ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 236

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 59
30 iunie 2016


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

II   Comunicări

 

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Comisia Europeană

2016/C 236/01

Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.8039 – Freudenberg/Vibracoustic) ( 1 )

1

2016/C 236/02

Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.8049 – TPG Capital/Partners Group/TH Real Estate Portfolio) ( 1 )

1

2016/C 236/03

Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.8041 – M&G/Anchorage/PHS Group Investment) ( 1 )

2

2016/C 236/04

Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.8054 – 3i Group/Deutsche Alternative Asset Management/TCR Capvest) ( 1 )

2


 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Comisia Europeană

2016/C 236/05

Rata de schimb a monedei euro

3

2016/C 236/06

O nouă față națională a monedelor euro destinate circulației

4

 

Curtea de Conturi

2016/C 236/07

Raportul special nr. 14/2016 – Inițiativele de politică ale UE și sprijinul financiar acordat de aceasta pentru integrarea romilor: s-au înregistrat progrese semnificative în ultimul deceniu, dar sunt necesare eforturi suplimentare pe teren

5

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA STATELE MEMBRE

2016/C 236/08

Actualizarea listei cu punctele de trecere a frontierei prevăzute la articolul 2 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)

6

2016/C 236/09

Actualizarea modelelor de permise eliberate de ministerele de afaceri externe ale statelor membre pentru membrii acreditați ai misiunilor diplomatice și ai reprezentanțelor consulare, precum și pentru familiile acestora, astfel cum sunt menționate la articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)

11

 

INFORMĂRI REFERITOARE LA SPAŢIUL ECONOMIC EUROPEAN

 

Autoritatea AELS de Supraveghere

2016/C 236/10

Invitație de a prezenta observații în temeiul articolului 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 la Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție cu privire la ajutoare de stat

21

2016/C 236/11

Invitație de a prezenta observații, în temeiul articolului 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 la Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție, cu privire la chestiuni din domeniul ajutoarelor de stat, aferente unui posibil ajutor acordat societății Hurtigruten ASA în cadrul Acordului cu Hurtigruten pentru prestarea de servicii de transport maritim costier în perioada 2012-2019

29

2016/C 236/12

Anunț din partea Norvegiei referitor la Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și de folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor – Anunț referitor la invitația de a depune cereri de acordare a licențelor de extracție a petrolului pe platforma continentală norvegiană – Atribuiri în 2016 în zonele prestabilite

45


 

V   Anunţuri

 

PROCEDURI ADMINISTRATIVE

 

Comisia Europeană

2016/C 236/13

Cerere de propuneri în cadrul programului de lucru multianual privind acordarea de ajutoare financiare în domeniul infrastructurii energetice transeuropene, în temeiul Mecanismului pentru interconectarea Europei, pentru perioada 2014-2020 [Decizia C(2016) 1587 a Comisiei]

47

 

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI

 

Comisia Europeană

2016/C 236/14

Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.8094 – BNP Paribas Fortis Private Equity Belgium/Sofindev IV/DHAM/Novy International) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )

48


 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

 


II Comunicări

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Comisia Europeană

30.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/1


Nonopoziție la o concentrare notificată

(Cazul M.8039 – Freudenberg/Vibracoustic)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2016/C 236/01)

La 22 iunie 2016, Comisia a decis să nu se opună concentrării notificate menționate mai sus și să o declare compatibilă cu piața internă. Prezenta decizie se bazează pe articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1). Textul integral al deciziei este disponibil doar în limba engleză și va fi făcut public după ce vor fi eliminate orice secrete de afaceri pe care le-ar putea conține. Va fi disponibil:

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, în secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro), cu numărul de document 32016M8039. EUR-Lex permite accesul online la legislația europeană.


(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.


30.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/1


Nonopoziție la o concentrare notificată

(Cazul M.8049 – TPG Capital/Partners Group/TH Real Estate Portfolio)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2016/C 236/02)

La 23 iunie 2016, Comisia a decis să nu se opună concentrării notificate menționate mai sus și să o declare compatibilă cu piața internă. Prezenta decizie se bazează pe articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1). Textul integral al deciziei este disponibil doar în limba engleză și va fi făcut public după ce vor fi eliminate orice secrete de afaceri pe care le-ar putea conține. Va fi disponibil:

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro) cu numărul de document 32016M8049. EUR-Lex permite accesul online la legislația europeană.


(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.


30.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/2


Nonopoziție la o concentrare notificată

(Cazul M.8041 – M&G/Anchorage/PHS Group Investment)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2016/C 236/03)

La 23 iunie 2016, Comisia a decis să nu se opună concentrării notificate menționate mai sus și să o declare compatibilă cu piața internă. Prezenta decizie se bazează pe articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1). Textul integral al deciziei este disponibil doar în limba engleză și va fi făcut public după ce vor fi eliminate orice secrete de afaceri pe care le-ar putea conține. Va fi disponibil:

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro) cu numărul de document 32016M8041. EUR-Lex permite accesul online la legislația europeană.


(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.


30.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/2


Nonopoziție la o concentrare notificată

(Cazul M.8054 – 3i Group/Deutsche Alternative Asset Management/TCR Capvest)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2016/C 236/04)

La 24 iunie 2016, Comisia a decis să nu se opună concentrării notificate menționate mai sus și să o declare compatibilă cu piața internă. Prezenta decizie se bazează pe articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1). Textul integral al deciziei este disponibil doar în limba engleză și va fi făcut public după ce vor fi eliminate orice secrete de afaceri pe care le-ar putea conține. Va fi disponibil:

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, în secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro), cu numărul de document 32016M8054. EUR-Lex permite accesul online la legislația europeană.


(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.


IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Comisia Europeană

30.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/3


Rata de schimb a monedei euro (1)

29 iunie 2016

(2016/C 236/05)

1 euro =


 

Moneda

Rata de schimb

USD

dolar american

1,1090

JPY

yen japonez

113,85

DKK

coroana daneză

7,4376

GBP

lira sterlină

0,82550

SEK

coroana suedeză

9,4311

CHF

franc elvețian

1,0854

ISK

coroana islandeză

 

NOK

coroana norvegiană

9,3065

BGN

leva bulgărească

1,9558

CZK

coroana cehă

27,114

HUF

forint maghiar

316,95

PLN

zlot polonez

4,4261

RON

leu românesc nou

4,5253

TRY

lira turcească

3,2157

AUD

dolar australian

1,4911

CAD

dolar canadian

1,4407

HKD

dolar Hong Kong

8,6041

NZD

dolar neozeelandez

1,5565

SGD

dolar Singapore

1,4951

KRW

won sud-coreean

1 283,15

ZAR

rand sud-african

16,6016

CNY

yuan renminbi chinezesc

7,3680

HRK

kuna croată

7,5273

IDR

rupia indoneziană

14 577,25

MYR

ringgit Malaiezia

4,4594

PHP

peso Filipine

52,106

RUB

rubla rusească

71,0452

THB

baht thailandez

39,028

BRL

real brazilian

3,6216

MXN

peso mexican

20,7331

INR

rupie indiană

74,9693


(1)  Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.


30.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/4


O nouă față națională a monedelor euro destinate circulației

(2016/C 236/06)

Image

Monedele euro destinate circulației au curs legal în toată zona euro. În vederea informării publicului și a tuturor părților care manipulează monedele, Comisia dă publicității caracteristicile modelelor tuturor noilor monede (1). În conformitate cu concluziile Consiliului din 10 februarie 2009 (2), statele membre din zona euro și țările care au încheiat cu Uniunea Europeană un acord monetar privind emisiunea de monede euro pot emite monede euro comemorative destinate circulației dacă sunt îndeplinite anumite condiții, în special aceea de a nu folosi decât valoarea de 2 euro. Aceste monede au aceleași caracteristici tehnice ca și celelalte monede de 2 euro, însă fața lor națională prezintă un model comemorativ cu o puternică semnificație la nivel național sau european.

Țara emitentă : Spania.

Obiectul comemorării : Siturile care fac parte din patrimoniul cultural și natural mondial UNESCO – Bisericile din Principatul Asturia.

Descrierea modelului : Modelul prezintă în prim-plan biserica Santa Maria del Naranco. În partea de sus a cercului interior, în semicerc, figurează denumirea țării emitente, „ESPAÑA”, iar dedesubt, în partea dreaptă, anul emisiunii „2017”. În partea stângă a cercului interior figurează marca monetăriei.

Inelul exterior al monedei conține cele 12 stele ale drapelului european.

Numărul de monede care urmează să fie emise : 4 milioane.

Data emisiunii : 1 februarie 2017.


(1)  A se vedea JO C 373, 28.12.2001, p. 1, cu privire la fețele naționale ale tuturor monedelor emise în 2002.

(2)  A se vedea concluziile Consiliului Afaceri Economice și Financiare din 10 februarie 2009 și Recomandarea Comisiei din 19 decembrie 2008 privind orientările comune pentru fețele naționale ale monedelor euro și emiterea de monede euro destinate circulației (JO L 9, 14.1.2009, p. 52).


Curtea de Conturi

30.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/5


Raportul special nr. 14/2016

„Inițiativele de politică ale UE și sprijinul financiar acordat de aceasta pentru integrarea romilor: s-au înregistrat progrese semnificative în ultimul deceniu, dar sunt necesare eforturi suplimentare pe teren”

(2016/C 236/07)

Curtea de Conturi Europeană vă informează că s-a publicat Raportul special nr. 14/2016 „Inițiativele de politică ale UE și sprijinul financiar acordat de aceasta pentru integrarea romilor: s-au înregistrat progrese semnificative în ultimul deceniu, dar sunt necesare eforturi suplimentare pe teren”.

Raportul poate fi consultat sau descărcat de pe site-ul Curții de Conturi Europene: http://eca.europa.eu sau de pe site-ul EU Bookshop: https://bookshop.europa.eu


INFORMĂRI PROVENIND DE LA STATELE MEMBRE

30.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/6


Actualizarea listei cu punctele de trecere a frontierei prevăzute la articolul 2 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (1)

(2016/C 236/08)

Publicarea listei cu punctele de trecere a frontierei prevăzute la articolul 2 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) are la bază informațiile comunicate Comisiei de către statele membre în conformitate cu articolul 39 din Codul Frontierelor Schengen (text codificat).

În afară de publicarea în Jurnalul Oficial, o actualizare periodică este disponibilă pe site-ul Direcției Generale Afaceri Interne.

FRANȚA

Modificarea informațiilor publicate în JO C 229, 14.7.2015

LISTA PUNCTELOR DE TRECERE A FRONTIEREI

Frontiere aeriene

(1)

Abbeville

(2)

Agen-la Garenne

(3)

Ajaccio-Campo dell’Oro

(4)

Albert-Bray

(5)

Amiens-Glisy

(6)

Angers-Marcé

(7)

Angoulême-Brie-Champniers

(8)

Annecy-Methet

(9)

Annemasse

(10)

Auxerre-Branches

(11)

Avignon-Caumont

(12)

Bâle-Mulhouse

(13)

Bastia-Poretta

(14)

Beauvais-Tillé

(15)

Bergerac-Roumanière

(16)

Besançon-la Vèze

(17)

Béziers-Vias

(18)

Biarritz-Bayonne-Anglet

(19)

Bordeaux-Mérignac

(20)

Brest-Guipavas

(21)

Brive-Souillac

(22)

Caen-Carpiquet

(23)

Calais-Dunkerque

(24)

Calvi-Sainte-Catherine

(25)

Cannes-Mandelieu

(26)

Carcassonne-Salvaza

(27)

Châlons-Vatry

(28)

Chambéry-Aix-les-Bains

(29)

Châteauroux-Déols

(30)

Cherbourg-Mauperthus

(31)

Clermont-Ferrand-Aulnat

(32)

Colmar-Houssen

(33)

Deauville-Saint-Gatien

(34)

Dijon-Longvic

(35)

Dinard-Pleurtuit

(36)

Dôle-Tavaux

(37)

Epinal-Mirecourt

(38)

Figari-Sud Corse

(39)

Grenoble-Saint-Geoirs

(40)

Hyères-le Palivestre

(41)

Issy-les-Moulineaux

(42)

La Môle

(43)

Lannion

(44)

La Rochelle-Laleu

(45)

Laval-Entrammes

(46)

Le Castelet

(47)

Le Havre-Octeville

(48)

Le Mans-Arnage

(49)

Le Touquet-Paris-Plage

(50)

Lille-Lesquin

(51)

Limoges-Bellegarde

(52)

Lognes-Emerainville

(53)

Lorient-Lann-Bihoué

(54)

Lyon-Bron

(55)

Lyon-Saint-Exupéry

(56)

Marseille-Provence

(57)

Metz-Nancy-Lorraine

(58)

Monaco-Héliport

(59)

Montbéliard-Courcelles

(60)

Montpellier-Méditérranée

(61)

Nantes-Atlantique

(62)

Nevers-Fourchambault

(63)

Nice-Côte d’Azur

(64)

Nîmes-Garons

(65)

Orléans-Bricy

(66)

Orléans-Saint-Denis-de-l’Hôtel

(67)

Paris-Charles de Gaulle

(68)

Paris-le Bourget

(69)

Paris-Orly

(70)

Pau-Pyrénées

(71)

Perpignan-Rivesaltes

(72)

Poitiers-Biard

(73)

Pontoise-Cormeillcs-en-Vexin, cu titlu temporar:

de miercuri 10 iunie până duminică 14 iunie 2015, de la 10:00 la 15:30.

Această deschidere temporară este valabilă în perioada în care are loc Salonul internațional al aeronauticii și al spațiului din Le Bourget, pentru care este necesară o deviere a zborurilor extra-Schengen înspre aerodromul din Pontoise.

de luni 15 iunie până duminică 21 iunie 2015, de la 06:00 la 16:30.

Această deschidere temporară este valabilă pentru perioada în care este introdusă o linie sezonieră extra-Schengen (Quimper-Londres).

(74)

Quimper-Cornouailles, cu titlu temporar, în perioada 19 mai - 4 septembrie 2016

(75)

Rennes Saint-Jacques

(76)

Rodez-Marcillac

(77)

Rouen-Vallée de Seine

(78)

Saint-Brieuc-Armor

(79)

Saint-Etienne-Bouthéon

(80)

Saint-Nazaire-Montoir

(81)

Strasbourg-Entzheim

(82)

Tarbes-Ossun-Lourdes

(83)

Toulouse-Blagnac

(84)

Tours-Saint-Symphorien

(85)

Troyes-Barberey

(86)

Vichy-Charmeil

Frontiere maritime

(1)

Ajaccio

(2)

Bastia

(3)

Bayonne

(4)

Bonifacio

(5)

Bordeaux

(6)

Boulogne

(7)

Brest

(8)

Caen-Ouistreham

(9)

Calais

(10)

Calvi

(11)

Cannes-Vieux Port

(12)

Carteret

(13)

Cherbourg

(14)

Dieppe

(15)

Douvres

(16)

Dunkerque

(17)

Granville

(18)

Honfleur

(19)

La Rochelle-La Pallice

(20)

Le Havre

(21)

Les Sables-d’Olonne-Port

(22)

L’Ile-Rousse

(23)

Lorient

(24)

Marseille

(25)

Monaco-Port de la Condamine

(26)

Nantes-Saint-Nazaire

(27)

Nice

(28)

Port-de-Bouc-Fos/Port-Saint-Louis

(29)

Port-la-Nouvelle

(30)

Porto-Vecchio

(31)

Port-Vendres

(32)

Roscoff

(33)

Rouen

(34)

Saint-Brieuc (maritime)

(35)

Saint-Malo

(36)

Sète

(37)

Toulon

Frontiere terestre

Cu REGATUL UNIT

(legături fixe prin tunelul de sub Canalul Mânecii)

(1)

Gare d’Ashford International

(2)

Gare d’Avignon-Centre

(3)

Cheriton/Coquelles

(4)

Gare de Chessy-Marne-la-Vallée

(5)

Gare de Fréthun

(6)

Gare de Lille-Europe

(7)

Gare de Paris-Nord

(8)

Gare de St-Pancras International

(9)

Gare d’Ebbsfleet International

(10)

Gare TGV Haute-Picardie, la 1 iulie 2016.

Cu ANDORRA

(1)

Pas de la Case-Porta

Lista publicărilor anterioare

 

JO C 316, 28.12.2007, p. 1

 

JO C 134, 31.5.2008, p. 16

 

JO C 177, 12.7.2008, p. 9

 

JO C 200, 6.8.2008, p. 10

 

JO C 331, 31.12.2008, p. 13

 

JO C 3, 8.1.2009, p. 10

 

JO C 37, 14.2.2009, p. 10

 

JO C 64, 19.3.2009, p. 20

 

JO C 99, 30.4.2009, p. 7

 

JO C 229, 23.9.2009, p. 28

 

JO C 263, 5.11.2009, p. 22

 

JO C 298, 8.12.2009, p. 17

 

JO C 74, 24.3.2010, p. 13

 

JO C 326, 3.12.2010, p. 17

 

JO C 355, 29.12.2010, p. 34

 

JO C 22, 22.1.2011, p. 22

 

JO C 37, 5.2.2011, p. 12

 

JO C 149, 20.5.2011, p. 8

 

JO C 190, 30.6.2011, p. 17

 

JO C 203, 9.7.2011, p. 14

 

JO C 210, 16.7.2011, p. 30

 

JO C 271, 14.9.2011, p. 18

 

JO C 356, 6.12.2011, p. 12

 

JO C 111, 18.4.2012, p. 3

 

JO C 183, 23.6.2012, p. 7

 

JO C 313, 17.10.2012, p. 11

 

JO C 394, 20.12.2012, p. 22

 

JO C 51, 22.2.2013, p. 9

 

JO C 167, 13.6.2013, p. 9

 

JO C 242, 23.8.2013, p. 2

 

JO C 275, 24.9.2013, p. 7

 

JO C 314, 29.10.2013, p. 5

 

JO C 324, 9.11.2013, p. 6

 

JO C 57, 28.2.2014, p. 4

 

JO C 167, 4.6.2014, p. 9

 

JO C 244, 26.7.2014, p. 22

 

JO C 332, 24.9.2014, p. 12

 

JO C 420, 22.11.2014, p. 9

 

JO C 72, 28.2.2015, p. 17

 

JO C 126, 18.4.2015, p. 10

 

JO C 229, 14.7.2015, p. 5

 

JO C 341, 16.10.2015, p. 19

 

JO C 84, 4.3.2016, p. 2.


(1)  A se vedea lista publicărilor anterioare la sfârșitul acestei actualizări.


30.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/11


Actualizarea modelelor de permise eliberate de ministerele de afaceri externe ale statelor membre pentru membrii acreditați ai misiunilor diplomatice și ai reprezentanțelor consulare, precum și pentru familiile acestora, astfel cum sunt menționate la articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (1)

(2016/C 236/09)

Publicarea modelelor de permise eliberate de ministerele de afaceri externe ale statelor membre pentru membrii acreditați ai misiunilor diplomatice și ai reprezentanțelor consulare, precum și pentru familiile acestora, astfel cum sunt menționate la articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) are la bază informațiile comunicate Comisiei de către statele membre în conformitate cu articolul 39 din Codul Frontierelor Schengen (text codificat).

În afară de publicarea în Jurnalul Oficial, o actualizare lunară este disponibilă pe site-ul Direcției Generale Afaceri Interne.

ELVEȚIA

Înlocuirea informațiilor publicate în JO C 133, 1.5.2014

PERMISE DE ȘEDERE SPECIALE ELIBERATE DE MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

Cărți de identitate (permise de ședere) ale Departamentului Federal al Afacerilor Externe:

Carte de identitate de tip „B” (cu bandă roz): șefi de misiune diplomatică, permanentă sau specială, membri ai conducerii superioare a organizațiilor internaționale și membrii familiilor lor care au același statut/Carte de légitimation «B» (à bande rose): chefs de mission diplomatique, permanente ou spéciale, membres de la haute direction des organisations internationales et membres de famille qui jouissent du même statut/Legitimationskarte „B” (mit rosafarbigem Streifen): Missionschefs der diplomatischen, ständigen oder Spezialmissionen, leitende Beamte internationaler Organisationen und Familienmitglieder, die den gleichen Status besitzen/Carta di legittimazione „B” (a banda rosa): Chefs de mission diplomatique, permanente ou spéciale, membres de la haute direction des organisations internationales et membres de famille qui jouissent du même statut;

Carte de identitate de tip „C” (cu bandă roz): membri ai personalului diplomatic al misiunilor diplomatice, permanente sau speciale, înalți funcționari ai organizațiilor internaționale și membrii familiilor lor care au același statut/Carte de légitimation «C» (à bande rose): membres du personnel diplomatique des missions diplomatiques, permanentes ou spéciales, hauts fonctionnaires des organisations internationales et membres de famille qui jouissent du même statut/Legitimationskarte „C” (mit rosafarbigem Streifen): Mitglieder des diplomatischen Personals der diplomatischen, ständigen oder Spezialmissionen, Beamte internationaler Organisationen und Familienmitglieder, die den gleichen Status besitzen/Carta di legittimazione „C” (a banda rosa): membri del personale diplomatico di missioni diplomatiche permanenti o speciali, funzionari di organizzazioni internazionali e familiari che beneficiano dello stesso statuto;

Carte de identitate de tip „D” (cu bandă albastră): membrii personalului administrativ și tehnic al misiunilor diplomatice, permanente sau speciale și membrii familiilor lor care beneficiază de același statut/Carte de légitimation «D» (à bande bleue): membres du personnel administratif et technique des missions diplomatiques, permanentes ou spéciales et membres de famille qui jouissent du même statut/Legitimationskarte „D” (mit blauem Streifen): Mitglieder des Verwaltungs- und technischen Personals der diplomatischen, ständigen oder Spezialmissionen und Familienmitglieder, die den gleichen Status besitzen/Carta di legittimazione „D” (a banda blu): membri del personale amministrativo e tecnico di missioni diplomatiche permanenti o speciali e familiari che beneficiano dello stesso statuto;

Carte de identitate de tip „D” (cu bandă maro): funcționari din categoria profesională a organizațiilor internaționale și membrii familiilor lor care beneficiază de același statut/Carte de légitimation «D» (à bande brune): fonctionnaires de la catégorie professionnelle des organisations internationales et membres de famille qui jouissent du même statut/Legitimationskarte „D” (mit braunem Streifen): Beamte der Kategorie Berufspersonal internationaler Organisationen und Familienmitglieder, die den gleichen Status besitzen/Carta di legittimazione „D” (a banda marrone): funzionari appartenenti alla categoria del personale di carriera di organizzazioni internazionali e familiari che beneficiano dello stesso statuto;

Carte de identitate de tip „E” (cu bandă violet): membri ai personalului de serviciu diplomatic al misiunilor diplomatice, permanente sau speciale, funcționari ai serviciilor generale ale organizațiilor internaționale și membrii familiilor lor care beneficiază de același statut/Carte de légitimation «E» (à bande violette): membres du personnel de service des missions diplomatiques, permanentes et spéciales, fonctionnaires des services généraux des organisations internationales et membres de famille qui jouissent du même statut/Legitimationskarte „E” (mit violettem Streifen): Mitglieder des Dienstpersonals der diplomatischen, ständigen oder Spezialmissionen, Beamte der allgemeinen Dienste internationaler Organisationen und Familienmitglieder, die den gleichen Status besitzen/Carta di legittimazione „E” (a banda viola): membri del personale di servizio di missioni diplomatiche permanenti e speciali, funzionari dei servizi generali di organizzazioni internazionali e familiari che beneficiano dello stesso statuto;

Carte de identitate de tip „F” (cu bandă galbenă): personalul domestic privat al membrilor misiunilor diplomatice, permanente sau speciale, și al reprezentanțelor consulare conduse de funcționari consulari de carieră, precum și personal domestic privat al funcționarilor organizațiilor internaționale/Carte de légitimation «F» (à bande jaune): domestiques privés des membres des missions diplomatiques, permanentes ou spéciales et des postes consulaires de carrière et domestiques privés des fonctionnaires des organisations internationales/Legitimationskarte „F” (mit gelbem Streifen): private Hausangestellte der Mitglieder der diplomatischen, ständigen oder Spezialmissionen und der von Berufs-Konsularbeamten geleiteten konsularischen Vertretungen sowie private Hausangestellte der Beamten internationaler Organisationen/Carta di legittimazione „F” (a banda gialla): personale domestico privato di membri di missioni diplomatiche permanenti o speciali e di rappresentanze consolari dirette da funzionari consolari di carriera nonché personale domestico privato di funzionari di organizzazioni internazionali;

Carte de identitate de tip „G” (cu bandă turcoaz): funcționari ai organizațiilor internaționale (contract de muncă pe perioadă determinată) și membrii familiilor lor care beneficiază de același statut/Carte de légitimation «G» (à bande turquoise): fonctionnaires des organisations internationales (contrat de travail «court terme») et membres de famille qui jouissent du même statut/Legitimationskarte „G” (mit türkisem Streifen): Beamte internationaler Organisationen mit Arbeitsvertrag von begrenzter Dauer und Familienmitglieder, die den gleichen Status besitzen/Carta di legittimazione „G” (a banda turchese): funzionari di organizzazioni internazionali con contratto di lavoro a durata determinata e familiari che beneficiano dello stesso statuto;

Carte de identitate de tip „H” (cu bandă albă): colaboratori care nu au statut de funcționari ai misiunilor diplomatice, permanente sau speciale, ai consulatelor și ai organizațiilor internaționale, precum și persoane fără privilegii sau imunități care sunt autorizate să îi însoțească pe membrii misiunilor diplomatice, permanente sau speciale, ai consulatelor și ai organizațiilor internaționale/Carte de légitimation «H» (à bande blanche): collaborateurs non-fonctionnaires des missions diplomatiques permanentes ou spéciales, des consulats et des organisations internationales, ainsi que les personnes sans privilèges et immunités autorisées à accompagner les membres des missions diplomatiques, permanentes ou spéciales, des consulats et des organisations internationales/Legitimationskarte „H” (mit weissem Streifen): Mitarbeiter ohne Beamtenstatus der diplomatischen, ständigen oder Spezialmissionen, der konsularischen Vertretungen und der internationalen Organisationen, sowie Personen ohne Privilegien und Immunitäten, die ermächtigt sind, Mitglieder der diplomatischen, ständigen oder Spezialmissionen, der konsularischen Vertretungen und der internationalen Organisationen zu begleiten./Carta di legittimazione „H” (a banda bianca): collaboratori senza statuto di funzionari di missioni diplomatiche permanenti o speciali, di consolati e di organizzazioni internazionali così come persone senza privilegi e immunità autorizzate a accompagnare membri di missioni diplomatiche permanenti o speciali, di consolati e di organizzazioni internazionali;

Carte de identitate de tip „I” (cu bandă oliv): membri ai personalului de altă cetățenie decât cea elvețiană al Comitetului Internațional al Crucii Roșii și membrii familiilor lor care beneficiază de același statut/Carte de légitimation «I» (à bande olive): membres du personnel non suisse du Comité international de la Croix-Rouge et membres de famille qui jouissent du même statut/Legitimationskarte „I” (mit olivem Streifen): Personal nicht schweizerischer Staatsangehörigkeit des Internationalen Komitees vom Roten Kreuz und Familienmitglieder, die den gleichen Status besitzen/Carta di legittimazione „I” (a banda oliva): membri del personale non svizzero del Comitato internazionale della Croce Rossa e familiari che beneficiano dello stesso statuto;

Carte de identitate de tip „K” (cu bandă roșie): șefi de post consular de carieră, funcționari consulari de carieră și membrii familiilor lor care beneficiază de același statut/Carte de légitimation «K» (à bande rouge): chefs de poste consulaire de carrière, fonctionnaires consulaires de carrière et membres de famille qui jouissent du même statut/Legitimationskarte „K” (mit rosafarbigem Streifen): Berufs-Postenchefs und Berufs-Konsularbeamte der konsularischen Vertretungen und Familienmitglieder, die den gleichen Status besitzen/Carta di legittimazione „K” (a banda rosa): capiposto consolari di carriera e funzionari consolari di carriera di rappresentanze consolari e familiari che beneficiano dello stesso statuto;

Carte de identitate de tip „K” (cu bandă bleu): angajați consulari de carieră și membrii familiilor lor care beneficiază de același statut/Carte de légitimation «K» (à bande bleue): employés consulaires de carrière et membres de famille qui jouissent du même statut/Legitimationskarte „K” (mit blauem Streifen): Berufs-Konsularangestellte und Familienmitglieder, die den gleichen Status besitzen/Carta di legittimazione „K” (a banda blu): impiegati consolari di carriera e familiari che beneficiano dello stesso statuto;

Carte de identitate de tip „K” (cu bandă violet): membri ai personalului de serviciu din cadrul reprezentanțelor consulare și membrii familiilor lor care beneficiază de același statut/Carte de légitimation «K» (à bande violette): membres du personnel de service des représentations consulaires de carrière et membres de famille qui jouissent du même statut/Legitimationskarte „K” (mit violettem Streifen): Mitglieder des dienstlichen Hauspersonals von berufs-konsularischen Vertretungen und Familienmitglieder, die den gleichen Status besitzen/Carta di legittimazione „K” (a banda viola): membri del personale di servizio di rappresentanze consolari di carriera e familiari che beneficiano dello stesso statuto;

Carte de identitate de tip „K” (cu bandă albă): șefi de post consular onorifici/Carte de légitimation «K» (à bande blanche): chefs de poste consulaire honoraire/Legitimationskarte „K” (mit weissem Streifen): Honorar-Postenchefs von konsularischen Vertretungen/Carta di legittimazione „K” (a banda bianca): capiposto onorari di rappresentanze consolari;

Carte de identitate de tip „L” (cu bandă de culoare bej): membri ai personalului de altă cetățenie decât cea elvețiană al Federației Internaționale a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie și membrii familiilor lor care beneficiază de același statut/ Carte de légitimation «L» (à bande de couleur sable): membres du personnel non suisse de la Fédération internationale des Sociétés de la Croix-Rouge et du Croissant-Rouge et membres de famille qui jouissent du même statut/Legitimationskarte „L” (mit sandfarbigem Streifen): Personal nicht schweizerischer Staatsangehörigkeit der Internationalen Gemeinschaft der Roten Kreuz- und Roten Halbmond-Gesellschaften und Familienmitglieder, die den gleichen Status besitzen/Carta di legittimazione „L” (a banda color sabbia): membri del personale non svizzero della Federazione internazionale delle Società della Croce Rossa e della Mezzaluna Rossa e familiari che beneficiano dello stesso statuto;

Carte de identitate de tip „P” (cu bandă albastră): personalul științific de altă cetățenie decât cea elvețiană al CERN și membrii familiilor lor care beneficiază de același statut/Carte de légitimation «P» (à bande bleue): personnel scientifique non suisse du CERN et membres de famille qui jouissent du même statut/Legitimationskarte «P» (mit blauem Streifen): wissenschaftliches Personal des CERN nicht schweizerischer Staatsangehörigkeit und Familienmitglieder, die den gleichen Status besitzen/Carta di Legittimazione «P» (à banda blu): personale scientifico non svizzero del CERN e familiari che beneficiano dello stesso statuto.

Carte de identitate de tip „R” (cu bandă gri): membri ai personalului de altă cetățenie decât cea elvețiană din organizațiile internaționale cvasiguvernamentale sau din alte organisme internaționale și membrii de familie ai acestora care beneficiază de același statut/Carte de légitimation «R» (à bande grise): membres du personnel non suisse des organisations internationales quasi gouvernementales ou des autres organismes internationaux et membres de famille qui jouissent du même statut/Legitimationskarte «R» (mit grauem Streifen): Personal nicht schweizerischer Staatsangehörigkeit von quasizwischenstaatlichen Organisation oder anderen internationalen Organen und Familienmitglieder, die den gleichen Status besitzen/Carta di Legittimazione «R» (a banda grigia): membri del personale non svizzero di organizzazioni internazionali quasi intergovernative o di altri organismi internazionali e familiari che beneficiano dello stesso statuto.

Carte de identitate de tip „S” (cu bandă verde): membri ai personalului de cetățenie elvețiană al misiunilor diplomatice, permanente sau speciale, funcționari de cetățenie elvețiană ai organizațiilor internaționale/Carte de légitimation «S» (à bande verte): membres du personnel de nationalité suisse des missions diplomatiques, permanentes et spéciales, fonctionnaires de nationalité suisse des organisations internationales/Legitimationskarte „S” (mit grünem Streifen): Mitglieder des Personals schweizerischer Staatsangehörigkeit der diplomatischen, ständigen und der Spezialmissionen, Beamte schweizerischer Staatsangehörigkeit internationaler Organisationen/Carta di legittimazione „S” (a banda verde): membri del personale di nazionalità svizzera di missioni diplomatiche permanenti e speciali, funzionari di nazionalità svizzera di organizzazioni internazionali.

Carte de identitate de tip „B” eliberată de Departamentul Federal al Afacerilor Externe

Ambasade și misiuni permanente: șef de misiune

Organizații internaționale: membru al conducerii superioare

Image

Titularul acestei cărți de identitate beneficiază de statut diplomatic

Carte de identitate de tip „C” eliberată de Departamentul Federal al Afacerilor Externe

Ambasade și misiuni permanente: membru al personalului diplomatic

Organizații internaționale: înalt funcționar

Image

Titularul acestei cărți de identitate beneficiază de statut diplomatic

Carte de identitate de tip „D” eliberată de Departamentul Federal al Afacerilor Externe

Ambasade și misiuni permanente: membrii personalului tehnic și administrativ (AT)

Image

Titularul acestei cărți de identitate beneficiază de statut diplomatic, cu excepția imunității de jurisdicție civilă și administrativă, care se acordă doar în cadrul exercitării funcțiilor

Organizații internaționale: funcționar din categoria profesională

Image

Titularul acestei cărți de identitate beneficiază de imunitate de jurisdicție în cadrul exercitării funcțiilor

Carte de identitate de tip „E” eliberată de Departamentul Federal al Afacerilor Externe

Ambasade și misiuni permanente: membru al personalului de serviciu și membru al personalului recrutat local

Organizații internaționale: funcționar al serviciilor generale

Image

Titularul acestei cărți de identitate beneficiază de imunitate de jurisdicție în cadrul exercitării funcțiilor

Carte de identitate de tip „F” eliberată de Departamentul Federal al Afacerilor Externe

Ambasade, misiuni permanente și organizații internaționale: personal domestic privat al membrului personalului

Image

Titularul acestei cărți de identitate nu beneficiază de imunitate de jurisdicție

Carte de identitate de tip „G” eliberată de Departamentul Federal al Afacerilor Externe

Organizații internaționale: funcționar temporar (funcționar „cu contract de muncă pe perioadă determinată”) și membru al personalului detașat

Image

Titularul acestei cărți de identitate beneficiază de imunitate de jurisdicție în cadrul exercitării funcțiilor

Carte de identitate de tip „H” eliberată de Departamentul Federal al Afacerilor Externe

Ambasade, consulate, misiuni permanente și organizații internaționale: persoană fără privilegii sau imunități

Image

Titularul acestei cărți de identitate nu beneficiază de imunitate de jurisdicție și nu are acces la piața elvețiană a muncii

Carte de identitate de tip „I” eliberată de Departamentul Federal al Afacerilor Externe

Comitetul internațional al Crucii Roșii (CICR): colaborator al CICR

Image

Titularul acestei cărți de identitate beneficiază de imunitate de jurisdicție în cadrul exercitării funcțiilor. Acesta nu are privilegii vamale

Carte de identitate de tip „K” eliberată de Departamentul Federal al Afacerilor Externe

Consulate – carte K roșie: șef de post de carieră și funcționar consular de carieră

Image

Titularul acestei cărți de identitate beneficiază de imunitate de jurisdicție în cadrul exercitării funcțiilor

Consulate – carte K albastră: angajat consular de carieră

Image

Titularul acestei cărți de identitate beneficiază de imunitate de jurisdicție în cadrul exercitării funcțiilor

Consulate – carte K violetă: membru al personalului de serviciu și membru al personalului recrutat local

Image

Titularul acestei cărți de identitate nu beneficiază de imunitate de jurisdicție

Consulate – carte K albă: șef de post onorific

Image

Titularul acestei cărți de identitate beneficiază de imunitate de jurisdicție exclusiv pentru funcțiile consulare

Carte de identitate de tip „L” eliberată de Departamentul Federal al Afacerilor Externe

Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (FISCR): colaborator al FISCR

Image

Titularul acestei cărți de identitate beneficiază de imunitate de jurisdicție în cadrul exercitării funcțiilor. Acesta nu are privilegii vamale

Carte de identitate de tip „P” eliberată de Departamentul Federal al Afacerilor Externe

Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN): membru al personalului științific al CERN

Image

Titularul acestei cărți de identitate beneficiază de imunitate de jurisdicție în cadrul exercitării funcțiilor

Carte de identitate de tip „R” eliberată de Departamentul Federal al Afacerilor Externe

Membri ai personalului de altă cetățenie decât cea elvețiană din organizațiile internaționale cvasiguvernamentale sau din alte organisme internaționale și membrii de familie ai acestora care beneficiază de același statut

Image

Titularul acestei cărți de identitate nu beneficiază de imunitate de jurisdicție

Carte de identitate de tip „S” eliberată de Departamentul Federal al Afacerilor Externe

Orice membru al personalului care are cetățenia elvețiană primește, în principiu, indiferent de funcția pe care o ocupă în cadrul reprezentanței străine sau al organizației internaționale, o carte de identitate de tip „S”. Membrii elvețieni ai personalului recrutați local de ambasade sau de consulate nu primesc carte de identitate. Funcționarii temporari elvețieni (funcționarii cu contract de muncă pe perioadă determinată) din organizațiile internaționale nu primesc carte de identitate.

Ambasade și consulate: membri ai personalului de carieră de cetățenie elvețiană

Misiuni permanente: membru al personalului de cetățenie elvețiană

Organizații internaționale: funcționar/colaborator de cetățenie elvețiană

Image

Titularul acestei cărți de identitate beneficiază de imunitate de jurisdicție în cadrul exercitării funcțiilor

Lista publicărilor anterioare

 

JO C 247, 13.10.2006, p. 85

 

JO C 153, 6.7.2007, p. 15

 

JO C 64, 19.3.2009, p. 18

 

JO C 239, 6.10.2009, p. 7

 

JO C 304, 10.11.2010, p. 6

 

JO C 273, 16.9.2011, p. 11

 

JO C 357, 7.12.2011, p. 3

 

JO C 88, 24.3.2012, p. 12

 

JO C 120, 25.4.2012, p. 4

 

JO C 182, 22.6.2012, p. 10

 

JO C 214, 20.7.2012, p. 4

 

JO C 238, 8.8.2012, p. 5

 

JO C 255, 24.8.2012, p. 2

 

JO C 242, 23.8.2013, p. 13

 

JO C 38, 8.2.2014, p. 16

 

JO C 133, 1.5.2014, p. 2

 

JO C 360, 11.10.2014, p. 5

 

JO C 397, 12.11.2014, p. 6

 

JO C 77, 27.2.2016, p. 5

 

JO C 174, 14.5.2016, p. 12.


(1)  A se vedea lista publicărilor anterioare la sfârșitul acestei actualizări.


INFORMĂRI REFERITOARE LA SPAŢIUL ECONOMIC EUROPEAN

Autoritatea AELS de Supraveghere

30.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/21


Invitație de a prezenta observații în temeiul articolului 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 la Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție cu privire la ajutoare de stat

(2016/C 236/10)

Prin intermediul Deciziei nr. 489/15/COL, reprodusă în versiunea lingvistică autentică în paginile care urmează acestui rezumat, Autoritatea AELS de Supraveghere a informat autoritățile norvegiene cu privire la decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 la Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție cu privire la măsura menționată anterior.

Părțile interesate pot să își prezinte observațiile cu privire la măsura în cauză în termen de o lună de la publicarea prezentei, la următoarea adresă:

EFTA Surveillance Authority (Autoritatea AELS de Supraveghere)

Registry

Rue Belliard 35/Belliardstraat 35

1040 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

Observațiile vor fi comunicate autorităților norvegiene. Identitatea părții interesate care prezintă observațiile poate să nu fie divulgată, în urma unei solicitări formulate în scris, în care se prezintă motivele acestei solicitări.

SINTEZĂ

Procedură

Prin scrisoarea din 13 martie 2014 (1), autoritățile norvegiene au notificat sistemul de prestații de asigurări sociale diferențiate în funcție de regiune pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3. Pe baza acestei notificări și a informațiilor furnizate ulterior (2), autoritatea a aprobat schema de ajutoare notificată prin Decizia sa nr. 225/14/COL din 18 iunie 2014.

Prin hotărârea sa din 23 septembrie 2015 în cauza E-23/14, Kimek Offshore AS/ESA  (3), Curtea de Justiție a AELS a anulat parțial decizia autorității.

Prin scrisoarea din 15 octombrie 2015 (4), autoritatea a solicitat informații din partea autorităților norvegiene. Prin scrisoarea din 6 noiembrie 2015 (5), autoritățile norvegiene au răspuns la solicitarea de informații.

Descrierea măsurii

Obiectivul sistemului general de prestații de asigurări sociale diferențiate ca atare este reducerea sau prevenirea depopulării în regiunile cele mai puțin populate din Norvegia, prin stimularea ocupării forței de muncă. Schema de ajutoare de exploatare compensează costurile forței de muncă prin reducerea ratelor contribuției la asigurările sociale în anumite zone geografice. Ca regulă generală, intensitatea ajutorului variază în funcție de zona geografică în care este înregistrată unitatea de activitate. Legislația norvegiană prevede că întreprinderile trebuie să înregistreze separat subunități pentru fiecare activitate distinctă desfășurată (6). În cazul în care o întreprindere desfășoară diferite tipuri de activități economice, aceasta trebuie să înregistreze subunități separate. În plus, trebuie înregistrate unități separate dacă activitățile se desfășoară în locații geografice diferite.

Prin derogare de la prevederea principală privind înregistrarea, sistemul se aplică, de asemenea, întreprinderilor înregistrate în afara zonei eligibile în cazul în care detașează lucrători în zona eligibilă și în cazul în care angajații lor sunt implicați în activități mobile în cadrul zonei eligibile (în sensul prezentei decizii, acestea sunt denumite în continuare „servicii cu caracter ambulant”). Aceasta este scutirea examinată în cadrul prezentei decizii. Temeiul juridic național privind sistemul este secțiunea 23-2 din Legea asigurărilor naționale (7). Temeiul juridic național privind scutirea este prevăzut în secțiunea 1(4) din Decizia nr. 1482 a Parlamentului norvegian din 5 decembrie 2013 privind stabilirea cotelor de impozitare etc. în temeiul Legii asigurărilor naționale.

Scutirea se aplică numai în cazul în care angajatul își petrece jumătate sau mai mult din zilele de lucru în zona eligibilă. În plus, rata redusă este aplicabilă numai pentru o parte dintre activitățile efectuate în această zonă.

Evaluarea măsurii

Autoritatea trebuie să evalueze dacă scutirea este compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE pe baza articolului 61 alineatul (3) litera (c) din acest acord, în conformitate cu Orientările autorității privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020 (8).

Ajutoarele regionale pot contribui în mod eficient la dezvoltarea economică a zonelor defavorizate numai dacă sunt acordate pentru a stimula realizarea de investiții suplimentare sau activitatea economică în acele zone (9). Ajutoarele regionale de exploatare pot intra sub incidența articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE doar în cazul în care sunt acordate pentru a combate anumite handicapuri specifice sau permanente cu care se confruntă întreprinderile în regiunile defavorizate (10).

Nu există nicio îndoială că sfera geografică de aplicare a sistemului ca atare este limitată la regiunile defavorizate. Domeniul de aplicare al prezentei decizii se limitează la scutirea în cauză. Întrebarea este dacă această scutire, care presupune că întreprinderile înregistrate în afara regiunilor defavorizate care fac obiectul sistemului pot beneficia de ajutor în temeiul sistemului în măsura în care acestea desfășoară activități economice în regiunile defavorizate, este compatibilă cu normele privind ajutoarele de stat. Cu alte cuvinte, scutirea conduce la soluționarea unor handicapuri specifice sau permanente cu care se confruntă întreprinderile în regiunile defavorizate?

Este de competența autorităților norvegiene să demonstreze riscul depopulării în absența scutirii (11). Autoritățile norvegiene au subliniat beneficiile scutirii pentru întreprinderile locale. Acestea pot avea acces, cu costuri mai mici, la o forță de muncă specializată, care altfel nu ar fi disponibilă. În plus, scutirea conduce la o concurență sporită între serviciile cu caracter ambulant în zonele eligibile, ceea ce este de asemenea benefic pentru întreprinderile locale (altele decât cele care furnizează servicii cu caracter ambulant) deoarece costurile mai reduse pentru serviciile cu caracter ambulant fac mai atractivă și mai profitabilă desfășurarea de activități comerciale în zona eligibilă. Utilizarea ajutorului în baza sistemului reprezintă un instrument indirect, în sensul că este utilizat pentru a reduce costurile privind încadrarea în muncă a lucrătorilor ca o măsură pentru reducerea sau evitarea depopulării. Ideea este că piața forței de muncă este cel mai important factor care influențează locul în care se stabilesc oamenii.

Autoritățile norvegiene au susținut, de asemenea, că firmele înregistrate în afara zonelor eligibile vor angaja ocazional lucrători în zonele eligibile. Astfel, firmele vor furniza locuri de muncă care, deși de natură mai temporară, vor contribui totuși la creșterea veniturilor salariale în regiunile eligibile. Mai mult, acest lucru stimulează activitatea economică. În plus, autoritățile norvegiene susțin că angajații care locuiesc temporar în zona eligibilă vor achiziționa bunuri și servicii locale, contribuind astfel la economia locală. Acest lucru este valabil în special pentru angajații care fac naveta pentru a ajunge în zona respectivă, în special pe termen scurt sau mediu, deoarece în mod probabil aceștia se vor caza în hoteluri, vor mânca în restaurante etc. Autoritățile norvegiene au estimat valoarea ajutorului care rezultă din scutire la două procente din ajutorul total pentru 2015, subliniind totuși că estimarea este incertă. Cele două procente reprezintă aproximativ 19 milioane EUR (12). Autoritatea invită autoritățile norvegiene să furnizeze informații mai precise privind efectul financiar al scutirii.

În afară de observațiile cu caracter general de mai sus, autoritățile norvegiene nu au demonstrat riscul depopulării zonelor relevante în absența scutirii. Autoritatea este de opinie că, pentru a îndeplini cerințele din orientările privind ajutoarele de stat regionale, o măsură trebuie să producă efecte care depășesc o creștere marginală a posibilităților de ocupare a forței de muncă temporare și a cheltuielilor realizate în regiunea eligibilă. Pe această bază, autoritatea invită autoritățile norvegiene să furnizeze informații suplimentare care să demonstreze riscul depopulării în absența scutirii.

În ceea ce privește efectul scutirii asupra concurenței și a comerțului, autoritățile norvegiene susțin că scutirea creează condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile care își desfășoară activitatea în zonele defavorizate, deoarece se aplică în egală măsură oricărei întreprinderi cu sediul în SEE. Consecința acestui fapt este că se garantează evitarea efectelor negative asupra concurenței. Autoritatea este de opinie că aceasta este o caracteristică pozitivă în temeiul alineatelor (3) și (53) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale. Cu toate acestea, întreprinderile înregistrate în zona eligibilă pot, în general, să se confrunte cu mai multe dificultăți cu caracter permanent decât întreprinderile care nu fac decât să își trimită angajații să lucreze în zonă temporar. Autoritățile norvegiene susțin că întreprinderile înregistrate în afara zonei eligibile pot avea un dezavantaj competitiv față de firmele locale datorită, printre altele, costurilor de transport și de cazare a personalului. Autoritățile norvegiene nu au prezentat date sau argumente suplimentare care să susțină această ipoteză. Autoritatea invită autoritățile norvegiene să furnizeze mai multe clarificări privind motivul pentru care scutirea nu are efecte negative nejustificate asupra concurenței și să prezinte informații suplimentare care să susțină acest lucru.

Autoritățile norvegiene au subliniat faptul că este evident că această scutire are un efect stimulativ. Efectul stimulativ al unui ajutor nu poate fi pur și simplu prezumat. Deși nu este necesară furnizarea de dovezi care să ateste că ajutorul în baza unui sistem oferă fiecărui beneficiar un stimulent, pe o bază individuală, pentru a desfășura o activitate pe care, în caz contrar, nu ar fi desfășurat-o, efectul stimulativ trebuie, cel puțin, să se bazeze pe o teorie economică serioasă. Nu este suficient doar să se facă referire la un presupus caracter evident. Deși este adevărat că scutirea pentru societățile înregistrate în afara zonelor eligibile reduce costurile forței de muncă pentru servicii cu caracter ambulant în zonele eligibile, autoritățile norvegiene nu au furnizat dovezi sau argumente de natură să demonstreze că, în absența ajutorului, este probabil ca nivelul activității economice din zona respectivă să fie redus în mod semnificativ din cauza problemelor pe care ajutorul ar trebui să le soluționeze (13).

Autoritățile norvegiene au explicat că întreprinderile care efectuează servicii cu caracter ambulant într-o anumită măsură își pot înregistra subunități în zona eligibilă. În plus, acestea sunt obligate să facă acest lucru atunci când cel puțin un salariat desfășoară activități pentru unitatea mamă într-o zonă separată, iar întreprinderea poate fi vizitată în acest loc.

Autoritățile norvegiene susțin că, în absența scutirii pentru serviciile cu caracter ambulant în zona eligibilă, ar exista o diferență de tratament nejustificată în funcție de faptul dacă întreprinderea care prestează servicii și-a stabilit sau nu o subunitate în zona eligibilă.

În primul rând, nu este clar pentru autoritate ce presupune cerința care prevede că „cel puțin un salariat desfășoară activități pentru unitatea mamă într-o zonă separată, iar întreprinderea poate fi vizitată în acest loc”. Prin urmare, autoritatea invită autoritățile norvegiene să clarifice acest aspect.

În al doilea rând, principiul egalității de tratament constituie un principiu general al legislației SEE. Cu toate acestea, faptul menționat nu poate în sine servi drept bază pentru a justifica scutirea. Această scutire trebuie ea însăși să fie compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE.

În concluzie, datorită lipsei informațiilor relevante, astfel cum a fost descris în cele de mai sus, autoritatea are îndoieli cu privire la compatibilitatea scutirii cu funcționarea Acordului privind SEE.

EFTA SURVEILLANCE AUTHORITY DECISION

No 489/15/COL

of 9 December 2015

opening a formal investigation into the exemption rule for ambulant services under the scheme on differentiated social security contributions 2014-2020

(Norway)

The EFTA Surveillance Authority (‘the Authority’),

HAVING REGARD to:

the Agreement on the European Economic Area (‘the EEA Agreement’), in particular to Article 61,

Protocol 26 to the EEA Agreement,

the Agreement between the EFTA States on the Establishment of a Surveillance Authority and a Court of Justice (‘the Surveillance and Court Agreement’), in particular to Article 24,

Protocol 3 to the Surveillance and Court Agreement (‘Protocol 3’), in particular to Article 1(2) of Part I and Articles 4(4) and 6(1) of Part II,

Whereas:

I.   FACTS

1.   Procedure

(1)

The Norwegian authorities notified the regionally differentiated social security contributions scheme 2014-2020 pursuant to Article 1(3) of Part I of Protocol 3 by letter of 13 March 2014 (14). On the basis of that notification and information submitted thereafter (15), the Authority approved the notified aid scheme by its Decision No 225/14/COL of 18 June 2014.

(2)

By its judgment of 23 September 2015 in case E-23/14 Kimek Offshore AS v ESA  (16) the EFTA Court annulled, in part, the Authority's decision.

(3)

By letter dated 15 October 2015 (17), the Authority requested information from the Norwegian authorities. By letter dated 6 November 2015 (18), the Norwegian authorities replied to the information request.

2.   The scheme as such is not the subject of the formal investigation

(4)

By its judgment the EFTA Court partly annulled the Authority's decision approving the aid scheme. The aid scheme as such is not subject to the renewed scrutiny carried out by the Authority in the present formal investigation. The subject of this formal investigation is merely the part of the scheme (an exemption rule for ambulant services) for which the Authority's approval was annulled.

3.   The scheme

3.1    Objective

(5)

The objective of the general scheme on differentiated social security contributions as such is to reduce or prevent depopulation in the least inhabited regions in Norway, by stimulating employment. The operating aid scheme offsets employment costs by reducing the social security contribution rates in certain geographical areas. As a main rule, the aid intensitites vary according to the geographical area in which the business unit is registered. The rules on registration are explained in greater detail below.

3.2    National legal basis

(6)

The national legal basis for the scheme as such is Section 23-2 of the National Insurance Act (19). This provision sets out the employer's general obligation to pay social security contributions calculated on the basis of gross salary paid to the employee. According to paragraph 12 of that section, the Norwegian Parliament may adopt regionally differentiated rates, as well as specific provisions for undertakings within certain sectors. Thus, it is the National Insurance Act, in conjunction with the annual decisions of the Norwegian Parliament, that forms the national legal basis for the scheme.

(7)

For further detail on the aid scheme as such, reference is made to the Authority's Decision No 225/14/COL.

3.3    Rules on registration

(8)

As a main rule, aid eligibility depends on whether a business is registered in the eligible area. As noted above, the main rule of the scheme is that aid intensities vary according to the geographical area in which the business is registered.

(9)

Norwegian law requires undertakings to register sub-units for each separate business activity performed (20). If an undertaking performs different kinds of business activities, separate sub-units must be registered. Moreover, separate units must be registered if the activities are performed in different geographical locations.

(10)

According to the Norwegian authorities, the ‘separate business activitiy’ criterion is met when at least one employee carries out work for the parent unit in a separate area, and the undertaking may be visited there. Each sub-unit forms its own basis for the calculation of the differentiated social security contribution, depending on their registered location. Thus, an undertaking registered outside the area eligible for aid under the scheme will be eligible for aid if, and in so far as, its economic activities are performed within a sub-unit located within the eligible area.

3.4    Ambulant services – the measure under scrutiny

(11)

By way of exemption from the main rule on registration, the scheme also applies to undertakings registered outside the eligible area where they hire out workers to the eligible area and where their employees are engaged in mobile activities within the eligible area (for the purposes of this decision, this is referred to as ‘ambulant services’). This is the exemption rule under scrutiny in the decision at hand. The national legal basis for that exemption is provided for by section 1(4) of the Norwegian Parliament's Decision No 1482 of 5 December 2013 on determination of the tax rates etc. under the National Insurance Act for 2014.

(12)

The exemption applies only when the employee spends half or more of his working days in the eligible area. Further, the reduced rate is only applicable for the part of the work carried out there. As a principal rule, the tax registration period is one calendar month.

(13)

This entails that if an employee of an Oslo-registered entity (Oslo is in Zone 1, an ineligible zone, where the rate therefore is the standard 14,1 %) completes 60 % of his work one calendar month in Vardø (which is in Zone 5 where the applicable rate is 0 %) and the rest in Oslo, the undertaking will be eligible for the zero-rate on the salary to be paid for the work carried out in Vardø, but not for the work carried out in Oslo.

4.   The judgment of the EFTA Court

(14)

The EFTA Court annuled the Authority's decision in so far as it closed the preliminary investigation as regards the aid measure in section 1(4) of the Norwegian Parliament's Decision No 1482 of 5 December 2013 on determination of the tax rates etc. under the National Insurance Act for 2014. Section 1(4) is drafted in such a way as to conflate, together with the exemption rule (which is the subject of the present decision), an anti-circumvention measure designed to prevent undertakings from claiming aid under the scheme by virtue of simply registering their business within an area with a lower rate of social security contributions, even if they then proceed to conduct ambulatory activities or hire out their employees to work in an area with a higher rate. The anti-circumvention measure is not subject to the present procedure (21).

5.   Comments by the Norwegian authorities

(15)

The Norwegian authorities argue that the exemption rule for ambulant services is compatible with the functioning of the EEA Agreement on the basis of its Article 61(3)(c) and that it is in line with the Authority's Guidelines on Regional State Aid for 2014-2020 (the RAG) (22).

(16)

The Norwegian authorities have explained that the exemption rule accounts for about two percent of the total aid granted under the scheme for 2015. They stress that this calculation is based on uncertain estimates.

(17)

The Norwegian authorities have explained that in Norway, access to employment is the most influential factor when it comes to peoples' choice of residence. The social security contribution is as a main rule calculated on the basis of the rate applicable in the zone in which the employer is considered to carry out business activity. This rule is based on the premise that only undertakings performing economic activity in the eligible area should receive aid, and only to the extent that they are performing business activities in that area. This is a fundamental premise for the aid scheme.

(18)

Where a company is registered, is not, and should not be, decisive. There are many sectors that frequently provide ambulant services. As an example, it would be too burdensome to require all construction firms to register their activities locally wherever they were to carry out work in order to be eligible for reduced social security rates. Neither Article 61(3)(c) nor the RAG or the GBER (23) contain requirements on where regional aid beneficiaries need to be registered. A formalistic approach where the registered location of the beneficiary is decisive in all cases has no basis in Article 61(3)(c). To the contrary, it would be difficult to reconcile with the RAG which focusses on whether the aid promotes economic activity in disadvantaged areas and not whether beneficiaries are registered within the area covered by the scheme. The underlying realities, i.e. whether the undertaking carries out economic activity within the eligible area, should be decisive. Furthermore, undertakings performing ambulant services can to some extent register sub-units in the eligible area. In the absence of the exemption rule for ambulant serices in the eligible area, there would be an unjustified difference in treatment depending on whether the service providing undertaking had established a sub-unit in the eligible area.

(19)

The Norwegian authorities contend that the exemption rule contributes to an objective of common interest in a number of ways. They firstly note that undertakings in the eligible area can access, at a lower cost, specialised labour that would otherwise not be available. Secondly, the rule leads to increased competition between ambulant services in eligible areas. This is beneficial for local undertakings, other than those providing ambulant services, as lower costs for ambulant services make it more attractive and more profitable to run a business in the eligible area. Thirdly, employees with a temporal stay in the eligible area will buy local goods and services and thereby contribute to the local economy. This applies in particular to employees commuting to the location especially in the short or medium term as they are likely to stay in hotels, eat in restaurants etc. Fourthly, undertakings located in central areas may also hire personnel residing in the area where the ambulant services are performed. Even if the jobs are temporary in nature, they will contribute to increased wage income in the eligible regions, which also stimulates economic activity. Finally, undertakings registered outside the eligible zone may have a competitive disadvantage compared to local firms due to i.a. costs of transporting and lodging of personnel.

(20)

In the view of the Norwegian authorities, it is evident that the exemption rule has an incentive effect as it reduces labour costs for ambulant services.

(21)

Finally, the Norwegian authorities stress that the exemption rule creates a level playing field for all undertakings active in the disadvantages areas. The rule applies equally to any EEA-based undertaking. This ensures that undue adverse effects on competition are avoided.

II.   ASSESSMENT

1.   The presence of state aid

(22)

Article 61(1) of the EEA Agreement reads as follows:

Save as otherwise provided in this Agreement, any aid granted by EC Member States, EFTA States or through State resources in any form whatsoever which distorts or threatens to distort competition by favouring certain undertakings or the production of certain goods shall, in so far as it affects trade between Contracting Parties, be incompatible with the functioning of this Agreement.

(23)

This implies that a measure constitutes state aid within the meaning of Article 61(1) of the EEA Agreement if the following conditions are cumulatively fulfilled: (i) there must be an intervention by the state or through state resources, (ii) that intervention must confer a selective economic advantage on the recipients, (iii) it must be liable to affect trade between EEA States and (iv) it must distort or threathen to distort competition.

(24)

In Decision No 225/14/COL, the Authority concluded that the scheme on differentiated social security contributions 2014-2020 constitutes an aid scheme. The Authority refers to its reasoning in paragraphs 68-74 of that decision. The exemption rule for ambulant services is part of the provisions providing for that aid scheme. It increases the scope of the scheme in the sense that it widens the circle of potential beneficiaries to undertakings that are not registered in the eligible areas. As with the other aid granted under the scheme, extending the scheme to the undertakings registered outside of the eligible areas results in state resources conferring selective advantages on undertakings. These advantages are liable to affect trade and distort competition.

2.   Procedural requirements

(25)

Pursuant to Article 1(3) of Part I of Protocol 3: ‘the EFTA Surveillance Authority shall be informed, in sufficient time to enable it to submit its comments, of any plans to grant or alter aid. … The State concerned shall not put its proposed measures into effect until the procedure has resulted in a final decision’.

(26)

The Norwegian authorities implemented the exemption rule after the Authority approved it by Decision No 225/14/COL. With the annulment of the Authority's approval of the rule by the EFTA Court, the aid has become unlawful.

3.   Compatibility of the aid

(27)

The Authority must assess whether the exemption rule is compatible with the functioning of the EEA Agreement on the basis of its Article 61(3)(c) in line with the RAG.

(28)

The exemption rule for ambulant services entitles undertakings that are not registered in the eligible area to benefit from reduced social security charges when and to the extent that they carry out economic activities in the registered area. Neither Article 61(3)(c) EEA nor the RAG (nor the regional aid rules in the GBER) formally require that regional aid beneficiaries are registered in the assisted areas.

(29)

Regional aid can be effective in promoting the economic development of disadvantaged areas only if it is awarded to induce additional investment or economic activity in those areas (24). Regional operating aid can only fall under Article 61(3)(c) EEA if it is awarded to tackle specific or permanent handicaps faced by undertakings in disadvantaged regions (25).

(30)

There is no question that the geographical scope of the scheme as such is restricted to disadvantaged regions. The scope of this decision is limited to the exemption rule. The question is whether that rule, which entails that undertakings registered outside the disadvantaged regions covered by the scheme can benefit from aid under the scheme to the extent that they carry out economic activities in the disadvantaged regions is compatible with the state aid rules. In other words, does the exemption rule tackle specific or permanenet handicaps faced by undertakings in the disadvantaged regions?

(31)

It is for the Norwegian authorities to demonstrate the risk of depopulation in the absence of the exemption rule (26). The Norwegian authorities have underlined the benefits of the exemption rule for local undertakings. They can access, at a lower cost, specialised labour that would otherwise not be available. Moreover, the exemption rule leads to increased competition between ambulant services in the eligible areas, which again is beneficial for local undertakings (other than those providing ambulant services) since lower costs for ambulant services make it more attractive and more profitable to run a business in the eligible area. The use of aid under the scheme is an indirect tool in the sense that it is used to reduce the cost of employing workers as a measure to reduce or prevent depopulation. The idea is that the labour market is the most important factor influencing where people live.

(32)

The Norwegian authorities have further argued that the firms registered outside the eligible area occasionally will hire workers in the eligible areas. Thereby the firms will provide jobs that, although of a more temporary nature, will nevertheless contribute to increased wage income in the eligible regions. This also stimulates economic activity. The Norwegian authorities furthermore argue that employees who temporarily stay in the eligible area will buy local goods and services and thereby contribute to the local economy. This applies in particular to employees commuting to the location especially on short or medium term as they are likely to stay in hotels, eat in restaurants, etc. The Norwegian authorities have estimated the amount of aid resulting from the exemption rule to be two percent of the total aid for 2015 which they stress is an uncertain estimate. Two percent amounts to approximately EUR 19 million (27). The Authority invites the Norwegian authorities to provide more precise information about the financial effect of the rule.

(33)

Apart from the above remarks of a general nature, the Norwegian authorities have not demonstrated the risk of depopulation of the relevant area in the absence of the exemtion rule. It is the view of the Authority that a measure, in order to meet the requirements of the RAG, must have effects exceeding a marginal increase of temporary employment possibilities and spending in the eligible area. On this basis, the Authority invites the Norwegian authorities to provide more information to demonstrate the risk of depopulation in the absence of the exemption rule.

(34)

In terms of effect on competition and trade of the exemption rule, the Norwegian authorities argue that the exemption rule creates a level playing field for all undertakings active in the disadvantaged areas as it applies equally to any EEA-based undertaking. The consequence is that it ensures that undue adverse effects on competition are avoided. It is the view of the Authority that this is a positive feature in light of paras. 3 and 53 of the RAG. However, the undertakings registered within the eligible area may, in general, face more permanent difficulties than the undertakings that merely send their employees to work in the area on a non-permanent basis. The Norwegian authorities argue that undertakings registered outside the eligible zone may have a competitive disadvantage compared to local firms due to i.a. costs of transporting and lodging of personnel. The Norwegian authotities have not presented any data or further reasoning to back up this assumption. The Authority invites the Norwegian authorities to further clarify why it is that the exemption rule does not have undue adverse effects on competition and to submit further information to back this up.

(35)

The Norwegian authorities have stressed that it is evident that the exemption rule has an incentive effect. Incentive effect of an aid cannot merely be assumed. While it is not necessary to provide individual evidence that aid under a scheme provides each beneficiary with an incentive, on an individual basis, to carry out an activity it would not otherwise have carried out, the incentive effect must, at the least, be based on sound economic theory. It is not sufficient merely to refer to an alleged obviousness. While it is true that the exemption rule for companies registered outside the eligible areas reduces labour costs for ambulant services in the eligible areas, the Norwegian authorities have not provided evidence or arguments to the effect that it is likely that, in the absence of aid, the level of economic activity in the area would be significantly reduced due to the problems that the aid is intended to address (28).

(36)

The Norwegian authorities have explained that undertakings performing ambulant services to some extent can register sub-units in the eligible area. Moreover, they are required to do so when at least one employee carries out work for the parent unit in a separate area, and the undertaking may be visited there.

(37)

The Norwegian authorities argue that in the absence of the exemption rule for ambulant services in the eligible area, there would be an unjustified difference in treatment depending on whether the service providing undertaking had established a sub-unit in the eligible area.

(38)

Firstly, it is not clear to the Authority what the requirement that ‘at least one employee carries out work for the parent unit in a separate area, and the undertaking may be visited there’ entails. The Authority therefore invites the Norwegian authorities to clarify this.

(39)

Secondly, the the principle of equal treatment is a general principle of EEA law. However, this cannot in and of itself serve as a basis to justify the exemption rule. The exemption rule must itself be compatible with the functioning of the EEA Agreement.

(40)

In conclusion, the absence of the relevant information, as described above, leads the Authority to have doubts about the compatibility of the exemption rule with the functioning of the EEA Agreement.

4.   Conclusion

(41)

As set out above, the Authority has doubts as to whether the exemption rule for ambulant services under the scheme on differentiated social security contributions 2014-2020 is compatible with the functioning of the EEA Agreement.

(42)

Consequently, and in accordance Article 4(4) of Part II of Protocol 3, the Authority is obliged to open the formal investigation procedure provided for in Article 1(2) of Part I of Protocol 3. The decision to open a formal investigation procedure is without prejudice to the final decision of the Authority, which may conclude that the measure is compatible with the functioning of the EEA Agreement.

(43)

The Authority, acting under the procedure laid down in Article 1(2) of Part I of Protocol 3, invites the Norwegian authorities to submit, by 10 January 2016 their comments and to provide all documents, information and data needed for the assessment of the compatibility of the measure in light of the state aid rules.

(44)

The Authority reminds the Norwegian authorities that, according to Article 14 of Part II of Protocol 3, any incompatible aid unlawfully granted to the beneficiaries will have to be recovered, unless this recovery would be contrary to a general principle of EEA law, such as the protection of legitimate expectations.

HAS ADOPTED THIS DECISION:

Article 1

The formal investigation procedure provided for in Article 1(2) of Part I of Protocol 3 is opened into the exemption rule for ambulant services under the scheme on differentiated social security contributions 2014-2020.

Article 2

The Norwegian authorities are invited, pursuant to Article 6(1) of Part II of Protocol 3, to submit their comments on the opening of the formal investigation procedure by 10 January 2016.

Article 3

The Norwegian authorities are requested to provide by 10 January 2016, all documents, information and data needed for assessment of the compatibility of the aid measure.

Article 4

This Decision is addressed to the Kingdom of Norway.

Article 5

Only the English language version of this decision is authentic.

Done in Brussels, on 9 December 2015

For the EFTA Surveillance Authority

Sven Erik SVEDMAN

President

Helga JÓNSDÓTTIR

College Member


(1)  Documentele nr. 702438-702440, 702442 și 702443.

(2)  A se vedea alineatul (2) din Decizia nr. 225/14/COL, disponibil la adresa: http://www.eftasurv.int/media/state-aid/Consolidated_version_-_Decision_225_14_COL__NOR_Social_Security_contributions_2014-2020.pdf.

(3)  Nepublicată încă.

(4)  Document nr. 776348.

(5)  Documentele nr. 779603 și 779604.

(6)  The Act on the Coordinating Register for Legal Entities (LOV-1994-06-03-15).

(7)  LOV-1997-02-28-19.

(8)  JO L 166, 5.6.2014, p. 44 și Suplimentul SEE nr. 33, 5.6.2014, p. 1.

(9)  Alineatul (6) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale.

(10)  Alineatul (16) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale.

(11)  Alineatul (43) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale.

(12)  Pe baza bugetului notificat pentru 2013, a se vedea alineatul (49) din Decizia nr. 225/14/COL a Autorității.

(13)  Alineatul (71) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale.

(14)  Documents No 702438-702440, 702442 and 702443.

(15)  See paragraph 2 of Decision No 225/14/COL, available online: http://www.eftasurv.int/media/state-aid/Consolidated_version_-_Decision_225_14_COL__NOR_Social_Security_contributions_2014-2020.pdf

(16)  Not yet reported.

(17)  Document No 776348.

(18)  Documents No 779603 and 779604.

(19)  LOV-1997-02-28-19.

(20)  The Act on the Coordinating Register for Legal Entities (LOV-1994-06-03-15).

(21)  See Order of the EFTA Court of 23.11.2015 in Case E-23/14 INT Kimek Offshore AS v ESA (not yet reported).

(22)  OJ L 166, 5.6.2014, p. 44 and EEA Supplement No 33, 5.6.2014, p. 1.

(23)  The General Block Exemption Regulation (GBER). Commission Regulation (EU) No 651/2014 of 17 June 2014 declaring certain categories of aid compatible with the internal market in application of Articles 107 and 108 of the Treaty (OJ L 187, 26.6.2014, p. 1), incorporated into the EEA Agreement by EEA Joint Committee Decision No 152/2014 (OJ L 342, 27.11.2014, p. 63 and EEA Supplement No 71, 27.11.2014, p. 61) at point 1j of Annex XV to the EEA Agreement.

(24)  Para. 6 of the RAG.

(25)  Para. 16 of the RAG.

(26)  Para. 43 of the RAG.

(27)  Based on the notified 2013 budget, see para. 49 of the Authority's Decision No 225/14/COL.

(28)  Para. 71 of the RAG.


30.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/29


Invitație de a prezenta observații, în temeiul articolului 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 la Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție, cu privire la chestiuni din domeniul ajutoarelor de stat, aferente unui posibil ajutor acordat societății Hurtigruten ASA în cadrul Acordului cu Hurtigruten pentru prestarea de servicii de transport maritim costier în perioada 2012-2019

(2016/C 236/11)

Prin Decizia nr. 490/15/COL din 9 decembrie 2015, reprodusă în versiunea lingvistică autentică în paginile care urmează prezentului rezumat, Autoritatea AELS de Supraveghere a inițiat procedura prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 la Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție. Autoritățile norvegiene au primit o copie a acestei decizii.

Autoritatea AELS de Supraveghere invită statele AELS, statele membre ale UE și părțile interesate să prezinte observații cu privire la măsura în cauză, în termen de o lună de la data publicării prezentei notificări, la următoarea adresă:

EFTA Surveillance Authority

Registry

Rue Belliard 35/Belliardstraat 35

1040 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

Observațiile vor fi comunicate autorităților norvegiene. Identitatea părții interesate care prezintă observațiile poate rămâne confidențială, dacă acest lucru se solicită în scris, precizând motivele solicitării.

REZUMAT

Context

Hurtigruten ASA („Hurtigruten”) furnizează servicii de transport constând în transportul combinat de persoane și mărfuri de-a lungul coastei norvegiene, de la Bergen la Kirkenes.

În urma unei proceduri de licitație, la 13 aprilie 2011 a fost semnat un acord cu Hurtigruten pentru prestarea de servicii de transport pe ruta de coastă Bergen-Kirkenes în perioada 1 ianuarie 2012-31 decembrie 2019. Conform acestui acord, Hurtigruten efectuează curse zilnice pe tot parcursul anului, cu 32 de escale în porturi intermediare între Bergen și Kirkenes. Pe rutele Tromsø-Kirkenes și Kirkenes-Tromsø se asigură și transportul de mărfuri. Serviciile trebuie să îndeplinească anumite cerințe contractuale privind capacitatea de transport și navele. Navele utilizate pe ruta de coastă trebuie să dispună de următoarea capacitate minimă de transport de pasageri și marfă: 320 de pasageri, 120 de locuri în cabine și 150 de europaleți în cală, la o înălțime normală a încărcăturii. Acestea trebuie să îndeplinească, de asemenea, cerințele juridice și tehnice indicate la punctul 4.4 din caietul de sarcini al licitației.

Pentru serviciile care fac obiectul acordului, autoritățile norvegiene plătesc o compensație totală de 5 120 de milioane NOK pentru întreaga durată de opt ani a acestuia.

Evaluarea caracterului de ajutor de stat al compensației acordate

Singurul criteriu în cauză al noțiunii de ajutor de stat este răspunsul la întrebarea dacă contractul a conferit societății Hurtigruten un avantaj economic selectiv necuvenit.

Avantaj economic selectiv conferit societății Hurtigruten

Autoritatea a evaluat cele patru condiții cuprinse în hotărârea Altmark (1) și a constatat că, în acest stadiu, niciuna dintre ele nu pare să fie îndeplinită; prin urmare, este conferit un avantaj selectiv societății Hurtigruten în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

În ceea ce privește prima condiție care se referă la definirea clară a obligației de serviciu public, autoritatea se îndoiește că cerința privind capacitatea de rezervă menționată la punctul 4-2 din acord poate fi considerată de Norvegia ca fiind serviciu de interes economic general (SIEG) și invită autoritățile norvegiene să justifice obiectiv necesitatea unei obligații de serviciu public (OSP), ținând seama de fluctuațiile sezoniere ale transportului comercial de pasageri.

În ceea ce privește a doua condiție și faptul că parametrii pe baza cărora se calculează compensația trebuie să fie stabiliți în avans, în mod obiectiv și transparent, autoritatea se îndoiește în acest stadiu că cerința privind capacitatea de rezervă este legată de numărul real de pasageri care corespunde OSP. Nu a existat, de exemplu, o metodologie obiectivă și transparentă de calcul în avans al costurilor per pasager/kilometru. Hurtigruten a stabilit un buget separat, cuprinzând toate costurile și veniturile atribuite rutelor care corespund OSP. Această contabilitate separată nu urmărește însă să stabilească în avans parametrii compensației, care trebuie să fie legați direct de pierderile și costurile reale (capacitate și costuri cu pasagerii) suportate de Hurtigruten.

În ceea ce privește a treia condiție, autoritatea se îndoiește că autoritățile norvegiene s-au asigurat că valoarea compensației acordate nu depășește nivelul necesar pentru acoperirea totală sau parțială a costurilor ocazionate de prestarea OSP, ținând seama de încasările relevante și de un profit rezonabil pentru îndeplinirea obligațiilor respective.

În acest stadiu, autoritatea nu poate exclude posibilitatea supracompensării societății Hurtigruten pentru prestarea serviciului public. Autoritatea a ajuns la această concluzie preliminară după constatarea următoarelor:

(i)

Hurtigruten nu rezervă capacitate pentru pasagerii serviciului public, ci vinde capacitatea pasagerilor care fac croazieră, menținând compensația pentru serviciu public la același nivel;

(ii)

compensația pentru prestarea serviciului public a crescut substanțial față de perioada contractuală precedentă;

(iii)

Hurtigruten continuă să primească compensații pentru servicii care nu sunt prestate; și

(iv)

Hurtigruten încearcă în continuare să obțină taxe portuare mai scăzute, menținând compensația pentru serviciu public la același nivel.

În sfârșit, în ceea ce privește a patra condiție, care impune lansarea unei proceduri de licitație sau efectuarea unei evaluări comparative luând ca referință un operator eficient, autoritatea, având în vedere procedura de licitație care s-a soldat cu o singură ofertă, cea a societății Hurtigruten, se îndoiește în acest stadiu că o astfel de procedură de licitație poate fi considerată suficientă pentru a asigura „cel mai mic cost pentru comunitate”. Această îndoială este în mod deosebit întemeiată pe constatarea că Hurtigruten a avut un avantaj concurențial semnificativ, care a consolidat poziția societății în cadrul procedurii de licitație, întrucât aceasta deținea deja nave adaptate cerințelor din caietul de sarcini al licitației.

În plus, conform caietului de sarcini al licitației, OSP putea fi atribuită în trei moduri. Acest lucru ar indica existența unor informații suplimentare și/sau a unor criterii de ponderare corespunzătoare alternativelor respective. Având în vedere că aceste informații nu au fost incluse în documentele procedurii de licitație, autoritatea se îndoiește că licitația, astfel cum a fost concepută, a oferit stimulente și altor potențiali ofertanți care ar fi fost dispuși să liciteze, în conformitate cu cerințele celor trei alternative, pentru altă alternativă decât cea aleasă efectiv.

Autoritățile norvegiene nu au transmis nicio informație privind o evaluare comparativă luând ca referință un operator eficient.

Evaluarea compatibilității

Compatibilitatea compensației pentru serviciul public de transport maritim se evaluează pe baza articolului 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE, coroborat cu Cadrul Autorității pentru ajutoarele de stat acordate sub formă de compensații pentru serviciu public („cadrul”) (2).

Principiile stabilite de cadru se aplică în cazul compensației pentru serviciu public numai în măsura în care aceasta constituie un ajutor de stat care nu intră sub incidența Deciziei 2012/21/UE a Comisiei privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general (3).

Autoritatea nu a primit nicio informație din partea autorităților norvegiene în ceea ce privește compatibilitatea și se îndoiește, în acest stadiu, că acordul cu Hurtigruten este compatibil cu funcționarea Acordului privind SEE.

Concluzie

Având în vedere cele de mai sus, autoritatea a decis să inițieze procedura oficială de investigare în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 la Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție. Părțile interesate sunt invitate să transmită observații în termen de o lună de la publicarea prezentei notificări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

EFTA SURVEILLANCE AUTHORITY DECISION

No 490/15/COL

of 9 December 2015

opening the formal investigation procedure on the Coastal Agreement for Hurtigruten Maritime Services 2012-2019

(Norway)

[NON-CONFIDENTIAL VERSION]

The EFTA Surveillance Authority (‘the Authority’),

HAVING REGARD to:

the Agreement on the European Economic Area (‘the EEA Agreement’), in particular to Articles 59(2) and 61,

Protocol 26 to the EEA Agreement,

the Agreement between the EFTA States on the Establishment of a Surveillance Authority and a Court of Justice (‘the Surveillance and Court Agreement’), in particular to Article 24,

Protocol 3 to the Surveillance and Court Agreement (‘Protocol 3’), in particular to Article 1 of Part I and Articles 4(4), 6 and 13 of Part II,

Whereas:

I.   FACTS

1.   Procedure

(1)

On 28 April 2014 the Authority received by e-mail a complaint about alleged incompatible aid to Hurtigruten ASA (‘Hurtigruten’) under the Coastal Agreement for the Bergen – Kirkenes route (‘Hurtigruten Agreement’ or ‘HA’) for the period 1 January 2012 to 31 December 2019.

(2)

A second complaint referring to the same Coastal Agreement was received on 9 July 2014. The two complaints are independent, but there are certain overlapping issues. Given that both complaints refer to the same HA, the present decision will treat them jointly and refer to them as ‘the complaints’ (reference will also be made to ‘the complainants’) throughout the text.

(3)

By letter dated 13 June 2014 (supplemented by a subsequent letter of 10 July 2014), the Authority requested information from the Norwegian authorities. By letter dated 22 September 2014, the Norwegian authorities replied to the information request. An additional request for information was sent to the Norwegian authorities on 21 November 2014, to which the Norwegian authorities replied by letter dated 16 January 2015.

2.   Background – the Hurtigruten Agreement

(4)

Hurtigruten operates transport services consisting of the combined transport of persons and goods along the Norwegian coast from Bergen to Kirkenes, as illustrated in the diagram below:

Diagram 1 – The Bergen – Kirkenes coastal route

Image

(5)

The operation of the service for parts of the period 1 January 2005 to 31 December 2012 was the subject of the Authority's Decision No 205/11/COL. (4) In that Decision the Authority concluded that the measures involved entailed state aid that was incompatible with the functioning of the EEA Agreement in so far as they constituted a form of overcompensation for a public service obligation, and ordered the recovery of the aid.

(6)

The operation of the service for the period 1 January 2012 to 31 December 2019 was the subject of a tender procedure initiated on 30 June 2010, when the tender specifications were published on Doffin (online database for public procurement). (5)

(7)

Following this tender procedure, and on the basis of a bid submitted on 8 November 2010, a contract for the procurement of services for the Bergen – Kirkenes coastal route for the period 1 January 2012 to 31 December 2019 was signed with Hurtigruten on 13 April 2011. Under this contract, Hurtigruten shall perform daily sailings throughout the year with calls at 32 intermediate defined ports between Bergen and Kirkenes. For the Tromsø – Kirkenes and Kirkenes – Tromsø routes, freight transport shall also be provided. The services shall be operated in line with certain capacity and vessel requirements, as stipulated in the contract. Vessels used on the coastal route shall as a minimum have a passenger capacity for 320 passengers, berth capacity in cabins for 120 passengers and freight capacity for 150 euro pallets in a cargo hold with a normal load height. They shall also meet legal and technical requirements as indicated in section 4.4 of the tender specifications.

(8)

The maritime services for the Bergen – Kirkenes route are based on maximum fares as regards port-to-port passengers (i.e. public service passengers), which must be approved by the Norwegian authorities. According to the HA, ‘“[p]ort-to-port passengers” are passengers who purchase tickets for travelling on a chosen route in accordance with the normal tariff, with any supplement for cabins and/or meals at their option. Prices for supplementary services must correspond to published prices for the selected standard of cabin and meal. The overall price must in such cases equal the sum of the ticket price and individual prices of the selected supplementary services.’ An approved fare is taken to mean the normal fares tariff that applied on this route on 1 October 2004, adjusted in line with the Consumer Price Index. Any subsequent changes to the normal tariff must be approved by the Norwegian authorities.

(9)

For other passengers, Hurtigruten is free to set its prices. According to the HA, ‘“[o]ther passenger” are those who are not “port-to-port passengers”. In other words, they are passengers who purchase travel products for specific routes, defined by the supplier, and which include at least one overnight cabin stay and at least one meal on board, where the supplier has published a combined price for the items included and which cannot be broken down into the individual published prices for the same items, including that the passengers will not be entitled to defined discounts on the travel component of the product. Other passengers also include those purchasing a travel product, defined by the supplier, with at least the above-mentioned supplementary services at a combined price, specified per day, but where the passengers themselves select the route where these conditions apply.’ The same applies to cabin and meal prices, as well as to freight transport.

(10)

For the services covered by the HA, the Norwegian authorities pay a total compensation of NOK 5120 million for the eight years' duration of the agreement, expressed in 2011 prices, in accordance with Statistics Norway's cost index for domestic sea transport. (6) The compensation allocation for each individual year is as follows:

Table 1 – Annual Compensation under the HA

2012

NOK 700 million

2013

NOK 683 million

2014

NOK 666 million

2015

NOK 649 million

2016

NOK 631 million

2017

NOK 614 million

2018

NOK 597 million

2019

NOK 580 million

(11)

According to the HA, Hurtigruten is obliged to keep separate accounts for the activities on the Bergen – Kirkenes route and other activities and routes outside the scope of the HA. (7) In addition, Hurtigruten is obliged to keep separate accounts for the public service obligation routes (‘PSO routes’) of the Bergen – Kirkenes main coastal route and the commercial part of the same route.

3.   The complaints  (8)

(12)

Both complainants have requested confidential treatment.

(13)

The complainants' argument that Hurtigruten receives state aid in the form of overcompensation, violating thus Articles 61 and 59 of the EEA Agreement, is centred around the following allegations:

1.

The compensation for providing the PSO routes has increased substantially as compared to the previous contract period.

2.

Hurtigruten continues to receive compensation for services that are not rendered:

a.

Hurtigruten has cancelled all sailings to and from the port of Mehamn from 6 January 2014 onwards without any objective justification or professional verification, after having itself partially demolished the terminal quay in April 2012, which Hurtigruten was actually using to dock for over 20 months. At the same time, the corresponding compensation granted by the Norwegian authorities has not been reduced, enabling Hurtigruten to receive monthly cost savings amounting to NOK 314 500. As a result, both the second and third Altmark conditions would not be fulfilled. The second condition is not fulfilled because the Norwegian authorities have not established a framework or policy for objectively and professionally evaluating loss of service after technical or operational claims by the company, and have not engaged any agency to verify the contested claims. The third condition would not be fulfilled, according to the complainants, because Hurtigruten is paid full compensation for PSO routes where it enjoys a substantial cost reduction as a result of the interruption of the services.

b.

Numerous complaints from several ports and regional authorities regarding frequent and arbitrary Hurtigruten cancellations have been dismissed by the Norwegian authorities and have not resulted in any reduction of the compensation. According to the complainants, certain ports are especially plagued by cancellations due to low passenger numbers and low profitability, especially during the winter season.

The complainants particularly question the force majeure definition of section 8 of the HA referring to ‘extreme weather conditions’ without the use of objective criteria. (9) They also refer to such conditions as not constituting force majeure in line with section 8 of the HA, which particularly states that ‘[o]bstacles that the contracting party should have considered upon entering into the agreement, or could reasonably be expected to avoid or circumvent, shall not be considered to constitute force majeure’. At the same time, the complainants question Hurtigruten's discretion to abuse the absolute sovereignty of the master of the ship, when justifying cancellations that are not due to scheduled maintenance or technical reasons pursuant to section 4-1(3) of the HA.

In conclusion, the complainants submit that the cancellations that do not result in any reduction of the compensation have an adverse effect on the performance of the PSO routes and do not fulfil the second and third Altmark conditions.

3.

Hurtigruten has shown reluctance to pay port fees, rent and service charges. It stopped paying from January 2014 until May 2014. Furthermore, it attempts to secure special price agreements and seeks repayments of such costs from all relevant ports going back to 2011, while maintaining the public service compensation at the same level.

4.

Hurtigruten does not reserve capacity for public service passengers, but rather sells the berth capacity to cruise passengers. Hence, Hurtigruten is paid twice for the same capacity, which provides it with an advantage of NOK 50 to 100 million per year.

4.   Comments by the Norwegian authorities  (10)

(14)

On the allegation that the compensation for the PSO routes under the HA is much higher than under the former agreement of 2005-2012, the Norwegian authorities submit that this reflects the actual costs of running the service with the conditions set in the tender specifications. In this regard, it is also submitted that Hurtigruten suffered considerable losses in the period 2005-2010 while running its PSO routes.

(15)

Nevertheless, as there was only one bid after the call for tenders, the Norwegian authorities made use of their right to initiate subsequent negotiations, resulting in the reduction of the compensation by NOK [400 - 1200] million in relation to the initial offer, i.e. from NOK [6320 – 5520] million to NOK 5120 million.

(16)

Concerning the allegations regarding Hurtigruten cancellations not resulting in any reduction of the compensation, the Norwegian authorities submit that the HA indeed foresees, in section 3, cancellations within the agreed quotas for technical reasons or cultural events, or due to extraordinary weather conditions in line with the force majeure clause of section 8, which do not lead to reductions in the compensation nor to liquidated damages. (11) It is submitted that the benefit gained by Hurtigruten in 2012 and 2013 by not having the compensation reduced in case of extreme weather conditions is significantly lower than a proportional part of the reduction in compensation of NOK [400 – 1200] million so far (i.e. the benefit was NOK [14 – 19] million in 2012 and around NOK [16 – 22] million in 2013).

(17)

As regards in particular the cancellations due to extreme weather conditions, the Norwegian authorities note that the guiding principle is the safety of the passengers, the crew and the ship, irrespective of whether such conditions are expected. Moreover, also in accordance with section 135 of the Norwegian Maritime Act of 24 June 1994 no. 39, the master of the vessel has the sole responsibility and absolute sovereignty when deciding to avoid servicing ports of call due to extreme weather conditions.

(18)

Nevertheless, the HA also provides in section 9.2 that cancellations for other reasons, including cancelled calls at ports, will result in reduced compensation and possible liquidated damages (or claim for compensation in cases of negligence or intent) (12).

(19)

In any case, according to the Norwegian authorities, the cancellations do not represent savings for the company as such cancellations involve several additional costs in changing the passengers' bookings, and finding alternative transportation of passengers and cargo.

(20)

In reference to the cancellation of services to the port of Mehamn, the Norwegian authorities consider that the decision to leave out the port of Mehamn as from January 2014 and until the port was repaired, was a result of a risk assessment made by Hurtigruten, taking into account the challenging port and weather conditions in line with the force majeure provision of section 8 of the HA. The passengers were informed in advance and a land-based transport of cargo was also established between Mehamn and Kjøllefjord. The question of reduction of compensation must be assessed in line with the force majeure provision of section 8 of the HA, pursuant to the accounting and other reporting requirements of section 4-4 of the HA. The repairs of the port of Mehamn were completed on 9 September 2014, and Hurtigruten has resumed its sailing.

(21)

As far as the allegations regarding the port fees, rent and service charges are concerned, the Norwegian authorities state that their level is based on the new Norwegian Ports Act (NPA) in force as from 1 January 2012 for most ports, replacing the previous NPA of 1984 (13). As from that date onwards, the ports can sell services at fair and non-discriminatory prices on a normal contractual basis.

(22)

The Norwegian authorities acknowledge that Hurtigruten has indeed approached some of the ports arguing that it is overcharged. This is because, as explained, some ports have conceived the new NPA as giving them the legal basis to increase radically their prices.

(23)

It is further stressed that the HA is a net contract, which means that Hurtigruten has the risk for costs and revenues during the period of the agreement and is therefore free to influence its costs, including the port fees, in such a way as to operate the service in the most cost efficient manner. The price adjustment clause of section 5-2 of the HA covers only the compensation under the HA. Any amendments of the port fees and charges to Hurtigruten do not thus lead to compensation reduction.

(24)

In this context, the Norwegian authorities point to the mechanism provided in section 7 of the HA for avoiding overcompensation under particular circumstances. This mechanism ensures that each of the parties may demand renegotiations concerning extraordinary adjustment of the compensation, a change in production or other measures, in the event of amendments to acts, regulations or statutory orders, which the parties could not have reasonably foreseen when signing the contract and which entail material extra costs or savings for the contract procuring the service.

(25)

The Norwegian authorities submit that the requirement of section 4-2, paragraph 1 of the HA for a minimum capacity is understood to mean that Hurtigruten is obliged to have sufficient capacity available for the public service passengers up to the set capacity requirements. On the other hand, Hurtigruten is allowed to sell tickets to other passengers e.g. cruise passengers, in order to avoid sailing with empty berths and to the extent that this does not prejudge the rights of the public service passengers. In any case, as submitted, it has seldom occurred that there is not enough capacity for the public service passengers as the vessels' capacity for other passengers is higher than the actual demand.

(26)

For the contingency, when access is denied to public service passengers, Hurtigruten has introduced a travel guarantee to ensure that these passengers may require either a free travel without berth on the planned journey or a travel with berth on the next scheduled ship, or alternative transport free of charge.

4.1    The BDO report  (14)

(27)

The Norwegian authorities commissioned a report from the consultancy BDO, which looked at Hurtigruten's budgeted and actual financial performance in 2012 and 2013, for, separately: a) the services purchased by the government on the Bergen-Kirkenes route and, b) the totality of services provided by Hurtigruten on the same route (i.e. including both commercial and government-procured services).

(28)

In this exercise, BDO distinguished between capacity costs, passenger costs, and costs relating to marketing and sales activities. Capacity costs were then allocated to the government-procured services on the basis of the share of capacity reserved by the government compared to the total capacity of the fleet, whereas passenger costs were allocated on the basis of actual passenger kilometres sailed by distance travellers over the total number of passenger kilometres for all travellers on the fleet. The marketing and sales costs were allocated to the government-procured services on the basis of the share of actual net passenger revenue relating to the PSO passengers compared to the total number of travellers.

(29)

[…]

II.   ASSESSMENT

1.   The presence of state aid

1.1    The concept of state aid

(30)

Article 61(1) of the EEA Agreement reads as follows:

Save as otherwise provided in this Agreement, any aid granted by EC Member States, EFTA States or through State resources in any form whatsoever which distorts or threatens to distort competition by favouring certain undertakings or the production of certain goods shall, in so far as it affects trade between Contracting Parties, be incompatible with the functioning of this Agreement.

(31)

This implies that a measure constitutes state aid within the meaning of Article 61(1) of the EEA Agreement if the following conditions are cumulatively fulfilled. The measure: (i) is granted by the State or through state resources; (ii) confers a selective economic advantage on the beneficiary; (iii) is liable to have an impact on trade between Contracting Parties and to distort competition.

1.2    State resources

(32)

The Norwegian authorities, following a tender procedure, concluded a contract with Hurtigruten for the performance of maritime services over the period 2012-2019 against remuneration, as stipulated in detail in the HA. It is thus not disputed that the aid measure has been granted by the State or through state resources.

1.3    Impact on trade and distortion of competition

(33)

The measure in question must be liable to have an impact on trade between the Contracting Parties and to distort competition.

(34)

According to established case law, when the financial support granted by a Member State strengthens the position of an undertaking compared to other undertakings competing in intra-EEA trade, then there is at least a potential effect on trade between Contracting Parties and on competition (15). In this regard, the Authority is of the view that any potential economic advantage granted to Hurtigruten through state resources would fulfil this condition. As the Authority stated in its Decision No 205/11/COL the market for domestic maritime services (maritime cabotage) (16), within which Hurtigruten operates, was opened to EEA-wide competition in 1998 (17). Moreover, Hurtigruten is also engaged in the tourism sector, in particular through the offer of cruises/round trips along the Norwegian coast. Other operators offer cruises along the same parts of the Norwegian coast (18). Moreover, Hurtigruten also operates a number of cruises in various European States.

(35)

The only criterion of the notion of state aid that is thus in question is whether the HA has conferred a selective undue economic advantage on Hurtigruten.

1.4    Selective economic advantage on Hurtigruten

(36)

The aid measure must confer on Hurtigruten an advantage that relieves it of charges that are normally borne from its budget.

(37)

It follows from the Altmark judgment that where a State measure must be regarded as compensation for services provided by the recipient undertakings in order to discharge public service obligations, such a measure is not caught by Article 61(1) of the EEA Agreement. In the Altmark judgment, the Court of Justice held that compensation for public service obligations does not constitute state aid when four cumulative criteria are met:

i.

‘First, the recipient undertaking must actually have public service obligations to discharge and such obligations must be clearly defined;

ii.

Second, the parameters on the basis of which the compensation is calculated must be established in advance in an objective and transparent manner […];

iii.

Third, the compensation cannot exceed what is necessary to cover all or part of the costs incurred in the discharge of the public service obligations, taking into account the relevant receipts and a reasonable profit for discharging those obligations;

iv.

Fourth, where the undertaking which is to discharge public service obligations is not chosen pursuant to a public procurement procedure which would allow for the selection of the tenderer capable of providing those services at the least cost to the community, the level of compensation needed must be determined on the basis of an analysis of the costs which a typical undertaking, well run and adequately provided with means of transport so as to be able to meet the necessary public service requirements, would have incurred in discharging those obligations, taking into account the relevant receipts and a reasonable profit for discharging the obligations.’  (19)

1.4.1   The first Altmark condition

(38)

The fulfilment of the first Altmark condition must be assessed with regard to Article 4, paragraph 2 of the Maritime Cabotage Regulation, which sets out the specifications that should be part of the definition of a public service obligation, namely: ports to be served, regularity, continuity, frequency, capacity to provide the service, rates to be charged and manning of the vessel.

(39)

Further, in accordance with section 9 of the Authority's Maritime Guidelines, ‘[p]ublic service obligations may be imposed or public service contracts may be concluded for the services indicated in Article 4 of Regulation (EEC) No 3577/92’ (20).

(40)

In the absence of specific EEA rules defining the scope of the existence of a service of general economic interest (SGEI), the Norwegian authorities have a wide margin of discretion in defining a given service as an SGEI and in granting compensation to the service provider. The Authority's competence in this respect is limited to checking whether Norway has made a manifest error when defining the service as an SGEI (21).

(41)

However, according to the case law, PSOs may only be imposed if justified by the need to ensure adequate regular maritime transport services, which cannot be ensured by market forces alone. It is important for the national authorities therefore to demonstrate that there is a real public service need (22). The Communication on the interpretation of the Maritime Cabotage Regulation confirms that ‘[i]t is for the Member States […] to determine which routes require public service obligations. In particular, public service obligations may be envisaged for regular (scheduled) island cabotage services in the event of market failure to provide adequate services’ (23).

(42)

The Norwegian authorities submit that the public service pursuant to the HA relates to the capacity reserve requirement as defined in section 4-2, and that the public service should not be assessed at the level of the actual use of the service.

(43)

Based on the information provided to the Authority (24), it appears however that in both 2012 and 2013, less than [10 – 30] per cent of the passenger capacity reserved for public service passengers was utilised. This would indicate that the compensation received by Hurtigruten for reserving capacity for PSO passengers in those two years vastly exceeded actual demand for PSO passenger services. Moreover, the BDO report shows that the capacity utilisation for commercial passengers amounted to [35 – 65] per cent and [35 – 65] per cent in 2012 and 2013 respectively. Given this level of spare capacity for commercial passengers (and the low level of capacity utilisation for PSO passengers), the Authority cannot exclude that a capacity reservation provision for PSO passengers may be unnecessary, especially during the winter season, where the utilisation by commercial passengers would naturally be much lower.

(44)

For these reasons, the Authority doubts whether the reserve capacity requirement of section 4-2 of the HA can be classified by Norway as an SGEI and invites the Norwegian authorities to provide objective justification regarding the need for such a PSO, taking into account the seasonal fluctuations of commercial passengers transportation.

(45)

The Authority has not received any information on berth utilisation. As regards the cargo transportation for the Tromsø – Kirkenes – Tromsø route, this is not price regulated and according to section 4-3 of the HA, Hurtigruten has full freedom to set the fares. It is doubtful therefore whether the cargo transportation is in compliance with Article 4(2) of the Maritime Cabotage Regulation, which explicitly mentions the elements needed for an adequate definition of a PSO, i.e. among others the rates to be charged.

(46)

In light of the above, the Authority doubts whether the PSO for cargo transportation has been clearly defined under the HA.

(47)

The Authority however, does not doubt that other obligations are clearly defined in section 4-1 of the HA, as regards the supplier obligations in terms of route production requirements, in section 4-2 of the HA, as regards the vessel requirements and in section 4-3 of the HA, as regards fare and discount requirements, with the exception of cargo transportation.

(48)

In view of the above, the Authority doubts that the first Altmark condition is met.

1.4.2   The second Altmark condition

(49)

The Norwegian authorities must define ex ante the methodology to calculate the compensation for discharging the PSO obligations.

(50)

Pursuant to section 4-2 of the HA ‘[v]essels used on the coastal route shall as a minimum have a passenger capacity for 320 passengers, berth capacity in cabins for 120 passengers and freight capacity for 150 euro pallets (in cargo hold with a normal load height)’.

(51)

It is the view of the Norwegian authorities that this condition has been satisfied given that the compensation is calculated on the basis of the elements specified in Annex D to the tender specification, which provides the following:

Table 2 – The elements in the budget scheme for the public service

A:

Total revenues distance passengers

B:

Passengers cost distance passengers

C:

Net passenger revenues (A+B)

D:

Revenues from on board sales

E:

Net revenues from goods and cars

F:

Other revenues

G:

Total own revenues (C+D+E+F)

H:

Government procurement of service

I:

Total revenue (G+H)

J:

Safety crew

K:

Oil and fuel

L:

Repairs and maintenance

M:

Port costs

N:

Insurance costs

O:

Depreciation own vessels/bareboat

P:

Net financial costs

Q:

Total capacity costs (J+K+L+M+N+P)

R:

Cost of goods sold

S:

Crew not included in the safety crew

T:

Marketing costs and sales provision

U:

Administration costs

V:

Other costs

W:

Total passenger costs (R+S+T+U+V)

X:

Total costs public service (Q+W)

Y:

Net result before taxes (I-X)

(52)

In concluding that the parameters were established in advance in an objective and transparent manner, the Norwegian authorities asked the independent consultant BDO to study Hurtigruten's financial accounts for 2012-2013 and compare the accounts for the public service and the total accounts.

(53)

According to the Norwegian authorities, it is thus ensured that the PSO passengers do indeed receive their transport within the capacities set by the HA and that that capacity should be available to the extent that there is actual demand from PSO passengers.

(54)

At this stage, it is not clear to the Authority whether the capacity reserve requirement is linked to actual PSO passenger numbers. For example, there seems to be no objective and transparent methodology to calculate in advance the cost per passenger/kilometre.

(55)

Hurtigruten, in compliance with the tender specifications, has established a separate budget incorporating all costs and revenues attributed to the PSO routes. According to section 4.9.2 of the tender specifications, this separate accounting aims at ensuring predictability of which cost additions/savings/extra revenues/shortfalls form the basis of any renegotiation, as provided for in sections 6 and 7 of the HA. A further aim is to document that the public procurement process does not entail any unlawful cross-subsidisation. The separate accounting however does not aim at establishing in advance the parameters of the compensation, which shall be directly linked to the actual losses and costs (capacity and passenger costs) incurred by Hurtigruten. (25) Instead, the HA has only fixed the annual compensation to be paid for the maritime services for each individual year from 2012 to 2019 based on a minimum commitment for passengers/kilometres per year, without this having any link to the fixed costs (i.e. the capacity costs).

(56)

In addition, although the compensation is based on the elements stipulated in table 2, as mentioned above, the Authority has not received any information as to how these costs have been calculated. For instance, sections 6 and 7 of the HA contain certain provisions on the adjustment of compensation in case of changes in production or in case of unforeseen events. Even though certain indications are provided, i.e. a calculation based on the costs and revenues ensuing from the changes in production or an aggregated calculation in the case of unforeseen events, the exact parameters of these adjustments are not known in advance and there are no limitations on how much extra compensation can be granted (26).

(57)

In this context, as the EFTA Court pointed out in the Hurtigruten case, the principle of transparency could have been observed: ‘[…] Norway could, if necessary, have made provision, in the notice of invitation to tender, for the possibility of amending the conditions for payment of the successful tenderers in certain circumstances by laying down in particular the precise arrangements for any supplementary compensation intended to cover unforeseen losses and costs (27).

(58)

In addition, section 4-1, item 3 of the HA, provides that ‘[o]mission of up to 10 days of operation in agreed production per ship per annum due to planned maintenance and unforeseen operational disruption linked to agreed production (off-hire) is considered to be proper fulfilment and shall not entail a deduction in the agreed remuneration in accordance with section 9-2’. The Authority fails to see how this loss in production is calculated and certified in advance in a transparent and objective manner. The 10 days ceiling appears arbitrary and as such does not appear to qualify as an objective estimate of provable loss (e.g. cancellations of service to the port of Mehamn).

(59)

The Authority notes that neither HA nor the tender specifications specify whether the compensation awarded includes any profit margin for Hurtigruten, and if so, what the methodology used to calculate this profit margin is, taking into account the risks incurred by the operator in the provision of the service.

(60)

Lastly, concerning Hurtigruten's attempts to negotiate lower port fees whilst the Norwegian authorities maintain the compensation at the same level, the Authority underlines that the amount of compensation awarded should be fully reflected in the parameters established in advance including a reasonable profit. As mentioned above, the Authority is of the preliminary view that no parameters have been established to calculate a reasonable profit margin. Therefore, any attempts by Hurtigruten to get lower prices on the port fees while maintaining the compensation at the same level would seem not to satisfy the second Altmark condition.

(61)

As a result, in view of the above, it is the Authority's preliminary opinion that the second Altmark condition is not fulfilled.

1.4.3   The third Altmark condition

(62)

When granting compensation, the Norwegian authorities should ensure that it does not exceed what is necessary to cover all or part of the costs incurred in discharging the PSO, taking into account relevant receipts and a reasonable profit.

(63)

In this regard, the EFTA Court already held in the Hurtigruten case:

‘If it is shown that the compensation paid to the undertakings operating the public service does not reflect the costs actually incurred by that undertaking for the purposes of that service, such a system does not satisfy the requirement that compensation cannot exceed what is necessary to cover all or part of the costs incurred in the discharge of public services obligations, taking into account the relevant receipts and a reasonable profit for discharging those obligations’  (28).

(64)

Briefly, according to the complainants' arguments, presented in further detail in paragraph (13) above:

i)

Hurtigruten does not reserve capacity for public service passengers, but rather sells the capacity to cruise passengers, while maintaining the public service compensation at the same level;

ii)

The compensation for providing the public service has increased substantially as compared to the previous contract period;

iii)

Hurtigruten continues to receive compensation for services that are not rendered; and, lastly

iv)

Hurtigruten further attempts to get lower prices for the harbour fees, while maintaining the public service compensation at the same level;

(65)

As regards the first point, the Authority reminds the Norwegian authorities that under the third Altmark condition, only the costs incurred in discharging the PSO shall be covered. Any compensation granted to cover costs outside the public service remit cannot be held to constitute compensation for PSO. Therefore, when the capacity (passengers and berth) for PSO passengers is sold to commercial cruise passengers, and given that the BDO report does not provide any information on the capacity utilisation to justify the opposite, it appears that Hurtigruten is paid twice for the same service, which would in principle constitute a form of overcompensation.

(66)

The Authority is conscious that the figures presented in the BDO report are annual figures and therefore correspond to average capacity utilisation throughout the year. Accordingly, there may be periods of the year where capacity utilisation for public service passengers is higher, and where it is indeed also necessary to have in place a capacity reservation mechanism. The Authority, however, cannot rule out that the mechanism used in the HA overcompensates Hurtigruten in that it does not take into account different (e.g. seasonal) levels of capacity utilisation during the year.

(67)

The Authority takes note of the travel guarantee subsequently introduced, as mentioned above in paragraph (26), to ‘compensate’ the public service passengers for their lost travel and correct any alleged overcompensation. However, until the introduction of that travel guarantee, public service passengers appear at times to have been unable to benefit from the public service, although the costs were evidently covered by the compensation already granted to Hurtigruten. Also, at this stage it is not clear to the Authority whether the cost of providing a free travel without berth on the planned journey or a travel with berth on the next scheduled ship or alternative transport free of charge equals the compensation that Hurtigruten has received to cover the cost of public service berth capacity, which is sold to commercial cruise passengers. It appears therefore that such a mechanism, due to the limited (on average) capacity utilisation in both the PSO and cruise segment, is an ineffective and relatively costless service for Hurtigruten that does not offset the advantage gained through the excess capacity reservation, which is freely sold to cruise passengers.

(68)

Concerning the second point, as noted above in paragraph (13), and as evident from the Authority's Decision No 205/11/COL, the Norwegian authorities paid Hurtigruten a total compensation of NOK 1 899.7 million to carry out the same PSO routes during the period 2005-2012. More specifically, the annual compensation for the year 2011 amounted to NOK 236.8 million (29). Taking into account that the compensation for 2012 under the current HA amounted to NOK 700 million, the Authority expresses its doubts as to whether the increase in compensation is justified under the HA. The Norwegian authorities claim that there have been considerable losses for Hurtigruten in the period 2005-2012 to justify the increase of the compensation. However, the Authority is of the preliminary view that due to the fact that the previous HA had not envisaged separation of accounts, it is not possible to determine whether these losses were caused by commercial or PSO activities. In any case, it is questionable how such a higher compensation can be justified, when the scope of the PSO remains the same as in the previous contract period (in terms of sailing frequency and number of ports served) and the capacity reservation has decreased from 400 passengers to 320 and from 150 berths to 120.

(69)

In relation to the third point, the Authority notes that when Hurtigruten keeps on its books compensation that has been granted to cover the costs of transporting PSO passengers, without however rendering the service to them (or when the service is not required), overcompensation cannot be excluded.

(70)

Particularly, section 8 of the HA provides for the operator to keep the compensation granted in case of interruptions of sailings due to events that constitute force majeure. It is generally accepted that the decision to avoid servicing ports of call due to extreme weather conditions lies with the master of the vessel. However, the Authority questions at this stage the fact that, as provided for in section 8 of the HA, ‘[…] any cancelled production ensuing from force majeure shall not be considered as a non-conformity in the production under section 4-1, item 3’ and thus not lead to any reduction in the compensation.

(71)

On the basis of the information provided (30), it appears to the Authority that the phenomenon of extreme weather condition constitutes a normality in the maritime business along the Norwegian coast. It might thus be considered as a foreseen event. However, it is not reflected as such in the compensation calculations. The compensation has been calculated as a lump sum ex ante for the whole contract period, without taking into account an objective estimate of a provable loss due to foreseen extreme weather conditions.

(72)

In reference to the cancellation of services to the port of Mehamn, which, according to the complainant, resulted in Hurtigruten receiving monthly cost savings at the amount of NOK 314 500 over a period of around 8 months, the Authority is not at this stage convinced by the Norwegian authorities' suggestion that this situation should be assessed in the context of the force majeure provision of the HA. According to the information provided by the complainants, the port was damaged in 2012 by Hurtigruten itself, which nevertheless continued serving the port until January 2014. Therefore, the Authority cannot see at this stage how this cancellation could be held to have taken place due to unforeseen events, which would entitle the operator to keep the compensation granted.

(73)

Finally, concerning the last point and Hurtigruten's attempts to negotiate lower port fees whilst the Norwegian authorities maintain the compensation at the same level, it should be noted that there should not be any overcompensation above the level of a reasonable profit. Therefore, a reduction in port fees should result in lower compensation, whereas higher port fees would respectively mean a higher compensation. In light of this, at this stage the Authority is of the opinion that any attempts by Hurtigruten to get better prices of the port fees while maintaining the compensation at the same level, would not ensure that overcompensation is excluded.

(74)

The Norwegian authorities point to section 7 of the HA as establishing a mechanism to avoid overcompensation. Section 7, however, refers to unforeseen costs resulting from events that are independent of Hurtigruten's management decisions, such as amendments to acts, regulations or statutory orders. To claim compensation for such costs, it must be proved by the operator that those costs are genuinely incurred in the discharge of the PSO, and the costs must be well documented, so as to ensure that the ultimate compensation received by Hurtigruten does not exceed its actual costs. The Authority at this stage cannot see how section 7 of the HA can ensure that overcompensation is avoided.

(75)

Lastly, the contract does not contain any claw back clause such that if any agreed profit margin is exceeded, the surplus must be returned to the State or deducted from the compensation paid in the next year or perhaps over the contract period.

(76)

In view of the above, the Authority cannot exclude that Hurtigruten has been overcompensated for the provision of the public service. As a result, the Authority doubts whether the third Altmark condition has been fulfilled.

1.4.4   The fourth Altmark condition

(77)

Referring to the tender procedure carried out which resulted in only one bid, Hurtigruten's, the Norwegian authorities argue that the tender was designed in such a way as to attract more bidders. In this respect, it is argued that the tender was widened to include maritime services that would not run on a daily basis throughout the year and that the required minimum capacity was reduced from 400 to 320 passengers and from 150 to 120 berth bunks. Additionally, the deadline for submitting the bids was extended from 30 September until 8 November 2010 on request from an interested operator, whereas overall there was sufficient time allowed from the deadline for submitting bids (8 November 2010) until the date of commencement of the services (1 January 2013).

(78)

Despite the above arguments as well as the fact that subsequent negotiations took place between the Norwegian authorities and Hurtigruten, which resulted in a reduction of the compensation for the whole contract period in relation to the initial offer, see paragraph (15), the Authority at this stage doubts whether a tender procedure such as the one at issue, where only one bid is submitted, can be deemed sufficient to ensure ‘the least cost to the community’ (31), for the reasons listed below.

(79)

Hurtigruten had already run this particular maritime service consisting of the combined transport of persons and goods along the Norwegian coast from Bergen to Kirkenes for years (32). As the incumbent operator, Hurtigruten thus had a significant competitive advantage that reinforced its position in the tender procedure, given that it had already in its possession vessels adapted to the requirements of the tender specifications.

(80)

Furthermore, according to the tender specifications, the assignment for carrying out the PSO was advertised as three alternatives:

i.

:

Alternative 1

:

Daily sailing throughout the year to 34 ports;

ii.

:

Alternative 2

:

Sailings 7 days a week in summer (8 months), 5 days a week in winter (4 months), to 34 ports; and

iii.

:

Alternative 3

:

Sailings 5 days a week throughout the year to 34 ports.

(81)

However, the tender specifications do not provide any clarifications as to the criteria used to award the service. The Procurement Notice refers to the lowest price as the sole award criterion used for the service in question. Although, in itself the ‘lowest price’ criterion could satisfy the fourth Altmark condition, nevertheless in the case at hand, this reference is very abstract and cannot be assessed in isolation. The fact that there were three alternatives would indicate the existence of further information and/or weighting criteria among those alternatives. In view of the fact that such information was not included in the tender documents, the Authority doubts whether the tender as designed has provided incentives to potential bidders, apart from Hurtigruten, that would have been willing to bid in accordance with the requirements of the three different alternatives and for a different alternative than the one actually chosen (i.e. alternative 1).

(82)

The Norwegian authorities have not submitted any information on the second leg of the fourth Altmark condition, concerning whether the level of compensation needed is determined on the basis of an analysis of the costs of a typical undertaking, well run and adequately equipped.

(83)

In view of the above, the Authority doubts that the fourth Altmark condition is met.

1.4.5   Conclusion on the Altmark conditions

(84)

Based on the information submitted, the Authority cannot, at this stage, conclude that the compensation awarded under the Coastal Agreement for Hurtigruten Maritime Services for the period 2012-2019 complies with all the four conditions in the Altmark judgement. The Authority thus cannot exclude the presence of an advantage within the meaning of Article 61(1) EEA, granted to an undertaking for performing public service obligations.

2.   Conclusion on the presence of aid

(85)

The Authority takes the preliminary view that the compensation awarded under the Coastal Agreement for Hurtigruten Maritime Services for the period 2012-2019 may entail state aid within the meaning of Article 61(1) of the EEA Agreement.

3.   Procedural requirements

(86)

Pursuant to Article 1(3) of Part I of Protocol 3: ‘the EFTA Surveillance Authority shall be informed, in sufficient time to enable it to submit its comments, of any plans to grant or alter aid. […] The State concerned shall not put its proposed measures into effect until the procedure has resulted in a final decision’.

(87)

The Norwegian authorities did not notify the HA to the Authority. Should the Authority therefore conclude that the Norwegian authorities have not respected their obligations pursuant to Article 1(3) of Part I of Protocol 3, there would be a breach of the standstill obligation, without prejudice to the application of the SGEI Decision as below mentioned.

4.   Compatibility of the aid

4.1    The legal framework

(88)

The compatibility of public service compensation for maritime transport is assessed on the basis of Article 59(2) of the EEA Agreement in conjunction with the Authority's Framework for state aid in the form of public service compensation (‘the Framework’) (33).

(89)

The principles set out in the Framework apply to public service compensation only in so far as it constitutes state aid not covered by Commission Decision 2012/21/EU on the application of Article 106(2) of the Treaty of the Functioning of the European Union to state aid in the form of public service compensation granted to certain undertakings entrusted with the operation of services of general economic interest (‘SGEI Decision’) (34).

(90)

According to the case-law of the Court of Justice, it is up to the Member State to invoke possible grounds for compatibility and to demonstrate that the conditions of compatibility are met (35). The Norwegian authorities consider that the measure at hand does not constitute state aid pursuant to the Altmark jurisprudence, and therefore has not provided any grounds for compatibility.

4.2    Applicability of Decision 2012/21/EU

(91)

The SGEI Decision lays down the conditions under which certain types of public service compensation are to be regarded as compatible with the functioning of the EEA Agreement pursuant to its Article 59(2) and exempt from the requirement of prior notification under Article 1(3) of Part I of Protocol 3 to the Surveillance and Court Agreement.

(92)

There is one exception from the notification requirement of Article 2 of the SGEI Decision, which might be relevant in the present case:

‘(d)

compensation for the provision of services of general economic interest as regards air or maritime links to islands on which the average annual traffic during the 2 financial years preceding that in which the service of general economic interest was assigned does not exceed 300 000 passengers’;

(93)

The Authority has not received any information from the Norwegian authorities as regards the applicability of the said exception. The Authority therefore doubts whether the Bergen – Kirkenes public service route concern an annual traffic not exceeding the threshold of 300 000 passengers.

(94)

In light of the doubts expressed above under paragraphs (49) to (85) on alleged overcompensation, the Authority further doubts whether the Norwegian authorities have ensured, pursuant to Article 5 of the SGEI decision, that Hurtigruten does not receive compensation in excess of the amount needed to cover the net cost incurred in discharging the public service obligations, including a reasonable profit.

(95)

The Authority additionally invites the Norwegian authorities, in the event of the measure falling under the above exception, to justify whether the provisions of Article 4 (entrustment), Article 6 (control of overcompensation) and Article 7 (transparency) of the SGEI Decision are complied with.

4.3    Applicability of the Framework

(96)

On the basis of the provisions of the Framework, one of the compatibility conditions that must be fulfilled is that the entrustment act which specifies the public service obligation, in this case the HA, shall include ‘[a] description of the compensation mechanism and the parameters for calculating, monitoring and reviewing the compensation’.

(97)

Further, according to the Framework, ‘[t]he amount of compensation must not exceed what is necessary to cover the net cost of discharging the public service obligations, including a reasonable profit’. The Framework also clarifies that ‘[t]he net cost necessary, or expected to be necessary, to discharge the public service obligations should be calculated using the net avoided cost methodology […]’.  (36)

(98)

On the basis of the considerations in paragraphs (49) to (85), at this stage the Authority considers that Hurtigruten may have been overcompensated for the provision of the public service.

(99)

The compatibility of the HA shall also be assessed against the following conditions as provided for by the Framework:

a.   Paragraph 14: proper consideration to the public service needs;

b.   Paragraph 19: compliance with EEA public procurement rules;

c.   Paragraph 20: absence of discrimination;

d.   Paragraph 24 to 38: calculation of the net cost necessary to discharge the PSO;

e.   Paragraphs 39 to 50: efficiency incentives;

f.   Paragraphs 51 to 59: no affectation of trade development to an extent contrary to the interests of the EEA;

g.   Paragraph 60: transparency.

(100)

The Norwegian authorities have not put forward any compatibility considerations. Therefore at this stage, the Authority raises doubts as to whether the compensation awarded under the Coastal Agreement for Hurtigruten Maritime Services for the period 2012-2019 is compatible with the functioning of the EEA Agreement.

5.   Conclusion

(101)

As set out above, the Authority has doubts as to whether the HA entails state aid within the meaning of Article 61(1) of the EEA Agreement.

(102)

The Authority also has doubts as to whether the HA is compatible with the functioning of the EEA Agreement.

(103)

Consequently, and in accordance with Article 4(4) of Part II of Protocol 3, the Authority is obliged to open the formal investigation procedure provided for in Article 1(2) of Part I of Protocol 3. The decision to open a formal investigation procedure is without prejudice to the final decision of the Authority, which may conclude that the HA does not constitute aid or that it is aid compatible with the functioning of the EEA Agreement.

(104)

The Authority, acting under the procedure laid down in Article 1(2) of Part I of Protocol 3, invites the Norwegian authorities to submit, within one month of the date of receipt of this Decision, their comments and to provide all documents, information and data needed for the assessment of the HA in light of the state aid rules.

(105)

The Authority requests the Norwegian authorities to forward a copy of this decision to Hurtigruten.

(106)

The Authority must remind the Norwegian authorities that, according to Article 14 of Part II of Protocol 3, any incompatible aid unlawfully granted will in principle have to be recovered, unless this recovery would be contrary to a general principle of EEA law.

HAS ADOPTED THIS DECISION:

Article 1

The formal investigation procedure provided for in Article 1(2) of Part I of Protocol 3 is opened into the Coastal Agreement for Hurtigruten Maritime Services 2012-2019.

Article 2

The Norwegian authorities are invited, pursuant to Article 6(1) of Part II of Protocol 3, to submit their comments on the opening of the formal investigation procedure within one month of the date of receipt of this Decision. They are further requested to provide, also within one month of the date of receipt of this Decision, all documents, information and data needed for assessment of the compatibility of the aid measure.

Article 3

This Decision is addressed to the Kingdom of Norway.

Article 4

Only the English language version of this decision is authentic.

Done at Brussels, on 9 December 2015.

For the EFTA Surveillance Authority

Sven Svedman

President

Helga Jónsdóttir

College Member


(1)  Hotărârea în cauza C-280/00 Altmark Trans GmbH și Regierungspräsidium Magdeburg/Nahverkehrsgesellschaft Altmark GmbH (Altmark), EU:C:2003:415, punctele 87-93.

(2)  Disponibil la: http://www.eftasurv.int/media/state-aid-guidelines/Part-VI---Framework-for-state-aid-in-the-form-of-public-service-compensation.pdf

(3)  JO L 7, 11.1.2012, p. 3, inclusă la punctul 1h din anexa XV la Acordul privind SEE.

(4)  OJ L 175, 5.7.2012, p. 19 and EEA Supplement No 37, 5.7.2012, p. 1. See also Joined Cases E-10/11 and E-11/11 Hurtigruten [2012] EFTA Ct. Rep. 758, upholding the Authority's Decision.

(5)  See www.doffin.no.

(6)  If Statistics Norway's cost index is unavailable, Statistics Norway's Consumer Price Index would be used.

(7)  As mentioned in the Authority's Decision No 205/11/COL ‘[i]n addition to the service covered by the Hurtigruten Agreement, Hurtigruten is a commercial operator and offers round trips, excursions, and catering on the route Bergen – Kirkenes. Moreover, in connection with this route, Hurtigruten also provides transport services in the Geiranger fjord, outside the scope of the Hurtigruten Agreement. Furthermore, Hurtigruten operates a number of different cruises in different European states, Russia, Antarctica, Spitsbergen and Greenland’, section 1.2.

(8)  Doc Nos 748323 and 715314.

(9)  The complainants point to the fact that in the call for tender for the 2005-2012 contract period force majeure as a result of extreme weather conditions was defined as wind speeds over 25 m/s (full storm). However, in the current HA, ‘extreme weather conditions’ are defined as ‘conditions where ocean and/or wind conditions are such that the ship's captain judges it to be unsafe to continue the sailing and/or arrive at a specific port’. This, according to the complainants, has resulted in the majority of the cancellations during the period 2012-2013 in select ports to have occurred at wind conditions below 15 m/s.

(10)  Doc Nos 723002 and 742652.

(11)  The Norwegian authorities submit that according to Hurtigruten's reports, ships were out of production for 171 operating days in 2012 and 186.7 operating days in 2013 due to maintenance and unforeseen operational disturbances, for 5 operating days in 2012 and 12.8 operating days in 2013 due to the ships being used for cultural or similar activities, and finally for 87 operating days in 2012 and 99.8 operating days in 2013 due to extraordinary weather conditions.

(12)  On 12 December 2014, Hurtigruten paid back to the Norwegian authorities the amount of NOK [24 – 32] million due to cancellations in 2012 and 2013.

(13)  The previous NPA of 1984 distinguished between port fees and service charges. There were several different port fees, e.g. quay fees covering quay costs, approach fees covering costs of keeping the fairway and port approach open and safe, passenger fees covering costs of special passenger facilities etc. Ports could additionally levy service charges for services they sold, which were not covered by the port fees.

(14)  BDO Memo, ‘An assessment of Hurtigruten's reported income statements’, Oslo 14 January 2015, p. 7.

(15)  Judgment in Philip Morris Holland BV v Commission, 730/79, EU:C:1980:209, paragraph 11; judgment in Regione Friuli Venezia Giulia v Commission, T-288/97, EU:T:2001:115, paragraph 41; and judgment in Altmark Trans GmbH and Regierungspräsidium Magdeburg v Nahverkehrsgesellschaft Altmark GmbH (Altmark), C-280/00, EU:C:2003:415, paragraph 75.

(16)  Council Regulation (EEC) No 3577/92 of 7 December 1992 applying the principle of freedom to provide services to maritime transport within Member States (maritime cabotage) (OJ L 364, 12.12.1992, p. 7).

(17)  The maritime cabotage regulation was incorporated at point 53a in Annex XIII to the EEA Agreement (OJ L 30, 5.2.1998, p. 42).

(18)  Norwegian Cruise Line, MSC Cruises, Royal Caribbean, Holland America Line, etc.

(19)  Paragraphs 87-93.

(20)  Available at http://www.eftasurv.int/?1=1&showLinkID=15132&1=1.

(21)  Available at http://www.eftasurv.int/media/state-aid-guidelines/Part-VI---Compensation-granted-for-the-provision-of-services-of-general-economic-interest.pdf.

(22)  Judgment in Alanir and others, C-205/1999, EU:C:2001:107, paragraph 34.

(23)  Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions updating and rectifying the Communication on the interpretation of Council Regulation (EEC) No 3577/92 applying the principle of freedom to provide services to maritime transport within Member States (maritime cabotage), COM(2003) 595 final, 22.12.2003, section 5.2.

(24)  BDO Memo, page 7.

(25)  Joined Cases E-10/11 and E-11/11 Hurtigruten [2012] EFTA Ct. Rep. 758, paragraph 117.

(26)  Ibid, paragraphs 128-129.

(27)  Ibid, paragraph 127.

(28)  Paragraph 170. See for comparison, judgment in Enirisorse, C-34/01 to C-38/01, EU:C:2003:640, paragraphs 37-40.

(29)  Section 2.

(30)  See footnote 11.

(31)  Paragraph 68, http://www.eftasurv.int/media/state-aid-guidelines/Part-VI---Compensation-granted-for-the-provision-of-services-of-general-economic-interest.pdf.

(32)  For background information on the Hurtigruten Agreement, see Decision No 205/11/COL on the Supplementary Agreement on the Hurtigruten service, section 2, OJ L 175, 5.7.2012, p. 19 and EEA Supplement No 37, 5.7.2012, p. 1.

(33)  Available at http://www.eftasurv.int/media/state-aid-guidelines/Part-VI---Framework-for-state-aid-in-the-form-of-public-service-compensation.pdf.

(34)  OJ L 7, 11.1.2012, p. 3, incorporated at point 1h of Annex XV of the EEA Agreement.

(35)  Judgment in Italy v Commission, C-364/90, EU:C:1993:157, paragraph 20.

(36)  See also paragraphs 27 and 28 of the Framework for alternative calculation methods.


30.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/45


Anunț din partea Norvegiei referitor la Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și de folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor

Anunț referitor la invitația de a depune cereri de acordare a licențelor de extracție a petrolului pe platforma continentală norvegiană – Atribuiri în 2016 în zonele prestabilite

(2016/C 236/12)

Ministerul Petrolului și Energiei din Norvegia anunță lansarea invitației de a se depune cereri de acordare a licențelor de extracție a petrolului, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor (1).

Licențele de extracție se vor acorda doar societăților pe acțiuni înregistrate în Norvegia sau într-un alt stat parte la Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul privind SEE) ori persoanelor fizice cu domiciliul într-un stat parte la Acordul privind SEE.

Societățile comerciale care nu sunt titulare ale unei licențe pentru platforma continentală norvegiană pot obține licențe de extracție dacă îndeplinesc condițiile preliminare pentru acordarea de licențe în această zonă.

Societățile comerciale care depun cereri individuale și cele care depun cereri ca parte a unui grup vor beneficia de același tratament din partea ministerului. Solicitanții care depun cereri individuale, precum și solicitanții ce fac parte dintr-un grup care depune o cerere comună vor fi considerați solicitanți individuali ai unei licențe de extracție. Pe baza cererilor depuse de grupuri sau de solicitanți individuali, ministerul poate alcătui grupuri cărora li se va acorda o nouă licență de extracție, inclusiv prin înlăturarea unor solicitanți dintr-un grup de solicitanți și adăugarea unor solicitanți individuali; de asemenea, ministerul poate desemna operatorul pentru astfel de grupuri.

Atribuirea unei participații la o licență de extracție va fi condiționată de încheierea de către titularii licenței a unui acord privind activitățile petroliere, inclusiv a unui acord de exploatare în comun și a unui acord contabil. Dacă licența de extracție este împărțită stratigrafic, titularilor celor două licențe împărțite stratigrafic li se va solicita, de asemenea, să încheie un acord specific de exploatare în comun, care reglementează relația dintre ei în această privință.

Odată cu semnarea acordurilor respective, titularii licenței vor constitui o societate mixtă, în care fiecare va deține o participație identică, în orice moment, cu participația deținută la licența de extracție.

Documentația de licență se va baza, în principal, pe documentele relevante aferente atribuirilor din 2015 în zonele prestabilite. Scopul este ca sectorul industrial să fie informat, înainte de momentul depunerii cererii, cu privire la principalele elemente ale oricăror modificări aduse cadrului.

Criterii de acordare a licențelor de extracție

Pentru a promova buna gestionare a resurselor, precum și explorarea și extracția rapidă și eficientă a petrolului pe platforma continentală norvegiană, inclusiv pentru stabilirea componenței grupurilor titulare ale licențelor acordate în acest scop, se aplică următoarele criterii de atribuire a participațiilor la licențele de extracție și de desemnare a operatorului:

(a)

cunoașterea de către solicitant a geologiei zonei geografice respective și modul în care titularii licenței își propun să efectueze o explorare eficientă a petrolului;

(b)

cunoștințele și expertiza tehnică relevantă a solicitantului, precum și modul în care acestea pot contribui activ la o explorare eficientă în ceea ce privește costurile și, după caz, la extracția petrolului din zona geografică respectivă;

(c)

experiența dobândită anterior de solicitant pe platforma continentală norvegiană sau o experiență relevantă echivalentă dobândită în alte zone;

(d)

capacitatea financiară satisfăcătoare a solicitantului de a efectua activități de explorare și, după caz, de extracție de petrol în zona geografică în cauză;

(e)

dacă solicitantul deține sau a deținut o licență de extracție, ministerul poate lua în considerare orice formă de ineficiență sau de lipsă de responsabilitate demonstrate de solicitant ca titular de licență;

(f)

licențele de extracție vor fi atribuite, în principal, unei societăți mixte în cadrul căreia cel puțin unul dintre titularii de licență a forat cel puțin un puț pe platforma continentală norvegiană în calitate de operator sau are o experiență operațională relevantă echivalentă în afara platformei continentale norvegiene;

(g)

licențele de extracție se vor atribui, în principal, pentru doi sau mai mulți titulari, cu condiția ca cel puțin unul dintre aceștia să aibă experiența menționată la litera (f);

(h)

operatorul căruia i se vor atribui licențele de extracție pentru Marea Barents trebuie să fi forat cel puțin un puț pe platforma continentală norvegiană în calitate de operator sau să aibă o experiență operațională relevantă echivalentă în afara platformei continentale norvegiene;

(i)

pentru licențele de extracție în ape adânci, atât operatorul desemnat, cât și cel puțin unul dintre titularii licenței trebuie să fi forat cel puțin un puț pe platforma continentală norvegiană în calitate de operator sau să aibă o experiență operațională relevantă echivalentă în afara platformei continentale norvegiene. În cadrul licenței de extracție, unul dintre titulari trebuie să fi forat în apele adânci în calitate de operator;

(j)

în cazul licențelor de extracție pentru care se preconizează forarea puțurilor de explorare la presiuni și/sau temperaturi înalte (PI/TI), operatorul desemnat și cel puțin încă unul dintre titularii de licență trebuie să fi forat cel puțin un puț pe platforma continentală norvegiană în calitate de operator sau să aibă o experiență operațională relevantă echivalentă în afara platformei continentale norvegiene. În cazul unei licențe de extracție, unul dintre titulari trebuie să fi forat un puț la presiune și/sau temperatură înaltă în calitate de operator.

Zone care pot face obiectul cererilor

Cererile de participații la licențele de extracție pot fi depuse pentru blocurile din zona prestabilită pentru care nu s-au acordat licențe, conform hărților publicate de Direcția norvegiană a petrolului (NPD). De asemenea, se pot depune cereri pentru suprafața la care s-a renunțat în zona prestabilită după publicarea anunțului, în conformitate cu hărțile actualizate ale Direcției norvegiene a petrolului (hărți interactive care cuprind date, disponibile pagina de internet a NPD).

Fiecare licență de extracție poate cuprinde unul sau mai multe blocuri ori părți ale unui bloc (blocuri). Solicitanții sunt rugați să își limiteze cererile la zonele în care au cartografiat potențialul de extracție.

Textul integral al anunțului, precum și hărțile detaliate ale zonelor accesibile, pot fi accesate pe pagina de internet a Direcției norvegiene a petrolului, www.npd.no/apa2016

Cererile de acordare a licențelor de extracție a petrolului se trimit la adresa:

Ministry of Petroleum and Energy

P.O. Box 8148 Dep.

N-0033 Oslo

NORWAY

Două copii se trimit la adresa:

Norwegian Petroleum Directorate

P.O. Box 600

N-4003 Stavanger

NORWAY

Termen-limită: 6 septembrie 2016, ora 12.00.

Acordarea licențelor de extracție a petrolului în cadrul atribuirilor din 2016 în zonele prestabilite de pe platforma continentală norvegiană este planificată să aibă loc în primul trimestru al anului 2017.


(1)  JO L 164, 30.6.1994, p. 3.


V Anunţuri

PROCEDURI ADMINISTRATIVE

Comisia Europeană

30.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/47


Cerere de propuneri în cadrul programului de lucru multianual privind acordarea de ajutoare financiare în domeniul infrastructurii energetice transeuropene, în temeiul Mecanismului pentru interconectarea Europei, pentru perioada 2014-2020

[Decizia C(2016) 1587 a Comisiei]

(2016/C 236/13)

Prin prezenta, Direcția Generală Energie a Comisiei Europene lansează o cerere de propuneri în vederea acordării de granturi conform priorităților și obiectivelor definite în programul de lucru multianual din domeniul infrastructurii energetice transeuropene, în temeiul Mecanismului pentru interconectarea Europei, pentru perioada 2014-2020.

Se solicită propuneri pentru următoarea cerere:

CEF-Energy-2016-2

Suma orientativă disponibilă pentru propunerile selectate în cadrul prezentei cereri de propuneri este de 600 de milioane EUR.

Termenul-limită pentru depunerea propunerilor este 8 noiembrie 2016.

Textul integral al cererii de propuneri este disponibil la adresa:

https://ec.europa.eu/inea/en/https%3A//ec.europa.eu/inea/en/connecting-europe-facility/cef-energy/calls/second-2016-cef-energy-call-proposals-2016-2


PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI

Comisia Europeană

30.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/48


Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul M.8094 – BNP Paribas Fortis Private Equity Belgium/Sofindev IV/DHAM/Novy International)

Caz care poate face obiectul procedurii simplificate

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2016/C 236/14)

1.

La data de 21 iunie 2016, Comisia Europeană a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderile BNP Paribas Fortis Private Equity Belgium NV („BNPPF PE”, Belgia), Sofindev IV NV („Sofindev”, Belgia) și DHAM NV („Korys/Colruyt Group”, Belgia) dobândesc, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul în comun asupra întreprinderii Novy International NV („Novy”, Belgia), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

—   în cazul întreprinderii BNPPF PE: investiții în societăți necotate și finanțare de tip mezanin. Întreprinderile din portofoliul său desfășoară activități în sectoare precum furnizarea și fabricarea de produse din metal și din plastic, fonduri de capital inițial pentru universități, produse de panificație, prestarea de servicii în domeniul industrial și activități imobiliare;

—   în cazul întreprinderii Sofindev: investiții de capital privat în întreprinderi mici și mijlocii din Belgia. Întreprinderile din portofoliul său sunt active în distribuția de materiale pentru acoperișuri și fațade și în dezvoltarea de soluții informatice care utilizează geolocalizarea;

—   în cazul întreprinderii Korys/Colruyt Group: grupul este activ pe piețele cu amănuntul, al comerțului cu ridicata și al serviciilor de alimentație publică. De asemenea, activitățile sale cuprind și furnizarea de soluții de software, elaborarea de proiecte în domeniul energiei durabile/regenerabile, precum și prezența pe piața științelor medicale/științelor vieții;

—   în cazul întreprinderii Novy: proiectarea, fabricarea și comercializarea de aparate de bucătărie de ultimă generație, în principal a hotelor de bucătărie.

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia Europeană constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de analiză a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în comunicare.

4.

Comisia Europeană invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisia Europeană în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei Europene, cu numărul de referință M.8094 – BNP Paribas Fortis Private Equity Belgium/Sofindev IV/DHAM/Novy International, prin fax (+32 22964301), prin e-mail, la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu, sau prin poștă, la următoarea adresă:

Commission européenne

Direction générale de la concurrence

Greffe des concentrations

1049 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË


(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1 („Regulamentul privind concentrările economice”).

(2)  JO C 366, 14.12.2013, p. 5.