aprilie 2015 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2013 și îndeamnă OLAF să ofere, fără întârzieri nejustificate, explicații cu privire la cazurile în care nu a implementat recomandările CS;

3.

consideră regretabil că i-a fost imposibil CS să concluzioneze dacă PPI au fost identificate corect și dacă aplicarea lor a avut consecințe pozitive sau negative în lupta împotriva fraudei și corupției;

4.

regretă faptul că CS nu își poate îndeplini mandatul în totalitate; face referire la rezoluțiile menționate mai sus privind rapoartele anuale pentru 2011 și 2013 referitoare la protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei și solicită Comisiei să ia măsuri pentru a îmbunătăți capacitatea CS de a supraveghea independența OLAF, funcția sa de investigație, aplicarea garanțiilor procedurale și durata investigațiilor, fără ca totuși să pericliteze independența OLAF;

5.

îndeamnă Comisia să faciliteze negocierile între OLAF și CS prin elaborarea unui plan de acțiune până la 31 decembrie 2015 în vederea modificării modalităților de lucru pentru crearea unui cadru de lucru în care CS să-și poată exercita mandatul pe deplin; consideră că modalitățile de lucru modificate ar trebui să clarifice rolul CS pentru toate părțile implicate; ia notă de faptul că secretariatul organismului de supraveghere se află sub controlul (administrativ) al organismului supravegheat;

6.

solicită ca DG OLAF să-și respecte angajamentul de a prezenta CS informații privind numărul de reclamații primite, oportunitatea tratării acestora și clasificarea lor ca justificate sau nu;

7.

îndeamnă OLAF să respecte cerințele legale pentru a permite CS să-și exercite una din funcțiile sale principale în ceea ce privește supravegherea duratei investigațiilor OLAF;

8.

salută totuși faptul că OLAF și CS au început să colaboreze în vederea îmbunătățirii informațiilor pe care OLAF le oferă CS și îmbogățirii conținutului rapoartelor privind investigațiile care durează mai mult de 12 luni;

9.

ia notă de faptul că din cei 134 de investigatori la sfârșitul anului 2014, 13 (10 %) au fost numiți în unitatea pentru tutun și contrafacere și 44 (33 %) în unitățile pentru fondurile agricole și structurale, care reprezintă 86 % din interesele financiare în cauză (1,9 miliarde EUR); recomandă, prin urmare, ca OLAF să reexamineze alocarea resurselor sale;

10.

își exprimă preocuparea cu privire la transparența participării OLAF la reuniunile Comisiei de tip „clearing house”;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor naționale și Comitetului de supraveghere a OLAF.

4.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 407/46

—

având în vedere preambulul la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special al doilea considerent și considerentele patru-șapte,

—

având în vedere îndeosebi articolul 2, articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf și articolele 6 și 7 din TUE, precum și articolele din TUE și din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) legate de respectarea, promovarea și protecția drepturilor fundamentale în UE,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, care a fost proclamată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, și a intrat în vigoare în decembrie 2009, odată cu Tratatul de la Lisabona,

—

având în vedere articolele 1, 2 și 19 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Protocolul nr. 13 la Convenția Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanțele,

—

având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, convențiile, recomandările, rezoluțiile și rapoartele Adunării Parlamentare, ale Comitetului de miniștri, ale comisarului pentru drepturile omului și ale Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei,

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la situația drepturilor fundamentale: standardele și practicile din Ungaria (ca urmare a rezoluției Parlamentului European din 16 februarie 2012) (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2012) (2),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” (COM(2014)0158),

—

având în vedere raportul Comisarului Consiliului Europei pentru drepturile omului din 16 decembrie 2014, ca urmare a vizitei sale în Ungaria, în perioada 1-4 iulie 2014,

—

având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene și ale reuniunii statelor membre în cadrul Consiliului din 16 decembrie 2014 referitoare la asigurarea respectării statului de drept,

—

având în vedere audierea privind situația drepturilor omului în Ungaria, organizată de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne la 22 ianuarie 2015,

—

având în vedere declarațiile Consiliului și ale Comisiei prezentate în cadrul dezbaterii în plen care a avut loc la Parlamentul European la 11 februarie 2015 pe tema cadrului UE pentru democrație, statul de drept și drepturi fundamentale,

—

având în vedere schimbul de opinii care a urmat după decizia Conferinței președinților din 30 aprilie 2015 privind posibilele efecte, inclusiv asupra drepturilor sale și a statutului de membru al Uniunii Europene, care ar rezulta dacă un stat membru ar decide să reintroducă pedeapsa cu moartea, organizat la 7 mai 2015 de către Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

—

având în vedere declarațiile Consiliului și ale Comisiei prezentate în cadrul dezbaterii în plen care a avut loc la Parlamentul European la 19 mai 2015 cu privire la situația din Ungaria,

—

având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Uniunea Europeană se întemeiază pe valori precum respectarea demnității umane, a libertății, democrației, egalității, statului de drept și a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, și întrucât aceste valori sunt comune statelor membre, într-o societate în care prevalează pluralismul, nediscriminarea, toleranța, dreptatea, solidaritatea și egalitatea între femei și bărbați (articolul 2 din TUE);

B.

întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală;

C.

întrucât abolirea pedepsei cu moartea este o condiție preliminară pentru aderarea la Uniunea Europeană, UE adoptând o poziție fermă și principială împotriva pedepsei cu moartea, abolirea acesteia constituind un obiectiv-cheie al politicii sale în materie de drepturile omului;

D.

întrucât dreptul la azil este garantat, cu respectarea normelor prevăzute de Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 și de Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaților și în conformitate cu TUE și TFUE;

E.

întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția europeană a drepturilor omului au fost încorporate pe deplin în Constituția Ungariei; întrucât recentele evoluții din Ungaria constituie, însă, un motiv de îngrijorare în ceea ce privește situația din țară;

F.

întrucât, la 28 aprilie 2015, în urma evenimentelor recente din Ungaria, prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, a făcut o declarație privind necesitatea unei dezbateri publice pe tema pedepsei cu moartea; întrucât, la 30 aprilie 2015, Președintele Parlamentului European, Martin Schulz, a publicat un comunicat de presă în care afirma că Viktor Orbán l-a asigurat că guvernul ungar nu intenționează să ia nicio măsură pentru a reintroduce pedeapsa cu moartea și că va respecta și onora în întregime tratatele și legislația europeană; întrucât Viktor Orbán a făcut însă declarații similare la 1 mai 2015, într-un interviu la radioul public național, adăugând că decizia de a reintroduce pedeapsa cu moartea ar trebui să fie de competența exclusivă a statelor membre, abătându-se prin aceasta de la dispozițiile tratatelor UE;

G.

întrucât, în mai 2015, guvernul Ungariei a lansat o consultare publică privind migrația, astfel cum a procedat deja în mai multe rânduri în trecut cu privire la alte chestiuni; întrucât consultările publice pot reprezenta un instrument important și valoros pentru ca guvernele să elaboreze politici care să poată conta pe sprijinul populației; întrucât întrebările au fost ținta unor critici din cauza caracterului lor sugestiv și retoric, stabilind o legătură directă între fenomenele migrației și amenințările la adresa securității;

H.

întrucât în cursul schimbului de opinii din cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne majoritatea grupurilor politice au împărtășit părerea potrivit căreia atât reintroducerea pedepsei cu moartea, cât și întrebările formulate în cadrul consultării publice sunt inacceptabile;

I.

întrucât în declarația sa din cadrul dezbaterii în plen desfășurate la Parlamentul European la 19 mai 2015 pe tema situației din Ungaria, Președinția Consiliului Uniunii Europene a declarat că Consiliul nu a discutat situația din Ungaria și, prin urmare, nu a adoptat o poziție oficială în această privință;

J.

întrucât eforturile de a răspunde situației actuale din Ungaria nu ar trebui să izoleze un anume stat membru sau guvern, ci să îndeplinească o obligație colectivă ce le incumbă tuturor instituțiilor UE, și în special Comisiei, în calitatea sa de gardian al tratatelor, aceea de a asigura aplicarea și respectarea tratatelor și a Cartei în întreaga Uniune și în fiecare stat membru,

1.

insistă asupra faptului că pedeapsa cu moartea este incompatibilă cu valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept și respectării drepturilor omului, pe care se întemeiază Uniunea, și asupra faptului că orice stat membru care ar reintroduce pedeapsa cu moartea ar încălca, astfel, tratatele și Carta drepturilor fundamentale a UE; reafirmă la modul cel mai ferm că abolirea pedepsei cu moartea constituie un moment de cotitură în dezvoltarea drepturilor fundamentale în Europa;

2.

reamintește că o încălcare gravă de către un stat membru a valorilor menționate în articolul 2 din TUE ar declanșa procedura „articolului 7”;

3.

condamnă declarațiile repetate ale prim-ministrului Ungariei Viktor Orbán prin care acesta a dat naștere unei dezbateri privind eventuala reinstituire a pedepsei cu moartea în Ungaria, instituționalizând astfel și alimentând un concept care încalcă valorile pe care se întemeiază Uniunea; ia act, prin urmare, de declarația făcută de Viktor Orbán de a nu reintroduce pedeapsa capitală în Ungaria și subliniază responsabilitatea pe care o are un prim-ministru, în calitate de șef de guvern, de a promova valorile UE și de a conduce prin puterea exemplului;

4.

remarcă faptul că statele membre au dreptul suveran de a lansa consultări la nivel național; reamintește, însă, că aceste consultări ar trebui să reflecte voința guvernelor de a exercita puterea în mod responsabil, în scopul de a asigura soluții politice democratice și respectarea valorilor europene fundamentale;

5.

condamnă consultarea publică privind migrația și campania prin afișe desfășurată în toată țara la inițiativa guvernului Ungariei în acest context și subliniază că conținutul și limbajul consultării specifice lansate în Ungaria, cu privire la imigrație și terorism, sunt extrem de înșelătoare, părtinitoare și dezechilibrate, stabilind o legătură părtinitoare și directă între fenomenele migrației și amenințările la adresa securității; subliniază că răspunsurile la chestionarul online trebuie completate cu date personale, dezvăluind astfel opiniile politice ale persoanelor, prin aceasta încălcându-se normele privind protecția datelor; solicită, prin urmare, să se anuleze consultarea;

6.

regretă faptul că în consultarea publică se aruncă vina pe instituțiile UE și pe politicile acestora, fără însă să se admită responsabilitatea statelor membre în aceste domenii; reamintește că statele membre sunt deplin implicate în procesul legislativ al UE;

7.

invită toate statele membre să participe într-un mod constructiv la dezbaterile actuale referitoare la Agenda europeană privind migrația, care afectează în egală măsură politicile interne, externe și de dezvoltare care trebuie puse în aplicare în UE;

8.

consideră că toate statele membre trebuie să respecte integral dreptul UE în cadrul practicilor lor legislative și administrative și că întreaga legislație, inclusiv dreptul primar al oricărui stat membru sau țară candidată, trebuie să reflecte și să fie în conformitate cu valorile europene de bază, și anume principiile democratice, statul de drept și drepturile fundamentale;

9.

regretă absența unei reacții din partea Consiliului la cele mai recente evoluții din Ungaria și denunță lipsa de angajament din partea statelor membre de a asigura respectarea statului de drept astfel cum se menționează în Concluziile Consiliului Uniunii Europene din 16 decembrie 2014; îndeamnă Consiliul Uniunii Europene și Consiliului European să organizeze o dezbatere și să adopte concluzii privind situația din Ungaria;

10.

constată că aceste evoluții recente constituie un motiv de îngrijorare în ceea ce privește principiile statului de drept, democrației și drepturilor fundamentale în Ungaria în ultimul an și acestea, puse laolaltă, ar putea reprezenta o amenințare sistemică emergentă la adresa statului de drept în acest stat membru;

11.

îndeamnă Comisia să activeze prima etapă a cadrului UE pentru consolidarea statului de drept și, prin urmare, să inițieze de îndată un proces de monitorizare aprofundată a situației democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale în Ungaria, evaluând o potențială încălcare gravă sistemică a valorilor pe care se întemeiază Uniunea în conformitate cu articolul 2 din TUE, inclusiv impactul combinat al unei serii de măsuri care exacerbează starea democrației, statului de drept și a drepturilor fundamentale, și analizând emergența unei amenințări sistemice la adresa statului de drept din respectivul stat membru, care ar putea deveni un risc clar de încălcare gravă în sensul articolului 7 din TUE; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului un raport pe această temă înainte de septembrie 2015;

12.

invită Comisia să prezinte o propunere pentru instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, ca un instrument pentru asigurarea respectării și executării Cartei și tratatelor astfel cum au fost semnate de toate statele membre, bazat pe indicatori comuni și obiectivi, și să realizeze o evaluare anuală imparțială a situației drepturilor fundamentale, democrației și statului de drept în toate statele membre, nediferențiată și în condiții de egalitate, care să includă și o evaluare din partea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, alături de mecanisme adecvate obligatorii și corective, pentru eliminarea lacunelor existente și pentru a permite un răspuns automat și progresiv la încălcările statului de drept și ale drepturilor fundamentale la nivelul statelor membre; încredințează Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne sarcina de a contribui la dezvoltarea și elaborarea acestei propuneri sub forma unui raport legislativ din proprie inițiativă care să fie adoptat până la sfârșitul anului;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, președintelui, guvernului și parlamentului Ungariei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate, Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

4.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 407/50

—

având în vedere Raportul Comisiei privind progresele înregistrate de Turcia în 2014 (SWD(2014)0307),

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 8 octombrie 2014, intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări pentru perioada 2014-2015” (COM(2014)0700),

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special Rezoluția din 10 februarie 2010 referitoare la raportul din 2009 cu privire la progresele înregistrate de Turcia (1), Rezoluția din 9 martie 2011 referitoare la raportul din 2010 cu privire la progresele înregistrate de Turcia (2), Rezoluția din 29 martie 2012 referitoare la raportul din 2011 cu privire la progresele înregistrate de Turcia (3), Rezoluția din 18 aprilie 2013 referitoare la raportul din 2012 cu privire la progresele înregistrate de Turcia (4), Rezoluția din 13 iunie 2013 referitoare la situația din Turcia (5), Rezoluția din 12 martie 2014 referitoare la raportul privind evoluția Turciei în 2013 (6), Rezoluția din 13 noiembrie 2014 referitoare la acțiunile Turciei care creează tensiuni în zona economică exclusivă a Ciprului (7) și Rezoluția din 15 ianuarie 2015 referitoare la libertatea de exprimare în Turcia (8),

—

având în vedere Rezoluția din 15 aprilie 2015 referitoare la centenarul Genocidului armean (9),

—

având în vedere Cadrul de negociere cu Turcia din 3 octombrie 2005,

—

având în vedere Decizia 2008/157/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în parteneriatul pentru aderarea Republicii Turcia (10) („Parteneriatul pentru aderare”), precum și deciziile anterioare ale Consiliului privind parteneriatul pentru aderare din 2001, 2003 și 2006,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 14 decembrie 2010, din 5 decembrie 2011, din 11 decembrie 2012, din 25 iunie 2013, din 24 octombrie 2014 și din 16 decembrie 2014,

—

având în vedere articolul 46 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care prevede că părțile contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), în toate cauzele în care sunt părți,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere raportul Băncii Mondiale din 28 martie 2014, intitulat „Evaluarea uniunii vamale UE-Turcia”,

—

având în vedere Raportul Comisiei privind progresele realizate de Turcia în îndeplinirea cerințelor din foaia sa de parcurs privind liberalizarea vizelor (COM(2014)0646),

—

având în vedere activitatea lui Kati Piri, ca raportoare permanentă pentru Turcia în cadrul Comisiei pentru afaceri externe,

—

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât negocierile de aderare cu Turcia au fost deschise la 3 octombrie 2005, iar inițierea acestor negocieri a constituit punctul de plecare al unui proces de durată, cu final deschis, bazat pe o condiționalitate echitabilă și riguroasă și pe angajamentul pe calea reformelor,

B.

întrucât UE își menține angajamentul față de continuarea extinderii, ca politică esențială de promovare a păcii, a democrației, a securității și a prosperității în Europa; întrucât fiecare țară candidată va fi evaluată pe baza propriilor merite și că, pe baza acestui fapt, Comisia Europeană nu prevede nicio nouă aderare la UE în această legislatură;

C.

întrucât Turcia s-a angajat să îndeplinească criteriile de la Copenhaga, să realizeze reforme adecvate și efective, să aibă relațiile de bună vecinătate și să se alinieze treptat la UE; întrucât aceste eforturi ar trebui considerate ca fiind o oportunitate pentru Turcia de a-și consolida instituțiile și de a-și continua procesul de democratizare și de modernizare,

D.

întrucât, potrivit clasamentului realizat de organizația Freedom House cu privire la libertatea presei și a celorlalte mijloace de comunicare în masă, se consideră în prezent că Turcia nu are o presă liberă și că internetul în această țară se bucură doar de o libertate parțială;

E.

întrucât organizația „Reporteri fără frontiere” a clasificat Turcia în 2014 ca fiind una dintre țările în care jurnaliștii au fost expuși celor mai multe amenințări și atacuri fizice;

F.

întrucât UE ar trebui să rămână pentru Turcia un punct de referință în materie de reforme;

G.

întrucât respectarea totală a criteriilor de la Copenhaga, precum și capacitatea de integrare a UE, în conformitate cu concluziile Consiliului European din decembrie 2006, reprezintă în continuare baza aderării la UE;

H.

întrucât, în procesul de negociere, statul de drept – îndeosebi separarea puterilor în stat, combaterea corupției și a criminalității organizate, libertatea de asociere și de protest pașnic, libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei, drepturile femeilor, libertatea religioasă, drepturile persoanelor care aparțin minorităților (naționale), precum și combaterea discriminării împotriva grupurilor vulnerabile precum romii și persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexual (LGBTI) – este de o importanță esențială;

I.

întrucât, în comunicarea sa intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări pentru perioada 2014-2015”, Comisia a concluzionat că Turcia este un partener strategic pentru Uniunea Europeană, în domeniul economic și al securității energetice, iar cooperarea cu Turcia în chestiunile de politică externă este crucială, întrucât, în aceeași comunicare, Comisia și-a exprimat îngrijorarea cu privire la protecția drepturilor fundamentale, a independenței sistemului judiciar, a statului de drept, precum și a libertății de asociere și a libertății de exprimare;

J.

întrucât Turcia nu a aplicat încă, pentru al nouălea an consecutiv, dispozițiile Acordului de asociere CE-Turcia și ale Protocolului adițional la acesta; întrucât acest refuz are în continuare un impact negativ profund asupra procesului de negociere;

K.

întrucât, pentru creșterea stabilității și pentru promovarea unor relații de bună vecinătate, Turcia trebuie să-și intensifice eforturile de soluționare a problemelor bilaterale rămase nerezolvate, inclusiv a obligațiilor juridice neîndeplinite și a litigiilor cu vecinii săi imediați legate de granițele terestre și maritime și de spațiul aerian, în conformitate cu prevederile Cartei ONU și cu dreptul internațional;

L.

întrucât autoritățile turce nu au fost de acord cu redeschiderea seminarului ortodox pe insula Heybeliada;

1.

salută Raportul din 2014 al Comisiei cu privire la progresele înregistrate de Turcia și împărtășește concluzia Comisiei că Turcia este un partener strategic pentru Uniunea Europeană și că negocierile active și credibile reprezintă cadrul cel mai adecvat pentru exploatarea întregului potențial al relațiilor dintre UE și Turcia; subliniază că procesul de reformă, în contextul negocierilor cu UE, ar putea reprezenta o oportunitate semnificativă pentru Turcia de a dezvolta un puternic sistem democratic pluralist, cu instituții solide, în beneficiul tuturor cetățenilor din Turcia și al unor relații mai strânse cu UE; solicită Comisiei să reevalueze modul în care negocierile s-au desfășurat până în prezent și modul în care relațiile UE-Turcia și cooperarea dintre acestea ar putea fi îmbunătățite și intensificate;

2.

subliniază faptul că o relație eficace și funcțională între UE și Turcia, bazată pe dialog, o cooperare mai strânsă, angajament reciproc și negocieri – având în vedere apropierea lor geografică, legăturile lor istorice, comunitatea mare de turci care locuiește în UE, legăturile economice strânse și interesele strategice comune – va fi benefică pentru ambele părți; invită Turcia să plaseze procesul de reformă în centrul opțiunilor sale în materie de politici interne; consideră că UE ar trebui să profite de această oportunitate pentru a deveni principala ancoră a procesului de continuare a democratizării din Turcia, prin promovarea valorilor universale și a standarde de reglementare europene, ca puncte de referință pentru procesul de reformă, precum și prin sprijinirea Turciei în dezvoltarea unor instituții democratice solide și elaborarea unei legislații eficace, bazate pe respectarea libertăților fundamentale, a drepturilor omului și a statului de drept și care să reprezinte și să apere interesele tuturor sectoarelor societății din Turcia;

3.

încurajează Guvernul Turciei să accelereze ritmul negocierilor și îl îndeamnă să se angajeze fără echivoc pe calea respectării valorilor și principiilor democratice care stau la baza UE; sprijină noua Comisie Europeană în eforturile sale de a-și intensifica colaborarea cu Turcia, având în vedere interesele și provocările comune; ia act de deschiderea negocierilor pentru capitolul 22 (politica regională) în noiembrie 2013;

4.

salută alegerea celui mai variat și mai reprezentativ parlament din istoria modernă a Turciei, parlament ce reflectă diversitatea țării; salută reziliența democrației turce și spiritul democratic al cetățenilor săi, dovedit de participarea masivă la vot și de numărul impresionanți de voluntari ai societății civile prezenți în ziua alegerilor; invită toate partidele politice să depună eforturi pentru constituirea unui guvern stabil și variat în scopul reînvigorării procesului de democratizare al Turciei și dialogului cu UE privind procesul de reformă;

5.

subliniază importanța depunerii mai multor eforturi în contactele interpersonale în vederea creării unui mediu favorabil cooperării dintre Turcia și UE; insistă, prin urmare, asupra faptului că, în interesul unor legături mai strânse între UE și Turcia, ar trebui realizate progrese concrete privind liberalizarea regimului de vize, fondată pe îndeplinirea cerințelor prevăzute în foaia de parcurs către un regim de călătorii fără viză cu Turcia; subliniază că, în perioada de tranziție, UE ar trebui să faciliteze obținerea vizelor pentru oamenii de afaceri și că ar trebui promovate în mod activ programele de schimburi de studenți și programele de schimburi academice, precum și posibilitățile de acces pentru societatea civilă; consideră că îmbunătățirea posibilităților de acces la UE ar furniza în continuare sprijin în procesul de reformă din Turcia;

6.

constată că Turcia a continuat să implementeze reformele din anii anteriori; salută, în acest sens, modificările aduse cadrului juridic referitor la partidele politice și campaniile electorale, care permite acum campanii politice și în alte limbi în afară de limba turcă, legalizează copreședinția partidelor și simplifică normele care reglementează organizarea locală a partidelor politice; reiterează importanța scăderii pragului electoral de 10 %, ceea ce ar crea oportunități de participare politică pentru toate componentele societății turce;

7.

subliniază că o nouă constituție bazată pe dispoziții prin care se promovează o societate pluralistă, tolerantă și favorabilă incluziunii ar sprijini procesul de reformă și ar crea o bază solidă pentru libertățile fundamentale și statul de drept; salută activitățile desfășurate de Comisia de conciliere constituțională, care a ajuns la un consens privind cele 60 de amendamente constituționale înainte de a fi dizolvată; își reiterează apelul pentru continuarea procesului de reformă constituțională și subliniază necesitatea ca noua constituție să se bazeze pe un consens larg la nivelul întregului spectru politic și al întregii societăți; încurajează Turcia să consulte Comisia de la Veneția în cadrul procesului de reformă constituțională;

8.

salută noua strategie elaborată de Guvernul Turciei pentru canalizarea tuturor actelor legislative noi prin Ministerul Afacerilor UE, urmărindu-se astfel creșterea rolului de coordonare al Ministerului și sporirea conformității proiectelor legislative cu standardele UE; recomandă, în acest sens, ori de câte ori este posibil, o strânsă colaborare cu Comisia de la Veneția, precum și un dialog mai intens cu Comisia Europeană privind noua legislație în curs de elaborare și implementarea legislației existente, cu scopul de a asigura compatibilitatea cu acquis-ul UE;

9.

subliniază importanța unei consultări adecvate a societății civile în procesul legislativ; recomandă, prin urmare, dezvoltarea unor mecanisme structurate de consultare a societății civile, ca parte a proceselor legislative și de elaborare a politicilor, precum și în procesul de punere în aplicare a noii legislații; salută existența unei societăți civile vibrante în Turcia; subliniază că sunt necesare reforme coerente imediate pentru a garanta libertatea de asociere și de exprimare, pentru a permite organizațiilor societății civile să își desfășoare activitatea în mod liber, fără restricții, și pentru a îmbunătăți accesul acestora la finanțare;

10.

susține și încurajează ferm eforturile depuse de Guvernul Turciei și de toate celelalte părți interesate pentru a încheia, în mod cuprinzător și durabil, procesul de pace cu comunitatea kurdă, pe baza negocierilor cu PKK, organizație care figurează pe lista UE a organizațiilor teroriste, și pentru a iniția un proces de integrare socioeconomică și politică a comunității kurde; sprijină ferm anunțul făcut de HDP cu privire la organizarea unui congres extraordinar al PKK ca modalitate în vederea depunerii armelor și a promovării politicilor democratice; încurajează ferm guvernul să continue să acorde prioritate și să consolideze drepturile sociale, culturale și politice ale cetățenilor de origine kurdă, precum și tratamentul egal al acestora; salută legea prin care „se conferă un fundament juridic mai puternic procesului de soluționare a problemei”, adoptată de Marea Adunare Națională a Turciei la 11 iunie 2014, lege ce cuprinde măsuri de eliminare a terorismului, de consolidare a incluziunii sociale, de reintegrare a persoanelor care părăsesc PKK și depun armele, precum și de pregătire a opiniei publice cu privire la întoarcerea foștilor combatanți; consideră că o soluționare eficientă a problemei kurde este de o importanță deosebită și ar avea o contribuție substanțială pozitivă în ceea ce privește democrația, pacea, stabilitatea și apărarea drepturilor omului în Turcia; prin urmare, încurajează toate partidele politice să sprijine acest proces; invită Comisia să ofere asistență tehnică și să aloce resursele disponibile în cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA), printre altele, pentru programele de integrare socioeconomică și educație în zona de sud-est a Turciei, ca o modalitate de consolidare a procesului de soluționare a problemei kurde; remarcă faptul că negocierile privind capitolul 22 (politica regională) ar putea ajuta Turcia în definirea unui program eficace de coeziune pentru zona de sud-est;

11.

regretă decizia Departamentului de Stat pentru Lucrări Hidraulice din Turcia de a continua lucrările la barajul Ilisu, lucrări ce vor avea efecte politice, sociale și de mediu devastatoare; reamintește că această regiune este locuită, în principal, de kurzi și că această construcție va avea efecte grave asupra populației și culturii kurde;

12.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Indicele de percepție a corupției pentru 2014, publicat de organizația Transparency International la 3 decembrie 2014, reflectă o creștere dramatică a corupției în Turcia pe parcursul ultimului an, țara ocupând în prezent locul 64 în clasament; își exprimă regretul profund privind modul în care Guvernul și Parlamentul Turciei au reacționat la acuzațiile de corupție, inclusiv împotriva foștilor membri ai guvernului, care au fost făcute în decembrie 2013, precum și faptul că nu s-a luat nicio măsură de monitorizare a situației în urma anchetelor deosebit de importante privind corupția; își exprimă îngrijorarea cu privire la urmărirea penală a jurnaliștilor de investigație care au urmărit cazurile de corupție; solicită o anchetă transparentă și independentă privind acuzațiile făcute în decembrie 2013; subliniază necesitatea existenței unei voințe politice mai puternice pentru elaborarea unui cadru juridic adecvat pentru combaterea corupției, fenomen care nu numai că slăbește funcționarea democratică a instituțiilor și încrederea cetățenilor în democrație, dar poate afecta totodată dezvoltarea economică și un climat propice investiților;

13.

își exprimă îngrijorarea cu privire la recentele modificări aduse Legii privind Consiliul Superior al Judecătorilor și Procurorilor și la numeroasele transferuri în alte posturi și demiteri ulterioare ale judecătorilor și procurorilor, precum și cu privire la arestările, transferurile în alte posturi și demiterile ofițerilor de poliție, ceea ce a creat preocupări grave și justificate cu privire la independența, imparțialitatea și eficiența sistemului judiciar, separarea puterilor în stat și respectarea principiului statului de drept, care rămân la baza criteriilor politice de la Copenhaga; își exprimă îngrijorarea cu privire la modificări frecvente aduse legislației fundamentale, fără consultări adecvate ale părților interesate relevante; salută abrogarea articolul 10 din Legea împotriva terorismului; este preocupat totuși de faptul că definițiile foarte vagi fac ca domeniul de aplicare al legii antiterorism să fie în continuare excesiv și permit interpretări foarte extinse; reamintește necesitatea modificării articolului 314 din Codul Penal, astfel încât să poată fi pedepsite numai persoanele care sunt membre ale unei organizații teroriste sau armate, sau care contribuie la activitățile unei astfel de organizații; solicită o strategie de reformă a sistemului judiciar în conformitate cu standardele UE ce urmează să fie adoptate în colaborare cu toate părțile interesate relevante; salută primul pas luat în direcția reducerii perioadei maxime de arest preventiv de la 10 la 5 ani, dar subliniază cu insistență că este nevoie de o reducere mai importantă pentru a evita ca detenția înaintea proceselor să devină pedepsirea de facto a suspecților; subliniază importanța înființării de curți de apel regionale și adoptării tuturor măsurilor relevante pentru a garanta procese echitabile; încurajează Turcia să continue reforma sistemului de justiție și să asigure accesul echitabil și efectiv la justiție pentru toți copiii;

14.

își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu Legea 6532, care a intrat în vigoare la 26 aprilie 2014 și care extinde dramatic puterile Agenției Naționale de Informații (MİT), subminând libertatea mass-mediei, libertatea de exprimare și dreptul de acces la informații de interes public, făcând ca personalul Agenției să fie practic imun la proceduri juridice și încălcând normele în materie de confidențialitate, Agenția fiind autorizată să obțină date cu caracter personal fără un ordin judecătoresc; consideră că aceste dispoziții vin în contradicție cu obligațiile Turciei în ceea ce privește dreptul umanitar internațional și cu propria sa legislație națională;

15.

salută o serie de decizii importante luate de Curtea Constituțională a Turciei pentru protejarea statului de drept și a drepturilor fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, decizii care ilustrează reziliența sistemului constituțional; constată, în plus, că hotărârile Curții Constituționale au subliniat gestionarea defectuoasă a anchetelor și a proceselor ulterioare în cauzele Energekon și Slegehammer; salută faptul că Curtea Constituțională continuă să primească cereri individuale; își exprimă îngrijorarea cu privire la modificările aduse Codului Penal, îndeosebi la utilizarea termenului „suspiciune rezonabilă”, care deschide calea unor atacuri arbitrare asupra opoziției; subliniază că aceste amendamente au fost adoptate fără consultarea Comisiei Europene, contrar celor convenite în cadrul negocierilor;

16.

își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la gradul înalt de polarizare politică din Turcia; reamintește că la baza oricărui regim democratic ar trebui să se afle pluralismul; de aceea, insistă asupra promovării dialogului la nivelul întregului spectru politic din Turcia; subliniază că, în ceea ce privește principalele procese de reformă pe termen lung, o nouă constituție și discuțiile vizând soluționarea problemei kurde, un astfel de dialog este indispensabil; îndeamnă partidul de guvernământ și opoziția să depună toate eforturile să coopereze și să ajungă la un consens, implicând în mod activ societatea civilă în procesele decizionale;

17.

salută adoptarea, în martie 2014, a Planului de acțiune privind prevenirea încălcării Convenției europene a drepturilor omului ca un pas important în alinierea cadrului juridic al Turciei la jurisprudența CEDO și se așteaptă ca guvernul să adopte măsuri suplimentare pentru implementarea recomandărilor acesteia; subliniază că statutul Turciei de membru al Consiliului Europei o obligă să adopte standarde politice și juridice ridicate și solicită Turciei să colaboreze pe deplin cu Consiliul Europei și Comisia de la Veneția cu privire la procesul de reformă; reamintește că înregistrarea de progrese în cadrul negocierilor depinde de respectarea statului de drept și a drepturilor fundamentale;

18.

constată cu îngrijorare că majoritatea anchetelor cu privire la evenimentele din Parcul Gezi din mai și iunie 2013 și a acuzațiilor referitoare la utilizarea disproporționată a forței și la abuzurile poliției sunt încă nefinalizate și înregistrează progrese neimportante în ceea ce privește identificarea presupușilor autori; subliniază că, în urma numeroaselor plângeri primite în legătură cu utilizarea forței de către agenții de poliție în timpul protestelor din parcul Gezi, Avocatul Poporului din Turcia a emis un raport în care a considerat utilizarea forței ca fiind disproporționată; solicită autorităților turce să aducă reparații tuturor acelor victime care fie au protestat pașnic, fie nu s-au aflat printre protestanți, dar care au ajuns în mod pur întâmplător la locul de desfășurare a evenimentelor; solicită finalizarea efectivă și imparțială a anchetelor vizând toate cazurile presupuse de tratamente abuzive de către forțele de ordine și trimiterea în instanță a celor responsabili; subliniază că, ulterior, trebuie adoptate norme clare privind recurgerea la forță și rolul forțelor de poliție, în conformitate cu standardele europene; solicită cu insistență să se elimine restricțiile asupra libertății de întrunire pașnică și subliniază că nu ar trebui folosite alte legi, cum ar fi legislația antiterorism, pentru a împiedica oamenii să își exercite dreptul de a protesta pașnic, iar aceste demonstrații pașnice nu ar trebui să constituie motive pentru arestări; invită Guvernul Turciei să adopte măsuri adecvate, obiective și transparente care să asigure controlul și echilibrul între puteri în cazul agențiilor care asigură respectarea legii; recomandă ca autoritățile turce să creeze un mecanism independent și eficace pentru depunerea de plângeri împotriva forțelor de poliție; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la pachetul privind securitatea internă, care vine în contradicție cu principiul supravegherii judiciare a activităților forțelor de poliție și este excesiv în domeniul său de aplicare;

19.

subliniază necesitatea de a revizui legea privind Instituția Națională a Drepturilor Omului (INDO) din Turcia pentru ca aceasta să devină un organism independent, ce dispune de resurse corespunzătoare, este răspunzătoare în fața cetățenilor și garantează participarea grupurilor societății civile; ia act de recomandările conținute în raportul emis de către Ombudsman, inclusiv de cererea ca poliția să folosească forța în mod treptat și proporțional, și doar în ultimă instanță și sub supraveghere; subliniază importanța consolidării dreptului de inițiativă al Ombudsmanului, a capacității sale de a efectua controale inopinate, precum și a garanțiilor vizând aplicarea adecvată a deciziilor Ombudsmanului;

20.

felicită Turcia pentru societatea civilă romă tot mai numeroasă; speră că noile organizații rome vor beneficia de sprijin și timp pentru a putea participa semnificativ în cadrul inițiativelor de cooperare pentru conceperea și implementarea de măsuri la nivel local și național; recomandă guvernului să combine proiectele actuale în materie de locuințe cu aspecte sociale și pe termen lung, precum educația și asistența medicală; salută planurile de acțiune generale de combatere a discriminării, care ar putea îmbunătăți accesul romilor pe piața forței de muncă;

21.

îndeamnă Guvernul Turciei să trateze problema libertății mass-mediei în mod prioritar și să asigure un cadru juridic adecvat care să garanteze pluralismul în conformitate cu standardele internaționale; condamnă eforturile depuse de Guvernul Turciei de a interzice accesul la rețelele de socializare și paginile de internet sau de a le închide pe cele din urmă fără o hotărâre judecătorească, precum și abordarea sa restrictivă față de libertatea de exprimare și presiunea exercitată asupra agențiilor de presă și a jurnaliștilor, ceea ce duce adesea la intimidarea, concedierea sau arestarea jurnaliștilor și autocenzură răspândită pe scară largă; atrage atenția asupra faptului că încălcările libertății de exprimare au crescut după scandalul de corupție din decembrie 2013; consideră că este necesară stabilirea unui cadru juridic care să permită transparență deplină cu privire la proprietatea unui grup mass-media; reafirmă angajamentul UE cu privire la libertatea de exprimare, în toate formele sale, și solicită Delegației UE în Turcia să continue să monitorizeze procesele intentate jurnaliștilor și apărătorilor drepturilor omului;

22.

condamnă raidurile recente efectuate de poliție și arestarea decembrie mai multor jurnaliști și reprezentanți ai mass-mediei la 14 decembrie 2014; reamintește că o presă liberă și pluralistă constituie un principiu de bază al oricărui sistem democratic, la fel ca și procesele echitabile și independența sistemului judiciar; subliniază, prin urmare, necesitatea ca, în toate cazurile (i) să furnizeze informații ample și transparente cu privire la acuzațiile împotriva pârâților, (ii) să acorde pârâților accesul integral la probele incriminatorii și drepturi depline de apărare și (iii) să asigure tratarea corespunzătoare a cazurilor, pentru a stabili veridicitatea acuzațiilor fără întârziere și dincolo de orice îndoială; invită autoritățile turce să verifice și să trateze aceste cazuri cât mai rapid posibil și să adere la standardele internaționale privind un proces echitabil în cazurile în care insistă să continue procedurile;

23.

afirmă că acțiunile recente ale guvernului turc îndreptate împotriva libertății presei și pluralismului de opinie sunt incompatibile cu drepturile fundamentale ale Uniunii Europene, intrând astfel în conflict cu spiritul procesului de negociere;

24.

consideră că, în conformitate cu angajamentul UE față de respectarea statului de drept și a valorilor fundamentale, în Turcia sunt necesare de urgență reforme în domeniul sistemului judiciar și al drepturilor fundamentale, respectiv în ceea ce privește justiția, libertatea și securitatea; consideră, de asemenea, că îndeplinirea criteriilor oficiale de referință pentru deschiderea capitolelor 23 (sistemul judiciar și drepturile fundamentale) și 24 (justiție, libertate și securitate) reprezintă un pas important în promovarea reformelor cu adevărat eficiente și pentru a se asigura că procesul de reformă în Turcia are la bază valorile și standardele europene; invită din nou Consiliul să înceapă negocierile privind sistemul judiciar și drepturile fundamentale și justiția, libertatea și securitatea, de îndată ce criteriile stabilite au fost îndeplinite; invită Turcia să coopereze cât mai mult în acest scop; invită Comisia să promoveze fără întârziere continuarea dialogului și a cooperării cu Turcia în domeniile cuprinse în capitolele 23 și 24, pentru a promova o concepție comună a reformelor necesare;

25.

salută decizia ca reformele vizând de statul de drept și drepturile fundamentale, afacerile interne și societatea civilă să primească mai multe fonduri în cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA)2 pentru perioada 2014-2020; subliniază că promovarea statului de drept, a democrației și libertăților fundamentale sunt principii esențiale pentru sprijinul preaderare; reamintește concluzia Consiliului din decembrie 2014 potrivit căreia se va introduce o coerență mai puternică între asistența financiară și progresele globale realizate în implementarea strategiei de preaderare, inclusiv respectarea deplină a statului de drept și a libertăților fundamentale; invită, în plus, Comisia să monitorizeze îndeaproape implementarea IPA II în toate țările candidate și să aloce resursele disponibile în cadrul Instrumentului pentru promovarea democrației și a drepturilor omului (IEDDO), pentru a susține libertatea de exprimare, și anume libertatea și pluralismul mass-mediei în Turcia, libertatea de asociere și de întrunire, drepturile sindicale și libertatea de gândire;

26.

ia notă de faptul că Turcia a contribuit la intrarea în vigoare la 1 august 2014 a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul); își exprimă, însă, îngrijorarea cu privire la nivelurile în continuare ridicate de violență împotriva femeilor și la lipsa implementării garanțiilor legislative interne pentru prevenirea violenței împotriva femeilor; invită autoritățile turce să asigure un număr adecvat de adăposturi pentru protecția femeilor și minorilor care sunt victime ale violenței; recomandă guvernului să promoveze egalitatea de gen în domeniile politic, economic, social, cultural, civic sau în orice alt domeniu; invită guvernul Turciei, în cooperare cu societatea civilă și asociațiile de întreprinderi relevante, să faciliteze antreprenoriatul feminin și să reducă obstacolele din calea accesului femeilor la activități economice și solicită guvernului turc, în acest sens, să-și stabilească un obiectiv ambițios cu privire la accesul femeilor la piața muncii; reamintește că Raportul pe 2014 privind disparitatea globală de gen al Forumului Economic Mondial a clasat Turcia pe locul 125 din 142 de țări; regretă profund remarcile făcute de anumiți oficiali și reprezentanți ai guvernului cu privire la rolul femeilor în societatea turcă și subliniază importanța combaterii stereotipurilor și a influențelor din societate la adresa femeilor;

27.

subliniază că trebuie continuat procesul de reformă a spațiului de libertate a gândirii, a conștiinței și a religiei, permițând comunităților religioase să obțină personalitate juridică, eliminând toate restricțiile privind educarea, numirea, reședința legală și succesiunea clericilor, asigurând punerea în aplicare corespunzătoare a tuturor hotărârilor CEDO și a recomandărilor Comisiei de la Veneția; subliniază, în acest sens, necesitatea de a promova dialogul cu comunitatea aleviților și de a oferi recunoașterea adecvată a caselor de rugăciune Cem, precum și de a permite redeschiderea seminarului greco-ortodox din Halki și de a elimina toate obstacolele din calea funcționării sale corecte, precum și de a permite utilizarea oficială a titlului ecleziastic de Patriarh ecumenic; solicită autorităților relevante din Turcia să se ocupe de toate problemele nesoluționate încă, legate de restituirea terenurilor aparținând mănăstirii Mor Gabriel și cererile de terenuri ale bisericii siriace; reamintește importanța unei implementări adecvate a recomandărilor Comisiei de la Veneția privind insulele Imvros și Tenedos în ceea ce privește protejarea proprietății și drepturilor la educație; subliniază necesitatea de a respecta pe deplin, în conformitate cu valorile UE, dreptul la stiluri de viață diferite, laice sau bazate pe credință, și să mențină separarea dintre stat și religie; subliniază importanța protejării drepturilor minorităților; își exprimă regretul cu privire la faptul că, după abrogarea legislației anterioare în urmă cu doi ani și din cauza vidului legislativ existent, fundațiile de caritate nemusulmane nu mai au posibilitatea de a-și alege organismele de guvernare;

28.

subliniază necesitatea de a recunoaște dreptul de obiecție pe motive de conștiință față de serviciul militar obligatoriu;

29.

invită Turcia să depună eforturi consistente pentru a proteja drepturile comunității LGBTI și consideră că înființarea unui organism specific de combatere a discursurilor de incitare la ură, a discriminării, rasismului, xenofobiei, antisemitismului și a intoleranței ar consolida drepturile individuale în Turcia; solicită Turciei să adopte o legislație cuprinzătoare de combatere a discriminării, vizând inclusiv interzicerea discriminării și a discursului de incitare la ură pe motive de origine etnică, orientare sexuală, gen și identitate de gen, precum și să includă interdicția acestor discriminări în noua constituție; își exprimă îngrijorarea cu privire la frecventele atacuri împotriva persoanelor transgen și la lipsa de protecție acordată persoanelor LGBTI împotriva actelor de violență; regretă profund faptul că infracțiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBTI rămân adesea nepedepsite sau că sentințele autorilor sunt reduse pe motivul „provocării nejustificate” din partea victimei; reiterează solicitarea adresată guvernului Turciei de a ordona forțelor armate turce să nu mai considere homosexualitatea sau transsexualitatea o „boală psihosexuală”;

30.

își exprimă regretul cu privire la pierderea a numeroase vieți în urma dezastrelor de la minele Soma și Ermenek; salută ratificarea de către Turcia a Convenției Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind siguranța și sănătatea în mine și solicită aplicarea ei rapidă; subliniază că trebuie rezolvate aspectele legate de sănătatea și siguranța la locul de muncă în toate sectoarele și solicită ca monitorizarea accidentelor mortale la locul de muncă să fie mai transparentă; consideră că libertatea sindicală, dialogul social și implicarea partenerilor sociali sunt vitale pentru dezvoltarea unei societăți prospere și pluraliste și subliniază importanța continuării progreselor în domeniile politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă, având la bază implementarea corespunzătoare și la timp a convențiilor OIM; ia act de deficiențele legislative existente în domeniul dreptului muncii și al drepturilor sindicale; subliniază faptul că dreptul de a organiza, de a intra în negocieri colective și dreptul la grevă pentru angajații din sectorul privat și funcționari va trebui aliniat acquis-ului UE și standardelor internaționale; îndeamnă guvernul Turciei să pregătească o foaie de parcurs pentru a îmbunătăți legislația și a o alinia cu standardele OIM; subliniază importanța îndeplinirii de către Turcia a criteriilor de referință privind politicile sociale și ocuparea forței de muncă; invită Comisia să acorde Turciei asistența tehnică necesară pentru reforma în domeniul muncii și pentru promovarea standardelor europene;

31.

solicită Turciei să legifereze cu privire la condițiile de muncă ale lucrătorilor cu fracțiune de normă, de exemplu, ale celor care în prezent sunt supuși unor condiții precare, lipsei siguranței la locul de muncă și problemelor asociate aderării la sindicate; constată că sectorul minier și sectorul construcțiilor sunt industriile care prezintă cele mai multe pericole în Turcia și solicită desfășurarea de anchete transparente privind accidentele mortale la locul de muncă

32.

solicită guvernului turc să stopeze planurile de construcție a centralei nucleare Akkuyu; subliniază că situl avut în vedere este situat într-o regiune predispusă la cutremure grave, prezentând astfel o amenințare majoră nu numai pentru Turcia, ci și pentru regiunea mediteraneană; solicită, în consecință, ca guvernul Turciei să adere la Convenția de la Espoo, care angajează părțile să se notifice și să se consulte reciproc cu privire la proiecte majore aflate în examinare care sunt susceptibile să aibă un impact negativ semnificativ asupra mediului dincolo de frontiere; solicită, în acest scop, guvernului turc să implice sau cel puțin să consulte guvernele țărilor vecine, cum ar fi Grecia și Cipru, în timpul evoluțiilor legate de proiectul de la Akkuyu;

33.

subliniază beneficiile importante ale uniunii vamale dintre UE și Turcia; reamintește că, de la începutul uniunii vamale, în 1996, valoarea schimburilor comerciale bilaterale dintre Turcia și UE a crescut de peste patru ori, în paralel cu creșterea semnificativă a investițiilor străine directe din UE către Turcia și cu o integrare mai mare între întreprinderile europene și cele din Turcia, în beneficiul ambelor părți; subliniază totuși, în acest sens, că orice creștere a impactului pozitiv al uniunii vamale este strâns legată de respectarea normelor și cerințelor acesteia și, prin urmare, este foarte preocupat de problemele crescânde cu care se confruntă întreprinderile europene care realizează schimburi comerciale cu Turcia; subliniază recenta evaluare a uniunii vamale făcută de Banca Mondială, care subliniază necesitatea de a introduce o serie de reforme pentru a menține un mediu favorabil unei cooperări economice foarte strânse și pe viitor; subliniază, în special, necesitatea (i) de a extinde uniunea vamală la produse agricole, servicii și achiziții publice, (ii) de a crea condiții favorabile pentru dezvoltarea în continuare a comerțului, inclusiv facilitarea vizelor pentru persoanele care călătoresc în interes de afaceri și (iii) de a realiza consultări intense între UE și Turcia privind impactul asupra Turciei al acordurilor de liber schimb semnate de UE cu țări terțe;

34.

consideră că dialogul politic dintre Turcia și UE ar trebui completat cu un dialog economic la nivel înalt, periodic și structurat cu privire la chestiuni de interes comun, inclusiv relațiile comerciale cu țările terțe; subliniază, în acest sens, interacțiunea dintre buna funcționare a statului de drept și dezvoltarea economică; crede în importanța dezvoltării și consolidării economiei Turciei, a cadrului juridic și instituțional în domeniul politicii economice și monetare, în special în ceea ce privește independența Băncii Centrale și consideră că acest lucru ar putea contribui la alinierea Turciei la acquis; ia act de faptul că cooperarea economică ar putea fi puternic consolidată de îndeplinirea într-o măsură suficientă de către Turcia a standardelor UE privind achizițiile publice, concurența și ocuparea forței de muncă și politica socială;

35.

își reafirmă sprijinul pentru intrarea în vigoare, la 1 octombrie 2014, a acordului de readmisie cu UE; încurajează Comisia să continue să monitorizeze progresele înregistrate de Turcia în îndeplinirea cerințelor din foaia de parcurs privind liberalizarea regimului de vize; salută eforturile reale depuse în vederea îndeplinirii criteriilor identificate în foaia de parcurs privind liberalizarea vizelor; reamintește că dialogul pe marginea liberalizării vizelor este un proces bazat pe merite și că Turcia ar trebui să îndeplinească toate cerințele enunțate în foaia de parcurs privind vizele, în special implementarea deplină și efectivă a tuturor dispozițiilor acordului de readmisie; reiterează obligația Turciei de a implementa pe deplin și efectiv acordul de readmisie și de a liberaliza vizele cu toate statele membre, inclusiv accesul nediscriminatoriu fără vize pe teritoriul Turciei al cetățenilor din toate statele membre ale UE; solicită Turciei să implementeze complet și efectiv actualele acorduri bilaterale de readmisie; reamintește faptul că Turcia este una dintre țările de tranzit esențiale pentru migrația neregulamentară înspre UE și, în acest sens, solicită îmbunătățirea cooperării transfrontaliere a Turciei cu statele membre ale UE învecinate; salută intrarea în vigoare a Legii privind străinii și protecția internațională, precum și înființarea Direcției generale pentru gestionarea migrației, în aprilie 2014, acestea reprezentând progrese substanțiale în vederea alinierii la standardele UE privind protecția internațională a migranților legali și ilegali; remarcă necesitatea intensificării cooperării dintre Turcia și toate statele membre ale UE, vizând în special consolidarea gestionării frontierelor comune cu toate statele membre ale UE; evidențiază necesitatea ca Turcia să întărească și mai mult securitatea la frontieră, pentru a combate migrația neregulamentară înspre țările UE;

36.

reamintește importanța strategică a Turciei pentru securitatea energetică a UE și consideră Turcia un partener important în sectorul energetic; subliniază cele trei proiecte privind coridorul sudic al gazelor, aprobate la sfârșitul anului 2013, care vor consolida securitatea aprovizionării cu gaz a Turciei, precum și accesul la UE ca piața energetică principală; consideră că, în contextul unei piețe energetice din ce în ce mai concurențiale și al necesității de diversificare a surselor de energie și a rutelor de aprovizionare cu energie, Turcia, cu potențialul său enorm de energie regenerabilă, ar putea aduce o contribuție importantă la securitatea energetică a UE și la ambițiile UE de diversificare a surselor de energie, în conformitate cu dreptul internațional; își exprimă îngrijorarea privind cooperarea mai strânsă în domeniul energiei dintre Turcia și Rusia și consideră, de aceea, că UE ar trebui să accelereze negocierile privind sectorul energetic;

37.

reamintește poziția strategică a Turciei ca partener al UE și ca membru NATO și, prin urmare, importanța sa geopolitică crucială și relevanța sa în cadrul unei strategie globale care urmărește soluționarea problemelor de securitate și stabilitate din vecinătatea sa estică și sudică, în special în Siria și Irak; atrage atenția asupra faptului că evoluțiile foarte grave din regiune, precum și atentatele comise pe teritoriul european, fac esențială amplificarea dialogului în materie de securitate și a cooperării în chestiunile de politică externă; invită Turcia să joace un rol activ în coaliția internațională împotriva grupurilor teroriste, cum ar fi IS, și să folosească toate resursele pe care le are la dispoziție în acest scop; invită Turcia să intensifice măsurile care să împiedice accesul prin teritoriul său al așa-numiților luptători străini, banilor sau echipamentului la IS sau la alte grupuri teroriste; subliniază că trebuie continuat și consolidat dialogul regulat între UE și Turcia în materie de antiterorism și trebuie luate măsuri concrete ca parte a eforturilor noastre comune de combatere a terorismului în toate formele sale; invită Turcia să asigure controlul efectiv al frontierelor, continuând totodată să acorde asistența necesară prin intermediul ajutorului umanitar refugiaților care sosesc din Siria, și să asigure siguranța victimelor războiului civil din Siria; subliniază importanța dialogului și a consultărilor la nivel înalt mai frecvente între UE și Turcia privind chestiunile de politică externă și securitate, pentru a ne asigura că politicile noastre se completează reciproc și că Turcia își aliniază progresiv politica externă la politica Uniunii;

38.

este de părere că ministrul de externe turc ar trebui invitat să participe, atunci când este cazul, la reuniunile Consiliului Afaceri Externe; consideră că este necesar un cadru pentru un dialog structurat, pentru cooperarea și coordonarea în chestiunile de politică externă, precum și în domeniul securității și apărării;

39.

consideră, însă, regretabil faptul că amenințarea de casus belli declarată de Marea Adunare Națională a Turciei la adresa Greciei nu a fost încă retrasă, în ciuda realizărilor pozitive în privința dialogului și cooperării dintre Grecia și Turcia;

40.

felicită Turcia pentru asistența sa continuă acordată în favoarea a aproximativ 1,6 milioane de refugiați provenind din Irak și Siria, precum și pentru menținerea unei politici a granițelor deschise în scopuri umanitare; salută Directiva privind protecția temporară adoptată în octombrie 2014, prin care se acordă un statut juridic sigur pentru refugiați, permițându-le să primească cărți de identitate și să aibă acces pe piața muncii; invită UE să își continue sprijinul financiar pentru ajutorul umanitar acordat refugiaților sirieni și irakieni din Turcia; subliniază faptul că taberele de refugiați au atins capacitatea maximă și găsirea unui adăpost pune o presiune enormă asupra vieților și resurselor refugiaților; consideră că UE ar trebui să acorde un sprijin activ Guvernului Turciei în definirea programelor de asistență pe termen lung pentru refugiați și să promoveze accesul la educație, asistență medicală și ocuparea (legală a) forței de muncă; invită Comisia să mărească resursele disponibile în cadrul IPA II și Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP), pentru a oferi asistență adecvată comunităților locale afectate de fluxurile mari de refugiați; invită, de asemenea, statele membre să ofere locuri (temporare) de reinstalare pentru categoriile cele mai vulnerabile de refugiați, în spiritul unei veritabile asumări în comun a responsabilităților;

41.

solicită Turciei, cu sprijinul financiar și tehnic al partenerilor săi, să asigure accesul la educație al copiilor sirieni în număr tot mai mare care trăiesc pe teritoriul Turciei;

42.

solicită insistent guvernului turc să stopeze încălcările repetate ale spațiului aerian și apelor teritoriale elene și să pună capăt zborurilor aeronavelor militare turcești deasupra insulelor elene;

43.

invită guvernul turc să semneze și să ratifice fără întârziere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS), care a fost semnată și ratificată de UE și cele 28 state membre, și subliniază dreptul legal al Republicii Cipru de a încheia acorduri bilaterale privind zona sa economică exclusivă; își reiterează solicitarea ca Turcia să respecte drepturile suverane ale tuturor statelor membre, inclusiv cele legate de explorarea și exploatarea resurselor naturale, în conformitate cu acquis-ul UE și dreptul internațional; invită Turcia să se abțină de la orice acțiune care ar putea dăuna relațiile de bună vecinătate și climatul care conduce la o soluționare pașnică a disputelor bilaterale;

44.

regretă refuzul Turciei de a-și îndeplini obligația de a pune în aplicare, pe deplin și în mod nediscriminatoriu, Protocolul adițional la Acordul de asociere CE-Turcia, în relație cu toate statele membre; reamintește că acest refuz are în continuare repercusiuni profunde asupra procesului de negociere;

45.

își reafirmă sprijinul ferm în favoarea reunificării Ciprului pe baza unui acord echitabil, cuprinzător și viabil pentru ambele comunități, sub auspiciile Secretarului General al ONU și în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate ale ONU și valorile și principiile pe care se bazează UE, pentru o federație bicomunală, bizonală cu o suveranitate unică, o personalitatea juridică internațională unică și o cetățenie unică, cu o egalitate politică între cele două comunități și oportunități egale pentru toți cetățenii săi; salută anunțul făcut de trimisul special al ONU Espen Barth Eide conform căruia liderii celor două comunități urmează să reia negocierile sub auspiciile Secretarului General al ONU în cel mai scurt timp posibil și își exprimă sprijinul ferm pentru eforturile depuse de consilierul special al ONU pentru Cipru în vederea creării condițiilor necesare reluării negocierilor; își exprimă speranța că mesajul de reunificare și reconciliere al liderului cipriot turc ales recent va deschide o nouă oportunitate în procesul de negociere; invită Turcia și toate părțile interesate să sprijine activ negocierile de reunificare și să ia măsurile necesare pentru normalizarea relațiilor cu Cipru; solicită Turciei să înceapă imediat să își retragă trupele din Cipru și să transfere către ONU portul Famagusta, actualmente închis, în conformitate cu Rezoluția 550 (1984) a Consiliului de Securitate al ONU; invită, în paralel, Republica Cipru să deschidă portul Famagusta, sub supravegherea vamală a UE, pentru a promova un climat pozitiv care să ducă la soluționarea cu succes a negocierilor în curs în vederea reunificării și a permite ciprioților turci să efectueze schimburi comerciale într-un mod legal, unanim acceptabil;

46.

reamintește deciziile relevante ale CEDO și solicită guvernului turc să înceteze imediat acțiunile de încălcare a drepturilor omului întreprinse împotriva cetățenilor ciprioți, precum și privarea acestora de posesia și exercitarea drepturilor religioase, de proprietate și a altor drepturi ale omului care decurg din ordinea constituțională a Republicii Cipru și din acquis-ul comunitar, precum și din principiile și valorile fundamentale ale UE;

47.

regretă politica de colonizare a Turciei și solicită acesteia să se abțină de la noi acțiuni de colonizare cu cetățeni turci în zonele ocupate ale Ciprului, care contravin Convenției de la Geneva și principiilor de drept internațional; îndeamnă Turcia să înceteze toate acțiunile care modifică echilibrul demografic al insulei și care împiedică astfel o soluție viitoare;

48.

solicită Turciei să permită Comisiei pentru persoane dispărute accesul la toate arhivele relevante și la zonele militare din partea de nord a Ciprului, pentru exhumare, și să furnizeze toate informațiile relevante care vor conduce la descoperirea de rămășițe relocalizate; solicită să se acorde o atenție deosebită activității desfășurate de Comisia pentru persoane dispărute;

49.

îndeamnă Turcia și Armenia să ajungă la o normalizare a relațiilor dintre ele prin ratificarea, fără condiții prealabile, a protocoalelor privind stabilirea relațiilor diplomatice, prin deschiderea frontierei și prin îmbunătățirea activă a relațiilor lor, având în vedere mai ales cooperarea transfrontalieră și integrarea economică; salută dialogul constant dintre Turcia și Armenia;

50.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Consiliului Europei, Președintelui Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Guvernului și Parlamentului Republicii Turcia.

4.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 407/61

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria, în special cea din 30 aprilie 2015 (1),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei Europene din 6 februarie 2015, referitoare la elemente privind o strategie regională a UE pentru Siria și Irak și pentru amenințarea reprezentată de ISIS/Da’esh,

—

având în vedere declarațiile și rapoartele Secretarului General al ONU și Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului cu privire la conflictul din Siria,

—

având în vedere rapoartele Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Siria, înființată de Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului,

—

având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, adoptat la 17 iulie 1998, și în special articolul 8 alineatul (2) litera (b) punctul (ix), care prevede că fapta de a lansa intenționat atacuri împotriva monumentele istorice constituie o crimă de război,

—

având în vedere Rezoluția sa din 30 aprilie 2015 referitoare la distrugerea bunurilor culturale de către ISIS/Da’esh (2),

—

având în vedere articolul 167 din TFUE, care prevede că „Uniunea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale care au competențe în domeniul culturii”,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale,

—

având în vedere Rezoluția privind crearea unei rețele informale a autorităților de aplicare a legii și a experților competenți în domeniul bunurilor culturale (UE CULTNET) adoptată de Consiliu în reuniunea sa din 25 -26 octombrie 2012,

—

având în vedere Al doilea protocol la Convenția de la Haga din 1954 pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat, din 1999,

—

având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, din 21 mai 2015, privind situația din Palmyra; având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, din 17 februarie 2012, prin care acesta condamnă arestarea lui Mazen Darwish și declarația locală a Uniunii Europene, din 3 aprilie 2012, privind menținerea în detenție fără punere sub acuzare a dlui Mazen Darwish și a altor șapte apărători ai drepturilor omului,

—

având în vedere Orientările Uniunii Europene cu privire la apărătorii drepturilor omului, adoptate în iunie 2004 și actualizate în 2008,

—

având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 2222 (2015),

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât peste 220 000 de persoane, majoritatea civili, și-au pierdut viața de la începutul conflictului în Siria în 2011; întrucât regimul Assad, ISIS/Da’esh, al-Nusra și celelalte părți implicate în conflict au comis încălcări grave și repetate ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar; întrucât majoritatea covârșitoare a acestor infracțiuni au rămas până acum nepedepsite;

B.

întrucât numărul actelor de tortură, al arestărilor în masă și al actelor de distrugere la scară largă a zonelor populate a crescut dramatic în ultimele luni și întrucât un număr mare de sirieni sunt strămutați, unii dintre aceștia fiind chiar nevoiți să se îndepărteze de locul în care ar putea primi asistența umanitară necesară;

C.

întrucât de la capturarea orașului istoric sirian, ISIS/Da’esh a provocat moartea a cel puțin 400 de persoane în Palmyra, inclusiv femei și copii, iar conform Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului, organizația a executat cel puțin 217 persoane și a arestat 600 de persoane, inclusiv femei și copii acuzați că au colaborat cu forțele regimului și au ascuns membri ai regimului în casele lor;

D.

întrucât capturarea orașului Palmyra fost urmată de atacuri aeriene distrugătoare din partea forțelor favorabile lui Assad, care au provocat moartea a peste doisprezece civili și au determinat pe mulți dintre locuitorii rămași să părăsească orașul;

E.

întrucât, după o nouă ofensivă în perioada aprilie-mai 2015, ISIS/Da’esh a capturat orașul Ramadi, în 17 mai 2015, și Palmyra, în 21 mai 2015, 50 % din teritoriul Siriei aflându-se sub controlul său; întrucât caracterul transnațional al așa-numitului Stat islamic, care deține resurse financiare semnificative și aproximativ 200 000 de luptători, potrivit unor surse, reprezintă o amenințare pentru întreaga regiune; întrucât se estimează că mii de străini, inclusiv cetățeni UE, luptă alături de aceste grupări armate; întrucât creșterea puterii ISIS/Da’esh a agravat criza umanitară, în special printr-o strămutare masivă a civililor;

F.

întrucât, la 5 iunie 2015, membrii Consiliului de Securitate al ONU și-au exprimat indignarea cu privire la intensificarea violențelor și la toate atacurile împotriva civililor din Siria și au condamnat atacurile teroriste comise de SI/, Frontul al-Nusra și alte grupări teroriste care operează în Siria;

G.

întrucât orașul Palmyra este situat între Damasc și partea de est a orașului Deir al-Zour și deține în vecinătatea sa zăcăminte petroliere și mine de fosfat importante; întrucât capturarea orașului Palmyra a coincis cu cucerirea de către ISIS/Da’esh a orașului Ramadi, din provincia irakiană Anbar, dar, de asemenea, a avut loc la scurt timp după pierderile teritoriale suferite de ISIS/Da’esh în jurul orașului Tikrit;

H.

amintind că acest oraș vechi de peste 2 000 de ani constituie un tezaur cultural clasificat drept patrimoniu mondial al UNESCO; întrucât, la 21 mai 2015, directoarea generală a UNESCO a solicitat încetarea imediată a ostilităților în Palmyra;

I.

întrucât Palmyra reprezintă un simbol al bogatului patrimoniu cultural al Siriei, aici aflându-se ruinele monumentale ale unui mare oraș care a fost unul dintre cele mai importante centre culturale din lumea antică; întrucât uciderile în masă și actele de distrugere a patrimoniului arheologic și cultural comise de ISIS/Da’esh au fost considerate, în anumite condiții, drept crime împotriva umanității și acte de „purificare culturală” și constituie o crimă de război în temeiul Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale; întrucât aceste atacuri sistematice împotriva patrimoniului cultural au fost descrise de directoarea generală a UNESCO, Irina Bokova, drept „purificare culturală”;

J.

întrucât ISIS/Da’esh atacă și distruge în mod sistematic patrimoniul cultural din Irak și Siria, aceasta fiind o tactică de război pentru a răspândi teroare și ură; întrucât, ca urmare a cuceririi orașului Palmyra de către ISIS/Da’esh, patrimoniul istoric al acestui oraș este în pericol să fie distrus;

K.

întrucât în strategia regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea ISIS/Da’esh, care a fost adoptată de Consiliul Afaceri Externe la 16 martie 2015, UE condamnă cu fermitate distrugerea deliberată a patrimoniului arheologic și cultural și precizează că aceste acțiuni ar putea constitui o crimă de război în temeiul Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI);

L.

întrucât UNESCO și alți parteneri au lansat un proiect referitor la protejarea patrimoniul sirian pentru o perioadă de trei ani, cu scopul de a asigura de urgență protecția patrimoniului cultural;

M.

întrucât comerțul ilicit cu bunuri culturale constituie, în prezent, ca importanță, cea de a treia formă ilicită de comerț după traficul cu droguri și cel cu arme, întrucât acest comerț ilicit este dominat de rețelele de crimă organizată și întrucât mecanismele actuale, naționale și internaționale, nu sunt dotate sau sprijinite în mod adecvat pentru soluționarea problemei; întrucât UE a luat toate măsurile necesare, în conformitate cu Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 2199 (2015), pentru a împiedica comerțul ilegal cu bunuri culturale;

N.

întrucât, de la începutul conflictului sirian în martie 2011, au avut loc încălcări grave, pe scară largă, ale drepturilor omului, în special în ceea ce privește vizarea în mod deliberat, detenția arbitrară și disparițiile în rândul jurnaliștilor independenți, apărătorilor drepturilor omului, lucrătorilor umanitari și personalului medical, care au făcut obiectul amenințărilor, violenței, detenției arbitrare și dispariției în Siria;

O.

întrucât Mazen Darwish, un jurnalist și activist sirian, președintele Centrului sirian pentru mass-media și libertatea de exprimare, precum și Hani Al-Zaitani și Hussain Ghrer, se află în detenție din 2012 pentru activitatea lor de apărare a libertății de exprimare; întrucât Mazen Darwish ar fi făcut obiectul unor acte grave de tortură și de rele tratamente și, la 6 mai 2015, acesta a fost dus într-un loc necunoscut; întrucât Mazen Darwish a obținut Premiul pentru libertatea presei al UNESCO pe 2015, precum și alte premii internaționale importante, cum ar fi Preis der lutherstädte – „Das unerschrockene Wort” pe 2015, premiul Bruno-Kreisky-Preis für Verdienste um die Menschenrechte pe 2013 și Premiul PEN-Pinter pe 2014; întrucât menținerea în detenție a lui Mazen Darwish, Hani Al-Zaitani și Hussain Ghrer constituie o dovadă în plus a caracterului represiv al regimului lui Bashar al-Assad în Siria;

P.

întrucât Rezoluția Adunării General a Națiunilor Unite 67/262 din 15 mai 2013 cere autorităților siriene să elibereze imediat toate persoanele deținute în mod arbitrar, inclusiv membrii Centrului sirian pentru mass-media și libertatea de exprimare;

Q.

întrucât Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite Drepturile Omului, Zeid Ra'ad Al Hussein, a îndemnat la 19 februarie 2015 autoritățile siriene să elibereze toate persoanele deținute pentru că și-au exprimat în mod pașnic opiniile, și în special Marzen Darwish;

R.

întrucât sute de apărători ai drepturilor omului au fost victime ale amenințărilor, violenței, arestărilor arbitrare și disparițiilor în Siria; întrucât aceste acte includ răpirea la 9 decembrie 2013 lui Razan Zeitouneh, avocat pentru drepturile omului și laureat al Premiului Saharov pentru 2011;

1.

condamnă cu fermitate abuzurile în materie de drepturile omului și încălcările grave, sistematice și larg răspândite ale dreptului umanitar internațional comise de regimul al-Assad, de teroriști aparținând grupării ISIS/Da’esh și altor grupări jihadiste din Siria, precum și condamnările activiștilor politici, civili și din domeniul drepturilor omului, bloggerilor și jurnaliștilor; condamnă din nou cu fermitate actele de tortură, intensificarea bombardamentelor aleatorii și utilizarea bombardamentelor aeriene, inclusiv a butoaielor cu exploziv, ale guvernului sirian; își exprimă profunda simpatie față de victime; se declară profund șocat de incredibilul nivel de suferință umană și de pierderi de vieți omenești în conflictul din Siria și este extrem de preocupat de deteriorarea situației umanitare și de securitate din Siria;

2.

condamnă faptul că SI a ocupat Palmyra la 21 mai 2015 după un atac sângeros de nouă zile și regretă faptul că, de atunci, SI a executat cel puțin 217 persoane în oraș și în împrejurimi și a înmulțit abuzurile și atrocitățile în „califatul” pe care l-a autoproclamat în zonele pe care le controlează între Siria și Irak;

3.

își exprimă preocuparea cu privire la situația din situl Palmyra și a miilor de rezidenți din interiorul orașului Palmyra, precum și a persoanelor deplasate ca urmare a avansării grupării ISIS/Da’esh și a femeilor și copiilor din Palmyra și constată că modelul de acțiune al ISIS/Da’esh constă în răpirea, exploatarea și abuzarea femeilor și copiilor, inclusiv violuri, abuzuri sexuale, căsătorii forțate și recrutarea forțată a copiilor;

4.

încurajează Consiliul, Comisia și Înaltul Reprezentant să pună la dispoziție toate resursele financiare și umane necesare pentru a acorda asistență refugiaților;

5.

salută angajamentul de a redubla eforturile colective pentru a învinge ISIS/Da’esh luat cu ocazia reuniunii ministeriale a coaliției internaționale împotriva ISIS/Da’esh de la Paris din 2 iunie 2015; invită coaliția să-și intensifice eforturile pentru punerea în aplicare a unei strategii comune, multidimensionale și pe termen lung care să slăbească și în final să ducă la dispariția ISIS/Da’esh; subliniază necesitatea de a completa această strategie cu o cooperare consolidată cu toate statele regionale și actorii nestatali angajați în lupta împotriva ISIS/Da’esh;

6.

rămâne convins că nu poate exista o soluție efectivă a conflictului și nici o pace durabilă în Siria atât timp cât responsabilitatea pentru crimele comise de toate părțile angajate în conflict nu a fost stabilită;

7.

reamintește că o soluție durabilă la criza siriană nu poate fi decât o soluție politică incluzivă bazată pe Comunicatul de la Geneva din 30 iunie 2012 și susținut de comunitatea internațională; invită trimisul special al ONU, Staffan de Mistura, să colaboreze cu toate părțile pentru o tranziție politică reală, care respectă aspirațiile legitime ale poporului sirian și permite acestuia determinarea independentă și democratică a propriului viitor;

8.

își exprimă preocupare profundă cu privire la lipsa gravă de finanțare a apelurilor ONU din 2014 care a condus la suspendarea temporară a asistenței prin intermediul Programului Alimentar Mondial acordată refugiaților sirieni; îndeamnă prin urmare comunitatea internațională să-și intensifice finanțarea și asistența ca răspuns la viitoare apeluri;

9.

invită comunitatea internațională să-și intensifice eforturile pentru găsirea de soluții în vederea atenuării crizei și încetarea războiului din Siria și sprijină actorii angajați în lupta împotriva ISIS/Da’esh în Siria și în Irak, invită guvernele regionale să colaboreze în această luptă, dat fiind faptul că numai o cooperare strânsă în materie de securitate va permite restaurarea păcii și securității în regiune;

10.

invită comunitatea internațională să facă tot ce îi stă în putință pentru a proteja populația civilă și a salvgarda patrimoniul cultural unic din Palmyra și invită toate părțile să înceteze imediat ostilitățile în Palmyra și să asigure trecerea în siguranță a civililor care fug din calea violenței;

11.

solicită încetarea imediată a distrugerilor patrimoniului cultural din Siria și Irak, inclusiv a siturilor și obiectelor religioase; subliniază faptul că astfel de acte comise de ISIS/Da’esh sau alți indivizi, alte grupări, acțiuni sau entități nu pot fi tolerate și solicită, de asemenea, conservarea patrimoniului cultural al Irakului prin protejarea proprietăților și siturilor culturale și religioase, în conformitate cu dreptul umanitar internațional;

12.

îndeamnă UE și statele membre să lanseze campanii de conștientizare în scopul descurajării cumpărării și vânzării ilicite de bunuri culturale provenite din zonele de conflict;

13.

subliniază din nou înalta valoare a patrimoniului cultural al întregii umanități și consideră, prin urmare, că distrugerea acestuia ar trebui considerată o crimă de război intolerabilă;

14.

subliniază necesitatea unor eforturi comune ale comunității internaționale pentru a preveni comerțul ilegal cu proprietăți culturale și traficul ilicit cu obiectele culturale care contribuie la finanțarea ISIS/Da’esh;

15.

sprijină declarațiile Directoarei Generale a UNESCO, precum și toate măsurile excepționale luate de ONU sau UNESCO pentru protejarea Palmyrei sau a oricărui alt sit cultural sau istoric amenințat;

16.

solicită Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite să sesizeze Consiliul de Securitate în vederea redactării unei rezoluții pentru protejarea tuturor siturilor culturale amenințate de grupări teroriste și ISIS/Da’esh;

17.

solicită statelor membre și Uniunii Europene, în cooperare cu Organizația Națiunilor Unite, să ia măsuri concrete pentru protejarea siturilor culturale, istorice, religioase și arheologice amenințate din Palmyra și, în general din Orientul Mijlociu;

18.

salută și subliniază importanța deosebită a muncii depuse de organizațiile locale și internaționale ale societății civile în documentarea încălcărilor drepturilor omului, a probelor privind crimele de război, crimele împotriva umanității și alte încălcări; își exprimă admirația și solidaritatea cele mai profunde față de toți activiștii sirieni care continuă neîncetat să monitorizeze, documenteze și să raporteze cu privire la situația drepturilor omului în țara lor sfâșiată de război, cu riscul propriei vieți;

19.

este profund preocupat de degradarea în continuă spirală a situației umanitare și a drepturilor omului din Siria și subliniază că este necesar să se respecte libertatea de exprimare și libertatea apărătorilor drepturilor omului de a-și desfășura munca, în conformitate cu obligațiile internaționale asumate de Siria; reamintește dreptul tuturor la libertatea de opinie și de exprimare, care este un drept al omului fundamental; condamnă toate încălcările la adresa libertății presei și violențele ale căror victime sunt jurnaliștii din Siria;

20.

invită autoritățile siriene să-l elibereze imediat și necondiționat pe Mazen Darwish și să renunțe la toate acuzațiile împotriva acestuia și a tuturor persoanelor deținute, judecate și/sau condamnate pentru că și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare și asociere, precum și toți apărătorii drepturilor omului și activiștii pentru drepturi politice lipsiți în mod arbitrar de libertate din cauza activităților lor în domeniul drepturilor omului;

21.

îndeamnă autoritățile siriene să informeze imediat despre soarta celor trei bărbați, să dezvăluiască locul în care se află și să se asigure că sunt protejați împotriva torturii, relelor tratamente, că li se permite contactul imediat cu familiile și avocații lor și că li se asigură toată atenția medicală de care ar putea avea nevoie;

22.