ANEXA I

DECIZIA ȘEFILOR DE STAT SAU DE GUVERN, REUNIȚI ÎN CADRUL CONSILIULUI EUROPEAN, PRIVIND O NOUĂ ÎNȚELEGERE PENTRU REGATUL UNIT ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE

Șefii de stat sau de guvern ai celor 28 de state membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului European, ale căror guverne sunt semnatare ale tratatelor pe care se întemeiază Uniunea,

DORIND să ajungă, în conformitate cu tratatele, la o înțelegere privind anumite chestiuni ridicate de Regatul Unit în scrisoarea sa din 10 noiembrie 2015,

INTENȚIONÂND să clarifice în prezenta decizie anumite chestiuni deosebit de importante pentru statele membre, astfel încât aceste clarificări să fie luate în considerare drept un instrument de interpretare a tratatelor; intenționând, de asemenea, să ajungă la o înțelegere privind anumite chestiuni, inclusiv rolul parlamentelor naționale în Uniune, precum și gestionarea eficace a uniunii bancare și a consecințelor integrării în continuare a zonei euro,

REAMINTIND obiectivul Uniunii de a institui, în conformitate cu tratatele, o uniune economică și monetară a cărei monedă să fie euro și importanța pe care o are o funcționare corespunzătoare a zonei euro pentru întreaga Uniune Europeană. În timp ce nouăsprezece state membre au adoptat deja moneda unică, alte state membre fac obiectul unei derogări care se aplică până în momentul în care Consiliul decide că sunt îndeplinite condițiile pentru abrogarea acesteia, iar două state membre nu au, în temeiul Protocolului nr. 15 și al Protocolului nr. 16 anexate la tratate, nicio obligație de a adopta moneda euro și, respectiv, nicio obligație de a pune capăt derogării. În consecință, atât timp cât aceste derogări nu sunt abrogate sau protocoalele în cauză nu au încetat să se aplice în urma unei notificări sau a unei solicitări din partea statului membru relevant, nu toate statele membre au moneda euro ca monedă națională. Reamintind că procesul către instituirea uniunii bancare și către o mai bună integrare a guvernanței zonei euro este deschis statelor membre care nu au moneda euro ca monedă națională,

REAMINTIND că tratatele, împreună cu trimiterile la procesul de integrare europeană și la procesul de creare a unei uniuni tot mai profunde între popoarele Europei, conțin, de asemenea, dispoziții specifice prin care unele state membre au dreptul să nu ia parte la aplicarea anumitor dispoziții sau capitole din tratatele și dreptul Uniunii, sau sunt exceptate de la aplicarea acestora, în ceea ce privește aspecte precum adoptarea monedei euro, decizii care au implicații în domeniul apărării, exercitarea controalelor la frontieră asupra persoanelor, precum și măsurile din spațiul de libertate, securitate și justiție. Dispozițiile din tratat permit, de asemenea, neparticiparea unuia sau mai multor state membre la acțiuni menite să favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii, în special prin instituirea unor forme de cooperare consolidată. Prin urmare, astfel de procese permit diferite căi de integrare pentru diferite state membre, dând celor care doresc să aprofundeze integrarea posibilitatea de a avansa, respectând în același timp drepturile celor care nu doresc să urmeze această direcție,

REAMINTIND în special că Regatul Unit are, în temeiul tratatelor:

—	dreptul de a nu adopta moneda euro și, prin urmare, de a menține lira sterlină britanică drept monedă națională (Protocolul nr. 15),

—	dreptul de a nu participa la acquis-ul Schengen (Protocolul nr. 19),

—	dreptul de a exercita controale la frontieră asupra persoanelor și, prin urmare, de a nu participa la spațiul Schengen în ceea ce privește frontierele interne și externe (Protocolul nr. 20),

—	dreptul de a decide dacă dorește sau nu să participe la măsuri în spațiul de libertate, securitate și justiție (Protocolul nr. 21),

—

dreptul de a înceta să aplice, începând cu 1 decembrie 2014, o mare majoritate a actelor și dispozițiilor Uniunii în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală, adoptate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, și totodată dreptul de a alege să participe în continuare la 35 dintre acestea [articolul 10 alineatele (4) și (5) din Protocolul nr. 36],

REAMINTIND, de asemenea, că prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu s-a extins capacitatea Curții de Justiție a Uniunii Europene sau a vreunei instanțe a Regatului Unit de a se pronunța asupra compatibilității legislației și practicilor Regatului Unit cu drepturile fundamentale pe care aceasta le reafirmă (Protocolul nr. 30),

HOTĂRÂTE să valorifice pe deplin potențialul pieței interne sub toate aspectele sale, să sporească atractivitatea globală a Uniunii ca loc de producție și investiții, precum și să promoveze comerțul internațional și accesul la piață, inclusiv, printre altele, prin negocierea și încheierea de acorduri comerciale, în spiritul avantajului reciproc și al transparenței,

HOTĂRÂTE, de asemenea, să faciliteze și să sprijine funcționarea corespunzătoare a zonei euro și viitorul acesteia pe termen lung, în beneficiul tuturor statelor membre,

RESPECTÂND competențele instituțiilor Uniunii, inclusiv prin intermediul procedurilor legislative și bugetare, și fără a afecta relațiile instituțiilor și organismelor Uniunii cu autoritățile naționale competente,

RESPECTÂND competențele băncilor centrale în îndeplinirea atribuțiilor acestora, inclusiv furnizarea de lichiditate de către banca centrală în jurisdicțiile lor respective,

AVÂND ÎN VEDERE declarația cuprinzând proiectul de decizie a Consiliului privind dispoziții specifice referitoare la gestionarea eficace a uniunii bancare și a consecințelor integrării în continuare a zonei euro,

AVÂND ÎN VEDERE concluziile Consiliului European din 26-27 iunie 2014 și din 18-19 februarie 2016,

LUÂND ACT de declarația Consiliului European privind competitivitatea,

LUÂND ACT de declarația Comisiei privind un mecanism de punere în aplicare a subsidiarității și un mecanism de punere în aplicare a reducerii sarcinii,

LUÂND ACT de declarația Comisiei privind mecanismul de salvgardare menționat la secțiunea D alineatul (2) litera (b) din decizie,

LUÂND ACT de declarația Comisiei privind aspecte legate de exercitarea abuzivă a dreptului la libera circulație a persoanelor,

LUÂND ÎN CONSIDERARE opiniile exprimate de Președintele și membrii Parlamentului European,

AU CONVENIT ASUPRA URMĂTOAREI DECIZII:

SECȚIUNEA A

GUVERNANȚA ECONOMICĂ

În vederea îndeplinirii obiectivului tratatelor de a institui o uniune economică și monetară a cărei monedă să fie euro, este necesară o mai mare aprofundare. Măsurile, al căror scop este aprofundarea în continuare a uniunii economice și monetare, vor avea caracter voluntar pentru statele membre a căror monedă nu este euro și vor fi deschise participării acestora ori de câte ori acest lucru va fi fezabil. Aceasta nu aduce atingere faptului că statele membre a căror monedă nu este euro, cu excepția celor care nu sunt obligate să adopte moneda euro sau sunt scutite de la aceasta, s-au angajat în temeiul tratatelor să facă progrese în direcția îndeplinirii condițiilor necesare pentru adoptarea monedei unice.

Este recunoscut faptul că statele membre care nu participă la aprofundarea în continuare a uniunii economice și monetare nu vor crea obstacole, ci vor facilita aprofundarea în continuare, în timp ce acest proces va respecta, în schimb, drepturile și competențele statelor membre neparticipante. Instituțiile Uniunii, împreună cu statele membre, vor facilita coexistența diferitelor perspective în cadrul instituțional unic asigurând consecvența, funcționarea eficace a mecanismelor Uniunii și egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și condiții de concurență echitabile și integritatea pieței interne.

Respectul reciproc și cooperarea sinceră între statele membre care participă sau nu la operarea zonei euro vor fi asigurate de principiile reamintite în această secțiune, care sunt salvgardate în special prin Decizia Consiliului (1) ce face trimitere la aceasta.

(1)

Este interzisă discriminarea între persoanele fizice sau juridice pe baza monedei oficiale a statului membru sau, după caz, a monedei care are statut de mijloc legal de plată în statul membru în care acestea sunt stabilite. Orice diferență de tratament trebuie să se bazeze pe motive obiective. Actele juridice, inclusiv acordurile interguvernamentale între statele membre, legate direct de funcționarea zonei euro trebuie să respecte piața internă, precum și coeziunea economică și socială și teritorială și nu pot să constituie o barieră sau o discriminare în schimburile comerciale dintre statele membre. Aceste acte trebuie să respecte competențele, drepturile și obligațiile statelor membre a căror monedă nu este euro. Statele membre a căror monedă nu este euro nu împiedică punerea în aplicare a actelor juridice legate direct de funcționarea zonei euro și se abțin de la măsuri care ar putea pune în pericol atingerea obiectivelor uniunii economice și monetare.

(2)

Dreptul Uniunii privind uniunea bancară, care conferă autoritate asupra instituțiilor de credit Băncii Centrale Europene, Comitetului unic de rezoluție sau organismelor Uniunii care exercită funcții similare, se aplică numai în cazul instituțiilor de credit situate în statele membre a căror monedă este euro sau în statele membre care au încheiat cu Banca Centrală Europeană un acord de cooperare strânsă în materie de supraveghere prudențială, în conformitate cu normele relevante ale UE și sub rezerva cerințelor supravegherii și rezoluției la nivel de grup și consolidate. Cadrul unic de reglementare trebuie să fie aplicat de către toate instituțiile de credit și alte instituții financiare pentru a asigura condiții de concurență echitabile în cadrul pieței interne. Este posibil ca dreptul material al Uniunii care trebuie aplicat de către Banca Centrală Europeană în exercitarea funcțiilor sale de autoritate unică de supraveghere sau de către Comitetul unic de rezoluție sau organisme ale Uniunii care exercită funcții similare, inclusiv cadrul unic de reglementare privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit sau alte măsuri legislative care urmează să fie adoptate cu scopul de a asigura stabilitatea financiară, să fie necesar să fie conceput în mod mai uniform decât normele corespunzătoare care trebuie să fie aplicate de autoritățile naționale ale statelor membre care nu participă la uniunea bancară. În acest scop, se pot dovedi necesare dispoziții specifice în cadrul unic de reglementare și în alte instrumente relevante, menținând condiții de concurență echitabile și contribuind la stabilitatea financiară.

(3)

Măsurile de urgență și de criză destinate asigurării stabilității financiare a zonei euro nu vor presupune responsabilități bugetare pentru statele membre a căror monedă nu este euro, sau, după caz, pentru cele care nu participă la uniunea bancară. În cazurile în care costurile, cu excepția celor administrative, care derivă din măsurile de urgență și de criză menționate la primul paragraf sunt suportate din bugetul general al Uniunii, vor fi instituite mecanisme corespunzătoare pentru a asigura rambursarea integrală.

(4)

Punerea în aplicare a măsurilor, inclusiv supravegherea sau rezoluția instituțiilor și a piețelor financiare, precum și responsabilitățile de supraveghere macroprudențială, care urmează să fie luate în vederea menținerii stabilității financiare a statelor membre a căror monedă nu este euro, reprezintă, sub rezerva cerințelor supravegherii și rezoluției la nivel de grup și consolidate, o chestiune care ține de autoritățile naționale respective și de responsabilitatea bugetară proprie, cu excepția cazului în care statele membre în cauză doresc să se alăture mecanismelor comune deschise participării acestora. Aceasta nu aduce atingere dezvoltării cadrului unic de reglementare, nici mecanismelor Uniunii de supraveghere macroprudențială pentru prevenirea și atenuarea riscurilor financiare sistemice la nivelul Uniunii și nici competențelor existente ale Uniunii de a lua măsurile care se impun pentru a răspunde amenințărilor la adresa stabilității financiare.

(5)

Reuniunile informale ale miniștrilor statelor membre a căror monedă este euro, astfel cum sunt menționate în Protocolul nr. 14 privind Eurogrupul, respectă competențele Consiliului, în calitatea acestuia de instituție căreia tratatele îi conferă funcții legislative, și în cadrul căreia statele membre își coordonează politicile economice. În conformitate cu tratatele, toți membrii Consiliului participă la deliberările acestuia, chiar și atunci când nu toți membrii au drept de vot. Discuțiile informale ale unui grup de state membre respectă competențele Consiliului, precum și prerogativele celorlalte instituții ale UE.

(6)

În cazul în care o chestiune referitoare la aplicarea prezentei secțiuni urmează să fie discutată în cadrul Consiliului European, astfel cum se prevede la alineatul (1) din secțiunea E, se va ține cont în mod corespunzător de posibilul său caracter urgent.

(7)

Substanța acestei secțiuni va fi inclusă în tratate la momentul următoarei lor revizuiri, în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatelor și cu cerințele constituționale respective ale statelor membre.

SECȚIUNEA B

COMPETITIVITATEA

Instituirea unei piețe interne în care libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor este asigurată este un obiectiv esențial al Uniunii. Pentru a garanta îndeplinirea acestui obiectiv și pentru a genera creștere economică și locuri de muncă, UE trebuie să își sporească competitivitatea, în concordanță cu direcțiile stabilite în declarația Consiliului European privind competitivitatea.

În acest scop, instituțiile UE relevante și statele membre vor depune toate eforturile pentru a pune în aplicare pe deplin și pentru a consolida piața internă, precum și pentru a o adapta astfel încât să țină pasul cu un mediu aflat în schimbare. În același timp, instituțiile UE relevante și statele membre vor lua măsuri concrete către o mai bună reglementare, care reprezintă un factor esențial pentru realizarea obiectivelor menționate mai sus. Acest lucru înseamnă reducerea sarcinilor administrative și a costurilor de asigurare a conformității pentru operatorii economici, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, precum și abrogarea legislației inutile, astfel cum se prevede în declarația Comisiei privind un mecanism de punere în aplicare a subsidiarității și un mecanism de punere în aplicare a reducerii a sarcinii, continuând, în același timp, să se asigure standarde înalte de protecție a consumatorilor, angajaților, sănătății și mediului. De asemenea, Uniunea Europeană va urmări o politică ambițioasă și activă de schimburi comerciale.

Progresele cu privire la toate aceste elemente ale unei politici coerente pentru competitivitate vor fi monitorizate îndeaproape și reexaminate după caz.

SECȚIUNEA C

SUVERANITATEA

(1)

Este recunoscut faptul că Regatul Unit, având în vedere situația specifică în care se află în temeiul tratatelor, nu este angajat pe calea continuării integrării politice în cadrul Uniunii Europene. Substanța acesteia va fi inclusă în tratate la momentul următoarei lor revizuiri, în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatelor și cu cerințele constituționale respective ale statelor membre, astfel încât să rezulte cu claritate faptul că referirile la o uniune tot mai profundă nu se aplică Regatului Unit. Trimiterile din tratate și din preambulul acestora la procesul de creare a unei uniuni tot mai profunde între popoarele Europei nu oferă un temei juridic pentru extinderea domeniului de aplicare al niciuneia dintre dispozițiile tratatelor sau ale legislației secundare a UE. Acestea nu ar trebui să fie utilizate pentru a sprijini o interpretare extinsă a competențelor Uniunii sau a competențelor instituțiilor acesteia, astfel cum sunt prevăzute în tratate. Aceste trimiteri nu modifică limitele competențelor Uniunii guvernate de principiul de atribuire a competențelor, și nici utilizarea competențelor Uniunii guvernate de principiile subsidiarității și proporționalității. Aceasta nu înseamnă că Uniunii Europene trebuie să i se atribuie noi competențe sau că Uniunea Europeană trebuie să își exercite competențele existente sau că competențele atribuite Uniunii nu ar putea fi reduse și, prin urmare, atribuite statelor membre. Competențele atribuite Uniunii de statele membre pot fi modificate, în sensul creșterii sau al reducerii acestora, numai prin intermediul unei revizuiri a tratatelor cu acordul tuturor statelor membre. Tratatele conțin deja dispoziții specifice prin care unele state membre au dreptul de a nu lua parte la aplicarea anumitor dispoziții ale dreptului Uniunii sau sunt exceptate de la aplicarea acestora. Trimiterile la o uniune din ce în ce mai strânsă între popoare sunt, prin urmare, compatibile cu diferite căi de integrare disponibile pentru diferite state membre și nu obligă toate statele membre să aibă drept obiectiv o destinație comună. Tratatele permit o evoluție către un grad mai mare de integrare în rândul statelor membre care împărtășesc o astfel de viziune a viitorului lor comun, fără ca acest lucru să se aplice altor state membre.

(2)

Scopul principiului subsidiarității este asigurarea faptului că deciziile sunt luate cât mai aproape posibil de cetățeni. Alegerea nivelului adecvat de acțiune depinde, așadar, printre altele, de posibilitatea ca problema examinată să prezinte aspecte transnaționale care nu pot fi reglementate în mod satisfăcător prin acțiunea statelor membre și de posibilitatea ca acțiunea la nivelul Uniunii să aducă beneficii clare prin dimensiunile sau efectele acesteia în comparație cu acțiunile la nivelul statelor membre. Avizele motivate adresate de parlamentele naționale în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității trebuie să fie luate în considerare în mod corespunzător de toate instituțiile implicate în procesul Uniunii de luare a deciziilor. Se vor adopta dispoziții adecvate pentru a asigura acest lucru.

(3)

În cazul în care avizele motivate privind nerespectarea a principiului subsidiarității de către un proiect de act legislativ al Uniunii, trimise în termen de 12 săptămâni de la transmiterea proiectului respectiv, reprezintă peste 55 % din totalul voturilor alocate parlamentelor naționale, Președinția Consiliului va include acest punct pe ordinea de zi a Consiliului pentru o discuție aprofundată cu privire la aceste avize și cu privire la consecințele care trebuie deduse din acestea. În urma acestor dezbateri, respectând, în același timp, cerințele procedurale ale tratatelor, reprezentanții statelor membre, în calitatea lor de membri ai Consiliului, vor întrerupe examinarea proiectului de act legislativ în cauză, cu excepția cazului în care proiectul este modificat pentru a răspunde preocupărilor exprimate în avizele motivate. În sensul prezentului alineat, numărul de voturi atribuite parlamentelor naționale este calculat în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Protocolul nr. 2. Voturile din partea parlamentelor naționale ale statelor membre care nu participă la adoptarea actului legislativ în cauză nu sunt luate în considerare.

(4)

Drepturile și obligațiile statelor membre prevăzute de protocoalele anexate la tratate trebuie să fie pe deplin recunoscute și să li se acorde un statut echivalent cu cel al celorlalte dispoziții ale tratatelor din care aceste protocoale fac parte integrantă. În mod special, o măsură adoptată în temeiul părții a treia titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) privind spațiul de libertate, securitate și justiție nu impune obligații statelor membre vizate de Protocoalele nr. 21 și nr. 22, cu excepția cazului în care statul membru în cauză, atunci când protocolul relevant permite acest lucru, și-a notificat dorința de a-și asuma obligații cu privire la respectiva măsură. Reprezentanții statelor membre, în calitatea lor de membri ai Consiliului, se vor asigura că Protocoalele nr. 21 și nr. 22 se vor aplica unei măsuri a Uniunii, în cazul în care aceasta, având în vedere scopul și conținutul său, intră în domeniul de aplicare al părții a treia titlul V din TFUE, inclusiv atunci când acest lucru presupune divizarea măsurii în două acte.

(5)

Articolul 4 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană confirmă faptul că securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru. Acest lucru nu constituie o derogare de la dreptul Uniunii și, prin urmare, nu ar trebui interpretat în mod restrictiv. În exercitarea competențelor lor, instituțiile Uniunii vor respecta pe deplin responsabilitatea în materie de securitate națională a statelor membre. Se recunosc beneficiile acțiunii colective în aspecte care afectează securitatea statelor membre.

SECȚIUNEA D

PRESTAȚIILE SOCIALE ȘI LIBERA CIRCULAȚIE

Libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii constituie o parte integrantă a pieței interne care presupune, printre altele, dreptul lucrătorilor statelor membre de a accepta oferte de încadrare în muncă oriunde pe teritoriul Uniunii. Nivelurile diferite de remunerare în rândul statelor membre fac ca unele oferte de muncă să fie mai atractive decât altele, având drept consecință deplasări care sunt un rezultat direct al libertății pieței. Cu toate acestea, sistemele de securitate socială ale statelor membre, pe care dreptul Uniunii le coordonează, dar nu le armonizează, sunt structurate în mod neuniform, iar acest lucru în sine poate atrage lucrători către anumite state membre. Este legitim să se țină cont de această situație și să se pună la dispoziție, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, fără a crea discriminări directe sau indirecte nejustificate, măsuri pentru limitarea fluxurilor de lucrători care ar atinge o asemenea magnitudine încât ar avea efecte negative atât pentru statele membre de origine, cât și pentru statele membre de destinație.

Preocupările exprimate de Regatul Unit în această privință sunt luate în considerare în mod corespunzător, având în vedere evoluțiile viitoare ale legislației Uniunii și ale dreptului intern relevant.

Interpretarea normelor actuale ale UE

(1)

Măsurile menționate în paragraful introductiv ar trebui să țină cont de faptul că statele membre au dreptul de a defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și se bucură de o largă marjă de apreciere în ceea ce privește definirea și punerea în aplicare a politicii sociale și de ocupare a forței de muncă, inclusiv stabilirea condițiilor de acces la prestații sociale. (a) În timp ce libera circulație a lucrătorilor în temeiul articolului 45 din TFUE implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă și de ocupare a forței de muncă, acest drept poate face obiectul unor limitări justificate de motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică. În plus, libera circulație a lucrătorilor poate fi limitată prin măsuri proporționale cu obiectivul legitim urmărit, dacă acest lucru este impus de motive imperative de interes public. Încurajarea angajării, reducerea șomajului, protecția lucrătorilor vulnerabili și evitarea riscului de a submina în mod grav viabilitatea sistemelor de protecție socială sunt motive de interes public recunoscute în acest sens prin jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, pe baza unei analize de la caz la caz. Pe baza unor considerente obiective, independente de cetățenia persoanelor vizate și proporționale cu obiectivul legitim urmărit, pot fi impuse condiții în ceea ce privește anumite prestații pentru a se asigura că există un anumit grad de legătură reală și efectivă între persoana în cauză și piața muncii din statul membru gazdă. (b) Libera circulație a cetățenilor UE în temeiul articolului 21 din TFUE trebuie să fie exercitată sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute de tratate și de măsurile adoptate în vederea aplicării acestora. În temeiul dreptului UE, dreptul de ședere în statul membru gazdă este acordat persoanelor inactive din punct de vedere economic dacă acestea dispun de suficiente resurse pentru ele însele și pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială din statul membru gazdă, și dacă persoanele respective dețin o asigurare de sănătate completă. Statele membre au posibilitatea de a refuza acordarea de prestații sociale persoanelor care își exercită libertatea de circulație numai în scopul de a obține beneficiul ajutorului social al unui alt stat membru, deși nu dispun de suficiente resurse pentru a solicita drept de ședere. Statele membre pot respinge cererile de asistență socială ale cetățenilor UE din alte state membre care nu beneficiază de un drept de ședere sau au dreptul de ședere pe teritoriul acestora exclusiv pentru că își caută un loc de muncă. Aceasta include cereri din partea cetățenilor UE din alte state membre pentru prestații a căror funcție preponderentă este de a asigura costurile de subzistență minime, chiar dacă aceste prestații sunt menite și să faciliteze accesul pe piața muncii din statul membru gazdă. (c) Persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație trebuie să respecte actele cu putere de lege din statul membru gazdă. În conformitate cu dreptul Uniunii, statele membre au posibilitatea de a lua măsuri pentru a preveni abuzul de drept sau frauda, precum prezentarea unor documente false, și de a aborda cazurile de încheiere sau de menținere a unor căsătorii de conveniență cu resortisanți ai țărilor terțe în scopul de a utiliza libera circulație drept cale de regularizare a șederii ilegale într-un stat membru sau de a aborda cazurile de utilizare a liberei circulații drept cale de a ocoli normele naționale privind imigrația aplicabile resortisanților țărilor terțe. De asemenea, statele membre gazdă pot lua măsurile restrictive necesare pentru a se proteja împotriva persoanelor al căror comportament este susceptibil să reprezinte o amenințare reală și gravă la adresa ordinii publice sau a siguranței publice. Pentru a determina dacă comportamentul unei persoane reprezintă o amenințare reală la adresa ordinii publice sau a securității publice, statele membre pot lua în considerare comportamentul anterior al persoanei vizate, iar amenințarea nu trebuie să fie neapărat iminentă. Chiar și în absența unei condamnări penale anterioare, statele membre pot acționa preventiv, cu condiția ca măsurile să fie adaptate persoanei vizate. Schimbul de informații și cooperarea administrativă între statele membre vor continua să fie dezvoltate împreună cu Comisia pentru a lupta mai eficace împotriva abuzului de drept și a fraudei.

Modificări aduse legislației secundare a UE

(2)

Este de remarcat faptul că, în urma intrării în vigoare a prezentei decizii, Comisia va prezenta propuneri de modificare a legislației secundare existente a UE după cum urmează: (a) o propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (2) privind coordonarea sistemelor de securitate socială pentru a oferi statelor membre, în ceea ce privește exportul de prestații pentru copii în alt stat membru decât cel în care își are reședința lucrătorul, o opțiune de a indexa respectivele prestații în funcție de condițiile din statul membru în care copilul își are reședința. Acest lucru ar trebui să se aplice numai cererilor noi introduse de lucrători UE în statul membru gazdă. Cu toate acestea, începând din 1 ianuarie 2020, toate statele membre pot extinde indexarea la cererile existente de prestații pentru copii deja exportate de lucrători UE. Comisia nu intenționează să propună ca viitorul sistem de indexare opțională a prestațiilor pentru copii să fie extins la alte tipuri de prestații exportabile, cum ar fi pensiile pentru limită de vârstă; (b) pentru a lua în considerare un factor de atracție care rezultă dintr-un regim de prestații condiționate de încadrarea în muncă al unui stat membru, o propunere de modificare a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (3) privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii, care va prevedea un mecanism de alertă și de salvgardare ca răspuns la situațiile în care se înregistrează un aflux de lucrători din alte state membre de proporții excepționale pe parcursul unei perioade extinse de timp, inclusiv ca rezultat al politicilor din trecut în urma extinderilor anterioare ale UE. Un stat membru care dorește să recurgă la acest mecanism ar urma să notifice Comisia și Consiliul cu privire la faptul că există o astfel de situație excepțională, de o anvergură care afectează aspecte esențiale ale sistemului său de securitate socială, inclusiv obiectivul principal al sistemului său de prestații condiționate de încadrarea în muncă, sau care dă naștere unor dificultăți serioase și care sunt de natură să persiste pe piața muncii sau exercită o presiune prea mare asupra bunei funcționări a serviciilor sale publice. Pe baza unei propuneri prezentate de Comisie în urma examinării notificării și a motivelor precizate în aceasta, Consiliul ar putea să autorizeze statul membru în cauză să restricționeze accesul la prestațiile cu caracter necontributiv condiționate de încadrarea în muncă, în măsura în care este necesar. Consiliul ar autoriza ca statele membre să limiteze accesul lucrătorilor UE nou-sosiți la prestații cu caracter necontributiv condiționate de încadrarea în muncă pentru o perioadă totală de până la patru ani de la data începerii activității. Limitarea ar trebui să fie treptată, pornind de la o excludere completă într-o primă etapă, dar lărgind ulterior, în mod treptat, accesul la astfel de prestații, astfel încât să se țină cont de legătura din ce în ce mai strânsă a lucrătorului cu piața muncii din statul membru gazdă. Autorizația ar avea o durată limitată și s-ar aplica lucrătorilor UE nou sosiți pe o perioadă de 7 ani.

Reprezentanții statelor membre, în calitatea lor de membri ai Consiliului, vor continua lucrările privind aceste propuneri legislative, cărora le vor acorda prioritate, și vor face tot ce le stă în putere pentru a asigura adoptarea rapidă a acestora.

Viitoarele măsuri menționate în prezentul alineat nu ar trebui să ducă la un tratament al lucrătorilor UE mai puțin favorabil decât cel de care se bucură resortisanții țărilor terțe în situații comparabile.

Modificări aduse legislației primare a UE

(3)

În ceea ce privește viitoarele extinderi ale Uniunii Europene, se ia act de faptul că măsurile tranzitorii corespunzătoare cu privire la libera circulație a persoanelor vor fi prevăzute în actele de aderare relevante care urmează să fie convenite de toate statele membre, în conformitate cu tratatele. În acest context, se ia act de poziția exprimată de Regatul Unit în favoarea acestei măsuri tranzitorii.

SECȚIUNEA E

APLICARE ȘI DISPOZIȚII FINALE

(1)

Orice stat membru poate solicita președintelui Consiliului European ca un aspect referitor la aplicarea prezentei decizii să fie discutat în cadrul Consiliului European.

(2)

Prezenta decizie produce efecte de la data la care guvernul Regatului Unit informează secretarul general al Consiliului că Regatul Unit a decis să rămână membru al Uniunii Europene.

---

(1)  Decizia Consiliului privind dispoziții specifice referitoare la gestionarea eficace a uniunii bancare și a consecințelor continuării integrării zonei euro

(2)  Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, 30.4.2004, p. 1).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO L 141, 27.5.2011, p. 1).

ANEXA II

DECLARAȚIE PRIVIND SECȚIUNEA A DIN DECIZIA ȘEFILOR DE STAT SAU DE GUVERN, REUNIȚI ÎN CADRUL CONSILIULUI EUROPEAN, PRIVIND O NOUĂ ÎNȚELEGERE PENTRU REGATUL UNIT ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE

Șefii de stat sau de guvern declară că Decizia Consiliului privind dispoziții specifice referitoare la gestionarea eficace a uniunii bancare și a consecințelor integrării în continuare a zonei euro va fi adoptată de Consiliu la data la care produce efecte Decizia șefilor de stat sau de guvern, reuniți în cadrul Consiliului European, privind o nouă înțelegere pentru Regatul Unit în cadrul Uniunii Europene și va intra în vigoare în aceeași zi.

Textul proiectului de decizie este prevăzut în continuare:

---

(1)  Decizia 2009/857/CE a Consiliului din 13 decembrie 2007 referitoare la punerea în aplicare a articolului 16 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană și a articolului 238 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene între 1 noiembrie 2014 și 31 martie 2017, pe de o parte, și începând cu 1 aprilie 2017, pe de altă parte (JO L 314, 1.12.2009, p. 73).

(2)  Decizia șefilor de stat sau de guvern, reuniți în cadrul Consiliului European, privind o nouă înțelegere pentru Regatul Unit în cadrul Uniunii Europene (JO C 69 I., 23.2.2016, p. 1).

(3)  Declarația din 18 decembrie 2013 al reprezentanților celor 28 de state membre, reuniți în cadrul Consiliului, documentul nr. 18137/13.

(4)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1).

(5)  Decizia 2009/937/UE a Consiliului din 1 decembrie 2009 de adoptare a regulamentului său de procedură (JO L 325, 11.12.2009, p. 35).

ANEXA III

DECLARAȚIE A CONSILIULUI EUROPEAN PRIVIND COMPETITIVITATEA

Europa trebuie să devină mai competitivă, dacă dorim să generăm creștere economică și locuri de muncă. Cu toate că acest obiectiv a fost în centrul activităților UE în ultimii ani, Consiliul European este convins că se pot depune mai multe eforturi pentru a exploata pe deplin potențialul pieței interne în toate domeniile, pentru a promova un climat de spirit întreprinzător și a crea locuri de muncă, pentru a investi și a pregăti economiile noastre pentru viitor, pentru a facilita comerțul internațional și a face din Uniune un partener mai atrăgător.

Consiliul European subliniază valoarea enormă a pieței interne ca spațiu fără frontiere în interiorul căruia mărfurile, persoanele, serviciile și capitalul circulă liber. Aceasta reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale Uniunii. În aceste vremuri de provocări economice și sociale, este nevoie să dăm un suflu nou pieței interne și să o adaptăm pentru a ține pasul cu mediul nostru în continuă schimbare. Europa trebuie să își stimuleze competitivitatea internațională la toate nivelurile în ceea ce privește serviciile și produsele și în domenii cheie cum ar fi energia și piața unică digitală.

Consiliul European îndeamnă toate instituțiile UE și statele membre să depună eforturi pentru o mai bună legiferare și pentru abrogarea legislației inutile, cu scopul de a spori competitivitatea UE, ținând totodată seama în mod corespunzător de necesitatea de a menține standarde ridicate pentru protecția consumatorilor, a lucrătorilor, a sănătății și a mediului. Acesta este un factor esențial pentru realizarea creșterii economice, stimularea competitivității și crearea de locuri de muncă.

Pentru a contribui la realizarea acestui obiectiv, Parlamentul European, Consiliul și Comisia au convenit asupra Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare. În acest context, este nevoie de o cooperare eficace cu scopul de a simplifica legislația Uniunii, precum și de a evita reglementarea excesivă și sarcinile administrative pentru cetățeni, administrații și întreprinderi, inclusiv pentru întreprinderile mici și mijlocii, asigurându-se, în același timp, îndeplinirea obiectivelor legislației.

Trebuie să se pună accentul pe:

—

un angajament puternic pentru simplificarea reglementării și reducerea sarcinii, inclusiv prin retragerea sau abrogarea legislației, după caz, și o mai bună utilizare a evaluării impactului și a evaluării ex-post pe parcursul întregului ciclu legislativ, la nivelul UE și la nivel național. Aceste lucrări ar trebui să se bazeze pe progresele deja realizate în cadrul Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT);

—	eforturi mai mari de reducere a sarcinii globale de reglementare a UE, în special asupra IMM-urilor și microîntreprinderilor;

—	stabilirea, acolo unde este fezabil, a unor obiective de reducere a sarcinii în sectoare-cheie, cu angajamente din partea instituțiilor UE și a statelor membre.

Consiliul European salută angajamentul Comisiei de a revizui în fiecare an succesul eforturilor Uniunii de simplificare a legislației, de evitare a reglementării excesive și de reducere a sarcinilor administrative ale întreprinderilor. Această revizuire anuală efectuată în sprijinul programului REFIT al Comisiei va include o analiză anuală a sarcinii și va examina, de asemenea, legislația UE existentă.

De asemenea, Consiliul European solicită Consiliului să examineze revizuirile anuale efectuate de Comisie în temeiul declarației sale privind subsidiaritatea pentru a se asigura că acestea sunt urmate de acțiuni corespunzătoare în diferitele domenii de activitate ale Uniunii. Consiliul European invită Comisia să propună abrogarea măsurilor care sunt incompatibile cu principiul subsidiarității sau care impun o sarcină de reglementare disproporționată.

Consiliul European subliniază importanța unui sistem comercial multilateral robust și reglementat, precum și necesitatea de a încheia acorduri comerciale și de investiții bilaterale ambițioase cu țările terțe, într-un spirit de reciprocitate și de beneficii mutuale. În acest context, salută recentul acord la care s-a ajuns în cadrul OMC la Nairobi. Trebuie întreprinse acțiuni suplimentare în cadrul negocierilor cu SUA, Japonia și partenerii cheie din America Latină, în special Mercosur, și din regiunea Asia-Pacific. Comerțul trebuie să fie benefic pentru toți, consumatori, lucrători și operatori economici. Noua strategie comercială („Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă”) este o componentă esențială.

Consiliul European va monitoriza periodic evoluțiile și solicită Consiliului Afaceri Generale și Consiliului Competitivitate să evalueze în mod regulat progresele înregistrate cu privire la diferitele elemente prevăzute în prezenta declarație.

ANEXA IV

DECLARAȚIE A COMISIEI EUROPENE

privind un mecanism de punere în aplicare a subsidiarității și un mecanism de punere în aplicare a reducerii sarcinii

Comisia va institui un mecanism de revizuire a corpusului legislativ existent al UE din perspectiva conformității acestuia cu principiul subsidiarității și proporționalității, pornind de la procesele existente și în vederea asigurării punerii în aplicare depline a acestui principiu.

Comisia va stabili prioritățile pentru această revizuire, ținând seama de opiniile Parlamentului European, Consiliului și parlamentelor naționale.

Comisia va propune un program de lucru până la sfârșitul anului 2016 și, ulterior, va prezenta rapoarte anuale Parlamentului European și Consiliului.

Comisia este pe deplin angajată și își va continua eforturile de simplificare a legislației UE și de reducere a sarcinii de reglementare pentru operatorii economici din UE, fără a compromite obiectivele de politică, prin aplicarea Agendei 2015 pentru o mai bună reglementare, incluzând, în special, Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) al Comisiei. Reducerea birocrației în ceea ce privește antreprenoriatul, în special întreprinderile mici și mijlocii, rămâne un obiectiv general pentru noi toți în asigurarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă.

Comisia, în cadrul platformei REFIT, va colabora cu statele membre și cu părțile interesate în vederea stabilirii unor ținte specifice la nivelul UE și la nivel național pentru reducerea sarcinii asupra întreprinderilor, mai ales în domeniile cele mai oneroase pentru întreprinderi, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii. După stabilirea țintelor, Comisia va monitoriza progresele realizate în raport cu acestea și va prezenta un raport anual Consiliului European.

ANEXA V

DECLARAȚIE A COMISIEI EUROPENE

privind indexarea prestațiilor pentru copii exportate în alt stat membru decât cel în care își are reședința lucrătorul

Comisia va face o propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (1) privind coordonarea sistemelor de securitate socială pentru a oferi statelor membre, în ceea ce privește exportul de prestații pentru copii în alt stat membru decât cel în care își are reședința lucrătorul, o opțiune de a indexa respectivele prestații în funcție de condițiile din statul membru în care copilul își are reședința.

Comisia este de părere că aceste condiții includ standardul de viață și nivelul de prestații pentru copii aplicabile în respectivul stat membru.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, 30.4.2004, p. 1).

ANEXA VI

DECLARAȚIE A COMISIEI EUROPENE

privind mecanismul de salvgardare menționat la secțiunea D punctul 2 litera (b) din Decizia șefilor de stat sau de guvern, reuniți în cadrul Consiliului European, privind o nouă înțelegere pentru Regatul Unit în cadrul Uniunii Europene

În ceea ce privește secțiunea D punctul 2 litera (b) din Decizia șefilor de stat sau de guvern, reuniți în cadrul Consiliului European, privind o nouă înțelegere pentru Regatul Unit în cadrul Uniunii Europene, Comisia Europeană va prezenta o propunere de modificare a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii, pentru a prevedea un mecanism de salvgardare, înțelegându-se că acesta poate fi utilizat și va fi utilizat și, prin urmare, va constitui o soluție la preocupările Regatului Unit în legătură cu afluxul excepțional de lucrători provenind din alte state ale Uniunii Europene pe care l-a înregistrat în ultimii ani.

Comisia Europeană consideră că informațiile care i-au fost furnizate de Regatul Unit, în special faptul că nu a utilizat pe deplin perioadele de tranziție privind libera circulație a lucrătorilor care au fost prevăzute în actele de aderare recente, arată că tipul de situație excepțională pe care mecanismul de salvgardare propus este menit să îl acopere există în prezent în Regatul Unit. În consecință, Regatul Unit ar putea, în mod justificat, să solicite declanșarea mecanismului, preconizând obținerea aprobării.

ANEXA VII

DECLARAȚIE A COMISIEI EUROPENE

privind aspecte legate de utilizarea abuzivă a dreptului la libera circulație a persoanelor

Comisia ia act de Decizia șefilor de stat sau de guvern, reuniți în cadrul Consiliului European, privind o nouă înțelegere pentru Regatul Unit în cadrul Uniunii Europene, în special de secțiunea D.

Comisia intenționează să adopte o propunere de completare a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație pentru cetățenii Uniunii în vederea excluderii, din sfera de aplicare a drepturilor la libera circulație, a resortisanților țărilor terțe care nu au avut o ședere legală prealabilă într-un stat membru înainte de a se fi căsătorit cu un cetățean al Uniunii sau care se căsătoresc cu un cetățean al Uniunii numai după ce cetățeanul Uniunii și-a stabilit reședința în statul membru gazdă. În consecință, în astfel de cazuri, legislația privind regimul străinilor a statului membru gazdă se aplică resortisantului țării terțe. Această propunere va fi prezentată după ce decizia menționată anterior va începe să producă efecte.

În ceea ce privește situațiile de utilizare abuzivă în contextul intrării și șederii membrilor din afara UE ai familiilor cetățenilor mobili ai Uniunii, Comisia va clarifica următoarele:

—

Statele membre pot aborda cazuri specifice de utilizare abuzivă a drepturilor la libera circulație de către cetățenii Uniunii care se întorc în statul membru de naționalitate cu un membru de familie provenind din afara UE atunci când șederea în statul membru gazdă nu s-a caracterizat printr-o efectivitate suficientă pentru a crea sau consolida viața de familie și a avut scopul de a se sustrage de la aplicarea normelor naționale privind imigrația.

—	Noțiunea de căsătorie de conveniență – care nu este protejată în temeiul dreptului Uniunii – acoperă, de asemenea, o căsătorie care este menținută pentru a beneficia de un drept de ședere de către un membru de familie care nu este resortisant al unui stat membru.

Comisia va clarifica, de asemenea, faptul că statele membre pot lua în considerare conduita anterioară a unei persoane pentru a stabili dacă conduita unui cetățean al Uniunii reprezintă o amenințare „actuală” pentru ordinea sau siguranța publică. Acestea pot acționa pe motive de ordine publică sau de siguranță publică chiar și în absența unei condamnări penale anterioare, pe motive preventive, dar specifice persoanei vizate. De asemenea, Comisia va clarifica noțiunile de „motive grave de ordine publică sau siguranță publică” și „motive imperative de siguranță publică”. În plus, cu ocazia unei viitoare revizuiri a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație pentru cetățenii Uniunii, Comisia va examina limitele aferente acestor noțiuni.

Aceste clarificări vor fi dezvoltate într-o comunicare care va oferi orientări cu privire la aplicarea dreptului Uniunii în ceea ce privește libera circulație a cetățenilor Uniunii.