27.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/1

27.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/2

—

având în vedere documentele finale ale primei și celei de a doua conferințe internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare, în special Consensul de la Monterrey din 2002 și Declarația de la Doha din 2008,

—

având în vedere Rezoluțiile Adunării Generale a ONU nr. 68/204 și 68/279 referitoare la cea de a treia conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare, care urmează să fie organizată la Addis Abeba (Etiopia) în perioada 13-16 iulie 2015,

—

având în vedere lucrarea „Elemente” din 21 ianuarie 2015 prezentată de copreședinții Procesului de pregătire pentru cea de a treia conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare,

—

având în vedere raportul de sinteză al Secretarului General al ONU din decembrie 2014 referitor la agenda post-2015 intitulat „Drumul către demnitate până în 2030: eradicarea sărăciei, transformarea traiului tuturor și protejarea planetei”,

—

având în vedere raportul din august 2014 al Comitetului interguvernamental de experți privind finanțarea dezvoltării durabile,

—

având în vedere raportul din iulie 2014 al Grupului de lucru deschis al ONU privind obiectivele de dezvoltare durabilă,

—

având în vedere documentul „Raportul UNCTAD privind investițiile mondiale în 2014 – Investițiile în ODD: un plan de acțiune” (1),

—

având în vedere documentul final al Conferinței ONU privind dezvoltarea durabilă (Rio+20) din iunie 2012, intitulat „Viitorul pe care ni-l dorim”,

—

având în vedere rezoluția Adunării Generale a ONU din septembrie 2014 intitulată „Către instituirea unui cadru juridic multilateral pentru restructurarea datoriilor suverane”,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 februarie 2015 intitulată „Un parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă în perioada ulterioară anului 2015” (COM(2015)0044),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iunie 2014 intitulată „O viață decentă pentru toți: de la viziune la acțiune colectivă” (COM(2014)0335),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2013 intitulată „Perioada de după 2015: către o abordare cuprinzătoare și integrată privind finanțarea destinată eradicării sărăciei și dezvoltării durabile” (COM(2013)0531),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 februarie 2013 intitulată „O viață decentă pentru toți: eradicarea sărăciei și crearea unui viitor durabil pentru planetă” (COM(2013)0092),

—

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 12 decembrie 2013 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării,

—

având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Generale din 16 decembrie 2014 privind o agendă favorabilă transformării pentru perioada de după 2015 (2),

—

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 12 decembrie 2013 privind finanțarea destinată dezvoltării durabile și eradicării sărăciei pentru perioada de după 2015 (3),

—

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 12 decembrie 2014 privind un rol mai puternic pentru sectorul privat în cooperarea pentru dezvoltare,

—

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 25 iunie 2013 referitoare la Agenda generală pentru perioada de după 2015 (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015 (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 referitoare la acțiunile realizate în urma Conferinței de la Monterrey din 2002 privind finanțarea pentru dezvoltare (6),

—

având în vedere Rezoluțiile sale din 26 noiembrie 2014 referitoare la Conferința ONU din 2014 privind schimbările climatice, COP 20, de la Lima, Peru (1-12 decembrie 2014) (7); din 26 februarie 2014 referitoare la promovarea dezvoltării prin practici responsabile în afaceri, în special în ceea ce privește rolul industriilor extractive în țările în curs de dezvoltare (8); din 8 octombrie 2013 referitoare la corupția din sectorul public și sectorul privat: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe (9); din 21 mai 2013 referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale (10) și din 16 aprilie 2013 referitoare la promovarea dezvoltării prin intermediul comerțului (11),

—

având în vedere Decizia nr. 472/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind Anul european pentru dezvoltare (2015) (12),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020,

—

având în vedere articolul 208 din TFUE, care face din eradicarea sărăciei obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE și instituie principiul coerenței politicii de dezvoltare,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0143/2015),

A.

întrucât 2015 este un an crucial pentru eforturile de dezvoltare mondială, datorită adoptării obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) și încheierii unui acord privind acțiunile împotriva schimbărilor climatice, ambele urmând să fie valabile până în 2030;

B.

întrucât cea de a treia conferință internațională privind finanțarea dezvoltării (FfD), care va avea loc la Addis Abeba, în Etiopia, în perioada 13-16 iulie 2015 trebuie să creeze condițiile necesare pentru finanțarea și implementarea agendei post-2015, și întrucât succesul acestei agende va fi determinat de nivelul de ambiție demonstrat la conferință;

C.

întrucât 1,5 miliarde de persoane trăiesc în continuare în sărăcie, fiind privați de servicii de sănătate și de educație și suferind de pe urma unui nivel de trai scăzut, în special în state fragile și afectate de conflicte; întrucât această situație este inacceptabilă, dat fiind faptul că lumea dispune de suficiente resurse pentru a-i pune treptat capăt;

D.

întrucât eradicarea sărăciei și a inegalităților poate fi realizată doar prin mobilizarea de resurse suficiente și adecvate pentru toți și printr-o mai bună orientare către grupurile marginalizate, precum copiii, femeile, persoanele în vârstă sau persoanele cu handicap; întrucât, în pofida unei reduceri semnificative a sărăciei extreme, progresele în privința copiilor au fost mai lente, necesitatea de a investi în copii – atât prin mobilizarea de resurse interne, cât și prin finanțări publice internaționale – devenind un factor-cheie;

E.

întrucât nu se poate realiza o dezvoltare durabilă fără pace și securitate, astfel cum se recunoaște în Consensul european din 2005 privind dezvoltarea;

F.

întrucât trei sferturi din populația cea mai săracă a lumii – o cifră estimată la 960 de milioane de oameni – trăiesc în prezent în țări cu venituri medii, iar o nouă paradigmă de dezvoltare impune, prin urmare, programe orientate atât spre oameni săraci, cât și spre țări sărace;

G.

întrucât UNCTAD estimează nevoile de finanțare ale țărilor în curs de dezvoltare pentru noile ODD la circa 3 900 de miliarde USD pe an, din care lipsesc în prezent 2 500 de miliarde USD pe an; întrucât costurile unor acțiuni insuficiente vor fi în cele din urmă mai mari decât costurile unor acțiuni decisive în favoarea dezvoltării durabile;

H.

întrucât amploarea nevoilor de finanțare ale ODD impune un parteneriat mondial puternic și recurgerea la toate formele de finanțare (internă, internațională, publică, privată și surse inovatoare) și la mijloace nefinanciare; întrucât finanțarea privată poate veni în completarea finanțării publice, dar nu o poate înlocui;

I.

întrucât mobilizarea resurselor interne și asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) reprezintă pietre de temelie nesubstituibile ale finanțării pentru dezvoltare care trebuie consolidate;

J.

întrucât țările în curs de dezvoltare au un potențial considerabil de mobilizare a resurselor interne, dar realizările pe care o țară le poate înregistra acționând de una singură sunt, în situația actuală, limitate; întrucât resursele fiscale continuă să reprezinte un procent redus din PIB în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, fiind deci esențială promovarea unor regimuri fiscale bine echilibrate, echitabile și eficiente, bazate pe capacitatea de plată a contribuabililor persoane fizice și juridice; întrucât mobilizarea resurselor interne necesită și o distribuție echitabilă și transparentă a beneficiilor rezultate din resursele naturale;

K.

întrucât foarte puține țări dezvoltate își respectă angajamentul de a oferi 0,7 % din venitul național brut (VNB) ca AOD, inclusiv 0,15-0,20 % din VNB țărilor cel mai puțin dezvoltate; întrucât statele membre care au aderat la UE în 2004 sau mai târziu s-au angajat să depună eforturi pentru a atinge obiectivul de 0,33 % din VNB, dar nici unul dintre acestea nu a atins încă acest obiectiv;

L.

întrucât multe țări mai puțin dezvoltate sunt vulnerabile sau vulnerabilizate ca urmare a unor evenimente externe, cum ar fi conflictele armate, epidemiile precum Ebola și dezastrele naturale, și întrucât acestea au nevoie de un sprijin mai substanțial;

M.

întrucât reducerea sărăciei, creșterea economică și securitatea depind în mare măsură de capacitatea unui stat de a-și exercita funcțiile suverane pentru a garanta statul de drept și pentru a furniza serviciile publice de bază, cum ar fi accesul la educație și asistență medicală, respectând în același timp principiul asumării responsabilității; întrucât aceste țări au nevoie, în special, de un sprijin mai substanțial pentru a introduce sisteme de sănătate solide;

N.

întrucât agenda de dezvoltare devine din ce în mai extinsă și, de aceea, este important să se recunoască și să se stimuleze în continuare eforturile care se fac în prezent dincolo de AOD; întrucât, în pofida situației fiscale dificile din multe țări membre ale OCDE, s-au menținut niveluri ridicate ale AOD, aceasta atingând un nivel record de 134,8 miliarde USD în 2013; întrucât AOD poate fi un catalizator care să atragă investițiile private, iar relevanța instrumentelor financiare inovatoare în acest context ar fi vizibilă;

O.

întrucât sectorul privat și investițiile străine directe (ISD), dacă sunt reglementate adecvat și sunt corelate cu îmbunătățiri concrete în economia națională, au un potențial important de contribuție la realizarea ODD, după cum se evidențiază în propunerea UNCTAD privind un plan de acțiune pentru investițiile ODD;

P.

întrucât fluxurile de capital privat afectează țările în curs de dezvoltare în multe feluri, atât pozitiv, cât și negativ; întrucât fluxurile de capital din surse private direcționate către țările în curs de dezvoltare sunt considerabile, dar sunt în mare parte volatile, sunt distribuite neuniform și sunt deseori asociate cu ieșiri de capital, de exemplu sub forma repatrierii profitului, care, din 2010, a depășit intrările noi de ISD;

Q.

întrucât societatea civilă joacă un rol-cheie în asigurarea unui proces universal și cuprinzător, atât la nivel național cât și la nivel global, și contribuie la promovarea bunei guvernanțe și a responsabilității; întrucât asistența pentru dezvoltare și corupția sunt reciproc incompatibile;

R.

întrucât este important să se încurajeze utilizarea serviciilor bancare în țările în curs de dezvoltare;

S.

întrucât UE și statele sale membre, care sunt cei mai importanți donatori de ajutoare pentru dezvoltare, trebuie să conducă procesul de finanțare a dezvoltării și să contribuie la găsirea unei reacții credibile la provocările cu care se confruntă aceasta, asigurând coerența politicilor pentru dezvoltare, în cadrul agendei post-2015; întrucât și alte țări dezvoltate și emergente ar trebui să urmeze exemplul UE,

1.

salută proiectul preliminar al documentului privind rezultatele elaborat de cea de a treia conferință privind finanțarea pentru dezvoltare și solicită UE și statelor sale membre să îl sprijine;

2.

salută Raportul de sinteză al Secretarului General al ONU și modul său transformator, global și integrat de abordare a unui parteneriat mondial ambițios în privința unor noi obiective de dezvoltare și cadrul financiar al acestora, orientat spre eradicarea sărăciei, universalitatea drepturilor omului și egalitatea de gen; insistă asupra faptului că, în lipsa unor mijloace substanțiale și cuprinzătoare, un astfel de parteneriat ambițios nu va avea succes;

3.

îndeamnă UE să își afirme poziția de lider politic pe întreg procesul de pregătire pentru definirea unui cadru de dezvoltare durabilă, a unui acord reînnoit privind finanțarea pentru dezvoltare și a mijloacelor de realizare a acestuia în conformitate cu angajamentele și valorile declarate în tratatele sale fondatoare; consideră că ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE nu ar trebui condiționat de alți donatori parteneri;

4.

insistă ca UE și statele sale membre să își mențină poziția de donatori principali ai ajutoarelor pentru dezvoltare, promovând totodată responsabilitatea partajată; solicită țărilor cu venituri ridicate, țărilor cu venituri medii superioare și economiilor emergente să își asume angajamente semnificative;

5.

salută recenta comunicare a Comisiei intitulată „Un parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă în perioada ulterioară anului 2015” pentru caracterul său cuprinzător, pentru accentul pus pe coerența politicilor și pentru confirmarea hotărârii UE de a își îndeplini pe deplin rolul care îi revine în acest parteneriat mondial; regretă, cu toate acestea, o oarecare lipsă a angajamentelor în ceea ce privește calendarul viitoarelor obiective financiare;

6.

subliniază faptul că AOD rămâne un instrument-cheie pentru finanțarea dezvoltării; îndeamnă UE și statele sale membre să se reangajeze fără întârziere la respectarea obiectivului de 0,7 % din VNB pentru AOD, rezervând 50 % din AOD și cel puțin 0,2 % din VNB pentru țările cel mai puțin dezvoltate, și să prezinte, ținând seama de constrângerile bugetare, calendare bugetare multianuale pentru a atinge aceste niveluri până în 2020; salută poziția fermă a UE privind concentrarea eforturilor pe cantitatea și pe calitatea ajutorului pentru dezvoltare; invită alți parteneri dezvoltați și țările emergente să își amplifice ajutorul pentru dezvoltare și invită Comisia și statele membre să convingă donatori publici și privați din lume să își respecte promisiunile financiare și să își asume noi angajamente; subliniază că toți donatorii ar trebui să se asigure că AOD reprezintă transferuri veritabile către țările în curs de dezvoltare;

7.

subliniază că UE și celelalte țări dezvoltate trebuie să își onoreze angajamentul privind asigurarea unei finanțări suplimentare, majorate, pentru combaterea schimbărilor climatice, care să atingă până în 2020 obiectivul de a mobiliza în comun 100 de miliarde USD pe an dintr-o varietate largă de surse, publice și private, bilaterale și multilaterale, inclusiv surse alternative; regretă lipsa de progres în ceea ce privește adiționalitatea finanțării combaterii schimbărilor climatice la AOD; solicită depunerea unui efort comun internațional al țărilor dezvoltate și al celor emergente în vederea găsirii de noi surse de finanțare a combaterii schimbărilor climatice pentru țările în curs de dezvoltare – însă nu în dauna bugetului pentru dezvoltare – în acordul privind acțiunile împotriva schimbărilor climatice ce urmează a fi încheiat cu ocazia Conferinței de la Paris din decembrie 2015; consideră că UE ar trebui să propună măsuri intermediare în calea spre o adiționalitate completă; îndeamnă statele membre să folosească veniturile obținute pe piețele carbonului la finanțarea programelor climatice în țările în curs de dezvoltare; invită, de asemenea, țările emergente să mobilizeze resurse pentru finanțarea combaterii schimbării climatice în țările în curs de dezvoltare;

8.

sprijină sursele inovatoare de finanțare suplimentară pentru dezvoltare și climă, inclusiv taxele pe tranzacțiile financiare, taxele pe carbon aplicate transportului aerian și maritim internațional și alocarea automată a veniturilor de pe piața carbonului; salută eforturile suplimentare de la nivel european și internațional pentru identificarea altor surse suplimentare;

9.

subliniază că AOD ar trebui să rămână etalonul pentru măsurarea eforturilor financiare depuse; susține introducerea unui indicator privind sprijinul oficial complementar total pentru dezvoltare durabilă (TOSSD), cu condiția de a se menționa foarte clar faptul că acesta nu va înlocui sau reduce în niciun fel importanța măsurii AOD;

10.

ia act de faptul că, deși cea mai mare parte a AOD este asigurată prin subvenții, creditele concesionale sunt de asemenea importante, dar se adaugă la povara datoriilor și riscă să conducă la o bulă a datoriilor, în special în țările din Africa Subsahariană și din zona Caraibelor, care au venituri limitate la serviciul datoriei; invită, prin urmare, donatorii să acorde ajutor țărilor cel mai puțin dezvoltate sub formă de granturi; consideră că creditele concesionale ar putea să nu fie adecvate pentru investiții în sectoare sociale, unde nu se urmărește generarea de profit; salută acordul Comitetului de asistență pentru dezvoltare al OCDE (OCDE-CAD) de a moderniza sistemul de raportare a creditelor concesionale prin introducerea unui sistem echivalent de granturi, în scopul calculării cifrelor AOD;

11.

subliniază faptul că UE este principalul donator pe plan mondial în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare, contribuind cu aproape 60 % din ajutorul oficial pentru dezvoltare din lume; cu toate acestea, invită Comisia să ofere informații clare și transparente privind ponderea din bugetul total alocată ajutorului pentru dezvoltare oferit de UE, pentru a permite evaluarea acțiunilor realizate în urma Consensului de la Monterrey de către toți donatorii europeni; de asemenea, își exprimă regretul că nivelul contribuțiilor financiare ale UE în favoarea țărilor în curs de dezvoltare nu este suficient de vizibil și invită Comisia să creeze instrumente adecvate și specifice de comunicare și informare care să îmbunătățească vizibilitatea ajutorului european pentru dezvoltare;

12.

invită UE să țină cont de condițiile financiare pe termen lung, favorizând și aplicând o abordare cu un caracter strategic mai pronunțat, ambițioasă și universală în conformitate cu ODD;

13.

reamintește contribuția de la bugetul UE pentru finanțarea dezvoltării, de 19,7 miliarde EUR pentru cooperare pentru dezvoltare și de 6,8 miliarde EUR pentru ajutor umanitar între 2014 și 2020, pe lângă rezerva pentru ajutor de urgență în valoare de 2,2 miliarde EUR; menționează și rezervele Fondului european de dezvoltare (FED), în valoare de 30,5 miliarde EUR; susține includerea în buget a FED, fapt ce ar aduce avantaje precum o mai mare transparență, vizibilitate, eficiență și eficacitate; salută ocazia oferită de reexaminarea și revizuirea interimară de după alegeri a cadrului financiar multianual pentru a se ține seama de nevoile structurale crescânde în materie de ajutor umanitar și de nevoile de dezvoltare ale țărilor celor mai sărace și mai fragile;

14.

ia act de faptul că bugetul pe 2015 alocă suma de 2,4 miliarde EUR în credite de angajament (2,1 miliarde EUR în credite de plată) pentru cooperarea pentru dezvoltare și suma de 928,8 milioane EUR în credite de angajament (918,8 milioane EUR în credite de plată) pentru ajutorul umanitar; sprijină măsurile luate în vederea reducerii numărului de restanțe la plată, în special în vederea menținerii viabilității financiare a celor mai vulnerabili parteneri, și subliniază importanța principiului parității între angajamente și plăți în ceea ce privește ajutorul umanitar, având în vedere faptul că crizele au loc mai frecvent, iar fondurile trebuie să fie alocate cu rapiditate;

15.

invită UE să garanteze că negocierile cu privire la agenda mondială privind dezvoltarea pentru perioada de după 2015, cu privire la finanțarea pentru dezvoltare și la schimbările climatice sunt legate în mod credibil de cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030, cu scopul de a dezvolta capacitatea de reziliență și a îmbunătăți gradul de pregătire, realizând totodată obiectivul mondial de a nu lăsa nicio țară într-o poziție dezavantajoasă;

16.

reamintește că cooperarea pentru dezvoltare este o responsabilitate comună a UE și a statelor sale membre și că ea trebuie să fie în concordanță cu conceptele de complementaritate și coordonare; subliniază necesitatea de a implica societatea civilă și autoritățile locale în procesul de coordonare;

17.

invită UE și statele sale membre să promoveze o agendă a eficacității ajutoarelor, bazată pe angajamentele asumate în cadrul Parteneriatului de la Busan privind eficacitatea cooperării pentru dezvoltare, reducerea fragmentării ajutoarelor printr-un mecanism de finanțare comun și o mai bună coordonare între diferitele mecanisme de acordare a ajutorului și părțile interesate; subliniază că orice finanțare pentru dezvoltare ar trebui să fie favorabilă celor săraci, sensibilă la problemele de gen, compatibilă cu mediul și rezistentă la schimbările climatice;

18.

reamintește că, potrivit TFUE, reducerea și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei constituie principalele obiective ale UE în domeniul dezvoltării, în vreme ce apărarea drepturilor omului, egalitatea de gen, coeziunea socială și combaterea inegalităților ar trebui să rămână în centrul activităților de dezvoltare;

19.

subliniază importanța stabilirii unor priorități clare în ceea ce privește cheltuielile, cu un accent special pe măsuri din domenii precum sănătatea, educația, energia, aprovizionarea cu apă, și infrastructura; subliniază necesitatea depunerii de eforturi și a îmbunătățirii în continuare în domeniul eficacității ajutorului, printr-un grad mai ridicat de coordonare între diferitele mecanisme de ajutor și donatori;

20.

subliniază că AOD ar trebui să acorde prioritate serviciilor sociale de bază pentru toți și „bunurilor publice” care sunt furnizate mai puțin eficient de sectorul privat, cum ar fi învățământul primar, sistemele de securitate socială, îngrijirea sănătății și infrastructura de salubrizare, aprovizionare cu apă și cu energie, astfel încât țările în curs de dezvoltare să-și atingă potențialul deplin; subliniază faptul că accesibilitatea ar trebui să fie un criteriu esențial în finanțarea publică internațională pentru a promova servicii și infrastructuri universale și accesibile tuturor;

21.

subliniază necesitatea ca populațiile cel mai vulnerabile să aibă acces la posibilități de dezvoltare; reamintește, în acest sens, faptul că direcționarea asistenței numai prin intermediul guvernelor riscă să aibă ca rezultat o finanțare insuficientă pentru comunitățile marginalizate sau vulnerabile;

22.

subliniază importanța băncilor de dezvoltare care mobilizează fonduri suplimentare pentru reducerea decalajului în materie de finanțare a infrastructurilor și de acces la credit în țările în curs de dezvoltare cu mecanisme de monitorizare și evaluare a impactului;

23.

subliniază necesitatea absolută ca UE să urmărească atingerea celui mai înalt nivel de coordonare pentru a asigura coerența cu alte domenii de politici (mediu, migrație, comerț internațional, drepturile omului, agricultură etc.) și pentru a evita suprapunerea eforturilor și lipsa de coerență a activităților; reamintește că, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (articolul 208 din TFUE), coerența politicii de dezvoltare reprezintă o obligație înscrisă în tratate;

24.

subliniază că mobilizarea resurselor interne este mai previzibilă și mai sustenabilă decât ajutorul extern și trebuie să reprezinte o sursă-cheie de finanțare; încurajează eforturile depuse de țările în curs de dezvoltare vizând intensificarea acestei mobilizări; subliniază importanța îmbunătățirii colectării impozitelor naționale în țările în curs de dezvoltare și a necesității unor sisteme fiscale solide, bine echilibrate, echitabile și eficiente, în favoarea celor săraci, sensibile la grupurile cele mai vulnerabile și care respectă angajamentele internaționale în materie de dezvoltare sustenabilă; solicită eliminarea subvențiilor dăunătoare în domeniile energiei (în special al combustibililor fosili), pescuitului și agriculturii;

25.

încurajează Comisia să consolideze asistența acordată pentru dezvoltarea capacităților în domeniile administrării fiscale, guvernării financiare, gestiunii finanțelor publice, combaterii corupției, recuperării bunurilor furate și combaterii fraudei fiscale și a evaluării eronate a valorii transferurilor; consideră că Uniunea are de jucat un rol-cheie în aceste domenii; reamintește importanța distribuirii veniturilor fiscale provenite din resursele naturale, îndeosebi prin crearea de fonduri suverane de investiții; subliniază necesitatea de a se accelera și a se amplifica eforturile în curs în vederea îmbunătățirii raportării bugetare și solicită o mai mare armonizare a practicilor de raportare bugetară la nivelul țărilor;

26.

invită UE și statele sale membre să combată în mod activ paradisurile fiscale, evaziunea fiscală și fluxurile financiare ilicite care eclipsează asistența pentru dezvoltare și contribuie la datoriile țărilor în curs de dezvoltare, să coopereze cu țările în curs de dezvoltare la combaterea practicilor agresive de evaziune fiscală ale anumitor întreprinderi transnaționale și să caute modalități de a ajuta țările în curs de dezvoltare să reziste presiunilor de a se angaja în concurență fiscală, întrucât aceasta subminează mobilizarea resurselor interne pentru dezvoltare;

27.

sprijină înființarea unui organism interguvernamental pentru cooperarea în materie de fiscalitate sub egida ONU; încurajează schimbul automat de informații în domeniul fiscal; solicită înființarea unor registre publice pentru beneficiarii reali și pentru raportarea obligatorie pentru fiecare țară în parte pentru întreprinderile transnaționale din toate sectoarele, precum și garantarea unei distribuții echitabile a drepturilor de impozitare, negociind, în același timp, tratatele fiscale și de investiții cu țările în curs de dezvoltare;

28.

consideră că normele internaționale privind impozitul pe profitul întreprinderilor ar trebui să includă principiul conform căruia impozitele trebuie să se plătească în locul în care valoarea este creată sau exploatată;

29.

subliniază importanța decisivă a bunei guvernări, a protecției drepturilor omului, a preeminenței legii, a cadrului instituțional și a instrumentelor de reglementare; sprijină în mod deosebit investițiile în consolidarea capacităților, în servicii sociale de bază precum educația, sănătatea, (garantând asigurarea medicală universală), inclusiv sănătatea sexuală și a reproducerii și drepturile aferente, nutriția, serviciile publice, protecția socială și combaterea sărăciei și a inegalităților, inclusiv în rândul copiilor și între sexe; recunoaște nevoia unor infrastructuri accesibile și a unor investiții publice selective, precum și a utilizării sustenabile a resurselor naturale, inclusiv de către industriile extractive;

30.

subliniază faptul că finanțarea pentru dezvoltare trebuie să consolideze resursele disponibile pentru a promova egalitatea dintre femei și bărbați, drepturile femeilor și capacitarea acestora; evidențiază rolul specific al femeilor în societate și subliniază faptul că acesta ar trebui să includă integrarea dimensiunii de gen în buget, investiții bine direcționate în sectoare-cheie, cum ar fi sănătatea și educația, și măsuri care să garanteze că toată finanțarea pentru dezvoltare ia pe deplin în considerare situația femeilor și a fetelor;

31.

solicită intensificarea finanțării pentru cercetare și dezvoltare în științe, tehnologie și inovație în țările în curs de dezvoltare, recunoscând totodată că această finanțare ar trebui să fie atât națională, cât și internațională; îndeamnă la promovarea cercetării și a dezvoltării care pot realiza progrese în abordarea provocărilor complexe și în direcția bunei gestionări a bunurilor publice globale, cum ar fi tehnologia și inovarea pentru sănătate; ia act, în acest context, de rolul important al microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici și mijlocii (MIMM); solicită revizuirea regimurilor drepturilor de proprietate intelectuală care au fost introduse în țările în curs de dezvoltare prin intermediul acordurilor de liber schimb, pentru a identifica toate efectele negative cu privire la sănătatea publică, mediu și transferul de tehnologie;

32.

subliniază că este foarte important să se stabilească condiții propice inițiativei private și spiritului de întreprinzător în țările în curs de dezvoltare, în special pentru MIMM-uri, deoarece acestea joacă un rol fundamental ca motor pentru crearea de locuri de muncă și creștere economică favorabilă includerii; solicită îndeosebi întărirea sistemelor micro-financiare de împrumuturi și garanții; insistă asupra necesității dezvoltării în continuare a băncilor locale și regionale și a cooperativelor de credit pentru a reduce semnificativ ratele excesive ale dobânzilor pentru creditele de pe piață, în vederea îmbunătățirii dezvoltării comunității la nivel local (13); solicită alinierea sectorului privat la ODD prin intermediul unor parteneriate adecvate, instrumente financiare, stimulente, un cadru de răspundere și o responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) eficace; reamintește necesitatea de a se respecta standardele convenite la nivel internațional, cum ar fi standardele Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului;

33.

subliniază necesitatea de a se promova acordarea de instrumente pentru informare, formare și de platforme de consiliere întreprinderilor, care sunt esențiale pentru dezvoltarea acestora;

34.

subliniază că, pentru a se da un nou avânt economiei, este esențial să se ofere acces tinerilor și femeilor la creditele acordate pentru sprijinirea întreprinderilor nou-înființate;

35.

subliniază rolul de coeziune socială pe care îl joacă antreprenoriatul colectiv al asociațiilor de producători în ceea ce privește împiedicarea conflictelor cu caracter etnic și religios;

36.

insistă că sprijinul acordat de UE și cooperarea cu sectorul privat pot și trebuie să contribuie la reducerea sărăciei și a inegalităților și la respectarea și promovarea drepturilor omului, a standardelor de mediu, a angajamentelor climatice și a dialogului social; solicită constituirea unui cadru obligatoriu din punct de vedere juridic pentru întreprinderi, inclusiv pentru corporațiile transnaționale, care să cuprindă un mecanism de soluționare a reclamațiilor;

37.

solicită UE ca, împreună cu țările în curs de dezvoltare, să instituie un cadru de reglementare în concordanță cu Cadrul cuprinzător de politici de investiții pentru dezvoltarea durabilă al UNCTAD, care să stimuleze investițiile mai responsabile, mai transparente și mai controlabile și care contribuie la dezvoltarea unui sector privat atent la aspectele sociale în țările în curs de dezvoltare;

38.

invită Comisia să sprijine accesul crescut la finanțare pentru MIMM și pentru cooperative în țările în curs de dezvoltare; subliniază importanța sistemelor de micro-împrumuturi, în special pentru femei; încurajează dezvoltarea în continuare a băncilor locale și regionale și a cooperativelor de credit; solicită Comisiei să încurajeze țările în curs de dezvoltare să elaboreze politici și cadre juridice care să permită dezvoltarea serviciilor bancare; subliniază necesitatea, la diferite niveluri, inclusiv în rândul persoanelor sărace, femeilor și altor grupuri vulnerabile, a informării și formării cu privire la aspectele financiare, a utilizării produselor bancare și de asigurare, precum și a noilor tehnologii pertinente;

39.

reamintește faptul că ajutoarele de stat nu sunt suficiente pentru a acoperi toate nevoile de investiții din țările în curs de dezvoltare; prin urmare, insistă asupra rolului de pârghie pe care îl joacă finanțarea mixtă și parteneriatele public-privat (PPP) ca mijloc de consolidare a impactului asistenței pentru dezvoltare, de atragere a finanțării private și de sprijinire a întreprinderilor locale; cu toate acestea, subliniază faptul că finanțarea mixtă nu trebuie să înlocuiască responsabilitatea statului față de realizarea nevoilor sociale și că aceasta ar trebui să fie aliniată obiectivelor naționale de dezvoltare și principiilor eficacității în materie de dezvoltare; încurajează PPP, îndeosebi în domeniul cercetării legate de inițiativa privind medicamentele inovatoare, precum programul Ebola+;

40.

solicită adoptarea unor standarde și criterii internaționale și a unei analize privind riscul datoriei pentru proiectele cu finanțare mixtă și PPP care atrag finanțare privată și sprijină întreprinderile locale, cu respectarea standardele internaționale, ale OIM și ale OMS privind drepturile omului; îndeamnă Comisia Europeană, în contextul în care și-a manifestat dorința de a extinde în mod considerabil utilizarea finanțării mixte în viitor, să pună în aplicare recomandările formulate în raportul special al Curții de Conturi Europene privind eficacitatea finanțării mixte și să evalueze mecanismul de combinare a împrumuturilor și granturilor, îndeosebi în ceea ce privește dezvoltarea și adiționalitatea, transparența și responsabilitatea financiară; invită BEI și alte instituții de finanțare a dezvoltării să acorde prioritate investițiilor în întreprinderile și fondurile care divulgă public proprietatea efectivă și prezintă rapoarte de la țară la țară;

41.

sprijină accesul sporit pe piață al țărilor în curs de dezvoltare, în special al țărilor cel mai puțin dezvoltate, deoarece acesta poate consolida sectorul privat și poate crea stimulente pentru reformă; îndeamnă Comisia să se asigure că acordurile comerciale și de investiții, în special cele încheiate cu țările în curs de dezvoltare, cu țările cel mai puțin dezvoltate și cu statele fragile, sunt aliniate la ODD și promovează drepturile omului și integrarea regională; subliniază că astfel de acorduri ar trebui să facă obiectul unor evaluări ale impactului asupra ODD; sprijină sugestia Comisiei privind actualizarea strategiei sale referitoare la ajutorul pentru comerț, ținând seama de rezultatele negocierilor post-2015 și acordarea unui tratament special și diferențiat pentru țările în curs de dezvoltare, țările cel mai puțin dezvoltate și statele fragile în acordurile comerciale, respectând, în același timp, spațiul lor de politici pentru a lua decizii suverane în conformitate cu contextul lor național și nevoilor populațiilor lor;

42.

solicită amplificarea utilizării și transparenței sistemelor naționale de achiziții publice din țările în curs de dezvoltare în activitățile gestionate de sectorul public, în vederea consolidării autorităților de concurență din țările în curs de dezvoltare;

43.

subliniază contribuția pozitivă a migranților la dezvoltarea țărilor lor de origine și solicită o cooperare mai eficace și mai inovatoare în ceea ce privește politica de migrație între țările de origine și de destinație; atrage atenția asupra fluxurilor financiare semnificative și în creștere reprezentate de fondurile trimise acasă de diaspora și sprijină crearea unor fonduri ale diaspora; solicită eforturi suplimentare în vederea reducerii costurilor de transfer pentru îmbunătățirea impactului asupra dezvoltării locale în țările de origine;

44.

solicită o mai mare participare a autorităților locale și a societății civile, inclusiv a ONG-urilor comunitare, la discuțiile referitoare la prioritățile în materie de dezvoltare, îndeosebi la conferința de la Addis Abeba, precum și o implementare a agendei post-2015 care să fie mai responsabilă și să favorizeze mai mult includerea; subliniază rolul ONG-urilor în punerea în aplicare a operațiunilor la fața locului și în dezvoltarea mecanismelor de răspundere, monitorizare și reexaminare; recunoaște că rolul autorităților locale în ceea ce privește punerea în aplicare a ODD necesită alocarea mijloacelor necesare; solicită o consultare mai amplă a tinerilor în ceea ce privește discuțiile referitoare la agenda post-2015, în special prin intermediul tehnologiilor de comunicare inovatoare; subliniază rolul delegațiilor UE ca facilitatori ai acestor dialoguri;

45.

reamintește rolul central al ONU, alături de alte instituții și forumuri existente cum ar fi OCDE, în guvernanța economică și dezvoltarea mondială; solicită o reprezentare egală și echilibrată a tuturor țărilor în ce privește numărul de femei și bărbați în cadrul instituțiilor multilaterale și al altor organisme normative, inclusiv în cadrul instituțiilor financiare internaționale; reamintește că toate instituțiile financiare internaționale ar trebui să respecte standardele de bază în materie de transparență, astfel cum sunt prevăzute în Carta privind transparența pentru instituțiile financiare internaționale, și să adopte politici de divulgare publică a informațiilor;

46.

insistă că trebuie facilitată găsirea unor soluții pentru o îndatorare sustenabilă, inclusiv standarde pentru operațiuni responsabile de credit și de împrumut, prin intermediul unui cadru juridic multilateral pentru procesele de restructurare a datoriei suverane, în vederea ușurării sarcinii datoriei și evitării datoriei nesustenabile; solicită UE să se implice în mod constructiv în negocierile sub egida ONU referitoare la acest cadru; îndeamnă UE să promoveze punerea în aplicare a principiilor UNCTAD privind tranzacționările responsabile ale datoriei suverane, atât pentru creditori, cât și pentru debitori;

47.

salută eforturile internaționale depuse pentru a scuti țările afectate de Ebola de obligațiile internaționale privind datoriile, pentru a le ajuta să facă față crizei economice cauzate de epidemie;

48.

solicită o reexaminare a programelor și instrumentelor de asistență financiară pentru dezvoltare ale organizațiilor internaționale, în scopul alinierii acestora la noile ODD; îndeamnă, în special, Banca Europeană de Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială să stabilească cele mai înalte standarde în materie de finanțare responsabilă și să își ajusteze mai bine resursele la nevoile țărilor în curs de dezvoltare, inclusiv prin instrumente de creditare pentru țările sărace eficace pentru ambele părți; solicită, în special, creșterea sumelor puse la dispoziția Băncii Europene de Investiții, dincolo de mandatul său actual, pentru a îmbunătăți în continuare finanțarea acordată de aceasta țărilor cu venituri reduse;

49.

solicită încheierea unui acord în cadrul conferinței de la Addis Abeba privind un cadru de monitorizare și de responsabilitate solid, transparent și accesibil pentru urmărirea și supravegherea eficace a investițiilor și a progreselor înregistrate în ceea ce privește angajamentele și obiectivele specifice; solicită o inițiativă internațională pentru îmbunătățirea calității statisticii, a datelor și a informațiilor, inclusiv a datelor defalcate în funcție de venit, gen, vârstă, rasă, etnie și statut administrativ, handicap, situare geografică și alte caracteristici relevante în contextele naționale; solicită părților să asigure aplicarea transparentă și eficientă a ajutoarelor și a finanțării, în special prin semnarea și punerea efectivă în aplicare a dispozițiilor Convenției ONU împotriva corupției și prin asumarea unui angajament de a publica în mod sistematic date exacte, actualizate și comparabile privind veniturile și cheltuielile, precum și a documentelor bugetare; îndeosebi, solicită Comisiei să monitorizeze și să controleze în continuare programele și proiectele sale de finanțare a ajutoarelor și să adopte măsuri corespunzătoare în cazul în care vor exista dovezi de corupție și de gestionare defectuoasă; îndeamnă, de asemenea, Comisia să își actualizeze asistența acordată pentru consolidarea agențiilor judiciare și a celor de combatere a corupției din țările în curs de dezvoltare;

50.

solicită o inițiativă internațională pentru îmbunătățirea calității statisticii, a datelor și a informațiilor pentru a se monitoriza cheltuielile, investițiile și progresele înregistrate privind angajamentele și obiectivele specifice; salută eforturile globale depuse pentru a se asigura că datele utilizate în punerea în aplicare a ODD sunt suficient de defalcate cu privire la venituri, sex, vârstă și alți indicatori, astfel încât să se poată asigura o monitorizare eficace a impactului politicilor;

51.

reiterează că este necesar un nou set de indicatori, în plus față de PIB, pentru a face față noilor provocări sociale și de mediu, și că aceștia ar trebui să includă îndeosebi indicele dezvoltării umane, coeficientul Gini, o măsură privind egalitatea de gen, amprenta de carbon și amprenta ecologică;

52.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și co-facilitatorilor procesului de pregătire pentru cea de a treia conferință internațională privind finanțarea dezvoltării.

27.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/12

—

având în vedere poziția sa din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de recomandare a Consiliului privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale (1),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 iunie 2009 privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale (2),

—

având în vedere Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2011, intitulată „Plan de acțiune împotriva amenințărilor tot mai mari reprezentate de Rezistența la antimicrobiene”, (COM(2011)0748),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 22 iunie 2012 privind impactul rezistenței la antimicrobiene în sectorul sănătății umane și în sectorul veterinar – abordarea „One Health”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la provocarea microbiană – amenințările tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene (3),

—

având în vedere rapoartele din 13 noiembrie 2012 și 19 iunie 2014 ale Comisiei către Consiliu pe baza rapoartelor statelor membre privind implementarea Recomandării 2009/C 151/01 a Consiliului referitoare la siguranța pacienților, inclusiv la prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale (COM(2012)0658 și COM(2014)0371),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la raportul Comisiei către Consiliu pe baza rapoartelor statelor membre privind implementarea Recomandării 2009/C 151/01 a Consiliului privind siguranța pacienților, inclusiv profilaxia și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale (4);

—

având în vedere Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate,

—

având în vedere sondajul special Eurobarometru nr. 411 „Siguranța pacienților și calitatea asistenței medicale”,

—

având în vedere Raportul de evaluare a progreselor înregistrate de Planul de acțiune împotriva amenințărilor tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene, SANTE/10251/2015,

—

având în vedere propunerea din 10 septembrie 2014 de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind medicamentele de uz veterinar (2014/0257(COD)),

—

având în vedere „Cadrul conceptual pentru clasificarea internațională pentru siguranța pacienților”, elaborat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS),

—

având în vedere eforturile depuse de Președinția letonă în abordarea problemei privind rezistența la antimicrobiene, cu trimitere îndeosebi la tuberculoză și la tuberculoza multirezistentă;

—

având în vedere concluziile Consiliului din 1 decembrie 2014 privind siguranța pacienților și calitatea asistenței medicale, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale și rezistența la antimicrobiene,

—

având în vedere primul raport comun al ECDC/EFSA/EMA privind analiza integrată a consumului de agenți antimicrobieni și apariția rezistenței la antimicrobiene la bacteriile regăsite la animalele de la care se obțin alimente (Analiza comună interagenții a consumului de antimicrobiene și a rezistenței la antimicrobiene – JIACRA),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0142/2015),

A.

întrucât, pentru o calitate globală a asistenței medicale, este esențială siguranța pacienților, ale cărei aspecte fundamentale sunt o cultură a asistenței medicale și gestionarea evenimentelor adverse;

B.

întrucât volumul datelor disponibile cu privire la prevalența și incidența evenimentelor adverse în sistemele de sănătate ale statelor membre este deocamdată limitat, dar în continuă creștere și întrucât ultimele informații disponibile datează din 2008;

C.

întrucât se estimează că 8-12 % dintre pacienții spitalizați în Uniunea Europeană sunt victime ale evenimentelor adverse asociate asistenței medicale pe care o primesc, și întrucât aproximativ jumătate din aceste evenimente ar putea fi evitate;

D.

întrucât cele mai frecvente evenimente adverse asociate asistenței medicale se manifestă sub forma infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM), a evenimentelor legate de medicamente și a complicațiilor care survin în timpul unei intervenții chirurgicale sau după aceasta;

E.

întrucât în vederea siguranței pacienților și a calității asistenței medicale este nevoie de asigurarea unor condiții de lucru decente și a securității în muncă pentru profesioniștii din domeniul sănătății și întrucât, în special, garantarea siguranței pacienților, prevenirea și controlul IAAM și prevenirea răspândirii bacteriilor multirezistente sunt foarte dificile în mediile de asistență medicală supraaglomerate și cu personal insuficient;

F.

întrucât actuala criză economică exercită presiuni sporite asupra bugetelor dedicate asistenței medicale ale statelor membre, având astfel un impact asupra siguranței pacienților, întrucât numeroase state membre, în loc să soluționeze în mod corespunzător problemele de eficiență, au efectuat reduceri bugetare și de personal drastice în sistemele lor de sănătate;

G.

întrucât criza economică a adâncit și mai mult inegalitățile existente în ceea ce privește accesul la serviciile medicale;

H.

întrucât formarea profesională continuă a doctorilor și a altor membri ai personalului medical este esențială pentru evitarea efectelor negative, cum ar fi evenimentele medicamentoase adverse, ale căror costuri pentru sistemele de sănătate din UE sunt estimate la circa 2,7 miliarde EUR anual în termeni de cheltuieli medicale și reprezintă 1,1 % din numărul spitalizărilor din Uniune;

I.

întrucât serviciile de e-sănătate centrate pe pacient și tratamentele de îngrijiri medicale la domiciliu au un potențial important pentru îmbunătățirea calității și eficienței tratamentelor medicale, contribuind totodată la rezultate mai bune ale îngrijirilor medicale;

J.

întrucât o abordare pluridisciplinară sporește șansele obținerii unor rezultate pozitive în urma tratamentelor medicale;

K.

întrucât pacienții, familiile și organizațiile pacienților joacă un rol-cheie în susținerea unei asistențe medicale mai sigure, iar rolul lor ar trebui promovat prin responsabilizarea pacientului și participarea la procesul de asistență medicală și la politica în domeniul sănătății la toate nivelurile;

L.

întrucât tratamentele de îngrijiri medicale la domiciliu pot ajuta psihologic pacienții și pot duce la performanțe mai bune în domeniul asistenței medicale;

M.

întrucât există o intensificare a utilizării antibioticelor în rândul persoanelor mai puțin informate și întrucât o cunoaștere aprofundată a antibioticelor ar putea determina cetățenii să recurgă la un consum mai responsabil al acestora;

N.

întrucât 30-50 % dintre pacienți nu iau medicamentele prescrise de medici sau le iau fără să urmeze prescripția medicului;

O.

întrucât, în spitale și în rândul medicilor de medicină generală și veterinară deopotrivă, există conflicte de interese legate de industria farmaceutică;

P.

întrucât IAAM reprezintă o importantă problemă de sănătate publică în statele membre (conform datelor furnizate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, 1 din 20 de pacienți internați suferă, în medie, de IAAM, adică 4,1 milioane de pacienți pe an, și 37 000 de persoane din UE decedează ca urmare a unei IAAM în fiecare an, deși se consideră că 20-30 % dintre aceste infecții ar putea fi prevenite prin igienă strictă și programe de control), ceea ce reprezintă o grea povară pentru bugetele limitate ale sistemelor de sănătate;

Q.

întrucât experiențele și observațiile pacienților diferă adesea de impresiile cadrelor medicale, iar aceste percepții se pot dovedi foarte importante în identificarea de noi modalități de reducere și prevenire a IAAM;

R.

întrucât se înregistrează o creștere a numărului de IAAM cauzate de bacteriile multirezistente;

S.

întrucât rezistența la antimicrobiene a crescut la nivel mondial pentru agenți patogeni bacterieni, ducând la o creștere a numărului de IAAM și la tratarea ineficientă a bolilor infecțioase la oameni și animale la nivel național, european și internațional;

T.

întrucât se estimează că, la nivel mondial, 10 milioane de persoane vor muri anual până în 2050 din cauza rezistenței la antimicrobiene;

U.

întrucât rezistența la antibioticele utilizate în mod obișnuit pentru tratarea bacteriilor cauzatoare de boli atinge cote ce depășesc 25 % în mai multe state membre; întrucât există un decalaj din ce în ce mai mare între rezistența la antimicrobiene și dezvoltarea de noi antibiotice și introducerea lor în practicile de tratament și întrucât acest lucru este legat de dificultățile întâmpinate în domeniul științific și economic, precum și în materie de reglementare;

V.

întrucât cele mai recente studii arată că, cu câteva excepții, în ultimii ani rezistența la antimicrobiene a crescut în general în spitalele din UE;

W.

întrucât UE estimează că, în fiecare an, cel puțin 25 000 de persoane mor din cauza unor infecții cauzate de bacterii rezistente, ceea ce reprezintă costuri estimate la 1,5 miliarde de euro pentru sistemele de sănătate publică, potrivit datelor din 2011, strânse de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC);

X.

întrucât costurile generate de infecțiile rezistente la medicamente se ridică la o valoare anuală estimată de 1,5 miliarde de euro din cauza creșterii cheltuielilor medicale și a pierderilor de productivitate; întrucât pacienții infectați cu bacterii rezistente trebuie să fie izolați dacă sunt tratați în cadrul unui spital, ceea ce presupune o finanțare extinsă de 900 de milioane EUR și 2,5 milioane de paturi suplimentare anual;

Y.

întrucât una dintre principalele cauze care stau la baza răspândirii în spitale a rezistenței la antimicrobiene este lipsa de conformitate cu practicile general acceptate de prevenire și control al infecțiilor;

Z.

întrucât eficacitatea medicamentelor de primă linie asupra agenților patogeni devine din ce în ce mai limitată de rezistență, iar medicamentele de a doua sau a treia linie nu sunt întotdeauna disponibile și, de multe ori, sunt mai toxice, mai scumpe și mai puțin eficiente decât medicamentele de primă linie;

AA.

întrucât una dintre principalele cauze ale rezistenței la antimicrobiene este utilizarea greșită a acestora (printre care a antibioticelor) și, mai ales, utilizarea sistematică și abuzul de acestea;

AB.

întrucât nivelul ridicat de mobilitate existent între sistemele de sănătate europene și caracterul din ce în ce mai transfrontalier al asistenței medicale în Europa pot contribui la răspândirea de la un stat membru la altul a microorganismelor rezistente;

AC.

întrucât programele de vaccinare constituie un instrument eficient în eforturile de combatere a rezistenței la antibiotice deoarece aceste programe pot avea un rol în limitarea utilizării antibioticelor și astfel a apariției rezistenței la antimicrobiene;

AD.

întrucât cercetarea și dezvoltarea antibacteriană se confruntă cu câteva provocări unice, ceea ce înseamnă că punerea la punct a unor cunoștințe de specialitate avansate și aplicarea lor în laboratoare necesită un timp îndelungat și întrucât este regretabil faptul că mulți cercetători care dețin cunoștințe și competențe de specialitate avansate s-au mutat în alte zone din cauza lipsei fondurilor private și publice deopotrivă;

AE.

întrucât nerespectarea normelor de bază în materie de igienă personală, atât în cadrul, cât și în afara spitalului, poate conduce la răspândirea agenților patogeni, îndeosebi a celor rezistenți la agenți antimicrobieni;

AF.

întrucât tot mai multe dovezi științifice demonstrează că o bună igienă a mâinilor în unitățile de asistență medicală necesită utilizarea unor metode de uscare a mâinilor care nu facilitează contaminarea încrucișată microbiană prin diseminare pe calea aerului și prin aerosolizare;

AG.

întrucât se remarcă prezența bacteriilor rezistente pe dispozitivele medicale chiar și atunci când acestea au fost în prealabil sterilizate în conformitate cu specificațiile producătorului;

AH.

întrucât utilizarea substanțelor antimicrobiene în medicina umană și veterinară contribuie la o dezvoltare a rezistomului în mediu, ceea ce poate servi drept sursă de apariție a rezistenței atât la oameni, cât și la animale; întrucât aceleași clase de antibiotice se utilizează și în medicina veterinară și în cea umană și întrucât, în ambele sectoare, au apărut mecanisme similare de rezistență;

AI.

întrucât agricultura de mare densitate poate implica administrarea inadecvată și în mod curent de antibiotice animalelor, păsărilor și peștilor pentru ca acestea să crească mai rapid, precum și în scopuri profilactice, pentru a preveni răspândirea bolilor din cauza condițiilor de stres în care sunt ținute animalele, și anume în spații închise și înghesuite, care le blochează sistemul imunitar, și pentru a compensa condițiile insalubre în care sunt crescute;

AJ.

întrucât conceptul „One Health”, aprobat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OJO), prevede că sănătatea umană, sănătatea animală și sănătatea ecosistemelor sunt interconectate; întrucât în special animalele și produsele alimentare de origine animală pot servi drept o sursă principală directă de agenți zoonotici rezistenți; întrucât, prin urmare, administrarea de antibiotice animalelor, îndeosebi celor destinate consumului și crescute în cadrul agriculturii de mare densitate, poate crea rezistență la antibiotice și la oameni;

AK.

întrucât, având în vedere conceptul „One Health”, o abordare prin care personalul medical atât din domeniul medicinii umane, cât și din cel al medicinii veterinare adoptă inițiative pentru prevenirea infecțiilor rezistente și reducerea utilizării antibioticelor, poate preveni IAAM, atât în interiorul, cât și în afara spitalelor;

AL.

întrucât, conform OMS, în mai multe state membre ale UE, utilizarea medicamentelor antimicrobiene în cazul animalelor depășește cu mult utilizarea lor în cazul oamenilor (5);

AM.

întrucât, potrivit mai multor asociații europene de consumatori, peste 70 % dintre produsele din carne testate în șase state membre ale UE s-au dovedit a fi contaminate cu bacterii rezistente la antibiotice, în timp ce în alte opt țări aceste bacterii erau prezente în 50 % dintre eșantioane (6);

AN.

întrucât au fost observate niveluri ridicate de rezistență a Campylobacter la fluorochinolone, iar cea mai mare parte a infecțiilor umane cu Campylobacter sunt cauzate de manipularea, de prepararea și de consumul de carne de pasăre; întrucât astfel de niveluri de rezistență ridicată limitează opțiunile eficiente de tratament pentru infecțiile umane cu Campylobacter;

AO.

întrucât utilizarea antibioticelor în doze aflate sub nivelul terapeutic, care presupune administrarea unor doze reduse pentru stimularea creșterii animalelor, este interzisă în UE din 2006;

AP.

întrucât marea majoritate a furajelor medicamentate pentru animalele de fermă conțin substanțe antimicrobiene;

AQ.

întrucât utilizarea medicamentelor antimicrobiene în cazul animalelor de companie constituie un factor de risc suplimentar de dezvoltare și de transmitere a rezistenței la medicamente antimicrobiene la oameni și întrucât tendințele de creștere a rezistenței la antibiotice întâlnite la animalele de companie în cadrul clinicilor veterinare sunt similare cu tendințele întâlnite în spitale;

AR.

întrucât riscul transmiterii rezistenței la medicamente antimicrobiene de la animalele de companie la oameni nu poate fi evaluat cu precizie și întrucât sunt necesare investigații aprofundate în această privință;

AS.

întrucât este recunoscut faptul că legislația actuală privind medicamentele de uz veterinar nu oferă suficiente instrumente pentru a asigura o gestionare corespunzătoare a riscurilor asupra sănătății umane care sunt generate de utilizarea de substanțe antimicrobiene la animale;

AT.

întrucât chestiunea utilizării antibioticelor în afara indicațiilor terapeutice este o preocupare pentru medicina veterinară și pentru medicina umană;

AU.

întrucât companiile farmaceutice au mai degrabă tendința de a adăuga noi antibiotice în clasele existente de antibiotice decât să descopere și să elaboreze un agent antibacterian cu adevărat nou și, prin urmare, rezistența la acești noi agenți va apărea mai repede decât în cazul medicamentelor cu un mecanism de acțiune cu adevărat nou;

AV.

întrucât este necesar să se încurajeze laboratoarele farmaceutice să dezvolte noi antibiotice, luând în considerare crearea de stimulente și de modele economice alternative pentru a recompensa inovația;

AW.

întrucât este esențială încurajarea companiilor farmaceutice să continue investițiile și să investească în dezvoltarea de noi agenți antimicrobieni, mai ales pentru tratarea acelor boli pentru care rezistența la antimicrobiene reprezintă un motiv serios de îngrijorare, cum ar fi:

precum și să dezvolte alte metode de combatere a IAAM fără utilizarea antibioticelor;

AX.

întrucât acest lucru se poate realiza prin abordarea unora dintre principalele provocări științifice, de reglementare și economice care împiedică dezvoltarea de antimicrobiene și, în special, prin stimularea investițiilor în cercetare și dezvoltare și prin concentrarea acestora asupra celor mai mari nevoi în materie de sănătate publică, menținând totodată sustenabilitatea sistemelor naționale de sănătate;

AY.

întrucât articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/18/CE stabilește un termen-limită pentru utilizarea genelor care conferă plantelor transgenice rezistență la antibiotice;

AZ.

întrucât experți în produse nu ar trebui să efectueze niciodată tratamente terapeutice, ci doar să susțină personalul medical atunci când și dacă li se cere acest lucru, de exemplu, pentru a efectua operațiuni de montare sau de demontare a unor instrumente specifice;

BA.

întrucât dispozițiile Directivei 2011/24/UE privind mobilitatea pacienților sunt puse în aplicare pe întregul teritoriu al UE, ceea ce legitimează informarea pacienților europeni asupra condițiilor de siguranță a pacienților în diferitele state membre;

BB.

întrucât este esențial să se asigure respectarea drepturilor pacienților și încrederea publică în serviciile de sănătate, prin asigurarea faptului că statele membre dispun de sisteme ce furnizează o compensare financiară echitabilă în caz de neglijență care decurge din aplicarea unor tratamente medicale greșite;

BC.

întrucât internetul reprezintă cea mai mare piață farmaceutică nereglementată din lume; întrucât 62 % dintre medicamentele achiziționate online se dovedesc a fi contrafăcute sau a nu fi conforme standardelor; întrucât există un număr foarte mare de operatori din industria farmaceutică care își desfășoară în mod ilegal activitatea în mediul online și întrucât, la nivel mondial, cifra de afaceri anuală obținută din vânzarea ilegală online de medicamente eliberate pe bază de rețetă este estimată la circa 200 de miliarde de dolari americani;

BD.

întrucât articolul 168 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene prevede că acțiunea Uniunii Europene trebuie să completeze politicile naționale și să aibă în vedere îmbunătățirea sănătății publice și prevenirea bolilor și a afecțiunilor umane, precum și a cauzelor de pericol pentru sănătatea fizică și mentală,

1.

reamintește că legislația farmaceutică a UE a fost pusă în aplicare pentru a proteja siguranța pacienților; reamintește Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 menționată mai sus, referitoare la raportul Comisiei către Consiliu pe baza rapoartelor statelor membre privind implementarea Recomandării (2009/C 151/01) a Consiliului privind siguranța pacienților, inclusiv profilaxia și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale;

2.

salută îmbunătățirea sistemului de supraveghere a IAAM în UE și celelalte măsuri recente implementate la nivelul anumitor state membre pentru îmbunătățirea siguranței generale a pacienților și reducerea incidenței IAAM, și, mai ales, progresul realizat de statele membre în elaborarea de strategii și programe privind siguranța pacienților, incluzând siguranța pacienților în legislația din domeniul sănătății, și în dezvoltarea de sisteme de raportare și de învățare;

3.

constată însă că cel de-al doilea raport privind punerea în aplicare indică în continuare progrese inegale în rândul statelor membre cu privire la siguranța pacienților și regretă că anumite state membre au încetinit în mod clar punerea în aplicare a, printre altele, recomandărilor Consiliului, probabil ca urmare a constrângerilor financiare impuse de criza economică;

4.

regretă faptul că măsurile de austeritate au condus la o reducere a personalului de curățenie din spitale și din alte unități de asistență medicală din Europa, având în vedere rolul critic pe care acesta îl are în asigurarea unui nivel ridicat de igienă;

5.

solicită statelor membre să se asigure că, în această perioadă de criză economică, siguranța pacienților nu este afectată de măsurile de austeritate și că sistemele de sănătate beneficiază în continuare de o finanțare corespunzătoare și, în special, să evite cele mai dăunătoare măsuri, cum ar fi economiile pe termen scurt, care ar conduce la costuri ridicate pe termen mediu și lung, și să se concentreze în schimb pe dezvoltarea în continuare a unor sisteme de sănătate de înaltă calitate și eficiență; invită statele membre să se asigure că există un număr suficient de profesioniști în domeniul sănătății formați sau specializați în domeniul combaterii și al controlului infecțiilor, precum și un nivel adecvat de igienă în spitale, ca elemente ale unei abordări centrate pe pacient;

6.

solicită statelor membre să stabilească obiective cantitative concrete și ambițioase de reducere a utilizării antibioticelor;

7.

salută activitatea Grupului de lucru al UE privind siguranța pacienților și calitatea asistenței medicale, care reunește reprezentanți ai tuturor celor 28 de state membre ale UE, ai țărilor AELS, ai organizațiilor internaționale și ai organismelor UE și sprijină elaborarea agendei UE privind siguranța pacienților și calitatea;

8.

solicită Comisiei să continue monitorizarea modului în care sunt puse în aplicare în statele membre dispozițiile privind siguranța pacienților și, după caz, să dezvolte noi orientări în consecință;

9.

salută activitatea cofinanțată de UE și realizată de OCDE cu privire la indicatorii comparabili pentru siguranța pacienților; solicită statelor membre să adopte astfel de indicatori în vederea evaluării siguranței pacienților;

10.

constată importanța includerii temei legate de siguranța pacienților în învățământ, în formarea la locul de muncă și în dezvoltarea profesională continuă a lucrătorilor din domeniul sănătății și a personalului medical din toate statele membre;

11.

subliniază posibilele beneficii ale serviciilor de e-sănătate în reducerea evenimentelor adverse prin urmărirea fluxurilor de informații și îmbunătățirea înțelegerii proceselor medicale, precum și prin eliberarea de prescripții electronice și alertarea cu privire la interacțiunile dintre medicamente; invită Comisia și statele membre să examineze în detaliu posibilitățile oferite de serviciile de e-sănătate în domeniul siguranței pacienților, printre care introducerea de înregistrări electronice ale pacienților, și să intensifice nivelul de cooperare prin schimburi de experiență, de cunoștințe și de bune practici în acest domeniu;

12.

invită Comisia și statele membre să evalueze potențialul sănătății mobile (m-sănătate) în raport cu eficiența îngrijirilor, incidența spitalizării și reducerea costurilor anuale de asistență medicală pe cap de locuitor;

13.

constată că există diferențe mari între statele membre în ceea ce privește utilizarea antibioticelor și prevalența rezistenței la antimicrobiene și încurajează statele membre să aplice cele mai bune practici;

14.

subliniază nevoia urgentă de promovare a cercetării și a inovării veterinare la nivel național și european;

15.

îndeamnă statele membre să implementeze sau să dezvolte următoarele măsuri:

16.

solicită statelor membre să analizeze orice caz de posibilă greșeală profesională în recondiționarea și reutilizarea dispozitivelor medicale destinate și etichetate inițial ca fiind de unică folosință;

17.

îndeamnă statele membre să îmbunătățească programele de informare pentru personalul medical și alți lucrători din domeniul asistenței medicale, pentru medicii veterinari și pentru publicul larg cu privire la utilizarea antibioticelor și la prevenirea infecțiilor;

18.

solicită Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) să elaboreze orientări privind utilizarea medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice/fără prescripție în funcție de necesitățile medicale și să pună la punct o listă a medicamentelor administrate în general în afara indicațiilor terapeutice, în ciuda existenței alternativelor reglementate;

19.

invită Comisia și ECDC să elaboreze orientări generale adresate profesioniștilor din domeniul sănătății, pacienților și familiilor acestora cu privire la spălarea și uscarea corectă a mâinilor și la încurajarea utilizării unor metode de uscare care să nu faciliteze contaminarea microbiană încrucișată prin diseminarea pe calea aerului și aerosolizare;

20.

subliniază nevoia îmbunătățirii semnificative a comunicării, a educației și a formării medicilor veterinari și a agricultorilor;

21.

îndeamnă din nou Comisia să prezinte cât mai curând posibil o propunere legislativă pentru adăugarea obligatorie în prospecte a unei sinteze a informațiilor despre medicament; informațiile furnizate în această sinteză ar trebui prezentate într-o formă ușor lizibilă, care să iasă în evidență și să se distingă cu ușurință de restul textului; această sinteză a informațiilor despre medicament ar trebui să conțină o scurtă descriere a datelor necesare privind medicamentul respectiv, pentru a permite pacientului să înțeleagă utilitatea și posibilele riscuri ale medicamentului și să utilizeze medicamentul în condiții de siguranță și în mod adecvat; descrierea include, printre altele, recomandări privind modul corect și adecvat de utilizare a antibioticelor;

22.

invită Comisia și statele membre să promoveze introducerea logoului european prevăzut de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 699/2014 în scopul identificării facile a farmaciilor online care oferă medicamente spre vânzare la distanță către public, asigurând protecția consumatorilor împotriva achiziționării de medicamente falsificate, adesea periculoase pentru sănătate;

23.

subliniază faptul că, în conformitate cu Decizia nr. 1082/2013/UE privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate, statele membre trebuie să furnizeze Comisiei informații actualizate privind planificarea pregătirii și a reacției la nivel național și îndeamnă statele membre să prezinte informațiile relevante în conformitate cu calendarul stabilit în decizie;

24.

îndeamnă statele membre să încurajeze furnizarea periodică de informații de către profesioniștii din domeniul sănătății, prin care aceștia să facă recomandări pacienților cu privire la modul de minimizare a riscurilor pentru siguranța lor prin contact cu sistemul de asistență medicală;

25.

încurajează statele membre să instituie organisme independente care să întrețină legătura cu personalul de specialitate pentru a asigura sensibilizarea și difuzarea alertelor cu privire la pericolele pentru siguranța pacienților;

26.

invită statele membre să își îmbunătățească sistemele de raportare a evenimentelor adverse și a erorilor de natură medicală prin elaborarea de măsuri care încurajează raportarea corectă, anonimă și fără caracter acuzator de către personalul medical și pacienți și să ia în considerare crearea unui sistem electronic care ar putea facilita și îmbunătăți raportarea de către pacienți;

27.

invită statele membre să adopte măsuri care ar îmbunătăți calitatea – și nu doar cantitatea – raportării privind evenimentele adverse, astfel încât raportarea să conțină informații solide, care chiar ar îmbunătăți siguranța pacienților, și să instituie un sistem în care datele ar putea fi ușor recuperate și care ar asigura o evaluare cuprinzătoare și sistematică;

28.

invită Comisia să elaboreze studii standardizate pentru colectarea de date privind IAAM;

29.

cere statelor membre să verifice mai strict și să interzică tratamentele medicale acordate de personal extern, nemedical;

30.

invită statele membre să informeze pacienții cu privire la riscurile și la măsurile preventive în cazul unor evenimente adverse în domeniul asistenței medicale, precum și cu privire la procedurile de depunere a plângerilor și la opțiunile legale disponibile în cazul producerii un eveniment advers, de exemplu, prin intermediul unui reprezentant al drepturilor pacientului;

31.

invită statele membre să ia măsurile necesare pentru a evita orice conflict de interese care afectează medicii de medicină umană și veterinarii în ceea ce privește prescripțiile medicale și comercializarea de medicamente;

32.

invită statele membre să se asigure că sunt disponibile informații complete privind mecanismele existente de reclamații și compensații pentru pacienții care au suferit de pe urma unei IAAM sau a unei greșeli de natură medicală;

33.

invită Comisia să raporteze cu privire la practicile naționale privind acțiunile colective în despăgubire în cazurile implicând IAAM;

34.

recunoaște valoarea inițiativelor cetățenești, precum Carta europeană a drepturilor pacientului, care se bazează pe Carta drepturilor fundamentale Uniunii Europene, și Ziua europeană a drepturilor pacienților, care se organizează în fiecare an la 18 aprilie 2007; invită Comisia și statele membre să sprijine Ziua europeană a drepturilor pacienților la nivel local, național și european;

35.

salută acțiunile Comisiei în materie de rezistență la antimicrobiene și în domeniul prevenirii și controlului IAAM, precum și activitatea de coordonare și de supraveghere a ECDC, îndeosebi în cadrul Rețelei europene de supraveghere a rezistenței la antibiotice (EARS-Net), al Rețelei europene de supraveghere a consumului de antibiotice (ESAC-Net) și al Rețelei de supraveghere a infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM-Net);

36.

salută activitatea de coordonare și monitorizare privind rezistența la antimicrobiene, desfășurată în comun de ECDC, EMA și EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară);

37.

ia act cu îngrijorare de faptul că, în perioada 2010-2013, proporția bacteriilor K. pneumoniae rezistente la fluorochinolonă, cefalosporin și aminoglicozid de a treia generație, precum și rezistența combinată la toate cele trei grupe de antibiotice și rezistența la carbapeneme, un grup de antibiotice de ultimă linie, a crescut în mod semnificativ în numeroase state membre și la nivelul UE; constată totodată că, în aceeași perioadă, a crescut în mod semnificativ în numeroase state membre și la nivelul UE și rezistența bacteriei E.coli la cefalosporin de a treia generație; constată, de asemenea că, în anumite regiuni ale Europei tuberculoza multirezistentă reprezintă până la 20 % din toate cazurile noi de tuberculoză, iar rezultatele tratamentului pentru acest tip de tuberculoză sunt alarmant de scăzute;

38.

constată cu îngrijorare că în țările cu un grad ridicat de rezistență la mai multe medicamente, inclusiv la carbapeneme, sunt disponibile doar câteva opțiuni terapeutice, printre care polimixinele; subliniază că, în țările respective, prezența bacteriilor rezistente la polimixine constituie un avertisment important asupra faptului că opțiunile de tratare a pacienților infectați devin chiar mai limitate;

39.

constată că este foarte probabil ca infecțiile cauzate de bacteriile rezistente la antimicrobiene să conducă la spitalizări prelungite costisitoare, precum și la utilizarea de tratamente terapeutice alternative și mai scumpe, ceea ce va plasa o sarcină mai mare asupra sistemelor de sănătate ale statelor membre;

40.

regretă că în ultimii 25 de ani s-a observat atât o lipsă de conștientizare a importanței utilizării raționale a agenților antimicrobieni și a antibioticelor în general, cât și o stagnare a cercetării în domeniul medicamentelor antimicrobiene, în special ca urmare a apariției unor bariere științifice, economice și de reglementare;

41.

observă că atât programul Orizont 2020, cât și cel de Al treilea program în domeniul sănătății publice al UE pun accent pe IAAM și pe rezistența la antimicrobiene;

42.

constată că anumite antibiotice existente și eficiente nu sunt disponibile în mai multe state membre, ceea ce conduce la o alegere necorespunzătoare a tratamentului medicamentos și, prin urmare, solicită statelor membre și Comisiei să analizeze modurile în care pot păstra pe piață antibioticele eficiente;

43.

atrage atenția că rezistența la antibiotice întârzie adesea prescrierea unui tratament antibiotic adecvat și că administrarea unui tratament antibiotic necorespunzător sau tardiv cauzează complicații grave la pacienții care suferă de boli infecțioase grave și uneori poate duce la deces;

44.

ia act cu deosebită îngrijorare de numărul mare de animale infectate cu bacterii care sunt rezistente la antibiotice, precum și de riscul de a transfera aceste bacterii din carnea infectată la consumatori;

45.

ia act cu îngrijorare de legătura dintre uzul veterinar al substanțelor antimicrobiene și dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene a agricultorilor, precum și de riscul de răspândire a acestei rezistențe sub tratament spitalicesc;

46.

salută inițiativele și acțiunile adoptate de statele membre, de profesioniștii din domeniul sănătății veterinare și de proprietarii de animale, care vizează asigurarea utilizării responsabile a substanțelor antimicrobiene la animale și reducerea consumului de substanțe antimicrobiene în zootehnie;

47.

consideră că cercetarea în domeniul unor medicamente antimicrobiene noi este de maximă importanță și invită Comisia să utilizeze Fondul european de investiții strategice (FEIS) pentru stimularea cercetării, de exemplu prin sprijinirea structurilor existente, cum ar fi inițiativele privind medicamentele inovatoare;

48.

solicită să se acorde o mai mare atenție dezvoltării de noi agenți antimicrobieni care vizează noi ținte;

49.

salută și încurajează continuarea cercetărilor în domeniul medicamentelor antimicrobiene cu adevărat noi, mai ales în domeniul antibioticelor cu efect împotriva bacteriilor Gram negative multirezistente predominante și a bolilor deosebit de sensibile la rezistența la antimicrobiene, cum ar fi infecțiile cu K. pneumoniae, Acinetobacter, E.coli, HIV, stafilococul auriu, precum și tuberculoza și malaria; insistă totuși asupra faptului că este extrem de important ca mai întâi să se garanteze utilizarea responsabilă și rațională a substanțelor antimicrobiene; salută și încurajează continuarea cercetărilor în domeniul unor metode alternative de combatere a IAAM fără utilizarea antibioticelor și de combatere a tuberculozei multirezistente;

50.

solicită Comisiei și statelor membre să accelereze activitățile de cercetare și dezvoltare pentru a furniza noi instrumente de combatere a infecțiilor bacteriene care sunt din ce în ce mai răspândite în Europa;

51.

invită Comisia și statele membre să consolideze stimulentele pentru cooperarea între sectorul public și cel privat, cu scopul de a revigora activitățile de cercetare și dezvoltare în domeniul creării de antibiotice;

52.

invită statele membre să intensifice cooperarea privind siguranța pacienților și combaterea rezistenței la medicamente antimicrobiene pentru a limita și a reduce răspândirea de la un stat membru la altul a microorganismelor rezistente;

53.

invită Comisia și statele membre să utilizeze programe pentru „căi adaptive” și alte instrumente de reglementare pentru un acces mai timpuriu al pacientului la antibacterienele inovatoare pentru tratarea infecțiilor rezistente;

54.

solicită Comisiei și statelor membre să facă uz de programul adaptive pathways (căi adaptive) al Agenției Europene pentru Medicamente și să utilizeze toate instrumentele de reglementare de care dispun pentru a facilita un acces mai rapid al pacienților la tratamente antibacteriene inovatoare;

55.

subliniază necesitatea situării pacienților în centrul oricărei politici în materie de sănătate și încurajează îmbunătățirea cunoștințelor în materie de sănătate și implicarea pacienților în procesul de decizie asupra tratamentelor;

56.

consideră că este extrem de important ca Comisia să asigure aplicarea în continuare a planului de acțiune al UE privind rezistența la antimicrobiene după 2016, punând accentul pe modalitatea de a depăși dificultățile în domeniul științific și economic și în materie de reglementare asociate cu rezistența la antimicrobiene, incluzând în același timp prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale;

57.

reamintește că automedicația cu antibiotice ar trebui să fie strict interzisă și subliniază necesitatea de a impune o politică „exclusiv pe bază de rețetă medicală” pentru agenții antibacterieni, formulată de autoritățile naționale competente ale statelor membre;

58.

solicită statelor membre să adopte acțiuni adecvate pentru a asigura o utilizare responsabilă și rațională în medicina umană a tuturor agenților antimicrobieni și îndeosebi a antibioticelor care sunt considerate tratament de ultimă linie al infecțiilor bacteriene în spitale, ținând seama de faptul că utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor în scopuri preventive (inclusiv în spitale) reprezintă unul dintre principalii factori care contribuie la apariția rezistenței la antibiotice;

59.

invită statele membre să promoveze accesul la medicamente de înaltă calitate, precum și aderarea tuturor pacienților la cercurile de tratament complet, cu sprijin specific pentru cei mai vulnerabili, ca o modalitate de a preveni apariția rezistenței;

60.

îndeamnă statele membre să realizeze cercetări și cu privire la antibioticele „uitate”, pentru a spori opțiunile în ceea ce privește gama de produse farmaceutice care pot fi utilizate;

61.

invită Comisia să se implice în activitatea OMS pentru dezvoltarea unui nou model economic, cu scopul de a lua în considerare preocupările și nevoile în materie de sănătate publică;

62.

invită statele membre și Comisia să lanseze un proces de reflecție în vederea dezvoltării unui model economic nou care să elimine legătura dintre volumul vânzărilor și recompensa plătită pentru un nou antibiotic, care să reflecte valoarea socială a unui antibiotic nou și să permită un randament satisfăcător al capitalului investit pentru întreprinderea respectivă, în timp ce cumpărătorul ar obține dreptul de a utiliza produsul și de a avea un control deplin asupra cantităților;

63.

îndeamnă statele membre să pună în aplicare sau să dezvolte următoarele măsuri:

64.

invită Comisia să reflecteze la consecințele mobilității sporite, prevăzute în Directiva 2011/24/UE, în ceea ce privește gradul ridicat de rezistență la antimicrobiene care ar putea rezulta din deplasarea pacienților în întreaga Europă pentru tratament;

65.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că raportul comun elaborat de EFSA și ECDC privind rezistența la antimicrobiene arată că bacteriile care produc cel mai frecvent toxiinfecții alimentare, cum ar fi Salmonella și Campylobacter, au prezentat o rezistență semnificativă la antimicrobienele comune;

66.

își reiterează apelul făcut în Rezoluția sa din 27 octombrie 2011 referitoare la amenințarea pe care o reprezintă rezistența antimicrobiană pentru sănătatea publică (7), în favoarea unei eliminări treptate a utilizării profilactice a antibioticelor în creșterea animalelor, subliniind că sectorul zootehnic și sectorul pisciculturii intensive ar trebui să se concentreze asupra prevenirii bolilor, nu prin utilizarea profilactică a antibioticelor, ci prin respectarea unor bune practici în materie de igienă, adăpostire și îngrijire a animalelor, precum și prin aplicarea unor măsuri de biosecuritate stricte;

67.

îndeamnă statele membre să introducă sau să dezvolte următoarele măsuri:

68.

îndeamnă statele membre să reglementeze orice conflicte de interese și orice stimulente financiare care privesc veterinari ce prescriu și deopotrivă vând antibiotice;

69.

solicită Agenției Europene pentru Medicamente să întocmească o listă a antibioticelor utilizate la animale care prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea publică;

70.

solicită autorităților naționale și EMA să întreprindă sau să dezvolte următoarele măsuri:

71.

solicită colegiuitorului ca, în cadrul negocierii propunerii de regulament privind produsele medicinale veterinare (2014/0257(COD)), să adopte o modalitate de acțiune care să fie în conformitate cu principiul „One Health” și, mai ales:

72.

solicită colegiuitorului, în negocierea propunerii de regulament privind fabricarea, introducerea pe piață și utilizarea furajelor medicamentate și de abrogare a Directivei 90/167/CEE a Consiliului (2014/0255(COD)), să se asigure că include dispoziții prin care să se limiteze în mod semnificativ utilizarea furajelor medicamentate care conțin substanțe antimicrobiene la animalele destinate consumului uman și, în special, să interzică strict utilizarea preventivă a substanțelor antimicrobiene introduse în furajele medicamentate;

73.

solicită Comisiei și ECDC să efectueze cercetări cu privire la potențialele efecte dăunătoare – directe sau indirecte – ale utilizării de medicamente antimicrobiene la animalele de companie și să elaboreze măsuri de atenuare în scopul reducerii riscurilor legate de potențiala transmitere a rezistenței la medicamente antimicrobiene de la animalele de companie la oameni;

74.

subliniază că anumite state membre au reușit deja să elimine uzul profilactic la nivel de fermă; prin urmare, solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative pentru eliminarea treptată a utilizării profilactice a antibioticelor;

75.

invită statele membre să coopereze la definirea standardelor minime de siguranță a pacienților și a indicatorilor pentru siguranța și calitatea asistenței medicale la nivelul UE, în consultare cu toate părțile interesate relevante, printre care organizațiile pacienților;

76.

invită Comisia și statele membre să se angajeze în continuare în dialog cu toate părțile interesate și să elaboreze o strategie la nivelul UE pentru siguranța pacienților, care să fie coordonată, cuprinzătoare și durabilă, precum și să prezinte totodată soluții concrete care să fie puse în aplicare în cadrul unităților medicale de la nivel primar, local, regional, național și/sau al UE;

77.

invită statele membre și Comisia să demareze un proces de reflecție împreună cu OMS pentru a concepe un nou model economic, care să elimine legătura dintre volumul vânzărilor de antibiotice și recompensa plătită pentru un antibiotic nou, asigurând un randament corect al investiției pentru întreprinderi și protejând, în același timp, durabilitatea sistemelor naționale de sănătate;

78.

invită Comisia, statele membre și industria farmaceutică să optimizeze parteneriatele europene între mediul academic și industria farmaceutică, astfel cum se exemplifică prin inițiativa privind medicamentele inovatoare;

79.

încurajează companiile farmaceutice, guvernele și comunitățile academice să contribuie cu bunurile lor cel mai de preț (infrastructură, compuși, idei și resurse financiare) la proiecte comune inovatoare fundamentale de cercetare preconcurențiale; consideră că inițiativa privind medicamentele inovatoare ar trebui să dispună de un grad suficient de flexibilitate pentru identificarea oricăror noi descoperiri ce s-ar putea face în cadrul acestor proiecte;

80.

solicită Comisiei să ia în considerare un cadru legislativ care să încurajeze producerea de noi medicamente antibiotice, de exemplu sub forma unui instrument care să reglementeze antibioticele pentru uz uman, similar celui deja propus privind antibioticele pentru uz animal;

81.

încurajează continuarea colaborărilor public-privat, cum ar fi programele din cadrul inițiativei tehnologice comune privind medicamentele inovatoare, și anume New Drugs for Bad Bugs, COMBACTE, TRANSLOCATION, Drive AB sau ENABLE, pentru a valorifica potențialul de colaborare;

82.

salută inițiativa de programare în comun privind cercetarea în domeniul rezistenței la antimicrobiene, care permite statelor membre să convină asupra nevoilor de cercetare, evitând astfel paralelismele și solicită o creștere a fondurilor alocate dezvoltării unor noi medicamente și a unor alternative la antibiotice pentru a combate rezistența la medicamentele antimicrobiene;

83.

încurajează Uniunea Europeană să adere la fondul mondial pentru inovare, care a fost propus de Antibiotic Resistance Review din Regatul Unit, cu scopul de a sprijini cercetarea fundamentală;

84.

solicită Comisiei și statelor membre să sprijine utilizarea unor instrumente de diagnosticare ușor de aplicat pentru a se asigura o mai mare disponibilitate a diagnosticării adecvate înainte de prescrierea sau administrarea unui antibiotic, în special în sectorul ambulatoriu;

85.

încurajează Uniunea Europeană să promoveze și să participe la orice inițiativă globală care vizează consolidarea modalităților de combatere a rezistenței la antibiotice și să sprijine cercetarea în acest domeniu;

86.

invită Comisia să elaboreze, în colaborare cu statele membre, recomandări cu privire la standardele de siguranță alimentară, care să se aplice în cazul prezenței agenților patogeni (multi)rezistenți și/sau a determinanților de rezistență la antimicrobiene specificați;

87.

subliniază faptul că rezistența la antimicrobiene a devenit o problemă gravă, care trebuie să fie soluționată de urgență; invită Comisia să aibă în vedere propuneri legislative privind utilizarea prudentă a antibioticelor, în cazul în care, pe parcursul a cinci ani de la publicarea acestor recomandări, în statele membre s-au înregistrat progrese mici sau nu s-a înregistrat niciun progres;

88.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor și statelor membre.

27.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/27

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2013 referitoare la îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și rolul testului privind IMM-urile (3),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „«Gândiți mai întâi la scară mică»: Prioritate pentru IMM-uri – Un «Small Business Act» pentru Europa” (COM(2008)0394),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Revizuirea «Small Business Act» pentru Europa” (COM(2011)0078),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Oportunități de utilizare eficientă a resurselor în sectorul clădirilor” (COM(2014)0445),

—

având în vedere sondajul Eurobarometru privind IMM-urile, eficiența resurselor și piețele pentru produsele ecologice (Eurobarometrul Flash 381) și sondajul Eurobarometru privind rolul sprijinului public în comercializarea inovațiilor (Eurobarometrul Flash 394),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (adoptat cu prilejul celei de-a 109-a sesiuni plenare din 3-4 decembrie 2014) referitor la Pachetul privind politica industrială,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Plan de acțiune verde pentru IMM-uri” (COM(2014)0440),

—

având în vedere Manifestul privind Platforma europeană pentru utilizarea eficientă a resurselor și Recomandările politice – martie 2014,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Spre o economie circulară: un program «deșeuri zero» pentru Europa” (COM(2014)0398),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Inovare pentru un viitor durabil – Planul de acțiune privind ecoinovarea (Eco-AP)” (COM(2011)0899),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizul Comisiei pentru bugete și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0135/2015),

A.

întrucât IMM-urile reprezintă peste 98 % dintre întreprinderile europene și asigură peste 67 % din totalul ocupării forței de muncă din Uniune și 58 % din valoarea adăugată brută; întrucât ele reprezintă coloana vertebrală a economiei Uniunii Europene, fiind factori-cheie ai creșterii economice pe termen lung a Europei și ai oportunităților sustenabile de creare de locuri de muncă în cele 28 de state membre; întrucât ocuparea forței de muncă pe piața produselor și a serviciilor ecologice a crescut cu 20 % între anii 2007-2011 în ciuda crizei economice și întrucât această piață creează, pentru IMM-uri, oportunitatea de a genera un număr tot mai mare de activități economice și locuri de muncă, inclusiv în zonele afectate de procesele de depopulare și îmbătrânire; întrucât IMM-urile joacă astfel un rol important în ecosistemul industrial, împreună cu companiile cu capitalizare medie și multinaționalele; întrucât 90 % dintre IMM-uri sunt întreprinderi mici, cu maximum 10 angajați, iar aceste microîntreprinderi înregistrează 53 % din totalul locurilor de muncă din Europa;

B.

întrucât în prezent piața mondială a produselor și serviciilor ecologice este estimată la 1 000 miliarde EUR pe an, apreciindu-se că această sumă se va dubla sau chiar tripla până în 2020, creând oportunități fără precedent pentru IMM-urile din Europa și în general pentru creșterea economică în UE; întrucât Uniunea Europeană este un lider mondial atât în ceea ce privește importul, cât și în ceea ce privește exportul de bunuri de mediu; întrucât serviciile sunt strâns legate de aceste bunuri, deși există în continuare bariere netarifare pentru furnizorii de servicii de mediu;

C.

întrucât Uniunea Europeană s-a angajat să reindustrializeze Europa prin investiții în sustenabilitate, competitivitate și inovare și susținerea acestora, cu scopul de a obține o cotă de cel puțin 20 % în producția industrială ca parte din PIB-ul statelor membre ale UE până în anul 2020; întrucât Consiliul European s-a angajat să reducă emisiile interne de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 %, crescând cota energiei din surse regenerabile la cel puțin 27 % și sporind eficiența energetică cu cel puțin 27 % până în 2030, în scopul creșterii acestui obiectiv până la 30 %; întrucât IMM-urile ar trebui să contribuie, la rândul lor, la îndeplinirea acestor obiective, având în vedere faptul că 93 % (4) dintre ele fac deja pași pentru a deveni mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor; întrucât, potrivit Comisiei, proiectarea ecologică mai bună, prevenirea generării de deșeuri, reciclarea și reutilizarea ar putea aduce economii nete pentru întreprinderile din UE, estimate la 600 de miliarde EUR sau 8 % din cifra de afaceri anuală, în timp ce sunt reduse și emisiile de gaze cu efect de seră cu 2-4 %;

D.

întrucât, deși crearea condițiilor pentru ca IMM-urile să transforme provocările legate de mediu în oportunități economice într-un mod durabil este unul dintre principiile Small Business Act, nu s-au înregistrat progrese semnificative în cadrul politicilor, IMM-urile fiind adesea confruntate cu politici inconsecvente atunci când își încep activitatea și implementează standarde de mediu;

E.

întrucât conformitatea IMM-urilor cu numărul tot mai mare de standarde de mediu va fi impulsionată, atât din partea pieței, cât și a legislației; întrucât UE și statele membre ar trebui să reducă la minimum sarcina administrativă prin intermediul actelor legislative aflate în vigoare și al celor nou-adoptate și ar trebui să se asigure că respectarea acestei legislații nu presupune costuri suplimentare pentru întreprinderi; întrucât au fost propuse inițiative noi de reducere a sarcinilor de reglementare ale IMM-urilor și ale altor sectoare, iar Comisia și statele membre ar trebui să le pună în aplicare;

F.

întrucât 90 % dintre întreprinderile din UE sunt microîntreprinderi; întrucât, în ciuda eforturilor recente, IMM-urile și microîntreprinderile au în continuare dificultăți în privința accesului la competențe, informații și finanțare, precum și la o varietate suficient diversificată de instrumente de capital și de datorie necesare în contextul traiectoriei de creștere a unei întreprinderi și întrucât programele UE nu reușesc, nici la ora actuală, să aducă o contribuție semnificativă la inovare; întrucât procedurile de solicitare pentru obținerea unei finanțări din partea UE pentru IMM-uri sunt încă prea birocratice și, prin urmare, prohibitive pentru majoritatea IMM-urilor;

G.

întrucât trebuie luat în considerare potențialul bugetului UE, ca buget axat pe investiții, de a facilita accesul IMM-urilor din Europa la finanțare prin reducerea birocrației, cu ajutorul unor instrumente financiare specifice și prin creșterea finanțării acordate programelor LEO (birouri locale pentru întreprinderi); întrucât dezvoltarea unor proceduri ușor de utilizat pentru diferitele forme de sprijin ar trebui să fie stimulată;

H.

întrucât companiile mici câștigă proporțional mai mult decât entitățile mari în urma acțiunilor de ameliorare a eficienței resurselor și ar trebui să beneficieze de mai multă atenție din partea factorilor politici; întrucât beneficiul potențial brut al creșterii eficienței resurselor este de 10-17 % din cifra de afaceri, în funcție de sectorul de activitate;

I.

întrucât tehnologiile digitale sunt atât un instrument important pe care IMM-urile îl utilizează pentru a obține beneficii în urma utilizării optime a resurselor, cât și un sector în care pot fi înființate cu ușurință IMM-uri noi și în care acestea se pot dezvolta mai rapid;

J.

întrucât, deși accentul se pune în primul rând pe IMM-urile high-tech care pot furniza în mod direct inovații ecologice, trebuie susținute și alte companii care doresc să se conformeze normelor de mediu, să pună în aplicare măsurile de inovare ecologică și să își îmbunătățească performanța în materie de mediu; întrucât ecoinovarea poate fi o idee pentru o nouă companie, dar și o măsură pentru a îmbunătăți întreprinderile existente în cadrul economiei ecologice;

K.

întrucât, deși nu există o definiție acceptată unanim la nivel internațional a creșterii economice ecologice, există un consens în jurul ideii că acest concept are la bază o combinație de creștere economică și sustenabilitate ecologică; întrucât îmbunătățirea competențelor și a formării este o provocare-cheie pentru IMM-uri, care ar trebui să primească o atenție deosebită, în special cu privire la inovare și utilizarea eficientă a resurselor; întrucât accesul inadecvat la capitalul de risc, în special în primele etape, continuă să fie unul dintre obstacolele majore în crearea și dezvoltarea de întreprinderi orientate spre creștere;

L.

întrucât microîntreprinderile creează mii de locuri de muncă pe întreg teritoriul Europei și un procent de 53 % din totalul locurilor de muncă din Europa sunt create de microîntreprinderi, acestea necesită, prin urmare, un cadru diferit de lucru, deci este nevoie urgent de o definiție clară a microîntreprinderilor; întrucât microîntreprinderile se confruntă cu o serie de dificultăți majore, cum ar fi barierele create de cadrul normativ în domeniul achizițiilor publice, sarcinile de reglementare excesive și accesul dificil la finanțare;

1.

sprijină ideea de creștere economică ecologică și de economie circulară și constată că oportunitățile aferente sunt legate de diferite sectoare care prezintă o importanță deosebită, precum sursele regenerabile de energie și, în special, exploatarea viabilă din punct de vedere economic a energiei eoliene, solare, geotermale și a hidroenergiei, eficiența energetică, eficiența resurselor, gestionarea deșeurilor, reducerea emisiilor, electrificarea și reciclarea permanentă („cradle to cradle”); remarcă potențialul considerabil pe care aceste domenii îl au pentru diferite sectoare, atât din punct de vedere economic, cât și în ceea ce privește ocuparea forței de muncă; constată că creșterea economică ecologică ar trebui să facă parte dintr-o strategie mai extinsă de promovare a creării de locuri de muncă și a creșterii economice în rândul IMM-urilor;

2.

subliniază că creșterea economică ecologică ar trebui plasată într-un context mai larg și ar trebui să includă eforturile depuse în întreg lanțul valoric și în tot ecosistemul antreprenorial, inclusiv eforturile producătorilor industriali de a reduce amprenta ecologică a produselor, proceselor de producție, practicilor comerciale și serviciilor lor; reamintește recomandările din Platforma europeană pentru utilizarea eficientă a resurselor, subliniind faptul că utilizarea eficientă a resurselor are nevoie de un cadru de reglementare dinamic care să trimită semnalele adecvate producătorilor și consumatorilor cu scopul de a îmbunătăți performanța produselor pe tot parcursul ciclului lor de viață; solicită Comisiei să stabilească un cadru politic cuprinzător, care să includă obiective politice concrete și care să integreze și să raționalizeze mai bine instrumentele politice existente, pentru a asigura existența unor oportunități adecvate pentru IMM-urilor și participarea acestora la economia ecologică și circulară;

3.

evidențiază faptul că economia mondială va trebui să țină cont de creșterea continuă a populației – 9 miliarde de oameni până în 2050 – și că resursele noastre naturale sunt limitate și deci ar trebui folosite într-un mod sustenabil și foarte eficient; pune în lumină noile soluții inovatoare, ecologice și durabile la aceste provocări, cum ar fi noi produse, procese de producție, practici comerciale și servicii, un exemplu în acest sens fiind integrarea tehnologiilor digitale inovatoare, precum și un nou cadru juridic care să le susțină;

4.

reamintește Comisiei și statelor membre că IMM-urile din Europa sunt foarte eterogene, variind de la afaceri de familie foarte tradiționale la întreprinderi cu dezvoltare rapidă, firme de înaltă tehnologie, microîntreprinderi, întreprinderi sociale și întreprinderi nou-înființate și că, prin urmare, abordările pentru sprijinirea acestora trebuie să fie, de asemenea, diferite;

5.

consideră că UE trebuie să își schimbe drastic cultura antreprenorială pentru a contribui la creșterea economică prin atragerea mai multor persoane care să înceapă o afacere proprie și căutarea mai multor oportunități de afaceri, în special în domeniul creșterii economice ecologice, precum și prin acceptarea posibilității de a eșua și a asumării de riscuri; subliniază importanța plasării acestui aspect în centrul procesului politic; solicită statelor membre să asigure, în cadrele lor legislative relevante, o perioadă de recuperare mai ușoară după falimentul unei afaceri, pentru a permite începerea unei noi afaceri la scurt timp după eșecul unei afaceri precedente, mai ales în sectoarele noi și inovatoare; solicită Comisiei să atenueze teama de eșec prin campanii de conștientizare și prin educație;

6.

subliniază valoarea adăugată a bugetului UE în sprijinirea IMM-urilor, microîntreprinderilor, întreprinderilor sociale și cooperativelor în vederea facilitării accesului la finanțare și la piețele internaționale, în special prin intermediul Programului COSME și în cadrul Programului Orizont 2020 și al fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI); subliniază necesitatea unei interpretări clare și uniforme la nivelul UE din partea autorităților de reglementare naționale și a unor norme transparente în domeniul achizițiilor publice;

7.

constată că, în prezent, multe IMM-uri europene concurează pe plan internațional în domeniul soluțiilor care includ atât produse, cât și așa-numitele „servicii ecologice”, cum ar fi construcțiile, instalațiile, reparațiile și managementul; constată că aceste servicii sunt esențiale pentru dezvoltarea, vânzarea și exportul de produse ecologice; solicită Comisiei să includă serviciile ecologice în cadrul negocierilor care au loc în prezent în ceea ce privește acordul privind bunurile de mediu, dar și în acordurile comerciale bilaterale cum ar fi TTIP, cu scopul de a reduce barierele pentru IMM-urile și furnizorii de servicii europeni care vor să se afirme pe plan internațional;

8.

subliniază importanța unei bune guvernanțe, a unei puteri judiciare independente, a transparenței și a statului de drept la nivelul UE pentru a se crea un mediu favorabil afacerilor și o piață cu condiții de concurență echitabile pentru IMM-uri;

9.

relevă faptul că în condițiile actuale, când accesul insuficient la surse corespunzătoare de capital de risc, mai ales în etapele incipiente, continuă să fie una dintre cele mai mari constrângeri în crearea și dezvoltarea de firme orientate spre creștere, planul de acțiune al Comisiei privind îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare pune foarte mult accentul pe capitalul speculativ ca modalitate posibilă de finanțare a creșterii; subliniază totuși că acest tip de finanțare este adecvat doar pentru un mic număr de IMM-uri, împrumuturile bancare reprezentând în continuare o sursă importantă de finanțare, și că sectorul privat ar trebui să dezvolte diferite alternative; remarcă, în acest context, importanța de a promova forme alternative de împrumut pentru IMM-uri, cum ar fi cooperativele de credit; pune în evidență potențialele oportunități de finanțare care ar trebui explorate prin intermediul Fondului european pentru investiții strategice;

10.

încurajează statele membre să stimuleze investitorii străini prin îndepărtarea barierelor lingvistice; remarcă faptul că posibilitatea de a trata solicitări și de a furniza date în limba engleză, pe lângă limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) statelor membre este un pas înainte în acest scop;

11.

subliniază faptul că nu există un mod de finanțare universal valabil și solicită Comisiei să aibă în vedere interesul IMM-urilor în toate programele, instrumentele și inițiativele existente și eventual viitoare, mai ales pentru noile modele de afaceri ale economiei ecologice, mergând de la instrumente de capitaluri proprii (precum investitori providențiali, finanțare participativă și sisteme multilaterale de tranzacționare), instrumente de cvasi-capital (cum ar fi capitalul de tip mezanin) și instrumente de creanță (obligațiuni pentru companii cu credite mici, sisteme și platforme de garantare) și parteneriatele între bănci și alți operatori implicați în finanțarea IMM-urilor (experți contabili, asociații de întreprinderi și de IMM-uri sau camere de comerț), pentru a sprijini întreprinderile în etapele lor de înființare, creștere și transfer, ținând cont de mărimea, cifra de afaceri și necesitățile financiare ale acestora; invită statele membre și autoritățile regionale și locale să prevadă stimulente adecvate și stimulente fiscale pentru aceste modele de finanțare; subliniază importanța revizuirii instrumentelor existente de sprijinire a IMM-urilor pentru a include noi oportunități de creștere economică ecologică;

12.

subliniază necesitatea de a asigura coordonarea și complementaritatea între instrumentele financiare din bugetul UE, în special în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), al Programului Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) și al Programului LIFE;

13.

invită Comisia și statele membre să monitorizeze rezultatele obținute de IMM-urile care au accesat fondul pentru inovarea ecologică, cu scopul de a măsura eficacitatea acestui tip de finanțare; îndeamnă Comisia să aducă modificările necesare fără întârziere pentru ca finanțarea să fie mai eficace, în cazul în care rezultatul se dovedește a fi nesatisfăcător;

14.

constată că din cauza caracterului extrem de tehnic al multor planuri de investiții ecologice este esențial să se evidențieze importanța modelelor standardizate de risc și rentabilitate și importanța conceperii de noi modele pentru noi provocări și sectoare;

15.

reamintește că IMM-urile au potențialul de a aduce o contribuție semnificativă în cadrul economiei circulare, asigurând servicii durabile, dar cu utilizare intensivă a forței de muncă, cum ar fi reparațiile, reamenajările și reciclările; reamintește că numeroși actori, precum Comisia Europeană, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Fondul Monetar Internațional (FMI), Organizația Internațională a Muncii (OIM), Parlamentul European și Eurogrupul sprijină în linii mari principiul reorientării fiscale de la muncă la utilizarea resurselor naturale și consum; solicită Comisiei să evalueze impactul reorientării fiscalității de la muncă la utilizarea resurselor naturale;

16.

subliniază că întreprinzătorii, asociațiile de întreprinderi și organizațiile de sprijin ar trebui să fie mai bine informați în legătură cu posibilitățile de finanțare a tehnologiilor mai performante sau a serviciilor precum consultanța, instruirea și formarea în materie de proiectare ecologică, managementul resurselor și oportunitățile de afaceri „verzi”, precum și în legătură cu disponibilitatea de tehnologii, produse și servicii ecologice care le pot aduce beneficii în afaceri; invită statele membre să ia măsuri pentru a dezvolta și mai mult serviciile oferite IMM-urilor în aceste domenii și, de asemenea, subliniază nevoia unor surse de informație și baze de date simple și accesibile pentru aceste produse și servicii; reamintește Comisiei și statelor membre că informațiile în legătură cu aceste posibilități ar trebui să fie comunicate într-un mod care să corespundă cel mai bine cu logica și metodele de lucru ale IMM-urilor;

17.

constată că programele UE nu reușesc să aducă o contribuție semnificativă la ecoinovare și la economia circulară și că Comisia, prin urmare, trebuie să orienteze mai bine finanțarea din programele COSME și Orizont 2020 spre dezvoltarea de soluții ecoinovatoare de către și pentru IMM-uri și să sprijine finanțarea pentru îmbunătățirea proiectării de produse și a performanței proceselor, pe baza experiențelor reușite din CFM anterior; consideră, în special, că instrumentul destinat IMM-urilor din cadrul Orizont 2020 trebuie să fie pus în aplicare pe deplin;

18.

solicită Comisiei și BEI să se asigure că în etapa de implementare a „Planului de investiții pentru Europa” IMM-urile, inclusiv cele nepoluante și inovatoare, vor fi principalii beneficiari ai sprijinului oferit în temeiul prezentei propuneri; insistă asupra faptului că trebuie elaborate criterii clare, incluzând valoarea adăugată europeană, pentru ca acest obiectiv să se poată realiza, precum și consolidată prestarea de servicii de consiliere privind utilizarea eficientă a resurselor și ecoinovarea pentru IMM-uri; solicită BEI și Comisiei să se asigure că toate categoriile enumerate în Recomandarea Comisiei „privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii” (C(2003)1422) pot beneficia în mod adecvat de aceste servicii; subliniază rolul important jucat de Programul COSME și de Programul Orizont 2020 pentru sprijinirea IMM-urilor, precum și necesitatea implementării depline a instrumentului pentru IMM-uri în conformitate cu Programul Orizont 2020;

19.

consideră că, pentru a garanta complementaritatea mecanismelor de finanțare a IMM-urilor, este esențială coordonarea măsurilor luate în cadrul politicii de coeziune și al altor programe, precum Programul Orizont 2020, atât la scară națională, cât și regională; subliniază importanța legiferării într-un mod care să le permită IMM-urilor să își păstreze competitivitatea;

20.

invită Comisia și statele membre să găsească soluții rapide și durabile pentru numărul extrem de mare de plăți restante în cadrul politicii regionale și în ceea ce privește gestionarea asistenței FEIS pentru perioada de finanțare anterioară, cu scopul de a se asigura că IMM-urile, în calitate de parteneri de proiect, nu vor fi descurajate să participe la programele și proiectele de sprijin din cauza întârzierilor în efectuarea plăților;

21.

relevă importanța eforturilor active de colaborare între sectoare, de-a lungul lanțurilor valorice, precum și în zone geografice, care oferă posibilitatea de a face să prolifereze inovațiile și noile oportunități de creștere economică prin fertilizarea încrucișată a ideilor și conceptelor inovatoare; salută acțiunea din cadrul Orizont 2020 „Proiecte facilitate prin clustere pentru noi lanțuri valorice industriale” pentru a exploata mai bine potențialul de inovare al IMM-urilor, inclusiv soluțiile ecoinovatoare și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor pe care le oferă;

22.

salută înființarea Centrului european de excelență pentru utilizarea eficientă a resurselor care are rolul de a oferi consultanță și asistență IMM-urilor care caută să își îmbunătățească performanța privind utilizarea eficientă a resurselor; subliniază nevoia de a garanta că acest centru funcționează ca o rețea puternică de parteneri în toate regiunile din UE și de a valorifica experiențele dobândite în statele membre; consideră că centrul ar trebui să îndrume IMM-urile către programe europene, naționale și regionale din acest domeniu de acțiune, să ofere acces la expertiză, la rețele și la infrastructură;

23.

subliniază importanța transferurilor de cunoștințe și a schimbului, inclusiv transfrontalier, de cunoștințe între mai multe părți implicate, prin intermediul rețelelor informale, în special pentru IMM-uri și microîntreprinderi, pentru o mai bună informare în legătură cu tehnicile inovatoare existente și noi, cele mai bune practici, modalitățile de obținere a unei finanțări corespunzătoare, eventualele mecanisme de sprijin guvernamentale și cadrele legislative relevante care presupun parcursul administrativ cel mai ferit de birocrație și reamintește că punctele naționale de contact existente pentru programele de finanțare ale UE și ale Rețelei întreprinderilor europene trebuie să fie implicate pe deplin în sprijinirea IMM-urilor și trebuie să informeze în mod proactiv, să instruiască și să sprijine IMM-urile în identificarea de posibilități de finanțare la nivelul UE, la nivel național sau regional; sprijină organizarea unei campanii europene privind utilizarea eficientă a resurselor cu scopul de a informa IMM-urile în legătură cu beneficiile și oportunitățile oferite prin utilizarea eficientă a resurselor și în legătură cu posibilitățile de creare a unor sinergii industriale privind reciclarea; recomandă Comisiei și Rețelei întreprinderilor europene să colaboreze cu asociațiile industriale, sindicatele, IMM-urile, ONG-urile, universitățile, precum și cu inițiativele regionale în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor; în această privință, salută atenția pe care Comisia o acordă simbiozelor și clusterelor și încurajează Comisia să prezinte inițiative concrete cu scopul de a facilita cooperarea și gestionarea resurselor la nivel intersectorial;

24.

îndeamnă federațiile sectoriale să joace un rol mai proeminent în furnizarea de informații concludente și consultanță privind tehnologiile ecologice, posibilitățile de finanțare și procedurile corespunzătoare; solicită Comisiei și statelor membre să se implice atunci când acest sprijin nu este disponibil și, în colaborare cu federațiile și societățile sectoriale, să analizeze în continuare ce fel de oportunități există, să accelereze dezvoltarea de soluții durabile și să investească în tehnologii ecologice, în utilizarea eficientă a resurselor și în economia bazată pe reciclare; remarcă discrepanța din ce în ce mai mare dintre nevoile IMM-urilor și competențele angajaților; remarcă faptul că 26 % dintre angajatorii din Europa întâmpină greutăți în ceea ce privește găsirea de angajați care să dețină competențele potrivite;

25.

subliniază necesitatea de a promova în mod mai eficace cercetarea și dezvoltarea de bază, de a asigura faptul că IMM-urile sunt implicate pe deplin în acest proces și de a sprijini în mod activ viitoarele transformări ale rezultatelor cercetării și dezvoltării de bază în noi progrese tehnologice; subliniază importanța reindustrializării Europei, dată fiind importanța industriei manufacturiere pentru C&D&I și, implicit, pentru avantajul competitiv al UE în viitor; consideră că inovării în sectorul organizațional și în cel al sistemelor, în alte sectoare decât cel al tehnologiei, precum și inovării din sectorul public ar trebui să li se acorde suficientă atenție, la fel ca și soluțiilor axate pe tehnologie;

26.

subliniază importanța comercializării și valorificării de către companiile europene a rezultatelor C&D; solicită Comisiei și statelor membre să asigure un cadru de reglementare mai stabil și mecanisme financiare adecvate pentru a crea un mediu propice inițiativei economice și spiritului antreprenorial și a introduce mai repede pe piață noi produse, servicii și practici comerciale, îndeosebi în economia produselor ecologice;

27.

subliniază potențialul noii infrastructuri spațiale europene pentru inovare și creștere economică ecologică; solicită Comisiei să promoveze utilizarea de către IMM-uri a datelor provenite din aceste infrastructuri în pepinierele și incubatoarele pentru întreprinderi; solicită Comisiei să instituie un regim pentru IMM-uri care să permită un acces rapid la datele din aceste infrastructuri în etapele de cercetare, dezvoltare și comercializare;

28.

constată că, potrivit sondajului Innobarometer (Barometrul inovației) din mai 2014, doar 9 % din totalul companiilor afirmă că au beneficiat de sprijin financiar public pentru activitățile lor de C&D&I din ianuarie 2011 până la data sondajului; subliniază necesitatea de a elabora proceduri ușor de parcurs de utilizatori pentru diferitele forme de sprijin;

29.

remarcă beneficiile pe care brevetul european cu efect unitar le conferă IMM-urilor, în special în domeniul tehnologiilor ecologice; solicită tuturor statelor membre să adere la sistemul brevetului european cu efect unitar; solicită statelor membre să ratifice fără întârziere Acordul privind Curtea Unică în materie de Brevete, deoarece această instituție este necesară pentru aplicarea brevetului european cu efect unitar; solicită Comisiei să propună o procedură simplificată pe care să o folosească IMM-urile în introducerea unei acțiuni în instanță de constatare a neîndeplinirii obligațiilor la Curtea Unică în materie de Brevete;

30.

solicită un cadru îmbunătățit de politici pentru economia circulară, inclusiv adoptarea și punerea în aplicare de reglementări inteligente, de standarde și de coduri de conduită care au ca scop internalizarea efectelor externe, combaterea produselor care utilizează multe resurse, crearea unor condiții de concurență echitabile, recompensarea liderilor și accelerarea tranziției către o utilizare eficientă a resurselor și o economie durabilă;

31.

invită Comisia să includă în pachetul privind economia circulară extinderea instrumentului de proiectare ecologică pentru a include dimensiunea privind utilizarea eficientă a resurselor; consideră că proiectarea ecologică ar trebui să abordeze probleme precum durabilitatea, reparabilitatea și reciclarea produselor, inclusiv standardele pentru o durată de viață minim garantată și pentru dezasamblare;

32.

încurajează extinderea mecanismelor de sprijin inovatoare, precum cupoanele pentru inovare ecologică, care pot promova introducerea unor tehnologii durabile și a unor soluții ecologice și rezistente la schimbările climatice; în ceea ce privește cererile de sprijin, consideră că normele trebuie să fie simple și clare și să nu reprezinte o povară administrativă; de asemenea, invită Comisia și statele membre să găsească soluții de finanțare inovatoare pentru IMM-uri și să pună la dispoziție instrumente de finanțare pe deplin accesibile; reamintește că unul dintre principalele avantaje competitive ale UE pe piețele globalizate îl constituie capacitatea de inovare și de creștere durabilă a IMM-urilor europene;

33.

solicită statelor membre să evite crearea de bariere pe piața internă prin suprareglementare, să revizuiască regimurile lor actuale de reglementare și să elimine orice reglementări inutile sau ineficace care constituie bariere pe piață, asigurând o transpunere consecventă în legislația națională; solicită Comisiei să se asigure că testul pentru IMM este aplicat în totalitate în cadrul tuturor evaluărilor impactului; invită Comisia să își intensifice eforturile de a trata problema suprareglementării cu statele membre în cauză; subliniază necesitatea unei interpretări clare și uniforme la nivelul UE din partea autorităților de reglementare naționale și a unor norme transparente în domeniul achizițiilor publice, inclusiv în cel al achizițiilor ecologice și al achizițiilor virtuale, deoarece în prezent ele reprezintă o barieră serioasă în calea IMM-urilor dornice să își internaționalizeze activitatea și, totodată, o ocazie fantastică pentru statele membre de a fi printre primii care își adaptează condițiile, inclusiv în ceea ce privește produsele și soluțiile eficiente din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al utilizării resurselor;

34.

apreciază decizia Comisiei de a retrage propunerile legislative caduce sau care prevăd prea multe obligații birocratice; consideră că Comisia ar trebui să prezinte o propunere mai ambițioasă în ceea ce privește legislația în materie de deșeuri, astfel cum a anunțat vicepreședintele Timmermans, în sesiunea plenară a Parlamentului European din decembrie 2014; solicită Comisiei să evite prezentarea unor propuneri legislative care să ducă la o sarcină administrativă inutilă pentru companii și IMM-uri și să revizuiască în mod constant legislația în vigoare cu scopul de a reduce sarcina administrativă actuală, a îmbunătăți calitatea și eficacitatea legislației și a asigura adaptarea acesteia la noile modele de afaceri; subliniază, totodată, necesitatea unor acțiuni ambițioase, a unei puneri în aplicare adecvate și la timp a legislației care există deja, precum și a implicării, încă din etapele incipiente, a părților interesate din cadrul industriilor relevante și al IMM-urilor, inclusiv în evaluarea impactului, pentru a realiza obiectivele UE în domeniul mediului;

35.

reamintește importanța unei legislații neutre din punct de vedere tehnologic și care să favorizeze inovațiile și să permită ca diferitele tehnologii noi să fie testate și evaluate de piață; apreciază dezvoltarea sistemului de Verificare a tehnologiilor de mediu (ETV) ca un instrument nou care să ajute tehnologiile inovatoare de mediu să ajungă pe piață; solicită statelor membre să utilizeze în mod corespunzător instrumente de piață în cadrul programelor publice de sprijin și să evite folosirea de subvenții care să fie dăunătoare pentru mediu și care să distorsioneze piața; reamintește că intervențiile autorităților publice ar trebui să abordeze anumite disfuncționalități ale pieței, cum ar fi lipsa unor mecanisme care să permită calcularea costurilor asociate efectelor externe; solicită Comisiei să elaboreze orientări comune pentru programele naționale publice de sprijinire a proiectelor de investiții ecologice pentru a crea un set de măsuri mai uniform;

36.

consideră că discontinuitățile întâlnite în unele industrii și tehnologii sunt adesea semnul unor deficiențe în legislația existentă; subliniază necesitatea monitorizării și actualizării continue a legislației existente și a implementării acesteia, pentru a asigura faptul că tehnologiile durabile sau ecoinovatoare și noile evoluții tehnologice nu întâmpină obstacole nejustificate;

37.

consideră că dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale, programele despre modul în care funcționează și interacționează piața, economia și sistemul financiar, precum și sensibilizarea față de problemele de mediu și față de posibilitățile oferite de noile tehnologii pentru stimularea inițiativelor ecologice, inovatoare și eficiente ar trebui să facă parte din programa școlară de bază, dar și din învățământul superior și apoi să fie promovate prin activități extracuriculare și procesul de învățare pe tot parcursul vieții; consideră că un plan de afaceri bine pregătit este un prim pas către un acces mai bun la finanțare și către viabilitate; solicită Comisiei și statelor membre să includă fără întârziere educația antreprenorială și în domeniul financiar, economic și al mediului în programele lor de învățământ; sprijină, în acest sens, programul „Erasmus pentru tineri antreprenori”, conceput în vederea promovării culturii antreprenoriale și a dezvoltării pieței unice și a competitivității;

38.

subliniază faptul că microîntreprinderile și întreprinderi nou-înființate ar trebui să primească, la rândul lor, ajutor și îndrumare privind trecerea la o creștere economică ecologică durabilă; solicită Comisiei să se asigure că aceste întreprinderi vor fi incluse în mod corespunzător în noile inițiative axate pe oportunitățile de creștere economică ecologică pentru IMM-uri;

39.

remarcă faptul că programul Erasmus+ face posibilă dezvoltarea antreprenoriatului pentru studenți și tineri prin finanțarea de stagii, printre altele; sprijină programul „Erasmus pentru tineri antreprenori”, conceput în vederea promovării culturii antreprenoriale și a dezvoltării pieței unice și a competitivității;

40.

remarcă importanța luării în discuție a modelelor de consum nesustenabile și a promovării schimbării în comportamentul consumatorilor; subliniază necesitatea unei educații corespunzătoare a consumatorilor și a promovării stimulentelor pentru modelele de consum mai durabile; solicită Comisiei și statelor membre să consolideze măsurile referitoare la cerere, cum ar fi utilizarea achizițiilor publice cu scopul de a îmbunătăți absorbția resurselor și a produselor și soluțiilor eficiente din punct de vedere energetic; subliniază importanța includerii de date privind utilizarea resurselor pe etichetele ecologice și în informațiile privind produsele pentru a responsabiliza consumatorii;

41.

subliniază importanța facilitării înființării de noi întreprinderi de la zero sau desprinse din firme mai mari prin colaborarea cu institutele de cercetare în domeniul tehnologic, cu universitățile și cu instituțiile de formare profesională;

42.

subliniază importanța exporturilor pentru crearea de locuri de muncă și pentru creștere în Europa; solicită Comisiei să grăbească adoptarea acordurilor comerciale pendinte cu partenerii noștri pentru a facilita accesul IMM-urilor europene la noi piețe;

43.

consideră că spiritul antreprenorial al femeilor este o calitate încă nevalorificată suficient pentru creșterea economică și competitivitatea UE, care ar trebui promovată și consolidată, și că ar trebui înlăturate toate obstacolele cu care se confruntă femeile, în special discriminarea salarială, inclusiv în cadrul economiei ecologice, pentru ca femeile și bărbații să se bucure de șanse egale; relevă faptul că prin colectarea periodică de statistici armonizate, inclusiv privind impactul specific de gen al legislației, precum și prin colectarea datelor privind munca defalcată pe sexe s-ar putea promova în mai mare măsură elaborarea și monitorizarea politicilor pe bază pe dovezi, eliminând astfel lacunele în materie de cunoștințe în discursul privind creșterea economică ecologică;

44.

solicită Comisiei să studieze și să identifice sectoarele industriei europene și zonele geografice unde sunt îndeplinite condițiile pentru crearea de noi clustere și poli de activitate și să le sprijine dezvoltarea;

45.

invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită oportunităților și provocărilor pe care le prezintă zonele rurale în raport cu IMM-urile, creșterea ecologică și ecoinovarea și să abordeze aceste aspecte;

46.

invită statele membre (factorii de decizie și autoritățile de gestionare de la nivel național, regional și local) să promoveze în mod continuu creșterea durabilă, în cadrul strategiilor de specializare inteligentă și cu implicarea principalelor părți interesate, care promovează crearea de clustere, sinergii și rețele pentru activitățile legate de economia ecologică; solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la punerea în aplicare a unor strategii de specializare inteligentă la nivel național și/sau regional, după caz, și, în special, în ceea ce privește diferitele tipare de „acțiuni în aval” utilizate în UE și statele membre; invită Comisia și statele membre să furnizeze informații privind măsurile practice adoptate pentru dezvoltarea competențelor pentru IMM-urile ecoinovatoare prin interconectarea centrelor de inovare regională și a principalelor rețele de sprijin;

47.

invită Comisia să elaboreze, în cadrul politicii regionale, programe specifice care să cuprindă toate elementele legate de creșterea ecologică relevante pentru IMM-uri; subliniază necesitatea valorificării depline a potențialului antreprenorial al tinerilor în contextul creșterii ecologice a IMM-urilor; invită Comisia să pregătească măsuri care să stabilească legături între instituțiile de învățământ și programele și măsurile europene de sprijinire a economiei ecologice; solicită Comisiei și statelor membre să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a consilia și a sensibiliza forța de muncă a IMM-urilor în vederea îmbunătățirii cunoștințelor și competențelor acesteia; solicită ca, în cadrul sprijinului destinat formării, să se acorde o atenție specială tinerilor și grupurilor celor mai defavorizate;

48.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

27.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/35

—

având în vedere Directiva delegată a Comisiei (C(2015)00383),

—

având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice, în special articolul 4, articolul 5 alineatul (1) litera (a) și articolul 22 (1),

—

având în vedere articolul 105 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2011/65/UE privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (RoHS) se restricționează, printre altele, utilizarea cadmiului în echipamentele electrice și electronice (a se vedea lista din anexa II la directiva RoHS);

B.

întrucât în anexa III la Directiva RoHS se prevăd derogări de la restricțiile stabilite la articolul 4 alineatul (1);

C.

întrucât la punctul 39 din anexa III este inclusă o derogare pentru „cadmiul din ledurile cu schimb de culoare din grupa II-VI (< 10 μg Cd per mm2 de suprafață emițătoare de lumină) pentru utilizarea în iluminarea solidă sau la sistemele de afișaj” care expiră la data de 1 iulie 2014;

D.

întrucât la articolul 5 se prevede adaptarea anexei III la progresul științific și tehnic, în vederea includerii și eliminării de derogări;

E.

întrucât Comisia a precizat că în decembrie 2012 a primit o cerere de reînnoire a derogării 39 și în mai 2013 a primit o cerere conexă privind o derogare mai îngustă, mai specifică pentru cadmiul în puncte cuantice în sistemele de afișare;

F.

întrucât, potrivit articolului 5 alineatul (1) litera (a), derogările se includ în anexa III, cu condiția ca această includere să nu slăbească protecția mediului și a sănătății prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 și dacă sunt îndeplinite oricare din condițiile următoare: eliminarea sau substituirea lor prin modificarea proiectului sau cu materiale și componente pentru care nu sunt necesare niciunele dintre materialele sau substanțele enumerate la anexa II este imposibilă din punct de vedere științific sau tehnic; fiabilitatea substituenților nu este asigurată; efectele negative totale asupra mediului și asupra sănătății și securității consumatorului provocate de substituire pot depăși avantajele totale pentru mediu și pentru sănătatea și securitatea consumatorului;

G.

întrucât prin directiva delegată a Comisiei derogarea 39 este extinsă până la 30 iunie 2017, fiind redenumită derogarea 39(a), și se introduce o nouă derogare, mai specifică, 39(b) pentru „cadmiul din punctele cuantice de nanocristale semiconductoare pe bază de cadmiu pentru conversia de lungime de undă (downshifting) folosite în aplicațiile de iluminat al sistemelor de afișare (< 0,2 μg Cd per mm2 de suprafață de afișare)”, care expiră la data de 30 iunie 2018;

H.

întrucât extinderea derogării 39 și noua derogare 39(b) privesc punctele cuantice pe bază de cadmiu, cu toate că punctele cuantice se menționează explicit doar în derogarea 39(b);

I.

întrucât extinderea derogării 39 privește două aplicații diferite ale punctelor cuantice pe bază de cadmiu: una privește utilizarea în iluminarea solidă (denumită în continuare „iluminare”), în timp ce a doua privește sistemele de afișare;

J.

întrucât noua derogare 39(b) privește doar sistemele de afișare;

K.

întrucât Comisia afirmă explicit că nu sunt încă disponibile LED-uri cu puncte cuantice (cu sau fără cadmiu) pentru iluminare și admite că, prin urmare, impactul pozitiv al acestora asupra mediului nu a putut fi demonstrat; întrucât Comisia a extins, cu toate acestea, derogarea generică pentru aplicațiile de iluminare pe bază de puncte cuantice cu cadmiu până la 30 iunie 2017, pentru a-i permite industriei sistemelor de iluminat să solicite o derogare specifică, deoarece astfel de aplicații se pare că sunt deja în etapa de preproducție;

L.

întrucât consultanții independenți care au evaluat aplicațiile în numele Comisiei au ajuns la concluzia că informațiile furnizate nu au permis stabilirea faptului că o derogare pentru aplicațiile de iluminat ar fi justificată în prezent și, prin urmare, aceștia au emis recomandarea să nu se acorde această derogare (2);

M.

întrucât informațiile informale transmise de Comisie la 12 mai 2015 nu schimbă situația, deoarece nu se furnizează dovezi cu privire la disponibilitatea acestor produse pe piața europeană și nu se prezintă o evaluare a proprietăților lor în raport cu condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (a);

N.

întrucât, produsele de iluminat în cauză nefiind disponibile, solicitantul nu a avut posibilitatea de a demonstra că este îndeplinită vreuna dintre condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (a) pentru utilizarea punctelor cuantice cu cadmiu în sistemele de iluminat; întrucât, prin urmare, nu se justifică extinderea derogării pentru aplicațiile de iluminare;

O.

întrucât o astfel de derogare poate fi relevantă în viitor, dar poate fi acordată numai pe baza unei evaluări adecvate, care însă nu a fost realizată până în momentul de față;

P.

întrucât, prin directiva delegată, Comisia a mai acordat o nouă derogare specifică pentru punctele cuantice cu cadmiu folosite în sistemele de afișare, argumentând că acestea se foloseau deja în sistemele de afișare și acest lucru ar avea, per ansamblu, un impact pozitiv din cauza consumului redus de energie, iar punctele cuantice fără cadmiu încă nu sunt disponibile la nivel tehnic;

Q.

întrucât consultanții independenți care au evaluat aplicațiile în numele Comisiei au recomandat, în aprilie 2014, să se acorde o derogare specifică pentru punctele cuantice cu cadmiu folosite în sistemele de afișare pentru o perioadă mai scurtă decât s-a solicitat (până la 30 iunie 2017, adică cu un an mai puțin decât perioada adoptată de Comisie), pornind de la premisa că aplicațiile care au ca rezultat reducerea cantităților de cadmiu, precum și substituenții fără cadmiu sunt în etapele finale de cercetare; întrucât, cu alte cuvinte, recomandarea s-a bazat pe absența punctelor cuantice fără cadmiu în sistemele de afișare la momentul respectiv;

R.

întrucât de atunci au avut, însă, loc evoluții importante pe piață; întrucât, în 2015, unul dintre marii fabricanți de televizoare din lume a introdus pe piața Uniunii o gamă complet nouă de televizoare bazate pe puncte cuantice fără cadmiu, acestea fiind disponibile la marile magazine de desfacere din mai multe state membre (cel puțin în Germania, Regatul Unit și Belgia);

S.

întrucât, pe de altă parte, se pare că pe piața Uniunii nu mai există televizoare cu puncte cuantice cu cadmiu și întrucât este dificil să se găsească un vânzător cu amănuntul pentru singurul laptop al cărui ecran este bazat pe tehnologia punctelor cuantice cu cadmiu;

T.

întrucât se poate anticipa că proprietățile de economisire a energiei pe care le au punctele cuantice fără cadmiu sunt similare celor ale punctelor cuantice cu cadmiu; întrucât, potrivit informațiilor de pe eticheta ecologică, dacă se compară televizoare având aceleași dimensiuni, un ecran de televizor cu puncte cuantice fără cadmiu are un consum de energie mai scăzut decât un model pe bază de puncte cuantice cu cadmiu; întrucât, potrivit informațiilor furnizate de industrie, testele privind performanța culorilor în raport cu standardul relevant au demonstrat că aceasta este egală sau chiar superioară în cazul ecranelor pe bază de puncte cuantice fără cadmiu;

U.

întrucât principalul argument al Comisiei pentru acordarea noii derogări specifice a fost acela că punctele cuantice fără cadmiu nu sunt încă disponibile la nivel tehnic;

V.

întrucât acest argument este în mod evident incorect, având în vedere faptul că punctele cuantice fără cadmiu nu doar că sunt disponibile la nivel tehnic, ci există pe piața Uniunii o gamă întreagă de televizoare care au la bază această tehnologie și acestea se află în vânzare la principalii vânzători cu amănuntul bine cunoscuți;

W.

întrucât informațiile informale transmise de Comisie la 12 mai 2015 nu schimbă situația; întrucât exemplele enumerate de Comisie pentru produse cu ecrane cu puncte cuantice cu cadmiu fie nu sunt disponibile momentan (televizorul TCL 55”), fie sunt disponibile numai în SUA (laptop ASUS, televizoare Sony) sau privesc numai produse care urmează să fie lansate (Konka, Phillips, AOC);

X.

întrucât atât extinderea derogării actuale (39), cât și introducerea unei noi derogări [39(b)] nu respectă condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (a) și, prin urmare, ele nu se justifică; întrucât perioadele relativ scurte de expirare nu pot justifica nerespectarea condițiilor prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (a);

Y.

întrucât, potrivit articolului 5 alineatul (5) din Directiva RoHS, derogarea 39 existentă rămâne valabilă până când Comisia va lua o decizie cu privire la cererea de reînnoire;

Z.

întrucât, potrivit articolului 5 alineatul (6) din Directiva RoHS, în cazul în care o cerere pentru reînnoirea unei derogări este respinsă sau o derogare este revocată, perioada de derogare expiră cel mai repede după 12 luni și cel târziu după 18 luni de la data deciziei;

AA.

întrucât o respingere a directivei delegate nu echivalează cu interzicerea punctelor cuantice cu cadmiu, ci doar declanșează o nouă evaluare; întrucât, prin urmare, nu se denaturează piața, deoarece derogarea actuală rămâne valabilă până la revocarea ei, ulterior acordându-se o perioadă de grație suplimentară;

AB.

întrucât au avut loc noi evoluții importante în ceea ce privește disponibilitatea comercială a produselor bazate pe tehnologia punctelor cuantice fără cadmiu care necesită o nouă evaluare,

1.

formulează obiecțiuni la directiva delegată a Comisiei,

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și de a-i notifica faptul că directiva delegată nu poate intra în vigoare;

3.

consideră că directiva delegată a Comisiei nu respectă condițiile stabilite la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/65/UE în cazul celor două derogări pe care le introduce la punctele 39(a) și 39(b) din anexa III la Directiva 2011/65/UE;

4.

consideră, în special, că justificarea oferită pentru derogarea de la punctul 39(b) are la bază o situație care nu mai este de actualitate în ceea ce privește fezabilitatea înlocuirii cadmiului în punctele cuantice; solicită, prin urmare, reevaluarea rapidă a derogării de la punctul 39 din anexa III la Directiva 2011/65/UE existente în raport cu condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (a), în vederea revocării acesteia;

5.

solicită Comisiei să prezinte un nou act delegat care să țină cont de poziția Parlamentului;

6.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

27.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/38

—

având în vedere regulamentul delegat al Comisiei (C(2015)00861),

—

având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1) și, în special, articolul 177 alineatul (1) litera (a), articolul 223 alineatul (2) și articolul 227 alineatul (5) din acest regulament,

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

—

având în vedere articolul 105 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât monitorizarea datelor privind alcoolul etilic de origine agricolă garantează atât transparența, cât și cunoașterea evoluției pieței, care este încă instabilă și se confruntă cu o puternică concurență, în special datorită importurilor din țări terțe;

B.

întrucât astfel de informații sunt, de asemenea, extrem de utile în cadrul negocierilor de acorduri internaționale și al anchetelor antidumping;

C.

întrucât Eurostat nu furnizează informații atât de precise, ceea ce înseamnă că operatorii, statele membre și instituțiile europene nu dispun de un alt mijloc de a cunoaște în detaliu situația pieței,

1.

formulează obiecțiuni la regulamentul delegat al Comisiei;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și de a-i notifica faptul că regulamentul delegat nu poate intra în vigoare;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

27.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/39

—

având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8 și 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (1) (Directiva privind concediul de maternitate),

—

având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei privind concediul de maternitate (COM(2008)0637),

—

având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 20 octombrie 2010 în legătură cu adoptarea directivei 2011/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei privind concediul de maternitate (2),

—

având în vedere declarațiile repetate ale Parlamentului pe această temă, inclusiv rezoluția sa din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2013 (3),

—

având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (4) și acordul viitor pe aceeași temă,

—

având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei privitoare la concediul de maternitate (O-000049/2015 – B8-0119/2015 și O-000050/2015 – B8-0120/2015),

—

având în vedere hotărârea Curții Europene de Justiție din 14 aprilie 2015 referitoare, printre altele, la dreptul Comisiei de a retrage o propunere (Cauza C 409/13),

—

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât o consecință a principiului egalității de tratament între femei și bărbați este că nu trebuie să existe niciun fel de discriminare, directă sau indirectă, inclusiv în privința maternității, paternității și a asumării responsabilităților familiale;

B.

întrucât Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii urmărește obiective ambițioase, precum o rată a ocupării forței de muncă de 75 % și o reducere a numărului de persoane care suferă, sau sunt amenințate, de sărăcie și excluziune socială cu cel puțin 20 de milioane până în 2020;

C.

întrucât sunt mai multe femei decât bărbați afectate de sărăcie și excluziune, mai ales femeile mai în vârstă, a căror pensie medie este cu 39 % mai mică decât cea a bărbaților, și mamele singure; întrucât femeilor li se întâmplă mai des decât bărbaților să lucreze cu normă fracționată sau cu contracte pe perioadă determinată sau temporare și întrucât sărăcia femeilor se datorează în mare măsură precarității locurilor lor de muncă;

D.

întrucât scăderea ratei natalității în UE a fost exacerbată de criză, dat fiind că șomajul, precaritatea și incertitudinea în privința viitorului și a economiei determină cuplurile, și femeile tinere mai ales, să amâne decizia de a avea copii, accentuând, astfel, și mai mult, tendința la nivelul Uniunii de îmbătrânire a populației;

E.

întrucât femeile petrec săptămânal de trei ori mai mult timp decât bărbații cu corvezile gospodăriei (inclusiv creșterea copiilor, îngrijirea bătrânilor și a persoanelor cu dizabilități, precum și treburile casnice); întrucât rata șomajului în rândul femeilor este subevaluată, având în vedere că multe femei nu sunt înregistrate ca șomere, mai ales cele care se consacră exclusiv treburilor casnice și creșterii copiilor;

F.

întrucât împărțirea responsabilităților familiale și domestice între femei și bărbați este esențială pentru a se obține egalitatea între femei și bărbați; întrucât un sfert din statele membre nu acordă concediu de paternitate;

G.

întrucât Consiliul tot nu a răspuns încă oficial la poziția în primă lectură a Parlamentului din 20 octombrie 2010 referitoare la propunerea de directivă de modificare a Directivei privind concediul de maternitate;

1.

regretă blocajul din cadrul Consiliului în privința Directivei privind concediul de maternitate; îndeamnă statele membre să reia negocierile;

2.

regretă instabilitatea interinstituțională creată ca urmare a incapacității Consiliului de a acționa, dat fiind că, deși Parlamentul și-a încheiat prima lectură, discuțiile din Consiliu au fost suspendate, compromițând, astfel, întreaga procedură legislativă;

3.

își reafirmă voința de a debloca situația și îi solicită Comisiei să își joace rolul de „mediator onest” și să angajeze discuții constructive cu cei doi colegiuitori pentru a reconcilia pozițiile Parlamentului și Consiliului, ținând seama în mod corespunzător de echilibrul între instituții și de rolul conferit Comisiei prin tratate;

4.

regretă că revizuirea propusă a directivei ar putea fi retrasă de Comisie ca parte a exercițiului REFIT și, dacă se adeverește în cele din urmă acest scenariu, solicită ca o alternativă imediată demararea unei inițiative legislative menite să revizuiască Directiva 92/85/CEE a Consiliului sub președinția luxemburgheză a Consiliului, pentru a îmbunătăți sănătatea și securitatea lucrătoarelor însărcinate sau care au născut de curând sau care alăptează, întâmpinând în acest mod provocările demografice și reducând, totodată, inegalitățile dintre femei și bărbați;

5.

ia act de hotărârea Curții Europene de Justiție din 14 aprilie 2015 referitoare la dreptul Comisiei de a retrage o propunere (Cauza C-409/13), care reafirmă condițiile specifice ce trebuie îndeplinite de Comisie, printre altele aceea de a-și onora obligația de a comunica Parlamentului și Consiliului motivele retragerii și de a respecta principiile delegării de competențe, echilibrului instituțional și ale cooperării sincere, după cum este prevăzut în TUE;

6.

își reafirmă disponibilitatea de a redacta o directivă separată care să stabilească un concediu de paternitate de cel puțin 10 zile lucrătoare și care să încurajeze măsurile legislative și de alt tip care să le permită bărbaților, taților în mod special, să își exercite dreptul de a realiza un echilibru între viața profesională și viața personală;

7.

așteaptă evaluarea finală a Directivei 2010/18/UE privind concediul de paternitate și, în lumina studiilor preliminare disponibile, solicită revizuirea directivei respective pentru că ea nu își atinge obiectivul de a reconcilia viața profesională cu viața personală și de a asigura un echilibru între cele două sfere pentru ambii părinți și îndeosebi pentru femei, care sunt afectate de discrepanțele de gen în privința salariilor, pensiilor și sărăciei;

8.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

27.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/41

—

având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH) și intrarea sa în vigoare în UE la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (1),

—

având în vedere Codul de conduită dintre Consiliu, statele membre și Comisie de stabilire a modalităților interne de punere în aplicare de către Uniunea Europeană și reprezentare a acesteia în privința Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (2010/C 340/08) (2),

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

—

având în vedere Raportul referitor la punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH) de către Uniunea Europeană (SWD(2014)0182),

—

având în vedere lista de probleme adoptate de Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap în legătură cu raportul inițial al Uniunii Europene (3),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2010 intitulată „Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere” (COM(2010)0636),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010–2020 pentru persoanele cu handicap (4),

—

având în vedere Raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2013,

—

având în vedere articolele 2, 9, 10, 19 și 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolele 3, 15, 21, 23 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (5),

—

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în calitate de cetățeni cu drepturi depline, persoanele cu handicap au drepturi egale și sunt îndrituite să dispună de demnitate inalienabilă, tratament egal, viață independentă și participare deplină în societate;

B.

întrucât se estimează că 80 de milioane de persoane din Uniunea Europeană suferă de un handicap;

C.

întrucât datele furnizate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE indică în mod constant faptul că persoanele cu handicap se confruntă cu situații de discriminare și cu obstacole în calea exercitării drepturilor lor în condiții de egalitate cu celelalte persoane;

D.

întrucât persoanele cu handicap reprezintă unul dintre grupurile cele mai vulnerabile din societatea noastră, iar integrarea lor pe piața muncii constituie una dintre cele mai mari provocări pentru politica socială și politica privind piața muncii;

E.

întrucât integrarea deplină și participarea egală a persoanelor cu handicap pot fi realizate numai prin adoptarea unei abordări a dizabilităților bazată pe drepturile omului la toate nivelurile de elaborare, punere în aplicare și monitorizare, inclusiv intrainstituțională, a politicilor UE și întrucât Comisia Europeană trebuie să respecte această abordare în viitoarele propuneri;

F.

întrucât, potrivit Agenției pentru drepturi fundamentale a UE, 21 din cele 28 de state membre mai impun încă restricții în ceea ce privește deplina exercitare a capacității juridice;

G.

întrucât Directiva UE privind combaterea discriminării a fost propusă de Comisia Europeană în 2008 și întrucât această directivă a rămas blocată în cadrul Consiliului;

H.

întrucât principiile CNUDPH depășesc cu mult cadrul discriminării, trasând calea către beneficiul deplin al drepturilor omului asigurat persoanelor cu dizabilități într-o societate integratoare și urmăresc, de asemenea, oferirea asistenței și protecției necesare pentru a le permite familiilor să contribuie la beneficiul integral și în condiții de egalitate a drepturilor persoanelor cu dizabilități;

I.

întrucât Uniunea Europeană a ratificat în mod oficial CNUDPH și întrucât aceasta a fost, de asemenea, semnată de toate cele 28 de state membre ale UE și a fost ratificată de 25 dintre acestea;

J.

întrucât Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European primește în fiecare an petiții privind discriminarea pe motiv de handicap în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, desfășurarea de activități independente, accesul la servicii publice și la educație;

K.

întrucât persoanele cu handicap nu constituie un grup omogen și întrucât politicile și măsurile prevăzute în privința acestora ar trebui să țină seama de această lipsă de omogenitate și de faptul că unele grupuri, cum ar fi femeile și copiii cu handicap și persoanele care necesită un sprijin mai intens, se confruntă cu dificultăți suplimentare și cu forme multiple de discriminare;

L.

întrucât Parlamentul European trebuie să țină seama de faptul că prevederile CNUDPH constituie standarde minime care oferă instituțiilor europene posibilitatea de a adopta măsuri suplimentare pentru a asigura protecția persoanelor cu handicap și pentru a combate discriminarea;

M.

întrucât accesul la muncă, asociat cu nediscriminarea la locul de muncă constituie un element fundamental pentru o viață în condiții de autodeterminare și independență; întrucât, în pofida tuturor programelor, inițiativelor și strategiilor existente la nivelul UE, rata de ocupare a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani este mai mare de 70 %, în timp ce rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități este mai mică de 50 %; întrucât rata de ocupare a femeilor fără dizabilități este de 65 %, în comparație cu 44 % în cazul femeilor cu dizabilități;

N.

întrucât desfășurarea unei activități remunerate este esențială pentru ca persoanele cu dizabilități să ducă o viață în condiții de autonomie și întrucât statele membre ar trebui, prin urmare, să depună eforturi pentru a garanta un acces mai larg la locuri de muncă pentru persoanele cu handicap, astfel încât acestea să fie în măsură să contribuie la societatea în care trăiesc, și, ca o condiție preliminară, să asigure accesul la o educație integratoare pentru toți copiii cu dizabilități, inclusiv copiii cu dificultăți de învățare, pentru a-i sprijini să obțină un bun bagaj educațional începând din ciclul primar, astfel încât toți copiii să poată urma o programă școlară care să corespundă abilităților lor de învățare, oferindu-li-se astfel posibilitatea de a avea un nivel de instrucție solid, care să-i poată ajuta să urmeze o carieră sau să obțină un loc de muncă adecvat ce le-ar putea permite să trăiască ulterior în mod autonom;

O.

întrucât conceptul de handicap evoluează ca urmare a interacțiunii dintre persoanele afectate și obstacolele legate de atitudine și mediu ce împiedică participarea efectivă și deplină a acestora în societate în condiții de egalitate cu celelalte persoane și în condiții echivalente de demnitate;

P.

întrucât, în temeiul articolului 7 din Regulamentul privind dispozițiile comune (RDC)[1], în special, accesibilitatea persoanelor cu dizabilități ar trebui să fie luată în considerare în toate etapele elaborării și punerii în aplicare a programelor finanțate din fonduri structurale și de investiții europene și întrucât același aspect ar trebui luat în considerare la stabilirea și implementarea altor fonduri UE;

Q.

întrucât în unele state membre cererea de servicii sociale este în creștere ca urmare a schimbărilor demografice și societale, pe fondul unor niveluri mai mari de șomaj, pauperitate și excludere socială, ceea ce include și o penurie de servicii de calitate pentru persoanele cu dizabilități și afectează în mod negativ posibilitățile acestora de a duce o existență autonomă, inclusiv pe bază de egalitate cu ceilalți;

R.

întrucât legislația existentă a UE referitoare la drepturile persoanelor cu handicap ar trebui să fie pusă în aplicare și în executare mai bine, pentru a mări accesibilitatea pentru toate persoanele cu dizabilități din UE;

S.

întrucât Parlamentul European face parte din cadrul UE pentru promovarea, protecția și monitorizarea CNUDPH în temeiul articolului 33 alineatul (2) din convenție;

T.

întrucât mai multe organizații ale societății civile au transmis Comitetului CNUDPH informații în legătură cu lista de probleme;

U.

întrucât Comisia, în calitate de punct de contact în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) din CNUDPH, a fost desemnată să răspundă la lista de probleme adoptată de Comitetul CNUDPH;

V.

întrucât Parlamentul European este sigura instituție a Uniunii Europene care reprezintă cetățenii europeni și, prin urmare, respectă pe deplin Principiile de la Paris, conform celor stipulate la articolul 33 din CNUDPH,

1.

asigură Comitetul CNUDPH că Parlamentul European va răspunde întrebărilor care îi sunt adresate direct și îndeamnă totodată Comisia să țină seama de opinia Parlamentului European atunci când formulează propriile sale răspunsuri pentru Comitetul CNUDPH;

2.

consideră că adoptarea de către Comisie și Consiliu a codului de conduită fără implicarea Parlamentului European este regretabilă, având drept rezultat limitarea competențelor Parlamentului cu privire la monitorizarea convenției;

3.

solicită Comisiei ca, pentru formularea răspunsului la lista de probleme, să consulte în mod oficial toate instituțiile și agențiile pertinente, inclusiv Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor, Ombudsmanul European și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE;

4.

solicită Comisiei să invite cadrul UE să participe în mod formal la dialogul constructiv;

5.

evidențiază faptul că propunerea de directivă a UE privind combaterea discriminării caută să protejeze persoanele cu dizabilități împotriva discriminării în contextul protecției sociale, îngrijirii sănătății și (re)abilitării, educației și accesului la bunuri și servicii și la furnizarea acestora, cum ar fi locuințele, transportul și asigurările; deplânge lipsa progreselor înregistrate la Consiliu în legătură cu această propunere și îndeamnă statele membre să acționeze în vederea adoptării unei poziții comune fără alte întârzieri;

6.

constată că lipsa datelor și a statisticilor defalcate cu privire la grupurile specifice de persoane cu dizabilități constituie un obstacol în calea elaborării unor politici adecvate; solicită, prin urmare, Comisiei să colecteze și să difuzeze date statistice privind dizabilitățile, defalcate pe categorii de vârstă și gen, în vederea monitorizării situației persoanelor cu handicap pe întreg teritoriul UE în domenii relevante ale vieții cotidiene, nu numai în domeniul ocupării forței de muncă;

7.

întrucât mai multe organizații ale societății civile au transmis Comitetului CNUDPH informații în legătură cu lista de probleme; îndeamnă, în consecință, Comisia să dezvolte un dialog structurat și să se consulte și să coopereze cu organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități ca parte a procesului de revizuire, inclusiv la formularea unui răspuns destinat Comitetului CNUDPH privind lista de probleme și la elaborarea, implementarea și monitorizarea politicilor UE din acest domeniu;

8.

invită statele membre, care nu au făcut deja acest lucru, să ratifice CNUDPH fără întârziere;

9.

solicită Comisiei să prezinte o propunere ambițioasă referitoare la un Act european privind accesibilitatea, prin implicarea deplină a persoanelor cu handicap pe parcursul ciclului legislativ și subliniază necesitatea ca această propunere să includă toate domeniile de politică privind accesibilitatea bunurilor și serviciilor pentru toți cetățenii UE, promovând o viață independentă și incluziunea deplină a persoanelor cu handicap și instituind o monitorizare permanentă, eficace și independentă, precum și un mecanism de punere în executare;

10.

cheamă statele membre să traducă în legislația lor națională obligațiile ce derivă din articolul 12 din CNUDPH, mai exact să diminueze restricțiile impuse în legătură cu drepturile lor de a vota și de a fi alese;

11.

îndeamnă Consiliul să-și accelereze activitatea în legătură cu propunerea de directivă privind accesibilitatea site-urilor web ale organismelor din sectorul public, pentru a ajunge la o poziție comună și a avansa către adoptarea acestui act legislativ, mărind în felul acesta accesibilitatea la documente, produse video și site-uri web și promovând formate și mijloace de comunicare alternative;

12.

recomandă utilizarea fondurilor UE pentru a promova accesibilitatea și e-accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități, tranziția de la îngrijirea instituțională la îngrijirea în cadrul comunității, dezvoltarea unor servicii sociale și de sănătate de calitate și pentru a investi în edificarea capacităților organizațiilor care reprezintă persoanele cu handicap;

13.

ia act de răspunsurile și de măsurile sale legate de lista de probleme ridicate cu privire la raportul inițial al Uniunii Europene ca parte a revizuirii CNUDPH:

14.

subliniază necesitatea unei cooperării politice consolidate în interiorul cadrului UE, inclusiv necesitatea resurselor financiare și umane pentru a asigura că acesta își poate îndeplini sarcinile, astfel cum sunt prezentate în decizia Consiliului, și îndeamnă actorii care fac parte din acest cadru să aloce resursele necesare pentru a îndeplini această sarcină;

15.

salută inițiativa deputaților în Parlamentul European referitoare la întocmirea regulată, de către Comisia pentru afaceri civile, Comisia pentru afaceri juridice, Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisia pentru petiții a unui raport comun, ca răspuns la recomandările formulate de Comitetul CNUDPH;

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului pentru drepturile persoanelor cu handicap, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

27.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/46

—

având în vedere Directiva 2000/29/CE a Consiliului privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (1),

—

având în vedere avizele științifice ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) cu privire la riscurile la adresa sănătății plantelor prezentate de Xylella fastidiosa pe teritoriul UE, cu identificarea și evaluarea opțiunilor de reducere a riscurilor, publicate la 26 noiembrie 2013 și la 6 ianuarie 2015,

—

având în vedere deciziile de punere în aplicare ale Comisiei din 13 februarie 2014, din 23 iulie 2014 și din 28 aprilie 2015 privind măsurile de prevenire a introducerii și răspândirii în Uniune a bacteriei Xylella fastidiosa,

—

având în vedere rapoartele Oficiului Alimentar și Veterinar referitoare la auditurile realizate în februarie și în noiembrie 2014,

—

având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind epidemia de Xylella fastidiosa care afectează măslinii (O-000038/2015 – B8-0117/2015),

—

având în vedere Directiva 2009/128/CE de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor (2),

—

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Xylella fastidiosa reprezintă o amenințare imediată deosebit de periculoasă pentru producția anumitor culturi din sudul Europei, inclusiv pentru măslini, migdali și piersici și pentru plantele ornamentale; întrucât, în funcție de tipul bacteriei, aceasta constituie o amenințare potențială pentru vița-de-vie, lămâi și alte culturi și ar putea determina pierderi devastatoare fără precedent, cu efecte economice, de mediu și sociale deosebit de grave; întrucât tulpina de Xylella fastidiosa care infectează măslinii din regiunea Apulia este diferită de tulpina care îmbolnăvește vița-de-vie sau citricele în alte părți ale lumii;

B.

întrucât această bacterie produce deja daune majore plantațiilor de măslini din regiunea Apulia din sudul Italiei, reprezentând o amenințare potențială pentru alte culturi și regiuni;

C.

întrucât producția de măsline constituie unul dintre cele mai importante sectoare ale agriculturii din regiunea Apulia, reprezentând în 2013 11,6 % (sau 522 de milioane EUR) din valoarea totală a producției agricole din această regiune și 30 % din valoarea producției de măsline din Italia;

D.

întrucât prezența bacteriei Xylella fastidiosa produce daune economice importante nu doar pentru producătorii de măsline, ci și pentru întregul lanț de producție, inclusiv pentru fabricile de ulei de măsline de tip cooperativă și pentru cele private, precum și pentru turism și comercializarea produselor aferente;

E.

întrucât autoritățile italiene au notificat pentru prima dată existența unui focar de Xylella fastidiosa la 21 octombrie 2013, iar de atunci un număr alarmant de copaci au fost infectați;

F.

întrucât controalele efectuate în Italia în februarie și în noiembrie 2014 de către Oficiul Alimentar și Veterinar (OAV) din cadrul Direcției Generale Sănătate și Siguranță Alimentară a Comisiei confirmă că situația s-a deteriorat în mod dramatic și că nu poate fi exclusă răspândirea pe scară mai largă a bacteriei;

G.

întrucât nu există în prezent niciun tratament care să vindece plantele bolnave de pe teren, iar plantele afectate tind să rămână infectate pe tot parcursul vieții sau mor rapid;

H.

întrucât un număr mare de plante diverse din Uniunea Europeană ar putea fi purtătoare ale bolii, inclusiv plante sălbatice care nu prezintă simptome;

I.

întrucât EFSA a subliniat că, din cauza dificultăților întâmpinate în stoparea răspândirii bacteriei Xylella fastidiosa odată ce o zonă de producție este afectată, ar trebui să se acorde prioritate acțiunilor preventive concentrate pe importuri și pe izolarea focarelor, precum și pe intensificarea schimbului de rezultate ale activității de cercetare,

1.

remarcă faptul că deciziile de punere în aplicare adoptate de Comisie înainte de aprilie 2015 s-au axat în special pe acțiuni interne de combatere a epidemiei și nu au inclus măsuri ferme de prevenire a pătrunderii bolii în Uniunea Europeană dinspre țările terțe;

2.

invită Comisia să adopte măsuri specifice împotriva Xylella fastidiosa, pentru a împiedica importul în UE al plantelor infectate; salută decizia adoptată de Comisie în aprilie 2015 de stopare a importurilor de arbori de cafea infectați din Costa Rica și Honduras, precum și restricțiile adoptate în ceea ce privește importurile de plante din zonele afectate din alte țări terțe; solicită aplicarea, dacă este necesar, a unor măsuri mai ferme, inclusiv autorizarea importurilor doar dinspre siturile de producție lipsite de organisme dăunătoare;

3.

regretă faptul că adeseori Comisia nu reacționează suficient de rapid pentru a împiedica pătrunderea pe teritoriul UE a bolilor de plante din țările terțe; prin urmare, îndeamnă Comisia să verifice sursa infecției și să revizuiască sistemul oficial de control fitosanitar al UE cu scopul de a ne proteja și a apăra teritoriul;

4.

îndeamnă Comisia, în special având în vedere începutul sezonului cald, să ia măsuri eficace pentru a evita răspândirea bacteriei Xylella fastidiosa în UE, îndeosebi prin depistarea culturilor care sunt cele mai expuse riscului, fără să neglijeze alte culturi, care ar putea fi, de asemenea, grav afectate de boală, și subliniază importanța în acest sens a dispozițiilor de la articolul 9 din decizia de punere în aplicare adoptată în 2015;

5.

invită Comisia și statele membre să compenseze producătorii pentru măsurile de eradicare și pentru pierderea veniturilor – ceea ce implică pierderi nu doar în ceea ce privește producția agricolă, ci și în ceea ce privește moștenirea culturală, istoria și activitățile legate de turism;

6.

solicită Comisiei și autorităților competente să utilizeze toate finanțările și instrumentele disponibile pentru sprijinirea redresării economice a zonelor afectate; solicită Comisiei să identifice stimulente pentru producătorii care pun în aplicare măsuri de prevenire;

7.

invită Comisia să asigure că sunt disponibile suficiente resurse financiare și umane pentru punerea în aplicare a strategiilor adecvate, inclusiv sprijinul financiar acordat fermierilor pentru aplicarea practicilor agricole corecte în vederea gestionării bacteriei Xylella fastidiosa și a vectorilor acesteia; îndeamnă Comisia să promoveze fără întârziere eforturi de cercetare intensificate, inclusiv prin stabilirea unor legături mai strânse la nivel internațional și prin punerea la dispoziție de fonduri pentru institutele de cercetare, cu scopul de a îmbunătăți cunoștințele noastre științifice legate de Xylella fastidiosa și de a identifica în mod pozitiv natura legăturii dintre agentul patogen, simptome și dezvoltarea bolii;

8.

subliniază că este necesar să se desfășoare campanii de informare în zonele potențial afectate din UE pentru a sensibiliza persoanele implicate, care provin nu doar din sectorul agricol, ci și din cel horticol, inclusiv pe comercianții de plante ornamentale, pe horticultori și pe clienții acestora;

9.

consideră că, în special având în vedere începutul sezonului cald, Comisia și statele membre ar trebui să avertizeze călătorii în legătură cu riscurile legate de introducerea în UE a unor plante infectate din țările afectate de Xylella fastidiosa;

10.

solicită majorarea mijloacelor disponibile care să asigure detectarea organismelor dăunătoare la punctele de intrare pe teritoriul UE; în plus, încurajează statele membre să mărească numărul de inspecții periodice cu scopul de a împiedica răspândirea bacteriei Xylella fastidiosa în afara zonelor delimitate;

11.

invită Comisia să pună la dispoziție o bază de date deschisă, cu o listă a instituțiilor și autorităților competente la nivelul statelor membre și al UE, pentru schimbul de informații și experiențe, inclusiv cele mai bune practici, precum și pentru alertarea rapidă a autorităților competente și luarea măsurilor necesare;

12.

solicită Comisiei să elaboreze, într-o manieră transparentă, orientări cuprinzătoare pentru aplicarea măsurilor preventive și de control al bolii, cu indicații clare în ceea ce privește domeniul de aplicare și durata lor, pe baza experienței existente și a celor mai bune practici, care pot fi folosite ca instrument de sprijin de către autoritățile și serviciile competente din statele membre;

13.

solicită Comisiei să înștiințeze Parlamentul, o dată pe an sau ori de câte ori se înregistrează o schimbare a situației, în legătură cu amenințarea pentru producătorii din UE pe care o reprezintă Xylella fastidiosa și alte organisme ce pun în pericol producția agricolă;

14.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului.

27.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/49

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Zimbabwe, în special cea din 7 februarie 2013 (1),

—

având în vedere declarațiile locale ale UE din 11 martie 2015 și 9 aprilie 2015 referitoare la răpirea lui Itai Dzamara,

—

având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 19 februarie 2014 în numele UE privind reanalizarea relațiilor UE-Zimbabwe,

—

având în vedere Deciziile Consiliului 2014/98/PESC din 17 februarie 2014 (2) și 2015/277/PESC din 19 februarie 2015 (3) de modificare a Deciziei 2011/101/PESC privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe,

—

având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) din 18 ianuarie 2013 privind recentele atacuri la adresa apărătorilor drepturilor omului în preajma alegerilor,

—

având în vedere acordul politic global semnat în 2008 de către principalele trei partide politice, ZANU PF, MDC-T și MDC,

—

având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene din 23 iulie 2012 privind Zimbabwe și Decizia de punere în aplicare 2012/124/PESC a Consiliului din 27 februarie 2012 (4) privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe,

—

având în vedere Carta africană privind drepturile omului și drepturile popoarelor din 27 iunie 1981, pe care Zimbabwe a ratificat-o,

—

având în vedere Constituția Republicii Zimbabwe,

—

având în vedere Acordul de la Cotonou,

—

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât la 9 martie 2015, Itai Dzamara, un important activist pentru drepturile omului din Zimbabwe, lider al mișcării Occupy Africa Unity Square și dizident al regimului președintelui Mugabe, a fost, conform relatărilor, răpit de cinci persoane înarmate neidentificate în suburbiile orașului Harare; întrucât nu se știe încă unde se află și există preocupări serioase cu privire la siguranța sa și la protecția drepturilor sale;

B.

întrucât în lunile de dinaintea răpirii sale, dl Dzamara a condus mai multe proteste pașnice împotriva deteriorării situației politice și economice din Zimbabwe; întrucât cu două zile înainte, dl Dzamara s-a adresat participanților la o demonstrație politică organizată de partidul din opoziție, Mișcarea pentru schimbare democratică – Tsvangirai (MDC-T), îndemnând la proteste în masă împotriva represiunilor din ce în ce mai accentuate și a situației economice din ce în ce mai proaste din țară, solicitându-i președintelui Mugabe să demisioneze și cerând reformarea sistemului electoral;

C.

întrucât, până în prezent, guvernul a păstrat tăcerea cu privire la dispariția dlui Dzamara, fapt care a stârnit suspiciunea că statul ar putea fi responsabil în rândul opiniei publice; întrucât partidul aflat la putere, ZANU-PF, neagă dispariția sa forțată și o denunță ca fiind o înscenare organizată de partidele din opoziție;

D.

întrucât o hotărâre a Înalții Curți din 13 martie 2015 impunea autorităților din Zimbabwe să organizeze acțiuni de căutare a dlui Dzamara și să prezinte Curții din două în două săptămâni rapoarte privind progresele realizate până când se află unde se află acesta; întrucât acest ordin al Înaltei Curți a fost ignorat de autoritățile responsabile de punerea sa în aplicare, iar autoritățile statului nu au respectat încă această hotărâre;

E.

întrucât dl Dzamara a fost victima mai multor atacuri ale susținătorilor partidului aflat la putere, ZANU-PF, și ale unor polițiști în uniformă; întrucât în noiembrie 2014 aproximativ 20 de polițiști în uniformă i-au pus cătușe dlui Dzamara și l-au bătut până când acesta și-a pierdut cunoștința, atacându-l și pe avocatul său, Kennedy Masiye;

F.

întrucât la 27 aprilie 2015 persoane au fost reținute în Harare după ce au participat la o procesiune de susținere a lui Itai Dzamara în urma dispariției sale; întrucât activiștii au fost ținuți în arest timp de șase ore;

G.

întrucât, după răpirea dlui Dzamara, soția sa, Sheffra Dzamara, a solicitat Înaltei Curți din Harare să oblige poliția și Organizația centrală de informații (CIO) să îi caute soțul; întrucât în timpul audierilor poliția și CIO au negat că ar ști unde se află Dzamara; întrucât Sheffra Dzamara a declarat la începutul lunii aprilie că persoane neidentificate o supraveghează în permanență și că se teme pentru viața ei;

H.

întrucât situația actuală din Zimbabwe în ceea ce privește drepturile omului și democrația se înrăutățește și există relatări permanente privind hărțuirea și încălcarea drepturilor omului cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii și membrii societății civile din Zimbabwe;

I.

întrucât poliția abuzează deseori de legi existente, cum ar fi legea privind ordinea publică și securitatea (POSA) și legea privind accesul la informații și protecția vieții private (AIPPA), pentru a interzice întruniri și adunări publice legale;

J.

întrucât libertatea de întrunire, de asociere și de exprimare sunt elemente esențiale ale oricărei democrații;

K.

întrucât în februarie 2015 UE a reluat acordarea de ajutoare Republicii Zimbabwe, sub forma unui program indicativ național în valoare de 234 milioane de euro, destinat să ajute Zimbabwe să devină o țară mai democratică și prosperă, iar Consiliul European a decis să mențină câteva din sancțiunile împotriva Republicii Zimbabwe; întrucât doar președintele Robert Mugabe, soția sa și o societate din domeniul apărării fac în continuare obiectul înghețării activelor și interdicției de călătorie; întrucât rămâne în vigoare și un embargou al UE asupra armelor;

L.

întrucât la 16 martie 2013 a fost adoptată prin referendum o nouă constituție, cu scopul declarat de curățare a politicii, dar în practică progresele sunt lente și situația drepturilor omului este în continuare vulnerabilă,

1.

condamnă ferm dispariția forțată a apărătorului drepturilor omului, Itai Dzamara și solicită eliberarea sa imediată și necondiționată;

2.

îndeamnă guvernul Republicii Zimbabwe să ia toate măsurile necesare pentru a îl găsi pe dl Dzamara și a aduce în fața justiției toate persoanele responsabile; invită guvernul să respecte pe deplin ordinul Înaltei Curți, care îi îndrumă să îl caute pe dl Dzamara;

3.

invită autoritățile din Zimbabwe să asigure siguranța și securitatea soției și familiei sale, precum și a colegilor și susținătorilor săi;

4.

este profund îngrijorat în legătură cu rapoartele organizațiilor pentru apărarea drepturilor omului privind accentuarea violențelor politice și a hărțuirii opoziției politice, precum și cu restricțiile și intimidarea grave cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului, care sunt deseori bătuți de poliție și arestați pe baza unor acuzații false; regretă faptul că de la ultimele alegeri și de la adoptarea noii constituții în 2013, s-au făcut puține progrese în ceea ce privește statul de drept și în special reformarea situației drepturilor omului;

5.

îndeamnă autoritățile din Zimbabwe să investigheze acuzațiile privind utilizarea excesivă a forței și alte încălcări ale drepturilor omului săvârșite de poliție și funcționari publici și să îi tragă pe aceștia la răspundere;

6.

reamintește responsabilitatea generală a guvernului Republicii Zimbabwe de a asigura siguranța tuturor cetățenilor săi; invită autoritățile din Zimbabwe să pună în aplicare prevederile Declarației universale a drepturilor omului, ale Cartei africane a drepturilor omului și popoarelor și ale instrumentelor regionale privind drepturile omului ratificate de Zimbabwe;

7.

reamintește faptul că în temeiul acordului politic global (APG), Zimbabwe s-a angajat să se asigure că atât legislația sa, cât și procedurile și practicile respectă principiile și legislația internaționale din domeniul drepturilor omului, inclusiv libertatea de întrunire, de asociere și de exprimare;

8.

ia act de instituirea Comisiei pentru drepturile omului din Zimbabwe, însă se arată îngrijorat de faptul că acesteia nu i s-a asigurat o capacitate semnificativă pentru a acționa în mod independent și a-și îndeplini obiectivele cu privire la aspectele presante în materie de drepturile omului cu care se confruntă țara;

9.

solicită, prin urmare, acțiuni concertate ale comunității internaționale, în special ale Comunității de Dezvoltare a Africii Australe (SADC); consideră că această organizație regională are un rol important ca garant al APG, insistând, printre altele, asupra punerii în aplicare a acordului și mai ales a articolului 13 din acesta, pentru a se garanta intervenția obiectivă și echidistantă a forțelor de poliție și a altor forțe de securitate;

10.

îndeamnă guvernul Republicii Zimbabwe și pe președintele Mugabe să respecte obligațiile internaționale și prevederile tratatelor internaționale semnate de Zimbabwe și care garantează respectarea statului de drept și a drepturilor civile și politice;

11.

solicită UE să își intensifice dialogul politic privind drepturile omului pe baza articolului 8 din Acordul de la Cotonou și, în special, să încurajeze guvernul să abroge sau să modifice în mod corespunzător legea privind ordinea publică și securitatea și legea privind accesul la informații și protecția vieții private, pentru a opri utilizarea lor abuzivă;

12.

deplânge absența unei clauze ferme și obligatorii privind drepturile omului în cadrul acordului interimar de parteneriat economic (APE) încheiat cu patru state din Africa Orientală și Australă, printre care și Zimbabwe;

13.

ia act de ridicarea sancțiunilor stabilită de UE și sprijină măsurile specifice care rămân în prezent în vigoare împotriva președintelui și soției acestuia, precum și embargoul asupra armelor, care reprezintă un răspuns la situația politică și a drepturilor omului din Zimbabwe;

14.

consideră că promovarea democrației și protecția drepturilor omului și a statului de drept sunt esențiale dacă se dorește ca Zimbabwe să devină o țară liberă și prosperă;

15.

invită delegația UE la Harare să continue să ofere asistență Republicii Zimbabwe în vederea îmbunătățirii situației drepturilor omului; insistă asupra faptului că UE trebuie să se asigure că finanțarea pentru dezvoltare acordată Republicii Zimbabwe răspunde în mod eficient nevoilor populației, în special prin intermediul organizațiilor societății civile, și că reformele politice și economice finanțate de acest instrument sunt puse în aplicare;

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, SEAE, guvernului și parlamentului Republicii Zimbabwe, guvernelor statelor din Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe, Comisiei Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE și Secretarului General al Commonwealth-ului.

27.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/52

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Myanmar/Birmania și populația Rohingya, în special cele din 20 aprilie 2012 (1), 13 septembrie 2012 (2), 22 noiembrie 2012 (3) și 13 iunie 2013 (4), și rezoluția sa din 23 mai 2013 referitoare la restabilirea accesului Myanmarului/Birmaniei la preferințele tarifare generalizate (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 5 februarie 2009 referitoare la situația refugiaților birmani din Thailanda (6),

—

având în vedere declarația Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) din 6 mai 2015 referitoare la gropile comune din Thailanda în care sunt îngropați etnici Rohingya,

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (ICCPR) din 1966,

—

având în vedere Convenția ONU din 1951 privind statutul refugiaților și Protocolul din 1967 la aceasta,

—

având în vedere declarația Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est privind drepturile omului, în special punctele 13, 15, 16 și 18,

—

având în vedere apelul adresat la 15 mai 2015 de ICNUR guvernelor regionale, în care le îndeamnă pe acestea să desfășoare operațiuni de căutare și salvare și avertizează cu privire la un „posibil dezastru umanitar”,

—

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, într-o criză regională în curs de escaladare, se estimează că mii de etnici Rohingya și alți refugiați se află în continuare la bordul unor ambarcațiuni în Marea Andaman și în Strâmtoarea Malacca, unii dintre ei abandonați de către traficanți, cu cantități limitate de apă și mâncare, și sunt împinși înapoi în larg atunci când bărcile lor pătrund în apele teritoriale;

B.

întrucât, la 1 și 4 mai 2015, poliția militară a descoperit cadavrele a cel puțin 30 de etnici musulmani Rohingya într-o tabără suspectată a fi folosită pentru traficul de persoane din districtul Sadao, provincia Songkhla, în apropierea graniței dintre Thailanda și Malaysia; întrucât o altă tabără, cu cel puțin cinci alte gropi, a fost descoperită câteva zile mai târziu;

C.

întrucât etnicii Rohingya continuă să sufere din cauza persecuțiilor și a discriminării și sunt în continuare privați în mod arbitrar de cetățenie în Myanmar/Birmania, rămânând, prin urmare, apatrizi; întrucât, la 1 aprilie 2015, guvernul birmanez le-a retras cărțile de identitate temporare, privându-i de dreptul la vot; întrucât crimele și atrocitățile comise împotriva lor beneficiază în continuare, în majoritatea cazurilor, de imunitate;

D.

întrucât etnicii Rohingya au părăsit Myanmar/Birmania în număr mare, în urma izbucnirii violențelor din 2012, în timpul cărora cartiere întregi au fost rase de pe fața pământului și sute de persoane și-au pierdut viața; întrucât mulți dintre cei care au fugit au căzut victime bandelor de traficanți care operează în zona Golfului Bengal;

E.

întrucât, conform raportului periodic publicat de ICNUR la 8 mai 2015, în perioada cuprinsă între lunile ianuarie și martie 2015, circa 25 000 de etnici Rohingya și din Bangladesh au urcat la bordul ambarcațiunilor traficanților de persoane; întrucât numărul acestora este aproape dublu față de cel înregistrat în aceeași perioadă din 2014;

F.

întrucât câteva mii de etnici Rohingya au fugit pe mare pentru a scăpa de persecuții, sute dintre ei pierzându-și viața în naufragii sau pentru că au fost trimiși înapoi în larg;

G.

întrucât, în urma măsurilor represive, traficanții de persoane au început să folosească rute maritime; întrucât se înregistrează tot mai multe cazuri de migranți pe care traficanții îi abandonează pe mare;

H.

întrucât mii de etnici Rohingya și alți migranți fac în continuare obiectul traficului de persoane prin Thailanda și alte țări din regiune, în unele cazuri fiind implicate și autoritățile thailandeze locale corupte, și sunt ținuți prizonieri în condiții inumane în tabere din jungla din sudul Thailandei, unde sunt torturați, înfometați și omorâți în bătaie de către răpitorii lor, care încearcă să obțină răscumpărări din partea familiilor, sau sunt vânduți ca sclavi;

I.

întrucât ICNUR a solicitat o reacție comună în urma descoperirii gropilor comune din Thailanda în care sunt îngropați etnici Rohingya și a îndemnat țările din regiune să își consolideze cooperarea în ceea ce privește măsurile de combatere a introducerii ilegale și a traficului de persoane, asigurând totodată protecția victimelor;

J.

întrucât problema populației Rohingya nu a fost discutată în cadrul celui de-al 26-lea Summit al ASEAN, recent desfășurat, între 26 și 28 aprilie 2015, în Malaysia;

K.

întrucât în perioada 2010-2015, Direcția Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă (ECHO) din cadrul Comisiei Europene a furnizat ajutor umanitar în valoare de circa 57,3 milioane EUR persoanelor vulnerabile din statul Rakhine; întrucât în 2015 ECHO finanțează proiecte în întreg statul Rakhine, în încercarea de a satisface unele dintre nevoile cele mai stringente ale membrilor populației Rohingya din localitățile din nordul statului, inclusiv nevoile în materie de hrană și alimentație, servicii medicale de bază și aprovizionare cu alte articole esențiale de uz casnic și în încercarea de a sprijini populația strămutată începând cu 2012;

L.

Întrucât, din 2013, ECHO a alocat 325 000 EUR Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), pentru a oferi hrană, obiecte esențiale de uz casnic, asistență medicală și protecție unui număr de circa 3 000 de bărbați, femei și copii aparținând populației Rohingya deținuți în Thailanda;

1.

își exprimă îngrijorarea profundă față de situația dificilă a refugiaților Rohingya și față de criza umanitară aflată în prezent în plină desfășurare în marea liberă și în apele teritoriale dintre Myanmar/Birmania, Bangladesh, Thailanda și Indonezia, și este șocat de descoperirile efectuate în urma recentelor exhumări a zeci de cadavre din gropi comune aflate în apropierea taberelor de traficanți de persoane din sudul Thailandei; transmite condoleanțe familiilor victimelor;

2.

invită autoritățile thailandeze să desfășoare fără întârziere anchete penale complete și credibile cu privire la gropile comune ale musulmanilor Rohingya și, dacă este cazul, cu ajutorul ONU, pentru a se asigura că persoanele răspunzătoare sunt aduse în fața justiției;

3.

salută recunoașterea de către guvernul Thailandei a problemei traficului de ființe umane în Thailanda și în regiune, precum și a complicității unor autorități corupte la introducerea ilegală de persoane; solicită guvernului Thailandei și funcționarilor acestuia să pună capăt tuturor actelor de complicitate cu grupurile infracționale care fac trafic cu persoane aparținând populației Rohingya și cu alți migranți în Thailanda;

4.

invită toate țările din regiune să își consolideze cooperarea în ceea ce privește la măsurile de combatere a introducerii ilegale a persoanelor și a traficului de persoane, asigurând totodată protecția victimelor; subliniază potențialul rol important al ASEAN în această privință; încurajează guvernele statelor din regiune să participe la viitoarea reuniune regională privind situația migranților, care va fi găzduită de Thailanda la Bangkok la 29 mai 2015; salută elaborarea Convenției ASEAN împotriva traficului de persoane, în special de femei și de copii, care ar trebui aprobată de liderii țărilor ASEAN în cursul anului 2015;

5.

invită toate țările din regiune să semneze și să ratifice Convenția ONU privind statutul refugiaților și să ofere solicitanților de azil Rohingya protecție cel puțin temporar, sprijinind în același timp guvernul din Myanmar/Birmania în găsirea unor soluții echitabile, pe termen lung pentru cauzele care stau la baza acestei situații;

6.

invită, de asemenea guvernul din Myanmar/Birmania să își modifice politica și să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt persecuțiilor și discriminării minorității Rohingya; cere, așa cum a făcut-o deja, modificarea sau abrogarea legii din 1982 privind cetățenia pentru a permite accesul egal la cetățenia statului Myanmar/Birmania pentru populația Rohingya;

7.

salută declarația îndelung așteptată a purtătorului de cuvânt al partidului de opoziție al lui Aung San Suu Kyi, Liga Națională pentru Democrație (LND), emisă la 18 mai 2015, potrivit căreia guvernul din Myanmar/Birmania ar trebui să acorde cetățenia minorității Rohingya;

8.

îndeamnă liderii din Indonezia, Malaysia și Thailanda să facă din salvarea vieților migranților și refugiaților abandonați în ambarcațiuni în Golful Bengal și în Marea Andaman o prioritate și salută declarațiile emise de Malaysia și Indonezia la 20 mai 2015, potrivit cărora acordă adăpost temporar migranților aflați pe mare;

9.

salută ajutorul acordat de Uniunea Europeană și organizațiile internaționale, cum ar fi ICNUR, populației Rohingya din Myanmar/Birmania și Thailanda și ajutorul umanitar din partea UE pentru persoanele strămutate în interiorul țării în statul Arakan/Rakhine, pentru membrii fără acte legale ai populației Rohingya și pentru populațiile gazdă vulnerabile din Bagladesh, precum și pentru migranții aparținând populației Rohingya sau din Bangladesh aflați în prezent în centre de detenție pentru imigranți (bărbații) și în centre de asistență socială (femeile si copiii) în Thailanda;

10.

solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să abordeze această chestiune la cel mai înalt nivel politic cu putință în cadrul contactelor sale cu Thailanda, cu Myanmar/Birmania și cu alte țări membre ale ASEAN;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru politica externă și de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului din Myanmar/Birmania, guvernului și parlamentului Thailandei, Secretarului general al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN, Reprezentantului special al ONU pentru drepturile omului în Myanmar, Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și guvernelor și parlamentelor celorlalte state din regiune.

27.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/55

—

având în vedere Acordul de la Cotonou,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

—

având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

—

având în vedere Legea Regatului Swaziland privind relațiile de muncă din anul 2000 (modificată),