INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/2

DECIZIA TRIBUNALULUI

din 27 ianuarie 2016

privind vacanțele judecătorești

(2016/C 111/02)

TRIBUNALUL

Având în vedere articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Pentru anul judecătoresc care începe la 1 septembrie 2016, datele vacanțelor judecătorești în sensul articolului 41 alineatele (2) și (6) din Regulamentul de procedură se stabilesc după cum urmează:

—	Crăciun 2016: de luni 19 decembrie 2016 până duminică 8 ianuarie 2017 inclusiv;

—	Paște 2017: de luni 10 aprilie 2017 până duminică 23 aprilie 2017 inclusiv;

—	Vară 2017: de vineri 21 iulie 2017 până duminică 3 septembrie 2017 inclusiv.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Luxemburg, 27 ianuarie 2016.

Grefier

E. COULON

Președinte

M. JAEGER

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/3

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesverwaltungsgericht Oberösterreich (Austria) la 17 decembrie 2014 – Manfred Naderhirn

(Cauza C-581/14)

(2016/C 111/03)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesverwaltungsgericht Oberösterreich

Părțile din procedura principală

Reclamant: Manfred Naderhirn

Intervenienți: Mag. Jungwirth u. Mag. Fabian OHG, Krenn KG, Michael Weber, Übermaßer KG, Gundhild Mayr

Prin ordonanța din 15 octombrie 2015, Curtea a declarat:

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei situații juridice naționale care se caracterizează, pe de o parte, prin lipsa unor dispoziții de drept intern care să reglementeze modul în care o instanță națională trebuie să țină seama de faptul că decurge dintr-o hotărâre a Curții că o dispoziție națională trebuie să fie considerată contrară dreptului Uniunii atunci când soluționează cauzele pendinte în fața sa și, pe de altă parte, prin existența unor norme de drept intern care prevăd că instanța respectivă este ținută în mod necondiționat de interpretarea dreptului Uniunii realizată de o altă instanță națională, în măsura în care, din cauza unei astfel de norme de drept intern, instanța națională menționată ar fi împiedicată să asigure garantarea corespunzătoare a supremației dreptului Uniunii, luând toate măsurile necesare în acest scop, în cadrul competențelor sale.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/3

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 14 decembrie 2015 – Umweltverband WWF Österreich/Landeshauptmann von Tirol

(Cauza C-663/15)

(2016/C 111/04)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Umweltverband WWF Österreich

Autoritate pârâtă: Landeshauptmann von Tirol

Intervenientă: Ötztaler Wasserkraft GmbH

Întrebările preliminare

Articolul 4 din Directiva 2000/60/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei sau directiva ca atare conferă unei organizații de protecție a mediului, în cadrul unei proceduri care nu este supusă unei evaluări a efectelor asupra mediului, în temeiul Directivei 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, drepturi pentru a căror apărare are acces la o procedură administrativă sau judiciară, în temeiul articolului 9 alineatul (3) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, aprobată prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2015 în numele Comunității Europene (Convenția de la Aarhus)?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

2)	Potrivit dispozițiilor Convenției de la Aarhus, aceste drepturi pot fi invocate deja în cadrul procedurii din fața autorității administrative sau este suficientă posibilitatea unei protecții jurisdicționale împotriva deciziei autorității administrative?

Este admisibil ca, potrivit normelor de procedură naționale (articolul 42 din Legea generală privind procedura administrativă, Allgemeines Verwaltungsverfahrengesetz), organizația de protecție a mediului – ca de altfel și alte părți din procedură –să fie nevoită să prezinte obiecții nu abia în cadrul unei acțiuni introduse la Verwaltungsgericht, ci, în timp util, deja în procedura desfășurată în fața autorităților administrative, sub sancțiunea pierderii calității de parte și a neadmiterii introducerii unei acțiuni la Verwaltungsgericht?

(1) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, p. 1, Ediţie specială, 15/vol. 6, p. 193).

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/4

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 14 decembrie 2015 – Protect Natur-, Arten- und Landschaftsschutz Umweltorganisation/Bezirkshauptmannschaft Gmünd

(Cauza C-664/15)

(2016/C 111/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Protect Natur-, Arten- und Landschaftsschutz Umweltorganisation

Autoritate pârâtă: Bezirkshauptmannschaft Gmünd

Întrebările preliminare

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

2)	Potrivit dispozițiilor Convenției de la Aarhus, aceste drepturi pot fi invocate deja în cadrul procedurii din fața autorității administrative sau este suficientă posibilitatea garantării unei protecții jurisdicționale împotriva deciziei autorității administrative?

Este admisibil ca, potrivit normelor de procedură naționale (articolul 42 din Legea generală privind procedura administrativă, Allgemeines Verwaltungsverfahrengesetz), organizația de protecție a mediului – ca de altfel și alte părți din procedură – să fie nevoită să prezinte obiecții nu abia în cadrul unei acțiuni introduse la Verwaltungsgericht, ci, în timp util, deja în procedura desfășurată în fața autorităților administrative, sub sancțiunea pierderii calității de parte și a neadmiterii introducerii unei acțiuni la Verwaltungsgericht?

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/5

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Baden-Württemberg (Germania) la 17 decembrie 2015 – Ultra-Brag AG/Hauptzollamt Lörrach

(Cauza C-679/15)

(2016/C 111/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Baden-Württemberg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Ultra-Brag AG

Pârât: Hauptzollamt Lörrach

Întrebările preliminare

Articolul 202 alineatul (3) prima liniuță din Codul vamal [Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar – denumit în continuare „Codul vamal”] (1) – trebuie interpretat în sensul că o persoană juridică care introduce mărfuri pe teritoriul Uniunii devine debitor vamal în sensul articolului 202 alineatul (3) prima liniuță din Codul vamal, în cazul în care la originea introducerii ilegale a mărfurilor se află un angajat al său care nu are calitatea de reprezentat legal, dar care acționează în cadrul atribuțiilor sale de serviciu?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

Articolul 202 alineatul (3) a doua liniuță din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că:

a)	o persoană juridică participă la o introducere ilegală (chiar și) atunci când, un angajat al acesteia, care nu este reprezentantul său legal, acționând în cadrul atribuțiilor sale de serviciu, a contribuit la această introducere și

în cazul persoanelor juridice care au participat la introducerea ilegală, elementul subiectiv necesar pentru aplicarea dispoziției „știa sau ar fi trebuit să știe în mod normal” trebuie să fie apreciat în raport cu persoana fizică însărcinată cu respectiva operațiune în cadrul persoanei juridice chiar și atunci când nu este vorba despre reprezentantul legal al acesteia?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua întrebare preliminară:

Articolul 212a din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că, în cazul persoanelor juridice, la aprecierea aspectului dacă comportamentul persoanei vizate implică manevre dolosive sau neglijență manifestă trebuie să se ia în considerare numai comportamentul persoanei juridice, respectiv al organelor sale de conducere, sau trebuie să i se impute comportamentul unei persoane fizice care are calitatea de angajat al său și care efectuează această operațiune în cadrul exercitării atribuțiilor sale?

(1) JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/6

Cerere de decizie preliminară introdusă de Općinski sud u Velikoj Gorici (Croația) la 18 decembrie 2015 – Vodoopskrba i odvodnja d.o.o./Željka Klafurić

(Cauza C-686/15)

(2016/C 111/07)

Limba de procedură: croata

Instanța de trimitere

Općinski sud u Velikoj Gorici

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Vodoopskrba i odvodnja d.o.o.

Pârâtă: Željka Klafurić

Întrebarea preliminară

Cum se calculează potrivit dreptului Uniunii prețul apei furnizate, facturat pentru un apartament dintr-o clădire rezidențială sau pentru o casă individuală? Cetățenii Uniunii plătesc facturile aferente consumului de apă doar pentru consumul efectiv indicat de contor sau plătesc și alte taxe sau redevențe?

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/6

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 31 decembrie 2015 – LEK Farmacevtska Družba d.d./Republica Slovenia

(Cauza C-700/15)

(2016/C 111/08)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče Republike Slovenije

Părțile din procedura principală

Recurentă: LEK Farmacevtska Družba d.d.

Intimată: Republica Slovenia

Întrebările preliminare

Dispozițiile capitolului 30 din NC pot fi interpretate în sensul că nu este posibilă clasificarea în acest capitol a unui produs a cărui componentă esențială este un ingredient activ (bacterii probiotice) conținut în suplimentele alimentare care sunt clasificate la poziția tarifară 2106 90 98 din NC?

Pentru clasificarea în capitolul 30 din NC, este suficient ca produsul care conține ingredientul activ care are efecte benefice asupra sănătății în general și care se găseşte adesea în suplimentele alimentare să fie prezentat de producător drept medicament și să fie comercializat și vândut ca atare de către acesta?

În lumina evoluției dreptului Uniunii Europene în domeniul reglementării pieței medicamentelor, expresia „caracteristici terapeutice sau profilactice bine definite” – care, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, constituie o condiție pentru clasificarea în capitolul 30 din NC – trebuie interpretată în sensul că corespunde noțiunii de medicament care rezultă din normele Uniunii cu privire la medicamentele de uz uman?

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/7

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Apelacyjny w Warszawie (Polonia) la 4 ianuarie 2016 – J. D./Prezes Urzędu Regulacji Energetyki

(Cauza C-4/16)

(2016/C 111/09)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Apelacyjny w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamant: J. D.

Pârât: Prezes Urzędu Regulacji Energetyki

Întrebarea preliminară

Noţiunea de energie hidroelectrică ca energie din surse regenerabile, utilizată la articolul 2 litera (a) coroborat cu articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (1), precum și cu considerentul (30) al acesteia trebuie interpretată în sensul că include în mod exclusiv energia care a fost produsă de centrale hidroelectrice prin exploatarea pantei apelor interioare de suprafață care cuprind pantele râurilor sau și energia care a fost produsă într-o centrală hidroelectrică situată la locul de evacuare a apelor industriale provenite de la o altă întreprindere (care nu este o centrală cu acumulare prin pompaj și nici o centrală electrică pe firul apei cu funcție de pompare)?

(1) JO L 140, p. 16.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/7

Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione tributaria provinciale di Genova (Italia) la 7 ianuarie 2016 – Ignazio Messina & C. SpA/Ministero delle Infrastrutture e dei Trasporti

(Cauza C-10/16)

(2016/C 111/10)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di Genova

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Ignazio Messina & C. SpA

Pârât: Ministero delle Infrastrutture e dei Trasporti – Capitaneria di porto di Genova

Întrebările preliminare

Regulamentul (CEE) nr. 4055/1986 (1), astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, se opune aplicării unei reglementări naționale precum cea prevăzută de Decretul Președintelui Republicii nr. 107/2009, care impune plata unei taxe în cuantum diferit după cum este vorba despre nave cu portul de origine sau de destinație într-un stat din afara Uniunii Europene ori despre nave cu portul de origine sau de destinație în Italia?

Regulamentul (CEE) nr. 4055/1986, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, se opune aplicării unei reglementări naționale precum cea prevăzută de Decretul Președintelui Republicii nr. 107/2009, care impune plata unei taxe în cuantum diferit după cum este vorba despre nave cu portul de origine sau de destinație într-un stat din afara Uniunii Europene ori despre nave cu portul de origine sau de destinație în Uniune, în măsura în care o astfel de diferență este justificată de îndeplinirea unor funcții de autoritate publică și/sau a unor sarcini și/sau activități care nu sunt compensate în mod expres de aceeași taxă?

Regulamentul (CEE) nr. 4055/1986, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, se opune aplicării unei reglementări naționale precum cea prevăzută de Decretul Președintelui Republicii nr. 107/2009, care impune plata unei taxe în cuantum diferit după cum este vorba despre nave cu portul de origine sau de destinație într-un stat din afara Uniunii Europene ori despre nave cu portul de origine sau de destinație în Uniune, în măsura în care o astfel de diferență este justificată de îndeplinirea unor funcții de autoritate publică de către alte entități decât cea în al cărei buget este plătită taxa?

Regulamentul (CEE) nr. 4055/1986, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, se opune aplicării unei reglementări naționale precum cea prevăzută de Decretul nr. 107/2009, care impune plata unei taxe în cuantum diferit după cum este vorba despre nave cu portul de origine sau de destinație într-un stat din afara Uniunii Europene ori despre nave cu portul de origine sau de destinație în Uniune, în măsura în care o astfel de diferență este justificată de îndeplinirea unor funcții de autoritate publică, dar fără a se determina fiecare cost care trebuie compensat, astfel încât nu este posibilă verificarea nici a priori, nici a posteriori a costurilor serviciilor care au fost efectiv compensate [și] a termenelor și a volumului în care această taxă a compensat efectiv astfel de servicii?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 4055/86 al Consiliului din 22 decembrie 1986 de aplicare a principiului libertății de a presta servicii în transporturile maritime între state membre și între state membre și țări terțe (JO L 378, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 173).

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/8

Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione tributaria provinciale di Genova (Italia) la 7 ianuarie 2016 – Ignazio Messina & C. SpA/Agenzia delle Dogane e dei Monopoli

(Cauza C-11/16)

(2016/C 111/11)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di Genova

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Ignazio Messina & C. SpA

Pârâtă: Agenzia delle Dogane e dei Monopoli – Ufficio delle dogane di Genova

Întrebările preliminare

Regulamentul (CEE) nr. 4055/1986, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, se opune aplicării unei reglementări naționale precum cea prevăzută de Decretul Președintelui Republicii nr. 107/2009, care impune plata unei taxe în cuantum diferit după cum este vorba despre nave cu portul de origine sau de destinație într-un stat din afara Uniunii Europene ori despre nave cu portul de origine sau de destinație în Uniune, în măsura în care o astfel de diferență este justificată de îndeplinirea unor funcții de autoritate publică de către alte entități decât cea în al cărei buget este plătită taxa?

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione tributaria provinciale di Genova (Italia) la 7 ianuarie 2016 – Ignazio Messina & C. SpA/Autorità portuale di Genova

(Cauza C-12/16)

(2016/C 111/12)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di Genova

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Ignazio Messina & C. SpA

Pârâtă: Autorità portuale di Genova

Întrebările preliminare

Regulamentul (CEE) nr. 4055/1986, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, se opune aplicării unei reglementări naționale precum cea prevăzută de Decretul Președintelui Republicii nr. 107/2009, care impune plata unei taxe în cuantum diferit după cum este vorba despre nave cu portul de origine sau de destinație într-un stat din afara Uniunii Europene ori despre nave cu portul de origine sau de destinație în Uniune, în măsura în care o astfel de diferență este justificată de îndeplinirea unor funcții de autoritate publică de către alte entități decât cea în al cărei buget este plătită taxa?

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 8 ianuarie 2016 – Valsts policijas Rīgas reģiona pārvaldes Kārtības policijas pārvalde/Rīgas pašvaldības SIA „Rīgas satiksme”

(Cauza C-13/16)

(2016/C 111/13)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa

Părțile din procedura principală

Reclamant: Valsts policijas Rīgas reģiona pārvaldes Kārtības policijas pārvalde

Pârâtă: Rīgas pašvaldības SIA „Rīgas satiksme”

Întrebarea preliminară

Sintagma „este necesară pentru realizarea interesului legitim urmărit de […] unul sau mai mulți terți”, menționată la articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, trebuie interpretată în sensul că Poliția Națională trebuie să comunice Rīgas satiksme datele cu caracter personal solicitate de aceasta, care sunt necesare pentru formularea unei acțiuni civile? Prezintă relevanță în ceea ce privește răspunsul la această întrebare faptul că, astfel cum reiese din înscrisurile existente la dosarul cauzei, pasagerul din taxi ale cărui date încearcă să le obțină Rīgas satiksme era minor la momentul accidentului?

(1) JO L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 11 ianuarie 2016 – Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht/Ewald Baumeister

(Cauza C-15/16)

(2016/C 111/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Recurent-pârât: Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht

Intimat-reclamant: Ewald Baumeister

Intervenient: Frank Schmitt als Insolvenzverwalter über das Vermögen der Phoenix Kapitaldienst GmbH

Întrebările preliminare

Toate informațiile referitoare la o întreprinderea supravegheată, pe care aceasta le-a transmis autorității de supraveghere, intră, fără vreo altă condiție, în sfera noțiunii „informație confidențială”, în sensul articolului 54 alineatul (1) a doua teză din Directiva 2004/39/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 247, denumită în continuare „Directiva 2004/39/CE”), și implicit a noțiunii de secret profesional în sensul articolului 54 alineatul (1) prima teză din Directiva 2004/39/CE?

„Secretul prudențial”, ca parte a secretului profesional în sensul articolului 54 alineatul (1) prima teză din Directiva 2004/39/CE, acoperă, fără vreo altă condiție, toate susţinerile autorității de supraveghere din dosare, inclusiv din corespondența acesteia cu alte organisme?

În cazul unui răspuns negativ la întrebările a) sau b):

Dispoziția referitoare la secretul profesional de la articolul 54 alineatul (1) din Directiva 2004/39/CE trebuie interpretată în sensul că, pentru a califica informaţiile drept confidențiale, prezintă relevanță:

aa)	dacă informațiile intră sub incidența secretului profesional prin natura lor sau dacă accesul la aceste informații ar putea aduce atingere în mod concret și efectiv interesului de a păstra caracterul confidențial al acestora, sau

bb)	dacă trebuie luate în considerare şi alte împrejurări în prezenţa cărora informațiile intră sub incidența secretului profesional sau

cc)

dacă, în ceea ce privește datele privind întreprinderea supravegheată din dosarele autorității de supraveghere și din înscrisurile acesteia referitoare la respectivele date, autoritatea de supraveghere se poate întemeia pe o prezumție relativă potrivit căreia acestea sunt secrete comerciale sau prudențiale?

Noțiunea „informații confidențiale” în sensul articolului 54 alineatul (1) a doua teză din Directiva 2004/39/CE trebuie interpretată în sensul că, pentru ca autoritatea de supraveghere să califice o informație transmisă referitoare la o întreprindere ca secret comercial demn de protecţie sau ca informație demnă de protecţie, prezintă relevanță numai momentul transmiterii către autoritatea de supraveghere?

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare:

În ceea ce privește problema dacă, indiferent de modificările din contextul economic, o informație referitoare la o întreprindere trebuie protejată ca secret comercial și, prin urmare, trebuie considerată secret profesional în conformitate cu articolul 54 alineatul (1) a doua teză din Directiva 2004/39/CE, trebuie să se accepte, în general, un termen limită, de cinci ani cel mult, după expirarea căruia se prezumă în mod relativ că o informație și-a pierdut valoarea economică? Același lucru este valabil și în ceea ce privește secretul prudențial?

(1) JO L 145, p. 1, Ediţie specială, 06/vol. 8, p. 247.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 18 ianuarie 2016 – Angel Marinkov/Predsedatel na Darzhavna agentsia za balgarite v chuzhbina

(Cauza C-27/16)

(2016/C 111/15)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din procedura principală

Reclamant: Angel Marinkov

Pârât: Predsedatel na Darzhavna agentsia za balgarite v chuzhbina

Întrebările preliminare

Articolul [14] alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/54/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă) și articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78/CE (2) a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că sunt formulate suficient de clar și de precis, aplicându-se astfel statutului legal al unui funcționar public concediat, atunci când:

a)	concedierea s-a dispus din cauza reducerii numărului de posturi (funcții) identice ocupate de persoana concediată și de alți funcționari, atât bărbați cât și femei [;]

b)	concedierea s-a realizat pe baza unei dispoziții naționale neutre[;]

c)	dispozițiile naționale invocate în cazul de concediere menționat nu prevăd niciun criteriu și nicio obligație de apreciere în ceea ce privește toate persoanele care pot fi afectate de această concediere și nici obligația de a motiva concedierea persoanei respective?

Articolul [14] alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/54 și articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78 coroborate cu articolele 30, 47 și 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că permit luarea unei măsuri la nivel național, în temeiul articolului 157 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum articolul 21 din Legea privind protecția împotriva discriminării (Zakon za zashtita ot diskriminatsia) coroborat cu articolul 106 alineatul 1 punctul 2 din Legea funcționarului public (Zakon za darzhavnia sluzhitel), atunci când aceste din urmă dispoziții nu prevăd în mod explicit nicio obligație de selecție și niciun criteriu pentru concedierea unui funcționar public, menționată la prima întrebare preliminară (motivată prin reducerea numărului de posturi identice ocupate atât de bărbați cât și de femei), ca parte a dreptului de a concedia, permis în practica administrativă și judiciară numai atunci când autoritatea competentă care realizează concedierea a aprobat o procedură și criterii, pe baza propriei puteri de apreciere, dar în speță, spre deosebire de cazul identic al concedierii unui angajat din sectorul public [nu] s-au stabilit [nici] norme privind obligația de selecție și [nici] criterii aplicabile în cadrul selecției ca parte a dreptului acestei autorități de a concedia persoana respectivă?

Articolele 18 și 25 din Directiva 2006/54 coroborate cu articolul 30 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretate în sensul că s-a respectat principiul proporționalității și că acestea permit adoptarea unor dispoziții naționale care prevăd plata unor reparații în cazul concedierii ilegale, aplicabile și în cazul încălcării principiului egalității de tratament în materie de muncă și de încadrare în muncă, prevăzut de dreptul Uniunii, pentru o durată maximă de șase luni precum și cuantumul despăgubirii – salariul de bază pentru funcția ocupată, însă numai atunci când și în măsura în care persoana respectivă se află în șomaj sau primește o remunerație mai mică, cu condiția ca dreptul persoanei de a fi reîncadrată pe același post să existe separat și să nu facă parte din dreptul la despăgubiri prevăzut de dreptul statului membru respectiv?

(1) JO L 204, p. 23, Ediţie specială, 05/vol. 8, p. 262.

(2) JO L 303, p. 16, Ediţie specială, 05/vol. 6, p. 7.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 20 ianuarie 2016 – A Oy

(Cauza C-33/16)

(2016/C 111/16)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus (Finlanda)

Părțile din procedura principală

Recurentă: A Oy

Cealaltă parte: Veronsaajien oikeudenvalvontayksikkö

Întrebările preliminare

Articolul 148 litera (d) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) trebuie interpretat în sensul că încărcarea și descărcarea unei nave reprezintă servicii care servesc satisfacerii nevoilor directe ale încărcăturii navelor maritime prevăzute la articolul 148 litera (a) din directivă?

Având în vedere punctul 24 din Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene Elmeka, cauzele conexate C-181/04-C-183/04, potrivit căruia scutirea prevăzută la articolul 148 litera (d) din Directiva TVA 2006/112/CE nu putea fi extinsă și asupra serviciilor prestate într-o etapă comercială precedentă, articolul 148 litera (d) din directivă trebuie interpretat în sensul că se aplică și prestării în discuție, în cazul căreia, serviciul prestat de un subantreprenor al A Oy în prima etapă comercială include o prestare care este în legătură directă materială cu încărcătura, iar A Oy o refacturează societății de expediție sau celei de transport?

Având în vedere punctul 24 din Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene Elmeka, citată anterior, potrivit căruia scutirea prevăzută la articolul respectiv se aplica numai prestărilor de servicii realizate în beneficiul direct al armatorului, articolul 148 litera (d) din directivă trebuie interpretat în sensul că această scutire nu se poate aplica atunci când serviciul este prestat în beneficiul titularului dreptului de dispoziție asupra încărcăturii, de exemplu în beneficiul exportatorului sau al importatorului mărfii respective?

(1) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3 p. 7.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 27 ianuarie 2016 – Valsts ieņēmumu dienests/SIA „LC Customs Services”

(Cauza C-46/16)

(2016/C 111/17)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa

Părțile din procedura principală

Recurentă: Valsts ieņēmumu dienests

Pârâtă: SIA „LS Customs Services”

Întrebările preliminare

Articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (1) trebuie interpretat în sensul că metoda prevăzută la articolul menționat este aplicabilă, de asemenea, în cazul în care importul mărfurilor și punerea lor în liberă circulație pe teritoriul vamal al Comunității au avut loc ca urmare a faptului că în cursul procedurii de tranzit acestea au fost sustrase de sub supravegherea vamală, în condițiile în care aceste mărfuri sunt supuse taxelor la import și nu au fost vândute pentru export pe teritoriul vamal al Comunității, ci pentru export în afara Comunității?

Expresia „prin parcurgerea succesivă”, utilizată la articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar trebuie interpretată, în raport cu dreptul la bună administrare consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și coroborat cu principiul motivării actelor administrative, în sensul că, pentru a putea concluziona că este aplicabilă metoda prevăzută la articolul 31, administrația vamală este obligată să indice în fiecare act administrativ motivele pentru care în împrejurările concrete respective nu se pot utiliza metodele de stabilire a valorii în vamă a mărfurilor prevăzute la articolul 29 sau 30?

3)	Pentru a nu aplica metoda prevăzută la articolul 30 alineatul (2) litera (a) din Codul vamal, trebuie să se considere că este suficient ca administrația vamală să indice că nu dispune de informații corespunzătoare sau aceasta are obligația de a obține informații de la producător?

Administrația vamală trebuie să indice motivul pentru care nu este obligatorie utilizarea metodelor prevăzute la articolul 30 alineatul (2) literele (c) și (d) din Codul vamal, în cazul în care aceasta stabilește prețul unor mărfuri similare în temeiul articolului 151 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2454/93?

Decizia administrației vamale trebuie să conțină o motivare exhaustivă cu privire la tipul de informații disponibile în Comunitate, în sensul articolului 31 din Codul vamal, sau administrația menționată are posibilitatea să o motiveze ulterior, în cadrul procedurii judiciare, prin prezentarea unor dovezi mai detaliate?

(1) JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol.5, p. 58.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 27 ianuarie 2016 – Valsts ieņēmumu dienests/SIA „Veloserviss”

(Cauza C-47/16)

(2016/C 111/18)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa

Părțile din procedura principală

Recurent: Valsts ieņēmumu dienests

Cealaltă parte în recurs: SIA „Veloserviss”

Întrebările preliminare

Obligația importatorului de a acționa cu bună-credință, prevăzută la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (1), trebuie înțeleasă în sensul că

a)	include obligația importatorului de a verifica circumstanțele în care a fost eliberat certificatul „A” pe care l-a primit exportatorul (certificatele pieselor care constituie marfa, rolul exportatorului în fabricarea mărfii etc.)?

b)	importatorul a acționat cu rea-credință pentru simplul motiv că exportatorul a acționat cu rea-credință (de exemplu, în cazul în care exportatorul nu indică autorităților vamale ale țării exportatoare originea reală a costurilor, valoarea pieselor care alcătuiesc marfa etc.)?

c)	obligația de a acționa cu bună-credință nu a fost respectată pentru simplul motiv că exportatorul a furnizat informații incorecte autorităților vamale ale țării exportatoare, inclusiv în cazul în care înseși autoritățile vamale au săvârșit erori în ceea ce privește eliberarea certificatului?

Obligația importatorului de a acționa cu bună-credință, prevăzută la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, poate fi considerată dovedită în suficientă măsură prin intermediul descrierii generale a situației indicate în raportul OLAF și prin intermediul concluziilor OLAF sau este totuși necesar ca autoritățile vamale naționale să obțină dovezi suplimentare cu privire la comportamentul exportatorului?

(1) JO L 302, p. 1, Ediție specială, 2/vol. 5, p. 58.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Kammarrätten i Stockholm – Migrationsöverdomstolen (Suedia) la 3 februarie 2016 – Mohammad Khir Amayry/Migrationsverket

(Cauza C-60/16)

(2016/C 111/19)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Kammarrätten i Stockholm – Migrationsöverdomstolen

Părțile din procedura principală

Reclamant: Mohammad Khir Amayry

Pârât: Migrationsverket

Întrebările preliminare

În cazul în care un solicitant de azil nu se află în detenție la momentul când statul membru responsabil își exprimă acordul să îl preia, ci este plasat în detenție la o dată ulterioară – pentru motivul că doar atunci se apreciază că există un risc ridicat de sustragere a persoanei – termenul de 6 săptămâni prevăzut la articolul 28 alineatul (3) din Regulamentul nr. 604/2013 (1) poate fi calculat într-o asemenea situație începând din ziua în care persoana este plasată în detenție sau trebuie să fie calculat începând din alt moment și, în cazul unui răspuns afirmativ, care este acest moment?

În situația în care un solicitant de azil nu se află în detenție la momentul când statul membru responsabil își exprimă acordul să îl preia, articolul 28 din regulament se opune aplicării unor norme naționale care, în Suedia, presupun că un străin nu poate fi ținut în detenție pe parcursul punerii în aplicare [a unui transfer] mai mult de 2 luni, în cazul în care nu există motive serioase pentru ținerea sa în detenție pentru o perioadă mai lungă, iar dacă există asemenea motive serioase, străinul poate fi ținut în detenție maximum 3 luni sau, dacă este probabil că punerea în aplicare va dura mai mult din cauza lipsei de cooperare din partea străinului ori este nevoie de timp pentru obținerea documentelor necesare, maximum 12 luni?

În cazul în care o procedură de punere în aplicare este reluată atunci când apelul sau revizuirea nu mai are un efect suspensiv [a se vedea articolul 27 alineatul (3)], începe să curgă un nou termen de 6 săptămâni pentru punerea în aplicare a transferului sau trebuie să se efectueze o deducere, de exemplu, a numărului de zile petrecute deja de persoana respectivă în detenție după ce statul membru responsabil și-a exprimat acordul să o preia sau să o reprimească?

4)	Este relevant aspectul dacă solicitantul de azil care a atacat o decizie de transfer nu a cerut el însuși suspendarea punerii în aplicare a deciziei de transfer până la pronunțarea unei hotărâri privind apelul [a se vedea articolul 27 alineatul (3) litera (c) și articolul 27 alineatul (4)]?

(1) Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (reformare) (JO L 180, p. 3).

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/17

Recurs introdus la 19 februarie 2016 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 10 decembrie 2015 în cauza T-512/12, Frontul Polisario/Consiliul

(Cauza C-104/16 P)

(2016/C 111/20)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. de Elera-San Miguel Hurtado şi A. Westerhof Löfflerová, agenţi)

Celelalte părți din procedură: Frontul Popular pentru Eliberarea Saguia el hamra și a Rio de Oro (Frontul Polisario) și Comisia Europeană

Concluziile recurentului

—	anularea hotărârii Tribunalului pronunțate în cauza T-512/12,

—	pronunțarea în mod definitiv asupra aspectelor care fac obiectul prezentului recurs prin respingerea acțiunii în anulare a actului atacat formulate de Frontul Polisario (denumit în continuare „reclamantul”) și

—	obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu în primă instanță și în cadrul prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Consiliul invocă mai multe motive întemeiate pe erori de drept.

În primul rând, Consiliul apreciază că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că reclamantul avea calitate procesuală activă în fața unei instanțe a Uniunii Europene.

În al doilea rând, acesta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că reclamantul era vizat în mod direct și individual prin decizia atacată.

În al treilea rând, el reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a întemeiat anularea pe care a pronunțat-o pe un motiv care nu a fost invocat de reclamant și cu privire la care Consiliul nu a avut posibilitatea de a se apăra.

În al patrulea rând, Consiliul reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că Consiliul era ținut să examineze, înainte de adoptarea deciziei anulate, impactul posibil al activităților de producție a produselor care intră sub incidența acordului încheiat prin decizia anulată asupra drepturilor omului ale populației din Sahara Occidentală.

În al cincilea rând, Tribunal ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că Consiliul era ținut să examineze, înainte de adoptarea deciziei anulate, că nu existau indicii privind o exploatare, în temeiul acordului încheiat prin decizia menționată, a resurselor naturale de pe teritoriul Saharei Occidentale aflat sub control marocan, care să fie efectuată în detrimentul locuitorilor săi și care să aducă atingere drepturilor lor fundamentale.

În ultimul rând, Consiliul arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a anulat în parte decizia contestată cu efectul modificării substanței acesteia.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/18

Hotărârea Tribunalului din 18 februarie 2016 – Harrys Pubar și Harry’s New York Ba/OAPI – Harry’s New York Bar și Harrys Pubar (HARRY’S BAR)

(Cauza T-711/13 și T-716/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale HARRY’S BAR - Marca națională figurativă anterioară PUB CASINO Harrys RESTAURANG - Refuz parțial al înregistrării - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 111/21)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamante: Harrys Pubar AB (Göteborg, Suedia) (reprezentant: L.-E. Ström, avocat) (cauza T-711/13) și Harry’s New York Bar SA (Paris, Franța) (reprezentant: S. Arnaud, avocat) (cauza T-716/13)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: V. Melgar, agent)

Celelalte părţi din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, interveniente la Tribunal: Harry’s New York Bar SA (cauza T-711/13) și Harrys Pubar AB (intervenientă în fața Tribunalului în cauza T-716/13)

Obiectul

Două acțiuni formulate împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 8 octombrie 2013 (cauzele conexate R 946/2012-1 și R 995/2012-1 privind o procedură de opoziție între Harrys Pubar AB și Harry’s New York Bar SA

Dispozitivul

În cauza T-711/13, anulează punctele respective 1 din dispozitivul Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI) din 8 octombrie 2013 (cauzele conexate R 946/2012-1 și R 995/2012-1) privind o procedură de opoziție între Harrys Pubar AB și Harry’s New York Bar SA.

2)	În cauza T-716/13, respinge acțiunea formulată de Harry’s New York Bar.

Obligă Harry’s New York Bar să suporte propriile cheltuieli de judecată, jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Harrys Pubar în procedura în fața Tribunalului, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Harrys Pubar în cursul procedurii în fața camerei de recurs a OAPI. Obligă OAPI să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Harrys Pubar în procedura în fața Tribunalului.

(1) JO C 112, 14.4.2014.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/19

Hotărârea Tribunalului din 19 februarie 2016 – Ludwig-Bölkow-Systemtechnik/Comisia

(Cauza T-53/14) (1)

((„Clauză compromisorie - Al șaselea program-cadru pentru acțiuni de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de demonstrare - Rambursarea unei părți din sumele plătite și indemnizații forfetare - Nepronunțare parțială asupra fondului - Costuri eligibile pentru o finanțare a Uniunii - Clauză penală - Caracter vădit excesiv”))

(2016/C 111/22)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Ludwig-Bölkow-Systemtechnik GmbH (Ottobrunn, Germania) (reprezentanți: inițial M. Núñez Müller și T. Becker, ulterior M. Núñez Müller, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și F. Moro, agenți)

Obiectul

Constatarea, pe de o parte, a faptului că Comisia nu este îndreptățită să solicite reclamantei rambursarea sumelor plătite în avans în temeiul a trei contracte și, pe de altă parte, a inexistenței obligației reclamantei de a plăti Comisiei indemnizații forfetare.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra celui de al doilea și celui de al treilea capăt de cerere ale acțiunii.

2)	Sumele datorate cu titlu de indemnizații forfetare de Ludwig-Bölkow-Systemtechnik GmbH sunt reduse la 10 % din sumele plătite în avans care trebuie rambursate în temeiul contractelor având ca obiect proiectele HyWays, HyApproval et HarmonHy.

3)	Respinge în rest acțiunea.

4)	Ludwig-Bölkow-Systemtechnik GmbH și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 129, 28.4.2014.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/19

Hotărârea Tribunalului din 18 februarie 2016 – Harrys Pubar și Harry’s New York Bar/OAPI – Harry’s New York Bar și Harrys Pubar (HARRY’S NEW YORK BAR)

(Cauzele conexate T-84/14 și T-97/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale HARRY’S NEW YORK BAR - Marca națională figurativă anterioară PUB CASINO Harrys RESTAURANG - Refuz parțial de înregistrare - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 111/23)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Harrys Pubar AB (Göteborg, Suedia) (reprezentant: L.-E. Ström, avocat) (cauza T-84/14) şi Harry’s New York Bar SA (Paris, Franţa) (reprezentant: S. Arnaud, avocat) (cauza T-97/14)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: V. Melgar, agent)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Harry’s New York Bar SA (cauza T-84/14) și Harrys Pubar AB (intervenientă în fața Tribunalului în cauza T-97/14)

Obiectul

Două acțiuni formulate împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 14 noiembrie 2013 (cauzele conexate R 1038/2012-1 și R 1045/2012-1) privind o procedură de opoziție între Harrys Pubar AB și Harry’s New York Bar SA.

Dispozitivul

În cauza T-84/14, anulează punctul 1 din dispozitivul Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 14 noiembrie 2013 (cauzele conexate R 1038/2012-1 și R 1045/2012-1) privind o procedură de opoziție între Harrys Pubar AB și Harry’s New York Bar SA.

2)	În cauza T-97/14, respinge acțiunea formulată de Harry’s New York Bar.

Obligă Harry’s New York Bar să suporte propriile cheltuieli de judecată, două treimi din cheltuielile de judecată efectuate de Harrys Pubar în procedura în fața Tribunalului, precum și pe cele efectuate de Harrys Pubar în cursul procedurii în fața camerei de recurs a OAPI. Obligă OAPI să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și o treime din cheltuielile de judecată efectuate de Harrys Pubar în procedura în fața Tribunalului.

(1) JO C 135, 5.5.2014.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/20

Hotărârea Tribunalului din 18 februarie 2016 – Calberson GE/Comisia

(Cauza T-164/14) (1)

((„Clauză compromisorie - Programul de aprovizionare a Rusiei cu produse agricole - Livrare de carne de vită - Neexecutarea contractului de către agenția de intervenție - Dreptul aplicabil - Prescripție - Eliberare tardivă a anumitor garanții de livrare - Plată parțială a unei facturi de transport - Plată insuficientă în monedă străină a anumitor facturi - Dobânzi moratorii”))

(2016/C 111/24)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Calberson GE (Villeneuve-Garenne, Franța) (reprezentanți: T. Gallois și E. Dereviankine, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Bianchi și I. Galindo Martín, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Republica Franceză (reprezentanți: D. Colas și C. Candat, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată în temeiul articolului 272 TFUE, prin care se solicită obligarea Comisiei la repararea prejudiciului pe care l-ar fi suferit reclamanta ca urmare a pretinselor greșeli săvârșite de agenția de intervenție în cadrul executării unui contract de transport al cărnii de vită în Rusia, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 111/1999 al Comisiei de stabilire a normelor generale de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2802/98 al Consiliului privind programul de aprovizionare cu produse agricole a Federației Ruse (JO L 14, p. 3, Ediție specială, 03/vol. 26, p. 166) și cu Regulamentul (CE) nr. 1799/1999 al Comisiei din 16 august 1999 privind furnizarea de carne de vită în Rusia (JO L 217, p. 20)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Calberson GE la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 184, 16.6.2014.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/21

Hotărârea Tribunalului din 18 februarie 2016 – Jannatian/Consiliul

(Cauza T-328/14) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul împiedicării proliferării nucleare - Înghețarea fondurilor - Restricție privind admiterea - Acțiune în anulare - Nepronunțare asupra fondului - Răspundere extracontractuală - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor - Prejudiciu moral”))

(2016/C 111/25)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Mahmoud Jannatian (Teheran, Iran) (reprezentanți: I. Smith Monnerville și S. Monnerville, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: F. Naert și M. Bishop, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, acțiune în anulare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39), a Deciziei 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 281, p. 81), a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1) și a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1), precum și a Regulamentelor de punere în aplicare (UE) nr. 350/2012 al Consiliului din 23 aprilie 2012, (UE) nr. 709/2012 al Consiliului din 2 august 2012, (UE) nr. 945/2012 al Consiliului din 15 octombrie 2012, (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012, (UE) nr. 522/2013 al Consiliului din 6 iunie 2013, (UE) nr. 1203/2013 al Consiliului din 26 noiembrie 2013 și (UE) nr. 397/2014 al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 267/2012 (JO L 110, p. 17, JO L 208, p. 2, JO L 282, p. 16, JO L 356, p. 55, JO L 156, p. 3, JO L 316, p. 1 și, respectiv, JO L 119, p. 1), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant și, pe de altă parte, cerere de plată a unor despăgubiri cu titlu de reparare a unui prejudiciu pretins suferit

Dispozitivul

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei în ceea ce privește anularea Deciziei 2010/413/PESC Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC, a Deciziei 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413, a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 și a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010, precum și a Regulamentelor de punere în aplicare (UE) nr. 350/2012 al Consiliului din 23 aprilie 2012, (UE) nr. 709/2012 al Consiliului din 2 august 2012, (UE) nr. 945/2012 al Consiliului din 15 octombrie 2012, (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012, (UE) nr. 522/2013 al Consiliului din 6 iunie 2013, (UE) nr. 1203/2013 al Consiliului din 26 noiembrie 2013 și (UE) nr. 397/2014 al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 267/2012.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Domnul Mahmoud Jannatian și Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 212, 7.7.2014.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/22

Hotărârea Tribunalului din 18 februarie 2016 – Penny-Markt/OAPI – Boquoi Handels (B! O)

(Cauza T-364/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară figurativă B! O - Marca comunitară verbală anterioară bo - Motiv relativ de refuz - Articolul 53 alineatul (1) litera (a) și articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 111/26)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Penny-Markt GmbH (Köln, Germania) (reprezentanți: M. Kinkeldey, S. Brandstätter și A. Wagner, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: inițial A. Pohlmann, ulterior S. Hanne și în final A. Schifko, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Boquoi Handels OHG (Straelen, Germania) (reprezentant: P. Mels, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 21 martie 2014 (R 1201/2013-4) privind o procedură de declarare a nulității între Boquoi Handels OHG și Penny-Markt GmbH

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Penny-Markt GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 261, 11.8.2014.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/23

Hotărârea Tribunalului din 19 februarie 2016 – Infinite Cycle Works/OAPI – Chance Good Ent. (INFINITY)

(Cauza T-30/15) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale INFINITY - Marca comunitară verbală anterioară INFINI - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o207/2009”])

(2016/C 111/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Infinite Cycle Works Ltd (Delta, Canada) (reprezentanți: E. Manresa Medina și J.M. Manresa Medina, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: M. Rajh, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Chance Good Ent. Co., Ltd (Changhua, Taiwan) (reprezentanți: P. Rath și W. Festl-Wietek, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 30 octombrie (cauza R 2308/2013-2) privind o procedură de opoziție între Chance Good Ent. Co., Ltd și Infinite Cycle Works Ltd.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Infinite Cycle Works Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 89, 16.3.2015.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/23

Ordonanța Tribunalului din 1 februarie 2016 – SolarWorld și alții/Consiliul

(Cauza T-141/14) (1)

([„Acțiune în anulare - Dumping - Importuri de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din China - Taxă antidumping definitivă - Scutirea importurilor care fac obiectul unui angajament acceptat - Indisociabilitate - Inadmisibilitate”])

(2016/C 111/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: SolarWorld AG (Bonn, Germania), Brandoni solare SpA (Castelfidardo, Italia) și Solaria Energia y Medio Ambiente, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: L. Ruessmann, avocat și J. Beck, solicitor)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentant: B. Driessen, agent)

Interveniente în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland, T. Maxian Rusche și A. Stobiecka-Kuik, agenți), Canadian Solar Manufacturing (Changshu), Inc. (Changshu, China), Canadian Solar Manufacturing (Luoyang), Inc. (Luoyang, China), Csi Cells Co. Ltd (Suzhou, China), CsiSolar Power (China), Inc. (Suzhou) (reprezentanți: A. Willems și S. De Knop, avocați și K. Daly, solicitor) și China Chamber of Commerce for Import and Export of Machinery and Electronic Products (Beijing, China) (reprezentanţi: J.-F. Bellis, F. Di Gianni și A. Scalini, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a articolului 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse pentru importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (JO L 325, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Radiază Canadian Solar Manufacturing (Changshu), Inc., Canadian Solar Manufacturing (Luoyang), Inc., Csi Cells Co. Ltd și Csi Solar Power (China), Inc., în calitate de interveniente, din cauza T-141/14.

3)	SolarWorld AG, Brandoni solare SpA și Solaria Energia y Medio Ambiente, SA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene, inclusiv pe cele aferente procedurii măsurilor provizorii.

4)	Comisia Europeană, Canadian Solar Manufacturing (Changshu), Inc., Canadian Solar Manufacturing (Luoyang), Inc., Csi Cells Co. Ltd, Csi Solar Power (China), Inc. și China Chamber of Commerce for Import and Export of Machinery and Electronic Products suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 142, 12.5.2014.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/24

Ordonanța Tribunalului din 1 februarie 2016 – SolarWorld și alții/Consiliul

(Cauza T-142/14) (1)

([„Acțiune în anulare - Subvenții - Importuri de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din China - Taxă compensatorie definitivă - Scutirea importurilor care fac obiectul unui angajament acceptat - Imposibilitatea disocierii - Inadmisibilitate”])

(2016/C 111/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentant: B. Driessen, agent)

Interveniente în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland, T. Maxian Rusche și A. Stobiecka-Kuik, agenți), Canadian Solar Manufacturing (Changshu), Inc. (Changshu, China), Canadian Solar Manufacturing (Luoyang), Inc. (Luoyang, China), Csi Cells Co. Ltd (Suzhou, China) și CsiSolar Power (China), Inc. (Suzhou) (reprezentanți: A. Willems și S. De Knop, avocați, și K. Daly, solicitor) și China Chamber of Commerce for Import and Export of Machinery and Electronic Products (Beijing, China) (reprezentanți: J.-F. Bellis, F. Di Gianni și A. Scalini, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a articolului 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (JO L 325, p. 66)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Radiază din cauza T–142/14 în calitate de interveniente Canadian Solar Manufacturing (Changshu), Inc., Canadian Solar Manufacturing (Luoyang), Inc., Csi Cells Co. Ltd și Csi Solar Power (China), Inc..

3)	Obligă SolarWorid AG, Brandoni solare SpA și Solaria Energia y Medio Ambiente, SA să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene, inclusiv cele aferente procedurii de măsuri provizorii.

4)	La Commission européenne, Canadian Solar Manufacturing (Changshu), Inc., Canadian Solar Manufacturing (Luoyang), Inc., Csi Cells Co. Ltd, Csi Solar Power (China), Inc. și China Chamber of Commerce for Import and Export of Machinery and Electronic Products suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 142, 12.5.2014.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/25

Ordonanța Tribunalului din 14 ianuarie 2016 – Hispasat/Comisia

(Cauza T-36/15) (1)

((„Ajutoare de stat - Televiziune digitală - Ajutor pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate din Castilla-La Mancha - Decizie prin care ajutoarele sunt declarate incompatibile cu piața internă - Corectarea acestei decizii ulterior introducerii acțiunii - Nepronunțare asupra fondului”))

(2016/C 111/30)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Hispasat, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: inițial J. Buendía Sierra, A. Lamadrid de Pablo și A. Balcells Cartagena, ulterior J. Buendía Sierra și A. Lamadrid de Pablo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, P. Němečková și B. Stromsky, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei C(2014) 6846 final a Comisiei din 1 octombrie 2014 privind ajutorul de stat SA.27408 (C 24/2010) (ex NN 37/2010, ex CP 19/2009) acordat de autoritățile din Castilla-La Mancha pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate din Castilla-La Mancha

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului prezentei acțiuni.

2)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție formulate de SES Astra.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Hispasat, SA.

(1) JO C 89, 16.3.2015.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/26

Acțiune introdusă la 26 noiembrie 2015 – City Train/EUIPO (CityTrain)

(Cauza T-699/15)

(2016/C 111/31)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: City Train GmbH (Regensburg, Germania) (reprezentant: C. Adori, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii care cuprinde elementul verbal „CityTrain” – cererea de înregistrare nr. 13 154 315

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 9 septembrie 2015 în cauza R 843/2015-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei EUIPO din 9 septembrie 2015 și obligarea acestuia să înregistreze, ca marcă a Uniunii, marca figurativă „CityTrain” solicitată prin cererea de înregistrare nr. 13 154 315 din 8 august 2014, cu indicarea culorilor „gri, roșu deschis” pentru produsele și serviciile din clasele 12, 37 și 42, menționate în cererea de înregistrare.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/26

Recurs introdus la 16 decembrie 2015 de DD împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 8 octombrie 2015 în cauzele conexate F-106/13 și F-25/14, DD/FRA

(Cauza T-742/15 P)

(2016/C 111/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: DD (Viena, Austria) (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)

Concluziile

Recurentul solicită Curții:

—	anularea în parte a Hotărârii din 8 octombrie 2015 în cauzele F-106/13 și F-25/14;

—

în consecință:

—	anularea ambelor decizii ale FRA (deciziile atacate privind mustrarea și rezilierea contractului) nu numai pentru motive de procedură, ci și pentru alte motive invocate în motivarea cuprinsă în cererea introductivă în primă instanță;

—	acordarea unei despăgubiri adecvate recurentului pentru prejudiciul moral cauzat de nelegalitatea și de neregularitatea flagrante ale anchetei administrative și ale deciziei de aplicare a unei mustrări. Acest prejudiciu moral este evaluat ex aequo et bono la 15 000 EUR;

—	acordarea unei despăgubiri adecvate recurentului pentru prejudiciul moral cauzat de procedura nelegală și de decizia de reziliere a contractului. Acest prejudiciu moral este evaluat ex aequo et bono la 50 000 EUR;

—	obligarea FRA la plata tuturor cheltuielilor aferente prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, recurentul invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Tribunalul Funcției Publice a unor erori de drept prin faptul că a examinat numai motivul procedural referitor la lipsa audierii care a condus la anularea atât a deciziei de mustrare, cât și a rezilierii contractului și a refuzat să examineze toate celelalte motive invocate în cererea de sesizare a primei instanțe. Recurentul susține că Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare de drept și a examinat în mod incomplet faptele, a încălcat articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale, nu și-a îndeplinit obligația de motivare, nu a respectat principiul bunei administrări a justiției, a încălcat principiul încrederii legitime și a săvârșit o eroare vădită de apreciere.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Tribunalul Funcției Publice a unor erori de drept atunci când a respins cererile recurentului referitoare la despăgubiri pentru prejudicii nepatrimoniale în ceea ce privește atât decizia de mustrare, cât și decizia de reziliere a contractului.

—

Tribunalul Funcției Publice a săvârșit erori de drept în legătură cu respingerea cererii de despăgubire a prejudiciilor nepatrimoniale cauzate de ancheta administrativă, a denaturat elementele de probă, a examinat în mod incomplet faptele, a săvârșit o eroare vădită de apreciere, a încălcat noțiunea de dovadă cu privire la existența unui prejudiciu ca o condiție a răspunderii necontractuale, a aplicat greșit principiul dreptului la apărare și articolul 86 alineatul (2) din Statutul funcționarilor UE, nu și-a îndeplinit obligația de motivare, a încălcat principiul încrederii legitime și nu a respectat articolul 15 din Directiva 2000/43/CE (1).

—

Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare de drept în legătură cu respingerea cererii de despăgubire a prejudiciilor nepatrimoniale cauzate prin decizia de mustrare, a denaturat elementele de probă, a săvârșit o eroare vădită de apreciere, a examinat în mod incomplet faptele, a săvârșit a eroare de drept în evaluarea prejudiciului, nu și-a îndeplinit obligația de motivare și a încălcat articolul 15 din Directiva 2000/43/CE.

—

Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare de drept în legătură cu respingerea cererii de despăgubire a prejudiciilor nepatrimoniale cauzate prin decizia de reziliere, a denaturat elementele de probă, a examinat în mod incomplet faptele, a săvârșit o eroare vădită de apreciere, a săvârșit a eroare de drept în evaluarea prejudiciului, nu și-a îndeplinit obligația de motivare, a încălcat principiul încrederii legitime și a încălcat articolul 15 din Directiva 2000/43/CE.

(1) Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO 2000 L 180, p. 22, Ediție specială, 20/vol. 1, p. 19).

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/28

Acțiune introdusă la 14 ianuarie 2016 – GABO:mi/Comisia

(Cauza T-10/16)

(2016/C 111/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: GABO:mi Gesellschaft für Ablauforganisation:milliarium mbH & Co. KG (München, Germania) (reprezentanți: M. Ahlhaus și C. Mayer, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	constatarea nulității deciziei atacate;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv cele efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea următoarelor decizii adoptate de pârâtă:

—

decizia din 2 decembrie 2015 [ref. Ares (2015) 5513293] privind convențiile de subvenție FP 7 și scrisoarea din 2 decembrie 2015 [ref. Ares (2015) 5513293] privind convenția de subvenție FP 6 referitoare la decizia pârâtei de a proceda la recuperare ca urmare a auditului (RAIA000024) privitor la convențiile de subvenție FP 7 încheiate și a auditului (RAIA000027) privitor la contractele FP6FP 7;

—	decizia prin care i se impune reclamantei, potrivit notei de debit nr. 3241514917 [ref. Ares (2015) 5513293] obligația de a plăti suma totală de 1 770 417,29 euro până la 15 ianuarie 2016 în contul bancar al pârâtei, și

—

decizia de compensare, potrivit notelor de debit din 16 decembrie 2015 [ref. Ares (2015)5894346, Ares (2015)5898040 și Ares (2015)5899627], din 21 decembrie 2015 (BUDG/DGA/C4/DB – 025798.4) și din 14 ianuarie 2016 (BUDG/DGA/C4/DB – 025798.1), a fiecărei plăți vizate cu datoria reclamantei rezultând din nota de debit nr. 3241514917 [ref. Ares (2015) 5513293].

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că deciziile atacate sunt nelegale întrucât toate cheltuielile invocate respectă criteriul de eligibilitate prevăzut la articolul II.14.1 din convenția de subvenție.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că deciziile atacate nu respectă cerințele de formă și procedurale aplicabile și încalcă principiile bunei guvernanțe.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că deciziile atacate încalcă principiul proporționalității.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că impunerea de despăgubiri prin deciziile atacate este de asemenea nelegală pentru că nicio contribuție financiară nejustificată nu a fost acordată reclamantei.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/29

Acțiune introdusă la 25 ianuarie 2016 – Biernacka-Hoba/EUIPO – Formata Bogusław Hoba (Formata)

(Cauza T-23/16)

(2016/C 111/34)

Limba în care a fost formulată acțiunea: polona

Părțile

Reclamantă: Ilona Biernacka-Hoba (Aleksandrów Łódzki, Polonia) (reprezentanţi: R. Rumpel, consilier juridic)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Formata Bogusław Hoba (Aleksandrów Łódzki, Polonia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii Europene care cuprinde elementul verbal „Formata” – marca Uniunii europene nr. 11 529 427.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității.

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 4 noiembrie 2015 în cauza R 102/2015-2.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii ca întemeiată;

—	anularea deciziei atacate în măsura în care respinge cererea de declarare a nulității mărcii nr. 011 529 427, „Formata”;

—	modificarea deciziei atacate prin declararea nulității mărcii nr. 011 529 427, „Formata”;

—	modificarea deciziei atacate în ceea ce privește cheltuielile de judecată;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009/Regulamentul nr. 2868/95.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/29

Acțiune introdusă la 22 ianuarie 2016 – Grecia/Comisia

(Cauza T-26/16)

(2016/C 111/35)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Republica Elenă (reprezentanți: G. Kanellopoulos, O. Tsirkinidou și A-Ev. Vasilopoulou)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare a Comisiei din 13 noiembrie 2015 „de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), notificată cu numărul C(2015) 7716 și publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L 303din 20 noiembrie 2015, pagina 35 și următoarele, în măsura în care sunt impuse Republicii Elene, în urma verificărilor IR/2009/004/GR și IR/2009/0017/GR, corecții financiare punctuale și forfetare pentru întârzierile în procedurile de recuperare, pentru nefurnizarea de informații și, în general, pentru deficiențe privind procedura de gestionare a datoriei pentru un cuantum total de 11 534 827,97 euro, precum și a anexelor la aceasta și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

În special, pentru corecția financiară forfetară de 10 %, aplicată pentru exercițiul financiar 2011, Republica Elenă invocă patru motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe lipsa unui temei juridic pentru aplicarea unor corecții financiare forfetare.

Al doilea motiv de anulare, privitor la pretinsele întârzieri în procedura de recuperare, este întemeiat pe împrejurarea că impunerea de corecții aferente anului 2015, pentru deficiențe ale sistemului de control referitoare la fapte anterioare chiar anului 2000, în urma unor verificări efectuate pentru prima dată în anul 2011, cu încălcarea dreptului la apărare al autorităților elene și cărora Comisia le-a atribuit o pondere disproporționată, încalcă principiul general al securității juridice, al acțiunii în timp util a Comisiei și, în orice caz, al termenului rezonabil al acestei acțiuni.

3.	Prin al treilea motiv de anulare, referitor la pretinsele deficiențe ale procedurii de recuperare prin compensare, se invocă lipsa unei motivări suficiente și determinate a Comisiei și, în orice caz, o eroare vădită de apreciere.

Prin al patrulea motiv de anulare, privitor la calculul, eronat în opinia Comisiei, al dobânzilor plătite în conformitate cu criteriul 50/50 prevăzut la articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 (1) și, în consecință, la nemenționarea lor în anexa III, se arată că Comisia a interpretat și a aplicat eronat dispozițiile articolului 32 alineatele (1) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005.

În sfârșit, în ceea ce privește restul deciziei atacate de punere în aplicare a Comisiei, privind aplicarea de corecții punctuale în situații de fapt punctuale supuse verificării, se invocă al cincilea motiv de anulare, care, urmare a observațiilor preliminare legate de ansamblul faptelor, se referă distinct la fiecare dintre corecțiile aplicate, motiv întemeiat pe încălcarea prevederilor articolului 32 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, pe caracterul incert, pe lipsa totală a unei motivări suficiente și determinate, pe eroarea vădită de apreciere a Comisiei, pe încălcarea principiilor bunei administrări și proporționalității și pe încălcarea limitelor puterii sale discreționare de obligare a Republicii Elene la plata sumelor în litigiu.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 14/vol. 1, p. 44).

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/31

Acțiune introdusă la 25 ianuarie 2016 – Regatul Unit/Comisia

(Cauza T-27/16)

(2016/C 111/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: J. Kraehling, agent, și S. Lee și M. Gray, barristers)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea în parte a articolului 1 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2098 a Comisiei din 13 noiembrie 2015 (1), în care se afirmă, printre altele, că o parte din cheltuielile agricole referitoare la calcularea valorii producției comercializate declarate de Regatul Unit au fost efectuate cu încălcarea legislației Uniunii și nu pot fi finanțate în cadrul FEGA și FEADR, solicitând anularea a cinci intrări (ultima intrare de la pagina 42 și primele patru intrări de la pagina 43) din anexa la decizia menționată, care însumează o corecție financiară totală de 1 849 194,86 euro, și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Regatul Unit.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv este întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de Comisie în interpretarea cerinței ca atunci când calculează valoarea producției comercializate a unei organizații de producători în scopul stabilirii plafonului ajutorului un stat membru să poată lua în considerare producția cultivatorilor care intră în organizație. Procedând astfel, Comisia a ignorat prevederile clare ale articolelor 3 alineatul (1) și 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1433/2003 al Comisiei (2), în primul rând, și ale articolelor 52 alineatul (1) și 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1580/2007 al Comisiei (3), în al doilea rând.

Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că, în interpretarea valorii producției membrilor care intră în organizație, Comisia a acționat cu încălcarea principiilor legalității și al securității juridice, care se impun în mod special atunci când o măsură conduce la consecințe financiare și/sau la impunerea unei penalizări.

(1) Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2098 a Comisiei din 13 noiembrie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) [notificată cu numărul C(2015) 7716] (JO L 303, 2015, p. 35).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1433/2003 al Comisiei din 11 august 2003 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2200/96 al Consiliului în ceea ce privește fondurile operaționale, programele operaționale și asistența financiară (JO L 203, 2003, p. 25, Ediție specială, 03/vol. 48, p. 200).

(3) Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (JO L 350, p. 1).

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/32

Acțiune introdusă la 26 ianuarie 2016 – Enercon/EUIPO – Gamesa Eólica (Nuanțe de verde)

(Cauza T-36/16)

(2016/C 111/37)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Enercon GmbH (Aurich, Germania) (reprezentant: S. Overhage, Lawyer)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Gamesa Eólica, SL (Sarriguren, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene de culoare constând în diferite nuanțe de verde. Marca Uniunii Europene nr. 2 346 542.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 28 octombrie 2015 în cauza R 597/2015-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/32

Acțiune introdusă la 26 ianuarie 2016 – Novartis/EUIPO – SK Chemicals (Reprezentarea unui plasture transdermic)

(Cauza T-44/16)

(2016/C 111/38)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Novartis AG (Basel, Elveția) (reprezentant: M. Douglas, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: SK Chemicals GmbH (Eschborn, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii (reprezentarea unui plasture transdermic) – înregistrarea unei mărci a Uniunii nr. 11 293 362

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 27 noiembrie 2015 în cauza R 2342/2014-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 80 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea dreptului la un proces echitabil de către camera de recurs a EUIPO.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/33

Acțiune introdusă la 1 februarie 2016 – Alfonso Egüed/EUIPO – Jackson Family Farms (BYRON)

(Cauza T-45/16)

(2016/C 111/39)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Nelson Alfonso Egüed (Madrid, Spania) (reprezentant: N. Fernández Fernández-Pacheco, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Jackson Family Farms LLC (Santa Rosa, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamantul

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii Europene care cuprinde elementul verbal „BYRON” – cererea de înregistrare a unei mărci nr. 10 581 619

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție/procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 16 noiembrie 2015 în cauza R 822/2015-2

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	admiterea cererii de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene nr. 10581619 „BYRON” pentru toate produsele din clasele 18, 25 și 33 (această din urmă clasă fiind cea care este contestată în prezenta cauză);

—	obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 în ceea ce privește fapta ilicită din cadrul common law constând în utilizarea abuzivă a unei denumiri.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/34

Acțiune introdusă la 3 februarie 2016 – Crédit Mutuel Arkéa/BCE

(Cauza T-52/16)

(2016/C 111/40)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Crédit Mutuel Arkéa (Le Relecq Kerhuon, Franța) (reprezentant: H. Savoie, avocat)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Băncii Centrale Europene din 4 decembrie 2015 (ECB/SSM/2015 – 9695000CG7B84NLR5984/40) prin care se stabilesc cerințele prudențiale aplicabile Groupe Crédit Mutuel.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cadrul cauzei T-712/15, Crédit Mutuel Arkéa/BCE.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/34

Acțiune introdusă la 5 februarie 2016 – Netguru/EUIPO (NETGURU)

(Cauza T-54/16)

(2016/C 111/41)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Netguru sp. z o.o. (Poznan, Polonia) (reprezentant: K. Jarosiński, consilier juridic)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca verbală a Uniunii Europene „NETGURU” – cererea de înregistrare nr. 12 994 166

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 18 decembrie 2015 în cauza R 144/2015-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în tot a Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală din 18 decembrie 2015 în cauza R 144/2015-5;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente fazei desfășurate în fața Camerei de recurs.

Motivele invocate

—	încălcarea art. 41 alin. (2) lit. (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a art. 75 din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea art. 76 alin. (2) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	greșita aplicare a art. 7 alin. (1) lit. (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/35

Acțiune introdusă la 10 februarie 2016 – Oil Pension Fund Investment Company/Consiliul

(Cauza T-56/16)

(2016/C 111/42)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Oil Pension Fund Investment Company (Teheran, Iran) (reprezentant: K. Kleinschmidt, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea, cu efect imediat, a Deciziei (PESC) 2015/2216 a Consiliului din 30 noiembrie 2015 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și a Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2204 al Consiliului din 30 noiembrie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului, în măsura în care acestea o privesc pe reclamantă;

—	adoptarea unei măsuri de organizare a procedurii în temeiul articolului 89 din Regulamentul de procedură, prin intermediul căreia să oblige pârâtul să prezinte toate înscrisurile care au o legătură cu decizia atacată, în măsura în care acestea o privesc pe reclamantă;

—	acordarea accesului la dosarul cauzei Oil Pension Fund Investment Company/Consiliul (T-121/13, ECLI:EU:T:2015:645);

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE

În opinia reclamantei, articolul 266 TFUE se opune adoptării de către Consiliu a unor acte cu același conținut precum cele care din 21 decembrie 2012, care au fost anulate prin Hotărârea Tribunalului Oil Pension Fund Investment Company/Consiliul (T-121/13, ECLI:EU:T:2015:645).

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantului, a dreptului său la o protecție jurisdicțională efectivă și a obligației de motivare

În această privință, reclamanta susține că nu a avut loc o consultare corespunzătoare și că nu i s-a acordat acces la dosar. Motivarea cuprinsă în actele atacate nu este comprehensibilă reclamantei. Prin urmare, au fost încălcate dreptul la apărare reclamantei și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă. S-a produs, în opinia reclamantei, și o încălcare a dreptului său de a fi ascultată. În plus, susține că Consiliul nu a apreciat în mod corect împrejurările care o privesc pe reclamantă. În opinia acesteia, a fost privată de dreptul la un proces echitabil care să respecte principiile statului de drept, întrucât reclamanta nu a avut posibilitatea, necunoscând obiecțiile Consiliului și probele aferente, să se exprime în mod concret cu privire la acestea și, eventual, să prezinte probe eventuale în sens contrar.

Al treilea motiv, întemeiat pe erori vădite de apreciere, neexercitarea sau exercitarea eronată a marjei de apreciere și încălcarea principiului proporționalității

În opinia reclamantei, Consiliul a săvârșit erori vădite de apreciere la adoptarea actelor atacate. Consiliul a investigat în mod insuficient sau eronat faptele care stau la baza actelor atacate. În acest context, se susține, printre altele, că motivele incluse în actele atacate ca justificare a măsurilor restrictive adoptate sunt incorecte. Actele atacate încalcă deopotrivă principiul proporționalității.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea drepturilor garantate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

În privința acestui aspect, reclamanta susține că drepturile sale fundamentale, astfel cum sunt garantate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) au fost încălcate prin actele atacate. În acest sens, reclamanta invocă încălcarea libertății de a desfășura o activitate comercială (articolul 16 din cartă) și a dreptului de a folosi în Uniunea Europeană bunurile pe care le-a dobândit în mod legal și, în special, de a dispune liber de acestea (articolul 17 din cartă). În plus, reclamanta susține o încălcare a principiului egalității în fața legii (articolul 20 din cartă) și a principiului nediscriminării (articolul 21 din cartă).

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/36

Acțiune introdusă la 11 februarie 2016 – Apax Partners/EUIPO – Apax Partners Midmarket (APAX)

(Cauza T-58/16)

(2016/C 111/43)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Apax Partners LLP (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: D. Rose, J. Curry și J. Warner, solicitors)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Apax Partners Midmarket (Paris, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca verbală a Uniunii Europene „APAX” – cererea de înregistrare nr. 3 538 981

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei doua de recurs a EUIPO din 26 noiembrie 2015 în cauza R 1441/2014-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în totalitate și trimiterea cererii privind marca contestată la EUIPO în vederea examinării;

—

obligarea EUIPO și a tuturor părților implicate în procedura în fața camerei de recurs la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de reclamantă în cadrul prezentei proceduri, precum și a cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața camerei de recurs și procedurii B 764 029 în fața camerei de opoziție.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/37

Recurs introdus la 13 februarie 2016 de Carlo De Nicola împotriva Hotărârii din 18 decembrie 2015 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-9/14, De Nicola/BEI

(Cauza T-59/16 P)

(2016/C 111/44)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: G. Ferabecoli, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	admiterea prezentului recurs și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul anulării punctelor 2 și 3 din dispozitiv și a punctelor 58-63 din aceeași hotărâre;

—

în consecință, anularea sau declararea inaplicabilității liniilor directoare stabilite pentru anul 2012; obligarea BEI să-i acorde domnului De Nicola o despăgubire pentru prejudiciul suferit, astfel cum a solicitat în cererea introductivă de instanță sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la o altă cameră a Tribunalului Funcției Publice, pentru ca acesta, într-o compunere diferită, să se pronunțe din nou asupra punctelor anulate;

—	obligarea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este introdus împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (judecător unic) din 18 decembrie 2015, De Nicola/Banca Europeană de Investiții (F-9/14).

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-55/16 P, De Nicola/Banca Europeană de Investiții.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/37

Recurs introdus la 3 februarie 2016 de Carlo De Nicola împotriva Hotărârii din 18 decembrie 2015 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-55/13, De Nicola/BEI

(Cauza T-60/16 P)

(2016/C 111/45)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: G. Ferabecoli, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	admiterea prezentului recurs și, prin modificarea în parte a hotărârii atacate, anularea punctelor 2 și 3 din dispozitiv, precum și a punctelor 59-64 din hotărârea însăși;

—

în consecință, anularea sau declararea liniilor directoare instituite pentru anul 2001 inaplicabile; obligarea BEI la repararea prejudiciului suferit de domnul De Nicola, astfel cum s-a solicitat prin cererea de sesizare a instanței sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la o altă cameră a Tribunalului Funcției Publice, cu o compunere diferită, pentru ca aceasta să se pronunțe din nou cu privire la punctele anulate;

—	obligarea celeilalte părți din procedură la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (judecător unic) din 18 decembrie 2015, De Nicola/Banca Europeană de Investiții (F-55/13).

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-55/16 P, De Nicola/Banca Europeană de Investiții.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/38

Acțiune introdusă la 12 februarie 2016 – Coca-Cola/EUIPO – Mitico (Master)

(Cauza T-61/16)

(2016/C 111/46)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: The Coca-Cola Company (Atlanta, Statele Unite) (reprezentanți: S. Malynicz și S. Baran, barristers, D. Stone și A. Dykes, solicitors)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Modern Industrial & Trading Investment Co. Ltd (Mitico) (Damasc, Siria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca comunitară figurativă care cuprinde elementul verbal „Master” – cererea de înregistrare nr. 9 091 612

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 2 decembrie 2015 în cauza R 1251/2015-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a titularului mărcii în litigiu la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei aferente opoziției și apelului, precum și prezentei proceduri.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 65 alineatul (6) din Regulamentul nr. 207/2009.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/39

Acțiune introdusă la 15 februarie 2016 – Wieromiejczyk/EUIPO (Tasty Puff)

(Cauza T-64/16)

(2016/C 111/47)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamant: Michał Wieromiejczyk (Pabianice, Polonia) (reprezentant: R. Rumpel, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: Marca figurativă a Uniunii Europene care cuprinde elementele verbale „Tasty Puff” – cererea de înregistrare nr. 13 072 061

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 5 noiembrie 2015 în cauza R 3058/2014-5

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea caracterului fondat al acțiunii;

—	anularea deciziei atacate;

—	modificarea deciziei atacate astfel încât să se dispună ca EUIPO să acorde dreptul de a înregistra marca „Tasty Puff” conform cererii nr. 13072061;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea art. 7 alin. (1) lit. (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea art. 7 alin. (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/39

Acțiune introdusă la 15 februarie 2016 – fleur ami/EUIPO – 8 Seasons Design (Lampen)

(Cauza T-67/16)

(2016/C 111/48)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: fleur ami GmbH (Willich, Germania) (reprezentant: B. Potthoff, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: 8 Seasons Design GmbH (Eschweiler, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar „Lampen” – cererea de înregistrare nr. 2 252 213-0002

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 1 decembrie 2015 în cauza R 2164/2014-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	cu titlu subsidiar, organizarea unei faze orale,

—	EUIPO să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de reclamantă.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/40

Acțiune introdusă la 15 februarie 2016 – Deichmann/EUIPO – Munich (Reprezentarea unei cruci pe partea laterală a unui pantof de sport)

(Cauza T-68/16)

(2016/C 111/49)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Deichmann SE (Essen, Germania) (reprezentant: C. Onken, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Munich, SL (Capellades, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă (Reprezentarea unei cruci pe partea laterală a unui pantof de sport) – marca Uniunii Europene nr. 2 923 852

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de decădere

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 4 decembrie 2015 în cauza R 2345/2014-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedură la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/41

Recurs introdus la 17 februarie 2016 de Carlo De Nicola împotriva Hotărârii din 18 decembrie 2015 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-104/13, De Nicola/BEI

(Cauza T-70/16 P)

(2016/C 111/50)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: G. Ferabecoli, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	admiterea prezentului recurs și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul anulării punctului 2 din dispozitiv și a punctelor 13-17, 57-60 și 62-68 din aceeași hotărâre;

—

în consecință, constatarea hărțuirii morale la care domnul De Nicola a fost supus de către BEI; obligarea BEI să-i acorde domnului De Nicola o despăgubire pentru prejudiciul suferit, sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la o altă cameră a Tribunalului Funcției Publice, pentru ca acesta, într-o compunere diferită, să se pronunțe din nou asupra punctelor anulate; sub rezerva efectuării expertizei medicale cerute.

—	obligarea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este introdus împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (judecător unic) din 18 decembrie 2015, De Nicola/Banca Europeană de Investiții (F-104/13).

În susținerea recursului, recurentul invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe natura contractuală a raportului dintre recurent și BEI.

—	Recurentul susține în această privință că a solicitat repararea prejudiciului în temeiul răspunderii contractuale a pârâtei, iar nu în temeiul răspunderii extracontractuale a Uniunii Europene.

Al doilea motiv întemeiat pe cererea de constatare a hărțuirii

—

Recurentul susține în această privință că Tribunalul Funcției Publice nu se putea sustrage obligației de a investiga acuzația de hărțuire și, astfel, în mod cu totul nelegal, a declarat inadmisibile concluziile privind constatarea hărțuirii. Constatarea și calificarea juridică a faptelor ar fi, de altfel, o precondiție indispensabilă pentru a proceda, ulterior, la evaluarea prejudiciului invocat.

Al treilea motiv întemeiat pe cererea de reparare a prejudiciului cauzat prin hărțuire

—	Recurentul arată cu privire la acest aspect că sunt îndeplinite condițiile în speță, deoarece Tribunalul a constatat faptele și a recunoscut dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/43

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 17 februarie 2016 – DE/EMA

(Cauza F-58/14) (1)

((Funcție publică - Agent temporar - Neprelungirea unui contract pe durată determinată - Articolul 8 primul paragraf din RAA - Modificare substanțială a naturii atribuțiilor exercitate de agent - Schimbare radicală în carieră - Recalificarea unui contract pe durată determinată în contract pe durată nedeterminată - Excludere))

(2016/C 111/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: DE (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Blot, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente EMA (reprezentanți: inițial S. Marino, T. Jabłoński și N. Rampal Olmedo, agenți, D. Waelbroeck și A. Duron, avocați, ulterior S. Marino, T. Jabłoński, F. Cooney și N. Rampal Olmedo, agenți, D. Waelbroeck și A. Duron, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de a nu reînnoi contractul de angajare ca agent temporar al reclamantului și de reparare a prejudiciului pe care acesta pretinde că l-a suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă DE la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de Agenția Europeană pentru Medicamente.

(1) JO C 292, 1.9.2014, p. 63.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/43

Acțiune introdusă la 13 noiembrie 2015 – ZZ și alții/Comisia

(Cauza F-140/15)

(2016/C 111/53)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamanți: ZZ și alții (reprezentant: C. Cortese, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Comisiei de modificare a cuantumului pensiei de urmaș acordate reclamantului și a cuantumului pensiei de orfan acordate celor trei fii ai reclamantului

Concluziile reclamanților

—

Anularea Avizului de modificare nr. 3 al șefului de unitate PMO.4 al Comisiei Europene, care precizează noul cuantum al pensiei de urmaș acordate reclamantului și al pensiei de orfan acordate celor trei fii ai săi, comunicat reclamantului la 6 februarie 2015, astfel cum a fost modificat în ceea ce privește motivarea prin decizia AIPN de respingere a reclamației din 3 august 2015;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/44

Acțiune introdusă la 26 noiembrie 2015 – ZZ/BEI

(Cauza F-145/15)

(2016/C 111/54)

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: E. Nordh, avocat)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții (BEI)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea raportului de evaluare a reclamantului pentru anul 2014, precum și cerere de reparare a prejudiciilor morale pretins suferite

Concluziile reclamantului

—

anularea deciziei pârâtei privind notarea reclamantului pentru exercițiul 2014, inclusiv a deciziei referitoare la majorarea remunerației, la plata unei prime și la promovarea în cadrul acestei notări, precum și a raportului de evaluare pentru exercițiul 2014 care a urmat, incluzând atât partea referitoare la prestațiile reclamantului în anul 2014, cât și cea referitoare la obiectivele care îi sunt stabilite pentru anul 2015;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 150 000 de euro, majorată cu dobânzi, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral;

—	obligarea BEI la plata cheltuielilor de judecată.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/44

Acțiune introdusă la 28 decembrie 2015 – ZZ și alții/SEAE

(Cauza F-153/15)

(2016/C 111/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: ZZ și alții (reprezentanți: N. de Montigny și J.-N. Louis, avocați)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei SEAE, cuprinsă în fișele de remunerație ale reclamanților, în măsura în care constituie prima aplicare a reducerii de la 25 % la 20 % a indemnizației pentru condiții de viață, în aplicarea unei decizii a directorului general administrativ

Concluziile reclamanților

—	Declararea inaplicabilității în cazul reclamanților a deciziei directorului general administrativ al SEAE din 23 februarie 2015;

—	în consecință, anularea fișei lor de remunerație din martie 2015 și a celor întocmite ulterior, în măsura în care aplică o ICV de 20 %;

—	obligarea SEAE la plata cheltuielilor de judecată.

29.3.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/45

Acțiune introdusă la 6 ianuarie 2016 – ZZ/Parlamentul

(Cauza F-1/16)

(2016/C 111/56)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Parlamentului European de a nu include numele reclamantului pe lista funcționarilor selecționați pentru a participa la programul de formare al campaniei de certificare 2014

Concluziile reclamantului

—	anularea deciziei din 27 martie 2015 a autorității împuternicite să facă numiri de a nu include numele reclamantului pe lista funcționarilor selecționați pentru a participa la programul de formare al campaniei de certificare 2014;

—	obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 111

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 59 29 martie 2016

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2016/C 111/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1
	Tribunalul
2016/C 111/02	Decizia Tribunalului din 27 ianuarie 2016 privind vacanțele judecătorești	2

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2016/C 111/03	Cauza C-581/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesverwaltungsgericht Oberösterreich (Austria) la 17 decembrie 2014 – Manfred Naderhirn	3
2016/C 111/04	Cauza C-663/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 14 decembrie 2015 – Umweltverband WWF Österreich/Landeshauptmann von Tirol	3
2016/C 111/05	Cauza C-664/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 14 decembrie 2015 – Protect Natur-, Arten- und Landschaftsschutz Umweltorganisation/Bezirkshauptmannschaft Gmünd	4
2016/C 111/06	Cauza C-679/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Baden-Württemberg (Germania) la 17 decembrie 2015 – Ultra-Brag AG/Hauptzollamt Lörrach	5
2016/C 111/07	Cauza C-686/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Općinski sud u Velikoj Gorici (Croația) la 18 decembrie 2015 – Vodoopskrba i odvodnja d.o.o./Željka Klafurić	6
2016/C 111/08	Cauza C-700/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 31 decembrie 2015 – LEK Farmacevtska Družba d.d./Republica Slovenia	6
2016/C 111/09	Cauza C-4/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Apelacyjny w Warszawie (Polonia) la 4 ianuarie 2016 – J. D./Prezes Urzędu Regulacji Energetyki	7
2016/C 111/10	Cauza C-10/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione tributaria provinciale di Genova (Italia) la 7 ianuarie 2016 – Ignazio Messina & C. SpA/Ministero delle Infrastrutture e dei Trasporti	7
2016/C 111/11	Cauza C-11/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione tributaria provinciale di Genova (Italia) la 7 ianuarie 2016 – Ignazio Messina & C. SpA/Agenzia delle Dogane e dei Monopoli	8
2016/C 111/12	Cauza C-12/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione tributaria provinciale di Genova (Italia) la 7 ianuarie 2016 – Ignazio Messina & C. SpA/Autorità portuale di Genova	9
2016/C 111/13	Cauza C-13/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 8 ianuarie 2016 – Valsts policijas Rīgas reģiona pārvaldes Kārtības policijas pārvalde/Rīgas pašvaldības SIA Rīgas satiksme	10
2016/C 111/14	Cauza C-15/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 11 ianuarie 2016 – Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht/Ewald Baumeister	11
2016/C 111/15	Cauza C-27/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 18 ianuarie 2016 – Angel Marinkov/Predsedatel na Darzhavna agentsia za balgarite v chuzhbina	12
2016/C 111/16	Cauza C-33/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 20 ianuarie 2016 – A Oy	13
2016/C 111/17	Cauza C-46/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 27 ianuarie 2016 – Valsts ieņēmumu dienests/SIA LC Customs Services	14
2016/C 111/18	Cauza C-47/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 27 ianuarie 2016 – Valsts ieņēmumu dienests/SIA Veloserviss	15
2016/C 111/19	Cauza C-60/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Kammarrätten i Stockholm – Migrationsöverdomstolen (Suedia) la 3 februarie 2016 – Mohammad Khir Amayry/Migrationsverket	16
2016/C 111/20	Cauza C-104/16 P: Recurs introdus la 19 februarie 2016 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 10 decembrie 2015 în cauza T-512/12, Frontul Polisario/Consiliul	17
	Tribunalul
2016/C 111/21	Cauza T-711/13 și T-716/13: Hotărârea Tribunalului din 18 februarie 2016 – Harrys Pubar și Harry’s New York Ba/OAPI – Harry’s New York Bar și Harrys Pubar (HARRY’S BAR) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale HARRY’S BAR — Marca națională figurativă anterioară PUB CASINO Harrys RESTAURANG — Refuz parțial al înregistrării — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	18
2016/C 111/22	Cauza T-53/14: Hotărârea Tribunalului din 19 februarie 2016 – Ludwig-Bölkow-Systemtechnik/Comisia (Clauză compromisorie — Al șaselea program-cadru pentru acțiuni de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de demonstrare — Rambursarea unei părți din sumele plătite și indemnizații forfetare — Nepronunțare parțială asupra fondului — Costuri eligibile pentru o finanțare a Uniunii — Clauză penală — Caracter vădit excesiv)	19
2016/C 111/23	Cauzele conexate T-84/14 și T-97/14: Hotărârea Tribunalului din 18 februarie 2016 – Harrys Pubar și Harry’s New York Bar/OAPI – Harry’s New York Bar și Harrys Pubar (HARRY’S NEW YORK BAR) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale HARRY’S NEW YORK BAR — Marca națională figurativă anterioară PUB CASINO Harrys RESTAURANG — Refuz parțial de înregistrare — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	19
2016/C 111/24	Cauza T-164/14: Hotărârea Tribunalului din 18 februarie 2016 – Calberson GE/Comisia (Clauză compromisorie — Programul de aprovizionare a Rusiei cu produse agricole — Livrare de carne de vită — Neexecutarea contractului de către agenția de intervenție — Dreptul aplicabil — Prescripție — Eliberare tardivă a anumitor garanții de livrare — Plată parțială a unei facturi de transport — Plată insuficientă în monedă străină a anumitor facturi — Dobânzi moratorii)	20
2016/C 111/25	Cauza T-328/14: Hotărârea Tribunalului din 18 februarie 2016 – Jannatian/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul împiedicării proliferării nucleare — Înghețarea fondurilor — Restricție privind admiterea — Acțiune în anulare — Nepronunțare asupra fondului — Răspundere extracontractuală — Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor — Prejudiciu moral)	21
2016/C 111/26	Cauza T-364/14: Hotărârea Tribunalului din 18 februarie 2016 – Penny-Markt/OAPI – Boquoi Handels (B! O) [Marcă comunitară — Procedură de declarare a nulității — Marca comunitară figurativă B! O — Marca comunitară verbală anterioară bo — Motiv relativ de refuz — Articolul 53 alineatul (1) litera (a) și articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	22
2016/C 111/27	Cauza T-30/15: Hotărârea Tribunalului din 19 februarie 2016 – Infinite Cycle Works/OAPI – Chance Good Ent. (INFINITY) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale INFINITY — Marca comunitară verbală anterioară INFINI — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o207/2009]	23
2016/C 111/28	Cauza T-141/14: Ordonanța Tribunalului din 1 februarie 2016 – SolarWorld și alții/Consiliul [Acțiune în anulare — Dumping — Importuri de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din China — Taxă antidumping definitivă — Scutirea importurilor care fac obiectul unui angajament acceptat — Indisociabilitate — Inadmisibilitate]	23
2016/C 111/29	Cauza T-142/14: Ordonanța Tribunalului din 1 februarie 2016 – SolarWorld și alții/Consiliul [Acțiune în anulare — Subvenții — Importuri de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din China — Taxă compensatorie definitivă — Scutirea importurilor care fac obiectul unui angajament acceptat — Imposibilitatea disocierii — Inadmisibilitate]	24
2016/C 111/30	Cauza T-36/15: Ordonanța Tribunalului din 14 ianuarie 2016 – Hispasat/Comisia (Ajutoare de stat — Televiziune digitală — Ajutor pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate din Castilla-La Mancha — Decizie prin care ajutoarele sunt declarate incompatibile cu piața internă — Corectarea acestei decizii ulterior introducerii acțiunii — Nepronunțare asupra fondului)	25
2016/C 111/31	Cauza T-699/15: Acțiune introdusă la 26 noiembrie 2015 – City Train/EUIPO (CityTrain)	26
2016/C 111/32	Cauza T-742/15 P: Recurs introdus la 16 decembrie 2015 de DD împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 8 octombrie 2015 în cauzele conexate F-106/13 și F-25/14, DD/FRA	26
2016/C 111/33	Cauza T-10/16: Acțiune introdusă la 14 ianuarie 2016 – GABO:mi/Comisia	28
2016/C 111/34	Cauza T-23/16: Acțiune introdusă la 25 ianuarie 2016 – Biernacka-Hoba/EUIPO – Formata Bogusław Hoba (Formata)	29
2016/C 111/35	Cauza T-26/16: Acțiune introdusă la 22 ianuarie 2016 – Grecia/Comisia	29
2016/C 111/36	Cauza T-27/16: Acțiune introdusă la 25 ianuarie 2016 – Regatul Unit/Comisia	31
2016/C 111/37	Cauza T-36/16: Acțiune introdusă la 26 ianuarie 2016 – Enercon/EUIPO – Gamesa Eólica (Nuanțe de verde)	32
2016/C 111/38	Cauza T-44/16: Acțiune introdusă la 26 ianuarie 2016 – Novartis/EUIPO – SK Chemicals (Reprezentarea unui plasture transdermic)	32
2016/C 111/39	Cauza T-45/16: Acțiune introdusă la 1 februarie 2016 – Alfonso Egüed/EUIPO – Jackson Family Farms (BYRON)	33
2016/C 111/40	Cauza T-52/16: Acțiune introdusă la 3 februarie 2016 – Crédit Mutuel Arkéa/BCE	34
2016/C 111/41	Cauza T-54/16: Acțiune introdusă la 5 februarie 2016 – Netguru/EUIPO (NETGURU)	34
2016/C 111/42	Cauza T-56/16: Acțiune introdusă la 10 februarie 2016 – Oil Pension Fund Investment Company/Consiliul	35
2016/C 111/43	Cauza T-58/16: Acțiune introdusă la 11 februarie 2016 – Apax Partners/EUIPO – Apax Partners Midmarket (APAX)	36
2016/C 111/44	Cauza T-59/16 P: Recurs introdus la 13 februarie 2016 de Carlo De Nicola împotriva Hotărârii din 18 decembrie 2015 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-9/14, De Nicola/BEI	37
2016/C 111/45	Cauza T-60/16 P: Recurs introdus la 3 februarie 2016 de Carlo De Nicola împotriva Hotărârii din 18 decembrie 2015 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-55/13, De Nicola/BEI	37
2016/C 111/46	Cauza T-61/16: Acțiune introdusă la 12 februarie 2016 – Coca-Cola/EUIPO – Mitico (Master)	38
2016/C 111/47	Cauza T-64/16: Acțiune introdusă la 15 februarie 2016 – Wieromiejczyk/EUIPO (Tasty Puff)	39
2016/C 111/48	Cauza T-67/16: Acțiune introdusă la 15 februarie 2016 – fleur ami/EUIPO – 8 Seasons Design (Lampen)	39
2016/C 111/49	Cauza T-68/16: Acțiune introdusă la 15 februarie 2016 – Deichmann/EUIPO – Munich (Reprezentarea unei cruci pe partea laterală a unui pantof de sport)	40
2016/C 111/50	Cauza T-70/16 P: Recurs introdus la 17 februarie 2016 de Carlo De Nicola împotriva Hotărârii din 18 decembrie 2015 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-104/13, De Nicola/BEI	41
2016/C 111/51	Cauza T-357/14: Ordonanța Tribunalului din 3 februarie 2016 – Experience Hendrix/OAPI – JH Licence (Jimi Hendrix)	42
	Tribunalul Funcției Publice
2016/C 111/52	Cauza F-58/14: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 17 februarie 2016 – DE/EMA (Funcție publică — Agent temporar — Neprelungirea unui contract pe durată determinată — Articolul 8 primul paragraf din RAA — Modificare substanțială a naturii atribuțiilor exercitate de agent — Schimbare radicală în carieră — Recalificarea unui contract pe durată determinată în contract pe durată nedeterminată — Excludere)	43
2016/C 111/53	Cauza F-140/15: Acțiune introdusă la 13 noiembrie 2015 – ZZ și alții/Comisia	43
2016/C 111/54	Cauza F-145/15: Acțiune introdusă la 26 noiembrie 2015 – ZZ/BEI	44
2016/C 111/55	Cauza F-153/15: Acțiune introdusă la 28 decembrie 2015 – ZZ și alții/SEAE	44
2016/C 111/56	Cauza F-1/16: Acțiune introdusă la 6 ianuarie 2016 – ZZ/Parlamentul	45
2016/C 111/57	Cauza F-125/13: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 18 februarie 2016 – Sesma Merino/OAPI	45