12.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 97/1

(1)

Amplificarea prociclică a șocurilor financiare pentru economia reală prin sistemul bancar și piețele financiare a fost unul dintre elementele cele mai destabilizatoare ale crizei financiare globale. Un declin economic după o perioadă de creștere excesivă a creditelor poate conduce la pierderi mari în sistemul bancar și poate genera un cerc vicios. Într-o astfel de situație, măsurile luate de instituțiile de credit în vederea consolidării bilanțurilor proprii pot restrânge oferta de creditare pentru economia reală, exacerbând astfel declinul economic și contribuind la deteriorarea bilanțurilor acestora.

(2)

Amortizorul anticiclic de capital este conceput cu scopul de a acționa împotriva acestei dinamici prociclice, prin creșterea rezilienței sectorului bancar. Normele care impun constituirea amortizoarelor anticiclice de capital fac parte din noile standarde internaționale de reglementare privind adecvarea capitalului bancar (cadrul Basel III), care au fost elaborate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) în decembrie 2010 și care sunt puse în aplicare în cadrul Uniunii prin Directiva 2013/36/UE. Prin creșterea ratei amortizorului anticiclic, autoritățile sau organismele publice desemnate pot solicita sectorului bancar să acumuleze capital suplimentar în perioadele de creștere a riscurilor sistemice generate de creșterea excesivă a creditelor. În cazul materializării acestor riscuri, autoritățile pot stabili rata amortizorului anticiclic la o valoare mai mică și pot permite ca acest amortizor de capital suplimentar să fie utilizat pentru a absorbi pierderile neașteptate. Aceasta permite sectorului bancar să continue să ofere credite pentru economia reală și să respecte cerințele de reglementare a capitalului.

(3)

Prin creditarea transfrontalieră, amortizoarele anticiclice de capital dobândesc o dimensiune internațională. Expunerile sectoarelor bancare naționale ale statelor membre față de țările terțe pot să genereze pierderi. Aceste pierderi ar putea să fie semnificative în cazul în care o țară terță față de care sectorul bancar național al unui stat membru are expuneri semnificative a intrat în declin economic după o perioadă de creștere excesivă a creditelor.

(4)

Cadrul Basel III privind amortizoarele anticiclice de capital este conceput pentru a acoperi această dimensiune internațională. În special, în conformitate cu acest cadru, jurisdicțiile ar trebui să recunoască în mod reciproc ratele amortizorului anticiclic de capital. În cazul în care o autoritate dintr-o jurisdicție mărește rata amortizorului anticiclic pentru a-și proteja sectorul bancar național de creșterea excesivă a creditelor, autoritățile din alte jurisdicții ar trebui să aplice aceeași rată a amortizorului anticiclic pentru expunerile băncilor lor naționale față de țara respectivă. În conformitate cu cadrul menționat, băncile calculează cerințele lor cu privire la amortizoare pe baza situării geografice a expunerilor lor. Cadrul Basel III prevede reciprocitatea jurisdicțională obligatorie pentru ratele amortizoarelor anticiclice de până la 2,5 %, sub rezerva unor dispoziții tranzitorii. Dacă este aplicată în mod uniform în toate jurisdicțiile, această reciprocitate jurisdicțională ar contribui la protecția sectorului bancar dintr-o anumită jurisdicție împotriva riscurilor asociate cu creșterea excesivă a creditelor care are loc în alte jurisdicții.

(5)

Standardele BCBS nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, iar jurisdicțiile existente în întreaga lume ar putea să nu aplice amortizorul anticiclic de capital în același mod. Aceasta ar putea să întârzie punerea sa în aplicare sau ar putea chiar să determine neaplicarea acestuia. În ceea ce privește teritoriul Uniunii, articolul 136 din Directiva 2013/36/UE prevede modul în care autoritățile desemnate trebuie să stabilească ratele amortizoarelor anticiclice pentru expunerile naționale. În conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 135 din Directiva 2013/36/UE, orientările suplimentare cu privire la stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice pentru expuneri naționale se asigură prin Recomandarea CERS/2014/1 a Comitetului european pentru risc sistemic (4). Astfel, pe teritoriul Uniunii există un cadrul juridic comun conceput pentru a contracara tendința lipsei de acțiune, iar din 2016 va deveni obligatorie stabilirea trimestrială a ratelor amortizoarelor anticiclice pentru expunerile naționale. Cu toate acestea, există incertitudini cu privire la aspectul dacă și în ce măsură țările terțe care nu sunt în prezent membre ale BCSB vor pune în aplicare rata amortizorului anticiclic.

(6)

Autoritățile desemnate dețin competențe legale pentru a-și proteja sectoarele bancare împotriva riscurilor generate de creșterea excesivă a creditelor în țări terțe. În special, articolul 139 din Directiva 2013/36/UE permite ca, în anumite circumstanțe, autoritățile desemnate să stabilească o rată a amortizorului anticiclic pentru expunerile față de o țară terță pe care instituțiile autorizate la nivel național trebuie să îl aplice în scopul calculării amortizorului anticiclic de capital specific instituției. Autoritatea desemnată poate interveni în situațiile în care rata amortizorului anticiclic nu a fost stabilită și publicată de autoritatea relevantă dintr-o țară terță pentru acea țară terță sau atunci când consideră că rata amortizorului anticiclic stabilită de autoritatea relevantă dintr-o țară terță pentru acea țară terță nu este suficientă pentru a proteja sectoarele bancare naționale ale statelor membre împotriva pierderilor potențiale asociate cu creșterea excesivă a creditelor în țara terță în cauză.

(7)

Dacă se realizează într-un mod necoordonat, stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice pentru expunerile față de țări terțe poate determina existența în cadrul Uniunii a unor cerințe diferite de capital în ceea ce privește expunerile față de aceeași țară terță și față de aceleași riscuri. În cadrul analizei pe care o realizează cu privire la evoluțiile dintr-o țară terță, autoritățile desemnate pot ajunge la concluzii diferite cu privire la faptul dacă creșterea creditelor în țara respectivă este sau nu este excesivă și dacă aceasta implică un risc pentru sistemul lor bancar național care ar trebui să fie diminuat. Chiar și în cazul în care autoritățile desemnate evaluează în același mod riscurile, acestea pot ajunge la concluzii diferite cu privire la nivelul ratei adecvate a amortizorului anticiclic care ar fi necesară pentru diminuarea riscului respectiv.

(8)

Recunoașterea ratelor amortizoarelor anticiclice pentru expunerile față de țări terțe poate de asemenea să determine, în cazul în care se realizează într-un mod necoordonat, existența în cadrul Uniunii a unor cerințe diferite cu privire la capital. Recunoașterea ratelor amortizoarelor anticiclice stabilite de alte autorități desemnate sau de autoritățile relevante ale țărilor terțe este obligatorie, potrivit legislației Uniunii, pentru ratele de până la 2,5 %, sub rezerva dispozițiilor tranzitorii aplicabile în perioada cuprinsă între anii 2016 și 2019, astfel cum se prevede la articolul 160 din Directiva 2013/36/UE. Deși, în conformitate cu Recomandarea CERS/2014/1, autoritățile desemnate ar trebui să recunoască în general ratele amortizoarelor anticiclice care depășesc nivelurile obligatorii, această situație se aplică numai ratelor amortizoarelor anticiclice care au fost stabilite de autoritățile desemnate din alte jurisdicții din cadrul Uniunii, nu și celor stabilite de autoritățile relevante din țările terțe pentru țările terțe respective. Aceasta înseamnă că modul în care se recunosc ratele amortizoarelor anticiclice stabilite de autoritățile relevante din țările terțe poate să fie diferit în jurisdicțiile din cadrul Uniunii. În special, până în 2019, anumite autorități desemnate ar putea opta pentru aplicarea dispozițiilor tranzitorii, în timp ce alte autorități desemnate ar putea opta să se abată de la acestea. În plus, începând cu anul 2019, anumite autorități desemnate ar putea opta să recunoască în mod voluntar ratele amortizoarelor anticiclice care depășesc 2,5 %, în timp ce alte autorități desemnate ar putea opta să nu procedeze astfel.

(9)

În general, nu ar fi de dorit ca în cadrul Uniunii să existe cerințe diferite cu privire la capital pentru expunerile față de aceeași țară terță și față de aceleași riscuri, întrucât acestea ar putea aduce atingere condițiilor de concurență echitabile în cadrul Uniunii și ar putea oferi o oportunitate arbitrajului de reglementare. Instituțiile de credit din jurisdicțiile Uniunii în care expunerilor față de o anumită țară terță li se aplică o rată a amortizorului anticiclic mai scăzută față de cea care este aplicabilă în alte jurisdicții ale Uniunii ar beneficia de un stimulent pentru a câștiga o cotă de piață prin creșterea acordării de credite țării terțe respective. O astfel de creștere a creditării ar putea să conducă la crearea unor expuneri mari și concentrate ale instituțiilor de credit dintr-o anumită jurisdicție față de o anumită țară terță. În cele din urmă, aceste condiții de concurență inechitabile și stimulentele create pentru arbitrajul de reglementare ar putea constitui o amenințare la adresa stabilității financiare a Uniunii.

(10)

Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) deține rolul de a asigura ca, în ceea ce privește o anumită țară terță, în cadrul Uniunii să se aplice în general aceleași rate ale amortizoarelor anticiclice pentru expunerile față de țări terțe. CERS deține un mandat explicit pentru a asigura coerența cu privire la acest aspect în conformitate cu articolul 139 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE. CERS consideră că modul de îndeplinire cel mai adecvat al acestui mandat constă în promovarea unei abordări coerente la nivelul Uniunii în ceea privește recunoașterea și stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice pentru expunerile față de țări terțe.

(11)

Prezenta recomandare are rolul de a asigura ca în cadrul Uniunii să se aplice în general aceeași rată a amortizorului anticiclic pentru expunerile față de o anumită țară terță. Aceasta reglementează: (a) recunoașterea de către autoritățile desemnate a ratei amortizorului anticiclic stabilite de autoritatea relevantă a unei țări terțe pentru țara terță respectivă; (b) stabilirea de către autoritățile desemnate a unei rate a amortizorului anticiclic pentru expunerile față de o țară terță; (c) stabilirea de către autoritățile desemnate a ratei amortizorului anticiclic la un nivel mai redus în cazul în care riscurile dintr-o anumită țară terță se diminuează sau se materializează; și (d) comunicarea de către autoritățile desemnate a ratei amortizorului anticiclic pentru expunerile față de o țară terță.

(12)

Recomandarea A are drept scop să asigure că autoritățile desemnate vor recunoaște, în general, aceeași rată a amortizorului anticiclic de capital stabilită de o autoritate a unei anumite țări terțe pentru acea țară terță. Pentru îndeplinirea acestui scop, recomandarea A se bazează pe cerința prevăzută de legislația Uniunii cu privire la recunoașterea deplină a ratelor amortizoarelor anticiclice de până la 2,5 %, sub rezerva dispozițiilor tranzitorii. Se recomandă autorităților desemnate să își coordoneze procesul de recunoaștere a ratelor amortizoarelor anticiclice stabilite peste 2,5 % prin intermediul CERS. În cazul în care apare o astfel de situație, CERS va emite o recomandare prin care va oferi autorităților desemnate orientări cu privire la aspectul dacă și în ce măsură rata mai ridicată a amortizorului anticiclic stabilită de o țară terță ar trebui să fie recunoscută. În timp ce stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice de către țările terțe care sunt membre ale BCBS va fi monitorizată de secretariatul CERS, autoritățile desemnate ar trebui să informeze CERS atunci când o țară terță care nu este membră a BCBS stabilește o rată a amortizorului anticiclic mai mare de 2,5 %. Se recomandă de asemenea ca autoritățile desemnate să notifice CERS în cazul în care nu au certitudinea dacă o anumită măsură adoptată de o țară terță ar trebui să fie recunoscută, potrivit Directivei 2013/36/UE, drept un amortizor anticiclic de capital. În aceste cazuri, CERS va emite o recomandare pentru a oferi orientări.

(13)

Recomandarea B are drept scop să asigure că autoritățile desemnate, atunci când exercită competența de a stabili rata amortizorului anticiclic pentru expunerile față de țări terțe, stabilesc această rată la același nivel. Autoritățile desemnate sunt încurajate să își exercite competența în conformitate cu articolul 139 din Directiva 2013/36/UE. În special, autoritățile desemnate ar trebui să stabilească țările terțe față de care sistemul bancar din jurisdicția lor are expuneri semnificative. În plus, autoritățile desemnate ar trebui să monitorizeze evoluțiile din țările terțe respective pentru a detecta semnele de creștere excesivă a creditelor. În cazul în care autoritățile desemnate descoperă existența unor astfel de semne într-una dintre țările terțe pe care le monitorizează și consideră că este necesar să se stabilească o rată a amortizorului anticiclic pentru expunerile față de acea țară terță, acestea trebuie să informeze CERS cu privire la acest aspect. În cazul în care CERS consideră că în cadrul Uniunii ar trebui să fie coordonate măsuri de atenuare, acesta va emite către autoritățile desemnate o recomandare cu privire la stabilirea ratei adecvate a amortizorului anticiclic pentru expunerile față de țara terță în cauză.

(14)

Recomandarea C are drept scop să asigure că, în cazul în care se justifică stabilirea ratei amortizorului anticiclic pentru expunerile față de o anumită țară terță la un nivel mai scăzut din cauză că riscurile fie s-au diminuat, fie s-au materializat, în întreaga Uniune se aplică aceeași rată mai scăzută a amortizorului anticiclic. În acest scop, se recomandă ca, atunci când se stabilește rata amortizorului anticiclic pentru expunerile față de o anumită țară terță la un nivel mai scăzut, autoritățile desemnate să urmeze aceeași procedură pe care au urmat-o atunci când au mărit rata amortizorului anticiclic. Aceasta înseamnă că, în cazul în care autoritățile desemnate au recunoscut sau au stabilit o rată a amortizorului anticiclic pentru expunerile față de o țară terță în conformitate cu o recomandare CERS, acestea ar trebui să colaboreze cu CERS pentru a stabili nivelul adecvat al ratei amortizorului anticiclic pentru expunerile față de țara terță respectivă atunci când țara terță în cauză stabilește rata amortizorului anticiclic la un nivel mai scăzut. În cazul în care apare o astfel de situație, CERS va adopta o recomandare pentru a oferi autorităților desemnate orientări cu privire la rata amortizorului anticiclic adecvată pentru expunerile față de țara terță în cauză. În timp ce stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice de către țările terțe care sunt membre ale BCBS va fi monitorizată de CERS, autoritățile desemnate ar trebui să informeze CERS atunci când o țară terță care nu este membră a BCBS stabilește o rată a amortizorului anticiclic la un nivel mai scăzut. De asemenea, se recomandă ca, în cazul în care autoritățile desemnate – ca urmare a unei recomandări CERS – au recunoscut sau au stabilit o rată a amortizorului anticiclic pentru expunerile față de o țară terță, acestea să notifice CERS atunci când consideră că riscurile din țara terță respectivă s-au diminuat ori se materializează.

(15)

Recomandarea D are drept scop să asigure că deciziile cu privire la ratele amortizoarelor anticiclice pentru expunerile față de țări terțe se comunică în mod clar în cadrul Uniunii. Aceasta ar trebui să ajute la gestionarea așteptărilor publicului, ar trebui să asigure posibilitatea coordonării acțiunilor între autoritățile desemnate și îmbunătățirea credibilității, a eficacității și a asumării răspunderii pentru politica macroprudențială. Pentru a îndeplini acest scop, autoritățile desemnate ar trebui să aplice în cazul procesului de recunoaștere, de stabilire și de reducere a ratelor amortizoarelor anticiclice pentru expunerile față de țări terțe același principiu ca cel prevăzut de Recomandarea CERS/2014/1 cu privire la comunicarea ratelor amortizoarelor anticiclice pentru expunerile naționale.

(16)

Potrivit articolului 136 din Directiva 2013/36/UE, fiecare stat membru este obligat să desemneze o autoritate publică sau un organism public care vor fi responsabile cu stabilirea și recunoașterea ratelor amortizoarelor anticiclice. În plus, Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (5) conferă atribuții specifice Băncii Centrale Europene (BCE). În special, BCE poate aplica cerințe mai stricte pentru amortizoarele anticiclice de capital decât cele aplicate de autoritățile naționale desemnate care participă la Mecanismul unic de supraveghere și are toate drepturile și obligațiile pe care le au autoritățile desemnate în temeiul legislației relevante a Uniunii. În acest scop exclusiv, se consideră că BCE este o autoritate desemnată.

(17)

Recomandările CERS sunt publicate după informarea Consiliului cu privire la intenția Consiliului general de a emite aceste recomandări și după ce Consiliul a avut posibilitatea de a reacționa în acest sens,

1.

În cazul în care o autoritate relevantă dintr-o țară terță stabilește o rată a amortizorului anticiclic pentru acea țară terță mai mare de 2,5 %, se recomandă autorităților desemnate să informeze cu promptitudine CERS în vederea solicitării de orientări cu privire la recunoașterea uniformă pe teritoriul Uniunii, cu excepția cazului în care rata se aplică unei țări care este membră a BCSB sau CERS a fost deja informat cu privire la respectiva rată a amortizorului anticiclic de către o altă autoritate desemnată. În vederea informării CERS, se recomandă autorităților desemnate să utilizeze modelul care figurează în anexa I la prezenta recomandare.

2.

În cazul în care autoritățile desemnate au incertitudini cu privire la aspectul dacă o anumită măsură adoptată de o autoritate a unei țări terțe ar trebui să fie recunoscută în conformitate cu Directiva 2013/36/UE drept rată a amortizorului anticiclic, se recomandă autorităților desemnate să informeze cu promptitudine CERS, cu excepția cazului în care CERS a fost deja informat de către o altă autoritate desemnată. În vederea informării CERS, se recomandă autorităților desemnate să utilizeze modelul care figurează în anexa I la prezenta recomandare.

1.

Se recomandă autorităților desemnate să identifice anual țările terțe semnificative. Această identificare ar trebui să se bazeze pe informațiile cantitative privind expunerile instituțiilor autorizate la nivel național față de țările terțe, fără însă a se limita în mod necesar la acestea. Se recomandă autorităților desemnate să prezinte CERS o listă a unor astfel de țări terțe semnificative în cursul celui de al doilea trimestru al fiecărui an, utilizând modelul care figurează în anexa II la prezenta recomandare.

2.

Se recomandă autorităților desemnate să monitorizeze riscurile aferente creșterii excesive a creditelor din țările terțe semnificative identificate în conformitate cu alineatul (1) cel puțin la intervale de un an, cu excepția țărilor care sunt deja monitorizate de CERS în conformitate cu Decizia CERS/2015/3 (6). Se recomandă autorităților desemnate să notifice CERS cu privire la cazurile în care decid să nu monitorizeze o țară terță semnificativă pentru motivul că țara respectivă este deja monitorizată de CERS în conformitate cu Decizia CERS/2015/3. În vederea notificării CERS cu privire la astfel de situații, se recomandă autorităților desemnate să utilizeze modelul care figurează în anexa II la prezenta recomandare.

3.

Se recomandă autorităților desemnate să notifice CERS cu privire la situațiile în care acestea consideră că o autoritate relevantă dintr-o țară terță ar trebui să stabilească și să publice o rată a amortizorului anticiclic pentru acea țară terță sau cu privire la situațiile în care nivelul ratei amortizorului anticiclic stabilite și publicate de o autoritate relevantă dintr-o țară terță pentru acea țară terță nu este considerat a fi suficient pentru a proteja instituțiile financiare naționale împotriva riscurilor aferente creșterii excesive a creditelor în țara terță în cauză. În vederea notificării CERS cu privire la situațiile menționate, se recomandă autorităților desemnate să utilizeze modelul care figurează în anexa I la prezenta recomandare.

1.

În cazul în care rata amortizorului anticiclic stabilită de o autoritate relevantă dintr-o țară terță pentru acea țară terță este recunoscută pe baza unei recomandări CERS, iar autoritatea relevantă din țara terță stabilește rata amortizorului anticiclic la un nivel mai scăzut, se recomandă autorităților desemnate să informeze cu promptitudine CERS în vederea solicitării de orientări cu privire la recunoașterea sau stabilirea uniformă a noilor rate ale amortizoarelor anticiclice mai scăzute, cu excepția cazului în care rata în cauză se aplică unei țări care este membră a BCBS sau CERS a fost deja informat cu privire la noua rată mai scăzută a amortizorului anticiclic de către o altă autoritate desemnată. În vederea informării CERS, se recomandă autorităților desemnate să utilizeze modelul care figurează în anexa I la prezenta recomandare.

2.

În cazul în care autoritatea relevantă a unei țări terțe stabilește rata amortizorului anticiclic la un nivel mai scăzut, iar rata amortizorului anticiclic care se aplică expunerilor față de acea țară terță a fost stabilită pe baza unei recomandări CERS, se recomandă autorităților desemnate să informeze cu promptitudine CERS în legătură cu această situație în vederea solicitării de orientări cu privire la aspectul dacă expunerilor față de respectiva țară terță ar trebui să li se aplice o rată mai scăzută a amortizorului anticiclic, cu excepția cazului în care rata în cauză se aplică unei țări care este membră a BCBS sau CERS a fost deja informat cu privire la noua rată mai scăzută a amortizorului anticiclic de către o altă autoritate desemnată. În vederea informării CERS, se recomandă autorităților desemnate să utilizeze modelul care figurează în anexa I la prezenta recomandare.

3.

În cazul în care rata amortizorului anticiclic care se aplică expunerilor față de o țară terță a fost stabilită pe baza unei recomandări CERS, iar o autoritate desemnată consideră că riscurile se materializează sau se diminuează, se recomandă respectivei autorități desemnate să notifice cu promptitudine CERS în legătură cu această situație în vederea solicitării de orientări cu privire la aspectul dacă expunerilor față de respectiva țară terță ar trebui să li se aplice o rată mai scăzută a amortizorului anticiclic, cu excepția cazului în care CERS a fost deja informat despre aceasta de către o altă autoritate desemnată. În vederea notificării CERS cu privire la situațiile menționate, se recomandă autorităților desemnate să utilizeze modelul care figurează în anexa I la prezenta recomandare.

(a)

„rata amortizorului anticiclic” are sensul stabilit la articolul 128 punctul 7 din Directiva 2013/36/UE;

(b)

„autoritate desemnată” are sensul stabilit în Recomandarea CERS/2014/1;

(c)

„instituție autorizată la nivel național” înseamnă o instituție care a fost autorizată în statul membru și pentru care o anumită autoritate desemnată este responsabilă de stabilirea ratei amortizorului anticiclic;

(d)

„expuneri semnificative” înseamnă expunerile care ar putea să determine pierderi substanțiale la nivelul instituțiilor autorizate la nivel național dintr-o anumită jurisdicție, influențând în mod negativ stabilitatea financiară a jurisdicției respective;

(e)

„țară terță semnificativă” înseamnă o țară terță față de care instituțiile autorizate la nivel național au expuneri semnificative;

(f)

„autoritatea relevantă a unei țări terțe” înseamnă autoritatea publică sau organismul public care sunt responsabile cu stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice într-o țară terță;

(g)

„țară terță” înseamnă orice jurisdicție situată în afara Spațiului Economic European.

(a)

informații privind tipul de măsură luată și calendarul acesteia;

(b)

evaluarea aspectului dacă măsurile aplicate au îndeplinit obiectivele prezentei recomandări;

(c)

justificarea detaliată a lipsei de acțiune sau a abaterii de la prezenta recomandare, inclusiv motivele pentru întârzierea raportării.

1.

Destinatarii trebuie să transmită CERS, Consiliului și Comisiei măsurile aplicate ca răspuns la prezenta recomandare sau să justifice în mod adecvat lipsa lor de acțiune, în conformitate cu termenele prevăzute mai jos.

2.

Recomandarea A – Autoritățile desemnate trebuie să pună în aplicare cu promptitudine recomandarea A punctele 1 și 2 în cazul în care se produce situația descrisă în recomandarea relevantă și, până la 31 decembrie 2020, trebuie să transmită CERS un raport cu privire la punerea în aplicare a recomandării A punctele 1 și 2.

3.

Recomandarea B – Autoritățile desemnate au obligația:

4.

Recomandarea C – Autoritățile desemnate trebuie să pună în aplicare cu promptitudine recomandarea C punctele 1, 2 și 3 în cazul în care se produce situația descrisă în recomandarea relevantă și, până la 31 decembrie 2020, trebuie să transmită CERS un raport cu privire la punerea în aplicare a recomandării C punctele 1, 2 și 3.

5.

Recomandarea D – Autoritățile desemnate trebuie să transmită CERS, până la 31 decembrie 2016, un raport cu privire la punerea în aplicare a recomandării D.

6.

Consiliul general va decide cu privire la necesitatea revizuirii sau a actualizării prezentei recomandări pe baza experienței dobândite cu ocazia stabilirii și recunoașterii ratelor amortizoarelor anticiclice pentru expunerile față de țări terțe în temeiul Directivei 2013/36/UE sau a evoluțiilor practicilor agreate la nivel internațional.

(a)

Secretariatul CERS:

(b)

Consiliul general evaluează măsurile și justificările raportate de destinatari și decide dacă prezenta recomandare a fost sau nu a fost respectată și dacă destinatarii au justificat sau nu au justificat în mod adecvat lipsa lor de acțiune.

12.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 97/9

(1)

Sistemele financiare sunt puternic integrate în cadrul Uniunii. Aceasta înseamnă că entitățile străine furnizează deseori servicii financiare transfrontaliere. În cadrul pieței unice, furnizorii de servicii financiare dintr-un anumit stat membru au posibilitatea să aleagă între a presta servicii financiare prin intermediul filialelor sau sucursalelor situate într-un alt stat membru și a presta servicii financiare transfrontaliere în mod direct. Această situație poate conduce la existența unei politici macroprudențiale naționale cu efecte transfrontaliere semnificative.

(2)

Furnizorii străini de servicii financiare care furnizează servicii financiare transfrontaliere în mod direct sau prin intermediul sucursalelor lor situate în alte state membre nu sunt în general afectați de măsurile de politică macroprudențială aplicabile furnizorilor naționali de servicii financiare din statele membre respective. În consecință, pentru furnizorii de servicii financiare care ar intra altfel sub incidența unor astfel de cerințe, întrucât dețin o filială locală, există un stimulent pentru a-și direcționa activitățile prin intermediul unor canale alternative cu scopul de a eluda măsurile țării-gazdă. Pierderile și arbitrajul de reglementare care rezultă în urma unui astfel de comportament ar putea aduce atingere eficacității măsurilor naționale de politică macroprudențială.

(3)

În plus, există posibilitatea să apară denaturări ale concurenței atunci când sucursalele furnizorilor străini de servicii financiare și furnizorii străini de servicii financiare care furnizează în mod direct servicii financiare transfrontaliere se folosesc de avantajul lor concurențial, precum cerințele mai puțin stricte cu privire la capital aplicabile expunerilor generate în statul membru de activare, în raport cu furnizorii naționali de servicii financiare și cu filialele furnizorilor străini de servicii financiare din statul membru respectiv, cu scopul de a crește cota de piață a acestora.

(4)

Măsurile de politică macroprudențială adoptate într-o țară vor produce efecte externe care vor afecta stabilitatea financiară din alte țări prin pierderi transfrontaliere. În general, aceste efecte vor avea un caracter pozitiv, întrucât politica macroprudențială reduce riscul sistemic și probabilitatea și impactul crizelor sistemice, îmbunătățind astfel și stabilitatea financiară din alte state membre. Cu toate acestea, efectele în discuție pot avea și un caracter negativ. De exemplu, deși sunt expuși acelorași riscuri ca și furnizorii naționali de servicii financiare și filialele furnizorilor străini de servicii financiare, sucursalele furnizorilor străini de servicii financiare și furnizorii străini de servicii financiare care furnizează în mod direct servicii financiare transfrontaliere nu vor avea, în general, obligația de a dobândi reziliență împotriva acestor riscuri, de exemplu prin obligația de a respecta măsurile naționale de capital aplicabile în statul lor membru de origine. În plus, în măsura în care acești furnizori de servicii financiare beneficiază de un avantaj concurențial în raport cu furnizorii naționali de servicii financiare și cu filialele furnizorilor străini de servicii financiare, aceasta ar putea să îi încurajeze să își mărească expunerea față de riscurile macroprudențiale relevante în statul membru de activare, prin aceasta expunând statul lor membru de origine unui risc mai ridicat. În cazul în care aceste riscuri macroprudențiale legate de furnizarea serviciilor financiare ar ajunge să se materializeze, amortizoarele de capital ale acestor furnizori de servicii financiare s-ar putea dovedi insuficiente, fapt ce ar avea consecințe negative asupra sistemelor lor financiare de origine.

(5)

Având în vedere acest context și cu scopul de a asigura eficacitatea și consecvența politicii macroprudențiale, cei care elaborează politica macroprudențială trebuie să ia în considerare în mod corespunzător aceste efecte transfrontaliere și, atunci când acest lucru se justifică, trebuie să dezvolte instrumente de politică adecvate care să permită abordarea lor. În vederea realizării acestui obiectiv, Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) recomandă o abordare bazată pe doi piloni, și anume: (a) evaluarea sistematică a efectelor transfrontaliere ale politicii macroprudențiale; și (b) un răspuns politic coordonat sub forma reciprocității voluntare a măsurilor de politică macroprudențială, atunci când este necesar. Totodată, este important ca acești piloni să fie puși în aplicare în întreaga Uniune într-un mod cât mai consecvent posibil.

(6)

Până în prezent, evaluarea sistematică a efectelor transfrontaliere ale politicii macroprudențiale nu a beneficiat de atenția pe care o merită. Această situație se datorează în parte faptului că informațiile cu privire la (potențialele) canale de propagare sunt în continuare limitate, iar datele disponibile nu au fost examinate în totalitate cu scopul de a analiza efectele transfrontaliere. În consecință, CERS consideră că este important ca toate datele disponibile să fie utilizate în mod sistematic în vederea unei mai bune înțelegeri și evaluări a efectelor transfrontaliere.

(7)

Este important să se stabilească o procedură care să vizeze evaluarea sistematică a efectelor transfrontaliere ale politicii macroprudențiale și care să aibă drept scop asigurarea realizării de către cei care elaborează politica macroprudențială a unei evaluări ex ante a oricăror potențiale efecte transfrontaliere ale măsurilor pe care aceștia le propun. În plus, luând de asemenea în considerare cerințele existente prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului și al Consiliului (5), de Directiva 2013/36/UE și de Recomandarea CERS/2013/1 a Comitetului european pentru risc sistemic (6), cei care elaborează politica macroprudențială ar trebui să realizeze evaluări ex post ale efectelor transfrontaliere reale ale politicilor lor. Activitatea cu caracter analitic desfășurată de statele membre va fi completată de activitatea cu caracter analitic desfășurată de CERS.

(8)

Răspunsul politic coordonat susținut de CERS ia forma unui mecanism de reciprocitate voluntară a măsurilor de politică macroprudențială. Caracterul voluntar al mecanismului, care rezultă din caracterul recomandărilor CERS (7), diferențiază această reciprocitate voluntară de recunoașterea obligatorie a anumitor măsuri de politică macroprudențială prevăzută de legislația Uniunii. Prezenta recomandare, cu excepția recomandării A privind evaluarea efectelor transfrontaliere și a recomandării B privind notificarea măsurilor de politică macroprudențială, nu este menită să se aplice măsurilor de politică macroprudențială cu privire la care legislația Uniunii prevede deja recunoașterea obligatorie. În prezent, recunoașterea obligatorie este prevăzută în legătură cu măsurile adoptate în conformitate cu articolul 124 alineatul (5) și cu articolul 164 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și cu amortizorul anticiclic de capital (AAC), dacă nivelul acestuia este stabilit sub plafonul pentru recunoașterea obligatorie. Aceeași excepție se aplică ratelor AAC situate deasupra plafonului pentru recunoașterea obligatorie, având în vedere că Recomandarea CERS/2014/1 a Comitetului european pentru risc sistemic (8) susține deja reciprocitatea integrală a ratelor AAC între statele membre.

(9)

Pentru a asigura eficacitatea și consecvența măsurilor de politică macroprudențială naționale, este important ca recunoașterea obligatorie impusă de legislația Uniunii să fie completată cu reciprocitatea voluntară, încadrându-se în acest fel în domeniul de aplicare al măsurilor de politică macroprudențială naționale și sucursalele furnizorilor străini de servicii financiare, precum și furnizorii străini de servicii financiare care furnizează în mod direct servicii financiare transfrontaliere. Obiectivul final este ca același set de cerințe macroprudențiale să se aplice aceluiași tip de expunere la risc într-un anumit stat membru, indiferent de statutul juridic și localizarea furnizorului de servicii financiare. În consecință, ar trebui ca măsurile de politică macroprudențială bazate pe expunere, în special a celor care vizează o expunere la un risc specific, să se aplice prin reciprocitate.

(10)

Prezenta recomandare furnizează autorităților relevante orientări cu privire la adoptarea de măsuri de reciprocitate ca răspuns la măsurile de politică macroprudențială adoptate de alte autorități relevante. Pentru măsurile de politică macroprudențială enumerate care sunt activate într-un stat membru ar trebui să se asigure reciprocitate în toate celelalte state membre. În prezenta recomandare vor fi enumerate măsuri de politică macroprudențială pentru cazurile în care autoritatea de activare relevantă solicită reciprocitate și CERS apreciază că solicitarea de reciprocitate este justificată. În vederea asigurării eficienței mecanismului de reciprocitate voluntară, este important ca CERS să fie notificat cu privire la aceste măsuri în timp util și suficient de detaliat, prin utilizarea unui model standardizat.

(11)

În vederea asigurării eficacității mecanismului de reciprocitate voluntară, se preconizează ca autoritățile relevante să adopte măsuri de reciprocitate într-un termen rezonabil. În cazul măsurilor care nu sunt disponibile în toate jurisdicțiile, se vor recomanda termene mai lungi.

(12)

Prezenta recomandare are drept obiectiv să acopere toate măsurile de politică macroprudențială, indiferent de partea componentă a sistemului financiar căreia i se adresează. Pe baza mandatului conferit CERS prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, obiectul prezentei recomandări este mai larg decât aplicarea instrumentelor macroprudențiale prevăzute de Directiva 2013/36/UE și de Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În consecință, prezenta recomandare are drept obiectiv să acopere și măsurile care nu au fost armonizate în temeiul legislației Uniunii. Domeniul de aplicare al prezentei recomandări este limitat la jurisdicția corespunzătoare autorităților relevante și se aplică măsurilor de politică macroprudențială pe care autoritățile relevante sunt împuternicite să le adopte sau să le activeze.

(13)

Se consideră că autoritățile naționale competente, autoritățile desemnate, precum și autoritățile macroprudențiale și Banca Centrală Europeană (BCE) [pentru statele membre care participă la Mecanismul unic de supraveghere (MUS)] sunt autorități relevante, în special în cazul în care acestea au primit un mandat pentru a adopta sau a activa măsuri de politică macroprudențială. În plus, Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (9) și Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene (10) conferă BCE atribuții specifice de supraveghere. BCE poate aplica cerințe mai stricte cu privire la amortizoarele de capital sau măsuri mai stricte decât cele aplicate de autoritățile naționale desemnate. Exclusiv în acest scop, BCE este considerată, după caz, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată și are toate atribuțiile și obligațiile care revin autorităților competente și autorităților desemnate în temeiul legislației relevante a Uniunii.

(14)

Noile măsuri de politică macroprudențială adoptate de statele membre care participă la MUS trebuie să parcurgă procedurile relevante de coordonare din cadrul MUS. Mecanismul de reciprocitate, astfel cum este definit în prezenta recomandare, nu aduce atingere acestor proceduri interne de coordonare din cadrul MUS, iar evaluarea reciprocității de către CERS nu va fi inițiată decât ulterior finalizării procedurilor interne de coordonare din cadrul MUS.

(15)

Autoritățile pot acorda, în țara de activare, derogări furnizorilor de servicii financiare cu expuneri nesemnificative față de riscul macroprudențial identificat (principiul de minimis). Aceasta este o opțiune națională, pe care autoritățile pot decide să nu o utilizeze în cazul în care se consideră că reciprocitatea este un aspect de principiu.

(16)

În vederea asigurării transparenței și a asumării răspunderii în ceea ce privește măsurile de politică macroprudențială, precum și punerea lor efectivă în aplicare, autoritățile relevante ar trebui să stabilească o strategie de comunicare cu privire la solicitările de reciprocitate și la orice măsuri de asigurare a reciprocității, ca parte a strategiei lor generale de comunicare cu privire la măsurile de politică macroprudențială. În ceea ce privește solicitările de reciprocitate, este foarte important ca toate autoritățile interesate să primească orice informații care sunt relevante și necesare pentru procesele lor decizionale în timp util. În plus, este la fel de important ca părțile interesate (incluzând, dar nelimitându-se la aceștia, destinatarii direcți ai măsurilor de politică macroprudențială) să fie informate pe deplin și în timp util cu privire la orice măsură de politică macroprudențială care este relevantă pentru ele.

(17)

Procedura recomandată de prezenta recomandare și de Decizia CERS/2015/4 (11) este concepută astfel încât să fie cât mai eficientă și mai eficace posibil în vederea obținerii reciprocității voluntare. În contextul viitoarei revizuiri a cadrului de politică macroprudențială al Uniunii și din perspectiva eventualelor modificări ale setului de instrumente existent, Comisia Europeană ar trebui totuși să analizeze dacă și în ce măsură mecanismul de reciprocitate voluntară, astfel cum este stabilit în prezenta recomandare, ar putea fi cel mai bine încadrat în legislația Uniunii pentru a promova eficacitatea politicilor macroprudențiale naționale. În mod ideal, propunerea Comisiei Europene ar trebui să se bazeze pe mecanismul de reciprocitate voluntară descris în prezenta recomandare și în capitolul 11 din Manualul CERS cu privire la operaționalizarea politicii macroprudențiale în sectorul bancar (ESRB Handbook on Operationalising Macroprudential Policy in the Banking Sector) (denumit în continuare „Manualul CERS”) (12).

(18)

Recomandările CERS sunt publicate după informarea Consiliului cu privire la intenția Consiliului general de a emite aceste recomandări și după ce Consiliul a avut posibilitatea de a reacționa în acest sens,

1.

Se recomandă autorităților de activare relevante să evalueze efectele transfrontaliere ale punerii în aplicare a propriilor măsuri de politică macroprudențială înainte de adoptarea acestora. În orice caz, ar trebui să se evalueze canalele de propagare care operează prin ajustarea riscurilor și arbitrajul de reglementare, utilizându-se metodologia stabilită în capitolul 11 din Manualul CERS.

2.

Se recomandă autorităților de activare relevante să evalueze:

3.

Se recomandă autorităților de activare relevante să monitorizeze, cel puțin o dată pe an, materializarea și evoluția efectelor transfrontaliere ale măsurilor de politică macroprudențială pe care acestea le-au introdus.

1.

Se recomandă autorităților de activare relevante să notifice CERS cu privire la măsurile de politică macroprudențială imediat ce acestea sunt adoptate, însă nu mai târziu de două săptămâni după adoptare. Notificările ar trebui să includă o evaluare a efectelor transfrontaliere și a necesității de asigurare a reciprocității de către alte autorități relevante. Autoritățile de activare relevante trebuie să furnizeze informațiile în limba engleză, utilizând modelele publicate pe website-ul CERS.

2.

În cazul în care se consideră că pentru funcționarea eficientă a măsurilor relevante este necesar să se asigure reciprocitate din partea altor state membre, se recomandă autorităților de activare relevante să transmită CERS o solicitare de reciprocitate, împreună cu o notificare a măsurii.

3.

În cazul în care au fost activate măsuri de politică macroprudențială înainte de adoptarea prezentei recomandări sau în cazul în care nu s-a considerat necesar să se asigure reciprocitate atunci când măsurile au fost introduse pentru prima dată, însă autoritatea de activare relevantă a decis ulterior că reciprocitatea a devenit necesară, se recomandă autorităților de activare relevante să transmită CERS o solicitare de reciprocitate.

1.

Se recomandă autorităților relevante să aplice prin reciprocitate măsurile de politică macroprudențială adoptate de alte autorități relevante și recomandate în vederea aplicării prin reciprocitate de către CERS.

2.

Se recomandă autorităților relevante să aplice prin reciprocitate măsurile de politică macroprudențială enumerate în prezenta recomandare, punând în aplicare măsura de politică macroprudențială pusă în aplicare de autoritatea de activare. În cazul în care legislația națională nu prevede aceeași măsură de politică macroprudențială, se recomandă autorităților relevante ca, după consultarea CERS, să asigure reciprocitatea prin adoptarea unei măsuri de politică macroprudențială care este disponibilă în jurisdicția acestora și care are efectul cel mai asemănător cu cel al măsurii de politică macroprudențială activate.

3.

Cu excepția cazului în care se recomandă un termen specific pentru asigurarea reciprocității unei măsuri de politică macroprudențială, se recomandă autorităților relevante să asigure reciprocitatea prin adoptarea măsurilor de politică macroprudențială corespunzătoare într-un termen de maximum trei luni de la publicarea celei mai recente modificări a prezentei recomandări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Măsurile adoptate și măsurile de reciprocitate ar trebui să aibă aceeași dată de activare, în măsura în care acest lucru este posibil.

(a)

„activare” înseamnă aplicarea unei măsuri de politică macroprudențială la nivel național;

(b)

„adoptare” înseamnă decizia luată de o autoritate relevantă cu privire la introducerea, asigurarea reciprocității sau modificarea unei măsuri de politică macroprudențială;

(c)

„serviciu financiar” înseamnă orice serviciu de natură bancară, de credit, de asigurare, de pensie personală, de investiții sau de plată;

(d)

„măsură de politică macroprudențială” înseamnă orice măsură care vizează prevenirea sau diminuarea riscului sistemic, astfel cum este definit la articolul 2 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, și care este adoptată sau activată de o autoritate relevantă în temeiul legislației Uniunii sau al legislației naționale;

(e)

„notificare” înseamnă avizul scris, redactat în limba engleză, adresat CERS de către autoritățile relevante, inclusiv BCE conform articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, cu privire la o măsură de politică macroprudențială, în conformitate cu, dar nelimitându-se la acestea, articolul 133 din Directiva 2013/36/UE și cu articolul 458 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și care poate fi o solicitare de reciprocitate adresată de un stat membru în conformitate cu, dar nelimitându-se la acestea, articolul 134 alineatul (4) din Directiva 2013/36/UE și cu articolul 458 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013,

(f)

„reciprocitate” înseamnă mecanismul prin intermediul căruia autoritatea relevantă dintr-o anumită jurisdicție aplică oricăror instituții financiare aflate în jurisdicția sa o măsură de politică macroprudențială identică sau echivalentă cu o măsură stabilită de autoritatea de activare relevantă din altă jurisdicție, în cazul în care instituțiile financiare menționate sunt expuse aceluiași risc în cadrul jurisdicției în urmă menționate;

(g)

„autoritate de activare relevantă” înseamnă autoritatea relevantă care are responsabilitatea aplicării unei măsuri de politică macroprudențială la nivel național;

(h)

„autoritate relevantă” înseamnă autoritatea căreia i s-a încredințat adoptarea și/sau activarea de măsuri de politică macroprudențială, inclusiv, dar nelimitându-se la:

1.

Autoritățile relevante pot acorda furnizorilor de servicii financiare din jurisdicția lor derogări de la aplicarea unei anumite măsuri de politică macroprudențială de reciprocitate, în cazul în care acești furnizori de servicii financiare au expuneri nesemnificative la riscul macroprudențial identificat în jurisdicția respectivă atunci când autoritatea de activare relevantă aplică măsura de politică macroprudențială în cauză (principiul de minimis). În mod similar practicii adoptate pentru AAC la articolul 130 din Directiva 2013/36/UE, autoritățile pot decide să acorde furnizorilor de servicii financiare cu expuneri sub un prag stabilit derogări de la obligația de a aplica prin reciprocitate această măsură de politică macroprudențială. Autoritățile relevante trebuie să raporteze CERS aceste derogări, utilizând modelul de notificare a măsurilor de reciprocitate publicat pe website-ul CERS. Atunci când aplică principiul de minimis, autoritățile trebuie să monitorizeze îndeaproape dacă se materializează pierderi și arbitrajul de reglementare și, dacă este necesar, trebuie să acopere lacuna de reglementare.

2.

În cazul în care autoritățile relevante au asigurat deja reciprocitatea măsurii și au publicat-o înainte să fi existat o recomandare de reciprocitate cu privire la această măsură în cuprinsul prezentei recomandări, nu este necesar ca măsura de reciprocitate în cauză să fie modificată chiar dacă aceasta este diferită de cea pusă în aplicare de autoritatea de activare.

1.

Autoritățile relevante trebuie să transmită CERS și Consiliului rapoarte cu privire la acțiunile întreprinse ca răspuns la prezenta recomandare sau să justifice în mod adecvat orice lipsă de acțiune din partea lor. Aceste rapoarte trebuie transmise la fiecare doi ani, iar termenul pentru primul raport este 30 iunie 2017. Rapoartele ar trebui să cuprindă cel puțin:

2.

În cazul în care există responsabilități comune, autoritățile relevante ar trebui să se coordoneze pentru a furniza la timp informațiile necesare.

3.

Autoritățile relevante sunt încurajate să informeze CERS cât mai curând posibil cu privire la orice măsuri de politică macroprudențială propuse.

4.

Se consideră că o măsură de politică macroprudențială prin reciprocitate este echivalentă dacă are, în măsura în care acest lucru este posibil:

1.

Secretariatul CERS:

2.

Consiliul general evaluează acțiunile și justificările raportate de autoritățile relevante și, după caz, decide dacă prezenta recomandare nu a fost respectată și dacă autoritățile relevante nu au justificat în mod adecvat lipsa lor de acțiune.

12.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 97/15

Consiliul Uniunii Europene

Secretariatul General

DG C 1C

Rue de la Loi/Wetstraat 175

1048 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

E-mail: sanctions@consilium.europa.eu

12.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 97/16

Consiliul Uniunii Europene

Secretariatul General

DG C 1C

Rue de la Loi/Wetstraat 175

1048 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

E-mail: sanctions@consilium.europa.eu

12.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 97/17

Focal Point for De-listing

Security Council Subsidiary Organs

Branch Room DC2 0853B

United Nations

New York, N.Y. 10017

UNITED STATES OF AMERICA

Tel. +1 9173679448

Fax: +1 2129631300

E-mail: delisting@un.org

Council of the European Union

General Secretariat

DG C 1C

Rue de la Loi/Wetstraat 175

1048 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

E-mail: sanctions@consilium.europa.eu

12.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 97/18

Council of the European Union

General Secretariat

DG C 1C

Rue de la Loi/Wetstraat 175

1048 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

E-mail: sanctions@consilium.europa.eu

12.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 97/19

12.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 97/20

12.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 97/21

12.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 97/22

12.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 97/23

(1)

Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) răspunde de supravegherea macroprudențială pentru a contribui la prevenirea sau reducerea riscurilor sistemice pe teritoriul Uniunii.

(2)

Pentru a-și putea îndeplini responsabilitățile, CERS trebuie să evalueze riscurile macroprudențiale care decurg din evoluțiile din cadrul Uniunii și al țărilor terțe. Aceste riscuri ar putea apărea ca urmare a expunerilor transfrontaliere ale sistemului bancar al Uniunii față de țările terțe și ar putea constitui un canal de contagiune în cadrul Uniunii. În special, creșterea excesivă a creditelor într-o anumită țară terță ar putea conduce la pierderi importante ale sectorului bancar din Uniune dacă țara respectivă nu abordează problema prin adoptarea unor politici macroprudențiale și, în ultimă instanță, ar putea reprezenta un risc la adresa stabilității financiare a Uniunii.

(3)

Articolul 138 din Directiva 2013/36/UE acordă CERS un mandat specific pentru abordarea riscurilor care decurg din creșterea excesivă a creditelor în țări terțe. Mai exact, în cazul în care se consideră că acțiunile întreprinse de autoritățile unei țări terțe nu sunt suficiente, CERS poate acționa pentru a proteja sectorul bancar al Uniunii împotriva riscurilor rezultate din creșterea excesivă a creditelor în respectiva țară terță. În special, CERS poate să ofere autorităților desemnate din cadrul Uniunii orientări, prin intermediul unor recomandări, referitoare la rata adecvată a amortizorului anticiclic pentru expunerile față de o țară terță.

(4)

Pentru îndeplinirea acestui mandat, este necesar să se identifice țările terțe față de care sistemul bancar al Uniunii are expuneri semnificative (denumite în continuare „țările terțe semnificative”). Impactul pe care l-ar putea avea creșterea excesivă a creditelor dintr-o anumită țară terță asupra sistemului bancar al Uniunii depinde de dimensiunea și de natura expunerilor băncilor care își au sediile în Uniune față de țara terță respectivă. Având în vedere că CERS nu deține capacitatea de a monitoriza evoluțiile din toate țările terțe din lume, acesta consideră că cea mai bună modalitate de îndeplinire a mandatului care îi este conferit în temeiul articolului 138 din Directiva 2013/36/UE constă în monitorizarea doar a acelor țări terțe față de care expunerile sistemului bancar al Uniunii sunt semnificative dintr-o perspectivă a semnelor de creștere excesivă a creditelor.

(5)

În vederea identificării țărilor terțe semnificative, CERS intenționează să utilizeze datele de supraveghere colectate de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) în conformitate cu Decizia EBA/DC/2015/130 a Autorității Bancare Europene din 23 septembrie 2015 (5). Decizia EBA/DC/2015/130 conține informații detaliate cu privire la expunerile, astfel cum apar în portofoliului bancar, față de toate țările terțe la nivel global ale unui eșantion compus din cele mai mari 191 de bănci din Uniune. Deși datele respective nu includ expunerile din portofoliul de tranzacționare și nu acoperă toate băncile din Uniune, CERS consideră ca aceste date sunt adecvate pentru identificarea țărilor terțe semnificative. Concentrarea pe expunerile din portofoliul bancar se consideră adecvată întrucât acestea reprezintă majoritatea expunerilor. În plus, acordurile de compensare și utilizarea, printre altele, a instrumentelor financiare derivate și a pozițiilor scurte fac dificilă alocarea unei expuneri din portofoliul de tranzacționare unei anumite țări terțe. Concentrarea asupra unui eșantion al celor mai mari bănci se consideră adecvată, întrucât aceste bănci tind să aibă cel mai mare volum de activități transfrontaliere și, în consecință, reprezintă băncile care ar fi cel mai afectate în cazul nerezolvării problemei creșterii excesive a creditelor într-o țară terță. În 2014, cele 191 de bănci incluse în eșantion reprezentau aproximativ 92 % din activele totale ale sistemului bancar din Uniune. Întrucât, pentru a identifica țările terțe semnificative, CERS nu are nevoie de date privind expunerile specifice unei bănci individuale, acesta intenționează să solicite ABE datele colectate în conformitate cu Decizia EBA/DC/2015/130, agregate la nivel de țară. Aceste solicitări de date sunt reglementate prin Decizia CERS/2015/2.

(6)

CERS va identifica țările terțe semnificative pe baza a trei indicatori de expunere: activele ponderate la risc, expunerea inițială și expunerile în stare de nerambursare raportate la țările terțe. Scopul principal al utilizării mai multor indicatori este de a reflecta o imagine cuprinzătoare a naturii expunerilor față de țările terțe. Concentrarea în mod exclusiv asupra activelor ponderate la risc ar putea conduce la o situație în care nu s-ar lua în considerare în mod corespunzător expunerile semnificative cu ponderare redusă în funcție de riscuri. Expunerile inițiale compensează această situație prin stabilirea dimensiunii expunerilor înainte de aplicarea ponderii de risc. În sfârșit, expunerile în stare de nerambursare vizează stabilirea acelor expuneri care implică un risc mai mare de credite pentru bănci.

(7)

De regulă, CERS definește o țară terță ca fiind semnificativă în cazul în care expunerile sistemului bancar al Uniunii față de respectiva țară terță sunt de cel puțin 1 % pentru cel puțin unul dintre indicatorii menționați mai sus. Spre deosebire de societățile nefinanciare, nivelurile capitalurilor proprii ale băncilor tind să fie mici raportat la activele lor. Aceasta înseamnă că, chiar și în cazul a ceea ce ar părea expuneri mici prin raportare la dimensiunea bilanțului unei bănci, pierderile ar putea atinge niveluri care amenință solvabilitatea băncilor și/sau care creează o stare de incertitudine a publicului cu privire la solvabilitatea acestor bănci. Acest argument ar necesita stabilirea unui prag scăzut, întrucât evoluțiile negative dintr-o anumită țară terță ar putea avea un impact semnificativ asupra poziției de capital a băncilor. În același timp, pragul utilizat pentru identificarea țărilor terțe semnificative nu ar trebui să ia în considerare țările terțe față de care este expus un singur stat membru, cu excepția cazului în care expunerile ar fi destul de mari pentru a crea un risc pentru Uniune, pe lângă statul membru individual în cauză. Pentru a minimiza aceste situații, ar trebui să se stabilească un prag înalt care să asigure că se iau în considerare numai cele mai mari expuneri de la nivelul statelor membre. CERS consideră că un prag de 1 % din expunerile totale reprezintă echilibrul optim între cele două rezultate dorite menționate mai sus.

(8)

CERS va compila o listă de țări terțe semnificative și va actualiza această listă anual, în funcție de criterii pe baza cărora se vor decide adăugările și eliminările de pe listă. Expunerile bancare evoluează de-a lungul timpului, reflectând atât evoluțiile ciclice, cât și evoluțiile structurale ale integrării economice și financiare din întreaga lume. Procesul de identificare a țărilor terțe semnificative trebuie să reflecte această evoluție. În acest sens, au fost definite criteriile pe baza cărora se efectuează adăugări sau eliminări de pe lista țărilor terțe semnificative. Aceste criterii sunt concepute astfel încât să aibă caracter: (a) conservator – o țară terță este mai ușor de adăugat decât de eliminat de pe listă; și (b) transparent – criteriile de adăugare pe listă și de eliminare de pe listă se bazează pe reguli simple. În plus, CERS dispune de puterea de a aprecia dacă o țară terță este semnificativă pentru sectorul bancar al Uniunii. Această putere de apreciere este cel mai probabil să fie exercitată în cazurile în care o țară terță se află la limita îndeplinirii criteriilor privind semnificația.

(9)

Consiliului general i se va solicita să aprobe fiecare revizuire a listei țărilor terțe semnificative prin procedură scrisă. În cazul în care se ridică obiecțiuni, Consiliul general va supune problema votului. Secretariatul CERS va pregăti anual un proiect de listă a țărilor terțe semnificative pe baza aplicării criteriilor de adăugare și de eliminare de pe listă. Comitetul consultativ tehnic va putea să își exercite puterea de apreciere și va putea modifica proiectul de listă înainte de transmiterea acestuia Consiliului general.

(10)

Țările terțe semnificative identificate în conformitate cu prezenta decizie vor fi monitorizate de către secretariatul CERS. Celelalte țări terțe ar putea fi monitorizate de alte jurisdicții din cadrul Uniunii, în funcție de semnificația lor pentru sistemul bancar național al unui anumit stat membru. Experiența dobândită în urma elaborării tabloului de riscuri și din lucrările anterioare asupra amortizorului anticiclic de capital va fi valorificată pentru identificarea acelor indicatori care prezintă cea mai mare relevanță pentru identificarea timpurie a creșterii excesive a creditelor.

(11)

CERS a identificat inițial șase țări terțe ca fiind semnificative, pe baza datelor de supraveghere cu data de referință 30 iunie 2014. Țările terțe identificate inițial ca fiind semnificative sunt: Republica Federativă a Braziliei, Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze, Republica Populară Chineză, Republica Turcia, Federația Rusă și Statele Unite ale Americii. Modificările aduse listei de țări terțe semnificative ar trebui să fie publicate pe website-ul CERS.

(12)

Prima revizuire a listei de țări terțe semnificative, astfel cum sunt acestea identificate de CERS, va avea loc în cursul celui de al doilea trimestru al anului 2017, pe baza datelor de supraveghere cu data de referință 31 decembrie 2016. Aceasta reflectă necesitatea existenței unor date suficiente pentru aplicarea criteriilor de adăugare pe listă. Datorită faptului că nu vor exista date suficiente pentru aplicarea criteriilor de eliminare din listă, prima revizuire va lua în considerare numai potențialele adăugări pe lista țărilor terțe semnificative.

(13)

Revizuirile ulterioare ale listei țărilor terțe semnificative vor avea loc pe baza datelor de supraveghere cu data de referință 31 decembrie a fiecărui an calendaristic relevant. În momentul în care vor fi disponibile date suficiente pentru aplicarea criteriilor de eliminare, revizuirile ulterioare vor lua în considerare și eliminări potențiale de pe lista țărilor terțe semnificative,

(a)

„rata amortizorului anticiclic” are sensul stabilit la articolul 128 alineatul (7) din Directiva 2013/36/UE;

(b)

„expunere” are sensul stabilit la articolul 5 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6);

(c)

„monitorizare/monitorizat de către Secretariatul CERS” înseamnă guvernanța, menținerea și actualizarea periodică a unui set de indicatori și de instrumente cantitative de către Secretariatul CERS cu scopul de a semnala o potențială creștere excesivă a creditelor în țările terțe semnificative;

(d)

„țară terță” are sensul stabilit în secțiunea 2 punctul 1 litera (g) din Recomandarea CERS/2015/1.

(a)

cuantumurile aferente expunerilor ponderate la risc;

(b)

expunerile inițiale; și

(c)

expunerile în stare de nerambursare.

(a)

Modelul C 09.01: intersecția rândurilor 070, 080, 090, 100, 110, 120, 130, 140, 150, 160, și coloanele 010, 020 și 080; și

(b)

Modelul C 09.02: intersecția rândurilor 030, 060 și 140, și coloanele 010, 030 și 110.

(a)

media aritmetică a expunerilor față de țara terță respectivă în cele opt trimestre anterioare datei de referință a fost de cel puțin 1 % pentru cel puțin unul dintre indicatorii enumerați la articolul 3 alineatul (2); și

(b)

expunerile în fiecare dintre cele două trimestre anterioare datei de referință au fost de cel puțin 1 % pentru cel puțin unul dintre indicatorii enumerați la articolul 3 alineatul (2).

(a)

media aritmetică a expunerilor față de țara respectivă în cele 12 trimestre anterioare datei de referință a fost mai mică de 1 % pentru toți indicatorii enumerați la articolul 3 alineatul (2); și

(b)

expunerile în fiecare dintre cele două trimestre anterioare datei de referință au fost mai mici de 1 % pentru toți indicatorii enumerați la articolul 3 alineatul (2).

12.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 97/28

(1)

Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) este responsabil de supravegherea macroprudențială pe teritoriul Uniunii. În această privință, obiectivul CERS este de a contribui la prevenirea sau reducerea riscurilor sistemice la adresa stabilității financiare a Uniunii, inclusiv riscurile care provin din afara Uniunii. Ca parte integrantă a acestui obiectiv, CERS acționează în vederea evitării arbitrajului de reglementare și a pierderilor transfrontaliere asigurând ca, pe teritoriul Uniunii, riscurilor identice să li se aplice cerințe macroprudențiale identice sau echivalente. Pentru a asigura eficacitatea măsurilor de politică macroprudențială, CERS consideră că trei atribuții prezintă o importanță deosebită. Aceste atribuții sunt conferite prin mandat de dreptul Uniunii și/sau rezultă din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010.

(2)

În primul rând, CERS este mandat în temeiul articolului 133 din Directiva 2013/36/UE și al articolului 458 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru a evalua caracterul adecvat al măsurilor de politică macroprudențială înainte de adoptarea lor de statele membre sau de Banca Centrală Europeană (BCE).

(3)

În al doilea rând, CERS evaluează potențialele efecte negative de propagare transfrontalieră a măsurilor specifice de politică macroprudențială și, în cazul în care s-a primit o solicitare de reciprocitate din partea autorității de activare relevante, evaluează dacă măsurile specifice de politică macroprudențială adoptate de statele membre ar trebui aplicate prin reciprocitate la nivelul întregii Uniuni în conformitate cu cadrul stabilit prin Recomandarea CERS/2015/2 a Comitetului european pentru risc sistemic. Potrivit articolului 134 din Directiva 2013/36/UE și articolului 458 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, statele membre pot solicita CERS să emită recomandări către alte state membre prin care să solicite aplicarea prin reciprocitate a măsurilor lor de politică macroprudențială. În conformitate cu mandatul său, CERS poate recomanda de asemenea aplicarea prin reciprocitate a măsurilor a căror aplicare prin reciprocitate este o opțiune națională.

(4)

În al treilea rând, CERS contribuie la asigurarea coerenței pe întreg teritoriul Uniunii în ceea ce privește ratele amortizoarelor anticiclice de capital (AAC) care se aplică expunerilor față de țările terțe. CERS este mandată în mod expres în temeiul articolului 138 din Directiva 2013/36/UE să emită recomandări pentru a asigura ca aceste rate AAC să fie suficiente pentru protecția instituțiilor Uniunii împotriva riscului de creștere excesivă a creditelor în țările terțe. Potrivit articolului 139 din Directiva 2013/36/UE, CERS poate emite recomandări în vederea asigurării coerenței între statele membre atunci când acestea își exercită competențele atribuite de acest articol în materie de stabilire și recunoaștere a ratelor AAC pentru expunerile față de țările terțe.

(5)

În legătură cu prima sa atribuție privind evaluarea caracterului adecvat al anumitor măsuri de politică macroprudențială înainte de adoptarea lor, CERS a instituit în 2014 o echipă de evaluare mandatată cu analiza acestor măsuri și cu elaborarea de avize și recomandări. Întrucât cea de a doua și cea de a treia atribuție a CERS au mai multe aspecte în comun cu prima sa atribuție, ar fi recomandabil ca mandatul echipei actuale de evaluare să fie extins astfel încât să acopere toate cele trei atribuții ale CERS. În vederea mandatului extins al echipei de evaluare, ar fi necesar ca ulterior să se modifice și componența echipei de evaluare, astfel încât să includă o expertiză mai amplă. În plus, mandatele anumitor membri ai echipei de evaluare, numiți în conformitate cu Decizia CERS/2014/2 a Comitetului european pentru risc sistemic (8), trebuie să continue până la expirarea acestora.

(6)

Pentru a permite CERS să ducă la îndeplinire aceste trei atribuții, se recomandă autorităților relevante să notifice CERS cu privire la măsurile de politică macroprudențială, inclusiv acele măsuri care sunt în afara cerințelor stabilite de dreptul Uniunii. Aceste cerințe de notificare sunt prevăzute la articolul 129 alineatul (2), la articolul 130 alineatul (2), la articolul 131 alineatele (7) și (12), la articolul 133, la articolul 134 alineatul (2), articolul 136 alineatul (7) și la articolul 160 din Directiva 2013/36/UE, precum și la articolul 99 alineatul (7) și la articolul 458 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În plus, Recomandarea CERS/2015/2 recomandă ca autoritățile relevante să notifice CERS cu privire la toate măsurile de politică macroprudențială adoptate.

(7)

Procedurile de funcționare ale echipei de evaluare pentru fiecare dintre cele trei atribuții ale sale trebuie să reflecte diferitele termene până la care CERS este obligată să îndeplinească aceste atribuții. În special, CERS va emite avizele sau recomandările sale cu privire la măsura în cauză în termen de o lună de la primirea notificării, în conformitate cu articolul 133 din Directiva 2013/36/UE și cu articolul 458 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. CERS va viza modificarea Recomandării CERS/2015/2 în termen de trei luni de la primirea unei notificări cu privire la aceste măsuri. În cazul în care CERS consideră că este necesar să se acționeze asupra ratei AAC aplicabile expunerilor față de o anumită țară terță, acesta va viza emiterea unei recomandări în termen de trei luni din momentul în care a avut cunoștință de riscul potențial rezultat din creșterea excesivă a creditelor în țara terță vizată.

(8)

Decizia CERS/2014/2 trebuie să fie abrogată și înlocuită de prezenta decizie pentru a include cele două atribuții suplimentare care vor reveni în sarcina echipei de evaluare și modificările corespunzătoare ale componenței acesteia,

(a)

de avize și de recomandări CERS cu privire la măsurile naționale de politică macroprudențailă în conformitate cu articolul 133 alineatele (14) și (15) din Directiva 2013/36/UE și cu articolul 458 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)

de modificări ale Recomandării CERS/2015/2 pentru a include măsurile suplimentare de politică macroprudențială notificate, care vor fi recomandate pentru reciprocitate în conformitate cu, dar nelimitându-se la acestea, articolul 134 alineatul (4) din Directiva 2013/36/UE și cu articolul 458 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(c)

de recomandări CERS cu privirea la stabilirea și recunoașterea unei rate AAC specifice pentru expunerile față de o anumită țară terță în conformitate cu, dar nelimitându-se la acestea, articolele 138 și 139 din Directiva 2013/36/UE (denumite în continuare „recomandările CERS privind ratele AAC aplicabile unei anumite țări terțe”).

1.

„adoptare” are sensul stabilit în secțiunea 2 punctul 1 din Recomandarea CERS/2015/2;

2.

„rata amortizorului anticiclic” înseamnă rata amortizorului anticiclic astfel cum este definită la articolul 128 punctul 7 din Directiva 2013/36/UE;

3.

„Darwin” înseamnă sistemul intern de gestionare a documentelor al CERS;

4.

„măsura de politică macroprudențială” are sensul stabilit în secțiunea 2 punctul 1 din Recomandarea CERS/2015/2;

5.

„notificare” are sensul stabilit în secțiunea 2 punctul 1 din Recomandarea CERS/2015/2;

6.

„autoritatea de notificare” înseamnă autoritatea relevantă care transmite o notificare către CERS;

7.

„aviz” înseamnă orice aviz care urmează a fi emis de CERS ca urmare a primirii unei notificări cu privire la o măsură de politică macroprudențială, în conformitate cu articolul 133 din Directiva 2013/36/UE și cu articolul 458 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

8.

„reciprocitate” are sensul stabilit în secțiunea 2 punctul 1 din Recomandarea CERS/2015/2;

9.

„recomandare” înseamnă orice recomandare care urmează a fi emisă de CERS, în conformitate cu, dar nelimitându-se la acestea, articolul 133 alineatul (14), cu articolul 134 alineatul (4) și cu articolele 138 și 139 din Directiva 2013/36/UE și cu articolul 458 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

10.

„autoritatea de activare relevantă” are sensul stabilit în secțiunea 2 punctul 1 din Recomandarea CERS/2015/2;

11.

„autoritate relevantă” are sensul stabilit în secțiunea 2 punctul 1 din Recomandarea CERS/2015/2;

12.

„autoritatea relevantă a țării terțe” are sensul stabilit în secțiunea 2 punctul 1 din Recomandarea CERS/2015/1;

13.

„țară terță” are sensul stabilit în secțiunea 2 punctul 1 din Recomandarea CERS/2015/1.

(a)

În cazul în care echipa de evaluare consideră că este justificată o discuție cu privire la aplicarea prin reciprocitate a măsurii avute în vedere, secretariatul CERS transmite, pentru a fi discutate în cadrul unei reuniuni CCT, evaluarea și proiectul de modificare a Recomandării CERS/2015/2 realizate de echipa de evaluare În cadrul acestei discuții se analizează de asemenea tipurile de măsuri prin care ar putea să fie realizată în celelalte state membre aplicarea prin reciprocitate a măsurii avute în vedere. În cazul în care o măsură identică cu cea avută în vedere nu este disponibilă în legislația națională a tuturor celorlalte state membre, echipa de evaluare identifică alte măsuri cu un efect echivalent care pot fi utilizate de autoritățile relevante de aplicare prin reciprocitate cu maximă diligență posibilă.

(b)

În cazul în care echipa de evaluare consideră că nu este necesar să existe o discuție întrucât măsura notificată este bazată pe expunere și este disponibilă în toate celelalte state membre, secretariatul CERS poate transmite proiectul de modificare a Recomandării CERS/2015/2 prin Darwin tuturor membrilor CCT pentru a fi luat în considerare în cadrul procedurii scrise. În acest caz, proiectul de modificare a Recomandării CERS/2015/2 solicită aplicarea prin reciprocitate a măsurii respective de către toate celelalte state membre.

(a)

atunci când autoritatea relevantă a unei țări terțe solicită recunoașterea unei rate a amortizorului de peste 2,5 %;

(b)

atunci când CERS este informat de către o autoritate desemnată în conformitate cu recomandarea A punctul 1 din Recomandarea CERS/2015/1 sau atunci când – în cazul țărilor care sunt membre ale Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) – secretariatul CERS are cunoștință despre faptul că o autoritate relevantă dintr-o țară terță a stabilit o rată AAC pentru țara terță respectivă care este mai mare de 2,5 %;

(c)

atunci când CERS este informat de către o autoritate desemnată în conformitate cu recomandarea A punctul 2 și recomandarea B punctul 3 din Recomandarea CERS/2015/1;

(d)

atunci când CERS este informat de o autoritate desemnată în conformitate cu recomandarea C punctul 1 din Recomandarea CERS/2015/1 sau atunci când rata AAC stabilită de autoritatea relevantă a unei țări terțe, care provine dintr-o țară membră BCBS, a fost recunoscută pe baza unei recomandări CERS, iar secretariatul CERS are cunoștință că autoritatea relevantă din țara terță respectivă a stabilit rata AAC la un nivel mai scăzut;

(e)

atunci când CERS este informat de o autoritate desemnată în conformitate cu recomandarea C punctul 2 din Recomandarea CERS/2015/1 sau atunci când rata AAC stabilită de autoritatea relevantă a unei țări terțe, care provine dintr-o țară membră BCBS, a fost stabilită pe baza unei recomandări CERS, iar secretariatul CERS are cunoștință că autoritatea relevantă din țara terță respectivă a stabilit rata AAC la un nivel mai scăzut;

(f)

atunci când secretariatul CERS descoperă indicii privind creșterea excesivă a creditelor în una dintre țările terțe identificate drept semnificative pentru Uniune, în conformitate cu definiția de la articolul 4 din Decizia CERS/2015/3.

12.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 97/36