18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/1

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/2

1)

Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispozițiilor naționale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziții publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o „abatere” în sensul articolului 1 alineatul (2) menționat, respectiv o „neregularitate” în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

2)

Articolul 98 alineatul (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecțiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanțate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispozițiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

3)

Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/3

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/4

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/4

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/5

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/6

1)

Articolele 2, 4, 10 și 11 din Directiva 69/335/CE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind impozitarea indirectă a majorării de capital, astfel cum a fost modificată prin Directiva 85/303/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații a unui stat membru care stabilește o taxă anuală aplicabilă organismelor de plasament colectiv, precum cea în discuție în litigiul principal, care supune acestei taxe organismele de plasament colectiv de drept străin care plasează unități în acest stat membru.

2)

Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), eventual coroborată cu articolul 10 CE și cu articolul 293 a doua liniuță CE, trebuie interpretată în sensul că nu se opune legislației unui stat membru care stabilește o taxă anuală aplicabilă organismelor de plasament colectiv, precum cea în discuție în litigiul principal, care supune acestei taxe organismele de plasament colectiv de drept străin care plasează unități în acest stat membru, cu condiția ca această legislație să fie aplicată fără discriminare.

3)

Articolul 50 CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune legislației unui stat membru care stabilește o taxă anuală aplicabilă organismelor de plasament colectiv, precum cea în discuție în litigiul principal, care supune acestei taxe organismele de plasament colectiv de drept străin care plasează unități în acest stat membru.

4)

Articolul 49 CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții de drept național precum articolul 162 al doilea paragraf din Codul privind drepturile succesorale, astfel cum a fost modificat prin Legea-program din 22 decembrie 2003, prin care un stat membru prevede o sancțiune specifică, și anume interdicția pronunțată de o instanță împotriva organismelor de plasament colectiv de drept străin de a plasa pe viitor unități în cazul nerespectării obligației de a depune declarația fiscală anuală necesară recuperării taxei aplicabile organismelor de plasament colectiv sau în cazul neplății acesteia.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/7

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/7

1)

Poziția 8713 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1810/2004 al Comisiei din 7 septembrie 2004, trebuie să fie interpretată în sensul că:

2)

Termenul „invalizi” menționat la poziția 8713 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul nr. 2658/87, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1810/2004, trebuie să fie interpretat în sensul că desemnează persoanele afectate de o limitare nemarginală a capacității lor de a merge, durata acestei limitări și eventuala prezență a altor limitări ale unor capacități neavând nicio relevanță.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/8

1)

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 5 martie 2015, Rose Vision și Seseña/Comisia (T-45/13, nepublicată, EU:T:2015:138) în măsura în care privește Rose Vision SL.

2)

Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene.

3)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/9

1)

Prin adoptarea și prin menținerea în vigoare a unei reglementări care prevede o scutire de taxele asupra succesiunii, aferente reședinței principale, care se aplică numai resortisanților statelor membre ale Uniunii Europene care au reședința în Grecia, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 63 TFUE și al articolului 40 din Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992.

2)

Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/9

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/10

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/11

1)

Regula 2 (b) și regula 3 (b) din Regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunile care rezultă din Regulamentul (CE) nr. 1031/2008 al Comisiei din 19 septembrie 2008 și, respectiv, din Regulamentul (CE) nr. 948/2009 al Comisiei din 30 septembrie 2009, trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care caracterul esențial al unui amestec de gaze precum gazul de sondă lichefiat în discuție în litigiu principal este determinat de toate componentele sale, în ansamblu, astfel încât nu se poate stabili componentul care îi conferă caracterul esențial și, în orice caz, nu se poate determina cantitatea exactă a fiecăruia dintre componentele gazului de sondă lichefiat menționat, nu trebuie utilizată o prezumție conform căreia substanța care conferă produsului caracterul esențial în sensul regulii 3 (b) din respectivele reguli generale este acea substanță care este prezentă în cea mai mare proporție în amestec.

2)

Respectiva Nomenclatură combinată trebuie interpretată în sensul că un gaz de sondă lichefiat precum cel în discuție în litigiul principal, care este compus din 0,32 % metan, etan și etilenă, din 58,32 % propan și propilenă și din maximum 39,99 % butan și butilenă și pentru care nu este posibil să se determine substanța care îi conferă caracterul esențial, se clasifică la subpoziția 2711 19 00, drept „Gaz de sondă și alte hidrocarburi gazoase, lichefiate, altele”.

3)

Articolul 218 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar trebuie interpretat în sensul că nu implică obligația pentru un declarant de gaz de sondă lichefiat, precum cel în discuție în litigiul principal, să indice cu exactitate procentajul substanței predominante în acest gaz de sondă lichefiat.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/12

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/13

1)

Articolul 4a alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Decizia-cadru 2002/584 a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretat în sensul că expresiile „citată personal”, precum și „a primit efectiv, prin alte mijloace, o informare oficială cu privire la data și locul stabilite pentru respectivul proces, în așa fel încât s-a stabilit fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de procesul stabilit”, care figurează la această dispoziție, sunt noțiuni autonome de drept al Uniunii și trebuie interpretate uniform în întreaga Uniune Europeană.

2)

Articolul 4a alineatul litera (a) punctul (i) din Decizia-cadru 2009/299, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, trebuie interpretat în sensul că o citație, precum cea în discuție în litigiul principal, care nu a fost notificată direct persoanei în cauză, ci a fost predată, la adresa acesteia din urmă, unei persoane adulte din gospodăria sa, care s-a angajat să predea citația persoanei solicitate, fără ca mandatul european de arestare să permită să se stabilească, eventual, dacă această persoană adultă a predat efectiv citația persoanei interesate, nu îndeplinește prin ea însăși condițiile prevăzute de această dispoziție

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/13

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/14

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/15

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/15

1)

Articolul 2 și articolul 6 alineatele (1) și (3) din Directiva 2012/13/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 se opun unei dispoziții naționale a unui stat membru potrivit căreia suspectul dintr-un proces penal care nu are reședința în respectivul stat membru trebuie să desemneze un mandatar pentru notificarea unei ordonanțe penale împotriva sa chiar și atunci când, în consecință, suspectul nu dispune de termenul integral pentru formularea unei opoziții la ordonanța penală, dar nu dispune nici de o adresă la care să i se poată notifica ordonanța penală într-un mod de natură să ateste notificarea în discuție, iar comunicarea numelui și adresei unui mandatar căruia i se poate transmite ordonanța penală cu confirmare de primire permite ca acesta din urmă să primească informații actualizate?

2)

Articolul 2 alineatul (1) și articolul 6 alineatele (1) și (3) din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 se opun unei dispoziții naționale potrivit căreia suspectul dintr-un proces penal care nu are reședința în respectivul stat membru trebuie să desemneze un mandatar pentru notificarea unei ordonanțe penale împotriva sa, iar pentru stabilirea termenului de opoziție este suficientă notificarea ordonanței către mandatar, atunci când, în cazul în care se stabilește că termenul nu a fost respectat, suspectul poate solicita repunerea în termen, iar apoi este suficient să motiveze că ordonanța penală i-a fost transmisă și că a introdus opoziție în termen, după transmiterea acesteia, așadar atunci când prin repunerea în termen poate pretinde ulterior aplicarea termenului integral de opoziție, chiar și atunci când legea prevede ca regulă faptul că, în cazul nerespectării termenului, ordonanța penală dobândește caracterul unei hotărâri cu autoritate de lucru judecat?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/16

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/17

1)

Dreptul Uniunii Europene, în special articolul 2 din Directiva 2006/126/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere (denumită în continuare „A treia directivă privind permisele de conducere”) sau articolele 18, 21, 45, 49 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”), trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări dintr-un stat membru care refuză recunoașterea dreptului de a conduce dobândit într-un alt stat membru, în special dacă acest drept a fost dobândit în conformitate cu prevederile celei de A treia directive privind permisele de conducere?

2)

Dreptul Uniunii Europene, în special articolul 2 din A treia directivă privind permisele de conducere sau articolele 18, 21, 45, 49 și 56 TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări dintr-un stat membru care refuză recunoașterea unui act de legitimare care a fost eliberat de alt stat membru titularului dreptului de a conduce dobândit în acest din urmă stat membru în conformitate cu prevederile celei de A treia directive privind permisele de conducere, chiar dacă acest stat membru a limitat valabilitatea în timp a acestui act de legitimare și doar pentru propriul teritoriu național, iar, în plus, acest act de legitimare nu îndeplinește cerințele privind modelul de permis de conducere prevăzute de cea de A treia directivă privind permisele de conducere?

3)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: dreptul Uniunii Europene, în special articolul 2 din A treia directivă privind permisele de conducere sau articolele 18, 21, 45, 49 și 56 TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări dintr-un stat membru care sancționează penal fapta de a conduce un autovehicul fără dreptul de a conduce, deși conducătorul auto a dobândit acest drept într-un alt stat membru cu respectarea prevederilor celei de A treia directive privind permisele de conducere, însă fără a putea dovedi acest lucru cu ajutorul unui act de legitimare care să corespundă modelului de permis de conducere prevăzut de cea de A treia directivă privind permisele de conducere?

4)

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare: dreptul Uniunii Europene, în special articolul 2 din A treia directivă privind permisele de conducere sau articolele 18, 21, 45, 49 și 56 TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări dintr-un stat membru - în care permisul de conducere se înmânează de regulă candidatului imediat după promovarea probei practice -, care sancționează contravențional fapta de a conduce un autovehicul în condițiile în care conducătorul autovehiculului, care a dobândit într-un alt stat membru dreptul de a conduce în conformitate cu cerințele celei de A treia directive privind permisele de conducere, nu are asupra lui un permis de conducere definitiv pentru a-și putea dovedi dreptul de a conduce autovehicule, deoarece, din cauza particularităților procedurale privind eliberarea permisului de conducere definitiv din acest stat membru, străine de conducătorul autovehiculului, nu i s-a eliberat un astfel de permis, având însă are asupra sa un certificat oficial privind îndeplinirea condițiilor necesare în vederea dobândirii dreptului de a conduce?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/18

1)

Dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (1) care se referă la dreptul la o cale de atac efectivă împotriva unei decizii de transfer către statul membru responsabil, în special articolul 27 alineatul (1), trebuie interpretate, din perspectiva considerentului (19) al regulamentului, în sensul că un solicitant de azil poate pretinde ca, din cauza expirării perioadei de șase luni pentru efectuarea transferului, responsabilitatea examinării cererii sale să se transfere statului membru solicitant [articolul 29 alineatul (2) coroborat cu articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul 604/2013]?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

2)

Pentru ca transferul responsabilității să se efectueze potrivit articolului 29 alineatul (2) prima teză din Regulamentul nr. 604/2013, este suficient să expire termenul de transfer al solicitantului de azil sau statul membru responsabil trebuie să și respingă obligația de a prelua sau de a reprimi persoana în cauză?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/18

1)

Articolul 2 litera (d) din Directiva 95/46/CE (1) trebuie interpretat în sensul că reglementează în mod definitiv și exhaustiv răspunderea pentru încălcările normelor în materie de protecție a datelor sau în sensul că, în cadrul unor raporturi etapizate cu furnizorii de informații, „măsurile adecvate” vizate la articolul 24 din Directiva 95/46/CE și „competențele efective de intervenție” vizate la articolul 28 alineatul (3) a doua liniuță din Directiva 95/46/CE permit ca, în cadrul selecției unui operator a ofertei sale de informații, să răspundă și o autoritate care nu este responsabilă de prelucrarea datelor în sensul articolului 2 litera (d) din Directiva 95/46/CE?

2)

Din obligația care incumbă statelor membre potrivit articolului 17 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, mai precis, de a prevedea ca operatorul, dacă prelucrarea este efectuată pe seama sa, „să aleagă o persoană care să prezinte suficiente garanții referitoare la măsurile de securitate tehnică și de organizare privind prelucrarea care urmează să fie efectuată”, rezultă per a contrario că în alte condiții de utilizare, în care prelucrarea datelor nu este efectuată pe seama operatorului în sensul articolului 2 litera (e) din Directiva 95/46/CE, nu există obligația unei alegeri atente, iar o asemenea obligație nu poate fi întemeiată nici pe dreptul național?

3)

În temeiul articolului 4 și al articolului 28 alineatul (6) din Directiva 95/46/CE, în situațiile în care o societate-mamă stabilită în afara Uniunii Europene are filiale cu personalitate juridică proprie în mai multe state membre (societăți-fiică), autoritatea de supraveghere dintr-un stat membru (în speță Germania) este competentă să exercite competențele care i-au fost transferate în temeiul articolului 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE împotriva unei filiale stabilite pe teritoriul acestui stat membru, atunci când această filială răspunde numai de promovarea și de vânzarea de spații publicitare și de alte măsuri de marketing adresate locuitorilor acestui stat membru, iar în conformitate cu repartizarea îndatoririlor în cadrul concernului, de colectarea și prelucrarea datelor cu caracter personal pe întregul teritoriu al Uniunii Europene și astfel inclusiv în acest stat membru (în speță, Germania) răspunde exclusiv filiala autonomă (societatea-fiică) din alt stat membru (în speță, Irlanda), atunci când decizia efectivă privind prelucrarea datelor este adoptată în fapt de societatea-mamă?

4)

Articolul 4 alineatul (1) litera (a) și articolul 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE trebuie interpretate în sensul că, în cazurile în care operatorul deține o filială pe teritoriul unui stat membru (în speță, Irlanda) și o altă filială cu personalitate juridică proprie pe teritoriul altui stat membru (în speță, Germania), iar aceasta din urmă răspunde, printre altele, de vânzarea de spațiu de publicitate, activitatea sa fiind orientată către locuitorii acestui stat, autoritatea de supraveghere competentă din acest alt stat membru (în speță, Germania) poate lua măsuri și adopta decizii privind punerea în aplicare a normelor de protecție a datelor și împotriva filialei (din Germania) care, potrivit repartizării îndatoririlor și responsabilităților în cadrul concernului, nu răspunde de prelucrarea datelor, sau numai autoritatea de supraveghere din statul membru pe teritoriul căruia este stabilită filiala care răspunde de acest domeniu în cadrul concernului (în speță, Irlanda) poate lua asemenea măsuri și adopta asemenea decizii?

5)

Articolul 4 alineatul (1) litera (a) și articolul 28 alineatele (3) și (6) din Directiva 95/46/CE trebuie interpretate în sensul că, în cazurile în care autoritatea de supraveghere dintr-un stat membru (în speță, Germania) se îndreaptă împotriva unei persoane sau a unui organism care își exercită activitatea pe teritoriul său în temeiul articolului 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE, din cauza lipsei de atenție la alegerea unui terț implicat în procesul de prelucrare a datelor (în speță, Facebook), pentru motivul că acest terț a încălcat normele de protecție a datelor, autoritatea de supraveghere care ia această măsură (în speță, Germania) este obligată să respecte aprecierea privind legislația privind protecția datelor efectuată de autoritatea de supraveghere din celălalt stat membru în care se află sediul filialei terțului operator (în speță, Irlanda), în sensul că, în cadrul aprecierii sale juridice, nu poate deroga de la aprecierea acestei autorități sau autoritatea de supraveghere implicată (în speță, Germania) poate verifica în mod independent legalitatea prelucrării datelor de către un terț stabilit în alt stat membru (în speță, Irlanda), ca un aspect cu titlu preliminar?

6)

În ipoteza în care autoritatea de supraveghere interesată (în speță, Germania) poate efectua o verificare independentă: articolul 28 alineatul (6) a doua teză din Directiva 95/46/CE trebuie interpretat în sensul că această autoritate de supraveghere poate exercita competențele efective de intervenție conferite în conformitate cu articolul 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE împotriva unei persoane sau a unui organism de pe teritoriul său în temeiul răspunderii lor pentru încălcarea normelor de protecție a datelor săvârșită de terțul stabilit pe teritoriul alt stat membru numai atunci când a solicitat anterior autorității de supraveghere din celălalt stat membru (în speță, Irlanda) să își exercite competențele?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/20

1)

Articolul 2 și articolul 6 alineatele (1) și (3) din Directiva 2012/13/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 se opun unei dispoziții naționale a unui stat membru potrivit căreia suspectul dintr-un proces penal care nu are reședința în respectivul stat membru trebuie să desemneze un mandatar pentru notificarea unei ordonanțe penale împotriva sa chiar și atunci când, în consecință, suspectul nu dispune de termenul integral pentru formularea unei opoziții la ordonanța penală, dar nu dispune nici de o adresă la care să i se poată notifica ordonanța penală într-un mod de natură să ateste notificarea în discuție, iar comunicarea numelui și adresei unui mandatar căruia i se poate transmite ordonanța penală cu confirmare de primire permite ca acesta din urmă să primească informații actualizate?

2)

Articolul 2 alineatul (1) și articolul 6 alineatele (1) și (3) din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 se opun unei dispoziții naționale potrivit căreia suspectul dintr-un proces penal care nu are reședința în respectivul stat membru trebuie să desemneze un mandatar pentru notificarea unei ordonanțe penale împotriva sa, iar pentru stabilirea termenului de opoziție este suficientă notificarea ordonanței către mandatar, atunci când, în cazul în care se stabilește că termenul nu a fost respectat, suspectul poate solicita repunerea în termen, iar apoi este suficient să motiveze că ordonanța penală i-a fost transmisă și că a introdus opoziție în termen, după transmiterea acesteia, așadar atunci când prin repunerea în termen poate pretinde ulterior aplicarea termenului integral de opoziție, chiar și atunci când legea prevede ca regulă faptul că, în cazul nerespectării termenului, ordonanța penală dobândește caracterul unei hotărâri cu autoritate de lucru judecat?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/21

1)

Sistemele de distribuție selectivă care au ca obiect distribuirea produselor de lux și de prestigiu și care urmăresc să creeze în primul rând „imaginea de lux” a mărfurilor pot reprezenta un element al concurenței compatibil cu articolul 101 alineatul (1) TFUE?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Poate reprezenta un element al concurenței compatibil cu articolul 101 alineatul (1) TFUE interdicția generală de recurge în mod vizibil la întreprinderi terțe pentru vânzările pe internet, aplicabilă membrilor unui sistem de distribuție selectivă care acționează pe piață în calitate de vânzători cu amănuntul, fără să se ia în considerare dacă se încalcă în mod efectiv cerințele legitime privind calitatea impuse de producător?

3)

Articolul 4 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 330/2010 (1) trebuie interpretat în sensul că interdicția de a recurge în mod vizibil la întreprinderi terțe pentru vânzările pe internet, impusă membrilor unei rețele de distribuție selectivă care acționează pe piață în calitate de vânzători cu amănuntul, reprezintă o restrângere prin obiect a clientelei comerciantului cu amănuntul?

4)

Articolul 4 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 330/2010 trebuie interpretat în sensul că interdicția de a recurge în mod vizibil la întreprinderi terțe pentru vânzările pe internet, impusă membrilor unei rețele de distribuție selectivă care acționează pe piață în calitate de vânzători cu amănuntul, reprezintă o restrângere prin obiect a vânzărilor pasive către utilizatorii finali?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/21

1)

Articolele 49 și 54 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun existenței unei taxe regionale percepute pentru funcționarea marilor centre comerciale a căror suprafață de vânzare este egală sau mai mare de 2 500 m2, ca urmare a impactului pe care îl pot produce asupra teritoriului, mediului și comerțului urban din această regiune, însă care se aplică în mod legal indiferent dacă locul în care se află în realitate aceste centre comerciale este în afara sau în interiorul zonei urbane consolidate și care, practic, este impus în majoritatea cazurilor întreprinderilor din alte state membre, având în vedere că: (i) nu afectează operatorii comerciali care dețin mai multe centre comerciale cu o suprafață de vânzare individuală mai mică de 2 500 m2, indiferent de suprafața totală de vânzare a tuturor centrelor acestora; (ii) nu se aplică marilor centre comerciale colective; (iii) nu se aplică marilor centre comerciale individuale, destinate activităților de grădinărit, vânzării de autovehicule, de materiale de construcții sau de echipamente și piese pentru mașini și echipamente și (iv) centrele comerciale destinate în special vânzării de mobilier, de articole sanitare, de uși și de ferestre, precum și centrele de bricolaj trebuie să plătească doar 40 % din baza netă de impozitare aferentă?

2)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă ajutoare de stat interzise, în temeiul acestei dispoziții, (i) scutirea totală de la plata IGEC a centrelor comerciale individuale cu o suprafață de vânzare mai mică de 2 500 m2 și a centrelor comerciale individuale destinate activităților de grădinărit, vânzării de autovehicule, furnizării de materiale de construcții sau de echipamente și piese pentru mașini și echipamente și (ii) scutirea parțială de la plata IGEC a centrelor comerciale individuale destinate în special vânzării de mobilier, de articole sanitare, de uși și de ferestre, precum și a centrelor de bricolaj?

3)

În cazul în care scutirile totale și parțiale de la plata IGEC, menționate anterior, constituie ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, care este domeniul de aplicare în timp al acestei decizii, având în vedere existența și conținutul scrisorii din 2 octombrie 2003, transmisă de directorul pentru ajutoare de stat din cadrul DG COMP [Direcția Generală Concurență] către Reprezentanța Regatului Spaniei pe lângă Uniunea Europeană, în legătură cu cauza CP 11/01 privind presupusele ajutoare acordate de Comunitatea Autonomă Catalonia în temeiul legii adoptate de Parlamentul Cataloniei?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/22

1)

Articolele 49 și 54 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun existenței unui impozit regional perceput pentru funcționarea marilor centre comerciale a căror suprafață utilă de expunere și de vânzare către public este egală sau mai mare de 4 000 m2, ca urmare a impactului pe care îl produc asupra teritoriului, mediului și comerțului urban din această regiune, însă care se aplică indiferent dacă locul în care se află în realitate aceste centre comerciale este în afara sau în interiorul zonei urbane consolidate și care este impus în majoritatea cazurilor întreprinderilor din alte state membre, având în vedere că: (i) nu afectează comercianții care dețin mai multe centre comerciale, individuale sau colective, cu o suprafață utilă de expunere și de vânzare către public mai mică de 4 000 m2, indiferent de suprafața utilă totală de expunere și de vânzare către public a tuturor centrelor acestora, și (ii) taxa nu se aplică marilor centre comerciale individuale, a căror suprafață utilă de expunere și de vânzare către public nu depășește 10 000 m2, în cazul în care desfășoară exclusiv activități de grădinărit, de vânzare de autovehicule, de materiale de construcții sau de aparatură și de aprovizionare industrială?

2)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă un ajutor de stat interzis în temeiul acestei dispoziții scutirea de la plata IGEC asturian a centrelor comerciale, individuale sau colective, cu o suprafață utilă de expunere și de vânzare către public mai mică de 4 000 m2 și a marilor centre comerciale individuale, a căror suprafață utilă de expunere și de vânzare către public nu depășește 10 000 m2, în cazul în care desfășoară exclusiv activități de grădinărit, de vânzare de autovehicule, de furnizare de materialele de construcții sau de aparatură și de aprovizionare industrială?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/23

1)

Articolele 49 și 54 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun existenței unui impozit regional perceput pentru funcționarea marilor centre comerciale a căror suprafață utilă de expunere și de vânzare către public este egală sau mai mare de 4 000 m2, ca urmare a impactului pe care îl produc asupra teritoriului, mediului și comerțului urban din această regiune, însă care se aplică indiferent dacă locul în care se află în realitate aceste centre comerciale este în afara sau în interiorul zonei urbane consolidate și care este impus în majoritatea cazurilor întreprinderilor din alte state membre, având în vedere că: (i) nu afectează comercianții care dețin mai multe centre comerciale, individuale sau colective, cu o suprafață utilă de expunere și de vânzare către public mai mică de 4 000 m2, indiferent de suprafața utilă totală de expunere și de vânzare către public a tuturor centrelor acestora, și (ii) taxa nu se aplică marilor centre comerciale individuale, a căror suprafață utilă de expunere și de vânzare către public nu depășește 10 000 m2, în cazul în care desfășoară exclusiv activități de grădinărit, de vânzare de autovehicule, de materiale de construcții sau de aparatură și de aprovizionare industrială?

2)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă un ajutor de stat interzis în temeiul acestei dispoziții scutirea de la plata IGEC asturian a centrelor comerciale, individuale sau colective, cu o suprafață utilă de expunere și de vânzare către public mai mică de 4 000 m2 și a marilor centre comerciale individuale, a căror suprafață utilă de expunere și de vânzare către public nu depășește 10 000 m2, în cazul în care desfășoară exclusiv activități de grădinărit, de vânzare de autovehicule, de furnizare de materialele de construcții sau de aparatură și de aprovizionare industrială?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/24

1)

Articolele 49 și 54 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun existenței unui impozit regional perceput pentru daunele aduse mediului ca urmare a utilizării instalațiilor și a elementelor destinate activității și traficului din centrele comerciale care dispun de o mare suprafață de vânzare și de parcare destinată clienților acestora, cu condiția ca suprafața de vânzare către public să fie mai mare de 500 m2, însă care se aplică indiferent dacă locul în care se află în realitate aceste centre comerciale este în afara sau în interiorul zonei urbane consolidate și care este impus în majoritatea cazurilor întreprinderilor din alte state membre, având în vedere că: (i) nu se aplică efectiv comercianților care dețin mai multe centre comerciale, indiferent de suprafața totală de vânzare către public, dacă suprafața individuală a acestor centre este de cel mult 500 m2 și inclusiv dacă suprafața unuia sau a unora dintre acestea depășește limita respectivă, însă baza de impozitare nu depășește 2 000 m2, dar se aplică efectiv comercianților care dețin un singur centru comercial a cărui suprafață de vânzare către public depășește limitele menționate și (ii) în plus, nu se aplică centrelor comerciale dedicate vânzării exclusive de mașini, vehicule, utilaje și furnituri industriale, de materiale de construcții, articole sanitare, uși și ferestre, de articole exclusiv pentru profesioniști, de articole de mobilier în centre individuale, tradiționale și specializate, de autovehicule, în sălile de expoziție ale concesionarilor și în atelierele de reparații, de pepiniere pentru grădinărit și culturi, precum și de combustibili și de carburanți, indiferent de suprafața de vânzare către public a acestora?

2)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă un ajutor de stat interzis în temeiul acestei dispoziții, scutirea de la plata IDMGAV a centrelor comerciale cu o suprafață de vânzare către public de cel mult 500 m2 sau mai mare pentru acelea a căror bază de impozitare este de cel mult 2 000 m2 și a centrelor comerciale dedicate vânzării exclusive de mașini, vehicule, utilaje și furnituri industriale, de materiale de construcții, articole sanitare, uși și ferestre, de articole exclusiv pentru profesioniști, de articole de mobilier în centre individuale, tradiționale și specializate, de autovehicule, în sălile de expoziție ale distribuitorilor și în atelierele de reparații, de pepiniere pentru grădinărit și culturi și de combustibili și carburanți?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/25

1)

Articolele 49 și 54 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun existenței unui impozit regional perceput pentru daunele aduse mediului ca urmare a utilizării instalațiilor și a elementelor destinate activității și traficului din centrele comerciale care dispun de o mare suprafață de vânzare și de parcare destinată clienților acestora, cu condiția ca suprafața de vânzare către public să fie mai mare de 500 m2, însă care se aplică indiferent dacă locul în care se află în realitate aceste centre comerciale este în afara sau în interiorul zonei urbane consolidate și care este impus în majoritatea cazurilor întreprinderilor din alte state membre, având în vedere că: (i) nu se aplică efectiv comercianților care dețin mai multe centre comerciale, indiferent de suprafața totală de vânzare către public, dacă suprafața individuală a acestor centre este de cel mult 500 m2 și inclusiv dacă suprafața unuia sau a unora dintre acestea depășește limita respectivă, însă baza de impozitare nu depășește 2 000 m2, dar se aplică efectiv comercianților care dețin un singur centru comercial a cărui suprafață de vânzare către public depășește limitele menționate și (ii) în plus, nu se aplică centrelor comerciale dedicate vânzării exclusive de mașini, vehicule, utilaje și furnituri industriale, de materiale de construcții, articole sanitare, uși și ferestre, de articole exclusiv pentru profesioniști, de articole de mobilier în centre individuale, tradiționale și specializate, de autovehicule, în sălile de expoziție ale concesionarilor și în atelierele de reparații, de pepiniere pentru grădinărit și culturi, precum și de combustibili și de carburanți, indiferent de suprafața de vânzare către public a acestora?

2)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă un ajutor de stat interzis în temeiul acestei dispoziții, scutirea de la plata IDMGAV a centrelor comerciale cu o suprafață de vânzare către public de cel mult 500 m2 sau mai mare pentru acelea a căror bază de impozitare este de cel mult 2 000 m2 și a centrelor comerciale dedicate vânzării exclusive de mașini, vehicule, utilaje și furnituri industriale, de materiale de construcții, articole sanitare, uși și ferestre, de articole exclusiv pentru profesioniști, de articole de mobilier în centre individuale, tradiționale și specializate, de autovehicule, în sălile de expoziție ale distribuitorilor și în atelierele de reparații, de pepiniere pentru grădinărit și culturi și de combustibili și carburanți?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/25

—

Anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 16 februarie 2016 în cauza T-296/15, Industrias Químicas del Vallés, S.A. (IQV)/Comisia Europeană;

—

constatarea admisibilității acțiunii IQV în anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/408 (1) al Comisiei;

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene pentru a se pronunța pe fond în cauza T-296/15;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

(i)

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat, în ordonanța atacată, că regulamentul în litigiu este un act normativ care cuprinde, în ceea ce o privește pe reclamantă, măsuri de executare în sensul articolului 263 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(ii)

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat, în ordonanța atacată, că inadmisibilitatea acțiunii sale împotriva regulamentului în litigiu nu priva IQV de protecție jurisdicțională efectivă.

(iii)

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat, în ordonanța atacată, că IQV nu era afectată în mod individual de regulamentul în litigiu.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/26

1)

În lumina articolului 11 secțiunea C alineatul (1) și a articolului 20 alineatul (1) litera (b) a doua teză din Directiva 77/388/CEE (1), privind reducerea bazei de impozitare și, respectiv, regularizarea TVA-ului datorat pentru operațiuni impozabile în cazul neplății totale sau parțiale a contraprestației stabilite între părți, impunerea unor limite care fac ca recuperarea taxei aferente contraprestației neplătite total sau parțial să fie imposibilă sau excesiv de oneroasă pentru persoana impozabilă – în termeni de timp, având în vedere durata imprevizibilă a procedurii falimentului – este conformă cu principiile proporționalității și efectivității, garantate de TFUE, și cu principiul neutralității care guvernează aplicarea TVA-ului?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, este compatibilă cu principiile menționate mai sus o normă precum articolul 26 al doilea paragraf din Decretul Președintelui Republicii nr. 633/1972, în versiunea în vigoare anterior modificărilor prevăzute la articolul 1 alineatele 126 și 127 din Legea nr. 208 din 28 decembrie 2015, care, în practica autorității fiscale a statului membru al Uniunii, condiționează dreptul de recuperare a taxei de dovedirea recurgerii în prealabil la proceduri de faliment sau la acte de executare rămase fără rezultat, chiar și atunci când astfel de activități ar fi în mod rezonabil antieconomice din cauza valorii creanței pretinse, a perspectivelor de recuperare a acesteia și a costurilor procedurilor falimentului și având în vedere că, în orice caz, măsurile menționate pot interveni la câțiva ani după deschiderea procedurii falimentului?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/27

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/28

1)

Articolul 96 alineatul (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se poate aplica tarifelor și condițiilor impuse de un stat membru operatorilor de servicii de taxi atunci când (a) cursele taxiurilor în cauză trec numai în mod excepțional frontierele naționale, (b) o parte semnificativă a clientelei taxiurilor în cauză este constituită din cetățeni sau rezidenți ai Uniunii Europene care nu sunt cetățeni sau rezidenți ai statului membru în discuție și (c) în împrejurările concrete ale cauzei, cursele de taxi în litigiu sunt adeseori, în ceea ce privește pasagerul, numai o etapă a unei călătorii mai lungi al cărei punct de sosire sau de plecare se află într-o altă țară a Uniunii decât statul membru în discuție?

2)

Articolul 96 alineatul (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se poate aplica altor condiții de operare decât condițiile tarifare și condițiile de obținere a autorizației de a desfășura activitatea de transport în cauză, cum este, în speță, interdicția pentru operatorii de taxi de a pune la dispoziție mai degrabă locuri individuale decât întregul autovehicul și o interdicție pentru acești operatori de a stabili ei înșiși destinația unei curse propuse clienților, care conduc la împiedicarea acestor operatori de a grupa clienți cu aceeași destinație?

3)

Articolul 96 alineatul (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că interzice, exceptând cazul în care există autorizație din partea Comisiei, măsuri de tipul celor avute în vedere de cea de a doua întrebare (a) care au drept scop general, printre alte obiective, protecția operatorilor de taxi împotriva concurenței întreprinderilor de închiriere de vehicule cu conducător auto și (b) care au drept efect specific, în împrejurările concrete ale cauzei, protecția operatorilor de autocare împotriva concurenței operatorilor de taxi?

4)

Articolul 96 alineatul (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că interzice, exceptând cazul în care există autorizație din partea Comisiei, o măsură care interzice operatorilor de taxi racolarea clienților, atunci când această măsură are drept efect, în împrejurările concrete ale cauzei, reducerea capacității lor de a obține clienții unui serviciu de autocare concurent?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/29

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/29

1)

Articolul 31 alineatul (4) din Convenția de la Montreal trebuie interpretat în sensul că menținerea dreptului de a introduce acțiunea presupune, pe lângă formularea reclamației în termen, ca reclamația să fie formulată în termen și în scris în sensul articolului 31 alineatul (3)?

2)

În cazul în care menținerea dreptului de a introduce acțiunea presupune ca reclamația introdusă în termen să ia forma scrisă, articolul 31 alineatul (3) din Convenția de la Montreal trebuie interpretată în sensul că cerința referitoare la forma scrisă poate fi îndeplinită prin mijloace electronice inclusiv prin înregistrarea daunei reclamate în sistemul informațional al operatorului de transport aerian?

3)

Convenția de la Montreal se opune unei interpretări potrivit căreia cerința privind forma scrisă se consideră îndeplinită atunci când, cu cunoștința pasagerului, un reprezentant al operatorului de transport aerian introduce reclamația/plângerea cu privire la daună în scris în sistemul operatorului de transport aerian, fie în format hârtie, fie prin mijloace electronice?

4)

Articolul 31 din Convenția de la Montreal impune alte condiții privind conținutul reclamației decât cea că transportatorului aerian trebuie să i se aducă la cunoștință prejudiciul suferit?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/30

1.

În ceea ce privește regimul comun forfetar pentru producători agricoli prevăzut în capitolul 2 din titlul XII din Directiva (CE) 2006/112/CE (1) , articolul 296 alineatul (2) trebuie interpretat în sensul că prevede în mod exhaustiv situațiile în care statele membre pot exclude un producător agricol de la regimul forfetar comun pentru producători agricoli? Mai precis:

2.

Cum trebuie interpretată sintagma „categorii de producători agricoli” utilizată la articolul 296 alineatul (2) din Directiva (CE) 2006/112/CE? Mai precis:

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/31

1)

În cadrul Acordului euro-mediteranean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte (JO 2000, L 70, p. 2, Ediție specială 11/vol. 73, p. 3), aprobat prin Decizia 2000/204/CE, CECO (1), trimiterile la „Maroc” care figurează la articolele 9, 17 și 94 și în Protocolul nr. 4 se referă doar la teritoriul suveran al Marocului, astfel cum este recunoscut de Organizația Națiunilor Unite și de Uniunea Europeană și, prin urmare, nu permit ca produsele originare din Sahara Occidentală să fie importate în Uniunea Europeană fără taxe vamale în temeiul Acordului de asociere?

2)

În cazul în care produsele originare din Sahara Occidentală pot fi importate în Uniunea Europeană fără taxe vamale în temeiul Acordului de asociere, este acest acord valid, având în vedere dispozițiile articolului 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană, care prevăd obligația de a contribui la respectarea principiilor de drept internațional relevante, precum și de a respecta principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite şi ținând seama de măsura în care Acordul de asociere a fost încheiat în beneficiul populației din Sahara Occidentală, în numele acesteia, în conformitate cu dorințele sale, și/sau în urma consultării cu reprezentanții săi recunoscuți?

3)

Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Uniunea Europeană și Regatul Maroc (astfel cum a fost aprobat și pus în aplicare prin Regulamentul nr. 764/2006 al Consiliului (2), Decizia 2013/785 a Consiliului (3) și Regulamentul nr. 1270/2013 al Consiliului (4)) este valid, având în vedere dispozițiile articolului 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană, care prevăd obligația de a contribui la respectarea principiilor de drept internațional relevante, precum și de a respecta principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite şi ținând seama de măsura în care Acordul de asociere a fost încheiat în beneficiul populației din Sahara Occidentală, în numele acesteia, în conformitate cu dorințele sale, și/sau în urma consultării cu reprezentanții săi recunoscuți?

4)

Reclamanta are dreptul de a contesta validitatea actelor Uniunii în temeiul unei pretinse încălcări a dreptului internațional de către Uniunea Europeană, având în vedere în special:

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/32

1)

Dacă dispoziţiile directivei (1) referitoare la PEAF privesc doar libera circulație a mărfurilor, acestea se pot aplica totuși Gibraltarului pe baza faptului că nu implică o operațiune comercială și, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al derogărilor acordate Gibraltarului potrivit Actului de aderare din 1972?

2)

Dispozițiile directivei privitoare la PEAF, în ceea ce privește vânătorii și practicanții tirului sportiv, sunt aplicabile Gibraltarului pentru motivul că se referă la libera circulație a serviciilor?

3)

Dispozițiile directivei privitoare la PEAF, în ceea ce priveşte vânătorii și practicanții tirului sportiv, sunt nevalide pentru motivul că se referă la libera circulație a persoanelor și, în consecință, au fost adoptate potrivit unui temei juridic eronat?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/33

—

anularea ordonanței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, eventual declarând calitatea procesuală activă a recurentelor;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv: eroare de drept. Evaluarea greșită a faptelor pertinente. Motivare eronată și insuficientă prin raportare la punctele 12-22 din ordonanța atacată

Ordonanța atacată se întemeiază pe premisa eronată că recurentele au solicitat anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/789 a Comisiei din 18 mai 2015 privind măsuri de prevenire a introducerii în Uniune și a răspândirii în interiorul acesteia a Xylella fastidiosa (Wells et al.) (JO L 125, p. 36) în integralitate, iar nu, astfel cum au solicitat ele în realitate, doar a părților desemnate în mod specific în cererea introductivă și în memoriul în răspuns la excepția de inadmisibilitate ridicată de Comisie.

2.

Al doilea motiv: eroare de drept. Evaluarea inexactă a faptelor pertinente. Caracterul insuficient, contradictoriu și eronat al motivării

Ordonanța atacată afirmă în mod greșit că decizia Comisiei ar impune adoptarea de măsuri de punere în executare de către statul italian prin raportare la delimitarea zonei infectate cu Xylella fastidiosa. Această afirmație este dezmințită de împrejurarea necontestată că decizia califică de manieră inderogabilă ca zonă infectată toată provincia administrativă Lecce, ale cărei limite teritoriale sunt deja trasate pe hartă.

3.

Al treilea motiv: nelegalitatea punctului 25, citit în special în coroborare cu punctul 21 din ordonanța atacată: motivare contradictorie, eronată și vădit nefondată

Motivarea adoptată de Tribunal la punctul 21 din ordonanța atacată afirmă că, pentru evaluarea aspectului dacă un act normativ necesită măsuri de punere în executare, este necesar să facă referire la poziția persoanei care invocă dreptul la o cale de atac. Or, același Tribunal derogă de la acest criteriu de interpretate mai departe la punctul 25 din ordonanță, atunci când răspunde negativ la problema privind calitatea procesuală activă a recurentelor.

4.

Al patrulea motiv: eroare de drept. Evaluarea inexactă a faptelor pertinente. Motivare insuficientă, contradictorie și eronată

Tribunalul afirmă, pe de o parte, că Ministero delle Politiche Agricole italian ar fi adoptat prin decret măsuri de punere în executare pentru articolele 4, 6 și 7 din decizia Comisiei, iar pe de altă parte se contrazice atunci când ia act de faptul că anumite măsuri din decizia Comisiei nu figurează în decretul menționat.

5.

Al cincilea motiv: eroare de drept. Evaluarea inexactă a faptelor pertinente. Motivare insuficientă, contradictorie și eronată

Punctul 24 din ordonanța atacată omite să ia în considerare conținutul efectiv al cererii introductive în care recurentele atacă articolul 6 alineatul (4) și articolul 7 alineatul (4) din decizie, în ceea ce privește obligația de efectuare a unor tratamente fitosanitare interzise în agricultura biologică, obligație care face parte din măsura direct executorie care afectează direct societățile recurente, care ar pierde din cauza aplicării sale certificarea biologică de care dispun.

6.

Al șaselea motiv: eroare de drept. Evaluarea inexactă a faptelor pertinente. Motivare insuficientă, contradictorie și eronată

Punctele 33 și 34 din ordonanța atacată nu țin seama de probele scrise prezentate pe parcursul procedurii referitoare la prejudiciul individual pe care îl suferă reclamantele ca efect al măsurilor atacate.

7.

Al șaptelea motiv: eroare de drept. Nepronunțare asupra problemei prejudiciului direct rezultat din măsurile atacate

Tribunalul a omis să se pronunțe asupra subzistenței obiective a prejudiciului direct pe care în suferă societățile recurente ca urmare a aplicării măsurilor direct executorii decise de Comisie și atacate în speță.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/35

1)

Articolul 146 alineatul 1 litera e) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) trebuie interpretat în sensul că se aplică o scutire de la plata taxei numai în cazul în care există o legătură juridică directă sau o relație contractuală reciprocă între prestatorul serviciilor și destinatarul sau expeditorul mărfurilor?

2)

Care sunt criteriile care trebuie respectate de relația directă menționată de directiva sus-menționată pentru a se putea aprecia că un serviciu asociat importului sau exportului de mărfuri este scutit de la plata taxei pe valoarea adăugată?

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/35

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 16 martie 2016, notificată Comisiei în aceeași zi, în cauza T-103/14, Frucona Košice/Comisia;

—

pronunțarea asupra cererii formulate în primă instanță și respingerea acesteia ca nefondată;

—

obligarea intimatei, reclamantă în primă instanță, la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 16 martie 2016, notificată Comisiei în aceeași zi, în cauza T-103/14, Frucona Košice/Comisia;

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să examineze al doilea motiv invocat în primă instanță și, dacă este necesar, al treilea și al patrulea motiv;

—

amânarea pronunțării cu privire la cheltuielile de judecată aferente procedurii în primă instanță și procedurilor succesive.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/36

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/37

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/37

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/38

1)

Respinge acțiunile.

2)

Obligă Moreda-Riviere Trefilerías, SA, Trefilerías Quijano, SA, Trenzas y Cables de Acero PSC, SL și Global Steel Wire, SA la plata cheltuielilor de judecată.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/39

1)

Respinge acțiunea ca fiind în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată.

2)

Obligă Stagecoach Group plc la plata cheltuielilor de judecată.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/39

1)

Respinge cererea de retragere a ordonanței din 1 septembrie 2015, Pari Pharma/EMA (T-235/15 R, EU:T:2015:587).

2)

Cererile privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/40

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Volkswagen AG la plata cheltuielilor de judecată.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/41

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Syndial SpA – Attività Diversificate să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/41

—

declararea admisibilității acțiunii;

—

anularea articolului 1 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/176 a Comisiei din 9 februarie 2016 de încheiere a procedurii antidumping privind importurile de acid tartric originar din Republica Populară Chineză și produs de societatea Hangzhou Bioking Biochemical Engineering Co. Ltd în temeiul unor erori vădite de apreciere de fapt și de drept care afectează măsura și în temeiul încălcării articolului 3 alineatele (2), (3) și (5) și a articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene;

—

obligarea pârâtei și a oricăror intervenienți la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

1.

Primul motiv prin care se susține că decizia atacată trebuie să fie anulată întrucât pârâta a săvârșit o eroare vădită de apreciere și de analiză a faptelor atunci când a selectat un eșantion nereprezentativ de producători din Uniune în scopul evaluării prejudiciului și, astfel, a încălcat de asemenea articolul 3 alineatele (2), (3) și (5) și articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, prin supoziția eronată că criteriul celor mai mari volume de vânzări din Uniune echivalează cu obţinerea unui eşantion suficient de reprezentativ. .

2.

Al doilea motiv prin care se susține că decizia atacată trebuie să fie anulată întrucât pârâta a săvârșit erori vădite de apreciere și de analiză a faptelor în evaluarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra situației economice a industriei Uniunii și, astfel, a încălcat de asemenea articolul 3 alineatele (2), (3) și (5) și articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/42

—

declararea acțiunii admisibilă;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/223 al Comisiei din 17 februarie 2016 de stabilire a unei proceduri pentru evaluarea anumitor cereri de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și a tratamentului individual depuse de către producători-exportatori din China și din Vietnam și de punere în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14; și

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului atribuirii competențelor consacrat la articolul 5 alineatele (1) și (2) TUE, în măsura în care Comisia a acționat întemeindu-se pe un temei juridic incorect;

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE, în măsura în care Comisia nu a adoptat măsurile necesare pentru a se conforma Hotărârii Curții în cauza C & J Clark International (C-659/13 și C-34/14, EU:C:2016:74);

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 5 alineatele (1) și (4) TUE, în măsura în care Comisia a adoptat un act care depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului pe care îl urmărește și

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe abuzul de putere săvârșit de Comisie, în măsura în care aceasta și-a utilizat competențele în alt scop decât cel pentru care i-au fost conferite.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/43

—

anularea și lipsirea de efecte juridice a deciziei Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 18 martie 2016 prin care s-a respins cererea reclamantei de reexaminare a deciziei acestei autorități din data de 8 decembrie 2015 și admiterea cererii de încetare a prelucrării în prezent şi pe viitor de către Ombudsmanul European a datelor cu caracter personal conținute într-un contract încheiat de reclamantă;

—

admiterea cererii de obligare a Ombudsmanului European să se abțină de la publicarea oricărei date cu caracter personal a reclamantei sau prin care aceasta ar putea fi identificată; în special, obligarea Ombudsmanului European să nu facă nicio aluzie la mandatul exercitat de aceasta;

—

admiterea cererii de obligare a Ombudsmanului European să dea curs și să respecte în mod exhaustiv și complet dreptul la opoziție în prelucrarea datelor sale cu caracter personal în cadrul procedurii Own Initiative Inquiry 2/2014 sau al oricărei alte proceduri având același obiect la care poate participa reclamanta;

—

obligarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Pârâta nu a analizat în mod corespunzător, în contextul reglementării și al jurisprudenței aplicabile rezoluțiilor sale, activitatea reclamantei, procedura Comisiei privind autorizarea activității sale ulterioare exercitării mandatului său de membru al Comisiei, prima anchetă desfășurată de Ombudsmanul European cu privire la autorizația menționată și redeschiderea cazului anchetat de noul Ombudsman European, precum și intenția sa de a publica datele cu caracter personal ale reclamantei, prin care aceasta ar putea fi identificată în mod direct și indirect.

2.

Colectarea anonimă a datelor nu permite asigurarea trasabilității necesare pentru a stabili legalitatea prelucrării datelor de către Ombudsmanul European întrucât ar fi fost obținute în mod anonim și prelucrate în mod nelegal.

3.

Prelucrarea datelor care fac obiectul prezentei proceduri trebuie să fie calificată, potrivit reclamantei, ca excesivă, inadecvată și lipsită de relevanță în raport cu scopul pentru care a fost efectuată, fie și în mod anonim. Contractul transmis se referă exclusiv la relația dintre reclamantă și o întreprindere privată după încetarea atribuțiilor de membru al Comisiei, iar obiectul acestuia nu are legătură cu activitățile desfășurate în cadrul Comisiei.

4.

Nu există informații sau fapte noi care să justifice prelucrarea și publicarea datelor personale ale reclamantei, care, în plus, au fost considerate confidențiale în cadrul primei anchete desfășurate de fostul Ombudsman. O schimbare în prelucrarea confidențială a datelor în discuție nu este justificată din punct de vedere juridic și nu a fost motivată niciodată de Ombudsmanul European.

5.

Publicarea datelor personale în speță nu contribuie în niciun fel la o anchetă mai bună, întrucât Ombudsmanul European poate derula o anchetă cu privire la autorizația acordată reclamantei pentru desfășurarea unor activități private fără a utiliza date legate de viața sa privată și, cu atât mai mult, fără a le publica.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/44

—

obligarea pârâtei la plata către CSJU a sumei de 60 000 de euro în temeiul Acordului de grant nr. 287071 „BiMed – Soluție de bicarbonat pentru decaparea vopselelor și a lacurilor și tratarea suprafețelor uscate”, majorată cu suma de 3 600 de euro cu titlu de dobânzi de întârziere calculate la rata de 3,65 % pentru perioada cuprinsă între 12 septembrie 2014 și 3 mai 2016; și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/45

—

anularea deciziei Comisiei din 2 martie 2016, C(2016)1449 final, privind o cerere de ridicare a imunității, cu excepția articolului 1 alineatul (2);

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcări ale dreptului și pe erori vădite de apreciere, pe care le-ar fi săvârșit Comisia Europeană. Decizia atacată nu ar fi conformă cu criteriile de drept care reglementează ridicarea imunității de jurisdicție a directorului general al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) și s-ar întemeia pe o lectură vădit eronată a elementelor dosarului. Pe de altă parte, decizia atacată nu ar fi apreciat în mod corect interesul Uniunii și ar aduce atingere independenței directorului general al OLAF.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcări ale dreptului și pe un proces decizional denaturat

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului de cooperare loială și a garanțiilor procedurale

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/46

—

anularea deciziei atacate;

—

în consecință, respingerea opoziției nr. 1697179 și dispunerea înregistrării mărcii atacate, pentru serviciile solicitate din clasele 35, 38 și 41;

—

obligarea EUIPO și a intervenientelor la plata cheltuielilor de judecată din prezenta procedură, în cazul în care se opun acesteia și respingerea pretențiilor lor.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/47

—

anularea Hotărârii Camerei a doua a Tribunalului Funcției Publice din 18 martie 2016, Kerstens/Comisia, pronunțată în cauză F-23/15

—

trimiterea cauzei la Tribunalul Funcției Publice spre rejudecare;

—

obligarea celeilalte părți la procedură la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat denaturarea faptelor și a elementelor de probă, precum și pe contradicția din motivare în ceea ce privește lipsa unui raport de anchetă prealabilă în sensul articolelor 2-4 din Dispozițiile generale de aplicare privind desfășurarea anchetelor administrative și a procedurilor disciplinare din 2004 (denumite în continuare, „DGA 2004”).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe neanularea unei decizii disciplinare care nu are la bază un raport de anchetă administrativă în sensul DGA 2004.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o contradicție în motivarea hotărârii, pe încălcarea obligației de motivare, pe denaturarea elementelor de fapt și a elementelor de probă, pe încălcări ale articolului 4 alineatul 4 din DGA 2004, ale articolului 91 din statut și a principiului separației puterilor între autoritățile judiciare și administrative, pe interdicția de a se pronunța ultra petita, pre principiile contradictorialității și nediscriminării, precum și pe erori de drept în legătură cu examinarea de către Tribunalul Funcției Publice a consecințelor neregulilor săvârșite de Comisie.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe încălcarea principiului contradictorialității în legătură cu greșita interpretare a articolului 24 din statut și a articolului 10 din anexa IX la statut.

5.

Al cincilea motiv, invocat cu titlu subsidiar și întemeiat pe o denaturare a faptelor și a elementelor de probă, pe încălcarea obligației de motivare și a unei erori de drept în raport cu respectarea termenului rezonabil în materie disciplinară.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/48

—

anularea deciziei atacate;

—

declararea nulității mărcii în litigiu sau, în subsidiar, declararea nulității mărcii în litigiu în privința pregătirii organizatorice de proiecte de construcție în sectorul energiilor regenerabile, în special stații eoliene și parcuri eoliene, cuprinse în clasa 35; a serviciilor unui promotor imobiliar pentru realizarea de proiecte în sectorul energiilor regenerabile, în special instalații eoliene și parcuri eoliene; a reparării și întreținerii instalațiilor eoliene, cuprinse în clasa 37; a planificării tehnice de proiecte în domeniul furnizării de energie; a planificării tehnice de proiecte în domeniul energiilor regenerabile, în special stații eoliene și parcuri eoliene; a serviciilor de inginerie în domeniul energiilor regenerabile, în special stații eoliene; a redactării avizelor tehnice și academice pentru clasa 42;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/48

—

anularea Deciziei D(2016)14480 din 27 mai 2016 a Direcției generale infrastructură și logistică a Parlamentului European, prin care a fost respinsă oferta asociației temporare „ELECTRO KAD”, compusă din societățile SOLELEC S.A., MANNELLI & ASSOCIÉS S.A., PAUL WAGNER & FILS S.A. și SOCOM S.A., privind lotul 75 „Energie electrică – curenți tari”, prezentată la 14 ianuarie 2016 în cadrul cererii de ofertă INLO-D-UPIL-T-15-AO6 privind proiectul de extindere și de modernizare a clădirii Konrad Adenauer din Luxemburg, și anularea deciziei de atribuire a contractului în cauză unui alt ofertant;

—

obligarea la prezentarea documentelor din dosarul privind atribuirea contractului de achiziții în care contactele care au avut loc între Parlament și ofertanți au fost consemnate în conformitate cu articolul 160 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe nerespectarea criteriilor de selecție, care nu ar fi îndeplinite de asociația temporară căreia i-a fost atribuit contractul în măsura în care unul dintre membrii săi nu ar dispune de personalitate juridică pe toată durata lucrărilor și ar fi imposibil ca asociația temporară căreia i-a fost atribuit contractul să fi putut invoca referințele privind capacitatea tehnică și profesională astfel cum impunea caietul de sarcini.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe nerespectarea criteriilor de atribuire. Comparând oferta prezentată de reclamante cu oferta asociației temporare căreia i-a fost atribuit contractul, ar reieși că aceasta din urmă are un caracter anormal de scăzut, ceea ce ar fi trebuit să conducă pârâtul la respingerea ofertei și la atribuirea contractului către reclamante.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/49

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/50

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, printre altele a cheltuielilor de judecată aferente cererii introductive, precum şi a altor costuri ale unei eventuale şedinţe sau a cheltuielilor de deplasare, precum şi a cheltuielilor de judecată aferente procedurii aflate pe rolul camerei de recurs.

—

încălcarea articolului 6 alineatele (1) şi (3) din Regulamentul nr. 6/2002.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/51

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cadrul prezentei proceduri, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii căii de atac şi al procedurii de opoziţie;

—

obligarea EUIPO şi a intervenientei la plata propriilor cheltuieli de judecată.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/52

1)

Constată că nu este necesar să se pronunțe în cauza F-108/12, Verile/Comisia.

2)

Domnul Marco Verile și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

18.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/52

1)

Respinge acțiunea domnului François Massoulié ca vădit inadmisibilă.

2)

Domnul Massoulié suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Parlamentul European.