ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 118

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 59
4 aprilie 2016


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2016/C 118/01

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

1


 

V   Anunţuri

 

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

 

Curtea de Justiție

2016/C 118/02

Cauza C-396/15 P: Recurs introdus la 21 iulie 2015 de Shoe Branding Europe BVBA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 21 mai 2015 în cauza T-145/14, adidas AG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

2

2016/C 118/03

Cauza C-652/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Darmstadt (Germania) la 7 decembrie 2015 – FurkanTekdemir, reprezentat legal de Derya Tekdemir și de Nedim Tekdemir/Kreis Bergstraße

2

2016/C 118/04

Cauza C-655/15 P: Recurs introdus la 7 decembrie 2015 de Panrico, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 7 octombrie 2015 în cauza T-534/13, Panrico/OAPI

3

2016/C 118/05

Cauza C-662/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 14 decembrie 2015 – Lohmann & Rauscher International GmbH & Co. KG/BIOS Naturprodukte GmbH

4

2016/C 118/06

Cauza C-680/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 17 decembrie 2015 – Asklepios Kliniken Langen-Seligenstadt GmbH/Ivan Felja

5

2016/C 118/07

Cauza C-681/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 17 decembrie 2015 – Asklepios Dienstleistungsgesellschaft mbH/Vittoria Graf

6

2016/C 118/08

Cauza C-685/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesverwaltungsgericht Oberösterreich (Austria) la 18 decembrie 2015 – Online Games Handels GmbH și Frank Breuer și alții/Landespolizeidirektion Oberösterreich

7

2016/C 118/09

Cauza C-689/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 21 decembrie 2015 – W. F. Gözze Frottierweberei GmbH, Wolfgang Gözze/Verein Bremer Baumwollbörse

8

2016/C 118/10

Cauza C-2/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Stuttgart (Germania) la 4 ianuarie 2016 – Procedură penală împotriva J.S.R.

8

2016/C 118/11

Cauza C-7/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia n 11 de Vigo (Spania) la 6 ianuarie 2016 – Banco Popular Español S.A.și PL Salvador, S.A.R.L./Maria Rita Giraldez Villar și Modesto Martínez Baz

9

2016/C 118/12

Cauza C-20/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 15 ianuarie 2016 – Wolfram Bechtel, Marie-Laure Bechtel/Finanzamt Offenburg

10

2016/C 118/13

Cauza C-21/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) (Portugalia) la 15 ianuarie 2016 – Euro Tyre BV/Autoridade Tributária e Aduaneira

11

2016/C 118/14

Cauza C-22/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul București (România) la data de 15 ianuarie 2016 – Fondul Proprietatea SA/SC Hidroelectrica SA

11

2016/C 118/15

Cauza C-42/16: Acțiune introdusă la 26 ianuarie 2016 – Comisia Europeană/Republica Finlanda

12

2016/C 118/16

Cauza C-58/16: Acțiune introdusă la 1 februarie 2016 – Comisia Europeană/Republica Federală Germania

13

2016/C 118/17

Cauza C-66/16 P: Recurs introdus la 5 februarie 2016 de Comunidad Autónoma del País Vasco și Itelazpi, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 noiembrie 2015 în cauza T-462/13, Comunidad Autónoma del País Vasco și Itelazpi/Comisia

14

2016/C 118/18

Cauza C-67/16 P: Recurs introdus la 5 februarie 2016 de Comunidad Autónoma de Cataluña și Centre de Telecomunicacions i Tecnologies de la Informació de la Generalitat de Catalunya (CTTI) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 noiembrie 2015 în cauza T-465/13, Comunidad Autónoma de Cataluña și CTTI/Comisia

15

2016/C 118/19

Cauza C-68/16 P: Recurs introdus la 5 februarie 2016 de Navarra de Servicios y Tecnologías, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 noiembrie 2015 în cauza T-487/13, Navarra de Servicios y Tecnologías/Comisia

16

2016/C 118/20

Cauza C-69/16 P: Recurs introdus la 5 februarie 2016 de Cellnex Telecom S.A. şi Retevisión I, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 noiembrie 2015 în cauza T-541/13, Abertis Telecom S.A. şi Retevisión I/Comisia

17

2016/C 118/21

Cauza C-70/16: Recurs introdus la 5 februarie 2016 de Comunidad Autónoma de Galicia și Redes de Telecomunicación Galegas Retegal, S.A. (Retegal) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 noiembrie 2015 în cauzele conexate T-463/13 şi T-464/13, Comunidad Autónoma de Galicia și Retegal/Comisia

19

2016/C 118/22

Cauza C-81/16 P: Recurs introdus la 12 februarie 2016 de Regatul Spaniei împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 noiembrie 2015 în cauza T-461/13, Spania/Comisia

21

 

Tribunalul

2016/C 118/23

Cauzele conexate T-546/13, T-108/14 și T-109/14: Hotărârea Tribunalului din 26 februarie 2016 – Šumelj și alții/Comisia (Răspundere extracontractuală — Aderarea Croației la Uniune — Abrogare anterior aderării a unei reglementări naționale care prevedea crearea profesiei de executor judecătoresc — Prejudiciu suferit de persoanele care au fost numite anterior executori judecătorești — Neadoptarea de către Comisie a măsurilor prin care se urmărește respectarea angajamentelor de aderare — Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor — Articolul 36 din Actul de aderare)

23

2016/C 118/24

Cauza T-210/14: Hotărârea Tribunalului din 26 februarie 2016 – Mederer/OAPI – Cadbury Netherlands International Holdings (Gummi Bear-Rings) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Înregistrare internațională care desemnează Comunitatea Europeană — Marca figurativă Gummi Bear-Rings — Marca națională figurativă anterioară GUMMY — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

23

2016/C 118/25

Cauza T-240/14 P: Hotărârea Tribunalului din 26 februarie 2016 – Bodson şi alţii/BEI (Recurs — Funcție publică — Personalul BEI — Natura contractuală a raportului de muncă — Reforma sistemului de remunerații și de progresie salarială al BEI — Obligația de motivare — Denaturare — Erori de drept)

24

2016/C 118/26

Cauza T-241/14 P: Hotărârea Tribunalului din 26 februarie 2016 – Bodson și alții/BEI (Recurs — Funcție publică — Personalul BEI — Natura contractuală a raportului de muncă — Remunerație — Reforma regimului de prime a BEI — Obligația de motivare — Denaturare — Erori de drept)

25

2016/C 118/27

Cauza T-402/14: Hotărârea Tribunalului din 25 februarie 2016 – FCC Aqualia/OAPI – Sociedad General de Aguas de Barcelona (AQUALOGY) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative AQUALOGY — Marca comunitară verbală anterioară AQUALIA și marca națională figurativă anterioară aqualia — Motive relative de refuz — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

25

2016/C 118/28

Cauza T-411/14: Hotărârea Tribunalului din 24 februarie 2016 – Coca-Cola/OAPI (Forma unei sticle cu contur fără caneluri) [Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare tridimensionale — Forma unei sticle cu contur fără caneluri — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare — Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009]

26

2016/C 118/29

Cauza T-507/14: Hotărârea Tribunalului din 26 februarie 2016 – Vidmar și alții/Comisia (Răspundere extracontractuală — Aderarea Croației la Uniune — Abrogare anterior aderării a unei reglementări naționale care prevedea crearea profesiei de executor judecătoresc — Prejudiciu suferit de persoanele care au fost numite anterior executori judecătorești — Neadoptarea de către Comisie a măsurilor prin care se urmărește respectarea angajamentelor de aderare — Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor — Articolul 36 din Actul de aderare)

27

2016/C 118/30

Cauza T-543/14: Hotărârea Tribunalului din 26 februarie 2016 – provima Warenhandels/OAPI – Renfro (HOT SOX) [Marcă comunitară — Procedură de declarare a nulității — Înregistrare internațională care desemnează Comunitatea Europeană — Marca verbală HOT SOX — Motive absolute de refuz — Lipsa caracterului descriptiv — Caracter distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

27

2016/C 118/31

Cauzele conexate T-589/14 și T-772/14: Hotărârea Tribunalului din 25 februarie 2016 – Musso/Parlamentul (Regim financiar al deputaților din Parlament — Pensie pentru limită de vârstă — Obligația deputaților francezi de a solicita drepturile de pensie pe lângă regimurile naționale — Regula anticumul — Norme de aplicare a Statutului deputaților — Decizie adoptată în urma procedurii de reclamație — Notă de debit — Decizie de suspendare a plății pensiei — Principiul contradictorialităţii — Termen rezonabil — Obligația de motivare)

28

2016/C 118/32

Cauza T-692/14: Hotărârea Tribunalului din 25 februarie 2016 – Puma/OAPI – Sinda Poland (Reprezentarea unui animal) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a unei mărci figurative reprezentând un animal — Mărci internaționale figurative anterioare reprezentând o puma — Motiv relativ de refuz — Similitudinea semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

29

2016/C 118/33

Cauza T-761/14: Hotărârea Tribunalului din 23 februarie 2016 – Consolidated Artists/OAPI – Body Cosmetics International (MANGO) [Marcă comunitară — Procedură de nulitate — Marca comunitară figurativă MANGO — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare — Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009]

30

2016/C 118/34

Cauza T-816/14: Hotărârea Tribunalului din 24 februarie 2016 – Tayto Group/OAPI – MIP Metro (REAL HAND COOKED) (Marcă comunitară — Procedură de opoziţie — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative REAL HAND COOKED — Marcă naţională figurativă anterioară real QUALITY — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Abuz de putere — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolele 64, 75, 76 şi 83 din Regulamentul nr. 207/2009)

30

2016/C 118/35

Cauza T-279/13: Ordonanța Tribunalului din 15 februarie 2016 – Ezz și alții/Consiliul (Acțiune în anulare — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Egipt — Măsuri adoptate împotriva unor persoane răspunzătoare de însușirea ilegală de fonduri ale statului și a unor persoane și entități asociate — Înghețarea fondurilor — Includerea reclamanților pe lista persoanelor vizate — Temei juridic — Nerespectarea criteriilor de includere — Eroare de drept — Eroare de fapt — Dreptul de proprietate — Atingere adusă reputației — Dreptul la apărare — Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă — Obligația de motivare — Adaptarea concluziilor și a motivelor — Litispendență — Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată)

31

2016/C 118/36

Cauza T-639/14: Ordonanța Tribunalului din 9 februarie 2016 – DEI/Comisia (Ajutoare de stat — Plângeri — Decizii de respingere — Aprecierea preliminară a Comisiei — Decizia finală — Retragerea actului atacat — Nepronunțare asupra fondului)

32

2016/C 118/37

Cauza T-34/16: Acțiune introdusă la 26 ianuarie 2016 – Republica Lituania/Comisia

32

2016/C 118/38

Cauza T-38/16: Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2016 – EEB/Comisia

34

2016/C 118/39

Cauza T-41/16: Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2016 – Cyprus Turkish Chamber of Industry şi alţii/Comisia

34

2016/C 118/40

Cauza T-57/16: Acțiune introdusă la 8 februarie 2016 – Chanel/EUIPO – Li Jing Zhou și Golden Rose 999 (Reprezentarea unui ornament)

35

2016/C 118/41

Cauza T-62/16: Acțiune introdusă la 15 februarie 2016 – Puma/EUIPO – Doosan Infracore (PUMA)

36

2016/C 118/42

Cauza T-71/16 P: Recurs introdus la 17 februarie 2016 de către Carlo De Nicola împotriva Hotărârii pronunțate la 18 decembrie 2015 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-82/12, De Nicola/BEI

37

2016/C 118/43

Cauza T-72/16: Acțiune introdusă la 15 februarie 2016 – BBY Solutions/EUIPO – Worldwide Sales Corporation España (BEST BUY mobile)

37

2016/C 118/44

Cauza T-73/16 P: Recurs introdus la 18 februarie 2016 de către Carlo De Nicola împotriva Hotărârii pronunțate la 18 decembrie 2015 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-37/12, De Nicola/BEI

38

2016/C 118/45

Cauza T-75/16 P: Recurs introdus la 18 februarie 2016 de către Carlo De Nicola împotriva Ordonanței pronunțate la 18 decembrie 2015 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-128/11, De Nicola/BEI

39

2016/C 118/46

Cauza T-76/16: Acțiune introdusă la 17 februarie 2016 – Ikos/EUIPO (AEGYPTISCHE ERDE)

40

2016/C 118/47

Cauza T-78/16: Acțiune introdusă la 16 februarie 2016 – Sartour/Parlamentul

40

2016/C 118/48

Cauza T-79/16: Acțiune introdusă la 19 februarie 2016 – Vereniging Gelijkberechtiging Grondbezitters și alții/Comisia

41

 

Tribunalul Funcției Publice

2016/C 118/49

Cauza F-33/15: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 24 februarie 2016 – Labiri/CESE

43


RO

 


IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/1


Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2016/C 118/01)

Ultima publicație

JO C 111, 29.3.2016

Publicații anterioare

JO C 106, 21.3.2016

JO C 98, 14.3.2016

JO C 90, 7.3.2016

JO C 78, 29.2.2016

JO C 68, 22.2.2016

JO C 59, 15.2.2016

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu


V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/2


Recurs introdus la 21 iulie 2015 de Shoe Branding Europe BVBA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 21 mai 2015 în cauza T-145/14, adidas AG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

(Cauza C-396/15 P)

(2016/C 118/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Shoe Branding Europe BVBA (reprezentant: J. Løje, avocat)

Celelalte părți din procedură: adidas AG, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Prin Ordonanța din 17 februarie 2016, Curtea (Camera a șasea) a respins recursul ca inadmisibil.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/2


Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Darmstadt (Germania) la 7 decembrie 2015 – FurkanTekdemir, reprezentat legal de Derya Tekdemir și de Nedim Tekdemir/Kreis Bergstraße

(Cauza C-652/15)

(2016/C 118/03)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Darmstadt

Părțile din procedura principală

Reclamant: FurkanTekdemir, reprezentat legal de Derya Tekdemir și de Nedim Tekdemir

Pârât: Kreis Bergstraße

Întrebările preliminare

1)

Obiectivul unei gestionări eficiente a fluxurilor migratorii reprezintă un motiv imperativ de interes general care este de natură să determine refuzul scutirii unui resortisant turc născut pe teritoriul federal de obligaţia de a deţine un permis de şedere pe care acesta ar putea să îl solicite în temeiul clauzei de standstill prevăzute la articolul 13 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii?

2)

În cazul în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ar urma să răspundă afirmativ la această întrebare: care sunt cerinţele calitative care trebuie impuse în privinţa unui „motiv imperativ de interes general” în legătură cu obiectivul gestionării eficiente a fluxurilor migratorii?


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/3


Recurs introdus la 7 decembrie 2015 de Panrico, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 7 octombrie 2015 în cauza T-534/13, Panrico/OAPI

(Cauza C-655/15 P)

(2016/C 118/04)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Panrico, S.A. (reprezentant: D. Pellisé Urquiza, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO) și HDN Development Corp.

Concluziile recurentei

anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 7 octombrie 2015 din cauza T-534/13;

admiterea concluziilor formulate în fața Tribunalului, prin care s-a solicitat infirmarea sau anularea deciziei Camerei a patra de recurs a OUEPI din 25 iulie 2013 în cauza R 623/2011-4;

obligarea OUEPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, recurenta invocă următoarele motive, întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, precum și a jurisprudenței Uniunii prin care aceste dispoziții au fost interpretate.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de Tribunal atunci când a identificat elementul dominant al semnelor în conflict și când a comparat aceste semne, fără să țină seama în prealabil nici de contextul pieței relevante, nici de punctul de vedere al publicului relevant cu privire la caracterul mai mult sau mai puțin distinctiv al semnelor în conflict și/sau al elementelor care le compun.

Pentru a analiza în mod corect – cu alte cuvinte, în conformitate cu logica și cu dreptul – similitudinea existentă între semnele comparate, este indispensabil ca această analiză să fie plasată în prealabil în contextul pieței relevante, pentru a adopta punctul de vedere al consumatorului mediu pe teritoriul relevant concret. Astfel cum s-a indicat în acțiune, în hotărârea atacată, departe de a fi adoptat un punct de vedere rezultat dintr-o punere în context, Tribunalul nu ține seama în mod corespunzător de următoarele elemente: i) caracterul distinctiv extrem de ridicat atașat elementului DONUT (sau DOUGHNUTS sub aspectul său fonetic) pe teritoriul relevant, care va fi inevitabil atribuit de consumatorul mediu elementului DOUGHNUTS (sau DONUTS) atunci când îl va vedea integrat într-o marcă complexă, precum marca „Krispy Kreme DOUGHNUTS”.

Al doilea motiv, legat de cel anterior, întemeiat pe absența unei reale luări în considerare a caracterului notoriu (inclusiv a renumelui) mărcilor anterioare ale PANRICO, S.A.

În hotărârea atacată, Tribunalul nu ține seama de întreaga importanță a notorietății și a renumelui mărcilor anterioare atunci când evaluează riscul de confuzie. Această împrejurare este deosebit de relevantă întrucât decurge din jurisprudență că riscul de confuzie este cu atât mai important cu cât caracterul distinctiv al mărcii anterioare se dovedește a fi mai semnificativ, în special în ceea ce privește mărcile de renume.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept comisă de Tribunal atunci când a înlăturat, în hotărârea atacată, criteriile jurisprudențiale referitoare la evaluarea riscului de confuzie, inclusiv riscul de asociere.

În special:

aprecierea eronată a similitudinii semnelor în conflict, întrucât (i) elementul DOUGHNUTS nu a fost considerat ca prezentând un caracter dominant în ansamblul mărcii „Krispy Kreme DOUGHNUTS”; și (ii) similitudinea existentă între elementul „DOUGHNUTS” și mărcile anterioare DONUT și/sau DONUTS a făcut obiectul unei aprecieri eronate.

aprecierea eronată a asemănării sau a similitudinii între produsele și serviciile mărcilor în conflict.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare de drept comisă de Tribunal atunci când nu a constatat existența unui utilizări nejustificate a caracterului distinctiv al mărcilor anterioare DONUT și DONUTS și a unui prejudiciu clar adus acestora.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/4


Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 14 decembrie 2015 – Lohmann & Rauscher International GmbH & Co. KG/BIOS Naturprodukte GmbH

(Cauza C-662/15)

(2016/C 118/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Lohmann & Rauscher International GmbH & Co. KG

Pârâtă: BIOS Naturprodukte GmbH

Întrebarea preliminară

Articolul 1 alineatul (2) litera (f), articolul 11, anexa I punctul 13 și anexa VII punctul 3 ultima liniuță din Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (1) trebuie interpretate în sensul că, în scopul distribuirii unui dispozitiv medical din clasa I, pe care producătorul l-a supus unei proceduri de evaluare a conformității și căruia i-a aplicat marcajul CE în mod corespunzător, este necesar să se desfășoare o nouă procedură de evaluare a conformității, atunci când datele privind numărul farmaceutic central (Pharmazentralnummer) de pe ambalajul exterior al dispozitivului medical au fost acoperite cu o etichetă care conține date privind importatorul și un număr farmaceutic central alocat acestuia din urmă, iar restul datelor rămân vizibile?


(1)  JO L 169 p. 1, Ediție specială 13/vol. 11, p. 244


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/5


Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 17 decembrie 2015 – Asklepios Kliniken Langen-Seligenstadt GmbH/Ivan Felja

(Cauza C-680/15)

(2016/C 118/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Asklepios Kliniken Langen-Seligenstadt GmbH

Pârât: Ivan Felja

Întrebările preliminare

I.

1)

Articolul 3 din Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 (1) se opune unei reglementări naționale care prevede că, în cazul unui transfer de întreprinderi sau de unități, toate condițiile de muncă convenite în mod autonom și individual de cedent și lucrător în contractul de muncă sunt transferate fără modificări cesionarului, ca și când acesta le-ar fi convenit el însuși cu lucrătorul printr-un contract individual, în situația în care dreptul național prevede pentru cesionar posibilitatea de a adapta contractul atât pe cale convențională, cât și unilateral?

2)

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ în ansamblu sau doar pentru o anumită categorie de condiții de muncă care au fost convenite în mod individual prin contractul de muncă încheiat între cedent și lucrător:

Din aplicarea articolului 3 din Directiva 2001/23/CE rezultă că anumite condiții din contractul de muncă convenite în mod autonom de către cedent și lucrător trebuie exceptate de la transferul nemodificat către cesionar și că trebuie adaptate numai în temeiul transferului de întreprindere sau de unitate?

3)

În cazul în care, conform criteriilor stabilite prin răspunsurile Curții la prima și la a doua întrebare, o trimitere individuală, convenită prin contract individual, în temeiul căreia anumite dispoziții dintr-o convenție colectivă sunt incluse, în mod dinamic și în exercitarea libertății contractuale, în cuprinsul contractului de muncă, nu este transferată nemodificată cesionarului:

a)

Acest lucru este valabil și în cazul în care nici cedentul, nici cesionarul nu sunt părți la o convenție colectivă sau nu aparțin unei astfel de părți, și anume în cazul în care chiar înainte de transferul de întreprindere sau de unitate prevederile convenției colective nu ar fi fost aplicabile raportului de muncă cu cedentul, fără ca acest lucru să fi fost prevăzut în mod autonom în cuprinsul contractului de muncă prin inserarea unei clauze de trimitere?

b)

În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare:

Acest lucru este valabil și în cazul în care cedentul și cesionarul sunt întreprinderi ale aceluiași grup?

II.

Articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se opune unei reglementări naționale adoptate în vederea transpunerii Directivelor 77/187/CEE (2) sau 2001/23/CE care prevede că, în cazul unui transfer de întreprinderi sau de unități, cesionarul este obligat să respecte condițiile de muncă convenite înainte de transferul de întreprindere, de către cedent și lucrător în mod autonom și individual prin contractul de muncă, ca și când cesionarul ar fi achiesat el însuși la aceste condiții, în cazul în care aceste condiții fac ca anumite prevederi ale unei convenții colective – care, dacă nu s-ar fi realizat transferul nu s-ar fi aplicat raportului de muncă – să fie încorporate, cu trimitere dinamică, în cuprinsul contractului de muncă, în măsura în care dreptul național prevede pentru cesionar posibilitatea de a adapta contractul atât pe cale convențională, cât și unilateral?


(1)  Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, p. 16, Ediţie specială, 05/vol. 6, p. 20).

(2)  Directiva 77/187/CEE a Consiliului din 14 februarie 1977 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de unități (JO L 61, p. 26).


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/6


Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 17 decembrie 2015 – Asklepios Dienstleistungsgesellschaft mbH/Vittoria Graf

(Cauza C-681/15)

(2016/C 118/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Asklepios Dienstleistungsgesellschaft mbH

Pârâtă: Vittoria Graf

Întrebările preliminare

I.

1)

Articolul 3 din Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 (1) se opune unei reglementări naționale care prevede că, în cazul unui transfer de întreprinderi sau de unități, toate condițiile de muncă convenite în mod autonom și individual de cedent și lucrător în contractul de muncă sunt transferate fără modificări cesionarului, ca și când acesta le-ar fi convenit el însuși cu lucrătorul printr-un contract individual, în situația în care dreptul național prevede pentru cesionar posibilitatea de a adapta contractul atât pe cale convențională, cât și unilateral?

2)

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ în ansamblu sau doar pentru o anumită categorie de condiții de muncă care au fost convenite în mod individual prin contractul de muncă încheiat între cedent și lucrător:

Din aplicarea articolului 3 din Directiva 2001/23/CE rezultă că anumite condiții din contractul de muncă convenite în mod autonom de către cedent și lucrător trebuie exceptate de la transferul nemodificat către cesionar și că trebuie adaptate numai în temeiul transferului de întreprindere sau de unitate?

3)

În cazul în care, conform criteriilor stabilite prin răspunsurile Curții la prima și la a doua întrebare, o trimitere individuală, convenită prin contract individual, în temeiul căreia anumite dispoziții dintr-o convenție colectivă sunt incluse, în mod dinamic și în exercitarea libertății contractuale, în cuprinsul contractului de muncă, nu este transferată nemodificată cesionarului:

a)

Acest lucru este valabil și în cazul în care nici cedentul, nici cesionarul nu sunt părți la o convenție colectivă sau nu aparțin unei astfel de părți, și anume în cazul în care chiar înainte de transferul de întreprindere sau de unitate prevederile convenției colective nu ar fi fost aplicabile raportului de muncă cu cedentul, fără ca acest lucru să fi fost prevăzut în mod autonom în cuprinsul contractului de muncă prin inserarea unei clauze de trimitere?

b)

În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare:

Acest lucru este valabil și în cazul în care cedentul și cesionarul sunt întreprinderi ale aceluiași grup?

II.

Articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se opune unei reglementări naționale adoptate în vederea transpunerii Directivelor 77/187/CEE (2) sau 2001/23/CE care prevede că, în cazul unui transfer de întreprinderi sau de unități, cesionarul este obligat să respecte condițiile de muncă convenite înainte de transferul de întreprindere, de către cedent și lucrător în mod autonom și individual prin contractul de muncă, ca și când cesionarul ar fi achiesat el însuși la aceste condiții, în cazul în care aceste condiții fac ca anumite prevederi ale unei convenții colective – care, dacă nu s-ar fi realizat transferul nu s-ar fi aplicat raportului de muncă – să fie încorporate, cu trimitere dinamică, în cuprinsul contractului de muncă, în măsura în care dreptul național prevede pentru cesionar posibilitatea de a adapta contractul atât pe cale convențională, cât și unilateral?


(1)  Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, p. 16, Ediţie specială, 05/vol. 6, p. 20).

(2)  Directiva 77/187/CEE a Consiliului din 14 februarie 1977 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de unități (JO L 61, p. 26).


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/7


Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesverwaltungsgericht Oberösterreich (Austria) la 18 decembrie 2015 – Online Games Handels GmbH și Frank Breuer și alții/Landespolizeidirektion Oberösterreich

(Cauza C-685/15)

(2016/C 118/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesverwaltungsgericht Oberösterreich

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Online Games Handels GmbH, Frank Breuer, Nicole Enter, Astrid Walden

Pârâtă: Landespolizeidirektion Oberösterreich

Întrebarea preliminară

Articolul 56 TFUE sau articolul 49 și următoarele TFUE, în lumina articolului 6 din CEDO coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale, trebuie interpretate în sensul că, ținând seama de obiectivitatea și de imparțialitatea cerute instanțelor în temeiul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în special având în vedere hotărârea acesteia din 18 mai 2010, cererea nr. 64962/01, punctul 54), se opun unei reglementări naționale potrivit căreia probele care trebuie prezentate în cadrul unei proceduri administrative cu caracter penal pentru a justifica regimul de cvasimonopol la care este supusă piața națională a jocurilor de noroc, protejat în temeiul dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (în special în lumina Hotărârii Curții din 30 aprilie 2014, C-390/12 (1)), nu trebuie mai întâi, pe de o parte, indicate și delimitate în mod pe deplin autonom și, pe de altă parte, examinate ulterior și apreciate în mod autonom de autoritatea de sancționare (sau de un alt organ public de urmărire penală) în funcția acesteia (sau a acestuia) de reprezentant al acuzării, ci dimpotrivă, din oficiu și independent de comportamentul părților din procedură, de către instanța sesizată (în una și aceeași persoană/funcție), care trebuie să pronunțe o decizie asupra legalității măsurii penale atacate?


(1)  ECLI:EU:C:2014:281, „Pfleger și alții”.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/8


Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 21 decembrie 2015 – W. F. Gözze Frottierweberei GmbH, Wolfgang Gözze/Verein Bremer Baumwollbörse

(Cauza C-689/15)

(2016/C 118/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamanți: W. F. Gözze Frottierweberei GmbH, Wolfgang Gözze

Pârâtă: Verein Bremer Baumwollbörse

Întrebările preliminare

1)

Utilizarea unei mărci individuale ca certificat de calitate poate fi considerată o utilizare ca marcă, în sensul articolului 9 alineatul (1) și al articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (1), pentru produsele pentru care este utilizată?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, o astfel de marcă trebuie declarată nulă în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (g) sau trebuie constatată decăderea din drepturi conform articolului 73 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, în cazul în care titularul mărcii nu garantează, prin controale de calitate periodice efectuate la licențiații săi, corectitudinea așteptărilor privind calitatea pe care publicul consumator o asociază cu semnul respectiv?


(1)  JO L 78, p. 1.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/8


Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Stuttgart (Germania) la 4 ianuarie 2016 – Procedură penală împotriva J.S.R.

(Cauza C-2/16)

(2016/C 118/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Stuttgart

Partea din procedura principală

J.S.R.

Întrebarea preliminară

Este nevalidă înscrierea Liberation Tigers of Tamil (denumită în continuare „LTTE”) în lista întocmită în temeiul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (1), în perioada cuprinsă între 23 iulie 2007 și 11 mai 2009, în special în temeiul Deciziilor Consiliului din:

29 mai 2006 (2006/379/CE) (2),

28 iunie 2007 (2007/445/CE) (3)

20 decembrie 2007 (2007/868/CE) (4),

15 iulie 2008 (2008/583/CE) (5) și

26 ianuarie 2009 (2009/62/CE) (6)?


(1)  JO L 344, p. 70, Ediție specială, 18/vol. 1, p. 169.

(2)  Decizia 2006/379/CE a Consiliului din 29 mai 2006 de punere în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Deciziei 2005/930/CE (JO L 144, p. 21, Ediție specială, 18/vol. 5, p. 97).

(3)  Decizia 2007/445/CE a Consiliului de punere în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/2001 și de abrogare a Deciziilor 2006/379 și 2006/1008/CE (JO L 169, p. 58).

(4)  Decizia 2007/868/CE a Consiliului de punere în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/2001 și de abrogare a deciziei 2007/445/CE (JO L 340, p. 100), cu rectificările ulterioare.

(5)  Decizia 2008/583/CE a Consiliului de punere în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/2001 și de abrogare a Deciziei 2007/868 (JO L 188, p. 21).

(6)  Decizia 2009/62/CE a Consiliului din 26 ianuarie 2009 de punere în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/2001 și de abrogare a Deciziei 2008/583 (JO L 23, p. 25).


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/9


Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia n 11 de Vigo (Spania) la 6 ianuarie 2016 – Banco Popular Español S.A.și PL Salvador, S.A.R.L./Maria Rita Giraldez Villar și Modesto Martínez Baz

(Cauza C-7/16)

(2016/C 118/11)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia n 11 de Vigo

Părțile din procedura principală

Reclamante: Banco Popular Español S.A.și PL Salvador, S.A.R.L.

Pârâți: Maria Rita Giraldez Villar și Modesto Martínez Baz

Întrebările preliminare

1)

Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) trebuie interpretată, în lumina articolelor 38 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2), în sensul că este contrară acestor dispoziții o interpretare jurisprudențială a unei dispoziții legislative a unui stat membru, precum articolul 1535 din Codul civil spaniol, care limitează aplicarea sa la faza procedurii de fond până la pronunțarea unei hotărâri, împiedicând aplicarea sa în faza executării, după ce s-a pronunțat hotărârea sau a expirat termenul fără să se fi contestat cererea, iar între timp creanța deținută de creditor nu a fost satisfăcută integral?

2)

Dispozițiile dreptului Uniunii, menționate în cuprinsul primei întrebări, se opun unei norme de drept național, precum articolul 1535 din Codul civil spaniol, care permite cesiunea către un terț a unei creanțe litigioase rezultate dintr-un contract încheiat între un întreprinzător, pe de o parte, și un consumator, pe de altă parte, fără să se prevadă notificarea prin act cu valoare probantă a consumatorului respectiv cu privire la cesiunea însăși a creanței, titlul sau temeiul său și fără să se impună menționarea, prin prezentarea de acte doveditoare (și în orice caz), a prețului exact de achiziție a creanței, indicându-se remiterea de datorie sau reducerea aplicată?

3)

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 9 martie 1978, pronunțată în cauza [106/77], Simmenthal (3), trebuie interpretată în sensul că, în vederea atingerii obiectivului directivei menționate în cuprinsul primei întrebări, în lumina articolelor 38 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, instanța națională nu trebuie să aplice dispozițiile de drept național, precum articolul 1535 din Codul civil spaniol, care împiedică exercitarea retractului litigios în cadrul aceleiași proceduri de executare a creanței cesionate, impunând consumatorului sarcina de a iniția o nouă procedură de fond în termenul de decădere de 9 zile de la notificarea cesiunii creanței și de a plăti cheltuielile rezultate din aceasta (aferente avocatului, procurador, taxelor de timbru, stabilirii instanței competente în cazul în care cesionarul nu are domiciliul în Spania, etc.) împotriva noului titular al creanței cesionate în vederea exercitării retractului?


(1)  JO L 95, p. 29, Ediție specială 15/vol.02, p. 273.

(2)  JO 2000, C 364, p. 1.

(3)  EU:C:1978:49.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/10


Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 15 ianuarie 2016 – Wolfram Bechtel, Marie-Laure Bechtel/Finanzamt Offenburg

(Cauza C-20/16)

(2016/C 118/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Recurenți: Wolfram Bechtel, Marie-Laure Bechtel

Intimat: Finanzamt Offenburg

Întrebările preliminare

1)

Articolul 39 CE (în prezent articolul 45 TFUE) se opune unei dispoziții din dreptul german potrivit căreia contribuțiile la sistemele franceze de asigurări de pensii și de sănătate plătite de un lucrător care locuiește în Germania, dar care lucrează în administrația statului francez, nu se scad din baza de calcul a impozitului pe venit – spre deosebire de contribuțiile similare plătite la sistemul german de asigurări sociale de un lucrător care își desfășoară activitatea în Germania – dacă, în temeiul Convenției dintre Republica Federală Germania și Republica Franceză privind evitarea dublei impuneri, salariul acestei persoane nu poate fi impozitat în Germania și conduce numai la majorarea cotei de impozitare aplicabile altor venituri?

2)

Răspunsul la prima întrebare va fi afirmativ și atunci când, fie concret, fie în mod forfetar, în cadrul impozitării salariului de către statul francez, contribuțiile la sistemele de asigurări în discuție

a)

au fost deduse fiscal sau

b)

ar fi trebuit considerate deductibile, însă, în lipsa unei cereri în acest sens, ele nu au fost luate în calcul?


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/11


Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) (Portugalia) la 15 ianuarie 2016 – Euro Tyre BV/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-21/16)

(2016/C 118/13)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Euro Tyre BV

Pârâtă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Întrebările preliminare

1)

Articolul 131 și articolul 138 alineatul (1) din Directiva 2006/112 (1) trebuie interpretate în sensul că, în ceea ce privește livrarea intracomunitară de bunuri, se opun ca autoritățile fiscale ale unui stat membru să refuze scutirea de TVA vânzătorului unui bun, domiciliat în acest stat membru, pentru faptul că cumpărătorul, domiciliat în alt stat membru, nu este înregistrat în VIES (2) și nici nu este supus în țara respectivă unui regim de plată a taxei aferente achizițiilor intracomunitare de bunuri, chiar dacă la momentul transmiterii dispune de un număr de identificare în scopuri de TVA valabil în acest alt stat membru, număr care a fost utilizat pe facturile aferente operațiunilor, atunci când sunt îndeplinite condițiile de fond cumulative pentru o livrare intracomunitară de bunuri, și anume atunci când dreptul de a dispune de bunul respectiv în calitate de proprietar a fost transmis cumpărătorului și când furnizorul atestă că bunul a fost expediat sau transportat într-un alt stat membru și că, în urma unei astfel de expedieri sau transport, același bun a părăsit fizic teritoriul statului membru de plecare, având ca destinaţie un cumpărător persoană impozabilă sau persoană juridică ce acționează ca atare într-un stat membru diferit de statul de plecare a bunurilor?

2)

Principiul proporționalității se opune interpretării articolului 138 alineatul (1) din Directiva 2006/112 în sensul că scutirea trebuie refuzată în cazul în care un vânzător cu domiciliul într-un stat membru are cunoștință de faptul că cumpărătorul, domiciliat în alt stat membru, deși este, în acest alt stat membru, titular al unui număr de identificare valabil în scopuri de TVA, nu este înregistrat în VIES și nici nu este supus în țara respectivă unui regim de plată a taxei aferente achizițiilor intracomunitare de bunuri, dar speră că cumpărătorului îi va fi aprobată înregistrarea ca operator intracomunitar cu efect retroactiv?


(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

(2)  WATT Information Exchange System.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/11


Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul București (România) la data de 15 ianuarie 2016 – Fondul Proprietatea SA/SC Hidroelectrica SA

(Cauza C-22/16)

(2016/C 118/14)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Tribunalul București

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: Fondul Proprietatea SA

Pârâtă: SC Hidroelectrica SA

Întrebările preliminare

1)

În înțelesul articolului 107 TFUE participația unei societăți românești cu capital de stat la capitalul unei societăți mixte (româno-turce) este echivalentă unui ajutor de stat supus notificării prevăzut de articolul 108 alineatul (3) TFUE?

Este o finanțare de stat, care are caracter selectiv și poate afecta schimburile comerciale între statele membre UE?

2)

Această participație a unei societăți cu capital de stat, producătoare de energie electrică, poate fi considerată că încalcă principiul separării sistemelor de transport și operatorilor de transport și de sistem instituit prin articolul 9 din Directiva 2009/[7]2/CE (1) privind normele adoptate pentru piața internă a energiei electrice?


(1)  Directiva 2009/72/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, p. 55)


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/12


Acțiune introdusă la 26 ianuarie 2016 – Comisia Europeană/Republica Finlanda

(Cauza C-42/16)

(2016/C 118/15)

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Hottiaux și I. Koskinen)

Pârâtă: Republica Finlanda

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

constatarea faptului că, prin eliberarea de duplicate la permise de conducere a căror perioadă de valabilitate administrativă expiră la 18 ianuarie 2033, Republica Finlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 și al articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2006/126/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere și că, prin neaderarea la rețeaua de permise de conducere a Uniunii Europene, Republica Finlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (5) litera (d) din aceeași directivă;

obligarea Republicii Finlanda la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Unul dintre principalele obiective ale Directivei 2006/126/CE este consolidarea nivelului de securitate a permiselor de conducere. Termenele prevăzute în directivă contribuie la realizarea acestui obiectiv și la utilizarea metodelor celor mai recente pentru a se evita falsificarea permiselor de conducere și a se realiza obiectivele în materie de securitate rutieră vizate de directivă. Potrivit articolului 1 din Directiva 2006/126/CE, permisul de conducere național trebuie să fie bazat pe modelul comunitar din anexa I. Articolul 7 din directivă definește, la alineatul (1), cerințele aplicabile permiselor de conducere și stabilește, la alineatul (2), perioada de valabilitate administrativă a permiselor eliberate începând de la data de 19 ianuarie 2013. În Finlanda, perioada de valabilitate administrativă a duplicatelor permiselor eliberate după data de 19 ianuarie 2013 poate fi mai lungă decât cea autorizată de articolul 7 alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 2006/126/CE.

În conformitate cu articolul 7 alineatul (5) litera (d) din Directiva 2006/126/CE, statele membre trebuie să utilizeze rețeaua de permise de conducere a Uniunii Europene, de îndată ce aceasta devine operațională. Această rețea a permiselor de conducere a Uniunii Europene (RESPER) a fost creată și a devenit operațională la 19 ianuarie 2013. Dat fiind că Finlanda nu a aderat la rețeaua permiselor de conducere a Uniunii Europene (RESPER), îi este imposibil să verifice în rețea dacă sunt îndeplinite criteriile de acordare a unui permis. Celelalte state membre nu pot verifica, în colaborare cu Finlanda, respectarea criteriilor de acordare a permisului, nici nu pot face schimb de informații cu Finlanda. Astfel, continuă să fie imposibil schimbul de informații cu Finlanda prin intermediul rețelei europene, după cum prevede articolul 15 din Directiva 2006/126/CE.


(1)  JO L 403, p. 18, Ediție specială, 07/vol. 17, p. 216.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/13


Acțiune introdusă la 1 februarie 2016 – Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-58/16)

(2016/C 118/16)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Mölls și L. Nicolae, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

Constatarea faptului că Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin potrivit articolului 2 alineatul (3) și articolelor 6, 7 și 9 din Directiva 2005/65/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind consolidarea securității portuare, întrucât aceasta a omis să se asigure că limitele portuare sunt definite, că evaluările securității portuare și planurile de securitate sunt aprobate, precum și să aprobe un agent de securitate portuară pentru toate porturile din Rinul de Nord-Westphalia;

obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 6 din Directiva 2005/65/CE, statele membre se asigură că se realizează evaluări ale securității portuare pentru porturile aflate sub incidența directivei care se aprobă de către statul membru în cauză. Aceste evaluări ale securității portuare se desfășoară luând în considerare cerințele stabilite în anexa I relevante pentru securitatea portuară, printre altele și limitele portuare.

Potrivit articolului 2 alineatul (3), statele membre definesc pentru fiecare port limitele portului în sensul prezentei directive, luând în considerare în mod corespunzător informațiile care rezultă în urma evaluării securității portuare. Alineatul (4) se referă la cazul în care limitele unei instalații portuare în sensul Regulamentului (CE) nr. 725/2004 (2) cuprind în mod eficient portul.

Inspecția efectuată în anul 2013 a evidențiat că, pentru cel puțin 11 din porturile din Rinul de Nord-Westphalia aflate sub incidența Directivei 2005/65/CE, lipsește evaluarea securității portuare. Din înscrisurile depuse ulterior, rezultă că această situație nu s-a schimbat până în prezent.

În cel puțin același număr de porturi, nu sunt definite nici limitele portuare, acestea fiind stabilite potrivit evaluărilor de securitate, după cum s-a arătat mai sus.

Prin urmare, rezultă că Germania nu a aplicat corect articolul 2 alineatul (3) și articolul 6 din Directiva 2005/65/CE.

Potrivit articolului 7 din Directiva 2005/65/CE, statele membre se asigură că se întocmesc planuri de securitate portuară pentru porturile aflate sub incidența directivei și că ele se aprobă de către respectivul stat membru.

În înscrisul din 21 august 2013, autoritățile germane au admis că în privința celor 11 porturile din Rinul de Nord-Westphalia aflate sub incidența directivei lipsesc planurile de securitate portuară. Din înscrisurile depuse ulterior, rezultă că această situație nu s-a schimbat până în prezent.

Prin urmare, rezultă că Germania nu a aplicat corect articolul 7 din Directiva 2005/65/CE.

Potrivit articolului 9 din Directiva 2005/65/CE, pentru fiecare port aflat sub incidența directivei, se aprobă un agent de securitate portuară.

În înscrisul din 21 august 2013, autoritățile germane au admis că în privința mai multor porturile din Rinul de Nord-Westphalia aflate sub incidența directivei nu s-a aprobat un agent de securitate portuară. Din înscrisurile depuse ulterior, rezultă că această situație nu s-a schimbat până în prezent.

Prin urmare, rezultă că Germania nu a aplicat corect articolul 9 din Directiva 2005/65/CE.


(1)  JO L 310, p. 28, Ediție specială, 07/vol. 15, p. 50

(2)  JO L 129, p. 6, Ediție specială, 07/vol. 13, p. 181


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/14


Recurs introdus la 5 februarie 2016 de Comunidad Autónoma del País Vasco și Itelazpi, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 noiembrie 2015 în cauza T-462/13, Comunidad Autónoma del País Vasco și Itelazpi/Comisia

(Cauza C-66/16 P)

(2016/C 118/17)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurente: Comunidad Autónoma del País Vasco și Itelazpi, S.A. (reprezentanți: J. L. Buendía Sierra și A. Lamadrid de Pablo, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și SES Astra

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

anularea Hotărârii Tribunalului din 26 noiembrie 2015;

soluționarea definitivă a acțiunii în anulare și anularea Deciziei Comisiei din 19 iunie 2013 (1);

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Hotărârea atacată a confirmat o decizie a Comisiei în materie de ajutoare de stat referitoare la diverse măsuri adoptate de autoritățile publice spaniole pentru a se asigura că semnalul de televiziune digitală terestră (TDT) ajunge în zonele îndepărtate ale teritoriului, în care trăiește un procent de numai 2,5 % din populație. Decizia a admis că, din punct de vedere material, piața nu ar oferi serviciul menționat în lipsa unei intervenții publice. În pofida acestui fapt, se contestă că ar fi vorba despre un serviciu de interes economic general (SIEG), susținându-se că, din punct de vedere formal, acesta nu ar fi fost definit „în mod clar” și nu ar fi fost încredințat de autoritățile publice. De asemenea, în decizie s-a afirmat că, în orice caz, autoritățile publice nu ar fi abilitate să opteze pentru o anumită tehnologie la momentul organizării SIEG.

Primul și unicul motiv de recurs: săvârșirea unor erori de drept în interpretarea articolului 14 TFUE, a articolului 106 alineatul (2) TFUE și a articolului 107 alineatul (1) TFUE, precum și a Protocolului nr. 26 la TFUE privind serviciile de interes general și a Protocolului nr. 29 la TFUE privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre

În special, în recurs se susține că în hotărârea atacată s-au săvârșit următoarele erori:

încălcarea evidentă a limitei „erorii vădite” în examinarea diverselor acte de definire și încredințare a SIEG de către autoritățile publice;

limitarea necorespunzătoare a „marjei largi de apreciere” a statelor membre, care se aplică atât definirii, cât și „organizării” SIEG și care include astfel alegerea modalităților de prestare a SIEG și opțiunea pentru o anumită tehnologie, indiferent dacă figurează în actul prin care este definit SIEG sau într-un act separat;

analiza dreptului spaniol efectuată;

neadmiterea faptului că „definirea” SIEG și „încredințarea” SIEG uneia sau mai multor întreprinderi pot fi efectuate prin unul sau mai multe acte;

neadmiterea faptului că „definirea” SIEG și „încredințarea” SIEG nu necesită utilizarea unei formulări sau a unei exprimări specifice, ci o analiză materială și funcțională;

negarea aplicabilității Protocolului nr. 29 privind radiodifuziunea la TFUE și la TUE.


(1)  Decizia 2014/489/UE a Comisiei din 19 iunie 2013 privind ajutorul de stat SA.28599 [C 23/10 (ex NN 36/10, ex CP 163/09)] pus în aplicare de Regatul Spaniei pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate (cu excepția comunității autonome Castilla-La Mancha) (JO 2014 L 217, p. 52).


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/15


Recurs introdus la 5 februarie 2016 de Comunidad Autónoma de Cataluña și Centre de Telecomunicacions i Tecnologies de la Informació de la Generalitat de Catalunya (CTTI) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 noiembrie 2015 în cauza T-465/13, Comunidad Autónoma de Cataluña și CTTI/Comisia

(Cauza C-67/16 P)

(2016/C 118/18)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurente: Comunidad Autónoma de Cataluña și Centre de Telecomunicacions i Tecnologies de la Informació de la Generalitat de Catalunya (CTTI) (reprezentanți: J. L. Buendía Sierra și A. Lamadrid de Pablo, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și SES Astra

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

anularea Hotărârii Tribunalului din 26 noiembrie 2015;

soluționarea definitivă a acțiunii în anulare și anularea Deciziei Comisiei din 19 iunie 2013 (1);

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Hotărârea atacată a confirmat o decizie a Comisiei în materie de ajutoare de stat referitoare la diverse măsuri adoptate de autoritățile publice spaniole pentru a se asigura că semnalul de televiziune digitală terestră (TDT) ajunge în zonele îndepărtate ale teritoriului, în care trăiește un procent de numai 2,5 % din populație. Decizia a admis că, din punct de vedere material, piața nu ar oferi serviciul menționat în lipsa unei intervenții publice. În pofida acestui fapt, se contestă că ar fi vorba despre un serviciu de interes economic general (SIEG), susținându-se că, din punct de vedere formal, acesta nu ar fi fost definit „în mod clar” și nu ar fi fost încredințat de autoritățile publice. De asemenea, în decizie s-a afirmat că, în orice caz, autoritățile publice nu ar fi abilitate să opteze pentru o anumită tehnologie la momentul organizării SIEG.

Primul și unicul motiv de recurs: săvârșirea unor erori de drept în interpretarea articolului 14 TFUE, a articolului 106 alineatul (2) TFUE și a articolului 107 alineatul (1) TFUE, precum și a Protocolului nr. 26 la TFUE privind serviciile de interes general și a Protocolului nr. 29 la TFUE privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre

În special, în recurs se susține că în hotărârea atacată s-au săvârșit următoarele erori:

încălcarea evidentă a limitei „erorii vădite” în examinarea diverselor acte de definire și încredințare a SIEG de către autoritățile publice;

limitarea necorespunzătoare a „marjei largi de apreciere” a statelor membre, care se aplică atât definirii, cât și „organizării” SIEG și care include astfel alegerea modalităților de prestare a SIEG și opțiunea pentru o anumită tehnologie, indiferent dacă figurează în actul prin care este definit SIEG sau într-un act separat;

analiza dreptului spaniol efectuată;

neadmiterea faptului că „definirea” SIEG și „încredințarea” SIEG uneia sau mai multor întreprinderi pot fi efectuate prin unul sau mai multe acte;

neadmiterea faptului că „definirea” SIEG și „încredințarea” SIEG nu necesită utilizarea unei formulări sau a unei exprimări specifice, ci o analiză materială și funcțională;

negarea aplicabilității Protocolului nr. 29 privind radiodifuziunea la TFUE și la TUE.


(1)  Decizia 2014/489/UE a Comisiei din 19 iunie 2013 privind ajutorul de stat SA.28599 [C 23/10 (ex NN 36/10, ex CP 163/09)] pus în aplicare de Regatul Spaniei pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate (cu excepția comunității autonome Castilla-La Mancha) (JO 2014 L 217, p. 52).


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/16


Recurs introdus la 5 februarie 2016 de Navarra de Servicios y Tecnologías, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 noiembrie 2015 în cauza T-487/13, Navarra de Servicios y Tecnologías/Comisia

(Cauza C-68/16 P)

(2016/C 118/19)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Navarra de Servicios y Tecnologías, S.A. (reprezentanți: J. L. Buendía Sierra și A. Lamadrid de Pablo, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și SES Astra

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

anularea Hotărârii Tribunalului din 26 noiembrie 2015;

soluționarea definitivă a acțiunii în anulare și anularea Deciziei Comisiei din 19 iunie 2013 (1);

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Hotărârea atacată a confirmat o decizie a Comisiei în materie de ajutoare de stat referitoare la diverse măsuri adoptate de autoritățile publice spaniole pentru a se asigura că semnalul de televiziune digitală terestră (TDT) ajunge în zonele îndepărtate ale teritoriului, în care trăiește un procent de numai 2,5 % din populație. Decizia a admis că, din punct de vedere material, piața nu ar oferi serviciul menționat în lipsa unei intervenții publice. În pofida acestui fapt, se contestă că ar fi vorba despre un serviciu de interes economic general (SIEG), susținându-se că, din punct de vedere formal, acesta nu ar fi fost definit „în mod clar” și nu ar fi fost încredințat de autoritățile publice. De asemenea, în decizie s-a afirmat că, în orice caz, autoritățile publice nu ar fi abilitate să opteze pentru o anumită tehnologie la momentul organizării SIEG.

Primul și unicul motiv de recurs: săvârșirea unor erori de drept în interpretarea articolului 14 TFUE, a articolului 106 alineatul (2) TFUE și a articolului 107 alineatul (1) TFUE, precum și a Protocolului nr. 26 la TFUE privind serviciile de interes general și a Protocolului nr. 29 la TFUE privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre

În special, în recurs se susține că în hotărârea atacată s-au săvârșit următoarele erori:

încălcarea evidentă a limitei „erorii vădite” în examinarea diverselor acte de definire și încredințare a SIEG de către autoritățile publice;

limitarea necorespunzătoare a „marjei largi de apreciere” a statelor membre, care se aplică atât definirii, cât și „organizării” SIEG și care include astfel alegerea modalităților de prestare a SIEG și opțiunea pentru o anumită tehnologie, indiferent dacă figurează în actul prin care este definit SIEG sau într-un act separat;

analiza dreptului spaniol efectuată;

neadmiterea faptului că „definirea” SIEG și „încredințarea” SIEG uneia sau mai multor întreprinderi pot fi efectuate prin unul sau mai multe acte;

neadmiterea faptului că „definirea” SIEG și „încredințarea” SIEG nu necesită utilizarea unei formulări sau a unei exprimări specifice, ci o analiză materială și funcțională;

negarea aplicabilității Protocolului nr. 29 privind radiodifuziunea la TFUE și la TUE.


(1)  Decizia 2014/489/UE a Comisiei din 19 iunie 2013 privind ajutorul de stat SA.28599 [C 23/10 (ex NN 36/10, ex CP 163/09)] pus în aplicare de Regatul Spaniei pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate (cu excepția comunității autonome Castilla-La Mancha) (JO 2014 L 217, p. 52).


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/17


Recurs introdus la 5 februarie 2016 de Cellnex Telecom S.A. şi Retevisión I, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 noiembrie 2015 în cauza T-541/13, Abertis Telecom S.A. şi Retevisión I/Comisia

(Cauza C-69/16 P)

(2016/C 118/20)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurente: Cellnex Telecom S.A., fostă Abertis Telecom S.A., şi Retevisión I, S.A. (reprezentanţi: J. L. Buendía Sierra şi A. Lamadrid de Pablo, avocaţi)

Celelalte părţi din procedură: Comisia Europeană şi SES Astra

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

anularea Hotărârii Tribunalului din 26 noiembrie 2015;

soluționarea definitivă a acțiunii în anulare și anularea Deciziei Comisiei din 19 iunie 2013 (1);

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Hotărârea atacată a confirmat o decizie a Comisiei în materie de ajutoare de stat referitoare la diverse măsuri adoptate de autoritățile publice spaniole pentru a se asigura că semnalul de televiziune digitală terestră (TDT) ajunge în zonele îndepărtate ale teritoriului, în care trăiește un procent de numai 2,5 % din populație. Decizia a admis că, din punct de vedere material, piața nu ar oferi serviciul menționat în lipsa unei intervenții publice. În pofida acestui fapt, se contestă că ar fi vorba despre un serviciu de interes economic general (SIEG), susținându-se că, din punct de vedere formal, acesta nu ar fi fost definit „în mod clar” și nu ar fi fost încredințat de autoritățile publice. De asemenea, în decizie s-a afirmat că, în orice caz, autoritățile publice nu ar fi abilitate să opteze pentru o anumită tehnologie la momentul organizării SIEG.

Primul și unicul motiv de recurs: săvârșirea unor erori de drept în interpretarea articolului 14 TFUE, a articolului 106 alineatul (2) TFUE și a articolului 107 alineatul (1) TFUE, precum și a Protocolului nr. 26 la TFUE privind serviciile de interes general și a Protocolului nr. 29 la TFUE privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre

În special, în recurs se susține că în hotărârea atacată s-au săvârșit următoarele erori:

încălcarea evidentă a limitei „erorii vădite” în examinarea diverselor acte de definire și încredințare a SIEG de către autoritățile publice;

limitarea necorespunzătoare a „marjei largi de apreciere” a statelor membre, care se aplică atât definirii, cât și „organizării” SIEG și care include astfel alegerea modalităților de prestare a SIEG și opțiunea pentru o anumită tehnologie, indiferent dacă figurează în actul prin care este definit SIEG sau într-un act separat;

analiza dreptului spaniol efectuată;

neadmiterea faptului că „definirea” SIEG și „încredințarea” SIEG uneia sau mai multor întreprinderi pot fi efectuate prin unul sau mai multe acte;

neadmiterea faptului că „definirea” SIEG și „încredințarea” SIEG nu necesită utilizarea unei formulări sau a unei exprimări specifice, ci o analiză materială și funcțională;

negarea aplicabilității Protocolului nr. 29 privind radiodifuziunea la TFUE și la TUE.


(1)  Decizia 2014/489/UE a Comisiei din 19 iunie 2013 privind ajutorul de stat SA.28599 [C 23/10 (ex NN 36/10, ex CP 163/09)] pus în aplicare de Regatul Spaniei pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate (cu excepția comunității autonome Castilla-La Mancha) (JO 2014 L 217, p. 52).


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/19


Recurs introdus la 5 februarie 2016 de Comunidad Autónoma de Galicia și Redes de Telecomunicación Galegas Retegal, S.A. (Retegal) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 noiembrie 2015 în cauzele conexate T-463/13 şi T-464/13, Comunidad Autónoma de Galicia și Retegal/Comisia

(Cauza C-70/16)

(2016/C 118/21)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurente: Comunidad Autónoma de Galicia și Redes de Telecomunicación Galegas Retegal, S.A. (Retegal) (reprezentanţi: F. J. García Martínez şi B. Pérez Conde, avocaţi)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană şi SES Astra

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții

declararea ca admisibile și fondate a motivelor de recurs;

anularea Hotărârii Tribunalului din 26 noiembrie 2015, Comunidad Autónoma de Galicia și Retegal/Comisia, T-463/13 și T-464/13;

soluționarea definitivă a acțiunii în anulare și admiterea concluziilor reclamantei din primă instanță în ceea ce privește Decizia Comisiei din 19 iunie 2013 privind ajutorul de stat SA.28599 [C 23/10 (ex NN 36/10, ex CP 163/09)] pus în aplicare de Regatul Spaniei pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate (cu excepția comunității autonome Castilla-La Mancha) (1);

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv al recursului: eroare de drept constând în lipsa de coerență a dispozitivului hotărârii atacate în raport cu constatarea unor erori care viciază decizia atacată, care sunt invocate în al patrulea motiv de recurs și constau în calificarea și identificarea expresă a Retegal drept beneficiar direct al unui ajutor de stat ilegal și în cuantificarea sumei care trebuie să fie recuperată.

Prin intermediul acestui motiv, recurentele subliniază neregula vădită care afectează hotărârea atacată, care nu a preluat, în dispozitiv, constatarea erorilor denunțate recurs, care afectează decizia atacată [considerentele (193) și (194)], referitoare la situația specială a Galiciei, calificând și identificând în mod expres Retegal drept beneficiar direct al unui ajutor de stat ilegal și cuantificând suma care trebuie recuperată. Chiar dacă hotărârea atacată (punctul 153) anulează caracterul obligatoriu din punct de vedere juridic al acestei calificări greșite a Retegal drept beneficiar direct al ajutorului de stat [considerentul (193)] și cuantificarea eronată a sumei [considerentul (194)] a cărei recuperare este dispusă (în dispozitiv) prin decizia în litigiu, aspect cu care recurentele sunt de acord, Tribunalul nu reia această constatare explicită în dispozitivul hotărârii, în condițiile în care acțiunea introdusă viza anularea acestor constatări eronate cuprinse în decizia în litigiu, care au fost în mod corect și efectiv declarate ca fiind lipsite de caracter obligatoriu din punct de vedere juridic. Pentru motive de coerență internă între temeiurile în drept și dispozitiv, precum și pentru motive de logică și de securitate juridică, se impune admiterea în parte a acțiunii (pentru a evita conflicte ulterioare referitoare la interpretarea conținutului deciziei în litigiu în cadrul fazei de recuperare, precum în speță).

Al doilea motiv al recursului: eroare de drept decurgând din încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, constând în aceea că hotărârea atacată a considerat că erau îndeplinite condițiile pentru calificarea activității în cauză drept ajutor de stat.

Prin intermediul acestui motiv, recurentele solicită anularea hotărârii atacate întrucât aceasta conține o eroare de drept care constă în aceea că Tribunalul a efectuat un control care nu a respectat criteriile stabilite în jurisprudență pentru a verifica dacă erau îndeplinite toate condițiile prevăzute pentru a putea califica intervenția în cauză a autorităților publice din Galicia drept ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Deși Comisia a recunoscut în cursul procedurii că nu dispunea de informații suficiente, fiabile și exhaustive referitoare la situația specială a Galiciei, confirmând astfel eroarea de apreciere invocată de reclamante în cuprinsul acțiunii, hotărârea atacată statuează în mod eronat că comportamentul în cauză al Galiciei nu ar fi legat de exercitarea unor prerogative de autoritate publică (intervenție publică necesară în cazul constatării unei deficiențe a pieței în zona II, pentru a se asigura că cetățenii vor putea să continue să primească semnalul de televiziune după abandonarea televiziunii analogice) ci ar avea un caracter economic. Tribunalul ajunge la această concluzie întrucât a omis să verifice exactitatea materială a situației de fapt invocate de Comisie, în special faptul că rețeaua digitală a administrațiilor comunale nu era și nu este susceptibilă să facă obiectul unei exploatări comerciale. Hotărârea Tribunalului este de asemenea afectată de o eroare în măsura în care confirmă prezumția Comisiei potrivit căreia ar fi fost posibilă „furnizarea altor servicii” distincte de „serviciul de suport TDT” prin intermediul infrastructurii de suport care aparține administrației comunale, și aceasta în pofida faptului că o astfel de exploatare comercială este imposibilă din punct de vedere material și juridic.

Dacă s-ar fi realizat un control complet al elementelor concrete ale litigiului, în condițiile impuse de jurisprudența invocată, Tribunalul nu ar fi putut ajunge la o astfel de constatare întrucât infrastructura digitizată în urma intervenției autorităților publice din Galicia în cauză nu putea și nici nu poate fi exploatată comercial, din cauza caracteristicilor sale tehnice (un simplu pilon și o cutie), a nivelului echipamentului (numai un echipament TDT) și a regimului juridic aplicabil (reglementare națională care permitea numai autorităților teritoriale să presteze serviciul de transmitere a semnalului de televiziune digitală terestră fără o contraprestație economică), astfel încât era imposibil să se considere că măsura intră în domeniul de aplicare al articolului 107 alineatul (1) TFUE.

Al treilea motiv al recursului: eroare de drept decurgând din încălcarea obligației de motivare a hotărârilor (articolul 36 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și articolul 81 din Regulamentul de procedură al Tribunalului) și a articolului 107 alineatul (1) TFUE întrucât hotărârea atacată a apreciat greșit caracterul selectiv al ajutorului.

Prin intermediul acestui motiv, recurentele subliniază faptul că hotărârea atacată (punctul 85), referitor la caracterul selectiv atribuit măsurii în cauză, este afectată de același viciu de motivare și de aceeași eroare de apreciere ca și decizia atacată [considerentul (113)] în măsura în care, fără a analiza viciul și eroarea invocate în acțiune și fără a răspunde la acestea, Tribunalul se limitează la a confirma, fără a-și exprima clar și fără ambiguitate raționamentul, poziția Comisiei în această privință, omițând prin aceasta nu numai să își îndeplinească obligația de motivare a hotărârilor, ci și analiza comparabilității necesară pentru a putea aprecia dacă ajutorul are sau nu are un caracter selectiv. Dacă Tribunalul nu ar fi omis această analiză obligatorie, s-ar fi constatat că situația administrațiilor comunale din zona II în Galicia și cea a altor „întreprinderi care utilizează alte tehnologii”, cum este intervenienta, nu sunt în niciun fel comparabile, din punct de vedere factual sau juridic, întrucât aceste alte „întreprinderi” nu prestau (în condițiile prevăzute de reglementarea națională: „fără o contraprestație economică”) serviciul de transmitere a semnalului de televiziune digitală către cetățenii care locuiesc în zona II în Galicia și nici nu erau obligate, nici nu aveau intenția să o facă.

Al patrulea motiv al recursului: eroare de drept referitoare la interpretarea articolului 14 TFUE și a articolului 106 alineatul (2) TFUE, a Protocolului 26 privind serviciile de interes general al TFUE și a jurisprudenței referitoare la acestea.

Acest motiv se împarte în trei aspecte, care evidențiază încălcarea articolului 14 TFUE și a articolului 106 alineatul (2) TFUE, a Protocolului 26 privind serviciile de interes general al TFUE și a jurisprudenței referitoare la acestea, în măsura în care Tribunalul efectuează, în hotărârea atacată, o interpretare eronată a dispozițiilor tratatului referitoare la SIEG. Primul aspect se întemeiază pe faptul că hotărârea atacată nu a ținut seama de puterea de apreciere de care statele membre dispun pentru a defini un SIEG, efectuând o interpretare, în speță, care implică neluarea în considerare și lipsirea de conținut a acestei puteri discreționare. Actul oficial care permitea intervenția autorităților publice conținea o definiție clară și precisă a misiunii de serviciu public și îndeplinea toate condițiile prevăzute de jurisprudență pentru a se putea considera că era vorba despre o definire a unui SIEG realizată în mod valabil. Al doilea aspect subliniază faptul că hotărârea atacată nu a evaluat existența unei erori vădite în definirea serviciului public și nu a constatat că definiția dată de autoritățile publice ar fi fost vădit eronată, deși Tribunalul a constatat că este în mod clar vorba despre o activitate care poate fi calificată drept SIEG din punct de vedere material. Prin intermediul celui de al treilea aspect, recurentele invocă erori de drept săvârșite de Tribunal atunci când a interpretat în mod greșit normele naționale care îl determină să considere că nu există o definiție clară și precisă a SIEG în sensul Hotărârii Altmark (2).


(1)  Decizia 2014/489/UE a Comisiei din 19 iunie 2013 privind ajutorul de stat SA.28599 [C 23/10 (ex NN 36/10, ex CP 163/09)] pus în aplicare de Regatul Spaniei pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate (cu excepția comunității autonome Castilla-La Mancha) (JO 2014 L 217, p. 52).

(2)  Hotărârea din 24 iulie 2003, Altmark Trans și Regierungspräsidium Magdeburg, C-280/00, EU:C:2003:415.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/21


Recurs introdus la 12 februarie 2016 de Regatul Spaniei împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 noiembrie 2015 în cauza T-461/13, Spania/Comisia

(Cauza C-81/16 P)

(2016/C 118/22)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurent: Regatul Spaniei (reprezentant: A. Rubio González, agent)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

admiterea recursului și anularea Hotărârii Tribunalului din 26 novembre 2015 în cauza T-461/13, Spania/Comisia;

anularea Deciziei 2014/489/UE (1) a Comisiei din 19 iunie 2013 privind ajutorul de stat SA.28599 [C 23/10 (ex NN 36/10, ex CP 163/09)] pus în aplicare de Regatul Spaniei pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate (cu excepția comunității autonome Castilla-La Mancha);

obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Eroare de drept referitoare la controlul statelor membre în ceea ce privește definirea și aplicarea unui serviciu de interes economic general. În ceea ce privește prima condiție stabilită în Hotărârea Altmark (2), Tribunalul a refuzat să verifice dacă Comisia examinase sau nu examinase toate elementele pertinente pentru aprecierea definiției unui serviciu de interes public. De asemenea, Tribunalul a omis să verifice dacă Comisia examinase sau nu examinase toate elementele pertinente pentru aprecierea respectării celei de a patra Condiții stabilite în Hotărârea Altmark. Astfel, Tribunalul a încălcat marja de apreciere de care dispune statul membru pentru a-și organiza serviciul public.

Eroare de drept referitoare la controlul judecătoresc al compatibilității ajutorului de stat. În primul rând, Tribunalul nu a controlat exactitatea situație de fapt pe care Comisia și-a întemeiat analiza. Astfel, hotărârea renunță să efectueze controlul fiabilității al coerenței și al pertinenței datelor utilizate de Comisie. În sfârșit, Tribunalul nu a controlat validitatea concluziilor Comisiei.


(1)  JO L 217, p. 52.

(2)  Hotărârea Altmark Trans și Regierungspräsidium Magdeburg, C-280/00, EU:C:2003:415.


Tribunalul

4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/23


Hotărârea Tribunalului din 26 februarie 2016 – Šumelj și alții/Comisia

(Cauzele conexate T-546/13, T-108/14 și T-109/14) (1)

((„Răspundere extracontractuală - Aderarea Croației la Uniune - Abrogare anterior aderării a unei reglementări naționale care prevedea crearea profesiei de executor judecătoresc - Prejudiciu suferit de persoanele care au fost numite anterior executori judecătorești - Neadoptarea de către Comisie a măsurilor prin care se urmărește respectarea angajamentelor de aderare - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor - Articolul 36 din Actul de aderare”))

(2016/C 118/23)

Limba de procedură: croata

Părțile

Reclamanți: Ante Šumelj (Zagreb, Croația), Dubravka Bašljan (Zagreb), Đurđica Crnčević (Sv. Ivan Zeline, Croația), Miroslav Lovreković (Križevaci, Croația) (cauza T-546/13); Drago Burazer (Zagreb), Nikolina Nežić (Zagreb), Blaženka Bošnjak (Sv. Ivan Zeline), Bosiljka Grbašić (Križevaci, Croația), Tea Tončić (Pula, Croația), Milica Bjelić (Dubrovnik, Croația), Marijana Kruhoberec (Varaždin, Croația) (cauza T-108/14); Davor Škugor (Sisak, Croația), Ivan Gerometa (Vrsar, Croația), Kristina Samardžić (Split, Croația), Sandra Cindrić (Karlovac, Croația), Sunčica Gložinić (Varaždin), Tomislav Polić (Kaštel Novi, Croația) și Vlatka Pižeta (Varaždin) (cauza T-109/14) (reprezentant: M. Krmek, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Ćutuk și G. Wils precum și, în cauzele T-546/13 și T-108/14, S. Ječmenica, agenți)

Obiectul

Acțiune în despăgubire prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului pretins suferit de reclamanți ca urmare a comportamentului ilicit al Comisiei cu ocazia monitorizării respectării angajamentelor de aderare de către Republica Croația.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunile.

2)

Îi obligă pe domnul Ante Šumelj și pe ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 367, 14.12.2013.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/23


Hotărârea Tribunalului din 26 februarie 2016 – Mederer/OAPI – Cadbury Netherlands International Holdings (Gummi Bear-Rings)

(Cauza T-210/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Comunitatea Europeană - Marca figurativă Gummi Bear-Rings - Marca națională figurativă anterioară GUMMY - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 118/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Mederer GmbH (Fürth, Germania) (reprezentanți: C. Sachs și O. Ruhl, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: V. Melgar și H. Kunz, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Cadbury Netherlands International Holdings BV (Breda, Țările de Jos) (reprezentant: A. Padial Martínez, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a OAPI din 16 decembrie 2013 (cauza R 225/2013-5), privind o procedură de opoziție între Cadbury Netherlands International Holdings BV și Mederer GmbH

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Mederer GmbH la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 245, 28.7.2014.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/24


Hotărârea Tribunalului din 26 februarie 2016 – Bodson şi alţii/BEI

(Cauza T-240/14 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Personalul BEI - Natura contractuală a raportului de muncă - Reforma sistemului de remunerații și de progresie salarială al BEI - Obligația de motivare - Denaturare - Erori de drept”))

(2016/C 118/25)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Jean-Pierre Bodson (Luxemburg, Luxemburg), Dalila Bundy (Cosnes-et-Romain, Franţa), Didier Dulieu (Roussy-le-Village, Franţa), Marie-Christel Heger (Nospelt, Luxemburg), Evangelos Kourgias (Senningerberg, Luxemburg), Manuel Sutil (Luxemburg), Patrick Vanhoudt (Gonderange, Luxemburg) şi Henry von Blumenthal (Bergem, Luxemburg) (reprezentant: L. Levi, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții (reprezentanţi: C. Gómez de la Cruz, T. Gilliams şi G. Nuvoli, agenţi, asistaţi de P.-E. Partsch, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 12 februarie 2014, Bodson și alții/BEI (F-73/12, RecFP, EU:F:2014:16) și având ca obiect anularea acestei hotărâri.

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Domnul Bodson și ceilalți recurenți ale căror nume figurează în anexă suportă propriile cheltuieli, precum și pe cele efectuate de Banca Europeană de Investiții (BEI) în cadrul prezentei proceduri.


(1)  JO C ##, ##.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/25


Hotărârea Tribunalului din 26 februarie 2016 – Bodson și alții/BEI

(Cauza T-241/14 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Personalul BEI - Natura contractuală a raportului de muncă - Remunerație - Reforma regimului de prime a BEI - Obligația de motivare - Denaturare - Erori de drept”))

(2016/C 118/26)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Jean-Pierre Bodson (Luxemburg, Luxemburg), Dalila Bundy (Cosnes-et-Romain, Franța), Didier Dulieu (Roussy-le-Village, Franța), Marie-Christel Heger (Nospelt, Luxemburg), Evangelos Kourgias (Senningerberg, Luxemburg), Manuel Sutil (Luxemburg), Patrick Vanhoudt (Gonderange, Luxemburg) și Henry von Blumenthal (Bergem, Luxemburg) (reprezentant: L. Levi, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții (reprezentanți: C. Gómez de la Cruz, T. Gilliams și G. Nuvoli, agenți, asistați de P.-E. Partsch, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 12 februarie 2014, Bodson și alții/BEI (F-83/12, RecFP, EU:F:2014:15) și având ca obiect anularea acestei hotărâri.

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Domnul Bodson și ceilalți recurenți ale căror nume figurează în anexă suportă propriile cheltuieli, precum și pe cele efectuate de Banca Europeană de Investiții (BEI) în cadrul prezentei proceduri.


(1)  JO C 223, 14.7.2014.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/25


Hotărârea Tribunalului din 25 februarie 2016 – FCC Aqualia/OAPI – Sociedad General de Aguas de Barcelona (AQUALOGY)

(Cauza T-402/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative AQUALOGY - Marca comunitară verbală anterioară AQUALIA și marca națională figurativă anterioară aqualia - Motive relative de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 118/27)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: FCC Aqualia, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. de Oliveira Vaz Miranda de Sousa, N. González-Alberto Rodríguez și C. Sueiras Villalobos, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: V. Melgar și J. Crespo Carrillo, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Sociedad General de Aguas de Barcelona, SA (Barcelona, Spania) (reprezentanți: J. Grau Mora, C. Viola Zendrera și A. Torrente Tomás, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 13 martie 2014 (cauza R 1209/2013-1) privind o procedură e opoziție între Sociedad General de Aguas de Barcelona, SA și FCC Aqualia, SA.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă FCC Aqualia, SA la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 261, 11.8.2014.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/26


Hotărârea Tribunalului din 24 februarie 2016 – Coca-Cola/OAPI (Forma unei sticle cu contur fără caneluri)

(Cauza T-411/14) (1)

([„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare tridimensionale - Forma unei sticle cu contur fără caneluri - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2016/C 118/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: The Coca-Cola Company (Atlanta, Statele Unite) (reprezentanți: D. Stone, A. Dykes, solicitors, și S. Malynicz, barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: P. Geroulakos și A. Folliard-Monguiral, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 27 martie 2014 (cauza R 540/2013-2), privind o procedură de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn tridimensional constituit din forma unei sticle cu contur.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă The Coca-Cola Company la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 282, 25.8.2014.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/27


Hotărârea Tribunalului din 26 februarie 2016 – Vidmar și alții/Comisia

(Cauza T-507/14) (1)

((„Răspundere extracontractuală - Aderarea Croației la Uniune - Abrogare anterior aderării a unei reglementări naționale care prevedea crearea profesiei de executor judecătoresc - Prejudiciu suferit de persoanele care au fost numite anterior executori judecătorești - Neadoptarea de către Comisie a măsurilor prin care se urmărește respectarea angajamentelor de aderare - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor - Articolul 36 din Actul de aderare”))

(2016/C 118/29)

Limba de procedură: croata

Părțile

Reclamanți: Vedran Vidmar (Zagreb, Croația) și alți 21 de reclamanți ale căror nume figurează în anexa la hotărâre (reprezentant: D. Graf, avocat) și Darko Graf (Zagreb) (reprezentanți: inițial D Graf, ulterior L. Duvnjak, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Ječmenica și G. Wils, agenți)

Obiectul

Acțiune în despăgubire prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului pretins suferit de reclamanți ca urmare a comportamentului ilicit al Comisiei cu ocazia monitorizării respectării angajamentelor de aderare de către Republica Croația

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îi obligă pe domnii Vedran Vidmar și Darko Graf, precum și pe ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 303, 8.9.2014.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/27


Hotărârea Tribunalului din 26 februarie 2016 – provima Warenhandels/OAPI – Renfro (HOT SOX)

(Cauza T-543/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Înregistrare internațională care desemnează Comunitatea Europeană - Marca verbală HOT SOX - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului descriptiv - Caracter distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 118/30)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: provima Warenhandels GmbH (Bielefeld, Germania) (reprezentanţi: H. Prange și J.P. Croll, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: M. Rajh, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Renfro Corp. (Mount Airy, Statele Unite ale Americii) (reprezentanţi: C. Schenk, M. Best, U. Pfleghar și S. Schäffner, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 13 mai 2014 (cauza R 1859/2013-2), privind o procedură de declarare a nulității între provima Warenhandels GmbH și Renfro Corp.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă provima Warenhandels GmbH la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 339, 29.9.2014.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/28


Hotărârea Tribunalului din 25 februarie 2016 – Musso/Parlamentul

(Cauzele conexate T-589/14 și T-772/14) (1)

((„Regim financiar al deputaților din Parlament - Pensie pentru limită de vârstă - Obligația deputaților francezi de a solicita drepturile de pensie pe lângă regimurile naționale - Regula anticumul - Norme de aplicare a Statutului deputaților - Decizie adoptată în urma procedurii de reclamație - Notă de debit - Decizie de suspendare a plății pensiei - Principiul contradictorialităţii - Termen rezonabil - Obligația de motivare”))

(2016/C 118/31)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: François Musso (Ajaccio, Franța) (reprezentanți: A. Gross și L. Stachnik, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: G. Corstens și S. Seyr, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere de anulare a deciziei Biroului Parlamentului din 26 iunie 2014 de confirmare a deciziei Secretariatului General al Parlamentului din 17 octombrie 2011, prin care fusese determinat cuantumul lunar al drepturilor de pensie, ținând seama de sumele primite de la două case de pensii franceze și se decisese că era necesar să se acopere un cuantum de 127 065,19 euro și, pe de altă parte, cerere de anulare a deciziei Parlamentului din 22 septembrie 2014

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunile.

2)

Domnul François Musso suportă propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de Parlamentul European.


(1)  JO C 351, 6.10.2014.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/29


Hotărârea Tribunalului din 25 februarie 2016 – Puma/OAPI – Sinda Poland (Reprezentarea unui animal)

(Cauza T-692/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a unei mărci figurative reprezentând un animal - Mărci internaționale figurative anterioare reprezentând o puma - Motiv relativ de refuz - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 118/32)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Puma SE (Herzogenaurach, Germania) (reprezentant: P. González-Bueno Catalán de Ocón, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Sinda Poland Corporation sp. z o.o. (Varșovia, Polonia) (reprezentanți: M. Siciarek, J. Rasiewicz și J. Mrozowski, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a OAPI din 14 iulie 2014 (cauza R 2214/2013-5) privind o procedură de opoziție între Puma SE și Sinda Poland Corporation sp. z o.o.

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 14 iulie 2014 (cauza R 2214/2013-5).

2)

Obligă OAPI să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, jumătate din cele efectuate de Puma SE, inclusiv cheltuielile necesare efectuate de Puma în legătură cu procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI.

3)

Obligă Sinda Poland Corporation sp. z o.o. să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, jumătate din cele efectuate de Puma, inclusiv cheltuielile necesare efectuate de Puma în legătură cu procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI.


(1)  JO C 409, 17.11.2014.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/30


Hotărârea Tribunalului din 23 februarie 2016 – Consolidated Artists/OAPI – Body Cosmetics International (MANGO)

(Cauza T-761/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de nulitate - Marca comunitară figurativă MANGO - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2016/C 118/33)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Consolidated Artists BV (Amstelveen, Țările de Jos) (reprezentant: B. Corne, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: S. Pétrequin și A. Folliard-Monguiral, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Body Cosmetics International GmbH (Willich, Germania) (reprezentant: M. Müller-Mergenthaler, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 8 septembrie 2014 (cauza R 2337/2013-4) privind o procedură de declarare a nulității între Body Cosmetics International GmbH și Consolidated Artists BV

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Consolidated Artists BV la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 7, 12.1.2015.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/30


Hotărârea Tribunalului din 24 februarie 2016 – Tayto Group/OAPI – MIP Metro (REAL HAND COOKED)

(Cauza T-816/14) (1)

((„Marcă comunitară - Procedură de opoziţie - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative REAL HAND COOKED - Marcă naţională figurativă anterioară real QUALITY - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Abuz de putere - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolele 64, 75, 76 şi 83 din Regulamentul nr. 207/2009”))

(2016/C 118/34)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Tayto Group Ltd (Corby, Regatul Unit) (reprezentanţi: R. Kunze şi G. Würtenberger, avocaţi)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: MIP Metro Group Intellectual Property GmbH & Co. KG (Düsseldorf, Germania) (reprezentanţi: J. C. Plate şi R. Kaase, avocaţi)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 6 octombrie 2014 (cauza R 842/2013-4) privind o procedură de opoziţie între MIP Metro Group Intellectual Property GmbH & Co. KG şi Tayto Group Ltd.

Dispozitivul

1)

Respinge acţiunea.

2)

Obligă Tayto Group Ltd la plata cheltuielilor de judecată.


(1)  JO C 56, 16.2.2015.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/31


Ordonanța Tribunalului din 15 februarie 2016 – Ezz și alții/Consiliul

(Cauza T-279/13) (1)

((„Acțiune în anulare - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Egipt - Măsuri adoptate împotriva unor persoane răspunzătoare de însușirea ilegală de fonduri ale statului și a unor persoane și entități asociate - Înghețarea fondurilor - Includerea reclamanților pe lista persoanelor vizate - Temei juridic - Nerespectarea criteriilor de includere - Eroare de drept - Eroare de fapt - Dreptul de proprietate - Atingere adusă reputației - Dreptul la apărare - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Obligația de motivare - Adaptarea concluziilor și a motivelor - Litispendență - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată”))

(2016/C 118/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Ahmed Abdelaziz Ezz (Gizeh, Egipt), Abla Mohammed Fawzi Ali Ahmed Salama (Cairo, Egipt), Khadiga Ahmed Ahmed Kamel Yassin (Gizeh) și Shahinaz Abdel Azizabdel Wahab Al Naggar (Gizeh) (reprezentanți: J. Binns, solicitor, J. Lewis, QC, B. Kennelly, J. Pobjoy, barristers, S. Rowe și J.-F. Bellis, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: I. Gurov și M. Bishop, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare, pe de o parte, a Deciziei 2011/172/PESC a Consiliului din 21 martie 2011 privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Egipt (JO L 76, p. 63), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2013/144/PESC a Consiliului din 21 martie 2013 (JO L 82, p. 54), și, pe de altă parte, a Regulamentului (UE) nr. 270/2011 „prelungit printr-o decizie a Consiliului notificată reclamanților printr-o scrisoare din 22 martie 2013”al Consiliului din 21 martie 2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Egipt (JO L 76, p. 4), în măsura în care aceste acte li se aplică reclamanților

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe domnul Ahmed Abdelaziz Ezz, precum și pe doamnele Abla Mohammed Fawzi Ali Ahmed Salama, Khadiga Ahmed Ahmed Kamel Yassin și Shahinaz Abdel Azizabdel Wahab Al Naggar să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.


(1)  JO C 207, 20.7.2013.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/32


Ordonanța Tribunalului din 9 februarie 2016 – DEI/Comisia

(Cauza T-639/14) (1)

((„Ajutoare de stat - Plângeri - Decizii de respingere - Aprecierea preliminară a Comisiei - Decizia finală - Retragerea actului atacat - Nepronunțare asupra fondului”))

(2016/C 118/36)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI) (Atena, Grecia) (reprezentanţi: E. Bourtzalas, D. Waelbroeck, A. Oikonomou, C. Synodinos şi E. Salaka, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouchagiar şi É. Gippini Fournier, agenţi)

Obiectul

Cerere de anulare a scrisorii Comisiei COMP/E3/ON/AB/ark *2014/61460 din 12 iunie 2014 în care Comisia a respins plângerile reclamantei în materia ajutoarelor de stat.

Dispozitivul

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii în intervenție formulate de Alouminion tis Ellados AE.

3)

Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 395, 10.11. 2014.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/32


Acțiune introdusă la 26 ianuarie 2016 – Republica Lituania/Comisia

(Cauza T-34/16)

(2016/C 118/37)

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Reclamantă: Republica Lituania (reprezentanţi: D. Kriaučiūno, R. Krasuckaitės şi T. Orlicko, agenţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/2098 a Comisiei din 13 noiembrie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) [notificată cu numărul C(2015) 7716] în măsura în care, prin această decizie, se prevede efectuarea în privinţa Republicii Lituania a unei corecții financiare în valoare de 1 113 589,65 EUR;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European Și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (1), aplicat în coroborare cu principiul proporționalității, întrucât Comisia a decis să efectueze o corecție forfetară de 5 %

nu a ţinut seama de faptul că prejudiciul efectiv suferit de Uniune fusese stabilit cu exactitate în ceea ce privește prima și a patra încălcare constatate de Comisie; prin urmare, acestea nu puteau să conducă decât la o corecție financiară punctuală și nu mai trebuiau să fie luate în considerare împreună cu alte încălcări pentru a determina dacă există un risc semnificativ de pierderi financiare pentru fond;

prin faptul că a disociat în mod neîntemeiat încălcări direct legate între ele și, prin faptul că a creat astfel în mod artificial un pretins risc semnificativ de pierderi pentru fond;

prin faptul că a stabilit și a ținut seama în mod incorect, în cadrul examinării celorlalte încălcări pe care le-a constatat, amploarea discrepanţelor, natura încălcărilor și prejudiciul financiar cauzat Uniunii Europene;

prin aplicarea în mod nejustificat a unei corecții financiare de 5 % pentru anul 2011, întrucât, având în vedere natura încălcărilor constatate de Comisie și alte circumstanțe, riscul rezultat de pierderi financiare pentru fond nu era semnificativ;

prin aplicarea în mod nejustificat a unei corecții financiare de 5 % pentru anul 2012, întrucât aplicarea respectivă este prevăzută numai în cazul unui risc semnificativ de pierderi pentru fond, deşi controalele efectuate de Republica Lituania și informațiile furnizate au stabilit că numărul, amploarea și natura discrepanţelor în ceea ce privește anul 2012, precum și riscul rezultat pentru fond erau mult mai reduse în comparație cu discrepanţele stabilite în ceea ce privește anul 2011 și, prin urmare, fondul era expus doar unui risc scăzut.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 41 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1122/2009 din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol (2), întrucât Comisia nu a luat în considerare posibilitatea ca verificările la fața locului în ceea ce privește ovinele și bovinele să poată avea loc la momente diferite, astfel încât respectiva încălcare nu este atât de semnificativă pe cât susţine Comisia.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare în temeiul articolului 296 TFUE, întrucât Comisia a decis să aplice o corecție forfetară de 5 %

fără să motiveze și fără să fundamenteze corespunzător cerinţelor legale constatarea existenţei însăşi a unor astfel de încălcări, nici natura lor sau riscul rezultat pentru fond;

fără să motiveze de ce discrepanţele pentru anii 2011 și 2012 au fost evaluate împreună pentru aplicarea corecţiei financiare de 5 %, cu toate că au existat diferențe semnificative între cei doi ani în ceea ce privește numărul și natura respectivelor discrepanţe; Comisia nu a furnizat niciun motiv convingător pentru care trebuie impusă o corecție forfetară uniformă de 5 % pentru discrepanţele stabilite pentru anul 2012 și pentru cele corespunzătoare anului în 2011..


(1)  JO 2013, L 347, p. 549.

(2)  JO 2009, L 316, p. 65.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/34


Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2016 – EEB/Comisia

(Cauza T-38/16)

(2016/C 118/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: European Environmental Bureau (EEB) (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: B. Kloostra, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

Anularea Deciziei Ares(2015)5212500 a Comisiei din 19 noiembrie 2015, de confirmare a Deciziei sale Ares(2015)3790389 din 14 septembrie 2015 în care Comisia a luat o decizie suplimentară cu privire la cererea de informații din 3 februarie 2015, depusă de EEB; și

Obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe eroarea vădită în stabilirea obiectului cererii inițiale și, în consecință, pe încălcarea obligației Comisiei de a examina în mod complet cererea respectivă, precum și pe încălcarea articolului 6 alineatul (2) și a articolelor 7 și 8 din Regulamentul nr. 1049/2001.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/34


Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2016 – Cyprus Turkish Chamber of Industry şi alţii/Comisia

(Cauza T-41/16)

(2016/C 118/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Cyprus Turkish Chamber of Industry (Nicosia, Cipru), Animal Breeders Association (Nicosia), Milk and Oil Products Production and Marketing Cooperative Ltd. (Nicosia), Süt Urünleri İmalatçulari Birliği Milk Processors Association (Nicosia) and Fatma Garanti (Güzelyurt, Cipru) (reprezentant: B. O’Connor, Solicitor, S. Gubel şi E. Bertolotto, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

anularea deciziei Ares (2015)5171539 a Comisiei din 18 noiembrie 2015 și a deciziei Ares (2016)220922 a Comisiei din 15 ianuarie 2016, în ceea ce privește procedura de opoziție la cererea de înregistrare a „ΧΑΛΛΟΥΜΙ” (HALLOUMI)/„HELLIM” (ΠΟΠ) (CY-PDO-0005-01243);

declararea nelegalității articolelor 49, 50, 51 și 52 din Regulamentul (UE) nr 1151/2012 și a inaplicabilităţii acestor dispoziţii în prezenta cauză, în măsura în care acestea nu prevăd un sistem care să asigure respectarea drepturile fundamentale ale solicitanților;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe nelegalitatea deciziilor atacate ale Comisiei în măsura în care exclud reclamantele din procedura de înregistrare a Halloumi/Hellim ca denumire de origine protejată în Uniunea Europeană.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe nelegalitatea deciziilor atacate ale Comisiei în măsura în care încalcă principiul egalității de tratament și al nediscriminării.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe nelegalitatea articolelor 49, 50, 51 și 52 din Regulamentul (UE) nr 1151/2012 (1), invocându-se că acestea ar trebui declarate inaplicabile în măsura în care nu prevăd un sistem care să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale solicitanților.


(1)  Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, p. 1).


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/35


Acțiune introdusă la 8 februarie 2016 – Chanel/EUIPO – Li Jing Zhou și Golden Rose 999 (Reprezentarea unui ornament)

(Cauza T-57/16)

(2016/C 118/40)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Chanel SAS (Neuilly-sur-Seine, Franța) (reprezentant: C. Sueiras Villalobos, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Li Jing Zhou (Fuenlabrada, Spania) și Golden Rose 999 Srl (Roma, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar care reprezintă un ornament – desenul sau modelul industrial comunitar nr. 1 689 027-0001

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 18 noiembrie 2015 în cauza R 2346/2014-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

declararea nulității desenului atacat;

obligarea EUIPO și a oricărui posibil intervenient în prezenta procedură la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

încălcarea articolelor 5 și 6 din Regulamentul nr. 6/2002.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/36


Acțiune introdusă la 15 februarie 2016 – Puma/EUIPO – Doosan Infracore (PUMA)

(Cauza T-62/16)

(2016/C 118/41)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Puma SE (Herzogenaurach, Germania) (reprezentant: P. González-Bueno Catalán de Ocón, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Doosan Infracore Co. Ltd (Incheon, Coreea de Sud)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca figurativă care cuprinde elementul verbal „PUMA” – cererea de înregistrare a unei mărci UE nr. 11 376 209

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 4 decembrie 2015 în cauza R 1052/2015-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

obligarea EUIPO și a Doosan Infracore Co. Ltd. la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/37


Recurs introdus la 17 februarie 2016 de către Carlo De Nicola împotriva Hotărârii pronunțate la 18 decembrie 2015 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-82/12, De Nicola/BEI

(Cauza T-71/16 P)

(2016/C 118/42)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: G. Ferabecoli, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții

Concluziile reclamantului

Reclamantul solicită Tribunalului:

admiterea prezentului recurs și, prin modificarea în parte a hotărârii atacate, anularea punctelor 2 și 3 din dispozitiv, precum și a punctelor 68-75 din hotărârea propriu-zisă;

în consecință, obligarea BEI la repararea prejudiciilor suferite de domnul De Nicola, în conformitate cu cererea introductivă sau, cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei în fața altei camere a Tribunalului Funcției Publice, pentru ca, în cadrul unui complet de judecată diferit, să se pronunțe din nou cu privire la punctele anulate,

obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (judecător unic) din 18 decembrie 2015, De Nicola/Banca Europeană de Investiții (F-82/12).

Motivele și principalele argumente sunt similare celor invocate în cauza T-55/16 P, De Nicola/Banca Europeană de Investiții.

Reclamantul susține, în special, că constituie o eroare de drept asimilarea cererii de despăgubire formulate în cauza F-82/12 cu cea prezentată în cauza F-55/08 și că s-a reținut în mod eronat că există autoritate de lucru judecat cu privire la unele dintre cererile de despăgubire.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/37


Acțiune introdusă la 15 februarie 2016 – BBY Solutions/EUIPO – Worldwide Sales Corporation España (BEST BUY mobile)

(Cauza T-72/16)

(2016/C 118/43)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: BBY Solutions, Inc. (Minneapolis, Statele Unite) (reprezentant: A. Poulter, Solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Worldwide Sales Corporation España, SL (Sant Vicenç dels Horts, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii Europene care cuprinde elementele verbale „BEST BUY mobile” – Cererea de înregistrare nr. 7 213 424

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 1 decembrie 2015 în cauza R 53/2015-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

anularea deciziei diviziei de opoziție din 6 noiembrie 2014 în opoziția nr. B 1485 137;

admiterea cererii de înregistrare nr. 007213424;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

Camera de recurs a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 prin aprecierea eronată a elementelor dominante și distinctive ale mărcilor;

Camera de recurs a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 prin aprecierea eronată a impresiei de ansamblu create de mărci;

Camera de recurs a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 prin aprecierea eronată a identității serviciilor acoperite de mărci; și

Camera de recurs a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 atunci când a concluzionat în mod eronat că exista un risc de confuzie între mărcile anterioare ale autoarei opoziției și cea a reclamantei.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/38


Recurs introdus la 18 februarie 2016 de către Carlo De Nicola împotriva Hotărârii pronunțate la 18 decembrie 2015 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-37/12, De Nicola/BEI

(Cauza T-73/16 P)

(2016/C 118/44)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: G. Ferabecoli, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții

Concluziile reclamantului

Reclamantul solicită Tribunalului:

admiterea prezentului recurs și, prin modificarea în parte a hotărârii atacate, anularea punctului 2 din dispozitiv, precum și a punctelor 59-61, 63-69 și 71 din hotărârea propriu-zisă;

în consecință, constatarea hărțuirii săvârșite de BEI împotriva domnului De Nicola și obligarea BEI la repararea prejudiciului suferit de domnul De Nicola sau, cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei în fața altei camere a Tribunalului Funcției Publice, pentru ca, în cadrul unui complet de judecată diferit, să se pronunțe din nou cu privire la punctele anulate. Ulterior efectuării expertizei medicale solicitate,

obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (judecător unic) din 18 decembrie 2015, De Nicola/Banca Europeană de Investiții (F-37/12).

Motivele și principalele argumente sunt similare celor invocate în cauza T-70/16 P, De Nicola/BEI.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/39


Recurs introdus la 18 februarie 2016 de către Carlo De Nicola împotriva Ordonanței pronunțate la 18 decembrie 2015 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-128/11, De Nicola/BEI

(Cauza T-75/16 P)

(2016/C 118/45)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: G. Ferabecoli, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții

Concluziile reclamantului

Reclamantul solicită Tribunalului:

admiterea prezentei cereri și, prin modificarea integrală a ordonanței atacate, anularea punctelor 1 și 2 din dispozitiv, precum și a punctelor 1, 7-25, 51, 52, 63-76, 80, 84, 87,88, 97, 98 și 101-115 din ordonanța menționată;

în consecință, anularea tuturor actelor atacate și obligarea BEI la repararea prejudiciului suferit de domnul De Nicola, astfel cum a fost solicitată în cererea introductivă sau, cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei în fața altei camere a Tribunalului Funcției Publice, pentru ca, în cadrul unui complet de judecată diferit, să se pronunțe din nou cu privire la punctele anulate;

obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (judecător unic) din 18 decembrie 2015, De Nicola/Banca Europeană de Investiții (F-128/11).

Motivele și principalele argumente sunt similare celor invocate în cauza T-55/16 P, De Nicola/Banca Europeană de Investiții.

Reclamantul subliniază în special admisibilitatea cererii de anulare a mesajelor din 4 iulie și din 12 august 2011, precum și a cererii de anulare a deciziei din 6 septembrie 2001, prin care s-a respins cererea de deschidere a unei proceduri de conciliere.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/40


Acțiune introdusă la 17 februarie 2016 – Ikos/EUIPO (AEGYPTISCHE ERDE)

(Cauza T-76/16)

(2016/C 118/46)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Ikos GmbH (Lörrach, Germania) (reprezentant: A. Masberg, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca verbală a Uniunii ea Europeană „AEGYPTISCHE ERDE” – cererea de înregistrare nr. 14 027 239

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2015 în cauza R 1257/2015-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate și înregistrarea mărcii astfel cum s-a solicitat;

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

încălcarea articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/40


Acțiune introdusă la 16 februarie 2016 – Sartour/Parlamentul

(Cauza T-78/16)

(2016/C 118/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Sartour (Beveren, Belgia) (reprezentant: M. Cherchi, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

declararea prezentei acțiuni admisibilă și fondată.

În consecință:

anularea deciziei Parlamentului, cuprinsă în scrisoarea din 18 decembrie 2015, prin care acesta a informat-o pe reclamantă cu privire la respingerea ofertei pe care o prezentase în cadrul cererii de ofertă nr. 06B40/2015/M073, având ca obiect concesionarea serviciului de catering bazat pe alimentația mediteraneană în clădirea Altiero Spinelli ocupată de Parlamentul European la Bruxelles;

anularea deciziei Parlamentului de la o dată necunoscută de atribuire a concesiunii serviciului de catering bazat pe alimentația mediteraneană în clădirea Altiero Spinelli;

în orice caz, obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea principiului care guvernează criteriile de selecție calitativă a pragurilor minime care trebuie îndeplinite de prestatori la nivelul cifrelor lor de afaceri, a principiului concurenței și a principiului egalității candidaților.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului motivării actelor instituțiilor Uniunii Europene.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiilor proporționalității, egalității și deschiderii unor proceduri de achiziții publice, erorii vădite de apreciere, tratamentului egal al candidaților și respectării liberei concurențe între candidați.


4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/41


Acțiune introdusă la 19 februarie 2016 – Vereniging Gelijkberechtiging Grondbezitters și alții/Comisia

(Cauza T-79/16)

(2016/C 118/48)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamanți: Vereniging Gelijkberechtiging Grondbezitters (Hoenderloo, Țările de Jos) și alți 21 de reclamanți (reprezentanți: H. Viaene, D. Gillet și T. Ruys, advocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

declararea admisibilității acțiunii în anulare;

anularea Deciziei Comisiei din 2 septembrie 2015 privind ajutorul de stat pretins nelegal referitor la achiziționarea subvenționată sau la punerea la dispoziție gratuită a unor zone naturale [măsura de ajutor SA.27301 (2015/NN) – Țările de Jos], precum și de respingere implicită a reclamației Vereniging Gelijkberechtiging Grondbezitters;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea drepturilor procedurale consacrate prin articolul 108 alineatul (2) TFUE. În opinia reclamanților, la sfârșitul fazei preliminare, Comisia nu ar fi putut fi în măsură să aprecieze compatibilitatea măsurii de ajutor având în vedere următoarele elemente:

durata excepțional de lungă a procedurii preliminare de examinare;

corespondența bogată dintre diversele persoane interesate în cursul procedurii preliminare de examinare;

faptul că măsura de ajutor aprobată prin decizie a fost înlocuită cu o altă măsură de ajutor în cursul procedurii preliminare de examinare;

conținutul noii măsuri de ajutor care a fost aprobat de Comisie.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiilor neretroactivității și securității juridice.

Comisia a încălcat principiile neretroactivității și securității juridice prin aplicarea cadrului privitor la ajutoarele de stat (1) sub formă de compensații pentru obligații de serviciu public, în vigoare la 31 ianuarie 2012, în privința unui ajutor de stat care nu mai era aplicat din 2011 și fusese deja înlocuit cu un ajutor nou, aprobat de Comisie.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept și pe motivarea insuficientă în aplicarea cadrului.

Comisia a săvârșit erori vădite de apreciere cu ocazia aplicării cerinței unui act de atribuire a serviciului de interes economic general, în special în ceea ce privește durata actului de atribuire. Pe de altă parte, Comisia a săvârșit de asemenea erori vădite în analiza cuantumului compensației și a încălcat obligația de a ține o contabilitate separată.

Cu ocazia verificării existența actului de atribuire a serviciului de interes economic general, Comisia nu a verificat dacă exista sau nu un act de atribuire pentru alocarea terenurilor cu titlu gratuit. În plus, Comisia nu a analizat nici garanțiile care vizează prevenirea unei compensări excesive cu ocazia cesiunii de terenuri cu titlu gratuit.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcare articolului 106 alineatul (2) TFUE.

Cesiunile cu titlu gratuit și subvențiile la achiziționare sunt vădit inutile și inadecvate pentru atingerea scopului vizat de protecția naturii.

Faptul că măsura de ajutor a fost disponibilă doar pentru 13 organizații care gestionează terenuri nu este în niciun caz necesar și nici justificat pentru îndeplinirea obligației de serviciu public de protecție a naturii.


(1)  Decizia Comisiei din 20 decembrie 2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general (2011) (JO 2012, C 8, p. 15).


Tribunalul Funcției Publice

4.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/43


Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 24 februarie 2016 – Labiri/CESE

(Cauza F-33/15) (1)

(2016/C 118/49)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a dispus radierea cauzei.


(1)  JO C 178, 1.6.2015, p. 25.